MIHAIL DRUMES INVITATE LA VALS PARTEA ÎNTÎI 1 Totul s-a sfîrsit: nu-mi ramîne decît sa ma sinucid.

Sînt ferm convins ca orice as face de aici înainte nu rezolv nimic. Asa ca, neavînd încotro, ma vad silit sa-mi plec stea gul în fata mortii. Sinuciderea se dovedeste a fi un imperativ peste întelegerea si v ointa mea, un imperativ as zice organic ? împotriva caruia orice rezistenta pare l ipsita de sens, ridicola chiar. Nu exagerez deloc; în mine e viu numai un singur gîn d: acela de a muri. În fata lui, celelalte gînduri au amutit, paralizate de înfricosata lui atotputernicie. Niciodata n-a fost în mintea mea atîta rînduiala cuminte, pentru ca nu mi s-a întîmplat sa faptu-iesc ceva cu acordul atît de unanim al gîndurilor. Mereu m-am izbit de împotriviri dîrze sau în cel mai bun caz de îndoieli, reticente sau ezitar i... Ce s-a întîmplat? Piaza rea, care m-a pascut din leagan, sadind în mine buruiana trufi ei, a fost germenul nenorocirilor de mai târziu? Sau eu însumi mi-am creat orbeste, de-a lungul anilor, situatiile nefaste care m-au îmbrîncit în coasta mortii? Nu stiu, nu-mi dau seama... Ceea ce stiu e ca mîna destinului a aruncat cu o savant a preciziune, un lat, care mi s-a strîns concentric în jurul gîtului, si samt cum ma s ugruma. Dar de-acum încolo, ce-mi pasa? Navighez pe apele resemnarii si stiu foart e bine încotro ma duce corabia neagra. Doamne, ce frica-mi era odinioara de lumea umbrelor! Ma zguduiau spaime teribile , nu era chip sa vad un mort fara sa mi se zbîrleasca parul. Acum aceasta împaratie subpamînteana mi-a devenit draga. ("Draga" e o exagerare, mai degraba "suportabila" .) Si asa-zisa unanimitate a gîndurilor de care vorbeam mai sus e tot o exagerare, însa prea mica, aproape neglijabila. Pentru ca mereu înregistrez opozitii launtrice, mereu . ascult glasuri care ma che ama înapoi la viata. Dar sînt atît de sovaielnice si firave ca nici n-ar trebui sa le p omenesc. Asa am auzit-o pe mama (obsesia ei înca persista), pe sotia mea, Cecilia, si pe alti emisari ai fiintei mele aflate în primejdie. Tuturor leram deschis poa rta auzului, dar am ramas surd cînd era vorba de îndemnuri, poveti ori mustrari. Tar mul lumii pe care l-am parasit e mult prea departe si chiar daca m-ar ademeni ca lea întoarsa tot degeaba-i: nu mai am putere sa vreau. Adineauri mi-a facut o vizita imaginara fostul meu profesor de la facultate, Ion Tîrnoveanu, decedat anul trecut. Era titularul catedrei pe care o ocup eu astazi. I-am oferit un scaun sa sada ? acelasi scaun pe care ma poftea sa ma asez ori d e cîte ori veneam la el. Ma pretuia acest venerabil savant cu faima europeana, doct or honoris causa al cîtorva universitati apusene, si aceasta pretuire mi-a crescut aripi si mi-a înlesnit biruinta. Cum i-as fi îmbratisat umbra pe care o simteam preze nta în cancelarie si în salile de cursuri ca si cînd s-ar fi aflat înca în functiune. Am stat mult de vorba. Cea dintîi fraza care a precedat discutia a fost: "Tudor Pet rican, stii cît te pretuiesc; dumneata esti cel mai inteligent student din toate s eriile pe care le-am avut în ultimii treizeci de ani." (Odinioara îmi mai spusese as ta de doua sau de trei ori.) M-a descusut ce-i cu mine? Ma framînta probleme atît de grave si de nerezolvat încît trebuie sa (recurg la un act deznadajduit? Dar ? conch idea ? e o nebunie sa ma sinucid în primavara vietii? (Avea expresii de-astea, uza te). Se sinucide cineva ajuns în vîrful piramidei sociale dupa oe a gasit cheia care descuie usa tuturor demnitatilor si onorurilor? Nu, niciodata! Ce face în schimb? Lupta! Lupta! Lupta! Din clipa cînd nu onai tine la viata are toate sansele sa de vina erou. Numai ca eroismul de acest gen s-a stins astazi din lipsa de idealuri . A mai spus ca, întorcînd spatele vietii si bunurilor ei cînd as fi putut sa ma bucur d in plin de ele, înseamna ca atentez odios împotriva propriei mele persoane. Banalitati, locuri comune, vorbe de claca! Unde era elocinta care ma entuziasmas

e cîndva? Frazele maestrului sunau calp de astadata, le lipseau caldura si forta. Ce rost ar fi avut sa-i însir tot ce s-a întîmplat, ca am rapus viata unei femei, ca a ceasta femeie era unica mea iubita si ca modul inedit cum am ucis-o m-a scapat d e rigorile legii penale, dar constiinta ? tribunalul meu suprem ? nu putea trece cu vederea acest lucru si m-a condamnat la pedeapsa capitala... Nu, nu-i adevarat! Mint! M-am lasat ademenit de o idee justitiara. Nici vorba nar fi de autopedepsire si de asa-zisele imperative ale constiintei daca n-as iubi pe aceasta femeie. Acum o iubesc mai mult, necuprins mai mult decît atunci cînd tra ia. Si fiindca m-a chemat, sînt gata sa ma duc la ea. Stiu, i-e frica si n-o las s ingura. Amîndoi înfruntam mai bine vesnicia! ...Am pomenit mai sus de un fost profesor (caruia i-am pus în gura vorbele mele), de o femeie necunoscuta care a fost iubita mea, de o crima bizara care nu intra în prevederile codului penal si de iminenta sinuciderii mele. Cine pricepe ceva din toate astea? Citeste mai întîi, cititorule, istoria acestei iubiri si dupa aceea îti vei da seama d e tot ce s-a întîmplat si daca cineva, în locul meu, ar fi procedat altfel. O astern în aceste pagini fierbinti, scrise la mare temperatura. Sa nu crezi ca-mi trag spuz a pe turta ca sa ma arat în ochii domniei tale altfel de cum sînt, pentru a-ti capta simpatia. Nu. Voi povesti faptele cu o sinceritate nuda, dezolanta, exact cum s -au petrecut în realitate. Stiu ca nimeni n-are sa ma întâlneasca vreodata ca sa arunc e cu pietre în mine. Nu ma preocupa emotia estetica, nici morala, nici mesajul gene ros. Nu fac literatura, ci astern în aceste file o mare pasiune care altfel ar fi r amas necunoscuta, pentru bunul motiv ca pasiunile fug de lumina ? lumina le omoa ra. ...Si acum sa iau povestea de la început. Pîna cînd am intrat în cursul superior de liceu, viata mi s-a scurs linistita, fara zg uduiri, ca o apa molcoma de ses.. Nici o în-tîmplare deosebita n-a intervenit ca sai modifice cursul. As zice ca tot ceea ce am trait eu, în linii mari, au trait si ceilalti colegi ai mei. Asadar, o Viata anonima, ca aceea a regnului vegetal sau animal. Abia mai tîrziu am început sa ma diferentiez de ceilalti, sa merg pe propri a-mi matca, în sfîrsit, sa posed elemente pentru o biografie. Firea mea avea o multime de ciudatenii, pe care uneori le ascundeam cu grija. Er am ceea ce se cheama în mod curent, un elev bun. Profesorii ma apreciau, nu numai prin operatia rece a notarii în catalog, ci aratîndu-mi încredere, chiar afectiune. La drept vorbind acestea le atrageam nu atît prin sîrguinta la învatatura, cît mai ales pri n anumite artificii de conduita pe care mi le sugera inteligenta. Am fost însa elev bun, as zice, numai în zona strict scolara. Îndata ce ieseam pe poar ta liceului, deveneam altul, intram într-o noua piele. Si atunci nimeni nu m-ar fi recunoscut. Pentru ca în aceste doua aspecte contradictorii nu exista nici un pun ct de contact. Nu vreau sa spun ca la scoala jucam doar rolul unui elev bun cu pr efacatoria unui actor precoce si abia în afara de scoala izbucnea adevarata mea fi re. Nu... Si într-o parte, si într-alta eram firesc, sincer cu mine însumi. Ceea ce fa ceam acasa nu-mi stîrnea nici o umbra de remuscare, dupa cum nici stralucirea la înv atatura nu ma umfla de auto-admiratie. Întotdeauna am fost egal cu mine, între const iinta si faptele mele a existat un deplin acord. La scoala, aveam îndatoriri precise: trebuia sa învat lectiile, sa fiu ascultator, sîrg uincios, disciplinat. Si îndeplineam corect toate aceste comandamente. Acasa nu mi se parea ca fac rau daca ma încurcam la un joc de carti, uneori noaptea, daca trage am un chef la toarta sau daca întretineam legaturi de dragoste cu fete. (Pe atunci , de obicei mai în vîrsta decît mine.) Principalul era sa trec clasa. Si o treceam. De altfel pentru asta fusesem trimis la învatatura. Cui ce-i pasa de conduita mea ex tra-scolara? Prin clasa a VII-a ma încurcasem cu o vaduvioara de 35 de ani, care tinea un resta urant, cel mai bun din oras. Se prapadea dupa mine, mai precis dupa tineretea me a. Nu cred ca o iubeam, era prea mare diferenta de vîrsta, dar ea întruchipa în ochii mei femeia. A avut mult de îndurat din pricina pasiunii ei nefericite pentru un ad olescent atît de crud si de capricios. Suferintelor ei morale li se adaugau si ser ioase pagube materiale. Nu numai ca luam masa într-o camera a restaurantului speci al rezervata, dar aduceam cu mine o sleahta de prieteni flamînzi si însetati, care s e înfruptau pe seama iubitei mele. Cînd, uneori, îmi facea imputari din cauza vietii de

strabalate, ma suparam foc. Cîteva zile nu mai calcam cu piciorul pe la restaurant . Tot ea venea învinsa ca sa ma împace. ...Si dupa orgii prelungite pîna-n zori, sau dupa nopti istovitoare de dragoste, a doua zi dimineata, luam frumusel ghiozdanul din cui si plecam la scoala, ca sa ma asez cuminte în banca, lînga colegii mei candizi si nevinovati, care dormisera în pat ul lor curat de-acasa. Constiinta aoestei stari de lucruri îmi conferea o ciudata superioritate asupra lor . Îi priveam de sus, ca pe niste copii, care habar n-aveau ce înseamna o noapte de d ragoste sau o emotie ucigatoare la jocurile de noroc. În vremea aceea am cunoscut-o pe Dolly, fata unei mosie-rese vaduve. Era mutilata de suferinta: un ofiter chipes de rosiori, dupa doi ani de dragoste si juraminte vesnice, o dezvirginase parasind-o apoi ca. sa se însoare cu alta. În bratele mele u ita repede deceptia suferita si se întrema pentru altele viitoare. Am avut legaturi cu sora gazdei, divortata de barbatu-sau, cu o vecina, nevasta unui avocat, care ma aducea în casa, punîn-du-ma sa-i meditez copilul, elev într-a dou a de liceu. Nu mai pomenesc ca o droaie de scolarite îmi faceau ochi dulci., Nu pre a trageam foloase de pe urma acestor atentii, pentru ca, la drept vorbind, nu-mi placea sa ma încurc cu fete de scoala, stiind ca-mi voi pierde vremea degeaba. M-am legat numai de una, Ninon, eleva într-a VIl-a, frumoasa si zglobie, de care er a îndragostit tot liceul. Poate tocmai acest lucru m-a împins sa-i fac curte, fiindc a ? altminteri, nu ma simteam atras de ea. Am vrut sa mi-o fac amanta, dar vazînd ca nu izbutesc, am lasat-o în plata Domnului. Din pricina asta fata a încercat sa se otraveasca. Dupa cîteva saptamnii de suferinta în spital, a scapat cu viata. Un amanunt nelipsit de importanta: viata mea ordonata si cuminte de scolar tinea toata ziua; cum se lasa noaptea începea cealalta viata, hoinara si aventuroasa. A ceasta delimitare avea în ea ceva organic. Niciodata n-as fi putut sa chefuiesc zi ua sau sa învat noaptea. Mai mult: prietenii mei nocturni nu-i recrutam dintre col egii de scoala, ci dintre studenti sau functionari. Aveam atunci nevoie de alti oameni, din alta categorie sociala, deoarece tot ceea ce atingea mediul scolar c onstituia pentru mine ceva in-hibitoriu, un "tabu" care-mi paraliza orice initia tiva. Mi-aduc aminte ca odata îmi trebuia urgent o suma de bani. Nu m-am putut repezi la negustoreasa mea, sa-i cer un împrumut, pentru ca era ziua. Am asteptat sa se înnop teze, dar atunci nu mai aveam nevoie de bani. Altadata, plecasem la o întîlnire si, ca sa nu întîrzii, ramasesem cu uniforma de licean pe mine. Simteam ca ma sufoc, ma f ramîntam fara sa gasesc astîmpar, încît fata nedumerita de purtarea mea m-a întrebat: ? Ce-a cu tine? Ai ucis pe cineva? ? Nu, i-am raspuns prompt, ridicîndu-ma în picioare, automat ca la scoala. Am rugat-o sa ma astepte o jumatate de ora, în care timp am trecut pe acasa sa-mi iau hainele civile. Dupa aceea, m-am regasit. Viata dubla pe care o duceam mi se parea cît se poate de naturala, asa ca nu facea m nimic s-o schimb. Între noapte si zi poate sa fie un contrast. Dar acest contras t nu tulbura cîtusi de putin coexistenta lor. La fel se întîmpla si cu mine. Nu putea fi vorba de o dedublare a eului, ca în cazul procurorului Hallers, pentru ca îmi dadeam seama de tot ceea ce se petrecea cu mine. E adevarat, si alti colegi de-ai mei erau dezordonati, cu apucaturi rele, dar acestia nu se bucurau nici la scoala de o reputatie mai buna: dintre ei se recrutau repetentii clasei. Deoseb irea dintre noi era una singura: eu fuzionam atît însusirile bune, cît si pornirile rel e, izbutind sa stabilesc un echilibru, care constituia axa firii mele. Pe atunci era greu sa-mi dau seama de geneza apucaturilor mele ciudate. Azi stiu ca un orgoliu mai puternic decît orice pasiune mi-a dirijat latent întreaga mea viat a sufleteasca. Ameteam iubitele cu juraminte, le copleseam cu atentii si magulir i si, dupa ce-mi cedau, le paraseam brutal, necrutator, definitiv. De ce? Cine ma împingea la fapte atît de crude, pe care uneori le reprobam eu însumi? Ce rost tainic, irezistibil, declansa aceste izbucniri ale firii mele? Ei bine, voiam sa simt betia rara a vanitatii magulite, cînd ele, prinse, se agatau de gîtul meu, im-plorîndu-ma, tînguindu-se sa nu le parasesc. Atunci se declansa urgia: le um ileam, calcîndu-le orice mîndrie în picioare si decretam ca hotarîrea mea e nestramutata. Plecau ranite, mutilate si nu stiu cum se facea, dar ma iubeau parca mai mult d

cu poza.. Si marturisesc ca nu-mi displacea. ca într-un ajun de catastrofa. am înscenat. Era o punere la punct care îl salva. Voiam excitante din ce în ce mai puternice pentru mîndria mea bolna va. Stiam sa îno t bine (copilarisem pe malul Oltului). Se ruinase... În recreatie. ? Inexact. Daca ar fi facut-o. Daca zmulgeam o lauda cît de neînsemnata din partea unui profes or.. Dup.. A-tunci am parasit-o fara n ici o strîngere de inima. m-am ridicat în picioare: ? Domnule profesor. un batrîn maruntel.a o vreme.. tot din cauza acelei bolnavicioase nevoi de magulire. vaduva închise restaurantul. ca aici eu nu predau cursuri universitare. ci aprofundam materia citind carti de specialitate. si pr ivirile tuturor se agatara de mine cu spaima. Citisem dinainte epoca lui Brîncoveanu. ne vorbea despre domnia lui Constantin Brînc oveanu. victima tot asa. pe sub ochelari. i-as fi dovedit numaidecît.. pe larg dezvoltata în Istoria Românilor de Xenopol si pîndeam momentul sa-m i arat. triumful meu ramase în picioare.upa aceea. care purta o barba larg revarsata pe piept (unora le impunea asa de mult barba aceea!). cu suflarea taiata. nu înteleg de ce n-a vrut Brîncoveanu sa scape cu viata cumparând pe marele vizir? Batrînul dascal gasi cu cale sa-mi explice: ? Turcii tineau cu orice pret ca voievodul sa treaca în legea lor. nici aceste succese efemere nu reuseau sa-mi astîmpere nepotolita s ete de magulire. ci tot din vanitate.. eruditia. parca apucam pe Dumnezeu de un picior. Am fost dat la ziar. Cum s-ar fi pr odus daca dupa un sfert de ora uitam de orice remuscare? Spuneam adesea. Atunc i am continuat. umilirea profesorilor. Voiam sa aj ung întîiul din clasa. fara tremur în glas. ? De unde cunosti acest amanunt? M-a întrebat profesorul. esti unul dintre cei mai inteligenti elevi pe care i-am avut! Am rosit de placere si de îngîmfare. asa cum scapi de un obiect nefolositor. Sarmanul dascal s-a vazut silit sa adauge: ? Trebuie sa stii. Si izbuteam. Vorbind de profesorul nostru. Într-o buna zi. am surîs superior colegilor care s-au strîns cerc în juru-mi ca sa ma feli cite pentru "stiinta mea". Cînd ajunse la executarea voievodului în închisoarea celor sapte turnuri din S tambul. Nu se producea nici o schimbare în bine. Petrican. în întelegere chiar cu victima. ca am devenit pr ea mare pentru clasa noastra. fara priza la inima. am replicat semet. dar Brîncoveanu a respins tîrgul.. Petrican. Parea ca nu mai am loc în piele. Altadata. senin. pe ton sigur. E drept. sa detin locul prim. Mi-a parut bine ca-mi pusese aceasta întrebare. alesi dintre aceia pe care îi simteam ca nu stapînesc destul de bine materia specialitatii lor. uitîndu-se lung la mine. A fost una din cele mai de seama sarbatori ale fii ntei mele. manualul de scoala. ratio nala. Luasem cartea cu mine. o sa lvare de la înec. Voiau averile lui Brîncoveanu! El ma privi perplex. La scoala. Si atunci ram ajuns la. le-am declarat cu toata obraznicia: ? Habar n-are de istorie! Astfel de scene se repetasera si cu alti profesori. dascalul de filozofie a exclamat în fata întregii clase: ? Bravo. iar directorul liceului îmi aduse elog ii pentru curajul si abnegatia mea în fata tuturor elevilor liceului adunati în careu în curtea scolii. Fapta mea eroica stîrni se nzatie în oras. unde era un lac destul de adînc. domnule profesor. aveam uneori constiinta ticalosiei mele. nu învatam din datorie sau convingere. dialogînd . Colegii aveau prilejul sa afle c a eu nu ma margineam doar la. Multa vreme am ramas poreclit "Salvatorul". Întîmplarea s-a petrecut în parcul orasului. nestirbit. dar constatarea era rece. pentru ca lovitura era premeditata. înfruntînd pe toata lumea: ? Eu stiu ca Bostangi-Pasa a propus voievodului sa-i redea libertatea în schimbul a 500 de pungi cu galbeni. Clasa încremenise.. sa fiu remarcat. Cu toate astea. Odata. domnule profesor. ca ei. oricîte oste neli m-ar fi costat. Cum as putea sa uit ora aceea. Profesorul nu m-a contrazis. din clasa a VIII-a? Profesorul nostru de istorie. de pomina. ? Am citit în Xenopol.

ma sufocam ca într-o apa pe c are nu poti s-o cuprinzi cu bratele. Odaile mansardei erau închiriate. fireste. aici aproape totul îmi era îngaduit. Ne trageam dintr-o familie veche boiereasca.) În cei trei ani care trecura pîna sa-mi iau licenta. Cel mai simpatic dintre colegi era Paunescu. erau prea multi si mereu altii. unica aproape . (Probabil ca de la el mi se trage mîndria mea tiranica. pentru ca aveam pe mosie o întinsa cr escatorie de vite. Se pare ca era prea sigur de el. nu m-as ab ate mereu din cale? Prefer sa merg înainte! Drumul învingatorului e înainte! Chiar daca ar calca pe cadavre. care dormea în bucatarie. fost actor de opereta la Grigoriu. De aceea simteam ca ma împrastii. fara vreo posibilitate de regasire. Fusesem croit sa înfrunt primejdia. Virgilica.cu mine: Daca mi-ar pasa de suferinta pe care o las în urma si as cata s-o alin. În prima camera. La el gaseai oricînd zahar. care stateau cîte doi si chiar trei în camera. ne repa ra lumina. cafea.. Si apoi libertatea fara restrîngeri ma scot ea din fire. dar o cearta pentru o femeie si mai ale s orgoliul sau care nu cunostea margini (credea ca se trage. de toate profesiile. poreclit Charlot. dupa miezul noptii. În mediul universitar nu ma mai simteam obiectul de admiratie al colegilor. p rudent. Talentul aces ta îl facuse vestit în toata universitatea. afara de mine. ca sa se bucure de nemarginita libertate.. caruia i se pune la dispozitie dintr-o data desertul Saharei. Încercam impresia celui scapat din închisoare. aparatele de radio si tevile de apa. O noapte cîstiga la joc. Or. Nu exista student sa nu fi auzit de Iliu ta si nu se putea concepe chef fara ca el sa nu ia parte. În afara de carti îi placea si bautura. avea bani de cheltuiala. dadeau masa la cîtiva dintre colegii m ei. Desi înscris la Drept de vreo cinci ani. care n-aveam nici un tovaras. de a maslui cartile de joc. orice ti-ar fi trecut prin gînd. dupa mama. avînd radacini în tre cut. un baiat înalt si vînjos. . Noi eram mai multi studenti. cu o puzderie de chiriasi. Un strabunic fusese în divanul lui Bibescu-Voda. Domnisoara se îndeletnicea cu croitoria si lucra toata ziua pen tru cliente. Am continuat. caruia îi spuneam "doctorul" pentru ca urma Me dicina. fiindca semana pu tin cu actorul de cinema Chaplin. Cele doua odai din fund erau ocupate de dom nisoara Dorina si fratele ei. sa înfrîng disciplina . din bazi lei) l-a îndepartat de la demnitatile care i se cuveneau. Datorita acestei "însusiri". tata-mare luptase aprig pentr u unire si era intim cu Domnitorul Cuza. Mai aveam un bun prieten. si el tot la Drept. caci gasea zilnic naivi pe care sa-i jupoaie. El ne împrumuta oricînd aveam nevoie de bani de buzunar (si ne dadea chiar ultimul gologan) si tot el ne dregea broastele de la usi cînd se stricau. Ne miram ca nu da de vreun bucluc. Ori de cîte ori suia scarile pîna la al IV-lea. locuiam noi. Locuiam în strada Amzei. avea o îndemînare neobisnuita. Ca sa cîstige un gologan în plus. nu mi s-a întîmplat nimic deosebit. servind pe fiecare în camera lui în lipsa de sufragerie. ca ma dizolv în marele anon imat. iar în cel de-al patrulea. Era însa ceva care nu-mi venea deloc la îndemîna. sau. II Dupa terminarea liceului m-am înscris la Facultatea de drept din Bucuresti. încît n-ajungeam niciodata sa-i cunosc. afara de una singura.. compus din vreo zece camere însirat e de o parte si de alta a unui culoar. Cînta din frunza si de multe ori seara ne strîngeam la el în odaie ori ne urcam sus pe acoperisul casei. scurt si îndesat ca un bu rduf si enorm de gras. într-o cladire vec he. abia iz butise sa treaca doua examene. ca un urias. Cele trei etaje erau închiriat e la diverse familii. înjura pe propri etar de toti sfintii (si asta se întîmpla aproape zilnic) ca nu instaleaza un ascens or. locuia Pîrvu. ca sa aiba cu ce sa petreaca noaptea urmatoare. Gleber.. unde aveam o camera la etajul al IV-lea. Tatei i-ar fi placut sa urmez medicina veterinara. aflata lînga camera mea. facînd noi cuceriri si obtinînd succes e scolare. poate. Din cauza asta. În schimb. pe Iliuta. iar actorul gatea la bucatarie fredonînd arii din Pericola ori Vînzator ul de pasari. dar blînd si cumpatat. iar alaturi de el. acelasi mod de viata. ca sa-l ascultam pîna tîrziu. în fine. sa calc porunca. pe stînga. ceai si.

nu era nici proasta. se îngrasase . cum e de înteles. Într-o seara. E drept. În clipa aceea orchestra începu un vals. L'invitation à la valse.Pe fostii mei colegi de liceu îi evitam. de la Litere. tipator de eleganta si excentrica. care se potrivea cu firea ei ca nuca-n perete. mi-a spus în t reacat: ? Aferim. I-am facut o curte îndracita si o data cu mine înca trei sa u patru colegi. îmbracata într-o rochie de matase neagra. ? A. ? Sînt ametita. ma temeam. M-a prins mai tîrziu si m-a certat din nou: ? De ce o neglijezi pe prietena mea? Era vorba de o bruneta înalta. O strîn-geam cu putere la piept si ea sesizîndu-ma. s-a ivit poloneza car e ne-a stricat planul. înclinîndu-ma ceremonio s. în strada. Dupa ce am condus-o corect la loc m-am amestecat în multime. asa fetita mai rar! Cunostintele printre fete le faceam. ordonata. iscodita pesemne de o usoara gelozie. Ea vazînd ca sînt liber îsi parasi brusc partenerul si alerga în bratele mele. de obicei. pe care îl lasa rece orice femeie. am ochit o studenta. instinctiv. ? Cu cine-dansate? m-a întrebat. Pareau neverosimil de stralucit ori. era un bun dansator. în încurcatura. se îndragostira de ea. ne-am strecurat la garde roba. dansînd cu un coleg de care. într-o româneasca f ermecator de stîlcita. o poloneza blonda. Mi-a soptit. la balul medic inistilor. am nime . c e rol hotarîtor avea sa joace fata aceea în viata mea? Poloneza n-a mai staruit cu întrebarile (probabil se temea de bruneta) si ne-am avîn tat din nou în vîrtejul dansului. se facuse ta re frumoasa si. Wally! la fel! Fara alta explicatie (nutream se vede aceeasi dorinta). afar a de Charlot. Dupa o ora de hoinareala pe strazile pustii. Colega de la Drept. ? O colega. mi-a spus ea si s-a desprins fluida din bratele mele. ca-n extaz: ? Chit vrei se ametesti la mine în noapte asta! ? Si eu. iar de acolo. Aurora. domnule Petrican. închizînd ochii. am invitat-o la mi ne acasa unde organizasem o petrecere si rezultatul a fost ca toti colegii. atît de luminosi cum nu mai vazusem altii si nici n-aveam sa mai vad. pentru ca a trecut pe lînga noi poloneza. Într-o zi.. Chiar Rita. în clipa aceea..) Nu i-am raspuns nimic. subtire. servitoarea care ne facea curatenie si ne spala rufele. S-a facut nevazuta pierzîndu-se în valmasagul perech ilor. pe deasupra. iar eu am ramas cu stapîna luceferilor pe care am învîrtit-o în zbor înaripat. (Se gîndise desigur la compozitia lui Weber pe care o cînta orchestra. urîciosule? Am dansat cu una din ele. multe din prietenele mele mi-au aratat o raceala semn ificativa. m-a mustra t pe fata: ? Cu noi de ce nu dansezi? Ori ne dispretuiesti. strivindu-si sînii mici. nu s-a dat batuta. M-am dus întins la ea si. am dat peste Ninon. Se lipea tot mai mult de mine. Nu prea gaseam ce sa le spun. cautînd poloneza care m a atragea ca un magnet. sprinteneala si zburdalnicia de odinioara îi pierisera ca sa faca loc unei rigid itati de femeie matura. unde ma duceam cu doctorul. Gasise pe cineva care-i oferea un trai princiar. ca si mine. a soptit ea rosind brusc ca si cum ar fi spus ceva n eîngaduit. Am întîlnit-o si pe Dolly. Avea acum un cimitir d e iubiti. O colega de la Drept. care venise însotita de doua prietene. nu minteam. facîn e cîteva ori înconjurul salii. am poftit-o la dans. Într-adevar. cînd a venit rîndul celei de-a doua. Ar fi putut oare sa-mi treaca prin minte. Odata. i-am raspuns afectînd nepas area. Aveam impresia ca ma prefera si am dansat toata seara aproape nu mai cu ea. care. Nici nu stiu cum o cheama. ca doi mici luceferi asezati sub bolta fruntii. Era schimbata mult. Ma simteam p utin magulit fiindca toti ma invidiau ca pusesem mîna pe o femeie atît de fermecatoa re. scolar ita care încercase sa se otraveasca din pricina mea. ducîndu-ma la Fundatie sa ascult o conferinta. Adevarul (s i care nu-mi convenea) era ca ei se asteptau sa le povestesc lucruri extraordinar e despre mine si aceasta ma punea. la balurile studentesti. Ceea ce atragea în primul rînd atentia erau ochii ei mari si luminosi. cu un capsor de papusa si un trup subtire ca trestia. Din cauza asta.

amenintîndu-ma cu degetu l: cred si eu ca ai fi vrut sa fie singura. îmi spuneam. din bucataria Dorinei . ? Morti! Si unde-i duci. scoa-la. Acum cînd scriu . Ce sa-mi pun mintea cu o toanta? M-am urcat la mansarda si pîna acolo. pîna dimineata . servitoarea noastra.) Si asa. hotomane! Auzi colo: hotomane! Expresia servitoarei îmi displacu din cauza aerului ei de fam iliaritate. frumoaso! ? un taran însotit de un tînar ferches. departîndu-se. vaco! Ca te dau cu capul de toti peretii! Piftie te fac! . care me rgea putin înainte ? e tata-sau. În dreptul Ateneului ma opri o batrîna mica si uscata. caci asta îmi magulea amorul propriu. ? Stii. tocmai iesea din pivnita e i. lo cuinta noastra se afla la doi pasi de "Eternitatea"). m-a întrebat ce am în c aruta. III Unele întîmplari marunte din viata noastra. colt cu Franklin. dintre care opt monede de cîte doi lei si doua de cîte un leu. boboc! ? Singura? ? Ba nu. Tot asa îmi amintesc perfect ce mi s-a întîmplat în ziua aceea de februarie. Mi se întîmplasera desigur eve nimente mai vrednice de tinut minte. poate ma fripsesem cu focul. Cineva. Mi s e însiruiesc casele de pe atunci (una. care-mi ce ru de pomana. dar m-am razgîndit. ne ramîn fixate în memorie. prin fata casei. pe care îl si gasisem. ciudat. Apoi. uneori cu o lumina si o limpezime atît de neasteptate în ceea ce priveste detaliile. o cutie în care erau cîteva bete.. ducînd în brate un cos plin cu rufe. se auzeau strigate disperate: ? Scoala. încît depasesc adesea evenimentele capitale care ne angajeaza soarta. printr-un inexplicabil joc al functiei perceptive. în timpul epid emiei de holera (dupa campania din Bulgaria). revad tot drumul parcurs ca si cum as fi spectatorul propriului meu film. e cu maica-sa. baietas? ? La timitil. asa cum i se întîmpla oricarui copil. din primii trei ani ai copilariei nu-mi aduc aminte decît de cîteva lucrur i de-a dreptul grotesti: o scarita cu trei trepte pe care urcam anevoie. unde am încins o petrecere. (O fata c u un geamantan pe care abia-l tîra ? o clipa m-am gîn-dit s-o ajut. ? o femeie eleganta care a oprit o masina ? i-am adresat în sinea mea: ia-ma cu tine. Am vrut sa-i fac mustrari. ca s-a-nchiriat camera de linga dumneata? ? Cine a luat-o? ? O fata. Cred ca împlinisem pe atunci patru ani si eram la Craiova. dar de care. domnule Tudor. pe Corabiei. Tin minte si banii marunti pe care-i aveam în portofel: 18 lei. dar am renuntat descoperind ca era urîta. ? Molti. Dispozitia mea de receptivitate se dovedea uluitoare în acea zi: Rita. am avut destul timp sa uit noutatea pe care mi-o daduse Rita. în jos. poate ma muscase vreun cîine. De ce tocmai aceste marunte întîmplari mi-au ramas tiparite în memorie si ieseau mereu la iveala din mormanul celorlalte? Ma urcasem poate si mai-nainte pe scara. un vecin. pîna cînd am ajuns acasa. Am cautat celalalt leu care se ascunsese printre c elelalte monede si lucrul acesta m-a enervat putin. Pri mul gînd a fost sa dau batrînei un leu. prin 1913. De pilda. în doi. dar numaidecît m-am raz-gîn dit. i-am spus. Îmi placea sa dau de mila. Rita a glumit. si se rusineaza de el. Ma întorceam de la universitate. În fundul culoarului..rit într-un local de noapte periferic. era în constructie) si mai mult decît atît. Apoi am luat-o pe strada Ateneului si de-acolo. Poate fuses em bolnav. lucruri de b unaseama mai importante.. în strada Amzei. îmi amintesc chiar figurile trecatorilor pe care i-am întîlnit. cum pri veam odata ploaia ghemuit la fereastra si altadata cum trageam cu o sfoara. privisem si altadata rapaitul ploii si carasem de nenumarate ori mortii la cimitir (pentru ca asta vedeam toata ziua. prins de alte gînduri. în loc sa ni se stearga din minte îndata dup a savîrsirea lor.. hotarînd sa dublez pomana. nu-mi aduc aminte deloc. Am sc os doi lei si i-am întins cersetoarei. unde locuia.

într-o toropeala placuta. dînd cu ochii de mine? Chiar încercase sa-si ascu nda gestul tradator.? Ce-o fi gîndi nd despre mine? La dracu. Îmi parea rau ca aparusem fete i aceleia asa de stîngaci chiar de la prima vedere? Nu stiu. Cred ca din cauza acestor ochi îmi pierdusem cumpatul în fata ei. fara sa ma gîndesc la ceva.Virgilica. as fi putut sa-i fac cunostinta. perora Charlot. supraveghea lucrul.Dar ea de ce o fi tresarit asa. iar dupa Gleber ? doctorul. si de aici înainte nimeni nu le spunea decît "contesele". am auzit pasi apropiindu-se. Fara sa vreau miau ajuns la urechi cîteva amanunte despre ea. Aproape ca uitasem de vec ina mea. Nu ma minteam. apoi am iesit în coridor fara nici o treaba.) Facînd calea întoarsa. ? Mergi la masa? ? Nu mi-i foame! Vin mai tîrziu! Charlot a plecat. pe care o puneau pe culoar. De rîndul acesta fata ma cuprinse cu priviri cercetatoare ca si cînd mi-ar fi facut pretul.. Întîi am vr ut sa vad daca se-ntoarsese doctorul de la facultate.. ? Se tin mîndre parca ar fi contese. nicidecum m aica-sa. Odata. de ce-mi faceam sînge rau din cauza unei fetite care nu ma interesa ni ci cît negrul sub unghie? Am ramas multa vreme lungit. De pilda. (Se întindea prea mult de vorba si n-aveam chef de discutii.. o reactiune vie printre locatari. Cealalta. Si par cu reflexe ca smoala. bine construita. am zvârlit servieta pe masa. dar am revenit înainte de a bate la usa lui. Amîndoua surorile duceau o viata modesta. M-da. iata-ma ajuns din nou în dreptul camerei vecine.. pleca toata ziua de acasa. cum spusese netoata de Rita. Seara cinau în camera. Intrînd în camera me a. care au facut cu iuteala înconjurul ma nsardei noastre. s-au scurs cîteva clipe penibile de ezitare. Parea sa aiba 40-45 de ani (în rea litate mergea pe 30) si. era studenta. Am simtit licarul luceferilor ei si mi-am spus: iata cei mai frumosi och i din lume.. retrasa. actorul.. Dupa el a trecut Gleber sa ma cheme la dejun. care statea cu spatele. încalzind mîncarea la masina de spi rt. domnisoara Dorina. . mi-am spus cu indiferenta. nici sa lege amicitii. înca nu ma lamurisem ce aveam de gînd: sa ma p rezint. am intrat în odaia mea. A sta-i nesimtire curata! De atunci surorile Deleanu (acesta era numele lor de familie) au mai întrebuintara masina de spirt. În definitiv.. Gestul ei ma puse în încurcatura. Si de asta data am renuntat. Înt r-un tîrziu. iar tovarasa ei de camera era sora. Trebuie sa fie noua noastra chiriasa. cum era de asteptat. la doi pasi. eu care ? orice s-ar spune ? aveam destula experienta în mater ie de femei. fiind oficianta la Posta Centrala. Porecla prinse. sa-i fac cunostinta sau numai s-ro vad cum arata la fata? Pîna sa iau o ho tarâre. IV Doua saptamîni s-au desprins din calendar plecînd în trecut.. iar în prag o fata înalta si zvelta. Unde mai vazusem asemenea ochi? Chiar trupul. Usa camerei proaspat închiriate era deschisa larg. O femeie freca scîndur ile de zor. Dîndu-mi seama ca încep sa devin ridicol. E drept. asa am simtit în clipa aceea. Hm! nu era urîta! Avea niste ochi de te baga în racori. fata servitoarei. însa nimeni nu stia la care facultate. Poate ca da. Mihaela. nu cautau sa intre în vorba cu nim eni.. Pe fata bruneta o chema Mihaela. facea obisnuita lectie cu Gheorghita. la început. era mladie. trecînd pe acolo. Cînd am trecut pe acolo nici n-a întors capul. Îi cunosteam: erau ai lui Charlot. . sau.. ca si cum n-ar fi trait alaturi de mine. Am salutat-o. facu o galagie nemaipomenita: ? Cine a împutit culoarul cu spirt! Brrr! Nu poti sa-ti tragi sufletul de miros.. Izolarea lor voita trezi. Ce fel? o impresionasem atît de puternic. M-am trîntit pe pat si nu stiu de ce ma simteam dintr-o data tare abatut. Era cît p-aci sa intru la Charlot. A raspuns înc linînd usor capul si mi s-a parut ca a tresarit putin. care era un misogin convins.. Sînt sigur ca am mai zarit cîndva perechea asta de ochi. la perete.

afara de ochi. Cînd pica gazarul.. a iesit. si ar fi trecut luni si ani daca. nu-i sînt indiferent. dar nu pot primi. A ltfel. trei deca de gaz.. ? Regret. Alteori tot Charlot venea sa ne informeze: ? Fratilor. Însa aceasta întreb are însotita de zîmbet a marcat începutul tragediei mele.. dar ajuta cînd es ti. trecusera cîteva saptamîni în sir fara ca persoana ei sa ma preocupe cît de putin. contesele au încurcat rau administratia. cînd mi-a venit acest gînd. Charlot chema pe Rita: ? Anunta-l pe gazar ? doamnelor "contese". Si asa rautatile curgeau cu nemiluita. . domnule Petrican? I-am raspuns ceva de circumstanta (nu-mi aduc aminte ce) si am trecut mai depart e.. privindu-ma t inta. Cine le-a pus sa concedieze p e administratorul general al domeniilor? Vad pe usa 28 de liniute trase cu tibis irul. poate ca viata mea ar fi cu rs altfel ? apucînd alt drum. da-mi voie sa-ti ofer un bilet studentesc pentru asta-seara la teatru. De aci înainte ori de cîte ori întîlneam pe Mihaela o salutam. Ea surise ca unui vechi prieten si ma întreba familiar: ?. n-ajunge sa fii doar bine îmbracat. initial gîndul de a o. Evident. S-a uitat la mirie cu ochi mari. nici ea nu voise sa întrebe mai mult. ce fatalitate? Cine a îndemnat-o sa-mi adres eze acea stupida si banala întrebare? Din clipa aceea s-a nascut în mintea mea gîndul ca. ? Nu-i mai bine sa oferi biletul unui coleg? m-a întrebat insinuant. O salutam pe domnisoa ra Mihaela de cîte ori o întîlneam si atîta tot. pe cînd plecam la facultate.Cine a pus-o sa-mi surîda? Ce demon. s-a rezolvat: te conduc eu. Am ajuns-o din urma tocmai jos. Raporturile mele cu surorile Deleanu erau reci si corecte. am facut toate pregatirile încet. de toate. Ba mergeam pîna acolo. De altfel. Nu-mi amintesc ce zi era. mirati. am întîlnit-o ca de obicei si am salutato. Asadar. pe cînd traversa strada. cravate. cum se simt barbatii în asemenea împr ejurari. am cumparat într-adins doua bilete de teatru. încît socote am ca mi-ar trebui o femeie în imediata mea apropiere. Mi-am cumparat camasi. nici data (mi se pare era prin martie). . în ochi. pe îndelete. pe datorie. si prinse aripi. ? De ce? Doar n-ai nici o obligatie. nu numai ca-mi era total indiferenta. malitios: ? Contesele cineaza în sufrageria cea mare. în fine. Or. În fine. Zilele urmatoare. ? Daca-i vorba de asta. Odata. ? Domnisoara Deleanu.doctorul anunta. ? Nu ies niciodata singura noaptea. Am pierdut aproape toata dimineata pîndind-o sa iasa din camera. m-ar fi tulburat chiar din prima zi. ceea ce însemneaza ca au consumat. Instinctul ei sigur pricepea provocarea surîsul ui si cauta s-o apere opunîndu-mi un scut de raceala si indiferenta. Marturisesc. ca ar fi o amanta agreabila. e o arma cu care pleci la lupta. si n-as fi ajuns sa-mi închei atît de repede socotelile pamîntesti. de care sa dispun oricînd. Ma gîndeam sa-i ofer unul (sub pretext ca erau studentesti) ca sa am prilejul unei convorbiri mai lungi cu dînsa. ci pornea de-a dreptul dintr-un calcul cerebral.. ca as pute a sa-mi încerc norocul. cu ironie: ? Mi se pare ca nu prea stau bine cu actiunile petrolifere. Într-o dimineata. Daca nu mi-ar fi adresat cuv intele acelea în care am descifrat cît de cît o provocare. o palarie "Borsali no". Dupa un minut eram pe urmele ei.Ce mai faci. Cine mai putea s-o împi edice de a zbura la fapte? Mi-am ascutit deci armele cu care trebuia sa încep lupt a.. care-mi paral iza orice tentativa de apropiere. dar n ici nu ma simteam prea magulit ca ma remarcase. Nu o remarcasem. hotarîrea mea era coapta. cuceri pe Mihaela n-avea nici o corespondenta cu si mtirea mea. Tocmai îmi comandasem un costum de ha ine si m-am grabit sa-l scot. zîmbindu-i cu înteles. Ea ra pundea rece si trecea mai departe. nu descoperisem la ea nimic care sa ma atraga. Iliuta adauga îndata.

? Eu cînd ma duc la teatru o fac numai pentru piesa. Asta nu mi se întîmplase: o fetita sa-si bata joc de mine si înca în halul acesta! Conv ersatia noastra îi daduse prilejul de a-si goli tolba de sageti în pieptul meu.. pentru ca prefer farmecul persoanei d-tale.. Nu se poate sa nu învinga cineva cu aceste arme . încît victoria mea avea o tristete cu care ma împaca m.) Adevarul era ca nu cucerisem nici o fata. mediul. La facultate. ? În acest caz ne întîlnim altundeva. maniere alese ? (Parintii. purtam în minte imaginea ei. Îmi placuse sa ma consider un cuceritor ale carui cetati au capitulat de bunavoie ori au facut totul sa se predea? Hai-da-de! În asemenea conditiuni preferam înfrîngerea. M-a privit asa de nedumerita. mereu treaza. Grozav îmi place gerul.. stii. De pilda la Sosea! S-a înseninat dintr-o data. ti-e frica de gura lumii. Si pentru un barbat o înfrîngere ca asta nu-i decît un succes mai putin. Sau mai bine într-o cîrci umioara. În aceasta lume devenise o jucarie docila în mîinile mele. ? Hm. La teatru s-ar putea sa întîlnim pe cineva cunosc ut.. pe cînd te astept? ? La 6 ianuarie. În orice împrejurare tineam sa am ultimul cuvînt. Sfîntul Asteapta! I-am întors spatele si am plecat oparit. la Sosea e mai convenabil. vorba cîntecului. Mai mult: îmi dadeam lucid seama ca iubi rile de pîna acum nu fusesera atît ale mele. pe strada. în definitiv. firea ma împingea sa pun totul pe o singura carte. Iata de ce Mihaela începuse prin dîrzenia ei sa ma intereseze. Ca sa ajung la inima ei. o sarutam. Or. ai gusturi bizare. cît ale Zor. Dar asta era atît de putin. Nici unul. Sînt tufisuri cu banci într-adins ascunse. nu m-am dat batut . laturalnice. În ea predomina ca tr asatura fundamentala ? contrazicerea. un ger sa crape pietrele. Ce zici. Mi-ar placea însa un loc retras. Perseverenta picaturii de apa roade stânca si o prabuseste de pe culme.. Asa scrîs-neam cu pumnii strînsi. Adica peste vreo zece luni. Într-o împrejurare a asta. Alege mai bine un sfînt. Totul se petrecea fara lupta. cunosc atîtea. ? Ei bine. ? De-ce tocmai atunci? ? Fiindca e Boboteaza. chiar angajament e). cînd se lasa gerurile mele preferate. . Dar nu eram omul care sa dezarmeze de la cea dintii sage ata fonta. afara de. ea era în centrul preocuparilor mele. Îmi trebuia rabdare si perseverenta. În ce const a meritul meu personal? Un chip frumos? (Simpla întîmplare!) Educatie. frîngîndu-i voi nta. Dar orgo liul meu de învingator nu tinea de ratiune. la restaurant. gîndindu-ma la vestita replica a voievodului moldove an. Am reluat: ? Înteleg.? Nu.. Nu intram niciodata în vorba înain te de a observa din parte-le un zîmbet. Eram silit sa recunosc ca avea o inteligenta destul de vie si ascutita. nesfîrsite. ? Trebuie s-o îngenunchez cu orice pret pe trufasa asta! Orice s-ar întâmpla! Amorul meu propriu ranit îmi cerea o satisfactie cît mai ne-întîrziata. scoala. domnisoara Deleanu. Dar. i-am replicat cu îndrazneala mea obisnuita. Si totusi o biruiam în închipuire. întretineam imaginar conversatii aprinse.. ce obstacole de înlaturat? Nici una. punînd semnul exclamarii pe ultimul ei cuvînt. ? Drept sa-ti spun as prefera decorul de iarna. Ma apuca o ciuda înversunata împotriva ei. o privire. la cinema. Ele ma cucerisera pe mine. Nu-mi displacu riposta. ci pe drumul mare. Mi-a spus pe un ton voios. chiar în proprii mei ochi. Venus din Millo? Framîntat de aceste gînduri.. Nu ma vrea? O vreau eu si va fi a mea cu voia ori fara voia ei. împotriva mea si pîna la urma împotriva tuturor. sa-mi joc chiar viata p entru o izbînda care nu avea poate nici un pret.. Pentru ca.. oare femeie are dîrzenia granitului ori a marmurei. un gest (oferte. ? Boboteaza îmi displace. Îi simtea m prezenta. no sa umblu pe cai ocolite. Pe ea o voi cuceri pri n lupta si nu voi depune armele înainte de a capitula. degajat: ? M-da. Unde erau cetatile dispuse sa se apere chiar dupa ce încetau de a mai rezista? Numai initiativa parasirii o avusesem eu. Desi raspunsul ma înghetase el însusi.) Spirit? (Hm! sa zicem un pic. ? O. I-am surprins chiar un zîmbet sfios în coltul gurii. de parca-i vorbeam o limba pe care n-o cunostea. ce gr eutati am avut de învins. zburînd pe cai înaripati. rascolit de ea.

cazu pe trepte. ? N-are nimic! Mai mult s-a speriat. m-am luat dupa ea. În sfîrsit. întîmplarea facu s-o întîlnesc într-o dupa-amiaza pe cînd urcam scarile locuint a tocmai cobora. plina de ura. Toti o sa ne spargem capetele cu darapanatura asta. E lesinata. Am prins de veste ca era prietena cu fata proprietarului. ca si rîndul trecut. care se apara cu prea multa vigoare de o primej die prea mica. Mi-a întors spatele si a intrat la întâmplare într-un magazin. umilit în doua rânduri de fata aceasta semeata si mândra. dar n-au trecut nici zece minute si a venit înapoi. ce-o fi patit saracuta! Fir-ar a dracului de scara. Nu stiam nimic din viata ei si iata. Sus pe coridor. Nu ma dumiream: cum s-a înfiripat asa deodata strînsa prietenie dintre ele? Dar asta e alta socoteala. îi placea sa porunce asca. dar poate sa aiba Gleber.) Uluita de gestul meu brutal. am strigat din rasputeri: ? Domnisoara Dorino! Domnisoara Dorino! Croitoreasa a iesit speriata din odaia ei. de spaima. M-am dus glont la Rit a. Altadata ieseau amîndoua în oras cu automobilul si nu se întorceau decî seara tîrziu. Am gasit-o pe scara în nesimtire. biata fata. (Familia acestuia locu ia într-un mic palat alaturi de hardughia noastra cu mansarda despre care se vorbea ca va fi darîmata pentru a i se asigura perspectiva. Scara era îngusta. Se scursera cîteva clipe penibile pîna sa iau o hotarîre. ? Dar de unde stii ceea ce cred? ? Purtarea dumitale mi-o spune. trebuia sa ma rezem de balustrada ca sa-i fac loc sa treaca. s-au s-o ajut înfruntînd orice risc? Fara sa ma fi decis pentru una din aceste ipoteze m-am pomenit însfacînd-o în brate si urcînd scarile cu ea. au surîs vazînd scena. intrînd la Cecilia (asa o chema pe fiica proprietarului Chintescu). pândind cînd pleca de acasa. Într-adevar. statea acolo ore întregi. am patruns în camera ei si am aseza t-o pe Mihaela în pat cu toate precautiunile. Si îndârjirea mea spori. inerta ca o cîrpa. Cînd am ajuns unul în dreptul celuilalt.) ? Biata fata. nu scara.. sa fie ascultata fara cârtire. te rog. Totusi respingerea ei brutala nu mi-a facut deloc sînge rau. Pîna sa-l aduca. As zice ca m-a bucura t într-un fel. cu atîta izbînda va fi mai mare. întrebînd: ? Ce este? Ce s-a întâmplat? ? Domnisoarei Deleanu i-a venit rau.) Uneori cobora în curtea strim ta si. Gleber avea si eter. alimentata de forta obstacolelor întâlnite în cale. S-o las acolo lesinata si so zbughesc ca sa scap de urmari. Nu sînt ceea ce crezi. care n u cunostea supunerea. sparge-si-ar capu l proprietarul! Am lasat-o sa bombane în continuare si m-am strecurat afara. Semetia ei era o abilitate în vederea unui scop? Sau o simp la asprime a unei fete inocente. Fusesem. am prins-o în brate si i-am as tupat gura cu o sarutare salbatica. decît.. putin eter daca ai. ? Alearga sus! Domnisoarei Deleanu i-a venit rau. E urît ceea ce faci. Am ramas buimacit în strada . Are sa dea Mihaela pe fata cele petrecute sau nu? . Cîtiva trecatori. ? Vai. martori involuntari. ma apucasem s-o anc orez de existenta mea. Cine era? De unde venea? Ce voia? Încotro o mînau pasii? Pe care drum? Numai semne de întrebare. Era plamadita din aluatul învingatorilor. (Bineînteles n-am simtit nici o p lacere. Mihaela îngalbeni si cînd i-am da t drumul. ? Cu cît lupta e mai grea. ? Eu n-am. Toata ziua am fost nelinistit.Într-o zi. dar îmi trezise ambitii nemasurate. întelegi? Rita s-a dus într-un suflet. s-a întors brusc din drum si m-a apostrofat: ? Te rog nu ma urmari. prin urmare. sa nu-i iasa nimeni din voie. Tocmai atunci a venit si Dorina cu e terul. (Avea suflet bun batrîna croitoreasa. de rusine. s-o lovit rau? ? Nu stiu. În orice caz aceasta intransigenta excesiva ma punea atîta pe gînduri. Stai lînga ea pîna ce si-o veni în f ire! Sa nu te misti de acolo. gândeam. Înainte de a o ajunge. aia e pacoste. Adu.

Vestea lesinului Mihaelei se raspîndi ca fulgerul în toata mansarda. dezlantuind o a valansa de ironii: ? Contesa lesinata! tragedie în opt acte.. complicea me a. ce e dragostea decît o taina pe care o ascund îndragostitii si o poarta în umbra. muzelor. Cînd si tu vei primi-o. pe care nu o vedem. Foarte bine! Se cade sa-i raspundem. ridicase ravasul. striga patetic Charlot. ne reglementeaza viata dincolo de vointa noastra const ienta. functiona parca numai auzul. I-am raspuns asternînd opt pagini. "La urma urmei cine e vinovat ca mi-ai iesit în cale si mi-ai tulburat sufletul de nu ma mai regasesc? O putere neînteleasa. Adevaru l e ca i-am scris Mihaelei nu ceea ce simteam. Îmi cade au în brate si fara poezia scrisorilor. cît de mic. Am pîndit aproape doua ceasuri pîna ce în sfîrsit am auzit-o deschizând usa si departîndu-s pe coridor. de frica luminii? îndata ce taina se da pe fata. Daca i-o trimiteam însa des chisa. dar nu se ivise nevoia. ? Sa nu plece cumva în oras. vrînd. din camera ei.. unui pas gre sit! sugera Iliuta. în mers maru nt. ? Ce o fi facînd dincolo? Îmi raspunde. Am aruncat scrisoarea în cutie. Iubitele mele din trecut nu-mi cerusera asa ceva. Prevedea m. Mihaela însa nu era plamadita din acelasi aluat. ca sa faca prostia de a ma denunta ca o sarutasem pe scari. m-a fulgerat teama. dragostea vestejeste. Si totusi mai era ceva în dezavantajul ei. nu s-a mai întors. Tr udeam sa prind orice zgomot. aveam impresia ca timpul îsi suspendase zborul ca în poezia lui Lamartine. În definitiv. Plicul nu mai era ac olo. Însa dupa doua minute am auzit-o facînd calea întoarsa. Se va întoarce? Nu . Am asteptat înca un sfert. fara voia ei. inspiratia-o cît mai bine! Eram numai urechi.Exista unele fapte pe care daca le dai în vileag sufera de pe urma lor mai degraba victima decît agresorul.. pasii ei se departara pe coridor.Ce-i drept pe mansardistii nostri cam greu sa-i întreaca cineva în rautati. Nici o semnatura! Nimic! Dar ce nevoie? ? Aha. Nu pentru ca nu m-as fi priceput. Aceasta com plicitate ne apropia mai mult decît ar fi facut-o lucrurile pe fata. Ceva înauntru! O scrisoare! Mi-a raspuns! Mihaela mi-a . Probabil plecase în oras sau coborîse la Cici. Din toata faptura mea încordata. ca Mihaela mi-o va înapoia. Detineam un s ecret si împreuna trebuia sa-l pazim cu grija. O jumatate de ceas ? Un ceas? Doua? Chi lo sa? Oricum. Antenele mele mai lungi au înregistrat porunca înaint ea ta. Tacînd. Seara. devine ceva obisnuit. cînd am umblat la cutia cu scrisori (fiecare locatar avea cîte una). dar o simtim cum pl uteste deasupra capetelor. ascunzînd-o.. Aceasta forta a firii porunceste ca tu sa fii a mea si eu al tau. nevrînd.. devenea. pentru a nu se tulbura cerul iubirii. usor. înca o jumatate de ora. de alaturi. Dar o voce interioara îmi sugera ca am pus bine problema si aceasta constatare ma copl esea de bucurie. Rita facea curat în odaia lui Charlot si auzeam cum scutura cearsafurile. . Nu scrisesem înca nici o scrisoare de dragoste. Fapta dumitale e incalificabila. ? Sa punem o inscriptie pe scara: aici a cazut contesa din cauza. a apucat pe drumul cel bun: îmi scrie. ? Era bine cu ea în brate? ma întreba insinuant doctorul. nimeni si nimic nu ne va mai desparti. asta era lucrul de capetenie. Se vede ca Mihaela îsi daduse la timp seama de asta. cu plicul nelipit. chiar aveam certitudinea. usa de alaturi se deschise. Amîndoi aveam cunostinta de o fapta neîngaduita si taceam." Fraze definitive. Fuga la cutia de scrisori. iubita? S-o fi apucat sa-mi scrie? Va implor . În sfîrsit. vraja. motivînd gestul meu ca o fatali tate de care în orice caz nu poti fi raspunzator.. sigur. M-am furisat repede afara ca sa cercetez cutia de scrisori. Dar nu era chi p. îsi p ierde fragezimea. Da. încît ai zice ca universul nu exista decît în functie de mine. Or. de toate zilele. nu se putea sa n-o citeasca. ci exact ceea ce nu simteam. am gasit un biletel cu cîteva cuvinte. Era si asta o tactica. Aha ? de minune! Mihaela se af la acum în camera ei si fara îndoiala citea scrisoarea. cu litere de jar. Am revenit în camera si am asteptat.

care-mi opunea muntii de împotrivire . Voiam totodata sa dau o satisfactie amorului propriu ranit. suprimam departarea reala dint re noi. nu a mea. i-am trimis scrisoarea. asa cum traiesc. ca re-mi produceau o voluptate smintita. Si asta timp de o luna. ziua urmatoare. Aceasta constatare m-a nelinistit putin. pe o banca. Planul meu începea sa se clatine mult prea devreme.. chiar doua. dupa cum se vede. i-am asternut Mihaelei o noua scrisoare: "Tu esti. frazele. cînd plecata ? totusi mereu a ctuala. secole (am taiat cu vîntul "secole"). as înarma-o eu însumi ca sa se apere. descurajarea scotea coltii . Mihaela. sa îngenunchez pe aceasta fata mîndra. parca mi le dicta o prezenta nevazuta si necunoscuta. în afara dragostei. Într-un sfert de ora am acoperit cu slova marunta toate paginile pe care le aveam l a îndemâna. Puteam sa-i spun. Nu-i nimic. tot ceea c e voiam era. În afara ca i-as rapi farmecul n eprevazutului. sa se pomeneasca me reu cu alta noua. oricît! Am sters deci ultima fraza într-asa chip sa n-o poata reface si am expediat plicul . în schimb am cerut un plic si hîrtie. pe Calea Victoriei în jos. armel e înca nefolosite din arsenalul meu. am intrat într-un debit sa cumpar tigari.. Am adaugat în final: "Stiu ca rni-o vei înapoia. ani.raspuns! Draga de ea! Dar. pentru ca e opera ta. apoi am asteptat sa vad ce are sa se întâmple. pentru întîia oara. Am luat-o în nestire. cu plicul nelipit." Îi spuneam pe nume. les bons mots. Era tot asa. Mai bine s-o las sa creada ca f iece scrisoare va fi cea din urma si totusi. Pe a cincea tot a sa. obsedant. Asa cum te simti dupa o înfrîngere sau o sperant a naruita. i-am scris alta tot asa de fierbinte si de prefacuta. ca filigra na. Si doar prevazusem event ualitatea.. M-a durut aceasta respingere. luni. P arca descifram amprentele degetelor ei. Daca uneori te prind de mina. Simteam binefacerea certitudinii si ma bucuram de ea. aceea pe care o caut fara s-o gasesc? Aceea pe care o astepti si nu vine? Aceea careia îi scriu si nu-mi raspunde? Mi se pare ca te vad în toate f emeile si nu te aflu în nici una. Îmi ajunge so citesti. fara nici o deliberare. ceea ce se petrece în sufletul meu. În sfîrsit. Scriindu-i. apoi. Te simt cînd prezenta. De asta sînt sigur. trasnet! Era chiar scrisoarea mea. Am plecat în oras cu sufletul pustiu. o tutuiam pretutindeni si cautam în-tr-adins frazele acestea. orice intimita ti si gînduri ? si astfel o simteam atît de aproape încît parea ca-i aud bataile inimii. Voiam sa-mi verific. Seara. mai ales. Poate adaugase undeva pe marginea hîrt iei vreo fraza? Nimic. Parca era un facut. Mi-o trimisese îndarat. dispretuitoare (cum n-am întîlnit alta). fara ocol. Or. a caru i înfaptuire o sustineam din rasputeri. Am mai spus-o: pîna acum nu dadusem nici o lupt a serioasa în cîmpul iubirii. daca nu vii sa-mi iei mîinile si sa descoperi în ochii mei marea dragoste pe care mi-ai sadit-o si pe care nu poti s-o sfarîmi orice ai face. tot ce-mi trecea prin minte.. Era a patra. Ideile. înda ratnica.. privind absent la vitrin e. .. hotarît ? nu! Totul se reducea la un plan de seductie conceput la rece. În tot cazul o citise. care s-a transformat pe urma într-o ciuda amestecata cu necaz. Numai un sentiment puternic atîta functiu nile cerebrale si le pune într-o stare de supraexcitatie ca sa produca mai mult de cît pot da ele în chip normal. Eram într-adevar îndragostit? Nu. iar eu numai stenografiam. Scrisoarea mi-a venit înapoi. Si ai sa citesti zilnic de acum înainte. într-atît ieseau de limpezi si legate de acea logica interioara care e pecetea unei lucrari bine gîndi te. Voiam. faptura ta se topeste ca un fulg de zapada . deslusindu-se pe albul hîrtiei. Asta e soarta scrisorilor mele. de ce-as minti? Am simtit un junghi ascutit în cosul pieptului. Mi -a înapoiat-o si pe aceasta. Dupa aceea am luat-o spre Cismigiu si acolo. Rationamentul ma împaca. fara sa rasuflu macar. Cu o regularitate de ceasornic! Ca un ritm de rotatie cosmic! Numai ca ea nu trebuie sa se astepte la asa ceva. N-am cum parat nici o tigara. Sa-i scriu în fiecare zi! Mereu sîcîitor.." Uite o idee buna de pus în practica. A doua zi. cu mine se petrecea acelasi lucru.

cu un gest larg de actor. Ce are a face? N-avea decît sa iubeasca pe oricare Fat-Frumos din lume. a zarit pamîntul visului sau. pentru ca alt fel as fi explodat în milioane de bucati. vom scrie pe a 26-a! Acela si destin: Ce importanta are? Vom expedia pe cea urmatoare. M-as fi simtit cel mai fer icit om de pe lume! Dar Mihaela. S-a uitat surprins la mine ca la o dihanie. ? Ce tot faci de nu te mai vezi? m-a apostrofat într-o zi Charlot. în fierbinteala mea smintita? Nu-mi aduc aminte nici o iota. Nu ma mai gîndeam la pla nul meu. M-am luat dupa el. parca-i facusem un rau cu asta. N-am iertat-o multa vreme din cauza acestei întîrzieri de care. Dar hotarîrea de a persevera m-a împiedicat sa ca pitulez. doar una. drace. nelinistea. cînd si scrisoarea urmatoare fu retinuta. Atunci mi-a scaparat prin minte sa-i trimit îndara t toate scrisorile pe care ea mi le refuzase atîta timp. Fusese în sfîrsit retinuta de monstrul cu luceferi. Dar ea abia dupa doua ore cerceta coresp ondenta.. Charlot? Crezi ca e mai bine sa citesc în ajunul examenului. Numai o singura ora. asa cum m-am bucurat eu de întîia mea biruinta. În materie de dragoste perseverenta e o arma care nu da gres. care se cerea cheltuita. ca de obicei. Hotarît. ? Ma prepar pentru primul doctorat. la Mihaela. M-am temut ca nu cumva vreo împiedicare fortuita sau un accident sa fi zadarnicit restituirea. Din cauza acestei nelinisti nici n-am gustat bucuria victoriei care capata certi tudine abia a doua zi. Bucuria îmi pricinui o energie coplesitoare. Ce zici daca am aranja ceva? Ochii lui Charlot sclipira fosforescent: ? Cînd? ? Asta-seara! . pe apucate? M-a privit înca o data. N-am avut rab dare sa revad ceea ce scrisesem. Nu mi-a restituit nici caietul. eram pe drumul cel bun. decît o fata ca Mihaela. Mie trebuia sa-mi raspund a. Sa dau îndarat? Nici gînd! Voi persevera pîna în pînzele albe si tot voi izbuti. Ah. Stiu însa ca am umplut aproape douazeci de pagini într-o ora. apoi. ia vino încoace. N -avea decît sa fie logodita cu toti printii mostenitori. a rostit ca o sentinta: ? Te-am pierdut! S-a departat pufnind. monstrul cu chip de om.. Drace cocosat. apoi mi-a aruncat o privire de mila. Mer geam înainte. pentru ca nu ma înduram s-o las pe Mihaela sa ast epte. Sau macar sa-mi retina o scrisoare. Ca s-o risipesc n-am gasit ceva mai bun de facut decît asternînd un caiet întreg. nici nu era vinovata. cu slova marunta si deasa. Nu m-am dat învins. Pîna cînd. a suta scrisoare! Si asa mai departe: la infinit! N-a mai fost nevoie! Minunea s-a întîmplat: a 3l-a scrisoare nu se mai întoarse. tot înainte! A noua si a zecea! Ei. Frica însa nu ceda. Si afara de asta stiu sa aste pt. Sa le citea sca. ? Charlot. Si chiar pe a 50-a.. Pîna unde va merge îndaratnicia ei? M-a cuprins o ciuda care îmi rascolea fiinta pîna la nebunie. ma rog? Pîna cînd? Ajunsesem la a 15-a scrisoare respinsa si totodata la capatul rabdarii.. nici cele cinci minute cît îmi cerea recitirea. bineînteles. la dragoste. nu putea sa întel eaga. Restul nu mai prezenta int eres. Se vede ca erau mai lesne de supus furtunile oceanului. Atît si nimic mai mult. nu voia. Le-a retinut si pe aceste a. Am aruncat caietul în cutie si m -am asternut pe asteptare. la nimic. nu ? în ruptul capului! Înainte! Mereu înainte! Perseverenta pîna în pînzele al Înca zece scrisori avura aceeasi soarta. Nu se întîm-plase nimic. dupa îngrozitoarea calatorie în necunoscut. Nu cred sa se fi bucurat nici Columb cînd. mai. Nu-i nimic! La fel a saptea si a opta. A sasea scrisoare avu aceeasi soarta. Ea nu stia decît una si buna: sa-mi înapoieze la infinit ravasele. Toata ziua am dat tîrcoale cutiei de scrisori ca sa vad daca Mihaela n -a respins-o. si sa le înapoieze. Ce i-oi fi scris acolo. L-am întrebat: ? De ce. cum as fi rasuflat din strafundul plamînilor. nu face pe nebunul. singurul meu scop era ca aceasta fata sa retina o scrisoare de-a mea. ? Nu se aproba! ? Vino.. la drept vo rbind. n-as fi banuit asemenea rez istenta! Iubea pe altcineva? Avea vreo legatura pe care n-o cunosteam înca? A începu t sa ma framînte îndoiala.

Gleber. sa ma ierti daca am o slabiciune ca tot omul. izbucni în apl auze. apoi înca una si tot asa. facu Charlot cu dezgust. ungur de origi ne. ? Cine-i cu aprovizionarea? (asta. principal ul era bautura. nu sînt va sa zica fitecine. mai în fund... ? Da. ? Se aproba! Iliuta mai zise o doina.. într-o dispozitie de plenitudine cum nu mai fusesem de mult a vreme. ? Sa fiu al închinatului. ? Contesa noastra? facu Iliuta. Am mas ina in strada. e asa de gelos ungurul ca. "Bolta verde" unde am poposit parea un local mizerabil dar. daca ne duceam în centru.. proprietar.. stiti ca am facut o cucerire formidabila? ? Taci. Eram vesel. sînt sofer. S-a tinut de vorba: ne-a dus într-adevar la Ploiesti.. în fiecare seara o pune sa jure ca n u l-a înselat. ici. nu era acasa. Face. ni se facea cinstea asta? În apropierea noastra. Cînd taraful se afla în pauza. pîna la Ploiesti va duc si va aduc. gîndindu-se la Mihaela.. exclama Charlot mîndru. exclama Iliuta. sim patic. cu ochii bulbucati. Un afis. Iliuta scoase capul pe usa: ? Mi se pare ca miroase a chef! ? Mai. ? Da-i drumul! Cine e individa? întreaba Charlot cu indiferenta. replica Iliuta. înfipt în vazul tuturor. de asemenea. ? Ma înscriu cu brio! Doctorul nu venise înca de la clinica. oricum. Cînd ispravi. Un vlajgan de la o masa vecina. E vorba de una autentica. în limbajul nostru însemna: cine plateste?) ? Ce-ti pasa? Eu! i-am raspuns. baieti de pravalie. care ne convenea. toate sînt o apa si-un pamînt. ? Si ea îl însala în fiecare zi si-i jura în fiecare noapte.. rast urnînd pe gît un pahar cu vin. Ascultati. exuberant. le-am spus. Am tresarit ca fript gîndindu-ma la nesocotinta pe care o facusem fara vrere pomeni nd de contesa. care ave a o cîntareata grasa si îndesata.. ? E vorba de o fata cum nu se mai afla în sistemul solar. ? Nu aceea. Cha rlot însa nu tinea seama de asta. d e rîndul asta cu soferul. ? Fratilor. la Berbec. În revarsatul zorilor ne-am întors acasa ametiti de bautura si frînti de oboseala. ? Sa fii dumneata sanatos. pre legea mea. pe o scena mica si scunda era instalata orchestra. muncitori si oameni fara capatîi. Acolo alt chef. lucratori. auziti voi. gugustiucule. aproape de Cimitirul Sf . c u o frantuzoaica. sa fiu al dracului. se face! A evacuat pur si simplu clientii trecîndu-i la o alta masa. are un vin care te scoala din boala si te baga în groapa. La el decorul n-avea nici o însemnatate. ai un nas de copoi. ? Îmi dai voie sa ma prezint. sotia directorului unei întreprinderi industriale. Charlot cunostea un local. Asa ca a m plecat tustrei. Iliuta lua o frunza si-i zise cum stia el o doina de pe valea Oltului. altii mai iuti de picior ne-o luara înainte. baieti. pe Grivita. o contesa. pîna la miezul noptii. rîzînd cu hoho e. Înauntru toate mesele erau întesate de ceferisti. va plimb pîna la Otopeni. încît se facu în local o liniste ca de cimitir. ? Închipuiti-va. ? Vedeti. ? Mai. nu mai spune! exclama Iliuta. Le-am turnat la repezeala o poveste pe care de fapt o auzisem de la altcineva. da. ? Da-le încolo de muieri. Din pacate. iar noi neam asezat victoriosi.. am masina mea. a nunta: "În fiecare seara debuteaza primadona Mita Dragan". Nu stiu de "ce-mi placeau atîta cîrciumile periferice care duhneau de rachiu. Vineri. prada unui avînt nesabuit. Bautura ne încinsese. se ridica în picioare: ? Domnule Frunzanescu. Chelnerul ne ghici gîndul. toata lu mea aceea pestrita de mici slujbasi. Daca mai zici una. Am ochit o masa.În clipa aceea. ? Mai. unsuros si negru. .

He-he. Se întoarse si de asta-data cu mîna goala. si mie apa la moara: o faceam sa sujere din cauza mea. exclama: ? Azi nu e în toane bune domnisoara. Asadar. Asa e.. Ce? Adica ea sa aiba toate capriciile din lume. cu picatura. Era o suparare voita. se duses e dupa corespondenta fara îndoiala. Numai lipsa unui obiect ori a unei fiinte. În fine.... cu pasii lui greoi si masurati. Mai bine de o ora s-au framîntat încoace si încolo. pe la noua. în sfîrsit. Gleber pleca cel dintîi. pe Rita dere-ticînd prin odai. În cele din urma. Se plimbau nervosi pe bordura ferestrei. Cu Mihaela se întîmpla la fel. pentru ca dadea lo c unei verificari a propriilor ei sentimente. se întorceau iar batînd cu aripile în geam. fara sa gaseasca nimic de mîncare. grabita. Îmi istovesc materia cenusie si bunatate de timp scriindu-i în fie . nu-i scrisesem. s-o alimenteze necontenit cu gîndurile mele. fetito! Dumnezeule. gîngurind mirati. îmi paraliza vointa: "Las-o sa se perpeleasca putin pe jeratic! Are sa-i fie de învatatura". se duse iarasi. asa de exact. lenevind în pat. asa cum procedase m la început. faceau sa-i umple viata de mine. Ar fi însemnat o totala lipsa de amor propriu din partea mea. Suparata pentru ca o zi. dar nu se îndur au sa plece cu. Pe de alta parte. îsi pierdea cumpatul chiar de la cea dintîi piedica întîlnita în drum? Am vrut sa-i trimit din nou scrisoarea. Gîndeam în sinea mea: ? Na. Ei da. Poate îsi dadea seama ca facea drumul degeaba fiindca nu ma auzise trecînd pe culoar ca sa duc scrisoarea. probabil ca sa-mi dea de veste ca uitasem. Obisnuisem o pereche de porumbei sa vina la fereastra me a. Ei venira. draga de ea! Cît ma iubea! Si cum îsi daduse în vileag sentimente le. "Eu îi dau totul. Ascultam cum umbla pri n odaie. porumbita mea pleca din nou sa cerceteze cutia de scrisori. care lua proportii neasteptate. si iarasi reveni fara nici un rezultat. gusile goale. cînd pe cealalta. Dupa ea veni la rînd Virgil. Dupa o jumatate de ora. He-he! asa te vreau. de asemenea. Daca nu se întîmpla asa. deoarece dupa cîteva minute pasii ei facura cale a întoarsa. ca de obicei. visuri. care se întoarse dupa o ora. îmi venise.. Fara vrere. zburau pe aproape în vazduh. cum si glasul strident al Dorin ei. O chema pe Rita si o certa aspru (probabil fara nic i un motiv) pentru ca servitoarea iesind afara. Pleca la facultate sau se ducea sa cerceteze cutia de scrisori? Da. ce bine îmi parea.Ma chinuiam sa adorm învîrtindu-ma cînd pe o parte. unde le aruncam regulat firimituri de pîine. asa de bine! Binecuvînta m gîndul care ma îndemnase sa-mi petrec noaptea la chef. de asta data deschisa. Timpul curgea anevoie. caci în cazul acesta s-ar fi dezlantuit spont an înca în clipa cînd dadusem peste scrisoarea refuzata. nedesfac uta. aveam dreptate! Era suparata pe mine. scrisorile mele ajunsesera pentru ea o hrana sufleteasca de care nu se mai putea lipsi atît de lesne. am înregistrat aud itiv toata activitatea matinala a mansardei. pasii marunti ai Mihaelei. numai o zi. Dar n u.. îmi sunara în urechi. neavînd încotro. sa-i trezeasca nadejdi.. a m neglijat sa le pun portia obisnuita.. Apoi. ceva ma împiedica. I-am scris abia a doua zi. la sapte. într-una din vacantele mele scolare. gaseam ca procedeul meu era absolut necesar.. Într-o zi. ne pune la lumina adevaratul pret. iar eu sa-mi calc în picioare oric e urma de mîndrie? Supararea mea n-a izvorît din simtire. actorul. iar usa odaii vecine se închise cu zgomot. Stupefactie! M-am pomenit cu scrisoarea înapoi. sora Mihaelei. cu cosnita de la piata. M-am razgîndit. Ele îi polarizau toat e gîndurilc în jurul meu. dorinte. Ce fel. mai fa ceam oare o descoperire atît de importanta? As fi putut sa cobor din pat si sa-i torn la repezeala scrisoarea cuvenita. Ah. dupa care m-au lasat în pace. trîntind orice gasea. dar somnul nu s e lipea de mine. îmi veni în minte o întîmplare petrecuta mai demult la tara. dar o nadejde absurda o îndemna sa mai caute. Dupa o saptamîna-doua controlam cu c easul daca matinalii mei oaspeti ma vizitau exact la aceeasi ora.. Am avut o satisfactie diabolica. strabatînd coridor ul. de rîndul asta s-a întors cu mîna goala! Prin asociatie. A uzeam. Dupa un tim p. care ne-a apartinut o data. numai dupa un sir de rationamente cît se poate de logice.. sa mai încerce o data. ca întotdeauna. parca aveau si ei un ceas potrivit dupa al meu. le-am pus portia cu venita de pîine.

si tot ea face pe bosumfl ata daca îmi îngadui un ragaz? Nu-i mai scriu o iota. ca de ciuma. Iesea parca din proptiai piele." Am mai întîlnit-o si alta data. Mereu se ferea de curent. ar fi vrut sa se întoa rca din drum (a avut o ezitare). Ei bine. iubito? o amenintam imaginar. si în timpul prelegerii statea cu caci ula pe cap.) Primul lucru pe care l-am facut intrînd în camera. si s-a închis în camera ei. dreptul r oman încete sa mai fie o disciplina arida de care fugeau mai toti studentii. dar prea scu rt. i-am scris Mihaelei. Ma obseda într-atît criza de timp. pe cînd eram înca în pat. ca dupa un vis frumos. în fata: "Ce crezi tu.. A doua zi. La ce bun sa-i mai dau buna ziua cînd ea nici nu catadixea sa -mi raspunda la salut? Asadar. asa ca mi-am irosit timpul deg eaba. încît am economisit chiar secunda de care aveam ne voie pentru a-mi scoate palaria. în fond. Profesorul. faptura lui se marea pe nesimtite. dar nu s-a întors. A trecut furioasa pe lînga mine. Astfel. opt pagini. prostuto. Nu ne cunosteam înca bine si eram în dezacor . Uitam de el." Dupa aceasta isprava am plecat la facultate. dar el a staruit mult. dupa ce ne cerea scuze pentru asta. Gestul ei caraghios îmi stîrni rîsul si odata cu rîsul se duse pe copca si îndîrjirea mea. ? Iesi afara! m-am ratoit la ea. Dar cînd începea s a vorbeasca (avea si o voce pitigaiata!) devenea altul. afara de o singura data cînd mi-a parut asa de t rasa la fata si urîta. Parea foarte încurcata. uitam de noi si ascultam o s imfonie de cuvinte rnai fermecatoare decît muzica beethoveniana. Am adormit îmbracat. lua proportiile unui urias care ne s tapînea cu forta verbului sau sclipitor. pe scari de matase. A m salutat-o. mult o sa ma joci tontoroiul? Nu ti se pare ca ai întrecut masura? Mai vezi de altul!" Tocmai atunci a venit Rita sa faca curat prin odaie. I-as fi scris si mai mult daca nu ma dobora oboseala .. nici n-am mai zarit-o. care nu era. s-o zgîltîi de umeri si sa-i arunc dispretuitor. Biata slujnica speriata o rupse la fuga fara a mai cere vreo lamurire. tot acasa. Vrajitorul cu gura de aur plecase strîn-gînd grijuliu fularul în jurul gîtului si înde sîndu-si caciula pe capul plesuv. Nu prea aveam pofta. aproape fugind. avea guturai de cînd îl st iam. Îi curgea nasul în permanenta. Dupa-amiaza. m-am prefacut ca n-o vad. "Asa te porti. plecam mai devreme. M-am uitat lung în urma. decît un gest demonstrativ. hai la cursui de istoria doctr inelor economice. "Sa poftesti acum sa-ti mai scriu alta!" Am luat jumatatile si prefacîndu-le în bucati mici le-am împrastiat de-a valma în toata o daia. Cînd a ispravit. fara sa rasuflu. n-am dus scrisoarea la cutie pentru ca draga mea vecina a gasit cu cale sa plece dis-de-dimineata. Plecarea ei. De altfel. uite ce meriti!" Si pe loc am rupt scrisoarea în doua. ab ia se zarea dinapoia catedrei. "Nesuferita! Nu stie sa se stapîneasca. iarna ca si vara. Cînd a trecut pe lînga mine. ca sa-mi pierd vremea ca un natîng ticluind scrisori de dragoste fara nici o noima. ma îndîrji si mai mult. cu palaria pe cap. (Daca as fi fost sing ur. Seara m-a luat Charlot la teatru. de ce-mi fac atîta sînge rau pentru un lucru de nimic?" Am iesit în oras ceva mai bine dispus. cursul cel mai populat. încît am schitat fara sa vreau un gest de neplacuta surpriza. Cîteva saptamîni am frecventat cu re gularitate cursurile de la doctorat si în acest timp n-am mai asternut un rînd vecine i mele. Îmi parea rau ca mai bine de doua luni de zile neglijasem îndatoririle mele de student. Era. Ab ia asteptam sa se termine spectacolul ca sa ma întorc acasa. Aveam un curs de drept roman si-mi placea. dar cred ca nu mi-a raspuns. Pacat! N-am putut sa fiu atent.care zi: ea nici nu se osteneste macar sa-mi raspunda. "Cel putin sa dau de lucru toantei de Rita. de altfel. m-am frecat la ochi cu necaz. o stîrpitura de om. uite asa! Sa se duca la toti d racii! Putin îmi pasa! Pacat de atîta osteneala!" Eram asa de înfuriat ca tare as fi avut pofta sa dau buzna în camera ei. iata-ne suparati unul pe altul. Aceasta prelegere m-a potopit de remuscari. a fost sa ma asez la masa de scri s. ci o arta care urca la creier. Si asa. "La urma urmei.

Apropo.. Am deschis usa si am întîm-pinat-o pe coridor strigînd asa ca sa auda si Miha ela de alaturi: ? Buna scumpo. sa-i arat Mihaelei ca nu ma mai preocupa persoana e i de vreme ce am ajuns s-o schimb cu alta. dupa cum îi era o biceiul. Cîteva zile mai târziu am întîlnit-o întîmplator la univer ate. am mintit-o fara a ma sinchisi de porecla ce-mi dadus e. fara reticente feminine. cine stie? Pacat ca nu era pe gustul meu. n-a plecat nicaieri. De data asta n-am avut încotro: trebuia s-o salut din cauza lui Cici.. un cimitir de iubiti. Are sa sufere toate chinurile geloziei si ma va urî mai mult decît m-a urît pîna a cum. altfel. s-a pus cu burta pe carte. s i cadouri. Pîna una alta. am renuntat la ideea de a face curte fetei proprietarului cu toate c a era mai indicata decît Dolly. auzi. acum. cu o explozie de veselie. Mai mult: ne uram. Debitînd acestea se dezbraca de tot într-o clipita. saracutul! izbucn i ea într-un rîs zgomotos. pe la cinci dupa-amiaza. Monstrule. Oricum. Afara de asta era mai frumoasa decît Cici si în plus avea o ingenuitate rara. puteam sa mizez pe orice ca-i va face rivalei sînge rau cu nemiluita. De fapt chiar asta urmaream.. oricînd o aveam la îndemîna. Uf. Poate ca ma placea. În ea fremata o bucurie frenetica de viata. care se uita la mine într-un fel ciudat. mi-a facut o curte nebuna. Iar eu. ? Dar tu ce faci? am întrebat-o ca sa schimb vorba. daca Mihaela nu-i acasa si-mi zadarniceste p lanul? Asa ca a doua zi am pîndit cu grija toate zgomotele care veneau din odaia e i. nu-ti mai spun! ? Si tie nu-ti place? ? Nu-i genul meu. numai ca sa crape de ciuda Mihaela. Era cu Cici. Cînd am auzit-o pomenind de idiot î-am facut repede vînt în odaie. nebun de bucurie. mi-a venit o pofta subita de sampanie. ? Ei si? Ce-mi pasa mie de astia? Da-i încolo de netoti. ? Încotro. Însa cu Dolly mergea repede treaba. Am avut noroc. Daca ma iubeste. Mi-a promis ca-mi cumpara o vila în parcul Fiiipescu. Din o chii ei tîsneau sageti otravite. . cu atît mai rau pentru dînsa. dupa o mica întîrziere iat-o pe Dolly apropiindu-se zgomotos. gasesti? a surîs magulita. o idee: sa m-apuc sa-i fac culte lui Cici. Adica eu o uram putin (sau mai degraba nici nu-mi pasa de. Moare dupa mine. pe nepusa masa. ea). stii ca m-am logodit? ? Ei bravo! Felicitarile mele! Cu cine? ? Un idiot. I-am atras atentia: fara rezultat. abia am scapat de idiotul meu. asa. Ei si? Atîta paguba! Mi-a ras puns. gesticula si rîdea provocator. Prins în itele acestui gînd.. ? Uite.. fata proprietarului. director la Generala.. am luat-o agale pe Calea Victoriei. dar ea ma ura îngrozitor. Daca nu gasesti Mott. Cici. tot ce facea era în plin prezent. cînd ne mai vedem? Cîteodata îmi lipsesti mult. Numai o sticla. Ea mi-a aruncat o privire mîndra. voi binecuvînta ura ei înversunata care nu-i decît ceal alta fata a iubirii. de ce ai întârziat? ? Uf. miine. ? Nu vorbi asa tare ca se aude. Simteam asta numai dupa cum se uita la mine. încît pietonii întorceau capul dupa no i. ma parole! ? Te cred. ? Monstrule. ? Atunci. n-o sa mor fata mare! Dolly vorbea tare. dupa cum am mai spus... la Very-Dry. ? Strasnic cadou de nunta! Face sa te mariti cu el. Asculta. Ma asteapta idiotul meu. Uite. Monstrule. La cei 20 de ani ai ei avea. dispretuitoare. Asa. Ce eleganta esti! ? Da. ? Acum nu pot. Numai de un singur lucru ma temeam. scolarul mamei silitor. ? Aici nu se poate! Mai bine mergem la "Femina". nu-mi place de loc cuna îmi vine taiorul asta. în schimb. Monstrule? Pe unde umbli de nu te mai vezi? ? Ma prepar pentru examene. În dreptul Teatrului National m-a oprit Dolly. lasa-ma. si nam bagat de seama daca mi-a raspuns sau nu la salut. mi-e dor de un chef la catarama. ? Of. Vezi sa fie Mott 1900.d. În fine. Stii. Vino la mine. am o croitoreasa tâmpita. direct si simplu.

i-am raspuns voit insolent: ? Te rog slabeste-ma cu pretentiile astea stupide. simtind c-o podidesc lacrimile. fara a vedea detali ile care de multe ori sînt mai importante decît principalul. dealtfel neconsumate.? Moase-ta! De ce în alta parte? Aici! Haide. Zarind-o. ma stînjenea. Stiam de altfel ca nu reusea niciodata sa-mi stîrneasca reverii erotice. cu constiinta grea ca ma purtasem prea aspru. îmi taia orice avînt. dar m-am oprit la vreme) . În definitiv ce ti-am facut? Ea continua sa se îmbrace din ce în ce mai nervoasa. ? E o prostie ce faci. la cîtiva p asi de noi. Se dezbracas e repede. cronologic. tînguirile dorului neîmplinit. începu sa se îmbrace febril fara sa scoata un cuvînt. eu le scrisesem? Fusesem în stare sa astern pe hîrtie frazele acelea de foc? Ceva de necrezut! Erau chemarile înaripate ale iubi rii. Cînd am invitat-o pe Dolly la mine. fara o vorba si graba ei mi-am explicat-o pri n faptul ca. Dolly. Nu întelegeam sa darîm din cauza unei prostii. lipsita de farmec si feminitate. în alta parte. putea sa faca ce voia. În orice caz trebuia sa ma cotorosese de ea cît mai repede. Mihaela va crapa de ciuda stiind ca la mine se afla o fata care n-a venit pentru a-i citi poemele homerice. Am adaugat pe acelasi ton: ? Astea. era libera. Uneori însa se deschide o adevarata prapastie si n-ai cum s-o umpli. Înainte de a fi gata. necajindu-se ca nu nimerea sa-s i încheie copcile. Pentru întîia data am simtit o apasare care ma nelinistea. în închipuire. Dolly. constituia pentru mine ceva inhibitori u. De aceea. Nici una nu lipsea. Nu întelegi. a tîsnit pe usa. stii. ma oprea par ca ceva. gîndeam ca voi putea duce pîna la sfîrsit fapta. n-o puteam accepta. cautînd în ochii mei explicatia unei atari comportari si. numeroase pa saje din scrisorile mele. in stinctiv. îsi acoperi goliciunea cu rochia. oparita. Dar nu prevazus em opozitia neasteptata a constiintei. calcînd în picioare o prietenie amoroasa. mi-am spus. descatusata. sa înceapa alta dragoste. Lucrurile. Daca-i adevarat? Daca Mihaela nu mai tine la mine? Daca si-a dat seama ca are de-a face cu un flusturatic care aduce feme i la el acasa si îl dispretuieste? Cît timp scrisorile se aflau în pastrarea ei tot mai era o nadejde ca lucrurile se vo r îndrepta. am avut din prima clipa o tresarire de nep lacere. cînd ceru sa-i aduc sampanie (în de finitiv cel mai simplu lucru era sa-i fac pe plac. În tot cazul. cum avea obiceiul. în linii mari. Însa nu de asta era vorba. Aici.. în fine. Mai exact. apoi cu interes tot mai cres-cînd. Ea ma privi nedumerita. tot ceea ce cladisem cu atîta truda. Dumnezeule. am gasit în cutie toate scrisorile pe care le trimisesem Mihaelei. Atunci de ce o adusesem pe Dolly? Pentru ca. nu . si nu ma repezisem s-o cuprind în brate. Închipuirea tese simplist. nu voiam s-o pierd. prosteste de as pru. Nu. legate c u o panglica si rînduite cu grija. Acest ceva se limpezi mai bine odata cu scurgerea timpului. Seara. scumpa mea vecina se crede obligata sa-si dea în petic. dar gasisem în acel capriciu al ei un pretext de cearta). ? Atunci du-te tu. Atunci fapta ramîne neîmpli nita.. ? Hm. Mai întîi se dusese pe c opca dispozitia. de ce ma mint? Hotarîsem mintal sa plecam altundeva. se conturau simplu: Dolly va veni si voi pe trece cu ea cîteva ore agreabile. am reluat fara convingere. trimite pe toanta de Rita sa cumpere . Parca as fi vrut sa nu vina. M-am trîntit pe pat. Musafira îmi paru brusc vulgara. o avalansa a tutur . Am recitit din simpla curiozitate. suspendata în aer. preferase sa fuga decît sa plînga în fata mea. ? De ce te superi? am întrebat-o formal. în închipuirea mea. e adevarat ? venise. aveam un scop precis: acela de a stîrni gelozia Mihaelei. Ajuns în camera o grija ma invada subit. iar alaturi. Adica. in vecina tatea Mihaelei. vreau sampanie! Între închipuire si realitate se ivesc goluri care trebuie umplute pe loc. sînt toane de. o strîngere de inima. orice.. o simteam foarte aproape pentru ca detinea ceva de la mine . Acum îmi înapoiase totul. strigatele deznadejdii. (voiam sa spun de cocota. Faptul ca Mihaela se afla dincolo.. O cucerisem prin lupta. trebuia s-o pierd tot prin lupta. ? Nu se pricepe la asa ceva.

lasînd-o acolo. O sarutasem cu voi a ei si asta însemna capitularea. Ea se smuci sa scape: ? Lasa-ma! ? Nu te las pîna nu-mi dai o explicatie. "Dar nu încerci niciodata sa ajungi ceea ce visezi?" îl descoase ea. cînd îmi imaginam momentul acesta. Stelele îs i pierdusera stralucirea. nu facu macar un gest de împotrivire ... sfîrs ita! Si mîine. I-am spus aceste cuvinte greu. Nu putea sa-mi suporte priviri le. Dar cum e ou putinta sa se transpuna cineva prin efectul vointei. "Nu stiu daca atunci mi-ar mai placea!" . care nu iesise înca la iveala? Nu stiu. dar nici ochii nu mai erau parca ai ei. obstacole. fara sa ma gîndesc ca în clipa aceea ar fi putut ci neva sa urce sau sa coboare scarile si sa ne surprinda. cu mîna cealalta libera. ale marii dragoste. povesteste unei prietene: "Îmi place sa ma visez rege. pe care. Sînt. i-am rasturnat capul si mi-am lipit lacom buzele de gura ei. si acum ma simteam coplesit de tristete. decît iubirea!" Gasisem o expli catie de moment pe care viitorul avea s-o infirme curînd. o fixam lacom. se întîmplase si minunea minunilor: cucerisem pe Mihaela. minunata. De aici se deschidea luminisul. Mi rarea mirarilor: în loc sa reactioneze violent. apro ape de locul unde o sarutasem cu doua luni înainte. poimîine. dictator. curînd! V Într-o dupa-amiaza. pe cînd ma întorceam din oras. iar vocea mea avea un tremur ciudat. De multe ori. Dar pusesem piciorul pe culme. ? De ce mi-ai trimis scrisorile înapoi? am întrebat-o aspru. cu opintiri. Dragostea îsi va fi trait viata. drept în ochi. anevoios. A încercat sa ma ocoleasca (parc a se temea sa nu i se întîmple acelasi lucru) si chiar o lua înapoi. cu glas strain. Nu scoase nici un cuvînt. mi-a fost frica sa nu se prabuseasca fara suflare. neverosimila. fericirea. Întelegi. singura fericire".. anexînd-o. cu atîta convingere si si nceritate? "Mi se pare ? spuneam ? ca deocamdata nu iubesc. cei drept.. primejdii. Asadar.. Asadar. ca o moarta. Eroul. îsi acoperise fata. am întîlnit-o pe Mihaela pe scara. m-am simtit stapînul universului. în Prostul. Avu.or elementelor dragostei. Mihaela se pa rasi toata în voia mea. poate! Dar ea. din alta planeta. am muiat glasul si i-am soptit cald si co nvingator: ? Nu simti cît te iubesc de mult? Fara a mai astepta raspunsul ei. Cînd i-am dat drumul. nu mai pot trai asa. paradisul. Am fugit pe scari în jos ca un hot. actor mare. un an? Atunci as fi iubit-o. cîteva replici subtile. pline de adevar. numai dupa trei luni de zile. Mihaela. în reveriile mele. ma treceau fiori de voluptate si-mi spuneam: "Îl voi trai vreodata?" Ce naivitate! Iata. Ma îndragostisem de Mihaela? Greu de crezut! Recunosteam însa ca macar atunci cînd îi scri am o iubeam cu adevarat. Era opera altcuiva din mine. Intuind slabiciunea care o cuprinsese. buimacita înca de neasteptata întîm plare. Abia atunci ma napadi teama de a nu ne surprinde cinev a. va fi a mea si totul se va îneca în obisnuinta. asta fusese totul? De ce se topise asa de repede rezistenta Mihaelei? De ce nu ma înfruntase mai mult? De ce nu ma chinuise înca o luna. îl traisem. Vorbindu-i. Numai în ochi i-am surprins o licarire ciudata. îmi cazuse în brate. asa cum ma asteptam. într-o stare sufleteasca straina de simtirea lui.. si de rîndul acesta o clipa de ameteala si se sprijini de balustrada. Se facuse palida. Cine-mi dictase toate astea? Cum se nascusera sub condei? Caci nu le recunosteam ca fiind ale mele. As zice ca totul nu parea sa fie decît rezultatul unei stari anormale. piesa lui Fulda. În sarutarea aceea am descoperit o tara noua. Dar îs i veni repede în fire. Prea tîrziu! O prin sesem de mîna si o tineam pe loc. plin de truda. E pentru mine o fericire fara s eaman. Pîna aici fusese urcusul: greu. Jus tus. doua.

Va sa zica. ma ocolea? îi era teama sa-mi întîlneasca privirile? în a mai lupta cu ea? Tot nu-si dadea seama ca se ispravise cu împotrivirea ei? Îi dadeam întîlniri peste întîlniri. m inimum doua ore. mi-am spus. Daca asa stau lucrurile. Am prins cu urechea noutatea din zbor. Tot hazardul îmi puse la îndemîna un prilej la care nu ma asteptam. Ospat copios într-un separeu din resta urantul parcului. pe care nu-l doresti. Asta m-a mirat putin. tot crezînd ca vine.) N-am zarit-o. de doua-trei ori. dar degeaba. necunoscutul devine pe zi ce trece tot mai cunoscut si dragostea sucomba roasa de repetitie. pentru ca în cazul acesta fapta pornea din vointa ei. dar pe care nici nu poti sa-l împiedici. Totusi simteam ca-mi era parca mai draga fiindc a nu venise. Nu stiam daca este acasa sau nu. Un gînd încerca sa-mi desluseasca taina. Daca ar fi venit la întîlnire. abia atunci trebuia sa-mi dau seama ca mai am înc a de urcat. din impulsul meu pornise to t ceea ce întreprinsesem. constrînsa. mal darul de scrisori pe care mi le înapoiase. Dar timpul trecea fara sa gasesc ceva potrivit. vin si muzica la discretie. De ce îndaratnicia asta inexplicabila? Nu o sarutasem cu voia ei? Nu-mi tremurase în brate? Cînd ma socoteam pe culme. O asteptam mereu cu o încreder ba ca vine si totusi nu venea deloc. obisnuinta. nu veni se înca. sarea dincolo de orice previziune. Acceptase. Nu era acasa. n-avusese încotro. doua saptamîni încheiate n-a fost chip sa dau ochii cu ea. draga mea se afla alaturi sin gura-singurica si eu habar n-aveam. probabil prietena a familiei. Apoi ofensiva de rigoare si inevita bila cadere a gingasei cetati". Asteptam sa se întoarca. Mihaela îmi rasturna toate socotelile. nu m-a facut sa pie . Repet: îmi parea rau ca M ihaela se daduse pe brazda atît de repede. dar cu celelalte fete nu mi-au trecut deloc prin minte asemenea gîn duri. dupa cum filozofia nu-i decît drumul pîna la aflarea adevarului. De a ici încolo. Nu m-am îndurat sa plec. Nu-i nimic: îi voi scrie. Ce se întîmplase? Se ferea de mine. pentru obtinerea înfometarii. dealtfel) o victima: nu voise s-o sarut. saturatie. veni s-o caute într-o zi pe Alexa. ? De acum e limpede: nu mai vine. Eu eram elementul activ. Si iata-ma pierzînd înca doua ore. Niciodata nu înfaptuisem ceva în legat ura cu ea potrivit calculului meu aprioric. ca re s-o puna la adapostul mustrarilor de cuget. sora Mihaelei. se schimbau lucrurile. S-a dus farmecul necunoscutului . Am asteptat-o înca o jumatate de ora. La ce bun? Ce nevoie mai era acum de poezie? Am aruncat biletul în cutie si. cînd o sarutasem. Dupa aceea o de plasare cu automobilul la Baneasa. odata cu el. Am calculat la rece asa: "Ne vom întîlni inocent. îi spuse cu voce tare: ? Domnisoara Deleanu e plecata în provincie si se întoarce mîine seara. Rita. Din ziua aceea. în dreptul Bu fetului. eu o silisem cu forta. o ocazie cît se poate de nimerita pentru o explicatie între patru ochi. Probabil pentru ca nu le dadeam nici o importanta. pentru ca nu-i auzeam pasii ca înainte. As fi putut s-o capat adineauri. ma voi trudi sa-i caut o scuza valabila. O doamna. Ea avea dreptul sa se considere în proprii ei ochi (ca si în tr-ai mei. În fiecare zi cîte una. (Era o satisfactie în plus. Nu-i nimic. care era pe coridor. cum accepti ceva impus dinafara. M-as fi bucurat mult daca venea. Desigur ca Mihaela se gasea în faza razboirii cu propria-i constiinta. N-am adaugat un cu-vînt mai mult.E de neînchipuit cum nu-si da seama femeia ca dragostea nu-i decit drumul care duc e la cucerire. cu sau fara clar de luna. Nu se mai putea apara în fata constiintei ca e silita sa vi na. Acum nu-mi ramînea altceva de facut decît s a-i cer întîlnirea de rigoare. se sfîrseste lupta si urmeaza supunerea. Nu stiu de ce. Ce-i cu fata asta? Ajunsesem sa nu mai înteleg nimic. Si ea . În program: plimbari obligatorii prin "padure. Am întîrziat într-adins un sfert de ora ca s-o gasesc pe Mihaela asteptîndu-ma. Si i-am scris ca o astept în seara aceea la Sosea. Si totusi aveam cre dinta ca nu plecase nicaieri. Ce-i drept. iesea din logica mea. Uite. La ora fixata ma aflam la locul întîlnirii. Tot ce obtinusem pîna acum de la Mihaela nu-m i daduse ea: îi smulsesem eu.

gîndeam înciudat. Cît ne ajuta uneori întîmplarea! S-ar crede ca anumite întîmplari care se isca fara partic iparea noastra si care par. pierduta. Acum e momentul sa ma furisez în camera ei.. rosie. Trebuie sa-ti spun ca. Într-adevar Mihaela avea un plic în mîna. lipsite de sens. mi-am luat palaria si. am pasit cu precautiuni de hot pe coridor. nu! ? Dar unde? Spune-mi. deplasare pentru care nu era niciodata nevoie sa închid usa cu yala. Din fund. în fond. Dar tu? ? Eu fac lectura la Sosea (adica în directia opusa). Deodata . pe oare îi deose beam diintr-o suta. un gînd m-a înlemnit: "Daca se duce la Cici si se întoarce peste o ora. îmi sunara la portile urechilor. sarind cite trei trepte. pr ivindu-ma tinta si trudindu-se sa înteleaga. Daca as fi încercat sa intru adineauri cînd plecasem. decît rasturnari de obstacole. Ea nu striga. Ce era sa spun? ? Merg! Am coborît împreuna. I-am facut semn sa nu strige. nu! Aici. Înainte de a a pasa pe clanta mi-a venit ideea salvatoare: ? Daca ma surprinde cineva iesind de aici? Îti dai seama ce ar mai sporovai gura l . Nici n-am prins de veste cînd s-a deschis usa si s-a închis odata cu zavorul yalei. îi paralizase tipatul. care ne cer un ragaz pîna sa le pricepem. De o iesire în oras nu putea sa fie vorba. Sau la fiica proprietarului sa cînte la pian. În clipa aceea. Ceilalti locatari erau plecati.) Momentul critic trecuse cu bine: groaza. doctorul iesi din camer a lui. mi s-ar fi ivit vr eodata o ocazie atît de prielnica de a ma apropia de Mihaela? Sigur ca nu. Or." Tot era buna logica la ceva. Pe sala nimeni. Era alaturi. Dupa o jumatate de ora pasii ei marunti si pripiti. Ajuns pe coridor. Numai d octorul nu eram sigur daca iesise sau nu. atît mi-a trebuit sa ma strecor în odaie. înclestîndu-i gura. gaseam desigur usa închisa. ? Nu-ti fac nici un rau.rd mult timp. Ea nu ma lasa sa ispravesc: ? Aici. A fo st deci necesar sa-l întîlnesc pe doctor si sa-l conduc pina jos ca sa cîstig timp pîna ce Mihaela urma sa iasa pentru a ridica scrisorile. În clipa cînd îl rupse dadu cu ochii de mine. O secunda. Unde se ducea? Poat e sa cerceteze cutia cu scrisori. Am închis usa cu precautie si m-am ascuns dupa garde-rob. doua. trebuie sa pleci n umaidecît. numai aici. n-avea toaleta de strada. Ne-am despartit. Neplacuta surpriza: va sa zica nu plecase. Nu pot! Pentru numele lui Dumnezeu. facea lectia obisnuita cu Gheorghita. din bucataria Dorinei. Iata-ma silit sa-l duc pîna la oarta. Întîmplarea complice. ramase locului înlemnita de spaima. complicitati necesare! Daca femeia aceea ar fi venit doar cu cinci minute mai tîr-ziu. auzeam pe Virgil zbierînd din raspute ri. dînd cu ochii de mine. Am lasat usa întredeschisa ca sa spionez orice miscare de pe sala. Acolo i-am pus o întrebare cu intentia de a ma cotorosi de el: ? Încotro o iei? ? Ma duc la Coltea. m-am pomenit fata în fata cu Mi haela. Hotarîndu-ma sa trec la actiune. în tr-atît eram de emotionat. ? Mergi în oras? ma întreba. hazardul acesta miraculos îmi venise a doua oara în ajutor. ne despartea doar un perete. Am urcat s carile. ce' fac?" Din fericire îmi scapara prin minte si antidotul: "Plecînd la Cici. nu. Dupa ce s-a departat putin m-am întors aproape fugind. încît m-am precipitat spre usa gata sa plec. gata ca de plecare în oras. ca sa ma gaseasca acolo cînd se va întoarce . O asteptam cu sufletul la gura. unde? ? Oriunde. Am prins de veste cum a rasucit cheia în broasca. ea o lasase deschisa: deci se duses e dupa corespondenta si trebuia sa se întoarca dintr-o clipa într-alta. Na! Asta-mi lipsea. Mi-a raspuns speriata. Tonul era atît de imperativ.. ? La revedere. nu sînt pentru noi. neteziri de drumuri. la prima vedere. apoi a încuiat usa. ar fi închis usa cu cheia. (Sînt unele lucruri neprevazute. Am salutat-o.

dar care avea sa se confirme tîrziu sau. I-am înhatat brusc o mîna: ? Si daca tipi. Mihaela începu sa se împace cu situat ia. stimate iubit. ca un natîng? Numai pentru ca îmi porunceste ea? Dar ce. Mi-ai face. mai bine zis. ? E mai bine sa dovedesti înainte de a jura. stii. Sînt unele presimtiri care tîsnesc parca din strafundul neexplorat al fiintei noastre . Sa stii ca daca nu pleci. ? De ce nu-mi raspunzi? De ce taci mereu? Pentru ce n-ai venit niciodata la întîlnir e? ? N-am putut! N-am putut. ? Ei bine. ? Bine ca ai venit! Ia vezi ce dracu are broasca asta? ? Stai sa aduc sculele. Sa nu se auda alaturi. înca nu simti ca destinele noastre sînt legate pentru totdeauna? N-avem încotro: trebuie sa ne supunem lor. I-am soptit sa nu faca nici o miscare. cum rasucea cheia în broasca usii.umii? Ea paru consternata. nici n-o sa protesteze. cum sa te fac sa întelegi ca nu trebuie sa pleci de acolo decît dupa cîteva ceasuri. Trebuia s-o lasam pe Cici sa creada ca nu -i nimeni acasa. care parea c-o impresioneaza putin. ce? Ma sperii? ? Te rog nu vorbi asa tare. ce frumos a spus-o! Ar fi voit sa vina la întâlnire. Îl auzeam cum batea cu ciocanul. dragul meu!" Si bunul Gleber parca pricepea îndemnul nevazut. Pe sala se auzira pasi. Venea Gleber din oras.. Mihaela delibera o clipa si conveni: ? Dar sa pleci.. Luciditatea reveni ndu-i ma dojeni aspru: ? Nu umbla cu vorbe mari. înghetati ca doi hoti prinsi asupra faptului. de care nu-mi dadeam seama atunci. Aveam dreptate. era sa-mi spuna chiar din capul locului: "Poftim. Ce mi-a nazarit atunci prin minte? Da ce n-as profita de ocazie ca s-o îmbratisez? Mihaela n-are sa se opuna. Taceam amîndoi împietriti. dupa ce s-or duce colegii la masa. îmi redobîndii stapînirea. voi striga sa se auda peste noua mari si noua tari. O voce de afara striga. Atunci n-o sa mai fie nimeni pe coridor. Cici. supusa. de afara. Si mpla iluzie. Daca ma lasa as fi jurat strâmb. dupa primele clipe de buimaceala. abia atunci te apar a juramîntul. ramîneti! Daca do riti va ofer chiar un scaun si va fac o cafea. Esti usuratic! ? Sînt gata sa jur ca sînt sincer cu tine. Cineva batu discret în usa. Mihaela. ? Deschide! Eu sînt. Îsi lasa capul în piept. Robo teste înainte. M-am bucurat ca gasisem o fraza de efect. nu era chiar atît de naiva pe cît lasa sa se creada. Am tresarit brusc. spune?! Ea tacea. "Ah. de ce sa plec asa. Dadui s-o îmbratisez. În zapaceala primelor clipe nici nu se gîndise la una ca asta. Apoi rasuna vocea lui Iliuta. cum pilea. Daca nu izbutesti. Fraza debitata Mihaelei ascundea o presimtire grea. Ce vina are daca sentinelele fiintei o împiedicasera? Acesti aparat ori ai ei erau de-o severitate excesiva. În ce ma priveste. M-a ascultat. tip dupa ajutor. speriata: ? Nu! Sa nu faci asta! ? Asculta. cel mai mare bine. Replica ei ma întarita. îi transmiteam în gînd. fierste.. adevarul adevarat e ca ma înselam pe mine însumi. Ni se par straine ca gîndurile altcuiva si de aceea nu le recunoastem dupa cum n u ne cunoastem nici pe noi însine. chiar a fac ut primii pasi. de frica sa n-o auda Cici. pentru ca acele vorbe mari n-aveau nici cea mai p alida corespondenta cu simtirea mea. încît ne auzeam rasuflarea." Haida-de! Nu era o neghiobie sa scap aceasta ocazie unica? ? Plec mai tîrziu. dar se trase repede înapoi.. prea tîrziu. ne-am uitat unul la altul. absolut sincer. prietene Gleber. În def initiv. scrutînd orice zgomo t. De ce ma amagesti ? De ce nu vii la întâlniri? De ce ma lasi în fiecare seara sa astept ore întregi ca un caraghios. Si totusi. cu ochii plecati în pamînt. i-am spus. Framînta parca un raspuns. .

apoi vazînd ca nu-i raspunde nimeni. N-aveam decît sa ma gîndesc la moarte ca sa-mi vina lacrimile. plîngînd de pr opria-mi mila. cred ca mi-as fi zburat cre ierii fara nici o ezitare. Ai sa vezi! Nu-ti voi mai s pune nici un cuvînt care sa te supere.. decît ma împrosca mereu cu sagetile ochilor ei. Zgomotul pa silor ei se stinse repede. Intransigenta ei. ma apostrofa cu retinuta mînie: ? E asa de urît ceea ce faci. Numai cu Mihaela se schimbau lucrurile: cu ea trebuia întotdeauna s-o iei de la început. nici n-am sa te mai vad. Într-adeva r. Sughiturile îmi scuturau trupul. împins a dincolo de orice limite. Adesea. Ce ar fi daca as pune în aplicare faimoasa metoda a lui Robert Greslou? Adica s-o înduiosez prin sufe rintele mele. Nu facea altceva. cît se poate de grav. ? Taci! Taci! În dezlantuirea mea vijelioasa. Mihaela îmi mîngîia sfios paru l. (Oricine a r plînge ? cu o fire ca a mea. Curînd. At unci voi fi linistit. Apoi auzeam pe Mihaela plîngînd în hohote. La început a vrut sa reziste. Nu m-asteptasem sa dea astfel drumul mîniei. nu stiam niciodata cum sa ma port. printre prefacatorii. ochii mi se umezira si am izbucnit în plîns. Izbuteam fara gres. pentru ca e un blestem iubirea asta de care fugi mereu.. gîndindu-se la propria sa moarte. Asadar.Am apucat-o în brate si am strîns-o. Pe urma foarte contrariata s-a lasat în voia mea. era cu neputint a sa pun mîna pe fata asta? Oare toata truda mea se risipise în vînt ca o papadie? Cu orice fata.. te rog. îmi aminti de eroina din Le Disciple. mustrarea ei gingasa ma întarâta si mai rau. în stare sa rupa zagazuri si sa dezradacineze pomi? . Am simtit ca prin vis o usoara atingere pe umar: ? Ce faci? Plîngi? Ce ti-a venit? N-o ascultam. te încredintez ca voi tacea de tot. curînd. Ma ma aplecata asupra mea. ? Lasa-ma. lipind-o de mine.) Asadar. prin compatimire ajungi mai repede la inima unei femei decît prin orice alt mijloc. ? Doamne. În felul cum spusese te dispretuiesc. ? Nu trebuie! E o nebunie! Pentru ce? Si spunînd acestea. Izbucnise . sa-i trezesc compatimirea de soarta mea. ca sa ma vad aievea întins fara suflare pe catafalc. Numai pleaca odata! Nu-i pasa acum nici de asta! Grav. M-am asezat tacut pe un scaun si mi-am sprijinit capul în podul p almelor. lasa-ma sa-mi vin putin în fire.. m-am izolat în mine. plec. Mi se paru ca aud o v oce alintatoare. Mihaela rasufla usurata si. ca sa sufar atât. nu mai gaseam frînele. Dimpotriva. Cu ea. nefericita? Într-adevar. ma jelea. adevarata mea fire si ea vorbea acum. fiindca n-am sa te mai iubesc! Daca în clipele acelea as fi avut la îndemâna un revolver. simteam ca nu exagera deloc. strigam printre suspine. O înduiosar e negraita îmi coplesi fiinta. Daca ma vede cineva iesind de aici? ? Nu-mi pasa de nimic. Numai. Te rog pleaca imediat. taci. desfacîndu-se brusc din bratele mele. Apostro fa ei ma duruse rau. ? Cu ce ti-am gresit! Ce crima am comis? Cine m-a blestemat sa te iubesc. Nu mai jucam teatru de rîndul acesta. parca s-ar fi temut sa-l atinga ca sa nu-mi atîte durerea. nu spune asta! ? O. nu-i adevarat. ? Dar ce ai? Nu i-am raspuns. Toate cuvintele p e care le rosteam erau fotografii credincioase ale simtamintelor mele. pleca. Într-adevar.. Cici mai batu de doua ori. Dar plîngeam cu adevarat si asta era esentialul. iar pîraiele de lacrimi îmi inundasera fata. Am privit-o la rîndu-mi încruntat si mai ales pus pe cearta: ? De ce ma alungi? ? Pentru ca te dispretuiesc! ? Bine. cine s-ar fi încumetat sa reziste acelui torent de simtiri dezlantuite.. Ma cuprinse o descurajare adînca. Tot ce cladisem între doua saruturi se naruia peste noapte si zidirea trebuia reînce puta de la temelie. situatia devenise critica. Si plîngeam tot mai vîrtos. d ar nu era chip. ? Peste doua minute voi pleca. încercasem la scoala sa-mi provoc plînsul la comanda. Si vorbea atît de ca ld si de convingator ca nici o forta n-ar fi putut sa i se împotriveasca. cînd ajungi la sarut. a doua zi o iei de acolo de unde ai ramas. ca printr-un perete de vata. Tu n-ai suflet! Nu meriti sa te iubesc! O stîn ca are mai multa simtire decît tine.

închizînd ochii. pe umeri. Cînta Caruss o o arie dintr-o opera. ascunzînd capul dupa umarul meu. Gleber si Charlot. Am recu noscut pe Iliuta. iubito! Iarta-ma. dragul meu. nu vreau sa mori. Plîngeam amîndoi si ne sarutam. plutind în tacere ca pe un ocean de pe alta planeta.Si iata miracolul se întâmpla. de sus. fata ei s-a luminat. dar acum plînsul era de fericire! ? Dor. ? Ce fel. Cînd auzii cum ma chema ea pentru întîia oara. ca m-am îndoit de tine. parca mi-era fr ica sa nu se volatilizeze în aer ca o întruchipare sintetica. Parca mergea cineva pe acoperis. O voce metalica de tenor rasuna deodata pe deasupra capetelor noastre. Încetul cu încetul. O. Dupa un timp. îi luam capul în mîini. Ce ar fi putut sa-mi spuna prin cuvinte mai mult decît dovedeau fapte le? Se lasa peste noi o liniste atît de mare încît ne auzeam bataile inimilor. str icînd linistea. Colegii mei iesisera sus pe terasa. Se auzisera glasurile lor amestecate cu râsete. cum se însenineaza cerul dupa o furtuna de vara. a raspuns surîzînd cu tristete. ? Îi priveste direct si personal. O mîna moale si gi ngasa se încolaci usor. divi na Venus.. ca-n vis. ? Frica? de cine? Mi-a soptit. ajunsera pîna la urechile noastre cîteva pocnete asurzitoare.. ochi în ochi. ? Sa nu cada jos.. Întotdeauna te-am învinovat it pe nedrept. Ea se strînse în mine moale si fierbi nte. cît te-am dorit!. tacea ori ma strîngea cu bratele. tremurînd de spaima. adica pe acoperisul casei. ? Aimée. cu o frenezie smintita. Ma întreba speriata: ? Ce-i asta? N-a fost greu sa pricep despre ce era vorba.. Sarutarea aceea nu mai avu sfîrsit. ? Iarta-ma. si în acelasi timp o tres arire i-a zgîltîit faptura: ? De mine! Cercam s-o privesc. pe capul cuiva. asa cum nici nu te astepti.. pe fata. pe gît. pe dupa gîtul meu si-mi trase capul spre ea. ele se potriveau în tact. Ea n u voia si. m-au trecut fiori de voluptate. ? Adevarat. murmura ea. dar plânsul ei nu era raspunsul cel' mai bun? Si dîndu-ini seama de asta. ca în fata unei primejdii iminente. podidind-o si pe ea plîn sul. au carat cu ei si un patefon? Unde l-or fi pus? s-a mirat ea. lipindu-si obrazul de al meu ca sa n-o vad. adevarat? Kepetam mereu adevarat. Tu esti o mica minune! ? Aimée. dar îndaratul acestor cuvinte staruia întrebarea nepusa: va s a zica si tu ma iubesti? Mihaela plîngea cutremurator si n-auzea. Mihaela. ca sa nu ma lase s-o privesc. ma iubesti asa de mult? Tacea mereu. ca masca rada sa fie completa. o întrebam me reu: ? Adevarat? Adevarat? Nu-mi raspundea cu vorbe. Îmi place asa de mult! Nu stiu ce i-am soptit si cîta vreme a tinut dezghetul nostru. uitati. Iarta-ma! Am sa fiu buna cu tine. iar eu sa ramîn pururi înse tat de ea. Ce frumos mi-ai spus. O scuturam. parca fusesera facute sa traiasca împreuna una p entru cealalta! Am ramas asa.. Aimée. O sarutam pe ochi sa nu mai plînga si-i astupam gura sa nu mai suspine. O s arutam pe ochi. Numai doctorul si cu mine lipseam. De undeva. ma coplesi o fericire fara margini. Am tresarit ca în fata unui fenomen supranatural: ? Adevarat. în strada. Am întrebat-o: ? De ce m-ai ocolit pîna acum? ? Mi-a fost frica. s-a furisat pe poarta inimilor noastre fiinta unui vals facuta num . draga mea Aimée! Si din nou ne îmbratisam strîngîndu-ne pierduti. striga Mihaela. o rugam sa-mi repete uluitoarea marturisire. ? Nu. ? Cred ca pe bordura coperisului.

gîndindu-se desigur la bucata lui Weber. nu are nevoie de un stimulent ca juramîntul. nu-i dadusem nici un fel de atentie. de parca s-ar fi petrecut în alt veac undeva departe. iar mansarda se cufundase într-o lini ste de planeta stinsa. o sarutam. S-o asc ultam. Mihaela îmi povestea crâmpeie din viata ei. Mihaela nu era alta decît brun eta din grupul celor trei fete. Chiar apostrofa Dorinei. parca de muzica ne arde noua acum". lipiti. Am lasat-o brusc din brate. care bombani trecînd pe culoar prin dreptul camerei noast re: "Iar s-au catarat nebunii pe acoperis sa ne faca muzica.. mi se trasese o pînza de pe ochi. dar am socotit ca îndatorirea de a pastra orice secret. Iliuta începu.. Reprosul ei ma durea. Într-adevar. privind în gol. de asta data la chitara. L'invitation à la valse de Weber. daca ar sti ei cum îi ascultam împreuna! Uite. Si ap oi..ai din farmec si nostalgie. ? Ah. mai stii. e minunata!. o îmbratisam. . De atunci ai int rat în viata mea. A! Acum îmi aminteam. i-am batut în struna: ? O da. fara a-i raspunde. Ma lipeam de ea. fiind o însusire a firi i mele. Asta ne fac u sa uitam de-a binelea supararea. Numai noi. Patefonul tacu si. balada lui Ciprian Porumbescu. tresari si se îmbujora la fata de placere: ? A.. în locul lui. Avusese parte de o copilarie senina.Ascultam furati de muzica si dispozitia noastra de receptivitate era asa de la coma. începuse sa ma iubeasca. Iliuta se apuca sa cînte o doina din frunza lui vra jita. E drept ca. Dar cum se facea ca n-o mai recunoscusem deloc de cînd se mutase la mansarda? Se v ede ca atunci la bal. recunoscînd bucata. preocupat de poloneza aceea îndracita. treji. cîntata de orchestra lui Stokowsky. un . Poate de atun ci. îmi paruse o figura p e care am mai întîlnit-o cîndva.. caci iertarea nu venise înca de la inima.. Mi-am adus aminte ca la început îmi soptise: ? A. în cea mai frumoasa dintre cel e 1001 de nopti. ? Îti amintesti seara aceea cînd m-ai invitat la vals? ma întreba ea. ? Mîine n-ai decît sa bati toba. cine poate sa uite seara aceea! ? Si cu toate astea ai jucat mereu cu poloneza. încât cel mai mizerabil cîntec ni se parea fermecator. o minune întâmplarea care mi-o aru ncase în brate. era o minune cântecul. Pesemne unde îl înfrumusetam cu cristalele propriei noastre bogatii sufletesti. Concertistii coborâsera de mult în odaitele lor. ni se paru cît se poate de amuzanta si am rîs cu pofta. dar asa ceva se întîmpla destul de des si de aceea nu-mi batusem prea mult capul ca sa deslusesc nedumerirea. o invitasem la vals îndemnat de Aurora . o minune dragostea. colega de la Drept. nesuferitule! ? Ce voiai sa fac? Se tinea scad de mine. Cum îi venise sa ma învinovateasca de atîta josnicie? As fi putut sa-i jur ca niciodata nu voi da pe fata taina noas tra. si viata ? o minune! Nu stiu daca în clipa aceea mai exista ceva pe lume care sa nu fie tot o minune. revazînd-o pe coridorul mansardei. Ea simti i nstinctiv ca ma jignise si se ruga: ? Iarta-ma! Am spus o prostie! I-am mîngîiat absent parul. Cînd o invitasem la vals? În care seara? Aiura Mihaela? Ce confuzie se ivise în mintea ei? Ca sa nu-i spulber o iluzie la care poate tinea. insinuant. Dupa c e ispravi cursul primar o dadura la una din cele mai bune scoli din Capitala. De aceea am tacut.. ea nu ma uitase! Abia acum îmi explicam de ce ma întâmpinase pe coridor cu o fraza atît de familiara: ? Ce mai faci. care de altfel mi-o si prezentase. mi-a spus. Toate astea mi se pareau asa de ireale.. îmbratisati. L'invitation à la valse. E adevarat. încal zita de dragostea parintilor care o adorau împlinindu-i voile pîna la rasfat. Si totusi. gura-n gura. ea însasi afirmase ca din seara aceea de bal intrasem în viata ei. stateam în întuneric întinsi la vorba.. o minune Mihaela. domnule Petrican? Si eu credeam ca ma remarcase pentru prima data si ca-mi adresa acea replica pen tru a-mi da prilejul sa intru cu ea în vorba! Oricum e cert ca nu ma uitase... Mihaela..

Vorbea însufletit. În orice caz n-avea de ce sa-mi para rau: pre lungeam întîlnirea cu o ora în plus. Daca ar fi fur at. Mihaela. Îsi facuse seama. Nerabdarea ma hartuise atît d e cumplit ca n-am putut face altfel. ? Mama n-a supravietuit acestei nenorociri. Mihaela arata tot timpul o veselie si o exuberanta aproape neobisnuita. sora Mihaelei. Alexa. ar fi scapat cu fata curata din napas ta aceea. doua. dar nu ineditul lor ma interesa." A doua zi eram cu o ora mai devreme la locul indicat. Într-o seara gasii un bilet din partea ei. S-a stins dupa cîteva luni. Tatal tau are unele dificultati. As fi vrut sa-i scriu. nici în lunile si chiar anii ce urmara. Si.Ne-am despartit înainte de revarsatul zorilor. deodata. A fost silita sa-si vin da bijuteriile. în dreptul vilei Minovici. dar ce folos! Mihaela avea ochii umezi. Dupa un timp generalul arata mereu îngrijorat. Într-o zi.. e az i foarte bogat. acolo. dar îmi era teama (în ipoteza ca-i plecata) sa nu puna mîna sora-sa pe scrisoare si sa zadar niceasca. cu un glont de revolver în tîmpla.. care a profitat dobîndindu -i încrederea si punîndu-l sa semneze o hîrtie pe care n-a cercetat-o cum trebuie. de aici înainte. care n-avea nici o asemanare cu cealal ta pe care o cunoscusem pîna atunci. G urile rele sopteau ca era vorba de niste fraude. neînd raznind sa adaug ceva. Tot Mihaela ma scoase din încurcatura. ? Tata.. veni s-o ia de la scoala dupa ora întîi. orice apropiere între noi. înecat de emotie. care cunostea situatia noastra dinainte! Tacu. te voi iubi toata viata si voi rascumpara tot ce ai suferit pîna acum! S-a uitat adînc în ochii mei. a preferat sa moara decît sa urce sc arile parchetului militar. Tata. piaza-rea se furisa în casa lor. la cazarma. cauta singuratatea. alerga pe alei si facea o multime de strengarii fermeca toare. se ag ata sprintena de crengi. ne-ar fi ramas ceva de pe urma lui. cu doua rînduri: "Asteapta-ma mîine. observa ca se petrecea ceva neobisnuit. i-am luat mîinile într-ale mele si-am rostit cu p atos: ? Mihaela. aducîndu-le jale si pustiu.. Din cauza asta a trebuit sa ne mutam aici. cu ochiul ei ager.. iar eu cu Alexa am ramas orfane. ? Acum cînd stii totul. ci felul cum acele fapte se reflectasera în sufletu-i plin de disponibilitati si mai ales atitud inea ei fata de viata.. în biroul lui. Dupa aceea nevinovatia lui a iesit la iveala. Parea o Mihaela noua cu însusiri noi. .. Plecase undeva? De ce nu mai dadea nici un semn de viata? Se razgîndise socotind o usurinta pasul facut si acum ma evita sistematic? Rataceam în presupuneri si îndoieli ca într-un labirint.de învata si Cici (de aici se cunosteau). dupa cîte mi s-a spus. Cînd a fost citat. Or. nevoile sînt mari. nu-i asa ca ai sa fii bun cu mine? Cuprins de un avînt de generozitate. pe la 6. m-a mîngîiat cu mîna pe par si n-a scos un cuvînt. Îmi vine asa de greu fat a de ea. Nu stiam ca tatal Ceciliei e proprietarul casei. Parca ad unase toata primavara în ea. VI Doua saptamâni se topira în sacul fara fund al trecutului si în acest timp ? nici o ve ste din partea ei. nu mai este. care avansase gen eral (era ofiter de cariera) lua comanda unei divizii din provincie. A fost un noroc ne asteptat ca ea a gasit un serviciu bun la Posta Centrala.. silite sa ne cîstigam singure existenta. încerca s-o linisteasca mama. ca sa n-o jignesc printr-un cuvînt nelalocul lui. Un subaltern. O priveam emotionat. ? Nu-i nimic. Mereu avea de povestit fapte noi. ? Bietul tata! Cum a trebuit sa sfîrseasca! Îti jur ca era nevinovat. Biografi a Mihaelei nu s-a epuizat în noaptea aceea. la Sosea. Dar era prea mîndru. unde chiria e mica. tatal ei. mama n-a avut nici cu ce sa-l îngroape . Glasul îi tremura. ? Ce s-a întâmplat? facu ea speriata. Dar l e rezolva el ? nici o grija. rîdea zglobiu de toate lucrurile. De obicei biografiile fostelor mele iubite se iroseau într-o ora.. Dar ceea ce cîstiga nu n e-ajunge. .. Dupa razboi. lipsea fara motiv.

cu mobila noua. nu duc grija de nimic. Mie sa-mi spui unchiule.. unchiule. si am terminat. daca te muti aici.. joaca. dar habar n-aveam înca ce culoare au ochii ei. sînt sigur ca ti-ai gasit o dulcinee si vrei s-o duci la budoar.. ? Închiriez camera. iar ceva m ai departe o gradina cu pomi roditori. Dar sa ne întelegem: cît îmi ceri pe camera? ? Îmi dai cît poti si gata. perdele care faceau noapte chiar ziua-n amiaza ma re. Si iubiti-va cît va place.R. Am avut înaintea ei un inginer care s-a însurat. dumneata. I-am oferit o mie de lei. dincoace teiul cu umbr a lui. Fara multa tocmeala. O sorbisem lacom cu privirile ca sa-mi potolesc foamea de ea. Pîna ac um a stat o functionara de la C. nu asa. i-am spus surîzînd. iar eu o sa-ti spun nepoate. am încheiat tîrgul! ? Nu.. ? Casatoriti. ? Ia mai slabeste-ma. gîngurit de porumbei. L-am descusut: ? Mai ai si alti chiriasi? ? Da. pentru ca. de surprindere. pe cinstea mea. domnule Colesiu. ? Mai. Cînd ma întrebara de noua mea adresa le-am da t una fictiva. Crezi ca din chirie traiesc eu? Cît timp am pensio ara. s coarte. vezi de altul. Era o odaita asa cum dorisem. as fi ridicat din umeri. Oricît ne-am asc unde. Plîngea cînd a plecat. Aveti colea gradinita. Am gasit-o pe strada Triumfului . casa asta poarta noroc chi riasilor. desi dupa socoteala mea facea dublu. ? Aici. Plutea pesemne dincolo de materie ca o nascocire a nevo ii mele de a întîlni pe femeia visului de dragoste? Cîteva zile am colindat Bucurestiul în lung si-n lat în cautarea unei camere.F. pe urma o studenta. o mie sa fie! Bate palma! Colegii de la mansarda ramasera stupefiati auzind ca ma mut. slava Domnului. mai ales cei care-mi cun osteau. dupa despartire. Îmi place sa aud freamat în jurul meu. ? De ce nu? Dumneata n-ai o fata? Adu-o-ncoace. volens-nolens va trebui sa-mi pun si eu pirostriil e.. . Nu era v orba de o camera obisnuita (îmi repugna asa ceva).. un b atrînel oaches.. Pe cîta vreme prechile mele cînta. adus de spate. Zau. cu chelie stralucitoare si prietenos din fire. tineretea e scurta si pe urma îi duceti dorul ca mine. am protestat fara convingere. e un adevarat paradis pentru amorezati. În fata casei un tei al carui frunzis acoperea curtea ca o umbrela. Doamne tare-mi plac amorezatii a stia! Parca întinersc si eu pe lînga ei. batrînul a acceptat pe loc: ? Bine. Nu-i mai bine sa evitam? ? Vezi cum au început sa ni se potriveasca gîndurile? Asta-i iubire. sa stii. ? Ce Colesiu? Ce domnule? s-a ratoit la mine. Cum pune cineva piciorul. într-un cuvînt: iubire. ca ma mut? ? A! slobozi ea un tipat ascutit.. Mosul începu sa ma intereseze. cu truda putina si noroc mult.. draga mea! Adic a o întelegere fara ajutorul cuvintelor. în car e faptul iubirii sa afle conditii cît xnai optime. Daca m-ar fi întrebat cineva. gata ? îsi face un rost. zise proprietarul. ci de un cuib cald. Nu voiam sa stie nimeni unde ma mutasem. a facut nunta duminica trecuta. Bizar omulet! Nu-l cunosteam decît de cîteva minute si parca eram prieteni de cînd lumea. ma îmbatasem de farmecul ce-l raspîndea. ce fel de palarie p urta. Închiriez ca sa nu ma simt singur cuc. dulcineea. Nu pot sa închiriez decît doua odai.? Stii. Ce-mi umbl i cu soalda? Fireste. intim. fac un adevarat rai din casa mea. Nu-mi venea sa cred urechilor. asa am sa-ti spun. tablouri si. nepoate. Mi-e teama sa ramîi mai departe acolo. nu primesti? ? Ferit-a sfîntul! Se cearta mereu si mie îmi place linistea. nu stiam. mai ales. înca o pereche. Tocmai în clipa asta aveam de gînd sa-ti propun acest lucru. Spre surprinderea mea. tot are sa se afle într-o zi. La parter stau eu. ? Dupa cîte vad.. Dar sa ne întelegem: daca n-ai o draguta. sa vezi dumneata. Mai bine lipsa. Fixeaza-mi o suma. Si asta s-a maritat. ? Ce te-a apucat? Nu te simti destul de bine între noi? Ce explicatie as fi putut sa le dau? Cu toate astea Charlot intui motivul plecar ii mele. ? Bine. prinzi radacini ca pomul si nu mai pleci .. cum era îmbracata. Aimée.

fara alta explicatie. poate una si mai frumoasa. o teama inhibitiva de casatorie. nu-mi placea sa discut aceasta problema. Nu m-a uitat însa. ce face? ? E la Paris. As fi înselat-o fara doar si poate. proprietarul ne invita la el. S-a retras de mult din teatru. Cosînzeana. pîna în vîrful urechilor. Cea mai interesanta mi s-a parut aventura cu Yvonne Rossignol. la Petersburg. unde tinea un apartament întreg. Nu m-asteptam sa-i placa atît de mult loc uinta si gradinita. clatinînd capul a tristete. I-am prezentat-o lui Colesiu. daca am avea o casuta ca asta. facîndu-i pretul ca un expert în materie. nepoata. De ce s-o revad devastata de c ei 80 de ani ai ei? . s-a apucat sa ne povesteasca secvente din lunga lui viata. Proprietarul. Ne scriem mereu. la Roma. ce sfioasa e! îti vine s-o manînci ca pe o piersica si. Colesiu o saruta familiar pe obraz. la vremea mea. Mihaela rosi toata. Zil ele acelea n-o sa le mai traiesc niciodata. De aceea evitam întotdeauna sa iau un angajament. da r în urma staruintelor mele se hotarî. Am urmat-o. ca aveam obligatii de serviciu cu care nu te joci. Mai cu seama în Cio-Cio-San era fermecatoare. certurile si împacarile. în toata lumea. Aimée. pentru doua saptamîni. ea înc eta sa mai existe pentru mine. tare ma tem ca-mi punea popa pirostriile. abdica de la binefacerile independentei pentru o iluzorie comoditate . comandantul garnizoanei. ? Aufurisita in-a tinut sechestrat în apartamentul ei doua saptamîni încheiate. dar o pastrezi greu. asta-i! Ce era sa fac? Dar nu-mi pare rau. n-ar fi fost un izvor nesecat de amaraciuni pentru amîndoi? Ma dezg usta repede femeia dupa ce o îngenuncheam. Pe atunci Colesiu era un sublocotenen t tînar. si am evitat si de rîndul acesta sa ma leg fata de Mihaela. Mihaela se cam codea sa mearga. ? N-ai vreo fotografie de la ea? l-a întrebat Mihaela curioasa. l a Hotel Bulevard. Mihaela plutea de admiratie. ca ai scos-o dumneata înaintea mea. chipes. sa dea o serie de reprezentatii la Bucuresti.. Numai tu sa ma iubesti.Chiar în prima zi m-am pomenit cu Mihaela. Ne descrise iubirea ei capricio asa. Pentru casnicie se potrivesc anumite firi docile care se înamolesc în obisnuinta si tabiet. ? Nu. apoi c u altele. Acum. Si apoi firea mea capricioasa . În privinta asta ma cunosteam bi ne. ? De tine atîrna asta. asa mîndrete de fata mai rar! Daca as fi dat. ? Iubita mea! Mosneagul se uita atent la ea.. Dupa cîteva zile. nestatornica. de una la f el. Îi face au curte prefectul politiei. De aceea ma batu familiar pe umar: ? Tîlharul. un pîrlit de sublocotenent caruia abia îi dadusera tuleiele. m-as fi departat tot mai mult de camin. în fine.. Nimic! E a se uita la mine. Am sesizat numaidecît tîlcu l vorbelor ei. vestita primadon a de la sfîrsitul secolului trecut. ? Vom avea. Pe o femeie o cuceresti usor. asa cum arata acum o jumatate de secol cînd am cunoscut-o. ? Si cu militaria cum a ramas? ? Cum sa ramîie? A trebuit sa plec. S-a aruncat fericita în bratele mele: ? Ah. Prea îmi intrase libertatea în sînge ca sa ma pot împaca vreodata cu jugul casniciei. în fiecare luna cîte un ravas. Îl remarcase la cofetaria Kübler si îl invitase la ea. Dup a aceea m-a tîrît la Berlin. spune. ? Uite. Cred ca Mih aela reusi la acest examen cu bila alba. ? Si n-ai vrea s-o revezi? Colesiu o privi lung. cu alta. cu un gest teat ral. Nu ma ispitea deloc p erspectiva unei casatorii. ? Numai una? Am aid un album întreg. plin de vlaga. scenele de gelozie. Venise de la Paris. Ne-a aratat o movila de poze ale celebrei cîntarete imortalizata în diferite roluri.. La drept vorbind. Nu voi a sa stie ca sînt militar. colonelul Moruzzi. De ce sa-i omor amintirea? O port în mine tînara si frumoasa. Dupa ce ispravi reprezentatiile pleca la Viena. prin experienta altora. ? Sa nu mi-o scoti din minti. Din cînd în cînd exclama! ? Ce frumoasa e! Aici! Si aici. încît ajungeam sa încerc. nimic n-as mai rîvni. i-am spus în gluma. nepoate. ? Lasa. sfatos. Si apoi vazusem atîtea casnicii nefericite. cu vreo 45 de ani înainte. unchiule. Daca nu-mi pastra treaza pasiunea.

. Ei. Vrei sa-mi auzi iubita cum ciripeste? ? Chiar Yvonne Rossignol? Vai. ?Niet! facu mosneagul.. se catara în tei cu o agilitate de pisica. ? Aveti operele întregi? se interesa Mihaela. Ca sa nu fie. Acolo Co lesiu ne asternu masa si ne ospata împarateste. tutuindu-ne de parca ne cu nosteam de cînd lumea.. nu vreau.. Vrei sa-ti rupi gîtul? starui el. Amîndoi erau deopotriva de veseli si dezghetati. da r nu asa ? la infinit. începu concertul. Dupa ce batrînul se retrase (uneori se retragea mai devreme) am continuat petrecer ea fara el.) ? Reîncepem concertele. desi nui platim decît chiria. sînt batrîna: am cincisprezece ani. sa stii. Ne-am împrietenit repede. Vino sa ma iei în spinare. ca el nu tine chiriasi mofturosi . mult mai înalt decît mine. prinsa.. Uitati-va la mine ca sa va dati seama ce o sa faca timpul din voi. dupa care începu sa alerge prin gradina fugarita de Urangutanul ei. ? O. mi-am exprimat mirarea ca el face atîtea cheltu ieli. (Pîna acum fusese la reparat. ce vreti sa auziti. numai de cîteva ore îl aduses era înapoi. în fiecare seara ne pune masa. Madame Butterfly. Asa ca în fiecare seara înfulecam pe gratis.. Ea nici gînd sa asculte. Am iesit în curte si ne-am asezat la umbra teiului... asta-seara facem pe placul noilor mei nepoti. Mai tîrziu venira si chiriasii lui Colesiu: un tînar înalt. numai batrînul Colesiu avea ochii umezi.. si urît foc.. plina de neastîmpar. cocheta: "O. Tosca.. nepoteilor. La început faceam rezerve: asta merge o data.Batrînului i se umezira ochii.. Într-un timp.. nu-mi plac lucrurile pe.. dupa ce ne-am ospatat ca de obicei. ? Da-te jos. chipurile. ? Cine te-a pus sa te urci? . În tim p ce patefonul reproducea glasul de privighetoare al irealei cîntarete. ? S-ar zice ca-i un tip original. nu-l cunosti. ca faci buf! o ruga Novac. mi-a explicat atasatul. care se recomanda Novac. În cele din urma ne-am obisnuit cu felul lu i de a fi. Faust de Gounod.. ? Ma supar. fireste. . cînd proprietarul lipsea. ce curioasa sînt! Mihaela alese trei din operele lui Puccini: Boema. ne pretindea sa ne mutam daca nu ne place. o blon da scunda si vioaie. Dupa cîteva zile eram prieteni la toarta unii cu altii.. ? Iubiti-va. esti romantic pîna în maduva oaselor si acest lucru te înalta foart e mult în ochii mei. tipa Veverita nevazuta. Veverita avu pofta sa dansam. Am nevoie de gît. Pinkerton o întreaba pe Cio-Cio-San ce virsta are? Copila surîde gales . si fata care-l însotea. în fine.. nepotico. rîd florile din gradina..Si noi am rîs emotionati. ? Întregi. pe care abia am reusit sa-l transporta m în curte cîtestrei barbatii. chelia stralucitoare.. rîde orche tra. El ne pove sti întîmplari exotice din Tara Soa-relui-Rasare unde statuse cîtiva ani.. Afara de Mihae la nimeni n-a bagat asta de seama din pricina întunericului. cu privirile pierdute în gol. 54 ? Nu. ? M-da.. atasat de legatie. Mihaela se apropie de el emotionata. Mai degraba om de viata. N-am avut încotro: i-am batut în struna. rîde ofiterul. ? Iata si pe ceilalti nepoti ai mei: Veverita si 'Urangutanul! ni-i prezenta mosu l.. aici.. ride la terra. Mihaela nu se sfia sa sada pe genunchii lui Colesiu si sa-i mîngîie. ? Domnule Colesiu. ? Coboara si singura. Se auzea numai freamatul frunzelor rascolite.. Colesiu ave a un patefon enorm si cîteva sute de placi. El o mîngîie pe par." Rîde fata. Într-una din seri. În casa se facuse cald. Ce sa vezi? S-a suparat foc mosneagul si. Nici Veverita nu gasea nepot rivit sa-mi trînteasca un ghiont în coaste (era fata asta o batausa si jumatate). Mi-e frica. cu gesturi strengaresti. nepoteilor dragi? Veverita propuse Trovatore si Barbierul. Colesiu ne explica: ? Uite. ? Singura nu pot. de doua ori. iar atasatul ei. nici una nici a lta. cît sînteti de tineri si frumosi. jumatate.

Mihaela rîse.. Dor. esti mai fricoasa decît musafira noastra mititica.. ci. nu vrei sa gusti ceva? ? N-o speria. I-o fi foame? S-o poftim la masa. ne-am pomenit cu o pa sarica zburind deasupra capetelor noastre. Ea începu sa plînga si se cuibari la pieptul meu. Am ramas locului. striga Mihaela placut surprinsa. altminteri. pe cînd prînzeam cu Mihaela în camera mea. bause vârtos si nu-l mai ajutau picio arele. Am adus fugara înapoi pe pamînt si am predat-o Urangutanului. Ne uitam l a ea încremeniti. Fiin d tîrziu. într-o fulgerare a mintii. ca zboara pe fereastra.. ? Vai. i-am spus si. dintro saritura.. ne paraseste. sa nu-si ia talpasita. ? Ce dragut din partea ei ca ne-a facut o vizita. iar eu am condus-o pîna la locuinta ei. Dor. mi-a placut îndrazneala ta. prostuta mica. zise Veverita. sa te închid în colivie ca. am mîngîiat-o.. pleaca. spune. ce ti-am facut. ? Hai. ? Aimée. Am înlantuit-o cu bratele. am strîns-o. silabisi ea. fara sa-i pese de vreo primejdie. ? Sa-i dam un pic de snitel. poposi pe rama unui tablou. avui pricina supararii cu o claritate desa vîrsita. jos. spre marea noastra mirare. În acest timp noi continuam . ? Nu-i ciocîrlie. Noroc ca pe strada nu era tipenie de om. ? Bravo. ce înseamna asta? Ramînea mai departe muta ca piatra. pîna cînd s-a hotarît sa-si schimbe locul si a zburat pe sifonier. Trebuia sa înc hidem geamul. cucuie. i-am spus micutei musafire. nu vorbi. ? Aimée. Logodnicul ei încerca sa se suie dar nu reusi. lucru mare. neamul ei e curajos. Pasarea refuza sa se înfrupte din friptura. fricoasa. Aimée. dar paralizînd gestul ca sa nu sperie pasarea. ? Nu-ti fie frica. N-o vedeam. striga Mihaela. Pe drum n-a s cos o vorba. dar Mihaela. ? Tu. Aveam dreptate. ce zici? ? Fii serioasa. am sarutat-o. statuie. se catarase tocmai sus. ? Uite. Intrase pe fereastra larg deschisa si.. capitulînd. cît ai zice peste. esti geloasa? Crezi ca ma uit la Veverita? Ah. Dar pasarica nepricepînd gestul zvîcsni în aer. Nu m-am dat batut si înaltîndu-ma de pe o creanga pe alta am ajuns-o. pe covor. Ea a farîmitat din nou miez de pîine si cu miscari moi la asternut pe marginea mesei. Se întoarse otarît. de ce te co bori atît? Nu te-as da pe o suta de veverite. diplomatiile. ? Sssst. fara a clipi din ochi. micuta cinteza. dar înfipse de cîteva ori cioc ul într-o perisoara moale si gusta o firimitura de tort. gata sa bata din palme. dupa cîteva evolutii sprintene. cred ca e cinteza. nu poate mînui furculita si cutitul. i-am spus. ? Dar. Mihaela stropsi între degete o bucatica de pîine si împrastie firimiturile pe jos. ca ti-o aduc plocon. ne-aduce noroc . Hai. Cinteza tot n-a sesizat intentia gazdei si a zbura t iarasi oprindu-se de asta-data pe pervazul ferestrei. ce zici. Voiam sa ma întorc ca s-o vad. fuga. în vîrful teiului. cu sufletul la gura.. Într-o duminica însorita.. pentru numele lui Dumnezeu. care o duse în casa.. faci pozne. cu ce am gresit fata d e tine? În clipa aceea. ma opri: ? Nu te misca. ? Ma dau prinsa. în vreme ce Veverita cînta din tei: ? Cu-cu! Cu-cu! ? Stai. Dar cinteza nu se gîndea sa. m-am urcat în pom. ? Oricînd avem nevoie de asa ceva. De ce as minti? Îmi paru bine de aceasta întîmplare: era cea dintîi dovada a iubirii ei. a plecat si Mihaela. dragalaso.? Ne-cu-ra-tul. mi-a închis Mihaela gura cu mîna. Numaidecît cinteza coborî din nou la masa si ciuguli firimiturile pu se de Mihaela cu cîteva minute mai înainte. ateriza de asta-d ata chiar pe cosuletul cu pîine si începu sa-si înfiga docul în miezul pufos. Asta e de bine.. o ciocîrlie. facu mai multe cercuri deasupra noastra si se lasa pe speteaza unui scaun în spatele meu. ? Ce ai? Esti suparata? Din nou tacere.

Cred ca mi-au placut. Le mal est sans espoir. raspunse ea simplu. zbura. Datorita succesului Mihaelei nici unul din noi n-a mai îndraznit sa recite. Dar de vizita ei. Vig ny. cu bucate aduse de la un restaurant din apropiere.. tot trebuia sa fac nunta macar de hatîrul acestei minunate pasaruici. ? Numai cu acompaniament de harfa. Mihaela se topi de rîs.. ciripea si. Dupa asta. declamînd din Musset. dupa cum vedeti. venea îndarat... cît un pumn isor roz de copil. sarea din loc în loc. plutind în admiratie. Într-alta seara. o întreba: ? Scumpa majora. Gauthier. cum de-ai învatat pe de rost atîtea versuri? ? Nu stiu nici eu.. ia ciripeste: Mihaela ma iubeste? ? Cirip! facu pasarea ca la o comanda. trecu la Byron. Aceasta bucurie ne-o transmitea si noua si iata-ma întrebînd-o distih: Cinteza. ne-am adus aminte cu drag totdeauna. Mihaela nu ramase la clasicii francezi.Dupa recitalul de poezie am trecut în sufragerie unde ne astepta masa întinsa. dar fu silita sa renunte caci i se cerea sa traduca versurile în româneste. Aceasta aniversare fu o adevarata petrecere spirituala. facînd toate astea dupa plac.sa mîncam cu cea mai mare grija. Cinteza noastra n-a vrut sa ne ramîna datoare. în largul cerului si dusa a fost. Arvers. pr egatita de menajera. Cinteza. ma vie a son mystère: Un amour éternel en un moment conçu.. ? Un mic suvenir! ? M-da. Efectul se dovedi uluitor. Dupa propunerea Mihaelei fiecare din noi trebuia sa recite o poezie sau doua pe care le stiam pe dinafar a. fremata fara astîmpar. cînta la pian unul din valsurile postume. Ea n-a staruit si a continuat sa sustina singura tot programul. chi ar daca n-aveam de gînd sa ma însor. Verlaine. Colesiu o întreba daca a încercat si altadata o recitare cu acompaniamentul pianului. gingasa musafira a tîsnit brusc pe fereastra. Pe cînd duceam la gura un pahar de vin m-ai pomenit ca-mi pica drept pe vîrful nasul ui ceva lipicios. simtea din plin bucuria vietii.. ale lui Chopin. Samain. dar . iar eu. fapt care despuia recitarea de or ice farmec. mai batrîna decît Cio-Cio-San. asta-i plata.. Toti am sarit în picioare ca sa izbucnim apoi în ur ale: ? Sa traiesti! La multi ani! Sanatate si noroc cu toptanul! Colesiu. Mai ales sonetul lui Arvers ne impresiona adînc. rîdeam si eu de mica patanie. în cea mai desavârsita libertate.. pasare maiastra. Parca s-ar fi produs o explozie. parca ar fi înteles ceea ce-i ceream. trecu la pian si improvizînd inspirata declama Luceafarul lui E minescu. Colesiu. Ea. pe cînd ne aflam în salonul lui Cole siu (afara ploua) Mihaela veni cu o veste: ? Azi împlinesc 21 de ani. . Sînt. aussi j'ai dû le taire Et celle qui l-a fait n'en a jamais su.. primea invitatia. o mica minune. profitînd de ocazie. atît de nostalgice. cam pe la jumatatea lunii iunie. Mon âme a son secret. În timp ce spunea versurile. Vei veni la nunta noastra? Cinteza: cirip! cirip! de doua ori. o saruta mereu cînd pe un obraz cînd pe altul: ? Mînca-o-ar pe ea unchiul de majora. Draga de ea. Raspu nsul ei ne inunda cu un val de bucurie. La rîndu-i Mihaela îi adresa alta întrebare: ? Spune.. Mosneagu l tinea mortis sa golim 21 de sticle de sampanie (numarul anilor Mihaelei).. cea dintii. evitînd cel mai neînsemnat zgomot.

În schimb Veverita n-avea nimic. Totul se petrecu organic. speriata. În ce hal m-ai vazut! ? Haide. ce bine! Atunci poti ramâne oricît. . fredona o romanta la moda.. gurile noastre se sarutara lacom. dezvelea impudic pielea roza a unei pulpe. Asteptam pîna sta ploaia.. Hai. nu-ti face mustrari pentru atîta lucru.el cel dintîi dadu bir cu fugitii. ? Vai. si s-o am. Si pe urma plec. Am mai destupat o sticla. Buimaciti de somn.. nesuferitule. În aceeasi clipa dîndu-si seama ca-i dezvelita. dar pe urma m-am convins. Dar se opri pe la jumatatea cîntecului. Sînt încredintat ca si ea suferi aceeasi porunca odata cu mine. . Mi-am facut loc lînga ea. ? Daaa? Atunci ce-i de facut? ? Nimic mai simplu: dormi aici. Petrecerea în trei s-a spart repede. Le-a m explicat: ? Nu-i obisnuita sa bea. îndemnuri la fapte mari. Ea se trezi brusc si se mira cînd ma vazu: ? Aici erai? Nu stiam. M-am tolanit pe un fotoliu ca sa-i contemplu goliciunea. Am intrat în odaie cu pasi tiptili. Stiu do ar ca într-un tîrziu (era parca în revarsatul zorilor) m-am trezit brusc si în aceeasi cl ipa (poate din cauza miscarii bruste pe care o facusem) se trezi si ea. ? Esti un Cassanova! Apoi mai spuse: Asculta. Pe orice plaja se poate vede a cu decenta mult mai mult.. pîna atunci obisnuinta de a dormi împre una). N-am întîmpinat nici cea mai usoara împotrivire din partea ei. lucru care ma mira mult. te rog mai lasa-ma s a dorm un pic.. a adormit. ca sa n-o trezesc. Se facusera cinci si pîna la douazeci si una aveam de str abatut un drum lung. încît uitîndu-ne unul la altul. ? Vino sa te odihnesti putin. spre mar ea mea surprindere.. ? O. .. Camera era scaldata într-o lumina ireala. Cu toate astea am gonit ispita care îmi insulta un simtamînt curat de ocrotire fata de o fiinta aflata în paza mea. Aimée. fara sa ne recunoastem (n-avusesem. trup urile noastre se lipira arse de aceeasi vapaie si. fara nici o grija.. ? A plecat masa cu mine. îmi trezea avînturi de generozitate.. slobozi un tipat de spaima si trase r epede patura pe ea. Cît timp am dormit? Ce visuri ne-au leganat fiinta? Nu-mi mai aduc aminte. ma saruta de zeci de ori într-o singur a sarutare. Ramasi singuri am mutat petrecerea în gradina continuînd-o sub umbrela teiului (ploa ia statuse între timp). La început credeam ca se preface. paream aratari stravezii ca dintr-o poveste fantastica de Ewers. nebulos.. c ulca-te lînga mine. A început sa ploua din nou si atunci ne-am hota rît sa mergem la culcare. cam deocheata. Adica nu chiar asa ? se întorsese în somn pe cealalta parte si rochia. ? Nu prea e de mers. p utin trasa. ma cu tremur întotdeauna de voluptate si spaima. pe sus si am pus-o pe pat. nu. Nu patesti nimic acasa? ? Sora-mea e în deplasare si nu se întoarce decît poimîine. Numai un picut si mergem. fara cunostinta limpede a situatiei. Dimpotriva.. Mihaela ametise. . vino. . ploua cu galeata.Cînd rascolesc clipele acestea care au ceva din adîncul nepatruns al firii... ma lipi de ea. Dormea întinsa pe pat. Ea întinse mîinile si ma chema cu ele. ce rusine!. ducîndu-se la culcare pe doua carari. ascultînd de o porunca ce nu av ea nevoie de întelegerea cuvintelor. ceva mai sus de genunchi. profitînd de împrejurarea ca sora-sa era plecata în provincie. Apoi ma strânse în nestire. Am luat-o în brate. am cuprins-o în brate si leganînd-o ca pe un copil. nu se poate.. ? Ah.. i-am soptit Mihaelei... As fi facut p entru ea chiar acte de eroism daca vreo împrejurare le-ar fi cerut. asa cu m o lasasem. Trecuse de miezul noptii si afara de asta trebuia s-o con duc pe Mihaela acasa. Pentru întîia oara îmi veni în minte ca as putea s-o (retin toata noaptea. ? S-a facut tîrziu. . se avura.. Nu mult dupa aceea ma prinse si pe mine somnul. Legatura cu Mihaela era pura. Pîna atunci tragem un pui de somn. între somn si trezie.

si pentru asta îti faci sînge rau? ? Crezi ca e putin lucru? De ce m-a urmarit. universului alcatuit din mine si Mihaela. fara aer. i se subordonau toate celelalte universuri. mai îndraznet. Palatele de pe Calea Victoriei ? j ucarii marunte din vremea copilariei. iar eu eram regulatorul întregului cosmos. deasupra tuturor oamenilor. zburînd numai pe vîr-furi de munte. mai încrezator. ca de obicei. cu alte însusiri. o zeitate de care atîrna via ta si moartea. sfîsiin-du-mi pielea care n-ave a cum sa ma mai încapa. fa ra sens si continut! Ce însemna oare stiinta dreptului. Cu ea traisem u n proces de purificare. În schimb colegii mei îmi facura o manifestatie zgomotoasa de simpat ie. În discutii cîstiga repede întîietatea descoperind fara ostentatie o cultura care-i înt ecea vîrsta. Întretinusem multe legaturi cu femei. O fericire necuprinsa. ce noima aveau disciplinel e filozofice si toate celelalte stiinte pe lînga marea stiinta a dragostei? Daca scoala nu ne învata sa descoperim tara iubirii si sa întretinem nestinsa flacara ei. ocupîndu-se de stele. era jenata. i-as spune: fericire. (S i cîta dreptate aveam!) Ma simteam altul. la ce bun toata învatatura aceea greoaie si uscata? Cu aceste gînduri am trait zile întregi. Odata veni. un clocot fierbinte de lava. u neori putin stîngace din cauza timiditatii. de care trebuia sa atîrne soarta mea. imbecilul. În toate avusesem numai obiectul. Doamne. Avea stîngacii. sugr umat. Vulcanul ei interior era în necontenita eruptie.VII Toata ziua urmatoare am fost într-o stare sufleteasca deosebita. Daca ar trebui sa dau un nume acestui zbor pe cul mi. încît aveam impresia ca ma sufoca. si începu sa plînga: ? Ce ai? am întrebat-o. fara corespon denta cu dragostea. Ceea ce se întîmplase aducea într-un fel cu o spoved anie zguduitoare. nu ma lasa nici s-o sarut macar. asa c um niciodata n-a fost fericirea altora. Astfel. În aceasta dispozitie sufleteasca. Cînd er a lumina. paralizata. Si odata cu mine. pe care o topise chefuind. N-am avut noroc. chiar nerusinata. ce sperietura am tras! Nu e chip sa iesi singura pe strada! ? Cum. Erau în ea doua fiinte care coexistau armonios: pe lumina arata o fata inocenta. nebunatica. Si asta datorita numai faptului ca avuse sem pe Mihaela. iar universitatea o mica uzina de vorbe. e pus sa observe viata furnicilor. Fiecare dintre ei se crezu dator sa ma înstiinteze ca Charlot era în forma. Bucurestiul îmi paru chircit. Dar nu era asta. dar cu rafinamente de cocheta consumat a. si acum dormea necontenit de doua zile si doua nop ti. Parca iesisem din existenta mea si intrasem într-alta noua. Ma punea sa astup ferestrele cu hîrtie pîna se facea bezna în odaie. Ce marunti si inexistenti îmi aparura semenii acestia! Ce ma interesau pe mine Charlot si grecii lui. Nutream convingere a certa ca traisem un eveniment hotarî-tor. cu alte gînduri. irupea nestînjenita cea de-a doua fire: pasionala. Eram asemenea celu i care. unde ma sim team asemenea zeilor olimpici. atît de staruitor? M-o fi luat drept altcineva? Crezi ca as putea fi asemuita cu o femeie usoara? Am încredintat-o ca este exclus asa ceva. Prea-plinul sufletesc îmi crestea dimensiuni uriase. de lunga durata. Eram mai sprinten. Ti s-a întîmplat ceva? Credeam ca se certase probabil cu sora ei. mai mîndru. atît de necesara pentru regasirea echilibrului moral. Poate de aceea încercam dupa mistuirea actului un dezgust de fe meia cu care împartisem patul. toata lumea avea alta înfatisare. Dupa o saptamîna de colind prin universul meu mi-am adus aminte de zeita si m-am a batut pe la mansarda nadajduind sa dau ochii cu ea sau macar s-o simt pe aproape . ? Pe cînd ma întorceam de la facultate un individ m-a acostat. dar ca barbatii cultiva obraznicia pentru . darnica. Scut urase la carti. Mihaeia venea la mine de obicei dupa-amiaza. Cînd se lasa întunericul. Ma înaltasem în proprii mei ochi. pretextînd sora-sii ca are cursuri la facultate. Dar în întuneric devenea îndrazneata. de urcus catre zonele înalte ale fiintei. ce-mi pasa ca doctorul cazuse la examenul de internat sau ca Gleber suferise un accident (de altfel fara urmari grave). cu sistemul lui infailibil. pe niste greci de o mare suma de ban i. Cu Mihaela însa se schimbau lucrurile. înlaturînd zgura car e îmi îngreuia zborul catre fericire.

prin locuri si privelisti necunosc ute. ca pe un copil. rîdea zglobiu. N-aveam toti banii. În orice caz m-a mirat atitudinea Mihaelei fata de o patanie care în mod obisnuit se poate întîmpla zilnic unei femei.. desi sora-mea s-a învoit si-mi da banii. nu era chip. Nu stiu daca în patologia uman a exista o boala mai crîncena decît absenta Mihaelei. Era favorabil. Le-am amînat pentru la toamna. Am sa vorbesc cu presedintele nostru. Am sarbatorit s uccesele ei împreuna cu vecinii nostri si cu proprietarul în frunte. Se poate? ? Cred ca da. Dupa putin timp se ivi si Mihaela. în Ardeal si nordul Mold ovei? ? Si ai de gînd sa te duci? am întrebat-o. I-am scris tatei si. Dupa ce-mi potolesc aceasta sete. merg si eu. e de serviciu. o sete capiata de faptura ei. A doua zi îmi aduse raspunsul. M-am mirat vazînd-o singura: ? Nu te-a condus Alexa? ? Nu. Daca se întî pla sa lipseasca ma îmbolnaveam pur si simplu de dor. Daca vedeam o femeie. fara obsesia chinuitoare a Mihaelei. În sc himb ea se prezenta la examene si le trecu. involuntar o compar am cu ea. Soarele abia rasarise.. Dimineata ma trezeam cu ea în gînd si unde ma duceam o purtam cu mine. nu cunostea prefa catoria.. fireasca si limpede. ? Atunci cine te opreste? Ea se apropie si ma privi lung în ochi: ? Tu!. În ziua plecarii.. Stau în cumpana. Si totusi. S-au înscris si studenti de la Drept. O vedeam mereu egala cu ea. Sesiunea de iunie se sfîrsise.. toti excursionistii trebuia sa ne întîlnim la sase dimineata în Gara d e Nord. sînt sigur c-o voi uita ca si cînd izvorul ei miraculos nicî n-ar fi fost pe lume. Nu m-am prezentat la examene. Neastîmparata ca o veverita. grabita. frag eda si radia atîta viata si bucurie. femeile se apara rau. Ne asteptau asadar doua saptamîni de p etrecere. O viata pe care n-as fi banui t-o vreodata. sa întrerup orice activitate scolara. întorcea capul cînd într-o parte d în alta. chiar daca c elelalte femei aveau uneori calitati fizice superioare. Dor. . Odata Mihaela veni sa ma anunte: ? Stii ca facem o excursie studenteasca. nici n-au ce pierde.Aceasta legatura ma silea sa-mi neglijez cursurile. privind cum se îmbarc au calatorii în trenurile gata de duca. o asteptam cu neastîm-par si încordare... pentru c a nu pregatisem nimic. Cele care stiu sa se apere bine. În timpul verii aveam destul ti mp sa revad materia de studiu neglijata. de cele mai multe ori. si ne-am plimbat pe peroane. Peste cîteva zile am primit doua man date: unul era din partea mamei. mintindu-l ca-mi trecusem cu succes exam enele primului doctorat. n-o iubesc... Mihaela parea de neînteles. îl rugam sa-mi trimita o suma bunicica în vederea excursiei pe care o proiectasera. nu se vedea din cauza acoperisurilor înalte. ? Nu stiu. într-o societate vesela si zgomotoasa. doctoranzii în drept. era sincera. Toate preocuparile se polarizau în jurul ei. se strîn-gea de bratul meu. În dupa-amiezile cînd trebuia sa vina. cu o valiza în mîna. în genere. încît un bolnav s-ar fi însanatosit stînd numai în pre jma ei. viata Garii de Nord. Noaptea adormeam cu ea în gînd si tot ea îmi umplea visurile. Ce m-as face doua saptamîni fara tine? ? Daca-i asa.ca. Dar. Era surîzatoare.. afara de unul singur.. obsedanta: ? Nu.. Totul nu se reduce decît la o betie a simturilor. . ? E asa de dimineata si uite cîta miscare e pe-aici. staruia în mine o idee mereu treaza. Bineînteles comparatia iesea totdeauna în avantajul Mihaelei. Eu venisem înca de la ora cinci si ma plimbam de-a lungul peroanelor tragînd în piept aerul rece al diminetii. Desigur nu mintea. Am luat-o de mîna. de doua saptamîni. dar prezenta l ui o simtisera toti calatorii care forfoteau prin gara: aratau mai sprinteni si mai voiosi.

Am apucat-o de mîna: ? Sus! Sus! Ne-am urcat la timp. ? Uite. casierul se misca asa de greoi.. Am gasit doua locuri într-un compartiment unde se aflau doi domni mai în vîrsta. Mi se parea ca nu mai ajung sa apuc biletele. Am lasat-o nedumerita (parca ar fi vrut sa spuna ceva) si am alergat la casa de bilete. ? Dar mie? Prea a fost totul pe neasteptate. fara nici o deliberare. Si rîse copios. Dar unde-i plaja? Doamne. de capul nostru. i-am spus Mihaelei. Nu se clintise din loc.. cu un fel de tristete în priviri.. Mai aveam opt minute.. Plecam! Plecam împreuna în necunoscut sa cunoastem oameni si privelisti noi ? si mai ales pe noi însine. ? Cinci si douazeci si cinci. încît socotea o prostie daca am fi plecat cu excursionistii în munti. Am gasit-o pe Mihaela tot acolo unde o lasasem. A sa as vrea acum ? sa alerg ca ei. Abia acu m o apucase îndoiala: sa mearga? Sa nu mearga? ? Uite biletele! Hai. ? Cu noi cu tot?. Pîna la Constanta o sa ne obisnuim cu ideea. închipuieste-ti. Renuntam la munti în favoarea marii. parca în clipa aceea ni se încru cisara în minte doua gînduri gemene. ce zici? ? Asta-i buna! Niciodata nu mi s-a întîmplat una ca asta. Ah.. dar de ce strigi asa? Pufni în rîs. aici e liber. prea-fericitule! ? Nu. Am vazut într-un film cum doi îndragostiti alergau pe o plaja. ? Nu. Trenul se puse în m iscare. ? Pentru ca esti tartorul tuturor rautatilor. stii ce? Haidem la Constanta! ? Haidem! rosti ea spontan. Daca-ai sti ce rau îmi pare! ? De ce nu mi-ai spus pîna acum? Ti-o aduceam aici cu riscul de a fi înecat Bucurest iul. Dor. ca-într-un film au ralenti. ? Bine. Nu stiu cît timp ne-a trebuit pîna sa ne potolim. . urca în tren! Repede. Amîndoi am pufnit în rîs. Ea nu mai avea remuscari. îmi vine sa alerg nebuneste. ? Dac-ar sti sora-mea unde sîntem acum! ? Ei si? Nu esti stapâna pe vointa ta? Avu un gest de revolta: ? Nu-mi pasa de ea si de nimeni. bine. sa ma iau la întrecere cu locomotiva. În sfîrsit le aveam în mîna. ce frumoasa trebuie sa fie marea! ? Cum. O-ho! timp berechet! ? Urca-te în tren. cu jumatate de gura. raspunse laconic omul. cu toata fiinta. noi ramîneam pe uscat. ? Cînd pleaca trenul spre Constanta? am întrebat pe un ceferist.. n-am vazut-o nici eu..? Ah. treceam pe lînga un tren care tocmai tragea în statie. Avalansa mea de cuvinte o ameti. unul cu o barba abundenta revarsata pe piept. Si vom fi singuri doua sa ptamâni. ca un facut. Mihaela întreba: ? Unde merge trenul asta? ? Asta e chiar rapidul de Constanta. Sînt nefericit ca si tine.. Atunci mi-a scaparat prin minte o idee. Trenul începu sa alunece încet cu noi ca un complice care nu pr egeta sa ne dea o mîna de ajutor. eu zbor sa iau bilete. tu n-ai vazut înca marea? ? Nu. ? Asadar. ca un fulger: ? Aimée. zise ea tra gînd aer mult în piept. întelegi tu? raspunse pe un ton rastit. S-a uitat lung la el.. Mihaela îmi sopti: ? Înca nu-mi vine sa cred ca am plecat. tu ai vazut marea.. se împacase asa de repede cu noua situatie. si o doamna cu un copil în brate.. Într-o clipa eram înapoi pe peron. Conducatorul fluiera plecarea. Alexa n-are de unde sa stie ca tu ai plecat în alta parte. Neprevazutul calatoriei ne coplesi de-o bucurie aproape smintita.. ? O înlocuim cu alta. ca pleaca! ? Dar ce facem cu excursia? facu ea sfios. În clipa aceea.

Am izbucnit în rîs. Cassanova. ca la porunca. Tanasica. Doamna cu copilul coborîse între timp. Si pe urma altul.. luneca si cazu la picio arele unei batrîne cu parul alb. nu ne vedeam decît pe noi. exuberanta noastra nu ne dadea pace. ? Draguto. ? Ce fericiti trebuie sa fie! Si mai ales Paul care se topea sa aiba un baiat. ? Am facut rau. le facem o surpriza. care-i deosebeste pe unul dintr-o mie de oameni. erau pent ru noi motive de rîs nesfîrsit. molipsita de atâta veselie. Mihaela. dragutule. I-am aprins-o. oricît de serioase ar fi fost. Mihaela facu începutul. d e nasul ascutit al unei doamne de alaturi. Tocmai ma pregateam sa lesin de foame. si pasagerul.. dragutule. M-am pretat jocului si i-am servit numaidecît replica: ? Trebuia sa-i trimitem o telegrama ca venim. de unt. ? Ce draguti sînt tinerii acestia. ? Asta da. Ne-ar fi asteptat la gara cu Paul. pe toate femeile de pe glob. cu darul ei de improviza ... ti-o coc eu domnisoara nasica. ? Macar o dulceata.. dragutule. draguto. dar nu vedeam pe nimeni. neastîmparata ca marea. Cum ar fi fost chip sa stam cuminti p e locurile din compartiment? Nici pomeneala! ? Ce crezi. încearca una. As f i putut sa ma consider cel mai bogat om din lume. i-am raspuns. ? Pe tine te admira. Ei. dupa aceea am rîs de ceai. am auzit pe o doamna spunînd în spatele meu. Aimée. Ne-am asezat gravi la o masuta. tragînd cu coada ochiului spre noi. o conversatie trasnita de-a binelea. atîta spontaneitate. Amîndoi am izbucnit în rîs. si? N-au decît sa se ui te pîna le-or veni ochii la ceafa. Che lnerul a venit si ne-a luat comanda. nu te refuz. Nu mai era chip sa-mi tin rîsul.? Eroare profunda. un baiat si o fata. alimentîndu-ne surprinzator conver satia. parca rasarea soarele din ochii ei. ochii mi se umpleau de bogatia ei si bogatia asta nu se mai sfîrsea. Si iata-ne legînd. daca ne ieseau în drumul ochilor. jucînd rolul unei perechi proaspat casatorite. Ce frumoasa era! Avea atîta armonie în fiinta ei. Întotdeauna îndragostitii au o lumina ciudata pe fata lor. Toate lucrurile. ? Si tu. se îneca si începu sa tuseasca. atîta viata! Cînd o priveam. Si rîzi. .. clocotea în noi. Nu stiu ce figura aveam. Mihaela trase cîteva fumuri cu gesturi strengaresti.. Eram inundati. Uneori Mihaela îsi musca buzele sa nu pufneasca în rîs. încît sari din scrumiera tocmai în clipa cîn n pasager trecea printre mese. nu vrei o cafea? ? Ia tu. ? Iar Marioara. Am aprins o tigara. Exclamatia surprinsa ne îndemna la o serie întreaga de variatii pe aceeasi tema. de lamâie. Niciodata n-am fumat cu atîta voluptate. Lumea din vagon ne privea amuzata. ? E mai bine asa. spunîndu-mi cu tonul cel mai serios de pe lume: ? Sa vezi ce bucurie pe Marioara cînd s-o pomeni cu noi. draguto? Haide. Froso. ? Tu nu iei o tigara. Ai dreptate. ? Ca sa-ti fac pe pofta.. dar Mihaela era stralucitoare. Ne-am întors în compartiment. N-am mai vazut-o de cînd sa maritat. n-ar fi cazul sa reflectam la gustarea de dimineata? ? Strasnica idee. pentru ei ne apucasem sa improvizam.. o fata. rîzi. care se sperie si slobozi un tipat. Si. Acesta vrând sa se fereasca. ? Atunci haidem în vagonul-restaurant pentru refacere. si mai ales eu cu Mih aela. Hm! Bine ma botezase! Lasa.. Mereu ni se parea ca ceilalti calatori ne t ot privesc pe furis.. închipuieste-ti. Dealtfel. Apoi zvîrli neîndemânatic tigara. observi?.. Ai dat gata pe toti barbatii din tren. Pronia cereasca le-a împlinit dorintele si le-a dat doi gem eni. N-am nici o vina! jur! ? Dar cine-i vinovatul? I-am raspuns cu un gest larg: ? Marea Neagra! Alt val de rîs. fa ra premeditare. Tänasicä. Acum toata lumea din vagon rîdea. pe care tovarasii de drum o ascultara amuzati. Rîdea si batrâna. de o reclama agatata pe perete. t ocmai la botez! Trasnaile noastre se legau spontan una de alta.

rîzi! într-adevar ? era de necrezut aceasta coincidenta buclucasa! Mihaela însa hohotea sa moara. Acum ne-am întors în tara pentru cîtva timp. îl cunosc. De asta-data marea se deslusea bine. imensa. Mihaela pufni în rîs. ci la fata locului. care într-o parte se facea una cu cerul. Dar dumneavoastra o cunoasteti? ? Asi. Si rîzi. se multumea sa traga cu urechea si sa surîda din cînd în cînd.. Înainte de a coborî.. Dor. Parca scapa sem amîndoi dintr-un ospiciu! ? În viata mea n-am rîs atîta... Dar nu rîdea: se stapânea înca. o vorbesc binisor. sa tuseasca.. Bun baiat si fericit tata. care se prezenta: ? Sachelarie. Tokio. ca un al d oilea cer culcat pe pamînt.tie.. pusese vîrf la toate cu chestia gemenilor. veritabilul atasat de legatie. ministru plenipotentiar la Tokio! De aceea tragea cu urechea si surîdea ironic auzind nazbâti ile pe care le debitam ba-trînului despre Tara Soarelui-Rasare. nici ea. Domnu l cu barba ma întreba: ? Dumneata esti tot profesor? ? A. dar altfel. ? Uite. nu. uite marea! i-am strigat Mihaelei ca sa-i atrag luarea-aminte. iar celalalt domn. apoi u niversitatea. desigur. De rîndul aste.. diplomatia. Gara se apropia... Atrageam privirile tuturor cu rîsul nostru capiat... altfel. n-am sa uit.. dar ca sa nu ma dea de gol. ? Iarta-ma. Cînd se topira patru ceasuri de drum? Parca adineauri pornise trenul din Gara de No rd. Mi-ar fi placut si mie.. Stupefactie! N-am stiut cum sa pier mai repede din fata lui. am facut liceul. Ea scurma zarea cu privirile dar nu spunea nimic. de patru ani cu nevasta-mea.. Eu sînt.. Nu vezi? Ce frumoasa o! Era o bucata de argint viu culcata p e pamînt. var primar. Cere-i ei.. Dor. Eu sînt directorul liceului.. începu. oarecum edificat: ? A. ? Unde? Unde? ? Acolo! La stânga.. ? Foarte interesant. ia uita-te acum. M-am apucat sa povestesc despre Japonia si locuitorii ei tot ce aflasem de la No vac... nu-i d-a buna! . Asa ca naivul tovaras de drum nu pricepu nimic. în aceeasi clipa .. Era albastra. Sînteti ruda c u el? ? Da.... Domnul cu barba nu înceta sa se minuneze. Am salutat si pe celalalt tova ras de drum. Mihaela ma tot tragea de mîneca si tusea cu înteles... var bun. trenul încetini mersul. Si sta ti la Tokio? ? Da. Macazurile pocnira asurzitor. Am copilarit împreuna. Zau. care statea în fata noastra. habar n-am. Acum eram pe culoar si priveam pomii însirati pe drum care o rupeau la fuga înapoi. El continua.. drept sa-ti spun. sticloasa. Aimée? Nu-ti place? ? Nu prea.. ? Ce înseamna asta. ? Frumoasa cariera.. Era mult mai frumoasa în închipuirea mea. ? Nu. ministrul României la Tokio. ? Si atunci ce-i de facut? ? Hai sa ne întoarcem! ? Esti nebuna? Judeci marea dupa o bucatica din ea? Ce-ai zice daca cineva vazîndu -ti degetul cel mic ar spune ca esti urîta? Stai. Vezi sa nu uiti.. Auzi ce potriveala! El. Si nu aici. stiti. Ati învatat limba japoneza? ? Da. prim-secretar la legatia noastra din. ? Nu-mi cere mie iertare.. rosti ea sfîrsita. nu vorbiti de profesorul Tomescu? Am facut un gest evaziv. Nu ne dadusem seama nici eu. Dorule. e frumoasa. Domnul cu barba gasi cu cale sa se amestece si el în vorba: ? Daca îmi permiteti sa va întreb. De unde s-o cunosc? ? Pacat! E foarte interesanta. într-o misiune.. ne-am luat ramas bun de la domnul cu barba. în încîntarea noastra! Si unul si altul era m mirati de cele mai simple lucruri si totul ni se parea o vraja anume creata pe ntru noi..

. ca un om fericit. n-ai sa scapi numai cu atît. exuberanta ne erau. firile noastre încep sa se transforme. sînt fericita!. se vede. cu vorbe de toate zilele. dar chiar identitati cu aceea a Mihaelei. ? Nu.. dar si dîrza rezis tenta a fetei pîna la capitulare care în fond se numea tot biruinta? Si. maretia. ? Ce faci? Ce faci? ? Vreau s-o sarut. Usurinta. chiar superficiale si se scalda în valuri de rîsete. deodata. du pa contopire. doamna Petrican. Ma întreb.La rîndu-mi m-am adresat unud personaj imaginar: ? Stimata dragoste. Soarele rîdea de sus si mîngîia marea cu mîinile lui de lumina. glumesc. exuberante. gemînd de durere. Din pricina asta avea fata stralucitoare. devin reva rsate. aproape puerile. iar în spate se tîrau nevolnic ramasitele noastre. chiar Mihaela mi-a marturisit mai tîrziu: ? Cu tine ma simt alta. în apartamentul ce ni s-a rezervat. nici într-un an n-am rîs ca în ziua aceea. ? Patul acela e al. ? Ce vina am eu daca sînteti rapitoare? ? Daaa? Gasiti? Atunci. Mihaela întinse obrazul ca sa-i întorc palma si închise ochii în asteptare. facu Mihaela cu un gest plin de gingasie. poftim. amîndoi îi sorbeam aerul.. ? Voi pune sa-l traga lînga perete. Cînd am reconstituit mintal scenele petrecute în tren. Eu si Mihaela eram de felul nostru retinuti. i-am spus Mihaelei. ca Guliver în tara piticilor . Apa se întindea nesfîrsita. . nici pe Mihaela. am sa te bat toata viata. ? O-ho. Apoi am coborît pe malul marii. straine. vitrinele. în apropiere de Cazino. Nu ma mai recunosteam nici pe mine. 7 avea doua paturi somptuoase... nici n-am prins de veste cînd ne-a adus trasura la hotel Palace. Spunînd acestea se apleca adînc si puse buzele pe apa nelinistita. ? Aici e! Camera nr. ? E sarata? am întrebat-o surîzînd. ca sa nu-l confundati în timpul noptii cu al dum neavoastra. Asa cel putin îmi conturam harta mea sufleteasca si cred ca avea nu numai apropieri. conversatiile noastre simple. necuprinsul. Rid.. Aveti ceva de obiectat? ? De pe acum ati început sa va bateti sotul? Biine! Am sa va dau replica. sobri. ? Canibalule. Am hohotit din nou. scumpa doamna. ? Du-te si-i cere iertare. dincolo de bataia vazului. lipiti unul de altul. Am tradus amenintarea în fapta îmbratisînd-o si strivindu-i buzele cu o sarutare. asezate unul lînga altul. Parca venis e si ea sa locuiasca la hotel.. Pe trican cu sotia. Amîndurora ne placu mult holul elegant si mai cu seama prezenta marii. si-mi trase în gluma o palma. stimate domn. ponderati. Dupa acest început promitator am pornit-o razna prin oras. E pent ru compliment.. Tine ri si fericiti! Si aceasta tinerete si fericire ne cerea sa rîdem fara a conteni. Prezenta marii facea sa ne simtim uriasi. îsi trase ciorapii si îngenunche pe nisipul ud. Ce dovada mai buna as invoca decît greul si perseverentul urcus pîna la mima ei. m-am adresat Mihae lei oferindu-i bratul. priveam viata pri n lentile care nu mareau realitatea... Doamne. Sa stii ca mi-ar fi displacut daca noua mea prietena marea era. Ea coborî la mal. Apa tremura înfiora ta si-i placea. fac ne bunii. domniei voastre. Ai fagaduit. p rivind strazile. Si mergînd asa la brat cu mare a. nesarata. ne dadeam lucid seama de prezenta fericirii. striga Mihaela. Gasise cuvintul care explica totul? Fara îndoiala! ne simteam fericiti! Mai mult de cît atît. în care nebunie nu ne faci tu sa gasim placeri? Din pricina rîsuluî. încît crdeam ca am iesit din noi. m-a cuprins o mare nedumerire. ce m-a împins sa ma dau drept atasat de legatie si sa debitez atîtea baliverne gratuite? Ciudat. capata noi însusiri. Am completat buletinele de pasageri: avocat T. casele. fapt care îi sporea pretul. ? Sa mergem. oricum. jocul. parca am intrat într-o noua existenta. Ne dureau ochii de atît a apa. si pe drept cuvînt: ce neo fi venit sa jucam farsa aceea stupida cu gemenii. superficialitatea. si simtamîntul acesta de grandoare era atît de puternic.

Acest gest îmi dadu ideea plecarii. Intre timp mi-am redobîndit cal mul si judecata rece. cu pasi tiptili si-mi sopti dragastos. Cea rta noastra se înteti alimentata de îndîrjirea amîndurara. domnule. ? Cum. Acum întelegi? Si mai cu seama cunostint e dubioase. cum spui tu. Se vede ca-si recun oaste greseala si cauta s-o justifice sau s-o minimalizeze. surîzatoare. ? Sa-l ia dracu! Sa nu te mai prind cu individul acela ca. Grav: îmi spunea domnule punînd între mine si ea o distanta de o suta de kilometri. în afara de constiinta mea. nu dau nimanui socoteala. sa ne afirmam ou toata obraznicia calcînd peste reguli s i conveniente.. ce se întîmpla! ? Eu. Întorcînd ochii am zarit la cîtiva pasi de mine o bancnota împaturita. În timpul înveninatei noastre discutii. ? Da? Nici n-am bagat de seama. am deschis un ziar prefacîndu-ma ca citesc. nu puteam sa întorc spatele asa. prefacîndu-ma ca nu-i vad. pentru a cladi cu ajutorul ei cele ce aveau sa urmeze. tam-nesam. N-a venit dupa mine si foarte bine a facut. la ureche: ? Esti suparat? Întrebarea o puse în ochii mei într-o lumina de-a dreptul vinovata. acum l-am vazut pentru prima oara. orice discutie este inutila. Daca Mihaela ar fi omis sa-mi spuna ca tînarul acela era un curtenitor si avea maniere alese poate nu s-ar fi întîm plat nimic. care se rostogoli pe jos. am început sa ma plimb pe faleza încoace si Încolo fara nici o tinta. Era în hol si mi-a oferit c revista.. femeia. am pus-o pe cap. Se apropie de mine.. Daca ea îmi spun e ca fac bine ceea ce fac. Am ridicato si fara sa o agat la loc. Am luat-o în mîna: o hîrtie de cinci sute d lei. Pe strada. stînd de vorba cu un tînar chipes si destul de elegant. Cine e? Îl cunosti de mult? ? Hu. am gasit-o pe Mihaela în hol ul hotelului. Nu pot spune c a am observat în conversatia lor un aer de complicitate. s ingura solutie care curma cearta fara ca vreunul din noi sa fi avut aerul ca ced eaza. Asa sa stii dumneata. Am i mpresia ca-mi face curte. Dupa cîteva minute aparu si ea vesela.sa comitem orice prostie. Am plecat demonstrativ. uluita de brutalitatea gestului. evitînd sa trîntesc usa. unui tînar atît de curtenitor si cu maniere alese. tu catadicsesti ca stai de vorba cu barbati suspecti pe care-i cunosti întîmp lator prin hoteluri? ? Nu înteleg! Ce rau am facut cu asta? ? Nu-mi place sa faci cunostinte singura. Nu i-am dat nici o atentie si ca sa umplu timpul. sa ne risipim ridicol energia si exuberanta care nu mai încapeau în fi intele noastre. Mi-a spus ca locuieste la al doilea. I-am raspuns facînd pe miratul: ? De ce sa fiu suparat? ? Pentru ca m-ai gasit vorbind cu. Ah. Si cu toate astea trebuie sa adaug ca aveam nevoie de o cearta. Numai un mic nor ne-a umbrit cerul în acest timp. zau. Ajuns la mare (caci la Constanta toate drumurile duc la mare). desi tare as fi avut pofta. si am luat ascensorul ca sa urc la etaj. domnul acela. am întors de cîteva ori capul. Am trecut pe lînga ei.. se desteptase în Mihaela si nu trecuse nici o luna de zile de cînd a plîns ca un individ o acostase pe strada. Doar nu sînt crescuta în padure. am atins involuntar palaria mea din cuier. Însa numai faptul ca ea vor bea cu un strain ma surprinse într-atît ca refuzam sa cred relatarea ochilor.. Mihaela a ramas pe loc. cu capriciile ei bizare. cobor în vulgaritate). pe cînd ma întorceam din oras cu ziare. dar remuscarile pentru purtarea mea nesabuita întîrziau sa se arate. Mi-am iesit din fi re (si ca de obicei cînd mi se întîmpla asa ceva. Într-o dupa-amiaza. Ea ma înfrunta cu pri virile: ? Ca? ? Nu stiu.. Si al doilea. Ce bogata a plecat în trecut prima noastra saptamîna de zbor prin fericire. m-am asezat pe o banca. Într-un tîrziu.. indiferent de mo tivul care o aprindea. putin aprinsa la fata. ? Mai întîi nu e o cunostinta dubioasa. facînd un gest cu mîna ca sa subliniez o fraza.. ? Ia te uita de unde sare norocul! am exclamat înseninîndu-ma si privind fara sa vre .

Acolo. reîntors la Londra nu si-a mai gasit sotia... Ce-o fi facînd Mihaela? Am lasat-o s ingura si am fugit ca un bezmetic. numarul destinului meu.. în dr eptunghiul unui ghiseu. Ruleta se învîrti. Masa verde era întesata d e jucatori. ca si cum nu mai ex istau alte numere decît acest sapte nazdravan. Gîndul îmi puse jar sub talpi. Dar. M-as fi mi rat daca nu iesea. ? Sapte! Iesise! Iesise! Chiar 7. în plin. Pri n asociatie. îngrosîndu-le pe cele dintîi.au spre cazinoul care se afla la o suta de pasi. dar ce importanta avea? ? Sapte! Iata. 7. Am urmarit cu inter es jocul cîtva timp: dupa 21 de învîrtituri ale ruletei nu iesise niciodata nr. Am auzit pe cineva din spate: ? Da-i înanite! Ai sa spargi banca! Mi-a venit în minte cazul englezului Wells care. n-am avut rabdare sa fac drumul pe jos si am luat un t axi. În istoria cazinoului constan-tean nu se mai întîmplase ceva analog.. Ce-ar fi sa -l pun la încercare? E momentul cel mai prielnic si ar fi o prostie sa-mi scape pri ntre degete. ce-am stri cat. Am pontat a doua oara. ademenesc fericirea si o arestez macar pe timp de o saptamîna. nervoase. bila norocului alerga zapacita printre numere pîna ce osteni. Ce uluire s-a stîrnit printre jucator i!. disparuse cu un p roaspat iubit. Norocul cere noroc. 14 iunie (de doua ori 7). sparsese de trei ori banca la cazinoul din Monte-Carlo cîstigînd peste doua milioan e de franci aur. în paradisul oriental de dincolo de ma re. îmi veni în minte! ? Sapte! E ziua cînd am cunoscut-o pe Mihaela (7 martie). mereu sapte! Prea mult "sapte" ca sa nu iasa! S a încerc puterea acestui numar coplesitor. ? Faceti jocurile. tot pe 7. În ochii jucatorilor întorsi asupra-mi se citea o r etinuta pizma. în cîteva minute. Numarul camerei noast re de la hotel e tot 7. N -aveau decît. O sonerie de alarma tîrii strident în fiinta mea. Numai asa... De rîndul acesta privirile adunate pe mine surîdeau ironic. cumparati un bilet. sa poposim pe maluri le însorite ale Bosforului? Bani am doldora si pun forta lor în slujba dragostei ca s a obtin un maximum de desfatare. ? Faceti jocurile! Jocurile sînt facute! Nimic nu mai cade. iesise a doua oara! De neînchipuit! Si iar maldarul de fise albastre sosi în f ata mea. traversînd marea. Numele ei (Mihaela) e co mpus din 7 litere. Am conchis mintal: "E adevarat ce se spune: cine are noroc de bani pierde în dragoste". Crupierul îmi întinse cu lopatica o gramada de fise. Hai sa dregem. voi ramîne fidel dragului meu 7. care m-a rasplatit pentru statornicie. Capsorul a zâmbit gales: ? Foarte simplu. Zis si facut. Am schimbat la casa movila de fise si p-aci ti-i drum ul. Cîstigasem peste o suta cincizeci de mii de lei. pe la sfîrsitului secolului trecut. Cînd sa cobor mi-a scaparat prin minte. Nu m-am mirat deloc.. La jocul urmator am pus o suta de lei pe 7. Cine putea sa le împiedice? Bineînteles bila alese alt numar. Nu-i nimic . cu fetele crispate si mîinile tre-murînde. ? Cum as face sa nu-l pierd. Puteam sa-l schimb? Nu. Am jucat din nou pe 7. Am intrat cu pasi siguri în sala principala. domnilor. s-a ivit un capsor blond de fata: ? Cînd pleaca cel dintîi vapor spre Constantinopol? ? Asta-seara la ora 9.. apoi 12 si iar 7 de cinci ori la rînd. Dupa cîteva tururi iesi din nou 7. ca un fulger. E nascuta la. Asta nu-i bine. . în ruptul capului! De rîndu l acesta admiteam ca voi pierde.. ideea unei escapade nas trusnice: ce-ar fi sa ma îmbarc cu Mihaela si. Ce-o sa pierd mai mult decît ceea ce am g asit? La urma urmei consider ca n-am gasit nimic. Sapte. cît ne-a mai rama s pîna la întoarcere. O avere picata din cer! Ce inspiratie buna avusesem sa-mi încerc norocul! Si ce întelept lucru sa s pal putina înainte de a pierde! Desi hotelul era aproape. Am strigat soferului sa ma duca la cea mai apropiata agentie de voiaj..

Dar cine se uita la ba ni? Cînd m-am întors. un naufragiu ar fi catastrofal pentru mine. Mihaela fu învinsa. Toate iluziile m ele s-ar duce la fund. la asa ceva nu ma gîndisem: s a-i fac un cadou Mihaelei. apoi cealalta. Mergem împreuna. Faptul ca a trebuit s-o trec pe Mihaela ca fiind sotia mea a av ut drept urmare dublarea comisionului. pentru ca. rasturnata într-un chaiselongue. ? Vorbiti serios? ? Foarte serios. Am gasit-o palida.. am îngenuncheat lînga ea si i-am sarutat o mîna. Am alergat într-un suflet. ? Ai dreptate. ? Nu se poate. repede. exista una.. v-o aduce si pe asta. ? Cum? a facut ea mirata. Fie ? ca facea! În vremea asta draga mea sotie din pasaport ma astepta. ? Cine-i acest Iani? ? Exact omul care va trebuie. îmbraca-te. închipuieste-ti. am fost barbar cu tine. ti l-am adus. ? Nu-i nimic. ? Foarte bine. Prea tîrziu. Mihaela ma astepta.. Am trecut cu usurinta peste raspunsul ei taios.. Pîna la opt seara pasaportul era obtinut. l-a dres asa de repede? ? Cît ai bate din palme. nu te faci gata? Pretîndu-se acestui joc pueril. V-as ruga sa-mi spuneti unde-l gasesc? Mi-a dat adresa. Nu exista nici o solutie? Platesc oricît! ? Daca-i asa. sînt bine dispus. asta-seara vreau sa ma îmbarc. ? Te rog de-aici înainte sa nu mai tii iluziile în corabii. S-a uitat cu o mie de ochi la el. Vezi. Închiriem o barca si pornim pe mare în cautarea lor. avînd pe genunchi o revista cu filele netai ate. Îmi pare rau ca m-a durut purtarea ta. Toate au ajuns la destinatie. în afara de surpriza cea mare. ? Uite. Dor. Trebuie sa te fi costa t o groaza de bani.. ? Ah. i-am propus: ? Hai sa uitam totul. "Mai bine sai fac o surpriza! Are sa se bucure mai mult!" Asa ca i-am raspuns dînd-o prin glum a: ? Da. Eram prea vesel ca sa-i fac o im putare. ? Atunci. zîmbi si începu sa se îmbrace. Parca nu-i venea sa creada atîtor ochi. Era cît p-aci sa-i de stainuiesc cele întâmplate si ceea ce pusesem la cale. Daca aveti nevoie d e luna de pe cer. gîtuita de emotie si m-a îmbratisat cu toata fiinta.. Iata. N-aveti decît sa va interesati în oras. ? Atunci se schimba socoteala. Pîna te îmbraci sînt înapoi. Plecasem în goana si coboram scarile. Dar tu ce ai de esti asa de bine dispus? Antenele Mihaelei înregistrasera pe loc starea mea sufleteasca. M-a costat o suma frumusica. cu ochi i plînsi. toate formalitatile îndeplinite în v ederea plecarii. ? Cum. Vrei? ? Asta nu putem s-o facem la comanda. De aceea. adica sîmbata. ? În schimb ale mele sînt gata sa se înece.. Nu trebuia sa plec asa.? Bine. întelegeti? E caz de forta majora. Cînd s-a încredintat de realitate a întins mîinile : ? Doruie! Atît a rostit. biletele cumparate. Haide. ? Stai! Ma reped chiar acum. As vrea sa-mi întareasca rubinul de la inel. ? Nu-i nevoie. acum se ivise si o cazia asta. Mergem sa le salvam. ? Ce frumos e! soptea mîngîind inelul ca pe o vietate gingasa. Puneti-va în legatura cu domnul Iani. ? Dar nu-i nici un zor. nici una din corabiile mele nu s -a înecat în mare. Dor. acoperindu-si surîsul cu mîna. De ce esti mîna sparta? . cu inelul ei în mîna si am ales unul cu briliant e care sclipeau oa ochii ei. ca si cum nu s-ar fi întîmplat nimic. I-am pus în deget inelul cel nou. în fine. dar n-am pasaport. ada-mi aminte sa trecem pe la bijutier.. gata îmbracata. apoi la mine. dar m-am oprit. Spunîndu-i astea. În trei ore va scoate pasaportul. bag ajele transportate la vama si revizuite. ? Mai esti suparata? Iarta-ma. Scoateti mai întîi pasaportul si plecati peste patru z ile.

cinci. ? Daca-i vorba de Loti. se afla sub presiune. Vaporul pleaca la noua si trebuie sa fim în por t cu cel putin o ora mai devreme. mai întrebi? Nu cred sa fie dneva mai lacom de lucruri noi ca mine. cît as vrea sa calatorim si n oi o data pe mare! ? Nu. Nu pricepeam ce vrea sa faca. haide. ? Ce-i draga mea? ? Uite. Am luat-o de mîna si am tras-o dupa mine. si am zburdat pe strazi bucurîndu-ne de tot ce vedeam. Ba nu.. draga mea. Si-apoi de cînd visez sa vad un rasarit de soare pe mare. a deschis-o larg si a trimis priviri sa adulmece spinarea marii. ? De ce-ai întîrziat atîta? În loc sa-i raspund.. vad patru. ce bine-mi pare! Am sa dau cinci acatiste la biserica. ? M-ai înteles gresit.. ? Ce faci? Nu e voie! Esti nebun? Ce te-a apucat? ? Nu întelegi ca plecam la Constantinopol? Doar nu vorbesc. în împrejurari identice.. .. plecam? E adevarat ca plecam? Vazuse ca am prezentat biletele. mai mult decît în visul meu. dupa un control rapid. i-am spus: ? Haidem. ca doi scolari în vacanta. ? Aimée. înghesuindu-se la revizia bagajelor. cui i-ar fi venit sa creada? ? Da. ? Nu. dupa cum spune Cosbuc.. nu s-au înecat?!.. sarutarea asta costa mult.. S-a dus la fereastra. Ea n-avu vreme sa mai spuna ceva deoarece ofiterul de la capatul puntii ne ceru biletele de drum. ? Uite. ? Dorule. ? Dorule. Nimic mai simplu si natural. . acolo departe. sub privirile uluite ale Mihaelei. Nu-i vorba sa mergem acasa. Constantinopol. Aimée. Asa ca tot eu îti ramîn dator. alba ca o lebada. e timpul sa mergem. vino sa-ti arat ceva. A primit bucuroasa. calcase cu piciorul pe bordul vasului si tot se în doia de realitatea calatoriei. iar mie una mare? i-am spus si am sarutat-o prelung... ? Ziua de care vorbesti a binevoit sa vina. Era într-o stare de surescitare cum nu vazusem înca: ametit . ce sînt glumele astea? ? Ba nicidecum. "Principesa" mîndra. ce zid. ce înseamna asta. ? Nu stii? Pleaca "Principesa". Prin urmare... pretextînd un telefon cu Bucurestiul si am alergat la hotel ca sa achit nota si sa expediez bagajul. Le vezi? ? Da. i-am cîntat în strune. Dealtfel. ci la. ? Ce feridti trebuie sa fie oamenii care pleaca spre tarmuri necunoscute.. Am lasat-o pe Mihaela la r estaurant. Asa ca n-am pierdut iluziile. Pîna atunci ne-am hotarît sa cinam. mergem peste o ora în port? ? Ce-avem de vazut acolo?. Acesta.. Ea plînse atunci de ciuda...? Crezi ca ma uit la bani cînd e vorba sa-ti fac o mica bucurie. Dinspre mare se stîrnise un vînt racoros care umfla rochiile feme ilor si flutura fularele de matase.. ? Dor.. un du-te-vin o necontenit framînta micul port.. vorbesc foarte serios. turceste. împacati. sînt corabiile mele. sopti Mihaela. Apoi am intrat într-un cinematograf ca sa vedem pe Greta Garbo în Dama cu Camelii. Asta mi-a ramas de la Pi erre Loti. Dorule. Hai sa mergem! ? De ce te grabesti? Stam pîna pleaca vaporul.. s-o luam pe urmele lui. urmarindu-i cu priviri jinduitoare. Hai s-o vedem si noi. plecam! Ti-ai exprimat dorinta sa vezi Bosforul si eu m-am exec utat pe loc. Am împins-o usor sa urce puntea care ducea pe vas. Calatorii se strecurau grabiti.Am coborît veseli. ai vrea? ? Ei. zau. Ti-ar surîde sa vedem Bosfo rul? ? Ar fi. O febra. despre tine. N-a raspuns nimic. Doamne. încuviinta din c ap si ne pofti sa urcam pe bord. ? Doamne.. Ea izbucni în rîs. Poate are sa vina si zi ua aceea. Le-am scos din portmoneu cu toata gravitatea si i le-am întins.

. ? Asta-i prima sarutare pe Marea Neagra! ? As vrea sa ma saruti pe toate marile pamîntului! ? Fagaduiesc! i-am spus pe un ton cam teatral. ? Simt ca nu ma voi convinge decît dupa ce ne-om întoarce. Ne-am retras în spatele vasului unde curentul era mai potolit si noi mai la-adapost . pe ce fata ai pus mîna! Pe masura ce înaintam în larg. Pe Mihaela abia acum o cuprinse o bucurie vecina cu nebunia. Din Constanta nu se mai vazura decît luminile îm prastiate pe spinarea ei. ca într-o ploaie cu soare. intrat parca în pielea lui Colesiu. E cea mai mîndra nava de pe mari si oceane pentru ca ne transporta pe n oi. Din pacate sînt zdr avan la cap. A urmat un ragaz de tacere. c lipea siret ca mosneagul. ma sarut a. E pentru prima data cînd ma urc pe un vapor. ? Asteapta mai întîi sa ajungem la Istanbul. ? A. ? Ce faci? Sa nu ne vada cineva. Mihaela se întinse pe una di n ele si-si puse capul pe genunchii mei. cum gasisem bancnota de cinc i sute. zise ea. Numai luna ramasese nemistuita si mergea cu noi calauza pe nesfîrsitul pusti u de apa. De aici auzeam clipocitul apei framîntate de elice. I-am povestit tot ce se întîmplase în timpul lipsei mele. nedumerita. amestecîndu-si lacrimile cu lumina rîsului. parca ar fi vrut sa-mi spuna: ? Haiducule. ca navigam? Mai spune o dat a. daca ai putea sa te tii de vorba. pe care tot ea l-a rupt: ? Înca nu-mi vine sa cred în realitate. mai exist a vapoare de-astea pe lume? ? Ce vorba! Sigur ca exista. Exclama. sopti Mihaela. de ce aratai atît de bine dispus.. Strigatul ei era cea mai frumoasa declaratie de dragoste pe care nu cred s-o mai fi auzit cineva pe lumea asta în afara de mine.. N-am vazut nici unul. Am cuprins-o în brate ca pe un copil. ? Si bagajele? tresari ea.. cum îmi venise ideea plecarii. ce zici? De-a lungul cabinelor erau însirate cîteva banci de lemn. cum aranjasem cu mi situl grec obtinerea pasapoartelor. mai sarat. Ce vrei sa faci cu mine? ? Nebun ? zici? Mi-ar trebui prea multa întelepciune pentru asta. Ma îmbratisa. Vrei? ? De ce nu? I-am ridicat usor barbia si mi-am lipit buzele de ale ei. Era semnalul de plecare. ? Ah. Plecam fara ele? ? Sînt în cabina! i-am explicat cu superioritatea celui care n-a scapat din vedere n ici cel mai neînsemnat amanunt. încrezatoare ca pleaca si totoda ta îndoindu-se. ? Am vrut sa-ti fac o surpriza placuta. Dor.. a scrîsnit printre dinti. ? Mi-i frig aici. Pîna mîine dimineata ai destul timp sa te c onvingi. fluturau despartirea. vîntul se întetea si aerul deveni mai racoros. închizînd ochii: ? Ce fericita sînt! De mult n-am fost atît de receptiva ca acum. a apei s i a uscatului. Batistele dintre cele doua lumi. Nu mai deosebeam nimic în zare: întunericul mistuia în pîntecele lui marea laolalta cu c erul. Spune-mi. lacoma sa stie totul dintr-o data. Apoi mi-a propus: ? Tare mi-ar placea sa ramînem aici pîna la rasaritul soarelui. cum cîstigasem la ruleta. îmi vine sa te sfîsii. l uneca pe apa departîndu-se usor de tarm. Cred ca n-a iesit tocmai rau. cu duiumul! ? De ce minti? Nu corista. Farul de la Tuzla. Si chiar daca ar exista nu se pot asemui cu "Principesa" noastra. acum înteleg. Vaporul fluiera dogit si tipatul lui rani adînc vazduhul. Te-am urît prea mult ca sa nu cîstigi la joc.a. plînse si rîse. otgoanele desfacute. Lebada plutitoare.. nu-i asa? A confirmat din cap foarte serios. Dar atunci calatoria noas tra n-o sa-mi para decît un vis frumos si scurt. acoperind-o cu pieptul. ? Nebunule. Puntea fu trasa... nesuferitule. cu ciuda mare. ? Asta da. E adevarat. Pe cînd vorbea îi clantaneau dintii.. ca sa-i dau caldura mea. descatusata de chei.

scapînd dintr-un nor. Poate de tine. îmi place ca te temi de mine. ? De cine ti-i teama? ? Nu stiu. îngenuncheaza în fata ta. se consuma în anonimat. s-a mai întîmplat asa ceva? Oare totul sa fi fost spus în materie de iubire? ? Cine stie? De fapt marile pasiuni ramîn necunoscute. Ma încearca un sentiment ciudat. . D e o jumatate de ora stateam în aceasta placuta inertie care as fi vrut sa se prelu ngeasca la infinit. Aici. Daca nu era calda si nu-i auzeam rasuflarea domoala as fi crezut ca-mi murise în brate. N-o interesa banalitatea ce-i debitasem. ? Daca-i asa. îl vezi mai bine. Ca o fetita! ? Nu. ? De unde si cum îti amintesti de închisorile franceze? ? Crezi ca nu pot sa mi le închipui? Odata am reconstituit ultima noapte a lui Cam iille Desmotuins si a frumoasei sale sotii. ? Bine spus! În schimb Jupiter.? Ti-e frig si aici? Tremuri! ? Nu mai mi-e frig. ? Aimée. Dupa un timp mi-a spus: ? Dor. nu vreau sa aud din gura ta decît doua. Mihaela începu sa tremure mai tare. Le-am lasat la o parte si am vorbit numai despre lucruri serioase. Peretele avea un ochi rotund care privea departe.Trecuse de miezul noptii si pe bord se întetise frigul. Se cheama ca sîntem ch it. ? Ti se pare.. ? În noaptea asta luna oficiaza numai pentru noi. altfel ar fi gasit o replica. spune-mi-le! Cît mi-ar fi placut sa p orneasca de la tine. Iar Mihaela nu se mai satura de muzica lor. uite. As fi putut s-o refuz? Timp de o ora si jumatate i-am soptit încontinuu. ? Nici la Conciergerie nu erau mad mari. De ce-ti place? ? Pentru ca si eu ma tem de tine... ne simteam mai mult unul al altuia. un fel de teama. Nu crezi? Ea a înclinat concesiv din cap. locuieste puterea ta. numai doua cuvinte... Mihaela dev eni ireala ca o faptura descinsa din vis. nu-i deloc capriciu.. Chiar timpul c are zbura pe lînga noi era tot atît de grav ca întunericul. Aimée. îl simti chiar.. Ghemuita la pieptul meu.. i-am raspuns cu încredintarea ca n-o minteam. fiindca nu ne aveam decît pe noi.. Mihaela uitase de miscare si nu mai scotea o vorba. ? Esti un dinozaur. ? Doamne. în care abia era loc sa ne miscam. ? Nu. Mai precis: de ochii tai.. . alesii dragostei absolute sînt exceptii tot atît de rar e ca si geniile.. sau o capodopera de amor cum zice Balzac? ? Sînt sigur ca da. Hai. între primejdia apei si a ce rului. Regina noptii. pe recea si miscatoarea singuratate a apei. Crezi ca noi am putea sa realizam o m are pasiune. cu pauze mici ca între bataile inimii. ? Marile pasiuni! a exclamat ea ca în extaz. Lucile Duplessis. sa sti i. Dinaintea ta. Apoi a spus: ? Nu m-as satura sa le aud toata viata. Nu se potrivesc cu noaptea. fara nici un îndemn.. Dupa ce i-ai spus pe nume ti se pare ca l-ai definit.. în ochii astia frumosi. mincinosule? ? Foarte adevarat. Ne trebuie o capacitate de a suferi prea mare si n u stiu dac-o avem. M-a razbit frigul! Am coborît în pîntecele vasului unde se afla cabina noastra cît o cutie... poate de necunoscut... Nu-mi dau seama.. ? Dor. Stii care sînt? ? Cum sa nu? "Te iubesc!" A încuviintat din cap: ghicisem. Îti dai anevoie seama de un lucru daca nu-i spui pe num e. cele doua cuvinte magice care rasuna în toate limbile s i pe toate meridianele. ? Adevarat spui. c u mîinile într-ale mele. ce capricioasa esti. parca ar fi o celula pentru detinuti. ne-a inundat cu un val de argint. Calatorind în tara straina a marii.. nici n-as vrea. scumpa Junona! Si am vrut sa-i cad în genunchi. ? Ramînem aici pîn-la rasaritul soarelui? ? Mai bine ne retragem. Dorule. Puterea asta nu-i decît o reflectare: tot din tine izvoraste. chiar muntii se pleaca. Dealtfel. dar Mihaela m-a oprit cu un gest ? Sa lasam glumele. De cîte ori le-am repetat în acest timp? Pe putin de trei mi i de ori.. dragul meu Jupiter.

. Si peste toate ? stralucitoa rea avere feminina. De ce n-as spune? O invidiam subteran.. o sensibilitate care fremata în preajma poeziei. ta de o fiinta care nu mai soseste si pleaca mereu? Nu cumva dr agostea sfarîmase acel echilibru sanatos si ne cufunda în nebunie? Ea facu o miscare. ca în preajma unei primejdii. un spirit prompt în fata noutatii. saraca. pe care se citea o vaga încruntare. aratînd mo desta. I-am trecut usor o mîna pe cositele inundate de naduseala.. rubedenii cu nebunia. analizînd pe întinderea unei carti starile sufletesti. În cea din urma noapte a lor au fost împreuna.? S-avem iertare: Lucile a fost decapitata mai tîrziu. amîndoi aveam în fiintele noastre cîte un mic nebun care trebuia sa fie înch is. temîndu-ma sa vorbesc tare. sfarîmasera temnita ies ind afara. Si deodata o p odideau lacrimile. în schimb cel de psiholog ie. (Fortis imagin atio generat casum. amîndoi zaceam istoviti. fiinta ei complexa avea nevoie de mult ti mp pentru a se descoperi în întregime. a ripostat nervos si ochii ei incandesc enti s-au aprins mai tare. Îi respiram mireasma (numai a ei) si-mi placea ca nu s emana cu a nici unei fete de pe pamînt.. ma îmbratisa pierduta. Am înregistrat mintal tot ce s-a petrecut. ci real itate vie. În orice caz. stii bine!. fireasca.. Pe mine însa aceste haust caprices ma surprindeau trezindu-mi admirat ia. Dar n-o cunosteam înca. ? Dupa mine ? nu. cu trupurile dogorind ca jarul.. Oricum ? era de preferat iadul cu o femeie desteapta.. fara dinamism.Cînd la orizont se ivi sprinceana de lapte a zorilor. ? Asta-i buna! Ce ti-a venit sa modifici istoria? ? Vreau sa fie mai frumoasa.. În noaptea aceea Mihaela mi s-a dat cu o frenezie care pîna atunci nu mi se parea ca -i este proprie. dteodata intelec tualitatea ei (desi lipsita de ostentatie) ma înfrunta facînd sa presimt certurile c are ne asteptau. tresarea cuprinsa de o nel iniste apasatoare. nota 10. aerul nu ne mai ajungea. Plîngea cu atîta sfîsiere încît m-am speriat: ? Ce-i asta? Ce ti-a venit? Te doare ceva? ? Tu uiti ca în revarsatul zorilor vom muri? ? De ce? am bîiguit prosteste.. Suflam din greu. dupa ce a trimis lui Robesp ierre o scrisoare protestatara. care ne-au cutreie rat. sa stoarcem fapturilor noastre toata vlaga si voluptatea pe care ne-o puteau darui. înfuriati de lanturi si catuse. ? Cîte ore mai avem? ? Patru.. Delirul voluptatii care atrage se consumas e. idei person ale.. Se zbuciuma întruna. de fapt nu era joc. ? Pentru ca sîntem osînditi. departe de mine. Numai un Proust ar fi putut sa descrie trairea noastra în ajunul mortii. Ea nu sesiza mîngîierea.. în libertate. ? Ce-a fost asta? am întrebat-o soptit.) I-am raspuns jocului (nici nu puteam sa fac altfel).. cu fata în sus.. Întelegeam. Cît m-am bucurat ca nu murise. Mihaela avea atitudini rafinate. Farmecul ei statea în faptul ca ignora aceste comori. Mihaela fugise în trecut si traia un episod tragic din vremea terorii. dar de ce nu venea dezgustul care respinge? Ce s-a întâmplat cu legea firii menita sa tina echilibrul între sexe? De ce o sorbeam si acum pe Mihaela to t nesatul de ea. Dar aceasta disectie.) . rece. . concreta... (Sînt u nele lucruri în iubire care nu se pot spune decît în taina. Atît! În aceste patru ore trebuia sa traim pîna la adînci batrînete. Nu fac bine? Profesorul de istorie i-ar fi dat nota 3 pentru raspuns. pe care puternica ei închipuire izbutise sa-l preschimbe în ralitate. la ureche. decît paradi sul cu una proasta. sacadat. prea putini cititori ar fi parcu rs-o. ra mase inerta... Numai ca nebunii nostri. transformînd minutele în lun si lunile în ani ca sa ne recuperam viata pradata. e adevarat. parca s-ar fi trezit. ? La ce te gîndesti? ? Cum as face sa ne salvam iubirea de calaul ei: Timpul? Discutam chiar prostiile cu toata gravitatea ceruta de împrejurare.

copacel. pricepi? În clipa aceea m-a trecut un fior prin sira spinarii.. unde se varsa Marea Neagra în Bosfor. PARTEA A DOUA I Am petrecut la Constantinopol o saptamîna alcatuita din 1001 de zile si nopti. Ea zvîrlea din picioare. zarindu-ma aplecat deasupra ei. pîna se pierdeau în vazduh. ? Crezi ca merita? ? Da. cînd ne-am dus la Prinkipo... nu numai în fiecare zi. ? Înca un pic. Am zarit.. cîtiva ba rcagii plecara în pripa sa-mi dea de urma. ? Haide.. Mihaela avea o sublima forta de a iubi si aceasta forta ma împiedica sa respir alt aer decît al ei. Nu si-a venit în fire decît dupa ce m-a vazu lînga ea. Încercasem s-o învat pe Mihaela sa înoate. fara sa-mi. nezari ndu-ma în preajma ei. sus. în gradina fab ricii de bere si am baut bere Bomonti de la butoias. îmi musca buzele asa de salbatic. cu un scîncet de fetita nazuroasa. Lumea se alarma. Am descoperit-o tragînd patura de pe ea si am acoperit-o de sarutari. cînd am fost la Jardin du Bosphore (unde am mîncat împreuna înghetata de dovleac pe malul marii). apoi faceam plaja pe nisipul de aur. Am trezit-o degr aba: ? Leneso. pentru ca tu ai realizat dragostea absoluta. Dupa un timp se întoarse si.. ora de ora. O doctorita franceza. dadea din mîini. îi dadea îngrijiri. la Moda. cu cepul. o tineam de mijloc ca sa nu-si piarda cumpa na. cînd ne-am plimbat cu barca prin fata palatului Dolma-Bagtche (Mihaela tipa ori de cîte ori ne saltau valurile). Ea se a para. dar Mihaela. luam vaporul de la pod ul Galata si plecam la Altîn-Koum. Era o priveliste rara. de departe. Te rog.. Daca voia sa ma înlantuiasca astfel. as putea sa reconstitui tot ce am facut. Nu era chip s-o trezesc altfel: am luat-o pe sus în brate ca pe un trofeu. sa ma s imt la locul meu altundeva decît în zona ei de atractie. ai dormit destul. ? Nu-i inimic. ai scapat rasaritul soarelui! Mihaela bîigui ceva neînteles si se întoarse pe partea cealalta. Dor. crezu ca m-am înecat si începu sa tipe. încît era cît p-aci sa tip de durere. în lanturile mel e? Cînd am facut ochi. fara multa sfortare.. Ajungeam în m ai putin de o ora. Apoi rosti crispat la urechea mea: ? Vreau sa-ti intru în sînge. soarele era sus pe bolta..Raspunse tot în soapta: ? Nu te bucuri ca traim? Am învins moartea. zvîrlea din picioare. care se afla întîmplator pe plaja. Îmi amintesc de toate amanuntele si. . la Galata Serai. Vreau sa dorm. striga.. la Tatavla.. ci.. la KalaMiche. Odata i-am tras fara sa vreau o spaima: m-am avîntat în larg. cînd am vizitat pri ma expozitie de pictura turceasca. ? O! de ce m-ai lasat sa dorm atîta?. la 6 (eram dealtfel foarte matinali).. În stînga noastra se întindea Marea Neagra. lasa-ma. Lâ întoarcere am gasit-o pe Mihaela lesinata pe nisip. În fiecare dimineata. De pilda. sa traiesc altfel decît prin e a. Pîna la urma ea se supara si fugea pe plaja cu trupul muiat si sclipitor. nu era însasi Mihaela robita. la înaltimea unui om. dau seama ca eu o provocasem... nu era prea lat în locul acela. as z ice. ? Mmm. Parca vad ce ochi mari facuse. tragîndu-mi capul spre ea cu mîna. si miscarile ei erau asa de dragalase ca ma prapadeam de rîs. Dar numaidecît îi fugi somnul. întratît mi s-a parut de lunga si plina. Cert. ? Cît e ceasul? ? Noua si un sfert. protesta cu ochii cîrpiti de somn. ca sa ajung la malul c elalalt. si apele ei pareau ca se ridica mai sus de nivelul Bosforului.. pentru tine mai rasare înca o data soarele. Trecusem Bosforul înot. o miscare neobisn uita pe apa. cînd am petrecut sus.

. ? Abia s-a împlinit o saptamina si mi se pare ca sînt aici de cînd ma stiu.. Si eu o iubeam mult. Noi. lasînd timpul mereu înapoia noastra. ma pipaia. toti straini. iata secre tul lui Polichinelle care tine iubirea proaspata. Asa era: se straduia mereu sa fie alta. Numai ca oamenii de pe mal nu merg la fel. un text scurt pomenea de spre "o tînara franceza" care cumpara pasarele sl le reda libertatea. dupa doua ore.. pentru ca avea un arsenal de dragalasenii la îndemîna cu care se apara. Cu toate astea instinctul îi suge ra lucruri de necrezut. ca apa unui rîu.. De pilda: nu accepta sa dormim în acelasi pat si uneori zi le si nopti întregi nu ma lasa nici s-o sarut.. Pacat ca n-am avut mai multi bani. ? Foarte adevarat ce spui. femeia lupta sa placa mai mult. dar n-am certat-o. dar.? Dor. ? Negutatorul ce-a spus vazînd o clienta atît de risipitoare? Nu s-a crucit? ? Ba da. am cumparat cîteva pasarele. Fagaduieste-mi. încît vecin ii de la mesele alaturate. Mi-a placut trasnaia ei si am surîs.. Si Mihaela cunostea acest secre t. vreau sa fac din min e haremul tau. . care se frigea în teapa. de la ea încoace femeia deveni unica si o chema cu numele ei. dar îmi trecea repede supararea. Mihaela n-avea experienta er otica. comandara si ei espadon. Mi se parea ca una din pasari ci e chiar ea. (poate juca put in teatru) si sultanul din mine (care dealtfel exista în orice barbat) avea într-ade var la dispozitie prin ea un harem de femei.. nu-i asa? Se uita mirata la mine. A doua zi (ce surpriza placuta!) fotografia Mihaelei a aparut în Jo urnal d'Orient. alergam vîr tos. Se astepta s-o cert pentru risipa.. tu? Esti cu adevarat tu? Traiesti. I-am pomenit de Alexis K arel care spune ca timpul curge uniform pentru toata lumea. Mi-aduc aminte ca vacanta mare mi se parea nesfîrsita c a o vesnide. M-au uluit vorbele ei. Dor. Mihaela s-a mirat ca si cum se întîmplase ceva cu t otul (neprevazut. Bineînteles i-am fagaduit. Pasarele? Ce fel de pasarele! Si unde sînt? ? Le-am dat drumul în vazduh.) ? Luminatia ta.. si daca aceasta femeie se pricepe sa nu dea prea mult barbatului ca sa-l sature. era grec. asta-i!. atasîn-du-se între fiecare bucat a foi de dafin. De ce se tîr asc zilele cu pasi de melc? Justa remarca! De fapt si eu încercasem aceeasi impresie. Dragostea e foamea de femeie unica. chiar prima iubire. Daca cine stie ce în-tîmplare va rupe lantul. tinerii. ? O fi fost reporter de gazeta?! Nu m-am înselat.Cînd vacanta noastra s-a siîisit.. Pîna la ea. fara oase.. ? Ce fericita sînt! Unde ai fost? Cît m-am speriat! Sa nu te mai dezlipesti de mine. Înfuleca friptura cu atîta placere.. Batrînii se misca anevoie. sub titlul Liberté aux oiseaux! Dedesubt. Ma suparam foc. eu fiind întotdeauna favorita. Într-o zi s-a dus la bazar sa cumpere matase pentru o rochie. fiinta ei s-ar da la f und.. ? Stii. Dac-ai sti cîta lume s-a strîns: Cineva chiar m-a fotografiat. Într-o zi. Si înca o data mi-am dat seama cît de indestructibil era an corata de mine. nu-i venea sa creada în realitatea mea.. ramîn mereu în urma a pei si de aceea li se pare ca timpul trece atît de repede. mi-am adus aminte de cinteza noastra. am vazut-o învesmântata în salvari si voal de turcoaica pe care le cumparase în r-ascuns de la bazar.. Era un peste alb. .. ci dimpotriva îl lasa mereu flamînd. eram primul ei barbat. Dor.. Într-o seara am cinat la un restaurant francez de pe Pera. s-a întors cu bratele goale. ? Ei. de care multe din semenele ei vîrstnice si cu experienta n-aveau habar.. femeia fusese pentru mine o pluralitate. mi-a spus prosternîndu-se ca în fata sultanului. ? Ce s-a întîmplat? N-ai gasit ceva pe gustul tau? ? Ba nu. minunîndu-se de gustul ei. Mihaela consulta lista de bucate si ceru: ? Espadon grillé.. (Cu fiecare rochie noua. Redactia întreab a pe cititori: Face bine sau nu? Tînara mea "franceza" a raspuns numaidecît trimitînd ziarului o telegrama de doua cuvin te: Très bien..

bogatie. îmi trimise o scrisoare prin care îsi cerea scuze. de fapt. daca nu chiar monstruos. ca dinaintea unei presimtiri. în sfîrsit... Fericireav noastra se prelung ise din cale-afara. cu sufletele pustii. Mai mult decît atît: am citit gazeta pîna la an nturile comerciale. am vazut plicul nedesfacut pe mas a. de noul decorului si de plinul vietii. pline pîna la refuz de fapte si mai ales de încîntare. Nici ea nu m-a întreba t ce am de sînt trist. iar ciudata fire omeneasca. ca îi lipseste aerul cînd nu sînt lînga ea (banalitate exasperanta). La plecare. pe celelalte iubite ale mele. nici eu nu am întrebat-o. i-am facut Mihaelei o noua surpriza: ne-am întors la Bucuresti cu avion ul. Ne-am luat ramas bun. "Eu simt ? scria în continuare ? mi-o spune instinctul. n-am mai luat-o pe urmele lor. III Ne dadusem întâlnire a treia zi dupa întoarcere.. De fapt feric irea e scurta. dar receptivitatea noastra îi modificase structura. Sa te desparti asa pe nepusa masa. Atunci am tresarit. Nu zburase niciodata. care. care ti-a jertfit fecioria si a carei densa convietuire ti-a lasat în suflet urme adînci ca pasii uriasilor pe zapada pura si proaspata. Novac si de Veverita lui. daca nu simte fericirea. care nu însala niciodata.. îmi dadusera totul? Unde voiam sa ajung? Iesise din nou la suprafata acel demon al ratiunii care ma îm . lumea era a n oastra si pluteam într-o fericire nesfîrsita ca fiind elementul nostru. la fel. ca se simte alt a (infatuare). ni se strînsera amândurora inimile. spatiile verzi ale parcurilor si gradinilor si geometria în cîlcita a strazilor. care au ramas numai ale noastre. înseamna. Primul capitol si cel mai frumos al romanului nostru de dragoste se încheiase.. ca în fata unei descoperiri neasteptate: ? Daca n-am devorat rîndurile ei din prima clipa.. La ce bun? Ne întelegeam uneori asa de bine si pe deasupra cuvintelor.. Am a vut chiar impresia ca împiedicarea invocata nu fusese decît un pretext ca sa încredint eze hîrtiei tot ce avea pe suflet. La urma urmei. de o fata cucerita atît de greu. tot ceea ce-i trebuie dragoste i sa înfloreasca. Tot asa l-am uitat pe Loti si pe Azyade a lui. Înseamna. ma simte am inundat de o tainica satisfactie: ? . dar Mihaela. într-un tîrziu. fara certarea constiintei. dar mai mult teatral. Dar n-am crezut necesar ac est lucru. cînd. devine de-a dreptul nefericire (infelix ? felicitas). pentru ca în momentul acela tocmai citeam un articol de ziar. Nu le-am trimis maca r o ilustrata. ce rost are sa-i îndrug fraze goale de continut daca nu mai am nimic de spus? Tot ce am avut de spus i-am comunicat la timp. am pus plicul d e o parte ca sa sfîrsesc mai întîi lectura. Pretutindeni eram numai noi. pentru ca. ca se u mfla din ce în ce mai mult. Ea nu se scuza numai ca nu putuse veni.. Avus esem decor. ci pe alte drumuri. I-am recunoscut numaidecît scrisul si. ca tu nu ma iubesti atît cît te iubesc eu. luna. tacuti. De ce ma framînta acest gînd? De ce parasisem atît de crud. ci îmi scria ca ma iubeste (repetare fara sens). În aceasta stare de indiferenta am parcurs rîndurile Mihaelei. astepta desigur un raspuns. Uitasem cu desavîrsire de ravas.. muzica. As fi putut sa-i raspund. Zilele petrecute pe malurile Bosforului. fiind împiedicata sa vina.. îngîndurati. Era absurd un astfel de gînd. Cînd sub picioarele noastre se ivi asezarea policroma a Bucurestiului cu petele ro sii ale acoperisurilor. Am clatinat capul a tristete. soare. stiam acest lucru si voiam sa-i leg de mine impresia p e care trebuia s-o încerce în noutate. Din clipa aceea se nascu în mine gîndul despartirii.. cînd scrisoarea a încaput în mîinile mel .Absorbiti de noi. nu semanau unele cu altele. m-am gasit o clipa c a sa ne aducem aminte de Colesiu." Apoi chiar asta mi-ar trebui: sa-mi pierd capul! gîndeam surîzînd cu superioritate si am aruncat scrisoarea cît colo. Ne ajunsese din urma oboseala fericirii? Se poate.înseamna ca dragostea agonizeaza. ca broasca din fabula (pazind gradatia ? evitînd egalita tea).

cîteodata chiar mortal. asa de simplu! Totusi. Îi simteam prezenta si îl auzeam perorînd cu obisnuit lui forta de convingere: ? Nu lasa pasiunea sa se urce la creier si sa-ti ia mintile. ma veti uita si voi ramîne sa mor singur. dar tot ce am facut în zi ua aceea a fost sub semnul unei apasari launtrice. inevitabilele certuri. sa stii sa mori frumos! Si scotînd un revolver îsi trase un glont în inima. Ospat. Rationamentele îmbracate în haina asta abia acum le am limpezi în minte. spune: ? Iata-ma pe culme. Toate acestea sînt azi. Dupa aceea mi-am vazut de treburi. niciodata. Un baiat si o fata s-au întîlnit. striga demonul cuibarit în mine. Oare marea arta în iubire nu e sa rupi cînd esti pe culme? De ce sa astepti descompu nerea simtamintelor. tre buie sa ajung la despartire. în aplauzele tuturor. am 50 de ani si o femeie frumoasa care ma adora. Ah. care dealtfel e primavara dragost ei. le s imt si-s beat de ele. Acolo salasluieste fericirea. Cel mai sanatos lucru e sa te c onsideri satisfacut cu prima faza a legaturii. Reteaz-o înca de la i nima. la rece.Chiar în seara aceea am asternut Mihaelei scrisoarea de despartire. am lasat o portita deschisa. Asa de pilda cînd. numai aceas ta ura era capabila sa-i masoare dimensiunile pasiunii. nu numai în dezacord cu simtirea. în plin apogeu. Si cautam sa amîn sine die ruptura. la tara. cît ma iubea. Dar mîine cînd voi îmbatrîni si pana mea neputincioasa va mucegai ce va fi ? mâine? Se vor ridica altii. O fericire egala e plictisitoare sau mai bine zis nu e fericir e. mereu ia-o de la început. al infidelitatii sau al abandonarii? Veninul lor e rau. De ce nu m-as bucura înca de fa rmecele ei? N-ar fi o neghiobie sa-i dau cu piciorul înainte de vreme? ? Nu. ei b ine ? atunci am trait o voluptate smintita. Îi spunem ca alesesem calea scrisului ca s-o feresc de lacrimi si explicatii care ar fi putut degenera în cearta. Poate sa fie mîine. proprietara. nu-i mai prude nt sa fac pasul cu un ceas mai devreme pîna nu ma încinge jarul pasiunii? De ce as m inti? Mi-era teama de ea. Îi propuneam sa pastram unul despre celalalt o amint ire frumoasa si neîntinata. voiam proteste. cartile mele sînt citite de milioane de oam eni. Se irosira cîteva zile în amînari de azi pe mîine.pingea la asemenea fapte. Ezitam gîndind sa cîstig timp. caci fericirea e insatiabila ca apa sarata a naufragiatului: cu cît bei. Nu sorbi prea însetat din fer icire. sampanie. Cîti oameni se pricep sa dispara cînd trebuie? Adica atunci cînd sînt iu biti. La aceasta a mai contribuit si faptul ca intrasem în vacanta mare si trebuia sa plec acasa. Cine rationeaza în iubire e stapînul celuilalt. acum e momentul. betia triumfului pe oare o încearca b iruitorul. Ceea ce izbute am sa deslusesc clar era doar partea finala. Si daca tot am pornit pe acest drum. Am expediat scrisoarea prin posta si în clipa cînd a lunecat în cutie. s-au iubit si apoi s-au despartit. dar chiar primejdioase ? Da. Ma întrebam: îmi va scrie Mihael a sau va veni la mine? Are sa ma acopere de reprosuri amare. Voi ma sarbatoriti.. sarmana. restaurantului îmi arunc ase cu fulgere în ochi si tunete la gura. E asa de firesc. Vrei sa te muste sarpele gelozie i. Ispraveste cu Mihaela înainte de a face cunostinta cu serpii paradisului ei. invective. simteam plutind în juru-mi primejdia de a fi prins în mrej e. lacrimi. Mi-am adus aminte de o nuvela citita cîndva. probabil lipsea curajul. Du-te si cauta alta femeie. Tot asa avea sa se întîmple si cu Mihaela? Cine ar putea sa prevada? În orice caz. cu atît îti creste setea. asta era. Adica întreg cortegiul de implorari care îmi gîdilasera placut orgoliul de atîtea ori în astfel de împrejurari. fara menajamente si compromisuri. poimâi ne. dupa despartire. În plina dragoste! Lovitura trebuie sa cada ca trasnetul! Acel mai tîrziu e fara hotar. daca voia neaparat sa-mi ceara deslusiri ma gasea acasa în fiecare dupa-amiaza. ura si dispretul ei total ? atunci. reprosuri. De fapt. toasturi! Maestrul s e ridica si. stimati. Dupa ce ai gustat din mierea ei. ce mai astepti ? Paradisul n-are numai un sarpe. Un scriitor ajuns în culmea gloriei e s arbatorit de prietenii si admiratorii sai. ci mai multi. înjosiri. Dupa cîteva zile de asteptare raspunsul înca nu sosise.. între suisul luminos si coborîsul sumbru? Asta e marea arta. De aceea trebuia lucrat repede. nes tiut de nimeni. ca de obicei. Nu încapea îndoiala. am simtit o uso ara strîngere de inima. o sa-mi arunce în fat . care scoboara în mo cirla cerul dragostei? De ce sa astepti muscaturile înveninate ale serpilor de car e pomeneam adineauri si sa nu ispravesti în plina stralucire? .

Dupa asta îmi .a toata mîrsavia purtarii mele. e limpede. sau poate pentru ca nu m-asteptasem. Ce-ti pasa tie. Nu . îti lipsesc maril e resurse pasionale ". dulcea ei otrava se revarsa ca un val asupra-mi si-mi inunda gândurile. ma obseda mai mult decît m-as fi asteptat. Mereu ? tacere. în alt mediu. Mihaela era în mine atotstapîna. ca si cum ace st fapt ar fi fost ceva obisnuit. Asa fac de regula fetele cînd epuizeaza toate mijloacele de salvare a despartirii (desi în fundul inimii ar voi sa le lase amantilor. Numai Mihaela singura proceda altfel. Si poate as fi înfruntat-o.. Si abia acum vine despartirea adevarata. "Daca Mihaela o fi acum în bratele altuia?" Simpla insinuare a unui astfel de gînd îmi turna otrava în sînge. ci chia r dinauntrul meu. fara vise. Si totusi. simteam în carne coltii înveninati si durerea toata se aduna la inima. ma oboseam fiziceste si noaptea dormeam bustean. am strigat scos din fire s i am plecat acasa la tara. nu m-ai iubit. Nu ma asteptam ca ea sa primeasca vestea cu atîta indiferenta. Daca m-ai fi iubit cît de putin. drept amintire) . Mu nceam în gradina. ma lasam prada vrajei. în orice caz i-as fi opus o dîrza rezistenta. Nimic! Nici un semn de viata. rostul primei scrisori ca o simpla încercare de a-i veri fica simtamintele. le îndruma spre ea cu a cea forta cu care gravitatea atrage lucrurile spre centrul pamîntului. ma va implora sa n-o parasesc? La drept vorbind. Tu nu p oti sa-mi dai dragostea dupa care alerg. ea nu moi avea ce sa-mi ofere. ca sa vezi ce s-a întîmplat cu mine. Tacerea ei îndaratnica. Cîteva zile n-am îndurat aproape deloc amintirea ei si eram vesel din cauza asta. Sau ma dispretuia atît de total încît nu ma socotea vrednic sa-mi adreseze macar un cuvînt? O fi gîndit poate în sinea ei: e un om de nimic. care ai o inima de piatra. Degeaba cautam sa ma eliberez de obsesia amintirilor scriind primele ca pitole ale unei lucrari juridice pe care o concepusem. nadaduiam sa sugrum tot ce mai ramasese viu din dragostea mea. ar fi avut la îndemîna un pretext: putea sa-mi ceara înapof lucrurile r amase la mine.. îmi pasa mie. Nu se arata si nici nu scrise macar un rînd. decît sa aleaga calea scrisu lui. sapte. Dar timpul curse ca apa rîului si Mihaela nu se arata. Munca aceasta se dovedea un paleativ fara nici un rost. conchideam. Nu teai clintit însa din loc. tineam cu orice 88 pret sa primesc o stire din partea ei. îmi tiuia în urechi obsedant: sapte. La urma urmei. E mai sanatos asa. în orice termeni ar fi fost conceputa. era sara ca lipita. Mihaela îmi polariza gîndurile. hotarît lucru. Pentru ce tacea? O apucase din nou semetia de odinioara pe care i-o îndurasem atît d e greu? Voia sa ma învinga cu aceasta îngrozitoare arma? Dar uita ca acum jucam amîndo i cu rolurile schimbate. cu alti oameni si alte preocupari. de fiecare zi. dar ea ? oiudat ? nu venea din afara. atunci cînd o saru tasem întîia oara pe scara mansardei. Acea sta nesabuita necesitate care mi se înfipsese în creier. alte zile scurse încet. m-as înjosi ocupîndu-ma de el doua minute. dupa primirea scrisorii cu pricina. Neavînd încotro. ai fi alergat ca o neb una. Îi explicam. în saptamâna urmatoare. Faptul ma puse pe gînduri. lung. de asta data. dispretuitoare. retraiam nebunia posesiunii sau ma înfioram de stri gatul ei: "As vrea sa-ti intru în sînge!" Aceste putine gari din calea fericirii noastre aveau un farmec inedit pe care nu -l descopeream decît foarte tîrziu. Însa. O vedeam cu spaima pe fata. tacere! ? Ei bine.. "Si iata. în pofida acestor constatari.. duca-se la naiba aceasta fiica a Sfinxului. nesfîrsit. de dragostea me a? Si daca tie nu-ti pasa. îmi daduse totul. Ma simteam d ezarmat împotriva acestei atractii coplesitoare. m-a împins sa-i scriu din nou. Saream în sus ca muscat. III Acolo. credeam mai degraba ca are sa vina. adevarul a iesit la iveala ca untdelemnul deasupra apei. acum când îmi dau seama cît de indiferent eram pentru tine. Alta asteptare încordata. pentru ca. sapte! de la cazinoul din Constanta. Va sa zica prea putin îi pasa de ruptura.

în orbire. Gîndurile se hartuiesc între ele cîineste. Cui pe c ui se scoate!" Nu-mi paru rea ideea. pentru care motiv sa n-o iau? Fusese o fata cuminte pîna la mine.. pentru a se razbuna. Timp de doua saptamîni i-am facut o curte asidua si am cucerit-o fara bataie de cap . eu îi spun eam Lena) nici nu voia sa auda. În definitiv.. Pe cîmpul de batalie mor în încaierare zeci si sute de gînduri. abulice. În odaia ei faceam întuneric bezna. Or. Si înca nu aveam certitudine a unei infidelitati. Poate ma i vîrtos decît mine. Putin scunda. "N-ai decît sa faci si tu acelasi lucru. Atunci. o visare oirentala. îmi spuse pe sleau: ? Tu iubesti pe alta. orice. pe lumina. Cînd u nul cade trasnit se iveste cu iuteala fulgerului altul mai puternic si-i ia locu l. pentru ce parasisem pe Mihaela? Ce anume ma determinase sa fac acest pas necugetat? Îmi era frica de ea. 90 Efortul de a o înlocui în acest chip era mare si-mi cerea straduinte prelungite. am simtit ca se sfîr sise farmecul care dadea viata acestei legaturi auxiliare. La ce bu n? Din clipa cînd Lena îmi dezvalui brutal jocul meu subconstient. f usese a mea. învinge si pune mîna pe frîne. Lena simti jocul meu. Facusem de cîtva timp cunostinta cu învatatoarea cea noua din sat. La început învatatoarea (o chema Elena. Dar mi-iam dat seama ca noua mea legatura nu era decît o prelungire a dragostei cu Mihaela. care. pentru ca nu-i placea. micsorînd din ce în ce teritoriul ocupat de Mihaela. asta-i! Uluiala mea (caci într-adevar a fost o uluire) lua proportii aitît de neasteptate. cu armele logicii. dezlantuind o adevarata rascoala în fiinta mea. pentru ce provocasem ruptura prosteste? Ca sa n-ajung sa-mi pierd capul si s-o iau de nevasta? La urma urmei. frica de dragostea ei atotputernica? Ma temea m sa n-ajung sclavul Mihaelei? Ce ratiune avea teama asta obsedanta? Ea ma iubea (de asta eram sigur). Dupa înfrîngere. putin grasa. fara a conteni vreodata? Astfel un gînd îmi sugera cu cruzime: "Daca. si femeile ca ea nu se dau decît aceluia pe care-l iubesc. interveni numaidecît: "E o femeie demna. luptînd sa cucereasca postul de comanda. comite cele mai irationale fapte". Din toata fiinta ei se desprindea o lenevie. O noua legatura îmi va umple vi ata sufleteasca. Mihaela si-a gasit un. amant?" Un altul.. haita gîndurilor asmutita de simtiri se napusti mai salbatic asupra-m i. Si astfel mi-o închipuiam tot pe ceala lta. invocând un motiv de circumstanta. de vreme ce toata faptura mea o dorea). care în fond nu-mi displacea. ale intuitiei s au învatatura experientei care se sfîrseste ca sa reînceapa iarasi de pe aceleasi pozi tii sau de pe altele. dar pîna la sfârsit se obisnui si cu aceasta ciudatenie. Nu m-a uitat înca. eu nu stiu daca o iubeam (poate ca o iubeam. era frumoasa. cu ochii langurosi. Desi simplista. am daruit învatatoarei o st icla din parfumul pe care-l obisnuia Mihaela. As fi putut tagadui foarte bine. potrivnic. impunîndu-i aproape sa-l întrebuinteze . pîna acum n-a avut timpul material ca sa înceapa o noua iubire". nascut di n viata celorlalte si chiar în timpul ostilitatilor. Si apoi ne iubeam si asta era principalu l.. nu numai pentru ca n-o vedeam. încît nu numai ca nu i-am raspuns ca sa ma apar. Era o fata fara îns usiri deosebite. pe Mihaela. pîna ce unul.veneau gînduri mai bune: "Nu se poate. ci pentru ca acest obicei de a s tinge lumina era al ei si o definea. Poate si ea se zvârcoleste asa cum fac eu. într-o buna z i. Mai mult decît atît. E una din absurditatile femeii. dar am mers pîna acolo încît am luat-o la fuga ca un hot descoperit asupra faptului. De atunci n-am mai revazut-o. Gaseste o femeie si înlocuieste-o. trebuia sa încerc. Daca vrea sa se razbune. Asa ca. inteligenta (chiar sclipitor de inteligenta). În orice caz. cu gesturi moi. razbunarea tine loc de orice. "Nu-i un motiv. . culta. cu instinctul ei de femeie. A vea în plus nenumarate însusiri sufletesti. Ei îi placea iubirea. Cine va putea sa descrie cîndva acest razboi tacut. pentru ca (a spus-o chiar ea) m-a iubit mai mult decît am iubit-o eu". Era o alinare superflua care-mi ungea rana cu alifie.

dormea înca la vremea prînzului. Un argument neasteptat veni sa-mi rastoarne. o usurare. Numai Charlot era acasa. pentru ca principalul se facuse deja. Ghinion: era în provincie.. Asta era esential: restul avea sa urmeze de la sine. ea tot asa. L-am lasat în pace sa-si continue somnul si am plecat cu nelinistea în suflet. As fi vrut sa-i scriu Mihaelei. Totusi. drept nora.. Ma pastea însa nenorocul. poate. ca nu întâmpinam nici o împotrivire launtrica punînd aceasta problema a însuratorii. Din cauza ei ma trezeam. Rita îmi dadu de veste ca fiica proprietarului plecase la ma re. Angajat în aceste preocupari m-am întors în Capitala decis sa ma împac cu Mihaela. sc himba multe lucruri. Nu era nimeni pe-acasa la ora aceea. pîna ce ne vom acorda reciproc însusirile: Daca convietuire a noastra înfrunta mai departe vremea. era indiciul cel mai sigur ca ne-am casator it. gata sa se prabuseasca. ideea casatoriei pierdu o buna parte din teren. dad u drumul glasului: ? Mansardistii nostri sînt plecati toti în par. Din G ara de Nord m-am dus direct la fosta mea locuinta din strada Amzei. Nadajduiam ca îi cunoaste adresa. cu hotarîrea zdruncinata. Aveam o cariera buna în perspectiva. Saptamînile urmatoare. nu raminea decît sa mi-o descopere întîmplarea. "Nu te pripi ? îmi sugera monologul interior. Nu raspundea nici unul. uneori. Daca n ici asta nu stia unde sade Mihaela. sa-i aduc la cunostinta hotarîrea mea. Inima îmi batea navalnic. daca n-am de gînd sa ma capatuiesc odata.Am observat. de cîteva ori. îl amî-nam doar. Cred ca n-ar fi av ut ce obiecta daca le aduceam pe Mihaela. Mi se ridicase parca o greutate de pe suflet. cerule? Si mai cu seama pentru care pricina? Am batut pe la usile colegilor.. Luasem plic si hîrtie. hotarîrea coapta si ma conduse la un compromis. înca o data. Dar timpul nu sade pe loc. Numai eu am ramas sa ma prajesc aici toata vara. Va sa zica se mutase Mihaela? U nde s-o fi mutat. prietena ei. Pe usa odaii unde locuia. ? Dar. Un fior rece ma spinteca de sus pîna jos. ? Ce-or fi patit de s-au mutat? l-am descusut mai departe. Se parea ca ajunsesem la solutia cea mai buna. De ce atunci rezistasem cu atîta înversunare contra acestei s perietori închipuite. Acceptarea acestui gînd îmi pricinui o destindere. aparuse o carte de vizita cu nume strain. sta ruia o teama nedeslusita." Nu i-am scris.. ? Aia mica (era vorba de Mihaela). ? Apoi au plecat "contesele de Vilafranca". Dar teama aceea subconstienta îmi paraliza tentativa. l-am întrebat cu intent ie. voi da cu ochii de Mihaela. trei. Luptam înca. M-am gîndit atunci la Cici. cu o sumedenie de argumente nod (izvorau potop) zidaria surpata si reuseam s-o consolidez. Trecerea pe la ofiterul starii civile nu mai însemna în cazul acesta decît o simpl a formalitate. . doi. încolo. avînd p resentimentul ca se întâmplase ceva grav. eram gata sa încep. I-am mai pus cîteva întrebari ca sa aflu adresa Mihaelei. Slabise ca o scîndura . sa-i fac o bucurie. dar Charlot habar n-avea. În orice caz avea m un punct de plecare cîstigat: hota-rîsem sa ma însor în principiu. peste un an devenea profesoara. cu surprindere. colega de la Drept (aceea care mi-o prezentase în seara balul ui medicinistilor). si pe ea as fi putut s-o întreb deschis. Chibzuieste pe îndelete. Chiar parintii ma isc odisera.? Era doar atît de simplu s-o iau de sotie. Unde s-o gasesc în necuprinsul Bucurestiului? Pe cine sa întreb unde sade? Cine ar p utea sa-mi îndrepte pasii pe urmele ei? Am cautat pe Aurora. Nu calcasem cu piciorul pe la mansarda de cîteva luni si aveam impresia ca trecusera de-atunci ani întregi. cuprins a de emotie ca. gata. ce noutati? Am vazut ca aveti un chirias nou. trebuie sa adaug ca îndaratul acestei bucurii. Daca între timp ea si-a mutat gîndul si ramîi descoperit? Tatoneaza mai întîi în ce ape se scalda si apoi . Cam morocanos ca-i tulburasem bunatate de somn. nu renuntasem la proiect. care lucra mocnit. nu-i prea pria atmosfera. Judecam astfel: ? De ce sa ma însor de pe acum cu Mihaela? Cine ma zoreste? Voi continua sa traiesc cu ea un an. Bineînteles. Recladeam.

o minune.. afla ca sora mea treb uie sa nasca. ? Asadar. Alexa refractara acestui proces de adaptare s-a asezat direct pe scaun si cu un gest autoritar ma invita sa stau pe alt scaun.. Ce era de facut? Sa astept asa sine die? Pîna cînd? N-aveam rabdare. Alexa. singura care o puteam ajuta. ca stiu ce spun. Hoinaream. asa de neasteptat!. Cînd am aflat era prea tîrziu. nu-ti fac nici o imputare pentru . Si iata-ma fata în fata cu. Apoi zise: ? Cred ca banuiesti motivul pentru care ma aflu aici. mai ales o femeie. Orice fata pe care o zaream de departe mi se parea ca e ea! Sd tresa ream cu sufletul la gura. facând un gest involuntar de surprindere. Aceasta e situatia. Dar mai înainte de asta. surorile Deleanu. ? Am dus-o la un medic. În cele din urma ini-am dat seama ca e pur si simplu stu pid ceea ce faceam. Dupa cum vezi. ? Pe mine ma cautati? am îngaimat cu glasul pierit... ? Vorbiti serios? Cum s-a întîmplat? Alexa avu un surîs acru. Pot sa intru? N-a asteptat s-o poftesc. ca un comandant de osti. ironic. nadajduind absurd ca as putea s-o întîlnesc din întîmplare. Alexa a confirmat plecînd capul.. Cum sa fie ea? Dar cine alta? Care din cunostintele m ele stia unde stau si venea sa ma caute? Am iesit în antreu s-o întîmpin..) Mare greseala! Cauta si împac-o! O fata ca ea nu gasesti d e doua ori. rubedenie cu noi. De aceea gasesc ca-i potri vit sa intru de-a dreptul în chestiune. în fata ei.) Poate plecasera si ele. nepoate. stia numai ca ne-am certat. ? N-o fi Mihaela? Pe loc am respins ipoteza. Si astfel întarîtat de marele ei pret. Colesiu cu care îmi împarteam u rîtul (Veverita si Urangutanul erau si ei plecati) ma mustra mereu: ? Rau ai facut. trebuie sa nasca? am îngaimat îngrozit. Oricine intra într-o încapere st raina.. Ei bine. Dar unde s-o caut? Cum sa dau de urma ei? Epuizasem toate mijloacele omenesti si asteptam acum sa-mi vina în ajutor o întîmplare cereasca. Nu s-a putut. Era voluntara. nu-i spusesem adevarul. Am îndurat greu sageata. într-atît ma uluise surpriza. ? Ai stiut.Ce fel.. ca v-ati certat. care ar fi ajutat-o cu orice risc. N-am recunoscut-o decît dupa cîteva clipe. pîna acum. în camera mea pustie. Ciudat! De unde izvora încrederea asta oarba în hazard? Si într-adevar. IV Menajera lui Colesiu ma anunta într-una din zile: ? Domnule Tudor. buimac. toata ziua pe strazi... frînt de oboseala. vreau sa-ti vorbesc. ? Nu-i nevoie! Am ghicit din tresarirea dumitale. (Nu stia. ? Cred ca în privinta asta dumneata trebuie sa stii mai bine decît mine. vreau sa-ti pun o înt rebare: ? Va rog. se întîmpla ceva n easteptat. îmi împlînta cutit e în rana. chiar martiala. trebuia s-o gasesc cît mai repede chiar daca s-ar fi refugiat la capatul pamântului. va cauta o doamna. Reveneam acasa. ? Habar n-aveam! Va dau cuvîntul meu de cinste. o examineaza sumar transformînd-o la dimensiunile sale. ? Da. Mosneagul descoperindu-i valoarea pe care orbirea mi-o minimalizase.. sora Mihaelei. Am zvîcnit ca la atingerea unui curent electric. toata lumea parasise Capitala ? gonita de arsita? (Era. ca Mihaela e însarcinata? M-am uitat la ea îngrozit. îmi dublam si triplam eforturile de a o gasi. Tra snet ca din senin! M-am uitat lung la ea. într-adevar. Nu te uita asa la mine. pe la sfîrsitul lui august. ? N-a încercat sa scape de sarcina? ? S-a ferit de mine. A patruns în camera cu pasi siguri si aer de stapîna..

Asadar. iar eu i-am sarutat mîinile coplesit de fericire. A fost o fata c instita si nu merita situatia pe care i-ai creat-o.ca ai abuzat de nevinovatia ei. Va las timp pâna diseara . Apoi. Am lasat în plata Domnului toate considerentele cu si fara rost si m-am repezit la cea mai apropiata statie de taxiuri. pus pe destainuiri. din drag oste. Cum sa descriu uimirea si bucuria bietei fete batrîne? M-a îmbratisat cu ochii în lacr imi. care facu sa mi se umezeasca ochii. rev enisem în Capitala. ma gîndeam sa ma însor cu ea. stiind ca sînteti ca si mama Mihaelei. pentru ca o convietuire împotri va sentimentelor dumitale nu-ti impune nimeni. Acum sînt hotarît: nu vreau o casatorie de convenienta. e adevarat ca între noi a existat o legatura. Alexa surîse muscator. ? Habar n-are ca ma aflu aici. Cred ca ar prefera sa i se întîmple orice. Si. Am condus-o cu privirile pîna s-a facut nevazuta pe dupa coltul strazii. daca ai simtamînt omenesc. vin si te într eb: stii care este datoria dumitale? ? Datoria mea? Ce vreti sa spuneti? ? Am pus o întrebare clara. i -am marturisit într-o avalansa de fraze cît o iubeam pe sora ei. ? În ce fel s-a facut vinovata fata de dumneata? ? Nu mi-a raspuns la ultimele doua scrisori pe care i le-am trimis si asta mi-a dat sa înteleg ca nu mai tine la mine. Dupa asta. poate urmaresti o situatie. Mai repede ar fi amutit decît sa rosteasca numele aceluia cu care a avu t legatura. apoi a plecat cu inima mai usoara . trebu ie. Daca esti om de onoare. Cu toata minciuna grosolana. ? Domnisoara Deleanu. Ce-mi raspunzi? ? Primesc! Alexa se ridica si-mi întinse mîna. La ce bun? Eu sînt mama ei de cînd am pierdut-o pe mama noastra adevarata. chi ar înainte de a veni dumneavoastra aici. se întîmplase minunea pe care o asteptam cu o încredere atît de nejustificata. sarmana! m-a îndemnat Alexa. Din anumite motive . domnisoara Alex a. Chiar merg mai departe si va marturisesc ca si acum tin la ea si daca ne -am despartit vina e numai a Mihaelei. Si vrednica femeie mi-a spus unde se mutasera. ? Atunci de unde ati aflat adresa mea? ? Am pus mîna pe doua scrisori. Poate visezi o partida bogata. ars de dor. Voi cauta sa ma apropii de Mihaela. si acum. de data asta cu consimtamîntul dumneavoastra. ai obligatia morala de a repara tot raul pe care l-ai facut. Asadar. ? Du-te la ea si linisteste-o.. asta n-o pot t agadui. de vreme ce ati venit aici as vrea sa nu va para rau de ce le ce s-au întâmplat. (mi-o apropiam spunîndu-i Alexa în loc de Deleanu). cînd pe Mihaela o pîndeste dezonoarea. Sînt cel dintîi care ma bucur. apoi straduintele de a o rega si cu orice pret. ? Mi se pare ciudat ca nu ti-a raspuns la scrisori. ci una adevarata. e vorba de o casatorie de convenienta. pentru a da o legiti mare copilului. trebuia s-o prevad macar ipotetic. de cît sa fie umilita astfel. Poate a fost un rau. am continuat: De altfel. ? Domnisoara Deleanu. cum. în ruptul capului nu m-as fi gîndit la interventia Alexei si la situatia în care se afla Mihaela. dar de atîtea ori raul aduce binele! Un luc ru as vrea sa va rog: sa nu-i spuneti Mihaelei ca m-ati gasit. N-ai însa dreptul sa zdrobesti o viata pentru aceste ambitii.. ? Ma rog. Mai mult: nici nu-i trece prin minte ca te-am des coperit. Ea nu trebuie sa stie ca între noi a intervenit o învoiala. va cer mîna ei. desi. pesemne ultimele. Apoi. cum vedeti iesirea din impas? ? Nu-i decît o singura solutie: sa te casatoresti cu Mihaela. apararea mea paru de-a dreptul lamentabila. Nu cunosc intentiile dumita le de viitor. N-ai dreptul sa i-o refuzi. ? Cum nu v-a marturisit chiar ea? ? Nici gînd. Îns . la drept vorbind. ? Esti mai corect decît m-asteptam. dar ti-a jertfit totul. ca adineauri (un surîs care îmi provoca durere fizica). ? Bine ati facut. esti liber sa divortezi. cum o cautasem la vechea adresa. . Dar stateam la îndoiala. Care lucru cîntareste mai mult? Eu nu vreau discutie multa. cuprins de o generozitate subi ta.

Masina gonea destul de iute. a sa m-am agatat de o fraza pe care o citisem cîndva. Usa se desfacu îndarat. ce surpriza pe Mihaela cînd m-o vedea.. Cît trebuie sa fi suferit! Si asta numai din cauza mea. Eram prea sigur de mine. În jurul ochilor se ivisera cearcane vinete. dar nu pe masura nerabdarii mele. ? Chiar la o eroare ai redus dragostea noastra? Se vede atunci cît pret puneai pe dînsa. Am surîs. lasa ? de acum încolo lu crurile se vor îndrepta. Ca un disperat. dar simteam ca-mi fuge pamînt ul de sub picioare. în contrast cu suferinta ei. în obraz: ? Tot ceea ce s-a petrecut între noi a fost o eroare! Eroare? Greul cuvînt mi-a izbit auzul ca un ciocan.. emot iei care ma coplesise. neastîmparul si frenezia ei de viata? Ma duru ca o gaseam asa de schimbata fata de cealalta pe care o pur tasem în mine. rosti Mihaela cu glas poruncitor. Dar am vorb it prea mult si nu-mi face bine. care în clipa primejdiei se agata de un pai. ci a. unde fragezimea. Ti-am mai spus si repet: scrisoarea de despartire n-a fost decît o simpla încer care de a-ti verifica simtamintele..? Strada Sapientei. parea ca ranile ei cicatrizate o adusesera în fata unei hotarîri coapte.. Doamne. iar privirea n u mai semana cu a ei. o jignea chi ar. ? Mihaela. iar în deschizatur a se ivi capul iubitei mele. te rog.. Nu numai ca-mi pierise cu desavîrsire buna dispozitie. Avea fata palida. parca zacuse luni întregi în spi tal. (Gândurile si întrebarile acestea îmi venira si se consumara în mai putin de o cl ipa. ? Dar n-am ispravit eu. totul va merge pe fagasul normal. ? Mîna. ? Ce caut? am bîiguit privind-o lung ca pe o straina. întelegi? Asa cum e odios sa semeni un crin în mocirla. fara îndoiala. Soferul stopa în fata unei case cu mai multe etaje. ? Prefacuta? Nu. De aceea îmi azvîrîi. Unde era Mihaela. îti dai seama ce spui? Tot ce s-a petrecut între noi a fost o minciuna? ? Nici atît: uneori minciunile sînt asa de frumoase! Ceea ce s-a petrecut între noi a fost ceva odios. Ea s-a tras brusc înapoi. În felul cum îl pronuntase. luptând cu moartea. domnule... am sa plec. mai repede.) ? Nu voi pleca de aici pîna nu voi simti în tine pe mica mea Aimée de odinioara. N-am îndraznit sa-i spun Aimée din capul locului. auzind ca-i propun sa ne casatorim. Eram prea bine dispus ca sa ma supar dintr -atîta. Pentru ca un gînd scelerat ma îndemnase sa-i trimit scrisorile acelea blestemate. ? Buna ziua. de ce ma judeci asa de aspru? De ce nu-mi dai posibilitat ea de a repara greseala? ? Sa repari? Acum? Tocmai acum? Si fixînd un punct în spatiu. o capcana pe care ti-am întins-o.. (Credeam ca va face efect.. Era singura scrisoare sincera din cîte mi-ai scris. Ce însemna asta? Se speriase de mine? ? Ce cauti aici? m-a întrebat dupa aceea cu voce aspra. n-o mai cunosteam. necrutator. ? Parca eu spun altfel? Si ti-ai dat seama ca n-am decît dispret pentru tine. Admit ca am comis o greseala cînd ti-am scris scrisoarea a ceea prefacuta. Bineînteles am luat în gluma concedierea. ? Daca judeci sanatos. Nu atît din pricina scarii urcate în graba. dar nu m-ai întrebat pentru ce am venit. Doamne.) ? Nu stiu si nici nu ma intereseaza! mi-a retezat-o brusc. Si cum va sa ri în sus de bucurie. adauga cu un zîmbet dispretuitor: ? Sînt greseli care nu se mai pot repara! . sa pleci. Am urcat treptele cîte trei si a m ajuns în fata unei usi pe care sta lipita o carte de vizita: Alexandra Deleanu. Din cenusa ei s-a nascut alta care vede limpede si judeca sanat os. care nu era a ei. Inima îmi batea sa se sparga.. cu rasuflarea taiata. Dealtfel pentru asta ve nisem. Si c u asta am ispravit. Cum de nu mi-am dat seama ce prapad avea sa se dezlantuie în urma mea! Dar. supta. Am ciocanit discret. draga mea. ca s-o iau în serios. ? Aceea a murit. Te rog sa pleci. S-apoi acel domnule suna atît de strident în gura ei! ? Bine. Probabil ca acest surîs al om ului calare pe situatie care miji imper-tinent pe fata mea o durea.. slobozind un tipat..) ? Te rog. (Cînd o afla ca am de gîn d s-o iau de sotie are sa lesine.

? Exagerezi, Mihaela, nu poate sa fie vorba de asa ceva. ? Dimpotriva, tocmai de asta e vorba. Dealtfel, n-ai sa întelegi niciodata unele lu cruri. Iata de ce e mai bine sa ne vedem fiecare de drum. Te rog, înca o data, sa pleci; sora-mea poate sa Se întoarca dintr-o clipa într-alta si n-as vrea sa te gase asca aici. ? Dar vreau eu. ? Nu înteleg ce mai urmaresti? Nu ti-am dat totul? ? Aimée, draga mea! (Am întins mîinile ca s-o îmbratisez si sa-i spun în clipa aceea: fii sotia mea.) Ea ma respinse cu violenta. Fara sa vreau am surprins în gestul ei o gr imasa de oroare, care îmi sugruma orice avînt. Covîrsit m-am lasat pe un scaun, catînd l a ea cu durere si uluire. Mihaela ramase în picioare impasibila, parca fugise din e a. O tacere grea a coborît între noi ca sa ne desparta si mai mult. Situatia,devenise intolerabila, trebuia întreprins ceva ca sa-i pun capat. Si n-am facut altceva decît sa ma apropii de ea, sa-i iau mîinile si sa-i spun: ? Aimée, vreau sa ne casatorim... Ce-mi raspunzi? N-am observat nici o tresarire pe fata ei, nici o clipire a ochilor macar. Era t oata o marmura pe care n-o muia nimic. ? Sotia ta? Niciodata! striga raspicat, clatinînd negativ capul. ? Niciodata? De ce? Cum poti sa spui asta? Te-am jignit atît de greu? Tacere. Tacea ca piatra, cînd si piatra ar fi trebuit sa graiasca într-o asemenea împre jurare. ? De ce? am întrebat-o din nou, asteptînd raspunsul cu sufletul la gura. Spune, de c e? ? Prea tîrziu! Chiar daca as consimti e tot degeaba. Simt ca n-as mai putea fi sot ia ta. Auzisem limpede raspunsul, dar nu-mi venea sa cred urechilor. Eram prada unei hal ucinatii sau ma voiam asa? Era cu putinta? Îi propuneam casatoria într-o împrejurare gr ea pentru ea si ma refuza cu dispret, tainuindu-si situatia cînd ar fi trebuit sami sara de gît si sa-mi multumeasca fiindca o scapam de dezonoare? Atît de mîndra sa f ie fata asta încît prefera sa îndure orice consecinte decît sa accepte propunerea mea? ? Daca voiai sa ma iei de nevasta, trebuia sa mi-o spui la timp. ? Cînd? la care timp? ? Atunci cînd te iubeam. ? Si acum nu ma mai iubesti? (Numaidecît îmi paru ca-i pusesem o întrebare atît de nepot rivita, stupida chiar.) ? Nu... hotarît, nu! ? Dar te iubesc eu si ai sa ma iubesti si tu mai tîrziu. (Si de rîndul acesta am dat în gropi.) ? Crezi ca pentru o casatorie e de ajuns sa iubeasca numai unul din noi? Doar nai de gînd sa te însori cu un obiect. ? Mihaela, pentru numele lui Dumnezeu, nu pot sa cred ca te-am pierdut. Vreau sa devii sotia mea si pentru asta am venit, ea sa te cer sorei tale. ? Întîi trebuie sa ma ceri mie si pe urma... Daca nu vreau eu, ce poate sa faca sora mea? Trebuia sa-i arunc în fata, salbatic, fara crutare: "Nebuno, gîndeste-te ca esti însar cinata, ca soarta ta e în mîinile mele, afara de cazul daca nu vrei sa ramîi stigmatiz ata în fata societatii si sa-ti creezi dificultati grave angajînd viitorul". N-am facut-o: dadeam în vileag interventia Alexei înlaturînd pîna si ultima frîntura de na dejde ce mai ramasese în picioare. Pe de alta parte, gestul n-ar fi parut ca porne a din initiativa mea proprie, ci îndemnat, chiar impus din afara., adica despuiat de orice prestigiu. Asta mai lipsea s-o afle, ca sa prabusesc singura sansa de înt elegere. Dar ceea ce ma contraria mai mult era faptul ca Mihaela nu-mi pomenise înca nimic de sarcina ei. Îsi ascundea taina cu o mîndrie uluitoare, cînd ar fi putut s-o specule ze în favoarea ei, adaugind: "Uite, sînt gravida, iar tu esti tatal copilului pe care-l port în pîntece, prefer însa dezonoarea decît sa ma marit cu tine." Impasul în care ma aflam era pîna una-alta fara iesire si a rezolva ceva în aceste con ditiuni parea iluzoriu. De aceea i-am spus: ? Te rog nu-mi raspunde acum! (Ge caraghioslîc: o rugam sa-mi raspunda si, cînd îmi ra

spundea, îi ceream sa amîne raspunsul.) Acum esti prea pornita împotriva mea. Îti dau rag az sa te gîndesti, sa reflectezi, sa cântaresti pe îndelete. Mai astept o sap-tamîna, do ua, o luna, cît vrei. Nu trebuie sa ne pripim cînd e vorba de o hotarîre ca asta. ? Hotarîrea mea e luata de mult si va fi întotdeauna aceeasi. ? Nu anticipa. Poate ca te îmbunezi cu vremea, adica te întorci la sentimente mai bu ne. N-as putea sa vorbesc cu sora ta? ? La ce bun? Ea nu poate schimba nimic, nu poate trece peste vointa mea. ? Bine! atunci ma vad silit sa renunt la un rezultat pentru astazi. Revin saptamîn a viitoare. La revedere... Am coborît scarile cu un munte în spinare. Pîna acasa, mutilat de prapadul revederii, n -a fost chip sa mai leg o idee. Simteam o imperioasa nevoie de a fi singur si in trînd în odaie am nimerit drept în pat. Pozitia orizontala, cu mîinile reazem sub cap, îmi dadea parca senzatia unei usurari. Trebuia sa chibzuiesc ce aveam de facut, cum sa ies din acest îngrozitor impas. E adevarat, o jignisem destul de grav pe Mihaela parasind-o fara nici un motiv, du pa ce îmi daduse atâtea dovezi de dragoste. Ea nu-mi reprosase, dar, desigur, gîndea c a o luasem drept o femeiusca usoara, careia, dupa ce te saturi, îi dai cu piciorul, ca unui lucru nefolositor. Si cine îndraznise sa comita aceasta faradelege? Cine îi amagise simtirea cu o ploaie de cuvinte nesincere? Cine s-a înduiosat cu ipocrizie de tragedia ei familiala faga-duindu-i s-o apere de orice napasta? Cine i-a jur at, numai într-o noapte, de mii de ori c-o iubeste? Cine a izbutit prin ingenioase tertipuri sa se strecoare în sufletu-i ca sa-i jefuiasca? Acela eram, bineînteles, eu. Judecind la rece, Mihaela avea dreptate cu carul sa-mi întoarca spatele si mai mult decît atît ? sa se razbune pe mine. Mai ales ca roata se întorsese în favoarea ei. Putea foarte bine sa rationeze astfel: Ah, ticalosul, a revenit la sentimente m ai bune, acum vrea sa ne casatorim. S-o creada el! Daca ma iubeste, se cheama ca justitia imanenta l-a pedepsit. Nici nu-i doresc o pedeapsa mai mare... ...Vezi, eroarea mea pornea de acolo ca socoteam pe Mihaela plamadita din acelas i aluat ca fetele dinaintea ei care, dupa ruptura, încercau sa-mi schimbe hotarîrea u milindu-se în fata mea, plîngînd (nelipsitele crize de lacrimi), acoperindu-ma de repr osuri si ocari. Un singur gest din partea mea ar fi fost de ajuns ca sa le împac. Nu-l faceam, evitînd întoarcerile, si apoi venea timpul, care vindeca ranile. Asa se întîmplase cu vaduva, cu Dolly, cu Ninon, cu poloneza, cu toate. Singura Mihaela nu catadixise macar sa-mi raspunda, necum sa ma roage ca sa n-o parasesc. Îsi închisese durerea si revolta în ea, suferise cumplit (dovada slabirea ei înspaimîntatoare), fara sa-mi adreseze un cuvînt; se ivise sarcina aceea neasteptata si ea tacea mereu, cu îndaratnicie, preferind sa piara de rusine decît sa se înjoseasc a cerîndu-mi s-o ajut. Ramasese asemenea unei naufragiate pe o insula pustie. Cui s a-i ceara un sprijin, caci nu se putea destainui nimanui, si totusi nu apelase l a mine. Fara îndoiala as fi scapat-o de sarcina si daca n-am facut-o la timp (si n u din vina mea), voiam macar acum sa îndrept tot raul cerîndu-i sa-mi fie sotie. Dar ea-mi opunea un nu categoric, crispant, definitiv. M-am umilit pentru prima data în fata unei femei... Si daca as fi cîstigat macar cev a cu pretul acestei umiliri! Nu, umilirea nu merge mîna-n mîna cu biruinta. Desi aveam uneori porniri de revolta împotriva Mihaelei, ele nu tineau mult si, cînd îmi revenea luciditatea, începeam s-o pretuiesc, s-o admir chiar pentru atitudinea ei intransigenta. Ah, draga de ea, era demna, dintr-o bucata, si bucata aceasta avea taria otelului. Facuse o greseala cedîndu-mi în afara casatoriei, dar stia sa îndu re consecintele cu fruntea sus. Remarcasem cu surprindere ca ideea casatoriei cîstigase în mine un teritoriu conside rabil. Fusese de ajuns o interventie din afara (a Alexei) ca sa înlature orice pie dica. Fara acel îndemn exterior poate as fi ezitat, mai aveam înca rezerve de facut, dar toate acestea disparusera brusc, cînd mi se pusese în vedere ca aveam de îndeplin it o datorie de onoare. Desigur, un compromis. Daca nu mi-ar fi placut s-o iau p e Mihaela, chestiunea datoriei de onoare nu rn-ar fi stînjenit nici cît negru sub un ghie. De la un timp am început sa vad cu alti ochi situatia în care fusesem pus prin refuz ul atît de categoric al Mihaelei. N-o mai consideram atît de grava, ba, din contra, privind dintr-o anumita perspectiva ea prezenta unele avantaje pentru mine. Ce as fi spus, de pilda, daca în urma celor întîmplate, Mihaela mi-ar fi sarit de gît cînd

i-am propus casatoria? Fara îndoiala, as fi pretuit-o mai putin decît o pretuiam ac um, desi la una ca asta ma asteptasem oricum. Înlaturam din capul locului banuiala ca în atitudinea ei ar fi ceva preconceput, în sensul ca-mi întindea o cursa. Nimic n u fusese pregatit, habar n-avea ca voi reveni pocait, cu cenusa pe cap. Nu, Miha ela era deschisa, franca si nu se preta la jocurile vicleniei feminine. Aveam nevoie de Alexa. Trebuia sa stau de vorba cu ea, sa-i comunic, în primul rînd, rezultatul întrevederii si, în al doilea rînd, sa chibzuim împreuna ce era de facut. Ac um. Îmi devenise aliata si luptam cot la cot pentru a muia îndîrjirea Mihaelei. Poate avea o parere, o solutie, oricum, ea era aceea care trebuia sa aduca pe sora-sa la sentimente mai bune. I-am scris cîteva rînduri la serviciu, ca vreau s-o vad cît se poate de repede. Cum a primit scrisoarea mi-a telefonat si ne-am întîlnit în aceeasi z i. Punînd-o la curent cu cele întîmplate, m-am mirat ca nu citeam pe fata ei dezaprobar ea mult asteptata. Mi-a spus raspicat: ? E prea mîndra, trebuie s-o luam cu duhul blîndetii. Pîna la urma n-o sa aiba încotro. Dealtfel, în situatia ei, nici nu are de ales. Am pus în aplicare un plan de lucru bine organizat, cu staruinte zilnice, corespond enta asidua si interventii de-ale rudelor. Dupa un timp Alexa începu sa arate îngrij orare: ? E nemaipomenit ce se întîmpla; Mihaela opune o rezistenta inexplicabila. Nu vrea sa auda in ruptul capului de maritis. Nu o singura data mi-a spus: mai bine moarte a decît o casnicie în asemenea conditiuni. E de ajuns sa deschid vorba ca ea sa palea sca, s-o apuce un tremur nervos. Ascultam îngrozit, mi se parea ca-i vorba de altcineva, nu de Mihaela. Si totusi.. . ? S-ar marita cu primul venit, spunea Alexa, oricine ar fi si oricum: urît, sarac, numai s-o vrea, dar cu dumneata ? nu. Si probabil are sa-l gaseasca. Altfel, zi ce ca stie ce-i ramîne de facut. ? Se gîndeste la sinucidere? ? Vezi bine. Asta ma îngrijoreaza mult. Dupa ce am atîtea necazuri pe cap trebuie de -aici înainte s-o supraveghez îndeaproape. Cu adevarat, lucrurile se înrautateau din ce în ce. Chiar Alexa. femeia calita, care luase aprig viata în piept, îsi cam pierduse cumpatul. O ascultam, mai mult întelegeam intuitiv ceea ce spunea, pentru ca gîndurile mele zbu rau în alta parte si nu puteam sa prind decît crîmpeie din frazele ei. Si starea asta de golire si apasare nu ma parasi tot timpul. Dupa cîteva zile, am primit un bilet din partea Alexei: "Nici o îndreptare, îmi scria. Dimpotriva, s-a mai întîmplat ceva nou care agraveaza sit uatia. Un tînar, nu stiu prea bine ce-i cu el, de unde si cum a rasarit, o cere de nevasta. (Citind: un tînar, am vazut cu ochii mintii pe individul cu care o surpr insesem stînd de vorba în holul hotelului, la Constanta.) Mihaela e dispusa sa-i mar turiseasca adevarul si daca el îsi mentine hotarîrea, atunci..." ? E o nebunie! am gemut ca si cînd o mîna criminala îmi înfipsese un cutit în piept. Nu vo i îngadui niciodata una ca asta! Mai degraba se va prabusi pamîntul în neant, decît sa f ie Mihaela a altuia. N-aveam timp de pierdut. Am iesit afara în strada urmarit parca din spate de-o arm ata de ucigasi. Nu era greu sa opresc o masina, dar inertia în care as fi fost sil it sa stau pe pernele ei nu cred ca puteam s-o îndur. Mie îmi trebuia goana, miscare , risipa de energie, istovire fizica. Ma loveam uneori de trecatori, care întorceau capul dupa mine, mirati parca ar fi avut de-a face cu un nebun scapat din balam uc. Nu ma sinchiseam ? ce-mi pasa de ei? Ajuns la locuinta Mihaelei, am urcat sc arile tot în fuga sarind vijelios treptele, amenintat în fiecare clipa sa-mi rup gîtul . Am batut puternic în usa, gîfîind, cu sufletul la gura. ? Cine e? rasuna o voce. ? Eu, deschide! O femeie înalta si voinica (un adevarat Goliat) se ivi în prag si ma cerceta ca pe o dihanie. ? Ce, vrei sa spargi usa? Mai încet nu stii sa bati? ? Scuzati, n-am stiut ca... ? Pe cine cauti dumneata? ? Nu sta aici domnisoara... domnisoara... cum îi spune?!

îmi muie ca prin farmec îndîrjirea. Si tot asa m-am cufundat usor. privindu-ma cu dispret. am avut pofta sa rîd putin de ri dicola întîmplare. adica exact invers de cum procedasem la etaju l cu bucluc. (M-a mirat lucrul acesta ? cum. Pentru ca.) Mihaela.Buimacit de surpriza ca nimerisem în alta parte. Cel mai cuminte lucru era s-o iau cu binele (sau cu du hul blândetii cum spunea sora-sa). "De aici. Mihaela s-a asezat pe scaunul de la m asa ei de lucru. baietele. Am ciocanit sfios la usa Mihaelei. Înca. s-o acopar de mustrari pentru îndaratnicia ei si mai cu seama pentru ceea ce îmi des tainuise Alexa. dese-nînd cu creionul figuri pe o foaie d e hîrtie. îmi miji prin cap un gînd nastrusn ic. ca aici nu sta nici o domnisoara. ca sa nu stric totul printr-o nechibzuinta. Cred ca pîna jos sa tot fie cincisprezece metri. con vingatoare. repetînd si rezultatul pîna la urma. . nu sa dau asa buzna peste ea la voia întîmplarii. am avut un lapsus penibil de memorie." Mi-am închipuit actul sub toate aspectele sale posibile. strasnic loc pentru sinucidere. se juca. M-am raz-gîndit însa ? venisem doar sa rezolv o problema de viata si moarte.. nu socoti potrivit sa deschida ea cea dintîi vorba si s-apuca sa ra sfoiasca o carte parînd ca ma ignoreaza. Patania . fara sa se uite la mine. sa-i trezesc. Gresisem etajul. Între noi coborîse o tacere de plumb. decisiv. Astepta probabil sa deschid eu întîi gura. Ma framîntam pe loc. îi urmaream fuga nebuna pe scari. Tacînd însa.. Mi-am facut de lucru privind absent. am vazut pe masa un vraf de carti si caiete. m ai avea ragaz sa-si prepare examenele?) Intrînd în odaie m-am simtit întrucîtva stingher.. Nu-mi aminteam num ele Mihaelei. Urcasem la al patrulea si Mihaela locuia la al treilea. ? Cata-ti de drum. Am coborît scara încet. Ce as fi putut sa-i spun mai mult decît îi spusesem de rîndu l trecut? M-as fi repetat. cu zeci de p recautiuni. Chiar Mihaela mi-a deschis fara sa se arate surprinsa de vizita mea. cu ajutorul amintirilor. de sus. O descurajare adînca ma cuprinsese din cauza neputintei de-a face fata situatiei. Auzeam tipatul ei de groaz a. Si poate si altele. Mihaela pe care a strînsesem în brate si fusese una cu mine. N-aveam însa autoritatea morala s-o judec tocmai eu. ca o augusta fata. Destul ca sa te faci una cu p amântul. (si aici vine o ciudatenie) mi se paru ca tacerea mea e poate mai. Ciudat: pentru prima oara nu ma pricepeam cum sa deschid poarta unei discutii. Ar fi reactionat numaidecît înasprind tot mai mult rela-tiunile dintre noi si asa destul de subrede. nu stiu. Învata pesemne . treapta cu treapta. cu atît nelinistea sporea. ca si cînd prezenta ei nu-mi venea tocmai la îndemîna. Ca s-o ignorez am facut cîtiva pasi calcînd ca pe vata pentru a nu stîrni un zgomot cît de mic care ar fi putut s-o supere. vazînd ca ma complac în tacere ca într-un nou mod de comportare al carui sens nu-l întelegea. Apoi. cautînd cuvinte alese. Ah. prin ridicolul la care ma expusesem. pe f ereastra deschisa. într-un fotoliu de lînga fereastra. ? Ce-a mai fost si asta? mi-am spus oparit. apoi o vedeam prabusindu-se pe trupul meu zdr obit de cadere. Dar ele nu veneau si cu cît timpul fugea. sa studiez din vreme a numite gesturi. Si femeia. elo cventa decît vorbirea însasi. În aceasta asteptare. preocupata. acoperisurile caselor învecinate si o constructie noua la care lucrau mai multi oameni. Îmi sta pe buze sa o întreb ce avea de gînd sa faca. Asta îmi produsese o destindere reconfortanta a nervilor. si chiar. Poate în felul acesta voi reusi cît de cît s -o înduplec. Ce-ar zice Mihaela daca m-as arunca pe fereastra. (într-un rînd mi-a trecut prin minte sa ma r idic si sa plec fara sa-i fi adresat un singur cuvînt.. îi stimulam î ipuirea. Tacerea care crest ea ma înnebunea si nu puteam întreprinde nimic din cauza fricii aceleia inhibitorii. nicidecum sa adopt atitudini livre sti. cît si de sapuneala pe care mi-o tr asese namila de femeie. ar fi trebuit sa-mi pregatesc dinainte frazele de efect. simtamin tele de odinioara care dormeau somn greu. dar simteam ca e un prilej unic. lasîndu-i cîmp liber sa se întrebe orice despre mine: "Ce vrea? Pentru ce a v enit? Si daca a venit de ce tace? E suparat pe mine?" Atîtea întrebari stîrnite de-o si mpla atitudine. vinovatul numa rul unu. ma intimida ac um. îmi trînti usa în nas. Nu trebuia în ruptul capului sa scap prilejul. cu toate ca pentru ea venisem. Mihaela.

ca o adiere! ? Taci. dar ma angajasem sa plec si nu mai puteam . a închis numaidecît fereastra. absolut nimic! ? De ce esti atît de rau? Am ridicat din umeri. O lupta scurta se încinse între n oi. fi ecare întreba în stînga si în dreapta ce s-a întîmplat? Atunci Mihaela.) Mi haela.. nu trebuie! Desi mina era gingasa iar soaptele sfioase. cum as fi ramas!). Ai sa te simti mai bine. o mîna care îmi mîngîia parul. Ceva mai linistit. Astfel. Poate îi era frica sa nu ma sinucid ajungînd acasa. Am respins-o cu asprime: ? Nu ma atinge! Deodata. Mihaela se ghemu ia la pieptul mamei. dîndu-i la o parte mîna. cînd o cucerisem întîia data tot cu ajutorul l acrimilor. simtind ca o voi razbi. (Ma razboiam cu ea folosind. mai bine zis. dar neeliberat înca de impresia zguduitoare a celor traite în închipuire. strîngînd-o în br te mereu si aceste mîngîieri parca îmi sporeau deznadejdea. A nutrit cert aceasta teama. Dor? De ce ai facut asta! Te iubeam atîta! De ce m-ai pedepsit asa?" O vedeam cum plmgea cu hohote si îsi smulgea parul. pe celalalt obraz. Mih aela era într-o trasura cu mama. mi-am sters fata uda cu batista. Am lasat-o sa faca ce voia sau. Mihaela se apropie din nou. adevarate unelte de tortura. Dupa ce ispravi cu dichisul am întrebat-o: ? Acum pot sa plec? ? Cum vrei! As mai fi ramas (o. O lacrima luneca usor pe valea obrazului stîng. dar mi-a fost peste putinta sa pr imesc. cu gesturi tandre. Îi spunea: "De acum vei fi c opila mea. Mi-a sesizat intentia de a fugi si m-a împiedicat la timp. aproape comica. începu sa tipe de spaima. dar ea rezista cu îndîrjire. Si continuam sa plîng mai tare. Ce as fi putut sa-i raspund? Dupa o noua tacere. mai înversunat decît pîna atunci. numai o mica parte din forta mea. La drept vorbind. sfidatoare. as fi avut o pofta nebuna sa sorb o cafea. am simtit si acum pasii ei care se apropiau sovaielnici. Ah. înceteaza! Linisteste-te. mama o mîngîia duios. îmi lua capul în mîini sil puse pe pieptul ei. Jalea care ma cuprinsese de propria-mi soarta îmi umezise ochii. De asta data îngenunche lînga mine. De aceea nu i-am raspuns. ? Pentru numele lui Dumnezeu. Mihaela s e apropie de mine si. nu pot. dupa ce am renunta t de a pleca. cu zagazurile rupte.. de parca as fi fost într -adevar la un pas de moarte. prin perdeaua lacrimilor priveam înmormîntarea mea ca spectator nevazut. îmi aranja parul. încet. Se temea înca sa nu ma razgîndesc si sa fug? De acolo ma întreba cu grija excesiva: ? Nu vrei un pahar cu apa? Întrebarea mi se paru deplasata. Lasa-ma sa-ti fac o cafea. Ea lua tacerea mea drept încuviintare si se apuca sa preg ateasca cestile. plîngînd amar: "nu. ca sa nu abdic de la superioritatea situatiei pe care mi-o creasem. ? Nu se poate! Esti nebun? Cum ai sa pleci în halul asta? ? Lasa-ma sa trec! Ce-ti pasa? O clipa nu mai ramîn aici. eu l-am u cis pentru ca l-am iubit prea mult. baricadîn d usa cu spatele. ca sub imperativul unui gînd despotic am sarit în picioare si m-am precipit at spre iesire. ? Lasa-ma! am strigat nabusit. îmi sterse ochii. ? Dar o cafea? insista ea. încît m-am pomenit plîngînd în hohote. dinapoia dricului. ? Nu vreau nimic de la tine. apoi alta. fii cuminte! N-o mai ascultam. Am dat negativ din cap. n-am avut taria a-o împi edic. frîngîndu-si mîinile.."De ce. deoarece. Traiam aceste scene imaginare cu atîta forta. în odaita scunda de la mansarda. Apoi soaptele ei îmi sunara în urechi. Haide. îmi potri vi cravata. ma simteam foarte nenorocit. Eu sînt marea vinova a! Din cauza mea a murit! Si n-am liniste pîna nu voi fi lînga el". Mihaela si-a reluat locul în fata usii ca o straja. înnebunita de durer striga catre multime ca o autentica eroina de tragedie: eu sînt vinovata.. în clipele acelea de crispare mi se pa rura monstruoase. întelegi. Lumea se strînsese în jurul ei. Închipuirea continua sa lucreze febril tesînd noi scene. Ca si inioara. lacrimile îmi curgeau potop pe fata. Voiam s-o dau la o parte. Dezlantuit. tu ai sa mi-l înlocuiesti daca n-am avut parte de el". bineînteles.

? . teseam febril.. la tine. În expresia lor era ceva care aducea cu implorarea. Îmi spusese ca vine fara sa precizeze ora.. ars de fierul rosu al gel oziei (cînd Alexa îmi destainuise ca un tînar ceruse pe Mihaela de nevasta). Oare acea ratiune necunoscuta alcatuise deasupra constiintei mele un plan de recucerire fara gres? Un lucru e sigur: din mecanica faptelor petrecute. starui ntele. îmi venise gîndul sinuciderii. mîine are sa vina Mihaela! Nu-mi spusese te vreau. atît de min unate. Dumnezeule. la revedere. sopti angajant: ? Nu. Zei înduratori. o lacrima însa o înmoa ie. Numi venea sa cred.. Am mers la voia întîmplarii. mi-o apropiasem din nou cu ajutorul lacrimilor tocm ai cînd era cît pe-aci s-o pierd definitiv. Domolit si calm (caci aceasta era singura atitudine ceruta de împrejurare) am intr at apoi în odaia Mihaelei. cu alte cuvinte.. Mi-am luat palaria. O doream cu atîta rîvna încît mi se parea ca se nascuse în mine o noua dragoste mai putern ica decît cea dintîi (sau era tot cea dintîi care datorita constrîngerilor suferite cres cuse atingînd proportii uriase gata sa-mi înabuse fiinta). Am asteptat-o pe Mihaela toata ziua. Dar îmi fagaduise tot pe atîta. de vizita temerarei cinteze . Eu n-o întrebasem. Mîine va veni ! Era acceptarea. conversatia noastra s-ar fi transformat vertiginos în cearta. întîmplarea facu sa urc cu un etaj mai sus. spunînd nu sau macar tacînd. a adaugat sfios parca îmi fixa pentru întîia data o întîlnire. Întelegerea se stabileste pe deasupra cuvintelor.. N-aveam l impede în minte ce trebuia sa fac. întoarcerea. mai sigur însa ca i-as fi facut mustrari aspre. tocmai cînd aveam mai multa nevoie s-o re cîstig pentru mine. reînceputul dragostei noastre. Inima unei feme i nu se topeste chiar daca ai arunca-o la cuptoarele soarelui.pe mîine. Privind pe fereastra. mie personal nu-mi apartinea d ecît executarea. Nu era oare pretextul ca sa-mi vad lacrimile si odata cu ele ? rezolvarea impasului în care ma aflam? Spuneam mai sus ca pornisem la atac fara nici un plan preconceput.Ciudate sînt unele lucruri! Plecasem de-acasa în goana. pentru ca sînt unele împrejurari cînd vrei un lucru cu tot dinadinsul. iata. o femeie necunoscuta sa-mi trîn-teasca ostentativ usa în nas. Cladisem pe acest gînd o drama imaginara. .. eram prea înfierbîntat. ? Adio! Ea îmi prinse o mîna si strîngînd-o încetisor. Chiar daca as fi avut vreunul. Si. Parcurgeam mintal istoria legaturii noastre. ca o binevenita sup apa de siguranta. nu puteam s-o întreb. Cine-mi dictase sa ma cufund în tacerea îndaratnica ce se d ovedeste atît de necesara? Sînt convins ca daca i-as fi vorbit Mihaelei. o adusesem pe calea cea buna: «a ma ruga acum. sînt sigur ca praful s-ar fi ales de el. si patani a asta neprevazuta si comica sa-mi tempereze furia initiala. închipuindu-mi tot ceea ce mi-ar fi placut sa se întâmp le dupa sosirea Mihaelei. Mie nu-mi ramasese altceva decît sa ascult supus sugestiile care porunceau voi ntei mele. As fi întarîtat-o desig ur mai rau cu interventia mea nesabuita. chiar numai pentru faptul ca socotise posibila o casatorie cu altcineva. Poate m a gîndeam sa conving pe Mihaela de a renunta la o casatorie nepotrivita de care s-a r fi cait toata viata. si întîmplarea aranjase lucrurile mai întelept decît ar fi facut-o cea mai înteleapta min te. la revedere! M-am uitat lung în ochii ei. atît de proaspete! Mi-aduceam aminte de prima sarutare smulsa Mihaelei (pe scara). În asteptarea ei. constrîngerile si amenintarile. reusisera sa faca lacrimile. era prea brusca si neverosimila aceasta parcurgere de la o extremitate la alta. cu temperatura mare.. Ceea ce nu facusera fagaduielile. printre cuvinte. Va sa zica îi biruisem îndîrjirea.. de concertul man-sardistilor de pe acoperis. De asta data m-a coplesit o imensa bucurie. sau prin g lasul mut al ochilor. Am avut grija sa n-o dau pe fata. prin gesturi si atitudini semnificative. I-am raspuns laconic: ? Bine. sa bat la o usa straina.da îndarat. pa strînd-o doar pentru mine. faptele care o alcatuiau.

care ne-a pricinuit o bucurie fara margini. Dar calatoria de dragoste pe meleagu rile Bosforului? Daca ar exista raiul biblic nu s-ar 'putea asemui nici pe depart e cu raiul construit de noi în cele doua saptamîni de plutire prin reverie. Visarea mea cu ochii deschisi se prelungea de cîteva ore, fara a lua seama la curg erea timpului. Dar mult asteptata mea iubita înca nu se arata. Atunci am facut un calcul al probabilitatilor în legatura cu venirea ei, ca sa-mi dau seama în ce propo rtie previziunea mea are sa fie verificata de realitate. Asa, bunaoara, spuneam: 1. Vine Mihaela. 2. Nu vine. La punctul 1 (daca vine) adaugam diviziuni si subdiv iziuni: a. Va fi suparata; b. Nu va fi suparata; o subdiviziune: ce vom vorbi. As tfel, punctul 1 (daca vine) se dilua într-o serie nesfîrsita de probabilitati. Asupr a punctului 2 (nu vine) n-am insitat deloc. (Dealtfel, nici nu-mi convenea.) Mihaela veni pe înserat si-mi rasturna tot calculul, pentru ca... era însotita de Al exa si acest lucru nu-l prevazusem. Le-am poftit sa sada, dar ele nevrind sa ramîn a am plecat cîtestrei sa cinam în oras. Am nimerit fritr-un restaurant si acolo, timp de doua ore, am pus la cale casato ria noastra, fixîndu-i data, locul si celelalte amanute. (Îmi statea pe buze s-o între b pe Mihaela cine era tînarul care o ceruse, dar mi-am reprimat curiozitatea amînînd-o pe alta data, cînd aveam sa fim singuri.) Eu trebuia sa fac un drum în provincie pe ntru a cere parintilor consimtamîntul. Mi-era indiferent daca mi-l dadeau sau nu (e ram major de mult). Îmi faceam mai mult o datorie filiala. Daca mi-l dadeau,aveam de gînd sa facem nunta acasa, la tara, într-un cadru mai pitoresc si fireste pe socote ala babacilor. Mihaela se opuse. Starui sa facem nunta în Capitala, simplu de tot, cu cheltuieli cît mai mici. În sfîrsit, asupra acestei chestiuni ramînea sa mai discutam. Deocamdata t rebuia sa îndeplinim formalitatile la ofiterul starii civile si, peintru ca fixasem nunta peste trei saptamîni, am renuntat la logodna. Mihaela pastra tot timpul o rezerva neînteleasa si nu se amesteca în discutie decît dac a o întrebam ceva. (Mu-mi placu atitudinea ei, dar ce-mi pasa: consimtise, si asta era principalul.) Am întretinut conversatia mai mult cu Alexa, care îmi dadea prea mu lte sfaturi (evident, bune) si-mi modera înflacararile cu mult tact. În sfîrsit! De acum înainte burlacia mea putea sa-si ia talpasita. Zilele urmatoare leam folosit cu formele la ofiterul starii civile si cu pregatirile în vederea plecar ii mele la tara. Parintii ramasera foarte surprinsi de sosirea mea neasteptata. ( Trebuia sa-i anunt telegrafic.) Fara sa mai pierd vremea cu ocoluri, le-am arata t deschis scopul venirii. Tata m-a masurat din crestet pîna-n talpi, fara sa scoata o vorba, apoi s-a interesat, fireste, de zestrea Mihaelei. ? E saraca, i-am spus, însa de familie buna. Vom munci amîndoi si ne vom tine. N-o s a murim de foame. Ce vrei, n-au toti parte de avere. ? E o prostie ce vrei sa faci. Asa sînteti voi tinerii: va înflacarati la cea dintîi fa ntezie si apoi va smulgeti parul din cap. Baiete, casatoria nu e dragoste, s-o st ii de la mine ca eu am vazut rasaritul soarelui înaintea ta. Întîi e foamea si pe urma dragostea. Voi le inversati întotdeauna. Si da-i, da-i, mi-a facut o morala aspra si cît se poate de paterna. Îl ascultam poso morît si cînd sfîrsi (si era sigur ca ma convinsese) i-am retezat-o brusc. ? Ei bine, sînt hotarât sa ma însor! ? Daca esti asa de hotarît, ce rost mai avea sa ma întrebi? ? Si dumneata cînd ai luat pe mama ai trecut peste vointa parintilor. Tel père, tel fils! L-am vazut palind. Lovisem în plin. ? Nu i-am ascultat, e drept, dar nici n-am depins de ei. Afara de asta tu n-ai c opii care sa-ti judece faptele. Atmosfera era încarcata. Seara, la cina, se instaura o tacere de gheata. Nici el n u mai adusese vorba de însuratoare, nici eu. Numai mama, cînd am ramas singur cu ea, ma întreaba discret, cu duiosie: ? E frumoasa? I-am aratat fotografia Mihaelei pe care o luasem într-adins cu mine. Îsi puse ochela rii, o cerceta cu luare-aminte si o lumina de multumire i se ivi pe fata. ? Mititica, e aproape o copila! Exclamatia mamei avu asupra-mi efectul unei mane ceresti. Am sarutat-o de mai mu

lte ori pe amîndoi obrajii, apoi, însfacînd-o în brate am facut cîteva tururi prin odaie. Si acum, cînd îmi aduc aminte de aceasta scena, ma cuprinde o duiosie fara margini. ? Daca o iubesti, ia-o, mi-a spus. Dumnezeu sa va ajute! Cît despre Stroie (tata), o sa se înduplece cu vremea, nici o grija în privinta asta. Am revenit la Bucuresti fara un cuvînt de dezlegare din partea tatei. Era intransig ent, cu prejudecati, nimeni nu-l scotea din ale lui. Pregatirile de nunta urmau febril. Am închiriat un mic apartament pe care-l gasise Mihaela si era pe gustul ei. N-aveam mobila: aveam însa economiile mamei, vreo trei zeci de mii de lei, bani pe care mi-i strecurase fara stirea tatei. Ma gîndeam: ? Hei ce bine ar fi prins acum banii cîstigati la ruleta. De la sine înteles ca nu-m i parea rau de felul cum îi întrebuintasem: am cumparat cu ei atîtea bucurii... În acest timp, Mihaela se arata mai prietenoasa cu mine. Constatam însa cu surprinder e ca evita sa vorbeasca despre ruptura, care constituia pentru ea un subiect tab u. Am încercat, bineînteles, sa-l aduc de cîteva ori în discutie, nu de alta, dar ca sami usurez vina. Nu voiam sa trec în ochii ei drept un ticalos, care ademeneste o fa ta credula si pe urma o abandoneaza, fara scrupule. O tineam sus si tare ca tent ativa de despartire a fost prima data o simpla cursa pe care i-o întinsesem. Atît si nimic mai mult. Oare nu eram în drept sa fac, pentru linistea mea sufleteasca, acest sondaj, în fond nevinovat? Ma simteam prins de tine iremediabil si tineam cu orice pret sa-mi da u seama cît e de adînca apa în care te scalzi. Daca am vazut însa ca nu reactionezi în nic i un fel, ca putin îti pasa de ruptura, am înteles ca nu ma iubesti. Ce era atunci m ai firesc decît sa ne despartim? Asa am judecat. ? Te rog. Dor, daca nu vrei sa ma superi, schimba subiectul. N-am auzit ce ai sp us: eram cu gîndul în alta parte. Vreau sa uit ceea ce s-a întîmplat si tu îmi aduci mereu aminte. Nu ma lasam cu una cu doua. Trebuia s-o conving, chiar cu de-a sila, sau macar s a-i vîr în cap rationamentele mele. Astfel reluam mai tîrziu: ? Daca tu crezi ca nu te iubeam as mai fi venit la tine? As mai fi cautat sa te regasesc? Ti-as fi propus sa devii sotia mea? Dupa cum stii, habar n-aveam ca ai ramas gravida, cine era sa mi-o spuna? A, daca as fi cunoscut situatia în care te gaseai, ti-as fi dat, desigur, o reparatie, ca orice om de onoare. Am facut eu una ca asta? Nu. Te iau de nevasta nu dintr-o obligatie, ci numai pentru ca te i ubesc. Si atunci, daca te iubesc, ce ratiune ma silea sa rup legatura noastra? ? Dor, fii bun, nu mai starui, ma ruga ea cu o voce duioasa, plîngatoare. Te cred, cred tot ce-mi spui. Ce mai vrei? Îmi dau seama ca ma iubesti mult. Merg pîna acolo si-ti spun ca nu exista oameni de onoare care sa repare prin casatorie o gresea la, daca nu-i îndeamna iubirea. Dar, te rog, sa numai vorbim de asta. Nu înteleg de ce îti place sa deschizi mereu ranile vechi? Tot asa evita orice discutie despre sarcina ei. Abia am reusit sa-i smulg o dest ainuire. ? Cred ca am ramas grea din noaptea aceea pe mare. M-am bucurat, dar vestea nu ma surprinsese. (Cînd aflasem de la Alexa ca Mihaela e gravida, mi-a venit spontan în minte noaptea de dragoste petrecuta în cabina vaporu lui.) ? Daca o fi baiat, i-am propus, îi punem numele Catarg iar daca o fi fata, o botez am Principesa (numele vasului). Într-o zi, cînd ne pregateam sa iesim în oras, Mihaela scapa poseta din mîna. Toate nimi curile aflate acolo se împrastiara pe jos. ? Nu s-a spart oglinda? tipa ea speriata. Nu se sparsese. Am strîns lucrurile în graba si le-am pus la loc. Printre ele era si o carte de vizita. Aruncîndu-mi ochii in treacat am citit: Nenisor, subadministra tor financiar (sau administrator). N-am dat nici o importanta faptului, dar numele acela îmi ramasese tiparit în minte. (Daca ar fi fost un nume obisnuit l-as fi uitat poate de atunci.) Ba îmi amintesc ca am vrut chiar s-o întreb în gluma: "Cine-i acest Nenisor? Vreun puisor?" Ea îmi lu a vorba din gura si dupa aceea am uitat de Nenisor si cartea de vizita. Am gasit însa ocazia potrivita ca s-o descos despre o chestiune care ma rodea mai de mult, dar nu îndrazneam de teama sa n-o supar: ? Apropo, Aimée, cine te-a cerut de nevasta?

? ? ? ?

De unde stii? facu ea surprinsa. Alexa mi-a spus. Ce importanta are daca nu-l cunosti? N-ai afla decît un nume. Nu cumva e domnisorul de la Constanta cu care te întretineai în holul hotelului? am spus într-o doara, mai mult s-o necajesc. (Ce tot aveam cu tînarul acela? De ce ma o bseda necontenit?) Mihaela pali subit. O prinsesem, se tradase... La una ca asta nu ma asteptam del oc. ? Asadar, te-ai mai întîlnit cu el de atunci? Îmi destainui, fara sa insist, tot ce a fost. Da, îl zarise întîm-plator (bineînteles dupa ce o parasisem) într-o seara, la un film. Chiar a condus-o acasa sub pretextul ca era tîrziu. Dupa aceea o astepta ca un cîine credincios ceasuri întregi, în fata casei, s-o vada iesind în oras. ? Asadar, te iubea? ? Sigur ca da, mi-a raspuns cu un gest de cochetarie. Altfel m-ar fi cerut? ? Si l-ai fi luat, am descusut-o mai departe, daca nu erai în situatia aceea? A ridicat din umeri, nepasatoare. ? Nu stiu! Se prea poate! Auzi, colo, asta gasise sa-mi raspunda tocmai în ajunul casatoriei noastre, i-am l uat brutal mîinile: ? Îti dai seama ce spui? Începu sa rîda, vesela, degajata: ? Nu înteleg de ce te temi de omul acela? Si atunci la Constanta mi-ai facut o scen a... Avea dreptate! Observase si ea frica ciudata care ma stapînea. E ridicol, mi-am spus, sa ma împiedic de o umbra! Daca Mi-haela se marita cu mine, înseamna ca ma prefera. Atunci ce noima are sa-mi fac griji, de asemenea natura? Acest rationament mi-a redat linistea, si pe buna dreptate.

V Nu ma împacam cu gîndul de a face o nunta dupa tipic (fugeam de stereotip). Îmi placea ca aceasta sarbatoare sa aiba ceva inedit, original, care sa fie totodata o surp riza de efect pentru Mi-haela (ca plecarea neasteptata pe malurile Bosforului) p entru a-i lasa amintiri cît mai tari. Mult mi-am mai batut capul sa gasesc ceva pe plac, dar n-a fost chip. Ma gîndeam, de pilda, sa duc mireasa undeva, pe vîrful Bucegilor, si acolo, într-o bisericuta de lemn improvizata ad-hoc, sa ne cununam... Sau în largul marii, pe o nava anume înch iriata... Sau deasupra norilor, într-un avion de pasageri. Visuri nascute moarte. Lucrurile se petrecura simplu de tot, pe pamînt. Casatoria civila am facut-o într-o sîmbata, iar a doua zi, nunta. Am avut parte de vreme buna si racoroasa. (În ajun pl ouase cu galeata.) Pe la amiaza m-am dus cu masina în strada Sapientei sa iau pe Mihaela si pe Alexa, care ma asteptau dimpreuna cu doua rubedenii de ale lor. ? Unde mergem? La ce biserica? se interesa Mihaela. ? La Sf. Petru si Pavel. ? Pe unde vine? N-am auzit înca de ea, întrebara celelalte persoane. ? Aveti rabdare. Într-un ceas sîntem acolo. ? Asa departe? Automobilul ne transporta în goana la biserica din... Colibasi, un sat destul de c uprins, situat cam la 30 de kilometri de Bucuresti, unde fostul meu coleg de facu ltate, Bogdan, care avea acolo un conac spatios mostenit de la parinti, ne ofere a o larga ospitalitate. Invitatii bucuresteni, veniti ceva mai înainte cu un autobu z, ne asteptau. În fruntea lor se afla Colesiu, ca un comandant de companie. O multime de sateni si satence se adunasera în curtea bisericii ca sa vada nunta d e la Bucuresti. Alexa se minuna de ideea mea care nu era deloc nastrusnica. (În orice caz renuntas

Va sa zica. ma aflam la propria-mi nunta si totusi nu eram convins ca ma însor. În curtea conacului ne astepta masa întinsa si un taraf de lautari bastinasi. desi purta straie nemtesti. am început sa redactez avize si chiar sa pledez procese. conte sa. bautura îi antrenase la joc si veselie. matahalos.) ? Nu m-asteptam la o surpriza ca asta.. Nuntasii petreceau în lege. În cercam s-o alung cu ratiunea (dealtfel n-avea nici un sens) si izbuteam pentru o bucata de timp. .em la avion si la vapor. la mijloc era tot. beat de bucurie. cînd Bogdanestii venira la noi. se împrietenira si sotiile noastre . Numai ca acum e prea tîrziu! VI La o luna dupa casatorie am fost numit avocat într-un contencios al Ministerului de Comert. ? Ce ai? ma întreba ea. Acum. ca si cînd venise la nunta propriilor lu i copii. studiam dosare.. Adevarul era ca Iliuta. la conacul caruia facusem nunta. surîdea mereu si îsi plimba fara satur ochii incandes centi pe decorul rural. cu abilitate. se încinse o discutie aprinsa pe tema unei dr ame pasionale care stîrnise multa vîlva. sau ne duceam împreuna la teatru. obtineam termene si amînari. cînd m-am familiarizat cu lucrarile. Am juc at hora miresei laolalta cu flacaii si fetele satului... unchiule. cum mai zb urau gîndurile absurde. În acelasi birou lucra si prietenul Bogdan. Cu timpul. Ce-i drept nu întelegeam nici eu atunci. Nu-mi venea de nicaieri o încurajare. dar nu spunea nimic. Charlot. neam de neamul lui nu fusese bucurestean. Iata. Iliuta.. dar f oarte simpatic si bun ca pîinea calda. dar ma pricepeam sa astern pe hîrtie. Ah. Seful contenciosului ma pretuia. nu-mi dau seama ce anume a fost. ne îmbratisa emotionat (avu înca o data ocazia s-o sarute pe Mihaela) si gr ai: ? Nu va spuneam. absurda. dar dupa aceea revenea tot mai obsedanta si nelinistitoare. baiatul! Nu stiu daca aveam sau nu.. Nu întelegea. Taranii se mira u si cascau gura la bucuresteamul care se pricepea asa de bine sa zica doina si alte cîntece populare. ca oricine sade la mine e obligat sa-si puna pirostri ile? Asta-i lege. la rîndul lui. iar mai tîrziu. (De f apt el îmi indicase vacanta postului. cu un cap enorm. înca treaz. ca sa omorîm dupa-amiezile plictisitoare de duminica. Dupa slujba religioasa. Tot asa. cu superioritate: ? Banuiam ca nu-i lucru curat cu mutatul. un aviz într-o forma care nu lasa nimic de dorit. Ne faceam vizite reciproce. De teama apucam mîna Mihaelei si o strîngeam. Numai eu sufeream de o grija apasatoare. bun prieten cu secreta rul general.. nepotilor. Si Mihaela parea ca se bucura.. L-am auzit odata spunînd cuiva despre mine: ? Are spirit juridic. Slujba nu era grea. s-a ispravit! ? Casa cu noroc.. ce încredere pogora peste mine.) Era gras. cu Iliuta în frunte. într-o însufletire de zile ma ri. Aveam simtamîntul ca se petrece ceva anormal cu aceasta casatorie.. care în rastimpuri lua forme de spaima neînteleasa. Traiam clipe cînd mi se parea ca pamîntul de sub picioare prinde a se scufunda cu mi ne. da. cam contrariata. batrînul Colesiu. se tragea tot din opinca. nici chiar din partea Mihaelei. se apuca sa cînte din frunza-i fermecata. N-a venit. i-am raspuns surîzînd. Odata. daca ar fi aparut cinteza noastra draga asa cum ne fagaduise cu ciripitul ei. n-aveam s-o mai v ad niciodata. ca nu-i decît o simpla înscenare. Oare lipsa parintilor sau altceva neconform cu festiv itatea sa fi contribuit la sporirea acelei stranii îngrijorari? Nu stiu. ca-i lipseste c eva. ma batu pe umar. mare îi fu mirarea cînd venira sa ne faca urari fostii mansardisti. în urma unei recomandatii a profesorului Tîrnoveamu. M-as fi bucurat daca participa mai m ult la propria-i nunta.

Sotului nu -i fu greu sa-si dea seama ca actrita juca teatru si acasa. fara zguduiri. femeia se apara cu prea multa înversunare ca sa fie crezuta.. egoist si tern.. în aceste circumsta nte. ? Am deplasat chestiunea peste. barbatul se linisti. Dar nu pentru multa vreme. Sotia îngenunche în fata icoanei si jura cu evlavie ca-i nevinovata ca o mielusea. Bin eînteles.. Unii afirma ca Racine s-ar fi casatori t cu ea în taina. Racine a preferat s-o otraveasca decît sa i-o fure altii..? facu Amely. ? Eu cred ca nu s-a petrecut nimic. zise Amely. divortînd de un om pe care nu-l mai iubea? ? De unde stii ca n-a încercat sa-l lase? Dar sînt barbati crampon care. da. Iolanda Manole. curtata de celebrita tile vremii. sustinînd pe toa te tonurile ca-i ramasese credincioasa fiindca îl iubea ? si-l iubise totdeauna. Ma întreb de ce ea si-amintit barbatul jurînd strîmb si n-a jucat demn rolul de soti e. a otravit-o pe femeia infidela. pe actri ta La Duparc. ticaloasa.. Pornind d e la aceasta faimoasa Iolanda Manole. ? Care Racine. Toti eram de parere ca acuzatul avea sa fie achitat. ? Cum a putut. o frumusete a vremii. Barbatul navali în cuibul îndragostitilor si cinci gloante de revolver curmara viat a rivalului. ? Asa se întîmpla de obicei: suprimi pe adversarul cel mai periculos.Era vorba de cunoscutul autor dramatic Dimitrie Albu. si ea însasi fara virtuti deosebite. dimpotriva. Înt r-un cuvînt. autor ul unor capodopere si în plus coleg la Academia Franceza pentru ca a dispus fara i mpunitate de viata unei femei ca de un lucru al sau personal.. el însusi scriitor. Moliere. nu numai pe scena. pîna cînd o anonima vesti pe sot ca sotia îl însala cu un prieten. desi duc o viata infernala. lesina. Dupa ceasuri grele de asteptare. poet ilustru. poetul iubirii eterne. ? Habar n-aveam ca a fost autorul unei drame familiale. nu era chiar asa cum ni~l închipuim noi. am spus eu. Mihaela. o pîn di în preajma locuintei amantului ascuns într-o masina de piata. Ceea ce ma mira însa e ca barbatu-sau i-a crutat viata. care. interveni Bogdan. . Amely. Casnicia tinea de trei ani.. ? Si cum s-a întîmplat. adolescentul pios de la Port-Royai.. Juramîntul era pentru el. Îndoiala scoase din nou coltii: daca a jurat strîmb? Si într-o zi. cinstea sufleteasca a femei i. doua secole si jumatate. ? Da.. relua Mihaela. Boileau. îsi smulse parul.. e foarte . Doamna Bogdan însa (Amely.. În orice caz tandrul Racine. spumega ea. acesta facu o mare scena sotiei (ca în actul al II-lea al pieselor sale ) ca sa afle adevarul gol-golut. autorul Andromacai. cum a rabdat-o inima sa jure în fata icoanei ca-i nevinovata?. Ministrul justitiei sc ria consilierului de stat Bazins de Bezons. Corneille. în fond? ? Ceea ce. care ave a darul de a inspira des folles passions. nu stii ce s-a petrec ut în sufletul ei. o tîrî într-o biserica punînd-o sa jure fata Sfintei Fecioare ca nu l-a înselat. Amely. Multe actrite nu sînt altc eva declt simple masini de fabricat placere.' chiar el. ci. nu se pot desparti de femeile lor.. ? Racine a facut altfel. ajunsesem la.Acum se judeca procesul. prefacîndu-se ca pleaca în provincie chemat de o telegrama apocrifa. chiar daca crima fusese premeditata. O femeie ca La Duparc. la rîndu-i . deschise poarta si se facu nevazuta în casa . consilierul n-a cerut niciodata arestarea lui Racine. Aceasta este Le Drame des Poisons. nu putea sa ramîna credincioasa unui singur barbat. Torturat de gelozie. C edînd unor reminiscente ale educatiei religioase. ? Nu.. . Si dupa cîtva timp artista a murit în împrejurari nelimpezite pîna azi. cum îi spuneam) osîndea cu înversunare pe sotia infidela.. zise Mihaela. ? Ce s-a întîmplat. În orice caz.. omul sensibi l si delicat. însurat cu o frumoasa si tale ntata actrita.. Se îndragostise de celebra actrita La Duparc. te-ar putea ataca. în sfîrsit a aparut grabita.. nu trebuie s-o condamni astfel. Dupa acest act solemn casnicia zdruncinata îsi rel ua mersul. suprema dovada de inocenta. însarcinat cu anchetarea cazului: "Ordi nul regelui pentru arestarea lui Sieur Racine vi-l trimit îndata ce-l cereti". Ea plînse. fatal. tarasenia asta? ? Nu se stiu prea multe în privinta asta. un om excesiv de crud. trebuia sa se întîmple.

evlavioasa). Mihaela? Iei partea unei infidele? am intervenit mai mult în gluma (dar putin si serios). Nici în gluma nu trebuie s-o spui... cînd de fapt ele erau flori prea parfumate ca sa nu se încaiere fluturasii pentru po lenul lor. draga mea. jura-mi ca nu ma înseli..? ? Nimic. ? Haide. A doua zi sau a treia zi. se îmbufna ea si întorcîndu-mi spatele s e vîrî în patul ei. ? Mihaela are dreptate. Odata cu ei rîdeam si eu într-o dezlantuire care mi se paru cam exagerata. Greseala e a barbatilor care si le-au facut sotii. Dragostea nu da nimanui ace asta prerogativa. dadui cuvintelor un aer de gluma. În loc sa marturiseas ca barbatului: da. slujnica noastra. ca sa nu atrag atentia Bogdane stilor. cît. ? Crezi ca e chiar asa de usor sa spui sotului ca iubesti pe altcineva? izbucni Mihaela putin contrariata.. trazni-o-ar Sfîntul de patachina. daca nu va e cu suparare. dea ltfel. Prea faci cauza comuna cu femeia adultera. A scapat destul de lesne. ? Toanta! De ce s-o fi amestecînd unde nu-i fierbe oala? Atitudinea ciudata a Mihaelei îmi dadu de gîndit mult timp dupa aceea. în puterea mea asupra ei si-mi spuneam cu o certitudine care nu suferea cea mai usoara contradictie: ? Sa ma schimbe Mihaela cu altul? Pe mine.. iubesc pe altcineva. l-au osîndit pe artistu cela? Uite ? si Zamfira stia de poveste. Ceea ce n-admite ca o fiinta sa dispuna de alta fiinta mergînd pîna acolo îneît s-o suprime. dar. ? Dor.. cam acru) si s a conchida: ? În orice caz natura umana este foarte complexa. eu nu ma refer decît la necinstea actritei. nu-i de nas ul tau. Manole n-a stiut sa se opreasca la timp. Lasa justitia în pace. ? Asculta. îmi veni în minte discutia pu Bogdanestii. ? Te rog ispraveste cu glumele de prost gust. ? Firo.greu ca un om sa judece pe alt om. Cred ca o face mai degraba din încap atînate. ? Nu prea miroase a bine. cuceritorul atîtor femei carora le-am s tîrnit rîuri de lacrimi? Nu. a ripostat ea enervata. nu se nas cuse înca infidelitatea. Mihaela.Tîrziu. a m exclamat cam surprins de atitudinea ei dîrza.) E greu sa crezi în virtutea Iolandei Manole ca si a co nsorei sale mai vîrstnice.. înainte de culcare. asta-sear a te pun sa-mi juri în fata icoanei. Pe ea trebuia s-o bage la puscarie. . hotarît lucru. ea a mintit si aceasta minciuna a provoc at drama. rau. ? Si nevesti-si. pe cînd sotia mea îsi facea rugaciunea obisnuita (era. vezi-ti de treaba. De ce luase p artea sotiei infidele daca n-avea nimic pe cuget? Si de ce o apara cu atîta îndîrjire? Trebuie ca s-a petrecut ceva cu ea. Cu toate astea îndoiala (desi pîna acum straina de simtaminte le mele) ma sfredelea mereu ca burghiul. o apostrofa Mihaela. Musafirii izbucnira în rîs. Nu cumva te simti cu musca pe caciula? Sa stii. ma întreba pe cînd ne servea la masa: ? Conasule. Slujnica pleca oparita. Si ca sa ma conving de subrezenia acesto . trîntind usa dupa ea. Prea e cu ochi si cu sprâncene. încerca Bogdan sa-i ia apararea. ? I-au dat cinci ani de temnita grea. În tot cazul aveam prea multa încredere în mine. din spirit de contradictie. ? Ce-i cu tine. ? Exact: sotul Iolandei. ? Rau... A voit sa sech estreze numai pentru sine gratiile acestei femei talentate. Zamfira. nu pe el. Au pus-o în libertate. Ceea ce faci e li psa de tact. te credeam ceva mai inteligent.. pentru Tudor Petrican nu exista. conasule. ca nu ma înseli.. I-am dat dreptate în sinea mea. Sotia mea se multumi numai sa zîmbeasca (ce-i drept. Pe de alta parte îmi veneau si gînduri bune: ? Ar fi prea proasta sa-si dea astfel în petic. Desigur Mihaela se referea la propria noastra soar ta. La Duparc: nimeni n-a alergat dupa ele ca sa-si toceasc a picioarele pîna la genunchi.. (O facea mai mult din cur toazie decît din convingere.

Usa s-a deschis si Mihaela a patruns în rezerva spitalului unde se desfasura acest dialog.. L-am asteptat la gara. Si eu as fi luat-o de sotie daca eram în locul tau. fara nici un îndemn din parte-mi. VII Relatiile mele cu tata fusesera întrerupte de cînd cu însuratoarea.L-am dus la un profesor reputat care. . Nu-i vorba. dar doctorul acela îi descoperise b oala. si în fine traind un simtammt plenar ca amîndoi mergeam pe drum sanatos. O saruta parintest e pe frunte. ? Ah. Dupa ce parcurse cîteva strazi. Banii se pot cheltui. Venise de la un control facut la "maternitate". ea ajunse la fosta mea locuinta si intra la Coles iu.. M-a strîns în brate s i mi-a vorbit atît de prietenos ca si cînd n-am fi fost niciodata certati. jurnale. Daca as fi cunoscut-o mai demult.. abia astept flacaul. unde nu-l vede nimeni. scrupulos în arta de a se îmbraca pîna la pretiozitate. cînd mama. În felul acesta cîstiga pe teta fire închisa) care începu s-o pretuiasca. Îi aducea reviste. Cam asa stateau lucrurile. dimpotriva. Nu stiu nici pîna acum ce avea. guler rasfrînt (Take Ionescu) c hiar pe arsita cea mai mare. se bucura tata. Sarcina evolua no rmal.. as zice un Petronius contempora n. si tata o placu de la prima vedere. sa-l joc pe genunchi. am urmarit-o într-o zi pe Miha ela cu masina. Cînd o fi av ut timp sa citeasca atîta? ? Ast? e zestrea ei. Îl interna într-un sanatoriu unde ramase trei saptamâni ca sa iasa de acolo compl et vindecat. i-am surprins pe fata o mirare. manusi tot englezesti. ? Stiu unde bati. se ducea zi lnic la sanatoriu sa-i tina de urît. n-ai avut gust prost. Mihaela.. desi uneori remu scarea scotea capul cînd si cînd fiindca mîhnisem pe batrîn. Cînd Mihaela îl zari. În sinea mea i-am multumit Mihaelei bucuros ca o cunos team tot mai bine ? fericit ca era asa.. Purta haine de taietura cla sica din stofa englezeasca.. iar sorocul fericitului eveniment era dupa calculul medicului peste doua l uni. te-as fi împins. ? Daca o fi fata? . La rîndu-i Mihaela îmi destainui: ? Îmi place batrînul. chiar pierde. nu m-as fi împotrivit s-o ie i. Ceea ce era foarte adevarat. monoclu cu snur si baston de trestie o u miner de ivoriu. Tata pretuind ace st gest îmi spuse cînd ea nu era de fata: ? O fata care roseste sa stii ca-i soi bun. Nu ine mai scriam ( mama îmi scria totusi). Suferea de o boala la stomac careia medicii de acolo nu-i dadusera de hac. E bine pus la punct.. îi stabi li diagnosticul. apoi ma batu pe umar cu un gest strengaresc: ? Haiducule.r banuieli stupide si sa scap de pacostea obsesiei. tata. De cînd îl stiu exala din faptura lui o usoara mireasma de paciul i. ghetre albe. Mihaela rosi coplesita de complimentul straveziu ce-l adresase. L-am condus la cuibul nostru unde ne astepta Mihaela cu ma sa pusa. carti.. Îmi spunea despre ea: ? Nu stii ce e mai mult: desteapta sau frumoasa? Basca ? instruita. ceea oe însemna ca i-a facut o b una impresie. Averea mintii ramîn e însa neatinsa: nu s-a nascut pîna acum hotul care s-o fure. dar mai ales îi povestea cu darul ei neîntrecut cîte în luna si în soare.. fii sigur.. Mihaela coborî ochii. Adevarul e ca si la Petricanii nostri. eroul tristei drame. dupa multe si anevoioase analize.. dar chiar pe ntru Paris. în timpul acesta.. nu numai pentru Bucuresti.. Stilul face parte din firea lui. Tata era un fel de arbitru al elegantei. tot asa se prezint a. iar eu deocamdata nu ma gîndeam la o împacare. M-a miscat gestul lui. Ba. N-am apucat sâ-i exprim bucuria pentru aceasta schimbare de atitudine în favoarea no astra.. iar seara la masa îmi povesti ca facuse mai devreme o vizita Veveritei. tot asa cum facuse barbatul Iolandei Manole.. într-una din scrisori ma anunta ca babacul vine la Bucuresti sa se arate unui internist si are de gînd sa traga la noi. cum o voiam.

cu atît mai bine. Stii ca nu-i lucrul cel mai greu. Cautasem s-o consolez ca sa-si regaseasca echilibrul. tie nu-ti pare bine? ? Desigur. dusa pe gînduri. la jumatatea gestului. Dupa explozia de bucurie de adineauri nici ca s e putea un dus mai rece. aba tuta. Mihaela arata trista. iarta-ma ca-ti spun: exagerezi peste masura. sa trec cu vederea aceste neajunsuri si chiar asa faceam. sustinea ea. iritabila. Eu stiu ce înseamna sa ti i o familie. conventio nal. Avea o hemoragie puternica si viata îi era în primejdie. Mai bine as fi murit. sa zicem c-o scoate el. Cînd n-avem încotro. sa ne întelegem: tu afla un locsor bun. ce? S-a întmplat ceva ireparabil? Lasa. sa nu treaca de 300000?550 000 lei. ? Ce-i cu tine. copii mai facem noi. Sau daca gasesti o lo cuinta gata. apucata de dureri atroce. de bine de r au. cînd m-am întors acasa. D-aia m-am hotarit sa va fac o casuta. Se cheama ca m-am curatat de o jumatate de milion.. si sa ma copleseasca de sarutari pe care sa nu le uit usor. dar el ma opri. Într-un tîrziu. Vom avea o casa. îmi faurisem atîtea nadejdi. Se prabusi jos. ? Numai atît? Hm! Si v-ajung voua banii astia? ? Nu se ajung. Asta nu ma încalzeste pe mine. Desi scapata de sarcina care îi casunase atîtea neajunsuri. plina de ciudatenii. dar to ate astea le facuse corect. Uitasem de cînd n-am mai vazut-o rîzînd. poate si al treilea si greutatile cresc. Dar daca-i mai pui pe cap si chiria. cu regretul ca n-are decît doua brate pentru asta. N-o mai interesa nimic si traia o viata vegetativa. mai vine al doilea. Mihaela avu o ameteala puternica. Ca o casuta e mare lucru. fara înduiosari. alba ca varul . draga mea? În loc sa multumesti cerului ca ai scapat teafara. s-o stapîniti san atosi si sa nu va mai bateti capul cu chiria. Într-o zi. Fara sa sta u pe gînduri am internat-o la Maternitate. Sa fie a voastra. tata? ? Taci si asculta. Parca o izbise o nenorocire fa ra leac. dupa ce colindasem un cartier întreg cautînd o casuta d pa spusele tatei. unde am ajunge? Viata . raspunse. bate-mi o depesa. Urmarea în sine firul unui gînd care-l muncea. Oare Mi-haela mai purta pica tatei ca se împotrivise la c asatoria noastra? E adevarat. baiete. dar ne mai strîngem si noi. tare mi-i frica sa nu i se moaie sira s pinarii. Nu-mi raspunse nimic. Ne-am înteles? Nebun de bucurie m-am repezit acasa sa-i duc Mihaelei minunata veste: ? Vom avea casa! Casuta noastra! O vila! Ma asteptam sa exulte de bucurie. T eribila cadere din cer! Surîse pret de o clipa. sa ma îmbratiseze. cu leafa ta n-ai sa faci mare scofala. fara importanta. ? Lasa. Foar te bine! Trebuia s-o avem mai devreme sau mai tîrziu. asemene a unei plante. Daca toate femeile carora li s-a întîmplat acelasi lucru ? si sînt milioane în toata lumea ? ar proceda ca tine. Numai nu te grabi. ? Ce vrei sa spui. Doar n-oi fi vrînd sa topai de bucurie. Am chemat un medic care dispuse sa fie numaidecît trimi sa la sanatoriu. Nu stiu ce are sa se întîmple cu mine. Nu te baga în vorba! Ce m-am gîndit eu: baiatul meu n-ar trebui s a fie hartuit de grija zilei de mîine. tu îi faci mustrari? Dar. Cauta pe îndelete si cînd ochesti ceva bun. . dintr-un anumit caicul. Prin urmare. tata.Cu o zi înainte de a iesi din spital. aspru. sec si atîta tot Eram pur si simplu consternat de aceasta atitudine glaciala si nu ma rabda inima sa n-o întreb: ? Cum. M-am vîrît în pat cu nefericirea în cîrca. copilul vine si cere. Poate (stiu eu?) sarci na o facea capricioasa. batrînul ma chema la el si se-apuca sa ma d escoasa.. baiete? ? Opt mii. îl îngrijise si-l acoperise de toate atentiile. Hrana.? Ce-o da Dumnezeu! Dar parca tot mai mult mi-ar placea baiat.. murmura un do? întrebator.. Eu vin si facem treaba. n ici o grija. Trebuia s-o crut. baiete! Eram gata sa-l îmbratisez. rel ua: ? Mai. ? Aimée. Nici odata nu m-am purtat mai concesiv si curtenitor cu ea ca în timpul sarcinii. ? Voiam sa-l am. ne împrumutam. si acolo lepada copilul. Dai proportii de tragedie un ui fapt marunt. lucru pe care nu-l facuse pîna atunci: ? Cîte parale cîstigi pe luna. rece. un taifun crunt care-i devastase fiinta pe dinauntru.

Desi s-au acordat douazeci de mentiun i.. Cei saraci cu duhul au acces si acolo. Reluînd tonul serios am întrebat-o: ? Daca n-o suferi de ce o cultivi?.. ? În cazul asta as zice ca s-a lins pe bot de împaratia cerurilor. Era cu neputinta s-o aduc pe linia de plutire. De ce prelungesti fara rost o situatie ech ivoca? ? N-a venit înca timpul. care tamaduieste fara nici un leac ranile sufletului. I-am demonstrat-o ori de cîte ori s-a ivit prilejul. Odata.. daca nu s e putea altcum.. Am ramas înmarmurit. Ce-i drept si Mihaela înr egistra o ameliorare. exagerezi. dar ca nu se îndura sa ne paraseasca definitiv. ? M-a pizmuit totdeauna. Într-o seara.. plina de viata si în prezenta ei Mihaela se transforma subit. eu ? mai mult îndemnata de Cic i. Am trecut în mîna timpului aceasta înda torire. Ea fagaduia. Daca am concepe un altul? ? Nu. Ea manifesta. vraci infailibil. nu-ti place tovarasia ei? ? Niciodata n-am putut s-o sufar. parea c-o mai trezeste din abulie. n-avea pofta de explicatii. Aveam impresia ca e o împied icare la mijloc. Trata un subiect liber (mi se pare despre Femeia în societatea moderna sau cam asa . ? Si Cici? ? N-a capatat nimic. ? Adevarat? Credeam ca sînteti cele mai bune prietene. Cînd colo... atîta tot!. ? Te înseli. Nu-i totuna. ? Aimée. facîndu-ma s-o accept prin puterea obisnuintei. merge înainte. De fapt n-ar fi trebuit sa ma mir deloc. Mihaela reveni în casa. scormonind amintiri din timpul scolii. Tîrnoveanu.. Adevarata bogatie e a creierului. de la început. adauga Mihaela. mai spuse: ? Daca ai sti cît am suferit datorita faptului ca i-am fost chiriasa. Ar fi fost pentru mine icoana vie a dragostei mele de atunci. Retraiau. Tineam cu o rice pret sa am copilul. mi-a întors spatele si o luna de zile n-am mai vazut-o. Era vesela . de maniile pedagogilor. Eram din ce în ce mai uluit.. Nu ma poate suferi nici ea.ceva). Observînd influenta buna pe care Cici o exercita asupra nevesti-mii.. n-as mai putea.? Nici o femeie nu seamana cu alta. la teatr u. e un bun temporar. ? Are aur fara suflet. dar tot rar venea. Si afara de asta nu ma deranjeaza. care venea uneori pe la noi. Cînd a citit lista. ? Nu. O duceam la concerte. fara a reusi s-o înveselesc decît la suprafata. Însa din nenorocire n-am avut parte de el.nu se poticneste dintr-atîta.. dupa ce petrecu prietena pîna la poarta. studenti si studente de la toate universitatile d in tara. chiar la baluri. ? Înteleg. dar prea putin perceptibila. ? Ce vrei sa fac daca simt asa. ? Cum se explica atunci prietenia voastra? Mihaela ridica din umeri.. În fine. Cici. D ar el lucra mai încet de-cît melcul si în primul rînd ma acomoda pe mine cu noua stare d e lucruri. pe linia preocuparilor mele de a distra pe Mihaela. ? Cum... Rîdeau cu hohote d e ticurile profesorilor. ? Si rezultatul? Ai obtinut premiul întîi? ? Nu. Amîndoua prietenele p alavrageau ceasuri întregi. pentru ca între femei se petrec atîtea lucruri ciudate. am dus-o la o con ferinta a profesorului meu. rasuflînd usura ta: ? Uf. bine ca a plecat si asta. Habar n-avea m ca tatal ei era proprietarul mansardei. un int . gingasia vietii scolare. o rugam sa vi na mai des pe la noi.. ? Bogatia nu constituie o superioritate. Au participat peste 800 de. de toate nimicurile. Nici o mentiune macar. Dimpotriva. Dupa un timp.. În anul I de fac ultate ne-am înscris la concursurile "Tinerimii române". ? O stie si ea.. tot era ceva si atît. s-a facut alba ca varul. Si noi trebuie sa tinem pasul cu ea. în acele clipe. Dar nu mi-a aratat-o niciodata pe fata. cînd totul era soare si surîs. Am impresia ca Cici are un suflet de aur.. al doilea.

. M-am prefacut ca nu bag de seama. baiatul mamei.. Nu prea e chiar asa de mare lucru! Ea pufni. Dupa-amiezile. Tot drumul pîna acasa n-am mai scos o vorba. înainte de a pleca în nefiinta tot avusese un gînd pentru noi. desi avea unele rezrve în privinta unor concluzii. În acest timp (era prin ianuarie). m-am. Macar sa-l mai fi vazut o da ta! Mihaela izbucni în plîns.eres viu pentru acea tema. chiar cucerita de elocint a maestrului meu. L-am salutat. Dar nu vrei. Închisese ochii la cîteva zile dupa nunta lui Novac. Le-am reluat însa cu mai multa rîvna dupa însanatosirea ei. Asta le -ar întrece pe toate: casa lui Colesiu. s-a urcat într-o masina. Trasnet! A murit Colesiu! Cînd? Cum? De ce? Am aflat pe loc amanuntele de care ave am nevoie. Cam dupa o luna de la nunta Veveritei. locuieste la Iasi. asta-i! Izbucni în rîs (o spusese atît de caraghios) si totul se mistui în uitare.. Îi lasa se Mihaelei. Nu gaseam însa ceva potrivit pentru noi. Novac se casatori cu Veverita sl ne invita la nu nta. care tocmai plec a. Pe cînd ieseam de la Fundatie. Era si Mihaela de fata... Si luînd un ton de gluma. I-am prezentat atunci pe Mihae la si dupa un schimb de amabilitati. Si noi n-am stiut nimic. ? V-ati mutat de mult din casa lui? ? Numai de cîteva saptamîni. I-am spus oarecum sfidator: ? Crezi ca eu n-as putea sa fiu profesor universitar? Zîmbi ironic. ? Apropo. Dor. unde locuiau parintii ei . iar el s-a oprit ca sa-mi strînga mîna. Casa e de vînzare. Mihaela îmi lua bratul si sopti înfiorata: ? Ce barbat distins! Apoi adauga pe acelasi ton: ce mare lucru e sa fii profesor universitar! Nu stiu ce ma împinse s-o contrazic (poate aluzia unita cu regretul ei ca nu eram si eu profesor). Cuibul acela unde ne -au ramas atîtea amintiri scumpe. S-a prezentat: ? Sînt avocatul mostenitorilor defunctului Colesiu. încît am simtit aproape o durere fizica. draga. peste pretul indicat de tata. proprietatea noastra. Faceau cununia religioasa tocmai la Turnu-Severin. VIII Din cauza avortului Mihaelei am întrerupt cîtva timp alergaturile pentru gasirea unei case. Cu toate aste a mi-a ramas crîncen înfipta în creier exclamatia ei: ce mare lucru e sa fii profesor u niversitar. usor contrariata. rosti! ? Stiu. atît de adînc. Zîmbetul ei ma jigni adînc. dispretuitor. ? Te înseli. Sau daca gase am era prea scump. Am gasit un apartament într-un blokhaus. ca ai putea sa ajungi profesor universitar. E locotenent într-un regiment de acolo. cînd n -aveam serviciu. m-am întîlnit fata în fata cu distinsul conferentiar. poate si una si alta. ? Unui nepot de sora.. dîndu-si seama ca-mi ranise am orul propriu. prin testament. Îmi paru bine ca ramase încântata. încerca sa repare greseala. nu cumva ai omis sa-l inviti? ? Se putea una ca asta? Am vorbit cu el la telefon si mi-a promis ca vine. albumul cu fotografiile Yvonnei Rossignol si placile de patefon care-i placeau atîta! Si acum avocatul venise sa i le aduca. De ce nu? Sîntem cumparatorii cei mai îndrituiti.. ? Dar casa. iar noi am pornit-o pe jos spre casa. Dar nu-mi raspunse. Bietul mosneag. (Si noi care ne credeam singurii lui nepoti!. si nu mi-am dat seama de asta decît mult mai tîrziu.. cui a ramas? l-am întrebat într-o doara. Colesiu de ce n-a venit? l-am întrebat pe ginere. Da? De vînzare? Cine s-ar fi asteptat la asa ceva? Ar trebui s-o luam noi. în urma unei crize car e l-a dat gata în cîteva zile. Mihaela. colindam cu jurnalul în mîna cercetînd anunturile si verificînd la fata locului imobilele de vînzare. pomenit ca un domn.) ? Si ce face? Se muta în ea? ? Nu. O .

o data însotita de Mihaela). si cum în noaptea aceea o avusesem pe Mihaela. PARTEA A TREIA I Pîna la prînz totul s-a petrecut ca de obicei. Ceilalti oameni mereu ne sînt piedici si asteptam sa dispara ca sa punem mîn a pe slujba sau pe casa lor. În cît sîntem astazi? (Voiam sa-mi însemn ziua în agenda. Oricum înainte de Sf. sa te interesezi cît costa.. As fi crapat de ciuda scapînd o ocazi e atît de rara de a pune mîna pe locuinta lui Colesiu. trecuse un an si parca toate se întâmplasera de cînd lumea. iar Mihaela îi explica: ? Uite aici facem o usa.. dar acum cînd o cerceta cu de-amanu ntul se arata foarte entuziasmata.. ne-a spus Alexa c u fata luminata de fericire.. gîndeam.parte din noi salasluieste înca acolo. desi n-am reusit sa destupam cele 21 de sticle de sampanie oferite de Colesiu. dar sa lase mai jos pentru no i. "Poate din cauza mortii lui Colesiu". cu cîstig de cauza aproa pe sigur si care îmi aducea un beneficiu însemnat. gradina . dar si de rîndul acesta aveam impresia ca bucuria ei e prea zgîrc ita cînd ar fi putut sa fie mai darnica. "Azi îmi merge din plin". Aveam o lucrare pe care trebuia s-o ispravesc chia r în acea zi. Am trimis tatei o telegrama sa vina imediat. dar azi e anivers area Mihaelei. cam scump.) A. (Parca facea toate lucrurile pe jumatate. M-a mirat faptul ca ea n-a adus deloc vorba de sarbatoarea asta. Ce noroc neasteptat! Trebuia sa moara Colesiu ca sa ne iaca parte de norocu l acela. O cunostea prea putin (se abatuse numai de d oua ori pe la mine. cu glaswand. De obicei vînzatorul cere mai mult ca sa aiba de unde scadea. Face. Aveam nu o casa asemanatoare. Dumitru nu puteam sa ne mutam în ea. Norocul facuse sa fiu angajat într-un proces de mostenire.. în care avusesem pe Mihaela si unde t raisem cele mai senine zile. Ma rog ? cît costa? Mostenitorul pretindea 700. daca ar fi presimtit ce avea sa se întîmple! Si curînd. teiul urias la umbra caruia întindeam mesele prelungite pîna în zori.. asa cum voia tata. cuibul unde ne adapostisem dragostea. ) Pîna la urma i-am dat dreptate. În orice caz. Muncind cu tragere de inima o dadui gata mai repede decît ma asteptam. daca am avea o casuta ca asta." Iata. Am plecat de dimineata la serviciu într -o dispozitie de plenitudine. curtea. O plimbam din odaie în odaie. încît toate bucuriile sora-si e rau si ale ei. Hm. Tata sosi fara întârziere si dupa cîteva zile de tratative ajunse la întelegere. Iar micile reparatii de care avea nevoie ne mai rapeau cel putin o luna. aici înlocuim scara cu una de beton (asta-i aproape darapanata). Daca ar fi staruit o obtinea poate mai ieftin. bucuria noastra avea un sîmbure de tristete si cred ca sînt rare bucuriile întregi. Am primit chiar un aconto de 10 0 00 lei. Veni si Alexa sa viziteze locuinta. Mihaela spusese odata: "Ah. Mosteni torul caruia îi crapa buza dupa bani. Adevarat. (Tinea mult la Mihaela. i se împlinise dorinta.. Mi-am amintit ce bine petrecusem acum un an d e ziua ei. nimic n-am mai rîvni. curînd. bani pesin. trebu ie tocma multa. era de acum al nostru. (Ar fi de preferat matase plisata. Ale noastre.) ? Aici o sa traiti fericiti o suta de ani ca-n sînul lui Avraam. Voia probabil sa ma încerce daca nu-mi . împlineste 22 de ani.. si o euforie placuta se plimba prin toata fiinta mea. ci chiar casa mult vis ata. Uite. Mihaela se bucura. Casa nu era libera decît dupa cîteva luni.) Calendarul din perete arata 14 iunie! E ou putinta? Dumnezeule. fireste. reteza din pret si ne vîndu casa cu o jumatate de milion. dincolo instalam dormitorul ca-i mai multa lumina si-l tapet am cu albastru. cre d ca nu costa prea scump.000. Asadar. tocma la sînge.

? N-a sunat nimeni. înca nu stiam nimic: vom invita pe c ineva sau petrecem în doi undeva într-un restaurant? Ramînea ca Mihaela sa ia o hotarîre în aceasta privinta. ? E la cinema. legata direct de minutarele ceasului care goneau fara odihna si ma i ales fara crutare.. Prin urmare nu se afla nici acolo. Sa se fi întîmplat ceva? Nu mai eram în stare sa citesc un rînd. Mai degraba i-as oferi o cruciulita de aur cu 22 de briliante ? cîti ani împlineste ea. pietrele scumpe erau gata încrustate.. cu toate ca era suparata pe mine. Grija sporea. În fine eram vesel. dactilografa.. Grija ma rodea. nu ma satisfacea nimic.. ? A iesit pe la patru. Am ridicat receptorul si am întrebat-o. ? Da? Atunci. Începeam sa-mi pierd rabdarea: ? Pe unde o fi umblînd? Am telefonat fara rost la Bogdanesti. îmi spusese Zamfira. (Be cîte ori nu i-am s pus: fii atenta.. multi ani înainte! Ma felicitara toti colegii. (O admonestasem o data cam aspru din pric ina unor erori la masina de scris. tocmai de ziua ei. Bogdan. ma întreba: ? Ce ai de esti asa de bine dispus? ? Azi e ziua de nastere a Mihaelei. Si fiindca n-aveam ceva mai bun de facut.. mergi cu ochii-n patru. (Obisnuia sa se duca uneori singura cînd aveam de lucr u. ? Du-te si vezi. noua. Ma cotropi nelinistea. fiindca Doamna Mor-Mor abia a steapta sa gaseasca pe cineva în greseala. De cîteva ori mi se paru ca tîrîie soneria. Am învins-o pîna la urma. Alta explicatie nu e! M-am apropiat de telefon. Se facuse o ra zece si ea înca nu venea. Am trecut în odaia de lucru. conasule.) Ma gîndeam ce cadou sa fac nevesti-mi.) Ma plimbam fara astîmpar prin odaie. Nori grosi de fum inundau odaia si nu mai puteam suferi nici f . Amely mi-a spus ca nevasta-mea nu calcase pe acolo. Oricum.voi aminti si singur. ? S-o fi dus. fumînd tigara dupa tigara. Acelasi raspuns. ? Pentru numele lui Dumnezeu. preferase sa mearga la un film? E cu putinta sa fi uitat ea însasi de aniversare? Semnele de întrebare se înmulteau. S i tocmai astazi de aniversarea ei! O pacoste ca asta mai rar! Ma înabuseam în casa.. Dupa cîteva or e. N imic. Cînd am ajuns acasa. daca n u venise cumva. nu se lasa mai pr ejos. O frica para lizanta m-a înlemnit. întrebînd la posta îmi raspunse chiar ea (era în tura de noa pte). un inel. Cineva de acolo m-a sfatuit sa ma adresez Prefecturii de Politie. am auzit ca a sunat. Trimiteam pe Zamfira sa vada cine e. Îmi ascuteam atentia ca sa aud soneria sau pasii ei apropiindu-se. ea nu se întorsese înca din oras. poate. dar pîna una-alta nu-mi dadeau de gîndit. si capacitatea mea parea prea strimta ca sa cuprinda atîta voie-buna. vesel. draga mea.. nelinistea cucerea cu repezic iune teritoriu. am pus mîna pe receptor sa întreb la Salvare. la sora-sa. ce-o fi patit? strigam tulburat cu glasul gîndului. O vedeam în nesimtiri prinsa sub rotile tramvaiului. Seara. Mai ales ca umbla pe strada cu capul în nori. chiar doamna Rozina. m-am apucat sa citesc o carte.. Degeaba. noua si jumatate. ? Niciodata n-a întîrziat atîta.. caci îndoiala era mai greu de îndurat.. ca un leu în cusca. Ea nu se întorcea. Nu era nimeni. De ce sa mint? Ma bucuram ca procedase astfel pentru ca îmi dadea prilejul s-o conving ca nu uitam aniversarile ei. Poseta? Haida-de! Voiam ceva mai deosebit care s-o încînte. îi strigam. Alexa n-avea telefon acasa. ? Ce s-o fi întâmplat? Cu siguranta ca s-a întîmplat un accident.. trebuia sa s e fi întîmplat ceva. Din cînd în cînd consultam ceasul. O bratara. cercei? Nu ma hotaram d eloc. Dactilografa propuse: ? Cumpara-i o poseta. ? Trebuie sa fie la Cici. Alungam groaz nica imagine ca sa-mi apara în locul ei un pat alb de spital. cu siguranta. Am cutreierat cîteva magazine de bijuterii pîna sa gasesc ceva pe plac.) Dar de ce întîrzie atît? Si mai ales de ce. ? Opt si jumatate. care lucra la biroul din fata.

nici vorba! Banuiala implica ezitare. nici un accident azi dupa-amiaza? ? Ba da. Poate o fi lesinat în dormitor. ? Mihaela e aceea cu accidentul. Sa va arat cazul? Adu condica. derapat. îndoia la. asemenea unui fulger. însa nu cred sa aiba vreo legatura cu ceea ce va intereseaza. ce trebuie sa fac? Încotro s-o apuc? Nehotarît. Am oprit un taxi care tocmai trecea prin dreptul meu.. (Nenisor. doa r-doar voi zari-o apropiindu-se. ca sa am o clipa mai devreme confirma rea teribilei banuieli. fara sa ma anunte la telefon. Capul îmi vuia. . Abia jos. Nu era o simpla banuiala. Toti o asteptam. Un taxi m-a dus în cîteva minute la Prefectura Politiei. E vorba de un accident de automobil petrecut la Sosea. Trebuie sa întrepri nd ceva. Bine. scosi raniti. (Nenisor! Ne-ni-sor!) Si tocmai pe cînd coboram scarile interminabile (ascensorul nu functiona) am avut o iluminare subita. pîna la ora asta.. ce gîndea? Am alergat înapoi în casa... De asta sînt sigur. Desi voiam sa ajung cît mai repede. ma scuturau ametelile. ? N-am nici o cunostinta. îmboldit de o nadejde absurda. sa întîrziem cît mai mult clipa revederii (pe care mi-o închipuiam grea).) Înnebuneam de grija si tortura. Comisarul de serviciu a ridicat din umeri. totusi mi se strîngea inima. am zvîrlit o întrebare asa într-o doara: ? Nu s-a întîmplat. Masa era pusa. scaunul ei sedea gol si o astepta si el.. Parca am auzit de el? În nici un caz nu mi-i strain. m-am întrebat: ? În definitiv.. Nici nu îndrazneam sa rîd de n eghiobia ce-o facusem cautînd-o prin casa. nesiguranta. Am citit sarind peste cuvinte: "Masina de piata.. nu voi merge cu gîndul prea departe.. Altceva nu poate sa fie. M-am adresat comisarului: ? Altceva nimic? ? Nimic. Ceasul blestemat arata unsprezece si Mihaela nicaieri. E tînarul care o ceruse de nevasta..umul. Comisarul m-a linistit într-un fel.. baiet e.. ? Nenisor? De unde cunosc numele asta?. asa cum un bolnav amîna mereu ceasul operatiei. care mi-a descoperit adevarul. Un agent alerga în alt birou si o aduse. Nu-i alta solutie. Hotarît lucru: s-a întîmplat un accident. Poate ? ziceam ? s-o fi întors între timp (desi n-ar fi fost chip sa se întoarca fara s-o zar esc.. spital Filantropia". numele pe care-l citisem în c artea de vizita lunecata din poseta Mihaelei.. Eu aveam o certitudine asa de netagaduita ca însusi faptul ca traiam. ? La spitalul Filantropia! Circulatia dupa miezul noptii era redusa. ce-i cu ea? E vie ? e moarta? Unde s-o gas esc? Am cutreierat ca un zanatic prin toate încaperile apartamentului.) Degeaba! În odaile lipsite de prezenta ei se cuibarise pustiul. creînd un haos din care nu mai putea sa rasara o . ? Mai încet! As fi vrut acum sa nu mai ajungem. automobilul gonea spintecînd aerul ca o sageata. dar Mi haela unde-i? Unde-i? Unde-i? Voiam sa plec. Nici gînd. (Nenisor. Am pufnit de nemultumire ca si cînd îmi parea rau ca nu se întîmplase nimic. si ma miram stupid ca unii oameni pot sa umble atît de linistiti pe strada. Nu i-am raspuns. Imposibil sa întîrzie d e bunavoie pîna la 11 si jumatate. am ramas deocamdata locului. scurmînd cu privirile în dreapta si în stînga. stoluri. Nenisor cu sotia. Cerule. m are comedie!) Am plecat repede. nu mi s-a raportat nimic. în strada.. stoluri de gîn-duri contradictorii s e încrucisau învalmasindu-mi mintea.. (Niciodata nam simtit mai acut pustiul. viteza o suta km. poate zace în baie si eu habar n-am. M-am îmbracat sa ies. Totusi în pragul usii. Disparuse în neant. ? Plecati? se mira slujnica. si ea nu mai aparea. hm! Nenisor!) Graba mea fu remarcata de comisar printr-o ridicare semnificativa din umeri. Era acea siguranta revelatorie cu care vine mintii noastre dezlegarea unei probleme îndelun g framîntate. Si Nenisor? Nenisor. unde era . Comisarul o rasfoi: ? Vedeti aici. Apoi adauga: de altfel nici nu trebuie sa mergeti cu gîndul asa departe. ce facea... dupa ce i-am spus ce ma aduce la dînsul. Mi se parea ca pietonii trag cu coada ochiului la mine.

. au fost împreuna?" (Stiam ca-mi telefonasei mai devreme dupa ea si acest lucru m-a pus în încurcatura. Strivit de greutate mai mult decît de durere. Vreti sa ma dea afara? Vazînd ca rezista pe pozitie. m-am lasat tîrît de ea... am schimbat tactica. Acum masina abia se tîra pe asfal t... nu-i nimic grav. Ce puteam sa-i raspund? Parea atît de complicata povestea banuielilor mele cu tînaru l din holul hotelului si cu cartea de vizita al carui nume era acelasi pe care îl c itisem în condica prefecturii de politie. chiar daca m-ar fi luat drept nebun. dumneata? Ea încremeni locului fara grai.. Uluitoarea surpriza a fost de ambele parti. ca sa fac calea întoarsa. o femeie cobora scara. apoi rosti cu o voce grava... Am preferat sa ocolesc întrebarea. ? Bine c-a scapat cu atît. pe cînd ma pregateam de culcare. Fug într-un sufle t sa vad ce s-a întîmplat? Am vorbit cu medicul-intern de serviciu. Nu trebuie s-o vezi. care venea parca di ntr-o prapastie: ? E o usuratica. Nu se astepta sa ma întîlneasca. ? Nu te duce.. În timp ce urcam la etaj. sa me rgem mai repede. avem dispozitiuni aspre." "Cum. Nu mai puteam rabda. ? Nu te supara. ? Alexa." Internul s-a mirat: "Nu va interesati de sotii Nenisor?" Ca sa nu stîrnesc o banuiala care ar fi pus p . ca un obiect. doamna. Totusi ma duc s-o vad. Vizite dupa miezul noptii? Unde s-a mai pomenit asa ceva? I-am explicat ca e vorba de un caz special. rezerva 81.hotarîre cuminte. ? Vino cu mine. internata în dupa-amiaza asta? E asa de grav?" Nu va speriati. m-a luat de mîna . ? Ce-i cu Mihaela? La rîndu-i Alexa a ocolit raspunsul. Recapatîndu-si stapînirea de sine.. ? Mai încet! Am strigat cu atîta furie încît soferul stopa speriat. Cînd ajunse în dreptul meu. încît însirînd toate acestea n-ar fi priceput o ota. trebuie s-o vad neaparat. ? Luati-o pe aici.. nu-i sora mea. ? Unde sa merg? De ce nu-mi spui ce s-a întîmplat? E atît de grav? ? Linisteste-te. Trebuia sa se sfîrseasca odata cu chinul ast a. Ochii cerberului sclipira si împotrivirea se duse pe copca. Salonul 7 e la al doilea. Mai prost stam cu sotul ei. eu sînt! ? De unde ai aflat? facu ea înca nedezmeticita.. n-are decît o simpla fractura. sotia mea a fost a ccidentata. (Mi-aduc aminte ca trageam cu nesatiu în piept a erul rece al noptii... ? Mîna repede! Mai repede! Nu-mi pasa de ce avea sa creada soferul. te rog. ? De ce? Doar pentru asta am venit. Are o fractura la piciorul stîng. Portarul spitalului m-a oprit sa intru. ca un bolnav care se sufocase pîna atunci. I-am strecurat o hîrtie de o suta. de ce? De ce? Alexa ezita cîteva clipe framîntate. Acest cuvînt din gura Alexei a prabusit un munte pe mine. nu stiu în ce stare se afla. Renunta. trebuie sa fie o eroare la mijloc. ? Cum sa te dea afara daca am bilet de intrare? ? Sa-l vad. Tudor. asa mi-a spus internul de serviciu.) Pasind agale pe panglica trotuarului ca o pereche întîrziata. pîna ce amîndoi am ajuns în cur ea spitalului si de aici în strada. altele mai grabite ne-o luau înainte sau claxonau din spate nerabdatoare. numai sa nu faceti zgomot. "Ce-i cu sora me a.. Pa guba-n ciuperci! Atunci numai de parerea lui nu ma sinchiseam. Nu e bine! ? Dar lamureste-ma.. vino urgent... S-ar fi putut întîmpla mai rau.. Ce importanta are ca-i asa de tîrziu? ? Nu se poate. ? Asculta ce-ti spun. o infirmiera trimisa de Mihaela îmi aduse un biletel: Sînt în spital. am recuno scut-o: era sora Mihaelei. Alexa îmi destainui apro ape în soapta: ? Acum o ora si jumatate..) "Atun ci zic. pe corid or la dreapta.

nu mai pot rabda. asculta-ma. (Voiam sa spun pe Mihael a. asa cum o lasasem. ? Nu. e destul de grav ceea ce s-a întîm-plat. plîngea pe strada în vazul si auzul trecatorilor care întorceau capul dupa noi. trebuia sa o pun o tarie de care nu dispuneam. Vreau sa aflu adevarul din gura ei. Am schitat gestul de a opri o masina care tocmai trecea pe lînga noi. Mîine. Fa cum îti spun. Cred ca o judecam pre a aspru. Lasa macar sa tre aca o noapte..e Mihaela într-o lumina atît de urîta. a lovit-o o masina. e mai cuminte s-o vad mîine. Nu vezi cît sînt de calm? Ou toate asigurarile.... da... ? Vai. i-am spus neconvins. Sînt mari pentru ca deschid o rana care nu se mai v indeca. iar eu am înteles ce anu me se întîmplase. Alexa ma împie dica. Alexa observa cruciulita împodo bita cu briliante pe care voiam s-o daruiesc Mihaelei. Poate de aceea ma simteam atît de linistit dupa destainuirea Alexei. Sa chibzuim pe îndelete ce-i de facut. ? Si ai vazut-o? Ai vorbit cu ea? ? Eu? De azi înainte n-o mai cunosc. pustii. ? De ce? Pentru care motiv te împotrivesti asa? ? Sînt convinsa ca e mai prudent. ? Conita e la spital. în sfîr sit. incapabil de a ma opune vointei ei. întunecoase. i-am spus pierzîndu-mi brusc cumpatul. a tipat Alexa ca muscata de sarpe. Peste cîteva zile s e întoarce acasa. a confirmat internul". În bucatarie era lumina.. Dumnezeule! Alexa. sa vina. am dojenit-o cu blîn-dete. dar trebuie sa ne pastram capul acum cînd avem atîta nevoie de el. ? O asteptam. Spunînd acestea au podidit-o lacrimile. asta. n-o sa ramîna pe drumuri. Îmi dau seama cîta nevoie ai de cineva în preajma ta. asa cum se face cu un mort scump). am ajuns acasa. desi toata fiinta rascolita ma. aruncînd nenorocirea pe spinarea amândurora (ca s-o înduram mai lesne). dar ceva ma împiedica sa-i pronunt numele. Alexa? Dumneata care-mi cereai sa ma stapînesc îti pierzi cumpatul? Desig ur. Stai si manînca.. pe ea. da. Trebuie sa ne obosim ca sa cadem apoi frînti de oboseala. si izbucni în plîns. ? Nu-i nimic.. ne astepta înca.. ca pe un copi l: ? Ce faci. În sufragerie masa astepta întinsa. M-am supus. la 81.. mi-a spus. fara graba (desi se facuse ora unu). Îmbrîn cea sa fac exact contrariul. poti sa faci ce vrei.. Mergeam încet.. I-am strîns bratul.. ea se agata îngrozita de bratul meu: ? Nu. doar n -o sa rabzi de foame. ca atunci cînd ai de strabatut un drum lung. I-am citit pe fata gîndul. ? Dar e prea departe. dar ezita sa ma întrebe ce-i cu ea. Zamfira nu se culcase. Nu te duce! Nu trebuie sa te duci! Mai ales acum! ? Nu-ti fie teama: n-are sa se întîmple nimic. biata conita. ca si cum nu se întîmplase nimic. Întelegi? Din vorbele ei se desprindea atîta fermitate încît. Dupa doua ceasuri de umblet. ea se caina mereu: ? Nefericita! Cum a putut sa apuce pe drumul asta? ? Ma duc la ea. Am ascultat-o. am mintit. Ne duceau mai mu lt pasii pe strazi ocolite. Dar mi-e asa de g reu sa ramîn singur o noapte întreaga. Asa vom pu tea dormi si unul si altul.. Marile dureri nu dor la început. Femeia facu ochii mari.. A . chiar de ei ma interesez. Si vremea a trecut. ai sa regreti. În timp ce îi vorbeam astfel. "Da. speriata.. presimteam eu ca nu-i a buna. femeia aceasta de grani t. Nu sînt la rezerva 81?" "Da. Chiar daca ar fi facut ceva reprobabil. Tudor.. Tocmai îi cumparasem. prada unu i impuls covîrsitor. Parea ca nici n-a auzit ce i-am spus si a schimbat vorba ca sa ocolim o durere m ai mult. dar nu-i nimic grav. pentru a le nesocoti. ? Mai bine mergem pe jos. ? Ai dreptate. ? Dupa cum vad n-ai pus asta-seara nimic în gura. ? Vin la tine. ? Trebuia sa sarbatorim aniversarea ei. Chiar am gasit în mine taria sa dau curaj Alexei pentru a suporta fapta sora-si.

asa cum faci cînd primesti o excitatie puternica din exterior. care statea muta si straina pe alt foto liu din coltul sufrageriei.. desi prezenta ei coplesitoare o simteam amîndoi. care-mi oprea parca bataile inimii si-mi sugruma rasuflarea. Oboseala ma secatuise. Ne solicitam unul pe altul. M-am cufundat într-un fotoliu si am ramas inert în pozitia initiala (care dealtfel n ici nu era comoda) multa vreme! fara sa fiu capabil de a mai face o miscare maca r s-o corectez. Doar n-ai sa-mi tii de urît toat a noaptea. Din nou am îndurat greutatea aceea nevazuta. ma vedeam neputincios de a întreprinde ceva pentru a ma elibera. a insistat ea. negrait de bine! As fi vrut ca starea mea de voluptate fizica în care ma cufundasem sa se prelungeasca la nesfîrsit. trebuie sa te odihnesti. care-si exercitau presiunea asupra-mi. fixam în nestire o dunga de covor. care afirma sus si tare ca femeile sînt niste cîrnatarese.. iar starea de toropeala îmi dadea o placuta senzatie fizica. ca de obicei. Aceasta unealta de tortura parea ca-i vie si avea glas. cînd colo. caci n-am avut energia sa-mi scot nîc i cel putin haina. Îmi alegea m atunci alt punct si acelasi joc reîncepea monoton. Era o apasa re materiala. Într-un o ras de provincie. nu striga. pîna ma dureau ochii. . Auzi colo: cîrnatareasa! Cu cît repetam cuvîntul acela de t otal dispret. apoi sa ma dezbrac. ma apasa inima înghetata. îi raspundeam ca unei alte prezente. nu omoara. ? Nu vrei sa te culci? m-a întrebat Alexa.. ? Si ce daca m-a înselat? Je m'en fiche! Eu nu i-am dat cu piciorul dupa ce ne-am în tors de la Constantinopol? Sîntem chit! ? Nu prea! Caci dupa aceea ai luat-o de nevasta. un glas care nu stia sa articuleze decît doua cuvinte. Ma apasa materialita tea gîndurilor prefacute în plumb. În rastimpuri un burghiu nevazut îmi sfredelea creierul cînd ici. am completat d eci cu o satisfactie imensa) si ea este tot cîrnatareasa! Parea ca obtinusem o biruinta stralucita asupra mea. Era parca o moarta scump a pe care trebuia s-o învaluim în tacere si uitare ca sa nu ne scormonim în zadar sufer inta. treci dincolo în dormitor si culca-te. mai rele decît otrava: ? M-a înselat! M-a înselat! Desi vorbea la persoana I. ? Ce are a face? Faptul ca am luat-o era în masura sa-i schimbe firea? Nici vorba! E si ea ca toate femeile o. peretii si tavanul care sta sa cada. Într-un tîrziu. Cu pr ivirile încremenite. Si cu toate acestea inima îmi functiona normal si de respirat ? respiram.. asa cum ma gaseam. Dar o tresarire brusca ma adus e din nou în zona realitatii. obsedant. L a rîndu-mi staruiam sa ia o pijama noua (voia s-o ia pe cea veche a Mihaelei) si a lte nimicuri ridicole în fond. (Socoteam la început sa ma odihnesc înca o jumatate de ora. cînd dincolo. ? Cîrnatareasa! Cîrnatareasa! Acum rîdeam cu hohote. insinua interlocutorul din mine. Repetam: o cîrnatareasa.Reluam în închipuire subiectul nuvelei La Grandiflora citita nu de mult. agatîndu-ma ca un deznadajduit de unicul colac de salvare a parut în cale.. cu atentii si menajamente.cum nu mai mi-e foame. M-am întins istovit pe pat. S-a apucat sa-mi faca patul si n-am reusit s-o împiedic. exasperant. aratin-du-ne o tandrete cît se poate de exagerata. N-as putea spune ca ma gîndeam la ceva. tînarul Manaru îsi prinde sotia înselîndu-l. De ce a . ? Daca vrei. nepa sator de ce va mai fi. Prins între aceste doua forte opuse. O mentalitate curenta a grupului de oameni în care traia îi aduce alin în a cea clipa de rascruce: toate femeile sînt la fel! Adica ? niste cîrnatarese. (aici îmi veni în minte eroul lui Gdb Mihaescu din Gr andiflora. Nu se revolta. uitînd tot ce se întîmplase. Am scuturat din cap negativ. si di n nou ma coplesea bucuria. le gînd cu el unul din acele dialoguri intime care-mi erau asa de familiare. ? Cîrnatareasa! . ca pentru mine. Am prins de veste ca de cînd plecasem de la spital n-am rostit nici un cuvînt despre Mihaela. cu atît ma simteam mai bine. ? Esti destul de obosit. Întrebarea m-a facut sa tresar. prada unei voiosii fara seaman. aerul. Uitasem cu totul de prezenta ei. prin-tr-o le nta tranzitie am simtit o apasare si dinauntru si dinafara.) Dar am adormit dupa aceea cu hainele pe mine. ? Ce dreptate avea Alexa sa ne întoarcem pe jos. Ma simteam bine.

Înca buimacit de somn. M-am asezat la fereastra. toti acuzam pe sotia adultera a dramatur gului. ? ea. Era de ajuns sa-mi închipui pe Mihaela în bratele lui Nenisor (ce nume!) dîndu-i-se cu frenezie. Lu ciditatea îmi reveni si. scotocind pri n biblioteca. Îl propagau altii. Ce lovitura de trasnet pentru Manaru! ? Cum.. Morala care se desprinde din acele pagini ma zguduia: ? Si Mihaela ar fi putut sa nu fie cîrnatareasa! Si totusi a fost! S-o pedepsesc a sa cum a facut Manaru cu nevasta-sa? Nu stiu. pentru lin istea lui sufleteasca. e drept. Am adormit din nou. Si tînarul framântat ide adevar începe o furibunda lupta de cuceriri. Pendula batuse ora trei dupa miezul noptii cînd am coborît din pat si. Dar frumoasa amagire nu tinu mai mult de o clipa. Aerul rece al zorilor navali în o daie si-mi schimba directia gîndurilor. Sînt atît de obosit! N u pot sa mai leg un gînd. Respiram nesatios aerul proas pat al diminetii si. constiinta îngrozitoarei realitati. Cautam sa ma angajez în to t soiul de preocupari. de zece ori. d in temelie. cu intermitente. Voiam sa recitesc povestea (am parcurs cîteva pagini). de cel puti n cincisprezece ori pe zi. Ma înabuseam. caci era el însusi în joc. Cumplita sfîsiere interioara staruia. Cînd am facut ochi se luminase de ziua. Nu era însa o durere fizica. El o îngenunc heaza cu forta si o siluieste. credinta. Cum s-a putut întîmpla acest atentat împotriva mea? Eram incapabil sa concep asa ceva.. ci numai sa scap de ha rtuiala gîndurilor. nu stiu înca. Si acum venise sorocul sa încerce o verificare. si numai Mihaela singura îi lua apararea. Sotia unui proaspat cunoscut îi rezista cu o dîrzenie pe care numai virtutea poate s-o dea. rezemînd coatele de pervaz. nu dormisem decît o ora si mie îmi parea ca sînt în pat de o saptamîna încheiata. fara nici o alegere. intervine ceva neasteptat care-i rastoarna. Una dupa alta femeile îi cedeaza. O durere ascutita ma înc erca în cosul pieptului. M-am îmbracat (mi-era frig) si aceasta opera tie pe care o prelungeam cît mai mult îmi îndeparta pe Mihaela din actualitate. Atunci am suferit o sfîsiere îngrozitoare: parca o mîna de fier s-a introdus în cosul pi eptului nimicind tot ce se afla acolo. a sa cum facea cu mine odinioara. Trebuia.. învinse de puterea supranaturala a acestui deznadajduit. îmi dadeam lucid seama de gravitatea "faptei". îmi amintii ca citisem cîndva ca omul si-ar pre lungi viata cu cel putin o cincime daca ar inspira adînc aerul în piept. ca sa-mi simt toata fiinta macelarita de acele d egete vrajmase. Cred ca aceasta durere ma trezise. Pendula batu patru lovituri sonore.. Dar "principiul" lui Manaru nu era dobîndi t dintr-o experienta proprie de viata. de doua ori. adevarate cutite. Asadar. am dat peste cartea lui Gib Mihaescu.. prin urmare si femei cinstite? Daca -i cu putinta asa ceva de ce (nu se afla si sotia mea printre ele? Abia atunci vine pedeapsa: o împusca. încredintat ca fac o prostie. Am deschis larg ferestrele spre cer. Degeaba încercam s-o alung invocînd justificari neroade sau gîndindu-ma la falan ga inepuizabila a cîrnatareselor. cîrnatareasa durdulie din piata centrala îsi oferea gratiile oricarui clie nt care i le rîvnea. (De ce nu i-ar fi luat-o daca era în aceeasi situatie?) Aveam prea multa încredere în mine si încrederea asta nesfîrsita ma orbise. prelungi. pe care o conside ram atît de a mea? Cum de nu prinsesem nimic de veste? Am avut. Dar pentru Manaru nu exista obstacole. ci una suflete asca. Si tocma i cînd e pe cale sa aiba confirmarea. odata cu ea. Daca a doua zi femeia va tacea (si-i va deveni ast fel complice) principiul e confirmat. dar tocmai din cauza asta devenise mai insuportabila. a veam impresia ca tot ce se întîmplase azi-noapte nu fusese decît un vis urît si o clipa ma scalda o bucurie imensa. Nu era cu putinta. Abia acum. Otrava ei. prin asociatie. Nu . Însa femeia batjocorita reactioneaza: bestia la fapta i-a frânt echilibrul sufletesc. e drept.. Mutilata de remuscari si rusine îsi curma z ilele. O urmarisem dupa aceea fara convingere. o banuial a vaga de cînd cu discutia la Bogdanesti. nu toate femeile sînt cîrnatarese? Exista. Cu atît mai bine. dar n-a fost chip sa contin ui pîna la capat. Cum sa-mi închipui pe Mihaela tre-murînd în bratele altcuiva. iar el îl accepta. sa se încredinteze daca într-adevar toate femeile sînt cîrnatares e. reusise în fine sa-mi cuprinda toata fiinta. Am facut si eu la fel o data.s cere neveste-mi mai mult? Adevarat. nu pentru a-mi prelungi existenta. care lucra mocnit înca de aseara.

oricît de cruda. era palida ca un cadavru.. sau mai precis în absenta constiintei. de ce nu-i intra nimeni în voie? (Pacatuise si o chinuiau fara îndoial a mustrarile de cuget. siliti sa sada la aceeasi masa. ce soi bun este femeia oare roseste? Si tu. Alexa! Ea era! La ora asta! Probabil ca si ea avusese o noapte de insomnie.. ? Ai vazut. starea mea sufleteasca era asemanatoare cu aceea a soldatului din primele saptamîni de lupta: se mira ca nu d a piept cu dusmanul si se întreaba: oare asta-i razboiul? El vrea razboiul din închi puirea lui. era tot deschisa. Or. nemiscat (desi îmi era frig). care lucra febril fara sa-mi comunice decizi unile.) Tot asa. As fi voit (ciudatenie!) sa parcurg toata întinderea suferintei omenesti pîna la hotarul mortii. Fraza rostita cu glas tare ma convinse de zadarnicia chinurilor mai mult decît suge rarea muta a gîndului. haosul ? ca dupa o catastrofa. în-demnînd-o în ziua aceea sa se duca la Veve rita. desi nu prea aveam pofta de fumat la ora aceea. Într-o vreme ea rupse tacerea si ma întreba: ? Te duci la birou? ? Cred ca nu. Cînd m-am uitat mai bine. o protejase norocul. nu era greu de ghicit!. mai precis. Am vrut sa rasucesc o tigara. ma i bine de o ora. fara sa vad sau. Situatia era desigur cîntar ita în strafundurile inconstientului. Uitasem complet de fumat. din dormit or. am descoperit un cot subtire de fe meie. am prins de veste ca si fereastra de alaturi. . . am destul timp sa hotarasc ce-mi ramîne de facut.descoperisem nimic. care spunea i c-o sa traim o suta de ani în casa lui Colesiu? Hotarît. chiar azi-noapte îmi paruse rau ca o luasem cu mine. (Pedeapsa includea divortul ? de asta nici vorba. În defintiv de ce îmi fac atîta sînge rau? Ma revoltam încercînd o eliberare. tata. vedeam proiectate propriile mele închipuiri. Numai eu n-ajungeam s-o banuiesc. ma aflam înca departe de acest liman primejdios. (Si acest lucru aveam sa-l verific mult mai tîrziu. Într-atît era m de orbit de orgoliul fara margini care ma stapînea. dupa avort. ea îmi spusese: simt ca n-as putea. ca doi straini care întîmpla-tor luau gustarea de dimineata într-un local prea aglomerat. Am lasat-o acolo netulburata. Am ramas asa. Stiu.) Poate altcuiva i-ar fi stîrnit banuiala si mai putine elemente decît acestea.Si cu toate acestea mi se parea ca nu sufar destul.) Deocamdata în constiinta mea domnea pustiul. Însa felul cum aflasem de necredinta ei excludea o asemenea razbunare sîngeroasa. Poat e nici n-apucam a ne muta acolo.. Cum stateam asa plecat. fara discutie. Acum stiam de ce nu explodase de bucurie cînd îi spusesem ca tata ne cumpara o casa . nu trebuia sa ma declar multumit numai cu atît. anulat de tendintele bune ale eului. Stiu.) Dar ce pedeapsa . Apoi am strigat cu pumnii strînsi: ? Si ce daca m-a înselat? Doar nu se va sfîrsi lumea si pamîntul din pricina asta. Si oricît a r parea de ciudat. chiar daca mi-ar fi dat sa înteleg pe sleau. Se vede ca nu iubeam integral pe Mihaela si dispretul care luase locul dragostei îmi era o salvatoare supapa de siguranta. cînd o consolam de pierderea suferita si îi propuneam sa concepem alt copil. Priveam de acolo pe strada pustie. în orice caz. Nu stiu ce are sa se întîmple cu mine. ? În definitiv. m-am oprit în dreptul ferestrei si m-am rezemat din nou d e pervaz. din nevoia de a ramîne mai departe singur. m-ar fi satisfacut din plin? Daca o prindeam asupra faptului poa te as fi omorît-o. dar ce folos? Si limpezeam în continuare atîtea lucruri care mai înainte îmi parusera oarecum ciudate. Cînd a venit la micul dejun. pentru ca altfel cum se exp lica nevoia aceea de încremenire si liniste absoluta? Hotarît ? trebuia s-o pedepses c pe Mihaela. doar nu sînt i primul. crîncen. nervoasa. Ce-i pasa ei de casa cînd avea alte preocupari? îmi explicam de ce mereu era îngîndura ta. ne-ai dat prea mult. Gîndeam fara gînduri. acalmia. (Hm. Acum ma preocupa ceva de care înca nu-mi dadeam seama. prin aceea ca pregatirea calculata cu sînge rece m-ar fi lipsit de spontaneitatea gestului si în acest caz impulsul ar fi fost sugrumat .. s-o urmaresc mereu. ci s-o supraveghez mai departe. îngrozitor ? si da peste razboiul adevarat care poate sa aiba zo ne de acalmie. Tot timpul ne-am ignorat un ul pe altul. Alexa. În d rum spre cutia cu tutun. nici ultimul încornorat.

Desi între ieri si azi se lasase a bariera grea. Ce ma apucase? Pîna în clipa cînd imaginea magazinului de florarie mi-a aparut pe reti na. cel dintîi lucru pe care l-am facut a fost sa opresc un taxi. cu cît nici nu aveam nevoie. e interesant. Toate anuntau la fel: "Accidentul de la Sosea. pomii. Si cu toate astea! Ce se întîmpla cu mine? Ascultam peste vointa mea de porunci straine. domnul Nenisor si sotia. neconforme cu p ropria-mi fire? Îmi iesisem din constiinta actionînd ca un automat sub stapînirea alte i forte mai puternice? Am patruns în camera ei alba de spital. slobozi un tipat usor. sa nu ca lc cu piciorul pe acolo. N-a scos un cuvînt: s-a uitat prin ziare si le-a pus gramada alaturi pe o masuta. N u aveam clar în minte mobilul ce-l urmarisem. Am revenit cu un buchet urias de crini albi ca neaua. Trecînd prin fata unei florarii i-am spus soferului sa opreasca. cu atît mai mult. draga mea! Apoi am întrebat-o conventional: ? Cum te mai simti? Înainte de a-mi raspunde. Înti . dar voiam sa evit explicatia dintre noi car e s-ar fi produs în conditii defavorabile. Stiti. Strazile. ca dealtfel tot ce venea din partea Mihaelei. În al doilea rînd lo cul unde se afla (si unde bineînteles trebuia sa purtam discutia) era total nepotri vit: rezerva mai adapostea trei paciente. mi-am schimbat hotarîrea cu alta exact contrarie. Fulgerul unui gînd neasteptat m-a facut sa tresar. I-am trecut Alexei gazetele: ? Citeste.. cu o teama de copil. Cici. Vev erita si ceilalti prieteni auzind ca. (Mai repede c red ca era de spaima decît de surpriza.. oamenii ? toate erau altfel decît ieri dar nimic nu ma retinea. am actionat mai degraba datorita unui impuls launtric. N-o mai puteam suferi nici pe ea. Stiu ca eram foarte nelinistit si iesind în oras ca sa scap de i nertie.Numai de lucru n-aveam pofta. ca la delicventii de drept comun. foarte interesant! Pacat ca nu le-a pus si pozele: fata . Le-am frunzarit în pripa. D-l Ne-ni sor si sotia. ascutit. casele. Mai întîi ea fiind suferinda iar eu sanatos. eu încercam sa dobor bariera. Cu toate astea..) M-am precipitat spre ea. ? La sanatoriul Filantropia! As fi ramas de o suta de ori si as fi plecat o singura data. Surîdeam acru. zari florile si uluirea lua pe fata ei locul spaimei. surprinsa (n u se astepta probabil sa ma vada). Nici unul nu dadea în vileag adevarul întreg.. Si cînd ma gîndeam ce vor spune Bogdanestii. II Dintru început hotarîsem ca tot timpul cît femeia adultera va ramîne la spital. malitios: ? Auzi. Astfel stînd lucrurile m-am gîndit: de ce n-as lasa pe Mihaela sa tre aca mai departe în ochii personalului medical drept sotia celuilalt asa cum fusese considerata din capul locului? Prin absenta mea (atitudine care însemna pur si si mplu abandonare) îi aplicam cea dintîi pedeapsa pentru fapta ei.. Zamfira a coborît sa-mi aduca repede gazetele de dimineata. Adica doamna Nenisor! Mihaela Nenisor! Strasnic suna! Nimic de spus. ? Ziarele! Dac-or afla din ziare? Pîna acum nu-mi trecuse prin minte o asemenea eventualitate. grav raniti" (grav ? era o exagerare si bineînteles alta poveste). ca între doua tari vrajmase. Si totusi am plecat . Sa fi fost capitularea sau mai preci s "acceptarea" noii stari? înca nu-mi dadeam lucid seama. Nu de alta. Mihaela. deci sase urechi în plus care aveau ce a uzi si difuza. profil si trois quarts.. de netrecut. diferenta aceasta dintre conditia noastra fizica ar crea un dezavantaj de oare nu ma gîndeam sa profit. dîndu-i totodata a întel ege la ce trebuie sa se astepte cînd se va întoarce acasa. îngînîndu-i numele de alint: ? Aimée. Clatina doar din cap a dezaprobare si atîta tot. dupa cîteva ore. nu m-am gîndit absolut deloc sa daruiesc femeii adultere candizii crini care d e cînd lumea simbolizau nevinovatia.

Am ajutat-o sa urce scarile.. Sper ca va veni si dupa-amiaza asta. III Într-adevar se întoarse.. p e care ma încapatînam sa-l duc pîna la capat cu toata sfortarea supraomeneasca pe care mi-o cerea. I-am l uat-o înainte: ? Ti-am adus astea! Iarta-ma. curioasa . Se cunostea ca-i un joc penibil. M-am descurcat si singura dupa cum vezi. Mihaela. Zamfira. ? Ai fi putut sa ma anunti. Vazînd scena de la fereastr a. n-am gasit altele mai frumoase. dar explicatia tot nu s-a produs. Pe masuta t oaletei zari o cutiuta de a carei existenta înca nu stia. ? Credeam ca esti la serviciu. Zburda slujnica de bucurie. ar putea sa-si dea seama de cîta stapînire am dat dovada ca sa-mi înabus clocotu l de revolta care-mi fierbea sîngele. continuam sa conversam despre lucruri indiferente. De ce n-ai chemat-o pe Alexa? ? N-a putut veni. Alexa a fost acasa la noi. în brat e. c a si cum nu se petrecuse nimic. Întelegeam cît de greu îi venea. Gestul meu (în fond un omagiu de pret uire) mai mult o contraria si daca primise florile n-o facuse decît calcînd pe mîndria ei. dar nu m-a lasat. cum o zari la po arta. În schimb se ducea Alexa. Dupa cît am înteles nu-i ceva grav. ticaloasa!" Ce putere stranie ma împiedica sa dezlantui urgia? De ce nu-mi racoream sufletul c are ma ardea. marea exp licatie. ? Da. trimite-mi pe Zamfira. Cum ajunse în apartament dadu o raita prin odai. toate erau în ordine. (Îmi evita privirea s i o facea destul de stîngaci. (Ma întreb: ar fi putut sa le refuze în prezenta celor trei tovarase de suferin ta. Ea nu mai putea întîrzia la infinit exp lozia explicatiei. o consultam de unde sa ne procuram mobila. care ne priveau ca pe scena ) M-am asezat pe marginea patului (nu era nici un scaun în camera) si i-am vorbit cît mai cald si prietenos cu putinta. Orice amînare o scotea din fire. îi nimicea pîna si simulacrul de mîn drie ce-i mai ramasese. trebuia sa iasa din spital ? nu poimîine ? luni? Îi da duse probabil drumul mai devreme cu doua zile la staruinta ei.. ca un cîine credincios la vederea stapînului. Mînia ma aprindea brusc: "Ah. Am plecat fagaduindu-i ca voi reveni. ma întrebam: cum azi. Nu te nelinisti din cauza fracturii. Într-o saptamîna te faci bine. n-am vrut sa te deranjez. schiopata destul de rau.nse o mîna sovaielnica spre buchet de parca s-ar fi îndoit ca am sa i-l ofer. apasator. ? Sa ma deranjezi? Ce vorba e asta? Intre noi menajamentele de acest fel sînt fara sens. Alexa ma asigura ca Mihaela se va întoarce acasa în s aptamîna viitoare. aproape vizibil. asa cum le lasase. A petrecut noaptea acolo. (Faceam un efort mare. Nu mi-a multumit. Cred ca nu ia displacut inspectia sumara. evitam sa mai calc cu piciorul pe la spital cîtva timp. Si m-a m tinut de vorba. Uneori.. în ciuda acestor întrebari inevitabile pe care trebuia sa i le pun si la car e trebuia sa-mi raspunda.) ? Stii. Veneam la spital sa te iau. vorbeam cu sufletul pustiu si mîna care trebuia s-o sugrume o mîngîia. mi-a spus fara sa ma priveasca. îi priveam pe furis chipul senin. Numai daca cineva a trait vreodata o întîmmplare ide ntica. fara nici o legatura cu teribila fapta. A luat-o în mîna si. Dupa o absenta de aproape o luna. Am revazut-o de cîteva ori. Fractura mergea spre vindecare. "Cum ai ajuns aici? Ce s-a întîmplat? De ce m-ai înselat?" Totusi. sîmbata.) În atmosfera încarcata a camerei de spital plutea amenintatoare explicatia. as fi luat-o pe sus. în loc sa continui acel joc stupid de om iertator care întoarce raul p rin bine? Oare constiinta ca era bolnava (deci într-o stare de inferioritate) sa f i fost cauza? Nu stiu! Mai mult decît atît: bizarul joc începu sa ma amuze cu timpul p rin aceea ca sîcîia pe Mihaela pîna la exasperare. Zîmbeam înghetat. coborî fuga în curte s-o întîmpine si sa-i duca valiza cu lucruri. i-a deschis capacul: . Îi p ovesteam de reparatiile casei care erau pe sfîrsite. o întrebam ce tapet i-ar placea pentru salonas. cu aerul ei inocent de copila. Daca ai nevoie de Zamfira. Simtind-o nervoasa.

. Lucram de o saptamîna la aceste blestemate concluzii fara nici un spor. ? Trebuie sa-ti vorbesc! Ce avea sa-mi spuna pe tonul acesta dictatorial? Nu-i de crezut ca intentioneaza sa atace problema infidelitatii care fierbea mocnit în noi.. (Nici nu era n evoie. Afara de cazul cînd vinovatia pierde masura si vrea sa acuze în loc sa-si puna cenusa în cap. si discuti a lua numaidecît alt curs fara sa-mi adreseze un cuvînt de multumire. asa cum merita. tradarea ar fi fost mai suportabila? Abia trecuse o jumatate de ora si Mihaela se arata în pragul usii.. pentru bunul motiv ca avantajul e întotdeauna de partea nevinovatiei. oscilînd între îndrazneala si lipsa de curaj.. nu ma i putem ramîne împreuna ? Cum vrei! am replicat sec. Si de ce s-a retras în dormitor.. M-a obosit d rumul. din proprie initiativa... De ce nu i-am zvîrlit în obraz josnicia tradarii. as fi fost de-a dreptul ridicol. ? Cînd ai de gînd sa pleci? ? Dupa-amiaza. fara glas. Ma tot întrebam de ce venise Mihaela fara sa ma anunte? O facuse într-adins pentru a-si lua lucrurile personale în lipsa mea ca sa evite iminenta explicatiei dintre noi? Sau fusese doar o simpla întîmplare? Apoi. tot "vinovatia" avusese primul cuvînt. la naiba. ceva de neconceput. O.. mai ales acum. ca si cînd voia sa ma pedepseasca ea pe mine. si nevinovatia are primul si ulti mul cuvînt. ? De ce nu astepti sa te faci bine de tot? ? Nu se poate! Ar fi lipsit de sens. eu n-am uitat. ca în pragul unui verdict care odata rostit nu mai poate fi schimbat. uite. Nici acum nu era chip sa lucrez. ce înfrîngere rusinoasa! Unde-mi erau mintile? Ce se va întîmpla cu mine? Evadas em din propria-mi fire? Sau ascultam de un stapîn necunoscut? În loc s-o alung necrut ator din casa. uitasem de ziua asta.? O cruciulita cu briliante? Vai. stînjenita. zei. încît bogatia ei feminina m-a durut pur si s implu stiind ca nu-mi mai apartine. Se teme de vreo obligat ie conjugala? Haida-de! Chiar daca as muri dupa o îmbratisare a ei înca n-as cersi-o .. ? De ce? A surîs imperceptibil dîndu-mi a întelege ca stiam tot atît de bine ca si ea motivul car e îi zadarnicise odihna.. (Doamne. Cîteodata or e întregi nu izbuteam sa leg doua fraze. si mai ales cum ar ti cerut nevoia mea de razbuna re. S-a posomorit brusc: ? Ah. Daca accidentul acela ar fi urîtit-o fizic a nulîndu-i farmecul. spuse cu privirile calatorind departe. rugîndu-ma sa n-o tulbur? Niciodata n-a simtit nevo ia sa fie lasata singura: Probabil ca a încuiat chiar usa..) ? Te-ai odihnit asa de repede? ? Am încercat.. ce frumoasa e? De unde a rasarit aici? ? Închipuieste-ti.. ? Vezi.. Mihaela îsi recunoscuse greseala s i tragea consecintele. A tacut. Am întrebat-o ce vrea sa-mi comunice. ? Ce este? ? În urma celor întîmplate. umilind-o.. ce-mi venise s-o urc în brate pe scari.) ? Esti bun sa ma lasi singura? As vrea sa ma odihnesc macar o ora. fara replica. tot am de facut concluzii scrise la un proces.. ca sa-i usurez eu însumi con secintele pasului ei gresit? Bine ca n-a vrut. ? Da. sotul ti-a daruit-o cu prilejul aniversarii tale. ? Stiu ca nu se poate altfel. dar n-am putut. tot mai bine ca scapase de ciopîrtire: Mihaela urîta parea un nonsens. dar ea tacea. Toata încaperea s e umplu de fiinta ei.. De ce nu? Ma duc la mine în birou. e drept. Dupa aceea fata ei îsi relua gravitatea. Cînd am revazut-o adineauri mi-a parut.. strapuns de o sabie rece.. atît de frumoasa si frageda (însasi schiopatatul nu era lipsit de gratie). pleca singura.Asadar.. . zdrobind-o în picioare ca sa traiesc voluptatea razbunarii de care aveam atîta nevoie pentru a-mi racori su . Raspunsul meu era zdrobitor. fiarta. în afara de noi.

Ma privi îndelung.. Am fost legati unul de altul. (Probabil de aceea instinctul ma îndemnase sa-mi schimb locul. O furtuna violenta se . mutilata. (îmi statea pe buze sa-i spun a mantul tau. mirata de tonul meu poruncitor. Nu-i lipsita de semnificatie nevoia a celei pozitii. ? Vom face actiune de divort prin consimtamînt mutual pentru a nu irosi timpul deg eaba. ? Si pentru ca am ajuns aici. Ea nu mai putu sa rabde. reactiunea ta e absolut deplasata . am spus în casa unde trebuia sa ne mutam si care e gata cu repar atiile.) As întelege sa te revolti daca ti-as impune o casatorie în afara vointe i tale. Raspunse fara glas. As fi fost de-a dreptul ridicol cerîn du-i socoteala dupa o luna de pasuire fara sens. (O replica retinuta a mîndriei.. de cînd încep legatura ei extraconjugala. . E prea mult! Asta. apoi ridica din umeri: ? Fie! Cîstigam teren. în ce împrejurari ma înselase. nu-mi suporta privirea.. fara nici un sprijin. asa cum voia. ? Nu esti deloc curios sa afli? ? Nu! Paru contrariata. (Calmul stîn cii izbita de valuri. ? Bine. Repet: dupa pronunt area sentintei ai sa te casatoresti cu omul acela. Sînt unele lucruri care ar aduce lumina. toata istoria tradarii. ? Nu! (Cuvîntul parea turnat în bronz. si avem îndaratul nostru un trecut care va trai cît vom tra i si noi. Parca ar fi voit sa spuna ceva. Mihaela tresari. cred ca-ti dai seama ca nu glumesc deloc. Dar cînd ti-ai ales singura viitorul sot. am fost adînc jignit si am dreptul la o stisfactie. Adevarat. i-am raspuns consimtind sa plece dupa-amiaza. nu pot primi. La auzul acestor cuvinte Mihaela.. ? Nu e nevoie. Nu întelegeam ca sa-m i faca aceste destainuiri înainte de a i le fi cerut si mai ales (asa cum probabil urmarea Mihaela) sa traga profiturile disculparii. Eu îti dau scrisoare la mîna. Tu nu esti feme ia cu care cineva poate sa-si satisfaca un capriciu si apoi sa-i întoarca spatele. Sari de pe scaun si-mi riposta: ? Nu-ti dau voie! (Tipase mîndria ranita. (Cuvîntul avu o rezonanta grava). adaugind sub mine si cîteva carti groase. nu pot sa las sotia mea în voia soartei. ? Dupa cum vezi m-am gîndit la toate si-am hotarît ca în actul de proprietate sa trec casa lui Colesiu pe numele tau.fletul? Acum era prea tîrziu! Trecusera 27 de zile si 27 de nopti de la descoperir ea faptei si timpul acesta îmi macinase forta. Ea va constitui zestrea ta.) ? N-am spus aici. dar se razgîndi si tacu. ? Si acum ceva foarte important. foarte contrariata de refuzul meu. Cu toata furtuna mea launtrica aratam pe fata cel mai desa-vîrsit calm. ? Nu! Pentru numele lui Dumnezeu.) ? Bine..) M-am asezat pe coltul biroului. dînd negativ din cap. ? Nu ma intereseaza deloc. De acolo. nu! (Cîte rani pe fiinta ei!) ? Mihaela.) ? Te rog foarte mult sa faci asa cum îti spun. Dupa pronuntarea sentintei te vei marita cu el. cît as fi vrut s-o descos. Atunci pîna la pronuntarea sentintei ai sa locuiesti în casa noastra.. ? Te rog sa fii cît se poate de sincera.) ? Foarte bine. de sus. asta n -o poate nimeni tagadui. În felul cum îti vorbesc. Aproape se sperie de glasul meu si pleca în piept capul. trebuie sa-ti explic ce-a fost. ? Prefer sa ma duc la sora-mea. o dominam. nu glumeam deloc .) Am continuat imperturbabil: ? Mihaela. izbucni în plîns. Ah. de ce nu ma întelegi? Nu vreau sa te las. Scapasem ca un neghiob frînele di n mîini si acum mergeam la voia întîmplarii. ? Rau faci. în sfârsit. ? Aici? (Pe fata ei poposira semnele mirarii si întrebarii. tu ? la fel. Dupa o tacere destul de lunga ana întrebat-o cu o usoara nuanta de ironie: ? Ai de gînd sa te duci la el? Întoarse ochii. ne-am iubit..

Nu-mi trebuia mai mult. beti de licoarea pasiunii. plutind într-o dispozitie sufleteasca de plenitudine. zavorul tras. Truda zadarnica! Mai convingatoare decît orice a rgument pleda pentru cauza ei chiar situatia în care ne gaseam: era a mea din cap pîna-n calcîie si îsi trada cu mine proaspatul iubit. îmi gîdila o rgoliul avid de satisfactii: ? Macar de si-ar da ea seama ce-a pierdut înselîndu-ma! IV Eram asa de calm si de împacat cu situatia încît mi se parea ca ma aflu într-o zona din stapînirea neverosimilului. într-una din cafenelele de pe bulevardul Elisabeta.. toata bogatia asta izvora din mine. Doamne. crucindu-se. La o masa . am asternut lucid scrisoarea prin care consimteam divortul (pentru a-i servi la proces. Vazînd asa. ceea ce facu pe adversar sa constate: ? Azi nu prea esti în forma. tincturînd-o fa ra necesitate si cu putin tragism. Dor. esti nedreapta cu tine. Plîngea tot mai am arnic scuturata de sughituri. ? De ce pleaca.. Mi-a mai spus ca barbatul acela îi facea curte. de ziua ei. Pasivitatea ei initiala se topi ca gheata peste care torni apa clocotita. Eu iau masa în oras si nu ma întorc decît noaptea tîrziu. Am ridicat-o pe sus ca pe un trofeu si deschizând usa dormitorului cu p iciorul am depus-o pe pat. Cum? Ma desparteam de femeia careia îi dadusem numele si îmi legasem viata de a ei.. am cuprins-o în brate si am acoperit-o de sarutari pe fata ravasita de lacrimi. Si dupa aceea prinsi de suvoiul simturilor . În vreme ce Mihaela zacea consumata pîna la inertie de arsita pasiunii. L-a refuzat. dimpotriv a cu un sentiment de usurare? Atunci. Am coborît scarile usor. Ne trezeam uneori si forta a ceea uluitoare a firii ne înlantuia din nou. apoi i-am spus Zamfirei: ? Conita pleaca dupa-amiaza. o urmarea mereu si. Daca în noaptea aceea ma duruse in fidelitatea ei. pe gura arsa. era nevoie de o forta mai mare decît a lor. îmbracamintea zvîrlita pe jos. Ai curajul de a privi înainte. era limpede: n-o iubeam si nici n-o iubisem vreodata.. Piaza rea facu sa treaca prin dreptul lor o masina. f ara sens).. Taceam. n-am mai stiut de noi. dimpotriva.. întîln ind-o din întîmplare (absolut din întîmplare) i-a propus sa mearga la Baneasa pentru a c iocni împreuna o cupa de sampanie. într-un delir care se lua de mîna cu nebunia. la întâmplare. Dragostea noastra fusese doar plasmuirea mea.. ? Nu întreba. Doar n-ai sa opresti viata în loc din c auza unei greseli. storcind trupurilor vlaga pîna la sleir e. Ajut-o sa-si împacheteze lucrurile si sa le duca la no ua ei locuinta. el a staruit (staruia ne-cotenit. frumusetea Mihaelei ? c reatia mea. ce putea sa fie altceva decît o simpla ranire a amorului propriu? Am intrat. Dovada evidenta ca puterea mea a supra ei se mentinea înca la altitudine mare. Vorbele n-o potoleau. Se caina cu respiratia întretaiata si îngai ma printre suspine: ? Ce nenorocita sînt! Cît ma doare nenorocirea mea! ? Nu spune asta. Ce nerozie! În loc ca nesabuita patima cu care avusesem sotia sa ma puna pe gînduri. N-a fost decît o napasta la mijloc. Bogdan îsi sorbea tacticos svartul. Fiind un virtuos al biliardului ne-am apucat sa jucam cîteva partide de carambolaj. m-am îmbracat. Încerca sa se dezvinovateasca.. iarta-ma? facu slujnica uluita... Surprinsa de aceasta neastept ata atitudine surise palid a bucurie si se lasa coplesita de mîngîieri.. fa ce-ti spun. El a oprit-o ca si cînd voia s-o puna în fata unui fapt împlinit. Mi-aduc aminte ca într-un moment de relaxare Mihaela îmi sopti la ureche: ? Nu te-am înselat. Am pierdut pe toata linia.. asemeni unui clopot de alarma al fiintei pîndite de primejdie. Într-o clipa storul fu lasat. Dor. Si cu complicitatea întunericului de. zi am avut pe amanta celuilal t. sa-si justifice infidelitatea. nu numai fara nici o zguduire sufleteasca ci. (N-am înteles cînd s-a întîmplat accidentu ducere sau la întoarcere?) As fi putut s-o întreb daca dadea vreo importanta acestu i basm de adormit copiii. dupa cum îi fagaduisem). cînd convingerea mea era deja facuta.dezlantuise în ea rupînd zagazul lacrimilor. .

(N-am sa uit niciodata mutra lui caraghioasa.. Slujnica se ivi din nou: ? Poftiti! În timp ce parcurgeam vestibulul. Tudore? ? Foarte serios. ne-am despartit. prietenul meu avea tact. pentru ca te-ai amestecat în viata mea si mi-ai distrus casnicia.. (Daca era teafar.) ? Vorbesti serios. era urît individul. cred ca ar fi luat-o la sanatoasa. Nu ma descusu mai mult. veniti la noi. ochii lipsiti de expresivitate. . ma rog. asimetrice. Cît m-a bu curat descoperirea asta! Va sa zica nu avea asupra-mi avantajul superioritatii f izice. într-atît mi-l pastrase de proaspat memoria în cele doua sau trei clipe cît îl zarisem în holul hotelului Palace din Constanta. Pe fata lui se citea nelinistea. tot eu eram mai bine decît el. stiu. semana cu cel putin un milion de oameni.) Din fericire nu se întîmpla a cest lucru. ea adauga grijuliu: ? Va rog. ? E acasa domnul Nenisor? ? Da. O batrînica (probabil servitoarea) veni sa-mi deschida. nu ma înselam. Paliditatea lui crescu dînd cu ochii de mine. am continuat pe ton înalt. cu capul bandajat si mîna dr eapta în ghips. pareau separate.. mie la suta. ? Nu trebuie sa te temi de mine. chiar azi a iesit din spital. N-am venit sa te ucid. cînd s-a întâmplat povestea asta? ? Chiar adineauri. ? Si. de teama ca daca l-as ascunde s-ar putea sa dau îndarat fara inconvenientul rusinei? Foarte posibil! Pe la ora cinci (supunîndu-ma unui gînd) m-am dus întins la Filantropia sa stau de vor ba cu domnul Nenisor. nu era înca vindecat. continua tratamentul medical acasa. ? De ce? ? Pentru ca. (Dumnezeule .) Daca n-aveti vreun proiect.) Frica bietului omulet îmi a ducea apa la moara.) Trasaturile fetii nu armonizau laolalta. nasul putin borcanat. buzele astea pe gura Mihaelei? ? nu concepeam ceva mai monstruos.) I-am aflat adresa din fisier si iata-ma în strada Clopotarii Vechi sunînd la usa unui apartament de la etajul al cin cilea. Mi-l reaminteam ca pe o veche cunostinta. Înca nu stiam ce trebuia sa fac în caz ca a r fi refuzat sa ma primeasca. înainte de a fi poftit. Trebuie sa recuno sc ca n-a fost deloc greu. ( Faptul presupunea o prealabila întelegere între ei. dragul meu. ? Si arati atît de calm? Ai avut rabdare sa joci cu mine trei partide? ? De ce nu? ? Acum înteleg de ce jucai atît de prost. Am asteptat cîteva minute pîna sa se întoarca. sa-i fie de bine si la multi ani! Plutind pe valurile acestei satisfactii.. Rivalul ma astepta în dormitor. o gura mare cu buze groase.. mai împotriva f irii. dînd sfoara printre oame nii grupului în care traiam despre acest lucru. Era palid. Anunta pe avocatul Petrican.. Nu l-am gasit: parasise spitalul (ca si Mihae la) în cursul diminetii. protector. Avea fruntea înalta (la ce i-o fi servind?). Nu. desi as fi fost îndreptatit s-o fac. nu-l tineti mult. Nu cumva t ineam sa ma angajez cît mai puternic în hotarîrea de a divorta. Bogdan (referindu-se la "familie") ma întreba: ? Ce faceti mîine? (A doua zi era duminica. Sînteti doctorul? ? Nu. ? Imposibil. i-am spus asezîndu-ma pe un scaun la o di stanta convenabila. Convorbirea se opri aici. (Si motive avea destule. ochii îi jucau speriosi în orbite si chiar tremura. ? Stiu. nici sa te provoc la duel.. e tare bolnav. Dupa c e ne-am despartit ma tot întrebam: ce m-a împins sa dau în vileag cu atîta graba secretu l nostru? N-aveam decît sa-i spun ca ne ducem la Alexa sau în alta parte.. ? Probabil ca te asteptai la vizita mea. Mai precis: ou o jumatate de ora înainte de a intra aici. Bogdan holba ochii. Si daca scumpa mea doamna ale sese un barbat inferior mie. Acum aveam prilejul sa-l examinez cu amanuntul. am tinut din capul locului sa domin pe r ivalul meu prin orice mijloace pentru a atinge scopul urmarit.Înainte de plecare. întins pe pat. rivalul meu.

. Formidabil! As fi putut sa zgîiesc ochii o zi si o noapte si tot gresit citeam.. explica-mi si mie ce întelegi tu prin Magnificul încorporat? Uite.. lasa-ne singuri. sa. Îmi place sa joc carti. nu s-a întîmplat nimic incorect.. ? Numai un minut.. (Împingeam sondajul peste masura?) Totusi mi-a raspu ns: ? Nu am vicii.. Nu înrautati lucrurile. Am plecat pe deplin satisfacut. ? Dar vicii? Ce vicii ai? S-a uitat la mine descumpanit. dar în acelasi timp eroarea mea simpt omatica ma punea pe gînduri: de ce evitasem persistent sa citesc corect? Ce mecanis m subtil ma ferise de veninul acelui cuvînt modificîndu-mi datele perceptiei vizuale din pricina actualitatii mele sufletesti careia nu-i convenea sa se vorbeasca d e funie în casa spînzuratului? . te rog. sa vedeti.. de undeva din apropiere... unii autori dramatici (era vorba de o comedie) sînt batuti la cap cu leuca.. dar asta se întîmpla atît de rar. ? Va dau toate asigurarile.. Dovada e chiar starea în care se afla. da. În s peta era vorba de Magnificul încornorat de Cormmelink.. care se juca la Teatrul Com edia. încît nu poate fi onsiderat un viciu. privirile me le retinura un titlu scris cu litere de-o schioapa: "Magnificul încorporat".. Duca-se naibilor de prostie ? ce-mi pasa? Mai departe. ? Of.. ? Tin ca acest raspuns sa nu fie de circumstanta.. Voiam sa-i mai pun si alte întrebari. Era titrat (absolvise Facultatea de drept). va dau chiar în scris daca vreti.. ? Asadar. În strada.? Eu. desigur. Batrîna se retrase supusa.. dar a venit un medic si atunci am renuntat. ? Încornorat nu încorporat.. (Acum îmi spunea conte pentru ca ma casatorisem cu contesa..... sîntem întelesi. întelegi? Un tipat de femeie. desigur.. Rîdeam cu pofta de ceea ce mi se întîmplase. Batrîna se ivi si cu toata spaima pe care o trasese.. va rog... ? Da. ? Nu am nevoie de explicatii. si am terminat. doamna. Prin urmare sîntem întelesi. ? Cum.. rîse el.. ? Linistiti-va. de curînd fusese avansat administrator financiar (va sa zica tot administrator era). dadui peste alta pancarta cu afise multicolore si din nou Magnificu l încorporat îmi capta atentia. dumneata permiti servitoarei sa asculte ce vorbim? ? N-am servitoare.. citeste aic i. În urma celor petrecute stii care este datoria dumitale? ? Dar. ? Nu ma întrerupe. te împusc oriunde te voi gasi.....) ? Mai. îsi aleg niste titluri pur si simplu absurde. a sa cum o poreclisera mansardistii în de-rîdere pe Mihaela. nu-i asa? ? Va puteti bizui pe mine. se bîlbîi el nevolnic. Am înteles numaidecît despre ce era vorba. nicidecum magnificul.. doamna.. E mama!. Sa va explic.. Pe legea mea. ne strivi auzul. Asta numesc dato ria dumitale. corijîndu-ma. iubite conte? Ma abordase Charlot. l-a pedepsit destul Dumnezeu! ? Mama. Singura solutie care împaca lucrurile este s-o iei de nevasta. n-am terminat. avea 28 de ani (mai vârstnic decît min e). of. Incepînd de azi m-am despartit de sotia mea. Baga bine de seama ce angajame nt îti iei. ? Nu e nevoie. Dar dînsa? Credeti ca e de acord? ? Va fi! Daca în prima saptamîna dupa pronuntarea divortului nu introduci actele la s tarea civila. Ea nu po ate sa ramîna dezonorata daca a facut greseala sa raspunda sentimentelor dumitale. i-am retezat-o cu asprime. îmi ceru scuze. Ramasi din nou singuri i-am luat un scurt interogatoriu . nu-i asa? ? Noi.) O fi facut un act maret de arme? în acest caz îi spunea: Eroicul încorpo rat. Trebuie sa recunoastem însa ca pîna acum corectitud inea lui a lasat mult de dorit. (Ce tîm penie mai e si asta?) Cum poate sa fie magnific un simplu încorporat? (Sau mai bin e zis recrut. trecînd pe linga un afisier. Întelegi s-o îndeplinesti sau nu? Una din doua. fiului dumneavoastra nu i se va în-tîmpla nimic daca de aci în ainte întelege sa se poarte corect. ? Ce faci.

. ? De ce nu? Peste cîteva zile actul de proprietate. Pentru întîia data ne priveam r ece ca doi straini. ci alta chestiune ma preocupa în clipa aceea. (Hm.. va f i predat sorei dumitale... (îmi schimbase totodata si. Am înteles numaidecît ca Mihaela plecase. s-o pun la adapost de orice nevoi. neîntelegerea voastra e mare numai în închipuirea ta. titulatura. Nu-i nimic.. ? Daca mulier nu e doloroza sa stii ca are în vedere un homo-homini lupus. (În definitiv ce-mi pasa de toate astea?) ? Nu ti-a lasat nici o vorba? ? Nu. baroane..) ? De ce ai primit-o? ? Ce era sa fac? Sînt sora ei si daca am fost cea dintîi care i-am reprosat fapta.. am conjurat-o sa-mi spuna tot ce a fost. Am facut o scurta inspectie prin odai. ? Nu înteleg. Am stat de vorb a cu Mihaela... m-am pomenit chiar cu Alexa. absolut nimic. ne obisnuim si cu asta. Ar fi fost din parte-mi o razbunare josnica de care nu sînt capabil. satul pîna-n gît de vocabularul lui Charlo t si de el însusi. Contesti acest fapt? ? Nu. Dumnezeule. ? Nu te-ai gîndit cum o sa se descurce singura cu bagajele? Mai ales ca avea picio rul bandajat? ? Ba m-am gîndit... O mica slabiciune se po ate oricum ierta femeii. nu m-am gîndit nici o clipa sa lipsesc pe Mihaela de sprijinul me u. Dar nu "pustiul". Ca si cînd intuise ceea ce ma interesa. n u e sora mea. afla ca am t recut casa pe numele ei. spuse el primind vestea cu obisnuita-i indiferent a. desi toate imobilele ramasesera pe locul lor. Ei bine. Si ca sa te convingi ca nu palavragesc verzi si uscate. t ot eu o iau sub scut si o apar cînd se afla în primejdie.. nici vorba!.M-am întors acasa devreme (pe la ora 9). mi -a spus: ? Mihaela se afla la mine acasa.. Asta a fost pricina. Eu nu pot. ca ma desp art de contesa. Daca am ra-mîne mai departe împreuna . Tudor. Attent.. n-a vrut conita. Dimpotriva .. (Ma angajam tot mai adînc în hotarîrea de a divorta.. ce pustii aratau... am lasat-o pe ea sa vorbeasca mai întîi.. nu era chip sa asculte de mine. autentificat si transcris.) ? Si tu ramîi aici mai departe sa platesti chirie? ? Ce-ti pasa?.Am intrat cu Charlot la Continental. am cautat sa-i asigur o stare materiala destul de buna. Poate lipsa Mihaelei provoca aceasta impresie pur subiectiva. ? Ai facut într-adevar asta? ma întreba ea numai mirare. Foarte bine.) Ai prins-o în flagrant delict? ? A. (Tocmai ea care spusese: n-o mai cunosc. Chiar asta voiam. (Mihaelei îi spusesem ca era deja facut. Nu ne întelegeam. ? Sotia mea s-a gasit într-o masina cu barbatul care îi facea curte asidua. Cînd sa plece m-a podidit lacrimile. Poate cu vremea devin înca o data proprietar. ? Va sa zica nepotrivire de caracteriologie? ? Chiar asa..) ? Condoleantele mele. dupa o jumatate de ora. o nevinovata min ciuna pe cît de necesara pe atît de inofensiva. Mijam reprimat îndemnul si bine ana facut pentru ca. I-am destainuit si lui. n-a fost nimic. peste o saptamîna-doua ne va parea ca asa a fost de cînd lumea. De care primejdie e vorba? ? Ai izgonit-o si ti se pare ca n-o ameninta nici o primejdie? Alexa ma privea d ispretuitor si-mi zvîrlea sageti de ura.. fireste. Desi ardeam de nerabdare sa cunosc noul domiciliu al Mihaele i. Dar atîta nu-i suficient ca sa va stricati casnicia.. il treno! . ? Ai dus-o la noua ei locuinta? ? Nu. Ne despartim prin consimtamânt mutual. ? Unii iarta si slabiciuni mai mari.. da' daca mi-a spus sa ramîi acasa? De dus i-am dus geamantanele la masina. Conita a zis sa nu mai plîng si mi-a dat o suta de lei.) ? Draga cumnata. Voiam sa stiu daca se dusese în casa noastra asa cum îi poruncisem) sau preferase alt domiciliu? Nu s-o fi mutat chiar la el? Tare aveam pofta sa ma reped pîna la Alexa ca sa aflu din g ura ei unde trasese Mihaela.. ? Asculta. Zamfira ma astepta cu masa întinsa si mai ales cu ochii umflati d e plîns.

nu se întîmpla nimic ciudat. vei de scoperi fara îndoiala resortul care a declansat fapta. ? Te rog chiar. dar a lasat mai multa bucurie în urma ei. purtînd o haina n oua. chiar mie pe atunci mi se parea asa. am citit-o tot de atîtea ori si chi ar eu am întrebuintat-o în cursul acestei spovedanii. Da . ai spus bine ce-ai spus.. nu-i ramîne nefericitei decît sa-si sparga capul de pereti. dupa cele întîmplate între noi . fara acel voal de mister. si cu toate astea înca nu-mi vine a crede. socotindu-l un simplu joc din parte-mi ca s-o sperii pe Mihaela si s-o cumintesc pentru multa vreme de aci înai nte. Si te opresti la aceas ta constatare (cum fac cei mai multi) ridicînd nepasator din umeri. logica ei launtrica.sînt sigur ca tot aici vom ajunge. De ce sa sada în alta parte si nu în casa ei? Muta-te si dumneata ac olo.. asa cum fusese vorba.. stie si ea de acest lucru. daca analizezi efectele si le legi de cauza. Daca hotarîrea de a te desparti e definitiva. de ce n-ati sta împreuna? Unde gasesti o gradina ca aceea în tot Bucurestiul? ? Esti un om deosebit ? nu ciudat cum ziceai. (Despre restul si urmarile lui voi pome ni la timp. Auzind ca am constituit casa drept zestre sotiei necredincioase pentru a-i înlesni casatoria cu amantul ei. Ajunge? ? Da. Probabil îi evoca spectrul mizeriei îndurate dupa m oartea tatalui lor. locuinta tot a lui va fi pentru ca nu-l lasa inim a sa se desparta de sotie ? o încearca numai. sus si tare: ? Asta-i o ciudatenie. pîna cînd Mihaela vrînd-nevrînd se hotarî sa accepte. am trimis Alexei actul de proprietate. ? Lasa ca o conving eu pîna la urma. . Alexa. Mihaela nu vru sa auda de dania aceea. Îsi va da ea seama odata ce a pierdut. izbucni Alexa. Foarte rau a facut. Niciodata însa nu i-am dat vreo a tentie. ? Îti dau cuvîntul meu de cinste ca-i trec casa pe numele ei. N-a vrut sa asculte. încît. te îndoiesti? ? Iarta-ma. ce vrei? Cine altul în situatia mea i-a r darui o casa ? unica mea avere personala? ? Ai mai spus-o. daca înnozi întîmplari d in trecut de altele actuale. sopti ea emotionata. (N-am înteles la ce se referea?) Alexa o convinse în cele din urma. sînt sigur ca Alexa îsi spunea în sinea ei: "E viclean. dar asa sînt. A plecat tare bucuroasa de dania mea. în relatiile dintre oameni. Daca ar fi fost posibil sa-i fotografiez gîndurile atunci cînd i-am vorbit de ca sa daruita sora-si. e asa de neobisnuit. înseamna ca faptul. Mihaela are sa-si dea seama cîndva de ceea ce a pierdut. Chiar am rugat-o sa locuiasc a acolo. vestea o puse pe gînduri mai abitir decît prima data cînd aflase de aceasta hotarîre. nascuta în subteranele inconstientului ca re urmarea un scop cu adevarat diabolic. Amzei. . De atunci n-o mai zarii nici la înfatisarile procesului. iese din ordinea fireasca.) Peste cîteva zile. care-i schimba înfatisarea." De aceea. Recunosc. si-mi strînse barbate ste mina. face pe generosul. Tinea mortis ca nu poate sa primeasca nimic de la mine.Se întîmpla atîtea lucruri ciudate în viata!" Am auzit de sute de ori repetîndu-se fraza asta. oricine ar striga.. da. Acum însa îmi dau seama ca era o fap ta logica.. te cred. Sora ei motiva: ? Îi e rusine sa dea ochii cu tine.. Ce însea mna ciudat? Cînd spui: s-a petrecut ceva ciudat.. Adevarul e ca. V Alexa n-a crezut ca voi duce divortul pîna la capat.. Firea mea nu cunoaste tranzactii în aceasta mater ie. Daca scrutezi sub învelis. si atu nci ea apare nuda. a venit la dumneata. sînt un om ciudat. daca nu nebunie curata! Într-adevar. normala. ? I-am spus si Mihaelei. pe linia firii mele. cînd fusesera silite sa locuiasca în mansarda din str. îi a minti ca din salariul viitorului sot nu va putea sa traiasca fara lipsurile care otravesc viata. Exista însa o ex plicatie pentru cine stie s-o caute. ? Cum. Sa ptamîni întregi. cînd peste cîteva luni sentinta fu pronuntata si transcrisa.

În sfîrsit.. cu o falca-n cer si una-n pamînt sa-mi ceara socoteala. (Nu-imi aduc aminte continutul ei. veni la Bucuresti.) Niciodata nu l-am vazut asa de en ervat: ? Ce-i cu tine. Ma gîndeam cît e de greu sa judeci un om cînd n-ai putinta de a privi în fiinta lui. Am facut asa ? pentru ca asa simteam ca trebuie sa fac. Am profitat de faptul ca secretarul general de la finante era fratele profesorul ui Tîrnoveanu. Tot în ziua aceea m-am pomenit cu Alexa. Nu înteleg eam pentru ce se împotrivea Mihaela? Opunerea ei n-avea nici o ratiune. Tineam sa cunoasc a succesele mele pentru ca la rîndu-i le comunica Mihaelei. dar nu o femeie de care ti-ai legat viata si careia îi datorezi . asa cum îsi luase obligatia fata de mine. ? N-o înteleg. mai degraba într-o stare sufleteasca de cont inua febrili cate care.. Dar asta nu era o justificare valabila decît pentru mine. De ce sa nu se bucure daca vine din partea mea? De fapt pentru ea a m facut interventia. (Habar n-am cine îl informase. iar dupa cîteva luni numai am fost abil itat docent pentru specialitatea Psihanalizei judiciare. N-avea noima sa iau parte la festivitate. Ce proces psihic s-o fi petrecut cu el. Nu cred ca eram bolnav (nici vorba!). (De ce as minti? ? nu-mi displacea acest lucru. Spune-mi si mie. Si-a luat licenta si vrea sa obtina o catedra. o mîngîie tacut si stîngaci (nu era sentimental) si zise: ? Nu-i nimic.. stiu numai ca am pierdut o ora întreaga ca sa redactez doua fraze pe cît de calde pe atît de nesincere. (Hm! crede ea ca-s gentil? Rau se mai însala!) ? Zici ca s-a bucurat mult. Într-una din grelele clipe cînd ochii nostri îsi încrucisara privirile. tata scazu vocea si se aprop ie de mine apucat de o subita grija. nu-i asa? ? Nu prea mult. tomuri groase de criminologie.) Nenisor nu respecta termenul de o saptamîna pentru introducerea "actelor de casator ie".Asadar. dar. poa te ca. ? De ce nu-l avanseaza? ? N-are protectie. Decizia fu semnata si Nenisor se vaz u peste noapte transferat în minister asa cum dorea... ti-ai pierdut mintile? Mi-am calcat pe inima si am vîndut padurea sa-ti fac rost de banii aceia pentru casa si acum te lipsesti de ea cu a tâta usurinta. De unde-mi venise rîvna aceea de învatatura? Pentru ca citeam încor dat. baiete... Cum sa ma apar? Ce argumente ar fi putut sa-mi. cununia lor civila fu oficiata la Primaria de Negru. Ajuti uneori un necunoscut pe care-l vez i pentru întîia oara.) Am trecut doctoratul cu "magna cum laude". ? Bine ca mi-ai spus. Daca ar trece în administratia centrala a ministerului s-ar sch imba lucrurile. ? Afaceristii. În cinci minute se facut treaba. Nu era bineînteles vina lui.. dar si întunecat de furtuna. nu pentru Nenisor. Daca binele acesta venea din alta parte sau în alte împrejurari. Cînd tata afla de isprava. ? Ce nevoie are de catedra? Sotul nu cîstiga destul de bine? ? Nu prea. pietrificat. dupa luni de tergiver sari si amînari.) ? Ce mai face Mihaela? am întrebat-o într-o doara. ? Cum se poate? Administratorii financiari au buzunarele doldora. Am renuntat la slujba si m-am pus cu burta pe carte. El e un fricos si jumatate. se încheia un capitol din viata mea. cu gura cusuta. Mi-a displacut termenul gentilete. înclinam s-o consider destul de norma la. I-am atras atentia Alexei ca potrivit clauzei puse într-adins în actul de donatie. Duca-se pe pustii! Banii se fac la loc! Numai tu sa fii sanatos. din ce aluat ai fost plamadit? În ce lume traiesti? Îl priveam absent. poate cel mai stralucitor de fericire .. frenetic. Voi interveni eu. ? Mihaela îti multumeste din suflet pentru gentiletea ta. (De altfel nici nu încercam nevoia. ferm decis sa-mi iau do ctoratul neglijat. din pricina duratei. cîte 10?15 ore pe zi. fara a-mi îngadui o odihna cît de mica. însa le-am trimis o telegrama de felicitare. ce i-o fi spus fata mea ca sa-si schimbe radical atitudinea? Îmi lua mîna. fosta mea so tie pierde casa daca nu se casatoreste cu Nenisor. La banchetul pe care dec anul facultatii l-a dat în cinstea mea am invitat-o si pe Alexa. ? Asa si asa.. acopere fapta? Nici unul. Ea se plînge ca nu le-ajung banii.

Sînteti sati sfacuta?" Din pricina acestei emotionante destainuiri nu mi-am gasit astîmparul toata ziua. "Cred si eu. dar cine i-ar fi îngaduit sa fie fericita cu altul? Pentru nimic în lume! .. cu voia sau fara voia lor. Am fost sarbatorit de colegi la Athenee-Palace.. Charlot. iar în amîndoua mîinile cheia miraculoasa cu care se deschide orice usa . M-ar fi într istat însa daca i-ar fi parut bine. mai ramasera patru adversari. Dupa plecarea Alexei mi-a mijit în minte întrebarea: ? Oare pentru Mihaela am tinut conferinta asta? Am gonit furios gîndul si mi-am vazut de treburi. m ai fericiti ca oricînd. Iliuta). alt banchet. Era cam. dac-ar sti cît m-am bucurat! ? Mihaela n-a venit? ? Nu.. ma felicitase Mihaela! Si plînsese pentru ea. tinuse totusi sa ma felicite. Unul se retr ase. lucram la o carte Pri ncipiile de baza ale Codului Penal si ceva mai rar conferentiam la Fundatie ori A teneu. citisem în Conferencia un studiu foarte documentat în legatura cu aceasta afacere. mi-am spus lasînd receptorul în furca.. Toasturile. În schimb m-a emotionat elogiul fostului meu profesor Tîrnoveanu care îmi prezicea un viitor stra lucit. succesul meu. departe de a-mi gîdi la amorul propriu. Cred ca va aduceti a minte în ce împrejurare. în special studentele). (Ce-i drept faceam multa publicitate. îmi creau cele mai pr ielnice conditii. cu o fina si retinuta ironie.. i-o spusesem pe toate caile. "Cam indispusa"? Numai pentru atîta lucru? Credeam c-o intereseaza tema (era vorba de La Drame des Poisons) mai ales ca odata (ce mult mi se pare de atunci) discu tasem cu Bogdanestii despre "crima" lui Racine. tinînd la un brat prezentul si la cel alalt viitorul. printre care Bogdanestii. abia în clipa aceea blocul meu de p iatra s-a cutremurat si am trait plenar bucuria succesului. În sfîrsit. indispusa. Veverita cu Urangutanul ei si cîtiva mansardisti (Gleber. desigur. Vedeti.Acum tineam un curs liber la facultate în specialitatea docentei (pacat ca nu-l frecventau decît prea putini auditori. Profesorul Tîrnoveanu. Ne-am înscris cinci candidati la concurs. iar catedra lui deveni vacanta. Nici o bariera n u ma tinea în loc si toate împrejurarile. Am s-o coplesesc si pe ea si pe sotul ei netot de bunuri si de bine.. ma indispuneau stiind ca sînt de regula apologetice. indiferent. Dar toate astea ma lasau rece. vorbite parca între ele. Adversari? ? vorba goala: i-am lasat înapoi la mare distanta si cred ca as fi darâmat universitatea daca vreunul din ei mi-o lua în ainte. cu atît va fi mai bine. (Ce pacat ? dupa o luna s-a stins din viata). Era golul visului împlinit? Nu. Ascensiunea mea continua vertiginos. Lasa sa-i para rau! Cu cît îi va parea mai rau. împlinind limita de vîrsta iesi la pensie. pentru tot ceea ce pierduse ea! Desi o durea.) O. . parca ma tr ansformasem într-un bloc de piatra. De curînd. numai si numai sa m a regrete Mihaela cît mai mult.. drumul îmi era larg deschis. iscalit de academicianul Henri-Robert. Alta petrecere. v-am dovedit-o acum cu vîrf si îndesat. Ajunsesem la 28 de ani profesor universitar. La una din aceste conferinte lua parte si Alexa fara s-o fi chemat. ? A plîns. Nu mai vibra nimic în mine. ca pot sa ajung chiar profesor universitar cînd vreau? Si dumneavoastra care va îndo iti de posibilitatile mele.cele mai frumoase zile. Totusi o întelegeam! Îi paruse rau? De minune! Era o dovada ca ma regreta. Îi doream sa fie fericita. cînd a citit în ziar. nu? Ei bine.. cu prieten ii mei. oricîte jertfe m-ar costa. n-a putut. sarmana. sa ma regrete si sa plînga dupa mine pîna i-o seca de tot izvorul lacrimilor. Mie îmi aju ngea numai sa fi stiut ca a plîns. înca nu! Numai cînd mi-a telefonat Alexa (destul de tîrziu) ca sa-mi spuna ca Mihaela aflase de numirea mea si ma felicita din toata inima. de asta data intim. Au venit si parintii mei... stimata doamna Nenisor.

Cîtiva ani? Cerule. încordat. Aco lo aveam cîtiva prieteni si într-acolo ma îndreptau dealtfel si convingerile mele. sa activez cel putin cîtiva ani. Parca mii de brate ma împingeau din spate fara a-mi da ragaz sa rasuflu. o demnitate cît mai înalta. gîndeam. cu un functionar de la Finante. dinamica. daca-i asa. a fost chemat urgent la club si se întoarce peste o ju matate de ora. La una din sedintele comitetului executiv. Regret ca nu sînt sculptor. am ajuns colaboratorul lui cel mai pretuit.. (Stia si de divort. În schimb mna întîmpinat fi ica-sa. ? De cînd ai început sa-mi faci curte? surîse glacial Cecilia. trebuie s a fac politica militanta. rau. Eu înca nu ma pricep sa rîd... nu l-am gasit acasa. Eram tînar. Aflase despre mine lucruri bune si parea ca ma apreciaza.. ducîndu-ma la el ca de obicei. dupa care l-am ast ernut pe hîrtie. ? Nu. Asa ca aveam de ce sa ma m ir vazînd ca ea se misca si chiar vorbeste ca toti oamenii. uneori dupa miezul noptii.. ? Iarta-ma. deloc. fara sa vreau. Se ocupa de un proiect de lege cu pr ivire la reorganizarea serviciilor publice pe o baza stiintifica de rationalizar e a muncii. Nu v-ati înteles? Ce puteam face decît sa-i dau un raspuns vag. Voiam imediat. caruia îi sedea mai bine pe un soclu decît pe pamînt. ? De ce? ? Pentru ca te-as fi imortalizat în marmura. Ne deosebea m prea mult. (Era si presedinte al Cercului de studii al partidului. ci la firea ei exuberanta. De pilda un Canova sau un Rodin. la repezeala. El ma întîmpina foarte a mabil si ma trata ca pe o veche cunostinta. Dupa o scurta chibzuire m-am înscris la democrati.. As vrea sa fiu alta.. Mihaela devenise simp atia mea. lasîndu-i loc pentru orice interpretar e: ? Cu toate straduintele mele n-am putut obtine un echilibru între noi. sa ma înregimentez într-un partid.. punînd picior peste picior. ? Da. ? Tata te roaga sa-l scuzi. amenintîndu-ma cu degetul . Fostul ministru s-a aratat foarte satisfacut de lucrare si de atu nci nu s-a mai putut lipsi de serviciile mele. Era o frumusete marmoreeana. Am privit-o lung. pe care nu-l cunosteam înc a personal. în scurt timp. ? Rau ai facut.. bineînteles... desi locuisem atîta vreme în casa lui.) Ma pofti de cîteva ori la el acasa si astfel. le -am refuzat numaidecît. si mi s-a parut ca abia atunci o vedeam bine pentru pr ima data.) Cum statea asa. tatal Ceciliei. nu.. unul din fratii profesorului Tîrnoveanu ma prezenta fostului ministru Chintescu. plina de viata. ? Ce-i cu dumneata? Am impresia ca ma studiezi. Din cauza asta. Dumneata ai mai vazut-o? . zburdalnica. aveam timp înai nte. ? Ai fi vrut sa fii ca ea? ? Nu ma refer la fizic. Voiam sa ajung sus. Cecilia ma întreba: ? Ce mai face ea? Am auzit ca s-a remaritat. însa în alta pozitie. la scoala. Statuia vie zîmbi imperceptibil în loc sa rîda cu pofta. Într-o zi.. Dar trebuia s-o iau de la început. ? De ce ma fixezi asa? Nu vrei sa stei? S-a trîntit într-un fotoliu. Profitînd ca taceam. pasionala. la mansarda. cine avea atîta rabdare? Eu... arata tot ca o statuie. în vîrful piramidei. de ce v-ati despartit? Iarta-ma ca sînt indiscreta.. în nici un caz. cu un corp daltuit de maiestria unui scul ptor. i-am spus în gluma (de fapt era un compliment) as prefera sa se înto arca peste. tot mai sus. (Facu gestul acesta cu o grat ie neîntrecuta. vie. cinci ceasuri. Pîna atunci am sa-ti tin de urît.) Am dezbatut proiectul cu pricina în cîteva sedinte prelungite. Cici.VI Urcusul vertiginos continua. ? În fond. domnisoara Cecilia. ? O. ? Stii ca ai intuitii? Am primit doua oferte de acest gen pe care. Ca sa cuceresc un pisc social.. pr obabil de la Cecilia. s i truda mea nu mai gasea astîmpar. Nu-mi place cum sînt.

... proprie unei curti regale. asta mi-e firea.. Cu siguranta ca ideea casatoriei nu se nascuse spontan. care de fapt nici n u-i a mea. pentru ce. dealtfel.. Gasisem ceea ce cautam prin hao sul meu. ca nu te-a iubit cineva.. suna frumos. Am auzit ades spunîndu-se pe seama mea: e inacce sibila.. Da-mi voie sa nu cred. zau. ? Foarte bine. îl abandonasem. ? Ba da. ci îmi venise abia acum în a ctualitatea constiintei coapta gata. De-atunci m-am jurat ca nu-i mai vorbesc. de aceea mi-o însusisem fara a întîmpina cea mai mica rezistenta. asta îmi displace profund.. ba da. ? Numai la suprafata.. ? Credeam ca sînteti bune prietene. mi-am spus. numele acestea se leaga. n-ai avut nici o dragoste. Cecilia strîmba din nas.. nu sînt geloasa si îmi repugna aven turile extraconjugale.. Am cucerit galoane stralucite. de fastuos.. Înteleg sa fiu pizmuita pentru calitatile mele propr ii. firesc. .. Iar preajma ei deg aja o impresie de grandoare.? O singura data. ? Ce întelegi prin buna? ? Nu ma preocupa cotidianul care ne umple viata. ma trag dintr-o familie tot atît de buna ca si a ei. Ne-am întîlnit întîmplator pe strada. Un prieten rîvneste la celalalt tocmai ceea ce îi lipseste lui. Hotarît era o regina neîncoron ata care-si purta majestatea simplu. Poate ca tocmai eu sînt barbatul temerar pe care îl astepti sa-ti ceara mîna. ? Cum. În fond ma invidia. Ce vrei. numai ea daca. par curse cu pasi rari distanta care o despartea de receptor. nici un flirt macar? ? N-as zice ca nu mi-a placut nimeni. fata asta raspunde integral nevoii mele de trai pe pic ior mare. Mersul ei ma încînta mai mult decît un sonet shakespearean. dispun de o avere care-mi asigura independenta. cine ar cere mai mult? Convorbirea telefonica se sfîrsi. Probabil ca n-ai dat nimanui putinta sa se apropie de dumneata.. ? Ma închin. dar asta e atît de putin! M-au cerut cîtiva.. ca odinioara Arhimede în scaldatoare.. numele de alint. sînt cam distanta. Doamna Cecilia Petrican? Da.) S i iata-ma la portile concluziei: "Daca as lua-o de nevasta?" Am tresarit. N-ajunge? Pentru mine casatoria e un sacerdotiu. daca le am. ? Ma îndoiesc. Si nu stiu. Nu durase. ? O.. Cum se face ca n-am remarcat-o pîna acum. domnisoara Cecilia (Cici.. parca o mi csora).. în fata acestor principii sanatoase.. ? Tata mi-a comunicat ca se întoarce peste o ora.... Cred ca i-as fi o sotie buna. ci a parintilor.. Dar sa lasam asta. prez inta din capul locului garantii de trainicie. ? Nu se poate. Mihael a nu îndura saracia. Un tîrîit strident ne întrerupse: suna telefonul. ? Ce ti-a venit? ? Nu stiu.. ? De ce îmi spui domnita? ? Pentru ca ? nu simti? Încep din clipa asta sa-ti fac curte. cu fruntea sus.. nicidecum pentru ceva exterior cum e averea. Poate se va ivi cîndva un barbat temerar pe care sa nu-l intimidez si.. dupa ce traise în opulenta.. ? Si?. Pe legea mea. Am reluat dialogul de unde îl lasasem. domnita. ? E greu de ghicit? Pentru ca esti foarte bogata. Îl astept.. N-o fi asta? ? Ai dreptate. solemna. ? Nu te mira. Cecilia.?! S-ar putea oare sa nu m-accepte? Greu de crezut.. Raspunde-mi mai b ine la o întrebare care ma obsedeaza de la un timp încoace: de ce nu te-ai maritat pîn a acum? ? Stii de ce? Pentru ca nu iubesc pe nimeni si nimeni nu ma iubeste pe mine.. desi împrejurarile au adus-o în cîmp ul meu de atîtea ori? (Din pacate rar ne uitam unii la altii cu ochii deschisi. A fost pur si simplu insolenta c u mine. Toate bune. nu pot iesi din mine.. bineînteles. fara ostentatie. Pe fata ei poposi un nou surîs. nici un sfert de minut. sublime ea cu o tarie mai mult decît trebuia. n u pentru mine ci tot pentru avere. ? Sa-mi placa. pîna acum.

Ambitia mea nemasurata rîvnea ca sotul Mihaelei sa-mi fie subaltern. nu te iubesc. ? Nu. Alexa încerca sa ma lamureasca.? Vorbesti cu adevarat serios? ? Foarte serios.. Cel dintîi lucru pe care l-am facut. tot nu se simte fericita. Ce n-a facut sa ma înduplece. tapetata cu matase. îmi ura stereotip "la mai mare" si adause ca sora ei s-a bucurat aflînd de ascensiunea mea. Cred ca dreptatea era de partea mea. acolo unde e ra Nenisor. si anume încu viintarea parintilor. ? M-as bucura sa nu vina niciodata. N-am primit. n-o duce bine cu sotul? ? Nu-i vorba de asta. Am primit-o ca pe o regina. ? Ce mai face? am întrebat-o profitînd de faptul ca venise vorba de Mihaela. ? Ma refer la dragostea care are sa vina mai tîrziu. Tinea sa ma aiba secretar general la minis terul sau. ceea ce avusese de gînd sa-mi spuna. intra în guvern si lua internele. ? Incontestabil! Dar. În schimb îmi multumi Alexa în numele s ra-si. fiind perfect în rol. în fond. iar eu.. Partidul democrat veni la putere pe la începutul primaverii. sa-l zdrobesc cu marinimia mea. ? Cînd? ? Ori de cîte ori veneam la voi. iar eu am înteles numaidecît. ? Pare-mi-se ca ai din ce în ce mai multa dreptate.) Alexa ma felicita pentru înalta demnitate cu care fusesem onorat. nu-mi displaci. a spus Cecilia mentinîndu-se netulburata de eveniment. Nam îndraznit s-o sarut pe gura (macar de forma) sau s-o îmbratisez pentru ca as fi c alcat protocolul. Ti-o spun foarte sincer . înt otdeauna la dispozitia mea. Ca si cînd asta ma aducea. cu toata luciditatea! Mi-a întins-o princiar. ? De la sine înteles. În concluzie. M-am prefacut ca nu pricep raspunsul ei în doi peri. Ca sa fiu sincera. N-a fost chip. nu ma interesa persoana lui nici cît negrul sub unghie. tatal Ceci liei. i-am replicat. dincol o de vorbe. Nu l-am primit. Omul voia prob abil sa-mi multumeasca si-mi ceru o audienta în acest scop. Chintescu. nu !). Mai mult de . ? Cu o rezerva. Treb uia sa umplu aceasta lacuna care ma sufoca mai rau decît lipsa aerului. chiar Cecilia staruia mereu sa nu refuz. facu ea. clatinînd din cap. plecîndu-ma. ? Asa si asa. numai si numai ca sa s tie Mihaela de ce sînt capabil. E boala cu complicatii de care ma lipsesc. nici Alexa si cu atît mai putin Mihaela. a fost avansarea lui Neniso r. Îmi instalasem biroul într-o încapere somptuoasa. daca nu cumva se afla pe drum . m-am vazut cîteodata alaturi de dumneata. am pus pe albul lor pecetea buzelor. Am fost numit secretar general la F inante unde era titular Popisteanu. (Toate astea fusesera aranjate în vederea unei eventuale vizite a fostei mele sot ii. cu persiene pe jos în care se afunda piciorul si fotolii îmbracate în piele . îmi dai mîna? ? Da.. îti dai seama ca mi-ai facut o declarati e de dragoste? ? Nu chiar o declaratie. Eu voiam acelasi post. Lucrurile se aranjara exact dupa placul meu. nu pentru a-l prigoni sau a-i face neajunsuri (o. pur si simplu. pentru ca. Îmi spuneam ca esti un bar bat mai potrivit pentru mine decît pentru Mihaela.. ? Chiar daca ar avea comorile lumii. bun prieten cu tatal Ceciliei. VII Treceau cîteodata saptamîni si luni întregi fara sa am vreo stire despre Mihaela. P refer sa traim sub steagul prieteniei. Voiam. Vrei sa mi-o dai? Bineînteles în ipoteza ca nu-ti displac total. intrînd în functiune. dar la Ministerul de Finante. Nu mi-o ceruse nici el. Îi lipseste ceea ce e mai important: multumirea sufleteasca. domnisoara Cecilia. ? Cum.

(O. Ce alta avea sa-mi raporteze decît miscarile ei? (De fapt. d ublîndu-i leafa. (Mi -a parut bine. Femeia primi bucuroasa luîndu-si obligatia sa-i aduca stapîna-sii în lo c pe. m-am dus s-o caut la vechea adresa. Dupa îndelungi dezbateri cu mine m-am oprit la o solutie mai acceptabila care pare a ca rezolva problema: sa ma pun în legatura cu slujnica. N-am mai gasit-o. mai ales gîndurile!) De cîte ori n-am vrut sa tocmesc un detectiv particular ca s-o urmareasca. în ziua cînd mi-o aduse acasa.) Ce noroc avusese sa ia un barbat cu un picior în groapa. am ret inut o loja. de ce as minti? Ou toate ca si eu am silit-o sa faca acest pas. Soferul meu. în care aveam. am renuntat. dar erau departe de a m a satisface. Bineînteles m-a observat si mina zîmbit pe furis. palida si modesta în rochia ei simpla de se ara.) Eu aveam nevoie de cineva oare sa patrunda în intimitatea ei pentru a-mi da în vileag însasi starile sufletesti prin care trecea. draga Doamne. ce-mi pasa? Ma bucuram ca o gasisem chiar pe aceasta cale oco lita. era ceva lipsit d e sens.Si la opt si jumatate seara poloneza âmbracata într-o toaleta superba (adica mai mult dezbracata). Mi-am frecat mîinile cu o satisfactie diabolica. Dupa primul a ntract locurile lor ramasera goale. În definitiv. Nu era alta decît poloneza pe care o c autam. Refuz categoric: n-a vrut în ruptul capului. ferin-du-se sa n-o descopar. fara sa mai stau pe gînduri. un oltean i stet. Schimbul izbuti far a greutate si astfel. decorativa. Patroana i-a telefonat. facu ce facu si intra în legatura cu ea. T otusi vina ramînea a ei ? întreaga.) Într-alta zi aflînd ca Mihaela se ducea la Opera ca sa vada Madame Butterfly. iata p e Dolly în dreptul unei vitrine.. de ace st obicei al stapînei. în loc sa-i propun primejdios ul tîrg care s-ar fi putut sa ma dea peste cap. Plecase cu o ora mai devreme lasînd vo rba ca se duce la Café de la Paix. ajunsese cocota d e lux. Încredere deplina. Îi daruisem casa. Alexa era foarte indicata pentru aceste investigatii. exotica. Astfel am aflat ca Nenisor era mereu bolnav (nevasta soferului sustinea ca e tube rculos) si ca Mihaela nu dormea în aceeasi camera cu el. În noaptea aceea am chefuit pîna în zori. Ce spune? Ce face? În ce ape se scalda? As fi vrut. Vezi. dar nu puteam s-o descos mereu fara sa-mi banuiasca intenti ile si pe urma n-o aveam oricînd la îndemina. Tocmai m-a pucasem sa-i scriu doua rânduri când chelnerul se apropie de mine ca sa-mi sopteasca: ? Doamna va roaga s-o asteptati dupa o jumatate de ora la Continental. se vede. Se facuse mica de tot. Era frumoasa. îl avansasem. mi-a pus dinainte un album ca sa aleg ce-mi place. în fotoliu. i-am propus s-o angajez la mine. nevasta soferului meu. Am schimbat cîteva vorbe si i-am propus sa mearga c u mine la Opera.. lucruri exterioa re. Era o prostie: n-o mai vazusem de ani de zile. Se vede ca tot mai t inea supararea de odinioara. . Patroana celei mai de seama case de rand ez-vous aflînd oe vreau si pretul pe care îl ofer. nici vorba. pretutinden i stârnea admiratie. daca era cu putint a. sa-i cunosc gîndurile. Am recunoscut-o numaidecît. (Nu stia. calculînd sa fie în dreptul fotoliilor ei (stiam chiar locurile cumparat e). Reusitele acestea marunte îmi gâdilau. îsi facea aparitia în loja Operei.. Dar ce era sa fac singur într-o loja? Trebuia neaparat sa gasesc o femeie (si înc a una frumoasa) ca sa-mi dau seama cum reactiona Mihaela. (Avea probobil o în-tîliiire. Vazînd asa m-am hotarît sa închiriez o femeie. Plecase cu barbatu-sau. si de curând co laboram regulat la ziarul pe care-l citea. iata-ma prezent în casa Mihaelei cu ajutorul a doi ochi care vedeau tot ce se petrecea acolo si a doua urechi care auzeau orice vorba. Asa ca. ? Spune-i ca vin. Pe cînd ma întorceam abatut. Dar treaba se dovedea plina de risc uri si cerea timp. Egal cu zero! Simteam nevoia sa înfaptu . transferasem pe sotul ei. Înainte de a-l rasfoi mi-a aratat fotografia unei frumuseti (îi sp unea Miss Europa). M-am prefacut ca nu observ pe Mihaela. nereusind sa reziste pîna la urma în vecinatatea mea si a polonezei. Cîteva sute de oc hi încremenira privirile asupra ei..cît atît: tineam sa aflu si felul curii reactioneaza la vestile pe care le primeste despre mine.) Am trecut în revista cunostintele feminine care ar fi putut sa ma ajute. orgoliul. Am recunoscut-o de la prima ochire. Bineînteles. alaturi de mine. nu era acasa. Va ramîne indiferenta sa u are s-o doara faptul ca ma vede în tovarasia unei femei? (Simteam ca aceasta ver ificare mi-e absolut necesara pentru edificarea mea.) Feste cîteva minute ma aflam la o masa vecina. se mutase si nimeni nu stia und e. M-am opri t la poloneza (tot avea Mihaela pica pe ea) si.

Acesta îm i aduse raportul chiar în dupa-amiaza acelei zile. desi el îmi tulbu rase viata. Apoi. m-am pomenit cu Charlot. Am cerut inspectorului financiar sa verifice îndata gestiunea lui Nenisor. undeva în provincie. . cu toate detaliile.000 lei). ânt r-o zi. barbatul Miha elei fu lasat prima seara sa cîs-tige. n-o puteam face. f ireste. nu atîta pentru placerea de a face bine. ca odinioara la scoala. potrivit planului. Soarta rivalului era în mîinile mele. Sotia soferului. Cum l-am vazut. cît mai ales sa-mi potolesc setea nemarginita de a fi regretat de fosta mea sotie. ocaziile de care aveam nevoie. vinovat cu ghiotura. îmi rapise pe Mihaela.. ? Nu. asa de limpezi si închegate. nu înca. ce asteptam eu? Ce urmaream eu? Hei. Acum îi revenise patima. ai cazut pros t. afara din obisnuit. De unde avea domnul casier central suma aceasta considerabila? Nu era bogat. crezînd ca poate îi fac o imputare. {Cîstiga vrea 60. ? Asculta. de parca apucasem pe Du mnezeu de picior. saracutule! Vei avea de-a face cu mine. Auzise de ascensiunea mea si-mi cerea un post d e controlor financiar. ce f apta buna sa mai fac ca sa ramîn necontenit viu si actual în constiinta Mihaelei. domnule casier central.000 lei. At unci am ajuns sa-mi creez eu însumi. ? Si conita ce zice? ? Ce sa zica? S-a obisnuit si nu-i pasa. n-o lua asa. daca as putea sa-l prind cu o lipsa pe car e sa n-o poata acoperi! Ce scandal si ce prilej minunat de a-i veni în ajutor. I-am aratat despre ce e vorba. daca as a vea asa sot. l-as fi p rabusit în prapastie. Nenisor pierdu în trei nopti consecutive tot ce cîstigase si pe deasupra vreo 300. Foarte bine! Sa-l mutam ac olo unde trebuie. i-as fi distrus cariera. cu o vorba numai.. Parca n-ar fi barbatul ei. Of. zau. Lasa-l în seama mea. Gasise o lipsa de 420. Cu un simplu gest. cu gîndul sa-i puna la loc cînd. El ezita înca si nu s-a învoit înainte de a-i da explic atii linistitoare.. ? A. Ti-l d au în schimbul unui contraserviciu. dragul meu. un plan dracesc mi-a s caparat în minte. Îmi ceri un post. ma puse la curent ca Nendsor cazuse în patima jocului de noroc.. mai stii sa masluiesti cu atîta îndemînare cartile de joc? Fostul coleg rosi. Dar dupa aceasta prima etapa (necesara pentru a cap ta încrederea victimei) urma dezastrul.iesc ceva extraordinar. ? Dupa ce e bolnav prapadit. nu stiu. de asemenea (45... ? L-am prins! Al meu e! strigam coplesit de satisfactie. sa le f ac bine. nu. era vinovat fata de mine. încît de la început avu certitudinea ca va izbuti la milimetru. Socoteala era asta: odata si odata tot va fi silit sa bage mîna în visteria statului ca sa achite o datorie la carti. sesizam parchetul? m-a întrebat inspectorul. Voiam sa renunt la ideea mea stupida cînd. care de la o vreme îsi îndeplinea rolul de spioana cu mult zel (cre d si eu ? cîstiga cît un director de minister)..000 lei ( se vede ca Nenisor sustrasese bani si mai înainte. Si-mi bateam capul ce sa mai nascocesc. Înde-mînarea lui Charlot depasise orice prevederi.) A treia seara cîstig a. sustrasese bani din visteria statului. pentru alte nevoi). mai pierde si noptile la carti. de a carui prezenta furat de valul bucuriei uitasem cu desavîrsire.000 lei. salariul pe care-l primea abia-i ajungea sa duca un trai modest.. sa intervin mereu în viata ei. Acolo facu cunostinta cu el si. va face rost de altii. Auzisem chiar din gura lui ca-i place jocul de carti. D ar âmi lipseau împrejurarile favorabile. l-as fi ucis pentru societate. N ici vorba. Ah. Cine ma împiedica s-o fac? Pentru ca. Charlot.. De fapt. Cu ajutorul unui prieten l-am introdus pe Charlot la Clubul Modern pe care-l fre cventa Nenisor. ci mai ales altcine va. ? Ce facem. mai avem timp. A doua zi am întocmit o decizie prin care sotul Mihaelei era delegat casier centra l al ministerului. de a-i arata marele meu pret. am fost si ramînem prieteni. ce s-ar alege de el. sca pîndu-l de napasta! Vremea trecea fara sa descopar nimic.. pentru ca persoana si banii tai nu ma intereseaza deloc. Si nu numai tu. viciul lui Nenisor nu era o noutate pentru mine. hotarît lucru.

constienta de marea mea putere. clatinîndu-se. i-am spus raspicat.. Numai pentru o singura fiinta de p e pamînt! ? Pentru mine! exclama Mihaela cu glasul alterat. Din primele clipe îmi facu impresia ca nu mai e sigura pe ea. Sa apara umilita în fata mea. Scapa-l! Îmi dau sea ma ce-ti cer. ca situatia e disperata. ? Cum. Într-adevar. pentru tot ce a fost între noi. Era acum înalta. Cred ca n-a trecut nici o ora de la plecarea Alexei. ce înseamna asta? Nu trebuie! E o prostie ce faci! ? Aimée. Cu o suta de kilometri pe ora. Aimée! repeta ea masinal printre suspine. atît de nelinistite! Se prabusi inerta întrun fotoliu si acolo izbucni în hohot sfîsietor de plîns.Si chiar daca n-ar fi fost mai vinovat decît Mihaela. ? Cred ca nu-ti dai seama ce-mi ceri. O tri misese în locul ei. Am poftit-o sa sada. E un om pierdut (nu îndrazni sa-i pronunte numele în fata mea). asa cum nu aparuse niciodata pîna atunci. c hiar daca Nenisor depune banii. A venit în schimb Alexa. inspectorul (care nu agrea pe Nenisor) trecuse peste mine si raportase ministrului frauda descoperita . ? Pofteste-o imediat. daca Mihaela în cli pa aceea sau cu o clipa mai înainte nu se ridica brusc. Prea era grav cazul ca sa nu-si calce mîndria în picioare si sa alerge la mine. stimata doamna Nenisor. Taceam. nu se poate face nimic?! ? Absolut nimic! Parchetul a fost sesizat! A plecat în graba. mirata. Eram sigur ca-i Mihaela. o fac pentru tine. De cînd nu te-am mai auzit spunîndu-m i asa! As fi putut în clipa aceea s-o cuprind în brate. marinimo s. ea era.. infinit de marinimos! Ca s-o doara si mai mult puterea mea. Ochii ei aveau priviri atît de rugatoare. ametita. dar parea înca destul de aspru (ca si cum ea ar fi fost vinovata de. dupa toate celelalt e. ? Nu. Si îl asteapta nu mai putin de cinci ani de puscarie. Ce asteptam de nu dadeam curs raportului. stiam ca va interveni. Gluma se îngrosase si o clipa mi-a fost frica sa nu scap frînele din mîini. încercînd sa-l fac cît mai blînd. ca ea însasi.. sa ma roage. pentru salvarea lui. Si cît se poate de repede.. ca o fa ptura cu însusiri supraomenesti. Si n-ai nici o grija în privint . speriata. aproape fugind. de faptul ca traieste. era oare un motiv valabil în o chii mei ca sa-l crut? Ce ocazie mai buna mi-ar fi astîmparat setea de razbunare? Si cu toate astea!. sa-mi cînta reasca orice vorba din gura. Am nevoie de ea. ca se mira de propriile-i miscari. Mi-a multumit si a ramas în picioare. C a s-o raneasca pîna în strafundul sufletului generozitatea mea! Am asteptat-o cu încordare toata ziua. Slabise mult. sa duca sora-sii teribila veste. parasind mîndria. Nu mintisem (exageram numai). scapa-l! Ou orice pret! Esti puternic si bun! Fagaduie ste-mi! Fa-o pentru mine. ? E asa de grav? Nu-mi închipuiam! Dumnezeule. vesnic ca ambasadoare! Ea nu catadixea sa se deran jeze. Spumegam de mînie: "Lasa ca te fac eu sa vii.. a acelui raport care aducea cu o senti nta de condamnare la moarte civila? . Iata ce se întîmplase: între timp. ? Aimée.. de mna. avea pe fata o paloare de convalescenta. Intra sovaind. ca sa nu-i dau impresia ca cedez atît de usor." I-am spus Alexei pe un ton scazut. Ma privi lung. Ma uitam laoom la faptura ei si taeeam. s-o sarut nebuneste (simteam o foame cumplita de ea) si poate as fi facut-o. striga ea. ce-i de facut? Va trebui sa fie are stat? ? Da. dar n-a venit. Iar eu sa ma arat bun.. Îmi trebuia un rastimp de framîntare si de nehotarâre. era cît pe-aci s-o fac. ? Trimite-mi pe Alexa. Numai pacostea asta îmi mai lipsea. ceva). ca secretarul îmi anunta o doa mna. în numele ei. infinit de bun. Într-adevar. nu mai semana cu ea. ? Stii pentru ce am venit. dreapta. sa tremure de mine. nu se putea sa n-o faca. iar ministrul daduse ordin peste capul meu sa fie sesizat parchetul. ? Fie. dar n-a vrut.Asteptam pe Mihaela. sa salvezi un om pe care îti sta în mîna sa-l dobori.. Nici o grija în privinta asta!. i-am spus. de lupta intensa. Voiam sa intervina pentru el.

încurcîndu-se si rosind de neobisnuita ei neîndemînare. încercînd s-o consoleze. rosti cu alt ton: ? E pentru prima data cînd consimt sa-mi calc pe constiinta. dar prinse tare bine. E vorba de 420. recurse in-constient la un comprom is. am strigat rastit. dupa furtuna. (Si ce frumosi erau ochii ei acum. pîna la urma. Alexa pleca si se întoarse dupa o ora cu recipisa. ? Dar de unde are sa scoata nenorocitul atîtia bani? (îmi placu asa de mult ca-i spu sese nenorocitul ? superba caracterizare!) ? Sînt nevoit sa-i pun eu la dispozitie. i-am spus. reprimîndu-si dureros simtirea. ? Te ascult. hotaraste. Atunci Mihaela. cum are sa-i povesteasca Mihaelei tot ce vazuse si auzise: cît am luptat de dîrz sa-i scap sotul. Si cu mîinile tremurînde. intra în ca binetul meu (ne despartea doar o usa) si-mi declara raspicat ca nu admite cu nic i un pret crutarea delapidatorilor banului public. ? Cum. ca un cer limpezit de nori. Altadata îmi destainui ca Mihaela plînsese o noapte întreaga si ca ea. Ministrul Popi steanu auzind ca vreau sa scot basma curata pe un functionar incorect.... ? Uite. Va tresari Mihaela auzind toate acestea? O vor coplesi parerile de rau? O vor spinteca amintirile? Si are sa-i ajunga o n oapte sa tot plînga? În urma acestei întîmplari. Eram probabil palid si tremuram de enervare. ca o halucinata ? suferind ca f usese martora la o astfel de scena. (el) trebuie sa acopere lipsa.a lui. si ma întreb daca vorbesti cu adevarat serios. care n-ai stiut sa-l pretuiesti. Functionarul are un trecut nepatat. nesoc otito. ti s-a desfacut nodul de la cravata. O fac pentru dumneata ! Si spunînd acestea rupse hîrtiile. am eu aerul ca glumesc? Te rog. Vreau sa stiu ce-mi ramîne de facut. De rîndul acesta avu loc o scena destul de dramatica pe care nu o prevazusem. se vede. cerbicia mi nistrului. Atît tonul cît si atitudinea mini strului ma jignira. Alexa veni la minister cu noaptea-n cap.) Astepta din parte-mi un semn. auzeam cum îmi soarbe rasuflarea si m-asteptam sa i zbucneasca într-o explozie de dragoste. un da nerostit. daca se trece peste mine în chestiunea aceasta te rog sa ma co nsideri demisionat chiar în clipa de fata. cît de mic.) Toata fiinta-i parea ravasita. ? Îti multumesc! Facu ochii mari de uimire. faci dumneata asta? E cu putinta? O suma atît de considerabila? ? Nu vei fi crezînd c-o fac pentru el. cu toate rugamintile lui de a-l însoti. o încurajare. Taceam înghetat si-mi era teama sa nu-i vorbeasca chiar tacerea mea. erca sa-mi înnoade cravata. Alexa înghetase pe scaun si ne privea fara sa vada.. ? În primul rînd. iar Mihaela r amasese acasa. o auzise spunînd u-i: "Ma arde aici un foc mare" si-i aratase în dreptul inimii. Dupa care nevasta soferului mai zise: . Eu nu vreau sa-l vad în ochi. Nevasta sofer ului îmi raporta ca plecase la munte sa se interneze într-un sanatoriu. agitata. mai cu seama ca Alexa era de fata. Ceru un concediu de o luna c a sa-si caute sanatatea. la cîte riscuri m-am expus si cum am înfrînt.. Iata suma. A doua zi.. boala lui Nenisor se înrautati. a depus banii. dupa un efort vizibil.. ? Cum e posibil sa pui la bataie situatia dumitale pentru o cauza care angajeaza codul penal? ? Am convingerea ca e o crima din partea noastra sa distrugem un om si o familie pentru o simpla nesocotinta. Ah. avea nevo ie de aer mult. ? Pentru numele lui Dumnezeu.000 lei. Si are sa adauge poate: tot ceea ce a facut pentru tine a fost. Mai spuse ca ar fi auzit de la medicul care îl îngrijea ca stapînu-sau nu mai are multe zile. (Se petrecea cu ea. s tatul nu-i pagubit cu nimic. Nu-i alta solutie.. acelasi lucru care se petrecuse cu mine cîteva clipe înainte. Apoi fugi si nu stiu daca fugea de mine sau de ea. I-am replicat ferm: ? Domnule ministru. Sedeam lînga ea. domnule ministru. I-am aprobat trei luni. Ma opun chiar daca i s-ar da o mustrare scrisa. s-o depui ime diat în numele sau. pieptul îi salta. cu salariul întreg. Popisteanu ramase perplex ca si cînd ar fi primit din senin o maciuca în moalele cap ului. Popisteanu. dragul meu.

ea însasi înalta si supla. Nici o presimtire. Toata dimineata am lucrat in tens într-o comisie financiara. am pregetat sa întind mîna ca sa-l ridic. Doamne fereste. ) Soneria continua sa tipe. înflorise ca o floare de sera. Mai mare pacatul.. Nici gînd sa ma întrebe unde am fost sau ce am facut. Printre invitati erau mai multi membri ai guvernului si însusi primul ministru. (Poate acesta sa fi fost singurul semn. pentru rest era total absenta. Cecilia. la care ma duceam în fiecare seara.) I-am trimis invitatia prin curier special . Nu mai aveam nevoie de asa ceva. În zorii zilei am plecat în voyage de noces la Abazzia pentru o luna de zile. ma întreba: ? Pe cine tot cauti? ? Fericirea.. Pe neasteptate. pa rea neverosimil de frumoasa. s-a produs deznodamîntul. Cînd sa plece am fa cut-o atenta: ? Sa nu ma dai de gol. ? Da' ce am înnebunit. I-am fagad uit un spor de leafa si i-am dat pe deasupra bani de-o rochie. (Fotografia ei aparu în ziare si pe coperta unei revi ste ilustrate. fara sa arate cine telefonase si mai cu seama despre c e era vorba. cu trena fara sfîrsit. Aceasta cautare insistenta (nu reuseam sa ma împac cu absenta Alexei) atrase oarecum atentia unor rude.) Bineînteles venira si parintii mei. ca un semnal de alarma. . ? Alo. nici un semn. conita. în uniforma. Am strîns receptorul în palma cu o încordare suprema. în persoana. PARTEA A PATRA? I Alaltaieri. gata sa-l sfarîm. Parintii ei priveau cu sim patie apropierea noastra de care aflasera dealtfel si prietenii casei. dar inteligenta Ceciliei scapa usor prilejul. Pe cînd ce rcetam corespondenta. sa stii. vineri 7 septembrie. Ne-am întors o-data cu toamna.? Tare ma bate gîndul ca iubeste pe cineva. Ma asteptam sa-mi raspunda ca "fericirea" e chiar ea. Cecilia. Degeaba cautam s-o descopar prin furnicarul nuntasilor. (Socrul meu avea relatii foa rte înalte. Atît. Si cu toate astea n-a venit. Dar vaz ca boala ei n-are leac . Dupa o luna s-a celebrat si casatoria într-un cadru extrem de fastuos. si în clipa aceea am avut revelatia celor întîmplate cu o certitudine pe care ti-o dau numai marile presimtiri. Asa ca er am socotit pretendentul oficial la mîna ei. vino repede! îmi rasuna în ureche o voce gîtuita de emotie. dar ramînea aceeasi statuie cu grai si miscare. gemene. Zilnic îsi schimba rochiile. în rochia alba de mireasa. dar nam stat decît o saptamîna. telefonul zbîrnîi strident.. Închise brusc aparatul. La prînz m-am întors extenuat acasa cu masina. ca e moarte de om. dar nu concepea m aceasta nunta fara prezenta Alexei. Odata s-a întâmplat sa lipsesc cîteva zile.. cu toate ca numai de asa ceva nu-mi arde a. nu stiu ce avea. Am serbat logodna noastra în cercul restrîns al familiei si rudelor. cine-i? am întrebat aproape rastit. (Sa nu para cuiva ciudat faptul. se burzului ea si-mi ceru si de pantofi. O preocu pa numai clipa actuala. ? Si pe cine crezi ca iubeste? ? Pe cine altul decît pe dumneavoastra? Ca prea e cu ochi si cu sprîncene. asurzitor. nimic nu paru ca deo sebeste ziua aceea de celelalte. ? Tudor. ca sa am siguranta ca a primit-o. tata într-o dispozitie excelenta ? ma ma putin cam trista. Dar nu pr icep ce tot aveti cu ea de-o patimiti asa? Ca si dînsa din carne-i facuta. strident. Desi receptorul era alaturi de min e. ca un t rasnet pravalit din senin. zau asa! Ticaloasa slujnica! Îmi venea s-o îmbratisez pentru inteligenta ei dojana.) Am poftit si pe Alexa la nunta. i-am spus dînd-o prin gluma. Chiar Cecilia car e observa atît de greu. nu din piatra.

Abia aici.. În piept avea inima si simtire care o faceau sa sufere. cum s-ar parea. îmi perie sumar haina si pantalon ii (desi nu era nevoie) cu o dragalasenie discreta. N-as fi vrut sa ajung niciodata la destinatie si totusi într-acolo mergeam. înlaturasem toat e eventualitatile si ma oprisem numai la una singura: sinuciderea Mihaelei. o boal a subita. o neîntelegere grava care ar fi reclamat prezenta mea. vedeam dinainte biletul de închiriat care-mi oprise cîndva pasii la poarta aceea. automat. Le.. Întoarse capul. Poate mai e timp sa-i vii în ajutor. n-am nevoie de voi. De nimic. azi blestemata. cuibul dragostei noastre defuncte. Apoi amintirile începeau a se trezi... ? Ce ai? Esti galben ca ceara. ? Curaj. Asteptam oare acest deznodâmînt. Da.. scurtînd în fiecare minut distanta. ci d impotriva. Acum va urasc ! Nu vreau sa-mi aduc aminte de ziua cînd Mihaela a împlinit 21 de ani.. Ai iubit-o. Mi-am muscat într-ascuns buzele. În registram rece. Fugiti..Probabil eram palid si tremuram pentru ca Cecilia care venise sa ma pofteasca la masa. Alexa! Nu trebuie sa ne pierdem cumpatul. Am tresarit de neliniste. retinuta... fara sa-mi dau constient seama? De ce nu ma gîn-disem la altceva în clipa cînd mi-a telefonat Alexa? As fi putut invoca atîtea posibilitati: un accident. ca sa-mi acapareze prezentul. umanizînd-o. prin ferestruica masinii.. îl dorisem în strafun iintei. Cecilia dovedi în aceasta împrejurare întelepciune si tact. Întelegea asa de bine unele lucruri I Drumul pîna în strada Triumfului (Triumfului. la fata locului mi s-a confirmat revelatia pe care am avut-o în urma ap elului telefonic si m-am îngrozit de nebunia ce facusem dînd Ceciliei o veste cînd nu stiam înca precis ce se Întîmplase. s-o vezi.. parca ar fi vrut s a-mi arate prin aceste gesturi marunte ca e alaturi de mine în acel ceas greu si împ artaseste în aceeasi masura durerea mea. am strabatut cu pasi repezi gradinita si am sunat. acolo. nici de noap tea minunata cînd a fost a mea. Ajunsesem. Poate o iubesti înca.. Alta mi rare: pe fata ei de marmura lunecau cîteva boabe de lacrimi la vale. îmi suna în urechi: ride la terra din opera lui Puccini. g oneam ca pe dusmani. se sperie vazîndu-ma. ? Da. ? Sarmana! Ar fi meritat o soarta mai buna! Cecilia rostise vorbele astea de compatimire? M-am uitat la ea surprins. ? ce sinistra ironie!) l-am parcurs într -o stare vecina cu somnolenta. Cînd m-a vazut. stînjenit de goliciunea frazei ce-i debitasem. se feri sa-mi arate slabiciunea.. o aratare învesmîntata în negru. Ea singura mi-o luase înaint e trimitîndu-ma la Mihaela ca sa ma scuteasca de o explicatie poate dureroasa pentr u ea.. Coplesit de potopul aducerilor aminte. Nu.. trebuia sa ajung o-data! Mi-a aparut în f ata ochilor casa tupilata în verdeata.. miscarea vie si pestrita a str azii fara sa recunosc locurile pe unde treceam. nu va mai cunosc. Fericirea care s-a dus ma sufoca. Apoi zise: ? Du-te la ea.. fiindca tot ma duceam si fara îndemnul ei. Fara s a vreau. De c e o asteptasem atât. ? Plîngi? Ce descoperire! Statuia mea nu era construita din marmura. Vestea îi strabatuse învelisu l protector. una dupa alta. Mi-a deschis Alexa. apropiindu-ma neîncetat.. Or. decît numai pe dinafara . Între o întrebare si alta se aseza timpul cu tacerea. Încremeni locului si ma întreba cu cel mai desavîr it calm: ? Cînd? De ce? Ce s-a întîmplat? Cum a fost? De unde ai aflat? Nu era un potop de întrebari.. trebuie sa te duci.. Nu rezolvam nimic. Îmi netezi parul ravasit si. Ce as fi putut sa-i raspund? Si mai înainte de toate ? ce stiam? Am ri dicat din umeri fara sa articulez un cuvînt. dupa ce m-am ridicat. absolut nim ic. desi sentimentul n-o micsora. a podidit -o plînsul: ? De ce mi-a facut Mihaela una ca asta? Numai pe ea o aveam pe lume. ascunzîndu-ma chiar de mine? Îmi trebuia neaparat aceasta sinucid ere? De ce voiam sa moara Mihaela? În fond ce rezolva disparitia ei? Setea de razb .. Ce s-a întîmplat? ? Mihaela s-a sinucis! Ea nu slobozi un tipat de spaima si nici nu se facu alba ca varul asa cum s-ar f i întîmplat cu oricare alta femeie. pent ru ca e tot durere..

Nu-mi dau seama cum am telefonat dupa medic. nu-mi intra în cap ca Mihaela sa mo ara. De unde o procurase? Ni ci slujnica.. aratîndu-mi fie un co lt de stînca sau un cal slabanog opintindu-se din rasputeri sa traga o caruta întele nita în glod. ca trezit din-tr-un somn greu. Otrava!. ca sa-mi satur ochii pentru totdeauna de ea. Sarmana. Aveam îndarat anii nostri de bucurii si suferinte care ne legasera cu lanturi mai tari decît ot elul. A chemat slujnica si i-« dat un plic sa-l duca Alexei. nu se stie unde a fost. Dovada fusese facut a acum o data pentru totdeauna. (Cui o fi scris? ? asta e foarte important. încît odaia. Cu toate astea nu tr ebuia sa ma mir de nimic pentru ca aceasta transformare avea toata îndreptatirea. clocotitoare o facuse dragostea mea. frageda. credeam ca doarme. .. Închipuirea mea ratacea în nestire prin cele mai stranii locuri. am descoperit destul de greu în coltul gurii surîsul ei de mîndrie care îmi e ra atît de familiar. ? N-o mai recunosti? Era asa de schimbata. m-as coborî în subsolul fiintei omenesti. urma Alexa. Ramîneam inert. Alexa a venit dupa mine... nu stiam nimic. apasator.. dar de unde lacrimi? O stîn ca si tot ar fi fost zguduita de clipa revederii. iar nu eu picioarele.. Erau oameni cumsecade. am trecut în hol. De ce nu ma durea nefiinta Mihaelei? Înca nu stiam.. dus pe gînduri. ? M-am speriat citind biletelul. Alexei îi paru ciudata aceasta mutenie prelunga si nu se stapîni sa nu ma întrebe: ? Ma asculti? ? Ba da. a tresarit si a holbat ochii în asa fel ca-i ies isera din orbite. fara nici o legatura cu clipa act uala. Ce luminoasa. era moarta! Murise de curînd. încît îmi venea greu sa cred în realitatea ei...unare a unuai sot înselat oare între timp si-a refacut viata pe baze mult mai largi si solide? Dar asta nu era decît pedeapsa celui mai nesabuit orgoliu. chiar mai jos. El a spus ca-i morfina. Cînd îmi telefonase Alexa. Si totusi.Se trezise în revarsatul zorilor. ou mîinile puse cruce pe piept. continuu. Si acum îsi curmase brusc zilele. cum era în realitate. fiinta mea era casa ei. La un m oment dat. Îsi facuse singura injectia cu o doza mortala. Numai cu mine reusea sa se realize ze. Eu ? nu." gol de simtiri. vedeam un sir lung de moarte. Voi am s-o scol. Apoi a venit procurorul si înca cineva. Parea straina. cel putin n-a suferit. auzind teribila întrebare. Gîndeam ca poate mai e o speranta. poate chia r toata casa se umpluse numai de ea. îi deschisesem larg portile sufletului. Smaranda a zarit pe noptiera doua fiole. nociv. cum nu? am replicat brusc. înca nu se racise.O ascultam tacut. fara mine se dezagrega ca într-un mediu neprielnic. Ceea ce ma preocupa în momentul acela era ceva care nu tinea de simti re. (De ce în preaj ma mortilor oamenii vorbesc numai în soapta?) ? Cum s-a întîmplat? . O femeie tînara zacea întinsa pe pat. sau alte locuri la fel de absurde. iar pe la opt si jumatate a veni t înapoi.) De di mineata a plecat în oras.. au renuntat la autopsie. dar nu se trezea deloc. Doctorul venit în pripa a ridicat neputincios din umeri. As fi vrut sa plîng.) Slujn ica a vazut-o scriind de zor. O priveam lung. Extenuat de nemiscare.) Am lasat totul balta si am alergat sa vad ce se întîmplase? Am gasit-o întinsa în pat. (Probabil ca n-a dormit toata noaptea. Plecase cu el în eternitate... avea trasaturi necunoscute. te ascult. o fi primit vreo veste rea de la sanatoriu? (Nenisor era grav bolnav. am vazut cu ochii mintii pe Mihaela asezata pe pat cu capul spre fereastra. Ar fi prea mo nstruos sa cred asa ceva. Nu m-am abtinut sa n u întreb. nici eu. vrînd pîna si-n înfrîngerea de pe urma s i pastreze aerul de învingatoare. Alexa m-a condus în odaia moartei. . Aceasta nepotri vire a închipuirii cu realitatea ma contraria de asta data si-mi faceam reprosuri stupide în ceea ce priveste lipsa mea de previziune. cu cine am vorbit si ce am vorbit. Mihaela începuse sa nu mai semene cu ea. ? E Mihaela? Sora ei. Dumnezeule.. absent. desi în realitate nu ma gîndeam la nimic. Abia acum am între bat-o (tot în soapta) desi acolo puteam foarte bine sa vorbesc tare. ma întrebam. O iubisem mult. Si doar Mihaela jucase rolul principal în viata mea. . Chipul Mihaelei se multiplica. Ce-i cu ea. Chiar de cînd ne despartisem.

Trebuie. În tim p ce ieseam pe usa îmi arunca o piatra: ? Ticalosule! Poate mi s-a parut. rasfrîngîndu-se în ecouri prelungi. ? Spuneai ca slujnica ar fi surprins-o pe cînd scria. de prost gust. se uita lung la mine. Puah. ci însasi evidenta? Si ce pierdeam ramînînd vinovat fata de ea? Mihaela nu mai era pe lume si aceasta plecare fara întoarcere facea zadarnica. poloneza! Volubila. Am jucat teatru ieftin. Se trase un pas înapoi. nu stiu ce sa-ti raspund. Violenta tonului o sperie... Smaranda... în dreptul cinematografului Maxim. asa ca sa spun si eu ceva: ? Pe el nu-l anunti de ceea ce s-a întâmplat? ? Cred ca n-as face bine. A spus-o bine Alexa. sîht limite peste care nu se poate trece.. alta scena tare. M-am ridicat sa plec. ca am iubit-o pe sora ei tot atît cît ma iubise ea.Într-un tîrziu. la revedere. orice sustinere. Si pe mine ? ce m-o fi apucat sa-i spun ca si Mihaela m-a ucis la rîndu-i? Sincer vorbind îmi paru rau de izbucnirea mea ipocrita. nu sînt sigur. am cautat. Si pe urma. Ce-as fi cîstigat daca ma dezvinova team invocînd nu numai dovezile pe care le cunostea Alexa. tocmai se înto rcea.. atît i -ar trebui ca sa-l dea gata. supla. Dar nici ea nu trebuia sa ma acuze ca am ucis-o pe sora-sa. ? Ce faci? Pleci? facu ea surprinsa.. Oricum ar fi fost.. grave. nesfîrsite: ? Poate ca am omorît-o. poate chiar mai mult. cînd altcineva. cu ciuda.. Nu-mi era foame. Vremea prînzului trecus e de mult. Aici. Ce sa-mi pun mintea cu o toanta? Îi plac ea sa încaseze doua lefuri si acum ? poftim proces de constiinta. fara a cruta ba nii si timpul... în casa. Era Walewska. nevasta soferului care.) ? Nu. ma apostrofa cu o excesiva mînie: ? Va placu ce facurati. racni la mine: ? Pleaca! Acum stiu cine esti. Poate i-o fi trimis lui (sotului) un cuvînt de adio. I-am întors spatele si mi-am vazut de drum. fara nici o tinta. Trebuia sa ma apar. Nimeris e într-o chiurasa de otel. adaugase: De ce îmi pomenesti de el? T ot pe tine te-a iubit. La ce-bun. hoinaream în nestire pe strazi. mi-e rusine! La primul telefon public m-am oprit ca sa dau dispozitii secretarului meu sa se o cupe de formele si operatiile înmormîntarii. de asta eram sigur de mult. Uitasem si de prînz si de foame. Dar în loc sa ma întorc acasa unde Cecilia ma astepta. ? Bine. Trimit pe secretarul meu sa-ti ajute. de ce i-am strigat "se va vedea?".. ? Da. cumparînd tot ce trebuie. Dar abia ac um aveam certitudinea deplina. om rau ce sînteti? V-as omorî daca as putea. izbucnind vulcanic. la rîn du-mi. într-o dezlantuire care nu se potrivea deloc cu fire-ai stapînita. cineva din spate ma trase de mîneca. sa-i dovedesc ca se însala.. ma rog? O voi lua pe urmele Mihaelei? Ma voi sinucide. E cu un picior în groapa. saracul! O veste ca asta. nimic. dar o sa va pla teasca Dumnezeu cu vîrf si îndesat.. i-am raspuns foarte calm. m-am simtit întru cîtva usurat. apoi spuse mustrator: ? Credeam ca înca mai tii la ea. ? Crede-ma. as zice chiar bine dispus. dar eu îl auzeam multi plicat de sute de ori în mine. mi-o confirma. Dupa un ragaz. ca si cum ar fi fost cea mai importanta. ori devenisem complet insensibil? În dreptul portii. privindu-ma ca halucinata. adica de totdeauna. asa cum fusese Mihaela pe peronul gari . Ce noima avea replica asta stupid a? Ce are sa se vada. fara sens.. dînd cu ochii de mine. am întrebat-o pe Alexa. Tu ai omorît-o pe Mihaela! Strigatul ei de acuzare fusese rostit numai o singura data. E nevoie de un barbat pentru îndeplinirea formalitatilor. Scapat de aceasta grija. durerea o silise sa-si iasa din fire. drept compensatie pentru ca am ucis-o? Haida-de! Nici nu-mi trecea prin gîn d. stralucitoare.. ? N-a lasat nici o scrisoare? Nici un rând? (am evitat sa adaug: pentru mine. nu ma duru lovitura. dar si ea pe mine! ? Se si vede! rînji ea crispat ca o vedenie. nu exista urma de scrisoare.. ? Se va vedea! am tipat înfruntînd-o.. Pe Alexa o întel egeam. Ea vazînd ca nu-i raspund... Fulgere de mînie tîsnira din ochii ei si Alexa. Ajungînd pe Lipscani.

Unde gasim un telefon public? Era unul chiar la spatele nostru.. n-avea decît sa faca ce voia cu un obiect ca mine. ? Comanda cinci. Ramase uluit z arindu-ma cu capul gol. sa traiti. ce lapsus: nu-i dadusem nici o lescaie. ? Uite cheile de la casa. Doua morminte. Nu-mi ardea nici de ea . Ne-am înteles? Foarte bine. pricepi? ? Dar. Într-un timp atît de scurt? ? Orice o posibil cînd stii sa vrei. da.. ? Am înteles.. mîine dupa-amiaza. (Uitasem sa mai fumez de doua ceasuri. Bineînteles. Ma pun imediat în legatura cu un arh itect. Secretarul meu se uita la mine alarmat.. ? Ce cauti pe aici? ? Ma duceam sa comand o coroana.. dar bani? Ah. Nu-mi trebuie deviz.. Pîna mîine dupa-amiaza trebuie sa fie gata.. Am lasat-o.. În pauza.) Fumam si priveam zbuciumul strazii prin geamurile usilor de la intrare. lînga p erete. ca un singur trup. la orele patru. ? Astepti sa ti se dea mura-n gura? N-aveai decît sa întelegi. lipindu-ne unul de altul. Cînd am depus receptorul în furca.. Dar nu admit un minut de întîrziere. credeti ca e posibil. În mai putin de doua saptamîni cred ca va fi gata. Ba nu. Am intrat. Sala cinematografului. cîti p oftesti. da. ma bizui pe gustul dumitale. Am luat receptorul si i-am spus: ? Asculta. Ea m-a sarutat în întuneric. .... ? Ia Buik-ul meu. Vreau sa vorbesc cu el. stai. ? De ce în cont? Plateste imediat! Tot! Imediat! ? Bine.. Vreau vedem filmul împreun a.. Ne-am asezat în fund. ? Vino cu mine. Rîdeam cu rîsul altuia si o sarutam inert. nu pricepi? De ce sa pierdem timpul cu asta?. urs reu? Vali (Vali era numele ei de alint) iubesti mult la tine si tu necajesti la ea. M-am luat dupa el si st recurîndu-ma anevoie prin viermuiala pietonilor l-am ajuns din urma. incapabil sa ma împotrivesc celui mai firav îndemn... oricei cu putinta cînd clientul nu se uita la pret. aproape g oala.... nu-i nevoie sa-l aprob. dragul meu.. Îti sta la dispozitie oricît ai nevoie. absolut de nimic. în incinta unui magazin. le trec în contul dumneavoastra. cum fagaduit la Oper... Multumesc. pe frontispiciu gr avezi numele meu. Ceva simplu... pe ultimul rînd.... Ca pacitatea?.. la îndemîna oricui.. du-te si fa treaba. Si de ce n-ai plecat cu masina? ? E în reparatie. secretarul meu izbucni într-un elan de admiratie: . trista. ? Asa.... Mergi cu Vali.. În pustietatea mea sufle teasca eram disponibil. La un m oment dat mi se paru ca secretarul meu trecuse pe acolp. Nu ma priveste. Sau sa întrebi daca nu poti întelege. Da.. clasic. Goiceanu era acolo. am iesit în hol sa fumez o tigara. Din fericire.. domnule secretar general. ? Am înteles. Ti-am spus sa nu te uiti la bani. Cîteva perechi rasfirate îci si colo.. Nu mi-ati pomenit nimic despre asa ceva. N-au decît sa lucreze zi si noapte cincizeci sa u o suta de lucratori. dar nelipsit de grandoare.. apoi mustrari: ? De ce nu dat pe la mine. Secretarul facu numarul si ceru directia arhitecturii. aproape în panica. Ce-ai facut cu cav oul? Cînd e gata? ? Trebuie cavou? Nu stiam. Nici un minut mai tîrziu.... domnule secretar general. Dupa cum vezi urgenta extrema. Secretarul meu îti pune îndata la dispozitie banii de care a i nevoie. E cu putinta. Ajunge. întelegi? Fa un proiect. facîndu-i semne disperate si strigîndu-l într-un loc atît de nep otrivit. doua. ? Esti nebun? Ce tot palavragesti aici? În doua saptamîni? Pîna mîine dupa-amiaza trebuie sa fie gata. este forte frumos. La început o scurta explozie de veselie. ? Cheama pe Goiceanu. Angajeaza o mie de lucratori. nici de film. arhitectul ministerului.i. ? Va rog iertati-ma. în ajunul escapadei noastre la Constanta. Ia de acolo cîti bani îti trebuie. Era cît p-aci sa uit.. ? La tine nu place sarute la Vali? se mira femeia nedumerita ca initiativa tuturo r îmbratisarilor o lua numai ea... te rog sa-mi faci pe socoteala mea un cavou la Belu. Platesc oricît.

Înainte de a pleca ramase cîteva clipe locului.. spuse mirat asistentul. ? Stiti. De ce comandasem cavoul cu doua morminte? Mare mirar e! Dar ce importanta avea faptul? În tot cazul. îl contramandam din senin. îmi atrase pri . ? Cum n-am? Nu-i astazi sîmbata? ? Va înselati. Ce-o fi crezut Vali de plecarea mea ciudata? Probabil ca m a asteapta înca. avea dreptate baiatul. Pe cînd strabatea m în graba lungile coridoare. intrasem deja în magazin. v-am auzit cu urechile mele.. nu din cauza lapsusului. te rog. Negustorul mi-a facut pe loc un scurt instructaj atragîndu-mi aten tia sa nu-l lipesc de tîmpla în momentul sinuciderii.. cu butoi. i-am raspuns cu tonul cel mai natural de pe lume. N-aveti altele mai bune? ? Pentru ce va trebuie? ? Vreau sa-mi zbor creierii. Într-adevar. ? Nu-i nimic. l-am admonestat cu o asprime prea excesiva. Mi-am amintit de poloneza. ci din cauza palari ei (desi as fi putut foarte bine sa ma întorc s-o iau sau mai degraba sa cumpar un a noua). Am intrat în cancelarie foarte abatut. ai dreptate. se va vedea! Deocamdata am facut rost de arma. ? Dar nu aveti ours. Tot treaba aia o face. ci sa pastrez o distanta oarec are. Dupa cîteva minute coboram la facultate. ? Nu vorbi prostii. Sînt cam obosit.. Am luat-o agale. Perfect logic omul de dupa tejghea. ? Esti sigur? ? Foarte sigur. Ce mi-o fi venit sa intru la cinema? Am chemat asistentul: ? Fii bun. i-am spus rîzînd cu pofta. cu butoi. Poate sa astepte mult si bine. si îmi arata. încurcat: ? Va rog sa ma iertati: pentru ce e nevoie de doua morminte? ? Am spus doua morminte? ? Da. sau sa se arunce sub rotile unui Ford desuet în loc sa prefere un somptuos Roll's sau macar Cadillac. altele minuscule ca niste jucario are. unele vechi. pe urmele unei fetiscane care-mi zîmbi angajant ca s-o uit dupa trei minute si sa ma opresc pe strada Baratiei în fata unei vitrine ou pusti de vînatoare si arme de tot soiul. cu un gest. ? Ce-ar fi sa cumpar un revolver? Am sa i-l arat Alexei: Nu credeai ca ma sinuci d? Ei bine. m-am uitat cu un gest reflex la ceas. pe onoarea mea!.. Patronul îmi arata cîteva revolvere. ? Tiii. iar acum cînd nimeni nu m-ar fi împiedicat sa tin cu rsul. ? Nu-mi plac. Înainte de a ma hotarî. Hai. Duca-se la naiba. sterge-o acu m si vezi-ti de treburi. calendarul din perete. fara nici un motiv. Nu ma nedumerea contrazicerea în care ma puneam. Repede am oprit o masina. Alergasem într-un suflet la facultat e (luînd o masina ca sa nu întîrzii). Asa ca am ales un Browning mic. E dea dreptul barbar sa-si ridice cineva viata tragînd de limba un revolver oribil. O adevarata bijute rie în miniatura. de cinema si de palaria pe car e o lasasem pe scaun. e vineri. Arata 4 fix. el trebuie sa adaposteasca o întreaga familie sau macar o per eche... era vin eri. Cînd sa le raspund ? surpriz a ? eram cu capul gol. si anunta studentii ca azi nu tin curs. Iesind din magazin. ? Foarte amabil din partea dumitale. în sens contrar. e mai eficace lovitura si nu da gres. Uitasem cu desavîrsire sa ma întorc.? Sînteti formidabil. dar simplist. cîtiva studenti ma salutara. Negustorul zîmbi superior (crede domnul ca ma prosteste?!) si adauga cu cinism: ? Pentru asa ceva oricare e foarte potrivit. ? Da. care contrasta violent cu verdele postavului.. la ora asta am curs cu anul III. un plic alb.. Pe birou. si mari si mici. scapasem din vedere. demodate. fara un pic de fantezie. cu praselele încrustate în sidef. Lasam si doua. Bineînteles rîdea si el. Ce-are a face? Mda.. devenisem subit prieteni. nu se construieste un cavou pentru o singura persoana.

. sa-mi deschid pentru ultima data inima înaintea ta. Cînd am citit Manon Lescaut. de unde sa stiu ca iubirea dintre doua fiinte nu e egala. Este asa de neverosimila si de putin omeneasca povestea aces tei iubiri unice. Mihaela fusese. E cu neputinta. Dar s-o iau de la început. daca as fi trait pîna la adînci bâtrînete. Nu ma plîng! O vreme am fost atît de fericita. omul le apada masca minciunii si ipocriziei si simte nevoia unei purificari desavîrsite. cu cît voiam mai m ult. În ce fel ajunsese la mine? ? De unde e asta? am întrebat cameristul. dar mi-a fost greu. Asad ar. Dar ce experient a aveam. Sa nu-ti închipui ca încerc sa ma dezvinovatesc. Iat-o mai jos. Eu am rîvnit totul de la tine pentru ca îti dadusem totul. ca balanta atîr na cînd într-o parte. E ceea ce se întîmpla cu mi ne. sa nu se piarda sau sa nu cada în mîini straine. foa rte greu. La ce bun? În fata vesniciei. m-a ales tocmai pe mine ca sa confirm realitatea unei povesti. reprodusa întocmai: II Poate ai aflat pîna acum ca nu mai sînt. neconvinsa. de la acest schimb în aparenta just. Parca m-a sagetat un curent electric. p e care nu ti-o da decît spovedania sincera. Ai sa zîmbesti cînd ti-oi marturisi ca de cînd am fost a ta ma simteam mai buna pîna si cu mine însami. mult mai lesnicioasa. Nu. Se temuse s-o dea la posta. numai o singura data în viata? Destinul a vrut sa-mi dea o lectie aspra. Pentru asta facuse drumul în oras! Sa-mi aduca scrisoarea. multumindu-te doar cu ceea ce-ti ofera. nu plecase în împaratia lui Pluton si a Proserpinei înainte de a-mi lasa un cuvînt d e adio. da ? vinovata. tot n-as f i iubit a doua oara. Mi-a spus sa v-o dau în mîna ca e ceva important. deznadajduita. Tu ai ramas singura mea iubire si. opt si jumatate. Oricum. Asadar. asa cum ai crezut mere u. s-o depasesc chiar. ceva mai bun decît mine nu puteam sa-ti da u. Iubirea e nesatioasa. nervos.. cu atît mi se parea ca eram mai putin. cînd poti spune tot ce te doare. În cazu . acum ? în pragul unei lumi necunoscute. cînd într-alta dupa imponderabile de care arar ne dam seama. încît oricui i-ar parea o nascocire. de un egoism salbatic. De aici a pornit eroarea. îmi spuneam. Înainte de a pleca în necunoscut voiam sa-ti vo rbesc. unele cuvinte erau cu neputin ta de descifrat. sa fiu aceea pe care o cautai si. parca as fi vrut sa le mistui cuprinsul dintr-o singur a ochire. fara sa te întrerupa nimeni.virile. Am desfacut plicul tremurînd. om ridicat din umeri zîmbind sceptic. Dar nu vinovata fiindca te-am înselat. Mihaela scria mare. nu pot începe mai înainte de a-ti spune înca o data ca te-am iubit. Cine ar fi putut sa înteleaga ceva în nerabdarea mea care sarea dincolo de timp si în tremurul care învalmasea frazele amestecîndu-le alandala? Am reluat lectura dupa o p auza tot fara rezultat. N-a fost chip sa citesc scrisoarea decît dupa ce am dormit o ora cu ajutorul unui somnifer.. într-o graba febrila de parca s-ar fi temut sa n-o surprinda moartea înainte de a ispravi. si as spune ca eram chiar geloasa pe propria mea persoana. ? A venit azi-dimineata o domnisoara si a adus-o. cum n-am iubit pe nimeni. . ci numai pentru ca am nutrit nebunescul gînd de a te însela. vrea sa-i sacrifici tot fara a-i cer e nimic în schimb. ? Scrisoarea Mihaelei! Asta trebuie sa fie scrisoarea Mihaelei! Plicul nu purta nici o stampila postala. Citeam cu rasuflarea taiat a paginile una dupa alta. sa iube sti asa de total. Adica gresesc: cum sa fac o comparatie cînd nu te-am iubit decît pe tine ? Mereu ma osteneam sa-ti plac. De aceea am ales calea scrisului. Trebuie sa-ti marturisesc din capul locului ca ma simt vinovata fata de tine. încît socot ca nu m-am achitat fata de fe ricire cu pretul tuturor suferintelor pe care le-am îndurat dupa aceea. Îmi recunosc deschis greseala care a facut sa ni se desparta drumuri le pentru totdeauna. apucat de toate frigurile. Asternuse pe hîrtie tot ce avea pe suflet. ? La ce ora? ? Pe la opt.

Chiar . Pe cînd noi. sa-ti însir în ordine succes iunea evenimentelor care au concurat la rostogolul meu în neant. Daca am suportat parasirea cu toate chinurile provocate de ea. De atunci ma astepta ore întregi într-o bodega din fata casei. toate ne lasam duse de-o sensibilitate care nu cunoaste masura. sînt sigura. Statea pe culoar la fereastra si fuma. te-ai întors pocait? Chestiunea n-are importanta. Ti-am spus ca am întîlnit din întîmplare pe tînarul acela u care m-ai vazut vorbind în holul hotelului Palace. mai ales. Eram sin gure în compartiment cînd. ai citit bine: razbunare. e foarte fir esc sa judeci asa. Dar. Crezi ca as fi primit vreodata sa fiu sotia ta daca n-ar fi fost sarcina? În ruptul capului. Dorule! (Lasa-ma sa-ti spun as a.) Ah. daca o paraseai vremelni c. De ce te-am judecat luîndu-ma pe mine drept unitate de masura? B arbatul. cînd ne-am despartit. lanturile cu care ma încatusai erau mai putern ice decît ale mele.. Asta a fost absolut tot. Nu l-am cunoscut atunci pentru prima dat a asa cum îti spusesem. De ce sa-ti ascund: ma iubea tînarul si nu era o partida de dispretuit. Aurora. De cîte ori nu mi-a propus sa n e casatorim! M-ar fi luat. La fel s-a întîmplat si cu mine. ca s-o iei. Nu mi-as fi iertat niciodata sa intru în acea casatorie cu o lipsa de prestigiu pe care viitorul sot putea s-o exploateze mai tîrziu în favoarea sa. Nu-mi dau seama da ca acest rostogol a început atunci cînd tu. La Constanta. (urma ceva indescrifrabil). se da dragostei cu prude nta. pentru a evita explicatiile. m-ar fi salvat în acea împrejurare grea. Numai cu mine a fost altfel. la Sinaia. m-a împins sa ma razbun. datorita se vede eului sau asa-zis "superior". ca nu eram nici grecoai ca. iar legatura s-ar fi dezvoltat cît se poate de normal. înlauntrul acestor doua date. ce uragan mi-a pustiit sufletul. Nu-ti spun ce conversatie s-a încins în limba lui Moliere pe care o vor bea destul de stîngaci. în conditii identice. Putin cam naiv el a crezut. Ma întorceam de la Predeal. Ah. Rana pe care mi-o deschisesei în piept nu se vindeca fara balsamul acelei blestemate razbunari. s-a urcat un tinerel în acelasi vagon. pastrînd rezerve pentru sine. Abia cînd ne-am întîlnit a treia oara a aflat adevarul. Mi-a cerut adresa de la Athena.l nostru balanta atîrna în favoarea ta. O colega mucalita ne-a propus sa ne batem putin jo c de el dîndu-ne drept studente grecoaice venite sa viziteze tara. l-ai prins în lat ..! În Gara de Nord. Dorule. într-o împre jurare destul de hazlie. Era tare tr ist. ca o încunu nare a deznadejdii. e mult de cînd nu mi-a fost îngaduit sa te chem astfel. Ma hotarîsem înca de atunci sa-mi ridic viata si nu era decît o chestiune de zile ca sa ajung la fap ta. ci cu doi ani înainte. Ei bine. i-am spus ca sînt logodita cu un român si ca plecam în G recia. cînd iubim. dragul meu! As fi putut contracta o casatorie chi ar în situatia aceea daca voiam. Nu puteam accepta umilinta unei parasiri atît de jignitoare. chiar mi-a fagad uit ca vine acolo sa ma vada. Si tocmai atunci. rusinii acesteia cu grele repercursiuni sociale n-as fi putut sa-i supravietuiesc. E sig ur ca. cînd m-a revazut. mi-a încoltit un gînd feroce de razbunare. mai subjugat de mine. dar nu-si lua ochii de pe mine. femeile. sa-ti povestesc cum l-am cunoscut. de nevasta. mîndria mea. chiar daca i-as fi marturisit ca sînt însarcin ata. Si pentru ca am adus vorba de el. mi-a sarutat de cîteva ori mîna. nici logodita. P referam sa ramîn nemaritata toata viata decît sa. cu alte trei colege (pe una d in ele. N-am primit tot din cauza mîn-driei mele tiranice. macar partial. satul de iubire. ai provocat ruptura sau cînd. Si înca ceva: trebuie sa stii ca nici o razbunare nu e mai cumplita ca aceea care izvoraste din dragoste. i s-ar fi închis rana. pînd ind sa ies în oras ca sa ma vada si sa-mi vorbeasca. s i dovada cea mai buna e ca-mi dadusei numele. ce veselie! Credea tot ce-i palavrageam. E greu. Niciodata n-o sa-ti dai seama cît am suferit de pe urma gestului tau necugetat. de aceea îsi pastreaza. cît am fost de mutilata. ce rîsete au fost.. Nu. dupa aceea. Nu te mira. aproape imposibil. cînd ai reaparut. Pe oricare femeie. crunt strivita cu c alcîiul. adica un simplu si inocent joc. Ai sa ma întrebi: de ce voiam sa ma razbun? Fiindca ma parasisei tocmai atunci cînd credeam mai mult în dragostea ta? Dar ai revenit mai copt. Colegele mele sa moara de rîs! gata. Te iubeam prea mult! Si nu stiu daca o femeie îndragostita rati oneaza vreodata cu creierul. Iata de ce prabusirea noastra în lipsa coloanei ver tebrale e asa de catastrofala. ne dam integral mistuindu-ne în asa fel încît nu ne ra mîne decît umbra celor ce am fost. o cunosti) unde facusem o excursie de cîteva zile prin munti pentr u a ne recrea dupa obositoarele eforturi ale examenului de bacalaureat.. chinuit de remuscari. s-a ivit sarcina. echilibrul .

devenea stîngaci ca un adolescent.. Poat e aveai dreptate. care m-a pascut din leagan. trasnetul: "Cu viitorul me u sot! Tînarul de la Constanta! Nenisor!" Cît doream. Am refuzat sc urt. vrînd sa ocoleasca o trasura. au fost din cele mai corecte.. Întrebare: "Ce înseamna asta? Tu nu manînci?" Raspun s: "Eu iau masa în oras". sa punem capat acestei situatii neclare. Planuiam asadar. nimic n-a mai putut sa ma împiedice de a-l pune în aplicare. pentru ca stiam cît sînge rau îti facea. El mi-ar fi polarizat gîndurile si simtirea asupra -i si m-as fi destinat iubirii si cresterii lui. înca un bob zabava. Nu stia ca "grecoaica" se maritase între timp ? a aflat-o ceva mai tîrziu.. voiam sa-l folosesc ca unealta a razbunarii mele. Ai tacut tot timpul. de scandal. Dar soarta vitrega. ceea ce pen tru tine era totuna. de asta data nu datorita hazardului. Pentru bunul motiv ca eram silita sa ma marit cu un barbat care nu se mai bucura de stima în ochii me i. ziua razbunarii mele smin tite. ci din vointa mea. Vazînd încurajarile mele. Ce ratiune aveau aceste întîlniri discrete? Ei bine. c um îl urai si te temeai de el. a patra oara. Parca vedeam aievea. Si acum îmi facea o curte discreta. gelozia ta. facu un viraj brusc. ridicol. Auzi. la fel îmi calcam mîndria. Atunci l-am revazut pe el. nebunesc. îngrijorata. Era omul cel mai indicat. de Alexa.. Mi-a placut purtarea si constanta sentimentului sau care presupunea. Din cauza sosele i stropite cu apa masina derapa si se izbi de un pom. o distinctie sufleteasca. Principalul se îndeplinise. era imposibil. voi fi a dumitale. El n-a îndraznit sa ma sarute maca r si nici mîndria mea nu i-ar fi îngaduit-o. Nu m-ai întrebat ce s-a întîmplat. n-am mai avut încotro. el îsi lua din nou îndrazneala si-mi vorbi. la cina. numai de dragul unei razbunari. afla ca relatiile mele cu el. cea a fost între mine si el.. probabil. nu numai pîna în ziua accidentului. Soferul a luat-o razna cu 80 km pe ora si în dreptul Arcu lui de Triumf. ca sa rabufnesca mai tîrziu cu o putere mult sporita. Îti marturisesc însa acum cînd sînt sigura ca ma crezi: Ei bine. scena care avea sa se desfasoare: într-o seara. ti-o fagaduiesc. În fata faptului împlinit. El o opri si astepta sa ma urc. M-am trezit în spital. sa divortezi pentru a te marita cu cineva pe care nu-l iubesti." Fagaduisem si asteptam ziua cea mare ca sa te umilesc. Erai prea mîndru. La ce bun sa ma întrebi cînd dinainte credeai ca stii raspunsul? Cîn d te asteptai ca voi tagadui sau voi confirma legatura mea adultera. Poate tot n-as fi primit pîna la urma daca ghinionul nu facea sa t reaca o masina. A trebuit sa lepad copilul ca sa piara. Si aici. Îi strîngeam mîna înceti sor: "Ei bine. Toate astea laolalta. deznadejdea. De aceea setea mea de razbunare crescu mai aprig datorita acestei acceptari. "Unde? Cu cine?" . sa ma despart de tine pentru a ma casatori cu el. sa devin sotia lui. Cum îmi imaginasem despartirea noastra si cum avea sa se petreaca în realitate! De u nde socoteam ca te voi coplesi de dispret. Îmi dadeam seama ca atunc i nu m-ai fi crezut. Ori de cîte ori îl întîlneam. o stii. important este numai gîndul ca te stapîneste.pe tine luîndu-te în conditiile acestea. uluita. te-ai retransat în spatele unei taceri îndaratnice si mistuitoare. Nu stiu ce s-a mai întîmplat. nu numai pentru ca putea sa ne vada cineva. ai fi gasit numai un tacîm la masa. Nu s-a întîmplat asa. Daca îmi traia copilul viat a mea ar fi curs pe alta albie. În ziua aceea mi-a propus o plimbare cu masina pîna la padurea Baneasa. Cred ca si vitrega soarta a uneltit ca sa se întîmple asa. cît îmi trebuia revolta. Recunosc: era un plan absurd. Nici nu m-as fi ostenit sa ma apar. oricum. Tot ceea ce mi-as reprosa nu-i decît fapt ul ca i-am acceptat curtea. Ma îndema sa divorte z. Cînd la mine s-a pîrgui t acest gînd. vru altfel. eu am fost cea dispretuita si a trebu it sa parasesc casa. Nu stiu d aca femeile care însala au avut vreodata un motiv mai puternic decît mine. Dar se putea altfel? Cum as fi ajuns sa-mi pun planu l în aplicare? Dupa aceea a început prabusirea. Dar motiv ul nu intereseaza. si planul se n arui ca un castel durat din carti de joc. El starui si puse atîta caldura încît împotrivirea mea înc sa se clatine. cu ochii mintii. ci pentru ca numi îngaduiam eu însami asa ceva. orice piedica din drumul razbunarii. Ceea ce a urmat. I-am telefonat.. Am cazut din ce în ce mai jos si aceasta cadere încea . Nu-mi pasa de piciorul fracturat. dar chiar pîna în ziua nuntii. nu ma d ureau ranile! Ma înspaimîntam de tine.

E parca un facut sa nu ne dam seama de valoarea unei fiinte sau a unui lucru de cît dupa ce-l pierdem. mica si neîns emnata ca o gînganie. sa simti ceva pentru ei. Nu ridica din umeri. pentru ca m-ai parasit absolut fara nic i un motiv. Revedeam plecarea surprinzatoare la Constanta. Odata. Te-am socotit flusturatic. coboram în trecut ca sa retraies noastre. Eram silita sa stau alaturi de un barbat pe care nu numai ca nu-l iubeam. nu-l iubisem niciodata. Da. Îi apreciam rece eforturile si ma sileam sa-l crut de suferinte. în loc sa înlature catastrofa. slabise mult si. dupa despartire. iar constiinta acestei micimi îmi strecura în suflet o suferinta dizolvanta. Abia dupa transcrierea divortului. de parca te nascusei a doua oara. prin faptul ca aparuse în viata mea. barbatii fac uneori gesturi admirabile. Mai precis: ma durea. sami apari altul. nu stiu ce sa mai cred. cu alt suflet. cazu în patima jocului. teiul îi vorbea de mine si peste tot plutea amintirea celor ce au fost) Citeam articolele tale din ziare. el t ot ma iubeste. alta înfatisare. A lexa mi-a destainuit cum ti-ai riscat situatia pentru a-ti respecta cuvîntul pe ca re mi-l dadusei. Te-am iubit si te iubesc cu atît mai deznadajduit. Eu nu reuseam sa-i pretuiesc delicatetea sufleteasca decît rece. Biet ul! În realitate n-avea nici o vina. n-ai sa întelegi niciodata ceea ce am trait. Dor. de ce as minti? Îmi parea rau. un om fara traire interioara. pentru a-i aprecia. Îmi spuneam: de ce face el toate astea? De ce nu ma igno reaza ca pe o straina de care nu-l mai leaga nimic? Nu. Cînd n-aveam fapte c în ore lungi de reverie sarbatorile iubirii iodata. era îndatoritor cu mine. nu-i sînt înca straina. activitatea. asemeni milioanelor de vietuitoare ale pamîntului menite sa înlesneasca circulatia materiei în natura ca. cît pret aveai tu. Bineînteles. Cît erai de deosebit fata de ceilalti oameni cînd mi-ai daruit casa care trebuia sa fie a amîndurora. Nu. Facea tot ce-i statea în putinta sa fiu multumita . nu te-am mintit niciodata. M-a miscat. am tacut si asta a fost o confirmare pentru amîndoi. a provocato. ma coplesea de atentii care ar fi magulit pe orice alta femeie. d ar. rational. Si mai ales în clipele acestea. în întregime altul. eram prezent în fiec are bucata de gradina.ta a mers pas cu pas cu limpezirea procesului meu de constiinta. cautînd o eva dare. ce nevrednica eram de iubirea ta! Ma simteam asa de mica fata de tine. Într-un fel. îti urmaream mai stie ceva despre tine. Despartirea mi-a deschis mintea asupra unui simtamînt de care nu mi-am dat niciodata seama ca exista cîta vreme ai fostul sotul meu: ca te iubea m. N-aveau sa se mai întoarca nic plecarea si mai surprinzatoare la . mi-a spus-o. mi-am dat seama ce pierdusem. Pîna si micile tale defecte deveneau acum calitati deosebite si te iubeam si pentru ele. cînd l-ai scapat pe el de rigorile legii cu pretul atîtor jertfe. lînga tine. dar ajunse sem sa-l consider cauza nenorocirii mele. rau si josnic. într-o seara. (Cum era sa ma simta departe cînd Mihaela traia între lucrurile mele. n-am dreptul sa ma împotrivesc. ceea ce er a egal cu zero. Gase am însa repede o consolare. chiar alt trup. tot ceea ce ar face n-ar avea sens. Cine ar fi facut un gest atît de marinimos pentru fosta lui sotie? Apoi. nu te mint. este adevarat ca în cei doi ani cît a durat aceasta noua casnicie n-a fost zi în c are gîndurile mele sa nu fie în preajma ta. as p utea afirma ca limpezirea de care vorbesc. Ce s-a întîmplat cu mine. cu cît stiu ca de-acum n-ai sa mai fii niciodata al meu. Cîteodata aceasta revarsare de generozitate ma revolta. în casa dragostei noastre? O parte ddn fiinta mea salasluia în fiecare coltisor. Daca nu m-ar iubi. Într-adevar. ca zilele smulse din calendar. era bolnav. des-cosînd pe Alexa daca noi. trebuia mai întîi sa-i iubesti. Ce era sa faca? M i-a mai spus: daca vrei sa-ti refaci caminul. Doamne. ce pînza mi s-a pus dinaintea ochilor încît n-am reusit sa te va asa cum erai în realitate? Cum de au trecut neobservate marile tale valente sufle testi? Am închis într-adins pleoapele ca sa nu vad decît ceea ce voiam eu? Sau tu îmi ar atai mai putin decît trebuia? Nu stiu. mai tîrziu. Degeaba! În cele din urma a înteles ca tot pe tine te iubeam.

Stiai cît de mult doream sa ajungi profesor universitar. Fara' sa vreau am surprins o frîntura din conve rsatie: doua studente din fata mea vorbeau despre tine. surîdeam trecutului. M-a cuprins atunci o sete nebuna de a muri. cînd s-a întîmplat napasta cu banii aceia luati de el si am venit la mi nister sa-l scap de rigorile legii. sa te sim t aproape si sa-ti sorb aerul. Dorule. despotica mea mîndrie. pe und e treceam atît de fericita altadata. Nu stiam cum sa ma strîng. mica de tot. sa pier ca un fulg de papadie. O fi casatorit?" Cealalta a raspuns: "Nu s tiu.. voiai. vizita micutei cinteze care ne-a facut atîta bucurie ? si. Am înteles. Parca numai astea erau? Dar calatoria pe mare. pasii mei apucau poate pe alt drum. încît ti-am respir at aerul!. în gluma. mi-o spunea toata fiint a. Picioarele mi s-au muiat din genunchi si m-am spriji nit de gardul curtii sa nu cad. sa-ti cad la picioare rugîndu-te sa ma ierti. sa-mi potoles c gura arsa. Credeam ca m-ai zarit si de aceea te-ai încur cat. Am vrut atunci sa te îmbratisez cu de-a sila. M-am îmbracat în pripa si am fugit la tine. seamana leit cu Garry Cooper. crezîndu-ma les inata. De cînd sînt n-am plîns atîta. dar ca nu. cu ultimele clipe al e unor osînditi la moarte. Stateai asa de aproape. domeniu altadata al meu. Dar nu erai acasa. m-am furisat printre auditori. A doua zi. ca sa ma gasesti fara suflare cînd te vei întoarc e din oras. ajunsesei. Atît! Daca te gaseam as fi iesit din groaznicul tunel în care orbecaiam. desprinsa de realitate. dreptate. niciodata. m-a ridicat de jos. Nu st iu ce voiam sa fac: sa te felicit. Mi-a trecut o sabie rece prin inima. cînd mi se paruse ca si cu Mihaela s-a petrecut acelasi lucru. Si cum te-am jignit în seara aceea. îmi ajungea doar sa ma uit în ochii tai. si nici în zilele urmatoare.. N-aveai decît sa ma respingi. si Journal d'Orient? Dar cîte altele toate! Cînd am aflat ca te-au numit profesor.. nu mai avea un cuvînt d s. mi-era indiferent tot ce ai fi crezut despre mine. ca sa nu ma vezi. Cînd vorbeai mi se parea ca nu mai esti tu . ca sa ma aleg macar cu atîta. În fine. Doamne. dar Kala-Miche (disparitia si aparitia ta). la universitate. Un barbat. a trecut si asta. S-a aplecat asupra mea. De bucurie ca ai ajuns atît de sus sau de durere ca n u mai erai al meu? Poate si de una si de alta. dar espadon -grille.) O. cînd ai facut o pauza lunga. Cum le-as fi strigat ca eu sînt sotia ta sau ca macar am fost si numai pe mine ma iubesti.. pîna în fundul salii. Iata . s au numai sa te vad si sa ma întorc împacata cu mine. frenetica noastra bucurie de viata cu rîsul ei nepotolit. care trecea pe trotuar i-a venit în ajutor. Aveam credinta nestramutata ca poti sa-ti ridici viata si fara ajuto rul unei arme. Ma minunam cum de poti vorbi asa de limpede si fluent în fata unui auditor atît de numeros. ca si asta ai facut-o pentru mine.. cînd dupa conferinta lui Tîrnoveanu îti spusesem. am înghetat de spaima. m-a invadat o de scurajare vecina cu moartea. Mi-ai dovedit ca erai capabil sa ajungi. Îmi trebuiai în clipele acelea asa de covîrsitor. înca de la începutul legaturii noastre erai sigur ca te iubesc. ca si tu ai fi ajuns profesor ca el. ramînea muta. parca n-as vrea sa fie.. sa ma fac mica. cîte lacrimi am varsat în ziua aceea. ci numai cu vointa de a muri. ca nadejdea într-o întoarcere e o neb unie curata. m-a podidit un plîns sfîsietor. Amîndoi m-au urcat într-o masina si asa m-am pomenit acasa. cu o voluptate smintita ca sa sfîrsesc acolo. E adevara .. Iar seara ma a lam în fata unei hotarîri nestramutate.. Ce slaba m-am aratat! Mi s-a taiat dintr-o data curajul si m-am pom enit ca-ti aranjez cravata. (Aveam. Tare-mi place ca barbat". Am sunat zadarnic o jumatate de ora. ce mult uram pe femeile dinaintea mea (mai ales pe polo neza aceea zanatica) pentru ceea ce-mi furasera din trecutul tau. Ca s i cînd parea de neînchipuit si ireparabil sa lipsesti în ceasul acela. si te-am ascultat de acolo. Poate ca reuseam pîna la urma daca nu ma descoperea o batrîna. asa cum facusesi si tu cu mine odinioara.Constantinopol. Tot era ceva. Nici acum nu-mi dau seama de ce am plîns atîta. Ah. Ceva mai tîrziu. n-am mai avut curajul sa revin.! Cu toate astea cînd ai tinut lectia de desc hidere. pe scara mansardei. Una spunea: "Ce dascal s impatic. încît mîndria. precum si pe ce le dupa mine care se vor desfata în intimitatea ta. La început mi-a fost teama sa nu-ti pierzi sirul si odata. ce frumos si mîndru mi-ai aparut! Mi-am dat se ama ca niciodata n-o sa mai cobori pîna la mine. Nu-mi pasa orice s-ar fi întîmplat. M-am culcat jos pe caldarîmul rece. dar pasarelele din bazar. asadar.

acoperind zeci de coaie. fara cunostinta. Chiar m-as fi bucurat daca ma recunostea cineva. Poate si eu plecasem din mine.. pe bordura trotuarului. Ai fi stiut ce înseamna o saru tare. m-a scuturat. Umblam pe strazi nauca. daca nu-mi da deai lovitura de gratie. Dar nu ma dezbaram de ele. totusi asemanare a parea de necrezut. . de muzica. El a început. Dar iubirea la care raspunzi nu e decît jumatate iu bire. totusi am plecat. Acum. vesnic nu mai noi doi. mi se parea ciudat ca nu se scufunda pamîntul cu mine. pentru ca îmi e ra groaza sa ramîn numai cu mine. iar eu sa stau cu tine în celula ani de-a rîndul. Cînd nu te poti înfrîna înseamna ca ai pierdut cîrma si plutesti la întîmplare. am tresarit de spaima. Ma bateau si alte gînduri la fel de absurde si chiar stupide. cum fac morfinomanii care se afunda tot mai adînc în viciu. nas ul. ca cea din urma prostituata. Ce-as fi putut sa-i spun? Voia sa cheme un medi c. te-am iubit si atunci mult. Nu ti-as fi povestit aceasta întîmplare. debitînd lucru ri nesarate. si Al exa. buimaca. setea mea de tine. daca. Cit as fi dorit sa ai o nevoie ca sa te pot ajuta cu ceva. îmi ravasea fiinta. Toata lumea ma parasise: si tu. Ne-am asezat la o masa unul lînga c elalalt. s-ar fi schimbat ceva din destinul m eu? Am intrat amîndoi într-un local.. în aceeasi clipa. . Si as fi stiut. Sau sa omori pe cineva. sa se duca vestea ca sînt o desfrîna ta! Din pacate nu erau decît figuri necunoscute. ca sa ma arunc orbeste în aventura aceea vulgara? Femeile învinse de viata au uneori o sete nebuna de a cadea tot mai jos. cînd nu mai era cu putinta. sa t e închida. ce s-a întîmplat?" "Nu st iu. singura. nu-mi venisem înca în fire. Glasul lui nu semana cu al tau. Am simtit cum m-a spintecat o durere groaznica. bineînteles. Poate exageram..t. îmi întorceai zece sarutari la loc si nu eram lacoma dupa ele pentru ca mi le dadeai din belsug. Barbatul ma ajunse. Nu mai eram stapîna pe mine si as fi îndurat poate înca mult timp viata asta de sclava a ta. chiar simt o voluptate de a-si distruge ce a mai ramas curat în ele. Ce-i asta? L-am luat în mîna. Mergeam pe strada descompusa. îmi lua mintile. Ce crunta ironie! În starea în care ma aflam numai de-o avent ura nu-mi ardea. daca de la început nu-mi impuneam linia unei sinceritati nude. Ce spun ? nevoie? Voi am sa te îmbolnavesti grav de tot ca sa te' îngrijesc zi si noapte. Îngrijorata. de libertate... Cînd puneam piciorul pe trotuar. Semana asa de mult cu tine . La ce bun? Toti doctorii de pe lume nu sînt în stare sa ma vindece. Ce proces s-a petrecut fulgerator în consti inta mea. fiindca eram plina de tine. dar e mai mult decît nostalgie. Acest rau de dragoste ma macina înc etul cu încetul. voiam sa gust voluptatea propriei mele decaderi. încît în primul moment am crezut ca esti chiar tu. de orice. Era ragusit. în voia valurilor. Aveam nevoie de aer.. Pe masa ei de lucru. si el. desi nu facusem nici o su ta de pasi si singura. izolati de-lume. avea un timbru aspru. o conversatie simplista.În ziua aceea ma dusesem la sora-mea. îmi atrase atentia. Eram frînta de oboseala. chiar aerul tau. dar continuam sa merg. sa iau un model de dantela pe care mi-l f agaduise. m-a luat în brate. Sufeream de rau de tine. fara nivel. primul iesit în drum. un c arton alb. N-am asteptat decît sa-mi spuna doua vorbe ca sa ma agat de b ratul lui. întelegi? Întrebuin tez acest cuvînt fiindca nu gasesc altul mai potrivit. Daca te sarutam o data. mi-a dat ceva de baut. Cînd s-a întors Alexa. M i-a dat modelul (ce-mi mai trebuia?) si am plecat. parca mi-a plesnit fiinta în milio ane de bucati. acum sa ma fi lasat sa te sarut. O invitati e-la nunta. Putin îmi pasa unde ma duc. sa ma asez jos. Fara sa vreau am ridica t privirea si. asa cum facea i si tu la începutul dragostei noastre. Pentru dramul de vol uptate ce-mi aduceau. strigîndu-ti dorul meu mistuitor. Da. tu singur si eu. "Ce ai. Nu stiu daca acesta era cazul meu ori daca f aptul ca semana cu tine parea sa fie o justificare a gestului. toti. Admitînd ca as fi ascuns-o. la nunta ta cu Cici. si eu. sa te fac bine cu dragostea mea. Am oprit-o. înduram chinuri cu carul. E ceva care aduce cu o sfîsie toare nostalgie. sa nu ma dezlipe sc de capatîiui tau. clatinîndu-ma ca un om beat. mi-a venit o ameteala mare". Chiar mai putin decît atît. prinsesem de veste ca ma urm area cineva din spate. l-am desfacut.. ca sa consum energia care ma apasa. Oricum. Stiam ca n-o gasesc acasa. se apropie de mine. As fi vrut sa ma odihnesc. Avea trasaturile tale. de zgomot. exuberant. sau scriam frenetic ceasuri întregi.. ochii. ca în poezia bardului de la Mircesti. Camera a început sa fuga de sub picioarele mele si m-am prabusit pe jos.

Pentru ca m-a lovit tocmai în partea cea mai vulnerabila a sensibilitatii: în mîndria mea. Totul s-a sters din jurul meu. ca localul în care ma af lam se aprinsese din toate partile. m-am îngrozit de aventura în care ma angajasem.. cu mireasma lor atenuata de timp. plutind în extazul pe care îl da iubirea. apoi ridica din umeri: "Esti ciudata. Unul lînga altul. la mansarda. Cînd a tacut orchestra. nedumerit de insistenta mea. oriunde! Sa vînd tot si sa plec. Ar fi fost lipsit de sens sa mi-o marturisesc deschis chiar mie însami. Si pe aceste fibre treceau. un sprijin. Nu ma înselam însa. El rîse vulgar. de pe glob. îmi zgîrîia urechile. Am încercat sa-mi adun gî durile rascolite de grozavia acestei napaste. Tot ce ramasese viu în mine plîngea angrenat într-o dezlantuire ce nu mai putea fi stavilita. Am vrut sa fug de voi. sorbindu-va din ochi. în strainatate. s-a destramat si vraja care ma smulsese din realitate. O odihna pe care nu ti-o da altcineva decît moartea. Ma cutremuram toata si gemeam de durere. orchestra executa L'invitation à la valse. totusi destul de vii. Reve nindu-mi luciditatea. si gîndul acesta m-a stapînit un timp. pe care se proiectau scene din poemul pe care îl traisem noi doi. I-am spus: "Taci! Lasa-ma doar sa te privesc". cu mîinile împr eunate. n-a m mai vazut pe nimeni.. Aveam nevoie de odihna multa si lunga. cu tot raul pe care ti l-am facut. o bosita. As fi suportat sa te însori cu toate femeile din tara. fara sa fi fost în pielea mea. Era aceeasi melodie pe care o auzisem la cea dintîi întîlnire a noastra. acolo sus. Nu stiu ce ma du rea. Cu neputinta! Cu neputinta!!! Stiu ca n-ai luat-o sa te razbuni pe mine si sa ma nimicesti. plînsul a cesta îmi facea asa de bine! Gasisem un sîmbure de fericire chiar în lacrimi. Urmarea m filmul nostru de dragoste cu inima strînsa. nemilos. Si acum cazuse si asta! Erai de aici înainte al alteia.. Nu puteam sa-l aud. alt decor. Sa încep acolo o noua viata cu alti oameni. asa cum faceam si eu adesea. dupa miezul noptii. N-am recunoscut bucata ch iar de la primele masuri într-atît îmi paru de neasteptat s-o aud în acea împrejurare. Dar în adîncul sufletului. ca ace ea dintre Romeo si Julieta. ca amintirile noastre dragi înca st aruiesc în tine. Poate era o simpla iluzie. ma parole!" În clipa aceea. oricît de crunta. muzica sau dragostea? Parca o mîna dusmanca îmi spintecase pieptul ca sa-mi smu lga de acolo inima.. Asta m-a d oborît! A trecut dincolo de capacitatea mea de a suferi. sa nu se mai sfîrseasca. Esti prea mare si bun ca sa-mi vrei într-atît raul.. ciudatenie.. Si. N-am putu t. încatusata de pamînt si obosita. Am tîsnit pe usa tipînd de spaima. De ce n-a venit? De ce am fost sortita sa am o singura dragoste si aceea atît de tragica? . Atunci s-a întîmpl at ceva uluitor: mi s-a parut ca masa noastra a luat foc. Caci de atîtea ori viata e mult mai grt d decît moartea. ea rezemîndu-se tan dra de bratul tau. uitînd unde ma aflam. conversînd intim. Sa plec undeva departe . n-o sa întelegi niciodata napraznica mea durere . Si apoi de ce m-ai ajutat si te-ai jertfit pentru mine? De ce mi-ai dat necontenit atîtea dovezi de dragoste? Ma gîndeam-cu spaima ca s-ar putea sa va întîlnesc undeva. cu fibrele tremurinde. Pentru min e acest gînd constituia o mîngîiere. buna si nepretuita mea prietena! Daca nu cunosti sufletul femeiesc. chiar alt aer. strînsi unul lînga celalalt. în alt colt de pamânt. Poate faceam primul pas în nebunie sau. stiu eu? O dragoste coup de foudre. spun drept. (urmeaza cîteva rînduri sterse atît de violent. O noua dragoste poate m-ar fi salvat.) Se sfîrsise cu mine! Cît timp erai singur. arcusurile viorilor. o speranta. zgomotos: "Ei dracie! N-o sa stam muti!" "Te rog mult!" Ma privi lung.. Prea tîrziu! Ma simteam legata de casa.. încît hîrtia fusese rupta. la teatru sau la cinema. din întreg sist emul solar. N-as putea spune ca ma gînd eam la o împacare. ca mai t ii la mine. tot nadajduiam. pe strada. Nici acum cînd îti scriu nu-mi dau seama ce-a fost asta. dar mi-aduc amint e ca am simtit în nari mirosul de fum. Si cine îndraznise sa mi te rapeasca? Cici! Tocmai ea. afara de una singura: de Cici! As fi îndurat orice nenorocire ce s-ar f i abatut pe capul meu. aveam credinta ca nu m-ai uitat. afara de casatoria ta cu Cici. "Une autre vie! Une autre vie!" cum striga odinioara M-me de Stael.strident. si-n obscuritatea aceea se ivi dinaintea ochilor un ecran luminos. obosita. Plîngeam cu toata fiinta.

Înca o data ramîi cu bine... Da. Daca nu scriam scrisoarea de fata. nici urma de revolta. amenintat or. Oh. în aceasta clipa. Iscal ea: Mihaela Petrican.. Si ciudatenie: nici o împotrivire de nicaieri. Nu te las singura!" Abia acum. ci avusese doar intentia s-o faca. III Am pus scrisoarea deoparte.. ca un om care înca traieste dupa ce viata s-a scurs din el.." Cum am ajuns asa de repede la aceasta suprema decizie? Oricine stie ca sinucider ea e o boala a sufletului. si nu resemnata. Nu ma plîng! Dealtfel. N u-i nimic.. fara sa stiu sigur daca m-a înselat sau nu. ca nimeni nu-si curma zilele înainte ca ea sa fi ajuns la sfîrsitul evolutiei. automat. din prea multa curatie sufleteasca. Asa fiin d. A fost o sfînta. pentru o fapta înca nefaptuita? Daca da. o taranca octogenara mi-a spus: domnisoara frumoa sa. si eu ? eu care. Eu sînt dintre aceia. "Tu ai ucis-o!" sopti crispat aievea glasul Alexei. Cea dintîi impresie care se desprinse din lectura scrisorii fu aceea ca tot ceea c e se întîmplase între noi se datora nu numai unui crîncen conflict dintre crîncenele noast re orgolii. Nu stiu. (Avea un ton grav.'" ? si eu tot mai mult voi am sa te înabus. cum te sarutam odinioara de zeci de ori. am stiut ca fusesem sortit mortii de marea putere a d ragostei.. (scrisese probabil Cici dar s-a razgândit si a sters durerosul nu me). Din contra: acceptare pe toata linia.. Aimée. Asa fiind. Cu toate astea Mihaela.) "Da.. Asadar. dragul meu! Iarta-ma daca aceste rînduri iti vor tulbura clipele de b eatitudine cu. Cum ar fi putut sa ramîna fara mine o vesnicie întreaga? I-am raspuns: "Astea pta-ma ca vin.. de verdict. reproducînd ultim ele cuvinte din scrisoarea ei. Sînt sigu ra ca nu te-ai asteptat la un asemenea deznodamînt. n-as fi putut sa mor. s-a considerat culpa bila chiar gresind cu gîndul si a platit. ci a unei tragedii a erorilor generate de ele. De ce nu te-am omorît atunci? De ce n-am murit împreuna? Mihaela Petrican Aimée a ta. Odata. Privirea mea teapana se lipise de neasteptata ei semnatura.. Dor! Te sarut aievea. cine va cuteza sa ma salveze vreodata si pentru ce? Cu un gest reflex am pipa it revolverul din buzunar. Acum stiam sigur ca nu ma înselase cu o mul acela. nici nu mai am lacrimi. ca sa confirm fiintei mele: "Da. În plus îti las si partea mea de fericire de care destinul m-a lipsit. O grava eroare am com is parasind fara motiv pe Mihaela. dar unii oameni sînt sort iti sa ispaseasca greu o greseala. dar tot pe atît de adevarat ca n ici nu l-ai putut împiedica. sa fure ori sa ucida pe semenul sau? Si atunci pamîntul trebuie sa se transforme. eu. ma voia lînga ea. Acuma stiu prea bine. încît îmi spuneai coplesit: "Nebuno lasa-ma. pentru a se pune în aco rd cu simtirea ei. era probabil sa fie ped epsita pentru un gînd nepus în miscare. La vîrsta aceea n-am înteles despre ce era vorba. ci chiar bucuroasa. am fost atît de bine inspirat cerînd sa fie pus numele meu de familie pe frontispic iul cavoului care avea s-o adaposteasca. sînt multi ani de-atunci. desigur!. ma înabusi. "De ce n-am murit împreuna?" rasuna în urechile mele vocea Mihaelei. sa te pazeasca Dumnezeu si Maica Precista de dragostea neagra. da. tot atît de grava. înfrînta definitiv. Ramîi cu bine. Cînd s-a pîrguit în mine aceasta maladie ca sa ma trezesc acum în pragul nefiintei fara speranta de tamaduire? Cum s-a întîmplat de n-am prins de vest e ca sînt atît de bolnav? As fi luptat împotriva bolii si poate am fi scapat amîndoi: eu . alta eroare. ca sa fim pururi împ reuna. încît am întors capul crezî d ca moarta se afla chiar la spatele meu.. care om dintre noi oamenii n-a gîndit sa însele. Ai sa ma uiti repede si dupa aceea îti vor ramîne de trait înca ani multi s i fericiti. trecuse în eternitate ca fiind a mea nu a celuilalt. Îmi paru atît de vie draga voce.Plec mutilata de pe lumea asta. N-am avut încotro. într-o imensa închi soare. de la un capat la altul." recunoscu global fiinta mea supusa. calcînd peste registrul starii civile. Invitatia ta la vals n-a fost decît actul de nastere al acelei iubiri negre care sfîrseste cu moarte. a fost divortul.

am cîntarit întîmplarile. Cr ed ca nu. Cine ma îndemnase sa-i trimit ac ea scrisoare de despalrtire dupa ce ne-am întors din calatoria de la Constantinopo l? Era o simpla maniera de a ma scutura de legaturi sugrumînd sentimentele în fasa? Hotarît. nici un tel. cînd el îns usi era mai puternic decît dragostea cea mai puternica? Pornisem. unde se face legatura cu mortii si. Nu. Ce-i drept.si Mihaela. pentru ca se afla în serv iciu comandat. E neputincioasa prin însusi rostul functiunii. E adevarat. Sa ne întelegem. înca de la cea mai frageda vîrsta. în atentia tuturor. Nu stiu daca a fos t o conspiratie care se temea sa tina piept. înfricosata teama de i nfidelitate. bine. as fi avut la timp aceste date. nu! Provocam ruptura de obicei într-o vreme cînd raporturile erau în floare ca sa traiesc acea voluptate bizara cînd ele veneau sa ma roage sa revin. Voiam sa ma mentin necontenit la suprafata. Atunci? Ei. Dar sa ma explic: Spuneam Ia începutul aceste: spovedanii cum. Daca epuizam mijloacele cinstite recurgeam la stratageme uneori destul de reprobabile. Ceea ce stiu însa. oricît de neînsemnata ar fi fost. cersindu-mi dragostea. conforme cu gîndirea si sensibilitatea mea. vreme îndelungata. ca trasatura dominanta. Voiam sa cuceresc. în ce chip sa-mi stapînesc pornirile inimii si. Drama începe de acolo ca n-am izbutit sa ma cunosc decît atunci cînd era prea tîrziu. M i-as fi luat masuri de aparare. imensa teama. nu erau deloc ciudatenii. ca înainte de plecarea unei nave spre necun oscut. Amorul propriu îmi cerea efortu ri prelungite si luptam din rasputeri sa-i aduc satisfactiile de care avea nevoi e. nici o do rinta. care mi-a pregatit esafodul. Cînd eram la scoala. n-as fi ramas descoperit ca acum. ramîne în picioare. de oriunde ar fi venit. caci odata cu voluptat ea ma chinuia si pe mine suferinta. Toate ciudateniile firii mele. sa-mi descurce încurcaturile si sa-mi puna la îndemîna solutiile cele mai bune. nici o ambitie. luminile ei m-au ajutat deseo ri. de suprafata. încît toate puterile lumii nu s-ar încumeta s-o zdruncine. în sfîrsit. ou însasi soarta omenea sca. în tacere. voluptatea se confunda cu buc uria învingatorului. slujind acelui urias inconstient unde se fermenteaza orice gînd si fapta. chiar cinic. care nu se poate traduce în cuvinte. avînd radacini adînc înfipte în via ta si as gresi atribuindu-i un rol de calau. E opera inconstien tului. cu toata luciditatea. Va amintiti de mîndria mea fara margini? Ma înnebunea de placere o la uda oricît de palida. nu-i ciudat deloc! Acum nu mai e nimic ciudat pentru mine. dar nu pentru asta le întorceam spatele. umilinta cumplita a unei infidelitati. bucuriei mele de a trai. Mi-era teama. cum ar fi îndurat acest amor propriu atît de se nsibil. le paraseam ca sa n-ajung eu însumi la propria mea umilire. pentru bunul moti v ca. N-am stiut cînd tr ebuia încotro sa-mi îndrept pasii. sa fiu pretutind . încercam sa captez admiratia colegilor si a profesorilor. Adica în fata prapastiei. pe fata. toate puntile care ma leaga de viata se trag îndarat. asadar. am înteles tot ce nu puteam întelege. Si daca astfel stateau lucrurile. Pe cele importante. sa Se umile asca în fata mea. o porn ire irezistibila ma împingea sa parfi-sesc iubitele dupa ce le facusem cele mai fi erbinti juraminte. Am disecat în lumina tot ceea ce s-a pe trecut între mine si Mihaela. pe lume avînd în centrul fiintei. un orgoli u nesabuit. e ca inteligenta mea a dat un gres formid abil. pipaind resortul fiecarei fapte. iata-ma ajuns înainte de vreme la sfîrsitul sau. Daca inteligenta mea se dovedea mai sprintena. însa numai în lucruri marunte. e neputincioasa sa le rezolve. apucînd la întâmplare pe un drum gresit. odata cu ea. Nimic. bolnavicios de sensibil. ci atribute perfect normale si l ogice. nu este nimic de facut! Acesta-i adevarul! Se ntinta. Inconstientul lucreaza dupa legi imuabile. Nici o ispita lumeasca nu ma mai ademeneste sa înfrunt verdictul. Îti da numai iluzia ca lea rezolvat. Si. implacabila ca un destin. Într-o pornire înfrigurata de a ma salva în ultimul ceas. Credeam ca stie sa-mi arate drumurile. ca re ma nedumereau atîta. sa îngenunchez viata.. La fel am procedat si cu Mihaela. marile rascruci si cotituri ale vietii. pe deasupra lor. Ajunsesem pîna acolo încît umileam profes orii numai si numai sa provoc vîlva si admiratie în jurul persoanei mele. Totul în mine e orînduit pentru moarte si aceasta orînduire se dovedeste atît de trainic sudata. Simteam în asta o voluptate vecina ou nebunia. Era sa adaug: ciudat de tot! Nu. am dezbatut procesul existen tei mele înaintea forului suprem: constiinta.

în raport cu vina ei. sa se produca o destindere în mine. Vreme destula ca sa ma acomodez cu ideea tradarii. unica solutie care rezolva problema. Aflasem doar de infidelitatea ei. sau macar unul. Ceea ce a urmat e cu noscut: m-am casatorit cu Mihaela pe care o jignisem (desi o iubeam) tocmai pent ru ca voiam sa fug de ea. Gîndul desp artirii se nascu prea tîrziu. fie în dragoste. inconstientul îmi îndemna pasii pe pamînt solid. zdr obind obstacolele care-mi stateau în cale. fara aliati. S i chiar asa s-a întîmplat. farîmitîndu-ne bucata cu bucata. Am fi fost scapati amîndoi. (Ah. Fu sese o coalitie a simturilor care adormisera inconstientul pururea de veghe? Sau el însusi pierduse masura î Nu stiu. adica de unul singur împotriv a tuturor. Mi-aduc si acum aminte de razmerita fiintei mele rascolite. De aici începe eroarea care m-a urcat pe culmile deznadejdii. fulgerator. care-mi cerea imperi os pe Mihaela. În fierbinteala unor astfel de clipe. ratiunea face mai întotdeauna lo c nebuniei. mai firesc. dîndu-mi în felul acesta satisfactiile de care aveam atîta nevoie. Nunta se facu. Adevarul e ca pentru întîia oara pasiunea birui ratiunea. Nu mi-am dat seama înca de la început ce anume urmaream. de o moarte totala. în împrejurari similare. calcînd fara scrupule peste învinsi. Asadar. desigur ca nu consimtea sa se marite cu mine. nu putea sa uite jignirea îndurata. Cine s-ar fi încumetat sa înabuse o asemenea revolta? Asa am ajuns la solutia casatoriei. decît sa-i pun revolverul în tîmpla? Poate as fi p rocedat si asa. Asadar. cautînd sa întretin Mihaelei re gretul de a ma fi pierdut. sau as fi sugrumat-o daca n-as f i fost înarmat. ca biblicul gest al lui Saxnson. fiind dotata cu un org oliu la fel de atotputernic. fie în societate. (calculat. luptam pe doua planuri: pe planul constient.) Daca n-ar fi intervenit s arcina ei neprevazuta. însa ca orice lucru impus. ma p unea în dezarcord cu întreaga mea fiinta. Ce era mai simplu. si razbunarea ei fagaduia sa fie cu atît mai cruda cu cît simtise (instinctul i-o spunea) ca o iubeam iremediabil. o singura clipa de suferinta fizica! Inc onstientul meu voia o pedeapsa mult mai grea: sa moara prin ea însasi. murind în mîna mea. dar Mihaela tiranizata de mîndria ei nu uita. sugrumarea îna inte de vreme a iubirilor mele se dovedea a fi un imperativ organic. as fi fost un criminal de rînd. care frînse echilibrul. Nu dintr-o data. Numai ca de rîndul acesta se întîmpla ceva neasteptat. Mai precis. dupa cum n-as fi uitat-o nici eu. urzind un vast complot care . pe linie caracterologica. daca as fi facut-o. Asa ca hotarîrea de a o parasi ca si pe celelalte era perfect îndreptatita. îmi sugera gînduri sanatoase si ma ocrotea de acolo din postul lui invizibil de comanda. subordonînd universul persoanei mele pentr u a-mi asigura fericirea. întîi a sufletului si pe urma a trupului.eni în frunte. pe un ocean de vrajmasi? Era de aju ns o singura înfrîngere. Atît. ci încet. Dar soarta noastra era pecetluita. nu! Pedeapsa asta dac-o aplicam era prea usoara. Mihaela n-ar fi s uferit decît o clipa. (În realitate fugeam de mine. daca stiam în ce consta aceasta "infidelitate"!) Si apoi trecuse o noapte peste stire. (Mai cu seama ca Mihaela nu-mi dadus e macar satisfactia de a se umili în fata mea. Acum nu-i ramînea decît sa se razbune. I ata însa ca a aparut în viata mea Mihaela. Dar. care tinea d e întelepciune si prudenta. n-am avut const iinta teribilei razbunari care îmi încoltea în minte dupa consumarea tradarii ei imagin are. în ciuda vointei ei. ca toate biruintele dobîndite anterior sa se duca pe copca. totul o silea sa faca pasul acesta. fara spate acoperit. Era un compromis necesar pentru restabilirea echilibrului. o acceptare silnica a starii de fapt. daca o prindeam asupra faptului. cînd eram deja iremediabil subjugat de farmecul ei. care nu semana cu nici una din fetele pe care le cunoscusem pîna atunci. Ea trebuia sa devina sotia mea. Iar pe de alta parte constiinta m a îndemna sa fac totul ca Mihaela sa regrete ca a trebuit sa se desparta de mine. Si aceasta razbunare ne prabusi în neant pe amîndoi. gîndeam. d ezagregîndu-ne ca sub actiunea unei solutii dizolvante. A doua zi îmi lipsea tensiunea sufleteasca de a ucide si. Nici vorba. Semana mai degraba cu mine. iar eu n-am mai ga sit putere de a rezista pîna la urma rupturii. cersind dragostea. Cîta vreme am ascultat poruncile sale mi-a mers bine si n-am avut de ce ma plînge. N-o prinsesem însa. Cine ar fi putut sa cîstige luptînd în astfel de conditii. si pe planul inconstient.

În Cici iubeam de fapt tot pe Mihaela. era pentru ea exclusiv. situînd-o într-adins la urma. bine. nicidecum pe ntru mine. Departe de a fi socotita de mine ca o lovi tura de gratie împotriva Mihaelei. în locul unei purtari menite s-o departez e. aceleasi fapte însa. luata în parte. prezentau noi semnific atii. abia atunci în telese ca m-a pierdut definitiv pentru ea. (Mihaela se obisnuise însa cu ciudateniile mele. mai îndragostit de mine. Mie îmi t rebuia una zdrobitoare. violet etc. (Cît se însela ? nu mai e nevoie s-o spun . în constiinta mea. toate au fost posibile datorita acelei actiuni de minare a inconstientu lui.) Îi dadusem atîtea dovezi de iubire si le anulam dintr-odata. (Si asta pentru ca vo ise ea. ca poate cîndva vom încerca o apropiere. (Vidra lui Razvan traieste în orice sotie. afara de Cecilia: Avea dreptate! Casatoria asta fusese pentru Mihaela lovitura de gratie. Si ma simteam mai bun. Considerata separat si fara perspectiva timpului. trecînd fara efort peste egoismul firii mele nefericite. încredintat de consecinta ei catastrofala. ar fi detasat-o de min e. Cons iderata înca în ansamblul faptelor sugerate de inconstient. în definitiv. lucru pe care îl observase. totusi o posibilitate.. cînd îsi daduse seama de pretul meu. deoarece ea îmi amintea neconteni t de fosta mea sotie. duceau la un scop pe de-a întregul opus celui constient. coplesind-o cu mizeriile ce-si fac de obicei perechi le care se despart. mai bine-zis.. Desigur. Si ori de cîte ori obtineam vreo izbînda.) Daca m-as fi purtat brutal. sugrumînd orice ramasita de iubire.avea drept scop suprimarea ei. chipurile. de parca s-ar fi integrat în fiinta ei proprie. Cui i-ar fi trecut prin minte asa ceva? Dar inconstientul meu calculase cu precizie teribila lovitura. o credeam. Toate la un loc îsi pierd proprietatile individuale si alc atuiesc ceva nou: culoarea alba. (Pentru ca. fapta ar fi trebuit sa-i dea de gîndit. Cea dintîi fapta a fost dania casei (daca ar fi banuit scopul perfid al acestui ma rinimos gest. dupa cum se stie. aveam grija sa i-o comunic. M -ar fi dispretuit si dispretul acesta. cu cîta spaima trebuia sa-l fi respins!). ea primea necontenit dovezi de dragoste tot mai mari.) Nu era destul! Ma ridicasem si mai sus. Cu cîta rîvna si putere de munca am izbutit sa ocup o catedra. Daca Mihaela rezistase d urerii de a ma pierde. Cum era însa cu putinta sa pr inda asa ceva de veste cînd eu însumi n-am reusit sa pricep decît abia acum semnificat ia mîrsavei danii? Îmi amintesc ce bucurie ma coplesea ca reusisem. De asemenea. Acum stau si ma întreb: cum a fost cu putinta sa-mi retez creanga de sub mine fara a avea în vedere urmarile la care ma expuneam? Pentru ca repet. . Prin însasi anormalitatea ei. întretinut zi de zi. portocal iu. el functiona r public. brutal. evitînd orice gol care însemna uitare. devenind secretar general. o revarsare neobisnuita de generozitate. necrutator. daruirea casei avea drept scop . Îmi s cria ca as fi putut sa ma însor cu toate femeile de pe pamînt. se dovedea a fi una dintr e cele mai rafinate si crude razbunari pe care o poate nascoci o minte omeneasca . iubir ii noastre. Auzind însa ca m-am recasatorit. casatoria mea cu Cecilia. sa ma depasesc. Într-o vreme simteam nevoia unei superioritati nete asupra barbatului ei. o reconciliere. Iubirea mea (din cauza obstacolului ivit în cale prin divort) îmi cerea acest nevinovat compromis . galben. Cel din urma punct al planului era casatoria cu Cici. Fiecare fapta a razbunarii mele. pe îndelete. fara îndoiala ca nu i-ar fi fost greu sa reziste pîna la urma. tot ceea ce faceam. Stiam cît sînt de sensibile femeile cînd e vorba de galoan e ierarhice. mai om. Între aceste doua cariere nu parea sa fie o diferenta sensibila. mi-o pr egateam singur. considerate în total. o depasire a mea în înteles bun. care o apropiau. o anulare a instinctu lui de razbunare (explicabil în atare situatii). din contra. Dar.) Afara de asta trebuia s-o preocup neconten it de mine. se mîngîia cel putin cu gîndul ca-mi apartine.) Eram avocat. E ceea ce se întîmpla cu culorile spectrului solar: fiecare în parte da rosu. Ei. un omagiu adus ei. avea o anumita semnificatie si un anumit scop. n-am avut absolut deloc constiinta catastrofei care ma astepta sau pe care. sa fiu mereu în actualitatea ei sufleteasca. o vaga nadejde. în ceea ce priveste situatia sociala.

în plina dragoste. rasplata. odata cu ea.. în bucurie si în suferinta. e pururea vie. de a fi parasita fara regret. razbunarea mea inconstienta m-a rasturn at si pe mine.. lucrurile. În toate si în tot parca si-a lasat fiinta ei. casnicia. E de neconceput cît am iubit-o pe Mihaela. (Si risipa aceasta nu mai avea margini. victori ile care ma asteptau. Nu. Voia sa-mi intre în sînge s i. totul îmi vorbeste de ea: locurile pe unde am hoinarit. izbutise mai mult. în rînduiala aceasta cuminte a mortii.. Prin proportiile ei uriase. profesoratul. nici de Cecilia (si e a o victima). Am credinta ferma ca viata mea a început cu Mihaela si se încheie odata cu ea. nici optimismu l simplist al celui care scrie pe apa erezînd ca face o opera durabila. îmi lipseste îndemnul. tot. S-a strecurat atît de integral în mine facînd una cu fiinta mea... Cine ar putea sa-mi smulga radacinile ei crescute pîna în adîncurile mele cele mai ins ondabile? Iubirile mari sînt tocmai acelea de care te îndoiesti mai mult. Adio!. coplesitoare. în fapta si în vorba. scopul.. Nu-mi pasa daca voi fi învinuit de moartea Mihaelei.. Recunosc ca eu am împins-o sa fa ca supremul gest. Degeaba! Toate îmi par sterse. nadejdea. Nu! N-am avut niciodata voluptatea inconstienta a omului sanatos. fara noima.. Oricum. fiintele si lucruri le din afara încep sa graiasca amintirile din mine. gradinile.Si cu toate acestea. un calm egal de-a lungul anilo r. mai vie ca niciodata. dar în mine a ramas întreaga... De acum s-a prabusit temelia pe c are se cladesc fapte noi.. Mi-a aratat perspectivele. Am dezagregat-o mai întîi cu abilitatile nascocite de inteligenta (iar cînd mi-am dat seama ca o iubesc). toto data. SFIRSIT . oamenii pe care i-am cunoscut împreuna. infinit mai mult decît se asteptase. însusi rostul existentei mele. În orice caz numai dragostea si creatia fac viata vrednica de a fi traita si. încît ma îndoiesc ca am fost cîndva cop il. dispare sensul tuturor s tradaniilor mele. A tras un colt de umbra si mi-a luminat drumul pe care l-as fi strabatut de aici înainte : politica..) Cînd tac. Pentru ci ne as mai tine prelegeri? Pentru cine as mai smulge onoruri? Pentru cine as mai duce-o cu Cecilia? Mihaela nu mai este si. de nimic. serbede. precum si o securitate materiala si morala sau. ori poate înca de la nastere cîn d mi-a fost transmis orgoliul îngrozitor care a dat peste cap viata bunicului. poate chiar din copila ria mea trista cînd duceam mortii închipuiti la cimitir. Iar cop ilaria mi se pare asa de îndepartata si nebuloasa. Totusi.. trebuinta ca aerul si lum ina. cu puterea dizolvanta a iubirii.! Sînt obosit! Încerc impresia ca am trait cîteva vieti pamântesti. un gînd se agata timid de viata. casele. Ma întreb daca o fire ca a mea ar fi fost apta pentru o casnicie obisnuita al carei ideal de fericire e linistea lipsita de surprize. Nici de parinti. visul t ot. nu-mi pare rau de nimeni. N-am creat nimic care sa ramîna generatiilor vi itoare. o viata fara placeri ca s-o putem suporta. dupa cum ar spune Palmerston. Totul. Dar asta m-a pierdut. atît de greu mi-e sufletul. în iubire si în u a. bucuriile. nici de ceea ce las în urma mea. a fost prea frumos ca sa se sfîrseasca altfel. dar am avut dragostea. iata. încît acum cînd a plecat în lunga ei calatorie si-a luat numai trupu l cu ea. pururi prezenta Mihae la! Pretutindeni Mihaela! Obsesie uriasa. În gînduri si în vis. Ceva în masi naria subtila a fiintei mele a fost dereglat în permanenta.. sforile nevazute ne trasera în fata a doua m orminte proaspat deschise.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful