REVOLTĂTOR: Dezvăluirile unui arheolog francez care a lucrat la Roș... http://voxpublica.realitatea.net/politica-societate/revoltator-dezvaluiril...

REVOLTĂTOR: Dezvăluirile unui arheolog francez care a lucrat la Roșia Montană

vezi toate articolele de Mihai Goţiu
24 Sep la 08:31 94 comentarii 4666 vizualizari.

Presiuni exercitate asupra echipelor de arheologi. Cercetări nefinalizate. Condiţii de lucru inacceptabile. Denigrarea echipelor de experţ i străini. Recomandări ale specialiș tilor ignorate. Acestea sunt doar câteva din aspectele prezentate într-o scrisoare electronică de Beatrice Cauuet, arheolog de anvergură internaţională de la Universitatea ”Le Mirail” Toulouse (din
Franţ a), referitoare la activitatea de cercetare de peste 4 ani efectuată pe ș antierele de la Roș ia Montană. VoxPublica vă prezintă, în exclusivitate, această scrisoare care denunţă incredibile abuzuri săvârș ite împotriva patrimoniului istoric de valoare excepţională, cum este clasificată, prin Legea 5/2000, moș tenirea de la Roș ia Montană

***

Comisia Naţională de Arheologie (CNA) urmează să se pronunţe astăzi asupra certificatului de descărcare de sarcină a Masivului Cârnic, document extrem de important pentru RMGC în demararea proiectului de exploatare a aurului de la Roșia Montană. De ce acest lucru este ilegal, în condiţiile în care există o hotărâre judecătorească irevocabilă și definitivă care a anulat precedentul
certificat de descărcare de sarcină arheologică, am scris săptămâna trecută.

Ieri am intrat însă în posesia unei scrisori scrise de arheologul francez Beatrice Cauuet, care a efectuat cercetări la Roșia Montană, în care sunt dezvăluite presiunile incredibile la care au fost supuse echipele de arheologi. Scrisoarea electronică i-a fost trimisă în februarie 2003 ( cu câteva luni înaintea eliberării certificatului anulat de justiţie) arheologului clujean Ioan Piso, directorul
Muzeului Naţional de Istorie al Transilvaniei, care a efectuat, de asemenea, cercetări la Roșia Montană. Contactat telefonic, Ioan Piso a confirmat veridicitatea scrisorii.

De asemenea, Ioan Piso a afirmat că, în această primăvară, în cadrul unui simpozion organizat la Institutul ”Nicolae Iorga”, Beatrice Cauuet i-a spus lui și altor colegi că nu a cerut și nici nu va cere descărcarea de sarcină arheologică pentru Masivul Cârnic ”pentru că nu e treaba ei”. ”Nu știu să se fi răzgândit între timp”, a mai spus Ioan Piso. Referitor la ședinţa de astăzi a CNA, Ioan
Piso a afirmat că nu există niciun motiv pentru a emite un alt certificat în locul celui anulat de instanţă, în condiţiile în care, după 2004, nu s-au mai făcut cercetări arheologice. Și chiar dacă s-ar fi făcut, asemenea cercetări nu puteau decât să scoată în evidenţă valoarea mai mare, nicidecum mai mică a vestigiilor.

Arheolog francez, Beatrice Cauuet, profesor la Universitatea Toulouse, a efectuat cercetări la Roșia Montană între 1999 ș i 2004 (din 2001 în cadrul programului Alburnus Maior, iniţiat de Ministerul Culturii din România). Beatrice Cauuet și echipa ei de cercetători a fost inclusă în acest program datorită reputaţiei și experienţei deosebite la nivel internaţional pe care
o are în studierea minelor. Scrisoarea pe care aceasta i-a adresat-o lui Ioan Piso este un răspuns la o interpelare a acestuia.

Încă din debutul scrisorii, Beatrice Cauuet se arată surprinsă de turnura pe care lucrurile o luau în România, rezultatele cercetării ei ajungând să fie discutate înainte chiar de a fi publicate rezultatele studiului!

”Stimate domn, Vă mulţumesc pentru mesajul spontan și sincer. Este surprinzător ce se întâmplă astăzi, tocmai pentru că sunt pe cale de a trimite un mesaj despre comunicatul oficial redactat de instituţia noastră și răspândit în comunitatea știinţifică cu privire la poziţia noastră oficială legată de Roșia Montană”, se arată în debutul scrisorii.

Beatrice Cauuet menţionează că, încă de la început, din 1999, cercetările de la Roșia Montană le-a făcut din perspectiva studierii vestigiilor minere înainte de o eventuală distrugere și pentru a salva cât mai multe din acestea in situ. Referindu-se la valoarea acestor vestigii, arheologul francez subliniază că nu este vorba doar de patrimoniul din perioada romană, ci și din perioade
mai vechi, din epoca fierului (perioada dacică) și chiar epoca bronzului, iar mai recent Evul Mediu și epoca modernă.

Beatrice Cauuet se declară însă mirată de faptul că, neavând cunoștinţă de relaţiile individuale și între diferite instituţii din România, a constatat că doar o parte a comunităţii arheologice autohtone e interesată de cercetările de la Roșia Montană! ”Când în 2000, în urma datării cu procedeul cu C14 (carbon 14) s-au evidenţiat urme ale exploatării din perioada dacică, doar
partenerii de la Cluj s-au arătat foarte interesaţi. Paul Damian, pe de altă parte, a luat în derâdere această datare”.

Paul Damian este directorul știinţific al Muzeului Naţional de Istorie a României din București, principalul promotor al eliberării primului certificat de descărcare de sarcină arheologică, anulat de instanţele judecătoreș ti; activitatea acestuia a constituit obiectul unui dosar penal, în care a fost achitat; în decizia de achitare, instanţa a reţinut însă că Paul Damian a
acţionat cu rea-credinţă în favoarea RMGC și recomanda efectuarea unei anchete de către Ministerul Culturii – ancheta nu a mai avut loc, iar Paul Damian se regăseș te și în actualul CNA.

În continuare, Beatrice Cauuet este surprinsă și de modul în care își desfășoară activitatea Comisia Naţională a Monumentelor și Siturilor Istorice, atrăgând atenţia că nu există o evaluare reală a rapoartelor de excavare și că ”nimeni din Comisie nu a dorit să se întâlnească cu noi ori să afle care sunt rezultatele cercetărilor. Am fost trataţi de toată lumea cu o anumită
condescendenţă!”.

Unul dintre cele mai interesante paragrafe ale scrisorii face referire la presiunile exercitate în mod direct asupra echipei de arheologi pe care a condus-o. ”De asemenea, știţi că am o experienţă îndelungată în domeniul săpăturilor de salvare în condiţiile dificile cu care se confruntă planificatorii, inclusiv companiile minere de aici, din Franţa. De la începutul implicării noastre în
cercetarea de la Roșia Montană știam că această cercetare se va face în condiţii dificile și că va trebui să luptăm pentru a avansa. De exemplu, în 2002, Dana Mihai a pus presiune pe noi să terminăm cercetarea pe Masivul Cârnic. Dar această zonă este una excepţional de bogată și am refuzat categoric (lucrurile sunt descrise în amănunt în raportul meu pe 2002). În cele din
urmă, mi s-a permis să continui activitatea în Cârnic și în 2003. De altfel, am aflat că săpăturile de suprafaţă au fost încheiate prematur. Dar trebuie să știţi că suntem ţinuţi destul de departe de ceea ce se întâmplă cu adevărat”.

Fostă arheolog la Muzeul Naţional de Istorie a României (MNIR), Dana Mihai a condus firma ”Dalem Consulting”, creată special de RMGC pentru a coordona săpăturile de salvare. MNIR a încheiat un contract cu ”Dalem Consulting” ș i subcontracte cu alte instituţii muzeale sau de cercetare, în vederea săpăturilor de salvare. Șef al șantierului arheologic (inclusiv al
acelor lucrări de suprafaţă despre care Beatrice Cauuet afirmă că ”au fost încheiate prematur”) a fost desemnat… Paul Damian. În prezent, Dana Mihai este director ș tiinţific al Institutului Naţional pentru Patrimoniu – instituţie a cărei menire este, printre altele, declasarea monumentelor descărcate arheologic.

Condiţiile în care se desfășoară activitatea de cercetare arheologică la Roșia Montană sunt calificate de Beatrice Cauuet drept ”inacceptabile”, ea afirmând că există riscul ca o mare parte a sitului să rămână nestudiat. ”Cred că este, de asemenea, necesar ca liderii altor echipe să refuze condiţiile de lucru și de cercetare inacceptabile. Sunt total de acord cu tine că cercetările
arheologice de la Roșia Montană sunt făcute sub presiunea RMGC și, dacă nu suntem atenţi, va rămâne o parte a sitului nestudiată. Dar finanţatorul întregului program este RMGC și acesta este un dat: nu uitaţi, trebuie să ne așteptăm ca acesta să nu încurajeze cheltuielile de cercetare pe timp nelimitat. Toate acestea sunt o luptă de putere care trebuie să fie stabilită cât mai
favorabil pentru patrimoniul arheologic”.

Referindu-se la proiectul RMGC, arheologul francez spune că, iniţial, nu a avut cunoștinţă despre amploarea lui. ”Pentru a reveni la implicarea noastră. Am început să lucrez la Roșia Montană (în 1999 – n.a.) sub ameninţarea redeschiderii exploatării, fără să se știe însă exact cât de ambiţios și costisitor va fi proiectul și chiar fără a ști exact forma și mărimea lui. De atunci, lucrurile
s-au schimbat în scară. Acum, proiectul miner (despre care echipa noastră nu a fost niciodată precis informată… noi a trebuit să căutăm informaţii pe Internet) va apărea în monstruozitatea sa și, de asemenea, cu monstruoasele lui consecinţe. Cred că, dincolo de pierderea patrimoniului istoric şi de trauma oamenilor strămutaţi, cea mai gravă problemă va fi cu poluarea și
deșertificarea care va rămâne în urma unei asemenea operaţiuni vaste pe termen scurt. De aceste probleme Comunitatea Europeană e interesată în primul rând, pentru că, în curând, România va fi parte a Europei și apoi noi, ţările bogate din vest vom plăti factura pentru depoluare și deșertificare în această regiune. Întrebarea morală care se pune este legitimitatea
proiectului în sine. Acesta este prezentat de către susţinătorii săi ca o oportunitate de dezvoltare pentru regiune. Dar, o extracţie intensivă într-un termen atât de scurt (15 ani), nu este dezvoltare”.

La data redactării scrisorii România nu era încă membră a UE. Între timp, proiectul depus spre autorizare de RMGC prevede o durată de 20 de ani (incluzând ș i construcţia barajului și a liniei tehnologice de procesare a minereului), ceea ce nu schimbă esenţial problema ”durabilităţii”; cu atât mai mult cu cât RMGC nu poate oferi vreo garanţie că exploatarea nu se va
încheia mult mai repede.

În continuare, Beatrice Cauuet face referire la presiunile și manevrele pe care Ministerul Culturii le face sub presiunea RMGC asupra arheologilor, precum și la vestigiile care trebuie salvate. ”Până la mesajul dumneavoastră, ne-am ţinut deoparte de evenimentele politice din jurul Roșiei Montane. Inclusiv în 2001 și la prima întâlnire a ministrului Culturii cu echipa franceză la Roșia
Montană, am servit în calitate de garant a Ministerului pentru a contracara RMGC în cererile sale. La acea vreme, ministrul a spus că așteaptă să cunoască opinia noastre cu privire la conservarea unui peisaj subteran in situ absolut. De aceea, într-un mod constructiv şi riguros, am convenit că rămăşiţele vestigiilor din Masivul Cetate sunt neglijabile în comparaţie cu cele din Cârnic,
Orlea și Ţarina. Întra-adevăr, aceasta a fost ideea: în cazul în care nu le putem salva pe toate, cel puţin să luptăm pentru a le salva pe cele esenţiale și cele mai valoroase.
În privinţa șantierelor (arheologice – n.a.) de suprafaţă și a zonelor neexcavate, nu am fost informaţi cu privire la tranzacţiile în curs de desfășurare și la modul în care Ministerul manevrează Comisia Arheologică sub presiunea RMGC. Zvonurile au ajuns la mine până aici și totul pare să indice că munca noastră de cercetare (cea a echipei franceze) a fost
discreditată, că prezenţa noastră a fost atacată (tradiţia românească spune că patrimoniul trebuie să rămână o chestiune a românilor etc.).

Cred că în acest caz, neîncrederea, dar mai ales ignorarea reciprocă, au prevalat şi că s-a pierdut mult timp, credibilitatea şi puterea comunităţii arheologice. De asemenea, cred că Ministerul Culturii este într-o poziţie dificilă, sub presiune constantă, probabil, de la Ministerul Industriei şi RMGC. Dar Ministerul Culturii trebuie să-și amintească de misiunea lui privind
protejarea şi sporirea patrimoniului naţional”.

În încheiere, Beatrice Cauuet își exprimă susţinerea pentru Ioan Piso în lupta lui pentru protejarea patrimoniului. ”De asemenea, am dorit să se clarifice faptul că, deşi am un angajament la Programul Alburnus Maior, eu ma consider liberă de a vorbi cu privire la viitorul vestigiilor arheologice de la Roșia Montană. Sunt gata de a menţine acest patrimoniu, inclusiv urmele
activităţilor miniere de la Roșia Montană, excepţionale în Europa şi în întreaga lume. Ca atare, consider că trebuie să fie conservate în cea mai mare parte şi, evident, in situ”.

Art. 11, alin.1, din Legea Minelor, nr. 85/2003: ”Efectuarea de activităţi miniere pe terenurile pe care sunt amplasate monumente istorice, culturale, religioase, situri arheologice de interes deosebit, rezervaţii naturale, precum ș i instituirea dreptului de servitute pentru activităţi miniere pe astfel de terenuri sunt strict interzise”. Prin Legea 5/2000 Roș ia Montană este
declarată monument istoric de valoare naţională excepţională.

”Între două buldozere vom mai salva câte ceva” – declaraţie referitoare la Roșia Montană a lui Mircea Angelescu, consilierul ministrului Culturii, Kelemen Hunor. Este vorba de același Mircea Angelescu dovedit ca plagiator în cazul lucrării ”Standarde și proceduri în arheologie”.

***

UPDATE: CNA a scos de pe ordinea de zi de astăzi dezbaterea referitoare la descărcarea de sarcină arheologică a Masivului Cârnic

***

Pe aceeași temă, citește și:

Descărcarea de onoare. Și o șansă istorică

Revoltător: Istoria României aruncată la gunoi (atenţie, imagini șocante!)

Servus, Kelemen Hunor! No, te-ai gândit? / Fără cianură în cultură

1 di 1 26/09/2010 17.34