CASA DE PARIURI LITERARE

NR.3 — NOIEMBRIE 2007

PREZINT~
O REVIST~ DE L-I-T-E-R-A-T-U-R-~ DE TREI LEI
APARE SUB EGIDA MISTERULUI CULTURII
http://revistapanamea.wordpress.com

L I T E R E

O ISTORIE PERSONAL~ (I)

Poeme de Matei Vi[niec pag. 5

Cronici de Bogdan Cre]u pag. 9

Protest la TVR (luciat, Cristian Neagoe) pag.11-14

Tab`ra de crea]ie de la S`v\r[in pag. 26-28

În cestiunea videopoemului (I) pag. 23-24

Andrei Ruse, Cezar Nicolescu, Mugur Grosu

Editoriada: ART pag. 32

Fracturi pag.15-17
(Alex Matei, Paul Cernat, Silviu Gherman)

POEME: RUBRICI:
Livia Marinescu Angela Marinescu Interviu cu Nora Iuga pag. 6-8
Diana Geac`r Iulia Balcana[
Viviana Mu[a Igor Mocanu
Cosmin Per]a Cosmin Per]a
Stoian G. Bogdan Gelu Vla[in
Oana C`t`lina Ninu Ionu] Sociu
Octavian Soviany

FOILETON:
Gabi Pavel

ANCHETE:
„Moartea ne cite[te ziarul“
(Adela Greceanu despre Iustin Pan]a
Bogdan Cre]u despre Lucian Raicu)

„De ce migreaz` autorii de la o editur` la alta?“(II)

Miruna Vlada, Bogdan Hrib

BLOGROLL:
Olga {tefan, Dan Per[a

Nr. 16 pag. 31
 INTRO

High Sictir • din 18 august \n blogosfer`: Hobbitul (blogul lui

Emil Brumaru), acum [i-ntr-o nou` prezentare:
• PE SCURT • PE SCURT • PE SCURT • PE SCURT • PE SCURT • PE SCURT • PE SCURT • va desf`[ura trei zile (26-27-28 octombrie, \n
Club A). Efectul de sear`, egophobia, tiuk!,

(H)Advertising
brief de crea]ie
Pornind de la cele mai stupide refrenuri
pop ale secolului XXI („They say if you
love something let it go, if it comes
back it’s yours, that’s how you know“ –
Christina Aguilera, cred c` prin 2000)
pân` la referin]e biblice, e un adev`r
transpus \n diferite forme faptul c` lu-
crurile la care ]inem foarte mult trebuie
eliberate, temporar, pentru a le urm`ri
traseul independent de voin]a noastr`.
Dac` pân` acum „Pana mea“ a fost
stoars` de cuvinte de un redactor,
f`cut` origami [i l`sat` s` pluteasc` \n
apa M`rii Negre cu u[urin]a cu care \]i
la[i breton, iat` c` vine rândul ca revista
s` se ralieze la ultimele tendin]e ale so-
ciet`]ii ultra-comunica]ionale, trans-pu-
blicitare [i hiper-blogatoare.
Ceea ce este prezentat mai jos se nu-
me[te, tehnic, un „brief de crea]ie“ –
http://hobbitul.ro
• dup` blogul dedicat prezen]ei tinerilor scrii-
tori la Colocviul organizat de USR la Cluj (o
produc]ie Viviana Mu[a, care se pare c` l-ar
fi ini]iat [i pe Emil Brumaru \n ale bloggingului),
v` recomand`m http://savirsin.blogspot.com
(jurnalul de tab`r` \l g`si]i la paginile acestui
num`r)
• 27 de scriitori români \ntr-un proiect.
• |n luna noiembrie Asocia]ia Scriitorilor din
Bucure[ti preg`te[te proiectul 27 – Poezie
de Bucure[ti. „Câ[tig`torii premiilor de poe-
zie (ASB [i USR, din 1994) vor fi edita]i \ntr-o
antologie (500 de ex), beneficiind de o pro-
movare special` (publicitate stradal` [i eve-
niment multimedia [i multiart). Fiecare invitat
particip` cu dou` poeme (de preferat inedite)
[i o scurt` bio-bibliografie (max 10 rânduri).
Plus fotografii inedite (Mihaela Marin).
CD-ROM-ul realizat va fi proiectat pe ecrane
Litere – o istorie
gigant, \n zone de mare vizibilitate ale ora[ului.“
(g`sim \n comunicatul de pres`). Evenimentul,
gândit de Dan Mircea Cipariu, nu poate de-
cât s` ne bucure. Pe hârtie sun` bine. Faptul
c` prim`ria sectorului 2 cotizeaz`, e o \ncânt-
are. R`mân \n discu]ie caracterul „gigantic“
[i, ca mai mereu, „drepturile de autor: 3
exemplare cu CD-ROM“. Dac` \n condi]iile \n
care nu [tiu câ]i vor mai edita poezie,
proiec]iile stradale sunt o solu]ie, recompensa
pare mai mult simbolic`. Mai ales c` vorbim
despre poe]i acredita]i.
• Maratonul de la Sibiu s-a bucurat de o parti-
cipare numeroas` [i select`. Dup` [apte
edi]ii ale „micului maraton“ de la Bra[ov, Andrei
Bodiu a reu[it ceea ce pare o p`rea la un
moment dat o utopie. La Sibiu, cu sprijinul
comun al gazdelor (Asocia]ia Cultural` Sibiu
2007 [i Casa de Cultur` a Municipiului Sibiu)
[i al USR (cred c` este pentru pima dat`
Cenacliadele cu paparazzi fac legea. Dar nu au cum
s` \nlocuiasc` tradi]ia. Din „Litere“ \ncepe aproa-
când ASPRO [i USR-ul colaboreaz` \ntr-un
proiect), având ca parteneri Facultatea de
Litere [i Arte a Universit`]ii „Lucian Blaga“, fi-
liala USR Sibiu, Facultatea de Litere a Iniver-
sit`]ii „Transilvania“ din Bra[ov, Institutul Po-
lonez [i literaturWERKstatt Berlin, a debutat
pe 5 octombrie (Aula Magna a Facult`]ii de
Litere) maratonul de poezie. N-am fost acolo,
dar ne-ar fi pl`cut s` putem ajunge.
• Nu e pentru prima oar` când scriitorul român
este la mâna editorului, mai ales când acesta
conduce o obscur` [i beneficiar` de sub-
ven]ii editur` provincial`. Dar gândul c` Mircea
Horia Simionescu „trebuie“ s` scrie la co-
mand` o carte \n dou`sprezece zile, la un
astfel de „ordin“ (a se citi explicit editura
„Biblioteca“), ne-a cam \nfiorat. Vom reveni
cu am`nunte.
• no name FEST – edi]ia inaugural`. Prima
edi]ie a festivalului de underground literar se
EMO}IE. COMBUSTIE.
Ca [i cum ai intra pentru prima oar` \n cl`dire. O
bookblog, hyperliteratura 2.0, Atelierul de
crea]ie al Ninei Vasile, Mugur Grosu, Doina
Ioanid [i mul]i al]ii se vor aduna pentru o se-
siune consistent` de experimente, expozi]ii
foto, licita]ii de tricouri, videoproiec]ii, recitaluri,
dezbateri. Cu pana mea, fire[te, organizator.
• Orizont 1500 s-a lansat la Timi[oara. |n
num`rul urm`tor un material whitenoise v`
va introduce \n atmosfer`.
• „Pana mea“ [i-a \nceput proiectul „Turul Ro-
mâniei“. Biblioteci jude]ene, municipale [i
câteva biblioteci de liceu primesc (gratuit,
achizi]iile au nevoie de aprob`ri) deja prima
serie a revistei. Un motiv pentru a ne rezerva
dreptul la „cenzur`“. Detalii privind difuzarea
pe blogul http://revistapanamea.wordpress.com
(sec]inea Distribu]ie)
• S.O.S. „Pana mea“ caut`: reporteri, distribui-
tori, P.R. manager, ac]ionari. Tu cuno[ti pe cineva
pasionat de literatura român`?

acesta e un instrument care faciliteaz`
comunicarea dintre un client – \n cazul
nostru un_cristian – [i un director de
crea]ie (aici e de discutat, nici m`car
Dumnezeu nu s-a intitulat a[a) care e
convins/pl`tit/rugat/[antajat s` realizeze
o serie de execu]ii declinate pe diverse
media. Calibrarea termenilor se face
dup` o discu]ie cu clientul [i una cu
„creativii“.
un_cristian nu este un client obi[nuit,
cu orgolii nejustificate, Blackberry [i
preten]ii de publicitar nedescoperit,
\ns` are o u[oar` simpatie – incurabil` –
pentru produsul s`u (totul e o con-
ven]ie, de la „produs“, la „brief“ [i
„consumator“) – pe scurt, dac` ar pu-
tea, ar s`ri peste etapa de briefing [i ar
striga \n gura mare c` revista e pur [i
simplu „foarte bun`“.
{i cum din start am convenit c` to-
tul e pur` l-i-t-e-r-a-t-u-r-`, v` rog s`
trimite]i eventuale propuneri creative
pe adresa jolly_at_night@yahoo.com.
Câ[tig`torul va primi un ecuson (badge,
\n lumea produc]iei publicitare)
„High Sictir (H)Advertising,
Director de Crea]ie“.
A[adar, „Pana mea“, te brif`m:
personal\
un cristian
C`u]i un titlu prin care s` po]i fenta patetismul.
Pentru c` orice declara]ie de dragoste este, \n sine,
patetic`. Dar cum s` faci o declara]ie de dragoste
unei institu]ii?
Nu vorbe[ti aici despre o institu]ie oarecare. Ca-
pitalul simbolic al literelor nu mai trebuie amintit.
Oricine din familie, chiar dac` nu d` doi bani pe
treaba asta, doar când aude titulatura, simte o fur-
nic`tur`.
Nu dai lec]ii. Nu inventezi sloganuri. Brand-ul
exist`, se promoveaz` din ce \n ce mai bine \n anii
din urm`, este tip`rit din ce \n ce mai vizibil \n re-
viste. |n criz` de „strategie“, politica editorial` ro-
mâneasc` ini]iaz` vedetizarea. La grup, la norm`, la
genera]ie. La dosar, cum s-ar spune. E o mod`.
pe totul. |n cenaclul n`b`d`iosului Ianu[, pozele
erau interzise… Nici prin Cenaclul lui C`rt`rescu
n-am v`zut fotografi (reprofila]i sau profesioni[ti).
Ce s` mai spunem de „Cenaclul de luni“ sau „Uni-
versitas“!
Nu faci o istorie. Mergi pe firul imaginar. Nicolae
Manolescu, Ovid S. Crohm`lniceanu, Mircea Mar-
tin, Mircea C`rt`rescu, Marius Ianu[, Simona Po-
pescu. Parc` ai vrea s` audiezi un curs despre cena-
clurile facult`]ilor de litere. Doar datele oficiale se
g`sesc pe site-ul universit`]ii: istoric, num`r de lo-
curi, medii. Dincolo de cifre [i tablouri, r`mân po-
ve[tile. Pe care \ncerci s` le strângi cu grij`, pentru
c` num`rul este un construct, nu o spoial` [i-o re-
clam` comandat`. Are o logic`, leag` [i adun` sec-
ven]e care sunt compatibile. {i parc` „studentul“ e
din alt aluat. Sau e doar o iluzie?
Scrii despre locul prin care, poate, au trecut cei
mai importan]i scriitori români contemporani. Scrii
despre locul \n care se scrie [i se cite[te ca nic`ieri.
Scrii?
m`sori din ochi, o str`ba]i f`r` nicio grab`. Ce cau]i
aici? Pas cu pas, sal` cu sal`, oamenii devin vii. Ui-
te-l pe Mano! |n biblioteca asta a dormit pentru o
noapte Labi[? De ce nu func]ioneaz` liftul din
dreapta? Cine s-a sinucis acolo? E-adev`rat c`
George C`linescu-[i \ncepea cursul din amfiteatrul
Odobescu de pe hol? |n pod organizau optzeci[tii
discotec`?
Discursul inaugural e undeva \n spate. Cursurile [i
sesiunile se [terg. Cenaclurile, c`r]ile, prima bere cu
C`rt`rescu, imaginea unui bar animat la subsol, \n
care ni[te scriitori \[i povestesc via]a. Iat` ce r`-
mâne. Câ]iva pu[ti, fracturi[tii, [tergând geamurile
s`lii \n care se va \nghesui o bibliotec` de poezie,
h`h`indu-se de \ntrebarea unei bursiere din anul III
la un seminar oarecare: „Ezra Pound era b`rbat sau
femeie?“ Cau]i o formul`. N-ai ce face [i-ntrebi \n
stânga [i-n dreapta cu ce melodie s-ar asocia facul-
tatea. {tii c` nu e nevoie de chestionare [i de
ini]iale. Pentru c` devin \n[el`toare. Ca atunci, la
orar, când cele dou` fete \[i d`deau coate [i desco-
periser` lumea: „|]i dai seama, fat`, o s` facem curs
cu Eugen Ionescu, cu E. Ionescu, fat`!“ {i, brusc,
decanul le corecteaz` lini[tit: „Emil Ionescu,
domni]elor, cu Emil Ionescu.“
Nu spui nimic. Cu ce s`-ncepi? E doar o revist`,
domnule, o revist` oarecare. De ce atâta tensiune?
Nu mai cau]i r`spuns. Te-a[ezi pe acoperi[, prive[ti
geamurile dinspre facultatea de istorie, dai drumul
la reportofon [i-ascul]i. Povestea care \ncepe.

Relativ familiariza]i (\n general) cu

nume de scriitori contemporani \ns` unii
au idei preconcepute – „o alt` revist` de
literatur`… [i ce-i cu asta?“. De regula
sunt interesa]i de reviste [i de proiecte li-
terare.
Segmentul de public 3: scriitorii ro-
mâni.
Receptiv la apari]ia noilor publica]ii
literare, le citesc \ns` nu prea cumpar`
reviste. |n general reticent \n a publica
\n alt` parte decât acolo unde s-a consa-
crat sau \ntr-o revist` de literatur` alter-
nativ`.

BRIEF DE CREA}IE pentru c` revista nu apar]ine niciunui o fac sa fie „vie“. Titlul, structura [i pri- Cui ne adres`m [i ce insight avem despre Ce vrem s` comunicam? Cum se poate
trust [i nici nu e afliliat` vreunei struc- ma pagin` predispun la mi[touri. publicul vizat? sus]ine asta?
Client: un_cristian turi/asocia]ii/uniuni. De[i se anun]` c` apare periodic, ni- Publicul ]int` principal: cititorul acci- „Facultatea de Litere“ de oriunde/ca in-
De la: High Sictir (H)Advertising meni nu [tie exact data apari]iei dental. Este tipul care aude despre re- stitu]ie \n sine este nucleul literaturii ro-
Client Service Care sunt obiectivele de comunicare? urm`torului num`r sau dac` va mai vist` de la amicul s`u tocilar sau care pri- mâne.
Brand: Pana mea Prin spotul viral trebuie ca notorietatea ap`rea vreodat`. Mul]i spun c` nu are me[te un viral de la un coleg de faculta- Majoritatea scriitorilor [i a cenacluri-
C`tre: High Sictir (H)Advertising brandului s` creasc` mai ales \n rândul nimic profesionist \n ce prive[te toate te interesat de fenomenul literar. De obi- lor care au existat au pornit din fac de li-
Creative Team cititorilor „accidentali“. detaliile care nu ]in de con]inut literar: cei, este de un cinism dezarmant – re- tere.
Nume proiect: PM Nr 3 Tema seriei care \ncepe cu nr. 3 e „O grafic`, marketing, management, etc. Cu fractar [i mi[tocar la cuvinte precum
Deadline: 01/10/07 istorie personal` a Facult`]ii de Litere“ toate acestea, mare parte din tirajul „poezie“, „prefa]`“ sau „scriitor“. Nu cre- Care trebuie s` fie tonul/stilul comunic`rii?
Media: spot viral, 30’ Miza central` e promovarea scriitori- (afi[at) se vinde. de c` \n România anului 2007 exist` c`r]i Colocvial, urban, s` aib` coeren]a in-
lor români – revista e una de ni[` – E gândit` ca o alternativ` de plus premiate care con]in versuri precum tern` a unui joc de [ah (sic;))
# 3 — noiembrie 2007

De ce avem nevoie de o comunicare nou`?
Pân` la nr 3, comunicarea revistei „Pana
mea“ a fost fragmentat`, sus]inut` doar
prin vânzarea direct` [i prin anun]uri/
informa]ii „r`zle]e“ pe blog. E nevoie de
o form` coerent` de promovare, care s`
conduc` la epuizarea tirajului. Coeren]a
comunic`rii nu presupune un viral obosit,
prin format tradi]ional (formatul revis-
tei) dar [i prin forme alternative de co-
municare.
Ce [tim despre produs?
„Pana mea“ este o revist` de literatur`
despre care se spune c` arat` „ieftin“,
\ns` con]inutul [i modul \n care e gândit`
„underground“, „miserupist`“, cu obiec-
tive asumat nerealiste. De exemplu,
un_cristian chiar crede c` finalitatea as-
cuns` a revistei este inventarea un pre-
miu oficial/important pentru astfel de
proiecte.
Nu e o revist` genera]ionist`, ci una
pentru scriitori români.
„când urci la noi, amice, ai grij`: la u[` o
s` te \ntâmpine p`-/duchele de san-jose, e Men]iuni
paznic aici“, sau au ca titlu „B`g`u“. Cu alt` ocazie, acesta este un brief „ca la
Foarte greu de convins s` urm`reasc` un carte“, nu ne permitem trucuri
viral despre o revist` literar`.
Segmentul de public 2: Cei angrena]i
\n procesul educa]ional – elevi, studen]i, Mul]umesc,
profesori. HSA Brand Service

2
 PA G I N A D E D E S C H I D E R E

mi-au displ`cut perspectivele ostentativ

pesimiste [i sumbre asupra unor fenome-
ne care nu mai sunt „ca alt`dat`“ sau
sentimentul aproape escatologic (cum \l
numesc eu cu simpatie) despre lucruri \n
general – tinerii „din ziua de azi“, vremu-
rile, societatea, [coala, tot. Cred mai de-
grab` c` o anume amenin]are a degra-
d`rii umane, culturale etc. e resim]it` \n
fiecare epoc`, ba mai mult, perceput` [i
exprimat` ca fiind cea mai grav` de pân`
atunci. |n acela[i spirit se poate observa
[i declama \n continuare – ceea ce se [i
face de altfel, c`ci nu e o noutate – [i de-
gradarea Facult`]ii de Litere; nu pentru
De ce
fracturismul?
Octavian Soviany
octavian_soviany@yahoo.com
Cu acest num`r, Pana mea se lanseaz`
\ntr-o nou` serie, care \[i propune, printre
altele, s` rememoreze, via]a (mai lung`
sau mai scurt`) a cenaclurilor de la Facul-
tatea de Litere din Bucure[ti, cu \ntâmpl`-
rile, personajele [i disputele lor literare. Iar
despre oportunitatea unui asemenea de-
la \nceput \n jurul cenaclului de la Litere
condus de Marius Ianu[ [i al revistei Frac-
turi – una dintre cele mai dinamice [i mai
incitante publica]ii din ultimii ani – intrând
treptat \n aten]ia editorilor [i a criticii care s-
a gr`bit s` proclame, prin câteva din voci-
le sale cele mai autorizate, apari]ia unei noi
genera]ii literare. Nu e mai pu]in adev`rat
\ns` c` nicio alt` promo]ie nu a stârnit atâ-
tea adverisit`]i: anatemizat` de „corul
b`trânilor“, care a venit cu eticheta „gen-
era]iei porno“, [coala fracturist` a fost to-
tu[i, pentru o bun` bucat` de vreme, par-
tea cea mai vie a literaturii române, \n jurul
c`reia s-au \ncins polemici, au avut loc

Literele mari examen – la care oricum era suficient s`

iei 5 ca s` fii admis – pentru c` acum vei
c` nu ar mai oferi repere culturale rigu-
roase, nu pentru c` n-ar avea speciali[ti
mers m`rturise[te fie [i simplul fapt c`
mul]i, foarte mul]i dintre scriitorii importan]i
adeziuni [i respingeri spectaculoase. Prin-
tre pu]inii autori consacra]i care au primit

[i mici intra pe dosar, un instrument de o rele-

Iuliana Dumitru
voroncas@yahoo.com
student` \n anul al II lea la Facultatea de Litere,
sec]iile Român`-Englez` [i Rela]ii Interna]ionale [i
Studii Europene, Universitatea din Bucure[ti
O bun` prieten` mi-a m`rturisit simplu
c`, de[i ar fi vrut, nu a dat la Litere pen-
tru c` i-a fost team`, pentru c` aici se
duc cei cu adev`rat „chema]i“, pentru c`
de-aici vor ie[i marii scriitori, pentru c`
e o chestiune delicat` de talent, lucru pe
care [i-l punea la \ndoial`. F`cându-i
chiar [i o fragmentat` descriere a mediu-
lui mai sus imaginat – [i, principial, vero-
simil schi]at –, prietena mea a \nceput s`
regrete c` nu a \ncercat. {i sunt con-
vins` c` facultatea a pierdut o minte va-
loroas`, \nc` una dintre multele din alte
motive; cum ar fi faptul c` pasiunea pen-
tru lectur` [i literatur`, \n general – c`ci
\n definitiv despre asta e vorba – nu
coincide \n m`sura \n care te-ai a[tepta
cu Facultatea de Litere, unde vei avea
ocazia s` irose[ti destul` vreme [i energie
pe materii fie neinspirat abordate, fie pur
[i simplu neinteresante, aproape f`r`
consecin]e. Iar cursurile de limb`, fun-
damentale de altfel, ajung s`-[i permit`
poate o prea mare importan]` \n raport
cu cele ale literaturii [i disciplinelor ei
apropiate.
|mi pare acum, dup` un an de Litere,
c` \n spatele tradi]iei `steia nu (doar) li-
terare, ci culturale absolut cople[itoare
\n fa]a c`reia m-am \nclinat cu emo]ie
(recunosc) la gândul c` voi comunica di-
rect cu marii oameni pe care i-am desco-
perit haotic prin c`r]i, se afl` de fapt un
mesaj, din familia sloganelor – deci cum-
va din sfera comer]ului, educa]ional de
data asta – care \mi sun` cam a[a: nu ai
fost admis la facultatea pe care ]i-o do-
reai? Nu [tii exact unde s` te duci? Nu ai
un scop anume \n via]`? Nu ai pasiuni
sau talente, dar vrei s` urmezi o faculta-
te? Atunci vino la Litere! (pentru c` mai
nou, numai pentru tine, avem o ofert`
extraordinar`: nici nu mai e cazul s` dai
van]` incontestabil`, fire[te.)
{i m` tem c` n-am exagerat prea
mult. De cum am intrat, ni s-a spus, cu
v`dit` mândrie ([i pe bun` dreptate), s`
ne bucur`m c` nu suntem la Medicin`,
la Politehnic`, la Arhitectur` – nu ne
apas` deci responsabilitatea vie]ilor, nu
se pot pr`bu[i cl`diri din cauza noastr`
etc.; noi pur [i simplu ne permitem luxul
de a ne apleca asupra acelor lucruri f`r`
de care totu[i, indiferent cum, lumea
poate merge \nainte; noi ne ocup`m de
„frumos“ – ce poate fi mai frumos pân`
la urm`? A[ spune \ns` c` lucrurile stau
a[a par]ial, \ntrucât, dincolo de studiul
care te prive[te doar pe tine sau de even-
tuala ([i de presupus) pasiune, se con-
struie[te [i o dimensiune social`, s`-i
spunem, a poten]ialului (ba chiar mai
mult de atât) profesor, statut pe care cu
to]ii, buni sau r`i, \l resping de la \ncep-
ut cu dezgust, de[i [tim cu to]ii c` majo-
ritatea asta vor ajunge, ceea ce e de fapt
admirabil – \n/ca principiu; problema se
pune cine [i cum vor fi ace[ti profesori:
admi[i f`r` criterii pe un loc pre]ios la Li-
tere, trecu]i cu chiu-cu vai prin lecturi [i
scriituri (dintre cei ce se plâng contra-
ria]i c` au prea mult de… citit!), ajun[i
ca peste noapte pe un alt loc privilegiat
– de a „forma“ (\n sensul cel mai larg)
oameni, ei neforma]i fiind la rândul lor
–, perpetuând cu succes o adev`rat` in-
dustrie a incompeten]ilor. Pentru ca, pe-
riodic (la câte vreun eveniment major cu
aparente surprize, vezi bacul la român`
din fiecare an), s` r`sune voci solemne
care ridic`, \n total` orbire [i parc` adre-
sându-se unei divinit`]i implacabile [i
absurde, marile \ntreb`ri ale societ`]ii
noastre, prin voia istoriei, desigur, bleste-
mate: de ce merg lucrurile atât de prost
\n \nv`]`mânt? Iar ca peste o vreme ace-
lea[i probleme s` reapar`, fiind \ns` per-
cepute exact cu o prospe]ime sor` cu
ineditul: ca s` vezi, dom’le, iar avem pro-
bleme \n \nv`]`mânt, incredibil! Ca [i
cum, de exemplu, ai fi distrus to]i [obol-
anii dintr-o cas`, \ncepând cu focarul, [i
\n mod inexplicabil reapar mai târziu.
Totu[i e cazul s` recunosc c` \ntotdeauna
[i profesori talenta]i, pasiona]i, ci pentru
c` s-a l`sat umilit` – `sta e cuvântul –
din motive aparent de ne\n]eles pentru
mine [i al]ii ca mine de o \ntreag` mas`
de tineri indiferen]i [i uniformi \n c`ut-
area unei diplome, fie ea \n filologie sau
\n orice alt domeniu. Problema, spinoas`
\n sine sau doar amplificat`, are, desigur,
[i o contrapondere: acea mân` de oa-
meni, prezen]i sub diverse forme \n to]i
anii probabil, one[ti fa]` de ei \n[i[i, pen-
tru care alegerea Literelor \nseamn`
concretizarea unei dorin]e sau, oricum, a
unui gest firesc, coerent. Nu iau \n dis-
cu]ie situa]ia (rar`) a celui ce se nime-
re[te la Litere [i ajunge s`-[i descopere
\nclina]ii literare neb`nuite. Nu iau \n
discu]ie, de asemenea, o problem` de
terminologie aproape, anume c` Litere
nu \nseamn`, universitar vorbind, (num-
ai) studiul literaturii, \n toate posibi-
lit`]ile ei. A[adar unii se pot orienta la
fel de bine spre studiul limbii. Nu to]i ies
mari arti[ti de la Litere, a[a cum mari
arti[ti – ai cuvântului – pot ie[i de oriun-
de altundeva.
Am \ncercat un vag sentiment de vi-
nov`]ie neg`sind cu sinceritate s` ex-
prim despre Litere altceva decât o p`rere
ancorat` \n mi[c`ri social-educa]ionale
nefaste; eu nu p`strez decât mo[tenirea,
mediat`, fire[te, a unei tradi]ii impun`-
toare care nu se reg`se[te \n contextul
actual, al Literelor anilor mei. Literele
din capul meu [i din dorin]a care mi-a
urcat \n cap to]i adul]ii precau]i din
preajma mea, care (\nc`) se \ntreab`, ca
[i atunci, ce ie[i tu de la Litere?, a[adar
aceast` multa[teptat` Facultate de Lite-
re mi s-a dezv`luit \n deplina ei figur`
mitic`, desprins` din pove[tile cu cena-
cluri pasiona(n)te (de[i pe mine nu m-au
pasionat niciodat`), din pove[tile unor
min]i luminate care se \ntâlneau, parc`
pentru a face istorie, fie la catedre, fie \n
b`nci, fie \ntre ele, pove[tile unor cursuri
ce-]i taie respira]ia, \n care vocea unui
C`linescu r`sun` [i ea tot pentru a face
istorie ([i mit) sau pove[ti despre mari
idei care pun la cale [i reu[esc schimb`ri
pe m`sur` – [i acum sunt idei, dar \mi
par mici.
ai momentului, \ncepând cu grupul 80 [i
sfâr[ind cu „noul val“ 2000 au trecut prin
aceste cenacluri [i le-au infuzat ceva din
culoarea [i din c`ldura sângelui lor.
Pentru \nceput, retrospectiva noastr` se
va opri la momentul Fracturilor, care a
coincis cu apari]ia masiv` [i zgomotoas`
a promo]iei dou`miiste \n prim-planul vie]ii
literare. O promo]ie care, \n ciuda proteis-
mului ce o caracterizeaz`, s-a grupat ini]ial
sub emblema suficient de generoas` a
fracturismului. C`ci „manifestul fracturist“
semnat de Dumitru Crudu [i Marius Ianu[
nu este un program estetic, ci exprim` o
atitudine de frond` la adresa literaturii mai
vechi, suspectate de inautenticitate, dar [i
la adresa unei societ`]i consumeriste \n
plin proces de constituire, generând
frustr`ri [i acte de insurgen]`. |mp`rt`[ite
de \ntreaga promo]ie, aceste atitudini vor
duce la o literatur` care se vrea o pledoa-
rie pentru adev`r [i are ca miz` autentici-
tatea superlativ`, diferit` atât de „noul an-
tropocentrism“ pentru care pledase gene-
ra]ia 80 cât [i de „autenticitatea \n scriitur`“
a textuali[tilor. Astfel c`, \n raport cu litera-
tura promo]iilor anterioare, mi[carea frac-
turist` a reprezentat nu atât un moment de
ruptur`, ci unul de radicalizare, iar schim-
barea pe care o aduce este cantitativ` [i
nu calitativ`. De[i \i contest` cu violen]` pe
optzeci[ti, fracturi[tii au reluat aproape
punct cu punct „programul“ acestora, ca-
re \ncerca s` substituie „omul abstract“
din lirica „metafizic`“ a genera]iei st`nes-
ciene – pe linia „realismului senzorial“ pen-
tru care pledau Mu[ina [i C`rt`rescu –
prin omul „\n carne [i oase“, cu senza]iile
[i percep]iile lui, preocupându-se totodat`
de restabilirea func]iei comunicative a po-
eziei. Genera]ia 2000 va \mpinge acest de-
mers pân` la ultimele lui consecin]e: \n
anexele manifestului fracturist, Dumitru
Crudu propune o „metod` de crea]ie“ ce
const` \n insolitarea percep]iei, ducând la
transformarea subiectului liric \ntr-o hiper-
subiectivitate, \n timp ce „utilitarismul“ lui
Adrian Urmanov exacerbeaz` dimensiu-
nea comunicativ` a textului poetic, orientat
\n acum \n exclusivitate spre receptor. Cu-
vântul „radicalism“ define[te astfel cel mai
exact „nou` literatur`“ care s-a cristalizat
de la \nceput cu simpatie „noua literatur`“,
pe care a [i promovat-o \n cadrul cenaclu-
lui de la USR (cel de dinaintea mult mai
mediatizatului Euridice), Nora Iuga repre-
zint` un exemplu de deschidere [i recepti-
vitate. Dac` putem b`nui c` \n]elegerea
exprimat` fa]` de noii autori de c`tre unii
critici cu veleit`]i de [efi de [coal` poetic`
ascunde dorin]a oportunist` de a se plasa
pe ei \n[i[i \n centrul aten]iei, simpatia No-
rei Iuga a fost sincer` [i dezinteresat`. Iar
interviul pe care \l public`m \n acest num`r
spune enorm despre tinere]ea spiritual` a
reputatei autoare, care, \n contextul atât de
pestri] al literaturii de ast`zi, [tie s` inter-
preteze, ca nimeni altcineva, rolul „feti]ei
cu o mie de riduri“.
Dup` o var` canicular`, marcat` de
apari]ia ultimului volum din trilogia Orbitor
a lui Mircea C`rt`rescu, dar [i de dispari]ia
câtorva personalit`]i artistice care au iubit
[i au \ncurajat literatura grupului 2000,
cum au fost Florian Pitti[ sau Alexandru
Condeescu, Pana mea \[i propune a[adar
s` revin` \n aten]ia cititorilor, printr-un act
oarecum recuperator. Adic` \ncerc\nd s`
sublinieze (a[a cum nu s-a f`cut pân`
acum) rolul unei institu]ii de mare prestigiu:
Facultatea de Litere din Bucure[ti \n pro-
movarea unui nou concept de literatur`.
Un proces \n a c`rui dinamic`, mi[carea
de la Fracturi reprezint` unul din momen-
tele cele mai semnificative.

© foto Cristina Vladu

PANA MEA / SERIA A DOUA
Redactori: Oana C`t`lina Ninu, Iulia Balcana[,
Miruna Vlada, Octavian Soviany
Redactori asocia]i: Bogdan Cre]u, Alex Matei,
Mihail Vakulovski
Rubrici fixe: Ionu] Sociu, Igor Mocanu,
Cosmin Per]a, Gelu Vla[in, Angela Marinescu
Sigl` Marius Ianu[
Fotograf: Cristina Vladu
Manager: Stoian G. Bogdan
redactor-[ef: un cristian
http://panamea.wordpress.com
(blogul primei serii)
http://revistapanamea.wordpress.com
(blog redac]ional)
ISSN: 1843-1496 / Editor: SGB & Co
Revista respect` [i garanteaz` dreptul
revistapanamea.wordpress.com

la opinie [i la exprimare liber`,

responsabilitatea pentru con]inut
revenind autorilor materialelor
Tiraj 1000 de ex.
Tip`rit la Cromoman,
Casa Presei Libere, octombrie 2007

Redac]ia salut` pe to]i cei care

au crezut pân` la cap`t \n apari]ia num`rului 3.
Liliana {erban [i Roxana Boboc, v` mul]umim!

Distilat \n laboratoarele www.prodtp.ro

3

e.l.e.v.a.t.o.r
3.
Livia Marinescu
inauntrul meu e un oras cu
toate luminile
stinse
inauntrul orasului oameni
inauntrul orasului oamenii asculta
inauntrul orasului oamenii asculta
muzica
inauntrul orasului oamenii asculta
muzica
degeaba
inauntrul meu e un lift cu
o mie si ceva de
butoane
inuntrul liftului oameni
inauntrul liftului oamenii se prefac
inauntrul liftului oamenii se prefac
ca vorbesc
inauntrul liftului oamenii se prefac
ca vorbesc
cu mine
~n acel moment am `ncetat s\ m\ mai consider intelectual
Igor Mocanu
D impotriv`, c\nd am c`lcat eu prima
dat` pragul Facult`]ii de Litere voiam s`
fiu l`sat \n pace. Aveam \n cap o preju-
decat` c\t cultura român` de lat`: e un
sistem anchilozat, cei care \ncearc` s`-l
braveze ajung p\n` la urm` s` fac` bun`
cas` cu el, integr\ndu-se duios, [i, nicio-
dat` mai \n oglind` cu Occidentul, totul
este superficial. Eu nu voiam s` fiu a[a,
eu voiam s` fiu exhaustiv (cuv\nt pe ca-
re tocmai \l \nv`]asem [i \l repetam, \mi
amintesc, p\n` la vertij). Eu voiam s`
epuizez bibliografia [i s` [tiu totul, voiam s`
pot vorbi despre Odiseea din toate, m`-
n]elege]i, punctele de vedere. |mi ajun-
gea c\t aflam la fiecare curs, a[a mi se
p`rea, c` Mara se reg`se[te, aventura lui
Don Quijote e, de fapt, o aventur` c`tre
sine, Ulise trebuia s` se reg`seasc` a[a
cum o va face Aeneas, Ghilgame[ se reg`-
se[te asemenea lui Ladima, totul topindu-se
# 3 — noiembrie 2007
\ntr-o frumoas` reg`selni]` pedagogic`.
Cam o dat` la dou` zile venea c\te un
coleg s`-mi spun` c` \n ziua cutare, la
ora cutare, \n sala cutare se ]ine cenaclul
cutare [i dac` nu vreau s` vin [i eu. Poate
aveam [i ceva scris [i poate citeam, sau
poate publicam \n recent \nfiin]ata re-
vist` a facult`]ii. Nici nu voiam s` aud.
4
CURS| LUNG|
Un Ferrari pentru fiecare
N-am terminat Literele [i nici n-am frec-
ventat vreun cenaclu din zon`. Singura
mea leg`tur` cu Literele este una interme-
diat` de Fracturi, revista [i anume, rela]ie la
rândul ei intermediat` de Un Cristian, pe
care l-am cunoscut aproape \ntâmpl`tor \n
timpul primei mele treceri prin Groz`ve[ti…
(pauz`, rememorez momentul).
Iulia Balcana[
S unt, totu[i, absolvent [i practicant de Sociologie.
Adic` sociolog. Profit de ocazie pentru a l`muri pu]in
[i urm`toarea chestiune: contrar aparen]elor puternic
sus]inute de media [i varii personaje conexe, sociolo-
gul NU este cel care minte oamenii prin sondaje, dup`
cum nu e nici Vadim [i nici N`stase. Buuun…acum ca
am rezolvat [i m`runtele mele frustr`ri de absolvent al
unei facult`]i de care nu a auzit mai nimeni, s` trecem
la lucruri mai serioase.
Niciun student nu e scutit de „momentul zero“.
Adic` pasul 1: acas`, \n fa]a blocului/casei, \nconjurat
de vecini/rude/al]i curio[i, cu un rânjet bine educat [i
\ndelung exersat \nc` de pe tren, cu unul dintre
p`rin]i al`turi sfârâind de mândrie: [i ce ziceai c` stu-
diezi? P`i, s` vedem. Acum se \mpart apele.
Dac` spui ASE (sau alte Academii), Drept, Medi-
cin` [amd vei fi sufocat de plec`ciuni, felicit`ri [i spe-
ran]e c` la absolvire vei extinde cercul celor dragi pe
care \i vei sprijini la nevoie.
Literele [i limbile str`ine sunt undeva pe la mijloc.
Aaaa, e bine maic` s` [tii acolo ni[te limbi str`ine.
Neutralitatea stinge [i dorin]a de includere \n cercul
extins al celor dragi, de[i n-ar strica pu]in` medita]ie
cu nepo]eii, s` intre [i ei la facultate.
Hehe, dar cel mai dificil moment e acela \n care tre-
buie s` spui comunicare, sociologie sau mai [tiu eu ce
chestiuni din acestea… delicate. Figurile schimonosi-
te sunt memorabile, bâiguiala fantastica porne[te
\ntotdeauna cu „aha…interesant…dar…“. {i uite a[a
ajungi \n punctul \n care trebuie s` citezi defini]ia de
la prima pagin` din manualul „Introducere \n…“ [i
eventual s` dai [i câteva exemple practice.
Pasul 2: acas`, \n sufragerie, cel mai probabil ime-
diat dup` masa \n familie, \nconjurat de mama, tata,
bunici, pisici/câini/papagali (dup` preferin]e). Invaria-
bilul „s` discut`m [i noi pu]in“ intr` \n func]iune [i
angreneaz` un mecanism complex de dorin]e, idea-
luri, nevoi, a[tept`ri [i frustr`ri.
Nu are rost s` povestesc DISCU}IA, o [tim cu to]ii
prea bine. Puternic sus]inu]i de familie [i vecini, \nc`
din liceu visam cu ochii deschi[i la cât de fain o s` fie
Voiam s` fiu l`sat \n pace. M` g`seam bine, da’ treci prin Baudrillard \nainte…
superior [i, cum \i pl`cea lui Gheorghe M-am jurat c` nu mai calc pe la cena-
Cr`ciun s` se amuze autorironic, mai cluri. Nu trebuia ca acestea s` fie un loc
aveam pu]in [i m` credeam \n]elept, unde te \nt\lne[ti cu ni[te poten]iali prie-
mistic. teni ca s` s` \nve]i lucruri mi[to? P\n` la
urm` am mutat cenaclurile la o bere, unde
P|N~ LA URM~ AM CEDAT.
Se \ntuneca. |n holul vag iluminat de la
etajul trei se adunase o mul]ime de
b`ie]oi. A[teptau ceva, care tr\nti]i pe
jos, care fum\nd ca turcii l\ng` geam, ca-
re cu dou`-trei c`r]i \n bra]e ca la pa-
rad`. N-am habar cine erau. Am intrat
cu to]ii \ntr-o sal`. Un chilug \nalt [i cu
palton a \mp`r]it marfa, textul proasp`t
scris de el, xeroxat cu m\na lui, \mp`r]it
acum de m\na lui. Avea [i coperta. O co-
perta de bocanci uza]i, unul l\ng` altul.
F`r` firm` pe ei. Am ascultat aproape un
sfert din text, adica vreo zece pagini,
p\n` am pierdut firul, era totu[i sear`, nu
m\ncasem nimic, [i oricum omu’ nu
p`rea s` [tie despre ce vorbe[te \n ce ne
citea. O can` cu cire[e putrede, un
mo[neag la pod pe timp de ploaie, cam
at\t \mi amintesc din capodopera lui. La
final, un altul a \nceput s` modereze: da’
nu crezi c` filiera asta freudian` se pre-
teaz` la nu [tiu ce abordare? P`i, da, da’
Roland Barthes zice c`… Nu, m`, e
Yung nu e Barthes, el te poate ajuta mai
la facultate [i ce Ferrari o s`-mi trag pe la mijlocul ca-
rierei. Ajungem la facultate [i ne trezim \nconjura]i de
al]i o sut` ca noi, unii dispera]i dup` 10, al]ii pup\nc-
uri[ti, mul]i care n-au nicio treab` dar to]i termin` cu
tine odat` [i to]i \ntr` \n loteria pentru Ferrari-ul t`u
(acum s` nu crede]i c` \mi imaginez c` to]i vor un Fer-
rari cu 4 ro]i [i cutie \n 6 trepte; debut la Polirom, cro-
nicar la România Literar` sau cerceta[ de frunte la un
mare institut sunt herghelii de acela[i calibru cu V8-
ul cu 400 cp de sub capota bolidului mult visat; s` exa-
gerez [i s` spun c` Ferrari e un mod de via]`?).
Pasul 3: c`min, destul de târziu, sesiune, nu
neap`rat \n camera ta, al`turi de colegi/prieteni/vec-
ini. Scrisul din cursurile xeroxate se mic[oreaz` trep-
tat, sticlele se golesc, deontologia firului de praf [i me-
tafizica uleiului \ncins destind atmosfera [i uite a[a dis-
cu]ia alunec` spre singurul subiect cu adev`rat de in-
teres comun: am ajuns unde trebuie/\mi place ceea ce
fac? merit` efortul? chiulm sau nu de la facult`? job,
distrac]ie sau seminarii? (de[i nu e `sta subiectul prin-
cipal, deci nu voi intra \n detalii, v` rog totu[i din start
s` m` scuti]i de teoria cum c` se poate s` le faci la fel
de bine pe toate, e doar o pant` pe care alunec` glo-
rios disonan]a cognitiv`).
Combina]ia de r`spunsuri pentru cele patru
\ntreb`ri creioneaz` un desen animat \n care se limpe-
ze[te traseul ales de fiecare c`tre garajul unde a[teapt`
fiorosul Ferrari. Nu e musai cu final fericit, dup` cum
e posibil ca un astfel de final s` nu \nsemne forj` [i 300
km/h cu Ferrari, ai putea demara la fel de bine \ntr-un
BMW sau de ce nu Dacia.
Lejeritatea traseului depinde, \n cele din urm`, de
acomodarea la regulile unei asemenea curse. Facul-
tatea e unul dintre punctele cheie ale traseului [i, \n
acela[i timp, un foarte bun exemplu pentru teoriile
institu]ionaliste cu aflux preponderent normativ [i
antropologic.
Ei bine, da – acum trecem [i prin pu]in` teorie. |n
mediul academic studen]ii interiorizeaz` reguli bazate
pe un set corespondent de valori, iar asta presupune
de fapt o serie de angaj`ri [i credin]e morale, obliga]ii
interne care motiveaz` [i direc]ioneaz` ac]iunile [i
conduitele individuale. Adic` individul student
sfâr[e[te prin a-[i concentra aten]ia asupra confor-
mit`]ii propriilor ac]iuni cu normele internalizate, dar
mai pu]in asupra consecin]elor concrete.
Practic, e[ti dep`[it, dar nu accelerezi pentru c` ai
\nv`]at c` asta e o regul` de baz` \n trafic. Alegi s`
respec]i o norm` [i \n consecin]` pierzi o pozi]ie \n cla-
sament. De fapt, ac]iunea actorilor este inten]ional`,
dar nu ghidat` de utilitate, ci de norme. Actorul se
conformeaz` (\ntr-o logic` a adecv`rii) datorit` cre-
din]ei sale \ntr-un standard de valoare, nu din pricina
utilit`]ii sau a satisfacerii interesului personal.
st`team cu orele, l-am plimbat pe la Mo-
toare, pe la Arhitectur`, \n bar la mate,
pe la casele cui ne are. De mai multe ori
pe zi eram c\nd de st\nga, c\nd de dreap-
ta [i autorii no[tri prefera]i erau `[tia [i
`[tia [i `[tia, apoi schimbam rolurile
Acum urmeaz` o poveste frumoas` [i emo]ionant` –
dar tot teoretic` – despre procesele cognitive [i cultu-
rale din via]a social` [i sistemele simbolice comune, a
c`ror parte component` este [i institu]ia facultate (la
rândul ei parte a traseului). De aceast` dat` accentul
cade pe modul \n care oamenii interac]ioneaz` pentru
a dezvolta semnifica]ii [i \n]elegeri similare ale
situa]iilor cu care se confrunt`, modul \n care oamenii
construiesc \n comun realitatea lor social` (sau stu-
den]ii pe cea academic`). Cunoa[tem cu to]ii legen-
dele care circula despre unii profesori sau anumite ma-
terii: de la cel mai proasp`t boboc la cea mai versat`
senioar`, toat` lumea [tie ca la profesorul X nu se co-
piaz`. A[adar, institu]iile sunt constructe cultural –
cognitive externalizate [i obiectivate pentru a fi apoi
internalizate de c`tre actorii sociali, rutinele
institu]ionalizate reprezentând, de fapt, „modul \n ca-
re facem noi lucrurile“.
|n realitate, \ns`, cursele par a nu se mai termina,
traseele din ce \n ce mai dificile [i accidentate, iar pe
pist` nu r`mâi niciodat` singur pentru antrenamente.
Nu [tiu la Litere cum e, dar \n Socio reu[e[ti destul
de greu pe cont propriu, de cele mai multe ori ai ne-
voie de echipa de cercetare (mai ales \n deplas`ri), tre-
buie s` alergi dup` responden]i, s` aplici tot soiul de
instrumente, s`-]i toce[ti buricele degetelor introdu-
când date, plus c`, statistic vorbind, SPSS-ul scoate,
\n medie, trei fire de p`r alb pe cap de sociolog. Eu am
trecut prin toate astea al`turi de colegi exemplari, ca-
re \n timp mi-au devenit prieteni [i in final colegi de
breasl` [i chiar de serviciu.
For]ând o compara]ie, a[ putea spune c` am avut
propriul nostru Cenaclu, prin care am creat o
genera]ie de sociologi cu acte-n regul`. {i e un senti-
ment al naibii de pl`cut, mai ales la volanul primului
Ferrari din carier`!
\ntre noi. Astfel s-a n`scut Eliterebelle.
{i atunci Facultatea de Litere a \nceput
s` fie foarte frumoas`. Produceam cu
to]ii c\teva romane pe zi, \n faz` de pro-
iect, nu altfel. Articolele \[i d`deau din
coad` ideile ca \ntr-o farfurie de maca-
roane ciupercile. Ne credeam promotorii
n`zb\tiei culturale, ai saltului \n gol [i ai
umbrelei \ntoarse pe dos de v\nt. Facul-
tatea era mi[to iar cultura din curte [i
mai mi[to.
|ntr-o zi \ns` m-am \nt\lnit cu un om
mare [i bun, occidental p\n` \n m`duv`,
care m-a for]at s` aleg. Cum n-a[ fi dat-o,
sup`ram pe cineva, sup`ram cultura ro-
mân`. Acum \mi dau seama c` \n acel
moment am \ncetat s` m` mai consider
intelectual.
Igor Mocanu – a debutat cu articole de critic`
literar` \n Observator cultural [i cu proz` \n revista
craiovean` Mozaicul. Colaboreaz` cu articole de
critic` literar` cu revista Observator cultural [i cu
postul Radio România Cultural, cu articole de teorie [i
istorie literar` cu revista aLtitudini [i cu proz` pe
site-ul revistei Tiuk!. Rubrici de critic` literar` \n
revistele Noua literatur` („Drafturi critice“) [i \n
Contrafort („Lecturi pre limbul meu“). A fost editor
la revista Noua literatur` \n perioada 2006-2007.

Cuvintele \]i opun
rezisten]`
N-am mai scris pentru c` nu
aveam ce s` spun
iat` de ce n-am mai scris
e mai bine a[a
de ce s` scrii c\nd nu ai de spus nimic
de ce s` scrii c\nd cuvintele \]i opun
rezisten]`
de ce s` scrii c\nd e[ti singur
\n fa]a cuvintelor care rezist`
care nu mai vor s` spun` nimic
\n fa]a cuvintelor \ncremenite
pe cerul gurii
\nfipte \n g\tlej ca tot at\tea baricade
cuvinte care nu mai recunosc nimic
din lumea real`
cuvinte care nu mai au leg`tur`
\ntre ele
\ntre ele [i mine
\ntre mine [i tine
© foto Cristina Vladu
POEZIE – M AT E I V I { N I E C
|n timp ce f`ceam
reveren]a
Nu m` vorbi]i de r`u
n-am vrut s` v` spun toate acestea
am vrut s` tac dar
t`cerea s-a evaporat \n ultima clip`
am vrut s` mai fac o ultim` reveren]`
[i s` m` retrag
dar \n ultima clip`, \n timp ce f`ceam
reveren]a
pasul mi-a alunecat
corpul meu imens s-a pr`bu[it peste ora[
a strivit bisericile, circul, cl`direa
administra]iei
a l`sat o gaur` imens` \n pia]a central`
c\nd am vrut s` m` ridic
era prea t\rziu
cuvintele au ]\[nit singure
speriate poate de at\ta c`dere
Cuv\ntul
\ntrebare
|mi plac cuvintele mari, c`rnoase
rubensiene
cuvintele cu fundul mare
care dau din coad`
cuvintele cu pana[ care ies pe gur`
de cum deschide omul gura
\mi plac cuvintele mari
cuvintele pentru care mor solda]ii
pe c\mpul de b`t`lie
cuvintele care molf`ie mor]i
cuvintele care nu r`m\n niciodat` orfane
(cum e cuv\ntul aur)
\mi place cuv\ntul dragoste c`ruia
i se fur` \ntodeauna
mireasa
\mi place cuv\ntul r`spuns care se uit`
printr-un ochean
la noi to]i, ne num`r` ne arunc`
\n aer
[i m` alege apoi doar pe mine
\n loc de \ntrebare
A[teptam \nvierea
florilor
A[teptam \n fa]a cuv\ntului floare
cu un buchet de garoafe ofilite \n m\n`
[tiam din surs` sigur` c` \nvierea florilor
urma s` se produc` \n urm`toarele 24
de ore
\n spatele meu \ntreaga flor`rie
mirosea a mort, a putreziciune
a petale c`lcate \n picioare
eram mii de oameni acolo
a[tept\nd \nvierea florilor
[tiam din surs` sigur` c` florile
urmau s` \nvie \n urm`toarele 48 de ore
cu mor]ii nu era sigur, ei mai trebuiau
s` a[tepte
dar florile de pe mormintele lor
urmau s` \nvie \n urm`toarele 3 zile
Precum hainele
devenite prea largi
Sunt zile c\nd cuvintele se sc\rbesc
de om
de creierul omului, de
gura sa care mu[c` \n gol
de chiar cuv\ntul om care
orice s-ar spune
este sursa tuturor cuvintelor
sup`r\ndu-se pe propria lor surs`
cuvintele devin astfel de nefolosit
precum hainele devenite prea largi
precum cuv\ntul corp care
devine inutil
odat` cu \ngroparea corpului
sc\rbite de ceea ce sunt obligate s` spun`
cuvintele se \ngroap` toate \n p`m\nt
\n p`m\ntul fierbinte, colc`itor
din gura omului
© foto Mihaela Marin
© foto Mihaela Marin
revistapanamea.wordpress.com
5

Ca scriitor nu vreau s` fiu o instan]`
moral`. S` m` fereasc` Dumnezeu!
interviu de Oana C`t`lina Ninu [i
un cristian
integral pe revistapanamea.
wordpress.com
D racula? Numai cineva care o vede
\[i d` seama de ce o cheam` a[a. Are
un desen al fe]ei, pot s` zic fa]` pentru
c` o consider prietena mea, o consider
o femeie. Are nasul lung, foarte ascu]it,
[i coloritul alb-negru sugereaz` ni[te li-
nii, ca un fel de run`, ca un Y care \i
\nal]` fruntea [i las` impresia \ntre cele
dou` urechiu[e negre a unui fel de
coif… nu [tiu, seam`n` cu Vlad }epe[.
{i atunci mi-a venit s`-i zic Dracula. {i
adev`rul este c` \ntotdeauna a fost
foarte rea, zgârie, mu[c`, mârâie. La
\nceput [i pe mine foarte tare. Are 18
ani [i dac` ar fi s` fie femeie ar trece de
sut`, iar asta \mi face bine, m` consider
# 3 — noiembrie 2007
foarte tân`r`. (vezi blog)
UN FRAGMENT DIN JURNALUL LUI VIRGIL
MAZILESCU:
„Duminic` 22
Am dormit la Madi, \n casa c`reia scriu
acum (duminic`, 9.30 dim[inea]`]).
Voi trece probabil pe la Nora [i pe la
6
Nino. M` preg`tesc s` le dau telefon.
Am fost la ei: o sticl` de vodc`, amin-
tiri dulci-dureroase, doar \n casa lor a
\nceput concret iubirea dintre mine [i
Rodica. |ntor[i la Madi.“
Cine era Rodica? Pe Rodica am cu-
noscut-o de fapt la 2 mai, era o fat` ex-
trem de frumoas`, era nevasta lui Dan
Cristea. To]i eram atra[i de ea, era o
apari]ie. Ne petreceam vacan]ele
\ntotdeauna la 2 mai, unde mai veneau
[i Nina Cassian, Elena {tefoi, Marius
Robescu, Gabriela Adame[teanu [i
mul]i al]ii. A[a am cunoscut-o pe Ro-
dica Palade. Mazilescu a \ntâlnit-o \n
blocul din Drumul Taberei, \n care lo-
cuiau [i el, [i Dan Cristea, la etaje dife-
rite. Acolo s-au cunoscut [i s-au
\ndr`gostit. A fost un fel de coup de
foudre, nici nu era de mirare ea fiind
atât de frumoas`, [i trebuie s` spun c`
[i Mazilescu era un b`rbat destul de
atr`g`tor pe vremea aia. Avea ni[te
ochi verzi pe care n-o s`-i uit. {i n-o s`-
i uit mai ales pentru c`, dup` un chef
monstruos la noi acas` \n Titan, dimi-
nea]a pe la 4:30 când ie[eau pensiona-
rii cu saco[ele cu sticlele de lapte, ne-
bunul de Virgil, care era foarte bine
ab]iguit, mi-a cerut fardurile [i s-a ma-
chiat teribil, cu buzele f`cute, cu ochii
f`cu]i, cu fond de ten, cu albastru de
pleoape, cu grain de beauté, era de o
frumuse]e cu ochii `ia verzi, farda]i. Bi-
ne\n]e]eles s-a dus s` ia tramvaiul. Bie-
tele pensionare la lapte au \nceput s` se
\nchine [i s`-[i scuipe \n sân.
Dar asta era o parantez`. Rodica n-a
mai putut r`mâne cu Dan Cristea, lu-
crurile s-au aflat, iubirea era foarte ma-
re, ea nu avea de gând s` fac` un me-
naj \n trei. A fost o dragoste adev`rat`,
INTERVIU
„Alegem un loc special?“
„Hai s` fie ceva inedit! Ce zici?“
„Din partea mea, e ok.“
„Mergem la Belu? Am o pasiune pentru cimitire,
pentru Belu \n special. Când eram mic` am fost
crescut` mai mult de bunica [i ea avea aceast`
pl`cere de a merge la Belu. Probabil c` bucu-
re[tenii f`ceau plimb`ri pe-acolo. |l consider unul
dintre cele mai frumoase muzee din Bucure[ti. Mi-a
r`mas chestia asta. Sunt câteva cavouri care m` fas-
cineaz`. Doamna cu umbrela, o [tii?“
Oricât ar p`rea de ciudat, \n pauza de nici cinci secunde
cât a durat t`cerea la receptor, prima loca]ie care mi-a venit
\n cap a fost… Belu. Doar c` la Belu regulile sunt, mai nou, stric-
te. |]i trebuie aprobare pentru a face fotografii. {i-apoi, ce vor zice
agen]ii de paz` v`zându-ne 4-5 ore \nregistrând prin cimitir?
„Atunci la Muzeul Satului.“
Sâmb`t`, 4 august. De 14 minute ne-a[tepta la Arcul de
Triumf. Ca s` ne justific`m \ntârzierea, am scos la \naintare ca-
doul, un tricou \n miniatur` inscrip]ionat cu Rapid. Au urmat nu
mai pu]in de [ase ore de \nregistr`ri. O plimbare pe aleile Mu-
zeului, una „la [osea“ [i-o bere „La Radu“. Ordinea nici nu mai
conteaz`. Oana tocmai \mi spusese, pe când alergam la \nt\lnire,
c` de fiecare dat` când o cite[te, fie c` e vorba de un interviu sau
de texte literare, \i aude vocea… „E de foarte bine, e o demon-
stra]ie de autenticitate a tr`irii foarte intense, care se comunic`
chiar \n sunet.“ Un interviu cu Nora Iuga e o adev`rat`
poveste. Tocmai de aceea o vom l`sa s`
curg`. S` se-aud`.
de[i pe ea au acuzat-o dup` aceea prie-
tenii lui Mazilescu [i \n special cei ti-
neri. Optzeci[tii au acuzat-o foarte r`u
pentru c` din cauza ei a murit Maziles-
De [apte ani m` simt cu
cu, lucruri care trezesc b`nuieli [i din
jurnal. Dar nu este `sta adev`rul.(vezi
adev`rat scriitoare.
blog) Citesc \n turnee, pe bani,
HOPA C~ VIN OPTZECI{TII! nu mul]i, dar pe bani,
Am ajuns la optzeci[ti prin Madi, pen-
tru c` eram vecine de cartier, de pe pa- scriu, traduc, citesc.
lierului blocului meu, pe fereastr`, ve-
deam fereastra lui Madi, ne vizitam zil- Uneori m`-ntreb cât
nic, ascultam \mpreun` Europa liber`
[i The Beatles. La Madi veneau destul
rezist` via]a?
de des C`rt`rescu, Iaru, Ghiu, uneori
Vi[niec. Câteodat`, Nino Stratan. Pe
Madi am cunoscut-o la 2 mai, când era
\n ultimul an de facultate.
Ei veneau \n grup, se duceau \ntâi la
Madi, unde se pilea vârtos, c` pe vre-
mea aia nu beam decât vodc`, o b`ut-
ur` care-mi place [i acuma – Moskov-
skaya, Stolicinaia, Krepkaya de care nu Care era boema noastr`, a[a cât se
puteam s` m` ating pentru c`-mi ardea putea ea pe vremea aia? De fapt, a
gâtlejul, apoi cele poloneze, Viborova. \nceput totu[i cu colegii mei de gene-
Eu am r`mas foarte tradi]ional` la vod- ra]ie ca s`-i numesc a[a. Pe atunci nu
ca Moskovskaya. prea se vorbea de genera]ii. Dar pot s`
{i-apoi grupul venea la mine. Ne for- vorbesc de o genera]ie pentru c` noi
fecam unii pe al]ii, ne citeam poeziile, am debutat cam \n aceia[i ani. M` re-
f`ceam concursuri, ]in minte c` Madi fer la onirici. De acolo a \nceput boe-
cu Nino se luau la \ntrecere. Ne jucam ma. Am fost lua]i cu japca \ntr-un fel,
realmente, uneori pe teme date. |n fe- pentru c` nu aveam ni[te afinit`]i rea-
lul `sta ne-am \mprietenit [i ei m` le. Noi eram aduna]i din toate p`r]ile.
considerau cumva de-a lor. Sigur c` {i ce se \ntâmplase? Umbla zvonul c`
pe mine m-a flatat ce spune Mircea \n Miron Radu Paraschivescu care locuia
postfa]a antologiei Gefährliche Launen, la V`leni era foarte interesat de litera-
ap`rut` la Editura Klett-Cotta, mar- tura tinerilor [i c` el cite[te tot ce-i
tie 2007. M` consider` o „poet` trimi]i [i c` \]i r`spunde. (vezi blog)
underground“, \n sensul c`, de[i nu Pe de alt` parte, [i la Casa Scriitori-
eram foarte vizibil`, eram foarte lor era o atmosfer` de libertate aproape
aproape de tineri. absolut`, nu ne era fric` s` vorbim

\mpotriva lui Ceau[escu, \mpotriva Se-
curit`]ii, s` facem toate bancurile posi-
bile, [tiind c` exist` microfoane. Eu nu
[tiu ce s-a \ntâmplat \n perioada aceea,
eram foarte slobozi la gur`, spuneam [i
spuneam [i spuneam. Culmea, nu l-am
auzit pe niciunul dintre prietenii mei s`
fi p`]it ceva groaznic. {i cu cenzura au
fost lucruri greu de \n]eles. Pe de o par-
te \]i scoteau cuvinte total inofensive,
de r`mâneai perplex. {i dup` ce venea
de la cenzur` o carte de-a mea tot-
deauna aveam senza]ia c` vin de la
chiuretaj. Din Pia]a cerului mi-au t`iat
40 de pagini. Dar prostii: noapte, noc-
turn`, frig. Astea erau cunvintele tabu.
CEI 8 ANI DE PAUZ~
M-am v`zut pe lista neagr` al`turi de
Constatin Ab`lu]`. Eram vreo dou`ze-
ci acolo [i nu [tiam de ce. Se spunea c`
scriem o poezie care e d`un`toare tine-
retului socialist, poporului nostru.
Dup` revolu]ie, ducându-m` la un fes-
tival la Bistri]a, l-am \ntâlnit [i pe Dinu
Fl`mând, care lucrase pentru scurt`
vreme cu mine la Editura Enciclope-
dic`, \n acela[i birou cu Mihai {ora [i
Gabriela Adame[teanu. Mi-a zis:
„Nora, uite pe mine m` apas` ceva,
trebuie s`-]i m`rturisesc. |n momentul
\n care am terminat facultatea, fiind un
element bun, am primit o reparti]ie \n
Bucure[ti la Centrala editorial` cu se-
diul la Casa Scânteii, care apar]inea de
Consiliul Culturii, cum se numea pe
vremea aceea Ministerul Culturii. Di-
rectorul meu era Constatin M`ciuc`.
Uite ce s-a \ntâmplat, [tiu cum de ai
ajuns pe lista neagr` [i n-ai mai avut
voie 8 ani s` publici. A venit M`ciuc`,
mi-a pus un teanc de c`r]i pe birou. Nu
numai mie, [i ne-a spus, abia ne anga-
jase:«m`i b`ie]i, frunz`ri]i c`r]ile astea.
Am primit instruc]iuni s` le face]i refe-
rate negative. C` n-ar corespunde li-
niei ideologice a societ`]ii noastre [i c`
ar fi \mpotriva regimului.» |n teancul
care mi-a revenit mie era [i Captivitatea
cercului. Am citit-o [i n-am g`sit nimic.
L-am \ntrebat apoi pe M`ciuc` ce s`
spun. Nu mi se p`rea c` ar fi du[m`no-
as` regimului, \n afar` de faptul c` nu
prea se \n]elegea. La care M`ciuc` zise
«trebuie s` argumetezi \ntr-un fel.
Avem nevoie de un diagnostic pentru
fiecare. La Nora Iuga pui erotism mor-
bid». Dup` povestea asta n-am mai pu-
tut s` public, nici la Cartea Româ-
neasc`, nici la Dacia la Cluj, unde am
trimis dou` volume, ref`cute, la nicio
revist`, nimic. |n primii doi trei ani nu-
mi ajungeai cu pr`jina la nas de cât pu-
team s` fiu de mândr` pe chestia asta.
Mi se p`rea c` le e fric` de mine, c` am
o for]` teribil`, c` sunt grozav`. Dup`
trei ani de zile am zis c` nu valorez nici
cât o ceap` de degerat`, pentru c`
aveam deja 40 de ani. S` interzici unui
scriitor care nu are decât dou` volume
s` mai publice 8 ani o carte crim` cu-
rat`! S` nu mai aibe cu cine s` se con-
frunte, s` nu fie confirmat de nimeni!
Am zis c` s-a terminat definitiv. Noro-
cul cu vodca pentru c` m` \ntâlneam
\n continuare cu prietenii [i mergeam
la restaurantul Uniunii [i dup` ce beam
200 de grame, scriam pe [erve]ele. Am
p`strat [erve]elele, le-am pus \ntr-un
dosar, `sta a fost norocul. {i \n 78
toamna primesc un telefon de la Florin
Mugur – «hai, Nora, c` s-a deschis ar-
monica, po]i s` publici, adu-mi repede
un volum.» Uitasem complet, dar
f`când ordine \n scrin am g`sit dosarul
cu [erve]ele [i volumul era gata f`cut.
Cu Opinii despre durere am luat primul
premiu USR.
NIMIC ALTCEVA PE LUME NU MI
SE P~REA MAI DE PRE} {I MAI GROZAV
DECÂT S~ AM GLORIE
Am ob]inut premiul USR [i ca poet`, [i
ca romancier`, [i ca traduc`toare. Dar
nu m-am sim]it niciodat` celebr`.
Atunci când am debutat [i am debutat
foarte târziu, \n 68, la 37 de ani, cred c`
cel mai mult mi-am dorit gloria. Deve-
nisem aproape un monstru, incon[ti-
ent. Eram dr`gu]` cu oamenii, priete-
noas`, dar alegeam. S` [tiu eu c`-mi ie-
se un profit pentru poezia mea. Instinc-
tiv citeam acele c`r]i sau cuno[team
oamenii interesan]i, care b`nuiam c`
\mi mi[c` mie nervul poetic.
De critici n-am dus lips`. Au scris
foarte bine, aproape to]i, \n afar` de `l
mai mare, culmea. A scris foarte bine
despre mine, la toate volumele, Lucian
Raicu, pe care l-am iubit [i l-am pre]uit
cel mai mult, la fel [i Valeriu Cristea,
care avea organ pentru poezie. A scris
bine [i ex-pre[edintele Academiei, Eu-
gen Simion, cu care nu sunt \n rela]ii
prea amicale la ora actual`, [i mul]i
al]ii. Manolescu a scris vreo patru rân-
duri la primul volum, Vina nu e a mea,
iar acele rânduri \ncepeau a[a: „o veri-
tabil` poet` este Nora Iuga“ [i de
atunci n-a mai scris nimic. N-am \n]el-
es de ce. Nu pot s` cred c` n-o s` m`
includ` m`car acum \n Istoria critic`.
TURNEELE DE LECTUR~ PE CARE LE FAC DIN
2000 |N AFAR~ MI SE PAR NORMALE. SIMT
C~ SUNT SCRIITOARE
Dintre poe]ii consacra]i, dintre femei,
nu pot s` le re]in decât pe Angela Ma-
rinescu [i pe Mariana Marin. Fire[te,
Mazilescu, \mi place Foar]` pentru c`
are experimentul \n sânge, iar noi sun-
tem \ntr-o criz` cumplit` de experi-
ment. F`r` experiment o literatur` nu
are un motor care s` o \mping` \nainte.
Ur`sc patetismul din literatura ro-
mân`, a[ vrea o literatur` mult mai na-
tural`. |mi place când v`d b`[c`lie,
când v`d sictir, când v`d o ironie
\ngro[at`, \mi place Sociu la nebunie,
\mi place Claudiu Komartin, de[i [tiu
c` e constestat, \mi plac c`ut`rile lui.
M-au \mboln`vit Catafaziile lui Teodor
Dun`. Adela Greceanu are for]` prin
neasem`nare. Constantin Ab`lu]` [i
Valeriu Mircea Popa nu sunt recepta]i
la adev`rata lor valoare. Iar dac` cine-
va m` \ntreab` cine din literatura ro-
mân` merit` premiul Nobel, spun cu
ochii \nchi[i C`rt`rescu. |mi pare r`u
c` n-am citit Cimpoe[u. |mi place
R`zvan Petrescu. {i chiar dac` \l simt
mai pu]in pe Ioan Es. Pop, noi fiind
foarte diferi]i, recunosc c` e un mare
poet. El este atât de serios [i mie \mi
place frivolitatea. S` nu uit de Vintil`
Iv`nceanu – cu Cinste special`. |n Ma-
rin Preda, \n Cel mai iubit dintre
p`mânteni, toate strofele de poezie pe
care el i le atribuie unui de]inut, sunt
de fapt poemele lui Vintil` Iv`nceanu
[i le-a b`gat acolo \n felul `sta, pe sub
mân`, pentru c` numele lui nu mai tre-
buia pomenit de vreme ce era transfug.
Iar poetul meu preferat e Soviany. Clar.
M-AM N~SCUT A DOUA OAR~ CÂND
AM |MPLINIT 70 DE ANI
Este miracolul pe care nu mi l-a[ fi pu-
tut imagina niciodat`. |n 2000 când
am fost prima dat` la Berlin nu [tiu ce
u[` s-a deschis acolo pentru c` eu m-
am transformat total. Ca [i când mi-a[
fi schimbat pielea de pe mine ca [erpii.
Nu numai \n plan literar. Am avut \n
sfâr[it lecturi, am fost tradus`, au venit
oameni s`-mi spun` c` poezia mea e
foarte original`. Au o cu totul alt`
mentalitate, alt` optic`. Aici \n 2000
eram o bab`, a[a m` sim]eam, o bab`
care nu mai avea nicio perspectiv`,
poate doar ca poet`. Dar ca s` po]i s`
duci o via]` monden` cât de cât, cu pe-
treceri, s` fii invitat` la spectacole, la
baruri, unde am pupat eu \n Bucure[ti
a[a ceva? S` fii tratat` ca o femeie
tân`r`? S` ]i se fac` complimente,
b`rba]ii s` fie curtenitori, la 70 de ani,
venind din România, e absolut uluitor.
Te face s` te sim]i om, s` sim]i c` \nc`
mai placi, \nc` interesezi. |]i dai seama
INTERVIU
ce stimulent a fost `sta pentru literatu-
ra mea, am \nviat, am ren`scut.
RAPIDUL SE TRAGE {I EL DIN EROTISM
Dac` Dumnezeu e erotism, atunci \l
reg`sim peste tot. {i-n fotbal. Am fost
\ngrozitor de \ndr`gostit` de b`rbatul
meu, care era rapidist. Pentru c`-l iu-
beam foarte tare [i pentru c` vroiam
s`-i devin necesar`, din ce \n ce mai
necesar`, nu numai \n poezie [i \n pat,
ci \n via]a de toate zilele, m-am g\ndit
c` trebuie s`-i poten]ez tot timpul bu-
curiile, \mp`rt`[indu-i-le. Mergeam
\mpreun` pe stadion, habar n-aveam
de fotbal, dar dintr-o dat` am luat [i eu
microbul. Pe urm` [i b`iatul, Tiberiu, [i
acum [i nepotul sunt rapidi[ti. Nu pu-
team s` lipsesc de pe stadion \n 1966,
când a luat Rapidul primul campionat.
Acum Nino nu mai e [i m` uit la tele-
vizor.
AM TRADUS PENTRU MAI MULTE EDITURI,
DAR N-O S-O MAI FAC
Nu am publicat la Vinea decât o sin-
gur` traducere, important` zic eu,
pentru c` am trudit mult. Ducându-
m` la Humanitas [i pe urm` la Poli-
rom cu cartea Hertei M?ller, mi-au re-
fuzat-o spunând c` e prea costisitoare
(patru culori, ilustra]ii nenum`rate,
decupaje). {i atunci nebunul de
}one, care are totu[i o structur` de
poet, a zis c` el public` aceast` carte
cu orice risc, chiar dac` d` faliment.
Dup` aceea, am avut cu el multe,
multe ne\n]elegeri, nepl`ceri,
frecu[uri. Nu a mers bine menajul
nostru legat de cartea Hertei M?ller.
Pân` la urm`, cu chiu cu vai, a ap`rut
cartea, e drept \n condi]ii destul de
bune, dar difuzarea lipse[te. Nu [tiu
câ]i au cump`rat-o sau au g`sit-o.
Herta are \ndoieli c` s-ar fi tip`rit
\ntregul tiraj. E foarte ciudat c` nici
m`car la revistele nu au primit-o, ca
s` nu mai vorbesc de libr`rii. ~sta a
fost motivul pentru care m-am
desp`r]it de }one. |n privin]a volu-
melor mele n-am ce s`-i repro[ez.
La EST e alt` poveste. Oribil`. |n
92 mi s-a cerut urgent Coresponden]a
lui Kafka cu logodnica lui Felice [i o
carte care analiza acest volum, expli-
când originile romanului Procesul.
C`r]ile nu au ap`rut de[i eu le-am
predat la termen. Periodic, cam la dis-
tan]` de 4-5 ani, primesc acas` pagini-
le pentru corectur`, cu promisiunea
c` \n dou` luni se vor publica. Corec-
tez cuminte [i tot nu apar.
|n momentul acesta, nu cred c`
voi mai lucra cu alt` editur` decât cu
Nu [tiu cum trebuie
s`-arate o revist` literar`.
Le resping din capul
locului. Am fost \nv`]at`
de mic` s` nu citesc
ziare. Când eram \n clasa
a VIIIa, la liceu, nici nu
[tiam c` exist` reviste
literare. Spiritul tân`r [i
viu m` atrage. Singura
revist` prea serioas`, care
m` prindea totu[i, era
vechiul Cuvânt al lui
Mircea Martin. |mi pare
r`u c` nu mai e.
Polirom. Polirom este o institu]ie care
lucreaz` mai corect, mai punctual, mai
cinstit, mai profesionist decât editurile
cu care am lucrat \n Germania. Nu
mi-a[ fi putut imagina s` existe \n Ro-
mânia un asemenea exemplu de euro-
penism \n treaba bine f`cut`, \n respec-
tul fa]` de scriitor, \n disciplin`, \n tot.
DARURILE SUNT FOARTE IMPORTANTE
PENTRU MINE
Cred c-am s` plâng. |n Germania, la
Wiepersdorf, unde este un castel al
Bettinei von Arnim [i al so]ului ei,
scriitori germani importan]i din pe-
rioada lui Goethe. Castelul e \nconj-
urat de o p`dure de mesteceni, de pini
[i molizi. Acolo \n 2004 am cunoscut
un rus alb, care este personajul din
Feti]a cu o mie de riduri. A fost cea mai
frumoas` poveste de comunicare, c`
nu pot s`-i zic altfel, o comunicare
deasupra lucrurilor pip`ibile, pe care
am avut-o \n via]a mea. Asta mi-a [i
inspirat cartea. Ei bine, nu l-am mai
v`zut pe acest om [i nici nu ne-am
scris vreme de trei ani. |n 2007,
f`când un turneu de lecturi \n Germa-
nia, prilej cu care mi-a ap`rut [i car-
tea, am luat [i premiu, l-am rev`zut pe
rusul alb. Ne-am dat \ntâlnire la mar-
ginea unei p`duri. Noi nu putem s` ne
plimb`m decât prin p`dure. {i v`d c`
se scotoce[te stingherit \n buzunar;
tocmai venise din Belarus, de acas` de
la el, cu patru zile \n urm`. {i zice:
„{tii, ]i-am adus ceva“. „P`i ce mi-ai
adus?“. Zice „Ghici!“. „Bomboane“.
„Ei, bomboane!“. {i scoate o pung` de
plastic mototolit`, scris` cu caractere
ruse[ti, o desface [i \mi \ntinde un col-
tuc de pâine neagr`. Zice: „Uite, ulti-
ma bucat` dintr-o pâine adus` de mi-
ne din Minsk. M-am gândit s` ]i-o
dau ]ie“. ~sta cred c` a fost darul cel
mai frumos din via]a mea.
AM |NCERCAT S~ IAU LEG~TURA CU AUTORII
PE CARE I-AM TRADUS. DEGEABA.
S` nu m`-ntrebi de G. Grass. Nu
exist` om care s`-mi fi f`cut o impre-
sie mai proast` decât el. I-am trimis
cartea când a ap`rut traducerea. N-
am primit niciun r`spuns. Am avut o
burs` la Solitude, mi-a ap`rut primul
meu volum \n limba german`. I l-am
trimis cu autograf, spunându-i c` sunt
traduc`toarea Tobei de tinichea. Nimic.
La Berlin, cu ocazia decern`rii unui
premiu pe care \l \nmâna el, m-am
dus, crezând c` n-a primit cartea mea.
I-am dus-o. I-am spus. M` recomand,
m` cheam` Nora Iuga, sunt
traduc`toarea Tobei de tinichea din Ro-
mânia. I-am dat cartea [i i-am \ntins
mâna. Se uita prin mine, nu spunea o
vorb`, a[teptam cu mâna \n aer, [i el
nimic. O situa]ie mai penibil` nu mi s-
a mai \ntâmplat! Zic, domnule Grass,
v-am \ntins mâna, m` recomand, m`
cheam` Nora Iuga. Mi-a strâns mâna
[i dus a fost.
Cu Jelinek a fost o situa]ie ceva mai
cinstit`. La Societatea Scriitorilor din
Viena, le-am cerut num`rul ei de tele-
fon [i au \ncercat s` m` pun` \n
leg`tur` cu ea. Sunau [i mereu li se
r`spundea c` nu e abordabil`. Am
]inut-o a[a vreo cinci zile, pân` am re-
nun]at s` mai vorbesc cu ea.
Poate le-o fi team` c` vrem s` le ce-
revistapanamea.wordpress.com
rem ceva, un contraservici, s` ne pro-
pun` vreunei edituri, premii. Nu [tiu.
Am avut o coresponden]` destul de
scurt` cu Schadlich, autorul c`r]ii Om
vedea ce-o mai fi(tradus la editura Daos).
Am primit o vedere de la el: „~sta-i va-
porul cu care am plecat \n America.“ I-
am spus c` nu vreau s`-mi scrie din
obliga]ie. O scrisoare trimis` e o bucu-
rie \n sine. Asta a fost tot.
7
 INTERVIU

|MI DORESC ENORM S` FAC CEVA PENTRU
TINERII SCRIITORI
Dac` am f`cut-o la Viena [i la Berlin,
cu sprijinul lui Patapievici [i al Insti-
tutului Cultural, f`r` rela]ii nu
reu[esc deloc s` scot tineri scriitori \n
lume. Mai ales prin traduceri. Dar ci-
ne s`-i traduc`? Traduc`torii de-aici
vorbesc ca Goethe [i Schiller. N-au
cum s` r`zbat` acolo. Iar cei de-aco-
lo sunt greu de convins (Ernest [i
Gerhardt, care l-a amânat vreo 6 ani
pe C`rt`rescu cu Orbitorul). Iar eu
sunt o catastof` dac` traduc din ro-
mân`-n german`. Am \ncercat. E o
problem` cu limba german`. Vorba
lui Twain. F`cea foarte multe c`l`tor-
ii, \n care conferen]ia, capta sala,
avea succese teribile. Ei bine, la o
asemenea conferin]`, \l \ntreab` ci-
neva: a[ fi curios ce defini]ie a]i da
infinitului. La care, Mark Twain,
r`spunde prompt. E foarte simplu:
„infinitul este timpul necesar pentru
Goma, fiind bun prieten cu Gabriela Adame[teanu a venit la noi la editur`,
Doi ani de zile n-a putut scrie dup`
ce-a f`cut infarct [i n-a mai avut voie
s` fumeze. {i Gabriela Adame[teanu a
avut probleme de genul `sta când s-a
l`sat de fumat.
A{ FI POZAT |N PLAYBOY PENTRU
C~ PREFERAM NUDISMUL
La 2 Mai se f`cea nudism. Mergeam
dup` ce Tiberiu a \mplinit trei ani, \n
1965, \n perioada „bun`“ a comunis-
mului. Veneau mul]i. Gabriela Ada-
me[teanu, Marius Robescu, Virgil Ma-
zilescu, Nino, b`rbatul meu. Foarte
mul]i. La fa]` am fost o urât`, [tiam
asta, dar la corp eram mortal`. Da,
mi-a[ fi dorit s` pozez \n Playboy, dac`
ar fi existat! |mi f`cea o pl`cere ne-
bun` s`-mi ar`t c`rnurile, s` m` joc cu
Tiberiu prin nisip. S`ream dup` minge
cu copilul, cred c` formam un tablou
captivant. Dar ce ciudat! Nu eram de-
loc curio[i s` ne vedem p`r]ile ru[ino-
ase. Nu m-am gândit niciodat` s` m`
BANI DE PE C~R}I
Tirajele la poezie erau mici. Mazilescu
a a avut la Fragmente din regiunea de
odinioar`, 1970, al doilea volum, 400
de exemplare. |nsp`imânt`tor de pu]in
ni se p`rea atunci. Eu, la primele dou`
volume avusesem 1000 de ex. {i s-au
vândut. La 3-5 lei exemplarul. Totu[i,
editurile fiind de stat, autorii erau bine
pl`ti]i. Am s` v` fac un calcul, s` ve-
de]i c` nu exagerez deloc. Departe de
mine de a duce dorul acelor vremuri,
dar iat` realitatea. Pentru o plachet` de
versuri care avea \n medie 60 de poezii,
s` zicem volumul Opinii despre durere,
din 1980, am luat 12.000 de lei drep-
turi de autor, salariul mediu pe 4 luni la
acea vreme. Acum ar \nsemna cam
40.000.000 lei (4000 de lei noi). Câ]i
autori români primesc azi ace[ti bani?
N-am luat un leu de la }one. Nicio-
dat`, pe nicio carte publicat`. Nici
Cartea Româneasc` nu mi-a pl`tit la
\nceput pe Feti]`. {tiam c` tinerii au
luat la \nceput 5 milioane. Am crezut
c` s-a-ntâmplat o neglijen]` [i-am
\ntrebat: „Eu primesc vreun ban, c-am
auzit c` ceilal]i, tinerii, au luat ceva?“
M`d`lina Ghiu mi-a r`spuns foarte
deschis:“Noi a[a ne-am gândit, c` `[tia
micii n-au bani, nu câ[tig` [i le-am dat,
la vârstnici \ns`, nu.“ M-am \mp`cat cu
ideea. Dar dup` vreo trei luni primesc
un telefon de la Oana Boca. Se vându-
se mai mult de jum`tate din tiraj [i mi-
au dat 5 milioane. Sumele sunt infime,
dar sunt corec]i. Dac` stau s` m` gân-
desc, nu-i chiar r`u. |n Germania, ca
drepturi de autor am luat pe antologia
de 150 de pagini, 500 de euro. La ei e o
nimica toat`, când la o lectur` public`
sco]i 500 de euro. Poate c` [i-acolo
sunt procente din vânzare. Cartea mi
se vinde. Niciodat` n-am avut \n Ro-
mânia un asemenea succes, cum se
vinde antologia \n Germania. |n dou`
luni 17 cronici laudative, plus vreo [ase
interviuri, e inimaginabil.
ELEONORA ALMOSNINO.
ADIC~ NORA.
NORA IUGA.
Tat`l (violonist \n orchestra Operei),
mama (balerin` la Oper`), fiul (baler-
in), so]ul (poet). Am ales scrisul profe-
de la b`rbatul meu [tiu. |n sufletul meu
Miron Radu Paraschivescu e al`turi de
tata, adic` tata mi-a dat trupul iar Miron
m-a f`cut poet`.
Nu-mi amintesc s` fi tr`it m`car o
lun`, fie \n casa bunicilor, a p`rin]ilor, a
b`rbatului f`r` s` fi avut un animal \n
cas`. Nici nu pot s` realizez o via]` f`r`
un animal lâng` tine.
Vreau s` nu mai fac nimic altceva
decât s`-mi scriu cartea. Ca o scrisoare
lung`. Un flux continuu, se va-ntinde
pe vreo 300 de pagini, amalgamez ac-
tualitatea cu copil`ria, p`reri politice,
reflec]ii. Despre lumea literar`, \n care
pe unii \i \mpro[c cu noroi [i pe al]ii \i
fac sfin]i, a[a cum au fost rela]iile [i
cum simt eu c-au f`cut ce trebuie [i ce
nu trebuie, p`rerile mele absolut perso-
nale. Scrisoarea e aceea[i, dar din când
\n când numele b`rbatului c`ruia m`
adresez se schimb`.
De [apte ani m` simt cu adev`rat
scriitoare. Citesc \n turnee, pe bani, nu
mul]i, dar pe bani, scriu, traduc, citesc.
Uneori m`-ntreb cât rezist` via]a? Eram
\nnebunit` dup` poeziile Elsei Lasker
Sch?ller [i-acum nu mai suport. Cât re-
zist`m \n timp? {i timpul cât ne suport`?
Am prieteni, m` simt vie, cred c`
pot face \nc` multe. M` gândesc la

crezând \n „naivitatea“ lui c` poate ob]ine o audien]` la Ceau[escu, pentru a-[i
recupera manuscrisele de la Securitate. Gabriela s-a speriat teribil [i m-a rugat s`
m` descurc cum pot. Am r`mas singur` \n birou cu el [i am stat de vorb` cam
o or` jum`tate. Dup` acest episod, s-a f`cut o reducere de schem` [i m-au dat
afar`. Atunci mi-a zis secretarul de partid, N. Gheran:“Chiar nu-]i d`deai seama,
s` stai atâta de vorb` cu Goma?“ Poate c` nu de asta m-au concediat, mai [tii?
\nv`]area limbii germane“. La tradu-
ceri important` e limba matern`.
Limba \n care tr`ie[ti.
CUM DUMNEZEU S~ N-O DUCI BINE
CA SCRIITOR |N AFAR~?
Nici \n Germania autorii nu sunt
pl`ti]i prea bine. Doar vârfurile. Dar
pot tr`i din burse, multe burse, unele
numai pentru nem]i. Iar pentru lec-
turi, nu to]i primesc acelea[i sume.
Asta am aflat mai târziu. Am fost in-
vitat` \n Luxemburg [i la Saarbrucken
\ntr-o companie select`: Herta M?ller,
Ernest Wichner, Schlattner [i m-am
nimerit [i eu printre ei, c`-i traduse-
sem pe to]i. Sigur c` la plata lecturilor
a contribuit [i Institutul Cultural, c`
Patapievici nu mai vrea s` fim privi]i
ca ni[te milogi. |mi doresc s` apuc zi-
ua \n care s` se-aprecieze mai mult au-
torul decât victima, ca s` ajung` cine-
va publicat. Ei, bine, organizatoarea,
cu care m-am \mprietenit, mi-a des-
chis ochii: s` nu-]i imaginezi c-ai luat
aceea[i bani pe care i-au luat ceilal]i.
Suma variaz`. Pentru un pârlit ca noi
este mult. Herta nu accept` s` ci-
teasc` 20 de minute sub 700 de euro.
Iat` de unde vin banii: lecturile, pre-
miile, toate ora[ele dau premii (niciu-
nul sub 10000 de euro). Ca s` nu mai
vorbesc de târgurile de carte, care
sunt un spectacol.
AM FUMAT, DAR NU AM EXAGERAT.
Fumez de la 16 ani, dar niciodat` n-
# 3 — noiembrie 2007
sionist din 1985, vrând-nevrând, c` am
ie[it la pensie. V` da]i seama c` sunt
Nino, la Mazilescu. Ce r`u \mi pare c`
nu-i mai [tiu num`rul de telefon! M-a
matusalemic`?
Am fost profesoar`, bibliograf, redac-
impresionat foarte tare moartea lui
Virgil. Ca [i cea a Danei Dumitriu, ca-
tor de editur` [i ziarist. Mi-au luat
dreptul de publicare, nu [i pe cel de
re-a murit la scurt timp ce au internat-
o. Manolescu a f`cut atunci un gest
traducere. A[a c` m-am ]inut de asta.
Locuiesc \n Titan, cartierul cu, proba-
extraordinar. A stat cu ea \n spital tot
timpul, de[i nu mai erau \mpreun`. {i
bil, cei mai mul]i poe]i. Petre Stoica,
Mariana Marin, Angela Marinescu,
s-a ferit s` se-arate sentimental. |l
\n]eleg. Aici sem`n`m un pic. De con-
fra]ii Dun`, R`zvan }upa. {i Adela fra]ii mei m` apropie [i m` despart
Greceanu, c` tocmai [i-a luat cas`. multe. De pild`, simt c` \ntre Angela
Am simpatizat, o perioad` scurt` le- [i mine exist` o diferen]` mare când e
gionarii, eram doar o copil`, am urmat vorba de interviuri. O admir [i o invi-
un institut catolic de maici, m-am diez, se mi[c` extraordinar, cu o dexte-
\ndr`gostit de solda]ii germani \n uni- ritate grozav` \n zonele no]ionale. In-
form`, iat` destule contrarii. Sigur c` terviurile ei sunt reflexive [i foarte abs-
[tiu cine era „minunea blond`“. Cum tracte. Pe când eu pic mereu \n p`catul
s` nu? Giussy Baratki. A jucat la Rapid, de a povesti. Ca acum.
uit acolo la prietenii mei. Nu vedeam
nimic, nu m` interesa cine era mai bi-
ne dotat sau mai pu]in dotat. Parc`
eram to]i de acela[i sex. Nu [tiu dac`
[i b`rba]ii gândeau la fel.
S~ M~ FI V~ZUT CUM PLÂNGEAM CÂND
AM INTRAT |N PARTID!
N-am avut tenta]ia s` intru \n PCR
nici \n 1968, când toat` lumea era to-
pit` dup` Ceau[escu, cum e acum
dup` B`sescu. Atunci pân` [i Goma a
intrat. Dar \n 1986, ap`ruse o lege
pentru jurnali[ti. Cum fusesem dat`
afar` de la editura Enciclopedic`, mi-
am g`sit de lucru la o revist` german`,
Volk und Kultur, [i mi s-a pus \n vede-
re s` devin membr` de partid, altfel a[
fi fost iar concediat`. Nino era pensi-
onat pe motiv de boal`, n-aveam de-
ales. Am intrat \n partid. A trebuit s`
depun un jur`mânt. Nu cred \n
jur`minte. Mi se fâlfâie. Dar, \n mo-
mentul \n care a trebuit s` jur minci-
nos, a[a de serioas` [i de grav` mi s-a
p`rut povestea, c-am \nceput s` plâng.
Plângeam cu hohote [i cei care m`
primeau \n organiza]ie au fost grozav
de impresiona]i, convin[i fiind c`
plâng de emo]ie. Pân` atunci sc`pas-
em f`r` carnet, [i pentru c`, membr` a
Uniunii, ca [i Nino, beneficiam de un
subarticola[ care stipula c` membrilor
uniunilor de crea]ie nu li se poate des-
face contractul de munc` chiar dac`
nu sunt membri de partid. Uniunea,
care avea ceva putere, a \ncercat s`

am dep`[it 10 ]ig`ri pe zi. Dac` m` las
de fumat, la \nceput, nu pot scrie poe-
zie sau proz`. Pot \ns` s` traduc per-
fect f`r` s` fumez. Tot text este. |n
limba mea eu \l fac [i e un surogat
foarte bun. Nu m` arunc` \n dispera-
re. Am vorbit cu foarte mul]i pe tema
asta. Uite, MH Simionescu era dezolat.
m-ajute. Pensia lui Nino era de 800 de
lei, un mizilic, ne descurcam foarte
greu. A trimis o scrisoare. Nu s-a ]inut
cont de ea. Li s-a r`spuns c` prefer` s`
fie dat afar` un om care mai are o
surs` de venit; ca poet` [i traduc`to-
are scoteam c`r]i [i m-a[ fi putut chi-
purile descurca.

8

Et in Virtualia ego. Florina Ilis
\nainte de Florian Ilis
Bogdan Cre]u bogdancretu@yahoo.com
Pe Florina Ilis o descoperisem \naintea
boom-ului creat de Cruciada copiilor [i
Cinci nori pe cerul colorat. Un coleg
din redac]ia unei reviste ie[ene \mi
\mprumutase, cu entuziasm, romanul
s`u din 2002, Chemarea lui Matei,
ap`rut la Editura Echinox. O carte stra-
nie care, \n ciuda indiciilor pe care titlul
le-ar putea oferi, ocole[te discret impli-
ca]iile mistice, chiar dac` o anumit`
simbolistic` epidermic` \ncearc` s` is-
piteasc` interpretarea pe acest f`ga[.
Protagonistul romanului, Matei, este un tân`r
informatician, care, nereu[ind a-[i reveni \ntru
totul \n urma unei decep]ii \n dragoste (Corina,
logodnica subversiv`, l-a \n[elat [i l-a p`r`sit
pentru cel mai bun prieten), se refugiaz` \ntr-o
alt` lume, alternativ` celei reale, devenind un
fel de sclav al calculatorului, al internetului.
Declara]iile sale \n acest sens sunt multiple \n
carte; aleg, la \ntâmp-
lare, una dintre ele:
„… m` simt ca [i cum
mi-a[ fi extirpat un or-
gan trebuincios al tru-
pului meu f`r` calcula-
tor, neputincios, nu mai
sunt \n stare s` m` mi[c
\n lume f`r` calculator,
am s` m` duc \n america
la microsoft [i [i nu m`
voi dezlipi de calcula-
tor…“ S` fie vorba de-
spre o nou` sensibilitate,
a celor obi[nui]i a testa
mai \ntâi lucrurile \n vari-
anta lor virtual`? Matei,
bun`oar`, face declara]ii
de dragoste unei femei vir-
tuale, pe care nu o cu-
noa[te, c`reia-i spune,
conven]ional, Angel, de-
spre care nu poate fi sigur
nici m`car c` este femei (dar, vorba ei, Who ca-
res? Nu te pui cu amorul pe chat…), \n fine,
ajunge s` se c`s`toreasc` gra]ie unui site specia-
lizat \n oferirea acestui tip de servicii. Curat`
iluzionare, ve]i spune, [i nu ve]i gre[i foarte
mult. De fapt, pentru personajul Florinei Ilis lu-
mea virtual` nu este numai un drog, ci mai ales
o posibilitatea de eschiv` din spa]iul real \n lo-
cuirea c`ruia nu manifest` niciun pic de price-
pere. Aici totul pare a i se pune \mpotriv`: iubi-
rile, prietenii, conversa]iile obi[nuite, compro-
misurile pe care este nevoit s` le fac` mai tot
timpul; ba, la un moment dat, când pare a reu[i
s` uite de marea sa dezam`gire cauzat` de cru-
da Corina, atunci când lucrurile par a se aranja
\n via]a sa, Anamaria, noua femeie de care se
\ndr`goste[te, ca de obicei, cu disperare, trebu-
ie cu orice pre] s` fie cu zece ani mai \n vârst`
[i, ceea ce e [i mai grav, regretabil de m`ritat`.
Ei bine, cum s` nu aleag` vitregitul tân`r (29 de
ani) posibilitatea pe care lumea virtual` i-o poa-
te oferi, pe lâng` avantajul de nepre]uit al
sp`l`rii creierului? Iat`-l explicându-[i alegerea,
iar m`rturisirea sa echivaleaz`, de fapt, cu cea a
\nfrângerii autentice, \n lumea adev`rat`: „Cum
s`-i spun acestei femei c` m` aflu suspendat de
CRONIC|
un timp oarecare \ntre ceea ce a fost via]a mea
pân` la un moment dat, când am pierdut-o pe
Corina [i ceva situat undeva \naintea mea, ce-
va ce nu mai vrea s` \nceap`, cum s` rezist ast-
fel suspendat deasupra pr`pastiei, dac` nu mi-a[
construi o lume \n care s` vie]uiesc [i-n care s`
m` simt \n siguran]`, mi-e bine acolo, sunt
st`pân pe ea pentru c` eu o fac, o programez
dup` imediatele mele nevoi [i deocamdat` nu
m` gândesc la altceva, nu vreau s`-mi pierd
acest echilibru…“
Prin urmare, personajul \[i construie[te o lu-
me alternativ`, \n capcana c`reia se abando-
neaz` cu aplomb. Rezultatul este, \ns`, o dilua-
re a personalit`]ii, un fel de pervertire a eului.
C`ci, \n final, când povestea de iubire cu mult
prea m`ritata Anamaria nu are sor]i de izbând`,
el \nsu[i se surprinde, \n timp ce-i scrie intangi-
bilei (la figurat, desigur), având resentimente
fa]` cel`lalt, „cel care \mi ]ine locul \n lume \n
timp ce eu \mi v`d nu tocmai nelini[tit de tre-
burile mele, de revoltele mele…“ Iat`-l pe nefe-
ricit, a[adar, \n ipostaza de a-[i crea un dublu
virtual, cu care se va identifica, manifestând
mefiente porniri fa]` de el \nsu[i, cel dintâi.
Aviz amatorilor!
{i totu[i, nu aceste tribula]ii, amoruri,
c`s`torii sau dedubl`ri virtuale fac farmecul ro-
manului. Ceea ce atrage aten]ia \n Chemarea lui
Matei este stilul, debitul de Amazon al romanu-
lui, care se vrea, \n totalitate, o unic` fraz`. Pro-
cedeu reluat [i \n Cruciada copiilor. Pe urmele lui
Marquez, Cela [i al]ii, autoarea [tie s` extrag`
un anumit lirism de bun augur din aceste volu-
te viguroase ale textului, c`ci ritmul, \n roman,
devine la fel de important pe cât era \n vremu-
rile bune \n poezie. Avantajul este c` sincopa-
rea frazei subliniaz` uneori \n mod optim fluxul
interior al personajului,
tensionând eficace m`r-
turisirea. |n alte locuri,
perspectivele narative se
modific` pe nepus` mas`,
efectul fiind unul de
ie[ire a personajului din
propria piele, o dedu-
blare a vocii care ros-
te[te confesiunea. Vor-
be[te Matei: „M` str`-
duiesc s` fiu atent la
cuvintele ei, dar aces-
tea, neascult`toare, i se
evapor` pe buze \ntr-
un abur ce]os ce m`
\nv`luie cu fiorii dulci
ai unei promisiuni de-
[arte, Grigorescu, cu-
lorile blânde de var`
calm`, portretul unui
vechil, nu-i re]in nu-
mele, controversa
din jurul acestui tablou, eforturile pe care mu-
zeul, Matei e departe de acest moment,
l`sându-m` cu bun` [tiin]` acestei st`ri de alu-
nec`ri \n mine \nsumi, sunt con[tient de riscul
la care m` supun, pulverizarea prezentului, dar
ce este prezentul? Lui Matei i se explic` cu des-
tul` obiectivitate raportul nev`zut dintre lumi-
nozitate [i culoare…“ etc. etc. Procedeul
sus]ine fericit impresia unei anumite deta[`ri a
eului de persoana pe care o locuie[te, proprie,
de altfel, protagonistului, mereu indecis, mereu
dispus s` accepte am`girile lumii virtuale \n
dauna concretului inconfortabil, poate, asigurat
de cea real`.
Altfel, nu lipsite de interes sunt [i adev`rate-
le drame pe care amorul i le prilejuie[te prea
pu]in norocosului informatician. Exist` o cert`
precizie a mânuirii monologului interior, o anu-
mit` abilitate de a conferi confesiunii un aer de
spontan` autenticitate, ceea ce face ca [i poves-
tea e[ecurilor \n iubire ale lui Matei s` ]in`
treaz` aten]ia cititorului, pus` la \ncercare de
stilul de larg` respira]ie al romanului. Pe scurt,
Chemarea lui Matei, debutul \n proz` al Florinei
Ilis, merit` valorificat nu doar c`utând acolo
exerci]iile stilistice care au preg`tit romanul de
mare succes Cruciada copiilor.
Bag\, Doamne, happy end!
Trebuie s` recunoa[tem: \n ultimele decenii, dramaturgia noastr` nu a prea excelat. Dincolo de cele
câteva excep]ii (Matei Vi[niec, \n ultima vreme Dumitru Crudu, Mihai Ignat), lista nu este foarte lung`.
Nu discut aici cazurile celor care deocamdat` doar cocheteaz` cu forma literar` a teatrului,
ci pe acelea care se pare c` se impun \n primul rând ca dramaturgi.
|n acest context, de[i destul de discret, numele lui Vlad Zografi se propune de la sine \n capul listei.
Dup` ce [i-a f`cut mâna rescriind [i remodelând mituri celebre (\n Oedip la Delphi sau \n Regele [i cada-
vrul) sau ilustre figuri istorice (\n Petru sau Petele din soare), autorul \[i adun` acum, sub un titlu cu m`r-
turisite conota]ii nostalgice, cinci piese diferite de ce publicase pân` acum: America [i acustica a v`zut
anul acesta lumina tiparului la editura Humanitas.
E greu s` scrii \n cadrul unei rubrici restrânse despre un astfel de volum. A[ \ncepe cu o constatare pe
care, pentru a o salva de riscul tautologiei, o voi nuan]a ulterior. Vlad Zografi posed` un impecabil nerv
dramatic. Când spun acest lucru m` gândesc la faptul c` piesele sale nu se mul]umesc (ca ultimele sem-
nate de Vi[niec, de pild`) s` construiasc` metafore largi, parabole liricizate excesiv, \n care mesajul este
cel mai important, iar nu mijloacele specifice artei spectacolului; ele repun \n drepturi chiar esen]a aces-
tei arte: conflictul. Sunt scrise, altfel spus, pentru a fi jucate, nu recitate, declamate. Mizeaz` pe un ton
alert, pe mi[care, mult` mi[care etc.
De altfel, prima pies`, Atelier, se vrea un fel de ars poetica extins`, care trebuie \ns` neap`rat citit`
\n cheia unei ironii abia sugerate. Nu \ntâmpl`tor chiar acest text preia rolul de uvertur` al c`r]ii.
Cinci personaje \[i \nsu[esc arta dramatic` \n cadrul organizat al unui curs practic (un fel de creative
writing). Directorul, cel care conduce experimentul, enun]`, sigur pe sine, o tez` care ar trebuie s` \i
lini[teasc` pe tinerii aspiran]i la gloria improvizat` [i rapid`: „Numai c` nu e nevoie de talent. De
când avem principiile empirice… metoda… nu mai e nevoie de talent. E suficient s` fim foarte aten]i
cum proced`m… Foarte riguro[i…“. Oricine poate s` scrie teatru, carevas`zic`, dac` urmeaz`,
con[tiincios, re]eta prescris`. |n mod sugestiv, acest Director repet` pân` la sa]ietate c` totul trebuie
f`cut (nu, nu creat) pe gustul publicului. Orice compromis e binevenit, dac` mul]ume[te publicul. |n
aceast` perfid` ecua]ie a recept`rii, spectacolul trebuie improvizat astfel \ncât s` se supun` cerin]elor
zilei. Extrag re]eta succesului, a[a cum este ea recomandat` de expert [i \nsu[it` de novici (aten]ie, s-
ar putea s` fie cam lung`): comunicare + spontaneitate + societate + recunoa[tere + identitate +
sentimente + simboluri + ambiguitate + lumin` + mi[care + straniu + muzic` + bune inten]ii +
mizerie + haos + lovitur` de teatru. Intr` aici de toate, de la dramele contemporaneit`]ii [i pitores-
cul inevitabil, la temele \ntr-adev`r grave, dar transformate \n scenarii l`crimoase, pân` la trucurile
ieftine. Teatrul devine un fel de oglind` a prezentului, o cronic` gen tabloid a acestuia, f`r` nimic din
misterul originar. Ceea ce lipse[te este \ns`[i arta.
Celelalte piese \ncearc`, de fapt, s` argumenteze c` totu[i se mai poate scrie teatru care s` nu abdice
cu totul de acel deziderat de ordin afectiv care \l conduce pe spectator la catharsis. Poate c` este [i ceva
demonstrativ \n aceast` orchestrare tematic` a volumului, dar nu se poate vorbi de un tezism sâcâitor
sau de reluarea unor iner]ii stânjenitoare. Cur`]enie aduce \n prim-plan unul dintre subiectele de ultim`
or` ale prezentului românesc, tulburat de stafiile trecutului: acela al colabor`rii cu Securitatea. Imagi-
nea conturat` este aceea a unei colabor`ri unanime, \ntr-un context u[or de recunoscut: doar cei care
s-au aflat la pupitrul r`ului scap` de pedeaps`, ei se situeaz` dincolo de bine [i de r`u. Mai mult, m`rt-
urisirea se pedepse[te, nu gestul propriu-zis, de \n]eles \n situa]ia dat`. E o lume \n care nimic nu mai e
normal, \n care netrebnicii se bucur` de privilegii [i \[i \ngra[` nestingheri]i cinismul.
Crima din strada Uranus este o fantezie comic` (un „delir poli]ist“, cum sun` subtitlul), care jongleaz`
cu nume de rezonan]` ale istoriei literaturii [i cultiv` un minim absurd, lezând, cu amuzament, stricte]ea
documentar`: Alexandru Macedonski, c`s`torit cu Otilia Cazimir, este amantul Hortenisei
Papadat-Bengescu, de care e amorezat pân` peste cap Calistrat Hoga[, amant al Otiliei Cazimir. Vasile
Cârlova este ucis, iar comisarul Zaharia Stancu ancheteaz` asasinatul, b`nuindu-i, pe rând, pe cei doi
masculi, impulsiona]i s` se ucid` reciproc de malefica Otilia. Animalul de cas` Urmuz reac]ioneaz` ca
orice bun câine de paz`. |n cel din urm`, criminalul se dovede[te a fi Vlad Zografi, un ilustru anonim.
Evident, o astfel de fars` nu poate func]iona decât apelând la tot felul de voite deform`ri ale eviden]ei
[i mizând pe backgroundul literar al spectatorului. Dac` personajele ar purta patronime obi[nuite, cu si-
guran]` c` efectul comic al disp`rea \n mare m`sur`.
America [i acustica e un monolog al unei femei dezam`gite, care se sinucide din singur`tate, dup` ce
\ncearc` s` \[i creeze destule simulacre, pe care nu \ntârzie \ns` s` le dema[te cu masochist` promptitu-
dine. „Am r`mas singur` [i continui s` joc teatru“, se mustr` ea, \nc`p`]ânându-se totu[i, din dispera-
re, s` se supravegheze, s` se dreseze. Atunci când pricepe c` totul e pierdut, c` nu se mai poate descur-
ca cu „lumea din capul ei“, se \mpu[c`. E, probabil, cel mai diluat text al volumului. Replicile sun` grav,
f`r` a reu[i s` conving` altfel decât printr-un exces retoric care iese lesne la iveal`.
|n fine, Domnul vrea s` [tie tot este o variant` demitizant` a judec`]ii de apoi. Matei, un alt sinuci-
ga[, \i \nf`]i[eaz` Domnului propria via]` apelând la serviciile unor \ngeri jumuli]i de aripi, care pri-
mesc sarcina de a interpreta un scenariu care \i cam plictise[te: via]a dramaturgului, transformat` \n
pies` dezlânat`, redundant` [i cam gongoric`. Pu]ine replici sunt memorabile, c`ci o voit` dezordine
este cultivat` \n text, dat fiind c` Dumnezeu vrea s` descopere, devenind spectator al reprezenta]iei,
cum arat` nebunia. Pentru c`, \l asigur` decedatul, „numai nebunii“ mai cred \n El. Suferind \n urma
rela]iei cu Mira, Matei nu reu[e[te, precum prin]ul Hamlet, s` fac` realitatea mai explicit` transfor-
mând-o \n spectacol. Reu[e[te, mai curând, s`-l bage \n cea]` [i pe Dumnezeu. Finalul se salveaz`
printr-o replic` a Mirei, un fel de rug`ciune gr`bit`, perfect potrivit` acestui \nceput de mileniu \n ca-
re \i e din ce \n ce mai greu individului s`-[i fixeze azimutul etic: „F`, Doamne, s` se termine totul cu
bine. Bag` happy-end.“ Dar, fire[te, Dumnezeu r`mâne impasibil… De nu chiar plictisit, indiferent,
gr`bit, superficial. Dup` chipul [i asem`narea lumii care mai apeleaz` la el ca la o solu]ie de avarie.
Una peste alta, nu m` hot`r`sc dac` s` acord acestei piese o bil` alb` sau una neagr`. |i lipse[te ceva
din suflul obi[nuit al textelor lui Vlad Zografi.
Ca s` \nchei, recentul volum, America [i acustica, mi se pare c` marcheaz` o etap` de tranzi]ie \n dra-
maturgia autorului: el face trecerea de la teatrul ce se revendica de la modelul antic, la cel experimen-
tal, care nu mai poate r`mâne indolent la provoc`rile prezentului. Probabil urm`toarea apari]ie va de-
cide. Vlad Zografi r`mâne, oricum, o certitudine a dramaturgiei actuale, care nu a dat, cu siguran]`,
tot ce are mai bune.
revistapanamea.wordpress.com
9
 ROAD MOVIE

SUB MAREA OAL|

DE CIORB| DIN BUC|T|RIE
Viviana Mu[a

m-am ghemuit
miroase a aripi de pui [i a detergent stau
cât mai mult
aici nu e \ntuneric de tot
intr` pe sub zgârieturile din buza oalei lumin`
ca o lun` sub t`lpile mele
ca o \ncercuire blând`
\mi simt b`rbia transpirând pe mân`
[i-mi v`d degetele de la picioare
ie[ind prietenos din sandale
am tot felul de zâmbete [i strâmb`turi cu mine
s` nu m` plictisesc
sunt un animal care are o carapace de aluminiu
pe o lun` mic`
dac` din oal` ar picura \ntruna sup`
nu mi-ar mai lipsi chiar nimic.

Pe drum
lag`r. Ce oroare! {i totu[i sunt fericit`
c` m` aflu aici, c` tr`iesc un moment
istoric. A \nceput s` picure. M-a sunat
mama [i mi-a spus c` m-a c`utat Ri-
cky. Nesim]itul! Nu [tiu cum mai are
curajul `sta, dup` tot ce a f`cut.“ |n
dreapta mea se afl` un american cu
sprijint pe o geant` mare ro[ie, c` vom
ajunge \n 15 minute. Are cam aceea[i
vârst` cu mine, e student [i merge
acas`. „Unde acas`?“ „La Auschwitz“,
\mi r`spunde \n timp ce-[i dezmor-
]e[te bra]ele. „Acolo locuie[ti?“ „Da,
acolo m-am [i n`scut.“ E auschwit-

„Un bilet spre Auschwitz“, i-am zis doamnei de la ghi[eu.

„Dus-\ntors?“, m-a \ntreabat ea. A urmat o pauz` de câteva se-
cunde. Am zâmbit crispat [i i-am r`spuns scurt: „Da, dus-\ntors“.
Am pl`tit biletul, am \ndopat un aparat cu fise mici aurii, am luat
o cafea cu lapte [i m-am \ndreptat spre peronul doi. Era un tren
personal, colorat \n galben [i albastru, \n care turi[tii se \nghesuiau
\n lini[te [i f`r` prea mult` grab`. M-am a[ezat la geam,
sorbindu-mi cafeaua [i urm`rindu-i pe cei din jurul meu.
Ionu] Sociu
sociu_ion@yahoo.com
|n fa]a mea st` o f`tuc` care scrie de
zor \ntr-un caiet ro[u. Presupun c` e
vorba de un jurnal. |mi imaginez c`
sun` cam a[a: „17 august. Cracovia.
Sunt \n drum spre Auschwitz. Trenul
tocmai a ie[it din gar`. Cerul este ce-
nu[iu [i vremea ploioas`. Ce trist e to-
tul! M` gândesc la trenurile ticsite cu
oameni care goneau nemilos spre
dantur` perfect` care-i cite[te so]iei
dintr-un ghid turistic. Ea ascult`
atent, dar adoarme odat` ce so]ul in-
sist` pe cifre [i statistici. Câ]iva japo-
nezi fotografiaz`. Spaniolii vorbesc ta-
re. A trecut o or` [i suntem la
jum`tatea drumului. |ncep s` fo[nesc`
pungile cu chipsuri [i pachetele cu
biscui]i. Trenul opre[te des \n loca-
lit`]i obscure, a c`ror faim` nefast` e
tocmai aceea c` sunt aproape de Au-
schwitz. Lumea \ncepe s` devin` agi-
tat` [i ner`bd`toare. Japonezii foto-
grafiaz`. To]i suntem gata s` suferim [i
ne preg`tim pentru \ntâlnirea cu Au-
schwitz \n aceea[i stare \n care
a[tept`m sfâr[itul unui film lacrimo-
gen. Fiecare are propriul scenariu.
Unii ar vrea ca trenul s` intre direct \n
lag`r, s` puf`ie asurzitor, al]ii se a[te-
apt` ca totul s` decurg` ca \n „Lista lui
Schindler“, iar al]ii nu vor nimic altce-
va decât s`-[i fac` ni[te poze lâng`
„Poarta mor]ii“ [i \n crematorii, cu ca-
re s`-[i oftice prietenii care n-au avut
[ansa istoric` de a fi acolo. |n Polonia
exist` un astfel de turism depresiv, \n
camerele de hotel po]i g`si pe noptie-
re bro[uri colorate cu oferte turistice
pentru Auschwitz [i Birkenau, al`turi
de oferte pentru sta]iuni montane [i li-
toral. Trenul \nainteaz` greu, urcând
printr-o p`dure deas` [i din ce \n ce
mai ap`s`toare. O perdea de ploaie
se-ntinde pe geam. |ncepe s` mi se
fac` foame. Iat` un aspect la care nu
m-am gândit. Mi-e greu s` m` imagi-
nez mâncând \n lag`r. |n]eleg de la un
tip, care tot drumul a dormit cu capul
zian, cum ar veni. Abia acum \mi dau
seama cât de naiv privesc eu toat` po-
vestea asta. Bine\n]eles c` trenul nu
va intra direct \n un lag`r, ci va ajunge
\n ora[ul Oswiecim.(denumirea polo-
nez`). Un fel de Boto[ani, m` gân-
desc. Un or`[el tihnit, unde oamenii
tr`iesc pur [i simplu, muncesc [i trec
pe lâng` sârmele ghimpate f`r` ca ceva
s` le mai atrag` aten]ia. |ntr-adev`r,
dup` câteva minute, ie[im din p`dure
[i \ncepem s` ne apropiem de gar`. Se
v`d deja câteva blocuri [i o mul]ime
de case cu acoperi[uri ro[ii. Cobor din
tren, \mi trag gluga puloverului pe cap
[i-i urmez aprope incon[tient pe cei-
lal]i turi[ti. Plou` m`runt [i e o lini[te
deplin`. Trecem prin gar`, ie[im la
strada principal` [i urc`m \ntr-un au-
tobuz galben. M` a[ez undeva \n fa]`.
Autobuzul porne[te [i abia acum \l
v`d pe tipul somnoros care târaie dup`
el o geant` ro[ie. „Se duce acas`, \[i va
\mbr`]i[a p`rin]ii, va mânca o por]ie
de pierogi [i se va culca la loc“. |l aud
\n spatele meu pe americanul cu dan-
tur` perfect`, care tocmai \i spune
so]iei c` \n ora[ tr`iesc 43.000 de lo-
cuitori. Spaniolii vorbesc tare. Japone-
zii par s` fi obosit. Sau se p`streaz`
pentru mai târziu. Trecem de prima
intersec]ie, facem stânga [i, cam dup`
un km, autobuzul frâneaz` brusc.
{oferul, un tip gras [i must`cios, se ri-
dic` \n picioare, \[i ridic` un pic pan-
talonii cu ambele mâini, \ntinde o
mân` spre dreapta, face o scurt` pauz`
de respira]ie [i strig` cu imposta]ie:
AUSCHWITZ!
Trandafirul
japonez
Diana Geac`r
A trecut abia o zi, dar tu n-ai putut rezista.
Te-ai \ntors \n r`coarea vin`riei, f`r`
s` ai vreo treab` \n zon` (ar`tând, bine\n]eles,
teribil de \nsetat`, ca [i cum abia ai sc`pat
din cea mai crunt` \ntâlnire).
El \[i aranja c`r]ile de vizit`. A ta nu era
printre ele, oricum num`rul de telefon
\nc` nu func]iona.
Ai a[teptat s` te invite s` stai pe scaun, te-ai
a[ezat.
Ai a[teptat s`-]i mai ofere ni[te vin, la fel ca ieri,
când
ai plecat abia dup` 3 ore, plictisit` moart`. Dar
f`cuse[i (o, Doamne, cât curaj
dup` atâtea luni!) o nou` cuno[tin]`.
S-a oprit din sortarea c`r]ilor de vizit` [i ]i-a
prezentat
o fat` (genul de fat` care te face s` o mângâi
pe cap,
s` o strângi \n bra]e pân` la sufocare).
A pronun]at zâmbind un nume,
[i-a trecut mâna peste broboanele de transpi-
ra]ie de pe
fruntea ei. Se poate s` fi spus [i numele t`u,
dar tu iar
te-ai apucat s` admiri tablourile din care ieri
nu \n]elesese[i nimic [i care, oricum,
erau acolo doar s` mascheze
g`urile din pere]ii de c`r`mid`.
Chicotitul a dat-o de gol.

M-am ridicat de pe scaun

(mi-a p`rut bine; [i mie; [i mie),
cu mi[c`ri nesigure m-am \ndreptat spre u[`,
(ah, o s`-mi ratez marea ie[ire!).
Dar el citea \n continuare
numele de pe c`r]ile de vizit`, dup` care
amândoi
izbucneau \n râs
(genul de hohote care te \nf`[oar` de sus
pân` jos).

Abia f`cusem câ]iva pa[i, când mi-a sunat te-

lefonul:
Diana, a \nflorit trandafirul japonez, e o frumu-
# 3 — noiembrie 2007

se]e!
Dac` nu vii azi, \l ratezi!

{i am ie[it, \mpingând geamul fumuriu

cu [oldul, pe strazile cople[itoare, cu mama \n
telefon:
Da, desigur. Voi fi acolo \n 15 minute cu tot ce
trebuie! Perfect!

10

S-o lu\m
clasic, cu
desf\[ur\torul
evenimentelor.
R `sfoit e prima \nsemnare la care am
vorbit pe blog despre asta – la comenta-
rii – se vede f bine acolo cum ne-a venit
ideea, de fapt i-a venit lui Vic [i au mai
venit diver[i comentatori cu ideile lor.
Discu]ia e chiar autentic`, adic` s-a pe-
trecut pe blog, n-am vorbit cu nimeni ni-
mic \n afar` de ce se vede acolo. Pe urma
eu mi-am mutat blogul – e la fel de blog
ca [i \nainte, apropo, doar la alta adres`
(ma mai mutasem [i \nainte, de pe we-
blog.ro pe wordpress.com) [i am l`sat
balt` chestia asta vreo dou` zile, c` n-am
avut timp s` m` g\ndesc.
„{i la tvr lumea nu mai citeste*. Mai
bine, s` aib` timp s` fac` politic` p\n`
crap`. Fierea-n ei.“
Posted by luciat on August 29th, 2007
* „La penultima mea convorbire cu Da-
na Deac, \nainte de a intrerupe emisiu-
nea Lumea cite[te, chiar \nainte de a
pleca \n Noua Caledonie, mi-a spus c` o
vom relua neapar`t din toamn`, c` vrea
s` fac` din aceast` emisiune o emblem`
durabil` a postului, ceva comparabil cu
Teleenciclopedia, c` o vom promova
prin ]ar` etc. Ast`zi am vorbit la telefon
cu ea [i am aflat c` emisiunea nu va mai
fi \n grila de toamn`. Nu a fost scoas`,
pur [i simplu nu a mai fost propus` de di-
rectorul TVR 1. Pentru c` pre[edintele
TVR a cerut o gril` cu talk-showuri po-
litice. Nici Nocturne, cu Marina Con-
stantinescu, nici Memorialul durerii, mi
s-a spus, nu mai prind grila. Dar nu e ni-
mic personal. S-ar putea ca \n sezonul al
doilea, adic` din primavar`, s` fie nevo-
ie de o asemenea emisiune. Acum priori-
tatea sunt emisiunile politice. Asta i se
va servi poporului, pe banii lui, la postul
public. A[adar, lumea nu mai cite[te. {i
a[a, prea era interesat publicul, din nou,
de c`r]i. Ce s` caute o emisiune despre
c`r]i \n gril`?! Lectura e o chestie de
op]iune individual`. Eu voi mai citi. {i
sper c` [i voi! Cite[te [i d` mai departe!“
(Ioan T. Morar – Morar& more – blog,
28 aug 2007)
1. isuciu Says:
August 29th, 2007 at 3:43 pm
{tiu. Era o emisiune ca lumea!
2. luciat Says:
August 29th, 2007 at 3:43 pm
p`i [i mie \mi pl`cea
3. vic Says:
August 29th, 2007 at 3:53 pm
p`i, hai s` ne d`m \nt\lnire la poarta
tvr. m`car a[a, vreo 500 de cititori. cine
ridic` m\na?
4. luciat Says:
August 29th, 2007 at 4:02 pm
p`i a[ vrea s` fiu \n stare! uite un pro-
test cu sens. s` venim acolo fiecare cu
cartea lui [i s` citim pur [i simplu. even-
tual fiecare cu voce tare.
5. isuciu Says:
August 29th, 2007 at 4:07 pm
Un protest – ar fi foarte bine!
6. vic Says:
August 29th, 2007 at 4:15 pm
s` citim cu voce tare pe strada? vreo
500 de oameni, fiecare din alt` carte? m`
rog, parc` n-a[ vrea s` ajung pe youtube.
:) poate g`sim ceva de strigat sau, [i mai
bine, doar ]inem c\te o carte \n m\n`.
cam pe luni diminea]`? se mai bag` lu-
me?
PE URM~ AM PUS ANUN}:
Ba lumea citeste!
La TVR dispare din grila emisiunea care
ni se adresa noua, cititorilor: „Lumea ci-
te[te“ (a lui Ioan T. Morar, cum [ti]i).
„Tot mai cite[ti, maic`?“
Erau invita]i [i speciali[ti [i amatori, se
vorbea serios dar se [i f`ceau glume, pe
scurt: era mi[to. Dispare [i „Nocturne“,
cu Marina Constantinescu. De aici:
„Acum prioritatea sunt emisiunile politi-
ce. Asta i se va servi poporului, pe banii
lui, la postul public. A[adar, lumea nu
mai cite[te. {i a[a, prea era interesat pu-
blicul, din nou, de c`r]i. Ce s` caute o
emisiune despre c`r]i \n gril`?!“
C\nd am auzit [tirea, m-am resemnat
pe loc, fatalist` cum sunt. Dar al]ii par s`
cread` c` nu e normal s` l`s`m tvr-ul s`
fac` prostii f`r` m`car s` protest`m. Vic
propunea s` ne \nt\lnim la poarta televi-
ziunii la care suntem cu to]ii abona]i [i s`
schimb`m impresii. S` ne luam c\te o
carte [i s` citim acolo din ea. pax, dragos
c., andreea_none [i isuciu voiau [i ei sa
vin`. Vreau [i eu. Poate mai vor [i altii.
Ce zice]i? Ar fi o idee bun` s` ne d`m
\nt\lnire? Poate vine [i un scriitor pe
l\ng` cititori obi[nuiti, poate ne cite[te
un poet un text scurt de-al lui, a[a, la
botul calului, poate ne citim unii altora
c\te un pasaj interesant sau poate st`m
fiecare cu ochii \n cartea lui. Nu s`
arunc`m cu ro[ii sau cu suluri de h\rtie
igienic`, nici m`car s` ne leg`m cu
lan]uri de poart`, cum zicea mayuma,
dar m`car s` zicem c` mai sunt [i oa-
meni care vor s` vad` o emisiune bun`
despre c`r]i.
Nu cred c` suntem chiar a[a de pu]ini
cititori \n Bucure[ti. Veni]i? Pe la ce or`
ne vedem? Mar]i la 7 seara la poarta din
Pangratti? Cine vrea s` ne citeasca ceva?
Un scriitor care s` dea un autograf? Un
ziarist care s` scrie o noti]`? Un cititor
care s` ne arate cartea care i-a placut lui
cel mai mult \n ultima vreme? Unul?
Doi? Trei? Patru? C\]i suntem?
Bloggeri dispu[i s` posteze ceva, c\t de
mic, despre cum ne-am putea vedea la
tvr, mar]i? Sau m`car s` posteze un pro-
test, s` spunem clar c` NU VREM S~
DISPAR~ „LUMEA CITE{TE“, „ME-
MORIALUL DURERII“ {I „NOCT-
URNE“.
Posted by luciat on
August 31st, 2007
1. criz Says:
August 31st, 2007 at 4:03 pm
Da, da, da. Venim [i citim! :)
2. dan sociu Says:
August 31st, 2007 at 4:11 pm
da, s` mergem la Televiziune! (pe bu-
ne c` a[ veni, dar nu sunt \n ]ar`); [i s`
zice]i [i de desenele animate dublate, c`
sunt o porc`rie!
3. vic Says:
August 31st, 2007 at 4:14 pm
a[adar: n-am mai zis nimic despre asta
fiindc` luni, a[a cum propusesem eu,
chiar nu pot s` ajung. despre ziua de
mar]i, nu [tiu ce s` spun. dac` pot, vin,
dac` nu, sunt precis c` v` descurca]i [i
f`r` mine.
4. vic Says:
August 31st, 2007 at 4:15 pm
a, c` uitasem: vestea bun` e c` „mem-
orialul durerii“ nu dispare. parc` am citit
despre asta \n pres`.
5. ionuca Says:
August 31st, 2007 at 4:21 pm
EVENIMENT
Offff, o s` merge]i f`r` mine!!!! Iar ra-
tez toate chestiile importante!!!! Ur`sc
provincia!!!:((
[…]
1. Monica Says:
August 31st, 2007 at 5:05 pm
m` \nscriu [i eu!
\ntreb, nu dau cu parul: crezi c` avem
nevoie de autoriza]ie de la prim`rie c` ne
adunam mai mul]i \ntr-un loc? s` nu
vin` [i politi[tii, adic`?
2. white noise Says:
August 31st, 2007 at 5:16 pm
ce p`cat c` stau a[a departe, c-a[ veni
[i eu! sper s` fie cu folos protestul `sta.
3. flu Says:
August 31st, 2007 at 5:29 pm
@Monica: P`i ce pot face, s` ne
amendeze pentru c` citim \n public? […]
1. criz Says:
August 31st, 2007 at 6:49 pm
Totu[i, eu propun f`r` pancarte and
stuff, adic` s` fim mai subtili. Mai de-
grab` \nspre flash mob decât inspre mi-
ting. Pur [i simplu ne adun`m acolo la
19.00 fix [i ne punem pe citit 10 minute,
plec`m \n lini[te. O s` se prind` lumea
de mesaj. […]
1. Primul post « Cartea din geanta
Says:
August 31st, 2007 at 9:33 pm
[…] Trebuie s` recunosc c` ideea \i
apar]ine lui Jen. Voia s` fac` o pagin` se-
parat` pe blogul ei \n care s` scrie despre
ce cite[te lumea \n autobus, \n metrou, pe
strad`. Eu m-am gândit c` ar fi mai inte-
resant s` fie un blog de sine st`t`tor, la ca-
re oricine s` poat` contribui, iar \mpreun`
ne-am gândit s` facem mici povestiri de-
spre cei care citesc, s` nu fie o simpl` tre-
cere \n revist` a c`r]ilor din mijloacele de
transport Apoi ar mai fi pozele… ar fi
minunat s` avem [i poze cu cei care ci-
tesc. E destul de greu s` umbli cu apara-
tul foto dup` tine, dar poate c` se
\ntâmpl` s`-l ave]i la voi [i s` vede]i pe
cineva pierdut \n lecturarea unei c`r]i…
un simplu click [i poza e gata! Orice s-ar
spune, lumea \nc` cite[te! […]
1. Monica Says:
August 31st, 2007 at 10:16 pm
uite, disear`(1 sept) la 23, pe tvr cul-
tural, se d` un film, ia s` vedem cum o fi,
se nume[te Cititoarea a luat un Cesar, de
exemplu, pe lâng` alte doua premii [i opt
nominaliz`ri. Lumea cite[te, da?
1. luciat Says:
August 31st, 2007 at 11:41 pm
@ monica – pt ce s` cerem
autoriza]ie? c` ne \nt\lnim cu c\te o car-
te \n m\n` s` schimb`m impresii? m`
\ndoiesc s` se adune mii [i mii de oameni
@ criz – exact a[a cum spui tu sper s`
ias`. c\teva minute, de la 7 fix
@poiana lui mayuma – \n niciun caz
miting. ne \nt\lnim s` citim fiecare c\te o
pagina pe strad`, at\ta tot
@ bleuciel – eu sunt convins` c` poa-
te s` duca emisiunea la alta televiziune.
dar asta e treaba lui. problema mea e de
ce vrea tvr-ul, la care pl`tim cu to]ii, s`
ne bage pe g\t porcarii [i s` distrug` una
dintre pu]inele emisiuni pt care nu mi-ar
p`rea r`u de banii de abonament? e, to-
tu[i, o televiziune din banii statului,
adic` ai no[tri
@monica – uite c` n-am apucat fil-
mul `la. cum a fost?
mul]umesc c` a]i scris [i voi pe blogu-
rile voastre, e tot un protest!
cine mai vine? […]
1. angajat tvr Says:
September 1st, 2007 at 6:48 pm
Ponderea tipurilor de programe (polit-
ice, culturale, divertisment, sport etc) \n
grilele TVR e stabilit` procentual \ntr-un
act oficial emis de un comitet abilitat.
TVR-ul nu poate scoate o emisiune cultu-
rala de pe post, \nlocuind-o cu una poli-
tic`. Doar dac` s-ar dovedi acest lucru,
protestul ar fi just. Altminteri, renun]area
la aceste emisiuni ]ine de cu totul alte cri-
terii, ce pot fi inclusiv de ordin financiar.
Cât prive[te calitatea emisiunilor amintite
aici – mi-e greu s` simt vreo triste]e.
3. Citeste si da mai departe «
Eduard: Un Român la Microsoft Says:
September 2nd, 2007 at 7:21 am […]
De la Ioan T. Morar aflu ca pre[ed-
intele TVR a decis: din toamna Lumea
nu mai cite[te. Probabil c` e o decizie
salutar` pentru o parte a audien]ei TVR
– mai exact, cei cu IQ-ul \n dou` cifre.
Pentru ceilal]i pl`titori de taxe catre
TVR (inclusiv tu, cititorule), LuciaT
propune un miting – un miting de pro-
test al cititorilor (e ok s`-l numim Citito-
riada?). […]
1. mihaita Says:
September 3rd, 2007 at 10:06 am
V` rog s` nu mai plânge]i atâta pentru
emisiune. Ioan T Morar [i-a scos sufi-
cien]i bani de pe urma ei. V-a]i uitat care
erau costurile emisiunii, \n condi]iile \n
care era f`cut` de TVR? Sub conducerea
lui Giurgiu, multe emisiuni erau f`cute
de oameni din trustul Ca]avencu. Chiar
nu observa]i asta? Grupul are dou` tele-
viziuni Realitatea [i Money Channel. De
ce nu \[i fac acolo emisiunile mult adula-
te de voi? V` r`spund tot eu. Pentru c`
acolo nu ar lua aceea[i bani…
2. Monica Says:
September 3rd, 2007 at 10:57 am
@mihaita: care e leg`tura??
revistapanamea.wordpress.com
3. dragos c Says:
September 3rd, 2007 at 11:11 am
VIN!!
4. isuciu Says:
September 3rd, 2007 at 11:37 am
@ luciat: Drago[ Bucurenci anun]`
azi 3 sept. \n Ev. Z. c` blogul www.terori-
sta.ro a proiectat un protest pentru mar]i
contra excluderii culturii de la TVR 1 – (unde
avea [i el o emisiune ne-remarcabil`).
11

Unu: pe de o parte e bine, ziarul are tiraj
[i ajunge [i la cei care nu frecventeaz`
netu ’.Doi: ne face „bucuria“ de a se pre-
zenta [i el acolo.M` rog, s` vin` dar este
un fapt pe care eu nu-l agreez ([i nici
„culoarea“ neomarxist` care o afi[eaz`
cu cu un tupeu de ne\n]eles). Emisiunea
lui nu se referea strict la carte, ci la pro-
tec]ía mediului, arhitectur`, etc. N-a[
vrea s` se-n]eleag` c` m-am dus acolo
pentru el. Dar, the show must go… […]
1. vic Says:
September 3rd, 2007 at 12:29 pm
@ mihaita: una e c` morar a c\[tigat
bani de pe urma emisiunii, alta e c`
emisiunea va fi scoas` din gril`. dac`
erau \ngrijora]i pentru costuri, cei de la
tvr puteau opera o reducere a bugetului
pentru respectiva emisiune. ca s` nu
spun c` emisiunile alea ieftine, f`cute de
profesioni[tii din tvr sunt de toat` jalea.
prefer s` pl`tesc mai mult pentru emisiu-
nea lui morar (care, recunosc, nu mi-e
foarte simpatic), dec\t pentru alea f`cute
de marian voicu, de exemplu.
{I |NC~ O DAT~
Lectura de protest mine la 7 la TVR
Nu e azi, e miine. La 7 seara, la poarta
din Pangratti a TVR. 10 minute (sau c\t
o fi) de lectura de protest (irene a numit
asta lectur` de protest, mi se pare c`
sun` foarte bine). Nu miting, nu flas-
hmob – citit pur [i simplu. Venim fiecare
cu o carte [i citim acolo, pe strada. De
ce? Fiindc` nu suntem de acord cu scoa-
terea din gril` a emisiunilor culturale,
mai ales a emisiunii „Lumea cite[te“. Pe
mine m` prive[te personal, \n calitatea
mea de cititoare. Sper c` [i pe voi. Sper
c` vedeti [i voi \n TVR o institu]ie
pl`tit` din banii no[tri, ai tuturor, care
are obliga]ia, pur [i simplu obliga]ia, s`
fie decent`. S` reflecte pur [i simplu rea-
litatea. Or, \n realitate, Lumea cite[te!
Asta se vede [i pe bloguri.
Cine cite[te
Eduard, un roman la Microsoft (care nu-
me[te lectura noastra de protest „Citit-
oriada“), Monica, optzecea, Razvan Tu-
pa, cinabru, flu, apollinaire, Horia Nico-
la Ursu (care cere s` ne fie respectate [i
nou`, cititorilor, drepturile, dac` tot sun-
tem o „minoritate“), white noise, Mi-
# 3 — noiembrie 2007
chael Haulica, De Maio, Mircea Prica-
jan, Cezar Paul, vidal, mayuma, isuciu (si
aici), ondinna, puck, criz, Alexandru Pe-
tria (si aici), hoinar pe web, Radu Pavel
Gheo, cristian, arakelian, piticu, uv, ca-
talin (si aici), raluca, ioana, irene, bola
de nieve, dragos c., Elena Vladareanu,
arhi, cei de la metropotam, andreanum,
12
Asociatia consumatorilor de media,
aglomerari spontane, iann, zum cititoa-
rea (si aici), Miruna Vlada, somnoros,
florinu, Marian Coman, ecostin, feedle-
deedee, bogdan, danieldemarin, un cris-
tian (super, super funny!), Jen [i-or mai fi.
|ntr-un articol din „Evenimentul zilei“
Drago[ Bucurenci anun]` c` o s` fie [i el
mar]i la 7 seara \n fa]` la TVR cu o car-
te \n m\n`. „nu pot s` nu fiu mâhnit
v`zând c` din caftul noii conduceri a
TVR cu inamicii politici [i de opinie iese
\nvine]it` ve[nica Cenusareas` a TVR 1:
emisiunile de cultur`.“ Sunt sut` la sut`
de acord cu Bucurenci aici, sunt [i eu la
fel de m\hnit` [i m` bucur c` o s` vin`!
De pe metropotam: „N-o s` mai ve-
dem emisiuni de cultur`, mai exact pro-
duc]iile independente contractate de
Giurgiu pe vremea când \nc` era director
TVR. De ce? Pentru c` la conducerea
TVR a venit Alexandru Sassu, membru
de marc` al PSD, care pune \n prim plan
toamna asta talk-show-urile politice \n
detrimentul celor culturale. |nlocuim
c`r]ile cu circul, discu]iile amuzante [i
intelegente cu cele amuzante doar invo-
luntar [i penibile prin lipsa lor de sens [i
direc]ie.“
Asear`, la „Radio Guerilla“, criz a spus
foarte frumos despre ce e vorba, de ce o
s` fie [i ea acolo. Realizatorii emisiunii au
avut o idee super: lumea nu doar cite[te,
mai [i scrie, mai [i c\nt`, mai [i picteaz`.
Trebuie s` se vad` [i lucrurile astea la te-
leviziunea pe care o pl`tim, nu doar c`
lumea fur`, lumea violeaz`, lumea
\njur`, lumea ia [pag`, lumea face poli-
tic` [i corup]ie [i mizerie! Dar m`car at\t
deocamdat`: Lumea cite[te. Apropo,
cite[te inclusiv Cristi Chivu, eu l-am v`zut
la aceast` emisiune [i m-am bucurat
enorm c` un fotbalist vedet` e perfect \n
stare s` spun` dou` vorbe cu bun-sim] de-
spre o carte! Mi-a trecut atunci prin cap c`
s-ar putea s` se ia fanii dupa el [i la asta.
Un angajat din TVR spunea aici: „Cât
prive[te calitatea emisiunilor amintite
aici – mi-e greu s` simt vreo triste]e.“
|n]eleg. |n]eleg foarte bine. Pe unii \i de-
ranjeaz` o emisiune la care se vede at\t
de bine c` cititul nu e o treab` plicti-
coas`, rezervata erudi]ilor. Risc` s` ne
strice creierul, s` ne fac` s` credem c` [i
noi putem s` citim, dac` p\n` [i
fotbali[tii [i c\nt`re]ele pot, pe l\ng` cri-
tici, scriitori [i erudi]i. S` nu promova]i
niciodat` o asemenea emisiune c` te po-
menes]i c` st\rni]i gustul pentru citit!
Doamne fere[te, drag` TVR, s` se
\nt\mple una ca asta, nu? Pe mine m`
\ntristeaz` dispari]ia unei asemenea emi-
EVENIMENT
siuni, care era pe \n]elesul meu, pe gus-
tul meu [i pe care o consideram chiar cea
mai bun`. (Bine, nu c` aveam de ales
dintre zeci de emisiuni despre c`r]i! Fa-
ce]i una mai bun`! P\n` atunci comenta-
riul respectiv e nesim]ire curat`!)
Merlin, pe situl hotnews: „M-am
s`turat pân` peste cap de emisiuni cu
pro[ti, de discu]ii politice [i de [p`gile
prea transparente. Un protest pentru o
emisiune cu c`r]i ar fi un lucru frumos.
{i mi-ar pl`cea s` particip la o \ntrunire
de oameni cu sandviciuri [i c`r]i la poar-
ta Pangratti, mar]i.“
Cineva mi-a spus c` are de g\nd s`
vin` cu tricou alb, de 10 lei, pe care s`
scrie cu markerul: „Lumea cite[te“. E o
idee, ce zice]i?
N-o s` fim mii [i mii de oameni, dar o
sa fim destui, cred eu. Nu ezita]i, veni]i
[i voi. La 7 fix.
Cei cu alte gusturi!? Alte gusturi!?
A, s` nu uit. |n „Cotidianul“, Dana Deac
spune de ce s-a luat decizia de a distruge
„Lumea cite[te“: „Am decis ca \n aceast`
toamn`, \n care avem multe evenimente
importante de acoperit, deopotriv` pe
zona cultural` [i pe cea politic`, s` insis-
tam pe emisiunile de dezbatere [i talk-
show-uri, dat fiind c` r`spundem [i ce-
lorlalte gusturi prin acoperirea Festivalu-
lui «Enescu» sau a evenimentelor din Si-
biu“. M-au apucat toate spumele! Auzi,
frate, avem treburi mai serioase, n-o s`
ne ]inem acuma de prostii! Info de la mi-
ne c`tre to]i cei interesa]i: literatura nu
e doar un hobby simpatic [i \nduio[`tor,
iar c`r]ile nu sunt doar un produs oareca-
re. Sunt lucruri cu adev`rat importante.
Mai tr\ntiti de-astea, c` ave]i eveni-
mente importante de acoperit [i nu v`
pierdeti timpul cu ni[te am`r\te de c`r]i,
ca s` fie sp`larea pe creier c\t mai pro-
fund`. Remember „noi muncim, nu
g\ndim“? Iat` varianta noua, emis` de
TVR: „Noi dezbatem, nu citim“. Nu c`
ar fi vreo noutate, de altfel. Apropo,
parc` [i v`d teribilele „dezbateri“ impor-
tante pentru ]ar` apropo de festivalul
Enescu [i de evenimentele de la Sibiu!
De ce nu sun` credibil? De ce cred eu
oare c` talk-show-urile extrem de nece-
sare se vor referi la altceva? Cum e posi-
bil s` spui c` sco]i o emisiune despre
c`r]i ca s` r`spunzi [i celorlalte gusturi?
Cei care citesc nu ascult` muzic`, nu
merg la teatru sau cum? Au „alte gus-
turi“? A ajuns cititul s` fie un moft? Ne
intereseaz` c`r]ile fiindc` sunt ele a[a,
din \nt\mplare, pe gustul nostru? E litera-
tura \n concuren]` cu muzica? Nu \ncap
una de cealalt`?
Am \ncercat acum c\teva luni s` fac o
pagina cu emisiuni tv despre literatur`.
V-am cerut [i vou` ajutorul. N-a ie[it ni-
mic, nu se poate face un fel de ghid tv pen-
tru cititori. Se pot num`ra pe degete emisi-
unile despre asta. „Lumea cite[te“ era una
dintre pu]inele. N-o s` mai fie pentru c`
tvr-ul consider` c` ne-a r`sf`]at p\n` acum
[i trebuie s` mai r`spund` [i celorlalte gus-
turi! Pe bune c` abia acum m-am enervat!
|n Fran]a cei care au „gustul“ `sta ciu-
dat pentru lectur` s-au adresat
candida]ilor \n alegerile preziden]iale,
cer\nd s` fie realizate emisiuni decente
despre literatur`. Eu a[ fi multumit`, pe
moment, nu s` fie realizate emisiuni noi,
dar m`car s` fie p`strate alea care sunt!
Posted by luciat on September 3rd,
2007 67 Responses
[…]
1. luciat Says:
September 3rd, 2007 at 2:21 pm
@ tupa – ah, nici nu [tii ce m` bucur!
sper s` vin` c\t mai mult` lume!
2. Monica Says:
September 3rd, 2007 at 2:38 pm
Ioan T Morar nu ne-a dat niciun
semn, probabil de team` s` nu se cread`
c` el a fost cel care ne-a instigat…dar l-
am ruga frumos s`-[i trimit` din invita]i
la locul [i ora stabilite:)
da, [i eu m` gândeam la tricouri
3. zumcititor Says:
September 3rd, 2007 at 2:45 pm
bravo! va sus]in [i eu de la distan]`.
din p`cate sunt prea departe ca s` pot
veni.
4. vic Says:
September 3rd, 2007 at 2:50 pm
brrr. numa’ ce-am auzit de maria dinu-
lescu [i de daniela nane [i mi s-a f`cut
frig. ana lesko nu vine? […]
1. Vlady Says:
September 3rd, 2007 at 3:21 pm
Protesta]i [i pe adresa de mail a
TVR1: tvr1@tvr.ro […]
1. alexandru petria Says:
September 3rd, 2007 at 5:39 pm
Este o idee extraordinar`. Terorist`
scump`, s` le a[ezi o bomb` sub form` de
carte sub fund. P`cat c` locuiesc \n Ar-
deal, altfel mâine veneam cu voi. Dac`
v` ridic` moralul cu ceva, hai s` v` spun
c` mâine am emisiunea s`pt`mânal` la
radioul local, unde o s` vorbesc despre
ce o s` face]i la ora 7. Trimite invita]ii la
absolut toate ziarele, radiourile [i televi-
ziunile. S` nu crezi c` o s` vin` neche-
ma]i. }i-o spun din experien]a mea de
gazetar. Succes. […]
1. horeabadau Says:
September 3rd, 2007 at 6:09 pm
având \n vedere c` asocia]ia consuma-
torilor de media a organizat pân` acum
20 de edi]ii ale zilei \n care invit`m pu-
blicul s` \nchid` televizoarele \n semn de
protest fa]` de violen]a din [tiri [i proas-
ta calitate a programelor tv, sprijinim
aceast` ac]iune care arat` clar c` tele-
spectatorii vor s` vad` [i produse de ca-
litate pe micul ecran [i sunt gata s` se
lupte pt ele. felicit`ri [i v` sprijinim! […]
1. Citesti? Demostreaza! « iann Says:
September 3rd, 2007 at 9:32 pm
[…] de euro. deci mar]i, 4 septembrie,
ora 19:00 cu o carte \n mân` \n fa]` la
TVR al`turi de ceilal]i „teroristi“ (via pi-
ticu) […]
1. mugur grosu Says:
September 4th, 2007 at 8:06 am
am propus [i un logo pt. eveniment:
http://mugurgrosu.blogspot.com/
Regret c` nu pot veni, sunt \n Con-
stan]a [i tocmai azi am sedin]` de
redac]ie la Tomis. Uffff… […]
1. Ioan T. Morar Says:
September 4th, 2007 at 10:11 pm
Pentru c` nu m` pricep la butoanele
de blog, reiau aici ce am pus [i pe
morar.catavencu.ro
Vreau s` le mul]umesc celor care au
fost la protestul de la ora 19, din 4 sep-
tembrie, de la Poarta TVR. Le sunt recu-
nosc`tor celor care au reac]ionat pe blo-
guri [i \n pres` la scoaterea emisiunii Lu-
mea cite[te din grila TVR. Este un tip de
solidaritate cu care, \nc`, nu m-am
\nt\lnit [i care nu poate dec\t s` m` bu-
cure [i s` m` oblige. Asta, din punctul de
vedere al persoanei mele. Dar, desigur,
aici a fost vorba de ceva mai important,
dincolo de persoana mea. A fost vorba
de un protest \mpotriva tabloidizarii tele-
viziunii (nu neap`rat numai TVR) [i de
un semnal c` exist` public educat, inte-
ligent, cult, cu seturi de valori asem`n`-
toare. Mul]umesc, \nc` o dat`, pentru asta.
Precizarea ]ine de faptul c` nu am fost
la acest protest. |n primul r\nd, am avut
planificat` o deplasare \n afara
Bucure[tiului, de mult` vreme. |n al doi-
lea r\nd, nu am vrut s` fiu asimilat statu-
tului de co-organizator. |n ziarul Ade-
v`rul afirma]ia mea referitoare la ab-
sen]` a ap`rut u[or distorsionat`, cum c`
nu a[ fi vrut s` am nicio leg`tur` cu pro-
testul. De fapt, am socotit c` nu trebuie
s` bruiez cu prezen]a mea acolo toat`
\nt\mplarea. Nu a fost ideea mea, nu a
fost efortul meu de convingere pentru
protest. Nu am vrut s` [tirbesc meritele
bloggerilor cu niciun chip. {i nu am vrut
s` par un om disperat c` „i s-a luat
juc`ria“. Nu am acest sentiment. Dac` s-
ar g`si altcineva s` fac` aceast` emisiune,
a[ fi OK. Nu moare lumea de la dispari]ia
unui moderator sau a unei emisiuni dintr-
o gril`. Dar cred c` lumea sufer`, m`car
un pic, atunci c\nd i se ia inapoi ceea ce
apucase s` c`[tige. Adic` mai multe emi-
siuni culturale \n gril`, \n cazul nostru.
Oamenii care citesc au ar`tat c` exist`
[i c` se pot organiza.
PS Are cineva fotografii de la \nt\mpl-
are?
1. vic Says:
September 4th, 2007 at 10:37 pm
@ ioan t. morar: personal, m` bucur
c` n-ai fost. nu c` ai fi [tirbit meritele
blogosferei, dar era na[pa dac` se apuca
cineva s` spun` c` ai fost amestecat \n
asta. fii pe pace, n-am fost acolo nici
pentru tine, nici pentru noi (cred c` se
poate deduce c` [tim s` ne alegem

c`r]ile [i f`r` emisiunea aia), am fost
pentru cei care citesc din an \n pa[ti [i
pentru care „lumea cite[te“ era un prilej
s` afle c` o carte nu-i doar obiectul `la
cu care \]i d`dea diriga \n cap c\nd te
prindea cu oglinda pe bombeu.
2. Protestul prin lectura de la TVR
at Adrian Ciubotaru Says:
September 5th, 2007 at 7:37 am
[…] Protestul prin lectura propus de
Luciat a fost cea mai frumoas` ini]iativ`
civic` la care am participat. Candoarea
tinerilor aduna]i pe acele borduri cu
c`r]ile \n mân` mi-a confirmat \nc` o
dat` (c`ci to]i avem nevoie de
confirm`ri!) c` lucrurile nu merg cu ne-
cesitate \ntr-o direc]ie gre[it`. Cum a
spus [i Mircea C`rt`rescu prezent printre
protestatari, dincolo de eficien]a mani-
festa]iei, r`mâne spiritul [i entuziasmul
care au f`cut toate acestea posibile. […]
{I |N ZIUA CU PRICINA
Ne vedem la 7 la TVR
Azi. Ne aducem fiecare c\te o carte [i ci-
tim acolo – \n fa]a intr`rii din Pangratti
a televiziunii române. Ca s` ar`tam c`
vrem s` vedem [i emisiuni despre c`r]i,
nu doar toc[ouri [i surprize, nu doar circ
[i mizerie. Lumea cite[te \n realitate,
atunci s` nu dispar` nici „Lumea cite[te“
de pe ecran, emisiunea amenin]at` de
c`tre noua conducere a televiziunii. S`
nu dispar` nici „Nocturne“, s` \ncerc`m
s` oprim cumva b`taia de joc la care sunt
supuse emisiunile culturale.
Cum zice Marian Coman: „dac` sim]i
c` tocmai ]i s-a furat dreptul la carte [i
c` ceva din distopia lui Ray Bradbury a
\nceput s` picure din ecranul televizoru-
lui \n lumea ta, ar fi bine s`-]i rupi c\teva
minute [i s` cite[ti \n fa]a TVR“. Citi]i
mai jos dou` insemnari mai pe larg (sau
face]i clic aici: „Lectura de protest“ [i
„Ba lumea citeste!“).
Sper s` fim c\t mai mul]i, a[a c` nu ezi-
ta]i, veni]i la 7 fix (probabil ca n-o s` du-
reze mult, a[a c` e important s` ne
adun`m la or` fix`). Semne de ploaie nu
se v`d, s-ar putea foarte bine s` avem
parte [i de cititori deloc oarecare, eu
prev`d o \nt\lnire special`, frumoas` [i
cu sens. Abia a[tept!
Posted by luciat on September 4th,
2007 Filed in tv
1. vic Says:
September 4th, 2007 at 12:52 pm
am v`zut c` mul]i oameni de prin alte
localit`]i [i-au exprimat regretul c` nu
pot veni la tvr.
dar ce-i \mpiedic` s` organizeze ceva
asem`n`tor \n ora[ele lor, \n alte zile? n-
o fi sediul tvr pe acolo, dar b`nuiesc c`
ve[ti despre adun`rile astea ar putea
ajunge la urechile lumii. c` doar nu nu-
mai \n Bucure[ti se cite[te, [i nici tvr-ul
nu-i doar pentru bucure[teni.
personal, abia a[tept s` regret c` nu
pot ajunge la Timi[oara sau la Cluj ca s`
citesc \n public al`turi de ei.
2. asklepios cuceritorul Says:
September 4th, 2007 at 12:53 pm
Aha, banii publici exist` ca s` poat`
sta la taclale Ioan T. Morar cu Ana Les-
ko. Reveni]i-v`, despre o emisiune
proast` e vorba aici. Spune]i sincer, c\]i
dintre cei revolta]i, a]i v`zut-o m`car o
dat`?
3. asklepios cuceritorul Says:
September 4th, 2007 at 12:55 pm
E ca [i cum i-ai lua ap`rarea lui Meme
\n disputa cu Gigi. Sau invers.
4. luciat Says:
September 4th, 2007 at 1:01 pm
@laur – mul]umim de sus]inere
@ vic – cine [tie, poate o s` se
\nt\mple [i \n alte ora[e
@ asklepios – revino-]i tu \n toate
mintile tale! emisiunea este foarte bun`,
nu bun`! nu dau doi bani pe parerea ta,
EVENIMENT
cu at\t mai mult cu c\t am avut ocazia s`
constat ce chestii po]i sa postezi. Banii
publici exist` [i pentru discu]ii despre
c`r]i. Inclusiv cu Cristi Chivu [i Ana
Lesko. {tii de ce, mai asklepios? Fiindca
lumea cite[te, mai, de-aia! Nu numai
criticii [i rafinatii ca tine, ci [i oamenii
normali.
Ca s` nu mai spun c` e tendentioasa
postarea ta, nu e vorba deloc despre o
emisiune la care s` vorbeasc` Morar cu
Ana Lesko! E o emisiune la care vin [i
speciali[ti [i amatori. Tu nu pari s` faci
parte din nicio categorie. Doar din cea a
amatorilor de scandal.
[…]
1. Vlady Says:
September 4th, 2007 at 2:51 pm
Raul, e vorba de eliminarea unor
emisiuni culturale din postul na]ional
de televiziune, care este pl`tit din bani
publici ca sa`faca emisiuni de genul as-
ta. Este vorba, deci, de un PRINCIPIU.
Am urm`rit cam 90 % din edi]iile
„Lumea cite[te“ [i tocmai cuvântul
„plictisitor“ nu se poate aplica aici, for-
matul este atractiv ([i inedit, cel putin
la noi), nu se vorbe[te \ntr-un limbaj
academic.
2. vitalie Says:
September 4th, 2007 at 2:55 pm
din Republica Moldova, numai respect
pentru ceea ce face]i… la noi situa]ia es-
te invers`: trebuie s` ne revolt`m c` emi-
siuni despre c`r]i nu exist` […]
1. Cinabru Says:
September 4th, 2007 at 7:37 pm
Pân` la urm` am reu[it s` ajung (prea
mult` munc` d`uneaz` grav s`n`t`]ii),
am stat pân` pe la 8 f`r` un sfert. Sur-
prinzator de mult` lume, inclusiv Cezar
Paul-B`descu, Mircea C`rt`rescu, Bucu-
renciu, Pruteanu [i al]ii, cred c` mul]i
bloggeri, duba jandarmeriei [i restul. A
meritat. Nu [tiu dac` va mi[ca bostanii
TVR, dar m`car a fost un protest inteli-
gent [i cu mesaj.
[…]
1. Jen Says:
September 4th, 2007 at 8:46 pm
pu]in`? eu am fost surprins` de cât de
mul]i au fost… credeam c` o sa fim 10-
20 de oameni. a ie[it foarte mi[to.
2. Oana Stoica Mujea Says:
September 4th, 2007 at 8:50 pm
M` bucur c` a]i dus la cap`t aceast`
ini]iativ`. Am de gând s` o fac [i eu \n
Pite[ti, cu toate c` pe aici oamenii nu
prea citesc, dar poate vin câ]iva. Bravo
vou`! […]
1. Cezar Paul-Badescu Says:
September 4th, 2007 at 9:13 pm
Am scris [i eu ceva la mine despre
adunarea de la TVR. |mi pare r`u c` nu
am putut s` stau mai mult, dar a trebuit
s` fug \n Pia]a Palatului (\n fine, acum
numita Pia]a Festivalului), s` particip la
o emisiune \n direct – la TVR Cultural.
Emisiune la care am profitat de faptul c`
era \n direct [i am vorbit [i de ce s-a
\nt\mplat la poarta din Pangratti. […]
1 .Cartea din geanta » Ce citea lu-
mea la protestul de la TVR Says:
September 4th, 2007 at 10:32 pm
[…] timpul ’protestului’ de azi de la
TVR am notat cea mai mare parte din
c`r]ile pe care le citeau participan]ii:
John […]
1. Bogdan Says:
September 5th, 2007 at 9:05 am
Bravos, se pare c` a ie[it tare fain.
Câteva poze am descoperit aici:
http://subiectiv.ro/media/foto-lumea-ci-
teste-la-intrarea-tvr-din-pangrati/
A… [i LuciaT, toat` lumea vrea s` te
cunoasc`, where are you? […]
1. viviana Says:
September 5th, 2007 at 10:50 am
un cristian a ar`tat cu degetul spre ci-
ne credea el c` e terorista. nu m-am
uitat atent. \mi plac misterele. [i mie mi
se pare c` a ie[it bine. de[i am impresia
c` mul]i nu au venit pentru c` nu apre-
ciau emisiunea lumea cite[te. dar nu de-
spre asta e vorba. nu am mers ca admira-
toare a lui Morar… dar deja [coala e o
glum` \n România.. dac` nici la tvr nu
mai sunt fluturate c`r]i prin fatza oame-
nilor… m`car \nainte era la moda s`-]i
iei mobil` cu tot cu bibliotec`… acum
nici m`car obiceiul `sta nu mai salveaz`
trezirea chefului de citit…
2. Monica Says:
September 5th, 2007 at 10:51 am
Lucia: scrie, dar, scrie, c` ne-am temut
c` te-au luat jandarmii! […]
1. ana Says:
September 5th, 2007 at 12:58 pm
http://www.wall-street.ro/articol/Mar-
keting-PR/32805/Bloggerii-protesteaza-
Lumea-citeste.html a]i ajuns pe wall-
street. bravo!
2. lectura de protest a avut succes at
Bite this! Says:
September 5th, 2007 at 1:03 pm
[…] a pornit de la Luciat. e bine totu[i
c` blogosfera influen]eaz` (destul de pu-
ternic) via]a „real`“ ca s` zic […]
{i altceva n-am f`cut.
Cât despre ce s-a \ntâmplat acolo, ai
v`zut [i tu, scriu diver[i pe blogurile lor,
am pus [i eu dou` \nsem`ri dup` aia:
LUMEA A CITIT
(„Deci. Deci am protestat. Am citit vreo
revistapanamea.wordpress.com
or` pe strad`. Cred c` se putea [i mai bi-
ne, cu pu]in` „organizare“ ie[ea o chestie
super, puteam s` ne fi adunat mai mul]i
[i s` fim de neignorat. Las`, oricum nu e
asta lumea aia frumoas` \n care ne-ar
pl`cea s` tr`im, \n care s` se aud` loud
and clear c` literatura conteaz`, c` e im-
portant`, c` f`r` ea nu se poate. Suntem
noi mai \n surdin`, dar [i asta face parte
din farmecul vie]ii pe lumea asta cam
13
 EVENIMENT

nasoal`. Am schimbat ceva? Am atins
vreun obiectiv? Nu ma face]i s` r\d! Li-
teratura n-are niciun obiectiv de atins,
ea este [i gata. Tot ce putem noi face e s-
o citim. S` vorbim despre c`r]i, s` spu-
nem oricui are chef s` aud` c` exist` ci-
titori [i c` ei nu sunt ni[te idio]i abruti-
za]i care s` moar` de grija cifrelor de
v\nz`ri [i a ratingului. […] Au fost, din
c\te am \n]eles de la al]ii, unii care s-au
putut concentra `a numere (eu eram
mult prea stresat`), \n jur de 60 de oa-
meni, plus \nca vreo 20-30 care au tre-
cut [i n-au stat chiar o or`. Au fost blog-
geri, litera]i, bloggeri-litera]i [i probabil
c\]iva care nu sunt niciuna nici alta. A
fost decent [i, vorba lui Mircea C`rt`re-
scu, „naiv [i romantic“ – minunat! Au
venit oameni extraordinari…
Nu [tiu cum s` fac o list` cu cei care
au participat, au f`cut deja al]ii, citi]i la
cezar, monica, subiectiv, pe metropotam,
merge]i [i voi din link \n link, eu nu m`
descurc acum, e prea mare h`]i[ul de lin-
kuri. O s` revin c\nd m` dezmeticesc,
sper, cu linkurile astea [i cu poze. Pur [i
simplu nu fac fa]` acum, \mi pare r`u,
stau de ore \n [ir la calculator [i nu [tiu
cum s` scriu [i ce s` postez. Sunt impre-
sionat`, intimidata [i… dat` pe spate.
Blocaj total. Sper sa fi fost OK [i pentru
voi. Sper s` se fi auzit c\t de c\t c` «Lum-
ea cite[te».“)
[i
CUM AM CITIT
(„Multe alte poze [i filme sunt r`sp\ndite
prin linkurile adunate cu truda de Jen
aici, \n colec]ia de reac]ii la \nt\lnirea de
ieri.
Au venit, printre al]ii (scuze pentru
eventualele gre[eli [i pentru omisiunile
involuntare): Adrian Ciubotaru, Cristi-
na Foarf`, Drago[ Butuzea, C`t`lin
Teni]`, Jen, Cinabru, Andrei Ro[ca (oar- mititic`, o emisiune cu oameni care au
ecum neoficial), Bobby Voicu, Vidal, pus m\na [i-au citit o carte [i spun ce-au
Monica, Adrian Cristea, Costin, I Suciu, \n]eles ei din ea, trebuie repede
Eugen Erhan, oompa loompa, Cristi desfiin]at`! Absurd! Mizerabil! Pe de o
Neagoe, M`d`lina Georgescu, Elena parte tr`ncaneala nesf\r[it` despre ce in-
Stancu, Gina Zgubea, Andreiard, Laura, cul]i suntem, vezi doamne, cum nu ci-
Elena Vl`d`reanu, R`zvan }upa, un te[te lumea, cum nu e sprijinit` cultura
cristian, Oana Ninu, Viviana Mu[a, Ho- [i alte v`icareli dintr-astea, pe de alt`
ria B`d`u, Adina Rosetti, Maria Dinu- parte sco]i repede-repede din gril` orice
lescu, Ion Tugearu, Lucian Popescu emisiune care arat` c` nu e chiar a[a.
(Merlin), Octavian Soviany, Miruna Se \nt\mpl` totu[i evenimente \n via]a
Vlada, Cezar Paul-B`descu, George Pru- literar`, exist` scriitori importan]i, apar
teanu, Lorena Lupu, Ovia Herbert, Vali c`r]i mari, [i române[ti [i traduceri, [i ce se
Florescu, T. O. Bobe, Michael H`ulic`, vede din toate astea la tv? Nimic. {tiri
Bogdan Hrib, Drago[ Bucurenci, Ioana anemice despre c\te o lansare, cinci minu-
Nicolaie, Mircea C`rt`rescu. Nu m` te de prezentare extra-rapid` a c\torva co-
a[teptam la nume at\t de cunoscute! perte [i cu asta basta. Ca [i cum n-ar fi. Nu
Vic, bine\n]eles, cel care a avut aceas- c` s-ar face cultura la televizor, dar nici
ta ini]iativ` [i datorit` c`ruia ne-am violurile nu se fac la televizor, nu-i a[a?
adunat. |i mul]umesc [i pe aceasta cale [i Atunci de ce at\tea [tiri despre violuri [i
a[tept resemnat` un comentariu ironic at\t de pu]ine despre c`r]i? E aberant.
de la el
Si gata, de miine back to normal. De-
spre o carte.“)
N-a avut cine stie ce mare impact, dar
a fost un semn, s-a aratat c\t de c\t c`
exista [i oameni interesa]i de c`r]i, care
s-ar uita la emisiuni decente despre c`r]i,
c`rora le pas` [i care nu sunt mul]umi]i
cu circul de pe ecran. {i nici nu po]i s`
le dai muzic` \n loc de literatur`, nu e
acela[i lucru, literatura chiar exist`, con-
teaz` [i are cititori. |n fond, la ce
folose[te televiziunea public`? Numai la
distrac]ie, la r`fuieli politice sau [i la in-
formare? Care e informa]ia despre c`r]i
[i literatura care apare la tvr? Aproape
inexistent`. Chiar [i la TVR Cultural, e
la fel. N-o s` vezi discu]ii despre litera-
tur`, n-o s` vezi emisiuni adev`rate \n
care s` se vorbeasc` efectiv despre ce
naiba scrie \n c`r]ile alea pe care at\ta le
c`ineaz` unii c` nu sunt citite. {i, \n
condi]iile astea, c\nd exist` o s`m\n]`

un cristian: Vom pune materialul \n paginile de „Eveni-
ment“ dintr-un motiv foarte simplu. E prima reac]ie a citi-
torilor din România, iar venirea familiei C`rt`rescu [i a al-
tor scriitori nemobiliza]i oficial, valoreaz` cât o legitimare a
blogurilor literare, dându-le un rol activ. Nu se va mai pu-
tea spune c` blogurile sunt doar elemente exotice, la
mod` [i-atât. Nu ridic`m \n sl`vi rolul lor, dar nici nu le pu-
tem evita, pe considerente de „etichet`“. Ceea ce tu, lu-
ciat, [i vic a]i reu[it, este subiect de prim` pagin` pentru
orice revist` de cultur` care se respect`, tocmai de ace-
ea \]i voi trimite o list` cu câteva „g`selni]e“ ale contesta-
tarilor, pentru a le da un r`spuns de bun sim]. Nu pot
rata acest subiect. F`-l s` se-aud`!
luciat:
PENTRU CEI CARE N-AU |N}ELES
Care e ultima carte pe care a]i citit-o? A, nu mai [ti]i? Stima]i telespecta-
tori, dup` cum vede]i, \n România nu se mai cite[te. Ast`zi, la libr`ria X,
s-a lansat cartea Y, de autorul Z. Au participat critici, scriitori [i jurnali[ti cul-
turali. Carte frumoas`, cinste cui te-a scris… Bla-bla, bla-bla, bla-bla. S`
nu-mi spune]i c` se vede altfel literatura la tv! „Cultura“ apare totu[i pe
sticl`, dar complet aiurea, dup` umila mea p`rere. Telespectatorii \[i for-
meaz` o imagine a literaturii de azi, vr\nd-nevr\nd: imaginea unei infinite
plictiseli \n care mai sparge monotonia c\te un pornograf. Printre cei
c`rora nu le-a pl`cut deloc lectura noastr` de protest de la TVR, care au
ricanat [i ne-au acuzat ori de snobism ori de prost-gust, sunt [i oameni
care se ocup` de cultur`.
Pentru unii „Lumea cite[te“, singura emisiune la care chiar se vorbea
despre ce scrie \n c`r]i, despre personaje [i pove[ti [i alte naivit`]i de-
astea, era doar divertisment. Ca [i cum c`r]ile n-ar fi ele \n sine [i diver-
tisment! Ca [i cum cititorii de romane ar fi ni[te fioro[i \ncrunta]i care nu
r\d niciodat`! Ca [i cum ne-am jena c` literatura ajunge inclusiv la publi-
cul larg!
Pentru al]ii e absurd s` ceri o emisiune de cultur` la tv, fiindc` e plic-
tisitoare [i oricum cultura nu se transmite dec\t prin mediile tradi]ionale.
N-am auzit proteste \mpotriva transmisiilor de muzic` clasic` prin mediul
ne-tradi]ional al televiziunii. Muzica nu e tot cultur`? Sunt de acord c` un
interviu cu Derrida sau un documentar despre Kant plictisesc \n mai
pu]in de dou` ore. Dar, cum remarca cineva pe blogul meu, [i un politi-
cian plictise[te \n mai pu]in de dou` ore. „Lumea cite[te“ nu era despre
# 3 — noiembrie 2007
preferat s` fi fost cineva care s` nu-[i fac` reclam` la ultima lui carte
folosindu-se de controversa creat`. A[ fi preferat pe cineva mai credibil,
c`ruia s`-i pese mai mult de c`r]ile altora [i mai pu]in de ale lui. Dac` emi-
siunea era continuat` cu un asemenea prezentator, aplaudam decizia.
Ni s-a repro[at c` vrem s` b`g`m „cultura“ cu for]a pe g\tul oameni-
lor. Nu era vorba despre vreun maraton de recitat Eminescu zile \n [ir,
a[a cum se c\nt` Enescu. Era singura emisiune la care se vedea c` ci-
titul este o chestie pe care unii o fac pentru c` le place. Nu o emisiune
de cultur`, ci despre cultur`. Unii prefer` s` apar` la televizor ca s` se
lamenteze c\nd mai apare c\te un barometru despre starea culturii \n Ro-
mânia – ei n-au fost cu noi, n-au sim]it nevoia s` r`m\n` \n gril` o emisi-
une despre c`r]i care chiar se citesc. N-am v`zut critici printre cei care
au protestat. |ncep s` m` \ntreb dac` exist` totu[i critici care citesc.
Publicul larg. C\t de larg e publicul `sta? Larg. De la vecina mea pen-
sionar`, care \nfulec` romane de dragoste, la R`zvan Chiru]`, care a re-
marcat prezen]a lui Ovidiu Komartin printre protestatari. De ce, atunci, n-
avea rating „Lumea cite[te“? Pentru c` publicul larg n-are obiceiul s`
caute astfel de emisiuni la tv. Nu i l-a format nimeni. Am cerut televiziunii
publice s`-[i fac` datoria. S` p`streze \n gril` o emisiune decent` de-
spre c`r]i. Pentru c` unii chiar au nevoie s` mai afle ce e de citit [i ce nu.
Sigur c` ne mai inform`m [i din alt` parte, nu trebuie s` ne ne spun`
Ioan T. Morar neap`rat. Unii dintre noi. Altora le-ar prinde bine s` afle [i
asta de la tv. Nu toat` lumea cite[te pe band` rulant`, dar asta nu
\nseamn` c`, vezi doamne, nu e nimeni interesat de beletristic` \n
România.
C\teva replici, acum.
• N-a]i f`cut mare lucru, a fost o adunare f`r` impact, f`r` ecou, f`r` efi-
cien]`. – A[tept marile proteste cu impact, ecou [i eficien]`.
• A]i fost prezen]i \ntr-un num`r nesemnificativ. – Am fost prezen]i.
• V-a]i pref`cut c` citi]i \n strad`, nu v-a]i putut concentra cu adev`rat. –
A fost un gest demonstrativ. Simbolic. Cu pu]in antrenament intelec-
tual, se putea \n]elege chestia asta.
• Nu exist` categoria socio-profesional` a cititorilor. – Nu. Nici categoria
socio-profesional` a spectatorilor de rugby nu exist`.
• A]i cer[it s` v` dea [i vou` TVR-ul ceva pe degeaba, din banii statului.
– Nu. Am cerut ceva \n schimbul banilor pe care \i pl`tim TVR-ului. {i
statului.
• A]i fost snobi [i afecta]i cer\nd „cultur`“. – N-am cerut cultur`, am ce-
rut emisiuni despre cultur`.
• De ce nu a]i propus ceva constructiv? O emisiune despre c`r]i care s`
Flashmob cu c`r]i? Nu chiar
Cristian Neagoe, Bukkake von Aglomerarispontane
„Lectura de protest“ din fa]a TVR de pe 4 septembrie nu a fost un flashmob. A fost o
manifesta]ie cu un concept simpatic. Dar „protestatarii“ de la TVR nu au venit nici
cu pancarte, au f`cut un lucru mai subtil [i mult mai apropiat de sensibilitatea lor: s-au
a[ezat pe bordur` [i au \nceput s` citeasc`. C` lectura poate fi o form` inofensiv` de
protest, asta \mi spune c` unii dintre noi au ajuns la o con[tiin]` civic` ale c`rei efec-
te le a[teptam de mult` vreme.
Acum vreo trei ani am \ncercat s` sintetizez câteva reguli care mi se p`reau esen]iale
pentru ca o adunare de oameni s` fie numit` „flashmob“ [i le-am pus pe un blog pe
care l-am numit „aglomerarispontane“. Adresa e aglomerarispontane.weblog.ro. De
atunci [i pân` acum s-au \ntâmplat multe [i blogul nu mai are leg`tur` direct` cu
„flashmobul“, \ns` \nc` p`streaz` ceva din spiritul ini]ial (lucru pe care \l observi cel
mai bine citind de la cap la coad` – alunecarea temei c`tre subiecte conexe [i din ce
\n ce mai largi mi se pare relevant` pentru istoria mea personal`). |ntre timp, am
\nceput s` cred c` o aglomerare spontan` se poate \ntâmpla [i \n minte, iar chestia as-
ta m` face s` continuu s` scriu acolo.
|mi e clar c` din „flashmob“, a[a cum a pornit ini]ial ideea asta (pe care o consider
valoroas` indiferent de popularitatea exagerat` pe care a c`p`tat-o [i pe care apoi a
pierdut-o, indiferent de grimasele celor care refuz` orice a reu[it s` dep`[easc` un cerc
al ini]ia]ilor, intrând \n con[tiin]a colectiv` [i afectând-o, chiar [i pentru scurt timp),
nu a mai r`mas nimic. Când m-am \ntâlnit cu ideea de „flashmob“, \n toamna lui
2004, am fost surprins [i violent sedus de inutilitatea sa. Inutilitate foarte apropiat` de
cea a artei, \ns` dus` la un alt nivel, cu implica]ii puternice de mi[care grassroots. O-
biectul flashmobului e o \ntâlnire de câteva minute a unor oameni care nu se cunosc,
dar care performeaz` o ac]iune comun` (de obicei una absurd`), f`r` s` fie actori [i
f`r` s` aib` vreo alt` motiva]ie \n afar` de satisfac]ia actului \n sine.
Poate e prea abstract ce zic. Voi da ca exemplu flashmobul meu preferat. |n fa]a unui
mare magazin de juc`rii din New York exist` un dinozaur \n m`rime natural`, moto-
rizat. Adic` d` din cap [i din coad` [i din când \n când scoate câte un r`cnet. Cum
magazinul se afl`, la rândul s`u, la etajul unui mare centru comercial, lumea roie[te de
obicei \n jurul dinozaurului, mergând dintr-o parte \n alta. |ntr-o zi, la o or` fixat` di-
nainte, vreo sut` dintre oamenii care roiesc de obicei \n jurul dinozaurului s-au oprit
ca hipnotiza]i de animalul robotizat, punându-se to]i deodat` \n genunchi \n fa]a lui,
\nchinându-i-se, divinizându-l, r`spunzându-i la r`gete, pentru vreo patru minute.
Apoi s-au ridicat [i s-au \mpr`[tiat la fel cum au venit, aleatoriu, chiar \n timp ce staff-
ul magazinului de juc`rii scotea dinozaurul din priz` [i poli]ia ap`rea la fa]a locului,

Derrida sau Kant, oricum. Era despre beletristic`. Nu con]inea interviuri
sau documentare. Era un talk-show. O s`m\n]`, nimic mai mult. O timid`
\ncercare de a face fa]` modului lamentabil \n care e prezentat` literatu-
ra la tv.
Am mai v`zut [i reac]ii care presupun c` de fapt a fost un protest de
dragul lui Ioan T. Morar. Info: pentru Ioan T. Morar nimeni dintre cei pre-
zen]i n-ar fi mi[cat un deget. E o pur` \nt\mplare, din punctul meu de ve-
dere, c` tocmai el era prezentatorul. Putea fi oricine altcineva. Eu a[ fi
fac` [i rating? – Pentru c` cererile de ofert` de pe site-ul TVR nu con]in
emisiuni de cultur`.
• De ce nu a]i luptat p\n` la cap`t pentru reintroducerea emisiunii \n gril`,
pentru reformarea televiziunii, pentru scoaterea emisiunilor stupide,
pentru o nou` lege a audiovizualului, pentru…? –… Am f`cut [i noi ce-
am putut.
• Din protestul vostru reiese c` sunte]i pu]ini. – Reiese c` suntem.
• Fraierilor! – De[tep]ilor!
chemat` de comercian]ii panica]i.
Sau poate vre]i s` v` spun despre un flashmob cu c`r]i? Primul flashmob din Euro-
pa s-a \ntâmplat \ntr-o libr`rie din Roma, luat` cu asalt de zeci de cititori care \ntreb-
au despre o carte inexistent`, luându-i prin surprindere pe librari [i f`cându-i s` cau-
te falsul bestseller prin toate mijloacele posibile.
A[a c`, dac` m` \ntreba]i pe mine, protestul cititorilor ini]iat de Vic [i de Luciat nu
a fost un flashmob. Dar conceptele se modific` tot timpul, iar unele dintre ele r`mân
doar cu numele.

14

Fracturismul românesc:
scurta via]`
a ultimei avangarde
Anii fracturismului bucure[tean
coincid cu era chio[curilor scorojite
de la col]urile tuturor bulevardelor
neasfaltate, de unde \]i puteai
cump`ra ]ig`ri la bucat`, cu stu-
den]ia f`r` bani [i f`r` perspective
a unor famelici ideali[ti cu p`r lung
afla]i la v\n`toare f`r` speran]` de
gagici, cu \mpu]inarea c`r]ilor
serioase publicate la Humanitas [i
cu impunerea elitei culturale con-
servatoare, cu consacrarea cultu-
ral` a genera]iei optzeci ale c`rei
v\rfuri se strecoare` \n acest areo-
pag, marginalizat` politic, totu[i, de
puterea dominat` de vechii aparat-
cik-i, cu apari]ia snobismului \n ma-
terie ([i) de literatur`: Paulo Coelho
o \nlocuie[te pe Sandra Brown.
Alex Matei
DUP~ GHERGU}
Reiau, ceva mai precis [i mai ciblat. Pa-
ranteza fracturismului este cea din jurul
lui 2000. La aproape zece ani de la Re-
volu]ie, literatura român` \[i pierduse
underground-ul. Tinerii \ncepeau s` fie la
mod`, dar mai degrab` unii, cei care [tiau
ce este [i cum se face literatura „post-
modern`“, un mixt de livresc [i autentici-
tate care, pentreu a fi trendy, trebuia s`
nu mai abordeze nimic serios, ci s` treac`
totul prin filtrul percep]iilor cotidiene.
Poezia optzecist` \n variant` c`rt`resci-
an` era un fel de minimalism antipsiholo-
gizant, \n care str`luceau Sorin Ghergu],
T.O. Bobe, al`turi de al]i „eretici“, proza-
tori ca R`zvan R`dulescu, de pild`.
Dezangajarea primului, poet care \ntre
timp a debutat la editura Timpul cu volu-
mul Time out (sintagm` devenit` ast`zi
marc` \nregistrat`, dar \n epoc` inedit`)
este radical`. Era foarte greu s` scrii poe-
zie „dup` Ghergu]“, cel care a reu[it \n
c\teva zeci de texte s` duc` la ultimele
consecin]e estetice direc]ia optzecist`:
eul poetic devenisae un cli[eu, rima
a[ijderea, p\n` [i autobiografismul era pa-
rodiat aici. Dac` cineva \l va redescoperi
vreodat` pe Ghergu] – dac` nu altul
m`car el \nsu[i – va trebui s`-l reconside-
re ca pe Marcel Duchamp-ul poeziei ro-
mâne[ti de dup` 1989.
Tocmai atunci a ap`rut \n cenaclul lui
C`rt`rescu de la Literele bucure[tene
Marius Ianu[. Nu [tiu c\t` intui]ie teore-
tic` are el, dar pe cea sensibil` o posed`
\n exces. |n 1997, c\nd a ajuns cunoscut
\n cenaclu, Ghergu] era \n culmea gloriei.
Ap`ruse primul num`r din Playboy edi]ie
FRACTURI
româneasc`, iar Cecilia {tef`nescu f`cea
\ntr-o nuvel` elogiul Coca-Cola. Era lim-
pede, deveniser`m postmoderni de facul-
tate, virtuali, de[i pe str`zi domnea mize-
ria, salariile atingeau nivelul minim
postrevolu]ionar, bursele pentru scriitori
erau o iluzie [i singurul domeniul lucra-
tiv pentru litera]i devenea, de[i foarte
restr\ns \nc`, televiziunea particular`.
Aveam, cum se spune, postmodernism
f`r` postmodernitate. Marius Ianu[, alt-
minteri un caracter la limita psihoticu-
lui, a speculat momentul. Cu oportu-
nism [i mult talent. |ntr-o celebr`
[edin]` de cenaclu, a citit al`turi de
Ghergu] [i T.O. Bobe [i a devenit,
atunci, cel mai bun poet al promo]iei
1998, cea din volumul Ferestre 98 (a pro-
pos, ce titlu antifracturist!).
DUP~ C~RT~RESCU
Tot atunci, Mircea C`rt`rescu, un exce-
lent coordonator de cenaclu, a devenit
oficial iubitul Ioanei Nicolaie, cea mai
frumoas`, dup` propria m`rturisire din
prefa]a Tabloului de familie, dintre cena-
cliste. Cenaclul a luat sf\r[it [i o dat` cu
el s-a \ncheiat perioada form`rii tinerilor
scriitori \n spiritul postmodernismului.
R`mas v`duv de maestru [i v`duvit de
prestigiul lui, Ianu[, care \ntre timp duse-
se o campanie de imagine foarte inteli-
gent`, devenind o persoan` cvasi-public`
prin fel de fel de scandaluri montate,
f`cea valuri cu un nou fel de a scrie, liric
[i crud totodat`, impetuos dar timid, inti-
mist [i politic: avea s` o confirme Mani-
festul fracturist publicat \n anul 2000;
Marius ianu[ revenea, la o v\rst` augural`
a poeziei, la o fervoare romantic` dublat`
de un realism crud, denotativ adesea, nu-
mit \ntre timp mizerabilism, \n care s-a
recunoscut o \ntreag` genera]ie. C\nta
Bob Dylan featuring Nirvana. Prin Marius
Ianu[ a revenit \n poezie romantismul [i,
poate nu \nt\mpl`tor, la \nceputul ascen-
siunii lui, Mircea C`rt`rescu i-a fost cel
mai mare sus]in`tor.
PRETEXTUL FRACTURISMULUI.
UN MANIFEST UMORISTIC.
Dar Ianu[ [tia c` [ansa lui este ruptura,
c` trebuie s`-[i omoare Tat`l, ceea ce a
[i f`cut foarte cur\nd. Fracturismul a
fost n`scocit – \mpreun` cu un mare
poet, Dumitru Crudu, dar probabil c` el
nu are nicio vin` – pentru a numi, pentru
a transforma \n pozitiv ruptura fa]` de
postmodernism, pentru ca Marius Ianu[
s` poat` ie[i de sub umbrela larg` [i im-
penetrabil` a postmodernismului lui
C`rt`rescu. Manifestul fracturist este
un semn de exclamare, o onomatopee;
nici nu avea nevoie Ianu[ de mai mult.
Fracturismul nu \nseamn` nimic altcve-
va dec\t nevoia de ruptur`. Este un pre-
text pentru a numi o poezie diferit` \n
mizele ei de cea optzecist` [i, \ntr-un fel,
un omagiu discret adus lui Cristian
Popescu, alt poet excep]ional care a
murit prea devreme pentru a intra \n is-
toria literaturii \nso]it de un nume de
\nmatriculare. Fracturismul lui Ianu[
este recuperator ([i, \n sensul acesta,
este [i el postmodern…).
El coboar` p\n` \n anii 60 pentru a-[i
lua de acolo atitudine, profit\nd de fap-
tul c`, p\n` \n 1989, \n România nu pu-
teai publica pooeme a la Ginsberg. Ast-
fel, Ianu[ recupereaz` psihologismul
abandonat de optzeci[ti, deschiz\nd ca-
lea autofic]iunilor poetice pe care le vor
semna, dup` el, mai ales poete: de la
Elena Vl`d`reanu, Ruxandra Novac,
Zvera Ion, la propria lui so]ie, Domnica
Drumea. Apoi, \ntr-o alt` promo]ie mai
pu]in spectaculoas`, Diana Geac`r, Mi-
runa Vlada, Oana C`t`lina Ninu, etc
etc. |n mod ciudat, poe]ii nu i-au urmat
deloc poetica, ci au r`mas sensibili doar
la activismul lui.
Nici R`zvan }upa [i nici Dumitru
Crudu, de altfel, nu scriu ca Ianu[, dar
cu toate astea ei au avut v\rsta lor frac-
trurist`, \n vreme ce poetele amintite
nu sunt fracturiste, dar totu[i scriu dup`
Ianu[. Cenaclul pe care l-a condus cu
sincope vreme de vreo doi ani a dat \ns`
prozatori fracturi[ti, dintre care Ionu]
Chiva l-a urmat, o perioad`, cel mai
\ndeaproape.
RECUPERAREA FRACTURISMULUI
DE C~TRE SISTEM
Nu este exagerat s` afirm c` Marius Ianu[
a fost, \nainte de anul 2000, poetul care a
reinventat poezia româneasc` de dup`
Revolu]ie. Citi]i aceast` afirma]ie la mo-
dul cultural. Exist`, desigur, un poet ca
Ioan Es. Pop, dar opera lui de p\n` acum
este o prelucrare excep]ional` a unei as-
ceze pe care poezia româneasc` a mai cu-
noscut-o. Poezia tinerilor, \ns`, a revenit
\n agora datorit` [i prin Marius Ianu[, in-
diferent c` vorbim aici despre minimalis-
mul lui Peniuc, despre pop-art-ul abstract
al lui Urmanov sau despre proteismul de
formul` al lui Komartin. Ianu[ a determi-
nat un curent mizerabilist [i \n proz`,
acolo unde Ionu] Chiva [i Ioana Baetica
i-au preluat spiritul, din voca]ie (Chiva)
sau din narcisism (Baetica). Proza \ns`
era mult mai greu de cucerit \n acei ani
pentru c`, privind corect \n urm`, cele
dou` promo]ii ale cenaclului c`rtr`resci-
an l`saser` \n urm` mai degrab` proza-
tori, dintre care, repet, R`zvan R`dulescu
[i T.O. Bobe nu pot fi prea u[or dep`[i]i.
Fracturismul s-a \ncheiat, ca orice
avangard`, pe tarab`. A fost cump`rtat
de editura Polirom, \n anul 2002, [i de
aici \ncolo vorbim despre primele semne
ale industriei literare române[ti, deocam-
dat` modest` \n branding interna]ional,
dar eficient` pe plan intern. De-acum, \n
sf\r[it, undergroundul se va confunda
inexorabil cu provincialismul. De-acum,
t\n`r [i revoltzat este un clie[u pus s` lu-
creze de cel care vrea s` c\[tige bani [i
faim`. Peste activismul literar al lui Ianu[,
marcat de vun cenaclu prost manageriat
dar foarte eficient, de o revist`, Fracturi,
care reprezenta un soi de confirmare a
noii avangarde, cu via]` scurt`, s-a
a[ternut lini[tea durabil` a Sistemului.
Fracturismul este, spre deosebire de
optzecism – cu direc]ii de crea]ie [i teore-
tice prea importante pentru a \nsemna
ast`zi un curent [i care poate fi conside-
rat mai degrab` cu titlul de cultura lite-
rar` a sf\r[itului de mileniu – ultima
avangard` româneasc`. Ca orice avan-
gard`, ea las` \n urm` zgomot [i furie
dind`r`tul c`rora se \ntrez`resc tactici [i
interese. Ca orice avagard`, ea nu las` \n
urm` etichete – fracturismul va fi uitat
cur\nd pentru c` n-a avut niciodat` vre-
un referent – ci un spirit [i, mai ales, un
reper cultural. 1998 este anul \n care apa-
revistapanamea.wordpress.com
re volumul colectiv Ferestre 98, debutul
oficial al lui Ianu[; anul \n care ia sf\r[it
cenaclul lui C`rt`rescu; \n 1999 apare
masivul Postmodernism românesc, docto-
ratul aceluia[i Mircea C`rt`rescu [i post-
modernismul românesc intr` \n istorie;
\ncepea un alt prezent. Marius Ianu[ a
fost de dou` ori pionier: o dat`, al Româ-
niei socialiste, apoi, al României fractu-
riste \n care [i-a b`gat, cu dib`cie, „penisul
mare [i negru“.
15

Totu[i, fracturismul…
Manifestul ca strategie (supra)licitativ` pe pia]a identit`]ilor literare,
ca re]etar de afirmare/autopromovare prin revolu]ie artistic`, a fost
uzat [i abuzat \n ultimii zece ani. Dup` o perioad` de relativ` resu-
rec]ie au urmat \ns` infla]ia [i devalorizarea. „Fractura“ dintre defla]ie
[i devalorizare s-a suprapus peste cea dintre milenii [i peste o rup-
tur` mai grav` de mentalitate: de o parte – cei forma]i [i deforma]i
\n comunism, de cealalt` – copiii \n deriv` ai tranzi]iei. De o parte –
dopa]ii cu Literatur`, de cealalt` – cei afla]i \n sevrajul Vie]ii imediate.
Paul Cernat
D ac` manifestele avangardiste sau
neavangardiste (cum ar fi Manifestul
„Cercului Literar“ de la Sibiu) \[i ocup`,
cumin]i, locul \n sarcofagele de celuloz`
ale istoriilor literare, pove[tile manifeste-
lor postdecembriste se pierd \n negura
timpurilor. Ele \ncep, probabil, cu
„ma[scrismul“ grupului bra[ovean din ju-
rul lui Alexandru Mu[ina (Simona Po-
pescu, Caius Dobrescu, Andrei Bodiu),
cu „nou`zecismele“ promovate de Dan
Silviu-Boerescu [i cu „neo-onirismele“
clujenilor Ruxandra Cesereanu & Corin
Braga. Istoria \ncepe \ns` cu adev`rat pe
la mijlocul anilor ’90, c\nd România lite-
rar` g`zduie[te un „manifest feminist“
cam naiv al surorilor Fevronia [i C`t`lina
Novac. A urmat seria de manifeste post-
moderne ale „textualismului mediatic“
prin care Ion Manolescu suna uvertura
romanului Alexandru [i nu numai. Tot
atunci a intrat \n turbion [i scriitorul
bistri]ean Vasile Baghiu, ie[it \n aren` cu
un „manifest al himerismului“. Dar, cu
excep]ia lui Ion Manolescu, bine implan-
tat \n c\mpul literar [i universitar, ceilal]i
autori aminti]i nu prea au atras aten]ia,
fiind \nregistra]i ca ni[te curiozit`]i cu
ID-uri vagi. Coautoare a volumului co-
lectiv Fic]iuni (1992) [i a unei plachete
de versuri dimoviene de care nu [tiu c\]i
vor fi auzit, Fevronia Novac s-a mutat pe
alt continent, dup` ce afirmase \ntr-un
articol c` ar fi dorit s`-i fac` un copil lui
Emil Cioran (pe vremea aceea, eseistul
franco-român agoniza \ntr-un spital din
Paris…). Iar „himerismul“ lui Vasile Ba-
ghiu a fost preluat de autori mai cunos-
cu]i de la Centru (cum ar fi, de exemplu,
Constantin Ab`lu]`) f`r` indicarea sur-
sei… M` rog, \n mediile juvenile cuv\nt-
ul de ordine era: „Vre]i s` v` afirma]i?
Vre]i s` rupe]i gura t\rgului? Scrie]i un
manifest!“ Prin 1998 a mai ap`rut \n su-
plimentul revistei Dilema un text progra-
matic al „clubopti[tilor“ ie[eni, numai c`
acesta avea un caracter glume], juc`u[,
cumva autoparodic. Semn de epuizare?
# 3 — noiembrie 2007
16
Ultimul manifest important al mileniului
doi, dar [i – scuza]i, domnule P`unescu!
– primul „manifest pentru mileniul trei“
avea s` fie cel fracturist, publicat \n revis-
ta Paralela 45 de poe]ii Marius Ianu[ [i
Dumitru Crudu. Spun primul pentru c`
\n jurul lui s-a \nchegat un nou „val“ lite-
rar, botezat de unii „dou`miist“ iar de al]ii
„milenarist“. Animat` de o aprig` nevoie
de \ncadrare, critica activ` a \nceput s`
colonizeze fenomenul, gr`bindu-se s`
vesteasc` apari]ia unei noi genera]ii de
crea]ie. |ntre timp, Genera]ia \ns`[i de-
venise un concept de marketing, vehicu-
lat deopotriv` de edituri, de partide [i de
mass-media, iar manifestele se transfor-
maser` \n logo-uri. Iubitorii de etichete
aplicate borcanelor cu con]inut incert ale
literaturii au avut, oricum, ce s` contabi-
lizeze [i dup` 2000. C`ci dup` fracturism
au ap`rut, precum ciupercile dup` ploaie,
„utilitarismul“ lui Adrian Urmanov [i
Andrei Peniuc, „performatismul“ lui
Claudiu Komartin, „deprimismul“ lui Ge-
lu Vla[in, „boierismul“ (cu un manifest
de grup) [i… altele, cine le mai [tie…
Unele naive, altele puerile sau copiate
st\ngaci din afar`.
Unii comentatori au vorbit despre o
resurec]ie a avangardismului, al]ii, mai
circumspec]i, despre o nevoie postmo-
dern` de brand. Adev`rul e c` „ism“-ele
sun` bine [i dau identitate. |n plus, au un
„ce“ mnemotehnic…
Primul merit al „fracturismului“, din-
colo de aproxim`rile sale teoretice,
r`m\ne totu[i acela de a fi intuit forma
mentis a unei noi realit`]i/mentalit`]i [i
de a-i fi dat un nume expresiv. C\t despre
poetica grup`rii, cea mai pertinent` eva-
luare a ei \i apar]ine, deocamdat`, lui
Marin Mincu, care a luat \n serios ceea ce
al]ii au aproximat foarte.. aproximativ de
la distan]`… E cazul s-o privesc eu
\nsumi ceva mai de aproape.
Tot mai pu]in` lume asociaz` azi frac-
turismul [i cu numele lui Dumitru Cru-
du, cei mai mul]i leg\ndu-l doar de Marus
Ianu[ (\n poezia) [i Ionu] Chiva (\n
proz`). Aten]ie \ns`: nu to]i cei care au
FRACTURI
trecut pe la revista [i cenaclul „Fracturi“
sunt „fracturi[ti“ (unii n-au trecut [i to-
tu[i sunt, chiar f`r` s` vrea sau f`r` s-o
[tie). Nu to]i prietenii lui Ianu[, revendi-
ca]i de el \n contul grup`rii, corespund
poeticii „fracturiste“. Spre exemplu R`zv-
an }upa sau Zvera Ion. Nu [tiu \n ce
m`sur` se poate vorbi de apari]ia unei noi
genera]ii literare. Dar cred c` dac` exist`
nu o genera]ie, ci m`car o promo]ie, o
grupare, o poetic` ori o atitudine repre-
zentativ`, c\t de c\t, pentru „spiritul vre-
mii“ noastre, aceasta pare a fi – cel pu]in
la nivel programatic – cea mai sus-amin-
tit`. |n acest sens, da, fracturi[tii repre-
zint` o nou` avangard`. C` nu mai e ni-
mic (cu totul) nou sub soare? C` nouta-
tea nu coincide neap`rat cu valoarea?
Asta e o alt` discu]ie… Dar lumea se
schimb` continuu, la fel [i stimulii ei, [i
reac]iile autentice – artistice sau nu – \n
raport cu ea.
Dincolo de unele fumisme [i naivit`]i
inevitabile ale manifestelor lansate \n
pragul anului 2000, ceea ce resping(eau)
reprezentan]ii fracturismului este, pe de o
parte, livrescul ironico-parodic [i, pe de
alt` parte, spiritul teoretizant, recte steri-
lizarea culturalist`, „profesionist`“ a ge-
nera]iei ’80, tributar` \ntr-un fel sau altul
[i presiunii comunismului. Altfel spus:
„cultura de ser`“ [i de bibliotec`, „poezia
concretului“ v`zut` prin lentile livre[ti [i
transcris` \ntr-un limbaj pre]ios. Res-
ping(eau), de asemenea, „\mburghezi-
rea“, institu]ionalizarea mercantil`. Re-
cupereaz`/recuperau, \n schimb, mitul
(post)romantic al poetului damnat [i bo-
em, vehemen]a negatoare a avangardei,
alienarea apocaliptic` a expresionismu-
lui, fervoarea autenticist`, p`str\nd
(auto)biografismul „minimalist“ al prede-
cesorilor dar radicaliz\ndu-l sub forma
autofic]iunii. Desp`r]irea de „categoriile
pozitive“ ale postmodernismului e(ra)
afirmat` radical. S` vedem. Postmoder-
nismul \n variant` „optzecist`“ este teh-
nocratic-ingineresc, cerebral [i soft. Frac-
turismul e plebeu, visceralizant, defulato-
riu [i hard. Unul are obsesia seminarial`,
didactic` a controlului textual. Cel`lalt e
anarhic, spontan, rebel. Unul e „burg-
hez“, relaxat, optimist [i artizanal.
Cel`lalt e „anarhist“, furios [i (auto)distr-
uctiv, sufer` de un sindrom discordant
posttraumatic. Unul e culturalist.
Cel`lalt e a[a-zic\nd… naturalist. Unul
are marota lucidit`]ii ironice. Cel`lalt se
abandoneaz` viziunilor psihedelice. Unul
cultiv` programatic valorile slabe.
Cel`lalt redescoper` valorile tari, por-
nind de la tr`irea contingent` (iar nu de
la codurile „\nalte“ abstrac]ionist-moder-
niste). Elogiind „sinceritatea“, fracturi[tii
nu dau dec\t aparent dovad` de naivita-
te. E vorba de o sinceritate \n interiorul
unui „pact autobiografic“ \n]eles ca refuz
al simulacrelor [i al falsific`rii (reapari]ia
„subiectului real“ al poetului, leg`tura
dintre via]a pe care o tr`ie[ti [i poezia/pr-
oza pe care o scrii, dintre, s` zicem, frac-
turism [i fracturile suferite de Ianu[ [i
Crudu \n urma unei b`t`i de strad`
„fondatoare“). {i, de asemenea, de o di-
recte]e a mesajului de tip what you see is
what you get, cu respingerea oric`rei
structuri de ad\ncime dinainte programa-
te. Nu mai e vorba de vechea „literalit-
ate“ sau „materialitate“/“obiectualitate“
a poemului. |nainte de orice, poetica
fracturist` este una reactiv`, definit` ca o
sum` de reac]ii subiective spontane,
[ocante, f`r` plas` de siguran]`. „Pentru
a ajunge la realitate“ – adaug` \ntr-o
Anex` Dumitru Crudu – obiectul trebu-
ie descompus \ntr-o avalan[` de reac]ii
personale [i de senza]ii ireductibile“ care
trebuie captate \n text. Anticulturalismul
fracturist e reflexul unui nou tip de mi-
mesis. „Fractura mesajului \n lumea \n
care tr`im“ e aproximat` de Ianu[ &
Crudu ca „o fractur` \ntre un film mize-
rabil de la vreo televiziune [i reclamele
sc\rboase care \l \ntrerup“: „E normal ca
aceste fisuri, vizibile cu ochiul liber, s` se
reflecte \n scris. Creierul nostru func]ion-
eaz` (dac` o face) asemenea lumii \n
care tr`im“.
A identifica eventualele continuit`]i
cu trecutul, cu „tradi]ia“ literar`, fie ea
avangardist` sau post-avangardist`, e un
demers util, dar insuficient. Fura]i de
c`utarea asem`n`rilor risc`m s` pierdem
din vedere tocmai diferen]a specific` a
fenomenului. Or, diferen]a major` a frac-
turismului fa]` de predecesorii imedia]i e
\n primul r\nd una de mentalitate, de
sensibilitate [i de atitudine. Iar de aici de-
curge – at\ta c\t decurge – tot restul.
Nu cred c` fracturismul trebuie discu-
tat prioritar \n rela]ie cu manifestele
avangardei istorice autohtone (de[i
asem`n`rile cu poezia t\n`rului Bogza
sunt frapante), ci cu cele din spa]iul nord-
american, cu manifestul personist al lui
Frank O’Hara sau cu manifestul versului
proiectiv al lui Charles Olson. Dar [i cu
grup`ri poetice mai noi din Estul Europei.
Sau cu subculturi de tip hip-hop, \n vari-
ant` underground. Ianu[ [i Crudu citeaz`
ca precursori o serie de poe]i americani,
dar [i pe Velimir Hlebnikov, pe optzecistul
român Romulus Bucur sau pe „noii bar-
bari“ din Polonia. |n manifestul intitulat
Fracturismul \n proz`, Ionu] Chiva invoc`
spiritele unor Dostoievski [i Nietzsche (de
ce nu [i beatnicii, Irvine Welsh sau Palah-
niuk?), respinge „sindromul Alecsandri“,
proza falsificatoare despre „obsedantul
deceniu“ (cu excep]ia relativ` a lui Preda,
care [i-a tr`dat filonul biografic), jocurile
textualiste ale optzeci[tilor [i viziunea op-
timist-postmodern` a lui C`rt`rescu &
Co \n favoarea unei percep]ii nemediate
cultural, schizofrenice, alienante a realu-
lui: o proz` „a nebuniei [i/sau a inocen]ei
infantile“, a „fractur`rii sinelui“ prin „rup-
erea dintre eu [i rest“, un „balans \ntre
distrugere [i autodistrugere“.
Din p`cate, nici fracturismul nu poate
s`ri peste propria umbr`. Ca din toate
celelalte identit`]i literare – afirmate
n`valnic de-a lungul istoriei – [i din el se
va alege „ceva“, o c\time. Restul se va
pierde. Programatismul va l`sa locul in-
dividualit`]ilor (dac` nu a [i f`cut-o
deja) [i altor programatisme. Totu[i este
trist \n lume.

Decora]i-l
Silviu Gherman
Ascultând [oaptele r`uvoitorilor pu-
tem afla multe lucruri pre]ioase. M-am
num`rat mereu printre aceia care nu s-
au sfiit s` plece urechea la morm`ielile
du[manilor, nu dintr-o atrac]ie boln`vic-
ioas` pentru putreziciunea emanat` de
ei, ci fiindc` sunt de p`rere c` e bine s`
ai o minte slobod`. Mai mult decât atât,
ascultând r`ut`]ile lumii po]i da \n vileag
\ntreaga \n[el`torie de care sunt capabile
hidrele din lumea literar`. Astfel, inami-
cii no[tri sus]in ba c` Fracturile n-au
existat cu adev`rat, ba c`, dac` au
existat, au fost doar ni[te turbulen]e
\ntr-un pahar de vin. Prea mult` vreme
s-a permis vehicularea unor asemenea
ipoteze [i afirma]ii tenden]ioase. Voi ataca
\ntreit punctele de mai sus. Voi sus]ine
f`r` t`gad` c`: 1) Fracturile au existat cu
vârf [i \ndesat, mai mult decât le-ar
pl`cea du[manilor s` cread` [i c`: 2) im-
pactul asupra imaginarului colectiv ro-
mânesc (deci succesul lor ca proiect) a
fost uria[.
1.
Da]i-mi voie s` inserez o vorb` de duh a
scriitoarei mele preferate, Magdalena
Isopescu-Conta: „când nes`buitul ridic`
un pumn, ceilal]i [tiu c` vor fi lovi]i;
când filosoful ridic` un pumn, ceilal]i
[tiu c` le va ar`ta o stea“.
Ca [i steaua filosofului, Fracturile au
str`lucit, str`lucesc [i vor str`luci peste
neantul spiritual al neofi]ilor. Asta e mai
presus de orice \ndoial`. Când l-am
\ntâlnit pe Marius Ianu[ c`utam cu dis-
perare un prieten, dar am g`sit \n el un
idol [i un p`rinte. Buzele lui groase, pline
de saliv`, r`sfrânte peste din]ii lungi [i
galbeni, deferlau poezie dup` poezie [i
proz` dup` proz`. Creatorul Fracturilor
respira, mânca [i bea litere, iar aceast`
pierdere, aceast` cheltuire total` pentru
prop`[irea artelor frumoase nu merit` s`
fie numit` inexistent` decât de c`tre bar-
bari. Pot numai s`-mi amintesc emo]ia
resim]it` \naintea Manifestului Fractu-
rist, un text de o vigoare fenomenal` [i
de un vizionarism rar. E greu s` fii profet
\ntr-o ]ar` ca România. |n aceast` ]ar`
unde nimeni nu [tie pe unde s` scoat`
c`ma[a, Marius Ianu[ a \nfipt mâinile \n
gr`mada cu b`legar [i, cu pre]ul multor
suferin]e, a izbutit s` scoat` diamantul.
Dar acest diamant care se nume[te Fracturi
([i pe care blestema]ii nu-l recunosc ca ata-
re) nu a fost dosit \ntr-un seif. Nu. F`r`
s` \ncerce câtu[i de pu]in s` profite de pe
urma lui, Marius ni l-a dat nou`, tuturor.
Românii l-au v`zut [i l-au pip`it. {i to-
tu[i, unii spun c` Fracturile n-au
existat… „Acest neam cere semn“, se
spune undeva. |nainte de a-mi \n`bu[i
FRACTURI
un greu suspin, cauzat de aceast` zbuciu-
mare pe care o experimentez pe m`sur`
ce scriu voi afirma r`spicat: Fracturile au
existat ca [i curent literar de anvergur`.
Cine neag` asta neag` \ns`[i natura uni-
versului nostru.
2.
„Bine, au existat“, spun unii. „{i ce dac`?
Mare c`cat. Veneau unii, st`teau, beau,
discutau, se enervau, [i gata curentul li-
terar. M` la[i cu prostiile astea“.
Te las, consumatorule de mass-media.
Te las cu dorin]a ta de a mânji tot ce e
frumos [i de pre] \n lume. Te las s` dormi
\n cocina spiritului.
Ba nu, nu te las. De ce te-a[ l`sa? Tu
suce[ti min]ile celor nevinova]i. Tu
postezi comentarii injurioase \n paginile
ziarelor. Tu spui c` Fracturile n-a avut
niciun impact asupra culturii române.
Cum de te rabd` p`mântul? Cum de nu
reu[e[ti s` vezi c` oameni cu mintea
proasp`t` precum Marin Mincu au v`zut
\n Fracturi un izvor nesecat de influen]e
stilistice? Afl` c` Gabriel Ciubotaru din
Baia Mare ne-a numit „viitoare Pleiade,
cutreierând \nc` p`mântul, dar ame-
nin]ând dintr-o clip` \n alta s` zvâc-
neasc` spre cer, unde vor detrona vechi-
le constela]ii“. Sau c` Nicolae Manoles-
cu a l`udat frumuse]ea femeilor Fractu-
riste, din farmecele c`rora s-a \nfruptat
pe larg. Sau c` Dan C. Mih`ilescu a
Am avut norocul s` prind un moment de
cotitur` din istoria neamului românesc. Am
avut norocul s`-i strâng mâna celui
care a a[ezat cultura noastr` pe un nou
f`ga[, ridicând-o din glod cu o mân` [i
cur`]ând-o cu cealalt`. M` refer la Marius
Ianu[ [i la revolu]ia numit` Fracturi.
r`mas f`r` grai \n fa]a (o spun cu modes- Poze din arhiva CLUB A
tie) unui text scris de mine. Sau c` Mir-
cea C`rt`rescu i-a legat [ireturile lui Ma-
rius Ianu[ dup` ce a participat la un ce-
naclu condus de acesta. Toate acestea le-
am v`zut cu ochii mei [i trebuie s` le ur-
lu acum \n agora, astfel \ncât Duhul nos-
tru s` nu fie amu]it c` Voma voastr`. Am
\ntâlnit nenum`ra]i agricultori din
Buz`u [i Mehedin]i, care, auzind c` sunt
Fracturist, mi-au zâmbit cu c`ldur` [i nu
s-au l`sat pân` când nu m-au poftit \n
casele lor, unde mi-au dat ciorb` de faso-
le cu afum`tur` [i friptur` de vit` cu car-
tofi. M`rturiile fetelor de cincisprezece
ani care \mi scriu \n permanen]` pe mail
[i-mi dau \ntâlnire \n Pia]a Universit`]ii
— toate aceste lucruri s-au \ntâmplat ca
urmare a dârzeniei [i geniului lui Marius.
Am \ncredere c`, odat` cu detronarea
lui Alexandru Sassu din TVR, poporul
va fi repus din nou \n drepturi [i se vor
relua reportajele despre Fracturi[ti, fil-
mele dedicate nou`, muzica compus`
pentru noi, precum [i talk-show-urile
fracturiste de care acum românii sunt,
inexplicabil, v`duvi]i.
Pân` atunci, folosesc acest ziar de ma-
re tiraj pentru a ruga pe to]i Fracturi[tii
adev`ra]i s` vin` \n fiecare zi de la ora 16
\n Pia]a Presei Libere, unde, printr-o or-
gie homosexual`, s` protesteze fiindc`
Marius Ianu[ \nc` n-a fost decorat cu
gradul de Comandor clasa 2.
revistapanamea.wordpress.com
17

Gabi Pavel
1.
U[a fu izbitã destul de tare \ncât Bog-
dan tresãri speriat. Pentru o clipã se sim]i
dezorientat. Nimic din jur nu pãrea fami-
liar, \nsã surpriza unui spa]iu strãin se
pierdu rapid, pe mãsurã ce-[i recunoscu
acvariul \mpânzit cu pietre lucioase, alge
[i pe[ti clovn, ca Nemo, pe care nu-i mai
hrãnise de câteva zile. De-asupra apei
verzui, \mpu]ite, ce trebuia schimbatã,
privit de jos \n sus de-a lungul unui pos-
ter era mâna lui Al Pacino potrivind bila
albã pe masa de biliard, sferã fixatã cu in-
tensitate de ochii negrii ai actorului \ntr-
unul din filmele lui preferate, „Carlito’s
Way“. Se ridicã \n [ezut [i-[i trecu alene
mâna peste curbura bur]ii, peste colacul
de grãsime nefiresc pentru cei 25 de ani
cât avea, pigmentat pe alocuri de fire rãz-
le]e de pãr. |[i privi pantalonii kaki Lee
Cooper din material reiat [i sim]i nevoia
unei schimbãri, chiar dacã, [tia bine cã o
schimbare va avea loc.
Oricum, era sãtul sã fie identificat
drept dealerul cu reia]i, accesoriul sino-
nim cu prezen]a lui fizicã atunci când
\ntindea ]ipla ce, de obicei, protejeazã pa-
chetele cu ]igãri, perfecte \nsã [i pentru a
\mpacheta, \ntotdeauna la gramaj, iarba.
|n drum spre bucãtãrie trecu prin cea-
laltã camerã, sufragerie ornamentatã cu
mobilierul vechi, cumpãrat odatã cu
apartamentul pe vremea când el nici nu
era pe ]eavã.Trase aer \n piept [i sim]i,
suspect de puternic, mirosul acru de cor-
puri asudate. Patul, cu pãturile aruncate
alandala pe el, era dovada vie cã fusese
Covorul de praf \necãcios fãcea loc culorii maro a
dulapului, noptierei [i bibliotecii \n care se odihneau
cãr]ile cumpãrate de-a lungul timpului, nu pentru a
fi citite, ci mai degrabã ca sã arate ochilor strãini cã
\n casa aceea existã un nivel intelectual, a[a, la modul
general vorbind. Cel pu]in o afirma]ie de genul, Ca la
noi la nimeni, nu [i-ar fi avut rostul.
folosit recent, pentru dormit sau \n orice
alt scop ce necesita confortul unei salte-
le, fie ea chiar [i de o persoanã. O situa]ie
extrem de prezentã, chiar dacã termina-
tã, se \ntindea \n fa]a ochilor lui, numai
cã, Bogdan nu-[i aducea aminte ce [i
cum. Bucãtãria se prezenta mizerabil:
masa era \ncãrcatã cu sticle goale de be-
re, un scaun era trântit aiurea. Gãsi o
]igarã uitatã \ntr-un pachet de Lucky
Strike [i o aprinse. Robinetul defect per-
mitea picãturilor regulate de apã sã se
adune, clipocind sec, \ntr-o oalã abando-
natã \n chiuvetã. Clãti ibricul [i puse de
cafea privind dezordinea din jur. |ntr-un
astfel de moment ar fi chemat-o pe tanti
Maria. Acum \nsã, sim]ea cã nu mai are
niciun sens. Ar fi absurd sã fac azi curat
\n apartament, mormãi el pentru sine.
Calitatea de non sens a ac]iunii \l duse cu
gândul la \ntâmplarea, din urmã cu doi
# 3 — noiembrie 2007
ani, concretizatã cu trecerea de partea
celorlal]i a lui taicã-su.
Murise stupid. Rugat de un vecin, a
coborât \n boxa acestuia pentru a repara
o defec]iune apãrutã la instala]ia electri-
cã. Un fir neizolat, ascuns \n spatele stra-
tului umed de mortar aruncat de curând
pe perete, \i transmise to]i vol]ii disponibili,
18
combãtând teoria cum cã func]ia lui de
electrician era singurul atu necesar \n
efectuarea opera]iei. {ocul a fost destul
de puternic \ncât \l proiectã \n u[ã, blo-
cându-se astfel \nãuntru. Vecinul, care se
afla pe hol la o ]igarã, auzi ]ipãtul, un a
prelungit cum avea sã relateze mai târziu
\n timpul anchetei, [i bufnitura seacã a
lemnului murdar al u[ii de lemnul scoro-
jit al tocului. Se \ndreptã spre u[a boxei [i
se chinui s-o deschidã fãrã sã aibã vreun
rezultat. Pânã la urmã a spart-o cu un to-
por nelini[tit de tãcerea mormântalã a
domnului Damian. |l gãsi pe acesta cu
ochii da]i peste cap, cu spume la gurã, cu
limba \nghi]itã, mort de un sfert de orã,
nelãsându-i lui Bogdan nicio amintire
mai notabilã, \n afarã poate de momente-
le când \l lua afarã sã repare ma[ina – o
Dacie 1300, ro[ie, veche de când lumea –
având nevoie de un ochi \n plus [i de-o
mânã de ajutor. Ve[nicile probleme ale
Daciei erau cele ale stopurilor, pe care
taicã-su le repara lunar, cu o con[tiincioz-
itate specificã posesorilor de rable, care
pe lângã [ofat \nvã]au obligatoriu [i ceva
mecanicã, meserie unsuroasã [i urât mi-
rositoare. Pu[tiul, atunci \n vârstã de 12
ani, \[i dori sã aibã ma[inã de-abia când o
sã-[i permitã [ofer, gând ajuns replicã
odatã cu trecerea anilor. |n acele clipe in-
time ale rela]iei tatã-fiu, domnul Damian
\l punea pe Bogdan \n spatele ma[inii,
pozi]ie din care putea confirma sau infir-
ma, dupã caz, dacã talpa tatãlui-electri-
cian-mecanic ce apãsa brusc pe pedala
frânei aprindea becul corespunzãtor. Bog-
dan rãspundea afirmativ sau negativ, mo-
ment \n care fãcea schimb cu taicã-su [i
apãsa la randul lui pedala mijlocie ca sã-
[i convingã pãrintele de veridicitatea
spuselor lui anterioare. Pânã la urmã,
oare chiar nu-l credea?
Dupã \nmormântare, maicã-sa plecã
\n Italia, \n acel exod na]ional al celor
mul]i, \n jur de 2 milioane, dupã ultimele
statistici, care-[i doreau un trai mai bun.
Carmen, nãscutã Botez, cãsãtoritã cu
Toader Damian, mamã a unui singur co-
pil, se considerase mereu o doamnã. {i
ea, asemeni so]ului, se mutase la ora[ cã-
pãtând respectul vecinilor, care au numit-
o mai \ntâi tovarã[a [i apoi, dupã
revolu]ie, doamna, \n special datoritã ser-
viciilor medicale pe care le aducea aces-
tora, profitând din plin de statutul de
asistentã de care dispunea \n urma absol-
virii Liceului Sanitar. Rãmãsese \nsãrcin-
atã cu Bogdan \n ultimul an de liceu, o
mamã tânãrã [i frumoasã spuneau despre
ea cei care ajungeau s-o cunoascã, [i
chiar a[a era, urmãrile sarcinii ne[tirbind
nimic din trupul sub]ire, din tenul mãsli-
niu al pielii neridate, din pãrul negru,
strâns \ntr-un coc \n cre[tetul capului,
specific modei acelor ani de o tristã imbe-
cilitate la nivel social.
O asistentã tânãrã [i frumoasã, \nsã nu
o doctori]ã!, ]ipa Carmen \n momentele
ei de furie, afirma]ie care \nvinovã]ea
FOILETON
rând pe rând, pe Bogdan, pentru cã apã-
ruse \ntr-un moment nepotrivit; pe Toa-
der, pentru cã dãduse din buci iepure[te
fãrã sã se gândeascã prea mult la conse-
cin]e; pe ea, pentru cã cedase furnicãtu-
rilor interioare; [i nu \n ultimul rând, sis-
temul ce interzicea avorturile, comer]ul
cu prezervative [i anticoncep]ionale, fu-
rându-le dreptul elementar de a alege,
Futu-i mor]ii mã-sii de via]ã!, conchidea
cu vocea ei ascu]itã bruneta ajunsã
[omerã odatã cu noile restructurãri. Bog-
dan credea cã moartea lui taicã-su veni-
se ca o izbãvire pentru doamna Damian.
Era plecatã de cinci ani [i de doi ani nu
mai [tia nimic de ea. Spera cã, dupã peri-
pluri mai scurte sau mai lungi prin diferi-
te joburi, de la menajerã la cea de \ngrij-
itoare a bãtrânilor, e[uase \n bra]ele vreu-
nui macaronar care, poate, \i oferise [i
statutul de doamnã, \n sensul cel mai
propriu al cuvântului. |n filmul „Lylya 4
ever“ al lui Lukas Mudjonssen, o pu[toa-
icã este pãrãsitã de maicã-sa care emi-
greazã \n State alãturi de un rus mârlan.
O senza]ie identicã de singurãtate \l izbi [i
pe Bogdan \n primele luni de tãcere. Nu
primi nici mãcar un telefon. Apoi se puse
pe picioare [i, oricui \l \ntreba de fosta
asistentã, enun]a pe un ton tragic [i visã-
tor moartea femeii ce-i dãduse via]ã.
Apartamentul rãmãsese \n grija lui,
practic a nimãnui, se gândi turnând ca-
feaua \n cana albastrã. E drept, erau mo-
mente când nici el nu mai suporta hai-
nele aruncate oriunde era posibil, covo-
rul de praf ce se depunea cenu[iu peste
tot, atât de evident mai ales pe mobilie-
rul vechi, martor al vremurilor de di-
naintea [i din timpul \nceputurilor exis-
ten]ei lui. Vasele zãceau \mbrãcate \n pânze
© foto Cristina Vladu
Vecinul, care se afla pe hol la o ]igarã, auzi ]ipãtul,
un a prelungit cum avea sã relateze mai târziu \n
timpul anchetei, [i bufnitura seacã a lemnului mur-
dar al u[ii de lemnul scorojit al tocului. Se \ndreptã
spre u[a boxei [i se chinui s-o deschidã fãrã sã aibã
vreun rezultat. Pânã la urmã a spart-o cu un topor
nelini[tit de tãcerea mormântalã a domnului Damian.
|l gãsi pe acesta cu ochii da]i peste cap, cu spume la
gurã, cu limba \nghi]itã, mort de un sfert de orã, nelã-
sându-i lui Bogdan nicio amintire mai notabilã, \n
afarã poate de momentele când \l lua afarã sã repare
ma[ina – o Dacie 1300, ro[ie, veche de când lumea –
având nevoie de un ochi \n plus [i de-o mânã de ajutor.
mucegãite, pânã ce mirosul pestilen]ial se cele curate, erau \mpãturite [i a[ezate pe
identifica cu aerul respirabil. De-abia rafturi \n ordine, pantaloni la pantaloni,
atunci se mobiliza [i o contacta pe tanti bluze la bluze [i tot a[a. Covorul de praf
Maria, vecina de la etajul doi care, \n \necãcios fãcea loc culorii maro a dulapu-
schimbul unei sume de bani, lua vasele lui, noptierei [i bibliotecii \n care se odih-
\ntr-un lighean [i le punea \n vanã unde neau cãr]ile cumpãrate de-a lungul tim-
era mult mai u[or sã le cure]e. Hainele, pului, nu pentru a fi citite, ci mai degrabã
ca sã arate ochilor strãini cã \n casa ace-
ea existã un nivel intelectual, a[a, la mo-
dul general vorbind. Cel pu]in o afirma]ie
de genul, Ca la noi la nimeni, nu [i-ar fi
avut rostul. Bogdan [tia cã un astfel de
capital snob zãcea \n toate casele prin ca-
re intrase, precum [i \n cele prin care in-
tra tanti Maria, \n timpul incursiunilor pe
la vecine, dând probabil cu papagalul pâ-
nã nu mai putea. Dreptul la exprimare o
\ndrituia sã pãlãvrãgeascã iar privirile in-
criminatorii a unora dintre vecini, pre-
cum [i cele miloase ale celorlal]i, \l oco-
leau. |i era indiferent.
Lãtratul isteric al unui câine \i distrase
aten]ia de la amintiri. Privi pe fereastrã [i
vãzu doi tipi care se \mpingeau,
despãr]indu-se un moment pentru a privi
spre un maidanez care-[i fãcea numãrul.
Mai \ncolo, la micã distan]ã de cei doi, o
fatã cu pãrul lung [i blond se aplecã pen-
tru a lua o piatrã \n mânã, pe care o arun-
cã spre animalul cu col]ii sco[i, fãcându-l
s-o tireze schelãlãnd, ]inându-[i ciotul de
coadã \ntre picioare. Cei trei \i reactivarã
memoria imediatã [i \[i aminti cã bea sin-
gur \n Pub, bar ce nu-i plãcea de nicio cu-
loare, \n special din cauza mirosului de
transpira]ie [i de ceapã care plutea \n gi-
ganticul vagon de piatrã. Un tip cu frezã
rasta \l \ntrebã dacã puteau [i ei sã stea cu
el. |i privi pe rând [i vãzu doi bãie]i [i o fa-
tã, un cuplu [i un adaos, un pu[ti ras pe
cap cu privire nelini[titã, cu gluga hano-
racului Adidas trasã mult peste frunte,
aducând, cu indulgen]ã, cu Kenny din
South Park. Fata era frumoasã, \nsã privi-
rea ei placidã \i [tirbea lookul. Pãrea genul
de persoanã fãcutã sã-[i urmeze alesul pâ-
nã \n pânzele albe, \n cazul de fa]ã, pe ras-
taman observã Bogdan. Le permise sã ia
loc. Mai mult, dupã un timp le cumpãrã
de bãut sim]ind nevoia sã fie \nconjurat
de strãini, cumva ca sã treacã timpul mai
u[or peste mizeriile ultimelor zile.
n`scut \n 1981 \n Boto[ani; debut \n Hyperion
\n Boto[ani; redebut \n Vatra; urma s` public \n
Fracturi numai k Fracturi s-au sistat [i eu n-am mai
publicat [i (nush, habar n-am, a da: finalist la concur-
sul de scenarii hbo 2007 – cu un scenariu de
lung-metraj, ocazie cu care m-am ales cu
o diplom`, un tricou, o hain` de ploaie [i o [apc`).
 TINERI CRONICARI

Critic\ vs. Medalion cu un ochi mincinos

CRITICA 2000

vizeaz` canonul (\n fond mereu discutabil, mereu

dat mai curând ca simpl` virtualitate), cronica
Teodor Dun`
cronic\?
vie, infuzat` de aerul tare al actualit`]ii, unde im-

Octavian Soviany
S-a vorbit mult despre poe]ii [i prozatorii ultimei
promo]ii literare, mai pu]in despre criticii acesteia,
chiar dac` nume ca Bogdan-Alexandru St`nescu,
Mihai Iov`nel, Alexandru Matei, Raluca Dun`, Lu-
mini]a Marcu, Paul Cernat, Andrei Terian, Marius
Chivu sau Bogdan Cre]u au \nceput de la o vre-
me s` se impun` cu tot mai mult` autoritate,
constituindu-se \n partea cea mai activ` [i mai
dinamic` a foiletonisticii de \ntâmpinare din ulti-
mii ani. Alc`tuit` din personalit`]i distincte, fieca-
re cu timbrul [i cu accentul s`u propriu, aceast`
nou` promo]ie de foiletoni[ti are totu[i un aer de
familie inconfundabil, pe care-l \mp`rt`[e[te cu
ansamblul noului val [i care o individualizeaz` \n
raport cu promo]iile anterioare. Voi \ncerca, de
aceea, \n aceste considera]ii s` conturez o suit`
de portrete ale noilor critici, eviden]iind pe cât po-
sibil atât ceea ce-l particularizeaz` pe fiecare cât
[i ceea ce ]ine de spiritul genera]iei 2000 [i aduce,
vizavi de trecut, diferen]a specific`.
{i voi \ncepe nu \ntâmpl`tor vorbind despre
Cosmin Ciotlo[, unul dintre tinerii cronicari \n ale
c`rui texte pot fi descoperite multe din m`rcile
unei noi viziuni asupra actului critic, ca [i a rapor-
tului dintre critic [i cititor.
La prima vedere, Ciotlo[ este un impresionist
de sorginte manolescian`, cu darul formul`rilor
memorabile [i cu o scriitur` vivace, adeseori per-
cutant`, menit` s` \l trezeasc` pe cititorul blazat
al zilelor noastre din obi[nuita lui stare de letargie
intelectual`, propunându-i seduc`toare exerci]ii
de inteligen]`. {i totu[i acest impresionism este
diferit, \n esen]a lui, de cel al maestrului; el se
leag` de o alt` vârst` a literaturii, cea postde-
cembrist`, când critica [i-a pierdut \n mare parte
autoritatea, nu mai impune (a[a cum se \ntâmpla
\n deceniile anterioare), m`rginindu-se doar s`
propun`. Dac`, mai demult, cronicile lui Nicolae
Manolescu d`deau \n general tonul criticii de
\ntâmpinare, bucurându-se de prestigiul [i de
autoritatea unei veritabile institu]ii, ast`zi asist`m,
dimpotriv`, la o depoten]are a actului critic, la
\nlocuirea criticii autoritate printr-o critic` „slab`“
(pe linia faimoasei „gândiri slabe“ teoretizate de
Vattimo), tot mai con[tient` de propriile sale limi-
te [i imperfec]iuni. De aici [i o anumit` ostilitate
fa]` de „spiritul de sistem“ (prezent bun`oar` \n
critica „textualist`“ a lui Marin Mincu), o anume
ne\ncredere \n posibilitatea judec`]ii critice de a
stabili ierarhii date o dat` pentru totdeauna, dar
[i reconsiderarea foiletonisticii, a cronicarilor de
„curs` lung`“ din interbelic, care sunt pu[i pe
acela[i plan cu marii „creatori de canon“. {i e cât
se poate de semnificativ din acest punct de ve-
dere c`, scriind despre cartea lui Antonio Patra[
consacrat` lui G. Ibr`ileanu, Ciotlo[ \i repro[eaz`
autorului c` \[i limiteaz` referin]ele critice, exclu-
zându-i tocmai pe foiletoni[ti: „Un semn de
\ntrebare […] a[ pune \ns` \n chestiunea criterii-
lor de selec]ie folosite aici de Antonio Patra[. El
opteaz` \n argumenta]ie pentru dou` repere un
pic cam didactice, aflate, \n fond, la \ndemâna
oric`rui exeget neexperimentat. Desigur, C`linescu
[i Lovinescu sunt dou` con[tiin]e culturale mar-
cante ale interbelicului, doi critici literari \n sensul
tare al sintagmei, doi veritabili creatori de canon.
Nu \ns` [i doi cronicari de curs` lung` sau de foc
rapid, precum Pompiliu Constantinescu, Mihail
Sebastian, {erban Cioculescu sau – la rigoare –
Perpessicius. Un tablou al recept`rii care s`-i cu-
prind` [i pe ace[tia, sau unul care s` se mode-
leze dup` asemenea filiere sub]iri mi s-ar fi p`rut
ceva mai incitant` [i mai stimulatoare.“ Aseme-
nea aprecieri spun enorm \n leg`tur` cu „pro-
gramul“ lui Cosmin Ciotlo[: \n primul rând mi se
pare evident c` autorul \i prefer` criticii „tari“, care
presia prevaleaz` \n fa]a conceptului; la fel de
evident este apoi [i faptul c` o asemenea idio-
sincrazie se na[te din oroarea de locul comun [i
de didacticism – riscurile majore ale criticii forte –
care reduc cititorul la un receptor pasiv, \n loc s`-l
incite [i s`-l stimuleze (a[a cum vrea Ciotlo[),
conferindu-i a[adar calitatea de partener implicat
\n demersul de elaborare a actului critic. Dinami-
tarea locurilor comune ar reprezenta astfel princi-
palul atu al unei asemenea critici „vii“, \ntemeiat`
pe o lectur` mereu proasp`t`, nepervertit` de
dogmatismul conceptelor, cu care Cosmin Ciotlo[
se simte totdeauna \n empatie. {i acesta este
motivul pentru care criticul apreciaz` pozitiv s`
zicem cartea lui Daniel Vighi Onoarea [i onorariul,
care aduce o alt` viziune asupra lui Slavici sau
propune el \nsu[i relecturi incitante ale textelor
clasice, citind de exemplu }iganiada din per-
spectiva teoriei fractalilor, dar [i unul din elemen-
tele prin care Ciotlo[ se integreaz` organic \n an-
samblul genera]iei sale. C`ci genera]ia 2000 es-
te prin excelen]` una a diferen]ei – o diferen]` ca-
re a fost teoretizat` pentru prima dat` de Dumitru
Crudu \n anexele Manifestului fracturist, pe care
doar o lectur` neatent` sau r`u-voitoare a putut
s`-l reduc` la un simplu „fapt de scandal“.
No]iunea de „fractur`“ exprim` aici tocmai ideea
de diferen]`, referindu-se nu doar la ruptura de
orice tradi]ie, cât mai ales la instaurarea unei hi-
per-subiectivit`]i marcate printr-o percep]ie [i un
limbaj de „unic` folosin]`“ prin care individul \[i
manifest` diferen]a specific` \n raport cu al]i indi-
vizi, ajungând astfel la o rela]ie puternic persona-
lizat` cu lumea [i cu limbajul. Iar dintr-o aseme-
nea perspectiv`, impresionismul lui Ciotlo[ poa-
te s` fie privit (cred eu) ca o versiune critic` a
fracturismului [i ca o afirmare permanent` a dife-
ren]ei, care \l fac s` prefere cronica „criticii tari“ [i
percep]ia frust` conceptului. Dup` cum el poate
fi perfect integrat [i \n preocuparea comun` a
genera]iei 2000 vizavi de actul comunic`rii, pe
parcursul c`ruia centrul de greutate se depla-
seaz` dinspre emi]`tor spre receptor, ca \n con-
sidera]iile teoretice ale lui Adrian Urmanov de-
spre „poemul utilitar“. C`ci, la Cosmin Ciotlo[
textul critic constituie esen]ialmente o form` de
comunicare, iar principala voluptate a comenta-
torului devine acum aceea de a-[i transmite im-
presiile de lectur`, adresându-se unui cititor pla-
sat pe picior de egalitate cu autorul de text, c`ru-
ia \i \mp`rt`[e[te op]iunile [i valorile [i transfor-
mându-se, \n cele din urm`, \ntr-o form`, infinit
mai subtil`, de publicitate, de vreme ce (scria foi-
letonistul României literare) „speran]a oric`rui
cronicar literar – deseori disimulat` \n tot soiul de
pledoarii estetice neutre – este ca volumele pe
care le recomand` explicit [i entuziast s` ajung`
cumva sub ochii avizi [i confien]i ai cititorilor.“ Ce-
ea ce presupune o „depoten]are“ a limbajului cri-
tic, care nu mai e speculativ [i abstract, ci caut`
nota colocvial`, canalul optim de comunicare cu
partenerul, astfel \ncât textul cronicii devine un
spa]iu lingvistic hibrid, unde se intersecteaz` mai
multe registre [i care oscileaz` \ntre fi[a de lec-
tur`, pagina de blog [i enun]ul promo]ional.
Acestui tip amalgamat de discurs i s-ar potrivi cel
mai bine poate calificativul de „cvasicritic`“, c`ci
el arboreaz` aceea[i identitate incert` pe care o
putem surprinde \n produc]ia literar` a grupului
2000, ce manifest` o preferin]` v`dit` pentru formele
hibride, amestecând reportajul diaristic al existen-
]ei cu pagina de fic]iune, poemul cu eseul sau
\nsemnarea jurnalier`, poezia cu proza. Iar, \n lu-
mina acestor considera]ii, critica pe care o face
deocamdat` Cosmin Ciotlo[ ar putea s` reprezinte
varianta adus` la zi (adic` sl`bit`) a manolescia-
nismului. O partitur` pe care tân`rul cronicar reu-
[e[te s` o interpreteze suficient de conving`tor,
asumându-[i [i riscurile formulei: pericolul unei
numite incoeren]e [i al alunec`rii \n badinerie.
Un Cosmin Ciotlo[ mai pu]in cunoscut \[i va scoate capul din aceste rânduri, de[i, trebuie s` recunosc, e cam
straniu s` scrii despre cineva care la rândul lui a scris despre tine [i, pe lâng` faptul c` este viu, mai este [i apro-
piat. „Totul a \nceput acum mai bine de trei ani“. El, un fel de Anselmus frustat de faptul c` era student pe la
Politehnic`. Eu, ca povestitor, voi juca rolul t`cerii [i al ochiului mincinos. Toate astea la festivalul de poezie Pro-
metheus din Delt`. Acolo trebuia s` producem poezii contra unei mici sume. Acolo era [i Cosmin, care se vedea
de departe, dar [i de aproape, c` citise DEX-ul de câteva ori. {tia multe cuvinte \ntortocheate, [tia multe citate,
scria [i poeme pe care \i pl`cea s` le explice – [i asta m` punea deseori \n \ncurc`tur`. Dar pe acolo s-a nimerit s`
fie [i Ioana Baetica, pe atunci proasp`ta [i debutant`, care, prin pove[tile desprinse din „Fi[a“ ei, ne obliga, tan-
dru-indiferent-persuasiv, s` contempl`m, s` t`cem, s` admir`m. Se pricepea mai bine decât noi, povestitorul [i al
s`u camarad, la vorbe. |n tot acest timp, probabil c` \n Cosmin se cl`deau schel`rii de ipoteze, visuri [i alte ase-
menea. Pentru c` trebuie spus: Cosmin voia, cu t`ria specific` personajelor din tragediile grece[ti, s` devin` critic
literar. Privea literatura cu un entuziasm asem`n`tor \n manifestare cu cel mistic. {i asta i-a fost \ndeajuns. Plus o
conjunctur` favorabil`, adic` cel care scrie aici (i.e. ochiul mincinos), viitoarea doamn` Morpurgo [i al treilea per-
sonaj al ecua]iei, Nicolae Manolescu, care, se pare, a rezonat ulterior puternic [i decisiv la o teorie a lui Cosmin
despre }iganiada. {i astfel, iat` genealogia apari]iei unui critic literar. Nu mai pun la socoteal` un drum ini]iatic
pe care l-am parcurs, tot atunci (minus, evident, Nicolae Manolescu), dar cu diverse aspecte revelatoare pentru
destinul criticului Cosmin Ciotlo[. O plimbare de la vila \n care st`team, pe la 4 diminea]a, pân` la mare, pentru
a vedea r`s`ritul, \nso]i]i respectuos de câteva sticle de vin. Numai c` cerul era iremediabil acoperit [i marea la
câ]iva kilometri. Acest drum s-a terminat cu o fug` pe marginea m`rii, cu o propunere refuzat` decent de a ajun-
ge \n mijlocul apelor, cu ni[te urme pe nisip care nu s-au mai sters niciodat`, cu senza]ia c` dac` e s` te \ntorci te
\ntorci numai printre mla[tini [i c`, pân` la urm`, dimine]ile sunt o minciun`. {i astfel ochiul mincinos devine bul-
bucat [i apoi se \ntoarce spre el \nsu[i, se devor` – [i \n`untru se deschide.
© foto Cristina Vladu
Num\rul 10 \ntrebat mult` vreme, briliantul pe lista magic` a lui Cosmin
Ciotlo[? Nu e Kaka, nici Messi, nici m`car fenomenalul Cristiano
Ronaldo. E un b`ie]a[ autohton, juc`tor cu palmares doar indi-
un cristian vidual, neocolit de scandaluri [i tenta]ii afrodisiace.
A[a mi-am amintit c` cel care s-a autointitulat, mai \n glum`,
Ca [i-n fotbal, via]a literar` e plin` de borne, statistici, calificative. mai \n serios, ultimul fracturist, cititor pe sub banc` al n`b`d`io-
Num`rul de selec]ii, golurile marcate, evolu]iile notate de munte- sului Ianu[, a purtat mult` vreme povara rat`rii cenaclului Frac-
le gazetarilor p`tima[i se contorizeaz` \n tricouri de reviste, cro- turi [i a suferit doi ani de-automatic` pentru a trece \n sfâr[it la
nici memorabile, presta]ie s`pt`mânal`. Litere, unde e singurul student prezent \n Senatul Universit`]ii.
V-aminti]i ziua \n care Adi Mutu a refuzat s` ias` din teren |n vârf de form` sportiv`, prosp`t \ntors din vestiar, Mutu su-
\ntr-un final de meci? Nu conta c` pe banc` striga marele Dobrin. râde camerelor de luat vederi, con[tient c` „depindem numai
Legenda, deja legend`, spune c` [i-n redac]ia României literare, de noi“, c` vremea fumurilor a trecut [i, da, performan]ele vor
un pu[ti [i-a for]at norocul cu \nsu[i Nicolae Manolescu. Las isto- veni. Titular de cronic`, Cosmin Ciotlo[ nu accept` (am`nunt
ria literar` s` caute [i sf`tuiesc jurnalistele culturale s`-ntrebe ce strict personal) provocarea foii albe \naintea unui du[. Atitudine
s-a-ntâmplat cu deja celebra perspectiv` asupra }iganiadei. de civilitate. Puritate extrem`. Lec]ie de legionar roman trecut`
Ve]i spune c` paralela e for]at` [i gratuit`. C`-ntre vedeta, mai apoi \n pagin`. Dar despre acestea, s` vorbeasc` cei \n
parc` [i manelist` la un moment dat, din Pite[ti, contestat` \n pri- m`sur`.
mele etape la Dinamo [i vândut`, dup` un sezon de excep]ie, F`r` s` aib` destinul zbuciumat al fotbalistului, Cosmin (altf-
pentru cine [tie ce comisioane la Inter, mai apoi suspendat` el un juc`tor cu sim] tactic pe teren mic, poate doar Chiva s`
pentru dopping [i micul rapidist din Com`ne[ti, olimpic na]io- mai fi beneficiat de acest dar) dovede[te suficient` maturitate [i
nal la matematic`, pierdut prin ghi[eul poezie.ro [i debutat „la senin`tate \n dep`[irea polemicilor obi[nuite (cu regi [i ge-
pachet“ \n rubrica Post-Restant a Constan]ei Buzea nu \ncap nera]ii de aur), impunându-se cu caden]a liderului. Compe-
compara]iile. ten]`, creativitate, advertising. Iat` câteva mici artificii. |n spatele
V`-n[ela]i. |ntr-o rapid` succesiune de nume, „watching the lor, \ns`, e mai mult decât talent.
wheels“, cum ar spune beatles-ul sedus, al`turi de Manolescu |n [coala manolescian` a ultimilor ani, CC al RL [i-a g`sit lo-
(primul, evident), Andrei Codrescu, Mateiu Caragiale, Mircea cul de titular. Trecând peste \nc`rc`tura negativ` a formulei, s`
C`rt`rescu, Alexandru Paleologu, M. Sebastian, Dan Sociu sau observ`m c` locul lui e acolo.. Pentru c`, oricine ce-ar zice,
Teo Dun`, la alt` scar`, figureaz`, Adi Mutu. Ce caut`, m-am România literar` nu are rival. Manolescu [tie de ce!
Stoian G. Bogdan spar]ii, m`surându-ne-n caiete pli- toate fetele ne [tiau de poe]i. Mai
ne, \n rime [i \n epopei. Cosmin a ales dup` ce-am ap`rut \n rubrica
Ne-am cunoscut pe 15 sept 1990. demarat apoi un amplu program, semnal a Constan]ei Buzea. Bine,
|n prima noastr` zi de [coal`. Dar intensiv de lectur`. Dar, ca sa fiu cu excep]iile de rigoare. De fapt,
revistapanamea.wordpress.com

© foto C`t`lin Furtun`

prietenia a venit târziu, spre sfâr[itul
gimnaziului. Compusesem \mpreun`
\ntr-o pauz` un cântecel bogat \n
obscenit`]i. Profa de româna nu prea
m-a avut la inim` dup` aceea.
Apoi am nimerit \n liceu \n ace-
ea[i clas`, ba chiar \n aceea[i banc`,
unde am \nceput s` schi]`m prime-
le versuri, entuziasma]i de poezioa-
rele colegei din spate. Scriam ca
sincer, Tacitus nu mi-era chiar pe
plac, a[a c` l-am cam l`sat singur \n
treaba asta.
Lucrurile \ncepeau s` mearg`.
Duzine de decari \n dreptul lui, par-
ticip`ri la mai multe olimpiade si-
multan, r`spunsuri care \nghe]au
clasa [i la care profa nu prea [tia ce
s` zic`. |n ceea ce m` prive[te, ver-
surile ajungeau direct la ]int`. Cam
nici nu era a[a de greu s` vr`je[ti
prin liceu. Se-adunau gagicile cior-
chine la meciuri, devenisem poe]i
cu dovada-n buzunar.
Asta se-ntâmpla \n 2001, cu un
an \nainte s` dea la automatic`.
Atunci mi-a spus c`-ntr-o zi o s`
aib` o rubric`-n România literar`.
Azi \l g`si]i acolo s`pt`mânal, la pa-
gina 7. E ceva, nu?

19
 RUBRIK
Marginali [i centri[ti
Angela Marinescu
Dincolo de posibilitatea recunoa[terii existen]ei la toate niveluri-
le a marginalilor [i a centri[tilor, r`mâne de pus o \ntrebare mai
REVOLT~ IN SITU
\ntunecat` decât luarea la cuno[tin]` a categoriilor umane
amintite [i anume: oare, ne]inând cont de un anumit context,
chiar putem vorbi de marginali [i de centri[ti? Care margine [i
care centru, se pot \ntreba unii, care gândesc abstract [i spe-
culeaz` sau, mai bine, care nu gândesc [i doar speculeaz`.
ää
© foto Cristina Vladu
ää
ää
ce m`r[`luiesc oricum, cu to]ii, magne-
tiza]i de dorin]a fireasc` de a tr`i mai bine
(ce \nseamn` mai bine pentru unii sau
pentru al]ii e o alt` problem`).
Ar spune indiferen]ii, ce dac` unii
ating cu mâna abia ridicat` pl`cerile
vie]ii iar al]ii se târ`sc ca ni[te viermi.
Unii „muncesc“, al]ii, \n schimb, beau [i
se drogheaz`, unii sunt ra]ionali [i al]ii
trag din greu la vâsle cu ochii \nchi[i
# 3 — noiembrie 2007
pentru c` aud matematicele cântece de
siren` ale \nchipuirilor bolnave. Mar[ul
negru din interiorul vie]ii [i al mor]ii este
D eoarece, \ntr-adev`r, cei care se dis- unul singur, spun flegmaticii notorii ai
treaz` pe seama celor ce-[i spun asemenea planetei, nu avem decât s` decup`m
\ntrebare [i stau cumin]i de-o parte [i de imagini r`t`cite, singulare [i nesemnifi-
alta, nu v`d care ar fi problema \n pri- cative pentru a le studia la microscopul
vin]a situ`rii „\n spa]iu“, a unor indivizi, virtual al ochilor no[tri tehnici, f`r` s`
20
ää
c`ut`m perspective. {i, totu[i, marginalii
[i centri[tii se plimb` printre noi mai
mult sau mai pu]in nestingheri]i. Margi-
nalii par stingheri]i de pozi]ia lor, ei au
fost obliga]i s` [i-o asume \n spa]iul social
chiar dac` s-au revoltat [i au luptat
\mpotriva marginalit`]ii lor. Centri[tii par
nestingheri]i, pentru c` s-au trezit a-
[eza]i „\n centru“ exact de categoria
uman` indiferent` la aceast` chestiune
prin „subtile alegeri democratice“ ce, \n
fapt, sunt \ntotdeauna superficiale, mon-
dene, la \ndemân` [i f`r` scrupule.
Numai c` marginalii, prin asumarea
pozi]iei lor au devenit o categorie uman`
„ameliorat`“, iar centri[tii se bucur` de o
lini[te \n[el`toare, ca suprafa]a unei ape,
ce, \n adâncurile ei, nu are nimic de-a face
cu suprafa]a ei.
***
Oana C`t`lina Ninu
dup` febr` r`mâne o siluet` \n jambiere mov
straturile de gr`sime de deasupra curelei
[i particulele mici de calciu acumulate \n unghii
\ncepi s` te obi[nuie[ti cu lumina cu obiectele
din jur
un abajur ro[u \n care bâzâie o musc`
un abajur ro[u [i scheletul unei camere strâmte
\n care s-a turnat beton
o pia]` imens` plin` cu gherete de circ
[i ghebo[ii lovindu-[i cocoa[ele de ziduri
[i dac` se va termina se va termina dintr-o dat`
[i dac` acum tragi de convenien]` din ]igara
asta [i nu sim]i nimic
e clar c` ceva nu mai merge
un b`rbat gol \ntr-o cad` cu aburi
trei r`]u[te de plastic plutind
ää
PREO}II
La ora asta, una dintre problemele mele
este cum a[ putea s` m` uit la preo]i
(oricum, la televizor, odat` cu alegerea
patriarhului, numai fe]e biserice[ti v`d)
f`r` s` m` prind` râsul? Mai mult, plân-
sul, repulsia, de-a dreptul. Tagm` \m-
p`ro[at` de pe care curg togi f`r` form`
[i un fel de scule negre pe cap, dar f`r`
s`-l acopere, doar s`-l fac` [i mai cara-
ghios [i mai nevrednic de ]inut pe umeri.
Gura le iese c`rnoas` [i r`sfrânt` dintre
p`rul \ncâlcit din barb` iar ochii le sunt
de milioane: \n general mici, extrem de
mobili, [ire]i, desfrâna]i ori urâcio[i, mes-
chini, \ndoielnici. Mâinile transpirate,
lascive \ntotdeauna se lipesc ca ni[te
ventuze groase de bietele obiecte de cult,
ce trebuie vânturate de colo-colo, pen-
tru a distrage aten]ia enoria[ilor de la pa-
razitarea prezen]` a preo]ilor. Nu le vezi
niciodat` gâtul, spatele, [oldurile, pulpe-
le, gleznele, doar labele late [i primitive
\nc`l]ate \n pantofi butuc`no[i [i negri.
Labele lor, prea pu]in ]inute la aer, nu
par decât ni[te mu[te enorme ce se
hr`nesc cu rahat. La preo]i totul mi se
pare libidinos. Mai ales vorbirea \ng`lat`
[i lene[`, puturoas`. Cânt`rile lor te fac
s` adormi. M` gândesc c`, probabil, oi fi
avut ceva de \mp`r]it, ca fat`, \n vie]ile
mele anterioare, când preo]ii se ]ineau
scai de vr`jitoare [i le curgeau bale de
pl`cere când le atingeau, cu indivizi din
`[tia, care pentru c` aveau scule pe cap
[i \ntre picioare, \[i puteau permite s` pe-
depseasc` [i s` \nvr`jbeasc` o \ntreag`
lume, pentru faptul c`-[i resim]eau, ca
pe o limit` diavoleasc`, neputin]a, impo-
ten]a spiritual`, perversiunea grosolan`
[i obsesiile lor viscerale indescriptibile.
 Tr e n u l d e L i t e r e ( B u c u r e [ t i - C l u j )

Igor Mocanu
R ecunosc c` m` aflu \n pozi]ia celui care
s-a trezit \ntr-o joie diminea]` [i a desco-
perit roata. C\nd am citit \n newsletter-ul
primit de la editura la care tocmai a
ap`rut Iepurii nu mor am avut un fel de
scurtcircuit al memoriei. Eram prin anul 2
de facultate c\nd, la un seminar de litera-
tur` român`, Gheorghe Ardeleanu, v`-
z\ndu-m` cu un volum de Liviu Deleanu
pe banc`, [i afl\nd dumnealui c` autorul
acelei edi]ii de Poezii este din Republica
Moldova, m-a \ntrebat dac` am auzit de
{tefan Ba[tovoi [i de Iepurii… lui. Nu, nu
auzisem, iar `sta era un lucru cu at\t mai
grav pentru c` \nsemna c` nu citisem nici
Postmodernismul românesc al lui Mircea
C`rt`rescu, lucrare \n care P`rintele Sa-
vatie beneficiaz` de c\teva r\nduri critice.
Nu [tiam nici c` {tefan Ba[tovoi debu-
tase \n 1996 cu volumul de poezie Elefan-
tul promis, pentru care se alesese cu o
c`ru]` de premii (de debut al USR Mol-
dova, al Salonului na]ional de carte din
Ia[i, al Funda]iei Soros), n-aveam habar
c` peste un an a publicat Cartea r`zboiu-
lui [i peste doi – Pe[tele pescar – o poves-
te. Mai t\rziu am aflat c` scriitorul post-
modernist {tefan Ba[tovoi s-a c`lug`rit la
m`n`stirea Noul Neam] din Republica
Moldova, transform\ndu-se ulterior \n ie-
rodiaconul, apoi ieromonahul teoretician
Savatie, nume cu care va semna trei
eseuri (|ntre Freud [i Hristos, Ortodoxia
pentru postmoderni[ti, A iubi \nseamn` a
ierta), un roman (Nebunul) [i va deshide
o editur` bucure[tean` (Cathisma).
Pove[tile iepurilor care nu mor se de-
canteaz` lent dar sigur \n patru fire nara-
tive, subtile vase comunicante, limpezi,
str`vezii, percutante, ce dialogheaz` une-
le cu altele intertextual, \n perfect` com-
plementaritate.
— DOBLEZERO —
PENTRU COPIII SOVIETICI CARE AU CRESCUT MARI
E vorba mai \nt\i de povestea lui Sa[a
Vakulovski, octombrelul cu note mici la
purtare care nu \n]elege mare lucru din ce
se \nt\mpl` \n jurul lui. Nu \n]elege de ce
scrisul lui e mai ur\t dec\t al celorlal]i co-
pii din moment ce scrisul lor seam`n` cu
al lui [i, mai ales, din moment ce scrisul
lui seam`n` cu al lui Lenin despre care a
auzit c` scria ur\t. Nu \n]elege de ce el este
cel mereu crunt certat de c`tre \nv`]`-
toare pentru paginile lips` din carte, nu
\n]elege de ce se face mereu caz de \nt\rz-
ierile lui la [coal`. {i c\nd nu \n]elege
at\tea lucruri, \ncearc` singur s`-[i fabri-
cheze explica]ii contextuale, care s`
mul]umeasc` [i capra [i varza. |[i dore[te
s` devin` pionier ca s` plac` [i mai mult
Soniei care a v`zut \ntr-o zi c` Sa[a are
p`duchi dar nu a spus \n gura mare la
toat` clasa, \[i dore[te s` poarte la g\t mi-
nunanta cravat` ro[ie-satin pentru a pu-
tea deveni un adev`rat partizan, \[i
dore[te s` ajung` prizonierul nem]ilor, s`
fie torturat de ace[tia iar el s` reziste pio-
niere[te \n fa]a lor, s` nu sufle o vorb` [i s`
moar` ca un erou, recunosc`tor cu via]a
acelei uniuni a ]`rilor surori care i-au pus
unt pe mas` diminea]a la ceai, caiete \n
ghiozdan [i [coal` f`r` bani.
Activit`]ile preferate ale lui Sa[a sunt
mersul \n p`dure dup` buruian` pentru
scroaf` [i preg`tirle pentru parad`. Pentru
prima activitate are nevoie de un sac pe
care s`-l umple cu brebenei [i de mult
timp liber pentru a se a[eza pe sacul plin
ca s` mediteze la marile probleme ale
omenirii sovietice: prin ce minune poate
urca Dumnezeu \n cer [i sta pe nori din
moment ce Iurii Gagarin c\nd a trecut pe
acolo n-a v`zut niciun Dumnezeu iar stra-
tul de nori era destul de sub]ire, cum de \l
ceart` at\t de mult \nv`]`toarea c\nd tot
ce face \i aduce mereu aminte de proemi-
nentul model al lui Lenin, de unde a aflat
\nv`]`toarea c` atunci c\nd d` buruiana
la scroaf` petrece c\tva timp \n compania
ei, cum s`-i spun` Soniei c` o place f`r` s`
i se fac` ru[ine. Sau pur [i simplu medi-
teaz` la \nt\mpl`rile de peste zi: „[…] dar,
\ntr-o zi, la noi la [coal` era s`-l calce
ma[ina pe un b`iat care avea ghiozdan cu
semafor. Se vedea treaba c` degeaba avea
el ghiozdan cu semafor, dac` era s`-l cal-
ce ma[ina. Mai bine \[i cump`ra unul cu
iepure. {tiu eu pe cineva care are ghioz-
dan cu iepure [i \nc` nu l-a c`lcat
ma[ina.“ Pentru a doua activitate are ne-
voie de un buzunar de cioburi cu care s`
poat` sparge baloanele altora.
Apoi, e vorba de o a doua poveste, cea
a dialogurilor lui Lenin cu diferi]i tovar`[i
din satul lui Sa[a. De la Edmund\ci p\n` la
p`durar, Lenin \[i practic` meseria de vul-
garizator al doctrinei iluminatoare [i adu-
c`toare de noi v\nturi revolu]ionare. Po-
vestea este un fel de dialog-clepsidr`, nisi-
pul textual filtr\ndu-se prin gaura lecturii
de la suprarealism involuntar („Virus be-
nign cu ochi de viorea, de ce s` d`m cu
pu[ca dup` fluturi?“) la discursul norma-
tiv plat, frust [i indigest, dar prolific („Este
un moment important \n istoria ]`rii [i
ilustreaz` foarte bine ideea noastr` de
progres. Apropo, dumneata mai tai copa-
cii din p`dure?“).
O a treia poveste o constituie pelegri-
najul micu]ei Sophie al`turi de tat`l s`u.
Este o poveste ciudat`, rupt` de corpul
romanului, care alterneaz` cu povestea
[edin]elor de colhoz [i discursurile aferen-
te [i cu povestea c`l`toriei lui Nicolai Ar-
senievici prin p`dure pentru a s`pa o
groap` unde s`-[i creasc` iepurii.
|ntrebat despre pove[tile din roman de
c`tre {erban Axinte \ntr-un interviu din
Suplimentul de cultur`, nr. 143, 1-7 sep-
tembrie 2007, intitulat „Am vrut s` sur-
prind c\t mai mult sentimentul sovietic“,
{tefan Ba[tovoi a r`spuns: „Eu fac parte
dintr-o genera]ie neoprimat`, nedus` \n
lag`re. Genera]ia mea era rezultatul unei
puternice [i nemaipomenite manipul`ri.
Personajul meu nu este un disident, el
crede \n Uniunea Sovietic` [i \l iube[te pe
Lenin, iar atunci c\nd nu \n]elege ceva, se
\ndoie[te de sine, nu de sistem.“
De fapt, sentimentul care marcheaz`
ireversibil soarta personajelor nu este
„sentimentul sovietic“ ci sentimentul
ru[inii, sau poate sentimentul ru[inii este
o form` undercover a sentimentului sovi-
etic. Cert este c` personajele din cartea
lui Ba[tovoi, iepurii care nu mor, pot tre-
ce peste orice, \n numele lui Lenin [i al so-
iuz-ului, pot inventa/improviza orice,
oric\nd, contra oricui \ns` nu [i contra
sentimentului de ru[ine \n forma lui cea
mai stigmatizant` – oprobriul public. Sa[a
este deseori tras de urechi \n fa]a clasei,
fapt care \l paralizeaz` pe toate planurile,
lui Alexandr Timofeevici \i poate fi iertat
orice, \i poate fi iertat furtul celor doi saci
cu f`in` de calitate superioar`, nu [i fap-
tul c` a \n[elat astfel oamenii care au avut
\ncredere \n el, acesta c`z\nd prad` unor
paranoice mustr`ri de con[tiin]`.
|ntr-adev`r, genera]ia de iepuri din ro-
man este o genera]ie neoprimat`, nedus`
\n lag`re. Este, \n schimb, o genera]ie
c`zut` prad` propriei malforma]ii psihice,
c`zut` prad` ultimei consecin]e a p\nzei
de p`ianjen a propagandei, prad` lag`rul-
ui inextricabil al sistemului transplantat la
nivelul creierului, \n care logica absurd`
este considerat` norm` de conduit`, la
extreme, nou` ontologie standard. „Este
o carte f`cut` din lozinci, lozinci ce ajun-
seser` s` fie respirate, m\ncate, b`ute,
dormite“, explic` {tefan Ba[tovoi \n
continuare.
Cu toate acestea, \ndemnul lui Dan
Lungu de a scrie un roman despre perioada
sovietic` lansat pe vremea c\nd {tefan
Ba[tovoi f`cea [coal` la Ia[i, s-a materia-
lizat \ntr-un roman impecabil. De la teh-
nica de compozi]ie („[…] Iepurii nu mor
are o structur` de jazz \n ce prive[te com-
pozi]ia, cu mult` improviza]ie, poezie [i
sinceritate care nu se repet` de la om la
om.“) p\n` la structura [i con]inutul dia-
logurilor [i ale pove[tilor, romanul sfi-
deaz` pagin` cu pagin` orice etichet`. Nu
se poate spune c` este un roman tezist din
moment ce fiecare prezen]`, fiecare per-
sonaj \[i are contribu]ia lui de explozibil
involuntar, neplanificat. Sa[a, \n pasiunea
lui pioniereasc` pentru ]`rile surori [i pen-
tru figura legendar` a lui Lenin, atunci
c\nd \[i imagineaz` c` Lenin, pe de o par-
te, aduna buruian` pentru scroaf` [i c`
acesta, de fapt, pe de alt` parte ocrotea
natura [i nu rupea crengi pentru a-[i face
mori[ti din ele, aprinde fitilul la tez` f`r`
s` vrea. C\nd Nadejda Petrovna \l oblig`
pe elevul Buhin s` mearg` \n toaleta [col-
ii s` fac` analiza \ntr-o cutiu]` de chibri-
turi, timp \n care „toat` lumea se g\ndea
cum se va murd`ri c\nd va vrea s` pun`
analiza \n cutiu]`“, \n patosul ei prozelit
pentru progres [i [tiin]`, aprinde un alt fi-
til al tezei.
Meritul major al scriitorului {tefan
Ba[tovoi const` \n \n]elegerea de a l`sa li-
ber p\n` la autoasfixiere acel micu] [i
zbanghiu Eugen Ionesco ce zace latent \n
fiecare personaj, \n fiecare victim` a unui
sistem de orice natur`. Chiar dac` „Boala
era ascuns` \n trupurile lor ca un iepure
mort \ntr-o vizuin` p`r`sit`“, iepurii nu
mor. Sau dac` mor, care sunt totu[i acei
iepuri care nu mor?
{tefan Ba[tovoi, Iepurii nu mor, „roman“,
Edi]ia a II-a rev`zut`, Editura Polirom,
Colec]ia Ego. Proz`, Ia[i, 2007, 254 p.

AMINTIRI CU SPECTRE URBANE Cosmin Per]a
O colec]ie de amintiri, \ntru-totul reale, dar atât de
neverosimile… imagini roase la col]uri, fragmente
de via]`, proiec]ii mentale, personaje [i locuri mis-
terioase. O colec]ie de spectre urbane, iluzorii [i
totu[i, atât de prezente.
Când am ajuns la Facultatea de Litere din Cluj
circula un mit printre studen]ii ini]ia]i, al unuia
Manasia, poetul, cel mai mi[to dintre to]i. Pe
vremea aceea nu prea aveam pe nimeni aproape
de mine. |i aveam pe Ariciu [i V`ru, atât. Ariciu
era o mogâldea]` de om, tuns` scurt, pe care
când am v`zut-o prima dat` i-am spus: „Ce faci
m` ariciule?“. Ariciu i-a r`mas numele, toat` lu-
mea \i spunea a[a [i am luat-o cu mine. V`ru era
tot un Per]a, f`r` nicio leg`tur` de rudenie, dar
care se \ntâmplase s` cad` \n an cu mine. I-am
spus Per]a, apoi, V`ru, [i el m-a urmat. Dar ei
Primele nop]i
cu el, a[a a \nceput totul. Când am ajuns la Fel-
vin]i acas` Manasia era deja acolo. Am \nceput
s` bem. Manasia vorbea, vorbea, bea, [i toat` lu-
mea \l asculta, pentru c` Manasia ]inea lec]ii. |i
]inea lec]ii lui Felvin]i, \i ]inea lec]ii Getei, sora
lui Felvin]i, \i ]inea lec]ii Cameliei, prietena lui,
dar mai ales \mi ]inea lec]ii mie, noul venit. Noi
beam [i \l ascultam pe Manasia, care bea [i vor-
bea. Era ceva fascinant \n vorbele lui. Aerul era
cald, vaporos de la vodc`, camera se mi[ca, ni-
mic din lumea de-afar` nu p`trundea [i totul se
\nce]o[a. Am dormit la gr`mad`, iar diminea]`
am luat-o de la \nceput. |ntâi \ncet, ca la mah-
mureal`, apoi, dup` ce am mai prins curaj [i pu-
teri am zis c` mergem pe deal.
Pe deal am luat cu noi vin, bere [i vodc`, am
PARTEA I
de iarb` [i de p`dure, afar` era o noapte cu lun`
plin` [i milioane de stele. Cinci oameni cobo-
rând de pe deal \n noaptea aceea, f`r` s`-[i zic`
nimic. Era ireal.
Am mers cu to]ii la Manasia, am luat bere [i
gin [i lucrurile au luat-o de la \nceput. Ascultam
Beatles, Oasis [i Radiohead, fumam mult, vor-
beam [i beam bere, ginul ]inându-l pe dimi-
nea]`. Fetele s-au culcat iar noi, la un moment
dat, am ie[it to]i trei pe geamul de la buc`t`rie,
ne-am luat b`utur` [i am plecat \n parc.
M-am trezit singur [i n`uc \n mijlocul unei
pie]e. Nu [tiam cum am ajuns acolo [i niciunde
eram, nu cunoa[team pe vremea aceea cartierul
pe care apoi aveam s`-l [tiu atât de bine. Era di-
minea]`, oamenii treceau gr`bi]i pe lâng` mine
mers mai departe. M-a cuprins o c`ldur` nefi-
reasc` \n momentul \n care m-a luat de m\n`,
nici nu m` mai gândeam cât de absurd` era si-
tua]ia, [i ce noroc pe mine s`-l [tie pe Manasia,
[tiu doar c` atunci o iubeam.
M-am aburcat din nou pe geamul de la
buc`t`rie [i Manasia era tot acolo, singur, bea
gin. Mi-a dat [i mie, mi-a f`cut o cafea [i am dor-
mit câteva ore. Trecuser` trei zile de când veni-
sem s`-l v`d pe Manasia. |n dup`-amiaza aceea
aveam un examen. M-am urcat \n troleu [i m-
am dus direct la facultate. Din câte \mi amintesc
l-am picat. Dar nu mai conta, era o zi cald`,
p`s`rile urcau sus de tot \n aer [i eu \mi aminteam
de o camer` care se mi[c`, de mirosul de iarb` [i
de mâna aceea care m-a urm`rit câ]iva ani.
revistapanamea.wordpress.com

erau prea pu]in.
De Manasia vorbea toat` lumea, dar nimeni
nu-l v`zuse vreodat`. To]i [tiau ce e cu el, dar
nimeni nu [tia cum arat`. Vedeam pe la biblio-
tec` un tip foarte interesant: \nalt, cu o figur`
distrat`, scofâlcit`, cu ochelari, \mbr`cat hyppie,
fa]` de care ceilal]i aveau un respect deosebit.
M-am dus la el \ntr-o zi [i l-am \ntrebat: „E[ti tu
Manasia?“. „Nu, eu sunt Felvin]i, mi-a r`spuns,
dar te pot duce la Manasia de vrei“. Am plecat
c`utat un loc mai lini[tit, am f`cut un foc [i ne-
am \mp`r]it prin p`dure. Cineva s-a pierdut, nu
mai [tiu cine, dar [tiu c` l-am c`utat ore \ntregi,
iar când s-a \ntors era deja sear`. Mai aveam
doar o sticl` de vin, atunci Felvin]i a zis s` facem
trânt` \n iarb`. Eu cu Felvin]i [i câ[tig`torul cu
Manasia. Dar Manasia nu a mai vrut dup` ce l-
am pus la p`mânt pe Felvin]i. Am coborât târ-
ziu, era noapte de mult. Eu [i Felvin]i o duceam
pe rând pe Geta \n spate. Aveam \n n`ri mirosul
[i cred c` nici nu m` priveau. Eram speriat, de-
rutat [i \nc` beat. Ce [anse aveam? La un mo-
ment dat se opre[te lâng` mine o fat`, a c`rei
fa]` nu mi-am amintit-o niciodat`, de[i am tot
\ncercat. M-a \ntrebat ce e cu mine [i unde vro-
iam s` ajung. M-a lini[tit. Nu [tiam unde sunt,
nu cuno[team pe nimeni \n zon`. I-am spus c`
vreau s` ajung la Manasia. M-a privit blând, a
\ncuviin]at, m-a luat de mân` [i m-a dus a[a
pân` \n fa]a apartamentului lui, dup` care a

21

C`ldurile iberice [i teatrul contemporan
Jurnal de
bord(ur\)
Gelu Vla[in
gelu.vlasin@fedrom.org
http://geluvlasin.blogspot.com/
Suntem deja \n a doua jum`tate
a lunii septembrie [i la Madrid
oamenii se plimb` prin parcuri ade-
meni]i de cele 29 o C [i de progra-
mul foarte atr`g`tor al Centrului
Cultural „Circulo de Bellas Artes“
(www.circulobellasartes.com).
|n sala de teatru Fernado Rojas este
prezentat` piesa „Omul pern`“ (El
Hombre Almohada) scris` de dar-
maturgul irlandez Martin McDonagh
catalogat de c`tre critica de specia-
litate drept una dintre revela]iile tea-
trului contemporan.
© afi[ Mugur Grosu
# 3 — noiembrie 2007
22
| ntr-un stat totalitar (f`r` nume) un
scriitor (Katurian) este arestat [i inte-
rogat pentru con]inutul oribil al po-
vestirilor sale pentru copii [i pentru
rela]ionarea acestora cu o serie de cri-
me. |n timpul interogatoriului sus]in-
ut de doi poli]i[ti, Katurian rememo-
reaz` detaliile copil`riei [i scene oribi-
le din povestirile sale. Un spectacol
impresionant care merit` v`zut \n
timp ce \n sala coloanelor (Sala de
Columnas) pasiona]ii de muzic` se
delecteaz` cu Muzica Secolului XX
(La musica del siglo XX): Igor Stra-
vinsky, Maurice Ravel, György Ligeti,
Claude Debussy, Alban Berg, Bela
Bartok, Arnold Schönberg, Manuel
de Falla. |n aceia[i sala – Fernando
Rojas – faimoasa Comapanie de Dans
Modern din Beijing (China) are pro-
gramat un spectacol cu siguran]`
SGB & VLA{IN
impresionant, iar \n Sala Maria Zam-
brano ibericii se preg`tesc pentru o
lansare de carte (La RTVE de los ciu-
dadanos) semnat` de Carmen Caffa-
rel cu participarea lui Luis Fernandez,
Alex Grijelmo [i Juan Jose Ortega del
Blanco – Editura „Ediciones del Labe-
rinto“) \n timp ce \n sala nou` specta-
torii vor avea parte de un recital poe-
tic sus]inut de Antonio Puente din
cartea Vocea [i umbra sa (La voz y su
sombra) publicat` la Editura Idea. {i
nu \n ultimul rând ar trebui sa vorbim
despre o splendid` expozi]ie din Sala
Goya intitulat` „}ara \ntunecat`“ (El
pais tenebroso) dedicat` uneia dintre
figurile cele mai reprezentative ale
avangardei poloneze: pictorul [i scrii-
torul Bruno Schultz.
Tinerii scritori spanioli \ntre „mân-
drie [i prejudecat`“ LA RTVE DE
LOS CIUDADANOS
|n modul cel mai firesc posibil, ma-
joritatea tinerilor scriitori spanioli se
asociaz` [i formeaz` mici nuclee lite-
rare prin intermediul c`rora \ncearc`
s`-[i promoveze crea]iile literare.
Unele asocia]ii sunt foarte bine orga-
nizate, au reviste proprii, concursuri
literare [i posibilitatea de acordare a
burselor de crea]ie. Un exemplu \n
acest sens este Asocia]ia tinerilor scri-
itori AENIGMA (www.ajaenigma.
org) din Insulele Canare. Cu o bogat`
agend` de activit`]i (peste 50 pe par-
cursul unui an) asocia]ia organizeaz`
anual [i un concurs literar cu partici-
pare interna]ional`, la care particip`
\n jur de 200 de persoane din peste 30
de ]`ri. De asemenea public` anual o
antologie cu texte ale membrilor aso-
cia]iei [i editeaz` o revist` intitulat`
„Cerneal` pe hârtie“ (Tinta sobre pa-
pel). Mai multe informa]ii despre aso-
cia]iile scriitorilor din Spania pot fi
g`site la urmatoarea adresa: http://
www.escritores.org/recursos/asociaci-
ones.htm, dintre care se diferen]iaz`
cele care se ocupa \n principal de pro-
movarea tinerilor – Asocia]ia Tineri-
lor Scriitori \n limba catalan` – Asso-
ciació de Joves Escriptors en Llengua
Catalana – A.J.E.L.C. (www.ajelc.cat)
cu sediul \n Barcelona [i Asocia]ia Ti-
nerilor Scriitori din Regiunea Murcia –
Asociación de Jóvenes Escritores de la
Región de Murcia – AJEM. |n pri-
vin]a agen]iilor literare (care \n Ro-
mania sunt de domeniul fantasmelor)
ar trebui s` v` face]i o simpl` impre-
sie aruncând o privire la: http://
www.escritores.org/recursos/agent-
es.htm. Deci, [i prin urmare ar trebui
s` l`s`m la o parte polemicile, preju-
dec`]ile [i mai ales teribilele autovic-
timizari [i s` lu`m exemplul occiden-
tal. To]i cei care vor, cred [i sper` c`
au ceva de spus la nivel de mi[care
literar` pot s` se asocieze foarte sim-
plu [i s` se constituie \ntr-un adeva-
rat nucleu literar. Cu siguran]` ca
nici USR-ul [i nici ASPRO n-ar mai
avea nimic de comentat. Sau dimpo-
triv`.
© foto Cristina Vladu
Vasilic\
Rafaelei
SGB, stoiangbogdan@yahoo.com,
http://sgb.ablog.ro
Acum, Vasilic` este singura fiin]` pentru care
mai merit s` tr`iesc.
Acum, Vasilic` este singura fiin]` pentru care mai
merit` s` tr`iesc.
Nu pentru c` l-am crescut de când era cât o nuc`.
Nu pentru c` l-am ad`postit de fiecare dat` \n
pumn.
({i pumnul, la mine, moare ultimul). Nu.
A venit de capu’ lui \n baraca mea,
dup` ce executasem vreo patru luni de carcer` [i-
mi mai trebuiau
vreo dou` zile pân` s-o iau razna
de tot. Eram singur [i anul mai avea mult pân` s`
compenseze ochiul
pe care i-l scosesem pu[tiului aceluia, care tri[ase
la barbut. De când l-am v`zut
am [tiut c` avem multe \n comun.
De-atunci, Vasilic` este partenerul meu.
Eu l-am \nv`]at toate bunele maniere.
Eu l-am hr`nit cu boabe de fasole, cu [orici, cu pâi-
ne goal`, cu tot ce era mai bun.
Pân` când s-a f`cut cât o pisic`. Iar când \l strigam:
Vasilic`!?
se ridica \n dou` picioare ca s`-l iau \n bra]e
de-nnebuneau gardienii privindu-l prin vizet`.
Se auzise \n toat` pu[c`ria despre Vasilic` [obolan-
ul lui SGB
[i când m-am liberat, l-am luat acas`.
Acum, pentru el nu-mi iau gâtul,
fiindc` n-a[ vrea s` se bagabon]easc` prin subso-
lurile blocului
[i s` \i frâng` inima vreo [oricioaic` flu[tiuratic`.

(prolog)
un cristian
Ca [i \n cazul blogurilor, videopoemul este legat
de prejudecata tehnologiei. |ncerc`rile de dez-
volare au fost [i sunt \nc` palide (\n 2000, Uniu-
nea Scriitorilor a realizat sub \ngrijirea lui
Lauren]iu Ulici, CD-ROM-ul „Poe]i români de
azi“, iar spre sfâr[itul acestui an, Asocia]ia Scrii-
torilor din Bucure[ti propune \nregistr`ri video \n
capital` cu 27 de scriitori, premiile USR [i ASB,
\n timp ce, TVR-ul, de[i prin statut, are [i capa-
cit`]i [i ceva tradi]ie, p`time[te la capitolul per-
forman]e). Valoarea experimental` cap`t`, deci,
dou` nuan]e limitative (videopoem – de ce doar
poezie? [i „cine sunt cei care apeleaz` la noua
formul`, autori de prim` mân` sau doar r`s-
pândaci cu aere literare?“ (am for]at nota, pentru
a pune degetul pe rana deschis` de contestatari).
A edita poezie nu este o mare realizare \n Ro-
mânia. Num`rul infim de cititori dovede[te
e[ecul financiar al demersului. Managerial, tre-
buie s` [tii s` pierzi [i s` \n]elegi c` eticheta
„editor de poezie“ pare mai curând un moft. Ra-
portându-ne, \ns`, la num`rul „declarat“ de
poe]i, a o edita devine o necesitate \n care se-
lec]ia este cu mult mai important` [i poate de-
valoriza o colec]ie. Fac aceast` parantez` pen-
tru a demonstra c`, iat`, videopoemul, ar fi o
[ans`, printre altele, \n a ajuta \n primul rând au-
torii [i editurile care nu pot ajunge \n libr`rii.
Subiect la ordinea zilei, cum s-ar spune, vi-
deopoemul are un istoric [i câ]iva reprezentan]i.
Teoretizând sau nu, impunând sau nu o form`
de promovare (personal insist pe acest aspect),
fiecare dintre ace[ti autori de video-poeme pu-
ne pasiune. De dragul ei [i al literaturii, s` fim cu
luare aminte.
~N CESTIUNEA VIDEOPOEMULUI
O BIOGRAFIE A VIDEOPOEMULUI
Andrei Ruse
Despre experien]ele video \n poezie pu-
tem vorbi \ncepând \nc` din anii 20 ai
secolului trecut, referindu-ne la supra-
realism [i dadaism, \ntrebându-ne \n ace-
ea[i m`sur` dac` nu cumva acest „gen“
este singurul urma[ al curentelor preciza-
te. Cel ce a ini]iat astfel de manifest`ri,
\ntr-un domeniu mai larg, incluzând [i
pictura, fotografia, sculptura [i apoi ani-
ma]ia este printre cei mai inventivi
arti[ti ai acelor timpuri, Man Ray. Aces-
ta s-a n`scut \n 1890 \n Philadelphia, co-
pil`rind \n America, dar tr`ind mare par-
te a vie]ii la Paris (unde a [i murit, \n
1976), acolo unde i-a cunoscut [i a cola-
borant cu nume precum Berenice Ab-
bott, Lee Miller, Duchamp, Stieglitz, Pi-
casso [i Dali. Membru al mi[c`rii dadais-
te [i singurul membru american al
mi[c`rii suprarealiste din Fran]a, Man
Ray este cunoscut mai mult ca scriitor,
fotograf [i pictor („I paint what can not
be photographed. I photograph what I
do not wish to paint“), pe lâng` o biogra-
fie impresionant`, \ns` dac` este s` ne re-
ferim la fenomenul actual de videopoem
(intitulat de Ray ca cine-poem) [i la un
irtoric al acestuia, putem \ncepe de aici.
Experimente suprarealiste video \ns`
nu au avut o continuitate puternic` \n
Europa, dac` este s` raport`m curentul
la ]ara unde acestea au fost consacrate,
adic` Statele Unite ale Americii. Por-
nind de la genera]ia Beat pân` acum,
aproape c` nu exist` vreun autor impor-
tant care s` nu se fi implicat \n astfel de
proiecte. Evident, \n timp, defini]ia poe-
ziei video s-a tot modificat, trecându-se
de la combina]ii de pictur` [i fotografie
\n mi[care pe versuri la \nregistr`ri,
film`ri simple cu autori recitând,
anima]ii pe calculator, muzic` sau orice
alt background sonor combinat cu partea
video. Din anii 70 pân` acum experi-
mente au tot fost, aproape \n toate ]`rile,
\ns` nu s-a putut vorbi deschis [i concret
despre un concept de videopoem.
VIDEOPOEMUL AZI
Recent, dup` anii ’90, \n Statele Unite,
Canada [i \n Europa, \n special \n Ger-
mania [i \n Fran]a, g`sim bazele acestui
fenomen, care a intrat acum \ntr-un lim-
baj obi[nuit atunci când exist` referin]e
legate de literatur`. Autorii sunt destui la
num`r, \ns` nu exist` autori consacra]i \n
acela[i timp [i \n literatura clasic` (posib-
il aici s`-l preciz`m doar pe Billy Collins,
scriitor american cu un num`r destul de
mare de videopoeme.), regizori de video-
poeme cunoscu]i sau chiar videopoeme
de succes. Conceptul \ns` este un succes,
ajungându-se acum chiar la festivaluri
interna]ionale de videopoeme (4 la nu-
m`r: cel din Vancouver, Chicago, San
Franciso [i Roma), seri de proiec]ii de
videopoeme, poezie stand-up, unde sunt
impicate [i film`ri video, etc.
Nici nu mai putem vorbi \ns` dup`
anii 90 de o defini]ie, ci de o alipire a ex-
perimentelor cu experimentele din do-
meniul publicit`]ii sau chiar a filmului de
scurt metraj, dar pornind \ns` bine-\n]e-
les de la textul poetic.
Videopoemele ast`zi nu sunt greu de
g`sit. Baza acestui gen, cum de altfel [i
baza oric`rei informa]ii \n aceste timpuri,
este internetul. Pe site-uri cu suport vi-
deo, precum YouTube sau Metacafe se
g`se[te acum un num`r impresionant de
videopoeme, atât a celor vechi cât [i
nout`]i, curpinzând poezie contempo-
ran` din Spania, Germania mai ales [i,
mai nou, chiar România.
De altfel, nici realizarea lor nu este ce-
va foarte complicat. Soft-urile tot mai
complexe, dar u[or de utilizat, permit
oric`rui \ncep`tor \n acest domeniu s`
creeze anima]ie video, fie aceasta [i prin
mi[carea unor fotografii [i introducerea
textului pe acestea sau \mbinarea cu
\nregistrarea autorului audio [i a unui
video poemul
fond sonor. A realiza un material video
pe un text, de aproximativ 1-2 minute
(cam aceasta este media), devine ceva
elementar, \n special \n rândurile noii ge-
nera]ii, care vine dup` comunism [i este
foarte obi[nuit` cu tehnica acestor ani.
Important` r`mâne \ns` combinarea ele-
mentelor \ntr-un videopoem, combina-
]ia textului cu fotografiile, culorile, muzi-
ca, etc. Scopul videopoemului este s` vin`
ca ceva \n plus poeziei, o alt` membr`
cum ar fi, mult mai dezvoltat`, \ns`
exist` evident cazuri când acest lucru nu
se \ntâmpl` [i, \n general, la noi cel
pu]in, nu putem \nc` vorbi de videopoe-
me de calitate, ba chiar mai mult de video-
poeme care stric` poezia. Printre cei mai
aprecia]i de public ([i vorbim aici de un
public nou, un public al videopoemlor
creat \n ultimii doi ani doar, cuprinzând
atât scriitori dar mai ales oameni care nu
au nicio treab` cu literatura, dar sunt cu-
rio[i [i \ncânta]i de videopoeme) sunt
R`zvan }upa, Andrei Ruse [i Mugur Grosu.
Videopoemul are partea bun` de a se
apropia de necititorii poeziei clasice, de a
fi r`spândit foarte u[or, pe net, printr-un
simplu link, dar nu are parte de o critic`
puternic`, pentru c` aceasta nu exist`
momentan. Criticii acestui gen vor fi pro-
babil regizorii [i ini]iatorii demersului,
care vor c`p`ta tot mai mult` experien]`.
VIDEOPOEMUL |N ROMÂNIA
Pân` \n anii 2000 nu se poate discuta de-
spre videopoem \n România. Exist` \ntr-
adev`r multe experimente video destul
de interesante, pornind de la supra-
reali[ti, trecând prin anii 70 – 80, unde
diver[i autori, chiar [i Nichita St`nescu
ca exemplu, au folosit anima]ia sau au
colaborat pentru a crea ceva asem`n`tor
videopoemului de acum. Lucrurile \ns`
sunt destul de vagi, nu exist` o organiza-
re foarte bun` a acestor materiale, majo-
ritatea nefiind interesa]i de istoria auto-
hton` a acestui curent [i de fapt, nu
avem o mare istorie a acestui curent.
Doar de câ]iva ani putem discuta despre
videopoem \n România, unde singurele
locuri unde poezia [i-a mai ie[it din con-
turul bine definit de genera]iile anterioa-
re [i [i-a mai dat \n petic sunt spa]iile on-
line, site-urile de literatur` [i, mai nou,
blogurile de acest tip. Putem vorbi de
apari]ia [i punerea \n discu]ie a dezvol-
t`rii acestui gen [i a literaturii multime-
dia (incluzând aici [i \nregistrari audio [i
video ale autorilor) de la crearea Hyper-
literaturii. Marius Ianu[, ini]iatorul [i ad-
ministratorul blogului, chiar inten]iona,
la \nceput cel pu]in, promovarea video-
poemelor. Aceasta \ns` nu s-a \ntâmplat,
au existat doar multe discu]ii unde este
bine s` amintim nume precum Sorin
Dinco sau Mugur Grosu, ambii cu pu]ine
experimente pân` \n ultimul an [i destul
de departe de ceea ce acum putem defini
ca videopoem.
Ca autori \ns`, lucrurile au \nceput s`
se mi[te mult de câtiva ani, prin R`zvan
}upa [i chiar C`t`lin Lazurca, \ns` nu
exista niciun suport tehnic din partea
unui site literar. Demersul a fost respins
cu destul` reticen]`, chiar dac` \n
str`in`tate lucrurile erau demult stabili-
te. Site-uri precum Club Literar sau Poe-
zie.ro, unde putem pomeni de Claudiu
Komartin sau Radu Herinean nu au dez-
voltat un sistem bun [i nu au permis
acestei noi forme de cultur` s` intre \ntr-o
normalitare necesar` [i, dup` cum spu-
neam, pe Hyperliteratura s-au purtat nu-
mai dezbateri mai mult, pân` la \nchide-
rea blogului din probleme administrative
\n iulie 2007.
A existat \ns` Sketche, primul blog li-
terar cu scop de promovare a literaturii
multimedia. Acesta a fost creat recent,
\n decembrie 2006, de Andrei Ruse, [i a
avut o via]` destul de scurt`, pân` \n lu-
na aprilie a acestui an, din cauza unor
probleme de ordin tehnic. A avut parte
\ns` de succes, câ[tigând locul 3 la
concursul RoBlogFest 2007 (cel mai im-
portant concurs de bloguri) la categoria
„cel mai bun blog de cultur`“ [i ajungând
\n doar câteva luni printre cele mai
urm`rite spa]ii online dedicate culturii,
dup` poezie.ro, care, având peste 5000
de utilizatori, este f`r` discu]ie cel mai
vizitat site de literatur`, chiar dac` nu
exist` nicio calitate excep]ional` sau de
cele mai multe ori m`car bun` a textelor
[i nici nu se vorbe[te despre proiecte
multimedia.
Dar odat` cu \nchiderea Sketche-ului,
demersurile nu s-au oprit. A fost creat
blogul Literatura Multimedia (http://video
poeme.xhost.ro), tot de Andrei Ruse,
dar \mpreun` cu R`zvan }upa, care do-
rea crearea unui spa]iu dedicat exclusiv
videopoemului. La \nceput acesta s-a
dorit a fi mai mult o pagin` cu trimiteri
spre autorii autohtoni de videopoeme,
dar a ajuns \ns` o arhiv` destul de bun`,
cuprinzând majoritatea videopoemelor
create dup` anii 2004-2005 [i majorita-
tea autorilor. Putem afla asta chiar [i \n
descrierea blogului: „literatura multi-
media s-a n`scut din nevoia de organi-
zare a autorilor de videopoeme \ntr-un
spa]iu online specializat pentru acest
gen de cultur`.“
Ultimul demers al lui Andrei Ruse,
al`turi de o echip` administrativ` nou`
(Mirela Neculcea, Lauren]iu Enache [i
Miruna Vlada) mult mai complex, este
ROcultura (http://rocultura.xhost.ro),
un blog alternativ, atât de literatur` cât [i
de literatur` multimedia. Proiectele onli-
ne realizate aici spun multe despre su-
portul oferit noului curent: Video biblio-
teca, o libr`rie online cu peste o sut` de
videopoeme ale autorilor clasici pe care-
i men]ionam mai devreme, pornind \nc`
din 1890, cu o \nregistrare a lui Walt
Whitman; Audio biblioteca, cu o libr`rie
dedicat` numai domeniul audio, \n prin-
cipiu mergând tot pe autori clasici, dar [i
pe remixuri moderne realizate pe \nreg-
istr`rile acestora; [i nu \n ultimul rând
suportul autorilor de videopoeme, sepa-
rat de Literatura Multimedia, ROcultura
fiind singurul loc unde se pot g`si astfel
de materiale [i nu pu]ine la num`r.
De[i s-a tot spus c` videopoemul nu
este ceva benefic poeziei, \n ultimul an
mul]i autori au riscat \n acest domeniu,
astfel avem un num`r destul de impor-
tant atât de realizatori (regizori) cât [i de
autori care colaboreaz` pentru a realiza
astfel de materiale: Andrei Ruse, Bogan
Ni]`, C`t`lin Lazurca, Claudiu Komar-
tin, Dan Sociu, Elis Ioan, Lauren]iu Ena-
che, Gelu Vla[in, Grigore {oitu, Mihai
Ti]a, Mihai Zabet, Mugur Grosu, R`zvan
}upa, Vasile Leac, Victor Gavril [i al]ii,
de altfel foarte multe persoane implicate
[i sus]in`toare ale acestor demersuri,
\ns` lista ar fi mult prea mare pentru a fi
enumerat`. Se a[teapt` oricum [i mai
mul]i autori de acest gen, care sunt
\ncânta]i s` dezvolte aceste proiecte.
Ce este de remarcat \ns` este origina-
litatea fiec`rui autor, fiecare mergând pe
o cu totul alt` idee \n acest domeniu [i
diversificând genul literar multimedia.
Unii insist` mult pe imagini [i text pu]in,
unii realizeaz` videopoeme de 1-2 minu-
te, dar mai nou au ap`rut [i videopoeme
bazate pe cicluri sau pe texte foarte mari,
de 5-6 sau chiar 7 minute. Muzica difer`
la fiecare autor, \ns` exist` un fond co-
mun precum jazz-ul, dar este greu s` \n-
cadr`m toate videopoemele aici. Majori-
tatea folosesc textul [i imaginea textului,
al]ii merg [i pe \nregistr`ri proprii. Calita-
tea [i efectul videopoemului las` \ns`
mult de dorit deocamdat`, \ns` cel pu]in
\n ultimul timp demersurile se v`d [i asta
este un lucru benefic, poezie \ncepe s`
mearg` la saloane de \nfrumu]esare [i
\ncet \ncet, mai ales autorii care au
\nceput mai din timp aceste experimente,
reu[esc s` aduc` ceva nou, comparativ [i
cu ce este \n afar` \n acest moment, unde
chiar [i o \nregistrare video banal` cu au-
torul recitându-[i un text este considerat
videopoem.
revistapanamea.wordpress.com
Andrei Ruse s-a n`scut la 16 decembrie 1985
\n Bucure[ti. A publicat pe diverse site-uri
de literatur` [i a avut diverse proiecte culturale,
cele mai multe online (dintre cele mai cunoscute,
blogul colectiv Sketche, Literatura Multimedia [i
ROcultura), proiecte multimedia (videopoeme,
mixuri audio) [i colabor`ri. A debutat cu volumul
BLACK JOB, la editura Vinea, \n 2007.
Actualmente, este analist cercetare \n trustul
MediaPRO [i student al Facult`]ii de Litere, anul II,
\n cadrul Universit`]ii Spiru Haret.
23

Problema video-poemului
Cezar Nicolescu
PRETEXT
UN redactor [ef, UN director, UN Cris-
tian mi-a cerut s` scriu articolul de fa]`
despre video-poem. |ntruc\t \n ultimii
ani am lipsit de la orice manifestare lite-
rar` [i am refuzat s` mai public propune-
rea, venind din partea lui, mi s-a p`rut
onorant` [i f`r` posibilitate de refuz.
METATEXT
De ce video-poem?
Am v`zut \n ultimii doi ani din ce \n ce
mai multe scurt metraje române[ti
despre care se spune c` ar fi video-poe-
me. Autorii acestora spun c` sunt greu
de f`cut ceea ce explic`, poate, c` cele
mai multe (dintre produc]iile române[ti,
evident) respect` o formul` simpl` de re-
alizare: imagini filmate \n natur` timp de
maxim 9 minute (YouTube.com nu ac-
cept` deocamdat` produc]ii mai lungi)
peste care, op]ional, se aplic` un special
efect sau… dou` cu ajutorul unui soft-
ware pentru utilizatori casnici (cel mai
mare randament pare s` \l aib` imaginea
convertit` rapid \n alb-negru) care se
combin` cu o coloan` sonor` – aproape
\ntotdeauna o melodie, mai mult sau mai
pu]in cunoscut`, \mprumutat` f`r` [tir-
ea autorului – [i un text original intro-
dus ca o subtitrare care nu este cu nimic
deosebit` de ceea ce vedem la televizor.
Efectul unei astfel de realiz`ri asupra
lectorului-spectator nu poate fi dec\t
unul banal:
Prima mea vidio]enie
Mugur Grosu
N u [tiu al]ii cum sunt…, c`
nici despre mine n-a[ [ti ce s`
spun. Când Marin Mincu, prin
’99, m-a onorat prima oar` cu
discursul s`u abraziv, am aflat
multe lucruri noi despre mine
pe care nu mi le-am imaginat
niciodat`… „Mugur Grosu a-
nun]` orgolios apari]ia unui nou
insurgent, de coloratur` neoexpre-
sionist`. Ceea ce mi se pare cu to-
tul remarcabil la tân`rul plastician
(Mugur Grosu face parte din
breasla pictorilor din Constan]a)
este tocmai amplitudinea eului dic-
tatorial care ia \n posesie cadrul
extern/intern, nesinchisinud-se a-
proape deloc de retoricile care-l
preced.“ N-am \ndr`znit s` \l
contrazic, chit c` la partea cu
pictura eram astfel \n impos-
# 3 — noiembrie 2007
tur`: \ntâi c` ce f`ceam eu era
grafic`, apoi c` picam oaie
neagr` \n orice breasl`: printre
poe]i eram pictor, printre arti[ti
„cam“ poet (s` m` denun] c-am
picat de trei ori examenul la Arte
Plastice? Când unica-mi „per-
forman]`“ notabil` a fost c`, la
24
~N CESTIUNEA VIDEOPOEMULUI
Vorbind despre acest gen de exprima-
re artistic`, Anca B., student` \n anul al
doilea la {tiin]e Politice a spus: „Nu [tiu
ce s` zic, seam`n` cam prea mult cu un
videoclip, doar c` e f`cut mai prost. Nu-
mi place ideea, e prea lent [i m`
plictise[te.“ |n schimb, Iulian M., stu-
dent \n anul al patrulea la Drept, a m`rt-
urisit: „Mi se pare interesant` ideea, de[i
realizarea cam las` de dorit. Ar trebui s`
vorbeasc` tipii `[tia cu un regizor, s` le
fac` [i lor o aranjare de calitate. Altfel,
am impresia c` m` uit la un film din anii
50 [i asta e na[pa!“. (http://campus.cji.ro/
ro/vara2007/15/391/)
Un astfel de video-poem nu poate fi
experiment literar – a fost, o [tiu mul]i
oameni, acum aproape o sut` de ani!!!
S-a transformat oare \ntr-o specie de po-
ezie? Personal, sunt convins c` cei mai
examenul de crea]ie, pe-aceea[i
map` de lucr`ri luam \n primul
an nota maxim` [i-n urm`torul
an pe-aia minim`… Fix cu ace-
lea[i lucr`ri.). Bun, am publicat
patru c`r]i. Trei de poezie, s-ar
spune. Dintre care dou` cumva
pe lâng` cinstitul fenomen cul-
tural amintit: o colec]ie de sms-
uri [i-nc` una de mixuri cu ti-
tluri decupate din ziare. {i cum
totul trebuie s` poarte un nume,
am dat editurii un titlu pentru
noua colec]ie: Zapping poetry,
dup` un filmule] pe care-l asam-
blasem, zic liric, din subtitr`rile
unor programe TV. C` asta nu-i
poezie, s-a spus. Da’ nici art`.
Nici film. Da’ ce-o fi?…Exist` o
\ndeletnicire prin bresle, o aple-
care spre calapod, un tabiet, o
manie de-a anexa orice ciob de
real prin numire, a eticheta,
castra, fereca \n borcane anume
tot felul de culturi – mur`turi,
\ncolonate nevrotic, cu vârf. Ca
[i cum ne-am preg`ti de ierna-
tul perpetuu. Când putem s-o
lu`m \n sens invers, mai simplu:
un m`r nu va \nceta a fi fruct
dac`-i numit, subit, par`. |n li-
teratur`, art`, cultur`, acela[i
fruct preocup`: crea]ia. Doar
uneltele se schimb`, de[i nu-i
definesc, nici impun con]inutul.
Cum fructul nu-i descris de bor-
can, eticheta cu atât mai pu]in
nu e fructul… M-am tot ferit s`
m` „legitimez“ cultural \n formule
mul]i critici [i teoreticieni serio[i ar ezita
s` spun` asta \n special din cauza bana-
lit`]ii acestor produc]ii. Totu[i…
TEXT (DE{I VIDEO POEMULUI NU
|I ESTE NEAP~RAT NECESAR)
Din 2001 tr`iesc cu mirajul Bostonului [i
asta nu din cauza Universit`]ii Harvard
ci a Universit`]ii Brown [i mai ales a edi-
turii John Hopkins. Mi s-a p`rut remar-
cabil \n acel an c` ceea ce \mi imaginam
\n mintea mea de adolscent tulburat era
deja teoretizat de c\]iva ani buni. Voi evi-
ta s` traduc caracteriz`rile la ceea ce nu-
mim video-poem ca specie [i m` voi re-
zuma s` enum`r numai c\teva concepte
pe care le consider importante pentru o
posibil` defini]ie a video poemului \n ca-
zul \n care cineva s-ar \ncumeta s` scrie
deja stabilite: artist, poet, scrii-
tor. |ntâi c` toate etichetele as-
tea ascund ni[te prefabricate
enorme (unele chiar expirate,
cr`pate). Dar nici creator nu-]i
po]i spune: nu e[ti demiurg, nu
sco]i iepuri din cu[m` (recuzita
era aici, s`cule]ul de scrabble e
pus pe mas`, clapele-s deja po-
trivite la pian. Tu aduci ni[te
degete [i amesteci/interoghezi
ceva dat. Restul e dib`cie, cu-
riozitate [i poft`). Actul de
crea]ie e, \n primul rând, pros-
pectiv. Dar prospector sun` ca
director, inspector, prorector: ca
naiba!. Mai bine spun „artizan“:
generator de „obiecte“ umile. {i
sun` fain: autoironic, eroic, la el
ca Tarzan, partizan… D`-le-n-
colo de etichete!
Când am f`cut primul filmu-
le], n-veam habar ce-o s` ias`,
nici cum s-ar numi ce-a ie[it. N-
aveam nici sinopsis, nici ca-
mer`, doar o idee pe care do-
ream s-o prezint \n Cenaclul de
Mar]i \ntr-un discurs cât mai
pu]in „tenebros“. O glos` iro-
nic` „mut`“ stârnit` de-un co-
mentariu stupid din Istoria ro-
mânilor din cele mai vechi timpuri
pân` ast`zi (Constantin [i Dinu
Giurescu) lâng` fotografia sta-
tuetelor de la Hamangia: „antic-
ipeaz`, cu cel pu]in cinci milenii,
Gânditorul lui Auguste Rodin
(1880), simbolizând for]a crea-
toare a gândirii umane!“. Poftim
una: VJ-ing, Remixology, Immersive
Aesthetics.
VJ-ING
|ntr-un limbaj imbecil, The Vj este un
DJ care amestec` sunet, text [i imagine
pentru a crea senza]ii noi. De fapt:
[…] a creative writer who manipulates
matter and memory by composing live
acts of image écriture repositioning the
movie loop as the primary semantic unit
of energy (Mark Amerika – EXCERPTS
FROM ’PORTRAIT OF THE VJ’)
De[i afirma]ia lui Amerika poate
p`rea pre]ioas` descrie foarte bine un
mix de proces cognitiv [i material al Au-
torului. Experien]a este redat` prin filtre
p\n` ce percep]ia Lectorului alunec` \n
interior [i unit`]ile semantice \ncep s`
creasc` de acolo [i s` capete sens. Aceas-
ta regula care sta la baza performance-
ului contemporan denumit generic
VJ-ing, este aplicabil` tuturor video poe-
melor de la \nceputul secolului 20 [i p\n`
azi. Totu[i VJ-ing-ul spre deosebire de vi-
deo poem r`m\ne, in general, fluxus art.
REMIXOLOGY.
Exitinz\nd conceptul \l putem folosi pen-
tru a descrie orice form` poetic` [i f`r` a
gre[i prea mult \l putem utiliza [i pentru
formele narative. Orice manifest al poe-
ziei video ar trebui s` sus]in` ca pe o
conditio sine qua non caracterul remixo-
logic al con]inutului pentru c` primul in-
strument de produc]ie [i post-produc]ie
este artistul. Deosebirea major` \ntre po-
emul tradi]ional [i video poem, privind
din unghiul remixologiei este redarea
mediat` a percep]iilor prin post pro-
duc]ie. Totu[i, ceea ce se mixeaz` deopo-
triv` pentru artist [i Lector nu sunt doar
imagini, sunet, text vorbit sau scris ci,
cultur`! Rezolvasem restul
[aradelor [i-acum ne lu`m de
centuri cu francezii… Las` c`
Brâncu[i \[i dep`[ise maestrul,
na c` [i cu un bibleou de necro-
pol`-i dai peste nas… Exagerez,
evident. |n ton cu tâmpenia
amintit`. Cum s-a ajuns aici?
De la nume. |ntâi c` erau dou`
personaje, nu unul. Din pricina
numelui atribuit grupului statuar
de un [mecher, al doilea a ajuns
o anex`: „Gânditorul [i femeia
sa“. {i a[a a r`mas: Gânditorul
\n sus, Gânditorul \n jos, simbo-
lizeaz` [i drege [i \i bate pe to]i.
El [i Superman. Ai un nume pe
buze, gata fandacsia! (A[a s-au
dus, ieri, [i cei 20 de ]`rani la
poli]ia din Mehedin]i, s` recla-
me c` l-au v`zut pe Superman
zburând peste satul Gemeni… E
[tire pe bune!) Dar ce vedem
noi la statuete? O femeie ges-
tant`, cu spatele dreapt [i un tip
ni]el coco[at, cu capul \n mâini.
Parc` st` pe bud`… Poate e
plictisit! Dar noi nu, Gândito-
rul! De ce nu Constipatul, de ce
nu Mahmurul, de ce nu Depre-
sivul, Lene[ul, Obositul? Nu, el
Gânde[te! Iar ea e anexa…
Cum a[a? Doar vorbim de neo-
litic, deci de matriarhat. {i-n
matriarhat ea e capul…Tot
lan]ul de interpret`ri aberante
(el = gânditor, apoi el = preRo-
din) ]ine de faptul c` un [mec-
hera[ din era noastr` patriar-
hal` a denumit ni[te piese din
matriarhat… Dac` am c`uta un
semnificant, un mesaj la (re)nu-
mitele statuete, ar trebui s` por-
nim cu femeia. {i de la faptul c`
pozi]ia ei, de fapt, este tipic`
pentru na[terea \n pozi]ie verti-
cal`, o tehnic` (dintre cele uita-
te) privind f`tarea f`r` dureri:
a[ezat`, cu spatele drept, cu
mâinile ap`sând pe un genunchi
mai mult, premisele cognitive, conclu-
ziile fiind ultima parte a post-produc]iei.
Remixological: the capacity to affecti-
vely assemble data into an image (even if
the image itself no longer exists, that is,
becomes a dense distribution of data
that slides by/through/with your subjec-
tive body as it selectively filter-enframes
it –– tagging it with your personal signa-
ture-style effects so as to give it more
meaning). Mark Amerika http://profes-
sorvj.blogspot.com/2006/10/remixologi-
cal.html
IMMERSIVE AESTHETICS.
Video poemul caut` Lectorul imersibil.
Lectorul caut` (video) poemul \n care
imersiunea este total`. Dorin]a nu este
nou` ea av\nd r`d`cinile \n perioada ba-
roc` (Edwina Bartlem, Reshaping Spec-
tatorship: Immersive and Distributed
Aesthetics) [i la fel ca \n trecut ea nu es-
te satisf`cut` pe deplin pentru c` spre
deosebire de VR sau hypertext, Lectorul
nu are dec\t semi-con[tiin]a propriei sale
prezen]e la fel ca \n cazul show-urilor TV
la care particip` doar prin simpla pre-
zen]` \n fa]a ecranului. Totu[i, „\n ce
punct se poate produce imersiunea?“
este o \ntrebare la care momentan nu
\mi pot asuma un r`spuns.
POST-TEXT
Video-poemul de[i u[or integrabil \n ce-
ea ce se cheam` New Media Art pare s`
fi fost sau s` fie una din formele pre-
merg`toare hypertextului contemporan
care \ncep\nd cu anii 90 abund` \n hy-
permedia.
De[i ambele forme de art` coexist`
diluarea video-poemului \n VJ-ing, VR,
video games sau hypertext pare a fi ine-
vitabil`.Totu[i specia exist`…
ridicat [i coatele \ndep`rtate…
Dar poate El, „Gânditorul“, cu g
de la gigi, s` fie cel ce i-a dat
pre]ioasele indica]ii?
N-a existat un scenariu, doar
ideea c` tot „cazul“ `sta, al Ha-
mangi]ei ar merita un tratament
special: o proiec]ie simultan`,
cu dou` ecrane al`turate, unde
aten]ia s` fie mereu distras` de
ce se \ntâmpl` pe ce`lalt ecran.
George Vasilievici avea o ca-
mer` de amatori, am strâns o re-
cuzit` minim` [i-am improvizat,
\ntr-un cadru mai mult decât
primitiv, ni[te situa]ii simpatice,
mute, cu doi prieteni: Sorin
Condrea [i prietena sa, Ruxan-
dra… Filmule]ele au fost gata
cu dou` zile \nainte de festivalul
EroTICA din 2001. La repe-
zeal`, am anun]at pe afi[ asta:
Cazul Hamangia, video-perfor-
mance. F`cusem un montaj mi-
nimal, direct din camer`, muzi-
ca curgea separat, de pe caseto-
fon, iar filmele erau gândite s`
\nceap` la un interval diferit
unul de cel`lalt, a[a c` eu st`te-
am cu ochii pe ceas [i cu dege-
tul pe 2 telecomenzi…
Proiec]ia din Clubul Touch
& Stay a strâns mult` lume, cu
mult peste a[tept`ri, a[a c` am
pus cinci serii de proiec]ii una
dup` alta, pentru lumea care
a[tepta la coad` – mul]i s` mai
vad` odat`, c`ci schema cu
deturnarea aten]iei printr-un
discurs vizual paralel reu[ise…
S` fi fost `sta primul meu vi-
deo-poem, cum se „zice“ acum?
Sau doar o vidio]enie? Habar
n-am…
Azi, când sunt atâtea op]iuni
gen YouTube etc, orice vidio-
]enie are etichetele ei, [i [ansa
democratic` de-a fi ridicat` la
rang de art`… Sau poezie +
art`. Sau po-art`…
 ESTE. SE AFL|. EXIST|

S-a terminat erotismul!?! BLOGROLL

Miruna Vlada miruna17vlada@yahoo.com Blogurile [i literatura

„Am fost joi la cafeneaua erotic` Twice. Un enun] de-`sta m-ar duce cu
g\ndul la indivizi \ntin[i lene[i pe sofale, tr`g\nd din narghilele, \n timp ce
fete \mbr`cate sexy (cu dezbr`catul sexy e mai complicat…) trec printre
clien]i pun\ndu-le obsesiv ([i obsedant) |ntreb`rile Bun`voin]ei: Cofi? Ti?
Mi?“ (www.michaelhaulica.worpress.com)
Paul Radu e plin de idei. Iar anul trecut s-a gândit s` pun` pe picioare
un proiect controversat: Cafeneaua Erotica Twice, care autodefinit`
sun` cam a[a: club de discu]ii libere despre sex [i erotism \n cultur`:
art` vs. mentalit`]i sociale, aproxim`ri individuale de zi cu zi avand ca
scop redescoperirea trupului uman prin desen, fotografie, montaje vi-
deo, literatur`, film, dans [i teatru. Anul trecut am participat ca invitat`
„erotic`“ a Cafenelei, anul acesta m-am implicat mai serios \n proiect,
\n organizare si moderare. De ce? Pentru ca vreau s` \nv`] cum se or-
ganizeaz` un eveniment [i pentru c` am putut cunoa[te oameni foarte
diferi]i [i foarte interesan]i. Am mizat \n acest proiect \n primul rând pe
caracterul s`u de dezabetere, de \mp`rt`[ire a ideilor. Mai ales când
vorbim despre erotism [i mai ales când o facem din perspectiv` cultu-
ral` avem tendin]a s` ne pierdem \n no]iuni, tabuuri, temeri, ironii gratuite.
Dezinhibare e prea pompos spus, dar ne-am propus un dialog firesc pe
tema erotismului de orice fel.
Vara asta am reunit la Cafenea c`r]i, pictori, esei[ti, poe]i, feministe,
debutan]i, romancieri, editori, jurnali[ti al`turi de care publicul activ al
serilor de fiecare joi a dezb`tut intens toate „pozi]iile“ erotismului. Teme-
le puse \n discu]ie au sunat cam a[a: Ascetul dorin]ei (lansare de car-
te), Literatura erotic` \ntre estetic [i comercial, Sexul vinde, exist` litera-
tur` erotic` româneasc`?, Nudul \n pictur`, Iubirile Fridei, Maraton de
poezie erotic`, Despre \ntâlnirile online– \ntre aventuri de-o noapte [i
c`s`torie, Povestea doamnei O (lansare de carte), Mass media despre
sexe [i Rondo capricioso– revolta \mpotriva erotismului explicit. Audien]a
Dan Per[a http://persa.ablog.ro
E
u am f`cut pagini web \nc` de pe la \nceputul
Internetului \n România. Situl unei e-reviste,
situri pentru teatre, pentru râ[ni]e de cafea,
pentru fabrici de mobil` etc. O pagin` web te
face s` gânde[ti \ntr-un anumit fel: s` coordo-
nezi informa]iile \ntr-un \ntreg, s` anticipezi im-
pactul… Prima dat` când am dat nas \n nas cu
administratorii de bloguri [i m-am apucat s`-mi
fac un blog, l-am gândit ca pe o pagin` web.
Mi-am dat apoi seama c` nu se cade s` proce-
dez a[a, pentru c` blogul nu e un „\ntreg“, ci are
o desf`[urare secven]ial`. Scrii azi o \nsemnare,
mâine alta, mai postezi un text literar – [i
a[tep]i vizitatori, eventual comentatori. Mi-am
f`cut blogul crezând c` el poate s` fac` vizibile,
unui segment de oameni pasiona]i de literatur`,
c`r]ile mele – o treab` la care se gânde[te orice
scriitor. Nu cred \ns` c` mi-am f`cut cititori mai
mul]i datorit` blogului. Exist` acolo un contor
[i \n trei luni, \mi zice contorul, am avut circa
[apte mii de vizitatori. Cu siguran]`, nu sunt
IP-uri unice. |ns` blogul mi-a folosit pentru c`
am putut intra \n contact cu al]i blogeri, [i, de
fapt, mi-a folosit faptul c` am putut vizita alte
bloguri, de unde mi-am dat seama de un lucru
care altfel mi-ar fi fost cu totul inaccesibil: cine
sunt cititorii de ast`zi, care e orizontul lor de
a[teptare [i, mai ales, care e nivelul lor de lec-
tur`. {i nu pot spune c` n-am fost dezam`git.
Cele mai multe bloguri literare sunt mai de-
grab` afl`ri \n treab` decât eforturi de a cu-
noa[te [i a face cunoscut` literatura. |n mod si-
gur [i viziunea mea e un pic pervertit`, pentru
c` am lucrat ani de zile la mul]ime de reviste
culturale [i a[ fi vrut ca blogurile s` fie, folosind
specificul [i atributele lor, la nivelul unei revis-
te culturale. Adic` s` urm`reasc` nu doar ce e
la mod`, c`r]ile c`rora li se face reclam`, ci s`
\ncerce o selec]ie, dar din \ntreaga noastr` lite-
ratur`. |ns` blogerii care comenteaz` literatura,
citesc doar ce li se recomand` de editorii inte-
resa]i s` vând` [i, \n felul acesta, particip` la co-
rup]ia valorilor literare. Literatura român` ar
p`rea, \n perspectiva lor, alc`tuit` din cei 1-2
scriitori la mod` (adic` mai bine promova]i de
cercurile de autoritate literar`, ce se adun` \n ju-
rul USR [i a vreo 1-2 edituri). Or sunt, har
Domnului, sute de scriitori [i dintre ace[tia,
exist` câteva zeci foarte buni.
Cred c` „normalitatea“ se va ob]ine atunci
când to]i ace[ti scriitori se vor afla \n aten]ia
publicului [i vor fi comenta]i \n egal` m`sur`,
cititorii c`utând ([i fiind capabili s` descopere),
la fiecare, ce este original. De aceea prefer nu
blogurile cititorilor, de care am fost interesat la
\nceput, ci pe ale scriitorilor [i ale criticilor mai
mult sau mai pu]in consacra]i. Ei au o perspec-
tiv` mult mai larg` asupra literaturii care se
scrie la noi [i ei [tiu c` o carte a unui scriitor ro-
mân ofer` cititorului ceva ce niciodat` o tradu-
cere nu va reu[i s`-i ofere: un nivel estetic,
stilistic [i lexical pe care traducerile nu au cum
le \nf`]i[a. Blogul pe care mi-a[ dori s`-l v`d
f`cut de cineva, e unul care s` preia ideea de
acum câ]iva ani a revistei „Cuvântul“, care
f`cea, \ns` prin critici autoriza]i, o selec]ie lu-
nar` de carte pe domenii, \n urma c`reia se
ajungea la un top anual. Dar blogurile sunt prea
„democratice“ pentru a se putea crea un blog
de acest soi. Partea rea: ele sunt de cele mai
multe ori un soi de improviza]ii, autorul avân-
du-se ca subiect pe sine \nsu[i, improviza]ii \n
care cei care nu au chef s` citeasc` sau s`
\nve]e, prefer` s` se „exprime“. Iar partea bun`
a blogurilor cred c` st` \n capacitatea lor de a
asigura o comunicare uman` mult peste tot ce
a existat pân` acum.

alternativa average
nu a dep`[it de fiecare dat` 30-35 de oameni, majoritatea persoane ac-
tive \n domeniul cultural dar a existat [i un 5% de simpli curio[i, tineri,
din domenii foarte diverse. Mass media ne-a dat târcoale, s-a scris \n
pres`, s-au luat interviuri pentru mini reportaje, nu ne plângem de asta.
O s` povestesc acum care dintre serile erotice de joi mi-au pl`cut
cel mai mult. Pe 19 iulie am vrut s` discut`m despre erotismul \n litera-
tura român` contemporan` al`turi de Nora Iuga, Adela Greceanu, Cos- Olga {tefan
min Ciotlo[, Constantin Ab`lu]`, Mircea Valeriu Popa, moderat` de Oc- http://olguvia.wordpress.com
tavaian Soviany. Nora Iuga a fost \n mare verv` de[i era perioada ace-
ea terifiant` a caniculei care te sec`tuia de energie. S-au citit poeme, s-a de ce mi-am f`cut blog? p`i, doct
râs, s-au spus fraze memorabile. De exemplu: „erotismul este dumne- & teoretic, pentru c` aici i]i po]i
zeu“(Nora Iuga). A fost o seara frumoas`, cu mult` poezie [i asta pen- permite s` fii zeul unei lumi per-
tru mine spune totul. Am citit ulterior p`reri similare pe blogurile celor fecte (\n propria-ti accep]iune),
prezen]i. Punctul culminant al serii a fost atelierul de crea]ie, \n care 3 \n care alteritatea se supune
spectatori s-au jucat de-a „dadai[tii“ [i au rescris un poem erotic al Norei complet opiniei tale.(da, a dys-
Iuga. Cuvintele poemului au fost scoase \n format mare, au fost decupate [i topia is a utopia forced on you
apoi lipite de imagina]ia [i inspira]ia celor 3 pe o hârtie mare. Nora a fost by a maniac). m-a atras ideea \n
foarte pl`cut impresionat` de versuri, care i-au fost d`ruite cadou. sine:
O alt` sear` pe care am s-o ]in minte mult timp de acum \ncolo a fost alegi o bucata de eter (aka spa-
pe 2 august [i s-a numit „Iubirile Fridei“. Am s`rb`torit centenarul pic- ]iu virtual) [i o mobilezi (ma-
tori]ei Frida Kahlo printr-o discu]ie emo]ionant` despre Mexic, despre siv,minimalist, exotic, sobru –
nebunie [i disperare, despre dragoste [i fric`, despre celebritate [i fe- dup` bunu-]i plac, mijloacele
meia artist al`turi de Bogdan Hrib, Tudor Octavian, Victoria Vu[can [i html \]i stau la dispozitie). nu
Ana Maria Nistor. Au fost poze cu Frida, amintiri [i impresii despre vul- exist` prejudec`]i, opinii adia-
canul Frida, a fost o discu]ie vie [i de multe ori emo]ionant` mai ales cente, sugestii – la acest nivel.
spre final când fiecare a \mp`r]it cu ceilal]i cum o simte pe Frida. Orice intr-un sistem de bloguri sunt
a[ povesti despre acea sear` nu [tiu dac` e elocvent sau conving`tor (de[i nu ar trebui) ierarhii, ter-
deoarece dup` cum se vede sunt \ngrozitor de subiectiv`. Am sim]it-o meni de comparatie, popularita-
chiar ca pe o sear` de un erotism intens: am fost intimi, am fost pasio- tea de efectele c`reia [i-a[a fu-
nali \n ce gândeam [i spuneam, iar Frida a reu[it s` ne lege unii de al]ii gim ([i suntem \nv`]a]i s` fu-
pentru câteva ore. gim). pe mine nu m` intereseaz` relativ limitatul yahoo 360, pân` scriu [i alte lucruri din astea pe © foto Cristina Vladu
Iar penultima sear` a proiectului \nainte ca el s` se mute din aceast` aspectele astea. eu vreau celule la sobrul blogspot. am g`sit aici care le po]i \n[ira pe o a]` cât de
toamn` \n Club A a avut loc pe 30 august [i s-a numit „Mass media de- egocentriste, care plaseaza con- displayul neo-hippie juc`us „girl fragil` a discursului n-au nicio
spre sexe“ axându-se pe un studiu asupra stereotipurilor de gen din stiinta personala dincolo/peste in green“ [i motiva]ia de a crea pondere pt. mine. nu aici. de-as-
mass media [i publicitate \n România. Am dezb`tut crâncen [i ne-am cea colectiva. contorul cu vie- un spa]iu dup` chipul [i a- ta blogurile mele n-au consis-
luat la trânt` cu stereotipurile de orice fel al`turi de Laura Grunberg, Da- wuuri conteaz` atâta timp cât sem`narea mea. ten]a [i „suculen]a“ (ce cuvânt
niela Roven]a Frumu[ani, Horea B`d`u, Bogdan Hrib [i Ana Maria Nis- e[ti \nc` avid, cât \nc` \]i pas`. a[a c` am construit, din pasiu- urât) a jurnalelor.
tor. Publicul a fost mai activ ca niciodat`, chiar agresiv. Invita]ii au fost citesc multe bloguri, dar cele ne pentru ceea ce n-am reu[it s` dar, \ntrucât e singurul spa]iu
stimula]i s` contraatace cu argumente foarte solide, cu exemple de re- mai multe mi se par anoste. nu ar`t lumii c` sunt (o, da, cât nar- virtual pe care m` mai g`si]i \n
clame Tv denigratoare la adresa femeilor, cu experien]a altor ]`ri \n acest conteaz` tonul: cult, meschin, cisism), dar [i, de ce s` nu recu- timp real, reprezint` (scheletic,
domeniu. Cu to]ii am aflat ceva nou despre feminismul contemporan, frivol, amuzant. vreau s` simt c` nosc, \n lips` de altceva, un m`car) [i un soi de suport al pro-
tranformat [i el \ntr-un stereotip al frustr`rii. Dezbaterea a fost un deliciu. e ceva via]` acolo. chestiuni wonderland personal, o c`su]` iectelor mele de orice natur`. le
Mie mi-a pl`cut \n primul rând pentru c` de fiecare dat` s-a spus altceva. mult mai personale, mult mai baroc`, labirintic` [i estetic`, \n face, prin con]inutul lui coloc-
www.cafeneauaerotica.wordpress.com aproape de frustrare [i ne\mpli- care chestiunile de ordin practic vial, s` se concretizeze altfel, s`
nire stau la temelia unui blog. eu [i pragmatic trec pe locul doi. aib` aderen]`, s` se [tie de ele.
am spa]iul `sta mai mult decât \mi place c` \ns`ilez tot felul de este agenda unei perioade.
diaristic pt c` vreau s` ]â[nesc idei personale [i c` le ambalez \n con]ine cam toate lucrurile pe
din omul rânduit spa]io-tempo- a[a fel \ncât s` par` produse care scrie „olga“. de la texte ine-
ral, care nu se poate manifesta foarte „apetisante“, de[i nu sunt. dite pân` la poze cu cei 3 c`]ei.
atât de colorat – vizual [i verbal – sunt doar o alternativ` funky, \n fine, ce a[ mai putea zice es-
revistapanamea.wordpress.com

\n realia. [i ca s` promovez ima-
ginea unei fete care n-o s` apar`
niciodat` \n reclame, \n pro-
mouri, \n emisiuni mondene sau
reviste glossy. sunt prea „aver-
age“ ca s` nu m` expun pu]in.
blogul meu de pe wordpress
este cea de-a patra achizi]ie \n
domeniu. am probat, pe rând,
tot soiul de posibilit`]i, de la
deta[at` dar cât mai averege la
tot ce a]i mai citit pe bloguri. eu
sunt fericit` dac` pot, m`car, s`
ofer asta.
scopul principal al „ma[inii de
cusut“ este acela de a m` des-
f`[ura, decupa [i prezenta „\n de-
taliu“ pe mine. de-aici [i headli-
neul. a[adar, autoreferen]ialitatea,
detaliile despre cum [i de ce
te faptul c` nu inten]ionez s`
p`strez pagina asta, \n acest for-
mat, pentru totdeauna. mi-ar
pl`cea ca la un moment dat ol-
guvia, ma[ina de cusut [i inter-
valul 18-19 ani s` r`mân` sus-
pendate \n timp, fosilizate, ca
ni[te relicve virtual`, ca o posibi-
litate de \ntoarcere acolo, \ntr-
un ghost-town perfect conservat.

25
 TA B | R A D E C R E A } I E

Atelierele de crea]ie de la S`v\r[in

(9-16 septembrie 2007)
JURNAL DE TAB~R~
COBAI: Diana Geac`r, Cristina Ispas, Miruna Vlada, Vasile Leac, Bogdan Cre]u, Octavian Soviany,
{tefan Manasia, Radu Vancu, Bogdan Lipcanu, Marin Malaicu-Hondrari, Dan Coman, Florin Partene
(John), Bogdan Perdivar`, Rare[ [i Vlad Moldovan, Florin M`du]a.

© foto Cristina Ispas

BOGDAN CRE}U: La S`v\r[in, soarta poeziei
contemporane a fost, ce mai, salvat`!
La S`v\r[in a fost mai bine decât m`
a[teptam. Nu am crezut c` o ga[c` de
poe]i [i un critic pot convie]ui f`r` pro-
bleme vreme de o s`pt`mân`. Dar au
reu[it. F`r` orgolii, f`r` complexe, ni-
meni nu a ie[it r`nit. Poate doar din
meciurile de fotbal sau din partidele de
tenis cu piciorul. Eu unul nu m-am
sim]it nicio clip` m`car amenin]at. {i
cred c` nici ei… Altfel, sunt convins
c` s-au cimentat ni[te prietenii, c` s-au
deschis destule porti]e, c` ne-am cu-
noscut mai bine. Mi se pare cel mai
mare câ[tig. Am avut mereu impresia
c` facem o echip` sudat`.
Meritul \i revine cui altcuiva decât
inepuizabilului V. Leac, cel care a adu-
nat acolo numai tineri scriitori cu
umor. (Nici nu [tiu: chiar po]i fi scriitor
dac` nu ai umor?) Sper c` nu l-am
dezam`git, c`ci ne-am \ntrecut \n
prostii [i aventuri nocturne demne de o
# 3 — noiembrie 2007
doua tinere]e, s-a dovedit a fi [i singu-
ra disponibil`. Disponibil`, fire[te, pen-
tru experimentele noastre strict con-
versa]ionale. Noaptea urm`toare, cu
Manasia [i M`du]a am convins ni[te
masculi alpha ai S`vâr[inului c` suntem
mai tari ca ei (ne-am dat chiar [i sena-
tori, doar st`tusem cu primarul la
mas`). Am fost mai perlocu]ionari, dar
ei nu au \n]eles ce \nseamn` asta. Pes-
te dou` zile, la pescuit, un plop b`trân
a avut gentile]ea de a se pr`bu[i la câ-
teva minute dup` ce noi schimbaser`m
locul de pescuit [i, prin urmare, [i pe
cel de parcare.
|n rest, pove[ti peste pove[ti, recita-
luri improvizate, partide ratate de pes-
cuit pe Mure[, Castelul regal, gr`tare,
cabane [i o ultim` sear` pe care cu ma-
re durere am ratat-o, dar la care am
participat prin telefon, gra]ie lui Leac [i
lui Vancu. Un primar (poet \n grai
b`n`]ean) mai mult decât dezinhibat,
cu mult umor, gazd` perfect`, [i o mân`
de oameni normali, frumo[i, deloc pre-
poe]ii maturi. Când observi ezit`rile,
incertitudinile tuturor, legate de ceea
ce le-a ie[it, \ncepi s` ai \ncredere.
Pentru mine a fost [i o lec]ie vie de po-
ietic` (a[a se spune pe aici, pe la Ie[i, la
poetic`).
Lista vinova]ilor [i gata: Cristina Is-
pas, Diana Geac`r, Miruna Vlada, Oc-
tavian Soviany, Radu Vancu, {tefan
Manasia, Rare[ Moldovan, Vlad Mol-
dovan, Dan Coman \n fug`, Florin
M`du]a a[ijderea, Florin Partene, Ma-
rin M`laicu Hondrari, Bogdan Lipca-
nu, Bogdan Perdivar`. {i, bine\n]eles,
mereu suprarealistul V. Leac. Bravo
lor! Pentru mine a fost o bucurie [i o
onoare s` \i parazitez.
Ce va ie[i din toate astea? Nu v-a]i
dat seama? O antologie care, sunt sigur
din ce am citit pe acolo, va provoca [i
va da \ncredere celor sceptici: soarta
poeziei contemporane a fost, ce mai,
salvat`!
DIANA GEAC~R
([i cu Pana mea \n iarb`) [i Leac ne-a
povestit cum e cu zmeuri[ul.
Apoi, Eu [i Cristina ne-am pozat \n
clipele de extaz din leag`nele din fa]a
hotelului. A trecut Coman pe acolo [i
ne-a adus ciocolat` [i iar`[i ne-am im-
presionat. Atât de tare \ncât l-am rugat
s` m` dea [i pe mine \n leag`n, dar ple-
case deja.
La masa de sear` s-a \ncins o discu]ie
nebun` \ntr-un cap de mas` [i alta de-
ment` \n cel`lalt. M` a[ezasem undeva
la mijloc [i, când \mi venea s` urlu, ri-
dicam cu Marin (M`laicu Hondrari)
paharul cu vin. Veniser` [i doi tinerei,
Poetul [i Filosoful, care erau veri [i ca-
re primiser` instruc]iuni s` stea pe
lâng` noi, s` vad` cum se mi[c`, tr`ie-
sc [i m`nânc` tinerii scriitori.
Noaptea a venit [i Bogdan Lipcanu
adus de Florin M`du]a. Radu Vancu \i
citea lui John Florin Partene din Nimi-
gean, ]inându-l \n bra]e.
2. A doua zi a venit Perdivar` [i a ple-
cat Coman. Am urcat cu autocarul gal-
pe scaun \n timpul orei, zgâl]âit de ho-
hotele de râs [i nimeni nu [tia de ce.
Când a venit timpul s` plece Dan
Coman, am urcat [i eu (pentru c` m`
sufocam la caban`) [i Cristinei (\i era
frig, din câte [tiu).
Seara, am râs mult cu Marin [i Cris-
tina la Bogdan \n camer`. Perdivar` a
semnat un contract prin care se angaja
s` nu mai spun` „and stuff“ [i „and so-
mething“ pentru nu-[ cât timp. Am
vrut s`-l sun`m pe domnul Mincu [i s`-
i spunem: „No, vii \n paaaaaaaaaaaat?“
(glum` cu circuit \nchis). Apoi am ie[it
cu M [i C la o plimbare pe uli]e, dup`
ploaie. Uluitor. T`cere, copacii plini de
stropi de ploaie str`lucitori [i de capete
de oameni care se roteau [i m` f`ceau
s` chicotesc.
3. |n a treia zi, Florin M`du]a a zis c`
d` o fug` pân` acas`, tot s`-[i rezolve
treaba la [coal`, [i nu s-a mai \ntors.
Alte cafele, alte beri, alte poeme…[i
desigur: tu ai scris ceva? Manasia b`ga-
se deja câteva texte.

cronic` mai bun`. De altfel, eu unul
mi-am propus o conduit` à la Svejk.
Leac nu [i-a propus-o, el o tr`ie[te zi de
zi. A[ aminti descinderea-mi cu Radu
Vancu, pe la 3 diminea]a, \ntr-un bar
ce s-a dovedit a fi bordel, \n care ma-
troana (poreclit` de toat` urbea Nea-
gra), femeie trecut` bine chiar [i de a
ocupa]i s` par` \ntr-un anumit fel. Din-
tre toate astea, am ie[it totu[i cu im-
presia unei seriozit`]i care mai c` m-a
inhibat: când Vancu renun]` la o bere
sau Manasia la micul dejun [i se \nchid
\n camer` (\mpreun`, e drept) ca s`
scrie poezii, cam pici pe gânduri. A[a
[coleri con[tiincio[i rar g`se[ti printre
1. |n prima zi, eu [i Cristina am vrut
s` ne dregem cu un pui de somn, dar,
ame]ite de drum [i de prietenii care tot
ap`reau, nu ne-am putut concentra. |n
plus, eram marcate de faptul c`
M`du]a ne-a cump`rat ciocolat`.
A[a c` am urcat to]i la cimitir [i ce-
va mai sus, unde am f`cut multe poze
ben al [colii la o caban`, unde era foar-
te frig. Când \ncepeau discursurile,
ie[eam pe prisp` s` ascult ploaia. Vasi-
le ne-a mâncat micii [i m-am \necat de
râs. A[ vrea s` simt asta \n fiecare zi.
S`-]i m`nânce cineva micii [i s` mori
de râs, s` te pr`p`de[ti pe scaun ca Ilie
Dan, un coleg din liceu care a c`zut de
Am vizitat Muzeul de Art` Eugen
Popa [i Casa Memorial` (sau memo-
rabil` cum a auzit Lipcanu la un tip
dintr-un bar). Foarte frumoas` casa.
Mi-am g`sit col]ul de vis: un pat
\nalt, \n mansard`, aproape de fe-
reastr`. A[ putea tr`i \n patul `la, ui-
tându-m` pe fereastr` ore \n [ir, cu

26

un zâmbet idiot – \ncânt`tor pe fa]`.
{i acum tot acolo sunt.
4. Joi s-a oprit ploaia [i am jucat volei
cu Miruna, Octavian Soviany, Cristi-
na, Marin [i m-am bucurat, alergând
dup` minge, s`rind dup` ea. Apoi am
mers la alt` caban`. Domnul primar
ne-a dat o p`tur` [i am lenevit pe ea
când cu Leac, când cu Perdivar`, Cris-
tina, Marin [i John. Mai târziu am fugit
cu Marin [i bicicletele Poetului [i Filo-
sofului pe drum. Ultima oar` când m`
urcasem eu pe o biciclet`, \i rupsesem
pedala [i o ascunsesem \n cas` s` n-o
vad` mama, dar Marin a zis c` mersul
pe biciclet` nu se uit`. M-am rostogolit
destul de spectaculos \n [an], Marin a
s`rit \n ajutor, iar eu, r`sfirat` \n iarb`,
muream de râs.
5. Vineri ne-am plimbat pe domeniul
regal. Frumoas` curte, frumos foi[or, un
lac murdar. Cafeaua nu mai avea gust,
pentru c` m` gândeam la ce-am visat.
Mergeam noaptea \n Dristor, spre blo-
cul unde am stat \n ultimele luni de
Bucure[ti. Când s` intru \n scar`, v`d
prin pere]i un tip, uitându-se spre mine
cu ur`, din apartamentul lui: „Dac`
pleci, \i pun s` te urm`reasc` [i s` te
bat` pân` nu te mai po]i ridica“. Dar
am ie[it pe cealalt` u[` a blocului.
Atunci m-am dedublat. A continuat s`
mearg` o femeie, \n timp ce eu o
urm`ream din spate, [tiind c`-s eu, to-
todat`. Era \mbr`cat` \ntr-o rochie,
ar`ta delicat` [i fragil`, f`r` s` spun`
ceva precis corpul ei. Dup` câ]iva pa[i
au \ncercuit-o doi tipi cu un pitbul.
Când femeia s-a oprit, m-am oprit [i
eu. O urm`ream c`ci era vorba despre
mine. Tipii au \nt`râtat câinele s-o
mu[te de fa]`, pentru cu o doreau des-
figurat`. Dup` ce au potolit furia uimi-
toare a câinelui, cei doi au luat ni[te in-
strumente ascu]ite [i au \nceput s`-i
g`ureasc`, scrâ[nind din din]i, spatele
alb, frumos, coapsele, pulpele. |n tot
timpul `sta, femeia n-a vorbit, n-a sus-
pinat. Eu nu f`ceam nimic altceva de-
cât s` m` uit la femeia asta cumplit de
trist`. La un moment dat, apare un
b`rbat care vrea s-o salveze. Marin!
Câinele sare pe el, \l mu[c` turbat de
furie de unde apuc`. Mâinile lui fer-
feni]ite se desprind ca ni[te m`nu[i.
Abia atunci simt ceva [i m` apropii.
Femeia disp`ruse sau intrase \n Marin
(adic` a[a, erau aceea[i fiin]`). |l iau \n
bra]e [i vreau s`-l duc la un spital. Ma-
rin e mic, fragil. {tiu c` va muri. Dar
alerg spre spitalul Floreasca, acolo un-
de, acum 3 ani, am ajuns eu \ntr-o di-
minea]`, \n stare de [oc, dup` ce scui-
pasem un lighean de sânge, acolo unde
anul `sta a fost internat Sociu dup` ce
i-a bu[it pancreasul.
Tot vineri am mers cu Vasile Leac [i
Bogdan Cre]u pe malul Mure[ului, la
pescuit. R`coare, lumin`, copaci, iarb`
[i o lini[te c`ldu]`, ca o can` cu lapte [i
miere seara, dup` o zi agitat` sau o
criz` de plâns. N-a[ fi vrut s` scriu, nu
pot scrie decât \n ritmul meu [i nu vro-
iam s`-mi stric momentul de cur`]enie
[i senin`tate.
Dar seara am citit la prim`rie ce am
scris [i ce nu am scris.
Dup` ce l-am \mbr`]i[at pe B. Perdi-
var` de plecare [i am mâncat ciocolata
pe care mi-a cump`rat-o, am ie[it la
plimbare cu Marin, John, Lipcanu [i
Cristina. Marin [i Lipcanu ne-au spe-
riat din [an]ul de lâng` cimitir, apoi ne-
am oprit pe o banc` [i am citit Dilecta.
6. Sâmb`t` au câ[tigat Manasia, Van-
cu [i Miruna. Am f`cut filmule]e cu
Cristina lui Marin, John [i Lipcanu, ci-
tind poeme. Marin \ntreba un mo[
dac` n-ar vrea s` citeasc` o poezie
(scris` deja!) pentru o bere. S-a speriat
[i a fugit.
Când n-am mai putut iar s` ascult
discursurile celorlal]i (care au fost ab-
solut minuna]i, numai c` trec eu
printr-o faz` dubioas`, cum zicea
TA B | R A D E C R E A } I E
Marin; torentele de cuvinte m` sufoc`,
iar Cenzorul nu-mi permite s` urlu sau
s` m` manifest animalic, de[i tare-mi
doresc; [i tot ce m` intereseaz` este s`
cr`p de râs \n iarb`), m-am smucit [i
am plecat singur` spre deal. Speram s`
m` r`t`cesc. M-a[ fi \ntins \n iarb`,
\ntr-un [an], s` \nchid ochii [i s` ajung
toat` \ntr-o ]ar` a minunilor unde ca-
petele rotitoare m` fac s` râd \n hoho-
te. Dar am ajuns \n siguran]`, la
cârna]i, bere [i alte discursuri.
Dup` ce au plecat Marin, John [i
Lipcanu, m-a prins Cre]u plângând pe
colin` [i m-a chemat s`-mi arate o
brându[`.
Vântul zbura focul de tab`r` \n toate
direc]iile, iar eu st`team aproape. Când
au \nceput chit`rile, am dansat (dac`
se poate numi a[a ce f`ceam) cu C \n
\ntuneric.
Pe la ora 23, Leac ne-a ]inut tor]a
pân` la hotel. Dup` ce am mai filmat
pu]in \n camer`, C s-a b`gat \n pat, iar
eu m-am \ntristat oribil [i am f`cut un
du[ cu suspinele mele [i t`cerea gro-
zav` a Cristinei. Diminea]a, Leac ne-a
dus cu ma[ina la o cafea la „Neagra“,
apoi la gar` [i l-am \mbr`]i[at pân` a
venit trenul [i el a zis: „Gata cu tan-
dre]urile.“
VASILE LEAC
10.09.07 – primirea invita]ilor: Cei
care au ajuns la 04.30 a.m, s-au distrat
de nebuni timp de patru ore \ntr-un pe-
co. Dup` patru ore am ajuns [i eu: sa-
lut`ri, pup`turi, str\ngeri de m\n`,
chestii trestii. Bogdan Cre]u [i Radu
Vancu au nimerit la „neagra“, o vestit`
c\rcium` din S`v\r[in, \n special pentru
generozitatea patroanei; o superb` fe-
meie, cum ar spune Coman, care se
\mbrac` mai tot timpul \n negru, cu re-
ale calit`]i de manager, combinate cu
delicioase pusee de obscenitate etc.
ora 08.00: cazare + aclimatizare. |n
tot acest timp a plouat. Primarul comu-
nei, Ioan Vodicean, ne-a anun]at,
z\mbind, c` n-o s` se opreasc` p\n` joi
diminea]a, la ora 9,00. A avut drepta-
te. La 9.00 fix, ploaia s-a oprit [i a ie[it
soarele.
A urmat: ]uic`, bere, ciorb` de
burt`, cafea, eseuri, bancuri (de felul
doi nu-mi amintesc), varz`, bere, ]uic`,
varz`…deschiderea oficial` nu a mai
avut loc. Spre sear` din nou la „neagra“
\n vederea stabilirii unui nou program
pe toat` perioada [ederii noastre la
S`v\r[in. {i am stabilit: ]uic`, bere,
fic`]ei, jum`ri, din nou eseuri, scris, ci-
tit, du[uri, varz`, fasole, ciorba de burt`
(nelipsita), varz`, cartofi, ardei iute,
mur`turi, volei, pescuit (mare noroc
am avut la pescuit; am plecat la fix,
chiar \nainte de a se pr`bu[i un plop pe
locul unde am parcat ma[ina, fuuu),
varz`, lapte gros nu, cabanos, d\rd\ieli,
foc de tab`ra, Bebi]`, bere, ]uic`,
varz`…videopoeme, lectur` public` \n
prim`rie, stabilirea unui juriu, \nm\nar-
ea plicurilor, aplauze, ultima varz`.
|n mare, cam despre asta-i vorba.
p.s. Am uitat de castel, asta e, v`
descurca]i [i singuri. pa
AUTOPORTRET
|ntins \n pat ron]`i o buc`]ic` de ciocolat`
amar`
[i-mi spun \ncet „Kafka este pur [i simplu
un geniu“,
asta nu ma face s` m` opresc din ron]`it;
z\mbesc
cu g\ndul la juc`riile din copil`rie, mai precis
la un avion
din tabl` galvanizat`, [i nu \ncetez a m`
minuna de gustul
amar al ciocolatei; numai c` \n clipa asta
m` g\ndesc la altceva:
la un fir de iarb` ud, de la saliv`, cu c\t` grij`-l
a[ez`m p’ un mu[uroi
de furnici normale; dup` un minut \l treceam
\ncet peste limb`, avea
un gust acri[or, mult mai bun dec\t gustul © foto Cristina Ispas
acestei buc`]ele de ciocolat`,
dar pe atunci \nc` nu cuno[team, \n \ntregime,
toate gusturile de ciocolat`.
Sunt un rac ru[inos [i complexat.
MARIN MALAICU-HONDRARI
Luni. Patru ore matinale \ntr-o ben-
zin`rie. Dan cafea, Florin cafea plus be-
re, Manasia bere plus cafea plus. Apar
bucure[tenii [i \ncepem s` credem c`
\ntr-adev`r este vorba despre o tab`r`
de crea]ie. Dup`-amiaz` Vasile Leac
este zeul Pan. Ne uit`m pe geam.
Plou`.
Noaptea plimbare cu Dan pân` la
benzin`rie s` ne cump`r`m chupa-
chups. Când ne \ntoarcem e mar]i. Ne
uit`m pe fereastr`. Plou`. Miercuri
r`mân singur \n camer`. Dan a plecat
s` acorde un interviu pentru o televi-
ziune din Portugalia. Spre diminea]`
m-a mâncat un pittbull. Mesaj de la so- © foto Cristina Ispas
ra de cafea a Ghing`i. Cu Radu despre
M. Iv`nescu. Au plecat Rare[ [i Vlad
Moldovan. Vineri citim ce-am scris. Eu
nu am scris nimic, dar am citit.
Sâmb`t` filmule]e pentru Un Cristian.
Pa, pa, la revedere. P`strez bonurile de
mas` pe care scrie Tab`ra de Crea]ie
S`vâr[in 2007.
MIRUNA VLADA
azi noapte ne-am \ntors de la S`v\r[in,
o comuna cunoscut` mai ales pentru
g`zduirea domeniului Casei Regale. nu
am v`zut-o pe Principes` [i nici pe Re-
ge, dar ne-am plimbat prin curtea pala-
tului, ne-am odihnit pe iarb`, am visat.
ideea cu tab`ra de crea]ie a fost a lui
V. Leac, iar banii au venit de la USR,
Prim`ria S`v\r[in [i revista Arca, edi-
tat` de Vasile Dan. Noi trebuia s` st`m
cu burta la soare [i s` scriem. eu care
m` [tiam spontan` m-am gândit c` va © foto Cristina Ispas
fi floare la ureche, dar am scris abia \n
ultima zi, cu greu. niciodat` nu cre-
deam c` o s` ajung s` for]ez s` scot din
mine câteva versuri.
partea frumoas` au fost oamenii
calzi, calmi, glume]i, spirituali, vorbind
chestii mi[to despre c`r]i [i via]a lite-
rar`, intimi[ti [i relaxa]i. [i peisajele f
verzi u[or ing`lbenite pe margini, [i
s`tenii cu treaba lor [i ospitalitatatea
gazdelor, [i mesele \mbel[ugate (care au
fost [i inspira]ia poemului meu – un
horror culinar) [i ploaia ce nu s-a oprit
vreo 3 zile, [i apusurile ca cel din poz`,
[i dragostea lui O p`tima[` [i cald`…
asta e o parte din felul \n care am
v`zut lucrurile. c`ci mintea mea extre-
mist` a v`zut [i partea urât`: oameni
enervan]i, gale[i, libidino[i, burghezi,
cu discu]ii interminabile [i f`r` sens, al-
coolici, deliran]i, mitocani, deochea]i,
\mpov`ra]i de citate din al]ii, cu ban-
curi proaste, g`l`gio[i, povestind de © foto Cristina Ispas
zeci de ori acela[i lucru banal [i râzând
cu gura c`scat`. ploaia, noroiul, frigul
crâncen, fe]ele posace ale localnicilor,
kitschul barurilor din zona, apoi soare-
le orbitor, mâncarea \ntotdeauna din
carne de porc [i plutind \n ulei, parc`
\n fiecare zi aceea[i, O sufocant,
n`tâng, cu paharu [i ]igarea mereu \n
mân`, duhnind…
dar f`r` t`gad` pot spune c` mi-a pl`cut
muuuult:
privirea albastr` [i rece a lui {tefan Manasia
vocea lui Radu Vancu atunci când recita
poeme [i solemnitatea sa
r`sf`]urile Cristinei Ispas, mereu gata sa g`se-
revistapanamea.wordpress.com
sac` un refugiu de copil`real` \n peisaj
buzele frumoase ale Dianei Geacar, ca un
magnet, pe care când e trist` [i le mu[c`
felul in care O se cuib`rea \n mine seara la cul-
care ca un pui de rândunic` \nfrigurat
pove[tile suprarealiste [i uimitoare din via]a
[i din imagina]ia lui Vasile Leac
pove[tile [i bancurile cu scriitori ale lui
Bogdan Cre]u
mansarda luminoas` [i melancolica a Casei
Memoriale a pictorului Eugen Popa
27

cafelele tari [i in cescu]e mici albe cu floricele
ce cost` un leu la orice teras` a localit`]ii
lacul de pe domeniul regal, auriu [i t`cut
focul de tab`r` din ultima zi de pe deal, plin de
scântei, ca exploziile de artificii de revelion
ciorba de burt` f`cut` la cazan \n curtea
primarului, cu o savoare ame]itoare
fetele care la 12 noaptea umflau baloane roz
pentru nunta de a doua zi din sat
jocul de volei cu O, cu mingea roz cumparata
chiar de acolo, pe \nserat pe paji[te lâng` un
cal ro[cat [i o iap` alb`
apetitul de lectur` care mi s-a deschis
ca o gur` \nfometat`
ro]ile de tren [i dep`rtarea de lume
acum \mi revin.
BOGDAN LIPCANU
S`v\r[in. Imagine plonjat`
John, mirat c` lectorii universitari doc-
tori Bogdan Cre]u [i Radu Vancu au
vreo 15 milioane salariu:
„A[a mult c\[tig` `[tia?“
Leac: „P`i m`, `[tia-s profesori uni-
versitari!“
Vlad bea \ntr-o r`coroas` diminea]`
un ceai amar pentru ficat, c`ci tocmai
a trecut o noapte greu de trecut.
Leac, poeme compuse live, la mas`,
[i comenteaz` o lucrare de art` din
mu[tar, [erve]ele [i alte resturi, pentru
c` fiecare om e un artist. (Beuys dixit)
Soviany, certat \n public de Miruna –
nu tu ]igar`, nu tu b`ut, life is life. De
altfel, Soviany, cu figura lui de condo-
tier, joac` volei sau ping-pong f`r`
mas` cu iubita lui, fiind adesea \n patru
labe pentru a recupera mingile de sub
podiumuri [i sc\nduri. „Deosebitele“
Diana [i Cristina (aceast` titulatur` \[i
are istoria ei, pe care nu o detaliem
aici) \n plimb`ri de sear`, refuz\nd s`
intre la o or` t\rzie \n cimitir.
Manasia – a bea [i a povesti molcom,
cu sistem. Radu Vancu – omul cu cita-
te [i c\ntece. De altfel, Manasia [i Van-
cu, capabili s` citeze [i fragmente de
proz`, nu doar poeme. John, cu caietul
lui de opere, volumul 14, \n care trage
periodic multe liniu]e pe fiecare
p`tr`]el, s` se lini[teasc` – vorba lui
Perdivar`, compulsiv. (|mi aduc aminte
de opere de art` conceptual` din anii
’70). Coman, h`ituit de situa]ia [colar`
nepl`cut` de acas`, nu poate s` stea, se
\ntoarce s` culeag` resturi de norme di-
dactice.
Rare[, calm, discret – \ntr-o fotogra-
fie de-a mea, f`cut` \ntr-o dub` apare
singurul cu chipul clar (ceilal]i flou).
Cre]u, mereu \n verv`, bancuri, replici,
pove[ti.
Marin, un fel de perseveren]` de
st\nc` \ntru literatur`. M`du]`, chip
dostoievskian. Viceprimarul,
explic\ndu-mi candid c`-n ultimele
dou` zile vor fi invita]i [i scriitori locali
consacra]i: „n-am vrut s` v` punem
\ntr-o situa]ie nepl`cut`, ei sunt deja
cunoscu]i, au multe c`r]i…“ Perdivar`,
cu un teribil final de poem care spunea:
„Suntem filma]i“ (Parc` [i dracu’ avea
© foto Cristina Ispas
# 3 — noiembrie 2007
28
TA B | R A D E C R E A } I E
camer` pe um`r \ntr-un film de
Lynch).
Leac: „Suntem cea mai fragil` gene-
ra]ie.“ Vasile o \n]elege la propriu, bio-
logic, experien]ial, existen]ial; Marin,
literar. Cristina, Marin, John, Bogdan –
cafea la, [i pe butuci, l\ng` drumul de
tiruri.
|ntorc\ndu-m` spre cas`, m` g\ndesc
s` scriu un text \n care merg pe ideea a
dou` mari direc]ii \n poezia actual`:
poe]ii trafican]i de extaz (sau Ersatz de
extaz, ace[tia fiind [i mari consumatori
de cafea), originarii, inspira]ii, viziona-
rii, de la muma poeziei (exemplu: Co-
man, John, Marin) [i poe]ii existen]ei,
experien]ei, realita]ii sau ai regresiilor
mnezice (arta memoriei), precum
Leac, Diana (ace[tia din urm`, adesea
obraznici [i deconstructori ai limbaju-
lui). S` nu ne \n[el`m: dac` primii par
s` fac` o c`l`torie pe vertical`, [i ori-
zontalitatea are profunzimea ei. Poate
undeva \ntre cele dou` direc]ii stau
Manasia, Vlad, Cristina (poezia Cristi-
nei livr\nd cocaina pur` a amintirii [i
insuportabila vulnerabilitate a fiin]ei).
La casa memorabil` a venit un ar-
heolog, \mi spune un localnic. Asta nu
poate s` \nsemne dec\t c` undeva se
afl` [i o cas` imemorabil`, adic` ime-
morial`.
CRISTINA ISPAS: 20 de mii de cafele sub
cer la S`v\r[in
10 septembrie, 05.35, coborâm \n gara
din S`vâr[in, eu, Diana, Miruna [i Oc-
tavian. cu n`rile frem`tând \n aerul re-
ce, tragem de bagaje pe un drum
ini]iatic, spre benzin`ria de unde urma
s` ne ridice Vasile.
\n benzin`rie e cald [i bine [i sunt de-
ja {tefan, Dan, Marin [i John. printre
aburii cafelelor apare dup` ceva timp [i
Vasile, \nso]it de Florin.
restul zilei se va scurge \ntre hotel [i
prima bodeg`, condimentat cu o scurt`
excursie spre cimitir, spre disperarea lui
Vasile, care preg`tise surpriza asta nu-
mai pentru ultima zi:D
seara are loc deschiderea oficial`, dar
asta deja nu mai intereseaz` pe nimeni…
11 septembrie, plou`. asta v`d când
deschid ochii. apare Bogdan P., mult
mai proasp`t dup` o noapte pe tren,
decât noi, ceilal]i. mânc`m, bem cafea,
plou`. decol`m \ntr-un microbuz mai
special spre o caban` undeva, departe.
plou`. la caban` se ron]`ie covrigi, se
tremur`, se fumeaz`, se bea. plou` [i
masa e gata fff târziu. e frig [i plou` („[i
copacul `la, care e problema lui?“, scria
Vasile \ntr-un poem dictat lui Dan).
pictez un tablou cu mu[tar, [erve]ele [i
© foto Cristina Ispas
covrigi, Vasile \l comenteaz`, primarul
\l fotografiaz` cu telefonul. bine\n]eles,
plou`.
m` trezesc ca dintr-un somn greu:
Dan pleac`. [i [tiu ce \nseamn` asta. o
ma[in` care duce la hotel. nu_mai_st-
au_pe_gânduri. diana_nu_st`_nici_
_ea_pe_gânduri.
spre sear`, eu [i Diana mergem s`
bem cafea cu Marin. apare [i {tefan,
apoi Bogdanii. vorbim despre Lynch.
pe u[a wc-ului sunt desena]i ca \ntr-un
tablou naiv un el [i o ea cu vopsea alb`.
\i fotografiez.
\n curând ne transplant`m corpurile
grele de ploaie la Bogdan P. \n camer`.
eu, Diana, Marin [i evident Bogdan.
râdem:D. Apare de undeva Rare[, care
râde [i el cu noi. \n scurt timp \ns`
\ncet`m. Rare[ a venit ultimul [i pleac`
primul. apoi eu, Diana [i Marin. Bog-
dan nu are chef s` ne \nso]easc` la
plimbare, a[a c` r`mâne singur, \n
\ntuneric, pentru c` „cineva“ \i stinge
lumina.
12 septembrie, plou`. mânc`m. vi-
zit`m muzeul [i casa „memorabil`“ de
care s-a mai vorbit. cafele, lecturi,
ploaie. grupurile se contamineaz`, se
adulmec`, se fac rocade \ntre pioni.
seara b`ie]ii se uit` la fotbal, iar fetele
sunt nevoite s` se „descurce“.
13 septembrie, \n sfâr[it soare. \n fa]a
hotelului târg. agita]ie, lumin`. vizit`m
parcul castelului regal. apoi [i castelul.
\n ture, \n func]ie de care, cum, se tre-
ze[te.
Rare[ [i Vlad se retrag din tab`r`,
chema]i la realitate. seara pleac` [i Flo-
rin. zice c` se \ntoarce a doua zi, dar
din câte \n]eleg, nu-l crede nimeni. [i
nu se \ntoarce.
ne adun`m \n fa]a hotelului.
a[tept`m s` ne „aventur`m“ \ntr-o
nou` excursie. \ntre timp, ne juc`m cu
mingea. nu to]i. unii prefer` s` zac` bu-
kowskian pe trotuar.
mergem la o alt` caban`. de data as-
ta e perfect. e soare, mâncarea e servit`
la timp, avem o minge, ne putem
\ntinde pe iarb`. [i avem chiar [i dou`
biciclete la dispozi]ie. Diana vrea pri-
© foto Cristina Ispas
ma, dar experien]a ei nu dureaz` mult.
domni[oara face pe cascadorul [i atac`
agresiv iarba dintr-un [an]. vestea
ajunge repede sus la caban`, unde noi
ceilal]i preferam s` ne conserv`m ener-
gia. \ncerc`m s` afl`m dac` mai e
\ntreag`. la un moment dat, \n toro-
peala general`, când cuiva \i miroase a
ars, Miruna \ntreab` pe jum`tate ador-
mit`: „Diana?“
seara ne strângem to]i \n camer` la
Vasile. pas`m din mân`-n mân` un al-
bum al muzeului de art` comparat` de
la Sângeorz, un Richard Brautigan, un
Mircea Iv`nescu [i ni[te sticle de bere.
din când \n când, cineva cere o bri-
chet`.
se vorbe[te \n paralel, \ncruci[at, \n
proximitate etc.
14 septembrie, program liber. soare cu
nori. facem o plimbare la gar`: eu, Bog-
dan P., Miruna [i Octavian. la \ntoarc-
ere ne desp`r]im \n fa]a hotelului. dup`
o or` \n camer` singur` (Diana e ple-
cat` la pescuit cu Vasile [i Bogdan C.)
ies \n micu]ul p`rcule] de vizavi cu un
teanc de foi goale (nu-mi vor folosi evi-
dent la nimic). apar Marin, John [i
Bogdan L. [i mergem la o cafea. Bog-
dan face o fotografie minunat` cu pan-
tofiorii mei de lac.
seara ne facem datoria la prim`rie.
citim. ne p`r`se[te Bogdan P.
eu, Diana, Marin, John [i Bogdan L.
facem o plimbare nocturn` prin
S`v\r[in. ne oprim pe o banc`,
pozi]ionat` dramatic cu fa]a la zid.
respir`m [i din când \n când citim Di-
lecta.
15 septembrie, diminea]a ne sustra-
gem, eu, D, M, J [i B.L., de la nu [tiu ce
festival de literatur`. bem cafea, facem
filmule]e. se \ncheie oficial atelierele de
crea]ie de la S`v\r[in. se vor acorda [i
premiile (Miruna, Radu, {tefan, nu
[tiu \n ce ordine). Radu ne cump`r`
ciocolat`.
dup`-amiaz` urc`m pe lâng` cimitir
undeva pe un platou verde. M, J., B.L.
[i B. C. pleac` pe la 5. supravie]uitorii
a[teapt` focul de tab`r`. de sus de pe
deal, primarul comand` ]ig`ri prin
„room service“ \ntoarse la hotel,
c`l`uzite de tor]a lui Vasile, eu [i D. fa-
cem iar`[i filmule]e.
16 septembrie, la 7 ne trezim. ne fa-
cem bagajele \n mare grab`, mai
desc`rc`m \n vitez` dou` filmule]e pe
laptop [i plec`m \n ma[ina lui Vasile. \n
drum spre gar` ne oprim \n sfâr[it [i la
„Neagra“ – un bar deja celebru printre
taberi[ti, dar la care niciunul dintre noi
(eu, D, M [i O) nu ajunsesem.
facem un schimb de trenuri la Teiu[,
unde eu [i D. recit`m din carne]elul no
name al lui {tefan
restul drumul citim (eu – Cartea tu-
turor inten]iilor – Marin Malaicu-
Hondrari, Diana – |n zah`r de pepene
– Richard Brautigan, cadou de la Vasi-
le, Miruna – Foamea lui Knut Hamsun
[i Octavian Piticul Ro[u al lui Tourni-
er), mai film`m (de data asta Miruna [i
Octavian), mai r`sfoim revistele
ar`dene etc.
\nainte de desp`r]irea final`, mai
beau o cafea cu D. \n Gara de Nord.
FLORIN PARTENE
A fost bineee, a fost frumooos la
S`v\r[in. B`ie]i minuna]i care discut`
aprins. Poezie, critic`, muzic`, film, pi-
canterii [i iar`[i poezie. Fete grozave,
mai mult t`cute sau invizibile, ca fetele
locului. A [i plouat la S`v\r[in, nu
mult, Vreo trei zile acolo, c\t s` ne ]in`
mereu \mpreun`, s` ai senza]ia c` nu se
poate sc`pa, c` e obligatoriu s` stea lu-
mea adunat` ca \ntr-un ou. Cel mai
mult mi-a pl`cut \ns` un vapor despre
care nu v` pot spune prea multe
\ntruc\t nu toat` lumea l-a v`zut. {i de-
sigur joi diminea]a c\nd ploaia a stat [i
am ie[it din camer` direct \n pia]` un-
de se vindeau de toate. Am \ncercat o
glumi]` cu o precupea]`, am vrut sa-i
v\nd un vers. Nu a ]inut pentru c` nu
era nici de m\ncat, nici de \mbr`cat,
nici m`car de f`cut cadou. Vineri am
reu[it chiar s` m` \nal] un centimetru
de la p`m\nt [i s` plutesc a[a ziua
\ntreag`. Apoi iar vaporul acela.
A fost bineee, a fost frumooos.
 ANCHET|

De ce migreaz\ autorii de la o editur\ la alta?

CONTINUARE DIN NUM~RUL 2

Ca fiecare anchet` pe care o vom \ncepe, „De ce migreaz`…?“ continu`, num`r

de num`r, cu diverse reac]ii. Scriitori [i editori povestesc, fac pronosticuri, spun lucruri-
lor pe nume. F`r` preten]ia de a da solu]ii, propunerea schi]eaz` tabolul unei lumi \n ca-
re, \nainte de toate, marketingul fixeaz` pre]urile. Fire[te, \n conven]ia jocului, cele trei
\ntreb`ri adresate oficialilor editoriali („Care sunt autorii români pe care sunte]i siguri c`
De ce editura dumneavoastr` \i va p`stra \n urm`torii ani?“, „Ce ve]i face ca s`-i p`stra]i?“,
au timp [i chef s` se ocupe de
nevoile fiec`rui autor \n par-

am schimbat „Cum v` explica]i migra]ia editorial` a autorilor români?“) pot fi \nlocuite. Important
e ca r`spunsurile, câte vin, s` nu evite subiectul: respectul fa]` de autor.
editura?
Miruna Vlada miruna17vlada@yahoo,com Bogdan Hrib, directorul
editurii Tritonic
Am lansat primul volum \n 2004 la editura Paralela 45 fiind o cvasi ano-
nim` [i nepl`tind niciun ban din buzunar pentru a fi publicat`. Spun asta 1. Greu de spus! |n primul
pentru c` de obicei acestea sunt condi]iile pe care ]i le impun editurile, r`nd, „urm`torii ani“ pot fi 3
mai ales la poezie: ori ai ni[te recomand`ri babane, asigurând succe- sau 30… Pe termen scurt,
sul [i premiile literare, ori ai bani de investit \n propriul talent. Fapt abso- cred c` vom p`stra autorii
lut criticabil dar care s-a mai diminuat cel pu]in la nivelul editurilor se- care au contracte pentru mai
rioase. Debutul meu coincidea practic cu cel al colec]iei de poezie De- multe c`r]i. Ace[tia sunt de-
but al editurii. Ceea ce poate din start a fost un impediment. Dar nu am butan]ii din tân`ra colec]ie
avut de ce m` plânge. Cartea s-a g`sit \n libr`rii [i mai ales a fost dis- LIT: Lorena Lupu – Rondo
ponibil` pe internet la comand` on line, ceea ce mi se pare foarte prac- Capriccioso (2007) [i Victor
tic. Difuzarea nu m-a nemul]umit foarte tare \ns` vizibilitatea public` a Dragomir – Chipul din ce-
c`r]ii a l`sat de dorit. Practic eu a trebuit s` m` ocup de tot ce a nu[` (2007) – amândoi au
\nseamat eveniment de promovare. semnat contracte pentru 3
Ceea ce nu e chiar normal din punctul meu de vedere. Am ales pentru c`r]i. Dup` aceea vom vedea
a doua carte editura Cartea Româneasc` pentru c` evident e pe val [i m- cât de celebri vor fi – adic`
a convins. Colec]ia sa de poezie e de departe cea mai dinamic` la ora vor dori s` r`mân` la noi sau
actual`. Avantajul este dat [i de formula inedit` cu CD \ncorporat cu vo- vor fugi la Random House!!
cea poetului recitând. Formula grafic` e foarte bun`, difuzarea la fel [i |n toamna lui 2005, \n fic-
evenimentele de promovare mult mai bine puse la punct, datorit` know tion.ro au mai existat dou`
how-ului de la Polirom b`nuiesc. debuturi: Roxana Brânceanu –
Sharia [i Marian Coman –
Nop]i albe, zile negre. Roxa-
na nu a dorit s` continue
ac]iunea din romanul s`u –
l`sându-ne pe mul]i dintre
noi nedumeri]i sau nemul-
]umi]i. Poate o vom convin-
ge s` scrie un sequel. Dar
pân` atunci prefer` s` tra-
duc` (Dee, banii mai siguri!)
© foto Cristina Vladu Marian sper`m s` termine \n
timp util Testamentul de cio-
colat` [i astfel la Gaudeamus
s` v` murd`rim pe to]i cu
dulcele aromei de cacao, alu-
ne, ment`…
Al]ii? Michael Haulic` (l-
am p`strat pentru mai târ-
ziu!) este redactorul [ef al
editurii [i, \nainte de orice,
mi-este bun prieten! Am
pornit aceast` aventur` \m-
preun` [i o vom continua tot
\mpreun`. El zice: Nu sunt
guru. Eu zic: Ba e[ti!
Despre ceilal]i? Costi Gur-
gu e \n Canada, nu l-am cu-
noscut personal [i nu [tiu s`
aib` un alt volum preg`tit.
Re]etarium a fost un volum
extraordinar. Radu Pavel
Gheo a fugit un pic spre noi
doar pentru a scrie/publica
Despre science fiction. Nu e al
nostru [i nu vrem s` ne punem
r`u cu cei mai mari ca noi!
Despre cei care nu au pu-
blicat \nc` la Tritonic: Zully
Mustafa a debutat \n litera-
tura pentru copii [i acum
intr` \n for]` \n LIT cu Stru-
gurii s-au copt \n lipsa ei, iar
Mihail G`l`]anu combin` o
reeditare cu povestiri noi –
surpriz`, nu spunem mai mult.
Mai avem un autor sur-
priz` care vine de la al]ii, cu
o lucrare absolut special`. V`
spun doar c` va ap`rea \n Pu-
blicistic`. Aceast` colec]ie
mai aduce doi autori tineri,
dar consacra]i Robert {erban
[i Valentin Protopopescu.
Nu am pomenit nicio
vorb` despre autorii din zona
non-fiction. Ei sunt profe-
sori, jurnali[ti, sociologi. Co-
lec]iile Comunicare/Media,
Biblioteca de istorie, sociolo-
gie, Sens sau UE au strâns la-
olalt` peste 30 de autori. Ei sunt
[i vor fi: Daniela Roven]a-
-Frumu[ani, Iordan Gheor-
ghe B`rbulescu, Remus Pri-
copie, Dumitru Bor]un,
Mioara Anton, Adela Rogo-
jinaru, Mireille R`doi, Dan
Dungaciu [i mul]i al]ii…
2. Cum \i p`str`m? Nu [tiu o
re]et`. Exist`, cu siguran]`,
resorturi interne – simpatii
sau antipatii, compatibilit`]i
sau nu… Exist`, bine\n]eles,
argumentele materiale – ba-
nii! {i cred c` mai exist`
aten]ia noastr`, respectul [i
expunerea pe care o putem
oferi, promovarea necon-
ven]ional` [i reclama clasic`.
Unii vor r`mâne cu noi pen-
tru c` le place ga[ca de la Tri-
tonic [i am devenit prieteni,
al]ii vor r`mâne pentru c` le
oferim mult` vizibilitate [i
plimb`ri prin ]ar`, ceilal]i vor
pleca pentru c` nu vom pu-
tea s`-i pl`tim atât de bine
cât credem noi sau ei c` ar
merita. Dar nu m` tem; nici
\n occident sau peste ocean,
autorii nu sunt lipi]i definitiv
de o editur`. |n mod parado-
xal, \n America, acum, nu-
mele grele pleac` de la gru-
purile editoriale mari care le
ofer` avansuri cu [ase cifre,
c`tre edituri mici, indepen-
dente care nu ofer` dec\t
5000 usd (am fost [ocat când
am citit c` s-au semnat con-
tracte [i cu avans 0!). De ce?
Pentru c` cei mari au mul]i
autori [i multe titluri, nu mai
te. {i atunci e mai bine s` fi
un Big Name unic la o edi-
tur` mic`, e[ti mai vizibil [i
po]i fi mai u[or \mpins \n
fa]`. |n fond, orgoliile sunt
omene[ti. Dar s` revin; e vor-
ba de comunicare – dac`
exist` [i e multipl`, atunci
autorul r`mâne! Cred c` ar fi
mai interesant s` vorbim de-
spre migra]ia editorilor, `ia
a[a pu]ini cum sunt…
3. Migra]ia autorilor? Care
migra]ie? Eu nu o v`d ca un
fenomen. Sporadic un autor
schimb` domeniul sau sub-
iectul [i alege un editor spe-
cializat. Uneori autorii se
ceart` cu editorul [i fug la
concuren]`… Dar nu cred
c` este un fenomen. Sunt,
totu[i pu]ini autori [i pu]ini
editori, se cam cunosc unii
cu al]ii. Totul se afl`… Din
acest motiv ne dorim mul]i
debutan]i – s`-i lu`m de mici
[i s`-i cre[tem. Iar dac` o s`
ni-i fure un competitor, ne
vom l`uda \ntotdeauna c`
noi am fost primii ([ti]i, ca
la fotbal!)
|mi doresc s` avem mul]i
autori [i mul]i editori, dar
pân` acolo e drum lung. Cei
care vor s` \ncerce sunt
a[tepta]i la noi. E simplu: un
email, un comentariu pe
blog, un telefon, o cafea…
|ncerca]i!
Autorii români au fost
\ntotdeauna primi]i la noi,
din nefericire nu am avut
\ntotdeauna succes! Pentru
c` \nfrângerire [i victoriile
sunt [i ale editorilor. {i nu e
vorba de bani…
(VA URMA)

Cântec pentru maria doar dedesubt avem o câmpie cu maci [i lalele,

\n jur chicote, râs, nori buc`la]i de vat` [i zah`r-candel,
cerul p`stos, moale [i cald, perne pufoase din fulgi de z`pad`,
Cosmin Per]a pânza de zah`r ars [i p`ianjenul de caramel.

Plutesc, maria, plutesc [i m` leag`n, Plutesc, maria, plutesc [i m` mir,

\n jur am fire lungi, de p`ianjen, picioarele mi se scurg ca o ap`,
de zah`r ars [i candel, noi n-am fost niciodat` atât de senini,
dedesubt, o câmpie cu maci, atât de aproape de cerul de zah`r [i vat`.
rapi]`, cicoare, lalele [i p`trunjel.

Plutesc, maria, plutesc [i m` leag`n,

cu mâna ating cre[tete mici, de pitici,
cu p`rul lânos, negru, lung, ca de fat`,
revistapanamea.wordpress.com

cu bur]i rotunde [i gesturi de-arici.

Trupul lor este firav [i lunguie],
bra]ele lor sunt str`vezii [i ciobite, de por]elan,
[i chiar cânt`, chiar cânt`, maria, când le ciupe[ti,
\ntocmai ca un diapazon de cristal.

Le mângâi cre[tetele [i râdem, maria,

râdem, plutim, ne r`sf`]`m,
ne \ntindem bra]ele ca ni[te zmeie
[i ne rotim cum vrem noi [i când vrem,

29
 „MOARTEA NE CITE{TE ZIARUL“

Lucian Raicu Despre Iustin Pan]a

sau Adela Greceanu nimfet` ([i aici cred c` a exagerat), mi-a
scris pe o carte a lui a[a: Pentru Adela
nu voiam s` debutez cu ni[te poezii pe
care nu mai d`deam doi bani. Mi-am

utopia literaturii M i se pare uneori c`-l z`resc pe

Bogdan Cre]u
bogdancretu@yahoo.com
Lucian Raicu este criticul cel mai implicat \n
discursul critic, cel care a \n]eles c`, dincolo
de mecanismele u[or de deslu[it pe care tex-
tul, ca ma[in`rie Exist`, \n tot ce a scris criti-
cul, o oaz` de senin`tate, de lini[te, de \m-
p`care cu sine, care se ridic` deasupra ocu-
ren]elor sordide ale vie]ii literare [i trans-
form` m`rturia critic` a autorului (nu cred c`
o iau razna folosind inedita formul`) \ntr-un
amplu poem. Critica – form` de via]`, pare a
fi dictonul, \ncrustat pe un volum, al acestui
eminent critic, discret prin felul s`u de a fi, ti-
mid parc`, dar printre cei mai profunzi pe
care-i avem.
Pentru c` a aduce \n discu]ie doar o carte
a sa mi se pare c` i-a[ tr`da profilul, m` voi
opri asupra unor nota]ii cu declarat caracter
de credo. Se poate citi de aici \ntregul pro-
gram al autorului reflec]iilor asupra spiritului
creator. E vorba despre un interviu pe care i
l-a acordat, \n 1994, lui Al. Cistelecan, pentru
revista „Vatra“. Arareori am mai g`sit pledoa-
rii atât de conving`toare, atât de asumate, la
modul existen]ial, precum cele proliferate de
Lucian Raicu \n aceast` confesiune care
aproape c` refuz` s` se transforme \n dialog.
Spicuiesc in extenso, cu regretul de a nu pu-
tea reproduce mai mult: „… citind ori scriind
critic`, \ncerc, la un moment dat [i din ce \n ce
mai dens, senza]ia lipsei de libertate. Or, noi
cam [tim cum e când libertatea nu e… Ciu-
dat` analogie. […] E inacceptabil s` fie numai
critic` literar` – critica. S` nu fie, fiind asta, [i
altceva… «Asta» nu stric` s` fie […] , ca s`-[i
p`streze conturul, domeniul, frumoasa speci-
ficitate, dar m`car din când \n când sim]i ne-
voia s` respiri. F`r` s` schimbi «genul»,
f`când «sp`rturi» \n el, de toate felurile, forme-
le, intensit`]ile… Ironia e numai una din rup-
turi, sp`rturi, adânciri, l`rgiri… Critica nu tre-
buie s`-[i refuze nimic… Este genul (sau ar
trebui s` fie, dar nu e decât arareori) proteic
prin excelen]`. Cum s-a spus c` e romanul.
Ironie, poezie, epic, teorie, reflec]ie, pu]in` bi-
ografie, ceva autobiografie, jurnal, eseu de
idei, transcriere de citate, conversa]ie, teatru,
lungi t`ceri neap`rat, totul \ns` \n serviciul lite-
raturii – adic` r`mânând ceea ce este, dar cu
toate mijloacele la \ndemân`, desf`[urate \n
libertate… Altfel, vorba personajului gogo-
lian: «mare plicitiseal` pe lumea asta, dom-
nilor!»“. Critica ar fi, prin urmare, o implicare
total` \n actul scriituri, un gen literar care nu
mai ascult` de regulile pe care tot el le sta-
bile[te. Cu alte cuvinte, un mod de a tr`i \n li-
teratur` [i pentru literatur`. Nu seam`n` to-
tul cu o duioas` utopie?
Esen]ial este, pentru a reu[i \n aceast`
fascinant` aventur` a criticii, pe nedrept dis-
pre]uit` de ignoran]i ce se bat, proste[te, pe
burt` [i se mândresc cu refuzul unui vast do-
meniu, f`r` de care \n]elegerea literaturii es-
te imposibil`, relativizarea punctului de ve-
dere propriu, acceptare noului, disponibilita-
tea ludic`, deschiderea: cu alte cuvinte
sim]ul umorului. Lucian Raicu pronun]`, \n
acest sens, un lucru esen]ial, pe care cine
nu-l pricepe risc` s` devin` caraghios: „Nu
cred \n ruptul capului c` avem «prea mult»
sim]ul umorului. Nu e niciodat` prea mult, e
totdeauna prea pu]in. Sim]ul umorului este o
calitate sine qua non. M` \nfrico[eaz` cei
care nu-l au. Nu-i contrazic niciodat`, fug, nu
# 3 — noiembrie 2007
dac`, paradoxal, la el aproape niciodat` or-
goliul nu a dictat verdictele critice, iar modes-
tia l-a f`cut mai mereu s` se fereasc` de po-
lemici. Nici m`car ironia nu reu[ea s` devin`
t`ioas`, ci amuza(n)t`, benign`. Raicu a
practicat mereu o lectur` intensiv`; nu m-a[
mira s` aflu c` a \mprumutat uneori comporta-
mentul personajelor lui Gogol [i c` a devenit
un fel de Don Quijote. Pentru c`, s` [ti]i, [i
printre critici este nevoie de un spirit care s`
se \ncread` pân` la cap`t \n posibilit`]ile litera-
turii, care nu e rupt` de via]`, ci izvor al acesteia.
© foto Cristina Vladu
strad`. L-am auzit adesea spun\nd c` el o
s` tr`iasc` mult. Tare a[ fi vrut s` [tiu ce
p`rere are despre ce scriu acum. Tare a[
fi vrut s` [tiu ce ar fi scris el acum. Mi se
pare a[a de ciudat c`, peste c\]iva ani,
voi ajunge la v\rsta la care el a murit, c`
probabil o voi [i dep`[i [i m` g\ndesc c`
abia atunci distan]a dintre noi o s`
creasc` ireversibil, ca [i cum am luat-o \n
sensuri opuse. M` \ntreb care dintre scri-
itorii tineri i-ar fi pl`cut. Mai am [i
acum, la Sibiu, lista scris` de el cu auto-
rii pe care trebuie s`-i citesc: Virginia
Woolf, William Faulkner, Truman Capo-
te, Raymond Radiguet, Proust, Nabo-
kov… Din antologia de poezie ameri-
can` tradus` de Mircea Iv`nescu avea
dou` exemplare. Mi-a dat unul mie.
|ntreb`ri de-ale lui: Tu crezi c` e[ti un
om prost?, Tu crezi c` e[ti un om bun?,
Ce ai de g\nd s` faci \n via]`?, Tu e[ti un
om fericit? Mergea foarte repede. L-am
rugat s` m` \nve]e pocker, dar n-a vrut.
Cu ce m` m\ndresc: mi-a spus o dat` c`
sunt o bestie (a exagerat, desigur, ca s`-
mi fac` pl`cere), a spus c` am o obr`zn-
icie creatoare (m` rog, sun` caraghios
scos din context), mi-a spus c` sunt o
Greceanu, uneia dintre pu]inele poetese
de care \mi e team` (colegial`) [i fric`
(distinc]ie de rafinament pe care o las pe
ea s` o fac`). Distinc]ie cu care mi-am
b`tut capul mult` vreme [i pe care nici
p\n` acum n-am dezlegat-o. A[a cum \n
creierul meu nu \ncape moartea lui. Sen-
za]ia c` \l v`d uneori pe strad` e mai pu-
ternic` dec\t realitatea absen]ei sale.
Mi-am luat inima-n din]i [i m-am dus
\ntr-o zi la redac]ia revistei Euphorion de
pe strada Lucian Blaga, \n fosta cas` a lui
Nicu Ceau[escu. Am l`sat c\teva poezii
scrise de m\n` [i mi s-a spus s` revin pes-
te c\teva zile. De cine s` \ntreb? De Ius-
tin Pan]a, mi-a zis o doamn` t\n`r`, ex-
trem de binevoitoare, pe care o mai caut
uneori c\nd m` duc la Sibiu. Am fost
\nc\ntat` fiindc` tocmai citisem Obiecte
mi[cate [i-mi pl`cuse enorm. Nu mai ci-
tisem niciodat` \ntr-o carte de poezie de-
spre cum, dac` se sparge scrumiera,
r`m\ne \n locul ei o pat` de cur`]enie,
care \ntrerupe uniformitatea prafului de
pe bufet sau despre o e[arf` care e chiar
o e[arf` [i nu o metafor`. Am revenit
peste o s`pt`m\n` [i am dat peste un
t\n`r blond, pletos, cu ochi alba[tri, care
mi-a z\mbit \ng`duitor [i m-a poftit \ntr-
un birou. A scos poeziile mele, mi-a spus
ni[te lucruri pe care nu mi le mai amin-
tesc, atunci mi-a f`cut [i lista cu autori [i
m-a \ntrebat dac` nu vreau s` citesc la
prima [edin]` a unui cenaclu pe care \l
vor deschide cur\nd. Am zis da, f`r` s`
stau pe g\nduri. Dup` c\tva timp, Iustin
mi-a cerut o poz`, c` vor s` m` debuteze
\n Euphorion. |nt\mplarea a f`cut s`-l
\ntreb ce vor s`-mi publice – c` eu le
d`dusem \ntre timp mai multe texte (de-
acum nu le mai ziceam poezii) – [i mi-a
zis c` alea, primele [i mi-a ar`tat, nu [tiu
de ce, [i prezentarea pe care el mi-o scri-
sese. C\t se poate de conven]ional`, mi
s-a p`rut mie atunci. M-am dus acas` ta-
re am`r\t`, fiindc` [tiam c` evoluasem [i
luat patru sau cinci texte noi [i am ple-
cat \n c`utarea lui Iustin, \n cartierul de
la marginea ora[ului, unde [tiam din
c`r]ile lui c` locuie[te. Am luat la r\nd
fiecare scar` de bloc p\n` c\nd am g`sit
numele Iustin Pan]a pe tabelul cu loca-
tari. Trebuie c` s-a mirat c\nd mi-a des-
chis u[a. Sau poate c` nu. Eu eram prea
emo]ionat` ca s` \nregistrez reac]iile lui.
Ce faci, m`i? Hai, intr`! Vrei un suc, o
cafea? Nu, mul]umesc, eu nu voiam
dec\t s` \mi publice textele astea, \n loc
de poeziile alea. {i i-am pus pe masa din
sufragerie cele patru sau cinci pagini. {i-
a aprins o ]igar`, le-a citit [i-a zis: M`i,
da’ tu e[ti t\mpit`? Nu-l auzisem nicio-
dat` vorbind a[a. Era un domn. Poeziile
alea erau bune! R`suflu u[urat`: P`i nu
trebuie s` fie bune! Da’ cum trebuie s`
fie? Nu [tiu!, am spus r`spicat. Bine, zice
el, mai vedem. Uite, ]i-am promis ni[te
c`r]i. {i mi-a umplut rucsacul cu litera-
tur` american`. Aveam 17 ani [i el 28.
Peste c\teva luni, nu doar c` mi-a publi-
cat textele pe care i le-am dus atunci,
dar [i-a schimbat [i prezentarea. A scris
c` sunt \n stare s` for]ez m\na oric`rui
redactor. Nu-mi mai \nc`peam \n piele
de m\ndrie.
C\nd s-a spus despre prima mea carte
c` se v`d \n ea influen]e din Iustin
Pan]a, el m-a avertizat, pe jum`tate
[treng`re[te, pe jum`tate serios, c` nu-i
bine s` ]i se pun` etichete. Dar eu [tiam,
fir-ar s` fie [i m` cam nec`jisem c` s-a
scris asta. Acum nu m` mai nec`jesc.
Dimpotriv`, m` laud c` vin dintr-o zon`
a literaturii din care vin foarte pu]ini
scriitori de prin p`r]ile noastre [i \n care
Iustin Pan]a este un autor esen]ial. Lite-
ratura lui e ca un fir cu plumb la cap`t.
O dat`, cum mergeam pe strad` cu o
prieten`, ne-a ajuns din urm` Iustin [i
ne-a zis Ce face]i, m`i, fetelor? S-a
\ndep`rtat \nainte s` apuc`m s`-i r`s-
pundem.

vreau s`-i conving, iese totdeauna ceva [i

mai r`u din convertirea lor“. Lucian Raicu nu
folose[te m`suri diferite pentru via]` [i litera-
tur`, considera]iile moraliste nu fac not` dis-
tinct` de cele estetice, iar acest devotament
rarissim este exemplar. Lucian Raicu este, \n
literatura noastr`, criticul care, scriind despre
al]ii, scrie cel mai mult despre sine. Chiar

30
 WWW.TIUK.REEA.NET

~{TIA S|NTEM: Mihail VAKULOVSKI, Alexandru VAKULOVSKI, Viorel CIAMA, B`iatul se s`turase,
Dan PERJOVSCHI, Carmina TRÂMBI}A{ a[a c` ultima bucat`
|n Tiuk! nr 16, PA{II MAMELOR NOASTRE, semneaz`: Alexandru VAKULOVSKI, Dan PERJOVSCHI, de sandvi[ a l`sat-o
Mihail VAKULOVSKI, Mihnea BLIDARIU, Florin DUMITRESCU, George VASILIEVICI, Sorin DINCO, pe mas` [i a dat s`
Constantin ACOSMEI, Patricia NEDELEA, Un Cristian, R`zvan }UPA, Diana IEPURE, Radu AN-
DRIESCU, Dan SOCIU, Medeea IANCU, Olga {TEFAN, Viviana MUSA, Svetlana CÂRSTEAN, Iulian
se ridice.
CIOCAN, Cosmin PER}A, George MURE{AN, Veaceslav VANGHELIE, Andra ROTARU, Mito[ MI- George Mure[an
I
CLEU{ANU, L.I. STOICIU, Nichita DANILOV, Elena VL~D~REANU, Mihai MATEIU, Alexandru BURU-
IAN~, Iulian B~ICU{, Maria DAVID, Daniel PI{CU, Dmitri MITICOV, Petre FLUERA{U, Liliana PO- ntr` maic`-sa. Cum vine
PU{OI, Mihai VIERU, Mihaela PERCIUN, Cristian POPESCU, Daniel VOICU, Ioana FLOREA, Daniil asta? Nu se las` m\ncarea \n
HARMS, Vladimir SOROKIN, Serghei ESENIN, Victor EROFEYEV, Salvatore QUASIMODO, Cesar farfurie. Ia [i m`n\nc`. C-o
VALLEJO, Aglaja VETERANYI, Jeroen Brouwers, Pavel P~DURARU, Mugur GROSU, Marius IANU{, fi, c-o p`]i. Nu exist`, maic`-
sa \l apuc` de falc` [i \l sile[te
Irina PETRA{, Vlad BOLOCAN, Claudiu GROZA, Bogdan SUCEAV~, Andreea NEDELEA, Igor MO-
CANU, Eva NEGRU, despre Artmania, B’Estival, Peninsula, interviuri, proz`, poezie, eseu, existeme, s` \nghit` restul de sandvi[.
’n Pana Mea, [.m.a.
Tiuk! 17, de pe 03.X: PA{II TA}ILOR NO{TRI
Apoi scoate din pung` un
hamburg`r. Copilul se zbate,
\ncearc` s` scape. Dar
maic`-sa \l ]ine ca-ntr-un
VIZIUNEA MEA. DAN PERJOVSCHI cle[te, \n m\inile ei puterni-
La cererea expres` a lui Mihai m` conformez [i scriu: `[tia de conduc ]`ri[oara noastr` ce. |i bag` hamburg`rul pe
n-au nici mam` n-au nici tat`. g\t, aproape \ntreg. Copilul
se \neac`, dar una-dou` sca-
toalce \l \ncurajeaz` s`
\nghit` totul.
Urmeaz` al doilea ham-
burg`r, apoi al treilea [i al pa-
trulea. Cu esofagul l`rgit,
aproape c` nu mai simte
trec\nd super-ul, tresare c\nd
i se duce ca o g\lc` \nspre
stomac deluxul. Un pic are
de furc` maic`-sa cu royal-
ul, care coboar` greu. E ne-
voit` s` i-l \ndese cu fur-
culi]a, care alunec` [i aproa-
pe o scap`, dar reu[e[te s-o
prind` la timp. A uitat ket-
chup-ul [i maioneza, a[a c`
le arunc` la repezeal` \n
urm` royal-ului, f`r` s` le
mai scoat` din plicule]e. Foi-
le de salat` le v\r` ca [i cum
ar fi [omoioage de h\rtie,
p\n` ce dispare tot verdele
din cavitatea bucal`. {tie c`
nu-i plac crudit`]ile, \ns`
verdictul nutri]ioni[tilor e
Se \mbrac`, se rujeaz` gr`bit` \n oglind`,
\[i aranjeaz` o [uvi]`-dou`, nu-i place
cum \i st` \n diminea]a asta, are cearc`ne
\ns` nu-i timp de aplicat fond de ten…
implacabil: fac bine la diges-
tie. |l [terge pe la urechi cu
gesturi repezite [i nu \ntocm-
ai delicate, da’ de, doar n-o
s` stea toat` ziua dup` el.
Copilul observ` cu ochii bul-
buca]i de groaz` cum maic`-
sa preg`te[te acum gallon-ul
de cola. Un polonic de zah`r,
zece cuburi de ghea]` cu
elef`n]ei („un pahar de co-
la/m` men]ine treaz/este co-
ol [i rece/iar eu sunt viteaz“
– a[a sun` spotul publicitar,
acela cu copilul prezentatoa-
rei de la ora 19, c`lare pe un
elef`n]el [i cu o sabie de
plastic \n m\n`). Copilul ge-
me, nu reu[e[te s` se ridice,
vrea s` pl\ng`, produce un
zgomot dezarticulat, care
urc` crescendo. Mama pre-
g`te[te p\lnia, o a[eaz` cu
grij`, s` nu-i ciobeasc` iar un
dinte, c` `[tia din fa]` nu
mai sunt de lapte, [i e mai bi-
ne s` fie prudent`. Lichidul
g\lg\ie din bel[ug. Din c\nd
\n c\nd, se vede c\te un cu-
bule] de ghea]` umfl\nd
m`rul lui Adam \n trecerea
lui. Copilul bolborose[te, din
c\nd \n c\nd cola vine \napoi,
[i atunci mama trebuie s`
a[tepte cu r`bdare s` se
scurg` totul, [i re\ncepe s`
toarne. A terminat \n mai
pu]in de cinci minute. Sa-
tisf`cut`, tr\nte[te gallon-ul
\n containerul de reciclabile-
plastic. Se \mbrac`, se ru-
jeaz` gr`bit` \n oglind`, \[i
aranjeaz` o [uvi]`-dou`,
nu-i place cum \i st` \n di-
minea]a asta, are cearc`ne
\ns` nu-i timp de aplicat
fond de ten, c` dac` nu iar
pierde autobuzul, s` fii cu-
minte [i s`-]i faci temele,
copilul a r`mas pe scaun
r`sturnat pe spate, cu gura
deschis` ca un pe[te, respir`
greu, \i vor trebui c\teva ore
ca s`-[i vin` \n sim]iri [i s`
se poat` t\r\ p\n` la baie, unde
va \ncerca din nou s`-[i bage
degetele pe g\t [i s` evacueze
ce n-a fost deja digerat, ba-
rem [tie c` p\n` la cin` poa-
te fi lini[tit, gustarea de la
ora patru o va arunca pe
geam, ca de obicei, trebuie
s`-[i perfec]ioneze cumva
planurile de evadare, p\n`
acum l-au prins de fiecare
dat` \n mai pu]in de cinci-
sprezece minute, acum \ns`
mintea lui \nce]o[at` de
gr`simea \n care \[i fac loc
pliciuri de cola nu poate
produce mare lucru, caut`
cu m\na gr`su]` telecoman-
da [i \ntoarce cu sil` capul
c`tre televizor.

Povestea „Mamelor“ – versiunea Sarmalelor

Florin Dumitrescu
„Mamelor“ e singurul c\ntec al Sarma-
lelor Reci c`ruia nu i-am compus eu
versurile. Eu le-am cules! Le-am cules
ca un etnolog adev`rat, c`ci „Mamelor“
e un c\ntec din folclorul urban, din ace-
la c`ruia i se atribuie „autorul anonim“.
mama – grafic` de Alexandru Pecican Este un c\ntec de cer[it, c\ntat de copii
\n anii ’90 \n metroul bucure[tean [i,
mai rar, \n transportul de suprafa]`.
Exist` dou` variante ale c\ntecului:
Pa[ii mamelor noastre una mai alert`, mai apropiat` de muzi-
ca popular` tipic`; [i alta mai lent`-
Mihail Vakulovski l`l`it`, mai spre muzica u[oar` gen Mi-
rabela Dauer. Sarmalele optaser` pen-
mamele noastre au avut o copil`rie frumoas` povestit` de bunicii no[tri tru prima variant`, care se preta de mi-
mamele noastre au fost sprintene vesele cumin]i pentru bunicii no[tri nune la stilul punk rock.
mamele noastre au fost v\njoase puternice [i s`n`toase pentru patrie [i pentru umanitate Pe atunci mai tot bucure[teanul [tia
mamele noastre au fost frumoase pentru ta]ii no[tri credincioase ta]ilor no[tri c\te un cr\mpei din „Mamelor“; dar
mamele noastre au intrat \n r`zboiul ta]ilor no[tri au urcat la volanul automobilului pu]ini erau cei care cuno[teau textul in-
tractorului combinei avionului navetei cosmice au participat la inven]ia bombei atomice tegral. Iar eu aveam s` fiu unul dintre ei!
mamele noastre i-au iubit pe ta]ii no[tri au fost iubite de ta]ii no[tri Nu mi-a fost greu s` culeg c\ntecul:
ne-au f`cut [i au f`cut totul pentru copiii ta]ilor no[tri era de ajuns s` merg cu metroul [i s`
au renun]at la tot [i la toate pentru ta]ii no[tri ciulesc urechile. Dar n-a fost nici u[or:
s`-i iubeasc` s` le fac` urma[i s`-i creasc` hr`neasc` \mbrace iubeasc` intervalul dintre sta]ii nu le ajungea mi-
s` fac` rost de leacuri pentru ta]ii no[tri s` le oblojeasc` r`nile [i cu]ilor rapsozi ca s` c\nte toate strofele,
s` nu-i enerveze c\nd \s be]i s` le vegheze lini[tea c\nd se odihnesc s` nu-i enerveze c\nd \s mah- cap-coad`, a[a c` \[i retezau c\ntarea \n
muri s` nu-i enerveze c\nd \s treji s` nu-i enerveze c` s-au n`scut \n aceast` epoc` \n aceast` momentul de \ncetinire a metroului, c\t
]ar` c` le-au \nt\lnit pe mamele noastre care i-au legat de noi s` le r`m\n` timp s` mearg` cu m\na-
care ntins` pe la fiecare pasager. A trebuit
mamele noastre fac pa[i mici dup` ta]ii no[tri a[adar s` recompun [irul versurilor, reu-
mamele noastre fac pa[i largi dup` copiii ta]ilor no[tri nind toate fragmentele prinse. Am de-
mamele noastre fac pa[i mari \mpotriva acelor ceasornicului bunicilor dus o ordine epic` [i c\t de c\t logic` a
mamele noastre fac pa[i timizi \n direc]ia opus` ceasurilor ta]ilor no[tri c\ntecului. Oarecum ilogic rezulta
mamele noastre fac pa[i foarte-foarte iu]i \naintea ceasurilor de la computerele noastre
mamele noastre au l`sat totul [i au plecat dup` ta]ii no[tri care le-au iubit le-au ur\t le-au alintat le-au
pasajul \n care copilul abandonat \[i
\ndemna mama s` se dea jos din tren [i
s`-i scrie o scrisoare, \n caz c` drumul
p\n` la orfelinat se dovede[te prea lung:
[…]
Ia trenul accelerat
{i vino la internat.
Dac` vezi c` e departe
D`-te jos [i scrie carte,
S-o citesc la dormitor
Cu lacrimi \n ochi[ori
[…]
Ce rost avea ca, odat` plecat` pe dru-
muri, biata femeie nici s` nu ajung` la
destina]ie, [i s` mai [i nimereasc` \ntr-o
gar` str`in`… doar ca s` ce? – ca s` tri-
mit` o scrisoare (arhaic numit` „carte“,
ca \n Scrisoarea III…), care oricum i-ar
parveni destinatarului cu o \nt\rziere
\nc` [i mai mare? – A[a, de dragul dra-
matismului…
De la un copil la altul se \nt\mpla s`
difere c\te un cuv\nt, c\te o sintagm`,
c\te o rim`. Am optat pentru variante-
le cele mai r`sp\ndite. |ncercam toto-
dat` s` deduc inten]ia vreunui textier
cult ([i ocult) care, de la centru, redac-
ta versuri pentru re]eaua de recitatori
trimi[i cu m\na-ntins` (pe vremea ace-
ea nu ap`ruse filmul Filantropica, \n ca-
re Gheorghe Dinic` joac` rolul verosu-
lui impresar de cer[etori). Prelucrarea
punk rock a „Mamelor“ a f`cut parte
din repertoriul Sarmalelor Reci \nc` de
la \nceput, din 1993. A fost mult` vre-
me singurul cover al trupei [i include-
rea lui printre celelalte c\ntece sarma-
le[ti a fost considerat` de c`tre fanii in-
telectuali ca un denun] al situa]iei alar-
mante a copiilor str`zii. Nici colegii mei
muzicieni, nici eu ca textier nu am con-
trazis aceast` interpretare. Mare parte
din public a v`zut \n acest c\ntec o „cat-
erinc`“, o inten]ie ironic` fa]` de mize-
ria social` \n care tr`iam cu to]ii. Nu
am contestat nici aceast` accep]ie.
|ns` alegerea acestui c\ntec a avut un
sens secret, revelabil doar pe subtilele
c`i ale muzicii, niciodat` \ns` redat ma-
nifest… niciodat` p\n` acum: anume
c` noi, arti[tii, suntem – \n fa]a publicu-
lui – ni[te cer[etori. Ne-am ferit s`
strig`m acest mesaj \ntr-un mod prea
patetic, prea f`]i[, prea v`dit cer[etor-
esc. Ast`zi \ns`, c\nd moda „punk-ro-
diilor“ a atins apogeul, dezv`lui acest
mic secret pentru cei care vor s` [tie de
unde anume s-a plecat [i ce anume s-a
dorit. Vorba aceea, „dac` vezi c` e de-
parte/d`-te jos [i scrie carte“…
revistapanamea.wordpress.com

\njurat le-au m\ng\iat le-au bruscat le-au dezmierdat le-au b`tut le-au \n[elat le-au iubit [i le-au
iubit [i nu le-au iubit
mamele noastre \i pl\ng pe ta]ii no[tri
pl\ng pl\ng
\i pl\ng pe ta]ii no[tri
***
mama \l pl\nge pe tata Alexandru Vakulovski
\n hohote
mama vorbe[te vorbe[te singur` M`mica \n fiecare sear` \ngenuncheaz` la o icoan` [i se roag` pentru mine. Sunt plictisit s` o ridic iar`[i [i s`-i spun c` de fapt ea e Dumnezeul meu
vorbe[te cu pozele noastre [i nu trebuie s` se roage nim`nui (sunt \ntr-un fel gelos). Ea plânge atunci [i eu o mângâi pe cap ca pe un copil. M` roag` s` fiu b`iat bun ca s` se
vorbe[te vorbe[te mândreasc` cu mine. |mi imaginez ce ar fi dac` \ntr-o zi i-a[ pune Biblia \ntre c`r]i [i i-a[ zice: nu plânge mam` [i nu te ruga nim`nui. Dumnezeu sunt
vorbe[te Eu. Oare ce-ar spune ea?

31

Prezentare \n câteva rânduri:
ne-am lansat la Bookfest anul
acesta. Cu [ase colec]ii de lite-
ratur` contemporan`. Român`
[i universal`. {tiin]e umane [i
sociale. C`r]i fundamentale, stu-
dii [i eseuri de ultim` or`.
Romane postmoderne, texte au-
tobiografice sau peripe]ii poli]iste.
Ne propunem s` abord`m proasp`t [i
\ndr`zne] uzan]ele de lectur` [i s` e-
dit`m \n condi]ii grafice demne [i atr`-
g`toare.
BRAINSTORMING PENTRU UN SLOGAN
La Editura ART lucreaz` doi oameni
care fac echip` bun`: Mircea Martin
(fost director general Univers, fost direc-
tor editorial Paralela 45, fost editor senior
„Cuvântul“, actual director editorial
ART) [i Laura Albulescu (fost director
copyright Paralela 45, fost redactor [ef
„Cuvântul“, actual redactor [ef ART). O
colaborare \ndelungat`, temeinic` [i pro-
ductiv`. |n var`, la Bookfest, s-au lansat
[ase colec]ii [i 20 de titluri.
Cine spune c` a fost u[or? Propuneri,
negocieri, comentarii, dispute… Hârtii [i
hârtiu]e. Liste [i noti]e. Liste de titluri [i
de autori, propuneri de slogan, logo-uri,
nuan]e, liniu]e, buline, contururi… Sti-
loul alergând harnic pe hârtie. Deci: Art.
Editura care vine. Propagandistic. Nu!
Editura Art. Instigare la cultur`. Cam
prea urban. Nu merge. Gânduri la impe-
rativ. Valori esen]iale. Nu, nu!
S` o lu`m altfel. Pentru cine public`m?
Pentru elite, studen]i, profesori, mediu
academic. Consumatori de beletristic` \n
general. Dar [i pentru adolescen]i de
toate vârstele (sic!). E vorba de o atitudi-
ne aici. Pl`cerea lecturii. A fost luat. |ns`
e vorba de acela[i tip de \ndemn! Cite[te
cu pl`cere… cite[te unde \]i vine s`
cite[ti, ce anume vrei tu… pentru c`
avem c`r]i atât de atr`g`toare \ncât nu te
po]i ab]ine. Lectura \n metrou, la coad`,
pe sub birou, la frizer, \n baie. {i atunci?
T`cere. Hârtia scris` este rupt`, \nvins`,
aruncat` la co[. A doua zi, profesorul
Martin intr` \n redac]ie zâmbind compli-
ce. Am g`sit ceva. Editura Art. Oriunde,
oricând, dar nu oricum. Cu litere mici.
# 3 — noiembrie 2007
C` e mai [ic. Toat` lumea e mul]umit`.
POVESTEA COLEC}IILOR
La colec]ii, istoria se repet`. S` lu`m co-
lec]ia „non-fiction“: teorie contemporan`.
32
Editura ART.
Work in progress
volume de mici dimensiuni, 70 – 140 p,
hârtie volumetric`, 13 x 20, bro[ate, cu
clapete [i coperta I cu l`cuire selectiv`.
De obicei sunt titluri de actualitate, inci-
tante. Sigur. Cum le numim? S` mai ve-
dem, s` ne mai gândim… Concept mo-
dern, probleme contemporane, keyword:
„la zi“, idei fierbinti, cultura si societate,
raportul culturii cu societatea, non-fic-
tion, teorie… teorie… Demonul teoriei.
E o idee grozav` s` avem nume de c`r]i
pentru colec]ii! Vivat Compagnon!
Tot scotocind prin calculatoare g`sesc
salvat` o discu]ie pe messenger (despre
identitatea corporatist`, logo, lay-out co-
pert`, compozi]ie, cromatic` etc.):
raresdragan: demonul teoriei.
albulesculaura: asa?
raresdragan: de ce pe alb? demonul teo-
riei este negru.
albulesculaura: pai e un paradox simpatic
albulesculaura: e un demon atipic
albulesculaura: productiv
Vom avea [i o colec]ie de c`r]i premiate
\n Europa [i \n lume. Premiate – laureate.
O idee genial` se abate \n redac]ie. O
vom numi Colec]ia Laurei. Proteste
\nver[unate. Hai, domnule! Dar cum?
Laureat? De ce s` nu-i spunem simplu
Laur?
raresdragan: logo laur?
albulesculaura: hmm greu de zis
albulesculaura: 1. e diferit de toate cele-
lalte
albulesculaura: 2. nu pot spune nimic
pana nu-l vad plantat pe coperta
albulesculaura: 3. trebuie frunza de laur
albulesculaura: adica dafin
raresdragan: nu mai bine facem ceva gen
o cununa de lauri? sau e prea cliseu? o
frunza e mai greu de identificat… ca e de
dafin sau de mar…
albulesculaura: io o identific
C`r]ile mari sunt acelea pe care vrei s` le
ai la \ndemân` tot timpul ca s` le
recite[ti ori s` citezi din ele. Sunt c`r]ile
importante. C`r]ile care orienteaz` gân-
direa, o clarific`, o pecetluiesc… C`r]i
fundamentale. Dintr-un col] al redac]iei
vine revan[a. De ce s` nu-i spunem
EDITORIADA
Raftul lui Mircea? Hohote amuzate. Re-
laxare. Bun, s` continu`m. C`r]i cardi-
nale. Asta e.
C~R}ILE
LAUR este colec]ia premia]ilor de peste
m`ri [i ]`ri, fiecare cu povestea [i laurii
s`i: un Goncourt pentru un ]`rm, rea-
prins la via]` de un r`zboi pe mare
(}`rmul Syrtelor, Julien Gracq), un Cer-
vantes pentru o pisic`, neagr`, antic` [i
mexican`… sau mai multe (Toate pisici-
le sunt negre, Carlos Fuentes), un Natio-
nal Book Award pentru o polonez` cato-
lic` la Auschwitz (Alegerea Sofiei, Wil-
liam Styron) sau un Goethe pentru un
r`zboi trist, v`zut prin ochii unui copil
celebru (Albine de sticl`, Ernst Junger).
DESENUL DIN COVOR al prozei
contemporane stabile[te conexiuni \ntre
existen]a personajelor [i destinul lor,
evenimente [i st`ri, noduri [i semne.
Al`turi de Superfemeia Messalina (Alf-
red Jarry), care se folose[te de b`rba]i
pentru a ajunge la uniunea cu zeul Amo-
rului, st` dublul s`u masculin,
Suprab`rbatul (Alfred Jarry), aflat \n
c`utarea absolutului prin intermediul
eroticii, \n timp ce iubirii domestice [i
extraconjugale din Cum s` tr`ie[ti cu o
so]ie necredincioas` (Alberto Moravia) i
se asociaz` ura Leviathanului (Julien
Green) fa]` de fiin]a adorat` [i odiseea
Unchiului meu Ulise (Jir? Marek), deve-
nit antreprenor de pompe funebre.
Chiar dac` nu mai credem c` exist`
c`r]i care s` ne schimbe via]a, \n mod si-
gur, exist` c`r]i care ne orienteaz` gândi-
rea [i ne-o clarific`. Cel pu]in acesta es-
te scopul colec]iei C~R}I CARDINA-
LE, prin Minima moralia (Theodor W.
Adorno) [i aforismele sale, sau prin Ca-
nonul occidental (Harold Bloom), carte
extrem de actual` \n contextul cultural
autohton, \n care se discut` cu ardoare
despre canon [i despre necesit`]ile
schimb`rii lui.
Dup` ce bunul sim] a \nvins \n lupta
cu terorismul ideologic, Teoria n-a pierit.
Ea ni se \nf`]i[eaz` acum sub chipul unui
demon ironic [i auto ironic, jovial [i se-
duc`tor, DEMONUL TEORIEI care ne
]ine prelegeri Despre televiziune (Pierre
Bourdieu), vorbindu-ne despre meca-
nismele cenzurii invizibile ce ac]ioneaz`
pe micul ecran, [i ne (con)duce cu gân-
dul pe calea fericirii, pas cu pas, poves-
tindu-ne Cea mai frumoas` istorie a fe-
ricirii (André Comte-Sponville, Jean
Delumeau, Arlette Farge), dar [i \n ia-
dul atentatorilor sinuciga[i, a Celor ca-
re aduc groaza (Hans Magnus Enzens-
berger).
Urm`toarea colec]ie este o incursiune
\n epoca noastr`, setoas` de informa]ie,
insa]iabil`, de fapt. Epoc` pe care o vom
putea explora cu ajutorul unui instru-
ment unic, brevetat de ART: OCHEA-
NUL |NTORS. Spre Scrisorile divinei
marchize (Doamna de Sévigné) [i spre
t`râmul \ntunecat al nebuniei (Bezn` vi-
zibil`, William Styron).
COLEC}IA FIC}IUNE {I ARTILERIE
Cum \n toate ]`rile care se respect`, res-
pectându-[i \n primul rând cultura, auto-
rii cei mai citi]i sunt cei autohtoni, am
decis s` ne angaj`m \ntr-un efort de pro-
movare intern`. A[a au ap`rut Frumoa-
sa f`r` corp (Gheorghe Cr`ciun), Zadar-
nic` e arta fugii (Dumitru }epeneag),
C`derea \n lume [i Vr`jeli de buzunar
(Constantin }oiu).
Frumoasa f`r` corp, \ncheie un fel de
trilogie, al`turi de Acte originale, copii
legalizate [i Compunere cu paralele ine-
gale. Fragmente epice, pe mai multe
voci, poezii sub forma unor studii dup`
natur`, un eseu despre trupul literei,
r`spunsuri la o anchet` despre condi]iile
scriitorului, analize ale propriei scriituri,
o explorare conceptualizat` a copil`riei.
Un mare caiet albastru \n care sunt scri-
se gânduri despre c`utare, despre frumu-
se]e ascuns` [i despre scriitur`.
Zadarnic` e arta fugii – un roman de
nepovestit care poveste[te o fug`, de
fapt, o pseudofug`, pornind de la câteva
cuvinte-capcan` [i câteva cuvinte-obse-
sie. Citind cartea, ne afl`m parc` \n fa]a
unui film, \n care elementele sunt
\ntotdeauna diferite, personajele atât cât
le putem identifica, se substituie \n dife-
rite scene, creând astfel un joc bulver-
sant, care ne atrage \ntr-un p`ienjeni[
textual. Vr`jeli (de buzunar) care vorbesc
ironic despre o lume postdecembrist`,
despre madam Tranzi]ia. Aici, personajul
Omicron, mesager ceresc [i alter-ego al
autorului Constantin }oiu, ne ]ine la cu-
rent cu ordinea mondial`, având capaci-
tatea bizar` de a ne transporta \n orice
moment al istoriei. Pentru el timpul este
un fleac. |nger dec`zut [i hybrid, Omi-
cron se metamorfozeaz` \n orice situa]ie,
\[i neag` latura fantastic` [i se vrea real,
\ntr-un Bucure[ti real.
La fel de ingenios este [i cel`lalt ro-
man al lui Constantin }oiu, care
dezv`luie pasiunile devoratoare ale pro-
tagonistului, apeten]a pentru fanatism [i
demonism, vorbind despre r`zvr`tire [i
poc`in]`, despre \ndoial` ca [ans` de
izb`vire, despre idealism [i C`dere \n lu-
me ca redescoperire a umanit`]ii [i ca
reg`sire de sine.
Lista e lung` [i va continua…
Colec]ia e ilustrat` cu lucr`ri ale pictori-
lor români contemporani, de la Alexan-
dru Chira, la Marin Gherasim [i Ion Alin
Gheorghiu, punând \n eviden]` fie o
prietenie, fie o afinitate electiv`, fie pe
amândou` la un loc…
GUERRILLA MARKETING {I BOOKFEST
Pentru c` la Bookfest am ie[it pentru pri-
ma dat` \n lume, ne-am f`cut tot felul de
probleme despre cum vom ar`ta, cum ne
vom \nf`]i[a publicului, prietenul [i
cump`r`torul nostru. A \nceput iar ne-
gocierea.
Stand mare, aerisit. Ok. Lemn natur.
Ok. Decor prietenos. Bun. Graffiti pe
pere]i. Nu! Atunci pe strad`? M`car un
stencil dr`gu]? {tiu eu câteva locuri (din
exces de zel grafferul nostru a plantat, la
limita ilegalit`]ii, un p`trat micu], galben
chiar pe zidul C`rture[ti, fapt care n-a
r`mas neobservat). Vrem [i noi afi[e
uria[e ca la marile edituri. Roller-up-
uri… [i semne de carte. Musai s` facem
semne de carte.
|n cele din urm` lumea a venit. A
v`zut, a cump`rat [i, dac` i-a pl`cut, cu
siguran]` ne va c`uta [i la urm`torul
târg. Pân` atunci ne vedem pe www.edit-
ura-art.ro [i \n libr`rii [i cine mai [tie pe
(ori)unde.
o voce din redac]ie