Î
mpotriva ideii de conflict identitar în aceast\
l i t e r a t u r \
Ionesco, Massin [i o edi]ie din Cânt\rea]a cheal\
CHIVOCUL problemei identitare vine din
E
existen]a a trei instan]e implicate, din
perspectiva c\rora se poate da un r\spuns:
r\spunsul lui Ionescu însu[i, cel al românilor
(istoriei literaturii române), cel al francezilor
(istoriei literaturii franceze). Este ca un
conflict în care exist\ trei împricina]i [i
fiecare are dreptul la opinie. Din combinarea
r\spunsurilor posibile în func]ie de aceste
3 instan]e rezult\ 4 situa]ii distincte dac\ discut\m în
propor]ii matematice (100%, 0%, 33%, 66% accept\
r\spunsul francez, de pild\) [i 8 variante dac\ lu\m în
considerare [i reparti]ia op]iunilor. ~ntre cele 8 (un ex.
Ionescu se afirm\ român, românii îl cred român, francezii
îl cred francez) numai în dou\ cazuri se poate vorbi
de o identitate clar\: cînd toate trei r\spunsurile spun
român sau, invers, cînd toate trei spun francez.
Problema poate fi pus\ îns\ [i altfel, doar din perspectiva
lui Ionescu însu[i, iar aceasta a fost op]iunea esen]ial\
a lui Matei C\linescu în studiul despre miturile identitare
ionesciene. Atît conducerea argumenta]iei sale cît [i
rezolvarea sînt elegante. Îi voi respecta, în replica mea,
op]iunea, dar voi muta accentele, ajungînd, în final, la
alt\ concluzie. Întrebarea mea este: se poate vorbi despre
un conflict identitar român-francez sau chiar despre o
problem\ identitar\, în sensul tare al cuvîntului,
m\car în cazul tîn\rului Eugen Ionescu? R\spunsul
nr. 42 / 24 octombrie 2008
se construie[te pe trei planuri: imaginea interbelicului
Eugen Ionescu din jurnalele congenerilor s\i, a[adar
contextul biografic, în al doilea rînd contextul
cultural [i în fine contextul operei, care la Ionescu traduce
fidel obsesiile vie]ii.
Schimbare de decor
F\r\ îndoial\ c\ aventura con[tiin]ei identitare se
cristalizeaz\ pentru Eugen Ionescu o dat\ cu prima mare
România literar\
schimbare de decor din piesa personal\: mutarea de la
Paris la Bucure[ti. Se simte exilat va spune mai tîrziu
(„là-bas, je me suis senti en exil“, apud Matei C\linescu).
Dac\ citim m\rturiile oamenilor trecu]i prin aceast\
experien]\ fiecare are o defini]ie proprie a exilului pe
baza unui minus mai puternic decît altele, care e elementul
personal de maxim\ înstr\inare. Pentru unii limba
necunoscut\, pentru al]ii absen]a familiei, singur\tatea,
pentru destui separarea de omul iubit. Or, pentru copilul
Eugen Ionescu exilul nu este deloc la fel de grav, iar
18
eventuala criz\ identitar\ se resoarbe rapid: limba o [tie,
familia e cu el (ba mai mult, se face o încercare de
reg\sire a tat\lui, chiar dac\ dezam\gitoare), problema
perioad\ vorbe[te nu numai istoria personal\ a lui
Eugen Ionescu, ci [i întreaga noastr\ istorie (inclusiv
cultural\) modern\. Românul e „n\scut“ francez.
A treia identitate
singur\t\]ii nu se pune. Unicul lucru care se schimb\
radical este decorul: Bucure[tiul în locul Parisului. Într-o
pies\ de teatru schimbarea de decor este spectaculoas\,
pl\cut\ sau sup\r\toare, dar nu traumatizant\, nu creeaz\
doar prin ea îns\[i drame puternice. A[adar fa]\ de
celelalte „sentimente ale exilului“, Ionescu îl tr\ie[te pe
cel mai pu]in grav. Mai mult, dac\ în Fran]a copilul
era considerat român ba chiar romanichel, a[adar str\in,
acum nimeni nu-l socote[te pe Ionescu francez,
a[adar str\in. Pentru colegii de clas\, Eugen este românul
cu aura de erou a celui care a tr\it într-o lume mai
str\lucitoare, care a f\cut o experien]\ „de om mare“,
cu avantajele ei cu tot, de pild\ buna cunoa[tere a limbii
[i culturii franceze. Este cel venit din capitala absolut\.
Ca licean la „Sfîntul Sava“ are o pozi]ie de-a dreptul
privilegiat\: „Era printre noi – î[i aminte[te colegul
lui de liceu, Simion Stolnicu – înc\ un viitor publicist,
copil\rit pe malurile Senei, Eugen Ionescu, care,
avînd un sens mai tr\it al limbii franceze, intuia pe
Lamartine [i Musset, transplantînd în ambi]ia [sic!
probabil ambian]a] clasei ceva din meleagurile dep\rtate
unde el copil\rise. Un caz rar printre noi, favorizat de
o [coal\ primar\ urmat\ complet în cetatea Lute]iei,
vioi, clipind vertiginos pe ochii verzi sp\l\ci]i, sub turla
unei frun]i avîntate, nu ascundea, cred, un poet, ci o
forma]ie de intelectual în condi]ii excep]ionale“ (Simion
Stolnicu, Printre scriitori [i arti[ti, Minerva, Bucure[ti,
1988, pp.30-31). Sentimentul de exil pe care-l va fi
sim]it la început devine, în aceste condi]ii, de-a
dreptul consolator, iar problema identit\]ii e fericit
rezolvat\.
Liceul era propice literaturii: avea o revist\ a elevilor,
între colegi erau Petru Comarnescu, Dan Botta, Constantin
Fîntîneru, Simion Stolnicu, Mircea Grigorescu, Alexandru
Sahia, Romulus Dianu, iar în vecin\tate, pe Cîmpineanu
40, func]ionînd ca un punct de atrac]ie între liceeni, se
]inea Cercul „Sbur\torul“. În Agendele lui Lovinescu
apare notat, între cei care asist\ la cenaclu, în anii
1925 [i 1926 „un tîn\r penseur Ionescu“ sau „Ionescu
penseurul“, neidentificat, dar care are toate [ansele s\
fie elevul Ionescu, viitor membru frecvent al „Sbur\torului“.
Or, literatura îi permitea întoarcerile „acas\“, în spa]iul
francez sau men]inerea unei ambiguit\]i identitare
neconflictuale.
La Facultatea de Litere, Eugen Ionescu devenise,
Desene de Eugène Ionesco
dup\ cum rezult\ din toate consemn\rile de jurnal ale
contemporanilor s\i, un student ca oricare altul, cu calit\]i
[i defecte vizibile, cu atuul limbii [i al literaturii franceze
pe care-l valorific\ [i aici. Este bun prieten cu Octav
{ulu]iu (acesta este cel care-i duce prima poezie, Elegie,
la Bilete de papagal, în decembrie 1928), cu Ar[avir
[i Jeni Acterian, î[i invit\ acas\ prieteni ca Emil
Botta, Eugen Jebeleanu, Lucia Demetrius, Tilda Radovici,
Edgar (Edy) [i Leti]ia Papu, Constantin Fîntîneru etc.
(cf. Ar[avir Acterian, Cioran, Eliade, Ionesco, Ed. Eikon,
Cluj, 2003, pp.75-76). Este vizibil s\rac, are ve[nice
minu]ioase preocup\ri sentimentale („miorl\ituri“, le
nume[te Ar[avir Acterian), scuip\ sînge, nu d\ înapoi
c\r]ile împrumutate, este r\ut\cios, se spune c\ are
„geniu“. Aplombul pe care i-l d\ a[a-zisa experien]\
francez\ îl face temut în articolele critice înc\ de la
început [i el are grij\ s\ sublinieze din cînd în cînd acest
avantaj. În fond, tîn\rul Eugen Ionescu beneficiaz\ mai
mult de mitul acestei experien]e decît de con]inutul
ei, care nu putea fi foarte mare, dat fiind c\ s-a format
doar pîn\ la 13 ani. Dar cei din jur trebuie s\-l fi privit
precum s\tenii din debutul romanului Delirul pe Alu’
Parizianu: Eugen nu putea fi un om ca oricare dintre ei,
c\ci altfel, care ar mai fi diferen]a dintre Bucure[ti [i
Paris? C\ în percep]ia contemporanilor s\i intr\ [i
componenta mitic\ parizian\ se vede din faptul c\, atunci
cînd scriu despre el în jurnal, colegii s\i o fac întrebuin]înd
reflex limba francez\ sau sintagme fran]uze[ti (pe
care el însu[i, probabil, le întrebuin]a reflex). Jeni Acterian
scrie, la 16 august 1935 „Eugen est venu juste quand
j’écrivais. Ar.[[avir] n’était pas à la maison, alors il
est resté avec moi. Il a fait des vers fous sans queu[e]
ni tête. Il m’a récité, puis il m’a lu des Fleurs du mal.“
(apud Ar[avir Acterian, op. cit., p.86). (De men]ionat
c\ în jurnalul lui Jeni Acterian publicat la Editura Ararat
aceast\ nota]ie este dat\ numai în român\). {ulu]iu,
noteaz\ la 2 martie 1929 „Sear\ cu Eugen Ionescu
[…] Malentendus familiers!“ Dar sînt zeci de alte
însemn\ri în care Eugen e un român ca oricare altul, un
coleg sau prieten obi[nuit. De altfel rapiditatea cu
care colegii lui trec de la român\ la francez\ arat\ c\
[i ei se simt bine în rolul de francez, [i ei pot s\
adopte ad hoc identitatea aceasta. Concluzia este a[adar
c\ tîn\rul Eugen Ionescu î[i asumase probabil un anume
rol de „francez“ printre români, ceea ce nu-l împiedica

Théâtre de la Huchette
s\ fie „la el acas\“ în decorul deja de mult învechit al
Bucure[tiului. Iar dac\ decorul nu-l mai înstr\ina, nimic
nu mai avea de ce s\-l fac\ s\ se simt\ în exil. Devine
profesor de francez\. Problema identitar\ era închis\
sau, m\car, suspendat\.
Contextul favorabil
Împotriva ideii de conflict identitar în aceast\ perioad\
vorbe[te nu numai istoria personal\ a lui Eugen Ionescu,
ci [i întreaga noastr\ istorie (inclusiv cultural\) modern\.
Românul e „n\scut“ francez. Nimic mai firesc pentru
biografia unui român decît un episod mai lung sau mai
scurt la Paris, decît pendularea între exilul francez [i
sentimentul exilului în propria ]ar\. De la genera]ia
pa[optist\ pîn\ la contemporanii no[tri, de pild\ personajul
Adrianei Bittel din Întîlnire la Paris, leg\turile între
Bucure[ti [i Paris se fac firesc. E adev\rat c\ fiecare
etap\ implic\ nuan]e: pa[opti[tii î[i afirmau orgolios
identitatea româneasc\ în fa]a Fran]ei [i nu e nevoie
de prea mult\ specula]ie în jurul acestei idei: se voiau
europeni, iar a fi european însemna, în secolul progresului,
a fi na]ional, a dobîndi con[tiin]a numelui. Cînd i se na[te
primul b\iat, în exil, la Paris, C. A. Rosetti, un reprezentant
tipic al pa[optismului, aude exclama]ia moa[ei care nu
spune un garçon, cum se face îndeob[te, ci un Roumain,
iar tat\l îi face pe loc, micului român urarea s\ devin\
un mare român. Ceea ce nu împiedic\ întreaga genera]ie
s\ se exprime mai bine în francez\ decît în român\ (adic\
s\ poat\ exprima lucruri pe care româna nu le permitea),
s\ scrie literatur\ în francez\ (ca Russo care-[i compara
ludic numele cu al omonimului Rousseau) s\-[i ]in\
aproape întreaga coresponden]\ în francez\. Statistic
vorbind, genera]ia pa[optist\ tr\ie[te în limba francez\,
studiaz\ la Paris, se exileaz\ acolo, face extrem de frecvent
c\l\torii în Fran]a. Junimi[tii, de[i istoria literar\ îi
consacr\ doar ca filogermani, au o coard\ francez\
puternic\ [i rezistent\, [i nu numai ca fii ai pa[opti[tilor.
{i ei fac studii în Fran]a (începînd cu Maiorescu – diplom\
în litere [i drept la Paris), Caragiale [tia francez\ mai
bine [i mai nuan]at decît elve]ianul Le Corbusier,
coresponden]a lui Eminescu cu Veronica e plin\ de
fran]uzisme, iar a ei c\tre el este în francez\, ini]ial în
întregime [i apoi sporadic. Continuitatea culturii [i a
limbii franceze la noi în a[a-numita belle-époque [i faptul
c\ Parisul r\mîne un soi de a doua capital\ a lumii
române[ti nu mai trebuie demonstrate. Iar apoi, în les
années folles (pîn\ [i epocile sînt numite la noi în francez\)
prin obsesia Proust – categoric una din tr\s\turile distinctive
ale intelectualului dintre r\zboaie – prin avangard\, prin
revistele fran]uze[ti care se vindeau la libr\riile bucure[tene,
prin c\r]ile în francez\ [i prin obsesia c\l\toriei la Paris,
consemnat\ în mai toate jurnalele interbelicilor,
Fran]a r\mîne un soi de a doua patrie. Se pot da, f\r\
exagerare, sute de exemple care s\ o dovedeasc\ [i nu
numai în cazul intelectualilor. Altfel spus mitul identitar
român nu exclude ci implic\ Fran]a, nu e în conflict ci
în consonan]\ cu cel francez. Francezii sosi]i între r\zboaie
la Bucure[ti – [i avem la îndemîn\ m\rturiile diploma]ilor
– se simt, la rîndul lor, acas\, î[i reg\sesc limba
vorbit\ de toate categoriile sociale, nu sînt deloc înstr\ina]i.
Chiar dac\ între r\zboaie se coaguleaz\ la noi complexul
culturii minore, tocmai în raport cu franceza, totu[i, la
fel ca istoria personal\, istoria cultural\ favorizeaz\ un
lin transfer de identitate, fie el într-o direc]ie sau în
cealalt\.
Adev\rata problem\
Din toate m\rturiile r\mase despre tîn\rul Eugen
Ionescu, cel din România interbelic\1, lipse[te cu des\vîr[ire
o preocupare a acestuia pentru problema identit\]ii
na]ionale române sau franceze. (Doar o anume ascenden]\
semit\ matern\ devine, în preajma celui de-al doilea
r\zboi mondial, o chestiune grav\, dup\ cum rezult\ din
Jurnalul lui Sebastian). Dac\ a ap\rut la întoarcerea în
Fran]a, a ap\rut ca problem\ de suprafa]\. Adev\rata
problem\ a lui Eugen Ionescu este cu totul alta [i ea îl
face s\ fie un tîn\r cu întreb\ri de b\trîn. Iar aceast\
adev\rat\ problem\ este prezent\ în multe m\rturii despre
el, dar [i în textele lui spontane (adic\ nu în interviuri
sau scrisori, unde afirma]ia este ghidat\ de întrebarea
sau de problema celuilalt, nu vine din obsesiile proprii).
Este cauza care îl face s\ scrie Nu [i, mai tîrziu,
piesele de teatru. Iar Nu este scris nu din bravad\, nu
din inteligen]\ sfid\toare, nu pentru a se face cunoscut
prin critica poeziei, prin critica prozei, prin critica criticii,
sau nu numai din aceste motive, ci mai ales din „preocup\ri
mai grave“. Preocuparea cea mai grav\, singura constant\
în întreaga via]\ a lui Ionescu, vizibil\ [i în gesturi
cotidiene [i în oper\, începînd cu amintita elegie din
revista lui Arghezi, este DE CE? sau LA CE BUN?
Sau CUM E POSIBIL? „Dac\ eram pantofar – scrie el
într-un articol explicativ la Nu (v. R\zboi cu toat\ lumea,
Humanitas, Bucure[ti, 1992, vol I, pp.78-79) – a[ fi spus,
tot a[a: de ce s\ fac pantofi cînd pantoful se uzeaz\ [i
cînd cel care poart\ pantofii va muri?“. Acesta este sensul
lui „nu“. De ce s\ fac critic\, cînd criticul [i cel criticat
vor muri? Spune nu literaturii [i criticii pentru c\, în fa]a
enormei z\d\rnicii a vie]ii sînt microscopice z\d\rnicii.
Aceasta e obsesia în tot ce a scris Eugen Ionescu. De
ce îmb\trînim, de ce murim, de ce mor cei pe care îi
iubim, de ce e posibil r\ul? Întreb\ri pe care omul le
descoper\ în genere, altfel decît retoric, abia în a doua
parte a vie]ii. În tinere]e semnul de întrebare e o cochet\rie,
mai tîrziu el devine o traum\ [i uneori, o exclamare
revoltat\. Or, Eugen Ionescu vorbe[te de la început ca
un b\trîn. „Pourquoi est-[ce] que dans les moments ou
[l’]on voit clairement on souffre?“ îl întreab\ Jeni Acterian,
[i ea o angoasat\, în vara lui 1935. {i Eugen r\spunde
imediat: „Parce qu’on a peur de la mort“. Avea 25 de
ani. {i tot el strig\, în 1936 „Mor, Moor, Mooooor.
Imposibil“. {i tot el scrie Moartea p\pu[ii (c\ci [i p\pu[ile
mor) [i Regele moare (c\ci [i regii mor). {i tot el vorbe[te
despre moarte pîn\ la moarte. {i via]a îi repet\, îi copiaz\
opera, devine B\trînul din piesele proprii, iar so]ia lui
devine B\trîna. {i moare f\r\ s\ fi rezolvat DE CE-ul
mor]ii, problema vie]ii lui. Aceasta e cea care-l sfî[ie.
Acesta e mitul pe care-l [tie pe dinafar\ [i-l zide[te la
temelia pieselor lui. Fa]\ de aceast\ obsesie [i sfî[iere,
oscila]iile de identitate, de decor, de nume, du-te-vino-ul
româno-francez sînt, toate, derizorii. Nu cred c\ l-au
preocupat vreodat\ altfel decît în treac\t [i de circumstan]\.
Adev\rata problem\ identitar\ a lui Eugen Ionescu
este cea de om.
Ioana PÂRVULESCU
_______________
1
Se pot consulta jurnalele lui Octav {ulu]iu, în
care Eugen Ionescu are portretul cel mai am\nun]it,
Ar[avir Acterian, Jeni Acterian, Mihail Sebastian, agendele
lui Lovinescu, memoriile lui Simion Stolnicu.
l e c t u r i
O poezie
de tain\
INE se smulge din
C
vârtejul solicit\rilor
zilnice pentru a-[i
apleca privirea
asupra versurilor
Lumini]ei Niculescu
va redescoperi
frumuse]ea unui
orizont l\untric pe
care îl socotea pierdut. Cu
parcurgerea treptat\ a poemelor
cuprinse în volumul sugestiv
intitulat Pre]ul sufletului (Ed.
Marineasa, Timi[oara, 2008), cititorul va intra în spa]iul
tot mai pur al reculegerii [i al reg\sirii de sine. Miracolul
este posibil deoarece autoarea ne ia, cu spontan\
generozitate, s\-i fim oaspe]i [i înso]itori de tain\ pe
drumul ei c\tre Dumnezeu.
Distins\ anglist\, devotat\ [i entuziast\ profesoar\
universitar\, d\ruit\ eseist\ [i traduc\toare, Lumini]a
Niculescu [i-a luat doctoratul în filologie cu o tez\ despre
Metaforele alchimice în literatura Rena[terii, tez\ sus]inut\
[i publicat\ în America (1982), [i a scris dou\ c\r]i de
medita]ie, Palmele îngerilor: 15 exerci]ii de smerenie
româno-american\ (1996) [i Palmele oamenilor: minuni
spuse [i nespuse (2006). Prezentul volum de poeme
se situeaz\ pe aceea[i traiectorie ascendent\, care face
din crea]ia acestei artiste (fie c\ este vorba despre lucr\rile
ei academice, despre eseuri, t\lm\ciri, medita]ii sau
versuri) un pelerinaj spre reaflarea sâmburelui divin din
uman.
Dac\ în Palmele îngerilor [i în Palmele oamenilor,
Lumini]a Niculescu î[i decanteaz\ tr\irile, amintirile,
experien]ele de via]\ [i de lectur\, sublimându-le în pa[i
de apropiere, în epifanii ale întâlnirii cu inefabilul, în
Pre]ul sufletului, poezia devine un exerci]iu de zbor,
prin care fiin]a tinde s\ se elibereze de materialitatea
sa, pentru a putea intra în comuniune cu Spiritul suprem.
Aceste exerci]ii au o alc\tuire riguroas\, izvorât\
din necesitatea disciplinei interioare care dicteaz\ „regulile
de zbor“. Se remarc\, pe de o parte, aspectul formal al
poemelor, concepute dup\ regulile prozodiei [i ale formei
fixe (sonetul), ritmul [i rima fiind esen]iale în concentrarea
[i stilizarea emo]iei, dar [i în crearea muzicii care
acompaniaz\ ascensiunea. Pe de alt\ parte, lirica Lumini]ei
Niculescu are ca punct de reper [i spa]iu de lansare
tradi]ia sonetelor lui W. Shakespeare [i a continuatorului
s\u, Vasile Voiculescu, în literatura român\.
De la modelele sonetelor lui Shakespeare, care r\mân
înv\luite în misterul unei dragoste lume[ti (tân\rul
aristocrat, doamna brun\), Vasile Voiculescu face, trei
sute de ani mai târziu, saltul în spa]iul spiritual al iubirii
România literar\
de Dumnezeu. Misterul se amplific\, se adânce[te, în
zbuciumul omului îndr\gostit de Creatorul s\u, de
necuprins [i de necunoscut, cutremur\tor de aproape [i
de departe, în acela[i timp.
Lumini]a Niculescu intr\ într-o bun\ rezonan]\ cu
cei doi înainta[i, în special cu ultimul, dar [i cu R.M.
Rilke, cu Tudor Arghezi din Psalmi , cu Daniel
Turcea, pentru a pomeni doar pe câ]iva dintre tovar\[ii
ei de zbor în înalt. Ceea ce îns\ îi confer\ originalitatea
nr. 42 / 24 octombrie 2008
[i o diferen]iaz\ pe Lumini]a Niculescu de marii ei
predecesori, este, în opinia mea, o anume senin\tate,
o transparen]\ [i o blânde]e a viziunii, care contrasteaz\
cu dramatismul, încrâncenarea sau patetismul poe]ilor
aminti]i. Autoarea pare c\ vorbe[te cu Dumnezeu a[a
cum respir\, iar când poemul ia forma rug\ciunii, nu
mai [tii care dintre cele dou\ voci apar]ine omenescului
[i care – divinului, deoarece întrep\trunderea, reverbera]ia
sunt depline, întrebarea [i r\spunsul au devenit o singur\
entitate.
Fericit\ este în unicitatea tr\irii [i exprim\rii o poet\
ca Lumini]a Niculescu... Ferici]i vor fi cititorii unei
asemenea c\r]i, precum Pre]ul sufletului, c\ci ei se
vor elibera pentru o clip\ din strânsoarea acestei lumi...
Monica PILLAT 19