Plângerea în fața judecătorului împotriva rezoluțiilor

sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în

judecată
Nov 21st, 2009 | By Marius Idita | Publicat in categoria Drept Public, Nr. 1

Potrivit articolului nr. 2781 C. pr. pen., text modificat prin Legea nr. 356/2006, după
respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 C. pr. pen. împotriva ordonanţelor ori,
după caz,a rezoluţiilor de neîncepere a urmăririi penale, de clasare, de scoatere de sub
urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, persoana vătămată, precum şi orice
alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere la judecătorul de
la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă;
plângerea trebuie făcută în termen de 20 zile de la data comunicării de către procurorul
parchetului sau, după caz, procurorul ierarhic superior modului de rezolvare a plângerii
ori de la data expirării termenului de 20 zile prevăzut în articolul 277 C.pr. pen., în cazul
în care procurorul competent nu a soluţionat plângerea făcută potrivit art.275-278 C. pr.
pen. După respingerea cererii făcute potrivit art. 275-278 C. pr. pen, împotriva
ordonanţelor sau rezoluţiilor procurorului de netrimitere în judecată, persoana ale cărei
interese sunt vătămate nu se poate adresa în continuare procurorului pe linie ierarhică, ca
în cazul celorlalte măsuri sau acte de urmărire penală, ci numai instanţei, o astfel de
soluţie rezultând cu claritate din dispoziţiile art. 2781 alin 1. Respingerea plângerii de
către conducătorul parchetului ori procurorul ierarhic superior constituie o procedură
prealabilă obligatorie ce condiţionează exercitarea plângerii potrivit art 2781 alin.11 C. pr.
pen. În cazul admiterii plângerii, rezoluţia sau ordonanţa de netrimitere în judecată nu
poate fi atacată în temeiul art. 2781 C. pr. pen., cel interesat având posibilitatea să
conteste ordonanţa de infirmare în conformitate cu art. 278 C. pr. pen. Potrivit
jurisprudenţei, obiectul plângerii penale la care se referă dispoziţiile art. 2781 C. pr. pen. îl
constituie ordonanţele ori, după caz, rezoluţiile procurorului de neîncepere a urmăririi
penale, de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale,
iar nu actul prin care procurorul competent respinge plângerea în conformitate cu art.
275-278 C. pr. pen. sau infirmă o soluţie de netrimitere în judecată şi dispune reluarea
cercetărilor în cadrul exercitării controlului ierarhic.
În privinţa competenţei de soluţionare a plângerii împotriva rezoluţiei sau ordonanţei
procurorului de netrimitere în judecată, în practică s-a reţinut că aceasta se stabileşte în
raport cu încadrarea juridică dată faptei de către procuror, iar nu în raport de încadrarea
juridică dată de petent.

Din conţinutul prevederilor art. 2781 C. pr. pen. rezultă că titularul plângerii este persoana
vătămată sau orice altă persoană ale cărei interese legitime sunt vătămate. Referitor la
titularul plângerii, în practica instanţelor s-a subliniat că o condiţie necesară prin care este
justificată calitatea procesuală activă – petent într-o astfel de plângere –, este aceea ca
autorului sesizării să-i fi fost adusă o vătămare intereselor sale legitime; împotriva unei
soluţii de netrimitere în judecată date în temeiul art. 10 alin. 1 lit. b)1 C. pr. pen. poate
face plângere la instanţă şi inculpatul, cerând schimbarea temeiului, cum ar fi constatarea
că fapta nu a fost săvârşită de inculpat (art. 10 alin.1 lit. c) C. pr. pen.).

În legătură cu termenul în care va fi sesizată instanţa, practica judiciară s-a pronunţat în

sensul că termenul de 20 de zile prevăzut de art. 2781 C. pr. pen. începe să curgă de la
data comunicării soluţiei de către conducătorul parchetului ori procurorul ierarhic
1
superior, când procurorul competent a rezolvat plângerea în termenul de 20 zile prevăzut
în art. 277 C. pr. pen.; în caz contrar, termenul curge de la expirarea celor 20 de zile în
care plângerea trebuia rezolvată de procurorul competent.

În toate cazurile, instanţa trebuie sesizată cel mai târziu în 40 de zile de la data la care cel
vătămat s-a adresat iniţial cu plângere potrivit art. 278 C. pr. pen. sub sancţiunea
decăderii; pentru sesizarea instanţei cu plângere împotriva rezoluţiilor de netrimitere în
judecată este necesar ca partea interesată să respecte atât termenul instituit de art 2781
C.pr. pen., cât şi pe cel stabilit de art. 278 C. pr. pen. În legătură cu soluţiile pronunţate de
judecător în conformitate cu art. 2781 alin. 8 lit. a-c C. pr. pen., în doctrină şi
jurisprudenţă au fost evidenţiate mai multe aspecte. În privinţa soluţiilor la care se referă
art. 2781 alin. 8 lit. a C. pr. pen., instanţele s-au pronunţat în sensul că plângerea este
tardivă dacă se constată că nu a fost introdusă la instanţa în cel mult 40 de zile de la data
depunerii la procurorul competent, potrivit art. 278 C. pr. pen. sau inadmisibilă dacă
anterior aceeaşi persoană a mai introdus o plângere contra aceleiaşi soluţii de neurmărire
penală, care a fost respinsă în temeiul art. 2781 C. pr. pen., hotărârea rămânând definitivă,
iar în noua plângere nu se invocă fapte sau împrejurări noi ori sunt prezentate înscrisuri
care au fost avute în vedere la soluţionarea altei plângeri. Tot astfel, este inadmisibilă
plângerea prin care petiţionarul solicită instanţei obligarea procurorului de a trimite în
judecată şi alte persoane decât inculpatul sau invoca tergiversarea cercetărilor. În
ipotezele amintite, judecătorul respinge plângerea prin sentinţă şi menţine rezoluţia sau
ordonanţa atacată; de asemenea, judecătorul respinge plângerea când constată că aceasta
este nefondată. Se poate susţine că hotărâreajudecătorească pronunţată în temeiul art.2781
alin. 8 lit.a C. pr. pen. rămasă definitivă conferă rezoluţiei sau ordonanţei de netrimitere
în judecată, în condiţiile prevăzute de art. 2781 alin. 11 C. pr. pen., autoritatea de lucru
judecat.

O altă soluţie se referă la admiterea plângerii şi este prevăzută în art. 278 alin. 8 lit. b C.
pr. pen. Când admite, prin sentinţă, plângerea împotriva rezoluţiei de neîncepere a
urmăririi penale, ori a ordonanţei sau a rezoluţiei de clasare, de încetare a urmăririi penale
sau de scoatere de sub urmărire penală, judecătorul desfiinţează actul atacat şi trimite
cauza procurorului în vederea începerii urmăririi penale sau a redeschiderii urmăririi
penale. În acest caz, potrivit legii, judecătorul trebuie să arate în hotărâre motivele pentru
care a dispus trimiterea cauzei procurorului, faptele şi împrejurările ce urmează a fi
constatate şi prin care anume mijloace de probă. Potrivit art. 273 alin. 11 C. pr. pen.,
dispoziţiile instanţei sunt obligatorii pentru organul de urmărire penală, sub aspectul
faptelor şi împrejurărilor ce urmează a fi constatate şi al mijloacelor de probă indicate. Ca
atare, organul de urmărire penală va începe urmărirea penală numai dacă după
îndeplinirea acestor dispoziţii va constata că sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege,
hotărârea instanţei neputând fi interpretată în alt sens. În cauza supusă verificării,
judecătorul poate decide în ce măsură poate fi completată probaţiunea, dar nu se poate
substitui organului de urmărire penală în privinţa actelor de dispoziţie.
Cât priveşte soluţia pronunţată în art. 2781 alin. 8 lit.c C. pr. pen. referitoare la admiterea
plângerii prin încheiere, desfiinţarea actului atacat şi reţinerea cauzei spre judecare, în
doctrină şi jurisprudenţă s-au ridicat mai multe probleme.
Astfel, prin decizia nr. 15/2006, Secţiile Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-au
pronunţat în sensul că judecătorul care, în temeiul art. 2781 alin. 8 lit. c C. pr. pen., prin
încheiere, admite plângerea, desfiinţează rezoluţia sau ordonanţa procurorului şi reţine
cauza spre judecare, apreciind că probele examinate sunt suficiente pentru judecarea
2
cauzei, devine incompatibil să soluționeze fondul acesteia. S-a susţinut că în acest caz
prevederile art 2781 alin 8 lit. c C. pr. pen. aduc o modificare a funcţiilor de urmărire
penală şi de judecată, încheierea dată de judecător devenind atât actul de sesizare a
instanţei, cât şi actul de punere în mişcare a acţiunii penale, astfel că participarea
judecătorului în continuare la soluţionarea cauzei încalcă prevederile art. 6 din Convenţia
(europeană) pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Pe de altă
parte, reevaluând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale şi apreciind că
probele sunt suficiente pentru judecarea cauzei, judecătorul devine incompatibil în
conformitate cu art. 47 alin. 2 C. pr. pen.

Faţă de prevederile art. 2781 alin. 9 C. pr. pen. în care se stipulează în mod expres că actul
de sesizare al instanţei îl constituie plângerea persoanei la care se referă art. 2781 alin.1 C.
pr. pen., în situaţia prevăzută de art. 2781 alin. 8 lit. c C. pr. pen. judecătorul a preluat
doar funcţia de inculpare (punere în mişcare a acţiunii penale).
Deşi potrivit art. 2781 alin. 9 C. pr. pen. actul de sesizare (plângerea) poate proveni de la
orice persoană ale cărei interese sunt vătămate, în lucrările de specialitate s-a considerat
că această plângere, în cazul prevăzut la art. 2781 alin. 8 lit. c) C. pr. pen., nu poate fi
făcută decât de către partea vătămată (victima infracţiunii).

Potrivit art. 2781 alin 10 C. pr. pen., hotărârea instanţei pronunţată în temeiul alin. 8 lit. a)
poate fi atacată cu recurs de procuror, de persoana carea făcut plângerea, de persoana faţă
de care s-a dispus soluţia de netrimitere în judecată, precum şi de orice altă persoană ale
cărei interese legitime sunt vătămate. Termenul de recurs este de 10 zile şi curge de la
pronunţare pentru partea vătămată care a fost prezentă la dezbateri sau pronunţare,
prevederile generale privind termenul de recurs şi data de la care curge aplicându-se în
mod corespunzător. Instanţa de control judiciar, soluţionând recursul, poate să schimbe
temeiul juridic din art. 2781 alin. 8 lit. a) sau b) în art. 2781 alin. 8 lit. c) C. pr. pen. şi este
inadmisibilă o cerere de revizuire a hotărârii instanţei prin care a fost respins recursul
declarat împotriva sentinţei de respingere a plângerii celui vătămat, deoarece hotărârea
pronunţată întemeiul art. 278 alin. 8 lit.a C. pr. pen. nu cuprinde o rezolvare a fondului
cauzei; în schimb, o cerere de contestaţie în anulare este admisibilă dacă motivele
invocate se încadrează în vreunul din cazurile din art. 386 C. pr. pen. şi se sprijină pe
dovezi. Încheierea prin care judecătorul se investeşte cujudecarea cauzei potrivit art. 2781
alin. 8 lit. c C. pr. pen. are natura juridică a oricărei încheieri şi poate fi supusă căilor de
atac în condiţiile art. 361 alin. 2 şi art. 3851 alin. 2 C. pr. pen. În practica judiciară s-a
subliniat că, în cazul în care judecătorul desfiinţează prin încheiere rezoluţia sau
ordonanţa procurorului, acesta procedează la judecarea cauzei cu respectarea dispoziţiilor
legale privind judecata în primă instanţă, soluționând-o printr-osentinţă. Soluţia
pronunţată în fond este supusă căilor de atac în situaţia în care instanţa este învestită cu
judecarea cauzei prin rechizitoriu.

Note
1. A se vedea Curtea Constituţională, dec. nr. 437/2004, publicată în Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea 1, nr. 1264 din 29 decembrie 2004.
2. A se vedea Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, s. pen., dec. nr. 6645/2005, în I.C.C.J.
Jurisprudența secţiei penale 2005, pg.138
3. A se vedea Curtea de Apel Bucureşti, S. a 2-a pen., sent. 118/2005, în Culegere de
practică judiciară 2005, pg.289
4. A se vedea Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, S. pen., dec. nr. 5251/2006, nepublicată.
3
5. A se vedea Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, S. pen., dec. nr. 2387/2005, citată de
A.Vasiliu, Nulităţile în procesual penal, Editura Hamangiu, Bucureşti, 2006, pg.126.
6. A se vedea Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, S. pen, dec.nr. 3749/2005, în I.C.C.J.
Jurisprudenţa Secţiei penale 2005.pg. 136
7. A se vedea Curtea Constituţională, dec. nr. 295/2005, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea 1, nr. 626 din 18 iulie 2005
8. A se vedea Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 9 judecători, dec. nr.
209/2005, citată de A. Vasiliu, op. cit.,pg. 133.
9. A se vedea; Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, S. pen., dec. nr. 4028/2005, în Codul de
procedură penală-texte, jurisprudenţă, hotărâri C.E.D.O., Editura Hamangiu, Bucureşti,
2006, pg.281; Curtea de Apel Braşov, sent. pen. nr. 15/2004, în Culegere de practică
judiciară 2003-2004, pg.286.
10. A se vedea: Curtea de Apel Cluj, S. pen., dec. nr.10/2000, în Repertoriul de
jurisprudenţă penală 1990 – 2005, pg. 532; Curtea de Apel Bucureşti, S. a 2-a pen., dec.
nr. 819/2005, în Culegere de practică judiciară 2005, pg. 296.
11. Publicată în Buletinul Casaţiei nr.3/2006,pg.15.
12. O astfel de constatare nu este posibilă în cazul rezoluţiei de neîncepere a urmăririi
penale, deoarece, potrivit art. 228 alin.4C. pr. pen., această soluţie are la bază, după caz,
actul de sesizare a organului de urmărire penală sau actele premergătoare efectuate în
cauză, iar în acest din urmă caz poate constitui mijloc de probă numai procesul-verbal
prin care se constată efectuarea actelor premergătoare. De asemenea, nu se pune
problema reţinerii dosarului spre rejudecare în cazul rezoluţiei de clasare, deoarece nu
există învinuit.
13. Dacă acţiunea penală nu a fost pusă în mişcare în cursul urmăririi penale.
14. A se vedea Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, S. pen., dec.nr. 5948/2004, în Buletinul
jurisprudenţei 2004, p. 872.
15. A se vedea C.C. Ghigheci, op. cit., p. 123.
16. A se vedea: Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 9 judecători, dec. nr.
21/2006, nepublicată; Curtea de Apel Bucureşti, S. a 2-a pen., sent. nr. 15/2005, în
Culegere de practică judiciară 2005, p. 355.
17. A se vedea Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, S. pen., dec. nr. 108/2006, nepublicată.
18. A se vedea: Curtea Constituţională, dec. nr. 441/2004, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea 1, nr. 8 din 4 ianuarie 2005; Curtea Constutiţională, dec. nr. 1/2005,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea 1, nr. 146 din 18 februarie 2005.
19. A se vedea Curtea de Apel Bucureşti, S. a 2-a pen., dec.nr. 825/2005, în culegere de
practică judiciară 2005, p. 297.