• Orice reactie imuna (RI) apare după contactul

organismului cu un antigen (Ag)

• RI nu apare obligatoriu după un contact cu un Ag
– Ag care induc RI se numesc imunogene
– Ag care inhibă RI se numesc tolerogene.

• Ag este o substanţă recunoscută ca non-self de

către sistemul imun al organismului.
• Ag este orice substanţă de origine endogenă sau
exogenă care poate să declanseze un RI.
Ag = o substanţă străină capabilă să inducă RI
 Antigene solubile si corpusculate
• Ag solubile - molecule recunoscute că non-self.
– proteine cu GM > 10 kDa.
– polizaharide,
– acizi nucleici,
– glicolipide.
• Ag corpusculate - structuri non-self mai complexe
– virusuri,
– bacterii,
– protozoare,
– celule străine, • Un bun antigen:
– celule infectate, – Are masa moleculară mare
– celule neoplazice. (>10,000)
* Ag corpusculate - formate dintr-un număr foarte
– Este mare de
organic
molecule antigenice
– Are structură complexă
(importante pentru recunoaşterea şi distrugerea Ag corpusculat
sunt Ag de suprafaţă) – Este non-self
 Antigene exogene si endogene
• Ag exogene: • Ag endogene:
– bacterii, – autoAg - Ag proprii
– paraziţi, • normal sunt izolate prin
– alergene bariere anatomice sau
funcţionale.
– substanţe chimice • patologic vin în contact cu
industriale sistemul imun => RI
• medicamente, autoreactive = boli
autoimune.
• coloranti, etc.
– neoAg - produse de
celulele neoplazice
(canceroase).
• rol în apărarea antitumorală.
– Ag virale - virusurile se
includ în genomul gazdei.
 ANTIGENUL (Ag)

• Ag este format din:

1. Componenta purtator (carrier)
2. Epitopi (DETERMINANŢI ANTIGENICI ) =
fragmente ale antigenului care
confera specificitate antigenica
moleculei nonself
 Imunogenitatea

• Definitie: proprietatea unui antigen complet

de a declansa un raspuns imun cand patrunde
in organism
• Ag  Imunogen
– Ag nu este intotdeauna imunogen. Uneori pt a
deveni imunogen necesita conjugare cu o
molecula purtator
 Factorii care influenţează imunogenitatea
1. contribuţia imunogenului
• este străin organismului
• Mărimea
• Forma fizica
-Particulat > Solubil
-Denaturat > Nativ

• Structura conformationala
– Structura primară Determinanţi secvenţiali
– Structura secundară
– Structura terţiară
Determinanţi
– Structura cuaternară
conformaţionali
Factorii care influenţează imunogenitatea
2. Contribuţia sistemului biologic

• Factori genetici
– De specie
– Individuali
• Factorul vârsta
 Factorii care influenţează imunogenitatea

3. Metoda de administrare

• Doza de antigen
• Calea de administrare
– Subcutan > Intravenos > Intragastric
• Adjuvantul
– Substanţe care accentuează răspunsul imun
faţă de un antigen
 Factorii care influenţează imunogenitatea

4. Natura chimică a imunogenelor

• Proteine – molecule puternic imunogene

• Polizaharide – slab imunogene
• Lipide – neimunogene in stare nativa dar se
cupleaza cu proteinele – devin imunogene
• Acizi nucleici – in stare purificata=neimunogenici.
Pot forma conjugate cu proteinele – devin
imunogenici
 EPITOPI
• Epitopii sunt regiunile imunologic active ale
antigenelor

• Paratop = structura corespondenta sau

receptorul de antigen al imunoglobulinei

• Numarul epitopilor prezenti pe o molecula de

antigen va determina valenta antigenului
 CLASIFICAREA EPITOPILOR:
• EPITOPI SECVENTIALI = reprezentati de un segment
continuu de AA dintr-un lant polipeptidic si sunt
dependenti de structura primara a proteinei.
• EPITOPI CONFORMATIONALI = sunt formati din AA
care in structura primara se afla la distanta intr-un
lant polipeptidic sau sunt situati pe lanturi diferite si
sunt adusi unul langa celalalt prin plierea lanturilor in
cadrul structurii secundare sau tertiare a proteinelor.
 CLASIFICAREA ANTIGENELOR:

In functie de tipul raspunsului imun:

Ag timo-independente – nu necesita
prezenta limfocitului T
Ag timo-dependente – necesita prezenta
limfocitului T
 TIPURI DE ANTIGENE

T-independente
• Polizaharide
• Proprietăţi
– Structură polimerică
– Activare policlonală a celulelor B
– Rezistente la degradare

• Exemple
– Polizaharide şi lipopolizaharide pneumococice
 TIPURI DE ANTIGENE

T-dependente

• Structura = proteine

• Exemple
– Proteine microbiene
– Proteine non-self sau self alterate
 CLASIFICAREA ANTIGENELOR:

1. In functie de relatia cu subiectul responsiv:

Alloantigenele – ag ale aceeasi specii

Xenoantigenele – ag ale altei specii
Autoantigenele – ag HLA in anumite
conditii (boli autoimune)
 CLASIFICAREA ANTIGENELOR:

2. In functie de repartitia antigenelor in natura:

Antigene ubicuitare
Antigene restranse
 CLASIFICAREA ANTIGENELOR:
3. In functie de natura chimica:
Glucide
Lipide
Proteine
Acizi nucleici
Compusi sintetici
 HAPTENA

= o substanţă străină cu masa moleculară suficient de

redusă ca să nu poată produce răspuns imun
• Pentru a produce răspuns imun trebuie să se lege de
un carrier - prin cuplare cu haptena → imunogena

– Exemplu: Medicamentele = haptene, fiind

suficient de mici ca să nu fie recunoscute ca fiind
străine de organism. Uneori, acestea se pot lega de
exemplu de eritrocite şi devin imunogene.
 Superantigenele
• Definiţie: molecule care se leaga in exteriorul MHC II de o
secventa a TCR. Nu sunt recunoscute specific

Antigen conventional Superantigen

 Superantigene
Exemple
– Enterotoxina stafilocociă
– Toxina de şoc stafilococică
– Exotoxina pirogenică a streptococului

! Importanta: inductia
bolilor autoimune

S. aureus
 Impactul imunologiei asupra sănătăţii omului

Koch’s Kohler & Milstein

Postulatele Ac monoclonali
Metchnikoff
Fagocitoza
Jansen Müller Jenner Wright Miller
Microscopul Bacteria Vaccinarea Antiserul Cel. T

1600 1700 1800 1900 2000

1955
30
Ţări 200 ani OMS anunţă
cu peste un caz după Jenner Eradicarea variolei
de variolă pe an 15

0
1965 1970 1975 1980
 
IMUNIZAREA
IMUNIZAREA
3000 ÎH 1700 DH
Egipt – Introducerea variolizării
în Anglia
cruste variolice

2000 ÎH 1780 DH
China – Edward Jenner
descoperă vaccinul
cruste variolice

 1500 DH  1885 DH
 Turcii introduc  Pasteur descoperă
variolizarea vaccinul antirabic
atenuat
 Edward Jenner

Descoperirea vaccinului antivariolic

 Edward Jenner
Among patients awaiting small pox vaccination
Epoca
Epoca modernă
modernă aa vaccinării
vaccinării
1920 1960s
Difteria şi Pojarul şi
Tetanosul rubeola
Sabin polio
1934
Pertussis 1985
Haemophilus
1955
1990s
Salk polio
Hepatita şi
varicela
Incidenţa
Incidenţaunor
unorboli
bolipre
preşişipost
postvaccinare
vaccinare
 Istoric
Descoperit – 1894 - Bordet
• = un grup de aproximativ 15 proteine serice
cu rol in imunitate.
• locuri de producere: C3-ficat, C4 –macrofag
• dispare prin incălzire la 56°C/30 min
• activarea are loc in cascada pe cale clasica
sau pe cale alternanta
 Proteinele din sistemul complementului
(nomenclatură)

C1(qrs), C2, C3, C4, C5, C6, C7, C8, C9

factori B, D, H, I, properdina (P)
Lectina de legare a manozei (MBL), proteaze
serice asociate MBL (MASP-1 MASP-2)
C1 inhibitor (C1-INH, serpina), C4-binding
protein (C4-BP), decay accelerating factor
(DAF),
C1 receptor (CR1), proteina-S (vitronectina)
FUNCŢIILE COMPLEMENTULUI

FAVORABILE:
Opsonizare – favorizează facocitoza
Atragerea şi activarea fagocitelor
Liza bacteriilor şi a celulelor infectate
Reglarea răspunsului prin anticorpi
Clearance al complexelor imune
Clearance al celulelor apoptotice

DEFAVORABILE:
Inflamaţie, anafilaxie
 Căile activării complementului

CALEA CALEA CALEA

CLASICĂ LECTINEI ALTERNĂ

anticorp anticorp
dependentă independentă

Activarea C3
generarea C5 convertazei

activarea
C5

ATACUL LITIC
 ATACUL LITIC:
inserţia complexului litic la nivelul membranei celulare

C6

C8 C5 b
C7
CC C C
C9 9 9 9C
9C C C9
9 9 9
ACTIVAREA COMPLEMENTULUI