1.

Emotiile: repere teoretice SEPTIMIU CHELCEA ~I PETRU IUTr

In urma cu 70 de ani, eel care va deveni figura emblematica a psihologiei iesene ~i romanesti, Vasile Pavelcu, publica in Analele de Psihologie studiul "Funqia afectivitatii", in care arata d "lumea valorilor nu exista pentru cineva care a pierdut sentimentele, dupa cum lumea culorilor nu exista pentru un orb din nastere, [ ... ] iar cunoasterea altora [ ... ] este un act prin excelenta afectiv" (pavelcu, 1936/1999, 172).

Ce sunt emotiilel (SEPTIMIU CHELCEA)

Abordarea stiintifica a orid~ fenomen impune 0 definire formala a obiectului de studiu. In ceea ce rna priveste, am preluat definitia emotiilor propusa de W. Gerrod Parrott in The Blackwell Encyclopedia o/Social Psychology (1995/1996, 198):

"Emo!iile sunt reactii la evenimentele semnificative pentru persoane, incluzand reactii fiziologice, comportamentale, cognitive ~i experiente subiective (feeling) de placere sau neplacere."

De cele mai multe ori, in literatura anglo-americana termenul emotion Qat. emovere) este utilizat ca un "concept-umbrela", intrinsec/uzzy, echivalent semantic cu cele defeeling si de affect (Hochschild, 1979; Kemper, 1981 s.a.). Sunt insa ~i autori reputati care cer utilizarea mai selectiva a conceptelor din domeniu (Damasio, 1994/2005; Ekman ~i Davidson, 1995;

18

EMOTIILE ~I VIA TA SOCIAU

EMOTIILE: REPERE TEORETICE

19

Thoits, 1989 s.a.), Se poate face distinctie intre emotion ~i sentiment sau intre emotion episode (stare psihica de scurta durata, pe care indivizii 0 constientizeaza ~i despre care pot relata, avand durata de la 0,5 pana la 4 secunde), mood (stare psihica ce poate dura ore, zile sau saptamani, ernotie cu intensitate scazuta), emotional disorders (sindrom psihiatric: depresie, manie, anxietate etc.) ~i dispositions (ca trasaturi de personalitate, ca tendinte spre 0 anumita emotie, ce raman relativ constante de-a lungul vietii).

Dylan Evans (2003/2005, xi) spune: "Cuvantul sentiment trece prin vremuri grele. Abia daca este folosit astazi, iar ruda sa sentimental are conotatii negative. Acum doua secole ~i jumatate, catre sfarsitul Iluminismului, lucrurile stateau cu totul altfel, Pe atunci, sentiment insemna cam ceea ce Inseamna astazi emotie."

in ceea' ce rna priveste, voi folosi termenul de "emorie" in sensul consacrat in literatura de specialitate anglo-americana 1, considerand totusi bine-venite sugestiile terminologice ale profesorului Petru Ilut (Anexa A).

Se accepta, in general, ca emotiile se compun din trei elemente: traire subiectiva ifeeling), raspuns fiziologic ~i comportament. Pentru ca trairea subiectiva este dificil de rnasurat, cei mai multi psihologi si-au centrat cercetarile asupra emotiilor pe raspunsurile fiziologice ~i pe schimbarile comportamentale. S-au luat in considerare:

Elementele structurale ale emotiilor

,

1) stimulii emotionali, evenimentele care genereaza placere sau neplacere,

2) receptorii ernotiilor, mecanismele cerebrale (sistemul nervos central responsabil de procesarea raspunsurilor emotionale),

3) starile emotionale (schimbarile din activitatea neurala, biochirnica si fiziologica},

4) e~resiile emotiilor (schimbarile observabile ~i masurabile ale organismului prin care ceilalti sunt inforrnati despre starile emotionale),

5) trairile subiective determinate de factorii cognitivi si sociali, care reprezinta interpretarea si evaluarea data de indivizi ~actiilor emo-

tionale (Lefton, 1991, 410). '

in perspectiva psihologiei evolutioniste, Randolph Nesse (1990, 268), profesor la Universitatea Michigan, considera ca "emoriile sunt modalitati specializate de operare formate prin selectia naturala de ajustare a parametrilor fiziologici, psihologici ~i comportamentali ai organismului in sensul cresterii capacitatii lui ~i al tendintei de a raspunde adaptativ arnenintarilor ~i oportunitatilor caracteristice situatiilor specifice" (apudWorkman ~i Reader, 2004, 280). Se subliniaza astfel funcria emotiilor (de adaptare) ~i baza lor biologica (selectia naturala).

Emotiile sunt strans legate de motivatie. Numeroase tratate de psihologie (Benjamin, Hopkins ~i Ndtion, 1987/1990; Feldman, 1987/1993; Lefton, 1991; Papalia si Olds, 1985) abordeaza emotiile in acelasi capitol cu motivatia. Exista si exceptii si

, ", "

anume tratate de psihologie in care emotiile sunt analizate

in capitole distincte (Darley, Glucksberg ~i Kinchla, 1981/1991; Wittig ~i Williams, 1984).

Fara a intra in prea multe detalii, se impun cateva precizari conceptuale in legatura cu emotiile si cu teoriile lor explicative. Lester A. Lefton (1991, 408) ia in discutie urmatoarea definitie:

, ,

o emotie este "un raspuns subiectiv, acompaniat in mod obisnuit de schimbari fiziologice, care este interpretat de catre indivizi, care pregateste indivizii spre anumite actiuni ~i care este asociat cu schimbarea comportamentala". Aceasta conceptualizare scoate in prim-plan e1ementele structurale ale emotiilor,

,

1. Pentru mai multe informatii privind terminologia, a se vedea Understanding Emotions de Keith Oatley ~i Jennifer M. Jenkins (1996, 124-128).

20

EMOTIILE ~I VIA TA SOCIALA

EMOTIILE: REPERE TEORETICE

21

Desi emotiile pregatesc actiunea, ca si motivatia, ele se deosebesc de motivatie - a~a cum remarca Ross Buck (1988, 9) - prin trei componente:

1) ernotiile implica simtaminte (feelings) ca furia, frica si bucuria;

2) sunt asociate cu comportamente expresive, precum zambetul sau plansul;

3) emotiile sunt asociate cu rapunsuri fiziologice periferice, precum schimbarea batailor inimii sau transpiratia (dupa Workman ~i Reader, 2004, 281).

Emotiile ~i rnotivatia se presupun reciproc. In aceast caz, Robert Lazarus (1991) 1~i pune 1ndreptirit intrebarea: suntem motivati pentru ca trairn 0 emotie m legatura cu ceva sau avem o anumita ernotie deoarece suntem motivati pentru atingerea unui scop? Din perspeetiva psihologiei evolupioniste, emotiile par sa sustina motivatia, fiind din acest punct de vedere ulterioare aparitiei motivelor.

Emotiile # structura anatomo-functionald a creierului uman

nastere unui numar de aproximativ 10 trilioane de conexiuni (if. Franks, 2007, 43).

Mult timp s-a crezut ca cele doua emisfere ale creierului uman sunt identice din punet de vedere morfofunctional. Abia in 1836, neurologul francez Marc Dax (1771-1837) a intuit specializarea functionala a emisferelor cerebrale (lateralizarea cerebrala). Memoriul sau »Observations tendant a prouver la coincidence constante des derangements de la parole avec une lesion de l'hemisphere gauche du cerveau" (Compt.rend.hebdom. sean.l'Acad Scien, 1863, 56, 536) a fost prezentat Academiei Franceze cu 35 de ani 1nainte ca Pierre-Paul Broca sa fi descris »centrul vorbirii". Ideea dominantei cerebrale a unei emisfere s-a impus definitiv dupa identificarea, m 1861, de catre medicul si antropologul francez Pierre-Paul Broca (1824-1880) a zonei de proiectie a limbajului m emisfera stanga. Mai tarziu, s-a descoperit ca emisfera dreapta are un rol major 1n emotii.

S-a acreditat ideea ca anumite comportamente emotionale sunt in raport direct cu activitatea specifica a fiecarei emisfere: emisfera stanga este specializata in operatii simbolice si in limbaj, iar emisfera dreapta in perceptia spatiala ~i 1n emotii.

In 1939, neurologul german Kurt Goldstein (1886-1965) descoperea ca emisfera cerebrala dreapta este mai mult implicata in comportamentul emotional decat emisfera stanga: a constatat ca persoane1e cu leziuni ale emisferei drepte erau indiferente fara de boala lor, prezentand chiar 0 stare de euforie. Aceasta constatare a fost confirmata ~i prin experimentele de injectare m carotida a unor substante (barbiturice) care produc diminuarea activitatii nervoase. Cand barbituricele ajung la emisfera cerebrala stanga, apar »reaqii de catastrofa"; cand ajung la emisfera cercebrala dreapta, se instaleaza 0 stare euforica,

Operatiile de »despicare a creierului" (split-brain), de sectionare a corpului calos, formatiunea de aproximativ 200 milioane de fibre nervoase ce leaga emisfera stanga (» vorbareata") de emisfera dreapta (»muta"), initiate de Roger Sperry (1965)

Asemenea oricaror altor fenomene psihice, emotiile nu pot fi intelese fara cunoasterea mes..anismelor neuropsihologice responsabile de producerea lor. In cele ce urmeaza, prezint elemente1e de baza privind structura anatomo-functionala a creierului, acceptand ca »emoriile organizeaza si coordoneaza activitatea creierului" (LeDoux, 2000, 225).

Emotiile ~i speciali:zarea fonqionala a emisferelor cerebrale. Organizarea creierului este un dat ereditar, rezultat din procesul de selectie naturala, are un caracter biologic evolutiv. Desi masa cerebrala nu reprezinta mai mult de 2-3la sura din greutatea corporala, creierul utilizeaza 25 la suta din cantitatea de oxigen necesara unui om pentru a supravietui, Creierul contine cateva miliarde de neuroni, iar legaturile sinaptice dau

22

EMOTIILE ~I VIA TA SOCIAL~.

EMOTIILE: REPERE TEORETICE

23

pentru tratarea epilepsiei, au relevat organizarea modulara a creierului si functionarea relativ autonoma a celor doua emisfere cerebrale. Aceleasi module sunt duplicate in emisferele cerebrale. Cand emisfera stanga este implicata in emotii, acestea sunt de cele mai multe ori pozitive; cand este implicata emisfera dreapta, emotiile sunt, in general, negative. Astfel, se vorbeste in prezent despre »lateralizarea emotionala" (cf Franks, 2007, 45).

Intr-un experiment celebru, Stuart Dimond a testat separat raspunsurile emotionale ale celor doua emisfere cerebrale. S-au proiectat trei secvente dintr-un film, fiecare cu 0 durata de aproximativ trei minute: imaginea unor animale care in mod obisnuit produc simpatie, 0 operatie chirurgicala ~i peisaje din Elvetia. Cu ajutorul unor Ientile de contact opace, doar cu 0 fanta catre partea stanga sau dreapta, s-a directionat perceptia spre 0 emisfera sau alta a creierului. Secventele din film erau fara banda sonora, pentru ca »emisfera oarba" sa nu primeasca nici 0 informatie. Rezultatul: subiectii din experiment care au vazut secventele de film doar cu emisfera dreapta le-au apreciat ca fiind mai '»intristatoare" decat cei care le-au vazut doar cu emisfera stanga, Concluzia: emisfera dreapta a creierului este mai depresiva decat cea stanga (if. Chelcea, 1983, 41-51). ~i alte cercetari (Reuter-Lorenz ~i Davidson, 1981) sugereaza ca emisfera dreapta, comparativ cu emisfera stanga, este mai apta sa recunoasca emotiile negative (if. Workman ~i Reder, 2004, 293).

Experimentele conduse de G.E. Schwartz (1977) au demonstrat ca directia privirii variaza in functie de continutul emotional al sarcinilor. Sarcinile cu continut afectiv antreneaza miscari oculare spre stanga. Cresterea numarului de miscari oculare spre stanga se explica prin aceea ca emisfera dreapta este implicata in functiile afective. Orientarea fetei ~i deplasarea privirii intr-o anumita directie traduc activarea emisferei cerebrale din partea opusa respectivei directii, dat fiind transferul interemisferic de informatie via fibrele nervoase care se

incruciseaza in corpul calos. AItfel spus, lateralizarea privirii consti~e un indiciu al dominantei cerebrale in functie de sarcina.

S-a descoperit, de asemenea, dun alt indicator, temperatura epidermei, variaza in functie de sarcina cu continut afectiv sau nu. La bolnavii cu tulburari afective s-a observat 0 modificare a activitatii electrodermale (M.I. Myslobosky ~i I. Rattok, 1977).

Aceste date sustin ipoteza d emisferele cerebrale au un rol diferit in controlul starilor afective. Raman insa in discutie multe probleme. Emisferele cerebrale sunt strict specializat~? Se poate sustine ideea ca emisfera stanga este absolut »dom~nanta" si emisfera dreapta »minora"? Avem de-a face cu 0 »echlvalenta 'functionala" a celor doua emisfere? lata cateva intrebari care i~i asteapta inca raspunsul.

Emotiile si structura creierului. Descoperirile relativ recente, datorate utiiizarii tehnicilor de scanare cerebrala (PET - Positron Emission Tomography - ~i FMRI - Functional Magnetic Resonance Imaging), au probat rolul amigdalei (structura neuronala aflata in ambele emisfere cerebrale, element important al sistemului limbic) ~i al cortexului orbito-frontal din zona orbiculara a lobului cerebral frontal in producerea emotiilor,

Cortexul orbito-frontal (un strat neuronal de sase milimetri grosime, situat sub zona orbitala, fkand parte din lobul frontal- responsabil de procesarea limbajului ~i de constiinta - primeste ~i analizeaza informatiile de ~a cortexul !o?ului frontal si de la sistemul senzorial, putand influenta actrvitatea amigdalei ~i a sistemului limbic in ansamblu. Mai general spus, cortexul cerebral analizeaza stimulii, dezvolta precepte si interpreteaza raspunsurile emotionale (Heilman, 2000, citat de Franks, 2007, 45). Distrugerea cortexului orbito-frontal afecteaza grav raspunsurile ernotionale ~i personalitatea - dupa cum au relevat, Intre altele, ~i studiile lui Antonio B. Damasio (2003).

24

EMOTIILE ~I VIA TA SOCIALA.

Caseta 1

ADINA CHELCEA ~i SEPTIMIU CHELCEA Zonele cerebrale ~i afectivitatea

Creierul uman organizeaza viata afectiva, in principal, prin activitatea a doua formatiuni: zona limbica ~i hipotalamusul. Aceste formatiuni cerebrale, situate sub fata interna a fiecarei emisfere cerebr:ue, alcatuiesc "paleocortexul", prezent, cu rare exceptii, la toate vertebratele, fapt ce atesta importanta lui pentru supravietuirea indivizilor ~i a speciei.

Paleocortexul functioneaza mca de la nastere, raspunzdnd stimulilor din lumea inconjuratoare ~i inducand starea de bine, de confort, prin satisfacerea trebuintelor de hrana, de somn etc., sau de anxietate, datorata nesatisfacerii trebuintelor primare. Cu timpul, pe masura maturizarii, experientele de viata asociate starii de bine sau de disconfort sunt memorizate de catre indivizi, suprapunandu-se peste emotiile stocate de specie. Perceptiile actuale sunt comparate cu aceste memorii innascute, fie de placere, fie de suferinta. La riindullor, noile perceptii sunt fixate mnezic, imbogatind experienta indivizilor. Cu cat 0 persoana poseda in memorie mai multe evenimente fericite, cu atat mai mult sporesc sansele ca respectiva persoana sa traiasca emotii pozitive ciind primeste stimuli adecvati, ~i invers.

Zona memoriei lobului limbic, care va declansa activarea emotionala in cazul noilor perceptii, se situeaza la nivelul celei de-a cincea circumvolutii temporale, intre cortex ~i formatiunea arhaica a hipocampului. Leziunea acestei zone provoaca dezorganizarea emotionala fie a emotiilor pozitive, fie a celor negative.

Centrul nervos al ernotiei de placere a fost descoperit, oarecum accidental, in 1954 de catre J. Olds. Implantand electrozi (cuplati la o pedals) in creierul soarecilor de experiment, J. Olds a constatat ca soarecii apasau continuu pe respectiva pedala, semn ca stimularea electrica a zonei in care erau implantati electrozii le producea placere, Soarecii de experiment "preferau" sa apese pe pedala decdt sa se hraneasca sau sa intre in Contact cu alti soareci. Neurofiziologul J. Olds a numit respectiva portiune din cortex "zona cerebrala a placerii", Cercetari ulterioare au condus la concluzia ca septumul, formatiune cerebrala foarte veche situata in fata lobului limbic, are un rot'centralin producerea emotiilor pozitive, La aceleasi concluzii

EMOTIILE: REPERE TEORETICE

25

s-a ajuns si m experimentele pe oameni, subiectii de experiment declariind in momentul stimularii zonei cerebrale a placerii ca simt o placere greu de redat in cuvinte.

"Zona cerebrala a suferintei" a fost mai putin cercetata decat zona cerebrala a placerii. Se pare ca formariunea nervoasa din substanta reticulara numita locus coeruleus are rol antagonic centrului placerii din septum. Fibrele nervoase din locus coeruleus, distribuite in toata masa cercebrala, inclusiv in cortex, au proprietatea de a elibera noradrenalina.

Relativ recent, s-a descoperit un grup de celule care produc 0 substanta ("substanra P") cu functii neuromoderatoare ca ~i endorfinele (vezi Caseta 2). Aceste celule sunt dispuse pe fibrele nervoase ce tree din mezencefalin talamus ~i ajung la lobul frontal.

Ipoteza ca "substanra P" constituie substratul biologic al senzatiilor dolorifice, al emotiilor negative pare plauzibila, ceea ce inseamna ca anxietatea, suferinta, tristetea sunt produse pe cale chimica. Dincolo de elementele teoretice privind mecanismul neurofiziologic al ernotiilor, care se cer aprofundate prin cercetari experiment ale, studiul relatiei dintre structura cerebrala si afectivitate lasa sa se intrezareasci posibilitatea interventiei medi~amentoase pentru echilibrarea srarilor afective, ceea ce - trebuie sa recunoastern - nu este putin,

Adina Chelcea ~i Septimiu Chelcea, Cunoasterea de sine - conduie a tn!elepciunii, Bucuresti, Editura Albatros, 1986, pp. 6-10.

Discutiile specialistilor privind relatia dintre emotii si struc-

, , , , ,

tura anatomofunctionala a creierului au condus la doua concluzii foarte importante: 1) exista 0 organizare biologics mnascuta a procesarii emotionale; 2) emotiile sunt un produs al evolutiei (L. Workman ~i W. Reader, 2004, 292).

Emotiile ~i chimismul cerebral. A ajuns un truism sa spunem ca emotiile depind de activitatea cerebrala, desi credinta ca »inima bate pentru iubire" este pastrata 111 foldor. De fapt, capriciile iubirii sunt dictate de neurochimia cerebrala.

26

EMOTIILE ~I VIA TA SOCIAL ...

EMOTllLE: REPERE TEORETICE

27

ADINA CHELCEA ~i SEPTIMIU CHELCEA Transmisia chimicii a influxului neroos

Adina Chelcea ~i Septimiu Chelcea, Cunoasterea de sine - condqie a In;elepciunii, Bucuresti, Editura Albatros, 1986, pp. 6-10.

"sinapsa". Acest spatiu are aproximativ 500 L (unitate de masura pentru lungimi de uncia, egala eu a zecea miloana parte dintr-un milimetru). In rnomentul in care influxul nervos ajunge la butonul terminal al axonului sunt e1iberate substante chimice care au rolul de a facilita trecerea influxului nervos la ~elalalt neuron. Aceste substante chimice poarta denumirea de "substan~e neurotransmiratoare". to prezent, se cunosc peste 20 de substante neuroeransmitstoare (noradrenalina, serotonina, dopamina, acidul gamaaminobutiric s.a.). S-a descoperit ca neuronii aflati ~n contiguitate sunt excitati sau inhibati ~n functie de cantitatea si calitatea neurotransmitatorilor, Dupa ~recerea i~uxului nervos: substantele neurotransmitatoare sunt recuperate sau distruse de catre butonul terminal al neuronului care a transmis influxul. S-a descoperit, de asemenea, ca neuronii ~n stare de excitatie elimina ~n fanta sinaptica substante neuromodulatoare (peptide, formate dintr-un numar restrans de aminoacizi), care franeaza sau favorizeaza actiunea substantelor neurotransmiratoare. Mai mult, cercetarile r~ente au identifieat pe unii axoni granule minuscule continand substante neuromodulatoare, care se raspandesc in fanta sinaptica in momentul in care fluxul nervos trece prin axon, ducand la activarea mai multor neuroni. Cu alte cuvinte, influxul nervos, transmitandu-se, activeaza nu doar un singur neuron, ci regiuni cerebrale intregi,

Ipoteza actiunii "glandulare" a neuronilor conduce la 0 now viziune asupra activitatii creierului, ca 0 "supraglancia".

Creierul influenteaza trairile emotionale prin doua mecanisme: a) prin controlul activitatii glandelor endocrine, care fabrica hormonii (de exemplu, adrenalina, testosteronul, cortizonul), pe care ~i regasim ~ntr-o cantitate mai mare sau mai mica 'in sangele din sistemul vascular; b) prin substantele pe care Ie produce (de exemplu, endorfinele), care reduc sau sporesc activitatea neuronilor implicati ~n starile afective.

Pentru inpelegerea mai deplina a revelatiilor neurochimiei cerebrale, imi permit sa sintetizez unele informatii prezentate in Cunoasterea de sine - conduie a intelepciunii de Adina Chelcea ~i Septimiu Chelcea (1986).

Caseta 2

Fiecare dintre cele 15-20 de miliarde de celule nervoase (neuroni) ce alcatuiesc creierul uman sunt de fapt adevarate laboratoare de prelucrare, triere, gradare ~i integrare a informatiilor provenite din mediul inconjurator si de la propriul organism. Neuronii sunt alcatuiti din "corpul celular" ~i din "prelungirile corpului celular" , acestea din urrna fiind de doua feluri: "dendrite" (ramificatii mai scurte, de numai ca~iva milimetri) ~i "axoni", prelungiri ale corpului celular mai lungi (de la cafiva centimetri pana la un metru ~i jumatate, cu diametrul de 0,5-22 p,). Neuronii au trei functii: 1) excitabilitatea (eapacitatea de a raspunde prompt la orice stimulare prin produce rea influxului nervos); 2) conductibilitatea (capacitatea de a lasa sa treaca rapid ~i tara pierderi influxul nervos); 3) transmisibilitatea (capacitatea de a transmite influxul nervos la alti neuroni, ~n ciuda spatiului care II separa),

Influxul nervos, comparabil cu curentul electric, desi de alta natura, nu trece direct de la un neuron la altul, asa cum se ~ntampla cand dow fire electice sunt conectate. De fapt, neuronii nu intra in contact direct unii cu altii, intre capul axonului ("butonul terminal") al unui neuron si alt neuron exista un spatiu, numit "fanta sinaptica" sau

Clasificarea emotiilor (SEPTIMIU CHELciA)

In problema clasificarii emotiilor se confrunta doua orientari teoretice: abordarea structural-dimensionala si abordarea prototipicala, Daca abordarea structurala condu~e la 0 clasificare bazata pe analiza elementelor componente ale emotiilor, rezultand categorii reciproc exclusive, prototipicalitatea se concentreaza asupra modului in care sunt asamblate elementele

28

EMO'fIILE ~I VIA TA socIALA

EMOTIILE: REPERE TEORETICE

29

componente ale emotiilor. Phillip Shaver ~i colaboratorii (1987, apud Thamm, 2007, 12) apreciaza d prototipicalitatea este mai sensibila, surprinde cu mai multa finete caracteristicile emotiilor, spre deosebire de alti autori, de pilda Rick L. Morgan si David R. Heise (1988), care sunt de parere ca este preferabila abordarea structural-dimensionala. De acord cu Neil J. MacKinnon ~i Leo J. Keating (1989,83), vom spune ~i noi d cele doua orientari sunt mai degraba complementare decat ireconciliabile.1n plus, vom semnala actualitatea mcercarilor de construire a unor scheme de clasificare a emotiilor pe baza niv~lului, dimensiunilor ~i a formalizarii (vezi Thamm, 2007, 19).

In monografiile consacrate emotiilor, cele mai des intalnite clasificari se refera la: a) emotiile primare versus emotiile secundare; b) emotiile pozitive versus emotiile negative; c) ernetii primare, emotii culurale ~i emotii cognitive mai elaborate.

doar 2, Spinoza a rnentionat 3, Hobbes 7, d' Aquino 11." Rene Descartes, de exemplu, recuno~tea existents unui numar de sase emo~ii primare: admiratia, iubirea, ura, dorinta, bucuria, tristetea, In conceptia lui Rene Descartes (1596-1650), care marcheaza inceputul gandirii filozofice moderne, »T oate celelalte ernotii sunt compuse din unele din aceste ~ase ~i deriva din ele" (apud McDougall, 1908, 121).

Datele cercetarilor concrete (Ekman, 1973, 1992; Ekman si Friesen, 1971, 1975, 1976; Ekman si Rosenberg, 1997) sustin teza universalitatii emotiilor formulata m 1872 de Charles Darwin. Unele expresii ale ~nlotiilor sunt vestigii ale vechilor comportamente programate genetic (de exemplu, deschiderea gurii si expunerea dintilor itt cazul furiei). Asdel de emotii, universale, sunt considerate emotii primare, de baza sau fundamentale! (Figura 1.1).

Emotii primare vs. emotii secundare

In imprejurari diferite, oamenii traiesc ~i exprima aproximativ 0 suta de emotii distincte (Turner ~i Stets, 2005, 20), dar numai a zecea parte dintre ele sunt »suficient de distinctive atat ca fenomenologie, cat si in ceea ce priveste efectele fizice" (Miller, 1996, 13). In acest moment, estimarea numarului emotiilor intampina diiicultati aproape insurmontabile cand nu exista un tab lou complet al culturilor lumii ~i un atlas lingvistic pe plan mondial. Nimeni nu se indoieste insa de paleta extrem de larga a emotiilor, astfel ca incercarea de clasificare a acestora constituie 0 preocupare constants a psihologilor ~i sociologilor. In ceea ce priveste clasificarea emotiilor, nu avem mea un Carl von Linne sau un Dimitri I. Mendeleev, asa cum s-a intamplat in botanies, m secolul al XVll-Iea, sau m ~himie, in secolul alXIX-lea. Robert A. Thamm (2007, 11) observa deplin intemeiat ca in functie de asumptiile filozofice ~i religioase s-au facut clasificari ale emotiilor arbitrare: »Aristotel a mentionat 15 emotii de baza, Descartes a listat 6, Hume

Fig. 1.1. Expresia faciala a enlOtiilor primare: marne, surpriza, dezgust, frica, bucurie, tristete (dupa Ekman, Friesen ~i Ellsworth, 1972)

1. In traducerea in limba romana a lucrarii lui Dylan Evans (2003/2006), emopiile primare sunt denumite "emotii elementare".

30

EMOTm£~I~TASoc~A

EMOTIILE: REPERE TEORETICE

31

Pentru demonstrarea universalitatii emotiilor, Daniel M.T.

, ,

Fessler (1999) considera ca ar trebui stabilite: a) "logica" emotiilor (setul de conditii care definesc cand si ce emotie va fi traita); b) trairea subiectiva a acestor emotii (cum este resimtita fiecare emotie); c) expresia emotiilor (exteriorizarea emotiilor), Dat fiind faptul d. trairea subiectiva a emotiilor este extrem de dificila, in cercetarile de teren desfasurate in intervalu11991-1993 in Dusun Baguk, un sat sernitraditional de pescari din sud-vestul Insulei Sumatra (Indonezia), Daniel M. T. Fessler s-a referit la "logica" emotiilor ~i la expresia emotiilor numite de batinasi "malu" ~i "bangga".

Numarul emotiilor primare (de baza sau fundamentale) este limitat: tabelul prezentat de Andrew Ortony si Terence J. Turner (1990, 316) arata cu prisosinta acest lucru (Tabelul l.l].

Autorul Emotiile fundamentale Criteriul folosit
identificate
marne, aversiune, curaj, des-
curajare, dorinta, disperare, in relatie cu intentiile
fries, ura, speranta, iubire, de actiune
Arnold (1960) tristete
(ang~ aversion, courage, ReLttion to action
dejection, desire, despair, fear, tendencies
hate, hope, love, sadness)
Ekman, manie, dezgust, teama, Expresii faciale
Friesen si bucurie, tristete, surpriza universale
Ellsworth (anger, disgust, fear, joy, Universal facial
(1982) sadness, surprise) expression
dorinta, fericire, interes, Moduri de pregatire
Frijda (1986) surpriza, mirare, mahnire a actiunii
(desire, happiness, interest, Forms of action
surprise, tvonder,sorrotv) readiness Furie si teroare, anxietate, Puternic ramificate
Gray (1982) bucurie Hardwired
(rage and terror, anxiety, joy)
rnanie, dispret, dezgust, dis-
perare, frica, vinovatie,
interes, bucurie, rusine, Puternic ramificate
Izard (1971) surpriza Hardwired
(anger, contempt, disgust,
distress,fear, guilt, interest,
joy, shame, surprise)
frica, mahnire adanca, Implicarea modificarilor
James (1884) iubire, furie corporale
(fear, grief, love, rage) Bodily involvement
manie, dezgust, entuziasm,
frica, supunere, delicatete, in relatie cu
McDougall* mirare instin~ele
(1926) (anger, disgust, eleation,fear, Relation to instincts
subjection, tender-emotion,
wonder)
Stari emotionale
Mowrer suferinta, placere . "
neinvatate
(1960) (pain, pleasure) Unlea~ed emotional
states
Oatley si marne, dezgust, anxietate, Nu necesita continut
J ohnson- Laird fericire, tristete propozitional
(1987) (anger, disgust, anxiety, Do not require
happiness, sadness) propositional content
Panksepp speranta, frica, marne, panica Puternic ramificate
(1982) (expectancy,fear, rage, panic) Hardtvired}
acceptare, furie, anticipare, in relatie cu procesele
dezgust, bucurie, frica,
Plutchik tristete, surpriza biologice adaptative
(1980) (acceptance, anger, Relation to adaptative
anticipation, disgust, joy, biological process
fear, sadness, surprise) Tabelull.1. Selectie din lista emotiilor "fundament ale" (dupa Ortony ~i Turner, 1990,316)

32

EMO'fIILE ~I VIA TA SOCIAL&'.

EMOTIILE: REPERE TEORETICE

33

mahnire, interes, dispret,
dezgust, disperare, tristete,
Tomkins bucurie, teama, surpriza, Densitatea retelelor
(1984) rusine neuronale
(a~ger, interest, contempt, Density of neural firing
disgust, distress, fear, joy,
shame, surprise)
Watson (1930) frica, iubire, manie Puternic ramificate
ifear, love, rage) Hardwired
Weiner ~i fericire, tristete Atribuiri independente
Graham (1984) (happiness, sadness) Independent attribution Philip Johnson-Laird ~i Keith Oatley (1992) au eliminat surpriza din lista celor ~ase emotii primare (Tabelul1.2).

Tabelul1.2. Emotiile fundamentale ~i frecventa lor in studiile din lista prezentata de A. Ortony ~i T.J. Turner (1990, 316)

Nota. Nu toti teoreticienii prezentati in acest tabel au sustinut in aceeasi masura ideea de emotii de baza. Pentru unii este 0 problema de importanta cruciala (de exemplu, Izard, 1971; Panksepp, 1982; Plutchik, 1980; Tomkins, 1984), in timp Ce pentru alfii prezinta un interes secundar, evitand sa discute propriu-zis despre ernotii de baza (de exemplu, Mowrer, 1960; Weiner ~i Graham, 1984).

* Prima editie a lucrarii An Introduction to Social Psychology de William McDougall a aparut in 1908 [nu in 1926, n.n.].

La cele sase emotii (marne, surpriza, dezgust, frica, bucurie, tristete) larg recunoscute de carre cercetatori ca fiind primare s-au mai adaugat: dispretul (contempt) de catre Paul Ekman ~i Wallace V. Friesen (1996); anticiparea (anticipation) ~i acceptarea (acceptance) de catre Robert Plutchik (1980); rusinea (shame) si vinovatia (guilt) de catre Robert N. Emde (1980) ~i Carroll E. Izard (1971, 1977, 1992, 1994). Alti autori au redus numarul emotiilor primare (de exemplu, Strufe, 1979; Kemper, 1987) sau au inIocuit una sau mai multe emotii din lista initiala a celor sase emotii propusa de catre Paul Ekman ~i Wallace V. Friesen (1971). Theodore D. Kemper (1987), unul dintre cei mai reputati specialisti in domeniul sociologiei emotiilor, lua in considerare patru emotii primare: furia (anger), frica ifear), placerea (joy) ~i tristetea (sadness). Seymour Epstein (1984), la randul sau, considera d ernotiile primare sunt: placerea (joy), iubirea (love), furia (anger) ~i tristetea (sadness).

Emotiile fundamentale Nr. studii Nr.emofii
acceptare, anticipare, aversiune, curaj,
delicatete, descurajare, disperare, entuziasm,
expectanta, mahnire, mahnire adanca, panica, 1 19
placere, speranta, suferinta, supunere, teroare,
ura, vinovatie
anxietate, dispret, disperare, dorinta, mirare, 2 6
rusme
fericire, interes, iubire 3 3
manie, tristete 4 2
bucurie, surpriza 5 2
dezgust 6 1
manie 7 1
frica 9 1 Exemplele ar putea fi multiplicate, dar ~i ~a ele ilustreaza foarte convingator neconcordanta punctelor de vedere asupra a ceea ce se inTe1ege prin termenul de "emoTii primare". Cititorul interesat poate consulta tabelele cuprinzand exemplele reprezentative de clasificari ale emotiilor primare din lucrarea The Sociology 0/ Emotions de Jonathan H. Turner ~i Jan E. Stets (2005, 14-16). Aici ~i acum intereseaza faptul ca autori reputati precum Carroll E. Izard considera rusinea ~i vinovatia ca fiind emotii primare.

Penlru a putea spune dad rusinea ~i vinovatia sunt sau nu emotii primare, sa aplicam grila propusa de Paul Ekman (1992), conform careia emotiile primare:

34

EMOTIILE: REPERE TEORETICE

35

tiilor", invartindu-se de la dreapta la stanga, genereaza - ca diada primara - cinism (dezgust + asteptare), ca diada secundara - dispret (dezgust + furie) , ca diada tertiara - stare

1) sunt prezente ~i la primate;

2) au raspunsuri fiziologice distinctive;

3) au antecedente universale distinctive;

4) arata coerenta ~n expresia raspunsurilor;

5) apar rapid;

6) sunt de scurta durata;

7) genereaza 0 evaluare automata (nu deliberata) a stimulilor;

8) sunt traite ca evenimente ale sinelui, dincolo de controlul lor deplin (apud Turner ~i Stets, 2005, 13).

Luand in considerare aceste criterii, trebuie sa acceptam ca emotiile care ne intereseaza (rusinea ~i vinovatia) nu fac parte din categoria emotiilor primare: sunt deci emotii secundare.

In literatura de specialitate este prezentata ~i discutata in primul rand clasificarea emotiilor secundare propusa de Robert Plutchik (1962, 1980, 2002), care are in vedere opt emotii primare: acceptarea (acceptance), surpriza (surprise), frica (fear), mahnirea (sorrow), dezgustul (disgust), anticiparea (expectancy), furia (anger) ~i bucuria (joy). Aceste opt emotii primare au functii generale, contribuind la starea de bine a indivizilor. "Fiecare dintre ele motiveaza un set complex de procese subiective, cognitive, fiziologice ~i comportamentale care conlucreaza in vederea structurarii unui raspuns la problemele importante" (dupa TenHouten, 2007, 18). Din combinarea emotiilor primare ar rezulta toate celelalte ernotii (Figura 1.2).

Conform modelului emotiilor imaginat de sociologul Robert Plutchik, emotiile similare sunt plasate pe circumferinta pana la 90 de grade unele de celelalte, emotiile disimilare la 90-180 de grade, iar cele care nu sunt nici similare, nici disimilare se pozitioneaza exact la 90 de grade. Din combinarea a doua cate doua emotii primare, in functie de pozitionarea lor pe circumferinta, apar "diadele primare" (cand emotiile primare sunt adiacente), "diadele secundare" (cand ernotiile primare sunt in unghi de 90 de grade) ~i "diadele tertiare" (cand emotiile primare sunt la mai mult de 90 de grade). "Roata emo-

1

<U

c

36

EMOTmE~I~TASOC~

EMOTmE: REPERE TEORETICE

37

patologica (dezgust + placere). Roata emotiilor arata ca rusinea rezulta din diada secundara (dezgust + frica), iar vinovatia din diada tertiara (placere + frica).

Conceptia lui Robert Plutchik despre emotii poate fi sintetizata 1n urmatoarele propozitii fundamentale:

1) Conceptul de "emo~ie" este aplicabilla toate nivelurile de evolutie ~i se aplica la toate animalele.

2) Emotiile au 0 istorieevolutionara, au evolutat ~n forme variate la diferite specii.

3) Emotiile au 0 functie adaptativa, ajutand la supravietuirea animalelor ~n raport cu problemele mediului.

4) Exista patru situatii elementare universale ale mediului ~nconjurator: ierarhia, teritoriul, identitatea, temporalitatea.

5) Dincolo de cele opt emotii primare, toate celelalte emotii sunt derivate sau combinatii ale emotiilor primare.

6) Emotiile primare sunt constructe ipotetice care nu pot fi direct

observate.

7) Emotiile primare pot fi considerate ca perechi de opozitii,

8) Emotiile variaza ill ceea ce priveste gradullor de similaritate.

9) Fiecare emotie are diferite grade de intensitate sau niveluri de excitatie (dupa TenHouten, 2007, 18-21).

Figura 1.3 ilustreaza sugestiv ideea gradelor de intensitate a emotiilor, plasate pe axa verticala, la baza situandu-se emotiile cu nivel minim al excitatiei, iar spre partea superioara emotiile cu eel mai ridicat grad a1 excitatiei, De exemplu, aprehensiunea, frica ~i teroarea se situeaza pe acelasi ax vertical al intensitatii, dar la niveluri crescatoare de jos ill sus (Figura 1.3).

Oricat ar fi de seducator prin simetrie, modelul emotiilor imaginat de Robert Plutchik nu este, in fond, decat 0 transpunere ingenioasa a modelului tricromatic al perceptiei culorilor propus ill 1802 de Thomas Young ~i definitivat de Hermann von Helmholtz (1857). "Modelul Young-Helmholtz", bazat pe supozitia existentei a trei tipuri de celule receptoare (conuri) ill retina, ia in considerare trei culori de baza (rosu, verde ~i

Fig. 1.3. Modelul ierarhizarii pe verticala de jos ill sus a emotiilor, dupa gradullor de intesitate, propus de Robert Plutcik ill 1962/1991 (dupa TenHouten, 2007,19)

albastru). Din combinarea acestor culori ar rezulta intreaga paleta cromatica.

Fafa de teoria lui Robert Plutchik s-au ridicat numeroase obiectii din partea psihosociologilor constructionisti (Averill, 1980; Harre, 1986) ~i nu numai. Robert A. Thamm (2007,13) Ie sintetizeaza astfel: clasificarea lui Robert Plutchik este arbitrara, se bazeaza doar pe luarea in considerare a unui singur element al emotiilor, este realizata in perspectiva prototipicalitatii, ia in calcul un numar limitat de emotii (8 emotii

. . .

primare, 24 de emotii secundare ~i 17 emotii tertiare).

Warren D. TenHouten (1996) a extins clasificarea propusa de Robert Plutchik, elaborand 0 schema evolutionista (evolutionary scheme) in care sunt luate ill considerare inca zece

38

EMO'fIILE ~I VIA TA SOCIAL4.

EMO'fIILE: REPERE TEORETICE

39

emotii cu rol adaptativ. Noul model "socioevolu~ionist" se bazeaza pe asumptia ci experientele emotionale sunt un rezultat al relatiilor sociale ~i ca emotiile au 0 lunga istorie in evolutia lor. Ramane greu de demonstrat ca emotii atat de diferentiate ar fi avut in indelungata lor istorie 0 singura origine. Robert A. Thamm (2007, 14) considera schema socioevolutionista interesanta, dar remarca faptul ca modul de translare direct a a modelului in categorii de emotii ramane un mister. In ciuda acestei critici, recent, in 2007, Warren D. TenHouten (profesor de sociologie la University of California, Los Angeles, unul dintre initiatorii perspectivei neurocognitive in sociologie) a construit 0 teorie generala a ernotiilor pornind de la clasificarea propusa de Robert Plutchik.

~i alti sociologi reputati - de exemplu, Theodore D. Kemper (1978), Jonathan Turner (1999) - au propus taxonomii ale emotiilor secundare. PentruJonathan H. Turner (1998), emotiile secundare rezulta din mixarea unui set de patru emotii primare, care au diferite grade de intensitate ~i care i~i au originea in procesele de selectie naturala, Prin activarea simultana a doua emotii primare, dintre care una este dominants, s-ar produce 12 grupe de emotii secundare de ordinul intai, cuprinzand peste 50 de noi ernotii. Phillip Shaver ~i colaboratorii sai (1987) au luat in considerare sase emotii de baza: iubirea (love), placerea (jay), furia (anger), frica lfear), tristetea (sadness) ~i surpriza (surprise). In jurul acestor emotii s-ar organiza celelalte emotii, fiecare cultura punand in valoare 0 anumita emotie: de exemplu, iubirea reprezinta cea mai puternica emotie in societatea americana, dar in Insula Sumatra (din Indonezia) cea mai puternica emotie este nostalgia - conform cercetarilor lui K.G. Heider (1990), citate de Lester A. Lafton (1991, 413). Phillip Shaver et al. (1987) au lansat ~i ipoteza ca oamenii interpreteaza experientele emotionale comparandu-le cu cele sase emotii de baza, T rei dintre emotiile primare sunt pozitive (iubirea, placerea, surpriza) si trei negative (mania,

frica, tristetea). Pe baza unei cercetari concrete in care s-a aplicat diferentiatorul semantic unui numar de 135 de cuvinte denumind ernotii, echipa de cercetatori condusa de Phillip Shaver a ajuns la concluzia ca emotiile de baza pot fi caracterizate cu ajutorul sistemului EPA: evaluare (pozitive/negative), putere (puternice/slabe), activitate (excitare relativ inaltalrelativ scazuta). Surpriza este in general pozitiva, puternica ~i tnalta ca excitare, in timp ce tristetea este nagativa, relativ slaba ~i redusa ca intensitate a excitatiei (dupa Darley et al., 1991, 356).

Asa cum remarcau Andrew Ortony ~i Terence J. Turner (1990,315), "ideea ca exista un set redus de emotii fundamentale este centrala pentru unii teoreticieni (de exemplu, Izard, 1977; Oateley si Johnson-Laird, 1987; Plutchik, 1962, 1980; Tomkins, 1962, 1963, 1984)". Pentru alti specialisti la fel de reputati, precum Paul Ekman si J.R. Davidson (1994) - citati de Julia T. Wood (2004, 185) -, clasificarea emotiilor in primare si secundare nu reprezinta 0 problema de mare interes, considerand-o chiar inutila.

Emotii pozitive vs. emotii negative

Ambele tipuri de emotii au functie adaptativa, dar difera fundamental dupa ordinea aparitiei in evolutia omului, dupa consistenta (abundant) ~i dupa specificitate. Barbara Frederickson (1998) apreciaza ca emotiile negative sunt primele care apar, sunt mai consistente si mai specifice (dupa Workman si Reader, 2004, 299). Comparand, de exemplu, frica ~i furia cu bucuria ~i iubirea, Lance Workman si Will Reader (ibidem) ajung la concluzia ca prime1e doua emotii sunt generate de evenimente bine determinate, in timp ce bucuria si iubirea - emotii pozitive - sunt mai efemere ~i mai generale. Poti fi bucuros in multe Imprejurari, datorita unei multitudini de cauze, chiar fara a le constientiza pe une1e dintre e1e, dar furios nu devii decat in legatura cu evenimente strict identificate.

40

EMOTrn£~I~TASOC~A

EMOTIILE: REPERE TEORETICE

41

Psihologii evolutionisti, precum E Pratto (1991) sau Barbara Frederickson (1998), sustin ca selectia naturala pentru raspunsul comportamental fafa de ernotiile negative este m~ putemic ~i mai specific decat raspunsul la emotiile pozitive. In ordine filogenetica, a nu raspunde la stimulii periculosi avea consecinte mai grave pentru stramosii nostri decat a nu raspunde la stimulii generatori de placere,

Numerosi cercetatori (Frijda, 1986; Lazarus, 1991, T ooby ~i Cosmides, 1990) sustin ca emotiile negative - precum frica sau furia - sunt legate de impulsul de a trece la actiune: retragere in cazul fricii ~i atac in cazul furiei (Workman si Reader, 2004, 299). Asdel de impulsuri sunt numite "tendinfe spre actiuni specifice".

Rusinea si vinovatia intra in categoria emotiilor negative.

'" ,

Ele pregatesc actiunea de retragere din spatiul public (cand

individul traieste emotia de rusine) sau de performare a unor comportamente prosociale, de compensare a durerii sau neplacerii produse candva,

Barbara Frederickson (1998) explica de ce oamenii de ~iinfa si-au concentrat eforturile de cercetare asupra emotiilor negative, abordand arareori emotiile pozitive.

Emotiile pozitive sunt: a) mai rar intalnite ~i mai putin diferentiate decat emotiile negative; b) in general, nu creeaza probleme pentru indivizi; c) au prototipuri mai putin precise decat emotiile negative (dupa Workman si Reader, 2004, 301). Cercetatoarea americana citata anterior sugereaza ca emotiile pozitive au functii adaptative ~i ca exists patru emotii pozitive distincte: bucuria, interesul, satisfactia ~i dragostea (joy, interest, contentment, love).

Revenind la modelele emotiilor propuse de Robert Plutchik (1962/1991) prezentate anterior, ~i aici distingem intre emotiile primare patru emotii pozitive ~i patru emotii negative, dupa cum indivizii interpreteaza situatiile element are universale (Tabelul 1.3).

Tabelul1.3. Clasificarea emotiilor primare dupa valenta lor pozitiva sau negativa (plutchik, 1962, dupa TenHouten, 2007, 23)

Problemele Emotiile primare Comportamentul Valenta
de via~a
Ierarhie Furie Apropiere de ... Pozitiva
Frica Indepartare de ... Negativa
Anticipare Deschiderea granitei Pozitiva
Teritoriu Surpriza Inchiderea granitei Negativa
Identitatea Acceptare Incorporare Pozitiva
Dezgust Expulzare Negativa
T emporalitate Bucurie C~tig Pozitiva
Tristete Pierdere Negativa De retinut, din cele aratate pana acum, ca rusinea ~i vinovatia sunt emotii mai degraba secundare ~i negative decat primare ~i pozitive.

Emotii primare, emotii cu specific cultural # emotii cognitive mai elevate

Filozoful Paul E Griffith (1997) imparte emotiile in trei clase: a) emotii programate afectiv sau "emofii de baza" (sau primare); b) emotii cognitive sau "emofii sociale"; c) emotii construite social, care nu sunt emotii propriu-zise, ci "stari iluzorii" (dupa Adolphs, 2000, 473). lata cateva precizari privind emotiile propriu-zise in conceptia lui Paul E Griffith.

Emotiile programate afectiv se disting de celelalte emotii prin constelatia comportamentala ~i prin reactiile stereotipe, reflexe. In clasa emotiilor de baza sunt incluse: bucuria (happiness), surpriza (surprise), frica (fear), furia (anger), dezgustul (disgust) ~i tristetea (sadness), "acele emotii care, in anumite

42

EMO~~~TASOC~

EMOTIILE: REPERE TEORETICE

43

circumstante, pot fi asociate stabil constant cu expresiile faciale umane" (Adolphs, 2000, 473). Asadar, sunt emotii de baza acele emotii ce pot fi "citite" pe fata omului. Ca si Paul Ekman (1973, 1992), Paul E Griffith considers d expresiile emotiilor, mai ales cele faciale, sunt semnale sociale autentice.

Emotiile cognitive, in contrast cu emotiile de baza, presupun un grad mai inalt de evaluare, nu sunt reactii reflexe; ele variaza mult de la 0 cultura la alta ~i de la un individ la altul. Vina, rusinea, jena, gelozia se regasesc in clasa emotiilor cognitive sau sociale. Astfel de ernotii au un rol important m reglarea comportamentelor sociale.

Spre deosebire de ernotiile de baza, precum bucuria, frica, furia, tristetea, surpriza ~i dezgustul, unele emotii sunt invarate, nu apar decat dad indivizii sunt expusi unor modele specifice uneia sau alteia dintre culturi. Cand am spus »nu apar" , am avut in vedere, pe de 0 parte, exprimarea emotiilor si, pe de alta parte, trairea lor subiectiva.

in fiecare cultura exista reguli de exprimare (reguli de afisare) a emotiilor. Mitul "asiaticului enigmatic" a fost destramat de experimentullui Paul Ekman si Wallace Friesen (1969). in cadrul experimentului s-au prezentat unor grupe de barbati americani ~i japonezi cateva secvente dintr-un film. Secventele prezentau atat scene neutre sau pi acute (de exemplu, 0 excursie in canoe), cat si scene dezagreabile (de exemplu, 0 interventie chirurgicala la nas). Vizionarea secventelor filmate s-a facut in doua conditii experimentale: a) in prezenra experimentatorului; b) in absents experimentatorului (subiectii de experiment urmareau filmul singuri). Asa cum era de asteptat, cand experimentatorul era prezent, subiectii japonezi au zambit mai mult ~i au exprimat ernotia de dezgust mai putin decat subiectii americani.

Acest rezultat al experimentului nu a facut decat sa confirme ceea ce se stia: in cultura japoneza manifestarile emotionale

excesive sunt considerate 0 impolitete, Spectaculoase au fost alte rezultate ale aceluiasi experiment: a) cind ftlmul era vizionat in absenta experimentatorului, subiectii americani si japonezi au afisat expresii faciale similare; b) cand experimentatorul era prezent, in primele cateva sute de milisecunde, subiectii japonezi afisau aceleasi expresii faciale ale emotiilor ca si subiectii americani, abia apoi acestea erau inhibate in mod voluntar. Sernnificatia acestui experiment, dincolo de faptul d a adus dovezi indubitabile despre caracterul automat ~i universal al ernotiilor primare, consta in aceea d a demonstrat d exprimarea emotiilor este determinata cultural si d regulile de exprimare a emotiilor intervin abia dupa ce reactia emotionala a fost declansata (cf Evans, 2003/2006, 12).

Teoria culturala a emotiilor a primit 0 sustinere puternica din partea cercetarilor antropologice. P.L. Newman (1964) a descris 0 emotie specifica, foarte probabil, unei singure culturi: "starea de mistret" intalnita la populatia Gururumba din Noua Guinee. Cei cuprinsi de aceasta stare alearga precum nebunii, fura obiecte lipsite de valoare, ataca trecatorii. S-a remarcat ca doar barbatii traiesc "starea de mistret" si doar la varsta de 25-35 de ani. eu ajutorul acestei emotii traite sincer de barbatii gururumba ei i~i obtin 0 amanare a 'obligariilor financiare ce apar la mceputul casniciei, Psihologul James Averill (1980) - citat de Dylan Evans (2003/2006, 15) - considers d ernotiile, in general, au functia de a-i ajuta pe oameni sa fad fara cerintelor specifice culturii careia ii apartin, Ca ~i Dylan Evans, cred d 0 asemenea functie 0 au emotiile in general, nu doar ernotiile cu specific cultural.

Alaturi de emotiile de baza ~i de cele cu specific cultural, Paul Griffith considers legitim sa vorbim ~i despre 0 categorie speciala de emotii, si anume despre "emoriile cognitive mai elevate". Emotiile din aceasta categorie au caracter universal, ca ~i emotiile primare, dar, spre deosebire de acestea, pot fi

44

EMO~~I~TASOC~A

EMO~: REPERE TEORETICE

45

influentate intr-o mare masura de gandirea logica. Acest lucru se intcimpIa datorita faptului ca In cazullor procesarea informatiei nu se realizeaza preponderent la nivel subcortical, ci la nivelul neocortexului. De regula, emotiile cognitive mai elevate se formeaza mai greu, mtr-o perioada mai lunga, si dispar, de asemenea, mai greu; uneori dureaza toata viata. Elea~a cum sustine Dylan Evans (2003/2006, 21) - »par sa fi fost create de selectia naturala tocmai pentru a-i ajuta pe stramosii nostri sa se descurce intr-un mediu social tot mai complex". Iubirea este un exemplu tipic de emotie cognitiva mai elevata. La fel gelozia, sau invidia, sau mandria.

Daca acceptam dasificarea trihotomica a emotiilor propusa de Paul Griffith, este dar ea rusinea ~i vinovatia apartin dasei ernoriilor cognitive mai elevate.

Emotiile ~i cognitia (SEPTIMIU CHELCEA)

cat ~i fu ceea ce priveste funetionarea creierului fu timp real. Jean Delacour, profesor de neurostiinte la Universitatea Paris- VIT, In conduziile lucrarii Introducere in neurostimtele cognitive (1998/ 2001, 209) afirma: »Mectivul ~i cognitivul nu sunt doua facultari distincte, ci intim legate [ ... ] Rolul afectivului nu se reduce la activarea, la mobilizarea mai mult sau mai putin intensa a resurselor energetice cerebrale, actionand ca 0 forra din umbra; el are 0 valoare cognitiva prin el insu~i."

Acceptand acest punct de vedere, sa vedem cum intervin emotiile in procesarea informatiilor, urmand indeaproape alocutiunea Emotion and the History cf Human Society a profesorului Douglas S. Massey, eel de-al 92-lea presedinte al Asociatiei Americane de Sociologic (Anaheim, California, 2001).

Regiunea prefrontala este distinctiva pentru omul modem - se stie, Anatomic, este cu 40 la suta mai extinsa decat la humanoizii ancestrali (Carter, 1998), dar - asa cum am precizat - informatiile ajung la ea cu 0 intarziere de un sfert de secunda fara de creierul emotional, astfel ea reactionam inainte ca zona prefrontala din neocortex »sa i~i dea seama ce se intcimpla" (Massey, 2002, 18).

Experimentele de laborator au aratat ea procesarea infermatiei la nivelul neocortexului este mai lenta decat la nivelul creierului emotional. in plus, s-a constatat ea numarul eonexiunilor de la sistemullimbic la neocortex este mult mai mare decat al conexiunilor care pornese de la creierul rational (neocortex) spre eel emotional (sistemul limbic) (Carter, 1998; LeDoux, 1996; Panksepp, 1998, citati de Massey, 2002, 17).

Pe baza rezultatelor unor astfel de cercetari de anatomie ~i fiziologie a creierului uman si tacand distinctia cuvenita mtre rationalitate ~i rationalizare, Douglas S. Massey, seful Departamentului de sociologie de la Universitatea Pennsylvania din Philadelphia, ajunge la eonduzia ea emotionalitatea precede si influenteaza deciziile noastre rationale (Figura 1.4).

Simtul comun ne spune ea emotiile tulbura gandirea ~i ~e indeamna sa suprimam emotiile pentru a gandi limpede. In realitate, gandirea este organic legata de emotii, Aeest lueru a fost intuit mea la jumatatea secolului trecut de catre sociologul german Theodor W. Adorno (1903-1969), care scria fu eseul Intellectus sacrificium intelectus: »A presupune ea gandirea ar castiga fu obiectivitate de pe urma dedinului emopiilor sau ar ramane doar indiferenta fafa de fenomen eonstituie deja 0 expresie a proeesului de prostire. [ ... ] Odata suprimata ultima urma de emotie, nu mai ramane din gandire decat tautologia absoluta" (Adorno, 1944/1999, 127-128).

Cercetarile reeente, mai ales din domeniul neurostiintelor, au pus in evidenta legatura organica dintre gandire ~i emotii si, mai mult, primordialitatea afectivitatii fara de rationalitate fu ceea ce priveste evolutia creierului in procesul hominizarii,

46

EMO'fIILE ~I VIA TA SOCIAL ..

EMO'fIILE: REPERE TEORETICE

47

Amigdala (Creierul emotional)

dintre ratiune si emotie, va trebui sa avem m vedere d emotiile sunt indlspen~abile pentru cunoasterea umaria. Metodola'gic, va trebui sa incorporam in modelele de cercetare stiintifica pozitiviste ~i valorile ~i emotiile (Williams ~i Bendelow, i997: xiii).

Dad ~a stau lucrurile, orice mcercare de explicare a comportamentelor umane si a interactiunii dintre acestea numai pe baza elementelor rarionale este partiala (de exemplu, teoria "alegerii rationale" sau teoria "cost-beneficiu"), ca ~i tentativele mai vechi de fondare a psihosociologiei pe instincte. 0 "psihosociologie rece" pierde din vedere emotionalitatea, in timp ce "psihosociologia calda" este saracita de rationalitate. Va trebui sa cultivam, asadar, 0 "psihosociologie umana". Sa vorbim de fundamentul cultural al personalitatii, dar fara sa uitam cat de mult datoreaza homo sapiens biologicului. Inteligenta emorionala presupune un echilibru intre emotie ~i ratiune, tocmai "calea de mijloc" recomandata de Aristotel. Oamenii dotati cu inteligenta emotionala reusesc de minune sa-si controleze emotiile cand este nevoie si sa se lase condusi de emotii cand

este ~azul (Evans, 2003/2006, 42). ' ,

Fig. 1.4. Reprezentarea schematica a procesarii cognitive a emotiilor (Massey, 2002, 18)

Din cele aratate pana aici nu trebuie sa conchidem ca functionarea creierului emotional este independent a de functionarea creierului rational ~i viceversa. Neurologul american Antonio R. Damasio, eel care a sesizat "eroarea lui Descartes" (distinctia arbitrara intre minte ~i corp), eroare perpetuata in cultura occidentala, spunea:

Aparatul ratiunii, presupus in mod traditional a fi neocortical, nu pare sa funcrioneze fara aparatul reglarii biologice, presupus in mod traditional a fi subcortical. Natura pare a fi construit aparatul ratiunii nu doar deasupra aparatului reglarii biologice, dar ~i din el ~i lmpreuna cu el. Mecanismele comportamentului de dincolo de porniri ~i instincte utilizeaza, cred, atat partea superioara, cat ~i cea inferioara: neocortexul participa zmpreuna eu nucleul creierului mai vechi, iar ratiunea rezulta din actiunea lor concertata (Damasio, 1994/2004, 154).

in acelasi sens se pronunta ~i Douglas S. Massey (2002, 25):

Judeciifile, perceptiile ~i deciziile noastre aUA atat componente emotionale, cat si componente rationale." In locul opozitiei

Emotiile # cognitiile: complementaritate ~i conexiune (PETRU IWT)

Relatiile dintre emotii ~i cognitii reprezinta, la ora actuala, unul dintre cele mai solicitate subiecte din psihologie ~i psihologia sociala. Nu mtamplator, de car iva ani apare revista Cognition and Emotions. Conceptul clasic m aceasta privinta este eel de "appraisal", adica de apreciere, estimare, evaluare a obiectelor ~i situatiilor, Caracteristicile ~i valentele percepute si atribuite acestora determina reactii emotionale, ~ cum indreptatit consemneaza P. Forgas ~i C. Smith (2007, 146-147), studierea proceselor de apreciere of era raspunsuri la intrebarile: "Cum configureaza senzatiile ~i judecatile noastre emotiile? Cum se ocupa de antecedentele cognitive ale emotiilor?" Cercetari mai

48

EMOTTILE ~I VIATA SOCIALA

EMOTTILE: REPERE TEORETICE

49

recente urmaresc sa raspunda la 0 alta mtrebare: "Odata instalate, cum canalizeaza emotiile gandirea ~i actiunile noastre, deci consecintele lor?" Si, desigur, studiile de laborator si de teren aduc date si conduc la formularea unor teorii referitoare deopotriva la prima mtrebare, ca ~i la complementara ei, care se ridica deasupra constatarii simple ca gandurile trezesc emotii, iar emotiile nasc ganduri.

, Este clar ca emotiile determina, influenteaza sau eel putin coloreaza felul 10 care oamenii ~i amintesc, interpreteaza, judeca ~i raspund la informatiile ce yin din mediul inconjurator, cu atat mai pregnant la informatiile sociaIe. Cercetarile riguroase arata msa cat de complexe ~i de rafmate sunt mecanismele implicate 1n aceste procese. S-au construit modele care integreaza variabilele de context cu cele ce tin de caracteristicile stimulilor ~i de natura ~i continutul strategiilor folosite 1n prelucrarea informatiilor. Un astfel de model este cel al infuziei afective (AIM) propus de P. Forgas, care face predictia ca doar circumstantele care produc strategii ce presupun un malt grad de construire ~i elaborare mentala, bazate pe informatie prealabila extrasa din memorie, necesitand deci un accentuat efort de gandire, genereaza infuzie afectiva semnificativa (Forgas ~i Smith, 2007, 155-156).

Studiind rolul emopiilor 10 viata sociala, 10 numeroase cazuri sociologii nu au nevoie de luarea 10 considerare a unor atari mecanisme si nici macar de cele care dau seama de natura si structura emotiilor, Multi analisti iau emotiile (rusinea, resemnarea, dezgustul, razbunarea si altele) ca variabile 10 sine (independente sau dependente) 10 tabloul descriptiv ~i explicativ al unor stan ~i fenomene socioeconomice ~i politice, inclusiv cele de ordin macrosocial (Barbal~t, 2002; Turner ~i Stets, 2005).

In aproape toate comentariile cercetatorilor care se ocupa de emotii se insista ca exista toate motivele sa privim emotiile ~i cognitia nu numai ca fenomene complementare, ci ~i ca fenomene strans conexate. Se aduc in discutie urmatoarele argumente:

1) Cercetarile de neurologia emotiilor demonstreaza ca opozitia nu se justifica, Ele indica fara putinpi de tagada ca atunci cand lobul

prefrontal al cortexului (responsabil de rationamente) este deconectat de la centrul subcortical ce coordoneaza emotiile, indivizii intampina dificultafi in a lua decizii ~i aproape intotdeauna, daca le iau, ele apar ca irationale sau, oricum, suboptimale. Fara emotii, oamenii nu sunt capabili sa ataseze valente sau "utilitafi" - 10 limbajul economistilor - diferitelor alternative (Turner ~i Stets, 2005).

2) Investigatiile psihosociale (Forgas ~i Smith, 2007) arata ca atat pe linia antecedentelor emotionale, cat ~i pe cea a consecintelor lor, in derularea concreta a vietii cotidiene functioneaza un permanent circuit cauzal 10tre gandire (luarea de decizii), emotii ~i comportamentul efectiv. Sa mentionam in acest context ca intra 10 joe ~i urmatorul mecanism: cognitia genereaza metacognitie, asa cum ernotiile pot genera alte ernotii, ceea ce figureaza ca metaemotii, De exemplu, furia orientata asupra cuiva se poate transforma destul de repede 10 compasiune si ingaduinfa pentru 0 alta persoana sau rusine, Emotiile si gandurile se conditioneaza ~i la nivelul meta.

3) Chiar unii dintre economisti recunosc ca este cvasiimposibil sa explicam viata socioeconomics reala fara apelul la lumea afectiv-emotionala, R. Frank (if. Turner ~i Stets, 2005) - un economist care a primit Premiul Nobel -, intrebdndu-se cum este posibil ca actorii sociali, urmand rationalitatea atingerii scopurilor personale imediate, sa ajunga sa se angajeze in scopuri ~i valori comune, raspunde ca emotiile rezolva aceasta problema, fiindca afecte cum sunt dragostea ~i compasiunea fac ca oamenii sa se desprinda de interesele egoiste ~i imediate ~i sa se gandeasca ~i la ceilalti, Pe termen mai lung, comportamentele de ajutorare devenind reciproce, populatiei de egoisti li ia locul 0 comunitate de subiecti umani angajati societal.

4) Logica naturala ne spune ca fhl emotii n-ar exista ratiune. J.M.

Barbalet (2002, 1-2) afirma m acest sens ca, tara mcredere m reusita propriilor actiuni, fara Incredere In ceilalti, fara invidie pe competitorii nostri, n-arn Intreprinde nimic. De asemenea, starile afective, cum sunt calmul si securitatea, sunt conditii prealabile necesare efectuarii de judecati si rationamenre.

5) Se mtrevede, inclusiv din cele spuse de J .M. Barbalet, ca daca, ~a cum am aratat, In stradania de a explica totul cei ce mizeaza exclusiv pe comportamentul rational al omului dilueaza atat de mult rationalitatea Incat ajung la irefutabilitate epistemologica (neputinta de a infirma sau confirma ipoteza sau teoria), tot asa sfaqesc ~i superentuziastii paradigmei emotionalitatii.

50

EMOTllLE ~I VIA TA SOCIAL ...

EMOTIILE: REPERE TEORETICE

51

Altfel SpUS, depinde crucial de ce ~nrelegem prin ratiune ~i ce anume prin emotie, Sunt calmul ~i ~ncrederea ernotii autentice? Pot sa consider ca m-am imbatat (~i am facut prostii) pentru ca bautura a fost preferinta mea; am facut 0 alegere rationala? J. Elster (1999), descriind multiple situatii in care ernotiile converg cu ratiunea, arata, totodata, ca exista emotii atat de puternice 1ncat ne 1mping la actiuni irationale: »Durerea intensa, rusinea intensa, surescitarea (arousa~ sexuala intensa, dorinta de nestapanit de a lua cocaina au in comun capacitatea de a scoate agentul din modullui normal de a functiona ~i de a induce comportarnente pe care atat observatorii externi, cat si agentul 1os~i, 10ainte si dupa aceste experiente viscerale, nu le-ar considera ca fiind 10 eel mai bun interes al sau" (Elster, 1999, 195).

Daca ne referim, asadar, mai ales la emorii ca impulsuri 10spre ceva contraproductiv pentru binele personal ~i eel colectiv, pe termen mediu si lung, nu cred ca trebuie sa ne cantonam ~n ideea ca intre emotii si ratiune nu exists opozitie. Contradictia poate aparea ~i' imre ernotiile insesi sau, mai larg, intre vectorii motivationali, ceea ce 10 psihologia clasica se numea »lupta dintre motive". Corpul nostru, luat ca entitare biologica, nu are prin definiTie InTelepciunea necesara de a-si face bine lui insusi. Atarea genuri de dependenta (alcool, droguri, tutun etc.) produc emorii pozitive de scurta durata, dar fac ravagii ~n perspectiva. De altfel, funqionarea sociala la scars micro-, mezo- ~i macrosociala a instituit practici de reducere sau de suprimare a efectelor unor manifestari emotionale puternice (furia, urmata de agresivitate, pana la crims), a consumului exagerat de alcool ~i altele, ~i de Incurajare a luciditatii. Spre exemplu, nu am auzit de terapii care sa trateze excesul de ratiune, dar exista terapii bazate pe apelulla rationalitate, care sa rezolve probleme emotionale. Este adevarat ca s-au dezvoltat tehnici terapeutice referitoare la lipsa de afectivitate, dar aceasta constatare nu 0 infirma pe prima, avand 'in vedere distinctia dintre emotiile pozitive si cele negative.

Teorii clasice privind emotiile (SEPTIMIU CHELCEA)

T eoriile emotiilor au 10 vedere fie factorii fiziologici (teoria James-Lange, 1884/1885), fie cei cognitivi (teoria Cannon-Bard, 1927/1938), fie interactiunea dintre factorii fiziologici si factorii cognitivi (teoria Schachter-Singer, 1962) (Figura 1.5).

I Raspuns Interpretarea
I Eveniment I instrumental (fuga) raspunsurilor
(talhar) ~ I Raspuns visceral ---. corporale
I ,

A [ ~mo~ie (frica) I

I Eveniment I Mesaj procesat Raspuns I
(talhar) ___. de talarnus si trimis _.. instrumental (fuga)
simultan 1; cortex
~i la corp _.. Tratarea
evenimentului
la nivelul cortexului
+
B \ ~motie (frica) I
I Eveniment I____.. Cognitie
(urs) a evenimentului
,

I Raspuns II Cognitie a
instrumental (fuga) _.. raspunsului corporal __"IEmo~ie (frica)
I Raspuns visceral I +


Raspunsuri
corporale
C neexplicate Fig. 1.5. Teorii ale emotiilor: A) Teoria James-Lange; B) Teoria Cannon-Bard; C) Teoria Schachter-Singer (dupa Papalia si OIds, 1985,338)

52

EMO~~I~TASOC~

EMOTIILE: REPERE TEORETICE

53

Teoria James-Lange

Aproape in acelasi timp, doi savanti - unul american, William J ames, ~i altul danez, Carl Lange, independent unul de celalalt - au explicat emotiile pe baza factorilor biologici. In esenta, teoria cunoscuta sub numele "James-Lange" sustine di stimuIii emotionali din mediul inconjurator produc schimbari fiziologice, care sunt interpretate de creier ca emotii,

Pentru filozoful ~i psihologul William James (1842-1910), corpul are un rol central in emergenta emotiilor: corpul poseda un "limbaj complex ~i articular" prin intermediul caruia comunidi ratiunii ce se mtampla in lume. Impotriva "bunului-simr", a cunoasterii la nivelul simtului comun pentru care perceperea unei amenintari, de exemplu, genereaza 0 ernotie (frica) ~i aceasta, la randul ei, determina schimbari corporale (accelerarea pulsului, paloare, fuga etc.), filozoful ~i psihologul american lanseaza ipoteza urmatoarelor secvente in trairea emotiilor: perceptia stimulilor din mediul inconjurator ) raspunsul corporal > emotie. "Schimbarile corporale urmeaza direct PERCEPTIA stimulilor si [ ... ] resimtirea acestor schimbari ce apar ESTE emotia" Games, 1884, 189, apud Cornelius, 1996, 60). William James conchide: "Noi suntem tristi pentru ca plangem, furiosi pentru d lovim, speriati pentruca tremuram." Asadar, emotia urmeaza unei "schimbari corporale" mai mult sa~ mai puri~ automate ca raspuns la stimulii semnificativi.

William James nu a definit foarte dar ce se inpelege prin "schimbari corporale" (bodily changes), fapt ce a condus la 0 interpretare schematics a teoriei sale, luandu-se in discutie doar "actele instrument ale" (a lovi, a tremura etc.). In prezentarea teoriei sale din 1984, William James s-a referit la trei feluri foarte diferite ale schimbarilor corporale, ~i anume: comportamente expresive, acte instrumentale ~i schimbari fiziologice.

William James a dezvoltat ideea lui Charles Darwin (1872), argument and d oamenii reactioneaza la semnalele interne ~i

externe ale corpului. Ernotiile nu sunt altceva decat perceperea proceselor fiziologice. Creierul monitorizeaza starea viscerelor ~i apoi noi reactionam la semnalele produse de starea corporala interna. A~a cum remarca Randolph R. Cornelius (1996, 60), spre deosebire de Charles Darwin, care s-a concentrat asupra functiei emotiilor in procesul evolutiei ~i asupra expresiei emotiilor, William James s-a concentrat, in primul rand, asupra trairii emotionale (emotional experience) si, in subsidiar, asupra locului emotiilor 1n procesul evolutiei.

Asadar, dupa William James (1884), emotiile emerg din raspunsurile comportamentale: suntem furiosi pentru d lovim. Prin extensie, resimtim rusine ca urmare a faptului ci ne ascundem si mandrie ca urmare a faptului ci ne expunem 1n public (Sheldon et al., 2000, 254).

A~a cum am precizat la inceputul acestui subcapitol, independent de William James, 1n Olanda fiziologul Carl Lange (1834-1900) a publicat, in 1885,0 monografie despre emotii (care a fost tradusa In limba germans In 1887). Carl Lange (se pronunta "long" - n.n.) a 1ncercat sa raspunda la intrebarea "Ce manifestari corporale acompaniaza fiecare stare afectiva". Ca si William James, fiziologul olandez a remarcat ci toate emotiile sunt acompaniate de schimbari corporale de un fel sau altul, datorate modificarii circulatiei sanguine ca urmare a schimbarilor din activitatea muschilor ce contracts vasele de sange. Fara aceste schimbari, trairea emotiilor este imposibila,

Desi William James (1890/1983,1062) a apreciat ca "Lange a simplificat putin prea mult ~i a universalizat fenomenul" (apud Cornelius, 1996, 67), cei doi savanti sunt cunoscuti ca fondatori ai "teoriei periferice a emotiilor",

T eoria James-Lange - dominant a mult timp m psihologia emotiilor - are, fara 1ndoiala, limite serioase: a) de multe ori, emotiile sunt resimtite inainte de a se produce modificari viscerale, fiziologice; b) nu totdeauna schimbarile fiziologice genereaza emotii; c) nu exist a 0 corespondenta biunivoca 1ntre

54

EMO~~I~TASoc~A

EMOTIILE: REPERE TEORETICE

55

schimbarile fiziologice ~i emotii, d) acelorasi schimbari fiziologice le corespund emotii diferite. T otusi, ~a cum au pus in evidenta experimentele lui Paul Ekman, ca si ale altor cercetatori, ea contine un sambure de adevar.

"Modelul organic" (organismic models, in care sunt incluse teoriile despre emotii ale lui Charles Darwin, William James ~i Sigmund Freud, "postuleaza 0 fixitate de baza a emotiilor si 0 similaritate de baza a emotiilor, dincolo de categoriile de populatie" (Hochschild, 1983/2003, 215). In plus, conform acestor teorii - sustine profesoara de sociologie de la Universitatea Berkeley din California - expresia emotiilor este extrinseca emotiilor.

Totusi, unele cercetari moderne sugereaza ca modificarea expresiei faciale ge!lereaza emotii, ceea ce sustine, in fond, teoria James-Lange. Intr-un studiu din 1974, James D. Laird a testat ipotezafoedback-ului facial, constatand ca subiectii care afisau zambetul apreciau scenele dintr-un film ca avand mai mult umor, comparativ cu subiectii care urmareau aceleasi scene, dar erau incru!?-ta~i (apud Darley, Glucksberg ~i Kinchla, 1981/1991,361). Intr-un alt studiu, Robert B. Zajonc, S.T. Murphy si M. Inglehan (1989) au pus in evidenta faptul ca expresia facials a bucuriei, zambetul, modifica circulatia sangvina si temperatura creierului, ceea ce conduce la activarea substantelor neurotransmitatoare si, In cele din urma, la trairea unor emotii placute sau neplacute, Robert B. Zajonc si colegii sai au argumentat ca miscarile faciale singure sunt capabile sa induca emotii (apud Lefton, 1991,411).

un stimul emotional, talamusul transmite impulsuri syre sistemul nervos simpatic, care produce reactii fiziologice. In acelasi timp, talamusul transmite impulsuri si spre cortexul cerebral, care genereaza simtamantul constient al emotiei, Dupa Walter B. Cannon, emotiile sunt acompaniate de rnodificari fiziologice, dar nu sunt generate de aceste modificari.

Promovand dualismul, separarea dintre minte ~i corp, "teoria talamica" a lui Walter B. Cannon a fost dezvoltata de Philip Bard (1938), ajungandu-se astfella ceea ce este cunoscut sub numele de "teoria Cannon-Bard", care nu a fost nici ea scutita de critici. Principala obiectie fa~a de aceasta teorie consta in aceea ca stimularea sistemului nervos simpatic nu este simultana cu stimularea cortexului. in multe cazuri, oamenii resimt mai intai emotia ~i abia apoi apar modificarile fiziologice.

Douglas S. Massey (2002) i~i fondeaza teza anterioritatii emotionalitatii fata de rationalitate tocmai pe nesicronizarea stim~larii cr~ieruiui em~tional si a creierului rational.

" ,

Teoria Cannon-Bard

In 1927, Walter B. Cannon (1871-1945) a publicat un studiu ext rem de critic la adresa teoriei James-Lange. in acest studiu, profesorul de fiziologie de la Universitatea Harvard a ararat ca sursa emotiilor 0 constituie talamusul. Cand este perceput

Teoria Schachter-Singer

In 1962, Stanley Schachter (1922-1997) ~iJerome E. Singer au elaborat 0 "teorie cognitiv-fiziologica" a emotiilor, in care sunt incorporate elemente ale celor doua teorii prezentate anterior. Cei doi psihologi americani sustin ca oamenii interpreteaza emotiile lor, dar nu numai pe baza schimbarilor fiziologice. Stanley Schachter ~i Jerome E. Singer au relevat importanta contextului. in experimentul pe care l-au condus s-au manipulat activarea neurofiziologica ~i explicatiile date subiectilor, Celor din grupul experimental li s-a injectat epiferina, 0 substanta care provoaca palpitatii, tremuraturi, roseata. Subiectilor din grupul de control li s-a administrat 0 substanta fara efecte farmacodinamice. Toti subiectii au fost informati ca se urmareste verificarea efect~ui substantei injectate (numita de catre experimentatori "suproxina") asupra acuitatii vizuale (tehnica

56

EMO'fIILE: REPERE TEORETICE

57

raportului fals). Dupa injectie, subiectilor li s-a cerut sa astepte 20 de minute pana cand substanta injectata avea sa-~i faca efeetul. Subiectii care primisera 0 doza de epiferina injectabila au fost imparfifi in trei subgrupe. Unora li s-au dat explicatii corecte (vor simti palpitatii, vor avea tremuraturi, Ii se vor mro~i obrajii, vor resimti crampe stomacale), altora li s-au dat explicatii inadecvate ~e vor arnorti picioarele, vor avea prurit ~i cefalee) si, in fine, subiectilor din eel de-al treilea subgrup nu li s-a oferit nici 0 informatie in legatura cu consecintele injectiei administrate. Grupul de control, format din subi~eti carora li se injectase 0 substanta placebo (fara efecte farmac~dinamice), a fost informat ca nu va simti nimic deosebit. S-au creat doua situatii experimentale: una etrlorica, cealalta iritanta (un "complice" al experimentatorilor aflat in anticamera in care subiectii asteptau ca injectia sa-~i faca efeetul se arata cand fericit - se juca, arunca in aer avioane din hartie etc. -, cand enervat, dand raspunsuri sarcastice etc.). Cercetatorii observau printr-o oglinda falsa (geam cu vedere unilaterala) comport amentul subiectilor m "perioada de asteptare". S-a administrat

, , ,

m fmal, un chestionar cu ajutorul caruia s-a stabilit daci m timpul experimentului subieetii s-au simtit satisfacuti sau enervati.

S-a constatat ca aceeasi stare fiziologica produsa de epifarina a fost resimtita odata ca fiind placuta, altadata ca dezagreabila, Desi reactiile fiziologice erau aceleasi, etichetarea acestora a condus la trairi emotionale diferite. Subieetii informati incoreet au reactionat mai putemic decat subiectii care nu au primit nici 0 informatie despre efectele inj ectiei. La randul lor

, , ,

acestia au reactionat mai putemic decat cei carora li s-a spus corect la ce sa se astepte ~i decat cei care au primit 0 substanta placebo. Experimentul a demonstrat ca societatea of era elementele cognitiei pentru interpretarea schimbarilor fiziologice, ca "situafia sociala m care ne aflam este factorul eel mai important in privinta emotiilor pe care le simtim, dar ca starea de alerta influenteaza nivelulla care resimtim aceste emotii" (Hayes ~i Orrell, 1993/1997, 92).

Din punetul meu de vedere, teoria Schachter-Singer of era suport asumptiei ca emotiile 4i au originea in societate.

Teorii recente despre emotii

Voi semnala, pe scurt, doar cateva dintre teoriile recente care se bucura de 0 mai mare notorietate.

Teoria Valins-Reiserizein. In 1966, Stuart Valins a facut urmatorul experiment: a cerut unor subiecti de sex masculin sa aprecieze atractivitatea unor nuduri de femei din revista Playboy. In timp ce priveau fotografiile, ascultau inregistrate pe banda magnetics bataile inimii, care erau mai accelerate la vederea anumitor nuduri. Subiectii din grupul experimental au fost informati ca se aud propriile lor badi de inima (raport fals), iar subiectilor din grupul de control li s-a spus ca inregistrarile de pe banda magnetics nu au nici 0 legatura cu starea lor fiziologica. Subiectii care erau convinsi ca asculta propriile bataile de inima au declarat ca le-au placut eel mai mult fotografiile la care bataile inimii erau cele mai intense. Mai mult, acestia au persist at m evaluarile lor chiar si dupa ce au fost informati de catre experimentator ca nu a existat nici 0 legatura intre privirea fotografiilor ~i bataile inimii inregistrate pe banda magnetica (Valins, 1972).

Experimentullui Stuart Valins arata ca modificarile fiziologice (indiferent de cauza producerii lor) influenteaza emotiile pe care le resimtim, dar ci ele nu constituie 0 premisa necesara ~i suficienta pentru trairea emotiilor: trebuie ca stimulul (fotografia/ persoana) sa aiba un minimum de atractivitate. Cercetarile realizate de Rainer Reisenzein (1983) au condus la aceleasi concluzii, conturandu-se astfel teoria numita Yalins-Reisenzein", care subliniaza ca "deseori gandirea (cognitia) este cea care ne declanseaza ~i ne orienteaza afeetele" (Ciccotti, 2007, 280).

58

EMOTIILE ~I VIA TA SOCIALA

Teoria lui Richard L Solomon. Psihologul american Richard L. Solomon a propus in 1980 0 teorie cunoscuta sub numele de "teoria proceselor oponente". Richard L. Solomon considera d zonele cerebrale functioneaza pe baza unor stari emotionale care se opun reciproc - ori placere, ori neplacere -, avand ca finalitate restabilirea liniei de baza a nivelului individual. Cand apare 0 emotie puternica (situatia A), apare ~i o stare emotionala contrara (situatia B). Suma celor doua situatii (A + B) exprima starea emotionala de moment, raspunsul afectiv manifest (dupa Benjamin, Hopkins si Nation, 1987/ 1990,382).

Teoria lui Nico H Frijda. Aceasta teorie, fara a face abstracfie de importanta evaluarii, accentueaza faptul d emotiile presupun 0 pregatire pentru actiune, Nico H. Frijda (1988), profesor la Universitatea din Amsterdam, afirma ca fiecare traire emotionala nu rezulta numai dintr-o evaluare a situatiei, ci si dintr-un set de tendinte spre actiune sau de comportamente pregatite pentru ca evaluarea cognitiva sa se realizeze.

Teoria lui Lynn Smith-Lovin ~i David R. Heise. Asa cum remarca Steven M. Nelson (2006, 216), "teoria controlului afectelor" (affect control theory) se fondeaza pe conceptia interactionismului simbolic, initiata de George Herbert Mead (1934), ~i pe "teoria controlului perceptiv", dezvoltata de T. William Power (1973).

Din sumara trecere in revista a teoriilor despre emotii, se vede dar d nici 0 teorie nu explica in intregime fenomenul I'n toate manifestarile lui. Probabil d emotiile nu se lasa acoperite de teorie, datorita complexitatii lor.