Algeria

Denumirea oficială: Republica Algeriană Populară şi

Democratică
Capitala: Alger 2,6 mil. loc.)
Limba oficială: araba; limbi uzuale: franceza, berbera
Suprafaţa: 2380000 km2
Locuitori: 28 mil. (12 loc./km2)
Religia: islamism (sunit)
Moneda: dinarul algerian
Forma de guvernământ: republică
Ziua naţională: l noiembrie

Geografia: A. este aşezată în nord-vestul Africii, la Mediterană. Limite: la

E, Tunisia şi Libia, la V. Marocul, la SV Mauritania şi Mali, la SE Nigeria.
G. Fizică: Deşertul Sahara ocupă 4/5 din teritoriu; în N este format din
nisipuri (erg-uri); în S, din piatră (hammada). La N Saharei se află
munţii Atlasul Saharian sau Atlasul Mare (vf. Djebel 2328 m). Tell Atlas
sau Atlasul Mic coboară prin dealuri şi câmpii până la ţărmul Medi-
teranei. Între Atlasul Mare şi Atlasul Mic sunt platouri înalte până la
2000 m, dar şi depresiuni cu lacuri sărate (chott-uri). Cei mai înalţi
munţi, de origine vulcanică, sunt Hogar (2918 m), în S deşertului.
Clima: este mediteraneană în N, deşertică la S de Atlasul Saharian
(limita nordică a Saharei). Diferenţele de temperatură zilnice cât şi
anuale sunt foarte mari. Precipitaţiile foarte scăzute, sub 100 mm/an.
Cursurile de apă apar şi dispar periodic. Flora şi fauna: Vegetaţia
este mediteraneană în nord şi xerofită (specifică climei uscate) sau cu
totul absentă în deşert. Populaţia: În zona litoralului, cu climă
mediteraneană, cât şi în vecinătatea ei, în Tell Atlas, populaţia este
densă (95%) şi în creştere continuă. Limba vorbită este magreboaraba,
cu influenţe din dialectele berbere. Un sfert din populaţie lucrează în
agric. Rata natalităţii: 27‰; mortalitatea: 5,6‰. Populaţia urbană: 55%.
Resurse şi economie: hidrocarburi, petrol, gaze naturale. A. este al
doilea mare producător şi exportator mondial de gaze naturale
lichefiate. Resurse minerale: minereu de fier, cărbune, fosfaţi, plumb,
zinc. Se cultivă: curmali, măslini, citrice, viţă de vie. Transporturi şi
comunicaţii: Infrastructura transporturilor este dezvoltată mai ales în
zona de coastă şi portuară. Aeroporturi la: Alger, Oran şi Tamenghest,
în masivul Tassili Hoggar. Oraşe: Ouahrân (Oran), Qacentina (Constantine),
Annaba, EI Boulaida (Blida), Stif, Sidi Bel Abbes, Tlemcen (Tilimsen), Skikda, Batna.
Istoria: În antichitate, populată de berberi, A. suferă influenţa civi-
lizaţiilor feniciene şi cartagineze; se întemeiază regatul numid, care
trece sub dominaţie romană, devenind o provincie urbanizată şi
prosperă. Creştinismul pătrunde în sec. II-III; în sec. V-VI ţara este
devastată de vandali. În sec. VI-VII este cucerită de Bizanţ. În sec. VII-
VIII este cucerită de arabi şi înglobată în Califatul Omeiad. În secolele
următoare se adoptă limba arabă şi religia islamică. Berberii opun
rezistenţă, creând în Magrebul central principatele kharidjite.
Instalarea fatimizilor şiiţi pune capăt acestora, berberii fiind împinşi în
munţi. În sec. XII-XIII, almoravizii şi apoi almohazii, dinatstii berbere,
domină Magrebul şi Spania. În sec. XIV-XV, ţara se fărâmiţează. În
1518, chemat de algerieni, corsarul turc Barbăroşie îi goneşte pe
spaniolii stabiliţi în porturi. În 1520, Algerul cade sub suzeranitatea
otomană, iar din sec. al XVIII-lea devine capitala unui stat autonom, un
centru important al traseului mediteranean. În 1827, începe cucerirea
colonială franceză. În 1857 francezii sunt la hotarele Saharei. După al
doilea război mondial mişcarea de eliberare ia forme armate. În 1958
Frontul de Eliberare Naţională se proclamă guvern provizoriu; în 1959
de Gaulle proclamă dreptul algerienilor la autodeterminare. În 1962 se
proclamă Republica Algeriană Democratică şi Populară; în 1965
puterea este preluată de Consiliul Revoluţiei. În 1976 se adoptă
Constituţia, prin referendum, proclamând A. stat socialişt cu religie de
stat islamică. În 1989 se adoptă o nouă Constituţie. Pluripartitism. În
1992, după primul tur electoral (în care Frontul Islamic repurta
succese) procesul electoral este suspendat şi ia fiinţă un Înalt Comitet
de Stat ca putere de tranziţie. Se instaurează stare de urgenţă, se
dizolvă Frontul Islamic. Izbucneşte terorismul extremiştilor islamici;
asasinate politice. În 1997 noi alegeri care duc la un guvern de coaliţie
cu sarcina de a pune capăt confruntărilor. Statul: Republică
prezidenţială. Puterea legislativă, este exercitată de Înaltul Consiliul al
Statului; puterea executivă de un cabinet numit de Înaltul Consiliu al
Statului. Frontul de Eliberare Naţională a fost unicul partid până în
1989. Din 1989-1992, când Frontul de Eliberare Naţională este interzis,
apar aproximativ 20 de partide.