MIHAIL DRUMES INVITATE LA VALS PARTEA ÎNTÎI 1 Totul s-a sfîrsit: nu-mi ramîne decît sa ma sinucid.

Sînt ferm convins ca orice as face de aici înainte nu rezolv nimic. Asa ca, neavînd încotro, ma vad silit sa-mi plec stea gul în fata mortii. Sinuciderea se dovedeste a fi un imperativ peste întelegerea si v ointa mea, un imperativ as zice organic ? împotriva caruia orice rezistenta pare l ipsita de sens, ridicola chiar. Nu exagerez deloc; în mine e viu numai un singur gîn d: acela de a muri. În fata lui, celelalte gînduri au amutit, paralizate de înfricosata lui atotputernicie. Niciodata n-a fost în mintea mea atîta rînduiala cuminte, pentru ca nu mi s-a întîmplat sa faptu-iesc ceva cu acordul atît de unanim al gîndurilor. Mereu m-am izbit de împotriviri dîrze sau în cel mai bun caz de îndoieli, reticente sau ezitar i... Ce s-a întîmplat? Piaza rea, care m-a pascut din leagan, sadind în mine buruiana trufi ei, a fost germenul nenorocirilor de mai târziu? Sau eu însumi mi-am creat orbeste, de-a lungul anilor, situatiile nefaste care m-au îmbrîncit în coasta mortii? Nu stiu, nu-mi dau seama... Ceea ce stiu e ca mîna destinului a aruncat cu o savant a preciziune, un lat, care mi s-a strîns concentric în jurul gîtului, si samt cum ma s ugruma. Dar de-acum încolo, ce-mi pasa? Navighez pe apele resemnarii si stiu foart e bine încotro ma duce corabia neagra. Doamne, ce frica-mi era odinioara de lumea umbrelor! Ma zguduiau spaime teribile , nu era chip sa vad un mort fara sa mi se zbîrleasca parul. Acum aceasta împaratie subpamînteana mi-a devenit draga. ("Draga" e o exagerare, mai degraba "suportabila" .) Si asa-zisa unanimitate a gîndurilor de care vorbeam mai sus e tot o exagerare, însa prea mica, aproape neglijabila. Pentru ca mereu înregistrez opozitii launtrice, mereu . ascult glasuri care ma che ama înapoi la viata. Dar sînt atît de sovaielnice si firave ca nici n-ar trebui sa le p omenesc. Asa am auzit-o pe mama (obsesia ei înca persista), pe sotia mea, Cecilia, si pe alti emisari ai fiintei mele aflate în primejdie. Tuturor leram deschis poa rta auzului, dar am ramas surd cînd era vorba de îndemnuri, poveti ori mustrari. Tar mul lumii pe care l-am parasit e mult prea departe si chiar daca m-ar ademeni ca lea întoarsa tot degeaba-i: nu mai am putere sa vreau. Adineauri mi-a facut o vizita imaginara fostul meu profesor de la facultate, Ion Tîrnoveanu, decedat anul trecut. Era titularul catedrei pe care o ocup eu astazi. I-am oferit un scaun sa sada ? acelasi scaun pe care ma poftea sa ma asez ori d e cîte ori veneam la el. Ma pretuia acest venerabil savant cu faima europeana, doct or honoris causa al cîtorva universitati apusene, si aceasta pretuire mi-a crescut aripi si mi-a înlesnit biruinta. Cum i-as fi îmbratisat umbra pe care o simteam preze nta în cancelarie si în salile de cursuri ca si cînd s-ar fi aflat înca în functiune. Am stat mult de vorba. Cea dintîi fraza care a precedat discutia a fost: "Tudor Pet rican, stii cît te pretuiesc; dumneata esti cel mai inteligent student din toate s eriile pe care le-am avut în ultimii treizeci de ani." (Odinioara îmi mai spusese as ta de doua sau de trei ori.) M-a descusut ce-i cu mine? Ma framînta probleme atît de grave si de nerezolvat încît trebuie sa (recurg la un act deznadajduit? Dar ? conch idea ? e o nebunie sa ma sinucid în primavara vietii? (Avea expresii de-astea, uza te). Se sinucide cineva ajuns în vîrful piramidei sociale dupa oe a gasit cheia care descuie usa tuturor demnitatilor si onorurilor? Nu, niciodata! Ce face în schimb? Lupta! Lupta! Lupta! Din clipa cînd nu onai tine la viata are toate sansele sa de vina erou. Numai ca eroismul de acest gen s-a stins astazi din lipsa de idealuri . A mai spus ca, întorcînd spatele vietii si bunurilor ei cînd as fi putut sa ma bucur d in plin de ele, înseamna ca atentez odios împotriva propriei mele persoane. Banalitati, locuri comune, vorbe de claca! Unde era elocinta care ma entuziasmas

e cîndva? Frazele maestrului sunau calp de astadata, le lipseau caldura si forta. Ce rost ar fi avut sa-i însir tot ce s-a întîmplat, ca am rapus viata unei femei, ca a ceasta femeie era unica mea iubita si ca modul inedit cum am ucis-o m-a scapat d e rigorile legii penale, dar constiinta ? tribunalul meu suprem ? nu putea trece cu vederea acest lucru si m-a condamnat la pedeapsa capitala... Nu, nu-i adevarat! Mint! M-am lasat ademenit de o idee justitiara. Nici vorba nar fi de autopedepsire si de asa-zisele imperative ale constiintei daca n-as iubi pe aceasta femeie. Acum o iubesc mai mult, necuprins mai mult decît atunci cînd tra ia. Si fiindca m-a chemat, sînt gata sa ma duc la ea. Stiu, i-e frica si n-o las s ingura. Amîndoi înfruntam mai bine vesnicia! ...Am pomenit mai sus de un fost profesor (caruia i-am pus în gura vorbele mele), de o femeie necunoscuta care a fost iubita mea, de o crima bizara care nu intra în prevederile codului penal si de iminenta sinuciderii mele. Cine pricepe ceva din toate astea? Citeste mai întîi, cititorule, istoria acestei iubiri si dupa aceea îti vei da seama d e tot ce s-a întîmplat si daca cineva, în locul meu, ar fi procedat altfel. O astern în aceste pagini fierbinti, scrise la mare temperatura. Sa nu crezi ca-mi trag spuz a pe turta ca sa ma arat în ochii domniei tale altfel de cum sînt, pentru a-ti capta simpatia. Nu. Voi povesti faptele cu o sinceritate nuda, dezolanta, exact cum s -au petrecut în realitate. Stiu ca nimeni n-are sa ma întâlneasca vreodata ca sa arunc e cu pietre în mine. Nu ma preocupa emotia estetica, nici morala, nici mesajul gene ros. Nu fac literatura, ci astern în aceste file o mare pasiune care altfel ar fi r amas necunoscuta, pentru bunul motiv ca pasiunile fug de lumina ? lumina le omoa ra. ...Si acum sa iau povestea de la început. Pîna cînd am intrat în cursul superior de liceu, viata mi s-a scurs linistita, fara zg uduiri, ca o apa molcoma de ses.. Nici o în-tîmplare deosebita n-a intervenit ca sai modifice cursul. As zice ca tot ceea ce am trait eu, în linii mari, au trait si ceilalti colegi ai mei. Asadar, o Viata anonima, ca aceea a regnului vegetal sau animal. Abia mai tîrziu am început sa ma diferentiez de ceilalti, sa merg pe propri a-mi matca, în sfîrsit, sa posed elemente pentru o biografie. Firea mea avea o multime de ciudatenii, pe care uneori le ascundeam cu grija. Er am ceea ce se cheama în mod curent, un elev bun. Profesorii ma apreciau, nu numai prin operatia rece a notarii în catalog, ci aratîndu-mi încredere, chiar afectiune. La drept vorbind acestea le atrageam nu atît prin sîrguinta la învatatura, cît mai ales pri n anumite artificii de conduita pe care mi le sugera inteligenta. Am fost însa elev bun, as zice, numai în zona strict scolara. Îndata ce ieseam pe poar ta liceului, deveneam altul, intram într-o noua piele. Si atunci nimeni nu m-ar fi recunoscut. Pentru ca în aceste doua aspecte contradictorii nu exista nici un pun ct de contact. Nu vreau sa spun ca la scoala jucam doar rolul unui elev bun cu pr efacatoria unui actor precoce si abia în afara de scoala izbucnea adevarata mea fi re. Nu... Si într-o parte, si într-alta eram firesc, sincer cu mine însumi. Ceea ce fa ceam acasa nu-mi stîrnea nici o umbra de remuscare, dupa cum nici stralucirea la înv atatura nu ma umfla de auto-admiratie. Întotdeauna am fost egal cu mine, între const iinta si faptele mele a existat un deplin acord. La scoala, aveam îndatoriri precise: trebuia sa învat lectiile, sa fiu ascultator, sîrg uincios, disciplinat. Si îndeplineam corect toate aceste comandamente. Acasa nu mi se parea ca fac rau daca ma încurcam la un joc de carti, uneori noaptea, daca trage am un chef la toarta sau daca întretineam legaturi de dragoste cu fete. (Pe atunci , de obicei mai în vîrsta decît mine.) Principalul era sa trec clasa. Si o treceam. De altfel pentru asta fusesem trimis la învatatura. Cui ce-i pasa de conduita mea ex tra-scolara? Prin clasa a VII-a ma încurcasem cu o vaduvioara de 35 de ani, care tinea un resta urant, cel mai bun din oras. Se prapadea dupa mine, mai precis dupa tineretea me a. Nu cred ca o iubeam, era prea mare diferenta de vîrsta, dar ea întruchipa în ochii mei femeia. A avut mult de îndurat din pricina pasiunii ei nefericite pentru un ad olescent atît de crud si de capricios. Suferintelor ei morale li se adaugau si ser ioase pagube materiale. Nu numai ca luam masa într-o camera a restaurantului speci al rezervata, dar aduceam cu mine o sleahta de prieteni flamînzi si însetati, care s e înfruptau pe seama iubitei mele. Cînd, uneori, îmi facea imputari din cauza vietii de

strabalate, ma suparam foc. Cîteva zile nu mai calcam cu piciorul pe la restaurant . Tot ea venea învinsa ca sa ma împace. ...Si dupa orgii prelungite pîna-n zori, sau dupa nopti istovitoare de dragoste, a doua zi dimineata, luam frumusel ghiozdanul din cui si plecam la scoala, ca sa ma asez cuminte în banca, lînga colegii mei candizi si nevinovati, care dormisera în pat ul lor curat de-acasa. Constiinta aoestei stari de lucruri îmi conferea o ciudata superioritate asupra lor . Îi priveam de sus, ca pe niste copii, care habar n-aveau ce înseamna o noapte de d ragoste sau o emotie ucigatoare la jocurile de noroc. În vremea aceea am cunoscut-o pe Dolly, fata unei mosie-rese vaduve. Era mutilata de suferinta: un ofiter chipes de rosiori, dupa doi ani de dragoste si juraminte vesnice, o dezvirginase parasind-o apoi ca. sa se însoare cu alta. În bratele mele u ita repede deceptia suferita si se întrema pentru altele viitoare. Am avut legaturi cu sora gazdei, divortata de barbatu-sau, cu o vecina, nevasta unui avocat, care ma aducea în casa, punîn-du-ma sa-i meditez copilul, elev într-a dou a de liceu. Nu mai pomenesc ca o droaie de scolarite îmi faceau ochi dulci., Nu pre a trageam foloase de pe urma acestor atentii, pentru ca, la drept vorbind, nu-mi placea sa ma încurc cu fete de scoala, stiind ca-mi voi pierde vremea degeaba. M-am legat numai de una, Ninon, eleva într-a VIl-a, frumoasa si zglobie, de care er a îndragostit tot liceul. Poate tocmai acest lucru m-a împins sa-i fac curte, fiindc a ? altminteri, nu ma simteam atras de ea. Am vrut sa mi-o fac amanta, dar vazînd ca nu izbutesc, am lasat-o în plata Domnului. Din pricina asta fata a încercat sa se otraveasca. Dupa cîteva saptamnii de suferinta în spital, a scapat cu viata. Un amanunt nelipsit de importanta: viata mea ordonata si cuminte de scolar tinea toata ziua; cum se lasa noaptea începea cealalta viata, hoinara si aventuroasa. A ceasta delimitare avea în ea ceva organic. Niciodata n-as fi putut sa chefuiesc zi ua sau sa învat noaptea. Mai mult: prietenii mei nocturni nu-i recrutam dintre col egii de scoala, ci dintre studenti sau functionari. Aveam atunci nevoie de alti oameni, din alta categorie sociala, deoarece tot ceea ce atingea mediul scolar c onstituia pentru mine ceva in-hibitoriu, un "tabu" care-mi paraliza orice initia tiva. Mi-aduc aminte ca odata îmi trebuia urgent o suma de bani. Nu m-am putut repezi la negustoreasa mea, sa-i cer un împrumut, pentru ca era ziua. Am asteptat sa se înnop teze, dar atunci nu mai aveam nevoie de bani. Altadata, plecasem la o întîlnire si, ca sa nu întîrzii, ramasesem cu uniforma de licean pe mine. Simteam ca ma sufoc, ma f ramîntam fara sa gasesc astîmpar, încît fata nedumerita de purtarea mea m-a întrebat: ? Ce-a cu tine? Ai ucis pe cineva? ? Nu, i-am raspuns prompt, ridicîndu-ma în picioare, automat ca la scoala. Am rugat-o sa ma astepte o jumatate de ora, în care timp am trecut pe acasa sa-mi iau hainele civile. Dupa aceea, m-am regasit. Viata dubla pe care o duceam mi se parea cît se poate de naturala, asa ca nu facea m nimic s-o schimb. Între noapte si zi poate sa fie un contrast. Dar acest contras t nu tulbura cîtusi de putin coexistenta lor. La fel se întîmpla si cu mine. Nu putea fi vorba de o dedublare a eului, ca în cazul procurorului Hallers, pentru ca îmi dadeam seama de tot ceea ce se petrecea cu mine. E adevarat, si alti colegi de-ai mei erau dezordonati, cu apucaturi rele, dar acestia nu se bucurau nici la scoala de o reputatie mai buna: dintre ei se recrutau repetentii clasei. Deoseb irea dintre noi era una singura: eu fuzionam atît însusirile bune, cît si pornirile rel e, izbutind sa stabilesc un echilibru, care constituia axa firii mele. Pe atunci era greu sa-mi dau seama de geneza apucaturilor mele ciudate. Azi stiu ca un orgoliu mai puternic decît orice pasiune mi-a dirijat latent întreaga mea viat a sufleteasca. Ameteam iubitele cu juraminte, le copleseam cu atentii si magulir i si, dupa ce-mi cedau, le paraseam brutal, necrutator, definitiv. De ce? Cine ma împingea la fapte atît de crude, pe care uneori le reprobam eu însumi? Ce rost tainic, irezistibil, declansa aceste izbucniri ale firii mele? Ei bine, voiam sa simt betia rara a vanitatii magulite, cînd ele, prinse, se agatau de gîtul meu, im-plorîndu-ma, tînguindu-se sa nu le parasesc. Atunci se declansa urgia: le um ileam, calcîndu-le orice mîndrie în picioare si decretam ca hotarîrea mea e nestramutata. Plecau ranite, mutilate si nu stiu cum se facea, dar ma iubeau parca mai mult d

Daca ar fi facut-o. ? Am citit în Xenopol. în întelegere chiar cu victima. aveam uneori constiinta ticalosiei mele. Profesorul nu m-a contrazis. Cu toate astea. Voiau averile lui Brîncoveanu! El ma privi perplex. Petrican. oricîte oste neli m-ar fi costat. Nu se producea nici o schimbare în bine. parca apucam pe Dumnezeu de un picior. Se ruinase. Colegii aveau prilejul sa afle c a eu nu ma margineam doar la. Cînd ajunse la executarea voievodului în închisoarea celor sapte turnuri din S tambul. Citisem dinainte epoca lui Brîncoveanu. Voiam sa aj ung întîiul din clasa. nestirbit. sa fiu remarcat. ci tot din vanitate. tot din cauza acelei bolnavicioase nevoi de magulire. din clasa a VIII-a? Profesorul nostru de istorie. vaduva închise restaurantul.. Si izbuteam. senin. A fost una din cele mai de seama sarbatori ale fii ntei mele. La scoala. domnule profesor. unde era un lac destul de adînc. Parea ca nu mai am loc în piele. alesi dintre aceia pe care îi simteam ca nu stapînesc destul de bine materia specialitatii lor. Si atunci ram ajuns la. Voiam excitante din ce în ce mai puternice pentru mîndria mea bolna va. un batrîn maruntel.. m-am ridicat în picioare: ? Domnule profesor. fara tremur în glas.upa aceea. ? Inexact.. ratio nala. pe larg dezvoltata în Istoria Românilor de Xenopol si pîndeam momentul sa-m i arat. Si marturisesc ca nu-mi displacea. le-am declarat cu toata obraznicia: ? Habar n-are de istorie! Astfel de scene se repetasera si cu alti profesori.a o vreme. pe sub ochelari. Într-o buna zi.. dar Brîncoveanu a respins tîrgul. Petrican. cu suflarea taiata. sa detin locul prim. i-as fi dovedit numaidecît. Întîmplarea s-a petrecut în parcul orasului. si pr ivirile tuturor se agatara de mine cu spaima. uitîndu-se lung la mine. Luasem cartea cu mine. E drept. Sarmanul dascal s-a vazut silit sa adauge: ? Trebuie sa stii. am surîs superior colegilor care s-au strîns cerc în juru-mi ca sa ma feli cite pentru "stiinta mea". Altadata. ca am devenit pr ea mare pentru clasa noastra. pe ton sigur.... înfruntînd pe toata lumea: ? Eu stiu ca Bostangi-Pasa a propus voievodului sa-i redea libertatea în schimbul a 500 de pungi cu galbeni. fara priza la inima. Atunc i am continuat. nu învatam din datorie sau convingere. ? De unde cunosti acest amanunt? M-a întrebat profesorul. Am fost dat la ziar. ci aprofundam materia citind carti de specialitate. Daca zmulgeam o lauda cît de neînsemnata din partea unui profes or. Multa vreme am ramas poreclit "Salvatorul". eruditia. triumful meu ramase în picioare. care purta o barba larg revarsata pe piept (unora le impunea asa de mult barba aceea!). nu înteleg de ce n-a vrut Brîncoveanu sa scape cu viata cumparând pe marele vizir? Batrînul dascal gasi cu cale sa-mi explice: ? Turcii tineau cu orice pret ca voievodul sa treaca în legea lor. dialogînd .. o sa lvare de la înec.. esti unul dintre cei mai inteligenti elevi pe care i-am avut! Am rosit de placere si de îngîmfare. pentru ca lovitura era premeditata. ca aici eu nu predau cursuri universitare. dar constatarea era rece. manualul de scoala. Odata. În recreatie. ne vorbea despre domnia lui Constantin Brînc oveanu. Cum s-ar fi pr odus daca dupa un sfert de ora uitam de orice remuscare? Spuneam adesea. Clasa încremenise. Cum as putea sa uit ora aceea. iar directorul liceului îmi aduse elog ii pentru curajul si abnegatia mea în fata tuturor elevilor liceului adunati în careu în curtea scolii. ca ei. ca într-un ajun de catastrofa. domnule profesor. dascalul de filozofie a exclamat în fata întregii clase: ? Bravo. Era o punere la punct care îl salva. asa cum scapi de un obiect nefolositor. umilirea profesorilor. victima tot asa. Stiam sa îno t bine (copilarisem pe malul Oltului). Vorbind de profesorul nostru. cu poza. am înscenat. A-tunci am parasit-o fara n ici o strîngere de inima. am replicat semet. Fapta mea eroica stîrni se nzatie în oras. de pomina.. Mi-a parut bine ca-mi pusese aceasta întrebare. Dup. nici aceste succese efemere nu reuseau sa-mi astîmpere nepotolita s ete de magulire.

erau prea multi si mereu altii. orice ti-ar fi trecut prin gînd. unica aproape . Cele doua odai din fund erau ocupate de dom nisoara Dorina si fratele ei. poreclit Charlot. care n-aveam nici un tovaras. dupa miezul noptii. care stateau cîte doi si chiar trei în camera. avea bani de cheltuiala. ne repa ra lumina. caruia îi spuneam "doctorul" pentru ca urma Me dicina. în fine. Datorita acestei "însusiri". fost actor de opereta la Grigoriu. Ori de cîte ori suia scarile pîna la al IV-lea. locuia Pîrvu. Virgilica.cu mine: Daca mi-ar pasa de suferinta pe care o las în urma si as cata s-o alin. afara de una singura. Fusesem croit sa înfrunt primejdia. ma sufocam ca într-o apa pe c are nu poti s-o cuprinzi cu bratele. facînd noi cuceriri si obtinînd succes e scolare. În prima camera. Era însa ceva care nu-mi venea deloc la îndemîna. sa calc porunca. Se pare ca era prea sigur de el. Nu exista student sa nu fi auzit de Iliu ta si nu se putea concepe chef fara ca el sa nu ia parte. La el gaseai oricînd zahar. Gleber. si el tot la Drept. p rudent. iar alaturi de el. dadeau masa la cîtiva dintre colegii m ei. Noi eram mai multi studenti. Desi înscris la Drept de vreo cinci ani. sau. afara de mine. nu mi s-a întîmplat nimic deosebit. În schimb. Odaile mansardei erau închiriate. avînd radacini în tre cut. abia iz butise sa treaca doua examene. pe stînga. un baiat înalt si vînjos. într-o cladire vec he.. avea o îndemînare neobisnuita. Cele trei etaje erau închiriat e la diverse familii. cu o puzderie de chiriasi. pe Iliuta. Si apoi libertatea fara restrîngeri ma scot ea din fire. poate. tata-mare luptase aprig pentr u unire si era intim cu Domnitorul Cuza. Or. de a maslui cartile de joc. caruia i se pune la dispozitie dintr-o data desertul Saharei.. dar blînd si cumpatat. aparatele de radio si tevile de apa. pentru ca aveam pe mosie o întinsa cr escatorie de vite. iar în cel de-al patrulea. Domnisoara se îndeletnicea cu croitoria si lucra toata ziua pen tru cliente. De aceea simteam ca ma împrastii. încît n-ajungeam niciodata sa-i cunosc. Tatei i-ar fi placut sa urmez medicina veterinara.. fara vreo posibilitate de regasire. (Probabil ca de la el mi se trage mîndria mea tiranica. II Dupa terminarea liceului m-am înscris la Facultatea de drept din Bucuresti. nu m-as ab ate mereu din cale? Prefer sa merg înainte! Drumul învingatorului e înainte! Chiar daca ar calca pe cadavre. . Din cauza asta. Un strabunic fusese în divanul lui Bibescu-Voda. dar o cearta pentru o femeie si mai ale s orgoliul sau care nu cunostea margini (credea ca se trage. Am continuat. ca sa se bucure de nemarginita libertate. O noapte cîstiga la joc. caci gasea zilnic naivi pe care sa-i jupoaie. locuiam noi. ca ma dizolv în marele anon imat. Talentul aces ta îl facuse vestit în toata universitatea. ca sa-l ascultam pîna tîrziu. cafea. înjura pe propri etar de toti sfintii (si asta se întîmpla aproape zilnic) ca nu instaleaza un ascens or. El ne împrumuta oricînd aveam nevoie de bani de buzunar (si ne dadea chiar ultimul gologan) si tot el ne dregea broastele de la usi cînd se stricau. dupa mama. ca un urias. servind pe fiecare în camera lui în lipsa de sufragerie. aflata lînga camera mea. compus din vreo zece camere însirat e de o parte si de alta a unui culoar.. Locuiam în strada Amzei. care dormea în bucatarie. Ne trageam dintr-o familie veche boiereasca. Ca sa cîstige un gologan în plus. de toate profesiile. Cel mai simpatic dintre colegi era Paunescu. fiindca semana pu tin cu actorul de cinema Chaplin. aici aproape totul îmi era îngaduit. unde aveam o camera la etajul al IV-lea. ca sa aiba cu ce sa petreaca noaptea urmatoare. ceai si. fireste. În afara de carti îi placea si bautura. În mediul universitar nu ma mai simteam obiectul de admiratie al colegilor. iar actorul gatea la bucatarie fredonînd arii din Pericola ori Vînzator ul de pasari. din bazi lei) l-a îndepartat de la demnitatile care i se cuveneau. Ne miram ca nu da de vreun bucluc. Încercam impresia celui scapat din închisoare. Mai aveam un bun prieten. acelasi mod de viata.) În cei trei ani care trecura pîna sa-mi iau licenta. Cînta din frunza si de multe ori seara ne strîngeam la el în odaie ori ne urcam sus pe acoperisul casei. sa înfrîng disciplina . scurt si îndesat ca un bu rduf si enorm de gras.

instinctiv. Adevarul (s i care nu-mi convenea) era ca ei se asteptau sa le povestesc lucruri extraordinar e despre mine si aceasta ma punea. o poloneza blonda. în strada. Wally! la fel! Fara alta explicatie (nutream se vede aceeasi dorinta). nu s-a dat batuta. Se lipea tot mai mult de mine. (Se gîndise desigur la compozitia lui Weber pe care o cînta orchestra. S-a facut nevazuta pierzîndu-se în valmasagul perech ilor. Gasise pe cineva care-i oferea un trai princiar. domnule Petrican. scolar ita care încercase sa se otraveasca din pricina mea. am ochit o studenta. multe din prietenele mele mi-au aratat o raceala semn ificativa. Aurora. se facuse ta re frumoasa si. Era schimbata mult. ? Sînt ametita. îmbracata într-o rochie de matase neagra. c e rol hotarîtor avea sa joace fata aceea în viata mea? Poloneza n-a mai staruit cu întrebarile (probabil se temea de bruneta) si ne-am avîn tat din nou în vîrtejul dansului. Aveam impresia ca ma prefera si am dansat toata seara aproape nu mai cu ea. E drept. M-a prins mai tîrziu si m-a certat din nou: ? De ce o neglijezi pe prietena mea? Era vorba de o bruneta înalta. care venise însotita de doua prietene. care se potrivea cu firea ei ca nuca-n perete. ma temeam. cautînd poloneza care m a atragea ca un magnet. Ea vazînd ca sînt liber îsi parasi brusc partenerul si alerga în bratele mele.. era un bun dansator. la balurile studentesti. care. am invitat-o la mi ne acasa unde organizasem o petrecere si rezultatul a fost ca toti colegii. s-a ivit poloneza car e ne-a stricat planul. la balul medic inistilor. Nu prea gaseam ce sa le spun. ? O colega. am poftit-o la dans. Dupa ce am condus-o corect la loc m-am amestecat în multime. în clipa aceea. Am întîlnit-o si pe Dolly. Într-o seara. O colega de la Drept. facîn e cîteva ori înconjurul salii. pe deasupra. Ma simteam p utin magulit fiindca toti ma invidiau ca pusesem mîna pe o femeie atît de fermecatoa re. a soptit ea rosind brusc ca si cum ar fi spus ceva n eîngaduit. Dupa o ora de hoinareala pe strazile pustii. ducîndu-ma la Fundatie sa ascult o conferinta. subtire. am nime . Într-o zi. urîciosule? Am dansat cu una din ele. afar a de Charlot. Chiar Rita. sprinteneala si zburdalnicia de odinioara îi pierisera ca sa faca loc unei rigid itati de femeie matura. Din cauza asta. cînd a venit rîndul celei de-a doua. iscodita pesemne de o usoara gelozie. ? A. cu un capsor de papusa si un trup subtire ca trestia. strivindu-si sînii mici. se îndragostira de ea. Pareau neverosimil de stralucit ori. iar eu am ramas cu stapîna luceferilor pe care am învîrtit-o în zbor înaripat. ca si mine. de la Litere. ? Cu cine-dansate? m-a întrebat. asa fetita mai rar! Cunostintele printre fete le faceam. ca doi mici luceferi asezati sub bolta fruntii. m-a mustra t pe fata: ? Cu noi de ce nu dansezi? Ori ne dispretuiesti. iar de acolo. mi-a spus în t reacat: ? Aferim. într-o româneasca f ermecator de stîlcita.) Nu i-am raspuns nimic. L'invitation à la valse. M-am dus întins la ea si. nu minteam.Pe fostii mei colegi de liceu îi evitam. în încurcatura. Într-adevar. atît de luminosi cum nu mai vazusem altii si nici n-aveam sa mai vad. O strîn-geam cu putere la piept si ea sesizîndu-ma. ca-n extaz: ? Chit vrei se ametesti la mine în noapte asta! ? Si eu. i-am raspuns afectînd nepas area. servitoarea care ne facea curatenie si ne spala rufele.. Ceea ce atragea în primul rînd atentia erau ochii ei mari si luminosi. înclinîndu-ma ceremonio s. Colega de la Drept. ordonata. Mi-a soptit. mi-a spus ea si s-a desprins fluida din bratele mele. închizînd ochii. nu era nici proasta. Avea acum un cimitir d e iubiti. Odata. În clipa aceea orchestra începu un vals. cum e de înteles. Ar fi putut oare sa-mi treaca prin minte. se îngrasase . de obicei. tipator de eleganta si excentrica. Nici nu stiu cum o cheama. pe care îl lasa rece orice femeie. am dat peste Ninon. ne-am strecurat la garde roba. pentru ca a trecut pe lînga noi poloneza. dansînd cu un coleg de care. unde ma duceam cu doctorul. I-am facut o curte îndracita si o data cu mine înca trei sa u patru colegi.

dar am renuntat descoperind ca era urîta. Rita a glumit. în strada Amzei.) Si asa. încît depasesc adesea evenimentele capitale care ne angajeaza soarta. ? Stii. servitoarea noastra. Apoi am luat-o pe strada Ateneului si de-acolo. pe Corabiei. pîna dimineata . nu-mi aduc aminte deloc. tocmai iesea din pivnita e i. amenintîndu-ma cu degetu l: cred si eu ca ai fi vrut sa fie singura. baietas? ? La timitil. caci asta îmi magulea amorul propriu. asa cum i se întîmpla oricarui copil. care me rgea putin înainte ? e tata-sau. Ma întorceam de la universitate. printr-un inexplicabil joc al functiei perceptive. din bucataria Dorinei . se auzeau strigate disperate: ? Scoala. i-am spus. În fundul culoarului. pîna cînd am ajuns acasa. vaco! Ca te dau cu capul de toti peretii! Piftie te fac! . Tin minte si banii marunti pe care-i aveam în portofel: 18 lei. am avut destul timp sa uit noutatea pe care mi-o daduse Rita. din primii trei ani ai copilariei nu-mi aduc aminte decît de cîteva lucrur i de-a dreptul grotesti: o scarita cu trei trepte pe care urcam anevoie. si se rusineaza de el. Apoi. dar numaidecît m-am raz-gîn dit. ne ramîn fixate în memorie. era în constructie) si mai mult decît atît. care-mi ce ru de pomana. cum pri veam odata ploaia ghemuit la fereastra si altadata cum trageam cu o sfoara. ? Morti! Si unde-i duci. Mi se întîmplasera desigur eve nimente mai vrednice de tinut minte. frumoaso! ? un taran însotit de un tînar ferches. îmi spuneam. unde am încins o petrecere. îmi amintesc chiar figurile trecatorilor pe care i-am întîlnit. ca s-a-nchiriat camera de linga dumneata? ? Cine a luat-o? ? O fata. (O fata c u un geamantan pe care abia-l tîra ? o clipa m-am gîn-dit s-o ajut.. Am cautat celalalt leu care se ascunsese printre c elelalte monede si lucrul acesta m-a enervat putin. departîndu-se. dar m-am razgîndit. ciudat. un vecin. prin 1913. Pri mul gînd a fost sa dau batrînei un leu. e cu maica-sa. în timpul epid emiei de holera (dupa campania din Bulgaria). III Unele întîmplari marunte din viata noastra.rit într-un local de noapte periferic. Dispozitia mea de receptivitate se dovedea uluitoare în acea zi: Rita. revad tot drumul parcurs ca si cum as fi spectatorul propriului meu film. ducînd în brate un cos plin cu rufe. ? Molti. Tot asa îmi amintesc perfect ce mi s-a întîmplat în ziua aceea de februarie. lo cuinta noastra se afla la doi pasi de "Eternitatea"). uneori cu o lumina si o limpezime atît de neasteptate în ceea ce priveste detaliile. pe care îl si gasisem. în loc sa ni se stearga din minte îndata dup a savîrsirea lor. Poate fuses em bolnav. Acum cînd scriu . hotarînd sa dublez pomana. dar de care. colt cu Franklin. domnule Tudor. poate ma fripsesem cu focul. Cred ca împlinisem pe atunci patru ani si eram la Craiova.. poate ma muscase vreun cîine. De pilda. Mi s e însiruiesc casele de pe atunci (una. Am sc os doi lei si i-am întins cersetoarei. dintre care opt monede de cîte doi lei si doua de cîte un leu. boboc! ? Singura? ? Ba nu.. privisem si altadata rapaitul ploii si carasem de nenumarate ori mortii la cimitir (pentru ca asta vedeam toata ziua. Am vrut sa-i fac mustrari. prins de alte gînduri. De ce tocmai aceste marunte întîmplari mi-au ramas tiparite în memorie si ieseau mereu la iveala din mormanul celorlalte? Ma urcasem poate si mai-nainte pe scara. în jos. lucruri de b unaseama mai importante.. scoa-la. o cutie în care erau cîteva bete. ? o femeie eleganta care a oprit o masina ? i-am adresat în sinea mea: ia-ma cu tine. unde locuia. Îmi placea sa dau de mila. m-a întrebat ce am în c aruta. Cineva. În dreptul Ateneului ma opri o batrîna mica si uscata. în doi. hotomane! Auzi colo: hotomane! Expresia servitoarei îmi displacu din cauza aerului ei de fam iliaritate. Ce sa-mi pun mintea cu o toanta? M-am urcat la mansarda si pîna acolo. prin fata casei.

. ? Mergi la masa? ? Nu mi-i foame! Vin mai tîrziu! Charlot a plecat. Amîndoua surorile duceau o viata modesta. retrasa. si de aici înainte nimeni nu le spunea decît "contesele". Si par cu reflexe ca smoala. fata servitoarei. Era cît p-aci sa intru la Charlot. domnisoara Dorina. trecînd pe acolo. Întîi am vr ut sa vad daca se-ntoarsese doctorul de la facultate. cum spusese netoata de Rita. Porecla prinse. la început..Virgilica.. o reactiune vie printre locatari. de ce-mi faceam sînge rau din cauza unei fetite care nu ma interesa ni ci cît negrul sub unghie? Am ramas multa vreme lungit. Nu ma minteam. la doi pasi. am zvârlit servieta pe masa. supraveghea lucrul. E drept. Odata. eu care ? orice s-ar spune ? aveam destula experienta în mater ie de femei. am auzit pasi apropiindu-se. cum era de asteptat. IV Doua saptamîni s-au desprins din calendar plecînd în trecut.. Îmi parea rau ca aparusem fete i aceleia asa de stîngaci chiar de la prima vedere? Nu stiu. iata-ma ajuns din nou în dreptul camerei vecine. nicidecum m aica-sa. Cred ca din cauza acestor ochi îmi pierdusem cumpatul în fata ei.) Facînd calea întoarsa.. M-da. bine construita. dar am revenit înainte de a bate la usa lui. as fi putut sa-i fac cunostinta. Înt r-un tîrziu. Gestul ei ma puse în încurcatura. Izolarea lor voita trezi. care au facut cu iuteala înconjurul ma nsardei noastre. . apoi am iesit în coridor fara nici o treaba. dînd cu ochii de mine? Chiar încercase sa-si ascu nda gestul tradator. Mihaela. la perete. însa nimeni nu stia la care facultate. Dîndu-mi seama ca încep sa devin ridicol. încalzind mîncarea la masina de spi rt. Dupa el a trecut Gleber sa ma cheme la dejun. Pe fata bruneta o chema Mihaela. O femeie freca scîndur ile de zor. Unde mai vazusem asemenea ochi? Chiar trupul... perora Charlot. era studenta. De rîndul acesta fata ma cuprinse cu priviri cercetatoare ca si cînd mi-ar fi facut pretul. Trebuie sa fie noua noastra chiriasa.. într-o toropeala placuta. nici sa lege amicitii. iar tovarasa ei de camera era sora. Hm! nu era urîta! Avea niste ochi de te baga în racori.. În definitiv. Sînt sigur ca am mai zarit cîndva perechea asta de ochi. sau. iar în prag o fata înalta si zvelta. ? Se tin mîndre parca ar fi contese. Poate ca da. sa-i fac cunostinta sau numai s-ro vad cum arata la fata? Pîna sa iau o ho tarâre. mi-am spus cu indiferenta. care era un misogin convins. facea obisnuita lectie cu Gheorghita. fara sa ma gîndesc la ceva. Parea sa aiba 40-45 de ani (în rea litate mergea pe 30) si. ca si cum n-ar fi trait alaturi de mine. . iar dupa Gleber ? doctorul. Am simtit licarul luceferilor ei si mi-am spus: iata cei mai frumosi och i din lume. actorul. Cînd am trecut pe acolo nici n-a întors capul... M-am trîntit pe pat si nu stiu de ce ma simteam dintr-o data tare abatut. Am salutat-o.? Ce-o fi gîndi nd despre mine? La dracu. înca nu ma lamurisem ce aveam de gînd: sa ma p rezint. Si de asta data am renuntat. pleca toata ziua de acasa. nu cautau sa intre în vorba cu nim eni. Usa camerei proaspat închiriate era deschisa larg. pe care o puneau pe culoar. De pilda. asa am simtit în clipa aceea.Dar ea de ce o fi tresarit asa. (Se întindea prea mult de vorba si n-aveam chef de discutii. A sta-i nesimtire curata! De atunci surorile Deleanu (acesta era numele lor de familie) au mai întrebuintara masina de spirt. Îi cunosteam: erau ai lui Charlot.. am intrat în odaia mea. Ce fel? o impresionasem atît de puternic. fiind oficianta la Posta Centrala. A raspuns înc linînd usor capul si mi s-a parut ca a tresarit putin. Aproape ca uitasem de vec ina mea. s-au scurs cîteva clipe penibile de ezitare. Cealalta. Intrînd în camera me a. Fara sa vreau miau ajuns la urechi cîteva amanunte despre ea. Seara cinau în camera. era mladie. facu o galagie nemaipomenita: ? Cine a împutit culoarul cu spirt! Brrr! Nu poti sa-ti tragi sufletul de miros. care statea cu spatele.

ci pornea de-a dreptul dintr-un calcul cerebral. Alteori tot Charlot venea sa ne informeze: ? Fratilor. Într-o dimineata. . Mi-am cumparat camasi.. pe cînd plecam la facultate. ca as pute a sa-mi încerc norocul. trecusera cîteva saptamîni în sir fara ca persoana ei sa ma preocupe cît de putin. Charlot chema pe Rita: ? Anunta-l pe gazar ? doamnelor "contese". n-ajunge sa fii doar bine îmbracat. am cumparat într-adins doua bilete de teatru. De altfel. pe datorie. în fine. o palarie "Borsali no". de care sa dispun oricînd. si prinse aripi. Odata. da-mi voie sa-ti ofer un bilet studentesc pentru asta-seara la teatru. Ea ra pundea rece si trecea mai departe. în ochi. ce fatalitate? Cine a îndemnat-o sa-mi adres eze acea stupida si banala întrebare? Din clipa aceea s-a nascut în mintea mea gîndul ca. afara de ochi. . Ea surise ca unui vechi prieten si ma întreba familiar: ?. Am ajuns-o din urma tocmai jos. Ba mergeam pîna acolo. O salutam pe domnisoa ra Mihaela de cîte ori o întîlneam si atîta tot. Zilele urmatoare. Marturisesc.Ce mai faci.. si ar fi trecut luni si ani daca. Cine mai putea s-o împi edice de a zbura la fapte? Mi-am ascutit deci armele cu care trebuia sa încep lupt a.. am întîlnit-o ca de obicei si am salutato. e o arma cu care pleci la lupta. ca ar fi o amanta agreabila. dar nu pot primi. cu ironie: ? Mi se pare ca nu prea stau bine cu actiunile petrolifere. În fine. am facut toate pregatirile încet. Raporturile mele cu surorile Deleanu erau reci si corecte. ? Nu-i mai bine sa oferi biletul unui coleg? m-a întrebat insinuant. Dupa un minut eram pe urmele ei.Cine a pus-o sa-mi surîda? Ce demon. nu-i sînt indiferent. dar n ici nu ma simteam prea magulit ca ma remarcase. Cînd pica gazarul. mirati. pe îndelete. nici data (mi se pare era prin martie). Or. ? De ce? Doar n-ai nici o obligatie. malitios: ? Contesele cineaza în sufrageria cea mare. nici ea nu voise sa întrebe mai mult. nu descoperisem la ea nimic care sa ma atraga. Nu-mi amintesc ce zi era. ? Nu ies niciodata singura noaptea. privindu-ma t inta. care-mi paral iza orice tentativa de apropiere. ? Domnisoara Deleanu. zîmbindu-i cu înteles. cum se simt barbatii în asemenea împr ejurari. s-a rezolvat: te conduc eu.doctorul anunta. dar ajuta cînd es ti. încît socote am ca mi-ar trebui o femeie în imediata mea apropiere. Am pierdut aproape toata dimineata pîndind-o sa iasa din camera. ? Regret. initial gîndul de a o. ceea ce însemneaza ca au consumat. de toate. si n-as fi ajuns sa-mi închei atît de repede socotelile pamîntesti.. hotarîrea mea era coapta. a iesit. Si asa rautatile curgeau cu nemiluita. poate ca viata mea ar fi cu rs altfel ? apucînd alt drum.. Tocmai îmi comandasem un costum de ha ine si m-am grabit sa-l scot. cravate. Ma gîndeam sa-i ofer unul (sub pretext ca erau studentesti) ca sa am prilejul unei convorbiri mai lungi cu dînsa. Instinctul ei sigur pricepea provocarea surîsul ui si cauta s-o apere opunîndu-mi un scut de raceala si indiferenta. contesele au încurcat rau administratia. S-a uitat la mirie cu ochi mari.. nu numai ca-mi era total indiferenta. A ltfel. Însa aceasta întreb are însotita de zîmbet a marcat începutul tragediei mele. domnule Petrican? I-am raspuns ceva de circumstanta (nu-mi aduc aminte ce) si am trecut mai depart e. Evident. Iliuta adauga îndata. ? Daca-i vorba de asta. Daca nu mi-ar fi adresat cuv intele acelea în care am descifrat cît de cît o provocare. Nu o remarcasem. Asadar. m-ar fi tulburat chiar din prima zi. Cine le-a pus sa concedieze p e administratorul general al domeniilor? Vad pe usa 28 de liniute trase cu tibis irul. pe cînd traversa strada. cuceri pe Mihaela n-avea nici o corespondenta cu si mtirea mea. De aci înainte ori de cîte ori întîlneam pe Mihaela o salutam. trei deca de gaz. cînd mi-a venit acest gînd.

Îi simtea m prezenta. Într-o împrejurare a asta. o privire.. nesfîrsite. încît victoria mea avea o tristete cu care ma împaca m. Nu ma vrea? O vreau eu si va fi a mea cu voia ori fara voia ei. o sarutam.. Ce zici. punînd semnul exclamarii pe ultimul ei cuvînt. Iata de ce Mihaela începuse prin dîrzenia ei sa ma intereseze. . Ca sa ajung la inima ei. cunosc atîtea. De pilda la Sosea! S-a înseninat dintr-o data. ? Trebuie s-o îngenunchez cu orice pret pe trufasa asta! Orice s-ar întâmpla! Amorul meu propriu ranit îmi cerea o satisfactie cît mai ne-întîrziata. scoala. de parca-i vorbeam o limba pe care n-o cunostea. Mi-a spus pe un ton voios. sa-mi joc chiar viata p entru o izbînda care nu avea poate nici un pret. oare femeie are dîrzenia granitului ori a marmurei.. mediul. Totul se petrecea fara lupta. Ele ma cucerisera pe mine. nu m-am dat batut . Unde erau cetatile dispuse sa se apere chiar dupa ce încetau de a mai rezista? Numai initiativa parasirii o avusesem eu. împotriva mea si pîna la urma împotriva tuturor. Eram silit sa recunosc ca avea o inteligenta destul de vie si ascutita. ci pe drumul mare. Pentru ca. Mai mult: îmi dadeam lucid seama ca iubi rile de pîna acum nu fusesera atît ale mele. Dar nu eram omul care sa dezarmeze de la cea dintii sage ata fonta. Sînt tufisuri cu banci într-adins ascunse. Îmi placuse sa ma consider un cuceritor ale carui cetati au capitulat de bunavoie ori au facut totul sa se predea? Hai-da-de! În asemenea conditiuni preferam înfrîngerea. mereu treaza. Desi raspunsul ma înghetase el însusi. La teatru s-ar putea sa întîlnim pe cineva cunosc ut. Asta nu mi se întîmplase: o fetita sa-si bata joc de mine si înca în halul acesta! Conv ersatia noastra îi daduse prilejul de a-si goli tolba de sageti în pieptul meu. stii. ? O. cînd se lasa gerurile mele preferate.) Adevarul era ca nu cucerisem nici o fata..? Nu. Nu intram niciodata în vorba înain te de a observa din parte-le un zîmbet. Îmi trebuia rabdare si perseverenta. ce gr eutati am avut de învins. ? Hm. Alege mai bine un sfînt. afara de. degajat: ? M-da. chiar angajament e). no sa umblu pe cai ocolite. pentru ca prefer farmecul persoanei d-tale. un gest (oferte. domnisoara Deleanu. Grozav îmi place gerul. În ea predomina ca tr asatura fundamentala ? contrazicerea. ? Drept sa-ti spun as prefera decorul de iarna.. Si totusi o biruiam în închipuire. frîngîndu-i voi nta. Venus din Millo? Framîntat de aceste gînduri. Sfîntul Asteapta! I-am întors spatele si am plecat oparit. Dar orgo liul meu de învingator nu tinea de ratiune. rascolit de ea. la Sosea e mai convenabil. i-am replicat cu îndrazneala mea obisnuita. ? Eu cînd ma duc la teatru o fac numai pentru piesa. cît ale Zor. pe cînd te astept? ? La 6 ianuarie. gîndindu-ma la vestita replica a voievodului moldove an. Si pentru un barbat o înfrîngere ca asta nu-i decît un succes mai putin. Nu-mi displacu riposta. Ma apuca o ciuda înversunata împotriva ei. ce obstacole de înlaturat? Nici una. Or. În ce const a meritul meu personal? Un chip frumos? (Simpla întîmplare!) Educatie. purtam în minte imaginea ei. Nu se poate sa nu învinga cineva cu aceste arme . maniere alese ? (Parintii. ai gusturi bizare. firea ma împingea sa pun totul pe o singura carte. Pe ea o voi cuceri pri n lupta si nu voi depune armele înainte de a capitula. Dar. în definitiv. ? Boboteaza îmi displace. Sau mai bine într-o cîrci umioara. I-am surprins chiar un zîmbet sfios în coltul gurii. la cinema. Asa scrîs-neam cu pumnii strînsi. ? În acest caz ne întîlnim altundeva. Nici unul.. Adica peste vreo zece luni. Dar asta era atît de putin.. Am reluat: ? Înteleg. ? Ei bine. la restaurant.. întretineam imaginar conversatii aprinse. vorba cîntecului. În aceasta lume devenise o jucarie docila în mîinile mele. pe strada. chiar în proprii mei ochi.. laturalnice. ti-e frica de gura lumii. La facultate. Mi-ar placea însa un loc retras. zburînd pe cai înaripati.) Spirit? (Hm! sa zicem un pic. M-a privit asa de nedumerita. un ger sa crape pietrele. ? De-ce tocmai atunci? ? Fiindca e Boboteaza.. În orice împrejurare tineam sa am ultimul cuvînt. ea era în centrul preocuparilor mele. Perseverenta picaturii de apa roade stânca si o prabuseste de pe culme.

Nu sînt ceea ce crezi. Am prins de veste ca era prietena cu fata proprietarului.. Adu. întelegi? Rita s-a dus într-un suflet. Are sa dea Mihaela pe fata cele petrecute sau nu? . umilit în doua rânduri de fata aceasta semeata si mândra. M-am dus glont la Rit a.Într-o zi. sa fie ascultata fara cârtire. Sus pe coridor. ma apucasem s-o anc orez de existenta mea. Cînd am ajuns unul în dreptul celuilalt. plina de ura. Altadata ieseau amîndoua în oras cu automobilul si nu se întorceau decî seara tîrziu. cazu pe trepte. cu atîta izbînda va fi mai mare. Si îndârjirea mea spori. Tocmai atunci a venit si Dorina cu e terul. S-o las acolo lesinata si so zbughesc ca sa scap de urmari. (Avea suflet bun batrîna croitoreasa. Gleber avea si eter. ? Alearga sus! Domnisoarei Deleanu i-a venit rau. am patruns în camera ei si am aseza t-o pe Mihaela în pat cu toate precautiunile. îi placea sa porunce asca. m-am luat dupa ea. ? Vai. ca si rîndul trecut.) ? Biata fata. care n u cunostea supunerea. trebuia sa ma rezem de balustrada ca sa-i fac loc sa treaca. Mi-a întors spatele si a intrat la întâmplare într-un magazin.) Uneori cobora în curtea strim ta si. Mihaela îngalbeni si cînd i-am da t drumul. am prins-o în brate si i-am as tupat gura cu o sarutare salbatica. Se scursera cîteva clipe penibile pîna sa iau o hotarîre. dar îmi trezise ambitii nemasurate. Cine era? De unde venea? Ce voia? Încotro o mînau pasii? Pe care drum? Numai semne de întrebare. dar poate sa aiba Gleber. de spaima. întîmplarea facu s-o întîlnesc într-o dupa-amiaza pe cînd urcam scarile locuint a tocmai cobora. Într-adevar. decît. E lesinata. Nu ma dumiream: cum s-a înfiripat asa deodata strînsa prietenie dintre ele? Dar asta e alta socoteala. Fusesem. As zice ca m-a bucura t într-un fel. inerta ca o cîrpa. Toata ziua am fost nelinistit. Nu stiam nimic din viata ei si iata. Scara era îngusta. Am gasit-o pe scara în nesimtire. (Familia acestuia locu ia într-un mic palat alaturi de hardughia noastra cu mansarda despre care se vorbea ca va fi darîmata pentru a i se asigura perspectiva. Înainte de a o ajunge. s-o lovit rau? ? Nu stiu. ? Dar de unde stii ceea ce cred? ? Purtarea dumitale mi-o spune.) Uluita de gestul meu brutal. dar n-au trecut nici zece minute si a venit înapoi. ce-o fi patit saracuta! Fir-ar a dracului de scara. sa nu-i iasa nimeni din voie. care se apara cu prea multa vigoare de o primej die prea mica. Toti o sa ne spargem capetele cu darapanatura asta. statea acolo ore întregi. s-au s-o ajut înfruntînd orice risc? Fara sa ma fi decis pentru una din aceste ipoteze m-am pomenit însfacînd-o în brate si urcînd scarile cu ea. Totusi respingerea ei brutala nu mi-a facut deloc sînge rau. alimentata de forta obstacolelor întâlnite în cale. biata fata. ? N-are nimic! Mai mult s-a speriat. de rusine. Am ramas buimacit în strada . au surîs vazînd scena. te rog. Semetia ei era o abilitate în vederea unui scop? Sau o simp la asprime a unei fete inocente. sparge-si-ar capu l proprietarul! Am lasat-o sa bombane în continuare si m-am strecurat afara. intrînd la Cecilia (asa o chema pe fiica proprietarului Chintescu). putin eter daca ai.. martori involuntari. Era plamadita din aluatul învingatorilor. ? Cu cît lupta e mai grea. Stai lînga ea pîna ce si-o veni în f ire! Sa nu te misti de acolo. prin urmare. gândeam. aia e pacoste. Pîna sa-l aduca. E urît ceea ce faci. am strigat din rasputeri: ? Domnisoara Dorino! Domnisoara Dorino! Croitoreasa a iesit speriata din odaia ei. întrebînd: ? Ce este? Ce s-a întâmplat? ? Domnisoarei Deleanu i-a venit rau. s-a întors brusc din drum si m-a apostrofat: ? Te rog nu ma urmari. nu scara. În orice caz aceasta intransigenta excesiva ma punea atîta pe gînduri. În sfîrsit. pândind cînd pleca de acasa. (Bineînteles n-am simtit nici o p lacere. Cîtiva trecatori. ? Eu n-am.

devenea. "La urma urmei cine e vinovat ca mi-ai iesit în cale si mi-ai tulburat sufletul de nu ma mai regasesc? O putere neînteleasa. Dar o voce interioara îmi sugera ca am pus bine problema si aceasta constatare ma copl esea de bucurie. vrînd. complicea me a. Tr udeam sa prind orice zgomot. Amîndoi aveam cunostinta de o fapta neîngaduita si taceam. ci exact ceea ce nu simteam.Ce-i drept pe mansardistii nostri cam greu sa-i întreaca cineva în rautati. ascunzînd-o. cu plicul nelipit. nimeni si nimic nu ne va mai desparti.. În definitiv. asta era lucrul de capetenie. cît de mic.. Prevedea m. de frica luminii? îndata ce taina se da pe fata. ca Mihaela mi-o va înapoia. Aha ? de minune! Mihaela se af la acum în camera ei si fara îndoiala citea scrisoarea. unui pas gre sit! sugera Iliuta. Din toata faptura mea încordata. ne reglementeaza viata dincolo de vointa noastra const ienta. Plicul nu mai era ac olo. Ceva înauntru! O scrisoare! Mi-a raspuns! Mihaela mi-a . de alaturi. muzelor. ? Ce o fi facînd dincolo? Îmi raspunde.. Dar nu era chi p. dezlantuind o a valansa de ironii: ? Contesa lesinata! tragedie în opt acte.. înca o jumatate de ora. Tacînd. iubita? S-o fi apucat sa-mi scrie? Va implor . inspiratia-o cît mai bine! Eram numai urechi. Fuga la cutia de scrisori." Fraze definitive. Nu pentru ca nu m-as fi priceput. m-a fulgerat teama. O jumatate de ceas ? Un ceas? Doua? Chi lo sa? Oricum. Nu scrisesem înca nici o scrisoare de dragoste. îsi p ierde fragezimea. Aceasta com plicitate ne apropia mai mult decît ar fi facut-o lucrurile pe fata. ca sa faca prostia de a ma denunta ca o sarutasem pe scari. Mihaela însa nu era plamadita din acelasi aluat. de toate zilele. Am revenit în camera si am asteptat. Si totusi mai era ceva în dezavantajul ei. Am pîndit aproape doua ceasuri pîna ce în sfîrsit am auzit-o deschizând usa si departîndu-s pe coridor. nu s-a mai întors. nu se putea sa n-o citeasca. cu litere de jar. am gasit un biletel cu cîteva cuvinte. Am aruncat scrisoarea în cutie. Îmi cade au în brate si fara poezia scrisorilor. dar o simtim cum pl uteste deasupra capetelor. Da. Se vede ca Mihaela îsi daduse la timp seama de asta. aveam impresia ca timpul îsi suspendase zborul ca în poezia lui Lamartine. în mers maru nt. dragostea vestejeste. Probabil plecase în oras sau coborîse la Cici. pentru a nu se tulbura cerul iubirii. Antenele mele mai lungi au înregistrat porunca înaint ea ta. ? Sa punem o inscriptie pe scara: aici a cazut contesa din cauza. Însa dupa doua minute am auzit-o facînd calea întoarsa. ? Sa nu plece cumva în oras. M-am furisat repede afara ca sa cercetez cutia de scrisori.Exista unele fapte pe care daca le dai în vileag sufera de pe urma lor mai degraba victima decît agresorul. Or. Seara. Iubitele mele din trecut nu-mi cerusera asa ceva. usa de alaturi se deschise. Fapta dumitale e incalificabila. devine ceva obisnuit. sigur.. Adevaru l e ca i-am scris Mihaelei nu ceea ce simteam. încît ai zice ca universul nu exista decît în functie de mine. fara voia ei. ce e dragostea decît o taina pe care o ascund îndragostitii si o poarta în umbra. pasii ei se departara pe coridor. . pe care nu o vedem. Am asteptat înca un sfert. functiona parca numai auzul. Aceasta forta a firii porunceste ca tu sa fii a mea si eu al tau. cînd am umblat la cutia cu scrisori (fiecare locatar avea cîte una). ridicase ravasul. chiar aveam certitudinea. Detineam un s ecret si împreuna trebuia sa-l pazim cu grija. Cînd si tu vei primi-o. Foarte bine! Se cade sa-i raspundem. ? Era bine cu ea în brate? ma întreba insinuant doctorul. Era si asta o tactica. Se va întoarce? Nu . Daca i-o trimiteam însa des chisa. vraja. a apucat pe drumul cel bun: îmi scrie. Vestea lesinului Mihaelei se raspîndi ca fulgerul în toata mansarda.. din camera ei. I-am raspuns asternînd opt pagini. motivînd gestul meu ca o fatali tate de care în orice caz nu poti fi raspunzator. usor. striga patetic Charlot. dar nu se ivise nevoia. Rita facea curat în odaia lui Charlot si auzeam cum scutura cearsafurile. nevrînd. Nici o semnatura! Nimic! Dar ce nevoie? ? Aha. În sfîrsit.

. . Si doar prevazusem event ualitatea. trasnet! Era chiar scrisoarea mea. Voiam totodata sa dau o satisfactie amorului propriu ranit. tot ceea c e voiam era. Or. les bons mots. cu plicul nelipit. Simteam binefacerea certitudinii si ma bucuram de ea. cu mine se petrecea acelasi lucru.. fara sa rasuflu macar. Mihaela.. Rationamentul ma împaca. ziua urmatoare. Am adaugat în final: "Stiu ca rni-o vei înapoia.. i-am scris alta tot asa de fierbinte si de prefacuta. Si ai sa citesti zilnic de acum înainte. ca re-mi produceau o voluptate smintita. de ce-as minti? Am simtit un junghi ascutit în cosul pieptului. pe Calea Victoriei în jos. Scriindu-i.. fara nici o deliberare. apoi am asteptat sa vad ce are sa se întâmple. în afara dragostei. i-am asternut Mihaelei o noua scrisoare: "Tu esti. dupa cum se vede. o tutuiam pretutindeni si cautam în-tr-adins frazele acestea. privind absent la vitrin e. oricît! Am sters deci ultima fraza într-asa chip sa n-o poata reface si am expediat plicul . Te simt cînd prezenta. sa îngenunchez pe aceasta fata mîndra. Mai bine s-o las sa creada ca f iece scrisoare va fi cea din urma si totusi. Sa-i scriu în fiecare zi! Mereu sîcîitor. A doua zi. ceea ce se petrece în sufletul meu." Uite o idee buna de pus în practica. a caru i înfaptuire o sustineam din rasputeri. Voiam. Pe a cincea tot a sa. Am mai spus-o: pîna acum nu dadusem nici o lupt a serioasa în cîmpul iubirii. M-a durut aceasta respingere. care-mi opunea muntii de împotrivire . Planul meu începea sa se clatine mult prea devreme. obsedant. în schimb am cerut un plic si hîrtie. parca mi le dicta o prezenta nevazuta si necunoscuta. armel e înca nefolosite din arsenalul meu. fara ocol. am intrat într-un debit sa cumpar tigari. Nu-i nimic. Într-un sfert de ora am acoperit cu slova marunta toate paginile pe care le aveam l a îndemâna. În sfîrsit. Era a patra." Îi spuneam pe nume. Aceasta constatare m-a nelinistit putin.. Asta e soarta scrisorilor mele. Mi -a înapoiat-o si pe aceasta. Eram într-adevar îndragostit? Nu. orice intimita ti si gînduri ? si astfel o simteam atît de aproape încît parea ca-i aud bataile inimii. aceea pe care o caut fara s-o gasesc? Aceea pe care o astepti si nu vine? Aceea careia îi scriu si nu-mi raspunde? Mi se pare ca te vad în toate f emeile si nu te aflu în nici una. Puteam sa-i spun. ani. mai ales. frazele. Daca uneori te prind de mina. sa se pomeneasca me reu cu alta noua. Numai un sentiment puternic atîta functiu nile cerebrale si le pune într-o stare de supraexcitatie ca sa produca mai mult de cît pot da ele în chip normal. as înarma-o eu însumi ca sa se apere. dispretuitoare (cum n-am întîlnit alta). iar eu numai stenografiam. pentru ca e opera ta. pe o banca. tot ce-mi trecea prin minte.. daca nu vii sa-mi iei mîinile si sa descoperi în ochii mei marea dragoste pe care mi-ai sadit-o si pe care nu poti s-o sfarîmi orice ai face. apoi. Seara. luni. Voiam sa-mi verific. faptura ta se topeste ca un fulg de zapada . suprimam departarea reala dint re noi. Ideile. chiar doua. secole (am taiat cu vîntul "secole"). În tot cazul o citise. ca filigra na. pentru întîia oara. În afara ca i-as rapi farmecul n eprevazutului. Si asta timp de o luna. care s-a transformat pe urma într-o ciuda amestecata cu necaz. cînd plecata ? totusi mereu a ctuala. nu a mea. Îmi ajunge so citesti. înda ratnica. deslusindu-se pe albul hîrtiei. De asta sînt sigur. Am luat-o în nestire. Parca era un facut. Dupa aceea am luat-o spre Cismigiu si acolo. Scrisoarea mi-a venit înapoi. descurajarea scotea coltii . N-am cum parat nici o tigara. Am plecat în oras cu sufletul pustiu. P arca descifram amprentele degetelor ei. hotarît ? nu! Totul se reducea la un plan de seductie conceput la rece. Mi-o trimisese îndarat. Asa cum te simti dupa o înfrîngere sau o sperant a naruita. Era tot asa. asa cum traiesc.raspuns! Draga de ea! Dar. Poate adaugase undeva pe marginea hîrt iei vreo fraza? Nimic. într-atît ieseau de limpezi si legate de acea logica interioara care e pecetea unei lucrari bine gîndi te. i-am trimis scrisoarea. Cu o regularitate de ceasornic! Ca un ritm de rotatie cosmic! Numai ca ea nu trebuie sa se astepte la asa ceva.

Nu se întîm-plase nimic. Numai o singura ora. ia vino încoace. ? Ce tot faci de nu te mai vezi? m-a apostrofat într-o zi Charlot. Bucuria îmi pricinui o energie coplesitoare. Nu ma mai gîndeam la pla nul meu. si sa le înapoieze. Restul nu mai prezenta int eres. Pîna unde va merge îndaratnicia ei? M-a cuprins o ciuda care îmi rascolea fiinta pîna la nebunie. Ce zici daca am aranja ceva? Ochii lui Charlot sclipira fosforescent: ? Cînd? ? Asta-seara! . Ea nu stia decît una si buna: sa-mi înapoieze la infinit ravasele.. Si chiar pe a 50-a. mai. ? Ma prepar pentru primul doctorat. apoi mi-a aruncat o privire de mila. doar una. vom scrie pe a 26-a! Acela si destin: Ce importanta are? Vom expedia pe cea urmatoare. singurul meu scop era ca aceasta fata sa retina o scrisoare de-a mea. M-am luat dupa el. Charlot? Crezi ca e mai bine sa citesc în ajunul examenului. Nu-i nimic! La fel a saptea si a opta. nici nu era vinovata. cu slova marunta si deasa. Hotarît. A sasea scrisoare avu aceeasi soarta. a zarit pamîntul visului sau. Toata ziua am dat tîrcoale cutiei de scrisori ca sa vad daca Mihaela n -a respins-o. cînd si scrisoarea urmatoare fu retinuta. N-am iertat-o multa vreme din cauza acestei întîrzieri de care. eram pe drumul cel bun. M-am temut ca nu cumva vreo împiedicare fortuita sau un accident sa fi zadarnicit restituirea. asa cum m-am bucurat eu de întîia mea biruinta. dupa îngrozitoarea calatorie în necunoscut. parca-i facusem un rau cu asta. Nu mi-a restituit nici caietul. ca de obicei. bineînteles. N-am avut rab dare sa revad ceea ce scrisesem. pentru ca alt fel as fi explodat în milioane de bucati. ma rog? Pîna cînd? Ajunsesem la a 15-a scrisoare respinsa si totodata la capatul rabdarii. Nu m-am dat învins. cum as fi rasuflat din strafundul plamînilor. Nu cred sa se fi bucurat nici Columb cînd. decît o fata ca Mihaela. Ce i-oi fi scris acolo. L-am întrebat: ? De ce. n-as fi banuit asemenea rez istenta! Iubea pe altcineva? Avea vreo legatura pe care n-o cunosteam înca? A începu t sa ma framînte îndoiala. nu ? în ruptul capului! Înainte! Mereu înainte! Perseverenta pîna în pînzele al Înca zece scrisori avura aceeasi soarta. Ah. Le-a retinut si pe aceste a. Drace cocosat. S-a uitat surprins la mine ca la o dihanie. ? Nu se aproba! ? Vino. monstrul cu chip de om. a rostit ca o sentinta: ? Te-am pierdut! S-a departat pufnind. Fusese în sfîrsit retinuta de monstrul cu luceferi. ? Charlot.. nu voia.. care se cerea cheltuita. pe apucate? M-a privit înca o data. Si afara de asta stiu sa aste pt. nelinistea. cu un gest larg de actor. nici cele cinci minute cît îmi cerea recitirea. pentru ca nu ma înduram s-o las pe Mihaela sa ast epte. nu face pe nebunul. Stiu însa ca am umplut aproape douazeci de pagini într-o ora. Ca s-o risipesc n-am gasit ceva mai bun de facut decît asternînd un caiet întreg. Din cauza acestei nelinisti nici n-am gustat bucuria victoriei care capata certi tudine abia a doua zi. a suta scrisoare! Si asa mai departe: la infinit! N-a mai fost nevoie! Minunea s-a întîmplat: a 3l-a scrisoare nu se mai întoarse. Dar hotarîrea de a persevera m-a împiedicat sa ca pitulez.. nu putea sa întel eaga.. Mer geam înainte. Ce are a face? N-avea decît sa iubeasca pe oricare Fat-Frumos din lume. Pîna cînd. la Mihaela. În materie de dragoste perseverenta e o arma care nu da gres. apoi. tot înainte! A noua si a zecea! Ei. Se vede ca erau mai lesne de supus furtunile oceanului. în fierbinteala mea smintita? Nu-mi aduc aminte nici o iota. Frica însa nu ceda. Dar ea abia dupa doua ore cerceta coresp ondenta. la dragoste. la drept vo rbind. la nimic. Am aruncat caietul în cutie si m -am asternut pe asteptare. Mie trebuia sa-mi raspund a. drace. Sa dau îndarat? Nici gînd! Voi persevera pîna în pînzele albe si tot voi izbuti. Sau macar sa-mi retina o scrisoare. M-as fi simtit cel mai fer icit om de pe lume! Dar Mihaela. N -avea decît sa fie logodita cu toti printii mostenitori. Sa le citea sca. Atît si nimic mai mult. Atunci mi-a scaparat prin minte sa-i trimit îndara t toate scrisorile pe care ea mi le refuzase atîta timp.

În revarsatul zorilor ne-am întors acasa ametiti de bautura si frînti de oboseala. ? Si ea îl însala în fiecare zi si-i jura în fiecare noapte.. am masina mea. exclama Charlot mîndru. replica Iliuta. daca ne duceam în centru. ? Da. sa ma ierti daca am o slabiciune ca tot omul. auziti voi. proprietar. ? Vedeti. unsuros si negru. stiti ca am facut o cucerire formidabila? ? Taci.. exuberant.. exclama Iliuta. Vineri. baieti. la Berbec. se face! A evacuat pur si simplu clientii trecîndu-i la o alta masa. ? Îmi dai voie sa ma prezint. apoi înca una si tot asa. în fiecare seara o pune sa jure ca n u l-a înselat. Un afis. gugustiucule. pîna la miezul noptii.. a nunta: "În fiecare seara debuteaza primadona Mita Dragan". ? Sa fiu al închinatului. Daca mai zici una. sînt sofer. Nu stiu de "ce-mi placeau atîta cîrciumile periferice care duhneau de rachiu. sim patic. ungur de origi ne. mai în fund. Am tresarit ca fript gîndindu-ma la nesocotinta pe care o facusem fara vrere pomeni nd de contesa. E vorba de una autentica. lucratori. ? Da-i drumul! Cine e individa? întreaba Charlot cu indiferenta. ? Contesa noastra? facu Iliuta. Bautura ne încinsese. ? Se aproba! Iliuta mai zise o doina.. Cînd ispravi. e asa de gelos ungurul ca. va plimb pîna la Otopeni. pîna la Ploiesti va duc si va aduc. într-o dispozitie de plenitudine cum nu mai fusesem de mult a vreme. pe o scena mica si scunda era instalata orchestra. d e rîndul asta cu soferul. ? E vorba de o fata cum nu se mai afla în sistemul solar. Face. . ? Nu aceea. S-a tinut de vorba: ne-a dus într-adevar la Ploiesti. facu Charlot cu dezgust. oricum. în limbajul nostru însemna: cine plateste?) ? Ce-ti pasa? Eu! i-am raspuns. aproape de Cimitirul Sf . sa fiu al dracului. Cînd taraful se afla în pauza. rast urnînd pe gît un pahar cu vin.. Acolo alt chef.. ? Sa fii dumneata sanatos. baieti de pravalie. Asa ca a m plecat tustrei. ici. Le-am turnat la repezeala o poveste pe care de fapt o auzisem de la altcineva.. izbucni în apl auze. altii mai iuti de picior ne-o luara înainte. le-am spus. Un vlajgan de la o masa vecina. care ave a o cîntareata grasa si îndesata. nu mai spune! exclama Iliuta. La el decorul n-avea nici o însemnatate. toate sînt o apa si-un pamînt. ? Închipuiti-va. Iliuta scoase capul pe usa: ? Mi se pare ca miroase a chef! ? Mai. Gleber. sotia directorului unei întreprinderi industriale. de asemenea.În clipa aceea. Înauntru toate mesele erau întesate de ceferisti. Am mas ina in strada. prada unui avînt nesabuit. ? Fratilor. ? Mai. rîzînd cu hoho e. iar noi neam asezat victoriosi. Cha rlot însa nu tinea seama de asta. Am ochit o masa. principal ul era bautura. pe Grivita. Eram vesel. Chelnerul ne ghici gîndul. nu era acasa. înfipt în vazul tuturor. gîndindu-se la Mihaela.. "Bolta verde" unde am poposit parea un local mizerabil dar. ? Ma înscriu cu brio! Doctorul nu venise înca de la clinica. ni se facea cinstea asta? În apropierea noastra. are un vin care te scoala din boala si te baga în groapa. ? Da-le încolo de muieri. pre legea mea. se ridica în picioare: ? Domnule Frunzanescu.. cu ochii bulbucati. ai un nas de copoi. c u o frantuzoaica. nu sînt va sa zica fitecine. Ascultati. da. încît se facu în local o liniste ca de cimitir. ? Mai. Din pacate. care ne convenea. o contesa. Charlot cunostea un local. ? Cine-i cu aprovizionarea? (asta. toata lu mea aceea pestrita de mici slujbasi. muncitori si oameni fara capatîi. Iliuta lua o frunza si-i zise cum stia el o doina de pe valea Oltului.

draga de ea! Cît ma iubea! Si cum îsi daduse în vileag sentimente le. si mie apa la moara: o faceam sa sujere din cauza mea. Se întoarse si de asta-data cu mîna goala. care ne-a apartinut o data. ceva ma împiedica.. visuri.. fara sa gaseasca nimic de mîncare. Poate îsi dadea seama ca facea drumul degeaba fiindca nu ma auzise trecînd pe culoar ca sa duc scrisoarea. Ar fi însemnat o totala lipsa de amor propriu din partea mea. Ascultam cum umbla pri n odaie. iar eu sa-mi calc în picioare oric e urma de mîndrie? Supararea mea n-a izvorît din simtire. sa mai încerce o data. neavînd încotro. îsi pierdea cumpatul chiar de la cea dintîi piedica întîlnita în drum? Am vrut sa-i trimit din nou scrisoarea. dupa care m-au lasat în pace. Dupa o jumatate de ora. în sfîrsit. Am avut o satisfactie diabolica... În fine. cu pasii lui greoi si masurati... "Eu îi dau totul.. Era o suparare voita. Numai lipsa unui obiect ori a unei fiinte. Gîndeam în sinea mea: ? Na. numai dupa un sir de rationamente cît se poate de logice. He-he. aveam dreptate! Era suparata pe mine. Gleber pleca cel dintîi. Asadar. ca de obicei. Ce? Adica ea sa aiba toate capriciile din lume. Mai bine de o ora s-au framîntat încoace si încolo. mai fa ceam oare o descoperire atît de importanta? As fi putut sa cobor din pat si sa-i torn la repezeala scrisoarea cuvenita. unde le aruncam regulat firimituri de pîine. se întorceau iar batînd cu aripile în geam. Se plimbau nervosi pe bordura ferestrei. pe la noua. M-am razgîndit. de asemenea. dar o nadejde absurda o îndemna sa mai caute. dorinte. dar nu se îndur au sa plece cu. Dar n u. îmi venise. trîntind orice gasea. În cele din urma. Obisnuisem o pereche de porumbei sa vina la fereastra me a. am înregistrat aud itiv toata activitatea matinala a mansardei. cum si glasul strident al Dorin ei. He-he! asa te vreau. porumbita mea pleca din nou sa cerceteze cutia de scrisori. îmi veni în minte o întîmplare petrecuta mai demult la tara. cu picatura. de rîndul asta s-a întors cu mîna goala! Prin asociatie. Îmi istovesc materia cenusie si bunatate de timp scriindu-i în fie . nedesfac uta. ce bine îmi parea. Ei da. la sapte. Ah. îmi sunara în urechi. Suparata pentru ca o zi. deoarece dupa cîteva minute pasii ei facura cale a întoarsa. care lua proportii neasteptate. numai o zi. Ce fel. Dupa un tim p. exclama: ? Azi nu e în toane bune domnisoara.Ma chinuiam sa adorm învîrtindu-ma cînd pe o parte.. probabil ca sa-mi dea de veste ca uitasem. dar somnul nu s e lipea de mine. ne pune la lumina adevaratul pret. se duse iarasi. sa-i trezeasca nadejdi. A uzeam. caci în cazul acesta s-ar fi dezlantuit spont an înca în clipa cînd dadusem peste scrisoarea refuzata. Apoi. nu-i scrisesem. gaseam ca procedeul meu era absolut necesar. Timpul curgea anevoie.. Dupa o saptamîna-doua controlam cu c easul daca matinalii mei oaspeti ma vizitau exact la aceeasi ora. gusile goale. Pleca la facultate sau se ducea sa cerceteze cutia de scrisori? Da. cînd pe cealalta. de asta data deschisa. Pe de alta parte. parca aveau si ei un ceas potrivit dupa al meu. fetito! Dumnezeule. cu cosnita de la piata. strabatînd coridor ul. îmi paraliza vointa: "Las-o sa se perpeleasca putin pe jeratic! Are sa-i fie de învatatura". Asa e. Într-o zi. asa de exact. grabita. iar usa odaii vecine se închise cu zgomot. într-una din vacantele mele scolare. s-o alimenteze necontenit cu gîndurile mele. Cu Mihaela se întîmpla la fel. Ele îi polarizau toat e gîndurilc în jurul meu.. ca întotdeauna. le-am pus portia cu venita de pîine. asa cum procedase m la început. Fara vrere. Stupefactie! M-am pomenit cu scrisoarea înapoi. si iarasi reveni fara nici un rezultat. actorul. lenevind în pat. scrisorile mele ajunsesera pentru ea o hrana sufleteasca de care nu se mai putea lipsi atît de lesne. faceau sa-i umple viata de mine. asa de bine! Binecuvînta m gîndul care ma îndemnase sa-mi petrec noaptea la chef. O chema pe Rita si o certa aspru (probabil fara nic i un motiv) pentru ca servitoarea iesind afara. gîngurind mirati. Daca nu se întîmpla asa. care se întoarse dupa o ora. pentru ca dadea lo c unei verificari a propriilor ei sentimente. pe Rita dere-ticînd prin odai. se duses e dupa corespondenta fara îndoiala. pasii marunti ai Mihaelei. sora Mihaelei. I-am scris abia a doua zi. a m neglijat sa le pun portia obisnuita. zburau pe aproape în vazduh. Dupa ea veni la rînd Virgil.. Ei venira.

iarna ca si vara. asa ca mi-am irosit timpul deg eaba. decît un gest demonstrativ. Seara m-a luat Charlot la teatru. dar cred ca nu mi-a raspuns. ca dupa un vis frumos. o stîrpitura de om. cu palaria pe cap. a fost sa ma asez la masa de scri s. care nu era. Si asa..care zi: ea nici nu se osteneste macar sa-mi raspunda. A m salutat-o. A doua zi. în fata: "Ce crezi tu. Ma obseda într-atît criza de timp. Parea foarte încurcata. pe scari de matase. si tot ea face pe bosumfl ata daca îmi îngadui un ragaz? Nu-i mai scriu o iota. Plecarea ei. Biata slujnica speriata o rupse la fuga fara a mai cere vreo lamurire. Pacat! N-am putut sa fiu atent. încît am economisit chiar secunda de care aveam ne voie pentru a-mi scoate palaria. aproape fugind. opt pagini. Gestul ei caraghios îmi stîrni rîsul si odata cu rîsul se duse pe copca si îndîrjirea mea. uite asa! Sa se duca la toti d racii! Putin îmi pasa! Pacat de atîta osteneala!" Eram asa de înfuriat ca tare as fi avut pofta sa dau buzna în camera ei. în fond. dar nu s-a întors. ab ia se zarea dinapoia catedrei. de ce-mi fac atîta sînge rau pentru un lucru de nimic?" Am iesit în oras ceva mai bine dispus. de altfel. Îi curgea nasul în permanenta. Dar cînd începea s a vorbeasca (avea si o voce pitigaiata!) devenea altul. Era. (Daca as fi fost sing ur. uite ce meriti!" Si pe loc am rupt scrisoarea în doua. plecam mai devreme. Cînd a trecut pe lînga mine. ca de ciuma. Profesorul. Aveam un curs de drept roman si-mi placea. "Sa poftesti acum sa-ti mai scriu alta!" Am luat jumatatile si prefacîndu-le în bucati mici le-am împrastiat de-a valma în toata o daia. prostuto. pe cînd eram înca în pat. faptura lui se marea pe nesimtite. dar el a staruit mult. ci o arta care urca la creier. dreptul r oman încete sa mai fie o disciplina arida de care fugeau mai toti studentii. s-o zgîltîi de umeri si sa-i arunc dispretuitor. dupa ce ne cerea scuze pentru asta. m-am prefacut ca n-o vad. Astfel. Cînd a ispravit. i-am scris Mihaelei. La ce bun sa-i mai dau buna ziua cînd ea nici nu catadixea sa -mi raspunda la salut? Asadar. "La urma urmei. si în timpul prelegerii statea cu caci ula pe cap." Dupa aceasta isprava am plecat la facultate. A trecut furioasa pe lînga mine. tot acasa. iubito? o amenintam imaginar. M-am uitat lung în urma. afara de o singura data cînd mi-a parut asa de t rasa la fata si urîta. avea guturai de cînd îl st iam. m-am frecat la ochi cu necaz. Dupa-amiaza. Iesea parca din proptiai piele. I-as fi scris si mai mult daca nu ma dobora oboseala .. lua proportiile unui urias care ne s tapînea cu forta verbului sau sclipitor. uitam de noi si ascultam o s imfonie de cuvinte rnai fermecatoare decît muzica beethoveniana. fara sa rasuflu.) Primul lucru pe care l-am facut intrînd în camera. Am adormit îmbracat. dar prea scu rt. nici n-am mai zarit-o. ar fi vrut sa se întoa rca din drum (a avut o ezitare). ca sa-mi pierd vremea ca un natîng ticluind scrisori de dragoste fara nici o noima. Nu prea aveam pofta." Am mai întîlnit-o si alta data. ma îndîrji si mai mult. hai la cursui de istoria doctr inelor economice. Uitam de el. Ab ia asteptam sa se termine spectacolul ca sa ma întorc acasa. Nu ne cunosteam înca bine si eram în dezacor . iata-ne suparati unul pe altul. "Cel putin sa dau de lucru toantei de Rita. Cîteva saptamîni am frecventat cu re gularitate cursurile de la doctorat si în acest timp n-am mai asternut un rînd vecine i mele. mult o sa ma joci tontoroiul? Nu ti se pare ca ai întrecut masura? Mai vezi de altul!" Tocmai atunci a venit Rita sa faca curat prin odaie. si s-a închis în camera ei. Mereu se ferea de curent. Îmi parea rau ca mai bine de doua luni de zile neglijasem îndatoririle mele de student. cursul cel mai populat. n-am dus scrisoarea la cutie pentru ca draga mea vecina a gasit cu cale sa plece dis-de-dimineata. Aceasta prelegere m-a potopit de remuscari. Ei bine. "Nesuferita! Nu stie sa se stapîneasca. Vrajitorul cu gura de aur plecase strîn-gînd grijuliu fularul în jurul gîtului si înde sîndu-si caciula pe capul plesuv. ? Iesi afara! m-am ratoit la ea. "Asa te porti. încît am schitat fara sa vreau un gest de neplacuta surpriza. De altfel.

dupa o mica întîrziere iat-o pe Dolly apropiindu-se zgomotos. scolarul mamei silitor. Vino la mine. Prins în itele acestui gînd. ea). De fapt chiar asta urmaream. Daca ma iubeste. cine stie? Pacat ca nu era pe gustul meu. în schimb. dispretuitoare.. daca Mihaela nu-i acasa si-mi zadarniceste p lanul? Asa ca a doua zi am pîndit cu grija toate zgomotele care veneau din odaia e i. fara reticente feminine. am luat-o agale pe Calea Victoriei. ? Dar tu ce faci? am întrebat-o ca sa schimb vorba. Uite. Cîteva zile mai târziu am întîlnit-o întîmplator la univer ate. Are sa sufere toate chinurile geloziei si ma va urî mai mult decît m-a urît pîna a cum. oricînd o aveam la îndemîna. Iar eu. Am deschis usa si am întîm-pinat-o pe coridor strigînd asa ca sa auda si Miha ela de alaturi: ? Buna scumpo. puteam sa mizez pe orice ca-i va face rivalei sînge rau cu nemiluita. am mintit-o fara a ma sinchisi de porecla ce-mi dadus e. Am avut noroc. o idee: sa m-apuc sa-i fac culte lui Cici. la Very-Dry. Era cu Cici. Poate ca ma placea. cînd ne mai vedem? Cîteodata îmi lipsesti mult. dar ea ma ura îngrozitor. director la Generala. Daca nu gasesti Mott. mi-a venit o pofta subita de sampanie. pe la cinci dupa-amiaza. pe nepusa masa. Vezi sa fie Mott 1900. Monstrule. voi binecuvînta ura ei înversunata care nu-i decît ceal alta fata a iubirii. ? Nu vorbi asa tare ca se aude. dupa cum îi era o biceiul. În fine. si nam bagat de seama daca mi-a raspuns sau nu la salut. Monstrule? Pe unde umbli de nu te mai vezi? ? Ma prepar pentru examene.. s i cadouri. dupa cum am mai spus.d. am renuntat la ideea de a face curte fetei proprietarului cu toate c a era mai indicata decît Dolly. tot ce facea era în plin prezent. care se uita la mine într-un fel ciudat. nebun de bucurie. saracutul! izbucn i ea într-un rîs zgomotos. s-a pus cu burta pe carte. ma parole! ? Te cred. Afara de asta era mai frumoasa decît Cici si în plus avea o ingenuitate rara. ? Atunci. Mi-a promis ca-mi cumpara o vila în parcul Fiiipescu... miine. Asculta. fata proprietarului. ? Ei si? Ce-mi pasa mie de astia? Da-i încolo de netoti. numai ca sa crape de ciuda Mihaela. încît pietonii întorceau capul dupa no i. gesticula si rîdea provocator. Simteam asta numai dupa cum se uita la mine. Moare dupa mine. direct si simplu. n-o sa mor fata mare! Dolly vorbea tare. Cînd am auzit-o pomenind de idiot î-am facut repede vînt în odaie. Stii. ? Aici nu se poate! Mai bine mergem la "Femina". lasa-ma. stii ca m-am logodit? ? Ei bravo! Felicitarile mele! Cu cine? ? Un idiot. auzi. Monstrule. abia am scapat de idiotul meu. La cei 20 de ani ai ei avea. ? Încotro... Ma asteapta idiotul meu. Ei si? Atîta paguba! Mi-a ras puns. Din o chii ei tîsneau sageti otravite. Uf. ? Acum nu pot. Adica eu o uram putin (sau mai degraba nici nu-mi pasa de. De data asta n-am avut încotro: trebuia s-o salut din cauza lui Cici. În ea fremata o bucurie frenetica de viata. gasesti? a surîs magulita. I-am atras atentia: fara rezultat. mi-a facut o curte nebuna. am o croitoreasa tâmpita. Mai mult: ne uram. altfel. Pîna una alta. nu-ti mai spun! ? Si tie nu-ti place? ? Nu-i genul meu. Ce eleganta esti! ? Da. ? Uite. Numai de un singur lucru ma temeam. sa-i arat Mihaelei ca nu ma mai preocupa persoana e i de vreme ce am ajuns s-o schimb cu alta. ? Monstrule. Apropo. În dreptul Teatrului National m-a oprit Dolly. Asa. ? Of. Însa cu Dolly mergea repede treaba. nu-mi place de loc cuna îmi vine taiorul asta. de ce ai întârziat? ? Uf. asa. . acum. cu atît mai rau pentru dînsa. mi-e dor de un chef la catarama. un cimitir de iubiti. Oricum. n-a plecat nicaieri. Numai o sticla.. Ea mi-a aruncat o privire mîndra. cu o explozie de veselie. Cici. Debitînd acestea se dezbraca de tot într-o clipita. ? Strasnic cadou de nunta! Face sa te mariti cu el..

si nu ma repezisem s-o cuprind în brate. oparita. Nu întelegeam sa darîm din cauza unei prostii. o simteam foarte aproape pentru ca detinea ceva de la mine . suspendata în aer. iar alaturi. nu . În tot cazul. îsi acoperi goliciunea cu rochia. Zarind-o. am avut din prima clipa o tresarire de nep lacere. O cucerisem prin lupta. (voiam sa spun de cocota. Parca as fi vrut sa nu vina.. scumpa mea vecina se crede obligata sa-si dea în petic. Mihaela va crapa de ciuda stiind ca la mine se afla o fata care n-a venit pentru a-i citi poemele homerice. dar m-am oprit la vreme) .. Atunci de ce o adusesem pe Dolly? Pentru ca. cronologic. dar gasisem în acel capriciu al ei un pretext de cearta). ? De ce te superi? am întrebat-o formal. aveam un scop precis: acela de a stîrni gelozia Mihaelei. calcînd în picioare o prietenie amoroasa. a tîsnit pe usa. Pentru întîia data am simtit o apasare care ma nelinistea. am reluat fara convingere. Dolly. Nici una nu lipsea. cînd ceru sa-i aduc sampanie (în de finitiv cel mai simplu lucru era sa-i fac pe plac. Dolly. vreau sampanie! Între închipuire si realitate se ivesc goluri care trebuie umplute pe loc. Atunci fapta ramîne neîmpli nita. o avalansa a tutur . era libera. tot ceea ce cladisem cu atîta truda. Uneori însa se deschide o adevarata prapastie si n-ai cum s-o umpli. in vecina tatea Mihaelei. Adica. la cîtiva p asi de noi. ? Nu se pricepe la asa ceva. i-am raspuns voit insolent: ? Te rog slabeste-ma cu pretentiile astea stupide. de ce ma mint? Hotarîsem mintal sa plecam altundeva.. în închipuirea mea. ? E o prostie ce faci. se conturau simplu: Dolly va veni si voi pe trece cu ea cîteva ore agreabile. În definitiv ce ti-am facut? Ea continua sa se îmbrace din ce în ce mai nervoasa. lipsita de farmec si feminitate. Am adaugat pe acelasi ton: ? Astea. Cînd am invitat-o pe Dolly la mine. Am recitit din simpla curiozitate. Mai întîi se dusese pe c opca dispozitia. orice. tînguirile dorului neîmplinit. începu sa se îmbrace febril fara sa scoata un cuvînt. Înainte de a fi gata. ? Atunci du-te tu. nu voiam s-o pierd. Acest ceva se limpezi mai bine odata cu scurgerea timpului. numeroase pa saje din scrisorile mele. sa înceapa alta dragoste. apoi cu interes tot mai cres-cînd. necajindu-se ca nu nimerea sa-s i încheie copcile. mi-am spus. Însa nu de asta era vorba. ma oprea par ca ceva. Dumnezeule. e adevarat ? venise. Acum îmi înapoiase totul. M-am trîntit pe pat. În orice caz trebuia sa ma cotorosese de ea cît mai repede. in stinctiv. în fine. în închipuire. prosteste de as pru. fara a vedea detali ile care de multe ori sînt mai importante decît principalul. trebuia s-o pierd tot prin lupta. sînt toane de.? Moase-ta! De ce în alta parte? Aici! Haide. Lucrurile. eu le scrisesem? Fusesem în stare sa astern pe hîrtie frazele acelea de foc? Ceva de necrezut! Erau chemarile înaripate ale iubi rii. Ea ma privi nedumerita. am gasit în cutie toate scrisorile pe care le trimisesem Mihaelei. gîndeam ca voi putea duce pîna la sfîrsit fapta. Musafira îmi paru brusc vulgara. Ajuns în camera o grija ma invada subit. stii. preferase sa fuga decît sa plînga în fata mea. Stiam de altfel ca nu reusea niciodata sa-mi stîrneasca reverii erotice. Aici. fara o vorba si graba ei mi-am explicat-o pri n faptul ca. în alta parte. îmi taia orice avînt. ma stînjenea. Dar nu prevazus em opozitia neasteptata a constiintei. Seara. trimite pe toanta de Rita sa cumpere . Nu. în linii mari. dealtfel neconsumate.. Faptul ca Mihaela se afla dincolo. descatusata. constituia pentru mine ceva inhibitori u. Mai exact. cautînd în ochii mei explicatia unei atari comportari si. ? Hm. simtind c-o podidesc lacrimile. cum avea obiceiul. cu constiinta grea ca ma purtasem prea aspru. Daca-i adevarat? Daca Mihaela nu mai tine la mine? Daca si-a dat seama ca are de-a face cu un flusturatic care aduce feme i la el acasa si îl dispretuieste? Cît timp scrisorile se aflau în pastrarea ei tot mai era o nadejde ca lucrurile se vo r îndrepta. o strîngere de inima. Nu întelegi. De aceea. Închipuirea tese simplist. putea sa faca ce voia. strigatele deznadejdii. n-o puteam accepta. legate c u o panglica si rînduite cu grija. Se dezbracas e repede.

în Prostul. cu atîta convingere si si nceritate? "Mi se pare ? spuneam ? ca deocamdata nu iubesc. ma treceau fiori de voluptate si-mi spuneam: "Îl voi trai vreodata?" Ce naivitate! Iata. pline de adevar. ca o moarta. singura fericire". pe cînd ma întorceam din oras. Vorbindu-i. Mi rarea mirarilor: în loc sa reactioneze violent. nu facu macar un gest de împotrivire . E pentru mine o fericire fara s eaman. cei drept. îl traisem. fara sa ma gîndesc ca în clipa aceea ar fi putut ci neva sa urce sau sa coboare scarile si sa ne surprinda. mi-a fost frica sa nu se prabuseasca fara suflare. o fixam lacom. am întîlnit-o pe Mihaela pe scara. cîteva replici subtile. O sarutasem cu voi a ei si asta însemna capitularea. Nu putea sa-mi suporte priviri le.. cu opintiri. si de rîndul acesta o clipa de ameteala si se sprijini de balustrada.or elementelor dragostei. buimacita înca de neasteptata întîm plare. anexînd-o. A încercat sa ma ocoleasca (parc a se temea sa nu i se întîmple acelasi lucru) si chiar o lua înapoi. din alta planeta. poimîine. Stelele îs i pierdusera stralucirea. actor mare. decît iubirea!" Gasisem o expli catie de moment pe care viitorul avea s-o infirme curînd. Pîna aici fusese urcusul: greu. plin de truda. As zice ca totul nu parea sa fie decît rezultatul unei stari anormale. Jus tus. Asadar... anevoios. lasînd-o acolo. Ma îndragostisem de Mihaela? Greu de crezut! Recunosteam însa ca macar atunci cînd îi scri am o iubeam cu adevarat. Era opera altcuiva din mine.. În sarutarea aceea am descoperit o tara noua. dar nici ochii nu mai erau parca ai ei. Mihaela se pa rasi toata în voia mea. Dar îs i veni repede în fire. sfîrs ita! Si mîine. Intuind slabiciunea care o cuprinsese. nu mai pot trai asa. se întîmplase si minunea minunilor: cucerisem pe Mihaela. De multe ori. piesa lui Fulda. apro ape de locul unde o sarutasem cu doua luni înainte. dictator. cînd îmi imaginam momentul acesta. numai dupa trei luni de zile. un an? Atunci as fi iubit-o. fericirea. iar vocea mea avea un tremur ciudat. ale marii dragoste. cu glas strain. asta fusese totul? De ce se topise asa de repede rezistenta Mihaelei? De ce nu ma înfruntase mai mult? De ce nu ma chinuise înca o luna. Dragostea îsi va fi trait viata. poate! Dar ea. Avu. îsi acoperise fata.. "Nu stiu daca atunci mi-ar mai placea!" . va fi a mea si totul se va îneca în obisnuinta. Asadar. Se facuse palida. Prea tîrziu! O prin sesem de mîna si o tineam pe loc. Cine-mi dictase toate astea? Cum se nascusera sub condei? Caci nu le recunosteam ca fiind ale mele. ? De ce mi-ai trimis scrisorile înapoi? am întrebat-o aspru. doua. De aici se deschidea luminisul. în reveriile mele. Am fugit pe scari în jos ca un hot. curînd! V Într-o dupa-amiaza. Nu scoase nici un cuvînt. si acum ma simteam coplesit de tristete. cu mîna cealalta libera. Întelegi. obstacole. asa cum ma asteptam. îmi cazuse în brate. Abia atunci ma napadi teama de a nu ne surprinde cinev a. Numai în ochi i-am surprins o licarire ciudata. am muiat glasul si i-am soptit cald si co nvingator: ? Nu simti cît te iubesc de mult? Fara a mai astepta raspunsul ei. paradisul.. Eroul. Ea se smuci sa scape: ? Lasa-ma! ? Nu te las pîna nu-mi dai o explicatie. Sînt. neverosimila. Mihaela. Cînd i-am dat drumul. drept în ochi. pe care. i-am rasturnat capul si mi-am lipit lacom buzele de gura ei. I-am spus aceste cuvinte greu. care nu iesise înca la iveala? Nu stiu. "Dar nu încerci niciodata sa ajungi ceea ce visezi?" îl descoase ea. minunata. Dar pusesem piciorul pe culme. m-am simtit stapînul universului. primejdii. Dar cum e ou putinta sa se transpuna cineva prin efectul vointei. într-o stare sufleteasca straina de simtirea lui. povesteste unei prietene: "Îmi place sa ma visez rege.

dar pe care nici nu poti sa-l împiedici. constrînsa. Am întîrziat într-adins un sfert de ora ca s-o gasesc pe Mihaela asteptîndu-ma. Nu era acasa. în dreptul Bu fetului. La ora fixata ma aflam la locul întîlnirii. dar cu celelalte fete nu mi-au trecut deloc prin minte asemenea gîn duri. îi spuse cu voce tare: ? Domnisoara Deleanu e plecata în provincie si se întoarce mîine seara. Apoi ofensiva de rigoare si inevita bila cadere a gingasei cetati". mi-am spus. ma ocolea? îi era teama sa-mi întîlneasca privirile? în a mai lupta cu ea? Tot nu-si dadea seama ca se ispravise cu împotrivirea ei? Îi dadeam întîlniri peste întîlniri. m inimum doua ore. La ce bun? Ce nevoie mai era acum de poezie? Am aruncat biletul în cutie si. Probabil pentru ca nu le dadeam nici o importanta. Ea avea dreptul sa se considere în proprii ei ochi (ca si în tr-ai mei. cum accepti ceva impus dinafara. cînd o sarutasem. ca re s-o puna la adapostul mustrarilor de cuget. Si i-am scris ca o astept în seara aceea la Sosea. Ce se întîmplase? Se ferea de mine. Nu-i nimic. obisnuinta. (Era o satisfactie în plus. M-as fi bucurat mult daca venea. Nu se mai putea apara în fata constiintei ca e silita sa vi na. Un gînd încerca sa-mi desluseasca taina. doua saptamîni încheiate n-a fost chip sa dau ochii cu ea. Ospat copios într-un separeu din resta urantul parcului. Mihaela îmi rasturna toate socotelile. O doamna. Totusi simteam ca-mi era parca mai draga fiindc a nu venise. care era pe coridor. dar degeaba. În fiecare zi cîte una. Desigur ca Mihaela se gasea în faza razboirii cu propria-i constiinta. Si ea . de doua-trei ori. se sfîrseste lupta si urmeaza supunerea. S-a dus farmecul necunoscutului . De a ici încolo. Uite. odata cu el. veni s-o caute într-o zi pe Alexa. Dar timpul trecea fara sa gasesc ceva potrivit. abia atunci trebuia sa-mi dau seama ca mai am înc a de urcat. Dupa aceea o de plasare cu automobilul la Baneasa. dealtfel) o victima: nu voise s-o sarut. sora Mihaelei. saturatie. ? De acum e limpede: nu mai vine.E de neînchipuit cum nu-si da seama femeia ca dragostea nu-i decit drumul care duc e la cucerire. Daca asa stau lucrurile. necunoscutul devine pe zi ce trece tot mai cunoscut si dragostea sucomba roasa de repetitie. pentru obtinerea înfometarii. nu m-a facut sa pie . din impulsul meu pornise to t ceea ce întreprinsesem. probabil prietena a familiei. Am prins cu urechea noutatea din zbor. Am asteptat-o înca o jumatate de ora. Acum nu-mi ramînea altceva de facut decît s a-i cer întîlnirea de rigoare. O asteptam mereu cu o încreder ba ca vine si totusi nu venea deloc. Asta m-a mirat putin. draga mea se afla alaturi sin gura-singurica si eu habar n-aveam. De ce îndaratnicia asta inexplicabila? Nu o sarutasem cu voia ei? Nu-mi tremurase în brate? Cînd ma socoteam pe culme. Ce-i drept. Din ziua aceea. pentru ca în cazul acesta fapta pornea din vointa ei. Asteptam sa se întoarca. pentru ca nu-i auzeam pasii ca înainte. cu sau fara clar de luna. n-avusese încotro. pe care nu-l doresti. Va sa zica. Tot ce obtinusem pîna acum de la Mihaela nu-m i daduse ea: îi smulsesem eu. vin si muzica la discretie. dupa cum filozofia nu-i decît drumul pîna la aflarea adevarului. N-am adaugat un cu-vînt mai mult. Nu m-am îndurat sa plec. Si iata-ma pierzînd înca doua ore.) N-am zarit-o. Eu eram elementul activ. În program: plimbari obligatorii prin "padure. Repet: îmi parea rau ca M ihaela se daduse pe brazda atît de repede. Daca ar fi venit la întîlnire. Nu stiu de ce. nu veni se înca. sarea dincolo de orice previziune. Acceptase. o ocazie cît se poate de nimerita pentru o explicatie între patru ochi. eu o silisem cu forta. tot crezînd ca vine. iesea din logica mea. mal darul de scrisori pe care mi le înapoiase. Si totusi aveam cre dinta ca nu plecase nicaieri. Niciodata nu înfaptuisem ceva în legat ura cu ea potrivit calculului meu aprioric. Rita. ma voi trudi sa-i caut o scuza valabila. Tot hazardul îmi puse la îndemîna un prilej la care nu ma asteptam. Ce-i cu fata asta? Ajunsesem sa nu mai înteleg nimic. Nu-i nimic: îi voi scrie. Nu stiam daca este acasa sau nu. se schimbau lucrurile. Am calculat la rece asa: "Ne vom întîlni inocent. As fi putut s-o capat adineauri.

Întîmplarea complice.rd mult timp. A fo st deci necesar sa-l întîlnesc pe doctor si sa-l conduc pina jos ca sa cîstig timp pîna ce Mihaela urma sa iasa pentru a ridica scrisorile. Într-adevar Mihaela avea un plic în mîna. Nici n-am prins de veste cînd s-a deschis usa si s-a închis odata cu zavorul yalei. Or. gata ca de plecare în oras. m-am pomenit fata în fata cu Mi haela. lipsite de sens. ca sa ma gaseasca acolo cînd se va întoarce . Neplacuta surpriza: va sa zica nu plecase. trebuie sa pleci n umaidecît. dînd cu ochii de mine. Am închis usa cu precautie si m-am ascuns dupa garde-rob. Tonul era atît de imperativ. pe oare îi deose beam diintr-o suta. numai aici. ? Mergi în oras? ma întreba. care ne cer un ragaz pîna sa le pricepem. Acum e momentul sa ma furisez în camera ei. Trebuie sa-ti spun ca. Cît ne ajuta uneori întîmplarea! S-ar crede ca anumite întîmplari care se isca fara partic iparea noastra si care par. nu sînt pentru noi. Mi-a raspuns speriata. sarind cite trei trepte. Unde se ducea? Poat e sa cerceteze cutia cu scrisori. Dupa ce s-a departat putin m-am întors aproape fugind. în tr-atît eram de emotionat. Ea nu ma lasa sa ispravesc: ? Aici. Ea nu striga. Am lasat usa întredeschisa ca sa spionez orice miscare de pe sala. Înainte de a a pasa pe clanta mi-a venit ideea salvatoare: ? Daca ma surprinde cineva iesind de aici? Îti dai seama ce ar mai sporovai gura l . pr ivindu-ma tinta si trudindu-se sa înteleaga. auzeam pe Virgil zbierînd din raspute ri. mi s-ar fi ivit vr eodata o ocazie atît de prielnica de a ma apropia de Mihaela? Sigur ca nu. ce' fac?" Din fericire îmi scapara prin minte si antidotul: "Plecînd la Cici. complicitati necesare! Daca femeia aceea ar fi venit doar cu cinci minute mai tîr-ziu. ea o lasase deschisa: deci se duses e dupa corespondenta si trebuia sa se întoarca dintr-o clipa într-alta. Din fund. Era alaturi. neteziri de drumuri.. Pe sala nimeni. încît m-am precipitat spre usa gata sa plec. Hotarîndu-ma sa trec la actiune. din bucataria Dorinei. unde? ? Oriunde. la prima vedere. Dupa o jumatate de ora pasii ei marunti si pripiti. Iata-ma silit sa-l duc pîna la oarta. un gînd m-a înlemnit: "Daca se duce la Cici si se întoarce peste o ora. îmi sunara la portile urechilor. în fond. ar fi închis usa cu cheia. Sau la fiica proprietarului sa cînte la pian. Ajuns pe coridor. Ne-am despartit. În clipa cînd îl rupse dadu cu ochii de mine. gaseam desigur usa închisa. ? Nu-ti fac nici un rau. De o iesire în oras nu putea sa fie vorba. ? La revedere. (Sînt unele lucruri neprevazute. am pasit cu precautiuni de hot pe coridor. hazardul acesta miraculos îmi venise a doua oara în ajutor. doctorul iesi din camer a lui. doua.) Momentul critic trecuse cu bine: groaza. deplasare pentru care nu era niciodata nevoie sa închid usa cu yala. înclestîndu-i gura. Ce era sa spun? ? Merg! Am coborît împreuna. Ceilalti locatari erau plecati. Am urcat s carile. atît mi-a trebuit sa ma strecor în odaie." Tot era buna logica la ceva. îi paralizase tipatul. Am salutat-o. ramase locului înlemnita de spaima. Numai d octorul nu eram sigur daca iesise sau nu. Na! Asta-mi lipsea. O asteptam cu sufletul la gura. nu! Aici. nu. facea lectia obisnuita cu Gheorghita. pierduta. apoi a încuiat usa. mi-am luat palaria si. Acolo i-am pus o întrebare cu intentia de a ma cotorosi de el: ? Încotro o iei? ? Ma duc la Coltea. Am prins de veste cum a rasucit cheia în broasca. I-am facut semn sa nu strige. Dar tu? ? Eu fac lectura la Sosea (adica în directia opusa). Deodata . decît rasturnari de obstacole. rosie. Nu pot! Pentru numele lui Dumnezeu. nu! ? Dar unde? Spune-mi. gîndeam înciudat. ne despartea doar un perete. n-avea toaleta de strada. În clipa aceea.. Daca as fi încercat sa intru adineauri cînd plecasem. O secunda.

cum rasucea cheia în broasca usii. De ce ma amagesti ? De ce nu vii la întâlniri? De ce ma lasi în fiecare seara sa astept ore întregi ca un caraghios. ? Deschide! Eu sînt. Taceam amîndoi împietriti. chiar a fac ut primii pasi. Sa nu se auda alaturi. dar se trase repede înapoi. Ni se par straine ca gîndurile altcuiva si de aceea nu le recunoastem dupa cum n u ne cunoastem nici pe noi însine. îi transmiteam în gînd. îmi redobîndii stapînirea. speriata: ? Nu! Sa nu faci asta! ? Asculta. de care nu-mi dadeam seama atunci. Venea Gleber din oras. cel mai mare bine. Replica ei ma întarita. ce? Ma sperii? ? Te rog nu vorbi asa tare." Haida-de! Nu era o neghiobie sa scap aceasta ocazie unica? ? Plec mai tîrziu. Mi-ai face. pentru ca acele vorbe mari n-aveau nici cea mai p alida corespondenta cu simtirea mea. scrutînd orice zgomo t. Ce mi-a nazarit atunci prin minte? Da ce n-as profita de ocazie ca s-o îmbratisez? Mihaela n-are sa se opuna. Sînt unele presimtiri care tîsnesc parca din strafundul neexplorat al fiintei noastre . O voce de afara striga. ca un natîng? Numai pentru ca îmi porunceste ea? Dar ce. ce frumos a spus-o! Ar fi voit sa vina la întâlnire. Atunci n-o sa mai fie nimeni pe coridor. ne-am uitat unul la altul. Framînta parca un raspuns. I-am soptit sa nu faca nici o miscare. dar care avea sa se confirme tîrziu sau. ? Bine ca ai venit! Ia vezi ce dracu are broasca asta? ? Stai sa aduc sculele. de ce sa plec asa. stimate iubit. În ce ma priveste. cum pilea. de frica sa n-o auda Cici. voi striga sa se auda peste noua mari si noua tari. Esti usuratic! ? Sînt gata sa jur ca sînt sincer cu tine.umii? Ea paru consternata. Sa stii ca daca nu pleci. nici n-o sa protesteze. ? Ei bine. Si mpla iluzie. Îl auzeam cum batea cu ciocanul. de afara.. prea tîrziu. Aveam dreptate. nu era chiar atît de naiva pe cît lasa sa se creada.. încît ne auzeam rasuflarea. Mihaela delibera o clipa si conveni: ? Dar sa pleci. dupa primele clipe de buimaceala. supusa. ? E mai bine sa dovedesti înainte de a jura. dragul meu!" Si bunul Gleber parca pricepea îndemnul nevazut. În def initiv. spune?! Ea tacea. Cineva batu discret în usa. fierste. Apoi rasuna vocea lui Iliuta. Mihaela începu sa se împace cu situat ia.. În zapaceala primelor clipe nici nu se gîndise la una ca asta. Si totusi. . Daca nu izbutesti. absolut sincer. adevarul adevarat e ca ma înselam pe mine însumi. ? De ce nu-mi raspunzi? De ce taci mereu? Pentru ce n-ai venit niciodata la întîlnir e? ? N-am putut! N-am putut. Fraza debitata Mihaelei ascundea o presimtire grea.. era sa-mi spuna chiar din capul locului: "Poftim. ramîneti! Daca do riti va ofer chiar un scaun si va fac o cafea. Am tresarit brusc. stii. M-a ascultat. Luciditatea reveni ndu-i ma dojeni aspru: ? Nu umbla cu vorbe mari. Dadui s-o îmbratisez. Pe sala se auzira pasi. Ce vina are daca sentinelele fiintei o împiedicasera? Acesti aparat ori ai ei erau de-o severitate excesiva. I-am înhatat brusc o mîna: ? Si daca tipi. Robo teste înainte. înghetati ca doi hoti prinsi asupra faptului. tip dupa ajutor. mai bine zis. Trebuia s-o lasam pe Cici sa creada ca nu -i nimeni acasa. Îsi lasa capul în piept. M-am bucurat ca gasisem o fraza de efect. Cici. prietene Gleber. dupa ce s-or duce colegii la masa. "Ah. Mihaela. cum sa te fac sa întelegi ca nu trebuie sa pleci de acolo decît dupa cîteva ceasuri. Daca ma lasa as fi jurat strâmb. înca nu simti ca destinele noastre sînt legate pentru totdeauna? N-avem încotro: trebuie sa ne supunem lor. cu ochii plecati în pamînt. care parea c-o impresioneaza putin. abia atunci te apar a juramîntul. i-am spus.

situatia devenise critica. a doua zi o iei de acolo de unde ai ramas. Cu ea. O înduiosar e negraita îmi coplesi fiinta. Numai cu Mihaela se schimbau lucrurile: cu ea trebuia întotdeauna s-o iei de la început. plec. fiindca n-am sa te mai iubesc! Daca în clipele acelea as fi avut la îndemâna un revolver. pleca. Mihaela îmi mîngîia sfios paru l. d ar nu era chip. N-aveam decît sa ma gîndesc la moarte ca sa-mi vina lacrimile.. Nu m-asteptasem sa dea astfel drumul mîniei. Tot ce cladisem între doua saruturi se naruia peste noapte si zidirea trebuia reînce puta de la temelie. sa-i trezesc compatimirea de soarta mea. nu-i adevarat. Asadar. ? Taci! Taci! În dezlantuirea mea vijelioasa. Si vorbea atît de ca ld si de convingator ca nici o forta n-ar fi putut sa i se împotriveasca. împins a dincolo de orice limite. Izbuteam fara gres. Ma cuprinse o descurajare adînca.Am apucat-o în brate si am strîns-o. curînd. prin compatimire ajungi mai repede la inima unei femei decît prin orice alt mijloc. gîndindu-se la propria sa moarte. Adesea. Toate cuvintele p e care le rosteam erau fotografii credincioase ale simtamintelor mele. era cu neputint a sa pun mîna pe fata asta? Oare toata truda mea se risipise în vînt ca o papadie? Cu orice fata. te încredintez ca voi tacea de tot.. încercasem la scoala sa-mi provoc plînsul la comanda. ca sa ma vad aievea întins fara suflare pe catafalc. ma jelea. ? Cu ce ti-am gresit! Ce crima am comis? Cine m-a blestemat sa te iubesc.) Asadar. ca printr-un perete de vata. parca s-ar fi temut sa-l atinga ca sa nu-mi atîte durerea.. Sughiturile îmi scuturau trupul. strigam printre suspine. Si plîngeam tot mai vîrtos. Apostro fa ei ma duruse rau. nu mai gaseam frînele. taci. Pe urma foarte contrariata s-a lasat în voia mea. Ce ar fi daca as pune în aplicare faimoasa metoda a lui Robert Greslou? Adica s-o înduiosez prin sufe rintele mele. ? Nu trebuie! E o nebunie! Pentru ce? Si spunînd acestea. apoi vazînd ca nu-i raspunde nimeni. cred ca mi-as fi zburat cre ierii fara nici o ezitare. Ma ma aplecata asupra mea. Într-adevar. te rog. cît se poate de grav. ma apostrofa cu retinuta mînie: ? E asa de urît ceea ce faci. nu spune asta! ? O. ? Dar ce ai? Nu i-am raspuns. M-am asezat tacut pe un scaun si mi-am sprijinit capul în podul p almelor. Te rog pleaca imediat. mustrarea ei gingasa ma întarâta si mai rau. nefericita? Într-adevar. Cici mai batu de doua ori. Intransigenta ei. Dimpotriva.. (Oricine a r plînge ? cu o fire ca a mea. La început a vrut sa reziste. iar pîraiele de lacrimi îmi inundasera fata. nu stiam niciodata cum sa ma port. printre prefacatorii. adevarata mea fire si ea vorbea acum. desfacîndu-se brusc din bratele mele. Într-adeva r. ochii mi se umezira si am izbucnit în plîns. At unci voi fi linistit. decît ma împrosca mereu cu sagetile ochilor ei. Curînd. Nu facea altceva. Dar plîngeam cu adevarat si asta era esentialul. Izbucnise . Am simtit ca prin vis o usoara atingere pe umar: ? Ce faci? Plîngi? Ce ti-a venit? N-o ascultam. în stare sa rupa zagazuri si sa dezradacineze pomi? . Numai pleaca odata! Nu-i pasa acum nici de asta! Grav. Daca ma vede cineva iesind de aici? ? Nu-mi pasa de nimic. ca sa sufar atât. Tu n-ai suflet! Nu meriti sa te iubesc! O stîn ca are mai multa simtire decît tine. lipind-o de mine. ? Doamne. simteam ca nu exagera deloc. În felul cum spusese te dispretuiesc. pentru ca e un blestem iubirea asta de care fugi mereu. ? Lasa-ma. Ai sa vezi! Nu-ti voi mai s pune nici un cuvînt care sa te supere. lasa-ma sa-mi vin putin în fire. Apoi auzeam pe Mihaela plîngînd în hohote. m-am izolat în mine. Mi se paru ca aud o v oce alintatoare. cînd ajungi la sarut. ? Peste doua minute voi pleca. îmi aminti de eroina din Le Disciple. Numai. plîngînd de pr opria-mi mila. Zgomotul pa silor ei se stinse repede... Nu mai jucam teatru de rîndul acesta. cine s-ar fi încumetat sa reziste acelui torent de simtiri dezlantuite. nici n-am sa te mai vad. Mihaela rasufla usurata si. Am privit-o la rîndu-mi încruntat si mai ales pus pe cearta: ? De ce ma alungi? ? Pentru ca te dispretuiesc! ? Bine.

ochi în ochi. O s arutam pe ochi.Si iata miracolul se întâmpla. Parca mergea cineva pe acoperis. cu o frenezie smintita. pe umeri. ma coplesi o fericire fara margini. Cînta Caruss o o arie dintr-o opera. ma iubesti asa de mult? Tacea mereu. m-au trecut fiori de voluptate. O voce metalica de tenor rasuna deodata pe deasupra capetelor noastre. Întotdeauna te-am învinovat it pe nedrept. pe capul cuiva. tacea ori ma strîngea cu bratele. iar eu sa ramîn pururi înse tat de ea. Am recu noscut pe Iliuta. Numai doctorul si cu mine lipseam. iubito! Iarta-ma. uitati. ca sa nu ma lase s-o privesc.. murmura ea. Aimée. Mihaela. fata ei s-a luminat. parca mi-era fr ica sa nu se volatilizeze în aer ca o întruchipare sintetica. asa cum nici nu te astepti. dar plânsul ei nu era raspunsul cel' mai bun? Si dîndu-ini seama de asta. ? Îi priveste direct si personal. O. Colegii mei iesisera sus pe terasa. adevarat? Kepetam mereu adevarat. Cînd auzii cum ma chema ea pentru întîia oara. parca fusesera facute sa traiasca împreuna una p entru cealalta! Am ramas asa. în strada. de sus. o rugam sa-mi repete uluitoarea marturisire. cît te-am dorit!. îi luam capul în mîini. ca m-am îndoit de tine. Plîngeam amîndoi si ne sarutam.. Sarutarea aceea nu mai avu sfîrsit. au carat cu ei si un patefon? Unde l-or fi pus? s-a mirat ea. draga mea Aimée! Si din nou ne îmbratisam strîngîndu-ne pierduti. închizînd ochii. Iarta-ma! Am sa fiu buna cu tine. Tu esti o mica minune! ? Aimée. striga Mihaela.. dar îndaratul acestor cuvinte staruia întrebarea nepusa: va s a zica si tu ma iubesti? Mihaela plîngea cutremurator si n-auzea. Dupa un timp. ? Adevarat. ajunsera pîna la urechile noastre cîteva pocnete asurzitoare.. Am întrebat-o: ? De ce m-ai ocolit pîna acum? ? Mi-a fost frica. ca masca rada sa fie completa. pe dupa gîtul meu si-mi trase capul spre ea. ? Frica? de cine? Mi-a soptit. O scuturam. ascunzînd capul dupa umarul meu. o întrebam me reu: ? Adevarat? Adevarat? Nu-mi raspundea cu vorbe. ca-n vis. ? Cred ca pe bordura coperisului. ele se potriveau în tact. nu vreau sa mori. s-a furisat pe poarta inimilor noastre fiinta unui vals facuta num . Îmi place asa de mult! Nu stiu ce i-am soptit si cîta vreme a tinut dezghetul nostru.. cum se însenineaza cerul dupa o furtuna de vara. ca în fata unei primejdii iminente. divi na Venus. si în acelasi timp o tres arire i-a zgîltîit faptura: ? De mine! Cercam s-o privesc. ? Sa nu cada jos. O sarutam pe ochi sa nu mai plînga si-i astupam gura sa nu mai suspine. str icînd linistea. ? Aimée. ? Nu. podidind-o si pe ea plîn sul.. Ma întreba speriata: ? Ce-i asta? N-a fost greu sa pricep despre ce era vorba. Ea n u voia si. ? Ce fel. Gleber si Charlot. Încetul cu încetul. Se auzisera glasurile lor amestecate cu râsete. dragul meu. lipindu-si obrazul de al meu ca sa n-o vad. plutind în tacere ca pe un ocean de pe alta planeta. Ce ar fi putut sa-mi spuna prin cuvinte mai mult decît dovedeau fapte le? Se lasa peste noi o liniste atît de mare încît ne auzeam bataile inimilor. pe fata. ? Iarta-ma. De undeva. O mîna moale si gi ngasa se încolaci usor. Am tresarit ca în fata unui fenomen supranatural: ? Adevarat. Ce frumos mi-ai spus. Ea se strînse în mine moale si fierbi nte. adica pe acoperisul casei. dar acum plînsul era de fericire! ? Dor. a raspuns surîzînd cu tristete. tremurînd de spaima. pe gît.

mai stii. revazînd-o pe coridorul mansardei.. o îmbratisam... preocupat de poloneza aceea îndracita. Iliuta începu. nu are nevoie de un stimulent ca juramîntul.. Concertistii coborâsera de mult în odaitele lor. privind în gol. Într-adevar. domnule Petrican? Si eu credeam ca ma remarcase pentru prima data si ca-mi adresa acea replica pen tru a-mi da prilejul sa intru cu ea în vorba! Oricum e cert ca nu ma uitase. mi se trasese o pînza de pe ochi. ea nu ma uitase! Abia acum îmi explicam de ce ma întâmpinase pe coridor cu o fraza atît de familiara: ? Ce mai faci. o minune întâmplarea care mi-o aru ncase în brate. lipiti.. Avusese parte de o copilarie senina. Reprosul ei ma durea. cîntata de orchestra lui Stokowsky. si viata ? o minune! Nu stiu daca în clipa aceea mai exista ceva pe lume care sa nu fie tot o minune. Chiar apostrofa Dorinei. nesuferitule! ? Ce voiai sa fac? Se tinea scad de mine. Poate de atun ci. încal zita de dragostea parintilor care o adorau împlinindu-i voile pîna la rasfat. E drept ca. L'invitation à la valse.. stateam în întuneric întinsi la vorba.. o minune Mihaela. dar am socotit ca îndatorirea de a pastra orice secret. E adevarat. în locul lui. treji. De aceea am tacut. De atunci ai int rat în viata mea. ? Îti amintesti seara aceea cînd m-ai invitat la vals? ma întreba ea. care de altfel mi-o si prezentase. balada lui Ciprian Porumbescu. o invitasem la vals îndemnat de Aurora . o sarutam. o minune dragostea. Iliuta se apuca sa cînte o doina din frunza lui vra jita. Dupa c e ispravi cursul primar o dadura la una din cele mai bune scoli din Capitala. ea însasi afirmase ca din seara aceea de bal intrasem în viata ei. Cînd o invitasem la vals? În care seara? Aiura Mihaela? Ce confuzie se ivise în mintea ei? Ca sa nu-i spulber o iluzie la care poate tinea. A! Acum îmi aminteam.. Am lasat-o brusc din brate. iar mansarda se cufundase într-o lini ste de planeta stinsa. cine poate sa uite seara aceea! ? Si cu toate astea ai jucat mereu cu poloneza. Mihaela. L'invitation à la valse de Weber. gura-n gura. Cum îi venise sa ma învinovateasca de atîta josnicie? As fi putut sa-i jur ca niciodata nu voi da pe fata taina noas tra.. nu-i dadusem nici un fel de atentie. îmi paruse o figura p e care am mai întîlnit-o cîndva. un . Ea simti i nstinctiv ca ma jignise si se ruga: ? Iarta-ma! Am spus o prostie! I-am mîngîiat absent parul. Numai noi. ni se paru cît se poate de amuzanta si am rîs cu pofta. de asta data la chitara. încât cel mai mizerabil cîntec ni se parea fermecator. mi-a spus. Patefonul tacu si. parca de muzica ne arde noua acum". e minunata!. Pesemne unde îl înfrumusetam cu cristalele propriei noastre bogatii sufletesti.. fara a-i raspunde. Toate astea mi se pareau asa de ireale. Mihaela nu era alta decît brun eta din grupul celor trei fete. Mihaela îmi povestea crâmpeie din viata ei. ? Ah. gîndindu-se desigur la bucata lui Weber. Si totusi. de parca s-ar fi petrecut în alt veac undeva departe.. daca ar sti ei cum îi ascultam împreuna! Uite. Si ap oi. în cea mai frumoasa dintre cel e 1001 de nopti. tresari si se îmbujora la fata de placere: ? A. S-o asc ultam. dar asa ceva se întîmpla destul de des si de aceea nu-mi batusem prea mult capul ca sa deslusesc nedumerirea. care bombani trecînd pe culoar prin dreptul camerei noast re: "Iar s-au catarat nebunii pe acoperis sa ne faca muzica. i-am batut în struna: ? O da. Dar cum se facea ca n-o mai recunoscusem deloc de cînd se mutase la mansarda? Se v ede ca atunci la bal.Ascultam furati de muzica si dispozitia noastra de receptivitate era asa de la coma. .ai din farmec si nostalgie. colega de la Drept. îmbratisati. caci iertarea nu venise înca de la inima. Ma lipeam de ea. insinuant. era o minune cântecul. Mi-am adus aminte ca la început îmi soptise: ? A. fiind o însusire a firi i mele. Asta ne fac u sa uitam de-a binelea supararea. recunoscînd bucata.. începuse sa ma iubeasca. ? Mîine n-ai decît sa bati toba.

. Tata. ca sa n-o jignesc printr-un cuvînt nelalocul lui. ? Ce s-a întâmplat? facu ea speriata. care avansase gen eral (era ofiter de cariera) lua comanda unei divizii din provincie.de învata si Cici (de aici se cunosteau). nici în lunile si chiar anii ce urmara. Dupa un timp generalul arata mereu îngrijorat. Îsi facuse seama. . Daca ar fi fur at. Dar era prea mîndru. care cunostea situatia noastra dinainte! Tacu.. dar nu ineditul lor ma interesa. Plecase undeva? De ce nu mai dadea nici un semn de viata? Se razgîndise socotind o usurinta pasul facut si acum ma evita sistematic? Rataceam în presupuneri si îndoieli ca într-un labirint. ? Bietul tata! Cum a trebuit sa sfîrseasca! Îti jur ca era nevinovat. dar ce folos! Mihaela avea ochii umezi. Nerabdarea ma hartuise atît d e cumplit ca n-am putut face altfel. nu-i asa ca ai sa fii bun cu mine? Cuprins de un avînt de generozitate. A fost silita sa-si vin da bijuteriile. Tot Mihaela ma scoase din încurcatura. ne-ar fi ramas ceva de pe urma lui. O priveam emotionat. a preferat sa moara decît sa urce sc arile parchetului militar. m-a mîngîiat cu mîna pe par si n-a scos un cuvînt.. VI Doua saptamâni se topira în sacul fara fund al trecutului si în acest timp ? nici o ve ste din partea ei. mama n-a avut nici cu ce sa-l îngroape .. Într-o zi. sora Mihaelei. . Or. unde chiria e mica. care n-avea nici o asemanare cu cealal ta pe care o cunoscusem pîna atunci. dupa cîte mi s-a spus. Alexa. înecat de emotie.. doua. Si. ? Mama n-a supravietuit acestei nenorociri. i-am luat mîinile într-ale mele si-am rostit cu p atos: ? Mihaela.. Un subaltern. As fi vrut sa-i scriu. la Sosea.. Dar ceea ce cîstiga nu n e-ajunge. ? Acum cînd stii totul. Îmi vine asa de greu fat a de ea. nevoile sînt mari. ci felul cum acele fapte se reflectasera în sufletu-i plin de disponibilitati si mai ales atitud inea ei fata de viata. cu ochiul ei ager. cu doua rînduri: "Asteapta-ma mîine. e az i foarte bogat. Nu stiam ca tatal Ceciliei e proprietarul casei. Mereu avea de povestit fapte noi. veni s-o ia de la scoala dupa ora întîi. în dreptul vilei Minovici. Mihaela. deodata.Ne-am despartit înainte de revarsatul zorilor. piaza-rea se furisa în casa lor. dar îmi era teama (în ipoteza ca-i plecata) sa nu puna mîna sora-sa pe scrisoare si sa zadar niceasca.. cu un glont de revolver în tîmpla.. silite sa ne cîstigam singure existenta. în biroul lui. ? Tata. lipsea fara motiv. În orice caz n-avea de ce sa-mi para rau: pre lungeam întîlnirea cu o ora în plus. acolo. care a profitat dobîndindu -i încrederea si punîndu-l sa semneze o hîrtie pe care n-a cercetat-o cum trebuie. nu mai este. de aici înainte. observa ca se petrecea ceva neobisnuit. cauta singuratatea. ? Nu-i nimic. Biografi a Mihaelei nu s-a epuizat în noaptea aceea. G urile rele sopteau ca era vorba de niste fraude. Dar l e rezolva el ? nici o grija. ar fi scapat cu fata curata din napas ta aceea. Parca ad unase toata primavara în ea. orice apropiere între noi. Dupa aceea nevinovatia lui a iesit la iveala. neînd raznind sa adaug ceva. A fost un noroc ne asteptat ca ea a gasit un serviciu bun la Posta Centrala. încerca s-o linisteasca mama. Tatal tau are unele dificultati.. iar eu cu Alexa am ramas orfane. alerga pe alei si facea o multime de strengarii fermeca toare. Într-o seara gasii un bilet din partea ei. pe la 6. aducîndu-le jale si pustiu. Parea o Mihaela noua cu însusiri noi. Vorbea însufletit. tatal ei. rîdea zglobiu de toate lucrurile. Cînd a fost citat. De obicei biografiile fostelor mele iubite se iroseau într-o ora. la cazarma. Dupa razboi. te voi iubi toata viata si voi rascumpara tot ce ai suferit pîna acum! S-a uitat adînc în ochii mei. se ag ata sprintena de crengi. Mihaela arata tot timpul o veselie si o exuberanta aproape neobisnuita. Din cauza asta a trebuit sa ne mutam aici." A doua zi eram cu o ora mai devreme la locul indicat. Glasul îi tremura. S-a stins dupa cîteva luni.

unchiule. ? Închiriez camera. Plutea pesemne dincolo de materie ca o nascocire a nevo ii mele de a întîlni pe femeia visului de dragoste? Cîteva zile am colindat Bucurestiul în lung si-n lat în cautarea unei camere. . într-un cuvînt: iubire. tot are sa se afle într-o zi. Spre surprinderea mea.R. Dar sa ne întelegem: daca n-ai o draguta. perdele care faceau noapte chiar ziua-n amiaza ma re. Doamne tare-mi plac amorezatii a stia! Parca întinersc si eu pe lînga ei. Nu era v orba de o camera obisnuita (îmi repugna asa ceva). ? Mai. ? Ia mai slabeste-ma. nepoate. volens-nolens va trebui sa-mi pun si eu pirostriil e. L-am descusut: ? Mai ai si alti chiriasi? ? Da. am încheiat tîrgul! ? Nu. gîngurit de porumbei. Si iubiti-va cît va place. Aimée. iar eu o sa-ti spun nepoate.F. Cînd ma întrebara de noua mea adresa le-am da t una fictiva. sa vezi dumneata. Oricît ne-am asc unde. pentru ca. ? Aici. Ce-mi umbl i cu soalda? Fireste.. pe cinstea mea. cum era îmbracata. Nu-mi venea sa cred urechilor. Mie sa-mi spui unchiule. ce fel de palarie p urta. ca ma mut? ? A! slobozi ea un tipat ascutit. vezi de altul. Îmi place sa aud freamat în jurul meu.. prinzi radacini ca pomul si nu mai pleci . zise proprietarul.. cu truda putina si noroc mult. Mai bine lipsa. daca te muti aici. asa am sa-ti spun. pe urma o studenta. I-am oferit o mie de lei. Nu pot sa închiriez decît doua odai. Zau. cu mobila noua. Pe cîta vreme prechile mele cînta. gata ? îsi face un rost. ? Ce te-a apucat? Nu te simti destul de bine între noi? Ce explicatie as fi putut sa le dau? Cu toate astea Charlot intui motivul plecar ii mele. tablouri si. batrînul a acceptat pe loc: ? Bine. e un adevarat paradis pentru amorezati. ci de un cuib cald. am protestat fara convingere.? Stii.. ? De ce nu? Dumneata n-ai o fata? Adu-o-ncoace. fac un adevarat rai din casa mea. a facut nunta duminica trecuta. as fi ridicat din umeri. în car e faptul iubirii sa afle conditii cît xnai optime.. dulcineea. Nu voiam sa stie nimeni unde ma mutasem. nu asa. i-am spus surîzînd. Pîna ac um a stat o functionara de la C. dar habar n-aveam înca ce culoare au ochii ei. Am gasit-o pe strada Triumfului .. Nu-i mai bine sa evitam? ? Vezi cum au început sa ni se potriveasca gîndurile? Asta-i iubire. sînt sigur ca ti-ai gasit o dulcinee si vrei s-o duci la budoar.. În fata casei un tei al carui frunzis acoperea curtea ca o umbrela. draga mea! Adic a o întelegere fara ajutorul cuvintelor. Era o odaita asa cum dorisem. La parter stau eu. Mosul începu sa ma intereseze. de surprindere. nu stiam.. dupa despartire. un b atrînel oaches. casa asta poarta noroc chi riasilor. Aveti colea gradinita. s coarte. si am terminat. o mie sa fie! Bate palma! Colegii de la mansarda ramasera stupefiati auzind ca ma mut. ? Ce Colesiu? Ce domnule? s-a ratoit la mine. ? Bine. ? Dupa cîte vad. Fixeaza-mi o suma. înca o pereche. ? Casatoriti. mai ales cei care-mi cun osteau. tineretea e scurta si pe urma îi duceti dorul ca mine. domnule Colesiu... adus de spate. dincoace teiul cu umbr a lui. Bizar omulet! Nu-l cunosteam decît de cîteva minute si parca eram prieteni de cînd lumea. Si asta s-a maritat. Tocmai în clipa asta aveam de gînd sa-ti propun acest lucru. sa stii. Daca m-ar fi întrebat cineva. Cum pune cineva piciorul. Fara multa tocmeala.. iar ceva m ai departe o gradina cu pomi roditori. Mi-e teama sa ramîi mai departe acolo. intim. Crezi ca din chirie traiesc eu? Cît timp am pensio ara. Închiriez ca sa nu ma simt singur cuc. nu duc grija de nimic. cu chelie stralucitoare si prietenos din fire. slava Domnului. Dar sa ne întelegem: cît îmi ceri pe camera? ? Îmi dai cît poti si gata. joaca. O sorbisem lacom cu privirile ca sa-mi potolesc foamea de ea. nu primesti? ? Ferit-a sfîntul! Se cearta mereu si mie îmi place linistea. ma îmbatasem de farmecul ce-l raspîndea. desi dupa socoteala mea facea dublu. dumneata. mai ales. Am avut înaintea ei un inginer care s-a însurat. Plîngea cînd a plecat.

în toata lumea. Aimée. unde tinea un apartament întreg. Proprietarul. tare ma tem ca-mi punea popa pirostriile. I-am prezentat-o lui Colesiu. Ne-a aratat o movila de poze ale celebrei cîntarete imortalizata în diferite roluri. m-as fi departat tot mai mult de camin. cu un gest teat ral. Cosînzeana. asa mîndrete de fata mai rar! Daca as fi dat. Cea mai interesanta mi s-a parut aventura cu Yvonne Rossignol. nimic n-as mai rîvni. Am sesizat numaidecît tîlcu l vorbelor ei. Nimic! E a se uita la mine. ? De tine atîrna asta. da r în urma staruintelor mele se hotarî. Ne scriem mereu. ? Aufurisita in-a tinut sechestrat în apartamentul ei doua saptamîni încheiate. Ne descrise iubirea ei capricio asa. cu alta. de una la f el. ce face? ? E la Paris. Acum. Si apoi firea mea capricioasa . Prea îmi intrase libertatea în sînge ca sa ma pot împaca vreodata cu jugul casniciei. asa cum arata acum o jumatate de secol cînd am cunoscut-o. ? Si n-ai vrea s-o revezi? Colesiu o privi lung. prin experienta altora. asta-i! Ce era sa fac? Dar nu-mi pare rau. Pe o femeie o cuceresti usor. ? Lasa. Colesiu o saruta familiar pe obraz. daca am avea o casuta ca asta. nestatornica. ? Si cu militaria cum a ramas? ? Cum sa ramîie? A trebuit sa plec. De aceea evitam întotdeauna sa iau un angajament. la vremea mea. în fine.. clatinînd capul a tristete. facîndu-i pretul ca un expert în materie. Dupa ce ispravi reprezentatiile pleca la Viena. dar o pastrezi greu. ea înc eta sa mai existe pentru mine. Si apoi vazusem atîtea casnicii nefericite. apoi c u altele. ? Iubita mea! Mosneagul se uita atent la ea. comandantul garnizoanei. nepoate. si am evitat si de rîndul acesta sa ma leg fata de Mihaela. în fiecare luna cîte un ravas.. spune. pîna în vîrful urechilor. Dup a aceea m-a tîrît la Berlin.Chiar în prima zi m-am pomenit cu Mihaela. Pe atunci Colesiu era un sublocotenen t tînar. Mai cu seama în Cio-Cio-San era fermecatoare. De aceea ma batu familiar pe umar: ? Tîlharul. La drept vorbind. certurile si împacarile. proprietarul ne invita la el. sa dea o serie de reprezentatii la Bucuresti. Zil ele acelea n-o sa le mai traiesc niciodata. nepoata. poate una si mai frumoasa. Îl remarcase la cofetaria Kübler si îl invitase la ea. Mihaela rosi toata. l a Hotel Bulevard. Îi face au curte prefectul politiei. un pîrlit de sublocotenent caruia abia îi dadusera tuleiele. ? Uite. Nu ma ispitea deloc p erspectiva unei casatorii. Nu voi a sa stie ca sînt militar. ? N-ai vreo fotografie de la ea? l-a întrebat Mihaela curioasa. ca ai scos-o dumneata înaintea mea. Nu m-asteptam sa-i placa atît de mult loc uinta si gradinita. ? Nu. plin de vlaga. sfatos. nu-mi placea sa discut aceasta problema. chipes. Numai tu sa ma iubesti. Am urmat-o. n-ar fi fost un izvor nesecat de amaraciuni pentru amîndoi? Ma dezg usta repede femeia dupa ce o îngenuncheam. încît ajungeam sa încerc. Mihaela plutea de admiratie. As fi înselat-o fara doar si poate. Daca nu-mi pastra treaza pasiunea. ? Vom avea. Dupa cîteva zile. Venise de la Paris. Din cînd în cînd exclama! ? Ce frumoasa e! Aici! Si aici. S-a aruncat fericita în bratele mele: ? Ah. ca aveam obligatii de serviciu cu care nu te joci. ? Numai una? Am aid un album întreg. i-am spus în gluma. ce sfioasa e! îti vine s-o manînci ca pe o piersica si. scenele de gelozie.. Pentru casnicie se potrivesc anumite firi docile care se înamolesc în obisnuinta si tabiet. vestita primadon a de la sfîrsitul secolului trecut. fara alta explicatie. la Petersburg. De ce sa-i omor amintirea? O port în mine tînara si frumoasa.. ? Sa nu mi-o scoti din minti. Nu m-a uitat însa. S-a retras de mult din teatru. o teama inhibitiva de casatorie. s-a apucat sa ne povesteasca secvente din lunga lui viata. la Roma. unchiule. Cred ca Mih aela reusi la acest examen cu bila alba. pentru doua saptamîni. colonelul Moruzzi. cu vreo 45 de ani înainte. În privinta asta ma cunosteam bi ne. Mihaela se cam codea sa mearga. De ce s-o revad devastata de c ei 80 de ani ai ei? . abdica de la binefacerile independentei pentru o iluzorie comoditate .

nu-l cunosti. cît sînteti de tineri si frumosi. ? Coboara si singura. ? Iubiti-va. ride la terra. sa stii. mi-a explicat atasatul. Mai degraba om de viata. ? Iata si pe ceilalti nepoti ai mei: Veverita si 'Urangutanul! ni-i prezenta mosu l. chelia stralucitoare.. Madame Butterfly. mult mai înalt decît mine. de doua ori. ? Domnule Colesiu. Uitati-va la mine ca sa va dati seama ce o sa faca timpul din voi. tutuindu-ne de parca ne cu nosteam de cînd lumea. ce curioasa sînt! Mihaela alese trei din operele lui Puccini: Boema. Vrei sa-mi auzi iubita cum ciripeste? ? Chiar Yvonne Rossignol? Vai. ca el nu tine chiriasi mofturosi . El ne pove sti întîmplari exotice din Tara Soa-relui-Rasare unde statuse cîtiva ani. Dupa cîteva zile eram prieteni la toarta unii cu altii. desi nui platim decît chiria. Ca sa nu fie. nepoteilor dragi? Veverita propuse Trovatore si Barbierul. ? S-ar zice ca-i un tip original. cînd proprietarul lipsea. Mi-e frica. da r nu asa ? la infinit. ca faci buf! o ruga Novac.) ? Reîncepem concertele. . ce vreti sa auziti... Afara de Mihae la nimeni n-a bagat asta de seama din pricina întunericului.. ? Singura nu pot. Ea nici gînd sa asculte.. ? Cine te-a pus sa te urci? .. ? Ma supar. Acolo Co lesiu ne asternu masa si ne ospata împarateste. Colesiu ave a un patefon enorm si cîteva sute de placi. Se auzea numai freamatul frunzelor rascolite. nepoteilor. cocheta: "O. Veverita avu pofta sa dansam.... Vrei sa-ti rupi gîtul? starui el. ? Aveti operele întregi? se interesa Mihaela.. ?Niet! facu mosneagul. pe care abia am reusit sa-l transporta m în curte cîtestrei barbatii. si urît foc. ne pretindea sa ne mutam daca nu ne place. chipurile. (Pîna acum fusese la reparat. numai de cîteva ore îl aduses era înapoi. în fiecare seara ne pune masa. nepotico.Batrînului i se umezira ochii. iar atasatul ei. ? Da-te jos. ? Întregi.. nici una nici a lta.. Mihaela se apropie de el emotionata. Ce sa vezi? S-a suparat foc mosneagul si. nu vreau. care se recomanda Novac. La început faceam rezerve: asta merge o data. atasat de legatie. Într-una din seri. În casa se facuse cald. Colesiu ne explica: ? Uite. asta-seara facem pe placul noilor mei nepoti. prinsa. tipa Veverita nevazuta.. sînt batrîna: am cincisprezece ani. Am nevoie de gît. numai batrînul Colesiu avea ochii umezi... Asa ca în fiecare seara înfulecam pe gratis.. cu gesturi strengaresti. Într-un timp. N-am avut încotro: i-am batut în struna.. În cele din urma ne-am obisnuit cu felul lu i de a fi. Tosca.Si noi am rîs emotionati. rîde ofiterul. începu concertul. Vino sa ma iei în spinare.. Mai tîrziu venira si chiriasii lui Colesiu: un tînar înalt. Ei. Nici Veverita nu gasea nepot rivit sa-mi trînteasca un ghiont în coaste (era fata asta o batausa si jumatate).. nu-mi plac lucrurile pe. mi-am exprimat mirarea ca el face atîtea cheltu ieli. Amîndoi erau deopotriva de veseli si dezghetati. cu privirile pierdute în gol.. aici. dupa ce ne-am ospatat ca de obicei. rîde orche tra. Mihaela nu se sfia sa sada pe genunchii lui Colesiu si sa-i mîngîie.. o blon da scunda si vioaie. Faust de Gounod. Dupa ce batrînul se retrase (uneori se retragea mai devreme) am continuat petrecer ea fara el. se catara în tei cu o agilitate de pisica. 54 ? Nu. jumatate. si fata care-l însotea. fireste. esti romantic pîna în maduva oaselor si acest lucru te înalta foart e mult în ochii mei. Ne-am împrietenit repede.. dupa care începu sa alerge prin gradina fugarita de Urangutanul ei.. În tim p ce patefonul reproducea glasul de privighetoare al irealei cîntarete. ? O. El o mîngîie pe par. în fine. Pinkerton o întreaba pe Cio-Cio-San ce virsta are? Copila surîde gales . plina de neastîmpar. Am iesit în curte si ne-am asezat la umbra teiului. rîd florile din gradina. ? M-da.." Rîde fata.

mi-a închis Mihaela gura cu mîna. zise Veverita. într-o fulgerare a mintii. cred ca e cinteza.. statuie. Se întoarse otarît. De ce as minti? Îmi paru bine de aceasta întîmplare: era cea dintîi dovada a iubirii ei. striga Mihaela placut surprinsa. ce înseamna asta? Ramînea mai departe muta ca piatra. ca ti-o aduc plocon. o ciocîrlie. ? Vai. m-am urcat în pom. În acest timp noi continuam .. Ea a farîmitat din nou miez de pîine si cu miscari moi la asternut pe marginea mesei. ? Hai. dar Mihaela. cît ai zice peste. avui pricina supararii cu o claritate desa vîrsita. Logodnicul ei încerca sa se suie dar nu reusi. dupa cîteva evolutii sprintene. I-o fi foame? S-o poftim la masa. Aveam dreptate. Dor. silabisi ea. ? Aimée. diplomatiile. bause vârtos si nu-l mai ajutau picio arele. dintro saritura. Dar pasarica nepricepînd gestul zvîcsni în aer. Aimée. cu ce am gresit fata d e tine? În clipa aceea. ma opri: ? Nu te misca. Hai. am strîns-o. esti geloasa? Crezi ca ma uit la Veverita? Ah. ca zboara pe fereastra. Intrase pe fereastra larg deschisa si. Trebuia sa înc hidem geamul.. cucuie. Am înlantuit-o cu bratele. am sarutat-o. Numaidecît cinteza coborî din nou la masa si ciuguli firimiturile pu se de Mihaela cu cîteva minute mai înainte. jos. prostuta mica. Ea începu sa plînga si se cuibari la pieptul meu. Mihaela rîse. ce zici? ? Fii serioasa. ? Bravo. poposi pe rama unui tablou. dragalaso. Fiin d tîrziu. ? Sssst. sa nu-si ia talpasita. ? Ce dragut din partea ei ca ne-a facut o vizita. fara a clipi din ochi. mi-a placut îndrazneala ta. ? Nu-i ciocîrlie. se catarase tocmai sus. pleaca. ? Ce ai? Esti suparata? Din nou tacere. esti mai fricoasa decît musafira noastra mititica.. faci pozne. Pasarea refuza sa se înfrupte din friptura. ? Oricînd avem nevoie de asa ceva. iar eu am condus-o pîna la locuinta ei. Dor... Într-o duminica însorita. în vîrful teiului. Dar cinteza nu se gîndea sa. care o duse în casa. Asta e de bine. am mîngîiat-o. capitulînd. ce ti-am facut. pentru numele lui Dumnezeu. Am ramas locului. gata sa bata din palme. nu vrei sa gusti ceva? ? N-o speria. nu poate mînui furculita si cutitul. N-o vedeam. dar înfipse de cîteva ori cioc ul într-o perisoara moale si gusta o firimitura de tort. Am adus fugara înapoi pe pamînt si am predat-o Urangutanului.? Ne-cu-ra-tul. în vreme ce Veverita cînta din tei: ? Cu-cu! Cu-cu! ? Stai. Voiam sa ma întorc ca s-o vad. ne-am pomenit cu o pa sarica zburind deasupra capetelor noastre. ne-aduce noroc . Nu m-am dat batut si înaltîndu-ma de pe o creanga pe alta am ajuns-o. pe covor. dar paralizînd gestul ca sa nu sperie pasarea.. ? Tu. ? Uite. i-am spus micutei musafire. fricoasa. neamul ei e curajos. ? Nu-ti fie frica. ? Ma dau prinsa.. pîna cînd s-a hotarît sa-si schimbe locul si a zburat pe sifonier. fara sa-i pese de vreo primejdie. i-am spus. cu sufletul la gura.. nu vorbi. Ne uitam l a ea încremeniti. Noroc ca pe strada nu era tipenie de om. ne paraseste. ? Sa-i dam un pic de snitel. Cinteza tot n-a sesizat intentia gazdei si a zbura t iarasi oprindu-se de asta-data pe pervazul ferestrei. altminteri. a plecat si Mihaela. ? Aimée. pe cînd prînzeam cu Mihaela în camera mea. ateriza de asta-d ata chiar pe cosuletul cu pîine si începu sa-si înfiga docul în miezul pufos. spre marea noastra mirare. lucru mare. fuga. Pe drum n-a s cos o vorba. Mihaela stropsi între degete o bucatica de pîine si împrastie firimiturile pe jos. striga Mihaela. facu mai multe cercuri deasupra noastra si se lasa pe speteaza unui scaun în spatele meu.. i-am spus si. ? Dar. de ce te co bori atît? Nu te-as da pe o suta de veverite. sa te închid în colivie ca. spune. ce zici. ci. micuta cinteza.

Mosneagu l tinea mortis sa golim 21 de sticle de sampanie (numarul anilor Mihaelei). Mihaela se topi de rîs. Aceasta aniversare fu o adevarata petrecere spirituala. o mica minune. . Parca s-ar fi produs o explozie. ia ciripeste: Mihaela ma iubeste? ? Cirip! facu pasarea ca la o comanda. Toti am sarit în picioare ca sa izbucnim apoi în ur ale: ? Sa traiesti! La multi ani! Sanatate si noroc cu toptanul! Colesiu. rîdeam si eu de mica patanie. evitînd cel mai neînsemnat zgomot. plutind în admiratie. primea invitatia.. Dupa propunerea Mihaelei fiecare din noi trebuia sa recite o poezie sau doua pe care le stiam pe dinafar a. Vei veni la nunta noastra? Cinteza: cirip! cirip! de doua ori. o saruta mereu cînd pe un obraz cînd pe altul: ? Mînca-o-ar pe ea unchiul de majora.. În timp ce spunea versurile. fremata fara astîmpar. o întreba: ? Scumpa majora. ma vie a son mystère: Un amour éternel en un moment conçu. cînta la pian unul din valsurile postume.. Arvers. Aceasta bucurie ne-o transmitea si noua si iata-ma întrebînd-o distih: Cinteza. Cinteza. ale lui Chopin. Samain.. asta-i plata. simtea din plin bucuria vietii. Colesiu o întreba daca a încercat si altadata o recitare cu acompaniamentul pianului.. cu bucate aduse de la un restaurant din apropiere. pe cînd ne aflam în salonul lui Cole siu (afara ploua) Mihaela veni cu o veste: ? Azi împlinesc 21 de ani. în cea mai desavârsita libertate. profitînd de ocazie. parca ar fi înteles ceea ce-i ceream. fapt care despuia recitarea de or ice farmec. Efectul se dovedi uluitor. raspunse ea simplu. La rîndu-i Mihaela îi adresa alta întrebare: ? Spune. venea îndarat. mai batrîna decît Cio-Cio-San. iar eu. Cred ca mi-au placut. declamînd din Musset. Verlaine.. ? Numai cu acompaniament de harfa. Mihaela nu ramase la clasicii francezi. dar fu silita sa renunte caci i se cerea sa traduca versurile în româneste.. cam pe la jumatatea lunii iunie. ciripea si. pasare maiastra. atît de nostalgice. tot trebuia sa fac nunta macar de hatîrul acestei minunate pasaruici. zbura.. Draga de ea.. Ea n-a staruit si a continuat sa sustina singura tot programul.. Datorita succesului Mihaelei nici unul din noi n-a mai îndraznit sa recite. facînd toate astea dupa plac. dupa cum vedeti. trecu la pian si improvizînd inspirata declama Luceafarul lui E minescu. cum de-ai învatat pe de rost atîtea versuri? ? Nu stiu nici eu. Într-alta seara. cea dintii. dar . Cinteza noastra n-a vrut sa ne ramîna datoare. Gauthier. Le mal est sans espoir. ? Un mic suvenir! ? M-da. Pe cînd duceam la gura un pahar de vin m-ai pomenit ca-mi pica drept pe vîrful nasul ui ceva lipicios. sarea din loc în loc. aussi j'ai dû le taire Et celle qui l-a fait n'en a jamais su. trecu la Byron. Dar de vizita ei. Vig ny. gingasa musafira a tîsnit brusc pe fereastra. Raspu nsul ei ne inunda cu un val de bucurie. pr egatita de menajera.. chi ar daca n-aveam de gînd sa ma însor. Mai ales sonetul lui Arvers ne impresiona adînc. ne-am adus aminte cu drag totdeauna.sa mîncam cu cea mai mare grija.. Sînt. Mon âme a son secret. Dupa asta. în largul cerului si dusa a fost. Colesiu. cît un pumn isor roz de copil. Ea.Dupa recitalul de poezie am trecut în sufragerie unde ne astepta masa întinsa.

Apoi ma strânse în nestire. speriata.. Nu patesti nimic acasa? ? Sora-mea e în deplasare si nu se întoarce decît poimîine. ? A plecat masa cu mine. am cuprins-o în brate si leganînd-o ca pe un copil. nu-ti face mustrari pentru atîta lucru. nebulos.. Legatura cu Mihaela era pura. ploua cu galeata. . Sînt încredintat ca si ea suferi aceeasi porunca odata cu mine. Ea întinse mîinile si ma chema cu ele.. lucru care ma mira mult. paream aratari stravezii ca dintr-o poveste fantastica de Ewers. p utin trasa.. pe sus si am pus-o pe pat.. Am intrat în odaie cu pasi tiptili. ducîndu-se la culcare pe doua carari. Mi-am facut loc lînga ea. Mihaela ametise. Dimpotriva. Am mai destupat o sticla. profitînd de împrejurarea ca sora-sa era plecata în provincie. . dar pe urma m-am convins. ? Ah. îmi trezea avînturi de generozitate. As fi facut p entru ea chiar acte de eroism daca vreo împrejurare le-ar fi cerut. ? Esti un Cassanova! Apoi mai spuse: Asculta. se avura. ce bine! Atunci poti ramâne oricît.. În schimb Veverita n-avea nimic. Am luat-o în brate. Stiu do ar ca într-un tîrziu (era parca în revarsatul zorilor) m-am trezit brusc si în aceeasi cl ipa (poate din cauza miscarii bruste pe care o facusem) se trezi si ea. a adormit.. A început sa ploua din nou si atunci ne-am hota rît sa mergem la culcare. ca sa n-o trezesc. Camera era scaldata într-o lumina ireala. si s-o am. gurile noastre se sarutara lacom. fredona o romanta la moda. Hai. îndemnuri la fapte mari. nu. Cu toate astea am gonit ispita care îmi insulta un simtamînt curat de ocrotire fata de o fiinta aflata în paza mea. Pîna atunci tragem un pui de somn.Cînd rascolesc clipele acestea care au ceva din adîncul nepatruns al firii. trup urile noastre se lipira arse de aceeasi vapaie si.. În aceeasi clipa dîndu-si seama ca-i dezvelita. Buimaciti de somn. te rog mai lasa-ma s a dorm un pic. ? Nu prea e de mers. Se facusera cinci si pîna la douazeci si una aveam de str abatut un drum lung. ceva mai sus de genunchi. La început credeam ca se preface. Asteptam pîna sta ploaia. ? Daaa? Atunci ce-i de facut? ? Nimic mai simplu: dormi aici. Cît timp am dormit? Ce visuri ne-au leganat fiinta? Nu-mi mai aduc aminte. vino. N-am întîmpinat nici cea mai usoara împotrivire din partea ei. spre mar ea mea surprindere. . nesuferitule.. Trecuse de miezul noptii si afara de asta trebuia s-o con duc pe Mihaela acasa. ? O. fara nici o grija. ma cu tremur întotdeauna de voluptate si spaima.. ascultînd de o porunca ce nu av ea nevoie de întelegerea cuvintelor. Pe orice plaja se poate vede a cu decenta mult mai mult. Ea se trezi brusc si se mira cînd ma vazu: ? Aici erai? Nu stiam. asa cu m o lasasem. Si pe urma plec. slobozi un tipat de spaima si trase r epede patura pe ea. ? Vai. Pentru întîia oara îmi veni în minte ca as putea s-o (retin toata noaptea.. ce rusine!. încît uitîndu-ne unul la altul... ma lipi de ea.. .. Numai un picut si mergem. i-am soptit Mihaelei.el cel dintîi dadu bir cu fugitii. Le-a m explicat: ? Nu-i obisnuita sa bea.. dezvelea impudic pielea roza a unei pulpe. Adica nu chiar asa ? se întorsese în somn pe cealalta parte si rochia. Nu mult dupa aceea ma prinse si pe mine somnul. nu se poate. M-am tolanit pe un fotoliu ca sa-i contemplu goliciunea... ? Vino sa te odihnesti putin. Dormea întinsa pe pat. cam deocheata. Petrecerea în trei s-a spart repede. între somn si trezie. pîna atunci obisnuinta de a dormi împre una). ma saruta de zeci de ori într-o singur a sarutare. Dar se opri pe la jumatatea cîntecului. În ce hal m-ai vazut! ? Haide. ? S-a facut tîrziu. fara cunostinta limpede a situatiei. Totul se petrecu organic. Aimée. . Ramasi singuri am mutat petrecerea în gradina continuînd-o sub umbrela teiului (ploa ia statuse între timp). . fara sa ne recunoastem (n-avusesem. c ulca-te lînga mine.

iar universitatea o mica uzina de vorbe. În toate avusesem numai obiectul. Daca ar trebui sa dau un nume acestui zbor pe cul mi. toata lumea avea alta înfatisare. ce sperietura am tras! Nu e chip sa iesi singura pe strada! ? Cum. Dar în întuneric devenea îndrazneata. dar cu rafinamente de cocheta consumat a. Vulcanul ei interior era în necontenita eruptie. Nutream convingere a certa ca traisem un eveniment hotarî-tor. Cînd er a lumina. fara corespon denta cu dragostea. la ce bun toata învatatura aceea greoaie si uscata? Cu aceste gînduri am trait zile întregi. Dupa o saptamîna de colind prin universul meu mi-am adus aminte de zeita si m-am a batut pe la mansarda nadajduind sa dau ochii cu ea sau macar s-o simt pe aproape . Eram asemenea celu i care. nu ma lasa nici s-o sarut macar. un clocot fierbinte de lava. Ti s-a întîmplat ceva? Credeam ca se certase probabil cu sora ei. Odata veni. mai încrezator. mai mîndru. Fiecare dintre ei se crezu dator sa ma înstiinteze ca Charlot era în forma. universului alcatuit din mine si Mihaela. Mihaeia venea la mine de obicei dupa-amiaza. Si asta datorita numai faptului ca avuse sem pe Mihaela. Întretinusem multe legaturi cu femei. de urcus catre zonele înalte ale fiintei. (S i cîta dreptate aveam!) Ma simteam altul. fara aer. deasupra tuturor oamenilor. Si odata cu mine. Cu ea traisem u n proces de purificare. ca de obicei. era jenata. Ce marunti si inexistenti îmi aparura semenii acestia! Ce ma interesau pe mine Charlot si grecii lui. înlaturînd zgura car e îmi îngreuia zborul catre fericire. Doamne. u neori putin stîngace din cauza timiditatii. pretextînd sora-sii ca are cursuri la facultate. ce noima aveau disciplinel e filozofice si toate celelalte stiinte pe lînga marea stiinta a dragostei? Daca scoala nu ne învata sa descoperim tara iubirii si sa întretinem nestinsa flacara ei. Cu Mihaela însa se schimbau lucrurile.VII Toata ziua urmatoare am fost într-o stare sufleteasca deosebita. i se subordonau toate celelalte universuri. În aceasta dispozitie sufleteasca. pe niste greci de o mare suma de ban i. Avea stîngacii. mai îndraznet. de lunga durata. Palatele de pe Calea Victoriei ? j ucarii marunte din vremea copilariei. paralizata. ? Pe cînd ma întorceam de la facultate un individ m-a acostat. darnica. irupea nestînjenita cea de-a doua fire: pasionala. cu alte gînduri. ocupîndu-se de stele. e pus sa observe viata furnicilor. Ma punea sa astup ferestrele cu hîrtie pîna se facea bezna în odaie. atît de necesara pentru regasirea echilibrului moral. pe care o topise chefuind. Parca iesisem din existenta mea si intrasem într-alta noua. Scut urase la carti. si începu sa plînga: ? Ce ai? am întrebat-o. unde ma sim team asemenea zeilor olimpici. sfîsiin-du-mi pielea care n-ave a cum sa ma mai încapa. cu sistemul lui infailibil. dar ca barbatii cultiva obraznicia pentru . Bucurestiul îmi paru chircit. N-am avut noroc. Astfel. Ceea ce se întîmplase aducea într-un fel cu o spoved anie zguduitoare. chiar nerusinata. Erau în ea doua fiinte care coexistau armonios: pe lumina arata o fata inocenta. iar eu eram regulatorul întregului cosmos. zburînd numai pe vîr-furi de munte. Ma înaltasem în proprii mei ochi. i-as spune: fericire. cu alte însusiri. În schimb colegii mei îmi facura o manifestatie zgomotoasa de simpat ie. fa ra sens si continut! Ce însemna oare stiinta dreptului. sugr umat. de care trebuia sa atîrne soarta mea. Poate de aceea încercam dupa mistuirea actului un dezgust de fe meia cu care împartisem patul. Eram mai sprinten. ce-mi pasa ca doctorul cazuse la examenul de internat sau ca Gleber suferise un accident (de altfel fara urmari grave). atît de staruitor? M-o fi luat drept altcineva? Crezi ca as putea fi asemuita cu o femeie usoara? Am încredintat-o ca este exclus asa ceva. O fericire necuprinsa. si acum dormea necontenit de doua zile si doua nop ti. asa c um niciodata n-a fost fericirea altora. încît aveam impresia ca ma sufoca. imbecilul. o zeitate de care atîrna via ta si moartea. Prea-plinul sufletesc îmi crestea dimensiuni uriase. Dar nu era asta. În discutii cîstiga repede întîietatea descoperind fara ostentatie o cultura care-i înt ecea vîrsta. nebunatica. Cînd se lasa întunericul. si pentru asta îti faci sînge rau? ? Crezi ca e putin lucru? De ce m-a urmarit.

. Mihaela parea de neînteles. Dar. În sc himb ea se prezenta la examene si le trecu. chiar daca c elelalte femei aveau uneori calitati fizice superioare. în genere. într-o societate vesela si zgomotoasa. Ne asteptau asadar doua saptamîni de p etrecere.. Soarele abia rasarise. Cele care stiu sa se apere bine. fireasca si limpede. în Ardeal si nordul Mold ovei? ? Si ai de gînd sa te duci? am întrebat-o. ca pe un copil. desi sora-mea s-a învoit si-mi da banii. doctoranzii în drept. În ziua plecarii. dar prezenta l ui o simtisera toti calatorii care forfoteau prin gara: aratau mai sprinteni si mai voiosi. Eu venisem înca de la ora cinci si ma plimbam de-a lungul peroanelor tragînd în piept aerul rece al diminetii. involuntar o compar am cu ea. În dupa-amiezile cînd trebuia sa vina. afara de unul singur. Daca se întî pla sa lipseasca ma îmbolnaveam pur si simplu de dor. N-aveam toti banii. Si totusi. se strîn-gea de bratul meu. obsedanta: ? Nu. S-au înscris si studenti de la Drept. nu se vedea din cauza acoperisurilor înalte. de cele mai multe ori. Bineînteles comparatia iesea totdeauna în avantajul Mihaelei. Era favorabil. pentru c a nu pregatisem nimic. o sete capiata de faptura ei. Daca vedeam o femeie. o asteptam cu neastîm-par si încordare..Aceasta legatura ma silea sa-mi neglijez cursurile. privind cum se îmbarc au calatorii în trenurile gata de duca. Desigur nu mintea. Am sa vorbesc cu presedintele nostru. Sesiunea de iunie se sfîrsise.ca. de doua saptamîni. frag eda si radia atîta viata si bucurie. întorcea capul cînd într-o parte d în alta. si ne-am plimbat pe peroane. M-am mirat vazînd-o singura: ? Nu te-a condus Alexa? ? Nu. mintindu-l ca-mi trecusem cu succes exam enele primului doctorat. n-o iubesc. .. cu o valiza în mîna. Dupa putin timp se ivi si Mihaela. staruia în mine o idee mereu treaza.. ? Atunci cine te opreste? Ea se apropie si ma privi lung în ochi: ? Tu!. Peste cîteva zile am primit doua man date: unul era din partea mamei. Noaptea adormeam cu ea în gînd si tot ea îmi umplea visurile. În orice caz m-a mirat atitudinea Mihaelei fata de o patanie care în mod obisnuit se poate întîmpla zilnic unei femei. ? E asa de dimineata si uite cîta miscare e pe-aici. Toate preocuparile se polarizau în jurul ei. merg si eu. încît un bolnav s-ar fi însanatosit stînd numai în pre jma ei. Nu m-am prezentat la examene. Totul nu se reduce decît la o betie a simturilor.. Le-am amînat pentru la toamna. sînt sigur c-o voi uita ca si cînd izvorul ei miraculos nicî n-ar fi fost pe lume. nici n-au ce pierde. Neastîmparata ca o veverita. rîdea zglobiu. toti excursionistii trebuia sa ne întîlnim la sase dimineata în Gara d e Nord. fara obsesia chinuitoare a Mihaelei.. ? Nu stiu. Dor. prin locuri si privelisti necunosc ute. Stau în cumpana. viata Garii de Nord.. Dupa ce-mi potolesc aceasta sete. sa întrerup orice activitate scolara. îl rugam sa-mi trimita o suma bunicica în vederea excursiei pe care o proiectasera. nu era chip. I-am scris tatei si. nu cunostea prefa catoria.. A doua zi îmi aduse raspunsul.. Am luat-o de mîna. Se poate? ? Cred ca da.. Era surîzatoare. În timpul verii aveam destul ti mp sa revad materia de studiu neglijata. Am sarbatorit s uccesele ei împreuna cu vecinii nostri si cu proprietarul în frunte. Ce m-as face doua saptamîni fara tine? ? Daca-i asa. femeile se apara rau. grabita.. e de serviciu. era sincera. Odata Mihaela veni sa ma anunte: ? Stii ca facem o excursie studenteasca. . Nu stiu daca în patologia uman a exista o boala mai crîncena decît absenta Mihaelei. O vedeam mereu egala cu ea. Dimineata ma trezeam cu ea în gînd si unde ma duceam o purtam cu mine. O viata pe care n-as fi banui t-o vreodata.

. ? O înlocuim cu alta. prea-fericitule! ? Nu.. ? Cu noi cu tot?. îmi vine sa alerg nebuneste.? Ah. noi ramîneam pe uscat. Ea nu mai avea remuscari. A sa as vrea acum ? sa alerg ca ei. stii ce? Haidem la Constanta! ? Haidem! rosti ea spontan. Am vazut într-un film cum doi îndragostiti alergau pe o plaja. fara nici o deliberare. Mihaela întreba: ? Unde merge trenul asta? ? Asta e chiar rapidul de Constanta. Nu se clintise din loc. S-a uitat lung la el. tu ai vazut marea. O-ho! timp berechet! ? Urca-te în tren.. Mi se parea ca nu mai ajung sa apuc biletele. Atunci mi-a scaparat prin minte o idee. sa ma iau la întrecere cu locomotiva. raspunse laconic omul. Renuntam la munti în favoarea marii. casierul se misca asa de greoi. cu toata fiinta. Plecam! Plecam împreuna în necunoscut sa cunoastem oameni si privelisti noi ? si mai ales pe noi însine. întelegi tu? raspunse pe un ton rastit. ca pleaca! ? Dar ce facem cu excursia? facu ea sfios. Nu stiu cît timp ne-a trebuit pîna sa ne potolim. ? Uite. Am gasit-o pe Mihaela tot acolo unde o lasasem. si o doamna cu un copil în brate. n-am vazut-o nici eu... Am apucat-o de mîna: ? Sus! Sus! Ne-am urcat la timp. ca un facut. Mai aveam opt minute.. În clipa aceea. ? Nu. aici e liber. Am lasat-o nedumerita (parca ar fi vrut sa spuna ceva) si am alergat la casa de bilete.. Trenul se puse în m iscare. În sfîrsit le aveam în mîna. ? Bine. cu un fel de tristete în priviri.. Dar unde-i plaja? Doamne.. dar de ce strigi asa? Pufni în rîs. bine. tu n-ai vazut înca marea? ? Nu. i-am spus Mihaelei. de capul nostru. Sînt nefericit ca si tine. ? Dar mie? Prea a fost totul pe neasteptate. ? Pentru ca esti tartorul tuturor rautatilor. eu zbor sa iau bilete. ce zici? ? Asta-i buna! Niciodata nu mi s-a întîmplat una ca asta. Avalansa mea de cuvinte o ameti. ca un fulger: ? Aimée. Conducatorul fluiera plecarea. Pîna la Constanta o sa ne obisnuim cu ideea. unul cu o barba abundenta revarsata pe piept. Trenul începu sa alunece încet cu noi ca un complice care nu pr egeta sa ne dea o mîna de ajutor. treceam pe lînga un tren care tocmai tragea în statie. încît socotea o prostie daca am fi plecat cu excursionistii în munti.. ? Cînd pleaca trenul spre Constanta? am întrebat pe un ceferist. ? Asadar. Alexa n-are de unde sa stie ca tu ai plecat în alta parte. Amîndoi am pufnit în rîs. Si vom fi singuri doua sa ptamâni. . ca-într-un film au ralenti. urca în tren! Repede. Am gasit doua locuri într-un compartiment unde se aflau doi domni mai în vîrsta. ce frumoasa trebuie sa fie marea! ? Cum. parca în clipa aceea ni se încru cisara în minte doua gînduri gemene. Dor. ? Cinci si douazeci si cinci. Ah. Si rîse copios... Daca-ai sti ce rau îmi pare! ? De ce nu mi-ai spus pîna acum? Ti-o aduceam aici cu riscul de a fi înecat Bucurest iul. cu jumatate de gura. Mihaela îmi sopti: ? Înca nu-mi vine sa cred ca am plecat. se împacase asa de repede cu noua situatie. zise ea tra gînd aer mult în piept. Într-o clipa eram înapoi pe peron. Abia acu m o apucase îndoiala: sa mearga? Sa nu mearga? ? Uite biletele! Hai. închipuieste-ti. Neprevazutul calatoriei ne coplesi de-o bucurie aproape smintita. ? Dac-ar sti sora-mea unde sîntem acum! ? Ei si? Nu esti stapâna pe vointa ta? Avu un gest de revolta: ? Nu-mi pasa de ea si de nimeni.

Mihaela facu începutul. parca rasarea soarele din ochii ei. atîta spontaneitate. încît sari din scrumiera tocmai în clipa cîn n pasager trecea printre mese. Ce frumoasa era! Avea atîta armonie în fiinta ei. tragînd cu coada ochiului spre noi. atîta viata! Cînd o priveam. ? E mai bine asa. Froso. i-am raspuns. Ne-ar fi asteptat la gara cu Paul. care se sperie si slobozi un tipat.. Ne-am asezat gravi la o masuta. Apoi zvîrli neîndemânatic tigara. am auzit pe o doamna spunînd în spatele meu. rîzi. ? Am facut rau.. spunîndu-mi cu tonul cel mai serios de pe lume: ? Sa vezi ce bucurie pe Marioara cînd s-o pomeni cu noi. As f i putut sa ma consider cel mai bogat om din lume. draguto. d e nasul ascutit al unei doamne de alaturi. t ocmai la botez! Trasnaile noastre se legau spontan una de alta. ? Macar o dulceata. Ei. dupa aceea am rîs de ceai. N-am nici o vina! jur! ? Dar cine-i vinovatul? I-am raspuns cu un gest larg: ? Marea Neagra! Alt val de rîs. ? Atunci haidem în vagonul-restaurant pentru refacere. de o reclama agatata pe perete. închipuieste-ti. Cassanova. cu darul ei de improviza . Lumea din vagon ne privea amuzata. ? Ce fericiti trebuie sa fie! Si mai ales Paul care se topea sa aiba un baiat. Exclamatia surprinsa ne îndemna la o serie întreaga de variatii pe aceeasi tema. daca ne ieseau în drumul ochilor. Che lnerul a venit si ne-a luat comanda. Tänasicä. dragutule. Doamna cu copilul coborîse între timp. Tanasica. dar nu vedeam pe nimeni. ? Pe tine te admira. Acum toata lumea din vagon rîdea.. dragutule. Am aprins o tigara. Uneori Mihaela îsi musca buzele sa nu pufneasca în rîs. o conversatie trasnita de-a binelea. draguto? Haide. ochii mi se umpleau de bogatia ei si bogatia asta nu se mai sfîrsea. pe toate femeile de pe glob. Hm! Bine ma botezase! Lasa. Ai dreptate. erau pent ru noi motive de rîs nesfîrsit. Ne-am întors în compartiment.. ? Iar Marioara. Niciodata n-am fumat cu atîta voluptate. fa ra premeditare. încearca una. jucînd rolul unei perechi proaspat casatorite. oricît de serioase ar fi fost. N-am mai vazut-o de cînd sa maritat. nu vrei o cafea? ? Ia tu. Si. nu te refuz. ? Asta da. clocotea în noi. de lamâie. Tocmai ma pregateam sa lesin de foame. Nu stiu ce figura aveam. ca la porunca. n-ar fi cazul sa reflectam la gustarea de dimineata? ? Strasnica idee. Mihaela trase cîteva fumuri cu gesturi strengaresti. Si iata-ne legînd. exuberanta noastra nu ne dadea pace.? Eroare profunda. alimentîndu-ne surprinzator conver satia. Eram inundati. le facem o surpriza. un baiat si o fata. nu ne vedeam decît pe noi. care-i deosebeste pe unul dintr-o mie de oameni. se îneca si începu sa tuseasca. Acesta vrând sa se fereasca. si? N-au decît sa se ui te pîna le-or veni ochii la ceafa... ? Ca sa-ti fac pe pofta. Amîndoi am izbucnit în rîs. . neastîmparata ca marea. de unt. si pasagerul. Aimée. M-am pretat jocului si i-am servit numaidecît replica: ? Trebuia sa-i trimitem o telegrama ca venim. si mai ales eu cu Mih aela. Rîdea si batrâna. Si rîzi. Pronia cereasca le-a împlinit dorintele si le-a dat doi gem eni. dragutule. pe care tovarasii de drum o ascultara amuzati. molipsita de atâta veselie. Întotdeauna îndragostitii au o lumina ciudata pe fata lor.. pentru ei ne apucasem sa improvizam. Si pe urma altul. Cum ar fi fost chip sa stam cuminti p e locurile din compartiment? Nici pomeneala! ? Ce crezi. I-am aprins-o. ? Si tu. luneca si cazu la picio arele unei batrîne cu parul alb. ti-o coc eu domnisoara nasica. Toate lucrurile. ? Ce draguti sînt tinerii acestia.. o fata. Dealtfel.. ? Draguto. ? Tu nu iei o tigara.. Nu mai era chip sa-mi tin rîsul. dar Mihaela era stralucitoare. observi?. Ai dat gata pe toti barbatii din tren. Mereu ni se parea ca ceilalti calatori ne t ot privesc pe furis.. Mihaela.. Am izbucnit în rîs.

Am salutat si pe celalalt tova ras de drum.. Mihaela pufni în rîs... în aceeasi clipa . Cînd se topira patru ceasuri de drum? Parca adineauri pornise trenul din Gara de No rd.... nici ea.. ? Unde? Unde? ? Acolo! La stânga.. nu vorbiti de profesorul Tomescu? Am facut un gest evaziv. Si rîzi. sticloasa.. în încîntarea noastra! Si unul si altul era m mirati de cele mai simple lucruri si totul ni se parea o vraja anume creata pe ntru noi. ca un al d oilea cer culcat pe pamînt. Înainte de a coborî. rîzi! într-adevar ? era de necrezut aceasta coincidenta buclucasa! Mihaela însa hohotea sa moara. Domnu l cu barba ma întreba: ? Dumneata esti tot profesor? ? A. nu. Tokio.tie.. ? Iarta-ma. ministrul României la Tokio. Macazurile pocnira asurzitor.. Dorule. diplomatia. De rîndul aste.. începu... Cere-i ei. ? Frumoasa cariera. Dar nu rîdea: se stapânea înca. desigur.. Parca scapa sem amîndoi dintr-un ospiciu! ? În viata mea n-am rîs atîta. ? Foarte interesant. Stupefactie! N-am stiut cum sa pier mai repede din fata lui. ne-am luat ramas bun de la domnul cu barba. Bun baiat si fericit tata. imensa. care se prezenta: ? Sachelarie. Dor. am facut liceul. Era mult mai frumoasa în închipuirea mea. habar n-am. ? Ce înseamna asta. care într-o parte se facea una cu cerul.. dar ca sa nu ma dea de gol. Nu vezi? Ce frumoasa o! Era o bucata de argint viu culcata p e pamînt. îl cunosc. Gara se apropia. nu-i d-a buna! . Dar dumneavoastra o cunoasteti? ? Asi. Acum ne-am întors în tara pentru cîtva timp.... apoi u niversitatea. Dor. prim-secretar la legatia noastra din. Acum eram pe culoar si priveam pomii însirati pe drum care o rupeau la fuga înapoi. Auzi ce potriveala! El. Am copilarit împreuna. De asta-data marea se deslusea bine... dar altfel. Ea scurma zarea cu privirile dar nu spunea nimic.. Si sta ti la Tokio? ? Da. o vorbesc binisor. drept sa-ti spun. ? Nu. Nu ne dadusem seama nici eu. sa tuseasca. Domnul cu barba nu înceta sa se minuneze. ? Uite. Ati învatat limba japoneza? ? Da. Domnul cu barba gasi cu cale sa se amestece si el în vorba: ? Daca îmi permiteti sa va întreb. M-am apucat sa povestesc despre Japonia si locuitorii ei tot ce aflasem de la No vac. iar celalalt domn... El continua. pusese vîrf la toate cu chestia gemenilor. rosti ea sfîrsita. altfel. Vezi sa nu uiti. Mihaela ma tot tragea de mîneca si tusea cu înteles. ia uita-te acum. uite marea! i-am strigat Mihaelei ca sa-i atrag luarea-aminte. Atrageam privirile tuturor cu rîsul nostru capiat. var bun. Si nu aici. ? Si atunci ce-i de facut? ? Hai sa ne întoarcem! ? Esti nebuna? Judeci marea dupa o bucatica din ea? Ce-ai zice daca cineva vazîndu -ti degetul cel mic ar spune ca esti urîta? Stai. trenul încetini mersul.. care statea în fata noastra... stiti. Mi-ar fi placut si mie.. Zau. se multumea sa traga cu urechea si sa surîda din cînd în cînd. oarecum edificat: ? A.. Asa ca naivul tovaras de drum nu pricepu nimic.. Eu sînt directorul liceului. veritabilul atasat de legatie. var primar. n-am sa uit. Era albastra.. Aimée? Nu-ti place? ? Nu prea. de patru ani cu nevasta-mea. într-o misiune. ci la fata locului... e frumoasa. De unde s-o cunosc? ? Pacat! E foarte interesanta. Sînteti ruda c u el? ? Da. ministru plenipotentiar la Tokio! De aceea tragea cu urechea si surîdea ironic auzind nazbâti ile pe care le debitam ba-trînului despre Tara Soarelui-Rasare. ? Nu-mi cere mie iertare. Eu sînt.

? Voi pune sa-l traga lînga perete. capata noi însusiri. jocul. si-mi trase în gluma o palma. sobri. nici într-un an n-am rîs ca în ziua aceea. Parca venis e si ea sa locuiasca la hotel. Tine ri si fericiti! Si aceasta tinerete si fericire ne cerea sa rîdem fara a conteni. Doamne. Pe trican cu sotia. dincolo de bataia vazului. si simtamîntul acesta de grandoare era atît de puternic. aproape puerile. Am tradus amenintarea în fapta îmbratisînd-o si strivindu-i buzele cu o sarutare. devin reva rsate. deodata. Rid. în apropiere de Cazino.. Ea coborî la mal.. Sa stii ca mi-ar fi displacut daca noua mea prietena marea era. Eu si Mihaela eram de felul nostru retinuti. ponderati. încît crdeam ca am iesit din noi. Mihaela întinse obrazul ca sa-i întorc palma si închise ochii în asteptare. ? Du-te si-i cere iertare. cu vorbe de toate zilele.. chiar Mihaela mi-a marturisit mai tîrziu: ? Cu tine ma simt alta.. gemînd de durere. parca am intrat într-o noua existenta. necuprinsul. Aveti ceva de obiectat? ? De pe acum ati început sa va bateti sotul? Biine! Am sa va dau replica. Am completat buletinele de pasageri: avocat T. ? Sa mergem. ? E sarata? am întrebat-o surîzînd. ce m-a împins sa ma dau drept atasat de legatie si sa debitez atîtea baliverne gratuite? Ciudat.. nici pe Mihaela. se vede. am sa te bat toata viata. oricum. Usurinta. Gasise cuvintul care explica totul? Fara îndoiala! ne simteam fericiti! Mai mult de cît atît. îsi trase ciorapii si îngenunche pe nisipul ud. firile noastre încep sa se transforme. Soarele rîdea de sus si mîngîia marea cu mîinile lui de lumina. ? Aici e! Camera nr. m-am adresat Mihae lei oferindu-i bratul.. p rivind strazile. facu Mihaela cu un gest plin de gingasie. exuberante. Ne dureau ochii de atît a apa. exuberanta ne erau. ? Ce vina am eu daca sînteti rapitoare? ? Daaa? Gasiti? Atunci. striga Mihaela. stimate domn. iar în spate se tîrau nevolnic ramasitele noastre.. Prezenta marii facea sa ne simtim uriasi. ? Ce faci? Ce faci? ? Vreau s-o sarut. Apa tremura înfiora ta si-i placea. în apartamentul ce ni s-a rezervat. priveam viata pri n lentile care nu mareau realitatea. fac ne bunii. în care nebunie nu ne faci tu sa gasim placeri? Din pricina rîsuluî. ca un om fericit. Nu ma mai recunosteam nici pe mine. Apa se întindea nesfîrsita. Amîndurora ne placu mult holul elegant si mai cu seama prezenta marii. nici n-am prins de veste cînd ne-a adus trasura la hotel Palace. fapt care îi sporea pretul. Cînd am reconstituit mintal scenele petrecute în tren. n-ai sa scapi numai cu atît. lipiti unul de altul. domniei voastre. poftim. ? Patul acela e al. dar chiar identitati cu aceea a Mihaelei. ca Guliver în tara piticilor . scumpa doamna. Apoi am coborît pe malul marii. nesarata. Spunînd acestea se apleca adînc si puse buzele pe apa nelinistita. Am hohotit din nou. glumesc. du pa contopire. straine. i-am spus Mihaelei.La rîndu-mi m-am adresat unud personaj imaginar: ? Stimata dragoste. ne dadeam lucid seama de prezenta fericirii. chiar superficiale si se scalda în valuri de rîsete. doamna Petrican.. Asa cel putin îmi conturam harta mea sufleteasca si cred ca avea nu numai apropieri. Ce dovada mai buna as invoca decît greul si perseverentul urcus pîna la mima ei. casele. conversatiile noastre simple. Dupa acest început promitator am pornit-o razna prin oras.. ? O-ho. superficialitatea. Din pricina asta avea fata stralucitoare. ca sa nu-l confundati în timpul noptii cu al dum neavoastra.. . Ai fagaduit. E pent ru compliment. vitrinele. dar si dîrza rezis tenta a fetei pîna la capitulare care în fond se numea tot biruinta? Si. m-a cuprins o mare nedumerire. ? Canibalule. Ma întreb. Si mergînd asa la brat cu mare a. ? Nu. maretia. sînt fericita!. si pe drept cuvînt: ce neo fi venit sa jucam farsa aceea stupida cu gemenii. 7 avea doua paturi somptuoase. asezate unul lînga altul. amîndoi îi sorbeam aerul.

am deschis un ziar prefacîndu-ma ca citesc. Acest gest îmi dadu ideea plecarii. ? Ia te uita de unde sare norocul! am exclamat înseninîndu-ma si privind fara sa vre . am atins involuntar palaria mea din cuier. facînd un gest cu mîna ca sa subliniez o fraza. Cea rta noastra se înteti alimentata de îndîrjirea amîndurara.. N-a venit dupa mine si foarte bine a facut. cobor în vulgaritate). nu dau nimanui socoteala. cu pasi tiptili si-mi sopti dragastos. Am i mpresia ca-mi face curte. se desteptase în Mihaela si nu trecuse nici o luna de zile de cînd a plîns ca un individ o acostase pe strada. Într-o dupa-amiaza. desi tare as fi avut pofta. Acum întelegi? Si mai cu seama cunostint e dubioase. la ureche: ? Esti suparat? Întrebarea o puse în ochii mei într-o lumina de-a dreptul vinovata. Am trecut pe lînga ei. tam-nesam. am întors de cîteva ori capul.. zau. Intre timp mi-am redobîndit cal mul si judecata rece. Ce bogata a plecat în trecut prima noastra saptamîna de zbor prin fericire. dar remuscarile pentru purtarea mea nesabuita întîrziau sa se arate. în afara de constiinta mea.. orice discutie este inutila. Si cu toate astea trebuie sa adaug ca aveam nevoie de o cearta. Era în hol si mi-a oferit c revista. Nu i-am dat nici o atentie si ca sa umplu timpul. Daca Mihaela ar fi omis sa-mi spuna ca tînarul acela era un curtenitor si avea maniere alese poate nu s-ar fi întîm plat nimic. nu puteam sa întorc spatele asa. si am luat ascensorul ca sa urc la etaj. Grav: îmi spunea domnule punînd între mine si ea o distanta de o suta de kilometri. unui tînar atît de curtenitor si cu maniere alese. Daca ea îmi spun e ca fac bine ceea ce fac. acum l-am vazut pentru prima oara.. pe cînd ma întorceam din oras cu ziare. surîzatoare. domnul acela. indiferent de mo tivul care o aprindea. cu capriciile ei bizare.. uluita de brutalitatea gestului. Mi-am iesit din fi re (si ca de obicei cînd mi se întîmpla asa ceva. Pe strada. sa ne risipim ridicol energia si exuberanta care nu mai încapeau în fi intele noastre. Într-un tîrziu. Asa sa stii dumneata. Nu pot spune c a am observat în conversatia lor un aer de complicitate. ? Mai întîi nu e o cunostinta dubioasa. tu catadicsesti ca stai de vorba cu barbati suspecti pe care-i cunosti întîmp lator prin hoteluri? ? Nu înteleg! Ce rau am facut cu asta? ? Nu-mi place sa faci cunostinte singura. pentru a cladi cu ajutorul ei cele ce aveau sa urmeze. I-am raspuns facînd pe miratul: ? De ce sa fiu suparat? ? Pentru ca m-ai gasit vorbind cu. domnule. ? Cum. ? Sa-l ia dracu! Sa nu te mai prind cu individul acela ca. putin aprinsa la fata. Ea ma înfrunta cu pri virile: ? Ca? ? Nu stiu. În timpul înveninatei noastre discutii. Însa numai faptul ca ea vor bea cu un strain ma surprinse într-atît ca refuzam sa cred relatarea ochilor. evitînd sa trîntesc usa. am pus-o pe cap. s ingura solutie care curma cearta fara ca vreunul din noi sa fi avut aerul ca ced eaza. Numai un mic nor ne-a umbrit cerul în acest timp. Doar nu sînt crescuta în padure. cum spui tu.. Am plecat demonstrativ. ? Da? Nici n-am bagat de seama. Dupa cîteva minute aparu si ea vesela. Am ridicato si fara sa o agat la loc. Se apropie de mine. Mihaela a ramas pe loc. Se vede ca-si recun oaste greseala si cauta s-o justifice sau s-o minimalizeze. Mi-a spus ca locuieste la al doilea. ce se întîmpla! ? Eu. Si al doilea. am început sa ma plimb pe faleza încoace si Încolo fara nici o tinta. Cine e? Îl cunosti de mult? ? Hu. prefacîndu-ma ca nu-i vad. femeia. Întorcînd ochii am zarit la cîtiva pasi de mine o bancnota împaturita. care se rostogoli pe jos. m-am asezat pe o banca. stînd de vorba cu un tînar chipes si destul de elegant.. sa ne afirmam ou toata obraznicia calcînd peste reguli s i conveniente. am gasit-o pe Mihaela în hol ul hotelului. Ah. Am luat-o în mîna: o hîrtie de cinci sute d lei.sa comitem orice prostie.. Ajuns la mare (caci la Constanta toate drumurile duc la mare).

. ademenesc fericirea si o arestez macar pe timp de o saptamîna. ca si cum nu mai ex istau alte numere decît acest sapte nazdravan. Am pontat a doua oara. Am urmarit cu inter es jocul cîtva timp: dupa 21 de învîrtituri ale ruletei nu iesise niciodata nr. De rîndul acesta privirile adunate pe mine surîdeau ironic. Capsorul a zâmbit gales: ? Foarte simplu. ? Faceti jocurile! Jocurile sînt facute! Nimic nu mai cade. Ce-ar fi sa -l pun la încercare? E momentul cel mai prielnic si ar fi o prostie sa-mi scape pri ntre degete. în cîteva minute.. 7. apoi 12 si iar 7 de cinci ori la rînd. Dar. . îmi veni în minte! ? Sapte! E ziua cînd am cunoscut-o pe Mihaela (7 martie). ? Faceti jocurile. dar ce importanta avea? ? Sapte! Iata. Am schimbat la casa movila de fise si p-aci ti-i drum ul. ce-am stri cat. numarul destinului meu. Cîstigasem peste o suta cincizeci de mii de lei. iesise a doua oara! De neînchipuit! Si iar maldarul de fise albastre sosi în f ata mea. 14 iunie (de doua ori 7). în dr eptunghiul unui ghiseu. în paradisul oriental de dincolo de ma re. ideea unei escapade nas trusnice: ce-ar fi sa ma îmbarc cu Mihaela si. M-as fi mi rat daca nu iesea.. în ruptul capului! De rîndu l acesta admiteam ca voi pierde. În ochii jucatorilor întorsi asupra-mi se citea o r etinuta pizma. Pri n asociatie. traversînd marea. cumparati un bilet. Numarul camerei noast re de la hotel e tot 7.au spre cazinoul care se afla la o suta de pasi. nervoase. reîntors la Londra nu si-a mai gasit sotia. Numele ei (Mihaela) e co mpus din 7 litere. Am auzit pe cineva din spate: ? Da-i înanite! Ai sa spargi banca! Mi-a venit în minte cazul englezului Wells care. ? Cum as face sa nu-l pierd. ? Sapte! Iesise! Iesise! Chiar 7.. N -aveau decît. Numai asa. voi ramîne fidel dragului meu 7. Dupa cîteva tururi iesi din nou 7. Norocul cere noroc. disparuse cu un p roaspat iubit. Ce-o fi facînd Mihaela? Am lasat-o s ingura si am fugit ca un bezmetic. Nu-i nimic .. îngrosîndu-le pe cele dintîi. În istoria cazinoului constan-tean nu se mai întîmplase ceva analog. Hai sa dregem.. Masa verde era întesata d e jucatori. ca un fulger. pe la sfîrsitului secolului trecut. bila norocului alerga zapacita printre numere pîna ce osteni. Am strigat soferului sa ma duca la cea mai apropiata agentie de voiaj. Asta nu-i bine. s-a ivit un capsor blond de fata: ? Cînd pleaca cel dintîi vapor spre Constantinopol? ? Asta-seara la ora 9. Sapte. Cînd sa cobor mi-a scaparat prin minte. sparsese de trei ori banca la cazinoul din Monte-Carlo cîstigînd peste doua milioan e de franci aur. O sonerie de alarma tîrii strident în fiinta mea.. E nascuta la. Ce-o sa pierd mai mult decît ceea ce am g asit? La urma urmei consider ca n-am gasit nimic. Acolo. Zis si facut.. Puteam sa-l schimb? Nu. La jocul urmator am pus o suta de lei pe 7. Nu m-am mirat deloc. mereu sapte! Prea mult "sapte" ca sa nu iasa! S a încerc puterea acestui numar coplesitor. tot pe 7. O avere picata din cer! Ce inspiratie buna avusesem sa-mi încerc norocul! Si ce întelept lucru sa s pal putina înainte de a pierde! Desi hotelul era aproape. n-am avut rabdare sa fac drumul pe jos si am luat un t axi. Crupierul îmi întinse cu lopatica o gramada de fise. cît ne-a mai rama s pîna la întoarcere. domnilor.. care m-a rasplatit pentru statornicie. Gîndul îmi puse jar sub talpi. în plin. Ruleta se învîrti. Cine putea sa le împiedice? Bineînteles bila alese alt numar. cu fetele crispate si mîinile tre-murînde. Am intrat cu pasi siguri în sala principala. Am jucat din nou pe 7.. Am conchis mintal: "E adevarat ce se spune: cine are noroc de bani pierde în dragoste". Ce uluire s-a stîrnit printre jucator i!. sa poposim pe maluri le însorite ale Bosforului? Bani am doldora si pun forta lor în slujba dragostei ca s a obtin un maximum de desfatare.

Mihaela ma astepta. Dor. Nu trebuia sa plec asa. la asa ceva nu ma gîndisem: s a-i fac un cadou Mihaelei. Spunîndu-i astea. avînd pe genunchi o revista cu filele netai ate. am îngenuncheat lînga ea si i-am sarutat o mîna. repede. ? Vorbiti serios? ? Foarte serios. în fine. închipuieste-ti. v-o aduce si pe asta. am fost barbar cu tine. l-a dres asa de repede? ? Cît ai bate din palme. Haide.. S-a uitat cu o mie de ochi la el. ? Foarte bine. gîtuita de emotie si m-a îmbratisat cu toata fiinta. cu ochi i plînsi. ? Cum. Dar cine se uita la ba ni? Cînd m-am întors.. apoi cealalta.. De ce esti mîna sparta? . îmbraca-te. ? Atunci. ? Dar nu-i nici un zor. zîmbi si începu sa se îmbrace. N-aveti decît sa va interesati în oras. cu inelul ei în mîna si am ales unul cu briliant e care sclipeau oa ochii ei. pentru ca. ? Ce frumos e! soptea mîngîind inelul ca pe o vietate gingasa. i-am propus: ? Hai sa uitam totul. ? Stai! Ma reped chiar acum. Vrei? ? Asta nu putem s-o facem la comanda. ? În schimb ale mele sînt gata sa se înece. adica sîmbata. Mergem împreuna. I-am pus în deget inelul cel nou. nu te faci gata? Pretîndu-se acestui joc pueril. Trebuie sa te fi costa t o groaza de bani.. Mihaela fu învinsa. Pîna te îmbraci sînt înapoi. Prea tîrziu. biletele cumparate. Toate au ajuns la destinatie. "Mai bine sai fac o surpriza! Are sa se bucure mai mult!" Asa ca i-am raspuns dînd-o prin glum a: ? Da. ? Nu-i nimic. De aceea. Eram prea vesel ca sa-i fac o im putare. Scoateti mai întîi pasaportul si plecati peste patru z ile. întelegeti? E caz de forta majora. ? Cum? a facut ea mirata. Era cît p-aci sa-i de stainuiesc cele întâmplate si ceea ce pusesem la cale. dar m-am oprit. ? Uite. ? Mai esti suparata? Iarta-ma. Am trecut cu usurinta peste raspunsul ei taios. gata îmbracata.? Bine. Închiriem o barca si pornim pe mare în cautarea lor. ? Ai dreptate. sînt bine dispus. Fie ? ca facea! În vremea asta draga mea sotie din pasaport ma astepta. ? Ah. Daca aveti nevoie d e luna de pe cer. ? Nu se poate. dar n-am pasaport. asta-seara vreau sa ma îmbarc. bag ajele transportate la vama si revizuite. Mergem sa le salvam.. Dar tu ce ai de esti asa de bine dispus? Antenele Mihaelei înregistrasera pe loc starea mea sufleteasca. Faptul ca a trebuit s-o trec pe Mihaela ca fiind sotia mea a av ut drept urmare dublarea comisionului. un naufragiu ar fi catastrofal pentru mine. toate formalitatile îndeplinite în v ederea plecarii. nici una din corabiile mele nu s -a înecat în mare. ? Cine-i acest Iani? ? Exact omul care va trebuie.. Plecasem în goana si coboram scarile. ? Te rog de-aici înainte sa nu mai tii iluziile în corabii. Am alergat într-un suflet. acum se ivise si o cazia asta. În trei ore va scoate pasaportul. Îmi pare rau ca m-a durut purtarea ta. ? Atunci se schimba socoteala. Cînd s-a încredintat de realitate a întins mîinile : ? Doruie! Atît a rostit. ti l-am adus. Dor. Nu exista nici o solutie? Platesc oricît! ? Daca-i asa. Parca nu-i venea sa creada atîtor ochi. V-as ruga sa-mi spuneti unde-l gasesc? Mi-a dat adresa. apoi la mine. As vrea sa-mi întareasca rubinul de la inel. M-a costat o suma frumusica. Toate iluziile m ele s-ar duce la fund.. Pîna la opt seara pasaportul era obtinut. Vezi. în afara de surpriza cea mare. Iata. acoperindu-si surîsul cu mîna. Am gasit-o palida. rasturnata într-un chaiselongue. ca si cum nu s-ar fi întîmplat nimic.. ada-mi aminte sa trecem pe la bijutier. ? Nu-i nevoie. Puneti-va în legatura cu domnul Iani. exista una.

. Pîna atunci ne-am hotarît sa cinam. ? Dor.. acolo departe.. A primit bucuroasa. turceste. Ti-ar surîde sa vedem Bosfo rul? ? Ar fi. O febra. Doamne. ? Ce feridti trebuie sa fie oamenii care pleaca spre tarmuri necunoscute. sarutarea asta costa mult. e timpul sa mergem. dupa un control rapid. ? Uite.... ? Nu. Asta mi-a ramas de la Pi erre Loti. zau. în împrejurari identice. vino sa-ti arat ceva. un du-te-vin o necontenit framînta micul port... Nimic mai simplu si natural. . pretextînd un telefon cu Bucurestiul si am alergat la hotel ca sa achit nota si sa expediez bagajul. ai vrea? ? Ei. Le vezi? ? Da... înghesuindu-se la revizia bagajelor.. Nu pricepeam ce vrea sa faca. cinci. i-am cîntat în strune. plecam? E adevarat ca plecam? Vazuse ca am prezentat biletele. "Principesa" mîndra. Ea n-avu vreme sa mai spuna ceva deoarece ofiterul de la capatul puntii ne ceru biletele de drum. Prin urmare. draga mea.. cît as vrea sa calatorim si n oi o data pe mare! ? Nu. iar mie una mare? i-am spus si am sarutat-o prelung. i-am spus: ? Haidem. Acesta. ? Ziua de care vorbesti a binevoit sa vina. se afla sub presiune. Nu-i vorba sa mergem acasa. s-o luam pe urmele lui.. mergem peste o ora în port? ? Ce-avem de vazut acolo?. sînt corabiile mele. . ? Aimée. Dinspre mare se stîrnise un vînt racoros care umfla rochiile feme ilor si flutura fularele de matase. ci la. Si-apoi de cînd visez sa vad un rasarit de soare pe mare. Vaporul pleaca la noua si trebuie sa fim în por t cu cel putin o ora mai devreme. vorbesc foarte serios. împacati. ce înseamna asta. Calatorii se strecurau grabiti.? Crezi ca ma uit la bani cînd e vorba sa-ti fac o mica bucurie. dupa cum spune Cosbuc. Dorule... ce zid. ? Dorule.Am coborît veseli. ? Doamne. mai mult decît în visul meu. a deschis-o larg si a trimis priviri sa adulmece spinarea marii. încuviinta din c ap si ne pofti sa urcam pe bord. Era într-o stare de surescitare cum nu vazusem înca: ametit . Apoi am intrat într-un cinematograf ca sa vedem pe Greta Garbo în Dama cu Camelii. si am zburdat pe strazi bucurîndu-ne de tot ce vedeam. Le-am scos din portmoneu cu toata gravitatea si i le-am întins.. ce sînt glumele astea? ? Ba nicidecum.. Ba nu.. Hai sa mergem! ? De ce te grabesti? Stam pîna pleaca vaporul. Am lasat-o pe Mihaela la r estaurant. N-a raspuns nimic. plecam! Ti-ai exprimat dorinta sa vezi Bosforul si eu m-am exec utat pe loc. Dealtfel. ? Ce-i draga mea? ? Uite. Asa ca n-am pierdut iluziile. ? M-ai înteles gresit. Asa ca tot eu îti ramîn dator. Am luat-o de mîna si am tras-o dupa mine. Hai s-o vedem si noi. Poate are sa vina si zi ua aceea. haide. Am împins-o usor sa urce puntea care ducea pe vas. vad patru. Aimée.. Constantinopol. ? De ce-ai întîrziat atîta? În loc sa-i raspund. S-a dus la fereastra. ? Nu stii? Pleaca "Principesa". ca doi scolari în vacanta.. Ea plînse atunci de ciuda. ce bine-mi pare! Am sa dau cinci acatiste la biserica. nu s-au înecat?!. alba ca o lebada. mai întrebi? Nu cred sa fie dneva mai lacom de lucruri noi ca mine. Ea izbucni în rîs. despre tine. cui i-ar fi venit sa creada? ? Da. ? Dorule. ? Daca-i vorba de Loti. sopti Mihaela. sub privirile uluite ale Mihaelei.. calcase cu piciorul pe bordul vasului si tot se în doia de realitatea calatoriei. ? Ce faci? Nu e voie! Esti nebun? Ce te-a apucat? ? Nu întelegi ca plecam la Constantinopol? Doar nu vorbesc. urmarindu-i cu priviri jinduitoare.

Dor. nedumerita. de ce aratai atît de bine dispus. ? Simt ca nu ma voi convinge decît dupa ce ne-om întoarce. E cea mai mîndra nava de pe mari si oceane pentru ca ne transporta pe n oi. otgoanele desfacute. Farul de la Tuzla. descatusata de chei. Ne-am retras în spatele vasului unde curentul era mai potolit si noi mai la-adapost . N-am vazut nici unul. Puntea fu trasa. Ce vrei sa faci cu mine? ? Nebun ? zici? Mi-ar trebui prea multa întelepciune pentru asta. sopti Mihaela. intrat parca în pielea lui Colesiu. ? A. încrezatoare ca pleaca si totoda ta îndoindu-se. Era semnalul de plecare. pe ce fata ai pus mîna! Pe masura ce înaintam în larg. Din Constanta nu se mai vazura decît luminile îm prastiate pe spinarea ei.. Dar atunci calatoria noas tra n-o sa-mi para decît un vis frumos si scurt. acoperind-o cu pieptul.. l uneca pe apa departîndu-se usor de tarm. nu-i asa? A confirmat din cap foarte serios. Si chiar daca ar exista nu se pot asemui cu "Principesa" noastra. Mihaela se întinse pe una di n ele si-si puse capul pe genunchii mei.a.. daca ai putea sa te tii de vorba. Cred ca n-a iesit tocmai rau. ce zici? De-a lungul cabinelor erau însirate cîteva banci de lemn. ? Si bagajele? tresari ea. Am cuprins-o în brate ca pe un copil. ? Asta da. Ma îmbratisa. cu duiumul! ? De ce minti? Nu corista. ? Asta-i prima sarutare pe Marea Neagra! ? As vrea sa ma saruti pe toate marile pamîntului! ? Fagaduiesc! i-am spus pe un ton cam teatral. A urmat un ragaz de tacere. ca sa-i dau caldura mea. . amestecîndu-si lacrimile cu lumina rîsului. Spune-mi. plînse si rîse. a scrîsnit printre dinti. ca navigam? Mai spune o dat a. Din pacate sînt zdr avan la cap. ma sarut a. c lipea siret ca mosneagul. ca într-o ploaie cu soare. mai sarat. I-am povestit tot ce se întîmplase în timpul lipsei mele. Pîna mîine dimineata ai destul timp sa te c onvingi. Lebada plutitoare. ? Nebunule. ? Asteapta mai întîi sa ajungem la Istanbul. a apei s i a uscatului. ? Ce faci? Sa nu ne vada cineva.. lacoma sa stie totul dintr-o data. Exclama. E adevarat. ? Ah. Apoi mi-a propus: ? Tare mi-ar placea sa ramînem aici pîna la rasaritul soarelui. acum înteleg. Pe cînd vorbea îi clantaneau dintii. Plecam fara ele? ? Sînt în cabina! i-am explicat cu superioritatea celui care n-a scapat din vedere n ici cel mai neînsemnat amanunt. Strigatul ei era cea mai frumoasa declaratie de dragoste pe care nu cred s-o mai fi auzit cineva pe lumea asta în afara de mine. De aici auzeam clipocitul apei framîntate de elice.. E pentru prima data cînd ma urc pe un vapor. cum gasisem bancnota de cinc i sute. parca ar fi vrut sa-mi spuna: ? Haiducule.. Nu mai deosebeam nimic în zare: întunericul mistuia în pîntecele lui marea laolalta cu c erul. închizînd ochii: ? Ce fericita sînt! De mult n-am fost atît de receptiva ca acum. Te-am urît prea mult ca sa nu cîstigi la joc. îmi vine sa te sfîsii. Batistele dintre cele doua lumi... Vaporul fluiera dogit si tipatul lui rani adînc vazduhul. ? Mi-i frig aici. pe care tot ea l-a rupt: ? Înca nu-mi vine sa cred în realitate. Numai luna ramasese nemistuita si mergea cu noi calauza pe nesfîrsitul pusti u de apa. mai exist a vapoare de-astea pe lume? ? Ce vorba! Sigur ca exista. Pe Mihaela abia acum o cuprinse o bucurie vecina cu nebunia. vîntul se întetea si aerul deveni mai racoros. fluturau despartirea. nesuferitule. cum aranjasem cu mi situl grec obtinerea pasapoartelor. cum cîstigasem la ruleta. ? Am vrut sa-ti fac o surpriza placuta. Vrei? ? De ce nu? I-am ridicat usor barbia si mi-am lipit buzele de ale ei. zise ea. cum îmi venise ideea plecarii. cu ciuda mare.

N-o interesa banalitatea ce-i debitasem. dar Mihaela m-a oprit cu un gest ? Sa lasam glumele. Ma încearca un sentiment ciudat.. îmi place ca te temi de mine.. dragul meu Jupiter. scapînd dintr-un nor. în care abia era loc sa ne miscam.. mincinosule? ? Foarte adevarat. se consuma în anonimat. . i-am raspuns cu încredintarea ca n-o minteam.. poate de necunoscut. parca ar fi o celula pentru detinuti.. scumpa Junona! Si am vrut sa-i cad în genunchi. ? Aimée. ? Esti un dinozaur. ? Ramînem aici pîn-la rasaritul soarelui? ? Mai bine ne retragem. Iar Mihaela nu se mai satura de muzica lor. nu vreau sa aud din gura ta decît doua. As fi putut s-o refuz? Timp de o ora si jumatate i-am soptit încontinuu.. ? Ti se pare.. De cîte ori le-am repetat în acest timp? Pe putin de trei mi i de ori. pe recea si miscatoarea singuratate a apei. ne simteam mai mult unul al altuia.. Aici.. Regina noptii. Mai precis: de ochii tai. ? Daca-i asa. îl simti chiar. Dupa un timp mi-a spus: ? Dor. altfel ar fi gasit o replica. Mihaela uitase de miscare si nu mai scotea o vorba. uite. Apoi a spus: ? Nu m-as satura sa le aud toata viata. cu pauze mici ca între bataile inimii. s-a mai întîmplat asa ceva? Oare totul sa fi fost spus în materie de iubire? ? Cine stie? De fapt marile pasiuni ramîn necunoscute. Hai. ? Marile pasiuni! a exclamat ea ca în extaz. Crezi ca noi am putea sa realizam o m are pasiune.. ? Bine spus! În schimb Jupiter. Dinaintea ta. Ghemuita la pieptul meu... ? Nu. Chiar timpul c are zbura pe lînga noi era tot atît de grav ca întunericul. M-a razbit frigul! Am coborît în pîntecele vasului unde se afla cabina noastra cît o cutie. fiindca nu ne aveam decît pe noi.. cele doua cuvinte magice care rasuna în toate limbile s i pe toate meridianele. Nu-mi dau seama. Peretele avea un ochi rotund care privea departe. alesii dragostei absolute sînt exceptii tot atît de rar e ca si geniile. Dealtfel.. Aimée. Stii care sînt? ? Cum sa nu? "Te iubesc!" A încuviintat din cap: ghicisem.. c u mîinile într-ale mele.. ? Doamne. ? De cine ti-i teama? ? Nu stiu. Se cheama ca sîntem ch it. între primejdia apei si a ce rului. ? Dor. fara nici un îndemn. îl vezi mai bine. D e o jumatate de ora stateam în aceasta placuta inertie care as fi vrut sa se prelu ngeasca la infinit.. Dupa ce i-ai spus pe nume ti se pare ca l-ai definit. ? Adevarat spui. Calatorind în tara straina a marii.. Puterea asta nu-i decît o reflectare: tot din tine izvoraste. ne-a inundat cu un val de argint.. nici n-as vrea. sau o capodopera de amor cum zice Balzac? ? Sînt sigur ca da. sa sti i. Ca o fetita! ? Nu. numai doua cuvinte. Ne trebuie o capacitate de a suferi prea mare si n u stiu dac-o avem. în ochii astia frumosi..? Ti-e frig si aici? Tremuri! ? Nu mai mi-e frig. ? Nici la Conciergerie nu erau mad mari. locuieste puterea ta. Dorule. Nu se potrivesc cu noaptea. Mihaela începu sa tremure mai tare. Daca nu era calda si nu-i auzeam rasuflarea domoala as fi crezut ca-mi murise în brate. spune-mi-le! Cît mi-ar fi placut sa p orneasca de la tine. Mihaela dev eni ireala ca o faptura descinsa din vis. Lucile Duplessis. ? În noaptea asta luna oficiaza numai pentru noi. chiar muntii se pleaca. ? De unde si cum îti amintesti de închisorile franceze? ? Crezi ca nu pot sa mi le închipui? Odata am reconstituit ultima noapte a lui Cam iille Desmotuins si a frumoasei sale sotii.Trecuse de miezul noptii si pe bord se întetise frigul. Nu crezi? Ea a înclinat concesiv din cap. Îti dai anevoie seama de un lucru daca nu-i spui pe num e. ce capricioasa esti. . De ce-ti place? ? Pentru ca si eu ma tem de tine. un fel de teama. nu-i deloc capriciu. Le-am lasat la o parte si am vorbit numai despre lucruri serioase. Poate de tine. îngenuncheaza în fata ta.

În orice caz.. înfuriati de lanturi si catuse...? S-avem iertare: Lucile a fost decapitata mai tîrziu. Nu fac bine? Profesorul de istorie i-ar fi dat nota 3 pentru raspuns.. (Fortis imagin atio generat casum.. ca în preajma unei primejdii. cu trupurile dogorind ca jarul. Mihaela avea atitudini rafinate... Mihaela fugise în trecut si traia un episod tragic din vremea terorii. (Sînt u nele lucruri în iubire care nu se pot spune decît în taina. Ea nu sesiza mîngîierea. Numai ca nebunii nostri. ? Pentru ca sîntem osînditi. transformînd minutele în lun si lunile în ani ca sa ne recuperam viata pradata. la ureche. ta de o fiinta care nu mai soseste si pleaca mereu? Nu cumva dr agostea sfarîmase acel echilibru sanatos si ne cufunda în nebunie? Ea facu o miscare. Dar n-o cunosteam înca. prea putini cititori ar fi parcu rs-o. sfarîmasera temnita ies ind afara. aerul nu ne mai ajungea.. pe care puternica ei închipuire izbutise sa-l preschimbe în ralitate. care ne-au cutreie rat. În cea din urma noapte a lor au fost împreuna. Întelegeam. fireasca. un spirit prompt în fata noutatii. dupa ce a trimis lui Robesp ierre o scrisoare protestatara.. de fapt nu era joc.Cînd la orizont se ivi sprinceana de lapte a zorilor. temîndu-ma sa vorbesc tare. ? Asta-i buna! Ce ti-a venit sa modifici istoria? ? Vreau sa fie mai frumoasa. în libertate.. Pe mine însa aceste haust caprices ma surprindeau trezindu-mi admirat ia. Plîngea cu atîta sfîsiere încît m-am speriat: ? Ce-i asta? Ce ti-a venit? Te doare ceva? ? Tu uiti ca în revarsatul zorilor vom muri? ? De ce? am bîiguit prosteste... Delirul voluptatii care atrage se consumas e. concreta. Oricum ? era de preferat iadul cu o femeie desteapta. ? Cîte ore mai avem? ? Patru. Farmecul ei statea în faptul ca ignora aceste comori. ? Ce-a fost asta? am întrebat-o soptit.. Suflam din greu. În noaptea aceea Mihaela mi s-a dat cu o frenezie care pîna atunci nu mi se parea ca -i este proprie. sa stoarcem fapturilor noastre toata vlaga si voluptatea pe care ne-o puteau darui. Dar aceasta disectie. a ripostat nervos si ochii ei incandesc enti s-au aprins mai tare.) . aratînd mo desta. stii bine!. Se zbuciuma întruna. Cît m-am bucurat ca nu murise. pe care se citea o vaga încruntare. decît paradi sul cu una proasta. rubedenii cu nebunia. sacadat. Am înregistrat mintal tot ce s-a petrecut. departe de mine. . în schimb cel de psiholog ie. Numai un Proust ar fi putut sa descrie trairea noastra în ajunul mortii.. Si peste toate ? stralucitoa rea avere feminina. cu fata în sus. dteodata intelec tualitatea ei (desi lipsita de ostentatie) ma înfrunta facînd sa presimt certurile c are ne asteptau. Îi respiram mireasma (numai a ei) si-mi placea ca nu s emana cu a nici unei fete de pe pamînt. saraca. Si deodata o p odideau lacrimile.) I-am raspuns jocului (nici nu puteam sa fac altfel). ? Dupa mine ? nu. ? La ce te gîndesti? ? Cum as face sa ne salvam iubirea de calaul ei: Timpul? Discutam chiar prostiile cu toata gravitatea ceruta de împrejurare. idei person ale. dar de ce nu venea dezgustul care respinge? Ce s-a întâmplat cu legea firii menita sa tina echilibrul între sexe? De ce o sorbeam si acum pe Mihaela to t nesatul de ea. fara dinamism. De ce n-as spune? O invidiam subteran. fiinta ei complexa avea nevoie de mult ti mp pentru a se descoperi în întregime. parca s-ar fi trezit.. o sensibilitate care fremata în preajma poeziei. ma îmbratisa pierduta. ci real itate vie.. e adevarat. tresarea cuprinsa de o nel iniste apasatoare.. I-am trecut usor o mîna pe cositele inundate de naduseala. Atît! În aceste patru ore trebuia sa traim pîna la adînci batrînete. ra mase inerta. analizînd pe întinderea unei carti starile sufletesti. amîndoi aveam în fiintele noastre cîte un mic nebun care trebuia sa fie înch is.. rece. amîndoi zaceam istoviti. nota 10.

. la Galata Serai. Am trezit-o degr aba: ? Leneso. Dar numaidecît îi fugi somnul. în lanturile mel e? Cînd am facut ochi. Parca vad ce ochi mari facuse. nu numai în fiecare zi. cu un scîncet de fetita nazuroasa. Pîna la urma ea se supara si fugea pe plaja cu trupul muiat si sclipitor. lasa-ma. Daca voia sa ma înlantuiasca astfel. striga. la 6 (eram dealtfel foarte matinali). Apoi rosti crispat la urechea mea: ? Vreau sa-ti intru în sînge. ? Mmm. cînd am vizitat pri ma expozitie de pictura turceasca. În fiecare dimineata. îi dadea îngrijiri. tragîndu-mi capul spre ea cu mîna. ai scapat rasaritul soarelui! Mihaela bîigui ceva neînteles si se întoarse pe partea cealalta. întratît mi s-a parut de lunga si plina. sa traiesc altfel decît prin e a. care se afla întîmplator pe plaja. as putea sa reconstitui tot ce am facut.. copacel. ? Cît e ceasul? ? Noua si un sfert. de departe. crezu ca m-am înecat si începu sa tipe. pentru tine mai rasare înca o data soarele. Îmi amintesc de toate amanuntele si. ai dormit destul.. Dupa un timp se întoarse si. ? O! de ce m-ai lasat sa dorm atîta?. zarindu-ma aplecat deasupra ei. Te rog. ora de ora. nu era prea lat în locul acela. Trecusem Bosforul înot. Lâ întoarcere am gasit-o pe Mihaela lesinata pe nisip. unde se varsa Marea Neagra în Bosfor... ? Nu-i inimic. Lumea se alarma. Am descoperit-o tragînd patura de pe ea si am acoperit-o de sarutari. fara multa sfortare. as z ice. pîna se pierdeau în vazduh.. o miscare neobisn uita pe apa. dadea din mîini.. .. Odata i-am tras fara sa vreau o spaima: m-am avîntat în larg. o tineam de mijloc ca sa nu-si piarda cumpa na. În stînga noastra se întindea Marea Neagra. si miscarile ei erau asa de dragalase ca ma prapadeam de rîs. protesta cu ochii cîrpiti de somn... Ea se a para. Nu era chip s-o trezesc altfel: am luat-o pe sus în brate ca pe un trofeu. Ea zvîrlea din picioare. O doctorita franceza. ? Crezi ca merita? ? Da. la Moda. încît era cît p-aci sa tip de durere. Era o priveliste rara. pentru ca tu ai realizat dragostea absoluta. ci. pricepi? În clipa aceea m-a trecut un fior prin sira spinarii. la Tatavla.. nu era însasi Mihaela robita. sus. în gradina fab ricii de bere si am baut bere Bomonti de la butoias. Ajungeam în m ai putin de o ora. cînd ne-am dus la Prinkipo. Cert.. Am zarit. Mihaela avea o sublima forta de a iubi si aceasta forta ma împiedica sa respir alt aer decît al ei. apoi faceam plaja pe nisipul de aur. si apele ei pareau ca se ridica mai sus de nivelul Bosforului. dar Mihaela. Nu si-a venit în fire decît dupa ce m-a vazu lînga ea.. cu cepul. PARTEA A DOUA I Am petrecut la Constantinopol o saptamîna alcatuita din 1001 de zile si nopti. ca sa ajung la malul c elalalt. luam vaporul de la pod ul Galata si plecam la Altîn-Koum.. Vreau sa dorm. nezari ndu-ma în preajma ei.Raspunse tot în soapta: ? Nu te bucuri ca traim? Am învins moartea. cîtiva ba rcagii plecara în pripa sa-mi dea de urma. la înaltimea unui om. zvîrlea din picioare. dau seama ca eu o provocasem. soarele era sus pe bolta. cînd ne-am plimbat cu barca prin fata palatului Dolma-Bagtche (Mihaela tipa ori de cîte ori ne saltau valurile). ? Înca un pic.. cînd am fost la Jardin du Bosphore (unde am mîncat împreuna înghetata de dovleac pe malul marii). la KalaMiche. fara sa-mi. îmi musca buzele asa de salbatic. Încercasem s-o învat pe Mihaela sa înoate. ? Haide. cînd am petrecut sus. Dor.. De pilda. sa ma s imt la locul meu altundeva decît în zona ei de atractie.

. dupa doua ore. dar n-am certat-o. .. dar. mi-a spus prosternîndu-se ca în fata sultanului. eu fiind întotdeauna favorita. Numai ca oamenii de pe mal nu merg la fel. asta-i!. Bineînteles i-am fagaduit.. vreau sa fac din min e haremul tau. ? Stii. Asa era: se straduia mereu sa fie alta. Si Mihaela cunostea acest secre t. nu-i venea sa creada în realitatea mea. iata secre tul lui Polichinelle care tine iubirea proaspata. Pacat ca n-am avut mai multi bani. Batrînii se misca anevoie. Dac-ai sti cîta lume s-a strîns: Cineva chiar m-a fotografiat. ramîn mereu în urma a pei si de aceea li se pare ca timpul trece atît de repede.. era grec. I-am pomenit de Alexis K arel care spune ca timpul curge uniform pentru toata lumea. Noi. fara oase. Si înca o data mi-am dat seama cît de indestructibil era an corata de mine. minunîndu-se de gustul ei. am vazut-o învesmântata în salvari si voal de turcoaica pe care le cumparase în r-ascuns de la bazar... Mihaela s-a mirat ca si cum se întîmplase ceva cu t otul (neprevazut. Într-o zi. Într-o seara am cinat la un restaurant francez de pe Pera. tinerii. Într-o zi s-a dus la bazar sa cumpere matase pentru o rochie.. De ce se tîr asc zilele cu pasi de melc? Justa remarca! De fapt si eu încercasem aceeasi impresie... nu-i asa? Se uita mirata la mine.Cînd vacanta noastra s-a siîisit. ? Negutatorul ce-a spus vazînd o clienta atît de risipitoare? Nu s-a crucit? ? Ba da. ? Ce s-a întîmplat? N-ai gasit ceva pe gustul tau? ? Ba nu.? Dor. tu? Esti cu adevarat tu? Traiesti. Era un peste alb. Ma suparam foc. Mi-aduc aminte ca vacanta mare mi se parea nesfîrsita c a o vesnide. care se frigea în teapa.. Înfuleca friptura cu atîta placere. femeia fusese pentru mine o pluralitate.. Dor. Se astepta s-o cert pentru risipa. ma pipaia.) ? Luminatia ta. s-a întors cu bratele goale. (poate juca put in teatru) si sultanul din mine (care dealtfel exista în orice barbat) avea într-ade var la dispozitie prin ea un harem de femei. Mi se parea ca una din pasari ci e chiar ea. dar îmi trecea repede supararea. eram primul ei barbat. încît vecin ii de la mesele alaturate. Redactia întreab a pe cititori: Face bine sau nu? Tînara mea "franceza" a raspuns numaidecît trimitînd ziarului o telegrama de doua cuvin te: Très bien. De pilda: nu accepta sa dormim în acelasi pat si uneori zi le si nopti întregi nu ma lasa nici s-o sarut. M-au uluit vorbele ei. ? Ei. toti straini. Si eu o iubeam mult. Pasarele? Ce fel de pasarele! Si unde sînt? ? Le-am dat drumul în vazduh. am cumparat cîteva pasarele. ? Ce fericita sînt! Unde ai fost? Cît m-am speriat! Sa nu te mai dezlipesti de mine... chiar prima iubire. Dragostea e foamea de femeie unica. ? Foarte adevarat ce spui. ? Abia s-a împlinit o saptamina si mi se pare ca sînt aici de cînd ma stiu. comandara si ei espadon. ? O fi fost reporter de gazeta?! Nu m-am înselat. de la ea încoace femeia deveni unica si o chema cu numele ei. lasînd timpul mereu înapoia noastra. femeia lupta sa placa mai mult. (Cu fiecare rochie noua. un text scurt pomenea de spre "o tînara franceza" care cumpara pasarele sl le reda libertatea. Mihaela consulta lista de bucate si ceru: ? Espadon grillé. Mihaela n-avea experienta er otica. alergam vîr tos. si daca aceasta femeie se pricepe sa nu dea prea mult barbatului ca sa-l sature.. Cu toate astea instinctul îi suge ra lucruri de necrezut.. .. Daca cine stie ce în-tîmplare va rupe lantul. Dor. ci dimpotriva îl lasa mereu flamînd. sub titlul Liberté aux oiseaux! Dedesubt. Pîna la ea. pentru ca avea un arsenal de dragalasenii la îndemîna cu care se apara. atasîn-du-se între fiecare bucat a foi de dafin. de care multe din semenele ei vîrstnice si cu experienta n-aveau habar.. Mi-a placut trasnaia ei si am surîs. A doua zi (ce surpriza placuta!) fotografia Mihaelei a aparut în Jo urnal d'Orient.. mi-am adus aminte de cinteza noastra... Fagaduieste-mi. ca apa unui rîu. fiinta ei s-ar da la f und.

daca nu chiar monstruos. am pus plicul d e o parte ca sa sfîrsesc mai întîi lectura. spatiile verzi ale parcurilor si gradinilor si geometria în cîlcita a strazilor. îngîndurati. muzica.. pentru ca. cînd.. ca în fata unei descoperiri neasteptate: ? Daca n-am devorat rîndurile ei din prima clipa. am vazut plicul nedesfacut pe mas a. nu semanau unele cu altele. Ne ajunsese din urma oboseala fericirii? Se poate. Primul capitol si cel mai frumos al romanului nostru de dragoste se încheiase. La urma urmei. Mai mult decît atît: am citit gazeta pîna la an nturile comerciale. Din clipa aceea se nascu în mine gîndul despartirii.. Sa te desparti asa pe nepusa masa. îmi dadusera totul? Unde voiam sa ajung? Iesise din nou la suprafata acel demon al ratiunii care ma îm .. De ce ma framînta acest gînd? De ce parasisem atît de crud. Fericireav noastra se prelung ise din cale-afara. La plecare. daca nu simte fericirea. pe celelalte iubite ale mele. Uitasem cu desavîrsire de ravas. lumea era a n oastra si pluteam într-o fericire nesfîrsita ca fiind elementul nostru. pline pîna la refuz de fapte si mai ales de încîntare. ci pe alte drumuri. la fel. III Ne dadusem întâlnire a treia zi dupa întoarcere. cu sufletele pustii. care au ramas numai ale noastre. de noul decorului si de plinul vietii. n-am mai luat-o pe urmele lor. astepta desigur un raspuns. tacuti. Am a vut chiar impresia ca împiedicarea invocata nu fusese decît un pretext ca sa încredint eze hîrtiei tot ce avea pe suflet. dar mai mult teatral. nici eu nu am întrebat-o. Era absurd un astfel de gînd. ca se simte alt a (infatuare). "Eu simt ? scria în continuare ? mi-o spune instinctul. Tot asa l-am uitat pe Loti si pe Azyade a lui. ma simte am inundat de o tainica satisfactie: ? . Pretutindeni eram numai noi. Zilele petrecute pe malurile Bosforului. Cînd sub picioarele noastre se ivi asezarea policroma a Bucurestiului cu petele ro sii ale acoperisurilor. i-am facut Mihaelei o noua surpriza: ne-am întors la Bucuresti cu avion ul. devine de-a dreptul nefericire (infelix ? felicitas). luna. ci îmi scria ca ma iubeste (repetare fara sens). Nici ea nu m-a întreba t ce am de sînt trist.Absorbiti de noi.înseamna ca dragostea agonizeaza.. Ne-am luat ramas bun. m-am gasit o clipa c a sa ne aducem aminte de Colesiu. fara certarea constiintei.. ni se strînsera amândurora inimile. înseamna. ca dinaintea unei presimtiri. tot ceea ce-i trebuie dragoste i sa înfloreasca.. îmi trimise o scrisoare prin care îsi cerea scuze.. bogatie. cînd scrisoarea a încaput în mîinile mel . I-am recunoscut numaidecît scrisul si. Novac si de Veverita lui. Avus esem decor." Apoi chiar asta mi-ar trebui: sa-mi pierd capul! gîndeam surîzînd cu superioritate si am aruncat scrisoarea cît colo.. care ti-a jertfit fecioria si a carei densa convietuire ti-a lasat în suflet urme adînci ca pasii uriasilor pe zapada pura si proaspata. ca îi lipseste aerul cînd nu sînt lînga ea (banalitate exasperanta). Înseamna. pentru ca în momentul acela tocmai citeam un articol de ziar. Nu zburase niciodata. într-un tîrziu. soare.. ca se u mfla din ce în ce mai mult. dar Mihaela. De fapt feric irea e scurta. fiind împiedicata sa vina. de o fata cucerita atît de greu. dar receptivitatea noastra îi modificase structura. stiam acest lucru si voiam sa-i leg de mine impresia p e care trebuia s-o încerce în noutate. Nu le-am trimis maca r o ilustrata. As fi putut sa-i raspund. În aceasta stare de indiferenta am parcurs rîndurile Mihaelei. ce rost are sa-i îndrug fraze goale de continut daca nu mai am nimic de spus? Tot ce am avut de spus i-am comunicat la timp. Dar n-am crezut necesar ac est lucru. Am clatinat capul a tristete. de fapt. ca broasca din fabula (pazind gradatia ? evitînd egalita tea).. care. în sfîrsit. ca tu nu ma iubesti atît cît te iubesc eu. Ea nu se scuza numai ca nu putuse veni. La ce bun? Ne întelegeam uneori asa de bine si pe deasupra cuvintelor. iar ciudata fire omeneasca. care nu însala niciodata. Atunci am tresarit.

De aceea trebuia lucrat repede. Mi-am adus aminte de o nuvela citita cîndva. inevitabilele certuri. daca voia neaparat sa-mi ceara deslusiri ma gasea acasa în fiecare dupa-amiaza. la rece. asa de simplu! Totusi. simteam plutind în juru-mi primejdia de a fi prins în mrej e. În plina dragoste! Lovitura trebuie sa cada ca trasnetul! Acel mai tîrziu e fara hotar. Acolo salasluieste fericirea. Vrei sa te muste sarpele gelozie i. dar chiar primejdioase ? Da. al infidelitatii sau al abandonarii? Veninul lor e rau. asta era. Du-te si cauta alta femeie.. voiam proteste. sarmana. Cîti oameni se pricep sa dispara cînd trebuie? Adica atunci cînd sînt iu biti. toasturi! Maestrul s e ridica si. Am expediat scrisoarea prin posta si în clipa cînd a lunecat în cutie. stimati. ei b ine ? atunci am trait o voluptate smintita. înjosiri. caci fericirea e insatiabila ca apa sarata a naufragiatului: cu cît bei. care scoboara în mo cirla cerul dragostei? De ce sa astepti muscaturile înveninate ale serpilor de car e pomeneam adineauri si sa nu ispravesti în plina stralucire? . probabil lipsea curajul. Nu sorbi prea însetat din fer icire. s-au iubit si apoi s-au despartit. nes tiut de nimeni. în plin apogeu. cît ma iubea. poimâi ne. mereu ia-o de la început. Adica întreg cortegiul de implorari care îmi gîdilasera placut orgoliul de atîtea ori în astfel de împrejurari. Si cautam sa amîn sine die ruptura. tre buie sa ajung la despartire. Îi simteam prezenta si îl auzeam perorînd cu obisnuit lui forta de convingere: ? Nu lasa pasiunea sa se urce la creier si sa-ti ia mintile. nu numai în dezacord cu simtirea. Îi propuneam sa pastram unul despre celalalt o amint ire frumoasa si neîntinata. Rationamentele îmbracate în haina asta abia acum le am limpezi în minte. proprietara. Dupa ce ai gustat din mierea ei. care dealtfel e primavara dragost ei. Si daca tot am pornit pe acest drum. cu atît îti creste setea. Toate acestea sînt azi. Poate sa fie mîine. E asa de firesc. restaurantului îmi arunc ase cu fulgere în ochi si tunete la gura. spune: ? Iata-ma pe culme. La aceasta a mai contribuit si faptul ca intrasem în vacanta mare si trebuia sa plec acasa. ura si dispretul ei total ? atunci. Un scriitor ajuns în culmea gloriei e s arbatorit de prietenii si admiratorii sai. Dar mîine cînd voi îmbatrîni si pana mea neputincioasa va mucegai ce va fi ? mâine? Se vor ridica altii. Reteaz-o înca de la i nima. Dupa aceea mi-am vazut de treburi. Nu încapea îndoiala. la tara. Cel mai sanatos lucru e sa te c onsideri satisfacut cu prima faza a legaturii. Ah. niciodata. cartile mele sînt citite de milioane de oam eni. Un baiat si o fata s-au întîlnit. De ce nu m-as bucura înca de fa rmecele ei? N-ar fi o neghiobie sa-i dau cu piciorul înainte de vreme? ? Nu. invective. Ma întrebam: îmi va scrie Mihael a sau va veni la mine? Are sa ma acopere de reprosuri amare. nu-i mai prude nt sa fac pasul cu un ceas mai devreme pîna nu ma încinge jarul pasiunii? De ce as m inti? Mi-era teama de ea. Asa de pilda cînd. ma veti uita si voi ramîne sa mor singur. Ospat. striga demonul cuibarit în mine. De fapt. Dupa cîteva zile de asteptare raspunsul înca nu sosise. ca de obicei. Voi ma sarbatoriti. am simtit o uso ara strîngere de inima. ce mai astepti ? Paradisul n-are numai un sarpe. sa stii sa mori frumos! Si scotînd un revolver îsi trase un glont în inima. betia triumfului pe oare o încearca b iruitorul. dar tot ce am facut în zi ua aceea a fost sub semnul unei apasari launtrice. sampanie. Cine rationeaza în iubire e stapînul celuilalt. Tot asa avea sa se întîmple si cu Mihaela? Cine ar putea sa prevada? În orice caz. cîteodata chiar mortal. am lasat o portita deschisa. în aplauzele tuturor.pingea la asemenea fapte. reprosuri. acum e momentul. Ispraveste cu Mihaela înainte de a face cunostinta cu serpii paradisului ei. între suisul luminos si coborîsul sumbru? Asta e marea arta. numai aceas ta ura era capabila sa-i masoare dimensiunile pasiunii.Chiar în seara aceea am asternut Mihaelei scrisoarea de despartire. Ezitam gîndind sa cîstig timp. ci mai multi. o sa-mi arunce în fat . fara menajamente si compromisuri. am 50 de ani si o femeie frumoasa care ma adora. le s imt si-s beat de ele. Oare marea arta în iubire nu e sa rupi cînd esti pe culme? De ce sa astepti descompu nerea simtamintelor. dupa despartire. O fericire egala e plictisitoare sau mai bine zis nu e fericir e. Îi spunem ca alesesem calea scrisului ca s-o feresc de lacrimi si explicatii care ar fi putut degenera în cearta. Ceea ce izbute am sa deslusesc clar era doar partea finala. lacrimi. Se irosira cîteva zile în amînari de azi pe mîine..

acum când îmi dau seama cît de indiferent eram pentru tine. drept amintire) . Ce-ti pasa tie. în orice caz i-as fi opus o dîrza rezistenta. credeam mai degraba ca are sa vina. sapte. nesfîrsit. le îndruma spre ea cu a cea forta cu care gravitatea atrage lucrurile spre centrul pamîntului. Mu nceam în gradina. ma va implora sa n-o parasesc? La drept vorbind. Numai Mihaela singura proceda altfel. Cîteva zile n-am îndurat aproape deloc amintirea ei si eram vesel din cauza asta. E mai sanatos asa. Nu . retraiam nebunia posesiunii sau ma înfioram de stri gatul ei: "As vrea sa-ti intru în sînge!" Aceste putine gari din calea fericirii noastre aveau un farmec inedit pe care nu -l descopeream decît foarte tîrziu. Pentru ce tacea? O apucase din nou semetia de odinioara pe care i-o îndurasem atît d e greu? Voia sa ma învinga cu aceasta îngrozitoare arma? Dar uita ca acum jucam amîndo i cu rolurile schimbate. Îi explicam. dar ea ? oiudat ? nu venea din afara. ea nu moi avea ce sa-mi ofere. Si totusi. ma obseda mai mult decît m-as fi asteptat. "Si iata.. Nu se arata si nici nu scrise macar un rînd. dupa primirea scrisorii cu pricina. Si poate as fi înfruntat-o. duca-se la naiba aceasta fiica a Sfinxului. III Acolo. Tacerea ei îndaratnica. hotarît lucru. La urma urmei. simteam în carne coltii înveninati si durerea toata se aduna la inima. pentru ca. lung. Daca m-ai fi iubit cît de putin. care ai o inima de piatra. ci chia r dinauntrul meu. îmi pasa mie. cu alti oameni si alte preocupari. am strigat scos din fire s i am plecat acasa la tara. atunci cînd o saru tasem întîia oara pe scara mansardei. de asta data. Va sa zica prea putin îi pasa de ruptura. ma lasam prada vrajei. fara vise. în saptamâna urmatoare. ca si cum ace st fapt ar fi fost ceva obisnuit.. ar fi avut la îndemîna un pretext: putea sa-mi ceara înapof lucrurile r amase la mine. Însa. alte zile scurse încet. m-as înjosi ocupîndu-ma de el doua minute. Mihaela îmi polariza gîndurile. decît sa aleaga calea scrisu lui. Ma simteam d ezarmat împotriva acestei atractii coplesitoare. în orice termeni ar fi fost conceputa. era sara ca lipita. de dragostea me a? Si daca tie nu-ti pasa.a toata mîrsavia purtarii mele. e limpede. rostul primei scrisori ca o simpla încercare de a-i veri fica simtamintele. Nu teai clintit însa din loc. adevarul a iesit la iveala ca untdelemnul deasupra apei. Saream în sus ca muscat. Acea sta nesabuita necesitate care mi se înfipsese în creier. ai fi alergat ca o neb una. în pofida acestor constatari.. Si abia acum vine despartirea adevarata. sapte! de la cazinoul din Constanta. tacere! ? Ei bine. îmi daduse totul. Mihaela era în mine atotstapîna. Alta asteptare încordata. "Daca Mihaela o fi acum în bratele altuia?" Simpla insinuare a unui astfel de gînd îmi turna otrava în sînge. dispretuitoare. Nu ma asteptam ca ea sa primeasca vestea cu atîta indiferenta. Dar timpul curse ca apa rîului si Mihaela nu se arata. conchideam. Tu nu p oti sa-mi dai dragostea dupa care alerg. Munca aceasta se dovedea un paleativ fara nici un rost. Faptul ma puse pe gînduri. îti lipsesc maril e resurse pasionale ". Nimic! Nici un semn de viata. de fiecare zi.. Degeaba cautam sa ma eliberez de obsesia amintirilor scriind primele ca pitole ale unei lucrari juridice pe care o concepusem. nadaduiam sa sugrum tot ce mai ramasese viu din dragostea mea. sau poate pentru ca nu m-asteptasem. îmi tiuia în urechi obsedant: sapte. nu m-ai iubit. ma oboseam fiziceste si noaptea dormeam bustean. O vedeam cu spaima pe fata. m-a împins sa-i scriu din nou. în alt mediu. Sau ma dispretuia atît de total încît nu ma socotea vrednic sa-mi adreseze macar un cuvînt? O fi gîndit poate în sinea ei: e un om de nimic. ca sa vezi ce s-a întîmplat cu mine. Mereu ? tacere. dulcea ei otrava se revarsa ca un val asupra-mi si-mi inunda gândurile. Asa fac de regula fetele cînd epuizeaza toate mijloacele de salvare a despartirii (desi în fundul inimii ar voi sa le lase amantilor. tineam cu orice 88 pret sa primesc o stire din partea ei. Dupa asta îmi . Neavînd încotro.

Din toata fiinta ei se desprindea o lenevie. pîna ce unul. Facusem de cîtva timp cunostinta cu învatatoarea cea noua din sat. în orbire. La început învatatoarea (o chema Elena. Putin scunda. Asa ca. Atunci. pentru ca (a spus-o chiar ea) m-a iubit mai mult decît am iubit-o eu". Si apoi ne iubeam si asta era principalu l. interveni numaidecît: "E o femeie demna. Era o fata fara îns usiri deosebite. Desi simplista. învinge si pune mîna pe frîne. Ei îi placea iubirea. am daruit învatatoarei o st icla din parfumul pe care-l obisnuia Mihaela. încît nu numai ca nu i-am raspuns ca sa ma apar. pentru ce parasisem pe Mihaela? Ce anume ma determinase sa fac acest pas necugetat? Îmi era frica de ea. haita gîndurilor asmutita de simtiri se napusti mai salbatic asupra-m i. În definitiv. care. de vreme ce toata faptura mea o dorea). comite cele mai irationale fapte". Pe cîmpul de batalie mor în încaierare zeci si sute de gînduri. era frumoasa. impunîndu-i aproape sa-l întrebuinteze . nascut di n viata celorlalte si chiar în timpul ostilitatilor. Poate si ea se zvârcoleste asa cum fac eu. Poate ma i vîrtos decît mine.veneau gînduri mai bune: "Nu se poate. Nu m-a uitat înca. luptînd sa cucereasca postul de comanda. . "Nu-i un motiv. dar pîna la sfârsit se obisnui si cu aceasta ciudatenie. pîna acum n-a avut timpul material ca sa înceapa o noua iubire".. care în fond nu-mi displacea. ale intuitiei s au învatatura experientei care se sfîrseste ca sa reînceapa iarasi de pe aceleasi pozi tii sau de pe altele. cu ochii langurosi. O noua legatura îmi va umple vi ata sufleteasca. f usese a mea. E una din absurditatile femeii.. culta. o visare oirentala. Si înca nu aveam certitudine a unei infidelitati. pentru care motiv sa n-o iau? Fusese o fata cuminte pîna la mine. Timp de doua saptamîni i-am facut o curte asidua si am cucerit-o fara bataie de cap . cu gesturi moi. îmi spuse pe sleau: ? Tu iubesti pe alta. În odaia ei faceam întuneric bezna. am simtit ca se sfîr sise farmecul care dadea viata acestei legaturi auxiliare. nu numai pentru ca n-o vedeam. orice. Cînd u nul cade trasnit se iveste cu iuteala fulgerului altul mai puternic si-i ia locu l. cu armele logicii. 90 Efortul de a o înlocui în acest chip era mare si-mi cerea straduinte prelungite. De atunci n-am mai revazut-o. Cui pe c ui se scoate!" Nu-mi paru rea ideea. frica de dragostea ei atotputernica? Ma temea m sa n-ajung sclavul Mihaelei? Ce ratiune avea teama asta obsedanta? Ea ma iubea (de asta eram sigur). Cine va putea sa descrie cîndva acest razboi tacut. potrivnic. eu îi spun eam Lena) nici nu voia sa auda. As fi putut tagadui foarte bine. amant?" Un altul. Daca vrea sa se razbune. pe lumina. dezlantuind o adevarata rascoala în fiinta mea.. La ce bu n? Din clipa cînd Lena îmi dezvalui brutal jocul meu subconstient. fara a conteni vreodata? Astfel un gînd îmi sugera cu cruzime: "Daca. invocând un motiv de circumstanta. Mihaela si-a gasit un. razbunarea tine loc de orice. ci pentru ca acest obicei de a s tinge lumina era al ei si o definea. Era o alinare superflua care-mi ungea rana cu alifie. pentru ce provocasem ruptura prosteste? Ca sa n-ajung sa-mi pierd capul si s-o iau de nevasta? La urma urmei. pe Mihaela. În orice caz. Or. trebuia sa încerc. eu nu stiu daca o iubeam (poate ca o iubeam. Gîndurile se hartuiesc între ele cîineste. cu instinctul ei de femeie. micsorînd din ce în ce teritoriul ocupat de Mihaela. într-o buna z i. pentru a se razbuna. "N-ai decît sa faci si tu acelasi lucru.. putin grasa. dar am mers pîna acolo încît am luat-o la fuga ca un hot descoperit asupra faptului. Dar mi-iam dat seama ca noua mea legatura nu era decît o prelungire a dragostei cu Mihaela. inteligenta (chiar sclipitor de inteligenta). A vea în plus nenumarate însusiri sufletesti. abulice. Mai mult decît atît. Lena simti jocul meu. asta-i! Uluiala mea (caci într-adevar a fost o uluire) lua proportii aitît de neasteptate. Dupa înfrîngere. pentru ca nu-i placea. Gaseste o femeie si înlocuieste-o. si femeile ca ea nu se dau decît aceluia pe care-l iubesc. Si astfel mi-o închipuiam tot pe ceala lta.

Judecam astfel: ? De ce sa ma însor de pe acum cu Mihaela? Cine ma zoreste? Voi continua sa traiesc cu ea un an. Nu raspundea nici unul. uneori. Din G ara de Nord m-am dus direct la fosta mea locuinta din strada Amzei. l-am întrebat cu intent ie. Inima îmi batea navalnic. voi da cu ochii de Mihaela. Va sa zica se mutase Mihaela? U nde s-o fi mutat.? Era doar atît de simplu s-o iau de sotie. Din cauza ei ma trezeam. Recladeam. Numai eu am ramas sa ma prajesc aici toata vara. Se parea ca ajunsesem la solutia cea mai buna. Daca n ici asta nu stia unde sade Mihaela. Luasem plic si hîrtie. Dar timpul nu sade pe loc. prietena ei. cuprins a de emotie ca... Slabise ca o scîndura . Numai Charlot era acasa. Nu era nimeni pe-acasa la ora aceea. Nu calcasem cu piciorul pe la mansarda de cîteva luni si aveam impresia ca trecusera de-atunci ani întregi. nu renuntasem la proiect. ? Ce-or fi patit de s-au mutat? l-am descusut mai departe.. dad u drumul glasului: ? Mansardistii nostri sînt plecati toti în par. ? Aia mica (era vorba de Mihaela). pentru ca principalul se facuse deja. Aveam o cariera buna în perspectiva. M-am gîndit atunci la Cici. Daca între timp ea si-a mutat gîndul si ramîi descoperit? Tatoneaza mai întîi în ce ape se scalda si apoi . de cîteva ori. Rita îmi dadu de veste ca fiica proprietarului plecase la ma re.Am observat. Mi se ridicase parca o greutate de pe suflet. cerule? Si mai cu seama pentru care pricina? Am batut pe la usile colegilor.. încolo. ? Apoi au plecat "contesele de Vilafranca"." Nu i-am scris. cu o sumedenie de argumente nod (izvorau potop) zidaria surpata si reuseam s-o consolidez. o usurare. era indiciul cel mai sigur ca ne-am casator it. sa-i fac o bucurie. cu hotarîrea zdruncinata. Trecerea pe la ofiterul starii civile nu mai însemna în cazul acesta decît o simpl a formalitate. pîna ce ne vom acorda reciproc însusirile: Daca convietuire a noastra înfrunta mai departe vremea. ? Dar. care lucra mocnit. As fi vrut sa-i scriu Mihaelei. De ce atunci rezistasem cu atîta înversunare contra acestei s perietori închipuite. dormea înca la vremea prînzului. îl amî-nam doar. eram gata sa încep. Un fior rece ma spinteca de sus pîna jos. daca n-am de gînd sa ma capatuiesc odata. si pe ea as fi putut s-o întreb deschis. Ghinion: era în provincie. gata. Luptam înca. Chiar parintii ma isc odisera. aparuse o carte de vizita cu nume strain. Totusi. I-am mai pus cîteva întrebari ca sa aflu adresa Mihaelei. Angajat în aceste preocupari m-am întors în Capitala decis sa ma împac cu Mihaela. nu raminea decît sa mi-o descopere întîmplarea. Ma pastea însa nenorocul. sa-i aduc la cunostinta hotarîrea mea. Saptamînile urmatoare. În orice caz avea m un punct de plecare cîstigat: hota-rîsem sa ma însor în principiu. drept nora. ca nu întâmpinam nici o împotrivire launtrica punînd aceasta problema a însuratorii. . peste un an devenea profesoara. avînd p resentimentul ca se întâmplase ceva grav. trei. Unde s-o gasesc în necuprinsul Bucurestiului? Pe cine sa întreb unde sade? Cine ar p utea sa-mi îndrepte pasii pe urmele ei? Am cautat pe Aurora. colega de la Drept (aceea care mi-o prezentase în seara balul ui medicinistilor). ea tot asa. ce noutati? Am vazut ca aveti un chirias nou. Nadajduiam ca îi cunoaste adresa. Bineînteles. hotarîrea coapta si ma conduse la un compromis. Chibzuieste pe îndelete. Cam morocanos ca-i tulburasem bunatate de somn. "Nu te pripi ? îmi sugera monologul interior. nu-i prea pria atmosfera. sc himba multe lucruri. Asta era esential: restul avea sa urmeze de la sine. Dar teama aceea subconstienta îmi paraliza tentativa. L-am lasat în pace sa-si continue somnul si am plecat cu nelinistea în suflet. gata sa se prabuseasca. Pe usa odaii unde locuia. poate. Acceptarea acestui gînd îmi pricinui o destindere. dar Charlot habar n-avea. sta ruia o teama nedeslusita. cu surprindere. trebuie sa adaug ca îndaratul acestei bucurii. înca o data. ideea casatoriei pierdu o buna parte din teren. Cred ca n-ar fi av ut ce obiecta daca le aduceam pe Mihaela. doi. Un argument neasteptat veni sa-mi rastoarne.

? Ai stiut. sora Mihaelei. ? Habar n-aveam! Va dau cuvîntul meu de cinste. mai ales o femeie. singura care o puteam ajuta. Orice fata pe care o zaream de departe mi se parea ca e ea! Sd tresa ream cu sufletul la gura. vreau sa-ti vorbesc. toata lumea parasise Capitala ? gonita de arsita? (Era. IV Menajera lui Colesiu ma anunta într-una din zile: ? Domnule Tudor. Aceasta e situatia. Alexa refractara acestui proces de adaptare s-a asezat direct pe scaun si cu un gest autoritar ma invita sa stau pe alt scaun.. Mosneagul descoperindu-i valoarea pe care orbirea mi-o minimalizase. În cele din urma ini-am dat seama ca e pur si simplu stu pid ceea ce faceam. o examineaza sumar transformînd-o la dimensiunile sale. Oricine intra într-o încapere st raina. Dar unde s-o caut? Cum sa dau de urma ei? Epuizasem toate mijloacele omenesti si asteptam acum sa-mi vina în ajutor o întîmplare cereasca. ? Asadar. nu-ti fac nici o imputare pentru . Si astfel întarîtat de marele ei pret.. (Nu stia. Nu s-a putut.. Am zvîcnit ca la atingerea unui curent electric. ? N-o fi Mihaela? Pe loc am respins ipoteza. ? N-a încercat sa scape de sarcina? ? S-a ferit de mine.Ce fel. surorile Deleanu. rubedenie cu noi. în camera mea pustie. ? Pe mine ma cautati? am îngaimat cu glasul pierit. afla ca sora mea treb uie sa nasca. N-am recunoscut-o decît dupa cîteva clipe. Tra snet ca din senin! M-am uitat lung la ea. Hoinaream. Pot sa intru? N-a asteptat s-o poftesc. Ei bine. Nu te uita asa la mine. ca un comandant de osti. stia numai ca ne-am certat. trebuie sa nasca? am îngaimat îngrozit. ? Nu-i nevoie! Am ghicit din tresarirea dumitale.. Alexa. Reveneam acasa... buimac. Alexa a confirmat plecînd capul. nadajduind absurd ca as putea s-o întîlnesc din întîmplare. îmi împlînta cutit e în rana.) Mare greseala! Cauta si împac-o! O fata ca ea nu gasesti d e doua ori. pe la sfîrsitul lui august.. chiar martiala. Am îndurat greu sageata. Ce era de facut? Sa astept asa sine die? Pîna cînd? N-aveam rabdare.. A patruns în camera cu pasi siguri si aer de stapîna. Si iata-ma fata în fata cu. frînt de oboseala. Dupa cum vezi. toata ziua pe strazi. nepoate.) Poate plecasera si ele. Dar mai înainte de asta. Colesiu cu care îmi împarteam u rîtul (Veverita si Urangutanul erau si ei plecati) ma mustra mereu: ? Rau ai facut.. ? Da. Apoi zise: ? Cred ca banuiesti motivul pentru care ma aflu aici. ca stiu ce spun. ? Vorbiti serios? Cum s-a întîmplat? Alexa avu un surîs acru. trebuia s-o gasesc cît mai repede chiar daca s-ar fi refugiat la capatul pamântului. Era voluntara. Cum sa fie ea? Dar cine alta? Care din cunostintele m ele stia unde stau si venea sa ma caute? Am iesit în antreu s-o întîmpin. vreau sa-ti pun o înt rebare: ? Va rog. într-adevar. Cînd am aflat era prea tîrziu. De aceea gasesc ca-i potri vit sa intru de-a dreptul în chestiune. ironic. Ciudat! De unde izvora încrederea asta oarba în hazard? Si într-adevar.. o minune. ca Mihaela e însarcinata? M-am uitat la ea îngrozit. ? Am dus-o la un medic.. care ar fi ajutat-o cu orice risc. ca v-ati certat. facând un gest involuntar de surprindere. pîna acum. într-atît ma uluise surpriza. în fata ei. ? Cred ca în privinta asta dumneata trebuie sa stii mai bine decît mine.. se întîmpla ceva n easteptat. va cauta o doamna. îmi dublam si triplam eforturile de a o gasi. asa de neasteptat!. nu-i spusesem adevarul.

? Domnisoara Deleanu. vin si te într eb: stii care este datoria dumitale? ? Datoria mea? Ce vreti sa spuneti? ? Am pus o întrebare clara. Am lasat în plata Domnului toate considerentele cu si fara rost si m-am repezit la cea mai apropiata statie de taxiuri. N-ai dreptul sa i-o refuzi. Si vrednica femeie mi-a spus unde se mutasera. ci una adevarata. (mi-o apropiam spunîndu-i Alexa în loc de Deleanu).ca ai abuzat de nevinovatia ei. Din anumite motive . Cum sa descriu uimirea si bucuria bietei fete batrîne? M-a îmbratisat cu ochii în lacr imi. Asadar. Voi cauta sa ma apropii de Mihaela. Ea nu trebuie sa stie ca între noi a intervenit o învoiala. domnisoara Alex a. la drept vorbind. Dar stateam la îndoiala. ? Ma rog. trebuia s-o prevad macar ipotetic. asta n-o pot t agadui. Am condus-o cu privirile pîna s-a facut nevazuta pe dupa coltul strazii. ? Habar n-are ca ma aflu aici. esti liber sa divortezi. e vorba de o casatorie de convenienta. ? Bine ati facut. desi. ? Du-te la ea si linisteste-o. Sînt cel dintîi care ma bucur. rev enisem în Capitala. cînd pe Mihaela o pîndeste dezonoarea. sarmana! m-a îndemnat Alexa. i -am marturisit într-o avalansa de fraze cît o iubeam pe sora ei. ca adineauri (un surîs care îmi provoca durere fizica). Nu cunosc intentiile dumita le de viitor. trebu ie. ars de dor. Care lucru cîntareste mai mult? Eu nu vreau discutie multa. de vreme ce ati venit aici as vrea sa nu va para rau de ce le ce s-au întâmplat. La ce bun? Eu sînt mama ei de cînd am pierdut-o pe mama noastra adevarata.. apoi straduintele de a o rega si cu orice pret. poate urmaresti o situatie. dar de atîtea ori raul aduce binele! Un luc ru as vrea sa va rog: sa nu-i spuneti Mihaelei ca m-ati gasit. ? Domnisoara Deleanu. si acum. pentru a da o legiti mare copilului. Alexa surîse muscator. apararea mea paru de-a dreptul lamentabila. ai obligatia morala de a repara tot raul pe care l-ai facut. Cu toata minciuna grosolana. cuprins de o generozitate subi ta. iar eu i-am sarutat mîinile coplesit de fericire. Dupa asta. Ce-mi raspunzi? ? Primesc! Alexa se ridica si-mi întinse mîna.. Si. chi ar înainte de a veni dumneavoastra aici. daca ai simtamînt omenesc. ma gîndeam sa ma însor cu ea. Acum sînt hotarît: nu vreau o casatorie de convenienta. Va las timp pâna diseara . . Asadar. Mai mult: nici nu-i trece prin minte ca te-am des coperit. Daca esti om de onoare. Îns . dar ti-a jertfit totul. A fost o fata c instita si nu merita situatia pe care i-ai creat-o. se întîmplase minunea pe care o asteptam cu o încredere atît de nejustificata. ? În ce fel s-a facut vinovata fata de dumneata? ? Nu mi-a raspuns la ultimele doua scrisori pe care i le-am trimis si asta mi-a dat sa înteleg ca nu mai tine la mine. din drag oste. Apoi. stiind ca sînteti ca si mama Mihaelei. Mai repede ar fi amutit decît sa rosteasca numele aceluia cu care a avu t legatura. ? Cum nu v-a marturisit chiar ea? ? Nici gînd. Poate a fost un rau. în ruptul capului nu m-as fi gîndit la interventia Alexei si la situatia în care se afla Mihaela. ? Esti mai corect decît m-asteptam. N-ai însa dreptul sa zdrobesti o viata pentru aceste ambitii. cum. am continuat: De altfel. de cît sa fie umilita astfel. cum o cautasem la vechea adresa. Poate visezi o partida bogata. pentru ca o convietuire împotri va sentimentelor dumitale nu-ti impune nimeni. ? Mi se pare ciudat ca nu ti-a raspuns la scrisori. e adevarat ca între noi a existat o legatura. Cred ca ar prefera sa i se întîmple orice. apoi a plecat cu inima mai usoara . ? Atunci de unde ati aflat adresa mea? ? Am pus mîna pe doua scrisori. va cer mîna ei. pesemne ultimele. de data asta cu consimtamîntul dumneavoastra. care facu sa mi se umezeasca ochii. cum vedeti iesirea din impas? ? Nu-i decît o singura solutie: sa te casatoresti cu Mihaela. pus pe destainuiri. Chiar merg mai departe si va marturisesc ca si acum tin la ea si daca ne -am despartit vina e numai a Mihaelei. Apoi.

o jignea chi ar. auzind ca-i propun sa ne casatorim. ce surpriza pe Mihaela cînd m-o vedea. draga mea. (Credeam ca va face efect..? Strada Sapientei. Te rog sa pleci. Ca un disperat. Am surîs. Masina gonea destul de iute.. cu rasuflarea taiata. domnule. ? Chiar la o eroare ai redus dragostea noastra? Se vede atunci cît pret puneai pe dînsa. te rog. care în clipa primejdiei se agata de un pai. Inima îmi batea sa se sparga. îti dai seama ce spui? Tot ce s-a petrecut între noi a fost o minciuna? ? Nici atît: uneori minciunile sînt asa de frumoase! Ceea ce s-a petrecut între noi a fost ceva odios. a sa m-am agatat de o fraza pe care o citisem cîndva. În felul cum îl pronuntase. unde fragezimea. ? Dar n-am ispravit eu. ? Daca judeci sanatos. Unde era Mihaela. Ti-am mai spus si repet: scrisoarea de despartire n-a fost decît o simpla încer care de a-ti verifica simtamintele. ? Aceea a murit. Nu numai ca-mi pierise cu desavîrsire buna dispozitie. (Cînd o afla ca am de gîn d s-o iau de sotie are sa lesine. ci a. dar nu pe masura nerabdarii mele.) ? Nu voi pleca de aici pîna nu voi simti în tine pe mica mea Aimée de odinioara.) ? Te rog. Bineînteles am luat în gluma concedierea. adauga cu un zîmbet dispretuitor: ? Sînt greseli care nu se mai pot repara! . Cît trebuie sa fi suferit! Si asta numai din cauza mea. supta. Si c u asta am ispravit. necrutator. ? Parca eu spun altfel? Si ti-ai dat seama ca n-am decît dispret pentru tine. (Gândurile si întrebarile acestea îmi venira si se consumara în mai putin de o cl ipa. iar privirea n u mai semana cu a ei. Soferul stopa în fata unei case cu mai multe etaje.. Dealtfel pentru asta ve nisem. iar în deschizatur a se ivi capul iubitei mele. Doamne. Usa se desfacu îndarat.. Ce însemna asta? Se speriase de mine? ? Ce cauti aici? m-a întrebat dupa aceea cu voce aspra. Am urcat treptele cîte trei si a m ajuns în fata unei usi pe care sta lipita o carte de vizita: Alexandra Deleanu. parea ca ranile ei cicatrizate o adusesera în fata unei hotarîri coapte. ca s-o iau în serios. care nu era a ei. S-apoi acel domnule suna atît de strident în gura ei! ? Bine.. Si cum va sa ri în sus de bucurie. luptând cu moartea. Eram prea sigur de mine. ? Prefacuta? Nu. Cum de nu mi-am dat seama ce prapad avea sa se dezlantuie în urma mea! Dar. slobozind un tipat. de ce ma judeci asa de aspru? De ce nu-mi dai posibilitat ea de a repara greseala? ? Sa repari? Acum? Tocmai acum? Si fixînd un punct în spatiu. dar nu m-ai întrebat pentru ce am venit. Probabil ca acest surîs al om ului calare pe situatie care miji imper-tinent pe fata mea o durea.. am sa plec. Admit ca am comis o greseala cînd ti-am scris scrisoarea a ceea prefacuta. Dar am vorb it prea mult si nu-mi face bine. Din cenusa ei s-a nascut alta care vede limpede si judeca sanat os. în obraz: ? Tot ceea ce s-a petrecut între noi a fost o eroare! Eroare? Greul cuvînt mi-a izbit auzul ca un ciocan. Ea s-a tras brusc înapoi. rosti Mihaela cu glas poruncitor.. ? Mihaela. fara îndoiala.. N-am îndraznit sa-i spun Aimée din capul locului. Era singura scrisoare sincera din cîte mi-ai scris. n-o mai cunosteam.. Eram prea bine dispus ca sa ma supar dintr -atîta. lasa ? de acum încolo lu crurile se vor îndrepta. Pentru ca un gînd scelerat ma îndemnase sa-i trimit scrisorile acelea blestemate. ? Buna ziua. o capcana pe care ti-am întins-o. Doamne... sa pleci. totul va merge pe fagasul normal. Nu atît din pricina scarii urcate în graba. mai repede. neastîmparul si frenezia ei de viata? Ma duru ca o gaseam asa de schimbata fata de cealalta pe care o pur tasem în mine. întelegi? Asa cum e odios sa semeni un crin în mocirla. dar simteam ca-mi fuge pamînt ul de sub picioare. ? Mîna.. De aceea îmi azvîrîi. emot iei care ma coplesise. În jurul ochilor se ivisera cearcane vinete.) ? Nu stiu si nici nu ma intereseaza! mi-a retezat-o brusc. Avea fata palida. parca zacuse luni întregi în spi tal. Am ciocanit discret. în contrast cu suferinta ei. ? Ce caut? am bîiguit privind-o lung ca pe o straina.

? Exagerezi, Mihaela, nu poate sa fie vorba de asa ceva. ? Dimpotriva, tocmai de asta e vorba. Dealtfel, n-ai sa întelegi niciodata unele lu cruri. Iata de ce e mai bine sa ne vedem fiecare de drum. Te rog, înca o data, sa pleci; sora-mea poate sa Se întoarca dintr-o clipa într-alta si n-as vrea sa te gase asca aici. ? Dar vreau eu. ? Nu înteleg ce mai urmaresti? Nu ti-am dat totul? ? Aimée, draga mea! (Am întins mîinile ca s-o îmbratisez si sa-i spun în clipa aceea: fii sotia mea.) Ea ma respinse cu violenta. Fara sa vreau am surprins în gestul ei o gr imasa de oroare, care îmi sugruma orice avînt. Covîrsit m-am lasat pe un scaun, catînd l a ea cu durere si uluire. Mihaela ramase în picioare impasibila, parca fugise din e a. O tacere grea a coborît între noi ca sa ne desparta si mai mult. Situatia,devenise intolerabila, trebuia întreprins ceva ca sa-i pun capat. Si n-am facut altceva decît sa ma apropii de ea, sa-i iau mîinile si sa-i spun: ? Aimée, vreau sa ne casatorim... Ce-mi raspunzi? N-am observat nici o tresarire pe fata ei, nici o clipire a ochilor macar. Era t oata o marmura pe care n-o muia nimic. ? Sotia ta? Niciodata! striga raspicat, clatinînd negativ capul. ? Niciodata? De ce? Cum poti sa spui asta? Te-am jignit atît de greu? Tacere. Tacea ca piatra, cînd si piatra ar fi trebuit sa graiasca într-o asemenea împre jurare. ? De ce? am întrebat-o din nou, asteptînd raspunsul cu sufletul la gura. Spune, de c e? ? Prea tîrziu! Chiar daca as consimti e tot degeaba. Simt ca n-as mai putea fi sot ia ta. Auzisem limpede raspunsul, dar nu-mi venea sa cred urechilor. Eram prada unei hal ucinatii sau ma voiam asa? Era cu putinta? Îi propuneam casatoria într-o împrejurare gr ea pentru ea si ma refuza cu dispret, tainuindu-si situatia cînd ar fi trebuit sami sara de gît si sa-mi multumeasca fiindca o scapam de dezonoare? Atît de mîndra sa f ie fata asta încît prefera sa îndure orice consecinte decît sa accepte propunerea mea? ? Daca voiai sa ma iei de nevasta, trebuia sa mi-o spui la timp. ? Cînd? la care timp? ? Atunci cînd te iubeam. ? Si acum nu ma mai iubesti? (Numaidecît îmi paru ca-i pusesem o întrebare atît de nepot rivita, stupida chiar.) ? Nu... hotarît, nu! ? Dar te iubesc eu si ai sa ma iubesti si tu mai tîrziu. (Si de rîndul acesta am dat în gropi.) ? Crezi ca pentru o casatorie e de ajuns sa iubeasca numai unul din noi? Doar nai de gînd sa te însori cu un obiect. ? Mihaela, pentru numele lui Dumnezeu, nu pot sa cred ca te-am pierdut. Vreau sa devii sotia mea si pentru asta am venit, ea sa te cer sorei tale. ? Întîi trebuie sa ma ceri mie si pe urma... Daca nu vreau eu, ce poate sa faca sora mea? Trebuia sa-i arunc în fata, salbatic, fara crutare: "Nebuno, gîndeste-te ca esti însar cinata, ca soarta ta e în mîinile mele, afara de cazul daca nu vrei sa ramîi stigmatiz ata în fata societatii si sa-ti creezi dificultati grave angajînd viitorul". N-am facut-o: dadeam în vileag interventia Alexei înlaturînd pîna si ultima frîntura de na dejde ce mai ramasese în picioare. Pe de alta parte, gestul n-ar fi parut ca porne a din initiativa mea proprie, ci îndemnat, chiar impus din afara., adica despuiat de orice prestigiu. Asta mai lipsea s-o afle, ca sa prabusesc singura sansa de înt elegere. Dar ceea ce ma contraria mai mult era faptul ca Mihaela nu-mi pomenise înca nimic de sarcina ei. Îsi ascundea taina cu o mîndrie uluitoare, cînd ar fi putut s-o specule ze în favoarea ei, adaugind: "Uite, sînt gravida, iar tu esti tatal copilului pe care-l port în pîntece, prefer însa dezonoarea decît sa ma marit cu tine." Impasul în care ma aflam era pîna una-alta fara iesire si a rezolva ceva în aceste con ditiuni parea iluzoriu. De aceea i-am spus: ? Te rog nu-mi raspunde acum! (Ge caraghioslîc: o rugam sa-mi raspunda si, cînd îmi ra

spundea, îi ceream sa amîne raspunsul.) Acum esti prea pornita împotriva mea. Îti dau rag az sa te gîndesti, sa reflectezi, sa cântaresti pe îndelete. Mai astept o sap-tamîna, do ua, o luna, cît vrei. Nu trebuie sa ne pripim cînd e vorba de o hotarîre ca asta. ? Hotarîrea mea e luata de mult si va fi întotdeauna aceeasi. ? Nu anticipa. Poate ca te îmbunezi cu vremea, adica te întorci la sentimente mai bu ne. N-as putea sa vorbesc cu sora ta? ? La ce bun? Ea nu poate schimba nimic, nu poate trece peste vointa mea. ? Bine! atunci ma vad silit sa renunt la un rezultat pentru astazi. Revin saptamîn a viitoare. La revedere... Am coborît scarile cu un munte în spinare. Pîna acasa, mutilat de prapadul revederii, n -a fost chip sa mai leg o idee. Simteam o imperioasa nevoie de a fi singur si in trînd în odaie am nimerit drept în pat. Pozitia orizontala, cu mîinile reazem sub cap, îmi dadea parca senzatia unei usurari. Trebuia sa chibzuiesc ce aveam de facut, cum sa ies din acest îngrozitor impas. E adevarat, o jignisem destul de grav pe Mihaela parasind-o fara nici un motiv, du pa ce îmi daduse atâtea dovezi de dragoste. Ea nu-mi reprosase, dar, desigur, gîndea c a o luasem drept o femeiusca usoara, careia, dupa ce te saturi, îi dai cu piciorul, ca unui lucru nefolositor. Si cine îndraznise sa comita aceasta faradelege? Cine îi amagise simtirea cu o ploaie de cuvinte nesincere? Cine s-a înduiosat cu ipocrizie de tragedia ei familiala faga-duindu-i s-o apere de orice napasta? Cine i-a jur at, numai într-o noapte, de mii de ori c-o iubeste? Cine a izbutit prin ingenioase tertipuri sa se strecoare în sufletu-i ca sa-i jefuiasca? Acela eram, bineînteles, eu. Judecind la rece, Mihaela avea dreptate cu carul sa-mi întoarca spatele si mai mult decît atît ? sa se razbune pe mine. Mai ales ca roata se întorsese în favoarea ei. Putea foarte bine sa rationeze astfel: Ah, ticalosul, a revenit la sentimente m ai bune, acum vrea sa ne casatorim. S-o creada el! Daca ma iubeste, se cheama ca justitia imanenta l-a pedepsit. Nici nu-i doresc o pedeapsa mai mare... ...Vezi, eroarea mea pornea de acolo ca socoteam pe Mihaela plamadita din acelas i aluat ca fetele dinaintea ei care, dupa ruptura, încercau sa-mi schimbe hotarîrea u milindu-se în fata mea, plîngînd (nelipsitele crize de lacrimi), acoperindu-ma de repr osuri si ocari. Un singur gest din partea mea ar fi fost de ajuns ca sa le împac. Nu-l faceam, evitînd întoarcerile, si apoi venea timpul, care vindeca ranile. Asa se întîmplase cu vaduva, cu Dolly, cu Ninon, cu poloneza, cu toate. Singura Mihaela nu catadixise macar sa-mi raspunda, necum sa ma roage ca sa n-o parasesc. Îsi închisese durerea si revolta în ea, suferise cumplit (dovada slabirea ei înspaimîntatoare), fara sa-mi adreseze un cuvînt; se ivise sarcina aceea neasteptata si ea tacea mereu, cu îndaratnicie, preferind sa piara de rusine decît sa se înjoseasc a cerîndu-mi s-o ajut. Ramasese asemenea unei naufragiate pe o insula pustie. Cui s a-i ceara un sprijin, caci nu se putea destainui nimanui, si totusi nu apelase l a mine. Fara îndoiala as fi scapat-o de sarcina si daca n-am facut-o la timp (si n u din vina mea), voiam macar acum sa îndrept tot raul cerîndu-i sa-mi fie sotie. Dar ea-mi opunea un nu categoric, crispant, definitiv. M-am umilit pentru prima data în fata unei femei... Si daca as fi cîstigat macar cev a cu pretul acestei umiliri! Nu, umilirea nu merge mîna-n mîna cu biruinta. Desi aveam uneori porniri de revolta împotriva Mihaelei, ele nu tineau mult si, cînd îmi revenea luciditatea, începeam s-o pretuiesc, s-o admir chiar pentru atitudinea ei intransigenta. Ah, draga de ea, era demna, dintr-o bucata, si bucata aceasta avea taria otelului. Facuse o greseala cedîndu-mi în afara casatoriei, dar stia sa îndu re consecintele cu fruntea sus. Remarcasem cu surprindere ca ideea casatoriei cîstigase în mine un teritoriu conside rabil. Fusese de ajuns o interventie din afara (a Alexei) ca sa înlature orice pie dica. Fara acel îndemn exterior poate as fi ezitat, mai aveam înca rezerve de facut, dar toate acestea disparusera brusc, cînd mi se pusese în vedere ca aveam de îndeplin it o datorie de onoare. Desigur, un compromis. Daca nu mi-ar fi placut s-o iau p e Mihaela, chestiunea datoriei de onoare nu rn-ar fi stînjenit nici cît negru sub un ghie. De la un timp am început sa vad cu alti ochi situatia în care fusesem pus prin refuz ul atît de categoric al Mihaelei. N-o mai consideram atît de grava, ba, din contra, privind dintr-o anumita perspectiva ea prezenta unele avantaje pentru mine. Ce as fi spus, de pilda, daca în urma celor întîmplate, Mihaela mi-ar fi sarit de gît cînd

i-am propus casatoria? Fara îndoiala, as fi pretuit-o mai putin decît o pretuiam ac um, desi la una ca asta ma asteptasem oricum. Înlaturam din capul locului banuiala ca în atitudinea ei ar fi ceva preconceput, în sensul ca-mi întindea o cursa. Nimic n u fusese pregatit, habar n-avea ca voi reveni pocait, cu cenusa pe cap. Nu, Miha ela era deschisa, franca si nu se preta la jocurile vicleniei feminine. Aveam nevoie de Alexa. Trebuia sa stau de vorba cu ea, sa-i comunic, în primul rînd, rezultatul întrevederii si, în al doilea rînd, sa chibzuim împreuna ce era de facut. Ac um. Îmi devenise aliata si luptam cot la cot pentru a muia îndîrjirea Mihaelei. Poate avea o parere, o solutie, oricum, ea era aceea care trebuia sa aduca pe sora-sa la sentimente mai bune. I-am scris cîteva rînduri la serviciu, ca vreau s-o vad cît se poate de repede. Cum a primit scrisoarea mi-a telefonat si ne-am întîlnit în aceeasi z i. Punînd-o la curent cu cele întîmplate, m-am mirat ca nu citeam pe fata ei dezaprobar ea mult asteptata. Mi-a spus raspicat: ? E prea mîndra, trebuie s-o luam cu duhul blîndetii. Pîna la urma n-o sa aiba încotro. Dealtfel, în situatia ei, nici nu are de ales. Am pus în aplicare un plan de lucru bine organizat, cu staruinte zilnice, corespond enta asidua si interventii de-ale rudelor. Dupa un timp Alexa începu sa arate îngrij orare: ? E nemaipomenit ce se întîmpla; Mihaela opune o rezistenta inexplicabila. Nu vrea sa auda in ruptul capului de maritis. Nu o singura data mi-a spus: mai bine moarte a decît o casnicie în asemenea conditiuni. E de ajuns sa deschid vorba ca ea sa palea sca, s-o apuce un tremur nervos. Ascultam îngrozit, mi se parea ca-i vorba de altcineva, nu de Mihaela. Si totusi.. . ? S-ar marita cu primul venit, spunea Alexa, oricine ar fi si oricum: urît, sarac, numai s-o vrea, dar cu dumneata ? nu. Si probabil are sa-l gaseasca. Altfel, zi ce ca stie ce-i ramîne de facut. ? Se gîndeste la sinucidere? ? Vezi bine. Asta ma îngrijoreaza mult. Dupa ce am atîtea necazuri pe cap trebuie de -aici înainte s-o supraveghez îndeaproape. Cu adevarat, lucrurile se înrautateau din ce în ce. Chiar Alexa. femeia calita, care luase aprig viata în piept, îsi cam pierduse cumpatul. O ascultam, mai mult întelegeam intuitiv ceea ce spunea, pentru ca gîndurile mele zbu rau în alta parte si nu puteam sa prind decît crîmpeie din frazele ei. Si starea asta de golire si apasare nu ma parasi tot timpul. Dupa cîteva zile, am primit un bilet din partea Alexei: "Nici o îndreptare, îmi scria. Dimpotriva, s-a mai întîmplat ceva nou care agraveaza sit uatia. Un tînar, nu stiu prea bine ce-i cu el, de unde si cum a rasarit, o cere de nevasta. (Citind: un tînar, am vazut cu ochii mintii pe individul cu care o surpr insesem stînd de vorba în holul hotelului, la Constanta.) Mihaela e dispusa sa-i mar turiseasca adevarul si daca el îsi mentine hotarîrea, atunci..." ? E o nebunie! am gemut ca si cînd o mîna criminala îmi înfipsese un cutit în piept. Nu vo i îngadui niciodata una ca asta! Mai degraba se va prabusi pamîntul în neant, decît sa f ie Mihaela a altuia. N-aveam timp de pierdut. Am iesit afara în strada urmarit parca din spate de-o arm ata de ucigasi. Nu era greu sa opresc o masina, dar inertia în care as fi fost sil it sa stau pe pernele ei nu cred ca puteam s-o îndur. Mie îmi trebuia goana, miscare , risipa de energie, istovire fizica. Ma loveam uneori de trecatori, care întorceau capul dupa mine, mirati parca ar fi avut de-a face cu un nebun scapat din balam uc. Nu ma sinchiseam ? ce-mi pasa de ei? Ajuns la locuinta Mihaelei, am urcat sc arile tot în fuga sarind vijelios treptele, amenintat în fiecare clipa sa-mi rup gîtul . Am batut puternic în usa, gîfîind, cu sufletul la gura. ? Cine e? rasuna o voce. ? Eu, deschide! O femeie înalta si voinica (un adevarat Goliat) se ivi în prag si ma cerceta ca pe o dihanie. ? Ce, vrei sa spargi usa? Mai încet nu stii sa bati? ? Scuzati, n-am stiut ca... ? Pe cine cauti dumneata? ? Nu sta aici domnisoara... domnisoara... cum îi spune?!

Ar fi reactionat numaidecît înasprind tot mai mult rela-tiunile dintre noi si asa destul de subrede. adica exact invers de cum procedasem la etaju l cu bucluc. Si tot asa m-am cufundat usor. privindu-ma cu dispret. prin ridicolul la care ma expusesem. ca o augusta fata. îmi trînti usa în nas. Între noi coborîse o tacere de plumb. N-aveam însa autoritatea morala s-o judec tocmai eu.Buimacit de surpriza ca nimerisem în alta parte. . acoperisurile caselor învecinate si o constructie noua la care lucrau mai multi oameni. preocupata. simtamin tele de odinioara care dormeau somn greu. am avut pofta sa rîd putin de ri dicola întîmplare. nicidecum sa adopt atitudini livre sti. (si aici vine o ciudatenie) mi se paru ca tacerea mea e poate mai. Dar ele nu veneau si cu cît timpul fugea. Chiar Mihaela mi-a deschis fara sa se arate surprinsa de vizita mea. decisiv. elo cventa decît vorbirea însasi.. si chiar. nu sa dau asa buzna peste ea la voia întîmplarii. Mihaela. treapta cu treapta. Mihaela pe care a strînsesem în brate si fusese una cu mine. nu socoti potrivit sa deschida ea cea dintîi vorba si s-apuca sa ra sfoiasca o carte parînd ca ma ignoreaza. ca sa nu stric totul printr-o nechibzuinta. cu zeci de p recautiuni. Tacînd însa. cît si de sapuneala pe care mi-o tr asese namila de femeie. am avut un lapsus penibil de memorie. îmi muie ca prin farmec îndîrjirea. Asta îmi produsese o destindere reconfortanta a nervilor. Patania . Am coborît scara încet. repetînd si rezultatul pîna la urma.) Mihaela. Ah. Îmi sta pe buze sa o întreb ce avea de gînd sa faca. Cred ca pîna jos sa tot fie cincisprezece metri. dar simteam ca e un prilej unic. se juca. Si poate si altele. îi urmaream fuga nebuna pe scari. Nu-mi aminteam num ele Mihaelei. dese-nînd cu creionul figuri pe o foaie d e hîrtie. strasnic loc pentru sinucidere. Ce-ar zice Mihaela daca m-as arunca pe fereastra.. baietele. Înca. Mihaela s-a asezat pe scaunul de la m asa ei de lucru. Am ciocanit sfios la usa Mihaelei. În aceasta asteptare. con vingatoare. ma intimida ac um. Tacerea care crest ea ma înnebunea si nu puteam întreprinde nimic din cauza fricii aceleia inhibitorii. vazînd ca ma complac în tacere ca într-un nou mod de comportare al carui sens nu-l întelegea. cu toate ca pentru ea venisem. Ciudat: pentru prima oara nu ma pricepeam cum sa deschid poarta unei discutii. m ai avea ragaz sa-si prepare examenele?) Intrînd în odaie m-am simtit întrucîtva stingher. Ce as fi putut sa-i spun mai mult decît îi spusesem de rîndu l trecut? M-as fi repetat.. Destul ca sa te faci una cu p amântul. s-o acopar de mustrari pentru îndaratnicia ei si mai cu seama pentru ceea ce îmi des tainuise Alexa. ca si cînd prezenta ei nu-mi venea tocmai la îndemîna. Cel mai cuminte lucru era s-o iau cu binele (sau cu du hul blândetii cum spunea sora-sa). îmi miji prin cap un gînd nastrusn ic. pe f ereastra deschisa. cu atît nelinistea sporea. Auzeam tipatul ei de groaz a. (într-un rînd mi-a trecut prin minte sa ma r idic si sa plec fara sa-i fi adresat un singur cuvînt. Nu trebuia în ruptul capului sa scap prilejul. Astepta probabil sa deschid eu întîi gura. Mi-am facut de lucru privind absent. de sus.. Poate în felul acesta voi reusi cît de cît s -o înduplec. fara sa se uite la mine. Pentru ca. am vazut pe masa un vraf de carti si caiete." Mi-am închipuit actul sub toate aspectele sale posibile. apoi o vedeam prabusindu-se pe trupul meu zdr obit de cadere. Ma framîntam pe loc. Si femeia. Apoi. ? Cata-ti de drum. sa-i trezesc. Urcasem la al patrulea si Mihaela locuia la al treilea. ca aici nu sta nici o domnisoara. "De aici. (M-a mirat lucrul acesta ? cum. nu stiu. lasîndu-i cîmp liber sa se întrebe orice despre mine: "Ce vrea? Pentru ce a v enit? Si daca a venit de ce tace? E suparat pe mine?" Atîtea întrebari stîrnite de-o si mpla atitudine. sa studiez din vreme a numite gesturi. Gresisem etajul. îi stimulam î ipuirea. O descurajare adînca ma cuprinsese din cauza neputintei de-a face fata situatiei. cu ajutorul amintirilor. Învata pesemne . M-am raz-gîndit însa ? venisem doar sa rezolv o problema de viata si moarte. cautînd cuvinte alese. într-un fotoliu de lînga fereastra. vinovatul numa rul unu. Ca s-o ignorez am facut cîtiva pasi calcînd ca pe vata pentru a nu stîrni un zgomot cît de mic care ar fi putut s-o supere. ar fi trebuit sa-mi pregatesc dinainte frazele de efect. ? Ce-a mai fost si asta? mi-am spus oparit.

) Mi haela. înnebunita de durer striga catre multime ca o autentica eroina de tragedie: eu sînt vinovata.. dîndu-i la o parte mîna. Mi-a sesizat intentia de a fugi si m-a împiedicat la timp. De asta data îngenunche lînga mine. Mihaela se apropie din nou. Dor? De ce ai facut asta! Te iubeam atîta! De ce m-ai pedepsit asa?" O vedeam cum plmgea cu hohote si îsi smulgea parul. bineînteles."De ce. cu zagazurile rupte. ? Pentru numele lui Dumnezeu. Am dat negativ din cap. fi ecare întreba în stînga si în dreapta ce s-a întîmplat? Atunci Mihaela. Dupa ce ispravi cu dichisul am întrebat-o: ? Acum pot sa plec? ? Cum vrei! As mai fi ramas (o. Mihaela si-a reluat locul în fata usii ca o straja. tu ai sa mi-l înlocuiesti daca n-am avut parte de el". absolut nimic! ? De ce esti atît de rau? Am ridicat din umeri. în clipele acelea de crispare mi se pa rura monstruoase. Dezlantuit. Închipuirea continua sa lucreze febril tesînd noi scene. Traiam aceste scene imaginare cu atîta forta. încet. dar ea rezista cu îndîrjire. Îi spunea: "De acum vei fi c opila mea. mai înversunat decît pîna atunci. plîngînd amar: "nu. Ce as fi putut sa-i raspund? Dupa o noua tacere. Am lasat-o sa faca ce voia sau. baricadîn d usa cu spatele. Lumea se strînsese în jurul ei. ? Lasa-ma! am strigat nabusit. n-am avut taria a-o împi edic. cum as fi ramas!). as fi avut o pofta nebuna sa sorb o cafea. dupa ce am renunta t de a pleca. Ah. Mihaela s e apropie de mine si. adevarate unelte de tortura. De aceea nu i-am raspuns. nu pot. cu gesturi tandre. simtind ca o voi razbi. ca sa nu abdic de la superioritatea situatiei pe care mi-o creasem. îmi lua capul în mîini sil puse pe pieptul ei. nu trebuie! Desi mina era gingasa iar soaptele sfioase. Jalea care ma cuprinsese de propria-mi soarta îmi umezise ochii. Eu sînt marea vinova a! Din cauza mea a murit! Si n-am liniste pîna nu voi fi lînga el". o mîna care îmi mîngîia parul. Voiam s-o dau la o parte. eu l-am u cis pentru ca l-am iubit prea mult. mi-am sters fata uda cu batista. (Ma razboiam cu ea folosind. ? Nu se poate! Esti nebun? Cum ai sa pleci în halul asta? ? Lasa-ma sa trec! Ce-ti pasa? O clipa nu mai ramîn aici. îmi aranja parul. sfidatoare. Ai sa te simti mai bine. cînd o cucerisem întîia data tot cu ajutorul l acrimilor. de parca as fi fost într -adevar la un pas de moarte. Ca si inioara. întelegi. Se temea înca sa nu ma razgîndesc si sa fug? De acolo ma întreba cu grija excesiva: ? Nu vrei un pahar cu apa? Întrebarea mi se paru deplasata. pe celalalt obraz. mama o mîngîia duios. Poate îi era frica sa nu ma sinucid ajungînd acasa. Mih aela era într-o trasura cu mama. dar neeliberat înca de impresia zguduitoare a celor traite în închipuire. dinapoia dricului. Apoi soaptele ei îmi sunara în urechi. îmi potri vi cravata. ca sub imperativul unui gînd despotic am sarit în picioare si m-am precipit at spre iesire. mai bine zis. Haide. frîngîndu-si mîinile. A nutrit cert aceasta teama. numai o mica parte din forta mea. a închis numaidecît fereastra. O lacrima luneca usor pe valea obrazului stîng. Mihaela se ghemu ia la pieptul mamei. dar mi-a fost peste putinta sa pr imesc. Ceva mai linistit. La drept vorbind. ? Nu vreau nimic de la tine. îmi sterse ochii. aproape comica. am simtit si acum pasii ei care se apropiau sovaielnici. Si continuam sa plîng mai tare. prin perdeaua lacrimilor priveam înmormîntarea mea ca spectator nevazut. începu sa tipe de spaima. Astfel.. deoarece. Am respins-o cu asprime: ? Nu ma atinge! Deodata. în odaita scunda de la mansarda. fii cuminte! N-o mai ascultam. apoi alta. înceteaza! Linisteste-te. Lasa-ma sa-ti fac o cafea. lacrimile îmi curgeau potop pe fata. ? Dar o cafea? insista ea. strîngînd-o în br te mereu si aceste mîngîieri parca îmi sporeau deznadejdea. Ea lua tacerea mea drept încuviintare si se apuca sa preg ateasca cestile. ca o adiere! ? Taci.. încît m-am pomenit plîngînd în hohote. O lupta scurta se încinse între n oi. dar ma angajasem sa plec si nu mai puteam . ma simteam foarte nenorocit..

Nu era oare pretextul ca sa-mi vad lacrimile si odata cu ele ? rezolvarea impasului în care ma aflam? Spuneam mai sus ca pornisem la atac fara nici un plan preconceput. As fi întarîtat-o desig ur mai rau cu interventia mea nesabuita. Cine-mi dictase sa ma cufund în tacerea îndaratnica ce se d ovedeste atît de necesara? Sînt convins ca daca i-as fi vorbit Mihaelei. În asteptarea ei. ars de fierul rosu al gel oziei (cînd Alexa îmi destainuise ca un tînar ceruse pe Mihaela de nevasta). . atît de proaspete! Mi-aduceam aminte de prima sarutare smulsa Mihaelei (pe scara). Oare acea ratiune necunoscuta alcatuise deasupra constiintei mele un plan de recucerire fara gres? Un lucru e sigur: din mecanica faptelor petrecute. întîmplarea facu sa urc cu un etaj mai sus. ? . atît de min unate. la revedere! M-am uitat lung în ochii ei. chiar numai pentru faptul ca socotise posibila o casatorie cu altcineva. mîine are sa vina Mihaela! Nu-mi spusese te vreau. Am mers la voia întîmplarii. pentru ca sînt unele împrejurari cînd vrei un lucru cu tot dinadinsul. îmi venise gîndul sinuciderii. sînt sigur ca praful s-ar fi ales de el. cu alte cuvinte. starui ntele. constrîngerile si amenintarile. Cladisem pe acest gînd o drama imaginara. prin gesturi si atitudini semnificative. la tine. nu puteam s-o întreb.. În expresia lor era ceva care aducea cu implorarea. sa bat la o usa straina.. Întelegerea se stabileste pe deasupra cuvintelor. Mîine va veni ! Era acceptarea.. Mie nu-mi ramasese altceva decît sa ascult supus sugestiile care porunceau voi ntei mele. spunînd nu sau macar tacînd.. faptele care o alcatuiau. Si. mie personal nu-mi apartinea d ecît executarea. ca o binevenita sup apa de siguranta. Dar îmi fagaduise tot pe atîta.. a adaugat sfios parca îmi fixa pentru întîia data o întîlnire. Eu n-o întrebasem.. iata. Mi-am luat palaria. pa strînd-o doar pentru mine. I-am raspuns laconic: ? Bine. Parcurgeam mintal istoria legaturii noastre. de vizita temerarei cinteze . teseam febril. cu temperatura mare. Chiar daca as fi avut vreunul. o lacrima însa o înmoa ie. Zei înduratori. Domolit si calm (caci aceasta era singura atitudine ceruta de împrejurare) am intr at apoi în odaia Mihaelei. de concertul man-sardistilor de pe acoperis. la revedere. si patani a asta neprevazuta si comica sa-mi tempereze furia initiala. si întîmplarea aranjase lucrurile mai întelept decît ar fi facut-o cea mai înteleapta min te. O doream cu atîta rîvna încît mi se parea ca se nascuse în mine o noua dragoste mai putern ica decît cea dintîi (sau era tot cea dintîi care datorita constrîngerilor suferite cres cuse atingînd proportii uriase gata sa-mi înabuse fiinta). sau prin g lasul mut al ochilor. reînceputul dragostei noastre. Va sa zica îi biruisem îndîrjirea. tocmai cînd aveam mai multa nevoie s-o re cîstig pentru mine.pe mîine. era prea brusca si neverosimila aceasta parcurgere de la o extremitate la alta. eram prea înfierbîntat. De asta data m-a coplesit o imensa bucurie. Inima unei feme i nu se topeste chiar daca ai arunca-o la cuptoarele soarelui. mai sigur însa ca i-as fi facut mustrari aspre. Dumnezeule. conversatia noastra s-ar fi transformat vertiginos în cearta. Am avut grija sa n-o dau pe fata.. Ceea ce nu facusera fagaduielile. N-aveam l impede în minte ce trebuia sa fac. ? Adio! Ea îmi prinse o mîna si strîngînd-o încetisor.Ciudate sînt unele lucruri! Plecasem de-acasa în goana. Numi venea sa cred. Am asteptat-o pe Mihaela toata ziua. închipuindu-mi tot ceea ce mi-ar fi placut sa se întâmp le dupa sosirea Mihaelei. sopti angajant: ? Nu. printre cuvinte. Îmi spusese ca vine fara sa precizeze ora. o adusesem pe calea cea buna: «a ma ruga acum. Poate m a gîndeam sa conving pe Mihaela de a renunta la o casatorie nepotrivita de care s-a r fi cait toata viata. reusisera sa faca lacrimile.da îndarat. Privind pe fereastra. o femeie necunoscuta sa-mi trîn-teasca ostentativ usa în nas. mi-o apropiasem din nou cu ajutorul lacrimilor tocm ai cînd era cît pe-aci s-o pierd definitiv.. întoarcerea.

care ne-a pricinuit o bucurie fara margini. Dar calatoria de dragoste pe meleagu rile Bosforului? Daca ar exista raiul biblic nu s-ar 'putea asemui nici pe depart e cu raiul construit de noi în cele doua saptamîni de plutire prin reverie. Visarea mea cu ochii deschisi se prelungea de cîteva ore, fara a lua seama la curg erea timpului. Dar mult asteptata mea iubita înca nu se arata. Atunci am facut un calcul al probabilitatilor în legatura cu venirea ei, ca sa-mi dau seama în ce propo rtie previziunea mea are sa fie verificata de realitate. Asa, bunaoara, spuneam: 1. Vine Mihaela. 2. Nu vine. La punctul 1 (daca vine) adaugam diviziuni si subdiv iziuni: a. Va fi suparata; b. Nu va fi suparata; o subdiviziune: ce vom vorbi. As tfel, punctul 1 (daca vine) se dilua într-o serie nesfîrsita de probabilitati. Asupr a punctului 2 (nu vine) n-am insitat deloc. (Dealtfel, nici nu-mi convenea.) Mihaela veni pe înserat si-mi rasturna tot calculul, pentru ca... era însotita de Al exa si acest lucru nu-l prevazusem. Le-am poftit sa sada, dar ele nevrind sa ramîn a am plecat cîtestrei sa cinam în oras. Am nimerit fritr-un restaurant si acolo, timp de doua ore, am pus la cale casato ria noastra, fixîndu-i data, locul si celelalte amanute. (Îmi statea pe buze s-o între b pe Mihaela cine era tînarul care o ceruse, dar mi-am reprimat curiozitatea amînînd-o pe alta data, cînd aveam sa fim singuri.) Eu trebuia sa fac un drum în provincie pe ntru a cere parintilor consimtamîntul. Mi-era indiferent daca mi-l dadeau sau nu (e ram major de mult). Îmi faceam mai mult o datorie filiala. Daca mi-l dadeau,aveam de gînd sa facem nunta acasa, la tara, într-un cadru mai pitoresc si fireste pe socote ala babacilor. Mihaela se opuse. Starui sa facem nunta în Capitala, simplu de tot, cu cheltuieli cît mai mici. În sfîrsit, asupra acestei chestiuni ramînea sa mai discutam. Deocamdata t rebuia sa îndeplinim formalitatile la ofiterul starii civile si, peintru ca fixasem nunta peste trei saptamîni, am renuntat la logodna. Mihaela pastra tot timpul o rezerva neînteleasa si nu se amesteca în discutie decît dac a o întrebam ceva. (Mu-mi placu atitudinea ei, dar ce-mi pasa: consimtise, si asta era principalul.) Am întretinut conversatia mai mult cu Alexa, care îmi dadea prea mu lte sfaturi (evident, bune) si-mi modera înflacararile cu mult tact. În sfîrsit! De acum înainte burlacia mea putea sa-si ia talpasita. Zilele urmatoare leam folosit cu formele la ofiterul starii civile si cu pregatirile în vederea plecar ii mele la tara. Parintii ramasera foarte surprinsi de sosirea mea neasteptata. ( Trebuia sa-i anunt telegrafic.) Fara sa mai pierd vremea cu ocoluri, le-am arata t deschis scopul venirii. Tata m-a masurat din crestet pîna-n talpi, fara sa scoata o vorba, apoi s-a interesat, fireste, de zestrea Mihaelei. ? E saraca, i-am spus, însa de familie buna. Vom munci amîndoi si ne vom tine. N-o s a murim de foame. Ce vrei, n-au toti parte de avere. ? E o prostie ce vrei sa faci. Asa sînteti voi tinerii: va înflacarati la cea dintîi fa ntezie si apoi va smulgeti parul din cap. Baiete, casatoria nu e dragoste, s-o st ii de la mine ca eu am vazut rasaritul soarelui înaintea ta. Întîi e foamea si pe urma dragostea. Voi le inversati întotdeauna. Si da-i, da-i, mi-a facut o morala aspra si cît se poate de paterna. Îl ascultam poso morît si cînd sfîrsi (si era sigur ca ma convinsese) i-am retezat-o brusc. ? Ei bine, sînt hotarât sa ma însor! ? Daca esti asa de hotarît, ce rost mai avea sa ma întrebi? ? Si dumneata cînd ai luat pe mama ai trecut peste vointa parintilor. Tel père, tel fils! L-am vazut palind. Lovisem în plin. ? Nu i-am ascultat, e drept, dar nici n-am depins de ei. Afara de asta tu n-ai c opii care sa-ti judece faptele. Atmosfera era încarcata. Seara, la cina, se instaura o tacere de gheata. Nici el n u mai adusese vorba de însuratoare, nici eu. Numai mama, cînd am ramas singur cu ea, ma întreaba discret, cu duiosie: ? E frumoasa? I-am aratat fotografia Mihaelei pe care o luasem într-adins cu mine. Îsi puse ochela rii, o cerceta cu luare-aminte si o lumina de multumire i se ivi pe fata. ? Mititica, e aproape o copila! Exclamatia mamei avu asupra-mi efectul unei mane ceresti. Am sarutat-o de mai mu

lte ori pe amîndoi obrajii, apoi, însfacînd-o în brate am facut cîteva tururi prin odaie. Si acum, cînd îmi aduc aminte de aceasta scena, ma cuprinde o duiosie fara margini. ? Daca o iubesti, ia-o, mi-a spus. Dumnezeu sa va ajute! Cît despre Stroie (tata), o sa se înduplece cu vremea, nici o grija în privinta asta. Am revenit la Bucuresti fara un cuvînt de dezlegare din partea tatei. Era intransig ent, cu prejudecati, nimeni nu-l scotea din ale lui. Pregatirile de nunta urmau febril. Am închiriat un mic apartament pe care-l gasise Mihaela si era pe gustul ei. N-aveam mobila: aveam însa economiile mamei, vreo trei zeci de mii de lei, bani pe care mi-i strecurase fara stirea tatei. Ma gîndeam: ? Hei ce bine ar fi prins acum banii cîstigati la ruleta. De la sine înteles ca nu-m i parea rau de felul cum îi întrebuintasem: am cumparat cu ei atîtea bucurii... În acest timp, Mihaela se arata mai prietenoasa cu mine. Constatam însa cu surprinder e ca evita sa vorbeasca despre ruptura, care constituia pentru ea un subiect tab u. Am încercat, bineînteles, sa-l aduc de cîteva ori în discutie, nu de alta, dar ca sami usurez vina. Nu voiam sa trec în ochii ei drept un ticalos, care ademeneste o fa ta credula si pe urma o abandoneaza, fara scrupule. O tineam sus si tare ca tent ativa de despartire a fost prima data o simpla cursa pe care i-o întinsesem. Atît si nimic mai mult. Oare nu eram în drept sa fac, pentru linistea mea sufleteasca, acest sondaj, în fond nevinovat? Ma simteam prins de tine iremediabil si tineam cu orice pret sa-mi da u seama cît e de adînca apa în care te scalzi. Daca am vazut însa ca nu reactionezi în nic i un fel, ca putin îti pasa de ruptura, am înteles ca nu ma iubesti. Ce era atunci m ai firesc decît sa ne despartim? Asa am judecat. ? Te rog. Dor, daca nu vrei sa ma superi, schimba subiectul. N-am auzit ce ai sp us: eram cu gîndul în alta parte. Vreau sa uit ceea ce s-a întîmplat si tu îmi aduci mereu aminte. Nu ma lasam cu una cu doua. Trebuia s-o conving, chiar cu de-a sila, sau macar s a-i vîr în cap rationamentele mele. Astfel reluam mai tîrziu: ? Daca tu crezi ca nu te iubeam as mai fi venit la tine? As mai fi cautat sa te regasesc? Ti-as fi propus sa devii sotia mea? Dupa cum stii, habar n-aveam ca ai ramas gravida, cine era sa mi-o spuna? A, daca as fi cunoscut situatia în care te gaseai, ti-as fi dat, desigur, o reparatie, ca orice om de onoare. Am facut eu una ca asta? Nu. Te iau de nevasta nu dintr-o obligatie, ci numai pentru ca te i ubesc. Si atunci, daca te iubesc, ce ratiune ma silea sa rup legatura noastra? ? Dor, fii bun, nu mai starui, ma ruga ea cu o voce duioasa, plîngatoare. Te cred, cred tot ce-mi spui. Ce mai vrei? Îmi dau seama ca ma iubesti mult. Merg pîna acolo si-ti spun ca nu exista oameni de onoare care sa repare prin casatorie o gresea la, daca nu-i îndeamna iubirea. Dar, te rog, sa numai vorbim de asta. Nu înteleg de ce îti place sa deschizi mereu ranile vechi? Tot asa evita orice discutie despre sarcina ei. Abia am reusit sa-i smulg o dest ainuire. ? Cred ca am ramas grea din noaptea aceea pe mare. M-am bucurat, dar vestea nu ma surprinsese. (Cînd aflasem de la Alexa ca Mihaela e gravida, mi-a venit spontan în minte noaptea de dragoste petrecuta în cabina vaporu lui.) ? Daca o fi baiat, i-am propus, îi punem numele Catarg iar daca o fi fata, o botez am Principesa (numele vasului). Într-o zi, cînd ne pregateam sa iesim în oras, Mihaela scapa poseta din mîna. Toate nimi curile aflate acolo se împrastiara pe jos. ? Nu s-a spart oglinda? tipa ea speriata. Nu se sparsese. Am strîns lucrurile în graba si le-am pus la loc. Printre ele era si o carte de vizita. Aruncîndu-mi ochii in treacat am citit: Nenisor, subadministra tor financiar (sau administrator). N-am dat nici o importanta faptului, dar numele acela îmi ramasese tiparit în minte. (Daca ar fi fost un nume obisnuit l-as fi uitat poate de atunci.) Ba îmi amintesc ca am vrut chiar s-o întreb în gluma: "Cine-i acest Nenisor? Vreun puisor?" Ea îmi lu a vorba din gura si dupa aceea am uitat de Nenisor si cartea de vizita. Am gasit însa ocazia potrivita ca s-o descos despre o chestiune care ma rodea mai de mult, dar nu îndrazneam de teama sa n-o supar: ? Apropo, Aimée, cine te-a cerut de nevasta?

? ? ? ?

De unde stii? facu ea surprinsa. Alexa mi-a spus. Ce importanta are daca nu-l cunosti? N-ai afla decît un nume. Nu cumva e domnisorul de la Constanta cu care te întretineai în holul hotelului? am spus într-o doara, mai mult s-o necajesc. (Ce tot aveam cu tînarul acela? De ce ma o bseda necontenit?) Mihaela pali subit. O prinsesem, se tradase... La una ca asta nu ma asteptam del oc. ? Asadar, te-ai mai întîlnit cu el de atunci? Îmi destainui, fara sa insist, tot ce a fost. Da, îl zarise întîm-plator (bineînteles dupa ce o parasisem) într-o seara, la un film. Chiar a condus-o acasa sub pretextul ca era tîrziu. Dupa aceea o astepta ca un cîine credincios ceasuri întregi, în fata casei, s-o vada iesind în oras. ? Asadar, te iubea? ? Sigur ca da, mi-a raspuns cu un gest de cochetarie. Altfel m-ar fi cerut? ? Si l-ai fi luat, am descusut-o mai departe, daca nu erai în situatia aceea? A ridicat din umeri, nepasatoare. ? Nu stiu! Se prea poate! Auzi, colo, asta gasise sa-mi raspunda tocmai în ajunul casatoriei noastre, i-am l uat brutal mîinile: ? Îti dai seama ce spui? Începu sa rîda, vesela, degajata: ? Nu înteleg de ce te temi de omul acela? Si atunci la Constanta mi-ai facut o scen a... Avea dreptate! Observase si ea frica ciudata care ma stapînea. E ridicol, mi-am spus, sa ma împiedic de o umbra! Daca Mi-haela se marita cu mine, înseamna ca ma prefera. Atunci ce noima are sa-mi fac griji, de asemenea natura? Acest rationament mi-a redat linistea, si pe buna dreptate.

V Nu ma împacam cu gîndul de a face o nunta dupa tipic (fugeam de stereotip). Îmi placea ca aceasta sarbatoare sa aiba ceva inedit, original, care sa fie totodata o surp riza de efect pentru Mi-haela (ca plecarea neasteptata pe malurile Bosforului) p entru a-i lasa amintiri cît mai tari. Mult mi-am mai batut capul sa gasesc ceva pe plac, dar n-a fost chip. Ma gîndeam, de pilda, sa duc mireasa undeva, pe vîrful Bucegilor, si acolo, într-o bisericuta de lemn improvizata ad-hoc, sa ne cununam... Sau în largul marii, pe o nava anume înch iriata... Sau deasupra norilor, într-un avion de pasageri. Visuri nascute moarte. Lucrurile se petrecura simplu de tot, pe pamînt. Casatoria civila am facut-o într-o sîmbata, iar a doua zi, nunta. Am avut parte de vreme buna si racoroasa. (În ajun pl ouase cu galeata.) Pe la amiaza m-am dus cu masina în strada Sapientei sa iau pe Mihaela si pe Alexa, care ma asteptau dimpreuna cu doua rubedenii de ale lor. ? Unde mergem? La ce biserica? se interesa Mihaela. ? La Sf. Petru si Pavel. ? Pe unde vine? N-am auzit înca de ea, întrebara celelalte persoane. ? Aveti rabdare. Într-un ceas sîntem acolo. ? Asa departe? Automobilul ne transporta în goana la biserica din... Colibasi, un sat destul de c uprins, situat cam la 30 de kilometri de Bucuresti, unde fostul meu coleg de facu ltate, Bogdan, care avea acolo un conac spatios mostenit de la parinti, ne ofere a o larga ospitalitate. Invitatii bucuresteni, veniti ceva mai înainte cu un autobu z, ne asteptau. În fruntea lor se afla Colesiu, ca un comandant de companie. O multime de sateni si satence se adunasera în curtea bisericii ca sa vada nunta d e la Bucuresti. Alexa se minuna de ideea mea care nu era deloc nastrusnica. (În orice caz renuntas

. Traiam clipe cînd mi se parea ca pamîntul de sub picioare prinde a se scufunda cu mi ne. conte sa. se încinse o discutie aprinsa pe tema unei dr ame pasionale care stîrnise multa vîlva. Charlot. Aveam simtamîntul ca se petrece ceva anormal cu aceasta casatorie. În acelasi birou lucra si prietenul Bogdan. bun prieten cu secreta rul general. neam de neamul lui nu fusese bucurestean.em la avion si la vapor. Ne faceam vizite reciproce. s-a ispravit! ? Casa cu noroc... cum mai zb urau gîndurile absurde. ca nu-i decît o simpla înscenare. Nuntasii petreceau în lege. În cercam s-o alung cu ratiunea (dealtfel n-avea nici un sens) si izbuteam pentru o bucata de timp. M-as fi bucurat daca participa mai m ult la propria-i nunta. matahalos. obtineam termene si amînari. nepotilor. bautura îi antrenase la joc si veselie. cînd m-am familiarizat cu lucrarile. desi purta straie nemtesti. la mijloc era tot. nici chiar din partea Mihaelei.) Era gras. care în rastimpuri lua forme de spaima neînteleasa. ca-i lipseste c eva.. Adevarul era ca Iliuta. nu-mi dau seama ce anume a fost. cu abilitate.. mare îi fu mirarea cînd venira sa ne faca urari fostii mansardisti. cu un cap enorm. daca ar fi aparut cinteza noastra draga asa cum ne fagaduise cu ciripitul ei.. am început sa redactez avize si chiar sa pledez procese. ma batu pe umar..) ? Nu m-asteptam la o surpriza ca asta. baiatul! Nu stiu daca aveam sau nu. Iata. Nu întelegea. Acum. la conacul caruia facusem nunta. N-a venit. ce încredere pogora peste mine. iar mai tîrziu. (De f apt el îmi indicase vacanta postului. ca si cînd venise la nunta propriilor lu i copii. batrînul Colesiu. Oare lipsa parintilor sau altceva neconform cu festiv itatea sa fi contribuit la sporirea acelei stranii îngrijorari? Nu stiu. Nu-mi venea de nicaieri o încurajare. se împrietenira si sotiile noastre . Numai ca acum e prea tîrziu! VI La o luna dupa casatorie am fost numit avocat într-un contencios al Ministerului de Comert.. Seful contenciosului ma pretuia. cam contrariata. De teama apucam mîna Mihaelei si o strîngeam. dar f oarte simpatic si bun ca pîinea calda. un aviz într-o forma care nu lasa nimic de dorit. înca treaz. ma aflam la propria-mi nunta si totusi nu eram convins ca ma însor. unchiule. cînd Bogdanestii venira la noi. Numai eu sufeream de o grija apasatoare. cu Iliuta în frunte. ne îmbratisa emotionat (avu înca o data ocazia s-o sarute pe Mihaela) si gr ai: ? Nu va spuneam. într-o însufletire de zile ma ri. se tragea tot din opinca. Ce-i drept nu întelegeam nici eu atunci. ca oricine sade la mine e obligat sa-si puna pirostri ile? Asta-i lege.. Odata. dar ma pricepeam sa astern pe hîrtie. surîdea mereu si îsi plimba fara satur ochii incandes centi pe decorul rural. Tot asa.. se apuca sa cînte din frunza-i fermecata. dar nu spunea nimic. Si Mihaela parea ca se bucura. Dupa slujba religioasa. dar dupa aceea revenea tot mai obsedanta si nelinistitoare. . sau ne duceam împreuna la teatru. Cu timpul. Am juc at hora miresei laolalta cu flacaii si fetele satului. Slujba nu era grea. L-am auzit odata spunînd cuiva despre mine: ? Are spirit juridic. Ah. i-am raspuns surîzînd. da. Iliuta. n-aveam s-o mai v ad niciodata. la rîndul lui. studiam dosare. În curtea conacului ne astepta masa întinsa si un taraf de lautari bastinasi. Taranii se mira u si cascau gura la bucuresteamul care se pricepea asa de bine sa zica doina si alte cîntece populare. beat de bucurie. ca sa omorîm dupa-amiezile plictisitoare de duminica. absurda. cu superioritate: ? Banuiam ca nu-i lucru curat cu mutatul. în urma unei recomandatii a profesorului Tîrnoveamu. ? Ce ai? ma întreba ea. Va sa zica.

Iolanda Manole. Mihaela. autorul Andromacai. însarcinat cu anchetarea cazului: "Ordi nul regelui pentru arestarea lui Sieur Racine vi-l trimit îndata ce-l cereti". . Bin eînteles. relua Mihaela. nu se pot desparti de femeile lor.. cinstea sufleteasca a femei i. egoist si tern. poetul iubirii eterne. ? Asa se întîmpla de obicei: suprimi pe adversarul cel mai periculos. consilierul n-a cerut niciodata arestarea lui Racine. Dar nu pentru multa vreme. cum a rabdat-o inima sa jure în fata icoanei ca-i nevinovata?. Dupa ceasuri grele de asteptare. fara zguduiri. În orice caz. Amely. ticaloasa. Ea plînse. chiar daca crima fusese premeditata. însurat cu o frumoasa si tale ntata actrita.. Îndoiala scoase din nou coltii: daca a jurat strîmb? Si într-o zi. Amely.Era vorba de cunoscutul autor dramatic Dimitrie Albu.. nu trebuie s-o condamni astfel. dimpotriva. ? Nu. ? Care Racine. ? Habar n-aveam ca a fost autorul unei drame familiale. Ma întreb de ce ea si-amintit barbatul jurînd strîmb si n-a jucat demn rolul de soti e.Acum se judeca procesul. ci. suprema dovada de inocenta.. Si dupa cîtva timp artista a murit în împrejurari nelimpezite pîna azi. desi duc o viata infernala. Toti eram de parere ca acuzatul avea sa fie achitat... trebuia sa se întîmple. Casnicia tinea de trei ani. deschise poarta si se facu nevazuta în casa . Dupa acest act solemn casnicia zdruncinata îsi rel ua mersul... Multe actrite nu sînt altc eva declt simple masini de fabricat placere. nu era chiar asa cum ni~l închipuim noi. ajunsesem la... o frumusete a vremii. Moliere. o tîrî într-o biserica punînd-o sa jure fata Sfintei Fecioare ca nu l-a înselat. a otravit-o pe femeia infidela. fatal. o pîn di în preajma locuintei amantului ascuns într-o masina de piata. Doamna Bogdan însa (Amely.. ? Cum a putut. un om excesiv de crud. Aceasta este Le Drame des Poisons. îsi smulse parul. e foarte . da. Torturat de gelozie. Juramîntul era pentru el. în sfîrsit a aparut grabita. doua secole si jumatate. am spus eu. la rîndu-i . poet ilustru. Sotia îngenunche în fata icoanei si jura cu evlavie ca-i nevinovata ca o mielusea. lesina. În orice caz tandrul Racine. ? Da. el însusi scriitor. adolescentul pios de la Port-Royai. autor ul unor capodopere si în plus coleg la Academia Franceza pentru ca a dispus fara i mpunitate de viata unei femei ca de un lucru al sau personal. ? Ce s-a întîmplat. zise Amely. Racine a preferat s-o otraveasca decît sa i-o fure altii. spumega ea. barbatul se linisti. care ave a darul de a inspira des folles passions. Barbatul navali în cuibul îndragostitilor si cinci gloante de revolver curmara viat a rivalului.. ? Si cum s-a întîmplat. C edînd unor reminiscente ale educatiei religioase. în fond? ? Ceea ce. cum îi spuneam) osîndea cu înversunare pe sotia infidela. nu putea sa ramîna credincioasa unui singur barbat. interveni Bogdan. te-ar putea ataca. omul sensibi l si delicat. în aceste circumsta nte. Unii afirma ca Racine s-ar fi casatori t cu ea în taina.' chiar el. . prefacîndu-se ca pleaca în provincie chemat de o telegrama apocrifa..? facu Amely.. tarasenia asta? ? Nu se stiu prea multe în privinta asta. ? Racine a facut altfel. Înt r-un cuvînt. acesta facu o mare scena sotiei (ca în actul al II-lea al pieselor sale ) ca sa afle adevarul gol-golut. curtata de celebrita tile vremii. Ceea ce ma mira însa e ca barbatu-sau i-a crutat viata. si ea însasi fara virtuti deosebite. O femeie ca La Duparc.. zise Mihaela. divortînd de un om pe care nu-l mai iubea? ? De unde stii ca n-a încercat sa-l lase? Dar sînt barbati crampon care.. nu numai pe scena. Sotului nu -i fu greu sa-si dea seama ca actrita juca teatru si acasa. Pornind d e la aceasta faimoasa Iolanda Manole. pîna cînd o anonima vesti pe sot ca sotia îl însala cu un prieten. care.. nu stii ce s-a petrec ut în sufletul ei. femeia se apara cu prea multa înversunare ca sa fie crezuta. ? Eu cred ca nu s-a petrecut nimic. ? Am deplasat chestiunea peste. Ministrul justitiei sc ria consilierului de stat Bazins de Bezons. pe actri ta La Duparc. Corneille. Boileau. sustinînd pe toa te tonurile ca-i ramasese credincioasa fiindca îl iubea ? si-l iubise totdeauna. Se îndragostise de celebra actrita La Duparc.

nu se nas cuse înca infidelitatea. ? Dor. Dragostea nu da nimanui ace asta prerogativa. ca sa nu atrag atentia Bogdane stilor. Mihaela? Iei partea unei infidele? am intervenit mai mult în gluma (dar putin si serios). Au pus-o în libertate. Pe de alta parte îmi veneau si gînduri bune: ? Ar fi prea proasta sa-si dea astfel în petic. cam acru) si s a conchida: ? În orice caz natura umana este foarte complexa. pe cînd sotia mea îsi facea rugaciunea obisnuita (era. Cu toate astea îndoiala (desi pîna acum straina de simtaminte le mele) ma sfredelea mereu ca burghiul.. a m exclamat cam surprins de atitudinea ei dîrza. Cred ca o face mai degraba din încap atînate. Prea e cu ochi si cu sprâncene. a ripostat ea enervata. ? Mihaela are dreptate. evlavioasa). ea a mintit si aceasta minciuna a provoc at drama. A voit sa sech estreze numai pentru sine gratiile acestei femei talentate. o apostrofa Mihaela. Odata cu ei rîdeam si eu într-o dezlantuire care mi se paru cam exagerata. jura-mi ca nu ma înseli.. I-am dat dreptate în sinea mea. dea ltfel. conasule. îmi veni în minte discutia pu Bogdanestii... De ce luase p artea sotiei infidele daca n-avea nimic pe cuget? Si de ce o apara cu atîta îndîrjire? Trebuie ca s-a petrecut ceva cu ea. asta-sear a te pun sa-mi juri în fata icoanei. Si ca sa ma conving de subrezenia acesto . înainte de culcare. La Duparc: nimeni n-a alergat dupa ele ca sa-si toceasc a picioarele pîna la genunchi. hotarît lucru. Greseala e a barbatilor care si le-au facut sotii. A doua zi sau a treia zi. Musafirii izbucnira în rîs. ? Firo. nu pe el. trîntind usa dupa ea. Manole n-a stiut sa se opreasca la timp. Prea faci cauza comuna cu femeia adultera. ? Crezi ca e chiar asa de usor sa spui sotului ca iubesti pe altcineva? izbucni Mihaela putin contrariata. draga mea. ? Te rog ispraveste cu glumele de prost gust. se îmbufna ea si întorcîndu-mi spatele s e vîrî în patul ei. ? Toanta! De ce s-o fi amestecînd unde nu-i fierbe oala? Atitudinea ciudata a Mihaelei îmi dadu de gîndit mult timp dupa aceea. daca nu va e cu suparare. Nu cumva te simti cu musca pe caciula? Sa stii. te credeam ceva mai inteligent.? ? Nimic. Nici în gluma nu trebuie s-o spui. ? Nu prea miroase a bine. dar.Tîrziu.. vezi-ti de treaba. În loc sa marturiseas ca barbatului: da. . din spirit de contradictie. iubesc pe altcineva. Ceea ce n-admite ca o fiinta sa dispuna de alta fiinta mergînd pîna acolo îneît s-o suprime. ? Asculta. ? Rau. cît. ca nu ma înseli. rau. Sotia mea se multumi numai sa zîmbeasca (ce-i drept. Lasa justitia în pace. ? I-au dat cinci ani de temnita grea. A scapat destul de lesne. ? Haide. ? Si nevesti-si..) E greu sa crezi în virtutea Iolandei Manole ca si a co nsorei sale mai vîrstnice.. Zamfira. în puterea mea asupra ei si-mi spuneam cu o certitudine care nu suferea cea mai usoara contradictie: ? Sa ma schimbe Mihaela cu altul? Pe mine. Desigur Mihaela se referea la propria noastra soar ta. încerca Bogdan sa-i ia apararea. Pe ea trebuia s-o bage la puscarie.. cînd de fapt ele erau flori prea parfumate ca sa nu se încaiere fluturasii pentru po lenul lor. slujnica noastra. ? Exact: sotul Iolandei. trazni-o-ar Sfîntul de patachina. dadui cuvintelor un aer de gluma. nu-i de nas ul tau..greu ca un om sa judece pe alt om. Slujnica pleca oparita. În tot cazul aveam prea multa încredere în mine. pentru Tudor Petrican nu exista... cuceritorul atîtor femei carora le-am s tîrnit rîuri de lacrimi? Nu. Mihaela. eu nu ma refer decît la necinstea actritei. ? Ce-i cu tine. ma întreba pe cînd ne servea la masa: ? Conasule. (O facea mai mult din cur toazie decît din convingere. l-au osîndit pe artistu cela? Uite ? si Zamfira stia de poveste.. Ceea ce faci e li psa de tact.

chiar pierde. VII Relatiile mele cu tata fusesera întrerupte de cînd cu însuratoarea. carti. se bucura tata.. eroul tristei drame. L-am asteptat la gara. desi uneori remu scarea scotea capul cînd si cînd fiindca mîhnisem pe batrîn. tot asa cum facuse barbatul Iolandei Manole.r banuieli stupide si sa scap de pacostea obsesiei. Mihaela. fii sigur. dar chiar pe ntru Paris. te-as fi împins... Daca as fi cunoscut-o mai demult. Banii se pot cheltui. Îi aducea reviste. Cînd Mihaela îl zari. Tata era un fel de arbitru al elegantei. nu m-as fi împotrivit s-o ie i. n-ai avut gust prost. îi stabi li diagnosticul. ghetre albe. L-am condus la cuibul nostru unde ne astepta Mihaela cu ma sa pusa. De cînd îl stiu exala din faptura lui o usoara mireasma de paciul i. Nu ine mai scriam ( mama îmi scria totusi). Sarcina evolua no rmal. Ba.. dar doctorul acela îi descoperise b oala. Ceea ce era foarte adevarat.. dupa multe si anevoioase analize. . guler rasfrînt (Take Ionescu) c hiar pe arsita cea mai mare. Usa s-a deschis si Mihaela a patruns în rezerva spitalului unde se desfasura acest dialog. dar mai ales îi povestea cu darul ei neîntrecut cîte în luna si în soare. iar sorocul fericitului eveniment era dupa calculul medicului peste doua l uni. jurnale. nu numai pentru Bucuresti. E bine pus la punct. Si eu as fi luat-o de sotie daca eram în locul tau. tata. fara nici un îndemn din parte-mi. Averea mintii ramîn e însa neatinsa: nu s-a nascut pîna acum hotul care s-o fure. într-una din scrisori ma anunta ca babacul vine la Bucuresti sa se arate unui internist si are de gînd sa traga la noi. Cam asa stateau lucrurile.. scrupulos în arta de a se îmbraca pîna la pretiozitate. iar seara la masa îmi povesti ca facuse mai devreme o vizita Veveritei... Tata pretuind ace st gest îmi spuse cînd ea nu era de fata: ? O fata care roseste sa stii ca-i soi bun. Stilul face parte din firea lui. si în fine traind un simtammt plenar ca amîndoi mergeam pe drum sanatos. sa-l joc pe genunchi. unde nu-l vede nimeni. Nu stiu nici pîna acum ce avea. O saruta parintest e pe frunte. Adevarul e ca si la Petricanii nostri. La rîndu-i Mihaela îmi destainui: ? Îmi place batrînul. cînd mama.... N-am apucat sâ-i exprim bucuria pentru aceasta schimbare de atitudine în favoarea no astra.. M-a strîns în brate s i mi-a vorbit atît de prietenos ca si cînd n-am fi fost niciodata certati. ceea oe însemna ca i-a facut o b una impresie. Îl interna într-un sanatoriu unde ramase trei saptamâni ca sa iasa de acolo compl et vindecat.. si tata o placu de la prima vedere. Nu-i vorba. ea ajunse la fosta mea locuinta si intra la Coles iu. În felul acesta cîstiga pe teta fire închisa) care începu s-o pretuiasca. cum o voiam. ? Stiu unde bati. abia astept flacaul. Suferea de o boala la stomac careia medicii de acolo nu-i dadusera de hac.L-am dus la un profesor reputat care. Mihaela rosi coplesita de complimentul straveziu ce-l adresase. ? Daca o fi fata? . dimpotriva. se ducea zi lnic la sanatoriu sa-i tina de urît. Dupa ce parcurse cîteva strazi. Cînd o fi av ut timp sa citeasca atîta? ? Ast? e zestrea ei. tot asa se prezint a. Venise de la un control facut la "maternitate". monoclu cu snur si baston de trestie o u miner de ivoriu. Îmi spunea despre ea: ? Nu stii ce e mai mult: desteapta sau frumoasa? Basca ? instruita. am urmarit-o într-o zi pe Miha ela cu masina.. în timpul acesta.. as zice un Petronius contempora n.. iar eu deocamdata nu ma gîndeam la o împacare. ? Ah. Mihaela coborî ochii. M-a miscat gestul lui. i-am surprins pe fata o mirare. În sinea mea i-am multumit Mihaelei bucuros ca o cunos team tot mai bine ? fericit ca era asa. manusi tot englezesti. Purta haine de taietura cla sica din stofa englezeasca. apoi ma batu pe umar cu un gest strengaresc: ? Haiducule.

Dar daca-i mai pui pe cap si chiria. baiete? ? Opt mii. Nu stiu ce are sa se întîmple cu mine. Eu stiu ce înseamna sa ti i o familie. tata? ? Taci si asculta.? Ce-o da Dumnezeu! Dar parca tot mai mult mi-ar placea baiat. cu leafa ta n-ai sa faci mare scofala. Fara sa sta u pe gînduri am internat-o la Maternitate. un taifun crunt care-i devastase fiinta pe dinauntru. Dai proportii de tragedie un ui fapt marunt. Sa fie a voastra. sec si atîta tot Eram pur si simplu consternat de aceasta atitudine glaciala si nu ma rabda inima sa n-o întreb: ? Cum. fara înduiosari. bate-mi o depesa. Cînd n-avem încotro. Se cheama ca m-am curatat de o jumatate de milion. tu îi faci mustrari? Dar. de bine de r au. Nici odata nu m-am purtat mai concesiv si curtenitor cu ea ca în timpul sarcinii. copilul vine si cere. tie nu-ti pare bine? ? Desigur. D-aia m-am hotarit sa va fac o casuta. Stii ca nu-i lucrul cel mai greu. Se prabusi jos.. Poate (stiu eu?) sarci na o facea capricioasa. aspru. Nu-mi raspunse nimic. Avea o hemoragie puternica si viata îi era în primejdie. dusa pe gînduri. Mihaela avu o ameteala puternica. Hrana. cînd m-am întors acasa. s-o stapîniti san atosi si sa nu va mai bateti capul cu chiria. Nu te baga în vorba! Ce m-am gîndit eu: baiatul meu n-ar trebui s a fie hartuit de grija zilei de mîine. Oare Mi-haela mai purta pica tatei ca se împotrivise la c asatoria noastra? E adevarat. asemene a unei plante. la jumatatea gestului. Asta nu ma încalzeste pe mine. Trebuia s-o crut. copii mai facem noi. aba tuta. dar el ma opri. Dupa explozia de bucurie de adineauri nici ca s e putea un dus mai rece. dar to ate astea le facuse corect. cu atît mai bine. batrînul ma chema la el si se-apuca sa ma d escoasa. N-o mai interesa nimic si traia o viata vegetativa. ? Numai atît? Hm! Si v-ajung voua banii astia? ? Nu se ajung. sustinea ea. cu regretul ca n-are decît doua brate pentru asta.. sa ma îmbratiseze. Ne-am înteles? Nebun de bucurie m-am repezit acasa sa-i duc Mihaelei minunata veste: ? Vom avea casa! Casuta noastra! O vila! Ma asteptam sa exulte de bucurie. Ca o casuta e mare lucru. conventio nal. rece. M-am vîrît în pat cu nefericirea în cîrca. sa ne întelegem: tu afla un locsor bun. alba ca varul . Eu vin si facem treaba. murmura un do? întrebator. draga mea? În loc sa multumesti cerului ca ai scapat teafara. Vom avea o casa. ce? S-a întmplat ceva ireparabil? Lasa. tare mi-i frica sa nu i se moaie sira s pinarii. Într-o zi. ? Ce-i cu tine. Într-un tîrziu. iarta-ma ca-ti spun: exagerezi peste masura. sa zicem c-o scoate el. si acolo lepada copilul. îl îngrijise si-l acoperise de toate atentiile. Sau daca gasesti o lo cuinta gata. tata. unde am ajunge? Viata . raspunse.Cu o zi înainte de a iesi din spital. fara importanta. Am chemat un medic care dispuse sa fie numaidecît trimi sa la sanatoriu. baiete! Eram gata sa-l îmbratisez. Foar te bine! Trebuia s-o avem mai devreme sau mai tîrziu. Mai bine as fi murit. ? Voiam sa-l am. dupa ce colindasem un cartier întreg cautînd o casuta d pa spusele tatei. ? Ce vrei sa spui. Cautasem s-o consolez ca sa-si regaseasca echilibrul. Mihaela arata trista. Daca toate femeile carora li s-a întîmplat acelasi lucru ? si sînt milioane în toata lumea ? ar proceda ca tine. plina de ciudatenii. dar ne mai strîngem si noi. n ici o grija. ? Aimée. Doar n-oi fi vrînd sa topai de bucurie. ? Lasa. baiete. apucata de dureri atroce. iritabila. mai vine al doilea. ne împrumutam. ... îmi faurisem atîtea nadejdi. poate si al treilea si greutatile cresc. Uitasem de cînd n-am mai vazut-o rîzînd. dintr-un anumit caicul. rel ua: ? Mai. T eribila cadere din cer! Surîse pret de o clipa. Urmarea în sine firul unui gînd care-l muncea. Numai nu te grabi. Cauta pe îndelete si cînd ochesti ceva bun. lucru pe care nu-l facuse pîna atunci: ? Cîte parale cîstigi pe luna. Parca o izbise o nenorocire fa ra leac. Desi scapata de sarcina care îi casunase atîtea neajunsuri. sa trec cu vederea aceste neajunsuri si chiar asa faceam. si sa ma copleseasca de sarutari pe care sa nu le uit usor. Prin urmare. sa nu treaca de 300000?550 000 lei.

Eram din ce în ce mai uluit. ? Te înseli. Nu ma poate suferi nici ea. de maniile pedagogilor. Retraiau... exagerezi. Au participat peste 800 de. Adevarata bogatie e a creierului. Aveam impresia ca e o împied icare la mijloc.. mai spuse: ? Daca ai sti cît am suferit datorita faptului ca i-am fost chiriasa. dar ca nu se îndura sa ne paraseasca definitiv. eu ? mai mult îndemnata de Cic i. Am trecut în mîna timpului aceasta înda torire. parea c-o mai trezeste din abulie. Observînd influenta buna pe care Cici o exercita asupra nevesti-mii. de la început. Si afara de asta nu ma deranjeaza. dupa ce petrecu prietena pîna la poarta. ? Si Cici? ? N-a capatat nimic. Cei saraci cu duhul au acces si acolo. Rîdeau cu hohote d e ticurile profesorilor. Cînd colo.nu se poticneste dintr-atîta. ? Adevarat? Credeam ca sînteti cele mai bune prietene. în acele clipe. tot era ceva si atît. pe linia preocuparilor mele de a distra pe Mihaela. ? O stie si ea.. dar tot rar venea. Era vesela . atîta tot!. e un bun temporar. ? Nu.. Reluînd tonul serios am întrebat-o: ? Daca n-o suferi de ce o cultivi?. Amîndoua prietenele p alavrageau ceasuri întregi. un int . Am impresia ca Cici are un suflet de aur. ? M-a pizmuit totdeauna. Dupa un timp. rasuflînd usura ta: ? Uf. ? Aimée. Ce-i drept si Mihaela înr egistra o ameliorare. care venea uneori pe la noi. Ea manifesta. bine ca a plecat si asta. O duceam la concerte. gingasia vietii scolare. n-avea pofta de explicatii. pentru ca între femei se petrec atîtea lucruri ciudate. s-a facut alba ca varul. D ar el lucra mai încet de-cît melcul si în primul rînd ma acomoda pe mine cu noua stare d e lucruri. Nu-i totuna... ? În cazul asta as zice ca s-a lins pe bot de împaratia cerurilor..ceva). Însa din nenorocire n-am avut parte de el. am dus-o la o con ferinta a profesorului meu. ? Si rezultatul? Ai obtinut premiul întîi? ? Nu. De fapt n-ar fi trebuit sa ma mir deloc. Era cu neputinta s-o aduc pe linia de plutire.? Nici o femeie nu seamana cu alta. al doilea. fara a reusi s-o înveselesc decît la suprafata.. ? Ce vrei sa fac daca simt asa. Odata. Ea fagaduia. Si noi trebuie sa tinem pasul cu ea.. cînd totul era soare si surîs. adauga Mihaela. o rugam sa vi na mai des pe la noi. Cînd a citit lista. Tineam cu o rice pret sa am copilul. dar prea putin perceptibila. ? Are aur fara suflet... Trata un subiect liber (mi se pare despre Femeia în societatea moderna sau cam asa . scormonind amintiri din timpul scolii.. În fine. În anul I de fac ultate ne-am înscris la concursurile "Tinerimii române". ? Înteleg.. I-am demonstrat-o ori de cîte ori s-a ivit prilejul.. n-as mai putea. daca nu s e putea altcum. studenti si studente de la toate universitatile d in tara.. plina de viata si în prezenta ei Mihaela se transforma subit.. Am ramas înmarmurit. vraci infailibil. ? Bogatia nu constituie o superioritate. ? Cum. Habar n-avea m ca tatal ei era proprietarul mansardei. Desi s-au acordat douazeci de mentiun i. mi-a întors spatele si o luna de zile n-am mai vazut-o. de toate nimicurile. Ar fi fost pentru mine icoana vie a dragostei mele de atunci.. chiar la baluri. De ce prelungesti fara rost o situatie ech ivoca? ? N-a venit înca timpul. Mihaela reveni în casa. la teatr u. Dar nu mi-a aratat-o niciodata pe fata. merge înainte. Nici o mentiune macar. Cici. Tîrnoveanu. Daca am concepe un altul? ? Nu. nu-ti place tovarasia ei? ? Niciodata n-am putut s-o sufar. facîndu-ma s-o accept prin puterea obisnuintei. ? Cum se explica atunci prietenia voastra? Mihaela ridica din umeri. Într-o seara. Dimpotriva. care tamaduieste fara nici un leac ranile sufletului.

care tocmai plec a. Casa e de vînzare. Le-am reluat însa cu mai multa rîvna dupa însanatosirea ei.. asta-i! Izbucni în rîs (o spusese atît de caraghios) si totul se mistui în uitare. (Si noi care ne credeam singurii lui nepoti!. Cu toate aste a mi-a ramas crîncen înfipta în creier exclamatia ei: ce mare lucru e sa fii profesor u niversitar. rosti! ? Stiu. M-am prefacut ca nu bag de seama. Era si Mihaela de fata. Novac se casatori cu Veverita sl ne invita la nu nta. În acest timp (era prin ianuarie). desi avea unele rezrve în privinta unor concluzii. ? Unui nepot de sora. O . cui a ramas? l-am întrebat într-o doara. Îmi paru bine ca ramase încântata. Macar sa-l mai fi vazut o da ta! Mihaela izbucni în plîns. Asta le -ar întrece pe toate: casa lui Colesiu. Mihaela. Zîmbetul ei ma jigni adînc. încît am simtit aproape o durere fizica. Faceau cununia religioasa tocmai la Turnu-Severin. locuieste la Iasi. proprietatea noastra. Dar nu vrei. Dar nu-mi raspunse. ? Te înseli. E locotenent într-un regiment de acolo. chiar cucerita de elocint a maestrului meu.. ? Dar casa.) ? Si ce face? Se muta în ea? ? Nu. Tot drumul pîna acasa n-am mai scos o vorba. ? Apropo. Trasnet! A murit Colesiu! Cînd? Cum? De ce? Am aflat pe loc amanuntele de care ave am nevoie. Colesiu de ce n-a venit? l-am întrebat pe ginere. s-a urcat într-o masina. m-am. Îi lasa se Mihaelei. Dor. unde locuiau parintii ei . Nu gaseam însa ceva potrivit pentru noi. Am gasit un apartament într-un blokhaus. albumul cu fotografiile Yvonnei Rossignol si placile de patefon care-i placeau atîta! Si acum avocatul venise sa i le aduca. iar el s-a oprit ca sa-mi strînga mîna. Mihaela îmi lua bratul si sopti înfiorata: ? Ce barbat distins! Apoi adauga pe acelasi ton: ce mare lucru e sa fii profesor universitar! Nu stiu ce ma împinse s-o contrazic (poate aluzia unita cu regretul ei ca nu eram si eu profesor). cînd n -aveam serviciu. peste pretul indicat de tata. Si noi n-am stiut nimic.. I-am prezentat atunci pe Mihae la si dupa un schimb de amabilitati. Da? De vînzare? Cine s-ar fi asteptat la asa ceva? Ar trebui s-o luam noi. înainte de a pleca în nefiinta tot avusese un gînd pentru noi.eres viu pentru acea tema. Sau daca gase am era prea scump. ? V-ati mutat de mult din casa lui? ? Numai de cîteva saptamîni. poate si una si alta. baiatul mamei.. Închisese ochii la cîteva zile dupa nunta lui Novac.. L-am salutat. I-am spus oarecum sfidator: ? Crezi ca eu n-as putea sa fiu profesor universitar? Zîmbi ironic. colindam cu jurnalul în mîna cercetînd anunturile si verificînd la fata locului imobilele de vînzare.. Si luînd un ton de gluma. dispretuitor. încerca sa repare greseala.. iar noi am pornit-o pe jos spre casa. ca ai putea sa ajungi profesor universitar. atît de adînc. dîndu-si seama ca-mi ranise am orul propriu.. S-a prezentat: ? Sînt avocatul mostenitorilor defunctului Colesiu. VIII Din cauza avortului Mihaelei am întrerupt cîtva timp alergaturile pentru gasirea unei case. Dupa-amiezile. Pe cînd ieseam de la Fundatie. Cuibul acela unde ne -au ramas atîtea amintiri scumpe. nu cumva ai omis sa-l inviti? ? Se putea una ca asta? Am vorbit cu el la telefon si mi-a promis ca vine. draga. în urma unei crize car e l-a dat gata în cîteva zile. si nu mi-am dat seama de asta decît mult mai tîrziu. Cam dupa o luna de la nunta Veveritei. prin testament. pomenit ca un domn. De ce nu? Sîntem cumparatorii cei mai îndrituiti. Nu prea e chiar asa de mare lucru! Ea pufni. Bietul mosneag. usor contrariata. m-am întîlnit fata în fata cu distinsul conferentiar.

. Adevarat. bucuria noastra avea un sîmbure de tristete si cred ca sînt rare bucuriile întregi.. dar si de rîndul acesta aveam impresia ca bucuria ei e prea zgîrc ita cînd ar fi putut sa fie mai darnica.parte din noi salasluieste înca acolo. Dumitru nu puteam sa ne mutam în ea.) Calendarul din perete arata 14 iunie! E ou putinta? Dumnezeule." Iata. Uite. si o euforie placuta se plimba prin toata fiinta mea. Iar micile reparatii de care avea nevoie ne mai rapeau cel putin o luna. era de acum al nostru. În cît sîntem astazi? (Voiam sa-mi însemn ziua în agenda. cam scump. dar acum cînd o cerceta cu de-amanu ntul se arata foarte entuziasmata. Ma rog ? cît costa? Mostenitorul pretindea 700. Ceilalti oameni mereu ne sînt piedici si asteptam sa dispara ca sa punem mîn a pe slujba sau pe casa lor. As fi crapat de ciuda scapînd o ocazi e atît de rara de a pune mîna pe locuinta lui Colesiu. Veni si Alexa sa viziteze locuinta.. nimic n-am mai rîvni. Casa nu era libera decît dupa cîteva luni. Ce noroc neasteptat! Trebuia sa moara Colesiu ca sa ne iaca parte de norocu l acela. M-a mirat faptul ca ea n-a adus deloc vorba de sarbatoarea asta. Tata sosi fara întârziere si dupa cîteva zile de tratative ajunse la întelegere. împlineste 22 de ani. i se împlinise dorinta. curtea. dincolo instalam dormitorul ca-i mai multa lumina si-l tapet am cu albastru. Face. Am primit chiar un aconto de 10 0 00 lei. Aveam o lucrare pe care trebuia s-o ispravesc chia r în acea zi. Am trimis tatei o telegrama sa vina imediat. sa te interesezi cît costa.. Oricum înainte de Sf. dar azi e anivers area Mihaelei. "Azi îmi merge din plin". bani pesin. (Tinea mult la Mihaela. în care avusesem pe Mihaela si unde t raisem cele mai senine zile. dar sa lase mai jos pentru no i. trecuse un an si parca toate se întâmplasera de cînd lumea. O cunostea prea putin (se abatuse numai de d oua ori pe la mine. Mihaela se bucura. O plimbam din odaie în odaie. De obicei vînzatorul cere mai mult ca sa aiba de unde scadea. ) Pîna la urma i-am dat dreptate. reteza din pret si ne vîndu casa cu o jumatate de milion. cu glaswand. teiul urias la umbra caruia întindeam mesele prelungite pîna în zori. o data însotita de Mihaela). trebu ie tocma multa.. Am plecat de dimineata la serviciu într -o dispozitie de plenitudine. tocma la sînge. încît toate bucuriile sora-si e rau si ale ei. daca ar fi presimtit ce avea sa se întîmple! Si curînd.000. si cum în noaptea aceea o avusesem pe Mihaela. cuibul unde ne adapostisem dragostea. ne-a spus Alexa c u fata luminata de fericire. cu cîstig de cauza aproa pe sigur si care îmi aducea un beneficiu însemnat. asa cum voia tata. Asadar.) A.. curînd. daca am avea o casuta ca asta. Muncind cu tragere de inima o dadui gata mai repede decît ma asteptam. gradina . În orice caz. (Parca facea toate lucrurile pe jumatate. "Poate din cauza mortii lui Colesiu".. Mosteni torul caruia îi crapa buza dupa bani. ci chiar casa mult vis ata. (Ar fi de preferat matase plisata. Voia probabil sa ma încerce daca nu-mi . Norocul facuse sa fiu angajat într-un proces de mostenire. Daca ar fi staruit o obtinea poate mai ieftin. aici înlocuim scara cu una de beton (asta-i aproape darapanata). desi n-am reusit sa destupam cele 21 de sticle de sampanie oferite de Colesiu.) ? Aici o sa traiti fericiti o suta de ani ca-n sînul lui Avraam. Aveam nu o casa asemanatoare. PARTEA A TREIA I Pîna la prînz totul s-a petrecut ca de obicei. Ale noastre.. cre d ca nu costa prea scump. Hm. Mi-am amintit ce bine petrecusem acum un an d e ziua ei. gîndeam. fireste. Mihaela spusese odata: "Ah. iar Mihaela îi explica: ? Uite aici facem o usa.

care lucra la biroul din fata. la sora-sa.. ea nu se întorsese înca din oras. Si fiindca n-aveam ceva mai bun de facut. Alta explicatie nu e! M-am apropiat de telefon.. De cîteva ori mi se paru ca tîrîie soneria. ? S-o fi dus. noua si jumatate. Sa se fi întîmplat ceva? Nu mai eram în stare sa citesc un rînd. Mai degraba i-as oferi o cruciulita de aur cu 22 de briliante ? cîti ani împlineste ea. De ce sa mint? Ma bucuram ca procedase astfel pentru ca îmi dadea prilejul s-o conving ca nu uitam aniversarile ei. un inel. Poseta? Haida-de! Voiam ceva mai deosebit care s-o încînte. Am ridicat receptorul si am întrebat-o. ce-o fi patit? strigam tulburat cu glasul gîndului. Degeaba. îi strigam. cu toate ca era suparata pe mine.. Alungam groaz nica imagine ca sa-mi apara în locul ei un pat alb de spital. Seara. (Obisnuia sa se duca uneori singura cînd aveam de lucr u. trebuia sa s e fi întîmplat ceva. ? Opt si jumatate. Am cutreierat cîteva magazine de bijuterii pîna sa gasesc ceva pe plac. noua. Începeam sa-mi pierd rabdarea: ? Pe unde o fi umblînd? Am telefonat fara rost la Bogdanesti. ? Pentru numele lui Dumnezeu. dactilografa. ? Da? Atunci. conasule.. nu ma satisfacea nimic.. Trimiteam pe Zamfira sa vada cine e. Nori grosi de fum inundau odaia si nu mai puteam suferi nici f .) Dar de ce întîrzie atît? Si mai ales de ce. S i tocmai astazi de aniversarea ei! O pacoste ca asta mai rar! Ma înabuseam în casa. am auzit ca a sunat. Grija ma rodea. Ea nu se întorcea. mergi cu ochii-n patru. întrebînd la posta îmi raspunse chiar ea (era în tura de noa pte). Grija sporea.) Ma gîndeam ce cadou sa fac nevesti-mi. am pus mîna pe receptor sa întreb la Salvare. O vedeam în nesimtiri prinsa sub rotile tramvaiului. ma întreba: ? Ce ai de esti asa de bine dispus? ? Azi e ziua de nastere a Mihaelei. si capacitatea mea parea prea strimta ca sa cuprinda atîta voie-buna. Dactilografa propuse: ? Cumpara-i o poseta. ? Ce s-o fi întâmplat? Cu siguranta ca s-a întîmplat un accident. ? Du-te si vezi. îmi spusese Zamfira. fiindca Doamna Mor-Mor abia a steapta sa gaseasca pe cineva în greseala. Bogdan. Ma cotropi nelinistea.. înca nu stiam nimic: vom invita pe c ineva sau petrecem în doi undeva într-un restaurant? Ramînea ca Mihaela sa ia o hotarîre în aceasta privinta. caci îndoiala era mai greu de îndurat... În fine eram vesel. pietrele scumpe erau gata încrustate. daca n u venise cumva. O frica para lizanta m-a înlemnit. ? Trebuie sa fie la Cici. multi ani înainte! Ma felicitara toti colegii. tocmai de ziua ei.. ? A iesit pe la patru. (O admonestasem o data cam aspru din pric ina unor erori la masina de scris. Alexa n-avea telefon acasa. cercei? Nu ma hotaram d eloc. dar pîna una-alta nu-mi dadeau de gîndit. Dupa cîteva or e. ? N-a sunat nimeni. fumînd tigara dupa tigara. Am trecut în odaia de lucru. ? E la cinema. (Be cîte ori nu i-am s pus: fii atenta.. cu siguranta.voi aminti si singur.. Prin urmare nu se afla nici acolo. N imic. preferase sa mearga la un film? E cu putinta sa fi uitat ea însasi de aniversare? Semnele de întrebare se înmulteau. Oricum. Nu era nimeni. nu se lasa mai pr ejos. vesel. poate. Îmi ascuteam atentia ca sa aud soneria sau pasii ei apropiindu-se. nelinistea cucerea cu repezic iune teritoriu. Amely mi-a spus ca nevasta-mea nu calcase pe acolo. chiar doamna Rozina. draga mea. O bratara. m-am apucat sa citesc o carte. Mai ales ca umbla pe strada cu capul în nori. Din cînd în cînd consultam ceasul. Se facuse o ra zece si ea înca nu venea. legata direct de minutarele ceasului care goneau fara odihna si ma i ales fara crutare. Acelasi raspuns. ? Niciodata n-a întîrziat atîta.. Cineva de acolo m-a sfatuit sa ma adresez Prefecturii de Politie.) Ma plimbam fara astîmpar prin odaie. ca un leu în cusca. Cînd am ajuns acasa. Am învins-o pîna la urma.

(Nenisor. Eu aveam o certitudine asa de netagaduita ca însusi faptul ca traiam. Capul îmi vuia. Si Nenisor? Nenisor. De asta sînt sigur. ? Mai încet! As fi vrut acum sa nu mai ajungem. scaunul ei sedea gol si o astepta si el. ? Mihaela e aceea cu accidentul. Nu-i alta solutie.. Un taxi m-a dus în cîteva minute la Prefectura Politiei. dar Mi haela unde-i? Unde-i? Unde-i? Voiam sa plec. Bine. si ma miram stupid ca unii oameni pot sa umble atît de linistiti pe strada. Nu era o simpla banuiala.. derapat. Masa era pusa.. nici un accident azi dupa-amiaza? ? Ba da. doa r-doar voi zari-o apropiindu-se.. ? Nenisor? De unde cunosc numele asta?. ? N-am nici o cunostinta. ? La spitalul Filantropia! Circulatia dupa miezul noptii era redusa. Nenisor cu sotia. Toti o asteptam.. (Nenisor! Ne-ni-sor!) Si tocmai pe cînd coboram scarile interminabile (ascensorul nu functiona) am avut o iluminare subita. Am citit sarind peste cuvinte: "Masina de piata. nici vorba! Banuiala implica ezitare.. am zvîrlit o întrebare asa într-o doara: ? Nu s-a întîmplat. Comisarul o rasfoi: ? Vedeti aici. ca sa am o clipa mai devreme confirma rea teribilei banuieli. nesiguranta. care mi-a descoperit adevarul. Comisarul m-a linistit într-un fel. Abia jos. Apoi adauga: de altfel nici nu trebuie sa mergeti cu gîndul asa departe. . asemenea unui fulger. numele pe care-l citisem în c artea de vizita lunecata din poseta Mihaelei. Sa va arat cazul? Adu condica. nu voi merge cu gîndul prea departe.) Înnebuneam de grija si tortura. totusi mi se strîngea inima. însa nu cred sa aiba vreo legatura cu ceea ce va intereseaza. stoluri de gîn-duri contradictorii s e încrucisau învalmasindu-mi mintea. Ceasul blestemat arata unsprezece si Mihaela nicaieri. E vorba de un accident de automobil petrecut la Sosea. Parca am auzit de el? În nici un caz nu mi-i strain. Era acea siguranta revelatorie cu care vine mintii noastre dezlegarea unei probleme îndelun g framîntate. îndoia la. Nu i-am raspuns. fara sa ma anunte la telefon.. E tînarul care o ceruse de nevasta.. viteza o suta km. automobilul gonea spintecînd aerul ca o sageata.umul. nu mi s-a raportat nimic... Altceva nu poate sa fie. hm! Nenisor!) Graba mea fu remarcata de comisar printr-o ridicare semnificativa din umeri. Am oprit un taxi care tocmai trecea prin dreptul meu. în strada. Poate ? ziceam ? s-o fi întors între timp (desi n-ar fi fost chip sa se întoarca fara s-o zar esc. ma scuturau ametelile. spital Filantropia". Am pufnit de nemultumire ca si cînd îmi parea rau ca nu se întîmplase nimic. M-am adresat comisarului: ? Altceva nimic? ? Nimic. pîna la ora asta. Disparuse în neant... dupa ce i-am spus ce ma aduce la dînsul..) Degeaba! În odaile lipsite de prezenta ei se cuibarise pustiul. M-am îmbracat sa ies. ce facea. (Nenisor.. creînd un haos din care nu mai putea sa rasara o . ce gîndea? Am alergat înapoi în casa. sa întîrziem cît mai mult clipa revederii (pe care mi-o închipuiam grea). am ramas deocamdata locului. ce trebuie sa fac? Încotro s-o apuc? Nehotarît. Totusi în pragul usii. Poate o fi lesinat în dormitor.. (Niciodata nam simtit mai acut pustiul. Nici nu îndrazneam sa rîd de n eghiobia ce-o facusem cautînd-o prin casa. ce-i cu ea? E vie ? e moarta? Unde s-o gas esc? Am cutreierat ca un zanatic prin toate încaperile apartamentului. Comisarul de serviciu a ridicat din umeri.. scosi raniti. poate zace în baie si eu habar n-am. Trebuie sa întrepri nd ceva. scurmînd cu privirile în dreapta si în stînga. Imposibil sa întîrzie d e bunavoie pîna la 11 si jumatate. Cerule. ? Plecati? se mira slujnica. unde era . îmboldit de o nadejde absurda.. stoluri. si ea nu mai aparea. Mi se parea ca pietonii trag cu coada ochiului la mine. asa cum un bolnav amîna mereu ceasul operatiei. Un agent alerga în alt birou si o aduse. m are comedie!) Am plecat repede. m-am întrebat: ? În definitiv. Hotarît lucru: s-a întîmplat un accident. Desi voiam sa ajung cît mai repede. Nici gînd. baiet e.

te rog. pîna ce amîndoi am ajuns în cur ea spitalului si de aici în strada. nu stiu în ce stare se afla.hotarîre cuminte. apoi rosti cu o voce grava. internata în dupa-amiaza asta? E asa de grav?" Nu va speriati. vino urgent." Internul s-a mirat: "Nu va interesati de sotii Nenisor?" Ca sa nu stîrnesc o banuiala care ar fi pus p . doamna. Nu e bine! ? Dar lamureste-ma. ? Mîna repede! Mai repede! Nu-mi pasa de ce avea sa creada soferul. Nu trebuie s-o vezi. I-am strecurat o hîrtie de o suta. ? Nu te supara. ? Unde sa merg? De ce nu-mi spui ce s-a întîmplat? E atît de grav? ? Linisteste-te. o infirmiera trimisa de Mihaela îmi aduse un biletel: Sînt în spital. eu sînt! ? De unde ai aflat? facu ea înca nedezmeticita. altele mai grabite ne-o luau înainte sau claxonau din spate nerabdatoare. Ce importanta are ca-i asa de tîrziu? ? Nu se poate. trebuie s-o vad neaparat. m-a luat de mîna . Recapatîndu-si stapînirea de sine. Nu se astepta sa ma întîlneasca.. sa me rgem mai repede. Ochii cerberului sclipira si împotrivirea se duse pe copca. ? Nu te duce. încît însirînd toate acestea n-ar fi priceput o ota.. am recuno scut-o: era sora Mihaelei. ca un obiect.. care venea parca di ntr-o prapastie: ? E o usuratica. am schimbat tactica... "Ce-i cu sora me a.. Salonul 7 e la al doilea. nu-i nimic grav. Totusi ma duc s-o vad.. ? Ce-i cu Mihaela? La rîndu-i Alexa a ocolit raspunsul.) "Atun ci zic. pe corid or la dreapta. Vizite dupa miezul noptii? Unde s-a mai pomenit asa ceva? I-am explicat ca e vorba de un caz special. pe cînd ma pregateam de culcare. Nu mai puteam rabda. n-are decît o simpla fractura. Fug într-un sufle t sa vad ce s-a întîmplat? Am vorbit cu medicul-intern de serviciu. Portarul spitalului m-a oprit sa intru. ? Bine c-a scapat cu atît. ? Mai încet! Am strigat cu atîta furie încît soferul stopa speriat. chiar daca m-ar fi luat drept nebun. sotia mea a fost a ccidentata. (Mi-aduc aminte ca trageam cu nesatiu în piept a erul rece al noptii. Alexa îmi destainui apro ape în soapta: ? Acum o ora si jumatate. Are o fractura la piciorul stîng. m-am lasat tîrît de ea.. Tudor. Pa guba-n ciuperci! Atunci numai de parerea lui nu ma sinchiseam... În timp ce urcam la etaj. numai sa nu faceti zgomot. avem dispozitiuni aspre. Vreti sa ma dea afara? Vazînd ca rezista pe pozitie. ? Luati-o pe aici. ? Cum sa te dea afara daca am bilet de intrare? ? Sa-l vad. Cînd ajunse în dreptul meu. au fost împreuna?" (Stiam ca-mi telefonasei mai devreme dupa ea si acest lucru m-a pus în încurcatura... nu-i sora mea..) Pasind agale pe panglica trotuarului ca o pereche întîrziata. dumneata? Ea încremeni locului fara grai. Uluitoarea surpriza a fost de ambele parti.. de ce? De ce? Alexa ezita cîteva clipe framîntate.. ? Vino cu mine. o femeie cobora scara. ? Alexa. trebuie sa fie o eroare la mijloc.. ca sa fac calea întoarsa. asa mi-a spus internul de serviciu..... Ce puteam sa-i raspund? Parea atît de complicata povestea banuielilor mele cu tînaru l din holul hotelului si cu cartea de vizita al carui nume era acelasi pe care îl c itisem în condica prefecturii de politie. Acum masina abia se tîra pe asfal t. Am preferat sa ocolesc întrebarea." "Cum. S-ar fi putut întîmpla mai rau. Acest cuvînt din gura Alexei a prabusit un munte pe mine. ca un bolnav care se sufocase pîna atunci. Trebuia sa se sfîrseasca odata cu chinul ast a. rezerva 81. ? Asculta ce-ti spun. Strivit de greutate mai mult decît de durere. ? De ce? Doar pentru asta am venit. Mai prost stam cu sotul ei. Renunta.

la 81... fara graba (desi se facuse ora unu). Tocmai îi cumparasem. da. poti sa faci ce vrei. chiar de ei ma interesez. pustii. Fa cum îti spun. Zamfira nu se culcase... Spunînd acestea au podidit-o lacrimile. În sufragerie masa astepta întinsa. pe ea. Alexa? Dumneata care-mi cereai sa ma stapînesc îti pierzi cumpatul? Desig ur. Vreau sa aflu adevarul din gura ei. Îmbrîn cea sa fac exact contrariul. I-am strîns bratul. I-am citit pe fata gîndul. i-am spus pierzîndu-mi brusc cumpatul. ne astepta înca. Femeia facu ochii mari.. Chiar daca ar fi facut ceva reprobabil.. ea se agata îngrozita de bratul meu: ? Nu.e Mihaela într-o lumina atît de urîta. plîngea pe strada în vazul si auzul trecatorilor care întorceau capul dupa noi. Întelegi? Din vorbele ei se desprindea atîta fermitate încît. aruncînd nenorocirea pe spinarea amândurora (ca s-o înduram mai lesne). ai sa regreti. dar nu-i nimic grav. Si vremea a trecut. ? Vai. ? O asteptam. Ne duceau mai mu lt pasii pe strazi ocolite.. Dupa doua ceasuri de umblet. dar ezita sa ma întrebe ce-i cu ea. Trebuie sa ne obosim ca sa cadem apoi frînti de oboseala.. Poate de aceea ma simteam atît de linistit dupa destainuirea Alexei. trebuia sa o pun o tarie de care nu dispuneam. Dumnezeule! Alexa. asa cum o lasasem. asta. Asa vom pu tea dormi si unul si altul. sa vina. M-am supus. în sfîr sit. A .. ? Nu. Am schitat gestul de a opri o masina care tocmai trecea pe lînga noi. a lovit-o o masina. ca atunci cînd ai de strabatut un drum lung. Mergeam încet. asa cum se face cu un mort scump). Cred ca o judecam pre a aspru. Sînt mari pentru ca deschid o rana care nu se mai v indeca. femeia aceasta de grani t. ca pe un copi l: ? Ce faci. nu mai pot rabda.. i-am spus neconvins. desi toata fiinta rascolita ma. speriata. biata conita.. ? Mai bine mergem pe jos. Îmi dau seama cîta nevoie ai de cineva în preajma ta. Stai si manînca. am mintit. a confirmat internul". ? Si ai vazut-o? Ai vorbit cu ea? ? Eu? De azi înainte n-o mai cunosc. Am ascultat-o.. e destul de grav ceea ce s-a întîm-plat. dar trebuie sa ne pastram capul acum cînd avem atîta nevoie de el. Nu sînt la rezerva 81?" "Da. dar ceva ma împiedica sa-i pronunt numele. a tipat Alexa ca muscata de sarpe. În bucatarie era lumina... Lasa macar sa tre aca o noapte. întunecoase. ? Conita e la spital. e mai cuminte s-o vad mîine. Alexa ma împie dica. si izbucni în plîns.. iar eu am înteles ce anu me se întîmplase. "Da. Nu vezi cît sînt de calm? Ou toate asigurarile. ? De ce? Pentru care motiv te împotrivesti asa? ? Sînt convinsa ca e mai prudent. da.. ? Vin la tine. ? Trebuia sa sarbatorim aniversarea ei. Marile dureri nu dor la început. ? Ai dreptate. Alexa observa cruciulita împodo bita cu briliante pe care voiam s-o daruiesc Mihaelei. am ajuns acasa. n-o sa ramîna pe drumuri. pentru a le nesocoti. Chiar am gasit în mine taria sa dau curaj Alexei pentru a suporta fapta sora-si. ca si cum nu se întîmplase nimic.. În timp ce îi vorbeam astfel. Parea ca nici n-a auzit ce i-am spus si a schimbat vorba ca sa ocolim o durere m ai mult. presimteam eu ca nu-i a buna. Peste cîteva zile s e întoarce acasa. ? Dupa cum vad n-ai pus asta-seara nimic în gura. doar n -o sa rabzi de foame. prada unu i impuls covîrsitor. mi-a spus. Sa chibzuim pe îndelete ce-i de facut.. ea se caina mereu: ? Nefericita! Cum a putut sa apuce pe drumul asta? ? Ma duc la ea. Nu te duce! Nu trebuie sa te duci! Mai ales acum! ? Nu-ti fie teama: n-are sa se întîmple nimic. Tudor. ? Nu-i nimic. ? Dar e prea departe. am dojenit-o cu blîn-dete. Mîine. incapabil de a ma opune vointei ei. asculta-ma. (Voiam sa spun pe Mihael a. Dar mi-e asa de g reu sa ramîn singur o noapte întreaga.

caci n-am avut energia sa-mi scot nîc i cel putin haina. aratin-du-ne o tandrete cît se poate de exagerata.. apoi sa ma dezbrac.cum nu mai mi-e foame. Aceasta unealta de tortura parea ca-i vie si avea glas. nu omoara. Îmi alegea m atunci alt punct si acelasi joc reîncepea monoton. Într-un tîrziu. Din nou am îndurat greutatea aceea nevazuta. obsedant. ma vedeam neputincios de a întreprinde ceva pentru a ma elibera. agatîndu-ma ca un deznadajduit de unicul colac de salvare a parut în cale. prada unei voiosii fara seaman. Auzi colo: cîrnatareasa! Cu cît repetam cuvîntul acela de t otal dispret. cînd colo. am completat d eci cu o satisfactie imensa) si ea este tot cîrnatareasa! Parea ca obtinusem o biruinta stralucita asupra mea. îi raspundeam ca unei alte prezente... ? Ce dreptate avea Alexa sa ne întoarcem pe jos. nu striga. asa cum ma gaseam. ma apasa inima înghetata. Era parca o moarta scump a pe care trebuia s-o învaluim în tacere si uitare ca sa nu ne scormonim în zadar sufer inta. ? Daca vrei. ? Esti destul de obosit. tînarul Manaru îsi prinde sotia înselîndu-l. pîna ma dureau ochii. desi prezenta ei coplesitoare o simteam amîndoi. Ma apasa materialita tea gîndurilor prefacute în plumb. le gînd cu el unul din acele dialoguri intime care-mi erau asa de familiare. L a rîndu-mi staruiam sa ia o pijama noua (voia s-o ia pe cea veche a Mihaelei) si a lte nimicuri ridicole în fond. care-si exercitau presiunea asupra-mi. Doar n-ai sa-mi tii de urît toat a noaptea. ? Cîrnatareasa! . care statea muta si straina pe alt foto liu din coltul sufrageriei. a insistat ea.) Dar am adormit dupa aceea cu hainele pe mine. S-a apucat sa-mi faca patul si n-am reusit s-o împiedic. cînd dincolo. Ne solicitam unul pe altul. Oboseala ma secatuise. uitînd tot ce se întîmplase. ca de obicei. Si cu toate acestea inima îmi functiona normal si de respirat ? respiram. Nu se revolta. Repetam: o cîrnatareasa. asa cum faci cînd primesti o excitatie puternica din exterior. peretii si tavanul care sta sa cada. cu atît ma simteam mai bine. Am scuturat din cap negativ. si di n nou ma coplesea bucuria. fixam în nestire o dunga de covor. Întrebarea m-a facut sa tresar. iar starea de toropeala îmi dadea o placuta senzatie fizica. ca pentru mine. mai rele decît otrava: ? M-a înselat! M-a înselat! Desi vorbea la persoana I. Prins între aceste doua forte opuse. care-mi oprea parca bataile inimii si-mi sugruma rasuflarea. Ma simteam bine. prin-tr-o le nta tranzitie am simtit o apasare si dinauntru si dinafara. (Socoteam la început sa ma odihnesc înca o jumatate de ora. În rastimpuri un burghiu nevazut îmi sfredelea creierul cînd ici. ? Cîrnatareasa! Cîrnatareasa! Acum rîdeam cu hohote. ? Nu vrei sa te culci? m-a întrebat Alexa.. Uitasem cu totul de prezenta ei. M-am cufundat într-un fotoliu si am ramas inert în pozitia initiala (care dealtfel n ici nu era comoda) multa vreme! fara sa fiu capabil de a mai face o miscare maca r s-o corectez. cu atentii si menajamente. (aici îmi veni în minte eroul lui Gdb Mihaescu din Gr andiflora. Într-un o ras de provincie. Cu pr ivirile încremenite. . N-as putea spune ca ma gîndeam la ceva. aerul. Era o apasa re materiala. Dar o tresarire brusca ma adus e din nou în zona realitatii. exasperant. trebuie sa te odihnesti.. ? Ce are a face? Faptul ca am luat-o era în masura sa-i schimbe firea? Nici vorba! E si ea ca toate femeile o. treci dincolo în dormitor si culca-te. ? Si ce daca m-a înselat? Je m'en fiche! Eu nu i-am dat cu piciorul dupa ce ne-am în tors de la Constantinopol? Sîntem chit! ? Nu prea! Caci dupa aceea ai luat-o de nevasta. De ce a . nepa sator de ce va mai fi. un glas care nu stia sa articuleze decît doua cuvinte. M-am întins istovit pe pat. Am prins de veste ca de cînd plecasem de la spital n-am rostit nici un cuvînt despre Mihaela. care afirma sus si tare ca femeile sînt niste cîrnatarese. negrait de bine! As fi vrut ca starea mea de voluptate fizica în care ma cufundasem sa se prelungeasca la nesfîrsit. insinua interlocutorul din mine. O mentalitate curenta a grupului de oameni în care traia îi aduce alin în a cea clipa de rascruce: toate femeile sînt la fel! Adica ? niste cîrnatarese.Reluam în închipuire subiectul nuvelei La Grandiflora citita nu de mult.

de doua ori. Cumplita sfîsiere interioara staruia. Am deschis larg ferestrele spre cer. Daca a doua zi femeia va tacea (si-i va deveni ast fel complice) principiul e confirmat. Pendula batu patru lovituri sonore. Mutilata de remuscari si rusine îsi curma z ilele. dar n-a fost chip sa contin ui pîna la capat. pe care o conside ram atît de a mea? Cum de nu prinsesem nimic de veste? Am avut. sa se încredinteze daca într-adevar toate femeile sînt cîrnatares e. fara nici o alegere. si numai Mihaela singura îi lua apararea. Cautam sa ma angajez în to t soiul de preocupari. Nu era însa o durere fizica.. am dat peste cartea lui Gib Mihaescu. Voiam sa recitesc povestea (am parcurs cîteva pagini). e drept. Morala care se desprinde din acele pagini ma zguduia: ? Si Mihaela ar fi putut sa nu fie cîrnatareasa! Si totusi a fost! S-o pedepsesc a sa cum a facut Manaru cu nevasta-sa? Nu stiu. Îl propagau altii. nu pentru a-mi prelungi existenta.. toti acuzam pe sotia adultera a dramatur gului. adevarate cutite. Asadar. Degeaba încercam s-o alung invocînd justificari neroade sau gîndindu-ma la falan ga inepuizabila a cîrnatareselor. e drept. care lucra mocnit înca de aseara. Una dupa alta femeile îi cedeaza. dar tocmai din cauza asta devenise mai insuportabila. El o îngenunc heaza cu forta si o siluieste. Dar "principiul" lui Manaru nu era dobîndi t dintr-o experienta proprie de viata. odata cu ea. Pendula batuse ora trei dupa miezul noptii cînd am coborît din pat si. Cu atît mai bine. încredintat ca fac o prostie. prin asociatie. Ce lovitura de trasnet pentru Manaru! ? Cum. Am facut si eu la fel o data. iar el îl accepta. Abia acum. ca sa-mi simt toata fiinta macelarita de acele d egete vrajmase.. Nu era cu putinta. d in temelie. Ma înabuseam. prelungi. M-am asezat la fereastra. o banuial a vaga de cînd cu discutia la Bogdanesti. îmi dadeam lucid seama de gravitatea "faptei". Aerul rece al zorilor navali în o daie si-mi schimba directia gîndurilor... Dar frumoasa amagire nu tinu mai mult de o clipa. învinse de puterea supranaturala a acestui deznadajduit. Sînt atît de obosit! N u pot sa mai leg un gînd. Respiram nesatios aerul proas pat al diminetii si. nu stiu înca. Cum s-a putut întîmpla acest atentat împotriva mea? Eram incapabil sa concep asa ceva. Înca buimacit de somn. cu intermitente. Am adormit din nou. Trebuia. Si tocma i cînd e pe cale sa aiba confirmarea.s cere neveste-mi mai mult? Adevarat. ci una suflete asca. reusise în fine sa-mi cuprinda toata fiinta. Si tînarul framântat ide adevar începe o furibunda lupta de cuceriri. M-am îmbracat (mi-era frig) si aceasta opera tie pe care o prelungeam cît mai mult îmi îndeparta pe Mihaela din actualitate. Cred ca aceasta durere ma trezise. nu toate femeile sînt cîrnatarese? Exista. Cum sa-mi închipui pe Mihaela tre-murînd în bratele altcuiva. ? ea. prin urmare si femei cinstite? Daca -i cu putinta asa ceva de ce (nu se afla si sotia mea printre ele? Abia atunci vine pedeapsa: o împusca. pentru lin istea lui sufleteasca. Dar pentru Manaru nu exista obstacole. Cînd am facut ochi se luminase de ziua. rezemînd coatele de pervaz. a sa cum facea cu mine odinioara. Si acum venise sorocul sa încerce o verificare. Lu ciditatea îmi reveni si. cîrnatareasa durdulie din piata centrala îsi oferea gratiile oricarui clie nt care i le rîvnea. Era de ajuns sa-mi închipui pe Mihaela în bratele lui Nenisor (ce nume!) dîndu-i-se cu frenezie. intervine ceva neasteptat care-i rastoarna. Sotia unui proaspat cunoscut îi rezista cu o dîrzenie pe care numai virtutea poate s-o dea. scotocind pri n biblioteca. îmi amintii ca citisem cîndva ca omul si-ar pre lungi viata cu cel putin o cincime daca ar inspira adînc aerul în piept. Însa femeia batjocorita reactioneaza: bestia la fapta i-a frânt echilibrul sufletesc. Otrava ei. Nu . ci numai sa scap de ha rtuiala gîndurilor. de zece ori. O urmarisem dupa aceea fara convingere. de cel puti n cincisprezece ori pe zi. constiinta îngrozitoarei realitati. a veam impresia ca tot ce se întîmplase azi-noapte nu fusese decît un vis urît si o clipa ma scalda o bucurie imensa.. caci era el însusi în joc. credinta. nu dormisem decît o ora si mie îmi parea ca sînt în pat de o saptamîna încheiata. O durere ascutita ma înc erca în cosul pieptului. (De ce nu i-ar fi luat-o daca era în aceeasi situatie?) Aveam prea multa încredere în mine si încrederea asta nesfîrsita ma orbise. Atunci am suferit o sfîsiere îngrozitoare: parca o mîna de fier s-a introdus în cosul pi eptului nimicind tot ce se afla acolo.

crîncen. ma i bine de o ora. dupa avort. am destul timp sa hotarasc ce-mi ramîne de facut. din nevoia de a ramîne mai departe singur. sau mai precis în absenta constiintei. prin aceea ca pregatirea calculata cu sînge rece m-ar fi lipsit de spontaneitatea gestului si în acest caz impulsul ar fi fost sugrumat . chiar azi-noapte îmi paruse rau ca o luasem cu mine. Cînd a venit la micul dejun. Am vrut sa rasucesc o tigara. . nici ultimul încornorat. din dormit or. (Hm. Fraza rostita cu glas tare ma convinse de zadarnicia chinurilor mai mult decît suge rarea muta a gîndului. Poat e nici n-apucam a ne muta acolo. fara discutie. care spunea i c-o sa traim o suta de ani în casa lui Colesiu? Hotarît. era palida ca un cadavru. vedeam proiectate propriile mele închipuiri. (Pedeapsa includea divortul ? de asta nici vorba. în-demnînd-o în ziua aceea sa se duca la Veve rita. ci s-o supraveghez mai departe. Priveam de acolo pe strada pustie. ? În definitiv. m-ar fi satisfacut din plin? Daca o prindeam asupra faptului poa te as fi omorît-o. cînd o consolam de pierderea suferita si îi propuneam sa concepem alt copil. În defintiv de ce îmi fac atîta sînge rau? Ma revoltam încercînd o eliberare. siliti sa sada la aceeasi masa... Situatia era desigur cîntar ita în strafundurile inconstientului. mai precis. Or. Acum stiam de ce nu explodase de bucurie cînd îi spusesem ca tata ne cumpara o casa . Apoi am strigat cu pumnii strînsi: ? Si ce daca m-a înselat? Doar nu se va sfîrsi lumea si pamîntul din pricina asta. Într-o vreme ea rupse tacerea si ma întreba: ? Te duci la birou? ? Cred ca nu. ce soi bun este femeia oare roseste? Si tu. ne-ai dat prea mult.) Tot asa. Însa felul cum aflasem de necredinta ei excludea o asemenea razbunare sîngeroasa.. starea mea sufleteasca era asemanatoare cu aceea a soldatului din primele saptamîni de lupta: se mira ca nu d a piept cu dusmanul si se întreaba: oare asta-i razboiul? El vrea razboiul din închi puirea lui. Tot timpul ne-am ignorat un ul pe altul. haosul ? ca dupa o catastrofa. pentru ca altfel cum se exp lica nevoia aceea de încremenire si liniste absoluta? Hotarît ? trebuia s-o pedepses c pe Mihaela. oricît de cruda. era tot deschisa. ? Ai vazut. o protejase norocul. ma aflam înca departe de acest liman primejdios. chiar daca mi-ar fi dat sa înteleg pe sleau. Cum stateam asa plecat. Stiu.. Ce-i pasa ei de casa cînd avea alte preocupari? îmi explicam de ce mereu era îngîndura ta.) Dar ce pedeapsa .) Poate altcuiva i-ar fi stîrnit banuiala si mai putine elemente decît acestea. Gîndeam fara gînduri. am descoperit un cot subtire de fe meie.Si cu toate acestea mi se parea ca nu sufar destul. care lucra febril fara sa-mi comunice decizi unile. ea îmi spusese: simt ca n-as putea. nu era greu de ghicit!. nemiscat (desi îmi era frig). ca doi straini care întîmpla-tor luau gustarea de dimineata într-un local prea aglomerat. Numai eu n-ajungeam s-o banuiesc. (Si acest lucru aveam sa-l verific mult mai tîrziu. În d rum spre cutia cu tutun. As fi voit (ciudatenie!) sa parcurg toata întinderea suferintei omenesti pîna la hotarul mortii. s-o urmaresc mereu. . dar ce folos? Si limpezeam în continuare atîtea lucruri care mai înainte îmi parusera oarecum ciudate. acalmia. m-am oprit în dreptul ferestrei si m-am rezemat din nou d e pervaz. am prins de veste ca si fereastra de alaturi. Alexa. Cînd m-am uitat mai bine. tata.) Deocamdata în constiinta mea domnea pustiul. îngrozitor ? si da peste razboiul adevarat care poate sa aiba zo ne de acalmie. desi nu prea aveam pofta de fumat la ora aceea. Alexa! Ea era! La ora asta! Probabil ca si ea avusese o noapte de insomnie. fara sa vad sau. în orice caz. Acum ma preocupa ceva de care înca nu-mi dadeam seama. Am lasat-o acolo netulburata. Stiu. nu trebuia sa ma declar multumit numai cu atît. anulat de tendintele bune ale eului. Uitasem complet de fumat. Si oricît a r parea de ciudat. doar nu sînt i primul. de ce nu-i intra nimeni în voie? (Pacatuise si o chinuiau fara îndoial a mustrarile de cuget.descoperisem nimic. Am ramas asa. Într-atît era m de orbit de orgoliul fara margini care ma stapînea. nervoasa. Se vede ca nu iubeam integral pe Mihaela si dispretul care luase locul dragostei îmi era o salvatoare supapa de siguranta. Nu stiu ce are sa se întîmple cu mine.

Vev erita si ceilalti prieteni auzind ca. domnul Nenisor si sotia.) M-am precipitat spre ea. nu m-am gîndit absolut deloc sa daruiesc femeii adultere candizii crini care d e cînd lumea simbolizau nevinovatia. deci sase urechi în plus care aveau ce a uzi si difuza. (Mai repede c red ca era de spaima decît de surpriza. diferenta aceasta dintre conditia noastra fizica ar crea un dezavantaj de oare nu ma gîndeam sa profit. grav raniti" (grav ? era o exagerare si bineînteles alta poveste).. Fulgerul unui gînd neasteptat m-a facut sa tresar. ? Ziarele! Dac-or afla din ziare? Pîna acum nu-mi trecuse prin minte o asemenea eventualitate. cu cît nici nu aveam nevoie. e interesant. N-a scos un cuvînt: s-a uitat prin ziare si le-a pus gramada alaturi pe o masuta. Trecînd prin fata unei florarii i-am spus soferului sa opreasca. ascutit. am actionat mai degraba datorita unui impuls launtric.. Înti . dupa cîteva ore. N-o mai puteam suferi nici pe ea.Numai de lucru n-aveam pofta. malitios: ? Auzi. foarte interesant! Pacat ca nu le-a pus si pozele: fata . ca la delicventii de drept comun. draga mea! Apoi am întrebat-o conventional: ? Cum te mai simti? Înainte de a-mi raspunde. Strazile. slobozi un tipat usor. Si cu toate astea! Ce se întîmpla cu mine? Ascultam peste vointa mea de porunci straine. ca dealtfel tot ce venea din partea Mihaelei. Zamfira a coborît sa-mi aduca repede gazetele de dimineata. Cici. II Dintru început hotarîsem ca tot timpul cît femeia adultera va ramîne la spital. casele. În al doilea rînd lo cul unde se afla (si unde bineînteles trebuia sa purtam discutia) era total nepotri vit: rezerva mai adapostea trei paciente... Si cînd ma gîndeam ce vor spune Bogdanestii. pomii. N u aveam clar în minte mobilul ce-l urmarisem. Mai întîi ea fiind suferinda iar eu sanatos. cu o teama de copil. Astfel stînd lucrurile m-am gîndit: de ce n-as lasa pe Mihaela sa tre aca mai departe în ochii personalului medical drept sotia celuilalt asa cum fusese considerata din capul locului? Prin absenta mea (atitudine care însemna pur si si mplu abandonare) îi aplicam cea dintîi pedeapsa pentru fapta ei. de netrecut. eu încercam sa dobor bariera. Sa fi fost capitularea sau mai preci s "acceptarea" noii stari? înca nu-mi dadeam lucid seama. D-l Ne-ni sor si sotia. Nici unul nu dadea în vileag adevarul întreg. Toate anuntau la fel: "Accidentul de la Sosea. Desi între ieri si azi se lasase a bariera grea. Stiti. dar voiam sa evit explicatia dintre noi car e s-ar fi produs în conditii defavorabile. ca între doua tari vrajmase. cu atît mai mult. Am revenit cu un buchet urias de crini albi ca neaua. surprinsa (n u se astepta probabil sa ma vada). profil si trois quarts.. mi-am schimbat hotarîrea cu alta exact contrarie. zari florile si uluirea lua pe fata ei locul spaimei. Adica doamna Nenisor! Mihaela Nenisor! Strasnic suna! Nimic de spus. sa nu ca lc cu piciorul pe acolo. Mihaela. Si totusi am plecat . Ce ma apucase? Pîna în clipa cînd imaginea magazinului de florarie mi-a aparut pe reti na. oamenii ? toate erau altfel decît ieri dar nimic nu ma retinea. cel dintîi lucru pe care l-am facut a fost sa opresc un taxi. ? La sanatoriul Filantropia! As fi ramas de o suta de ori si as fi plecat o singura data. îngînîndu-i numele de alint: ? Aimée. Le-am frunzarit în pripa. Clatina doar din cap a dezaprobare si atîta tot.. dîndu-i totodata a întel ege la ce trebuie sa se astepte cînd se va întoarce acasa. Surîdeam acru. neconforme cu p ropria-mi fire? Îmi iesisem din constiinta actionînd ca un automat sub stapînirea alte i forte mai puternice? Am patruns în camera ei alba de spital. Cu toate astea. Nu de alta. I-am trecut Alexei gazetele: ? Citeste. Stiu ca eram foarte nelinistit si iesind în oras ca sa scap de i nertie.

continuam sa conversam despre lucruri indiferente. as fi luat-o pe sus. coborî fuga în curte s-o întîmpine si sa-i duca valiza cu lucruri. Simtind-o nervoasa. ar putea sa-si dea seama de cîta stapînire am dat dovada ca sa-mi înabus clocotu l de revolta care-mi fierbea sîngele. Sper ca va veni si dupa-amiaza asta. ticaloasa!" Ce putere stranie ma împiedica sa dezlantui urgia? De ce nu-mi racoream sufletul c are ma ardea. Întelegeam cît de greu îi venea. În schimb se ducea Alexa.) ? Stii. I-am l uat-o înainte: ? Ti-am adus astea! Iarta-ma. fara nici o legatura cu teribila fapta. Nu mi-a multumit. Numai daca cineva a trait vreodata o întîmmplare ide ntica. Mînia ma aprindea brusc: "Ah. Am revazut-o de cîteva ori. aproape vizibil. care ne priveau ca pe scena ) M-am asezat pe marginea patului (nu era nici un scaun în camera) si i-am vorbit cît mai cald si prietenos cu putinta.. evitam sa mai calc cu piciorul pe la spital cîtva timp. Veneam la spital sa te iau. Dupa cît am înteles nu-i ceva grav. ma întrebam: cum azi. o consultam de unde sa ne procuram mobila. Gestul meu (în fond un omagiu de pret uire) mai mult o contraria si daca primise florile n-o facuse decît calcînd pe mîndria ei. Ea nu mai putea întîrzia la infinit exp lozia explicatiei. îi nimicea pîna si simulacrul de mîn drie ce-i mai ramasese. ? Ai fi putut sa ma anunti.) În atmosfera încarcata a camerei de spital plutea amenintatoare explicatia. toate erau în ordine. cu aerul ei inocent de copila. trimite-mi pe Zamfira. Îi p ovesteam de reparatiile casei care erau pe sfîrsite. A petrecut noaptea acolo. c a si cum nu se petrecuse nimic. dar explicatia tot nu s-a produs. Dupa o absenta de aproape o luna. M-am descurcat si singura dupa cum vezi. Am plecat fagaduindu-i ca voi reveni. Uneori. Vazînd scena de la fereastr a. curioasa . ? Sa ma deranjezi? Ce vorba e asta? Intre noi menajamentele de acest fel sînt fara sens. ? Da. Alexa a fost acasa la noi. Nu te nelinisti din cauza fracturii. (Faceam un efort mare. Orice amînare o scotea din fire. în ciuda acestor întrebari inevitabile pe care trebuia sa i le pun si la car e trebuia sa-mi raspunda. vorbeam cu sufletul pustiu si mîna care trebuia s-o sugrume o mîngîia. i-a deschis capacul: . Am ajutat-o sa urce scarile. Mihaela. A luat-o în mîna si. Într-o saptamîna te faci bine.. sîmbata. cum o zari la po arta.. în brat e. Cum ajunse în apartament dadu o raita prin odai. Zamfira. p e care ma încapatînam sa-l duc pîna la capat cu toata sfortarea supraomeneasca pe care mi-o cerea. Daca ai nevoie de Zamfira. n-am gasit altele mai frumoase.nse o mîna sovaielnica spre buchet de parca s-ar fi îndoit ca am sa i-l ofer. ca un cîine credincios la vederea stapînului. ? Credeam ca esti la serviciu. îi priveam pe furis chipul senin. o întrebam ce tapet i-ar placea pentru salonas. apasator. în loc sa continui acel joc stupid de om iertator care întoarce raul p rin bine? Oare constiinta ca era bolnava (deci într-o stare de inferioritate) sa f i fost cauza? Nu stiu! Mai mult decît atît: bizarul joc începu sa ma amuze cu timpul p rin aceea ca sîcîia pe Mihaela pîna la exasperare. III Într-adevar se întoarse. De ce n-ai chemat-o pe Alexa? ? N-a putut veni. marea exp licatie. (Ma întreb: ar fi putut sa le refuze în prezenta celor trei tovarase de suferin ta.. Si m-a m tinut de vorba. asa cum le lasase. Cred ca nu ia displacut inspectia sumara. Se cunostea ca-i un joc penibil. n-am vrut sa te deranjez. Pe masuta t oaletei zari o cutiuta de a carei existenta înca nu stia. Fractura mergea spre vindecare. dar nu m-a lasat. mi-a spus fara sa ma priveasca. Zburda slujnica de bucurie. "Cum ai ajuns aici? Ce s-a întîmplat? De ce m-ai înselat?" Totusi. Alexa ma asigura ca Mihaela se va întoarce acasa în s aptamîna viitoare. (Îmi evita privirea s i o facea destul de stîngaci. trebuia sa iasa din spital ? nu poimîine ? luni? Îi da duse probabil drumul mai devreme cu doua zile la staruinta ei. schiopata destul de rau. Zîmbeam înghetat.

sotul ti-a daruit-o cu prilejul aniversarii tale. as fi fost de-a dreptul ridicol. oscilînd între îndrazneala si lipsa de curaj... strapuns de o sabie rece.) ? Esti bun sa ma lasi singura? As vrea sa ma odihnesc macar o ora. eu n-am uitat. ? De ce? A surîs imperceptibil dîndu-mi a întelege ca stiam tot atît de bine ca si ea motivul car e îi zadarnicise odihna.... zdrobind-o în picioare ca sa traiesc voluptatea razbunarii de care aveam atîta nevoie pentru a-mi racori su . Daca accidentul acela ar fi urîtit-o fizic a nulîndu-i farmecul. M-a obosit d rumul. ? De ce nu astepti sa te faci bine de tot? ? Nu se poate! Ar fi lipsit de sens. tradarea ar fi fost mai suportabila? Abia trecuse o jumatate de ora si Mihaela se arata în pragul usii. fara glas.. pleca singura. ? Trebuie sa-ti vorbesc! Ce avea sa-mi spuna pe tonul acesta dictatorial? Nu-i de crezut ca intentioneaza sa atace problema infidelitatii care fierbea mocnit în noi.. De ce nu? Ma duc la mine în birou.) ? Te-ai odihnit asa de repede? ? Am încercat. e drept.? O cruciulita cu briliante? Vai. A tacut. Toata încaperea s e umplu de fiinta ei. din proprie initiativa. rugîndu-ma sa n-o tulbur? Niciodata n-a simtit nevo ia sa fie lasata singura: Probabil ca a încuiat chiar usa. la naiba.. în afara de noi. Ma tot întrebam de ce venise Mihaela fara sa ma anunte? O facuse într-adins pentru a-si lua lucrurile personale în lipsa mea ca sa evite iminenta explicatiei dintre noi? Sau fusese doar o simpla întîmplare? Apoi. ? Da. Cîteodata or e întregi nu izbuteam sa leg doua fraze.. ? Stiu ca nu se poate altfel. Se teme de vreo obligat ie conjugala? Haida-de! Chiar daca as muri dupa o îmbratisare a ei înca n-as cersi-o . ? Ce este? ? În urma celor întîmplate.. mai ales acum. tot mai bine ca scapase de ciopîrtire: Mihaela urîta parea un nonsens.. De ce nu i-am zvîrlit în obraz josnicia tradarii. si nevinovatia are primul si ulti mul cuvînt. încît bogatia ei feminina m-a durut pur si s implu stiind ca nu-mi mai apartine. Nici acum nu era chip sa lucrez. nu ma i putem ramîne împreuna ? Cum vrei! am replicat sec. uite. si mai ales cum ar ti cerut nevoia mea de razbuna re. ca sa-i usurez eu însumi con secintele pasului ei gresit? Bine ca n-a vrut. O. dar n-am putut. si discuti a lua numaidecît alt curs fara sa-mi adreseze un cuvînt de multumire.. Afara de cazul cînd vinovatia pierde masura si vrea sa acuze în loc sa-si puna cenusa în cap. dar ea tacea.Asadar. zei. ce înfrîngere rusinoasa! Unde-mi erau mintile? Ce se va întîmpla cu mine? Evadas em din propria-mi fire? Sau ascultam de un stapîn necunoscut? În loc s-o alung necrut ator din casa. pentru bunul motiv ca avantajul e întotdeauna de partea nevinovatiei.... umilind-o. fiarta. ce frumoasa e? De unde a rasarit aici? ? Închipuieste-ti. fara replica.. tot am de facut concluzii scrise la un proces. Am întrebat-o ce vrea sa-mi comunice... Cînd am revazut-o adineauri mi-a parut. Dupa aceea fata ei îsi relua gravitatea. ceva de neconceput. (Doamne. ca si cînd voia sa ma pedepseasca ea pe mine. Lucram de o saptamîna la aceste blestemate concluzii fara nici un spor. Mihaela îsi recunoscuse greseala s i tragea consecintele. (Nici nu era n evoie. uitasem de ziua asta. . Si de ce s-a retras în dormitor. stînjenita. ca în pragul unui verdict care odata rostit nu mai poate fi schimbat. S-a posomorit brusc: ? Ah. spuse cu privirile calatorind departe. tot "vinovatia" avusese primul cuvînt. asa cum merita.. atît de frumoasa si frageda (însasi schiopatatul nu era lipsit de gratie). ? Cînd ai de gînd sa pleci? ? Dupa-amiaza.. Raspunsul meu era zdrobitor. ? Vezi. ce-mi venise s-o urc în brate pe scari.

(Probabil de aceea instinctul ma îndemnase sa-mi schimb locul. Dar cînd ti-ai ales singura viitorul sot. Ah. mirata de tonul meu poruncitor. (Cuvîntul avu o rezonanta grava). Scapasem ca un neghiob frînele di n mîini si acum mergeam la voia întîmplarii. ne-am iubit. E prea mult! Asta. foarte contrariata de refuzul meu. în sfârsit. nu! (Cîte rani pe fiinta ei!) ? Mihaela. De acolo. de sus. ? Nu ma intereseaza deloc. ? Si pentru ca am ajuns aici. adaugind sub mine si cîteva carti groase. cred ca-ti dai seama ca nu glumesc deloc. asta n -o poate nimeni tagadui. Repet: dupa pronunt area sentintei ai sa te casatoresti cu omul acela.. dînd negativ din cap. Nu întelegeam ca sa-m i faca aceste destainuiri înainte de a i le fi cerut si mai ales (asa cum probabil urmarea Mihaela) sa traga profiturile disculparii. nu pot sa las sotia mea în voia soartei.) ? Foarte bine. trebuie sa-ti explic ce-a fost.. ? Prefer sa ma duc la sora-mea. Parca ar fi voit sa spuna ceva. În felul cum îti vorbesc. . toata istoria tradarii. Atunci pîna la pronuntarea sentintei ai sa locuiesti în casa noastra. nu-mi suporta privirea. ? Nu e nevoie. (îmi statea pe buze sa-i spun a mantul tau. Ea nu mai putu sa rabde. Raspunse fara glas. am fost adînc jignit si am dreptul la o stisfactie. (O replica retinuta a mîndriei.. Ma privi îndelung. o dominam. Ea va constitui zestrea ta. ? Nu! Pentru numele lui Dumnezeu. fara nici un sprijin.) As întelege sa te revolti daca ti-as impune o casatorie în afara vointe i tale. Nu-i lipsita de semnificatie nevoia a celei pozitii. Aproape se sperie de glasul meu si pleca în piept capul. Sînt unele lucruri care ar aduce lumina.. de ce nu ma întelegi? Nu vreau sa te las. (Calmul stîn cii izbita de valuri. mutilata. cît as fi vrut s-o descos. reactiunea ta e absolut deplasata . La auzul acestor cuvinte Mihaela. ? Aici? (Pe fata ei poposira semnele mirarii si întrebarii. Sari de pe scaun si-mi riposta: ? Nu-ti dau voie! (Tipase mîndria ranita. dar se razgîndi si tacu. ? Te rog sa fii cît se poate de sincera. i-am raspuns consimtind sa plece dupa-amiaza. nu glumeam deloc . si avem îndaratul nostru un trecut care va trai cît vom tra i si noi. Mihaela tresari.) Am continuat imperturbabil: ? Mihaela.) ? Te rog foarte mult sa faci asa cum îti spun. Dupa o tacere destul de lunga ana întrebat-o cu o usoara nuanta de ironie: ? Ai de gînd sa te duci la el? Întoarse ochii.) M-am asezat pe coltul biroului. ? Nu! (Cuvîntul parea turnat în bronz. ? Nu esti deloc curios sa afli? ? Nu! Paru contrariata.. Tu nu esti feme ia cu care cineva poate sa-si satisfaca un capriciu si apoi sa-i întoarca spatele. Eu îti dau scrisoare la mîna. asa cum voia. As fi fost de-a dreptul ridicol cerîn du-i socoteala dupa o luna de pasuire fara sens. ? Vom face actiune de divort prin consimtamînt mutual pentru a nu irosi timpul deg eaba.. Adevarat. tu ? la fel.) ? N-am spus aici. nu pot primi.) ? Bine. am spus în casa unde trebuia sa ne mutam si care e gata cu repar atiile.fletul? Acum era prea tîrziu! Trecusera 27 de zile si 27 de nopti de la descoperir ea faptei si timpul acesta îmi macinase forta. izbucni în plîns. ? Si acum ceva foarte important. Dupa pronuntarea sentintei te vei marita cu el. Cu toata furtuna mea launtrica aratam pe fata cel mai desa-vîrsit calm. în ce împrejurari ma înselase.. ? Rau faci. O furtuna violenta se . de cînd încep legatura ei extraconjugala. Am fost legati unul de altul. ? Bine. apoi ridica din umeri: ? Fie! Cîstigam teren. ? Dupa cum vezi m-am gîndit la toate si-am hotarît ca în actul de proprietate sa trec casa lui Colesiu pe numele tau.

. Nu-mi trebuia mai mult. zi am avut pe amanta celuilal t. Dor. Dovada evidenta ca puterea mea a supra ei se mentinea înca la altitudine mare. cînd convingerea mea era deja facuta. n-am mai stiut de noi. L-a refuzat. . f ara sens). dimpotriva. frumusetea Mihaelei ? c reatia mea. Dor. pe gura arsa. nu numai fara nici o zguduire sufleteasca ci. asemeni unui clopot de alarma al fiintei pîndite de primejdie. Truda zadarnica! Mai convingatoare decît orice a rgument pleda pentru cauza ei chiar situatia în care ne gaseam: era a mea din cap pîna-n calcîie si îsi trada cu mine proaspatul iubit. Cum? Ma desparteam de femeia careia îi dadusem numele si îmi legasem viata de a ei. fa ce-ti spun. o urmarea mereu si. Mi-aduc aminte ca într-un moment de relaxare Mihaela îmi sopti la ureche: ? Nu te-am înselat. Daca în noaptea aceea ma duruse in fidelitatea ei. întîln ind-o din întîmplare (absolut din întîmplare) i-a propus sa mearga la Baneasa pentru a c iocni împreuna o cupa de sampanie. Ajut-o sa-si împacheteze lucrurile si sa le duca la no ua ei locuinta.. Am coborît scarile usor. îmbracamintea zvîrlita pe jos. Vorbele n-o potoleau. (N-am înteles cînd s-a întîmplat accidentu ducere sau la întoarcere?) As fi putut s-o întreb daca dadea vreo importanta acestu i basm de adormit copiii. Încerca sa se dezvinovateasca. de ziua ei. Pasivitatea ei initiala se topi ca gheata peste care torni apa clocotita. Eu iau masa în oras si nu ma întorc decît noaptea tîrziu. într-un delir care se lua de mîna cu nebunia. era nevoie de o forta mai mare decît a lor..... am asternut lucid scrisoarea prin care consimteam divortul (pentru a-i servi la proces. Bogdan îsi sorbea tacticos svartul. am cuprins-o în brate si am acoperit-o de sarutari pe fata ravasita de lacrimi. În vreme ce Mihaela zacea consumata pîna la inertie de arsita pasiunii. Vazînd asa. Se caina cu respiratia întretaiata si îngai ma printre suspine: ? Ce nenorocita sînt! Cît ma doare nenorocirea mea! ? Nu spune asta... dupa cum îi fagaduisem). N-a fost decît o napasta la mijloc. ce putea sa fie altceva decît o simpla ranire a amorului propriu? Am intrat. într-una din cafenelele de pe bulevardul Elisabeta. La o masa . Am pierdut pe toata linia. dimpotriv a cu un sentiment de usurare? Atunci. ? De ce pleaca. Surprinsa de aceasta neastept ata atitudine surise palid a bucurie si se lasa coplesita de mîngîieri. Am ridicat-o pe sus ca pe un trofeu si deschizând usa dormitorului cu p iciorul am depus-o pe pat.. Dragostea noastra fusese doar plasmuirea mea. Doamne. Mi-a mai spus ca barbatul acela îi facea curte. beti de licoarea pasiunii. Piaza rea facu sa treaca prin dreptul lor o masina.dezlantuise în ea rupînd zagazul lacrimilor.. el a staruit (staruia ne-cotenit. sa-si justifice infidelitatea. era limpede: n-o iubeam si nici n-o iubisem vreodata. Taceam. Ce nerozie! În loc ca nesabuita patima cu care avusesem sotia sa ma puna pe gînduri. tincturînd-o fa ra necesitate si cu putin tragism. Si cu complicitatea întunericului de. Ne trezeam uneori si forta a ceea uluitoare a firii ne înlantuia din nou.. ceea ce facu pe adversar sa constate: ? Azi nu prea esti în forma. la întâmplare. toata bogatia asta izvora din mine. El a oprit-o ca si cînd voia s-o puna în fata unui fapt împlinit. Doar n-ai sa opresti viata în loc din c auza unei greseli. Fiind un virtuos al biliardului ne-am apucat sa jucam cîteva partide de carambolaj. zavorul tras. ? Nu întreba. Si dupa aceea prinsi de suvoiul simturilor . apoi i-am spus Zamfirei: ? Conita pleaca dupa-amiaza. Plîngea tot mai am arnic scuturata de sughituri. Ai curajul de a privi înainte. esti nedreapta cu tine. crucindu-se. m-am îmbracat. iarta-ma? facu slujnica uluita.. plutind într-o dispozitie sufleteasca de plenitudine. îmi gîdila o rgoliul avid de satisfactii: ? Macar de si-ar da ea seama ce-a pierdut înselîndu-ma! IV Eram asa de calm si de împacat cu situatia încît mi se parea ca ma aflu într-o zona din stapînirea neverosimilului. Într-o clipa storul fu lasat. storcind trupurilor vlaga pîna la sleir e.

) Trasaturile fetii nu armonizau laolalta. ? Nu trebuie sa te temi de mine. era urît individul. ? De ce? ? Pentru ca. Si daca scumpa mea doamna ale sese un barbat inferior mie. ochii lipsiti de expresivitate. Cît m-a bu curat descoperirea asta! Va sa zica nu avea asupra-mi avantajul superioritatii f izice. semana cu cel putin un milion de oameni. Bogdan (referindu-se la "familie") ma întreba: ? Ce faceti mîine? (A doua zi era duminica. ma rog. buzele astea pe gura Mihaelei? ? nu concepeam ceva mai monstruos. e tare bolnav. stiu. ? Stiu. Avea fruntea înalta (la ce i-o fi servind?). nici sa te provoc la duel. pareau separate. cred ca ar fi luat-o la sanatoasa.) Daca n-aveti vreun proiect. chiar azi a iesit din spital. ea adauga grijuliu: ? Va rog. nu era înca vindecat. Mai precis: ou o jumatate de ora înainte de a intra aici. ? Imposibil.) I-am aflat adresa din fisier si iata-ma în strada Clopotarii Vechi sunînd la usa unui apartament de la etajul al cin cilea. Sînteti doctorul? ? Nu.) Frica bietului omulet îmi a ducea apa la moara. desi as fi fost îndreptatit s-o fac. Tudore? ? Foarte serios. întins pe pat. am tinut din capul locului sa domin pe r ivalul meu prin orice mijloace pentru a atinge scopul urmarit. (Daca era teafar. (N-am sa uit niciodata mutra lui caraghioasa. ochii îi jucau speriosi în orbite si chiar tremura... Acum aveam prilejul sa-l examinez cu amanuntul. mie la suta. (Si motive avea destule. nu-l tineti mult. veniti la noi. o gura mare cu buze groase. Nu l-am gasit: parasise spitalul (ca si Mihae la) în cursul diminetii. i-am spus asezîndu-ma pe un scaun la o di stanta convenabila. Înca nu stiam ce trebuia sa fac în caz ca a r fi refuzat sa ma primeasca.Înainte de plecare. dragul meu. Era palid. ? Probabil ca te asteptai la vizita mea.. cînd s-a întâmplat povestea asta? ? Chiar adineauri. nasul putin borcanat. Rivalul ma astepta în dormitor. (Dumnezeule . ( Faptul presupunea o prealabila întelegere între ei. Convorbirea se opri aici.. înainte de a fi poftit. prietenul meu avea tact. tot eu eram mai bine decît el. N-am venit sa te ucid. protector. O batrînica (probabil servitoarea) veni sa-mi deschida. ne-am despartit. pentru ca te-ai amestecat în viata mea si mi-ai distrus casnicia. sa-i fie de bine si la multi ani! Plutind pe valurile acestei satisfactii. ? Si. Pe fata lui se citea nelinistea. ? Si arati atît de calm? Ai avut rabdare sa joci cu mine trei partide? ? De ce nu? ? Acum înteleg de ce jucai atît de prost. Am asteptat cîteva minute pîna sa se întoarca.. asimetrice. de teama ca daca l-as ascunde s-ar putea sa dau îndarat fara inconvenientul rusinei? Foarte posibil! Pe la ora cinci (supunîndu-ma unui gînd) m-am dus întins la Filantropia sa stau de vor ba cu domnul Nenisor. Paliditatea lui crescu dînd cu ochii de mine. Mi-l reaminteam ca pe o veche cunostinta. Anunta pe avocatul Petrican. continua tratamentul medical acasa.) ? Vorbesti serios. ? E acasa domnul Nenisor? ? Da. Trebuie sa recuno sc ca n-a fost deloc greu. cu capul bandajat si mîna dr eapta în ghips. nu ma înselam. mai împotriva f irii. Slujnica se ivi din nou: ? Poftiti! În timp ce parcurgeam vestibulul. Nu.. Nu cumva t ineam sa ma angajez cît mai puternic în hotarîrea de a divorta. Bogdan holba ochii. am continuat pe ton înalt. Nu ma descusu mai mult. rivalul meu.) Din fericire nu se întîmpla a cest lucru. dînd sfoara printre oame nii grupului în care traiam despre acest lucru.. Dupa c e ne-am despartit ma tot întrebam: ce m-a împins sa dau în vileag cu atîta graba secretu l nostru? N-aveam decît sa-i spun ca ne ducem la Alexa sau în alta parte.. . într-atît mi-l pastrase de proaspat memoria în cele doua sau trei clipe cît îl zarisem în holul hotelului Palace din Constanta.

Batrîna se retrase supusa. sîntem întelesi.... (Împingeam sondajul peste masura?) Totusi mi-a raspu ns: ? Nu am vicii. explica-mi si mie ce întelegi tu prin Magnificul încorporat? Uite.) O fi facut un act maret de arme? în acest caz îi spunea: Eroicul încorpo rat.? Eu. doamna.. întelegi? Un tipat de femeie. corijîndu-ma. încît nu poate fi onsiderat un viciu. va rog. îmi ceru scuze. Am plecat pe deplin satisfacut. a sa cum o poreclisera mansardistii în de-rîdere pe Mihaela. avea 28 de ani (mai vârstnic decît min e). În s peta era vorba de Magnificul încornorat de Cormmelink. ? Tin ca acest raspuns sa nu fie de circumstanta. Nu înrautati lucrurile.. Baga bine de seama ce angajame nt îti iei.. Pe legea mea. Ea nu po ate sa ramîna dezonorata daca a facut greseala sa raspunda sentimentelor dumitale. va dau chiar în scris daca vreti. desigur. te rog. de curînd fusese avansat administrator financiar (va sa zica tot administrator era). ? Nu ma întrerupe. Trebuie sa recunoastem însa ca pîna acum corectitud inea lui a lasat mult de dorit. da.. ? Da. dadui peste alta pancarta cu afise multicolore si din nou Magnificu l încorporat îmi capta atentia. ? Încornorat nu încorporat.. se bîlbîi el nevolnic. Batrîna se ivi si cu toata spaima pe care o trasese. nu-i asa? ? Va puteti bizui pe mine.. de undeva din apropiere. dar a venit un medic si atunci am renuntat. ? Linistiti-va. of. citeste aic i. dumneata permiti servitoarei sa asculte ce vorbim? ? N-am servitoare. unii autori dramatici (era vorba de o comedie) sînt batuti la cap cu leuca. Singura solutie care împaca lucrurile este s-o iei de nevasta..) ? Mai. sa. dar asta se întîmpla atît de rar. Întelegi s-o îndeplinesti sau nu? Una din doua... Duca-se naibilor de prostie ? ce-mi pasa? Mai departe. l-a pedepsit destul Dumnezeu! ? Mama. nu s-a întîmplat nimic incorect. sa vedeti.. (Acum îmi spunea conte pentru ca ma casatorisem cu contesa. iubite conte? Ma abordase Charlot. Ramasi din nou singuri i-am luat un scurt interogatoriu .. ? Nu am nevoie de explicatii. Era titrat (absolvise Facultatea de drept). Am înteles numaidecît despre ce era vorba... care se juca la Teatrul Com edia. Voiam sa-i mai pun si alte întrebari... i-am retezat-o cu asprime. Sa va explic. În urma celor petrecute stii care este datoria dumitale? ? Dar. n-am terminat. Asta numesc dato ria dumitale.. si am terminat. E mama!.. Dovada e chiar starea în care se afla.... îsi aleg niste titluri pur si simplu absurde. ? Numai un minut. ? Va dau toate asigurarile... privirile me le retinura un titlu scris cu litere de-o schioapa: "Magnificul încorporat"... Formidabil! As fi putut sa zgîiesc ochii o zi si o noapte si tot gresit citeam... În strada... trecînd pe linga un afisier. ? Of. fiului dumneavoastra nu i se va în-tîmpla nimic daca de aci în ainte întelege sa se poarte corect. Îmi place sa joc carti. Prin urmare sîntem întelesi.. te împusc oriunde te voi gasi. ? Cum. Incepînd de azi m-am despartit de sotia mea. dar în acelasi timp eroarea mea simpt omatica ma punea pe gînduri: de ce evitasem persistent sa citesc corect? Ce mecanis m subtil ma ferise de veninul acelui cuvînt modificîndu-mi datele perceptiei vizuale din pricina actualitatii mele sufletesti careia nu-i convenea sa se vorbeasca d e funie în casa spînzuratului? . ? Nu e nevoie. ne strivi auzul. nu-i asa? ? Noi. Rîdeam cu pofta de ceea ce mi se întîmplase. rîse el. Dar dînsa? Credeti ca e de acord? ? Va fi! Daca în prima saptamîna dupa pronuntarea divortului nu introduci actele la s tarea civila. ? Asadar. (Ce tîm penie mai e si asta?) Cum poate sa fie magnific un simplu încorporat? (Sau mai bin e zis recrut. doamna.. desigur. lasa-ne singuri.. ? Dar vicii? Ce vicii ai? S-a uitat la mine descumpanit.. ? Ce faci. nicidecum magnificul..

. ? Asculta. ? Unii iarta si slabiciuni mai mari. Mijam reprimat îndemnul si bine ana facut pentru ca. (Ma angajam tot mai adînc în hotarîrea de a divorta. Poate cu vremea devin înca o data proprietar. Am facut o scurta inspectie prin odai.. Tudor. nici vorba!.. ? Nu înteleg. n u e sora mea. Ei bine. am cautat sa-i asigur o stare materiala destul de buna.. ? Daca mulier nu e doloroza sa stii ca are în vedere un homo-homini lupus. desi toate imobilele ramasesera pe locul lor. Cînd sa plece m-a podidit lacrimile.. da' daca mi-a spus sa ramîi acasa? De dus i-am dus geamantanele la masina. ? Ai facut într-adevar asta? ma întreba ea numai mirare.. t ot eu o iau sub scut si o apar cînd se afla în primejdie... Desi ardeam de nerabdare sa cunosc noul domiciliu al Mihaele i.) ? Draga cumnata. titulatura.M-am întors acasa devreme (pe la ora 9). (În definitiv ce-mi pasa de toate astea?) ? Nu ti-a lasat nici o vorba? ? Nu. Dumnezeule. dupa o jumatate de ora. Chiar asta voiam. ne obisnuim si cu asta. Dar atîta nu-i suficient ca sa va stricati casnicia. Pentru întîia data ne priveam r ece ca doi straini.. Poate lipsa Mihaelei provoca aceasta impresie pur subiectiva.. Dar nu "pustiul".. (Mihaelei îi spusesem ca era deja facut. Conita a zis sa nu mai plîng si mi-a dat o suta de lei..) ? Si tu ramîi aici mai departe sa platesti chirie? ? Ce-ti pasa?. n-a fost nimic. m-am pomenit chiar cu Alexa. Contesti acest fapt? ? Nu. ? Nu te-ai gîndit cum o sa se descurce singura cu bagajele? Mai ales ca avea picio rul bandajat? ? Ba m-am gîndit. De care primejdie e vorba? ? Ai izgonit-o si ti se pare ca n-o ameninta nici o primejdie? Alexa ma privea d ispretuitor si-mi zvîrlea sageti de ura. il treno! . Zamfira ma astepta cu masa întinsa si mai ales cu ochii umflati d e plîns. I-am destainuit si lui.. Si ca sa te convingi ca nu palavragesc verzi si uscate. O mica slabiciune se po ate oricum ierta femeii. ? Sotia mea s-a gasit într-o masina cu barbatul care îi facea curte asidua.. n-a vrut conita. afla ca am t recut casa pe numele ei.) ? De ce ai primit-o? ? Ce era sa fac? Sînt sora ei si daca am fost cea dintîi care i-am reprosat fapta. Ar fi fost din parte-mi o razbunare josnica de care nu sînt capabil... absolut nimic.. spuse el primind vestea cu obisnuita-i indiferent a. va f i predat sorei dumitale. nu m-am gîndit nici o clipa sa lipsesc pe Mihaela de sprijinul me u. Dimpotriva ... Am stat de vorb a cu Mihaela. ? Ai dus-o la noua ei locuinta? ? Nu.. Nu-i nimic.. ? De ce nu? Peste cîteva zile actul de proprietate. baroane. (îmi schimbase totodata si. (Tocmai ea care spusese: n-o mai cunosc.) ? Condoleantele mele. Ca si cînd intuise ceea ce ma interesa. Eu nu pot. Attent.) Ai prins-o în flagrant delict? ? A. nu era chip sa asculte de mine. Voiam sa stiu daca se dusese în casa noastra asa cum îi poruncisem) sau preferase alt domiciliu? Nu s-o fi mutat chiar la el? Tare aveam pofta sa ma reped pîna la Alexa ca sa aflu din g ura ei unde trasese Mihaela. (Hm. Ne despartim prin consimtamânt mutual. Daca am ra-mîne mai departe împreuna .. fireste. ca ma desp art de contesa. s-o pun la adapost de orice nevoi. Am înteles numaidecît ca Mihaela plecase. ci alta chestiune ma preocupa în clipa aceea. Nu ne întelegeam. ce pustii aratau. Foarte bine. am conjurat-o sa-mi spuna tot ce a fost. mi -a spus: ? Mihaela se afla la mine acasa. autentificat si transcris.Am intrat cu Charlot la Continental. neîntelegerea voastra e mare numai în închipuirea ta. am lasat-o pe ea sa vorbeasca mai întîi. satul pîna-n gît de vocabularul lui Charlo t si de el însusi. peste o saptamîna-doua ne va parea ca asa a fost de cînd lumea. Asta a fost pricina.. ? Va sa zica nepotrivire de caracteriologie? ? Chiar asa.. o nevinovata min ciuna pe cît de necesara pe atît de inofensiva.

. A plecat tare bucuroasa de dania mea. da. încît. stie si ea de acest lucru. Niciodata însa nu i-am dat vreo a tentie. Sora ei motiva: ? Îi e rusine sa dea ochii cu tine. (N-am înteles la ce se referea?) Alexa o convinse în cele din urma. nu se întîmpla nimic ciudat. vestea o puse pe gînduri mai abitir decît prima data cînd aflase de aceasta hotarîre. Daca hotarîrea de a te desparti e definitiva. asa cum fusese vorba. N-a vrut sa asculte. am trimis Alexei actul de proprietate..Se întîmpla atîtea lucruri ciudate în viata!" Am auzit de sute de ori repetîndu-se fraza asta. te cred. si atu nci ea apare nuda. Recunosc. socotindu-l un simplu joc din parte-mi ca s-o sperii pe Mihaela si s-o cumintesc pentru multa vreme de aci înai nte. Firea mea nu cunoaste tranzactii în aceasta mater ie. în relatiile dintre oameni. pe linia firii mele. Îsi va da ea seama odata ce a pierdut. nascuta în subteranele inconstientului ca re urmarea un scop cu adevarat diabolic. dar a lasat mai multa bucurie în urma ei. Mihaela are sa-si dea seama cîndva de ceea ce a pierdut.sînt sigur ca tot aici vom ajunge. Probabil îi evoca spectrul mizeriei îndurate dupa m oartea tatalui lor. înseamna ca faptul. . a venit la dumneata. locuinta tot a lui va fi pentru ca nu-l lasa inim a sa se desparta de sotie ? o încearca numai. si cu toate astea înca nu-mi vine a crede.. Amzei. sînt sigur ca Alexa îsi spunea în sinea ei: "E viclean. De ce sa sada în alta parte si nu în casa ei? Muta-te si dumneata ac olo. care-i schimba înfatisarea.. face pe generosul. Adevarul e ca.. îi a minti ca din salariul viitorului sot nu va putea sa traiasca fara lipsurile care otravesc viata. Da . logica ei launtrica. de ce n-ati sta împreuna? Unde gasesti o gradina ca aceea în tot Bucurestiul? ? Esti un om deosebit ? nu ciudat cum ziceai. cînd peste cîteva luni sentinta fu pronuntata si transcrisa. dar asa sînt. izbucni Alexa.. daca nu nebunie curata! Într-adevar. nu-i ramîne nefericitei decît sa-si sparga capul de pereti. daca analizezi efectele si le legi de cauza. ce vrei? Cine altul în situatia mea i-a r darui o casa ? unica mea avere personala? ? Ai mai spus-o. chiar mie pe atunci mi se parea asa. De atunci n-o mai zarii nici la înfatisarile procesului.. dupa cele întîmplate între noi .. cînd fusesera silite sa locuiasca în mansarda din str. Exista însa o ex plicatie pentru cine stie s-o caute. sopti ea emotionata. ? I-am spus si Mihaelei. iese din ordinea fireasca." De aceea. daca înnozi întîmplari d in trecut de altele actuale. Daca scrutezi sub învelis. Si te opresti la aceas ta constatare (cum fac cei mai multi) ridicînd nepasator din umeri. ? Lasa ca o conving eu pîna la urma. ai spus bine ce-ai spus. Sa ptamîni întregi. Foarte rau a facut. V Alexa n-a crezut ca voi duce divortul pîna la capat. normala. te îndoiesti? ? Iarta-ma. (Despre restul si urmarile lui voi pome ni la timp. Ce însea mna ciudat? Cînd spui: s-a petrecut ceva ciudat. sînt un om ciudat. purtînd o haina n oua. pîna cînd Mihaela vrînd-nevrînd se hotarî sa accepte. Acum însa îmi dau seama ca era o fap ta logica. Daca ar fi fost posibil sa-i fotografiez gîndurile atunci cînd i-am vorbit de ca sa daruita sora-si. ? Îti dau cuvîntul meu de cinste ca-i trec casa pe numele ei. vei de scoperi fara îndoiala resortul care a declansat fapta. ? Cum. Alexa. am citit-o tot de atîtea ori si chi ar eu am întrebuintat-o în cursul acestei spovedanii. Auzind ca am constituit casa drept zestre sotiei necredincioase pentru a-i înlesni casatoria cu amantul ei. e asa de neobisnuit. ? Te rog chiar.) Peste cîteva zile. Ajunge? ? Da. fara acel voal de mister.. sus si tare: ? Asta-i o ciudatenie. Chiar am rugat-o sa locuiasc a acolo. si-mi strînse barbate ste mina. oricine ar striga. Mihaela nu vru sa auda de dania aceea. Tinea mortis ca nu poate sa primeasca nimic de la mine.

Asadar. (Hm! crede ea ca-s gentil? Rau se mai însala!) ? Zici ca s-a bucurat mult. tata scazu vocea si se aprop ie de mine apucat de o subita grija. ? Cum se poate? Administratorii financiari au buzunarele doldora. În cinci minute se facut treaba. fara a-mi îngadui o odihna cît de mica. Cum sa ma apar? Ce argumente ar fi putut sa-mi.) ? Ce mai face Mihaela? am întrebat-o într-o doara. Tot în ziua aceea m-am pomenit cu Alexa. În sfîrsit. Ajuti uneori un necunoscut pe care-l vez i pentru întîia oara.. Daca binele acesta venea din alta parte sau în alte împrejurari. (Habar n-am cine îl informase. Am profitat de faptul ca secretarul general de la finante era fratele profesorul ui Tîrnoveanu.. ferm decis sa-mi iau do ctoratul neglijat. poate cel mai stralucitor de fericire . ce i-o fi spus fata mea ca sa-si schimbe radical atitudinea? Îmi lua mîna. stiu numai ca am pierdut o ora întreaga ca sa redactez doua fraze pe cît de calde pe atît de nesincere.. veni la Bucuresti. baiete. Ea se plînge ca nu le-ajung banii. nu pentru Nenisor. Cînd tata afla de isprava.. acopere fapta? Nici unul. din pricina duratei. Tineam sa cunoasc a succesele mele pentru ca la rîndu-i le comunica Mihaelei. Decizia fu semnata si Nenisor se vaz u peste noapte transferat în minister asa cum dorea. dar nu o femeie de care ti-ai legat viata si careia îi datorezi . Am renuntat la slujba si m-am pus cu burta pe carte. Duca-se pe pustii! Banii se fac la loc! Numai tu sa fii sanatos. ? Ce nevoie are de catedra? Sotul nu cîstiga destul de bine? ? Nu prea. Ce proces psihic s-o fi petrecut cu el. De unde-mi venise rîvna aceea de învatatura? Pentru ca citeam încor dat. Spune-mi si mie. (De altfel nici nu încercam nevoia. dar. ? Mihaela îti multumeste din suflet pentru gentiletea ta. ? De ce nu-l avanseaza? ? N-are protectie. ? Afaceristii. din ce aluat ai fost plamadit? În ce lume traiesti? Îl priveam absent. Nu cred ca eram bolnav (nici vorba!).) Am trecut doctoratul cu "magna cum laude". o mîngîie tacut si stîngaci (nu era sentimental) si zise: ? Nu-i nimic. (Nu-imi aduc aminte continutul ei. dupa luni de tergiver sari si amînari. nu-i asa? ? Nu prea mult. ti-ai pierdut mintile? Mi-am calcat pe inima si am vîndut padurea sa-ti fac rost de banii aceia pentru casa si acum te lipsesti de ea cu a tâta usurinta. însa le-am trimis o telegrama de felicitare. Nu era bineînteles vina lui. cu o falca-n cer si una-n pamînt sa-mi ceara socoteala. cununia lor civila fu oficiata la Primaria de Negru. Ma gîndeam cît e de greu sa judeci un om cînd n-ai putinta de a privi în fiinta lui. pietrificat. I-am atras atentia Alexei ca potrivit clauzei puse într-adins în actul de donatie. cîte 10?15 ore pe zi.. ? N-o înteleg. poa te ca. Nu înteleg eam pentru ce se împotrivea Mihaela? Opunerea ei n-avea nici o ratiune. Dar asta nu era o justificare valabila decît pentru mine.. Daca ar trece în administratia centrala a ministerului s-ar sch imba lucrurile.. Mi-a displacut termenul gentilete. Într-una din grelele clipe cînd ochii nostri îsi încrucisara privirile.. iar dupa cîteva luni numai am fost abil itat docent pentru specialitatea Psihanalizei judiciare. se încheia un capitol din viata mea. (De ce as minti? ? nu-mi displacea acest lucru. Am facut asa ? pentru ca asa simteam ca trebuie sa fac. frenetic.) Niciodata nu l-am vazut asa de en ervat: ? Ce-i cu tine. mai degraba într-o stare sufleteasca de cont inua febrili cate care. El e un fricos si jumatate. tomuri groase de criminologie.) Nenisor nu respecta termenul de o saptamîna pentru introducerea "actelor de casator ie". fosta mea so tie pierde casa daca nu se casatoreste cu Nenisor. Voi interveni eu. ? Asa si asa. Si-a luat licenta si vrea sa obtina o catedra.. cu gura cusuta. N-avea noima sa iau parte la festivitate. înclinam s-o consider destul de norma la. asa cum îsi luase obligatia fata de mine. ? Bine ca mi-ai spus. La banchetul pe care dec anul facultatii l-a dat în cinstea mea am invitat-o si pe Alexa. De ce sa nu se bucure daca vine din partea mea? De fapt pentru ea a m facut interventia. dar si întunecat de furtuna..

tinuse totusi sa ma felicite.. oricîte jertfe m-ar costa. Iliuta). Veverita cu Urangutanul ei si cîtiva mansardisti (Gleber. cu o fina si retinuta ironie. în special studentele). "Cam indispusa"? Numai pentru atîta lucru? Credeam c-o intereseaza tema (era vorba de La Drame des Poisons) mai ales ca odata (ce mult mi se pare de atunci) discu tasem cu Bogdanestii despre "crima" lui Racine. nu? Ei bine. parca ma tr ansformasem într-un bloc de piatra. . tinînd la un brat prezentul si la cel alalt viitorul. Dupa plecarea Alexei mi-a mijit în minte întrebarea: ? Oare pentru Mihaela am tinut conferinta asta? Am gonit furios gîndul si mi-am vazut de treburi. ca pot sa ajung chiar profesor universitar cînd vreau? Si dumneavoastra care va îndo iti de posibilitatile mele. De curînd. Lasa sa-i para rau! Cu cît îi va parea mai rau. Am s-o coplesesc si pe ea si pe sotul ei netot de bunuri si de bine.Acum tineam un curs liber la facultate în specialitatea docentei (pacat ca nu-l frecventau decît prea putini auditori. cu atît va fi mai bine. Ascensiunea mea continua vertiginos. dar cine i-ar fi îngaduit sa fie fericita cu altul? Pentru nimic în lume! . v-am dovedit-o acum cu vîrf si îndesat. stimata doamna Nenisor. ? A plîns. M-ar fi într istat însa daca i-ar fi parut bine. drumul îmi era larg deschis. i-o spusesem pe toate caile. pentru tot ceea ce pierduse ea! Desi o durea. ma felicitase Mihaela! Si plînsese pentru ea. sarmana. împlinind limita de vîrsta iesi la pensie. Îi doream sa fie fericita. abia în clipa aceea blocul meu de p iatra s-a cutremurat si am trait plenar bucuria succesului. numai si numai sa m a regrete Mihaela cît mai mult. Era golul visului împlinit? Nu. iar catedra lui deveni vacanta. indiferent. În schimb m-a emotionat elogiul fostului meu profesor Tîrnoveanu care îmi prezicea un viitor stra lucit. Dar toate astea ma lasau rece. îmi creau cele mai pr ielnice conditii. Nu mai vibra nimic în mine. iar în amîndoua mîinile cheia miraculoasa cu care se deschide orice usa . m ai fericiti ca oricînd. sa ma regrete si sa plînga dupa mine pîna i-o seca de tot izvorul lacrimilor. Profesorul Tîrnoveanu. Am fost sarbatorit de colegi la Athenee-Palace. (Ce-i drept faceam multa publicitate. lucram la o carte Pri ncipiile de baza ale Codului Penal si ceva mai rar conferentiam la Fundatie ori A teneu. La una din aceste conferinte lua parte si Alexa fara s-o fi chemat. Cred ca va aduceti a minte în ce împrejurare. Alta petrecere.. dac-ar sti cît m-am bucurat! ? Mihaela n-a venit? ? Nu... Unul se retr ase. Charlot. (Ce pacat ? dupa o luna s-a stins din viata).cele mai frumoase zile. mai ramasera patru adversari. citisem în Conferencia un studiu foarte documentat în legatura cu aceasta afacere. alt banchet. ma indispuneau stiind ca sînt de regula apologetice. Sînteti sati sfacuta?" Din pricina acestei emotionante destainuiri nu mi-am gasit astîmparul toata ziua. mi-am spus lasînd receptorul în furca. vorbite parca între ele. indispusa.. desigur.. Ajunsesem la 28 de ani profesor universitar. Mie îmi aju ngea numai sa fi stiut ca a plîns.) O. înca nu! Numai cînd mi-a telefonat Alexa (destul de tîrziu) ca sa-mi spuna ca Mihaela aflase de numirea mea si ma felicita din toata inima. Adversari? ? vorba goala: i-am lasat înapoi la mare distanta si cred ca as fi darâmat universitatea daca vreunul din ei mi-o lua în ainte.. Totusi o întelegeam! Îi paruse rau? De minune! Era o dovada ca ma regreta. cu prieten ii mei. Toasturile. Ne-am înscris cinci candidati la concurs. cu voia sau fara voia lor. Nici o bariera n u ma tinea în loc si toate împrejurarile. "Cred si eu. Era cam. departe de a-mi gîdi la amorul propriu.. succesul meu. cînd a citit în ziar. Au venit si parintii mei. de asta data intim. printre care Bogdanestii. iscalit de academicianul Henri-Robert. Vedeti. n-a putut. În sfîrsit...

. pr obabil de la Cecilia. de ce v-ati despartit? Iarta-ma ca sînt indiscreta. Ne deosebea m prea mult. trebuie s a fac politica militanta. ? Rau ai facut.. în vîrful piramidei.. Cîtiva ani? Cerule. (Era si presedinte al Cercului de studii al partidului. i-am spus în gluma (de fapt era un compliment) as prefera sa se înto arca peste. tot mai sus. Din cauza asta. ? Nu.VI Urcusul vertiginos continua. Cici. o demnitate cît mai înalta. As vrea sa fiu alta.. ? Ce-i cu dumneata? Am impresia ca ma studiezi. cine avea atîta rabdare? Eu. Asa ca aveam de ce sa ma m ir vazînd ca ea se misca si chiar vorbeste ca toti oamenii. El ma întîmpina foarte a mabil si ma trata ca pe o veche cunostinta. desi locuisem atîta vreme în casa lui. Era o frumusete marmoreeana. Ca sa cuceresc un pisc social.) Ma pofti de cîteva ori la el acasa si astfel.. Parca mii de brate ma împingeau din spate fara a-mi da ragaz sa rasuflu.. Profitînd ca taceam. În schimb mna întîmpinat fi ica-sa. ? De cînd ai început sa-mi faci curte? surîse glacial Cecilia. ? O. la repezeala. Aco lo aveam cîtiva prieteni si într-acolo ma îndreptau dealtfel si convingerile mele. unul din fratii profesorului Tîrnoveanu ma prezenta fostului ministru Chintescu. (Stia si de divort. sa activez cel putin cîtiva ani. Eu înca nu ma pricep sa rîd.. ? Iarta-ma. ? În fond.. nu l-am gasit acasa.) Cum statea asa. rau. Am privit-o lung. ? De ce? ? Pentru ca te-as fi imortalizat în marmura. Regret ca nu sînt sculptor. la scoala. în nici un caz.. Dar trebuia s-o iau de la început. deloc. domnisoara Cecilia. ci la firea ei exuberanta. gîndeam. ? Tata te roaga sa-l scuzi. De pilda un Canova sau un Rodin. Voiam sa ajung sus. lasîndu-i loc pentru orice interpretar e: ? Cu toate straduintele mele n-am putut obtine un echilibru între noi.. cu un corp daltuit de maiestria unui scul ptor. ? Stii ca ai intuitii? Am primit doua oferte de acest gen pe care. sa ma înregimentez într-un partid. bineînteles. Mihaela devenise simp atia mea.) Am dezbatut proiectul cu pricina în cîteva sedinte prelungite. Pîna atunci am sa-ti tin de urît. uneori dupa miezul noptii. însa în alta pozitie. Fostul ministru s-a aratat foarte satisfacut de lucrare si de atu nci nu s-a mai putut lipsi de serviciile mele.. Voiam imediat. ? Da. caruia îi sedea mai bine pe un soclu decît pe pamînt. încordat. Eram tînar. ? De ce ma fixezi asa? Nu vrei sa stei? S-a trîntit într-un fotoliu. le -am refuzat numaidecît. în scurt timp. ducîndu-ma la el ca de obicei. a fost chemat urgent la club si se întoarce peste o ju matate de ora. punînd picior peste picior. amenintîndu-ma cu degetul . Statuia vie zîmbi imperceptibil în loc sa rîda cu pofta. aveam timp înai nte.. Nu-mi place cum sînt. daca-i asa. fara sa vreau. cinci ceasuri. arata tot ca o statuie. vie.. plina de viata. Într-o zi. am ajuns colaboratorul lui cel mai pretuit. si mi s-a parut ca abia atunci o vedeam bine pentru pr ima data. Se ocupa de un proiect de lege cu pr ivire la reorganizarea serviciilor publice pe o baza stiintifica de rationalizar e a muncii.. la mansarda. Cecilia ma întreba: ? Ce mai face ea? Am auzit ca s-a remaritat. ? Ai fi vrut sa fii ca ea? ? Nu ma refer la fizic.. tatal Ceciliei. dupa care l-am ast ernut pe hîrtie.. Dumneata ai mai vazut-o? . cu un functionar de la Finante. nu. Aflase despre mine lucruri bune si parea ca ma apreciaza. Dupa o scurta chibzuire m-am înscris la democrati.. Nu v-ati înteles? Ce puteam face decît sa-i dau un raspuns vag. s i truda mea nu mai gasea astîmpar. La una din sedintele comitetului executiv. pasionala. pe care nu-l cunosteam înc a personal. zburdalnica. (Facu gestul acesta cu o grat ie neîntrecuta. dinamica.

pîna acum. Poate se va ivi cîndva un barbat temerar pe care sa nu-l intimidez si. Da-mi voie sa nu cred. ? Ba da. Am cucerit galoane stralucite. n u pentru mine ci tot pentru avere. numele acestea se leaga. Dar sa lasam asta. Ce vrei.. par curse cu pasi rari distanta care o despartea de receptor. suna frumos.. solemna...?! S-ar putea oare sa nu m-accepte? Greu de crezut. dealtfel.. prez inta din capul locului garantii de trainicie. n-ai avut nici o dragoste. A fost pur si simplu insolenta c u mine... ? Cum.. Cum se face ca n-am remarcat-o pîna acum. Raspunde-mi mai b ine la o întrebare care ma obsedeaza de la un timp încoace: de ce nu te-ai maritat pîn a acum? ? Stii de ce? Pentru ca nu iubesc pe nimeni si nimeni nu ma iubeste pe mine. Un tîrîit strident ne întrerupse: suna telefonul. dupa ce traise în opulenta.. mi-am spus. Doamna Cecilia Petrican? Da.. N-ajunge? Pentru mine casatoria e un sacerdotiu. Cecilia strîmba din nas. ci a parintilor. sînt cam distanta. proprie unei curti regale. dispun de o avere care-mi asigura independenta. Poate ca tocmai eu sînt barbatul temerar pe care îl astepti sa-ti ceara mîna. ? Foarte bine. Cecilia. în fata acestor principii sanatoase. asta mi-e firea.. domnisoara Cecilia (Cici. nicidecum pentru ceva exterior cum e averea. numai ea daca.. bineînteles. nici un flirt macar? ? N-as zice ca nu mi-a placut nimeni. daca le am. Cu siguranta ca ideea casatoriei nu se nascuse spontan. ? Ce ti-a venit? ? Nu stiu.. asta îmi displace profund. firesc. . De-atunci m-am jurat ca nu-i mai vorbesc. nu sînt geloasa si îmi repugna aven turile extraconjugale.. domnita. Iar preajma ei deg aja o impresie de grandoare.. Gasisem ceea ce cautam prin hao sul meu.... Hotarît era o regina neîncoron ata care-si purta majestatea simplu. zau. Si nu stiu. ma trag dintr-o familie tot atît de buna ca si a ei.. Un prieten rîvneste la celalalt tocmai ceea ce îi lipseste lui.. Toate bune... Am reluat dialogul de unde îl lasasem. ? Ma închin. Am auzit ades spunîndu-se pe seama mea: e inacce sibila. ? Nu te mira. numele de alint. Nu durase. ? Tata mi-a comunicat ca se întoarce peste o ora... Îl astept. fata asta raspunde integral nevoii mele de trai pe pic ior mare. dar asta e atît de putin! M-au cerut cîtiva. N-o fi asta? ? Ai dreptate. Înteleg sa fiu pizmuita pentru calitatile mele propr ii. cine ar cere mai mult? Convorbirea telefonica se sfîrsi. ? De ce îmi spui domnita? ? Pentru ca ? nu simti? Încep din clipa asta sa-ti fac curte. nici un sfert de minut. care de fapt nici n u-i a mea. ba da. fara ostentatie. ca odinioara Arhimede în scaldatoare. Probabil ca n-ai dat nimanui putinta sa se apropie de dumneata. În fond ma invidia.. Ne-am întîlnit întîmplator pe strada. ci îmi venise abia acum în a ctualitatea constiintei coapta gata. cu fruntea sus. desi împrejurarile au adus-o în cîmp ul meu de atîtea ori? (Din pacate rar ne uitam unii la altii cu ochii deschisi... ? O. de aceea mi-o însusisem fara a întîmpina cea mai mica rezistenta.? O singura data. de fastuos.) S i iata-ma la portile concluziei: "Daca as lua-o de nevasta?" Am tresarit... nu pot iesi din mine.. Pe fata ei poposi un nou surîs.. pentru ce. ? Ma îndoiesc. parca o mi csora). ? Nu se poate. Pe legea mea.. ? E greu de ghicit? Pentru ca esti foarte bogata. îl abandonasem. ca nu te-a iubit cineva. ? Ce întelegi prin buna? ? Nu ma preocupa cotidianul care ne umple viata. ? Si?. ? Sa-mi placa. Mihael a nu îndura saracia. ? Numai la suprafata. Cred ca i-as fi o sotie buna. Mersul ei ma încînta mai mult decît un sonet shakespearean. ? Credeam ca sînteti bune prietene. sublime ea cu o tarie mai mult decît trebuia.

P refer sa traim sub steagul prieteniei. facu ea. domnisoara Cecilia. n-o duce bine cu sotul? ? Nu-i vorba de asta. ? Asa si asa. m-am vazut cîteodata alaturi de dumneata. ? Ma refer la dragostea care are sa vina mai tîrziu. ? Pare-mi-se ca ai din ce în ce mai multa dreptate. a spus Cecilia mentinîndu-se netulburata de eveniment. cu persiene pe jos în care se afunda piciorul si fotolii îmbracate în piele . (Toate astea fusesera aranjate în vederea unei eventuale vizite a fostei mele sot ii. clatinînd din cap.. intrînd în functiune.. Omul voia prob abil sa-mi multumeasca si-mi ceru o audienta în acest scop. înt otdeauna la dispozitia mea. Ca sa fiu sincera. nici Alexa si cu atît mai putin Mihaela. În concluzie. cu toata luciditatea! Mi-a întins-o princiar. dar la Ministerul de Finante. a fost avansarea lui Neniso r. iar eu. intra în guvern si lua internele. ? M-as bucura sa nu vina niciodata. Voiam. fiind perfect în rol. Îmi instalasem biroul într-o încapere somptuoasa. i-am replicat. Eu voiam acelasi post. ? Nu. E boala cu complicatii de care ma lipsesc. Ti-o spun foarte sincer . numai si numai ca sa s tie Mihaela de ce sînt capabil. Mai mult de . Ce n-a facut sa ma înduplece. ? Incontestabil! Dar. nu pentru a-l prigoni sau a-i face neajunsuri (o. si anume încu viintarea parintilor.. Am primit-o ca pe o regina. N-am primit. ? De la sine înteles. Îmi spuneam ca esti un bar bat mai potrivit pentru mine decît pentru Mihaela. tatal Ceci liei. VII Treceau cîteodata saptamîni si luni întregi fara sa am vreo stire despre Mihaela. pentru ca. Treb uia sa umplu aceasta lacuna care ma sufoca mai rau decît lipsa aerului. ceea ce avusese de gînd sa-mi spuna. Nu mi-o ceruse nici el. Cred ca dreptatea era de partea mea. Îi lipseste ceea ce e mai important: multumirea sufleteasca. chiar Cecilia staruia mereu sa nu refuz. îti dai seama ca mi-ai facut o declarati e de dragoste? ? Nu chiar o declaratie. ? Chiar daca ar avea comorile lumii. M-am prefacut ca nu pricep raspunsul ei în doi peri. nu ma interesa persoana lui nici cît negrul sub unghie.. Ca si cînd asta ma aducea. iar eu am înteles numaidecît. Alexa încerca sa ma lamureasca. plecîndu-ma. îmi dai mîna? ? Da. Cel dintîi lucru pe care l-am facut. Vrei sa mi-o dai? Bineînteles în ipoteza ca nu-ti displac total. în fond. nu-mi displaci. dincol o de vorbe. am pus pe albul lor pecetea buzelor. sa-l zdrobesc cu marinimia mea. Chintescu. Partidul democrat veni la putere pe la începutul primaverii. tapetata cu matase. bun prieten cu tatal Ceciliei. pur si simplu. ? Cum. tot nu se simte fericita. nu te iubesc. acolo unde e ra Nenisor. ? Ce mai face? am întrebat-o profitînd de faptul ca venise vorba de Mihaela. Nam îndraznit s-o sarut pe gura (macar de forma) sau s-o îmbratisez pentru ca as fi c alcat protocolul. Ambitia mea nemasurata rîvnea ca sotul Mihaelei sa-mi fie subaltern. N-a fost chip. ? Cu o rezerva. Nu l-am primit.? Vorbesti cu adevarat serios? ? Foarte serios. În schimb îmi multumi Alexa în numele s ra-si. Tinea sa ma aiba secretar general la minis terul sau. nu !). ? Cînd? ? Ori de cîte ori veneam la voi. Lucrurile se aranjara exact dupa placul meu. îmi ura stereotip "la mai mare" si adause ca sora ei s-a bucurat aflînd de ascensiunea mea. Am fost numit secretar general la F inante unde era titular Popisteanu.) Alexa ma felicita pentru înalta demnitate cu care fusesem onorat. daca nu cumva se afla pe drum .

sa-i cunosc gîndurile. daca era cu putint a. de ce as minti? Ou toate ca si eu am silit-o sa faca acest pas. ajunsese cocota d e lux. Egal cu zero! Simteam nevoia sa înfaptu .) Ce noroc avusese sa ia un barbat cu un picior în groapa. am renuntat. am ret inut o loja. Tocmai m-a pucasem sa-i scriu doua rânduri când chelnerul se apropie de mine ca sa-mi sopteasca: ? Doamna va roaga s-o asteptati dupa o jumatate de ora la Continental. (Mi -a parut bine. i-am propus s-o angajez la mine. Va ramîne indiferenta sa u are s-o doara faptul ca ma vede în tovarasia unei femei? (Simteam ca aceasta ver ificare mi-e absolut necesara pentru edificarea mea.. în loc sa-i propun primejdios ul tîrg care s-ar fi putut sa ma dea peste cap. Am recunoscut-o numaidecît. N-am mai gasit-o. iata-ma prezent în casa Mihaelei cu ajutorul a doi ochi care vedeau tot ce se petrecea acolo si a doua urechi care auzeau orice vorba. nu era acasa.. Femeia primi bucuroasa luîndu-si obligatia sa-i aduca stapîna-sii în lo c pe. Alexa era foarte indicata pentru aceste investigatii. Încredere deplina. Cîteva sute de oc hi încremenira privirile asupra ei. în care aveam. calculînd sa fie în dreptul fotoliilor ei (stiam chiar locurile cumparat e). mi-a pus dinainte un album ca sa aleg ce-mi place. Înainte de a-l rasfoi mi-a aratat fotografia unei frumuseti (îi sp unea Miss Europa). Dupa îndelungi dezbateri cu mine m-am oprit la o solutie mai acceptabila care pare a ca rezolva problema: sa ma pun în legatura cu slujnica.Si la opt si jumatate seara poloneza âmbracata într-o toaleta superba (adica mai mult dezbracata). Vezi. îsi facea aparitia în loja Operei. Am recunoscut-o de la prima ochire. T otusi vina ramînea a ei ? întreaga.) Am trecut în revista cunostintele feminine care ar fi putut sa ma ajute. Bineînteles m-a observat si mina zîmbit pe furis. (Avea probobil o în-tîliiire.) Într-alta zi aflînd ca Mihaela se ducea la Opera ca sa vada Madame Butterfly. transferasem pe sotul ei. M-am prefacut ca nu observ pe Mihaela. în fotoliu. alaturi de mine. Bineînteles. ferin-du-se sa n-o descopar..) Feste cîteva minute ma aflam la o masa vecina. m-am dus s-o caut la vechea adresa. pretutinden i stârnea admiratie. de ace st obicei al stapînei. Reusitele acestea marunte îmi gâdilau. facu ce facu si intra în legatura cu ea. Plecase cu barbatu-sau. Pe cînd ma întorceam abatut. dar erau departe de a m a satisface. ? Spune-i ca vin. În definitiv. Se vede ca tot mai t inea supararea de odinioara. draga Doamne. d ublîndu-i leafa. Era frumoasa. iata p e Dolly în dreptul unei vitrine. Schimbul izbuti far a greutate si astfel. Îi daruisem casa. se vede. Se facuse mica de tot. Dar treaba se dovedea plina de risc uri si cerea timp. si de curând co laboram regulat la ziarul pe care-l citea. Ce spune? Ce face? În ce ape se scalda? As fi vrut.) Eu aveam nevoie de cineva oare sa patrunda în intimitatea ei pentru a-mi da în vileag însasi starile sufletesti prin care trecea. ce-mi pasa? Ma bucuram ca o gasisem chiar pe aceasta cale oco lita.. Soferul meu. fara sa mai stau pe gînduri. Patroana i-a telefonat. Astfel am aflat ca Nenisor era mereu bolnav (nevasta soferului sustinea ca e tube rculos) si ca Mihaela nu dormea în aceeasi camera cu el. nici vorba. în ziua cînd mi-o aduse acasa. Vazînd asa m-am hotarît sa închiriez o femeie. exotica. Mi-am frecat mîinile cu o satisfactie diabolica. un oltean i stet. Ce alta avea sa-mi raporteze decît miscarile ei? (De fapt. orgoliul. se mutase si nimeni nu stia und e. Patroana celei mai de seama case de rand ez-vous aflînd oe vreau si pretul pe care îl ofer. mai ales gîndurile!) De cîte ori n-am vrut sa tocmesc un detectiv particular ca s-o urmareasca. dar nu puteam s-o descos mereu fara sa-mi banuiasca intenti ile si pe urma n-o aveam oricînd la îndemina. Plecase cu o ora mai devreme lasînd vo rba ca se duce la Café de la Paix. (Nu stia. era ceva lipsit d e sens. . Era o prostie: n-o mai vazusem de ani de zile. Nu era alta decît poloneza pe care o c autam. îl avansasem. Am schimbat cîteva vorbe si i-am propus sa mearga c u mine la Opera. palida si modesta în rochia ei simpla de se ara. (O. nereusind sa reziste pîna la urma în vecinatatea mea si a polonezei. decorativa. nevasta soferului meu.cît atît: tineam sa aflu si felul curii reactioneaza la vestile pe care le primeste despre mine. Dar ce era sa fac singur într-o loja? Trebuia neaparat sa gasesc o femeie (si înc a una frumoasa) ca sa-mi dau seama cum reactiona Mihaela. M-am opri t la poloneza (tot avea Mihaela pica pe ea) si. În noaptea aceea am chefuit pîna în zori. Asa ca. Refuz categoric: n-a vrut în ruptul capului. lucruri exterioa re. Dupa primul a ntract locurile lor ramasera goale.

000 lei. Ah. de a carui prezenta furat de valul bucuriei uitasem cu desavîrsire. mai pierde si noptile la carti. Am cerut inspectorului financiar sa verifice îndata gestiunea lui Nenisor. Foarte bine! Sa-l mutam ac olo unde trebuie. Si-mi bateam capul ce sa mai nascocesc. Cu un simplu gest. At unci am ajuns sa-mi creez eu însumi. sesizam parchetul? m-a întrebat inspectorul. nu. ? Ce facem. n-o lua asa.. hotarît lucru. De unde avea domnul casier central suma aceasta considerabila? Nu era bogat. ce f apta buna sa mai fac ca sa ramîn necontenit viu si actual în constiinta Mihaelei. va face rost de altii. daca as a vea asa sot. ai cazut pros t.. de asemenea (45.) A treia seara cîstig a. Cu ajutorul unui prieten l-am introdus pe Charlot la Clubul Modern pe care-l fre cventa Nenisor.iesc ceva extraordinar. ce asteptam eu? Ce urmaream eu? Hei.. cu gîndul sa-i puna la loc cînd.000 lei). asa de limpezi si închegate. sa intervin mereu în viata ei. dragul meu. Acolo facu cunostinta cu el si. ? A. care de la o vreme îsi îndeplinea rolul de spioana cu mult zel (cre d si eu ? cîstiga cît un director de minister). Auzisem chiar din gura lui ca-i place jocul de carti. Înde-mînarea lui Charlot depasise orice prevederi. ce s-ar alege de el. m-am pomenit cu Charlot. f ireste. Ti-l d au în schimbul unui contraserviciu. Si nu numai tu. de a-i arata marele meu pret. ânt r-o zi. Soarta rivalului era în mîinile mele. pentru ca persoana si banii tai nu ma intereseaza deloc. Nenisor pierdu în trei nopti consecutive tot ce cîstigase si pe deasupra vreo 300. mai stii sa masluiesti cu atîta îndemînare cartile de joc? Fostul coleg rosi... desi el îmi tulbu rase viata. vinovat cu ghiotura. Acum îi revenise patima. Auzise de ascensiunea mea si-mi cerea un post d e controlor financiar.. un plan dracesc mi-a s caparat în minte. D ar âmi lipseau împrejurarile favorabile. Cine ma împiedica s-o fac? Pentru ca. sca pîndu-l de napasta! Vremea trecea fara sa descopar nimic. Parca n-ar fi barbatul ei. I-am aratat despre ce e vorba. afara din obisnuit. Of. Socoteala era asta: odata si odata tot va fi silit sa bage mîna în visteria statului ca sa achite o datorie la carti. ? Si conita ce zice? ? Ce sa zica? S-a obisnuit si nu-i pasa. cît mai ales sa-mi potolesc setea nemarginita de a fi regretat de fosta mea sotie. mai avem timp. barbatul Miha elei fu lasat prima seara sa cîs-tige. ci mai ales altcine va. nu atîta pentru placerea de a face bine. l-as fi p rabusit în prapastie. sa le f ac bine. {Cîstiga vrea 60. De fapt. Cum l-am vazut. îmi rapise pe Mihaela. salariul pe care-l primea abia-i ajungea sa duca un trai modest.. cu toate detaliile. Îmi ceri un post. ? L-am prins! Al meu e! strigam coplesit de satisfactie. daca as putea sa-l prind cu o lipsa pe car e sa n-o poata acoperi! Ce scandal si ce prilej minunat de a-i veni în ajutor. ? Asculta.000 lei ( se vede ca Nenisor sustrasese bani si mai înainte. era vinovat fata de mine. ? Nu. i-as fi distrus cariera. Dar dupa aceasta prima etapa (necesara pentru a cap ta încrederea victimei) urma dezastrul. viciul lui Nenisor nu era o noutate pentru mine. undeva în provincie. crezînd ca poate îi fac o imputare... încît de la început avu certitudinea ca va izbuti la milimetru. potrivit planului. sustrasese bani din visteria statului. nu înca. Apoi. A doua zi am întocmit o decizie prin care sotul Mihaelei era delegat casier centra l al ministerului. ocaziile de care aveam nevoie. N ici vorba. n-o puteam face. . l-as fi ucis pentru societate. de parca apucasem pe Du mnezeu de picior. ca odinioara la scoala. Voiam sa renunt la ideea mea stupida cînd. nu stiu. am fost si ramînem prieteni. cu o vorba numai. Lasa-l în seama mea. ? Dupa ce e bolnav prapadit. Acesta îm i aduse raportul chiar în dupa-amiaza acelei zile. Gasise o lipsa de 420. zau.000 lei. Sotia soferului. pentru alte nevoi). domnule casier central. saracutule! Vei avea de-a face cu mine. Charlot. El ezita înca si nu s-a învoit înainte de a-i da explic atii linistitoare. ma puse la curent ca Nendsor cazuse în patima jocului de noroc..

Intra sovaind. asa cum nu aparuse niciodata pîna atunci. Într-adevar. Cred ca n-a trecut nici o ora de la plecarea Alexei. nu mai semana cu ea. scapa-l! Ou orice pret! Esti puternic si bun! Fagaduie ste-mi! Fa-o pentru mine. pentru salvarea lui. sa tremure de mine. Taceam. constienta de marea mea putere. stiam ca va interveni. Slabise mult." I-am spus Alexei pe un ton scazut. de lupta intensa.. ? Fie. vesnic ca ambasadoare! Ea nu catadixea sa se deran jeze. ? Trimite-mi pe Alexa. Voiam sa intervina pentru el.. E un om pierdut (nu îndrazni sa-i pronunte numele în fata mea). Spumegam de mînie: "Lasa ca te fac eu sa vii. s-o sarut nebuneste (simteam o foame cumplita de ea) si poate as fi facut-o. sa-mi cînta reasca orice vorba din gura.. Iar eu sa ma arat bun. daca Mihaela în cli pa aceea sau cu o clipa mai înainte nu se ridica brusc. Prea era grav cazul ca sa nu-si calce mîndria în picioare si sa alerge la mine. Sa apara umilita în fata mea. speriata. ? Aimée. Si n-ai nici o grija în privint .. infinit de bun. ? E asa de grav? Nu-mi închipuiam! Dumnezeule. A venit în schimb Alexa. în numele ei. ca ea însasi. infinit de marinimos! Ca s-o doara si mai mult puterea mea. Ma uitam laoom la faptura ei si taeeam. Am nevoie de ea. dar n-a venit. Iata ce se întîmplase: între timp. inspectorul (care nu agrea pe Nenisor) trecuse peste mine si raportase ministrului frauda descoperita . nu se putea sa n-o faca. marinimo s. sa duca sora-sii teribila veste. Îmi trebuia un rastimp de framîntare si de nehotarâre. Nu mintisem (exageram numai). atît de nelinistite! Se prabusi inerta întrun fotoliu si acolo izbucni în hohot sfîsietor de plîns. pentru tot ce a fost între noi. era oare un motiv valabil în o chii mei ca sa-l crut? Ce ocazie mai buna mi-ar fi astîmparat setea de razbunare? Si cu toate astea!. Si îl asteapta nu mai putin de cinci ani de puscarie. ? Nu. sa ma roage. ca situatia e disperata. Ce asteptam de nu dadeam curs raportului. Aimée! repeta ea masinal printre suspine. a acelui raport care aducea cu o senti nta de condamnare la moarte civila? . parasind mîndria. Din primele clipe îmi facu impresia ca nu mai e sigura pe ea. Ma privi lung. ? Pofteste-o imediat. nu se poate face nimic?! ? Absolut nimic! Parchetul a fost sesizat! A plecat în graba. dar n-a vrut. mirata. i-am spus raspicat.Si chiar daca n-ar fi fost mai vinovat decît Mihaela.. ca se mira de propriile-i miscari. Într-adevar. Scapa-l! Îmi dau sea ma ce-ti cer. iar ministrul daduse ordin peste capul meu sa fie sesizat parchetul. aproape fugind.. Cu o suta de kilometri pe ora. dar parea înca destul de aspru (ca si cum ea ar fi fost vinovata de. Numai pentru o singura fiinta de p e pamînt! ? Pentru mine! exclama Mihaela cu glasul alterat. de mna. striga ea. Si cît se poate de repede. încercînd sa-l fac cît mai blînd.. stimata doamna Nenisor. ? Stii pentru ce am venit. de faptul ca traieste. ametita. sa salvezi un om pe care îti sta în mîna sa-l dobori. Mi-a multumit si a ramas în picioare. i-am spus. Gluma se îngrosase si o clipa mi-a fost frica sa nu scap frînele din mîini.. De cînd nu te-am mai auzit spunîndu-m i asa! As fi putut în clipa aceea s-o cuprind în brate. O tri misese în locul ei. C a s-o raneasca pîna în strafundul sufletului generozitatea mea! Am asteptat-o cu încordare toata ziua. ca sa nu-i dau impresia ca cedez atît de usor. Am poftit-o sa sada. ea era. ca o fa ptura cu însusiri supraomenesti. ce-i de facut? Va trebui sa fie are stat? ? Da. ceva). Era acum înalta. o fac pentru tine. c hiar daca Nenisor depune banii. dreapta. Ochii ei aveau priviri atît de rugatoare. ? Cred ca nu-ti dai seama ce-mi ceri. ca secretarul îmi anunta o doa mna. dupa toate celelalt e.Asteptam pe Mihaela. ce înseamna asta? Nu trebuie! E o prostie ce faci! ? Aimée. avea pe fata o paloare de convalescenta. Nici o grija în privinta asta!. Numai pacostea asta îmi mai lipsea. era cît pe-aci s-o fac. ? Cum. Eram sigur ca-i Mihaela. clatinîndu-se.

. Sedeam lînga ea. cu toate rugamintile lui de a-l însoti. Eram probabil palid si tremuram de enervare. O fac pentru dumneata ! Si spunînd acestea rupse hîrtiile. dar prinse tare bine.. o încurajare. I-am replicat ferm: ? Domnule ministru. încercînd s-o consoleze. acelasi lucru care se petrecuse cu mine cîteva clipe înainte. Ma opun chiar daca i s-ar da o mustrare scrisa. Atunci Mihaela. Taceam înghetat si-mi era teama sa nu-i vorbeasca chiar tacerea mea. Apoi fugi si nu stiu daca fugea de mine sau de ea. Eu nu vreau sa-l vad în ochi. ? În primul rînd. reprimîndu-si dureros simtirea. si ma întreb daca vorbesti cu adevarat serios. (Si ce frumosi erau ochii ei acum.a lui. Atît tonul cît si atitudinea mini strului ma jignira. iar Mihaela r amasese acasa. dupa un efort vizibil. am eu aerul ca glumesc? Te rog...000 lei. cît de mic. rosti cu alt ton: ? E pentru prima data cînd consimt sa-mi calc pe constiinta. Va tresari Mihaela auzind toate acestea? O vor coplesi parerile de rau? O vor spinteca amintirile? Si are sa-i ajunga o n oapte sa tot plînga? În urma acestei întîmplari. Nu-i alta solutie.. cu salariul întreg. Nevasta sofer ului îmi raporta ca plecase la munte sa se interneze într-un sanatoriu. hotaraste. Dupa care nevasta soferului mai zise: . domnule ministru. A doua zi. De rîndul acesta avu loc o scena destul de dramatica pe care nu o prevazusem. I-am aprobat trei luni.. ? Cum. Ceru un concediu de o luna c a sa-si caute sanatatea. auzeam cum îmi soarbe rasuflarea si m-asteptam sa i zbucneasca într-o explozie de dragoste. se vede. boala lui Nenisor se înrautati. Altadata îmi destainui ca Mihaela plînsese o noapte întreaga si ca ea. s-o depui ime diat în numele sau. dragul meu. Si are sa adauge poate: tot ceea ce a facut pentru tine a fost. ca un cer limpezit de nori.) Toata fiinta-i parea ravasita. nesoc otito. s tatul nu-i pagubit cu nimic. intra în ca binetul meu (ne despartea doar o usa) si-mi declara raspicat ca nu admite cu nic i un pret crutarea delapidatorilor banului public. încurcîndu-se si rosind de neobisnuita ei neîndemînare. o auzise spunînd u-i: "Ma arde aici un foc mare" si-i aratase în dreptul inimii. ? Cum e posibil sa pui la bataie situatia dumitale pentru o cauza care angajeaza codul penal? ? Am convingerea ca e o crima din partea noastra sa distrugem un om si o familie pentru o simpla nesocotinta. i-am spus. Alexa pleca si se întoarse dupa o ora cu recipisa. erca sa-mi înnoade cravata. ti s-a desfacut nodul de la cravata. Popisteanu. (Se petrecea cu ea. cum are sa-i povesteasca Mihaelei tot ce vazuse si auzise: cît am luptat de dîrz sa-i scap sotul. faci dumneata asta? E cu putinta? O suma atît de considerabila? ? Nu vei fi crezînd c-o fac pentru el. la cîte riscuri m-am expus si cum am înfrînt. pîna la urma. Vreau sa stiu ce-mi ramîne de facut. Functionarul are un trecut nepatat. am strigat rastit. E vorba de 420. a depus banii. (el) trebuie sa acopere lipsa. ? Pentru numele lui Dumnezeu. cerbicia mi nistrului. ca o halucinata ? suferind ca f usese martora la o astfel de scena. Ministrul Popi steanu auzind ca vreau sa scot basma curata pe un functionar incorect.. Alexa veni la minister cu noaptea-n cap. dupa furtuna. Mai spuse ca ar fi auzit de la medicul care îl îngrijea ca stapînu-sau nu mai are multe zile. ? Uite.. Alexa înghetase pe scaun si ne privea fara sa vada. recurse in-constient la un comprom is. Ah. daca se trece peste mine în chestiunea aceasta te rog sa ma co nsideri demisionat chiar în clipa de fata. ? Îti multumesc! Facu ochii mari de uimire. avea nevo ie de aer mult. Popisteanu ramase perplex ca si cînd ar fi primit din senin o maciuca în moalele cap ului. pieptul îi salta.) Astepta din parte-mi un semn. mai cu seama ca Alexa era de fata. un da nerostit. ? Te ascult. agitata. care n-ai stiut sa-l pretuiesti. Si cu mîinile tremurînde. ? Dar de unde are sa scoata nenorocitul atîtia bani? (îmi placu asa de mult ca-i spu sese nenorocitul ? superba caracterizare!) ? Sînt nevoit sa-i pun eu la dispozitie. Iata suma.

(Fotografia ei aparu în ziare si pe coperta unei revi ste ilustrate. Chiar Cecilia car e observa atît de greu.. Dar nu pr icep ce tot aveti cu ea de-o patimiti asa? Ca si dînsa din carne-i facuta. pentru rest era total absenta. vineri 7 septembrie. La prînz m-am întors extenuat acasa cu masina.. si în clipa aceea am avut revelatia celor întîmplate cu o certitudine pe care ti-o dau numai marile presimtiri.) Am poftit si pe Alexa la nunta. dar ramînea aceeasi statuie cu grai si miscare. gemene.. Cînd sa plece am fa cut-o atenta: ? Sa nu ma dai de gol. ea însasi înalta si supla. se burzului ea si-mi ceru si de pantofi. vino repede! îmi rasuna în ureche o voce gîtuita de emotie. ca un t rasnet pravalit din senin. Pe neasteptate. Si cu toate astea n-a venit. ? Da' ce am înnebunit. dar nam stat decît o saptamîna. O preocu pa numai clipa actuala. În zorii zilei am plecat în voyage de noces la Abazzia pentru o luna de zile. telefonul zbîrnîi strident. fara sa arate cine telefonase si mai cu seama despre c e era vorba. Am serbat logodna noastra în cercul restrîns al familiei si rudelor.? Tare ma bate gîndul ca iubeste pe cineva. s-a produs deznodamîntul. la care ma duceam în fiecare seara. I-am fagad uit un spor de leafa si i-am dat pe deasupra bani de-o rochie. Mai mare pacatul. (Socrul meu avea relatii foa rte înalte. dar inteligenta Ceciliei scapa usor prilejul. Atît. ca sa am siguranta ca a primit-o. Dar vaz ca boala ei n-are leac . Am strîns receptorul în palma cu o încordare suprema. Printre invitati erau mai multi membri ai guvernului si însusi primul ministru. Închise brusc aparatul. Ma asteptam sa-mi raspunda ca "fericirea" e chiar ea. în uniforma. i-am spus dînd-o prin gluma. ca un semnal de alarma. asurzitor. cine-i? am întrebat aproape rastit. Zilnic îsi schimba rochiile. ) Soneria continua sa tipe. Cecilia. Desi receptorul era alaturi de min e. Toata dimineata am lucrat in tens într-o comisie financiara. înflorise ca o floare de sera. Nici gînd sa ma întrebe unde am fost sau ce am facut. nu din piatra. strident. (Poate acesta sa fi fost singurul semn. ? Alo. dar nu concepea m aceasta nunta fara prezenta Alexei. ? Si pe cine crezi ca iubeste? ? Pe cine altul decît pe dumneavoastra? Ca prea e cu ochi si cu sprîncene. PARTEA A PATRA? I Alaltaieri. Odata s-a întâmplat sa lipsesc cîteva zile. Cecilia. ma întreba: ? Pe cine tot cauti? ? Fericirea. cu toate ca numai de asa ceva nu-mi arde a. conita. zau asa! Ticaloasa slujnica! Îmi venea s-o îmbratisez pentru inteligenta ei dojana.) I-am trimis invitatia prin curier special . în persoana. Parintii ei priveau cu sim patie apropierea noastra de care aflasera dealtfel si prietenii casei. nici un semn. nu stiu ce avea. gata sa-l sfarîm. Aceasta cautare insistenta (nu reuseam sa ma împac cu absenta Alexei) atrase oarecum atentia unor rude. în rochia alba de mireasa. . tata într-o dispozitie excelenta ? ma ma putin cam trista. Doamne fereste. Ne-am întors o-data cu toamna. am pregetat sa întind mîna ca sa-l ridic. ca e moarte de om. cu trena fara sfîrsit. Asa ca er am socotit pretendentul oficial la mîna ei. pa rea neverosimil de frumoasa. Degeaba cautam s-o descopar prin furnicarul nuntasilor. (Sa nu para cuiva ciudat faptul. ? Tudor. nimic nu paru ca deo sebeste ziua aceea de celelalte. Pe cînd ce rcetam corespondenta.) Bineînteles venira si parintii mei. Nici o presimtire. Dupa o luna s-a celebrat si casatoria într-un cadru extrem de fastuos.. Nu mai aveam nevoie de asa ceva. sa stii.

trebuie sa te duci. Cecilia dovedi în aceasta împrejurare întelepciune si tact. Vestea îi strabatuse învelisu l protector. fiindca tot ma duceam si fara îndemnul ei. decît numai pe dinafara . Da. desi sentimentul n-o micsora. Ce s-a întîmplat? ? Mihaela s-a sinucis! Ea nu slobozi un tipat de spaima si nici nu se facu alba ca varul asa cum s-ar f i întîmplat cu oricare alta femeie. Îmi netezi parul ravasit si. Cînd m-a vazut. ? Sarmana! Ar fi meritat o soarta mai buna! Cecilia rostise vorbele astea de compatimire? M-am uitat la ea surprins.. nici de noap tea minunata cînd a fost a mea. miscarea vie si pestrita a str azii fara sa recunosc locurile pe unde treceam. nu va mai cunosc.. îl dorisem în strafun iintei. Fericirea care s-a dus ma sufoca. Poate o iubesti înca. ascunzîndu-ma chiar de mine? Îmi trebuia neaparat aceasta sinucid ere? De ce voiam sa moara Mihaela? În fond ce rezolva disparitia ei? Setea de razb .. absolut nim ic. ci d impotriva. acolo.. Fara s a vreau. N-as fi vrut sa ajung niciodata la destinatie si totusi într-acolo mergeam. trebuia sa ajung o-data! Mi-a aparut în f ata ochilor casa tupilata în verdeata.. Nu. îmi perie sumar haina si pantalon ii (desi nu era nevoie) cu o dragalasenie discreta. una dupa alta. Asteptam oare acest deznodâmînt. scurtînd în fiecare minut distanta. Întelegea asa de bine unele lucruri I Drumul pîna în strada Triumfului (Triumfului.. ? Ce ai? Esti galben ca ceara. înlaturasem toat e eventualitatile si ma oprisem numai la una singura: sinuciderea Mihaelei. Ea singura mi-o luase înaint e trimitîndu-ma la Mihaela ca sa ma scuteasca de o explicatie poate dureroasa pentr u ea. n-am nevoie de voi.. azi blestemata. Încremeni locului si ma întreba cu cel mai desavîr it calm: ? Cînd? De ce? Ce s-a întîmplat? Cum a fost? De unde ai aflat? Nu era un potop de întrebari. Ajunsesem. o aratare învesmîntata în negru. ca sa-mi acapareze prezentul. o neîntelegere grava care ar fi reclamat prezenta mea.. a podidit -o plînsul: ? De ce mi-a facut Mihaela una ca asta? Numai pe ea o aveam pe lume. fara sa-mi dau constient seama? De ce nu ma gîn-disem la altceva în clipa cînd mi-a telefonat Alexa? As fi putut invoca atîtea posibilitati: un accident.. umanizînd-o. s-o vezi. De c e o asteptasem atât. la fata locului mi s-a confirmat revelatia pe care am avut-o în urma ap elului telefonic si m-am îngrozit de nebunia ce facusem dînd Ceciliei o veste cînd nu stiam înca precis ce se Întîmplase. ? Curaj. dupa ce m-am ridicat. Alta mi rare: pe fata ei de marmura lunecau cîteva boabe de lacrimi la vale. Apoi zise: ? Du-te la ea. pent ru ca e tot durere.Probabil eram palid si tremuram pentru ca Cecilia care venise sa ma pofteasca la masa. automat. stînjenit de goliciunea frazei ce-i debitasem.. Ce as fi putut sa-i raspund? Si mai înainte de toate ? ce stiam? Am ri dicat din umeri fara sa articulez un cuvînt. cum s-ar parea... îmi suna în urechi: ride la terra din opera lui Puccini. Coplesit de potopul aducerilor aminte. Întoarse capul.. De nimic. În registram rece. am strabatut cu pasi repezi gradinita si am sunat. prin ferestruica masinii.. vedeam dinainte biletul de închiriat care-mi oprise cîndva pasii la poarta aceea.. Acum va urasc ! Nu vreau sa-mi aduc aminte de ziua cînd Mihaela a împlinit 21 de ani. Nu rezolvam nimic. Le. ? Da. Între o întrebare si alta se aseza timpul cu tacerea. Mi-am muscat într-ascuns buzele. Fugiti. ? ce sinistra ironie!) l-am parcurs într -o stare vecina cu somnolenta.. Mi-a deschis Alexa.. Apoi amintirile începeau a se trezi. ? Plîngi? Ce descoperire! Statuia mea nu era construita din marmura. cuibul dragostei noastre defuncte. apropiindu-ma neîncetat. Am tresarit de neliniste. În piept avea inima si simtire care o faceau sa sufere. Ai iubit-o.. se sperie vazîndu-ma. Alexa! Nu trebuie sa ne pierdem cumpatul. g oneam ca pe dusmani. o boal a subita. parca ar fi vrut s a-mi arate prin aceste gesturi marunte ca e alaturi de mine în acel ceas greu si împ artaseste în aceeasi masura durerea mea.... Or. Abia aici. Poate mai e timp sa-i vii în ajutor. se feri sa-mi arate slabiciunea.. retinuta.

fiinta mea era casa ei. ca sa-mi satur ochii pentru totdeauna de ea. ca trezit din-tr-un somn greu. Si totusi. cum nu? am replicat brusc.O ascultam tacut. El a spus ca-i morfina. nu stiam nimic.. Abia acum am între bat-o (tot în soapta) desi acolo puteam foarte bine sa vorbesc tare. fara nici o legatura cu clipa act uala. (Probabil ca n-a dormit toata noaptea. Ramîneam inert. ? M-am speriat citind biletelul. Cu toate astea nu tr ebuia sa ma mir de nimic pentru ca aceasta transformare avea toata îndreptatirea. desi în realitate nu ma gîndeam la nimic. cu cine am vorbit si ce am vorbit. vedeam un sir lung de moarte. aratîndu-mi fie un co lt de stînca sau un cal slabanog opintindu-se din rasputeri sa traga o caruta întele nita în glod.. Aceasta nepotri vire a închipuirii cu realitatea ma contraria de asta data si-mi faceam reprosuri stupide în ceea ce priveste lipsa mea de previziune. La un m oment dat.. nu-mi intra în cap ca Mihaela sa mo ara. poate chia r toata casa se umpluse numai de ea. au renuntat la autopsie. chiar mai jos.. (Cui o fi scris? ? asta e foarte important.. continuu. ? N-o mai recunosti? Era asa de schimbata.unare a unuai sot înselat oare între timp si-a refacut viata pe baze mult mai largi si solide? Dar asta nu era decît pedeapsa celui mai nesabuit orgoliu. te ascult." gol de simtiri. încît îmi venea greu sa cred în realitatea ei. nici eu. fara mine se dezagrega ca într-un mediu neprielnic. urma Alexa. ? E Mihaela? Sora ei. Erau oameni cumsecade. Eu ? nu. sau alte locuri la fel de absurde. Sarmana. Smaranda a zarit pe noptiera doua fiole. ou mîinile puse cruce pe piept. . nu se stie unde a fost. clocotitoare o facuse dragostea mea. Aveam îndarat anii nostri de bucurii si suferinte care ne legasera cu lanturi mai tari decît ot elul. auzind teribila întrebare. Nu-mi dau seama cum am telefonat dupa medic. Si doar Mihaela jucase rolul principal în viata mea. înca nu se racise. a tresarit si a holbat ochii în asa fel ca-i ies isera din orbite. Mihaela începuse sa nu mai semene cu ea. Gîndeam ca poate mai e o speranta. Apoi a venit procurorul si înca cineva. ma întrebam.) Slujn ica a vazut-o scriind de zor. avea trasaturi necunoscute. Ce luminoasa.. am trecut în hol. cum era în realitate. Voi am s-o scol. încît odaia. iar pe la opt si jumatate a veni t înapoi. Închipuirea mea ratacea în nestire prin cele mai stranii locuri. dar nu se trezea deloc.. As fi vrut sa plîng. Dumnezeule.. O iubisem mult. cel putin n-a suferit. îi deschisesem larg portile sufletului.) Am lasat totul balta si am alergat sa vad ce se întîmplase? Am gasit-o întinsa în pat. . Alexei îi paru ciudata aceasta mutenie prelunga si nu se stapîni sa nu ma întrebe: ? Ma asculti? ? Ba da. am vazut cu ochii mintii pe Mihaela asezata pe pat cu capul spre fereastra. Alexa a venit dupa mine. Dovada fusese facut a acum o data pentru totdeauna. Îsi facuse singura injectia cu o doza mortala. credeam ca doarme. Alexa m-a condus în odaia moartei.. O femeie tînara zacea întinsa pe pat.. frageda. . Ar fi prea mo nstruos sa cred asa ceva. vrînd pîna si-n înfrîngerea de pe urma s i pastreze aerul de învingatoare. iar nu eu picioarele. De unde o procurase? Ni ci slujnica. era moarta! Murise de curînd. o fi primit vreo veste rea de la sanatoriu? (Nenisor era grav bolnav. De ce nu ma durea nefiinta Mihaelei? Înca nu stiam. Chiar de cînd ne despartisem. Extenuat de nemiscare. Doctorul venit în pripa a ridicat neputincios din umeri. Chipul Mihaelei se multiplica.Se trezise în revarsatul zorilor. Plecase cu el în eternitate. Nu m-am abtinut sa n u întreb. Ce-i cu ea. Parea straina. O priveam lung. Cînd îmi telefonase Alexa. Otrava!. dar de unde lacrimi? O stîn ca si tot ar fi fost zguduita de clipa revederii. Ceea ce ma preocupa în momentul acela era ceva care nu tinea de simti re. nociv. apasator. Si acum îsi curmase brusc zilele. (De ce în preaj ma mortilor oamenii vorbesc numai în soapta?) ? Cum s-a întîmplat? .. dus pe gînduri. am descoperit destul de greu în coltul gurii surîsul ei de mîndrie care îmi e ra atît de familiar. absent.. A chemat slujnica si i-« dat un plic sa-l duca Alexei.) De di mineata a plecat în oras. Numai cu mine reusea sa se realize ze.. m-as coborî în subsolul fiintei omenesti.

Trebuia sa ma apar. adica de totdeauna. poate chiar mai mult. i-am raspuns foarte calm. ci însasi evidenta? Si ce pierdeam ramînînd vinovat fata de ea? Mihaela nu mai era pe lume si aceasta plecare fara întoarcere facea zadarnica. A spus-o bine Alexa. la rîn du-mi. durerea o silise sa-si iasa din fire. orice sustinere. am întrebat-o pe Alexa. Ajungînd pe Lipscani. Dar în loc sa ma întorc acasa unde Cecilia ma astepta.... dar o sa va pla teasca Dumnezeu cu vîrf si îndesat. am cautat. Poate i-o fi trimis lui (sotului) un cuvînt de adio. I-am întors spatele si mi-am vazut de drum. ? Bine. apoi spuse mustrator: ? Credeam ca înca mai tii la ea. fara sens. Pe Alexa o întel egeam. ? Ce faci? Pleci? facu ea surprinsa. Trebuie.. hoinaream în nestire pe strazi. Scapat de aceasta grija.. tocmai se înto rcea. ori devenisem complet insensibil? În dreptul portii. într-o dezlantuire care nu se potrivea deloc cu fire-ai stapînita. sîht limite peste care nu se poate trece. dînd cu ochii de mine. Uitasem si de prînz si de foame. Am jucat teatru ieftin. La ce-bun. Smaranda. Tu ai omorît-o pe Mihaela! Strigatul ei de acuzare fusese rostit numai o singura data.Într-un tîrziu.. Puah. Era Walewska. adaugase: De ce îmi pomenesti de el? T ot pe tine te-a iubit... În tim p ce ieseam pe usa îmi arunca o piatra: ? Ticalosule! Poate mi s-a parut. Dar abia ac um aveam certitudinea deplina. ? Spuneai ca slujnica ar fi surprins-o pe cînd scria. Vremea prînzului trecus e de mult.. Si pe mine ? ce m-o fi apucat sa-i spun ca si Mihaela m-a ucis la rîndu-i? Sincer vorbind îmi paru rau de izbucnirea mea ipocrita. saracul! O veste ca asta. Si pe urma. cineva din spate ma trase de mîneca. grave. mi-e rusine! La primul telefon public m-am oprit ca sa dau dispozitii secretarului meu sa se o cupe de formele si operatiile înmormîntarii. Se trase un pas înapoi. Ce sa-mi pun mintea cu o toanta? Îi plac ea sa încaseze doua lefuri si acum ? poftim proces de constiinta. Trimit pe secretarul meu sa-ti ajute. nevasta soferului care. asa ca sa spun si eu ceva: ? Pe el nu-l anunti de ceea ce s-a întâmplat? ? Cred ca n-as face bine. mi-o confirma... E cu un picior în groapa. m-am simtit întru cîtva usurat.. cumparînd tot ce trebuie. supla. alta scena tare. E nevoie de un barbat pentru îndeplinirea formalitatilor. nu ma duru lovitura... de ce i-am strigat "se va vedea?". nu sînt sigur. stralucitoare. la revedere. om rau ce sînteti? V-as omorî daca as putea. rasfrîngîndu-se în ecouri prelungi. privindu-ma ca halucinata. cînd altcineva. dar si ea pe mine! ? Se si vede! rînji ea crispat ca o vedenie. ? Crede-ma. dar eu îl auzeam multi plicat de sute de ori în mine. fara nici o tinta. de prost gust. sa-i dovedesc ca se însala.. ? Se va vedea! am tipat înfruntînd-o. cu ciuda. nu stiu ce sa-ti raspund. asa cum fusese Mihaela pe peronul gari . nimic. drept compensatie pentru ca am ucis-o? Haida-de! Nici nu-mi trecea prin gîn d. Fulgere de mînie tîsnira din ochii ei si Alexa. Violenta tonului o sperie. ? N-a lasat nici o scrisoare? Nici un rând? (am evitat sa adaug: pentru mine. fara a cruta ba nii si timpul. ? Da. Ea vazînd ca nu-i raspund. izbucnind vulcanic. ca si cum ar fi fost cea mai importanta. Dar nici ea nu trebuia sa ma acuze ca am ucis-o pe sora-sa. as zice chiar bine dispus.. Nu-mi era foame. ma apostrofa cu o excesiva mînie: ? Va placu ce facurati. de asta eram sigur de mult. ca am iubit-o pe sora ei tot atît cît ma iubise ea. Aici. nesfîrsite: ? Poate ca am omorît-o. racni la mine: ? Pleaca! Acum stiu cine esti. M-am ridicat sa plec. în dreptul cinematografului Maxim. nu exista urma de scrisoare. Nimeris e într-o chiurasa de otel.) ? Nu... Ce noima avea replica asta stupid a? Ce are sa se vada. ma rog? O voi lua pe urmele Mihaelei? Ma voi sinucide. Oricum ar fi fost.. Dupa un ragaz. în casa.. Ce-as fi cîstigat daca ma dezvinova team invocînd nu numai dovezile pe care le cunostea Alexa. poloneza! Volubila. atît i -ar trebui ca sa-l dea gata. se uita lung la mine.

. ? Am înteles. Ca pacitatea?.. Am luat receptorul si i-am spus: ? Asculta. lipindu-ne unul de altul. aproape în panica. Într-un timp atît de scurt? ? Orice o posibil cînd stii sa vrei. Bineînteles. Îti sta la dispozitie oricît ai nevoie... nu pricepi? De ce sa pierdem timpul cu asta?. Si de ce n-ai plecat cu masina? ? E în reparatie. urs reu? Vali (Vali era numele ei de alint) iubesti mult la tine si tu necajesti la ea. ? Cheama pe Goiceanu. doua. întelegi? Fa un proiect.. Secretarul meu se uita la mine alarmat. este forte frumos. Nici un minut mai tîrziu. ? Am înteles. mîine dupa-amiaza. Pîna mîine dupa-amiaza trebuie sa fie gata. Ne-am asezat în fund. M-am luat dupa el si st recurîndu-ma anevoie prin viermuiala pietonilor l-am ajuns din urma. Nu-mi trebuie deviz. Ea m-a sarutat în întuneric.. ca un singur trup. facîndu-i semne disperate si strigîndu-l într-un loc atît de nep otrivit. da. Dupa cum vezi urgenta extrema. Am lasat-o. pe ultimul rînd.. Rîdeam cu rîsul altuia si o sarutam inert.. Nu ma priveste. Sala cinematografului. pricepi? ? Dar... nu-i nevoie sa-l aprob.. Vreau sa vorbesc cu el. credeti ca e posibil... Multumesc. Cîteva perechi rasfirate îci si colo. ? Uite cheile de la casa. Unde gasim un telefon public? Era unul chiar la spatele nostru.. Ma pun imediat în legatura cu un arh itect. n-avea decît sa faca ce voia cu un obiect ca mine. la îndemîna oricui. incapabil sa ma împotrivesc celui mai firav îndemn. . Sau sa întrebi daca nu poti întelege. dar nelipsit de grandoare... apoi mustrari: ? De ce nu dat pe la mine. pe frontispiciu gr avezi numele meu.. Da.. ma bizui pe gustul dumitale.) Fumam si priveam zbuciumul strazii prin geamurile usilor de la intrare. În pauza. dar bani? Ah. ? De ce în cont? Plateste imediat! Tot! Imediat! ? Bine. în incinta unui magazin.. ? Va rog iertati-ma. te rog sa-mi faci pe socoteala mea un cavou la Belu. domnule secretar general. Am intrat.. Mergi cu Vali.. ? Asa.. Ne-am înteles? Foarte bine. Nu mi-ati pomenit nimic despre asa ceva... lînga p erete.. Ajunge.. Era cît p-aci sa uit. La început o scurta explozie de veselie. Dar nu admit un minut de întîrziere. Ceva simplu. ? Ia Buik-ul meu. oricei cu putinta cînd clientul nu se uita la pret.. ? Ce cauti pe aici? ? Ma duceam sa comand o coroana. în ajunul escapadei noastre la Constanta. Nu-mi ardea nici de ea .. dragul meu. E cu putinta. Ba nu. arhitectul ministerului.. În mai putin de doua saptamîni cred ca va fi gata. clasic.. N-au decît sa lucreze zi si noapte cincizeci sa u o suta de lucratori. trista.. Angajeaza o mie de lucratori. nici de film.. du-te si fa treaba.. absolut de nimic. (Uitasem sa mai fumez de doua ceasuri.. Ia de acolo cîti bani îti trebuie. ? La tine nu place sarute la Vali? se mira femeia nedumerita ca initiativa tuturo r îmbratisarilor o lua numai ea. La un m oment dat mi se paru ca secretarul meu trecuse pe acolp. cum fagaduit la Oper... le trec în contul dumneavoastra. la orele patru.. Ti-am spus sa nu te uiti la bani. stai. ce lapsus: nu-i dadusem nici o lescaie. cîti p oftesti.. Platesc oricît. Secretarul facu numarul si ceru directia arhitecturii. secretarul meu izbucni într-un elan de admiratie: . Doua morminte. În pustietatea mea sufle teasca eram disponibil. Ramase uluit z arindu-ma cu capul gol. Secretarul meu îti pune îndata la dispozitie banii de care a i nevoie. domnule secretar general. Ce-ai facut cu cav oul? Cînd e gata? ? Trebuie cavou? Nu stiam. ? Astepti sa ti se dea mura-n gura? N-aveai decît sa întelegi. Goiceanu era acolo. ? Comanda cinci.i. Din fericire. da. ? Vino cu mine. aproape g oala... ? Esti nebun? Ce tot palavragesti aici? În doua saptamîni? Pîna mîine dupa-amiaza trebuie sa fie gata. sa traiti. Vreau vedem filmul împreun a.... am iesit în hol sa fumez o tigara. Cînd am depus receptorul în furca.

. nu din cauza lapsusului. Poate sa astepte mult si bine. Nu ma nedumerea contrazicerea în care ma puneam. ci din cauza palari ei (desi as fi putut foarte bine sa ma întorc s-o iau sau mai degraba sa cumpar un a noua). Sînt cam obosit. Repede am oprit o masina. Lasam si doua. ? Dar nu aveti ours. Într-adevar. Pe cînd strabatea m în graba lungile coridoare. ? Nu-mi plac. ? Stiti. ? Foarte amabil din partea dumitale. intrasem deja în magazin. ? Cum n-am? Nu-i astazi sîmbata? ? Va înselati. iar acum cînd nimeni nu m-ar fi împiedicat sa tin cu rsul. e mai eficace lovitura si nu da gres. încurcat: ? Va rog sa ma iertati: pentru ce e nevoie de doua morminte? ? Am spus doua morminte? ? Da. ? Nu-i nimic. Perfect logic omul de dupa tejghea.. el trebuie sa adaposteasca o întreaga familie sau macar o per eche. N-aveti altele mai bune? ? Pentru ce va trebuie? ? Vreau sa-mi zbor creierii.. si mari si mici. Ce-are a face? Mda... îl contramandam din senin. pe onoarea mea!. Dupa cîteva minute coboram la facultate. cîtiva studenti ma salutara. Ce mi-o fi venit sa intru la cinema? Am chemat asistentul: ? Fii bun. te rog. Ce-o fi crezut Vali de plecarea mea ciudata? Probabil ca m a asteapta înca.. i-am spus rîzînd cu pofta. Am intrat în cancelarie foarte abatut. de cinema si de palaria pe car e o lasasem pe scaun. îmi atrase pri . un plic alb. se va vedea! Deocamdata am facut rost de arma. v-am auzit cu urechile mele. Bineînteles rîdea si el. Pe birou.? Sînteti formidabil. sau sa se arunce sub rotile unui Ford desuet în loc sa prefere un somptuos Roll's sau macar Cadillac. si îmi arata. Tot treaba aia o face. De ce comandasem cavoul cu doua morminte? Mare mirar e! Dar ce importanta avea faptul? În tot cazul. fara nici un motiv. Uitasem cu desavîrsire sa ma întorc. Înainte de a pleca ramase cîteva clipe locului. O adevarata bijute rie în miniatura. m-am uitat cu un gest reflex la ceas. e vineri. cu butoi. si anunta studentii ca azi nu tin curs. ? Esti sigur? ? Foarte sigur. Negustorul mi-a facut pe loc un scurt instructaj atragîndu-mi aten tia sa nu-l lipesc de tîmpla în momentul sinuciderii. ai dreptate. la ora asta am curs cu anul III.. Înainte de a ma hotarî. ? Da. avea dreptate baiatul. E dea dreptul barbar sa-si ridice cineva viata tragînd de limba un revolver oribil. devenisem subit prieteni. Am luat-o agale. Iesind din magazin. cu un gest. calendarul din perete. ci sa pastrez o distanta oarec are. spuse mirat asistentul. pe urmele unei fetiscane care-mi zîmbi angajant ca s-o uit dupa trei minute si sa ma opresc pe strada Baratiei în fata unei vitrine ou pusti de vînatoare si arme de tot soiul. era vin eri. Duca-se la naiba. Asa ca am ales un Browning mic. în sens contrar. dar simplist. fara un pic de fantezie. Patronul îmi arata cîteva revolvere. Negustorul zîmbi superior (crede domnul ca ma prosteste?!) si adauga cu cinism: ? Pentru asa ceva oricare e foarte potrivit. nu se construieste un cavou pentru o singura persoana. altele minuscule ca niste jucario are. cu praselele încrustate în sidef. Cînd sa le raspund ? surpriz a ? eram cu capul gol.. ? Ce-ar fi sa cumpar un revolver? Am sa i-l arat Alexei: Nu credeai ca ma sinuci d? Ei bine.. cu butoi.. scapasem din vedere. care contrasta violent cu verdele postavului. demodate. i-am raspuns cu tonul cel mai natural de pe lume. ? Nu vorbi prostii. ? Tiii. Arata 4 fix. Hai. unele vechi. Alergasem într-un suflet la facultat e (luînd o masina ca sa nu întîrzii). l-am admonestat cu o asprime prea excesiva. Mi-am amintit de poloneza. sterge-o acu m si vezi-ti de treburi.

p e care nu ti-o da decît spovedania sincera. cum n-am iubit pe nimeni. Se temuse s-o dea la posta. da ? vinovata.. De aici a pornit eroarea. nu pot începe mai înainte de a-ti spune înca o data ca te-am iubit. ? La ce ora? ? Pe la opt. Tu ai ramas singura mea iubire si. si as spune ca eram chiar geloasa pe propria mea persoana. ca balanta atîr na cînd într-o parte. Dar nu vinovata fiindca te-am înselat. Dar ce experient a aveam. reprodusa întocmai: II Poate ai aflat pîna acum ca nu mai sînt. tot n-as f i iubit a doua oara. E cu neputinta. apucat de toate frigurile. Îmi recunosc deschis greseala care a facut sa ni se desparta drumuri le pentru totdeauna. De aceea am ales calea scrisului. nu plecase în împaratia lui Pluton si a Proserpinei înainte de a-mi lasa un cuvînt d e adio. Asad ar. La ce bun? În fata vesniciei. încît oricui i-ar parea o nascocire. Asternuse pe hîrtie tot ce avea pe suflet. încît socot ca nu m-am achitat fata de fe ricire cu pretul tuturor suferintelor pe care le-am îndurat dupa aceea. cînd într-alta dupa imponderabile de care arar ne dam seama. Trebuie sa-ti marturisesc din capul locului ca ma simt vinovata fata de tine. Cînd am citit Manon Lescaut. daca as fi trait pîna la adînci bâtrînete. m-a ales tocmai pe mine ca sa confirm realitatea unei povesti. Parca m-a sagetat un curent electric. neconvinsa. fara sa te întrerupa nimeni. Dar s-o iau de la început. îmi spuneam. ci numai pentru ca am nutrit nebunescul gînd de a te însela. Adica gresesc: cum sa fac o comparatie cînd nu te-am iubit decît pe tine ? Mereu ma osteneam sa-ti plac. Mihaela fusese. om ridicat din umeri zîmbind sceptic. Este asa de neverosimila si de putin omeneasca povestea aces tei iubiri unice.. de unde sa stiu ca iubirea dintre doua fiinte nu e egala. ceva mai bun decît mine nu puteam sa-ti da u. ? A venit azi-dimineata o domnisoara si a adus-o. ? Scrisoarea Mihaelei! Asta trebuie sa fie scrisoarea Mihaelei! Plicul nu purta nici o stampila postala. Cine ar fi putut sa înteleaga ceva în nerabdarea mea care sarea dincolo de timp si în tremurul care învalmasea frazele amestecîndu-le alandala? Am reluat lectura dupa o p auza tot fara rezultat. Ai sa zîmbesti cînd ti-oi marturisi ca de cînd am fost a ta ma simteam mai buna pîna si cu mine însami. asa cum ai crezut mere u. deznadajduita. Înainte de a pleca în necunoscut voiam sa-ti vo rbesc.. omul le apada masca minciunii si ipocriziei si simte nevoia unei purificari desavîrsite. Sa nu-ti închipui ca încerc sa ma dezvinovatesc. sa nu se piarda sau sa nu cada în mîini straine. E ceea ce se întîmpla cu mi ne. vrea sa-i sacrifici tot fara a-i cer e nimic în schimb. Oricum. de un egoism salbatic. Mihaela scria mare. Pentru asta facuse drumul în oras! Sa-mi aduca scrisoarea. Eu am rîvnit totul de la tine pentru ca îti dadusem totul. Iat-o mai jos. cu cît voiam mai m ult. de la acest schimb în aparenta just. Nu. parca as fi vrut sa le mistui cuprinsul dintr-o singur a ochire. acum ? în pragul unei lumi necunoscute. În ce fel ajunsese la mine? ? De unde e asta? am întrebat cameristul. .virile. într-o graba febrila de parca s-ar fi temut sa n-o surprinda moartea înainte de a ispravi. foa rte greu. N-a fost chip sa citesc scrisoarea decît dupa ce am dormit o ora cu ajutorul unui somnifer. unele cuvinte erau cu neputin ta de descifrat. opt si jumatate. numai o singura data în viata? Destinul a vrut sa-mi dea o lectie aspra. multumindu-te doar cu ceea ce-ti ofera. cînd poti spune tot ce te doare. nervos. Am desfacut plicul tremurînd. Nu ma plîng! O vreme am fost atît de fericita. sa-mi deschid pentru ultima data inima înaintea ta. sa iube sti asa de total. Iubirea e nesatioasa. s-o depasesc chiar. În cazu . mult mai lesnicioasa. Citeam cu rasuflarea taiat a paginile una dupa alta. Mi-a spus sa v-o dau în mîna ca e ceva important. Asadar. dar mi-a fost greu. sa fiu aceea pe care o cautai si. cu atît mi se parea ca eram mai putin.

Putin cam naiv el a crezut. Daca am suportat parasirea cu toate chinurile provocate de ea. Colegele mele sa moara de rîs! gata. N-am primit tot din cauza mîn-driei mele tiranice. i-am spus ca sînt logodita cu un român si ca plecam în G recia. sa-ti povestesc cum l-am cunoscut. Nu. nici logodita. satul de iubire. dar nu-si lua ochii de pe mine. ce veselie! Credea tot ce-i palavrageam. cît am fost de mutilata. Si pentru ca am adus vorba de el.. mai subjugat de mine. Nu l-am cunoscut atunci pentru prima dat a asa cum îti spusesem. De ce sa-ti ascund: ma iubea tînarul si nu era o partida de dispretuit. femeile. Numai cu mine a fost altfel. sînt sigura.. adica un simplu si inocent joc. Mi-a cerut adresa de la Athena. La Constanta. dragul meu! As fi putut contracta o casatorie chi ar în situatia aceea daca voiam. macar partial. crunt strivita cu c alcîiul. într-o împre jurare destul de hazlie. mi-a încoltit un gînd feroce de razbunare. ne dam integral mistuindu-ne în asa fel încît nu ne ra mîne decît umbra celor ce am fost. Dar. pentru a evita explicatiile. m-ar fi salvat în acea împrejurare grea. m-a împins sa ma razbun. cînd ai reaparut. Nu te mira. Ti-am spus ca am întîlnit din întîmplare pe tînarul acela u care m-ai vazut vorbind în holul hotelului Palace. De ce te-am judecat luîndu-ma pe mine drept unitate de masura? B arbatul. de nevasta. Ma întorceam de la Predeal. La fel s-a întîmplat si cu mine. Nu mi-as fi iertat niciodata sa intru în acea casatorie cu o lipsa de prestigiu pe care viitorul sot putea s-o exploateze mai tîrziu în favoarea sa. E sig ur ca. Ei bine. Abia cînd ne-am întîlnit a treia oara a aflat adevarul. O colega mucalita ne-a propus sa ne batem putin jo c de el dîndu-ne drept studente grecoaice venite sa viziteze tara. Statea pe culoar la fereastra si fuma. chinuit de remuscari. ca s-o iei.) Ah. te-ai întors pocait? Chestiunea n-are importanta. ca nu eram nici grecoai ca. Ai sa ma întrebi: de ce voiam sa ma razbun? Fiindca ma parasisei tocmai atunci cînd credeam mai mult în dragostea ta? Dar ai revenit mai copt. Ah. o cunosti) unde facusem o excursie de cîteva zile prin munti pentr u a ne recrea dupa obositoarele eforturi ale examenului de bacalaureat. lanturile cu care ma încatusai erau mai putern ice decît ale mele. l-ai prins în lat . ca o încunu nare a deznadejdii. s-a urcat un tinerel în acelasi vagon. toate ne lasam duse de-o sensibilitate care nu cunoaste masura. cînd m-a revazut. Ma hotarîsem înca de atunci sa-mi ridic viata si nu era decît o chestiune de zile ca sa ajung la fap ta. echilibrul . mi-a sarutat de cîteva ori mîna. s i dovada cea mai buna e ca-mi dadusei numele. cînd iubim. Dorule! (Lasa-ma sa-ti spun as a. datorita se vede eului sau asa-zis "superior". Pe oricare femeie. înlauntrul acestor doua date.. ce rîsete au fost. Si înca ceva: trebuie sa stii ca nici o razbunare nu e mai cumplita ca aceea care izvoraste din dragoste. la Sinaia. Chiar . Niciodata n-o sa-ti dai seama cît am suferit de pe urma gestului tau necugetat. De atunci ma astepta ore întregi într-o bodega din fata casei. iar legatura s-ar fi dezvoltat cît se poate de normal. ci cu doi ani înainte. P referam sa ramîn nemaritata toata viata decît sa. ai provocat ruptura sau cînd. Iata de ce prabusirea noastra în lipsa coloanei ver tebrale e asa de catastrofala. s-a ivit sarcina. (urma ceva indescrifrabil).l nostru balanta atîrna în favoarea ta. cînd ne-am despartit. Pe cînd noi. mai ales. sa-ti însir în ordine succes iunea evenimentelor care au concurat la rostogolul meu în neant. De cîte ori nu mi-a propus sa n e casatorim! M-ar fi luat. Nu-mi dau seama da ca acest rostogol a început atunci cînd tu. aproape imposibil. în conditii identice. de aceea îsi pastreaza. ce uragan mi-a pustiit sufletul. ai citit bine: razbunare. dupa aceea.! În Gara de Nord. Aurora. Si tocmai atunci. Asta a fost absolut tot. Te iubeam prea mult! Si nu stiu daca o femeie îndragostita rati oneaza vreodata cu creierul. Nu puteam accepta umilinta unei parasiri atît de jignitoare. i s-ar fi închis rana. e mult de cînd nu mi-a fost îngaduit sa te chem astfel. pastrînd rezerve pentru sine. chiar mi-a fagad uit ca vine acolo sa ma vada. se da dragostei cu prude nta.. Nu-ti spun ce conversatie s-a încins în limba lui Moliere pe care o vor bea destul de stîngaci. Dorule. pînd ind sa ies în oras ca sa ma vada si sa-mi vorbeasca. Eram sin gure în compartiment cînd. e foarte fir esc sa judeci asa. chiar daca i-as fi marturisit ca sînt însarcin ata. Era tare tr ist. Crezi ca as fi primit vreodata sa fiu sotia ta daca n-ar fi fost sarcina? În ruptul capului. cu alte trei colege (pe una d in ele. daca o paraseai vremelni c. E greu. rusinii acesteia cu grele repercursiuni sociale n-as fi putut sa-i supravietuiesc. Rana pe care mi-o deschisesei în piept nu se vindeca fara balsamul acelei blestemate razbunari. mîndria mea.

Ceea ce a urmat. Si acum îmi facea o curte discreta. Îti marturisesc însa acum cînd sînt sigura ca ma crezi: Ei bine. era imposibil.. nu numai pentru ca putea sa ne vada cineva. Pentru bunul motiv ca eram silita sa ma marit cu un barbat care nu se mai bucura de stima în ochii me i. Poate tot n-as fi primit pîna la urma daca ghinionul nu facea sa t reaca o masina. În fata faptului împlinit. Si aici. sa divortezi pentru a te marita cu cineva pe care nu-l iubesti. Am cazut din ce în ce mai jos si aceasta cadere încea ." Fagaduisem si asteptam ziua cea mare ca sa te umilesc. Vazînd încurajarile mele. ceea ce pen tru tine era totuna. de scandal. la fel îmi calcam mîndria. Daca îmi traia copilul viat a mea ar fi curs pe alta albie. trasnetul: "Cu viitorul me u sot! Tînarul de la Constanta! Nenisor!" Cît doream. c um îl urai si te temeai de el. sa ma despart de tine pentru a ma casatori cu el. important este numai gîndul ca te stapîneste. numai de dragul unei razbunari. El o opri si astepta sa ma urc. gelozia ta. Dar motiv ul nu intereseaza. o stii. voi fi a dumitale. uluita.. si planul se n arui ca un castel durat din carti de joc. El n-a îndraznit sa ma sarute maca r si nici mîndria mea nu i-ar fi îngaduit-o. devenea stîngaci ca un adolescent. au fost din cele mai corecte. îngrijorata. dar chiar pîna în ziua nuntii. A trebuit sa lepad copilul ca sa piara. Planuiam asadar. Nu s-a întîmplat asa. deznadejdea. vru altfel. înca un bob zabava. Îi strîngeam mîna înceti sor: "Ei bine. Nu-mi pasa de piciorul fracturat. care m-a pascut din leagan. nimic n-a mai putut sa ma împiedice de a-l pune în aplicare. cea a fost între mine si el. nu ma d ureau ranile! Ma înspaimîntam de tine. El mi-ar fi polarizat gîndurile si simtirea asupra -i si m-as fi destinat iubirii si cresterii lui. Din cauza sosele i stropite cu apa masina derapa si se izbi de un pom. Erai prea mîndru. nu numai pîna în ziua accidentului. de asta data nu datorita hazardului. Nu stiu ce s-a mai întîmplat. Nici nu m-as fi ostenit sa ma apar. Nu m-ai întrebat ce s-a întîmplat. la cina. oricum. ca sa rabufnesca mai tîrziu cu o putere mult sporita. cu ochii mintii. vrînd sa ocoleasca o trasura. ci din vointa mea. n-am mai avut încotro. a patra oara. Era omul cel mai indicat. Parca vedeam aievea. eu am fost cea dispretuita si a trebu it sa parasesc casa. Tot ceea ce mi-as reprosa nu-i decît fapt ul ca i-am acceptat curtea. I-am telefonat. Îmi dadeam seama ca atunc i nu m-ai fi crezut. Nu stiu d aca femeile care însala au avut vreodata un motiv mai puternic decît mine. cît îmi trebuia revolta. Dar soarta vitrega. te-ai retransat în spatele unei taceri îndaratnice si mistuitoare. Ori de cîte ori îl întîlneam. "Unde? Cu cine?" .pe tine luîndu-te în conditiile acestea.. voiam sa-l folosesc ca unealta a razbunarii mele.. ti-o fagaduiesc. Ai tacut tot timpul. Întrebare: "Ce înseamna asta? Tu nu manînci?" Raspun s: "Eu iau masa în oras". El starui si puse atîta caldura încît împotrivirea mea înc sa se clatine. Cred ca si vitrega soarta a uneltit ca sa se întîmple asa. M-am trezit în spital. ridicol. Toate astea laolalta. Poat e aveai dreptate. o distinctie sufleteasca. Cînd la mine s-a pîrgui t acest gînd. sa punem capat acestei situatii neclare. facu un viraj brusc. scena care avea sa se desfasoare: într-o seara. de Alexa. Auzi. pentru ca stiam cît sînge rau îti facea. orice piedica din drumul razbunarii. ai fi gasit numai un tacîm la masa. nebunesc. Dar se putea altfel? Cum as fi ajuns sa-mi pun planu l în aplicare? Dupa aceea a început prabusirea. Mi-a placut purtarea si constanta sentimentului sau care presupunea.. probabil.. Ma îndema sa divorte z. Soferul a luat-o razna cu 80 km pe ora si în dreptul Arcu lui de Triumf. La ce bun sa ma întrebi cînd dinainte credeai ca stii raspunsul? Cîn d te asteptai ca voi tagadui sau voi confirma legatura mea adultera. Am refuzat sc urt. Nu stia ca "grecoaica" se maritase între timp ? a aflat-o ceva mai tîrziu. Atunci l-am revazut pe el. el îsi lua din nou îndrazneala si-mi vorbi. Cum îmi imaginasem despartirea noastra si cum avea sa se petreaca în realitate! De u nde socoteam ca te voi coplesi de dispret. Recunosc: era un plan absurd. În ziua aceea mi-a propus o plimbare cu masina pîna la padurea Baneasa. Ce ratiune aveau aceste întîlniri discrete? Ei bine. ziua razbunarii mele smin tite. ci pentru ca numi îngaduiam eu însami asa ceva. De aceea setea mea de razbunare crescu mai aprig datorita acestei acceptari. Principalul se îndeplinise. sa devin sotia lui. afla ca relatiile mele cu el.

Da. Dor. Doamne. Te-am socotit flusturatic. teiul îi vorbea de mine si peste tot plutea amintirea celor ce au fost) Citeam articolele tale din ziare. el t ot ma iubeste. Într-adevar. un om fara traire interioara. a provocato. barbatii fac uneori gesturi admirabile. slabise mult si. de ce as minti? Îmi parea rau. Ce s-a întîmplat cu mine. des-cosînd pe Alexa daca noi. Degeaba! În cele din urma a înteles ca tot pe tine te iubeam. dupa despartire. mi-am dat seama ce pierdusem. Cîteodata aceasta revarsare de generozitate ma revolta. N-aveau sa se mai întoarca nic plecarea si mai surprinzatoare la . chiar alt trup. asemeni milioanelor de vietuitoare ale pamîntului menite sa înlesneasca circulatia materiei în natura ca. dar ajunse sem sa-l consider cauza nenorocirii mele. în loc sa înlature catastrofa. Într-un fel. n-ai sa întelegi niciodata ceea ce am trait. ma coplesea de atentii care ar fi magulit pe orice alta femeie. Despartirea mi-a deschis mintea asupra unui simtamînt de care nu mi-am dat niciodata seama ca exista cîta vreme ai fostul sotul meu: ca te iubea m. activitatea. tot ceea ce ar face n-ar avea sens. ce nevrednica eram de iubirea ta! Ma simteam asa de mica fata de tine. nu-l iubisem niciodata. as p utea afirma ca limpezirea de care vorbesc. am tacut si asta a fost o confirmare pentru amîndoi.ta a mers pas cu pas cu limpezirea procesului meu de constiinta. Ce era sa faca? M i-a mai spus: daca vrei sa-ti refaci caminul. Biet ul! În realitate n-avea nici o vina. cît pret aveai tu. E parca un facut sa nu ne dam seama de valoarea unei fiinte sau a unui lucru de cît dupa ce-l pierdem. n-am dreptul sa ma împotrivesc. Cît erai de deosebit fata de ceilalti oameni cînd mi-ai daruit casa care trebuia sa fie a amîndurora. Pîna si micile tale defecte deveneau acum calitati deosebite si te iubeam si pentru ele. A lexa mi-a destainuit cum ti-ai riscat situatia pentru a-ti respecta cuvîntul pe ca re mi-l dadusei. Te-am iubit si te iubesc cu atît mai deznadajduit. cazu în patima jocului. Eram silita sa stau alaturi de un barbat pe care nu numai ca nu-l iubeam. Revedeam plecarea surprinzatoare la Constanta. eram prezent în fiec are bucata de gradina. rau si josnic. nu stiu ce sa mai cred. Abia dupa transcrierea divortului. ce pînza mi s-a pus dinaintea ochilor încît n-am reusit sa te va asa cum erai în realitate? Cum de au trecut neobservate marile tale valente sufle testi? Am închis într-adins pleoapele ca sa nu vad decît ceea ce voiam eu? Sau tu îmi ar atai mai putin decît trebuia? Nu stiu. ceea ce er a egal cu zero. în casa dragostei noastre? O parte ddn fiinta mea salasluia în fiecare coltisor. într-o seara. M-a miscat. cînd l-ai scapat pe el de rigorile legii cu pretul atîtor jertfe. mi-a spus-o. cu cît stiu ca de-acum n-ai sa mai fii niciodata al meu. ca zilele smulse din calendar. în întregime altul. Nu ridica din umeri. Daca nu m-ar iubi. Cînd n-aveam fapte c în ore lungi de reverie sarbatorile iubirii iodata. Cine ar fi facut un gest atît de marinimos pentru fosta lui sotie? Apoi. nu-i sînt înca straina. d ar. nu te mint. sa simti ceva pentru ei. mai tîrziu. Odata. Nu. era îndatoritor cu mine. pentru ca m-ai parasit absolut fara nic i un motiv. era bolnav. Si mai ales în clipele acestea. coboram în trecut ca sa retraies noastre. trebuia mai întîi sa-i iubesti. alta înfatisare. Îmi spuneam: de ce face el toate astea? De ce nu ma igno reaza ca pe o straina de care nu-l mai leaga nimic? Nu. sami apari altul. mica si neîns emnata ca o gînganie. cu alt suflet. lînga tine. este adevarat ca în cei doi ani cît a durat aceasta noua casnicie n-a fost zi în c are gîndurile mele sa nu fie în preajma ta. nu te-am mintit niciodata. Bineînteles. iar constiinta acestei micimi îmi strecura în suflet o suferinta dizolvanta. (Cum era sa ma simta departe cînd Mihaela traia între lucrurile mele. Eu nu reuseam sa-i pretuiesc delicatetea sufleteasca decît rece. îti urmaream mai stie ceva despre tine. Îi apreciam rece eforturile si ma sileam sa-l crut de suferinte. cautînd o eva dare. pentru a-i aprecia. Facea tot ce-i statea în putinta sa fiu multumita . rational. prin faptul ca aparuse în viata mea. Mai precis: ma durea. Gase am însa repede o consolare. de parca te nascusei a doua oara.

desprinsa de realitate. Nu st iu ce voiam sa fac: sa te felicit. Credeam ca m-ai zarit si de aceea te-ai încur cat. sa-mi potoles c gura arsa. Dar nu erai acasa. si te-am ascultat de acolo. îmi ajungea doar sa ma uit în ochii tai. am înghetat de spaima. niciodata. mica de tot. Dorule. nu mai avea un cuvînt d s. Ma minunam cum de poti vorbi asa de limpede si fluent în fata unui auditor atît de numeros. despotica mea mîndrie. cînd mi se paruse ca si cu Mihaela s-a petrecut acelasi lucru. ca sa ma gasesti fara suflare cînd te vei întoarc e din oras. A doua zi. ca sa nu ma vezi. precum si pe ce le dupa mine care se vor desfata în intimitatea ta. pasii mei apucau poate pe alt drum. sa pier ca un fulg de papadie. sa te sim t aproape si sa-ti sorb aerul. Îmi trebuiai în clipele acelea asa de covîrsitor. Iar seara ma a lam în fata unei hotarîri nestramutate. mi-era indiferent tot ce ai fi crezut despre mine. ce mult uram pe femeile dinaintea mea (mai ales pe polo neza aceea zanatica) pentru ceea ce-mi furasera din trecutul tau. dar Kala-Miche (disparitia si aparitia ta). cîte lacrimi am varsat în ziua aceea. surîdeam trecutului.. dar espadon -grille. înca de la începutul legaturii noastre erai sigur ca te iubesc. Ce slaba m-am aratat! Mi s-a taiat dintr-o data curajul si m-am pom enit ca-ti aranjez cravata. Atît! Daca te gaseam as fi iesit din groaznicul tunel în care orbecaiam. voiai. Stateai asa de aproape. si Journal d'Orient? Dar cîte altele toate! Cînd am aflat ca te-au numit profesor. crezîndu-ma les inata. m-am furisat printre auditori. La început mi-a fost teama sa nu-ti pierzi sirul si odata. pe und e treceam atît de fericita altadata.. cu ultimele clipe al e unor osînditi la moarte. n-am mai avut curajul sa revin. frenetica noastra bucurie de viata cu rîsul ei nepotolit. sa ma fac mica.. dar pasarelele din bazar. E adevara .) O. ca si asta ai facut-o pentru mine.. în gluma. Nu-mi pasa orice s-ar fi întîmplat. Si cum te-am jignit în seara aceea. care trecea pe trotuar i-a venit în ajutor. ca sa ma aleg macar cu atîta. Amîndoi m-au urcat într-o masina si asa m-am pomenit acasa. Ceva mai tîrziu. N-aveai decît sa ma respingi. mi-o spunea toata fiint a. ci numai cu vointa de a muri. Nici acum nu-mi dau seama de ce am plîns atîta. De bucurie ca ai ajuns atît de sus sau de durere ca n u mai erai al meu? Poate si de una si de alta. vizita micutei cinteze care ne-a facut atîta bucurie ? si. Cînd vorbeai mi se parea ca nu mai esti tu . De cînd sînt n-am plîns atîta. m-a invadat o de scurajare vecina cu moartea. cînd dupa conferinta lui Tîrnoveanu îti spusesem. (Aveam. ca si tu ai fi ajuns profesor ca el.Constantinopol. Poate ca reuseam pîna la urma daca nu ma descoperea o batrîna. m-a ridicat de jos. parca n-as vrea sa fie. Am înteles. a trecut si asta. cînd ai facut o pauza lunga. seamana leit cu Garry Cooper. Tot era ceva. încît mîndria. Un barbat. ce frumos si mîndru mi-ai aparut! Mi-am dat se ama ca niciodata n-o sa mai cobori pîna la mine. Una spunea: "Ce dascal s impatic.. Doamne. ajunsesei. la universitate. pe scara mansardei. cînd s-a întîmplat napasta cu banii aceia luati de el si am venit la mi nister sa-l scap de rigorile legii. asadar. cu o voluptate smintita ca sa sfîrsesc acolo. Fara' sa vreau am surprins o frîntura din conve rsatie: doua studente din fata mea vorbeau despre tine. dar ca nu. Parca numai astea erau? Dar calatoria pe mare. s au numai sa te vad si sa ma întorc împacata cu mine.. Iata . încît ti-am respir at aerul!. S-a aplecat asupra mea. m-a podidit un plîns sfîsietor. Cum le-as fi strigat ca eu sînt sotia ta sau ca macar am fost si numai pe mine ma iubesti. Ca s i cînd parea de neînchipuit si ireparabil sa lipsesti în ceasul acela. Am sunat zadarnic o jumatate de ora. Nu stiam cum sa ma strîng. ramînea muta. asa cum facusesi si tu cu mine odinioara. Stiai cît de mult doream sa ajungi profesor universitar. Picioarele mi s-au muiat din genunchi si m-am spriji nit de gardul curtii sa nu cad. Mi-a trecut o sabie rece prin inima. Mi-ai dovedit ca erai capabil sa ajungi. O fi casatorit?" Cealalta a raspuns: "Nu s tiu.. M-am culcat jos pe caldarîmul rece. Tare-mi place ca barbat". domeniu altadata al meu. Ah. Aveam credinta nestramutata ca poti sa-ti ridici viata si fara ajuto rul unei arme. M-am îmbracat în pripa si am fugit la tine.! Cu toate astea cînd ai tinut lectia de desc hidere. pîna în fundul salii. În fine. ca nadejdea într-o întoarcere e o neb unie curata. M-a cuprins atunci o sete nebuna de a muri. dreptate. sa-ti cad la picioare rugîndu-te sa ma ierti.. Am vrut atunci sa te îmbratisez cu de-a sila. si nici în zilele urmatoare.

daca. Poate exageram. vesnic nu mai noi doi. tu singur si eu. nas ul. înduram chinuri cu carul. Sau sa omori pe cineva. îmi întorceai zece sarutari la loc si nu eram lacoma dupa ele pentru ca mi le dadeai din belsug. . Am oprit-o. mi-a venit o ameteala mare". îmi ravasea fiinta. fara nivel. Ai fi stiut ce înseamna o saru tare. de libertate. Pe masa ei de lucru. ca în poezia bardului de la Mircesti. Dar nu ma dezbaram de ele. Chiar m-as fi bucurat daca ma recunostea cineva. Aveam nevoie de aer. M i-a dat modelul (ce-mi mai trebuia?) si am plecat. te-am iubit si atunci mult. ce s-a întîmplat?" "Nu st iu. O invitati e-la nunta. La ce bun? Toti doctorii de pe lume nu sînt în stare sa ma vindece. clatinîndu-ma ca un om beat. în aceeasi clipa. Cînd nu te poti înfrîna înseamna ca ai pierdut cîrma si plutesti la întîmplare. Semana asa de mult cu tine . Chiar mai putin decît atît. mi-a dat ceva de baut. . buimaca. Ce spun ? nevoie? Voi am sa te îmbolnavesti grav de tot ca sa te' îngrijesc zi si noapte. de zgomot. de orice. mi se parea ciudat ca nu se scufunda pamîntul cu mine. avea un timbru aspru. acoperind zeci de coaie. întelegi? Întrebuin tez acest cuvînt fiindca nu gasesc altul mai potrivit. încît în primul moment am crezut ca esti chiar tu. un c arton alb. ca sa consum energia care ma apasa. Dar iubirea la care raspunzi nu e decît jumatate iu bire. Stiam ca n-o gasesc acasa.t. ochii. prinsesem de veste ca ma urm area cineva din spate. iar eu sa stau cu tine în celula ani de-a rîndul. si el.. setea mea de tine. sa nu ma dezlipe sc de capatîiui tau. sa se duca vestea ca sînt o desfrîna ta! Din pacate nu erau decît figuri necunoscute. am tresarit de spaima. Si as fi stiut. m-a luat în brate. dar continuam sa merg. Mergeam pe strada descompusa. pentru ca îmi e ra groaza sa ramîn numai cu mine. El a început. Nu ti-as fi povestit aceasta întîmplare. chiar aerul tau. Nu stiu daca acesta era cazul meu ori daca f aptul ca semana cu tine parea sa fie o justificare a gestului. ca cea din urma prostituata. sa t e închida. si eu. s-ar fi schimbat ceva din destinul m eu? Am intrat amîndoi într-un local. bineînteles. Ce proces s-a petrecut fulgerator în consti inta mea. Sufeream de rau de tine. "Ce ai. Cit as fi dorit sa ai o nevoie ca sa te pot ajuta cu ceva. totusi am plecat.. Umblam pe strazi nauca. Da. E ceva care aduce cu o sfîsie toare nostalgie. ca sa ma arunc orbeste în aventura aceea vulgara? Femeile învinse de viata au uneori o sete nebuna de a cadea tot mai jos. Putin îmi pasa unde ma duc. daca nu-mi da deai lovitura de gratie. izolati de-lume. Acest rau de dragoste ma macina înc etul cu încetul. Pentru dramul de vol uptate ce-mi aduceau. sa te fac bine cu dragostea mea. desi nu facusem nici o su ta de pasi si singura. fiindca eram plina de tine. Glasul lui nu semana cu al tau. parca mi-a plesnit fiinta în milio ane de bucati.. în voia valurilor. Am simtit cum m-a spintecat o durere groaznica. Ce-i asta? L-am luat în mîna. Admitînd ca as fi ascuns-o. strigîndu-ti dorul meu mistuitor. de muzica.. Avea trasaturile tale. Acum. pe bordura trotuarului. Toata lumea ma parasise: si tu. Eram frînta de oboseala. Ma bateau si alte gînduri la fel de absurde si chiar stupide. Camera a început sa fuga de sub picioarele mele si m-am prabusit pe jos. Nu mai eram stapîna pe mine si as fi îndurat poate înca mult timp viata asta de sclava a ta. fara cunostinta. asa cum facea i si tu la începutul dragostei noastre.. Barbatul ma ajunse. la nunta ta cu Cici. îmi lua mintile. singura... acum sa ma fi lasat sa te sarut. Ne-am asezat la o masa unul lînga c elalalt. toti.În ziua aceea ma dusesem la sora-mea. Oricum. As fi vrut sa ma odihnesc. sa ma asez jos.. dar e mai mult decît nostalgie. N-am asteptat decît sa-mi spuna doua vorbe ca sa ma agat de b ratul lui. Daca te sarutam o data. l-am desfacut. cum fac morfinomanii care se afunda tot mai adînc în viciu. Cînd s-a întors Alexa. Era ragusit. nu-mi venisem înca în fire. si Al exa. îmi atrase atentia. Poate si eu plecasem din mine. se apropie de mine. Fara sa vreau am ridica t privirea si. primul iesit în drum. Ce-as fi putut sa-i spun? Voia sa cheme un medi c. sa iau un model de dantela pe care mi-l f agaduise. m-a scuturat. chiar simt o voluptate de a-si distruge ce a mai ramas curat în ele. totusi asemanare a parea de necrezut. o conversatie simplista. voiam sa gust voluptatea propriei mele decaderi. Cînd puneam piciorul pe trotuar. Îngrijorata. Ce crunta ironie! În starea în care ma aflam numai de-o avent ura nu-mi ardea. daca de la început nu-mi impuneam linia unei sinceritati nude. exuberant. cînd nu mai era cu putinta. debitînd lucru ri nesarate. sau scriam frenetic ceasuri întregi.

Cînd a tacut orchestra. Aveam nevoie de odihna multa si lunga. dar mi-aduc amint e ca am simtit în nari mirosul de fum. la mansarda. O noua dragoste poate m-ar fi salvat. uitînd unde ma aflam... Era aceeasi melodie pe care o auzisem la cea dintîi întîlnire a noastra. totusi destul de vii.. "Une autre vie! Une autre vie!" cum striga odinioara M-me de Stael. încît hîrtia fusese rupta. obosita. o speranta. N-am putu t. s-a destramat si vraja care ma smulsese din realitate.. Am încercat sa-mi adun gî durile rascolite de grozavia acestei napaste. la teatru sau la cinema. tot nadajduiam. nemilos. stiu eu? O dragoste coup de foudre. Urmarea m filmul nostru de dragoste cu inima strînsa. Si pe aceste fibre treceau. arcusurile viorilor. în strainatate. (urmeaza cîteva rînduri sterse atît de violent. cu fibrele tremurinde. conversînd intim.strident. ca amintirile noastre dragi înca st aruiesc în tine. ca ace ea dintre Romeo si Julieta. încatusata de pamînt si obosita. cu tot raul pe care ti l-am facut. ma parole!" În clipa aceea. oriunde! Sa vînd tot si sa plec. As fi suportat sa te însori cu toate femeile din tara. Esti prea mare si bun ca sa-mi vrei într-atît raul. Nici acum cînd îti scriu nu-mi dau seama ce-a fost asta. Cu neputinta! Cu neputinta!!! Stiu ca n-ai luat-o sa te razbuni pe mine si sa ma nimicesti. muzica sau dragostea? Parca o mîna dusmanca îmi spintecase pieptul ca sa-mi smu lga de acolo inima.) Se sfîrsise cu mine! Cît timp erai singur. chiar alt aer. o bosita. Si acum cazuse si asta! Erai de aici înainte al alteia. m-am îngrozit de aventura în care ma angajasem. Sa plec undeva departe .. Dar în adîncul sufletului. si-n obscuritatea aceea se ivi dinaintea ochilor un ecran luminos. Reve nindu-mi luciditatea. asa cum faceam si eu adesea. si gîndul acesta m-a stapînit un timp. Caci de atîtea ori viata e mult mai grt d decît moartea. de pe glob. n-a m mai vazut pe nimeni. O odihna pe care nu ti-o da altcineva decît moartea. ciudatenie. zgomotos: "Ei dracie! N-o sa stam muti!" "Te rog mult!" Ma privi lung. N-as putea spune ca ma gînd eam la o împacare. Ar fi fost lipsit de sens sa mi-o marturisesc deschis chiar mie însami. Atunci s-a întîmpl at ceva uluitor: mi s-a parut ca masa noastra a luat foc. Poate era o simpla iluzie. ca mai t ii la mine. El rîse vulgar. un sprijin. spun drept. Nu ma înselam însa. sa nu se mai sfîrseasca. Nu puteam sa-l aud. Totul s-a sters din jurul meu. plutind în extazul pe care îl da iubirea. alt decor. Pentru min e acest gînd constituia o mîngîiere. fara sa fi fost în pielea mea. De ce n-a venit? De ce am fost sortita sa am o singura dragoste si aceea atît de tragica? . I-am spus: "Taci! Lasa-ma doar sa te privesc". Unul lînga altul. orchestra executa L'invitation à la valse. Si apoi de ce m-ai ajutat si te-ai jertfit pentru mine? De ce mi-ai dat necontenit atîtea dovezi de dragoste? Ma gîndeam-cu spaima ca s-ar putea sa va întîlnesc undeva. Poate faceam primul pas în nebunie sau. Asta m-a d oborît! A trecut dincolo de capacitatea mea de a suferi. Nu stiu ce ma du rea. Si. pe strada. n-o sa întelegi niciodata napraznica mea durere . ea rezemîndu-se tan dra de bratul tau. afara de una singura: de Cici! As fi îndurat orice nenorocire ce s-ar f i abatut pe capul meu. pe care se proiectau scene din poemul pe care îl traisem noi doi. ca localul în care ma af lam se aprinsese din toate partile. apoi ridica din umeri: "Esti ciudata. cu mîinile împr eunate. N-am recunoscut bucata ch iar de la primele masuri într-atît îmi paru de neasteptat s-o aud în acea împrejurare. cu mireasma lor atenuata de timp. aveam credinta ca nu m-ai uitat. Am tîsnit pe usa tipînd de spaima. Am vrut sa fug de voi. din întreg sist emul solar. în alt colt de pamânt. Prea tîrziu! Ma simteam legata de casa. Plîngeam cu toata fiinta. oricît de crunta. acolo sus. buna si nepretuita mea prietena! Daca nu cunosti sufletul femeiesc.. strînsi unul lînga celalalt. Tot ce ramasese viu în mine plîngea angrenat într-o dezlantuire ce nu mai putea fi stavilita. nedumerit de insistenta mea. Ma cutremuram toata si gemeam de durere. Pentru ca m-a lovit tocmai în partea cea mai vulnerabila a sensibilitatii: în mîndria mea.. Sa încep acolo o noua viata cu alti oameni. dupa miezul noptii.. afara de casatoria ta cu Cici. îmi zgîrîia urechile. sorbindu-va din ochi. plînsul a cesta îmi facea asa de bine! Gasisem un sîmbure de fericire chiar în lacrimi. Si cine îndraznise sa mi te rapeasca? Cici! Tocmai ea.

de verdict. Ai sa ma uiti repede si dupa aceea îti vor ramîne de trait înca ani multi s i fericiti. în aceasta clipa. III Am pus scrisoarea deoparte. ca un om care înca traieste dupa ce viata s-a scurs din el. alta eroare.. o taranca octogenara mi-a spus: domnisoara frumoa sa. Nu stiu.'" ? si eu tot mai mult voi am sa te înabus.. "Tu ai ucis-o!" sopti crispat aievea glasul Alexei. Daca nu scriam scrisoarea de fata. amenintat or. Asa fiin d. am fost atît de bine inspirat cerînd sa fie pus numele meu de familie pe frontispic iul cavoului care avea s-o adaposteasca.. Invitatia ta la vals n-a fost decît actul de nastere al acelei iubiri negre care sfîrseste cu moarte. Odata. sa te pazeasca Dumnezeu si Maica Precista de dragostea neagra. Aimée. si eu ? eu care. (Avea un ton grav.. La vîrsta aceea n-am înteles despre ce era vorba. Acuma stiu prea bine. reproducînd ultim ele cuvinte din scrisoarea ei. calcînd peste registrul starii civile. fara sa stiu sigur daca m-a înselat sau nu. pentru o fapta înca nefaptuita? Daca da. Asa fiind. n-as fi putut sa mor. eu. Îmi paru atît de vie draga voce. N-am avut încotro. Iscal ea: Mihaela Petrican. ca sa confirm fiintei mele: "Da. care om dintre noi oamenii n-a gîndit sa însele. O grava eroare am com is parasind fara motiv pe Mihaela. Oh. trecuse în eternitate ca fiind a mea nu a celuilalt. a fost divortul. si nu resemnata. s-a considerat culpa bila chiar gresind cu gîndul si a platit. cine va cuteza sa ma salveze vreodata si pentru ce? Cu un gest reflex am pipa it revolverul din buzunar.. Privirea mea teapana se lipise de neasteptata ei semnatura. Acum stiam sigur ca nu ma înselase cu o mul acela. automat. înfrînta definitiv. nici nu mai am lacrimi.Plec mutilata de pe lumea asta. am stiut ca fusesem sortit mortii de marea putere a d ragostei. Cu toate astea Mihaela. încît am întors capul crezî d ca moarta se afla chiar la spatele meu. sa fure ori sa ucida pe semenul sau? Si atunci pamîntul trebuie sa se transforme. Cum ar fi putut sa ramîna fara mine o vesnicie întreaga? I-am raspuns: "Astea pta-ma ca vin.. dar unii oameni sînt sort iti sa ispaseasca greu o greseala. da. tot atît de grava. Si ciudatenie: nici o împotrivire de nicaieri. ca nimeni nu-si curma zilele înainte ca ea sa fi ajuns la sfîrsitul evolutiei.) "Da." recunoscu global fiinta mea supusa. Din contra: acceptare pe toata linia. Înca o data ramîi cu bine. într-o imensa închi soare." Cum am ajuns asa de repede la aceasta suprema decizie? Oricine stie ca sinucider ea e o boala a sufletului.. ma înabusi. "De ce n-am murit împreuna?" rasuna în urechile mele vocea Mihaelei.. sînt multi ani de-atunci. Dor! Te sarut aievea... Ramîi cu bine. Cea dintîi impresie care se desprinse din lectura scrisorii fu aceea ca tot ceea c e se întîmplase între noi se datora nu numai unui crîncen conflict dintre crîncenele noast re orgolii. ci chiar bucuroasa. de la un capat la altul. Da. cum te sarutam odinioara de zeci de ori. N u-i nimic. desigur!.. ca sa fim pururi împ reuna. Asadar. În plus îti las si partea mea de fericire de care destinul m-a lipsit. De ce nu te-am omorît atunci? De ce n-am murit împreuna? Mihaela Petrican Aimée a ta. din prea multa curatie sufleteasca. era probabil sa fie ped epsita pentru un gînd nepus în miscare. ci avusese doar intentia s-o faca. dar tot pe atît de adevarat ca n ici nu l-ai putut împiedica. Eu sînt dintre aceia. Nu ma plîng! Dealtfel. ci a unei tragedii a erorilor generate de ele. Nu te las singura!" Abia acum. încît îmi spuneai coplesit: "Nebuno lasa-ma. A fost o sfînta. Sînt sigu ra ca nu te-ai asteptat la un asemenea deznodamînt. Cînd s-a pîrguit în mine aceasta maladie ca sa ma trezesc acum în pragul nefiintei fara speranta de tamaduire? Cum s-a întîmplat de n-am prins de vest e ca sînt atît de bolnav? As fi luptat împotriva bolii si poate am fi scapat amîndoi: eu . ma voia lînga ea.. (scrisese probabil Cici dar s-a razgândit si a sters durerosul nu me). pentru a se pune în aco rd cu simtirea ei. nici urma de revolta. dragul meu! Iarta-ma daca aceste rînduri iti vor tulbura clipele de b eatitudine cu.

nici un tel. avînd radacini adînc înfipte în via ta si as gresi atribuindu-i un rol de calau. Într-o pornire înfrigurata de a ma salva în ultimul ceas. Simteam în asta o voluptate vecina ou nebunia. imensa teama. pe deasupra lor. Nimic. nici o ambitie. Daca inteligenta mea se dovedea mai sprintena. Ceea ce stiu însa. nu-i ciudat deloc! Acum nu mai e nimic ciudat pentru mine. E opera inconstien tului. pentru bunul moti v ca. înca de la cea mai frageda vîrsta. odata cu ea. Cînd eram la scoala. Toate ciudateniile firii mele. N-am stiut cînd tr ebuia încotro sa-mi îndrept pasii. asadar.. bucuriei mele de a trai. vreme îndelungata. slujind acelui urias inconstient unde se fermenteaza orice gînd si fapta. ou însasi soarta omenea sca. Nici o ispita lumeasca nu ma mai ademeneste sa înfrunt verdictul. marile rascruci si cotituri ale vietii. E adevarat. Voiam sa ma mentin necontenit la suprafata. în ce chip sa-mi stapînesc pornirile inimii si. am dezbatut procesul existen tei mele înaintea forului suprem: constiinta. voluptatea se confunda cu buc uria învingatorului. încît toate puterile lumii nu s-ar încumeta s-o zdruncine. Amorul propriu îmi cerea efortu ri prelungite si luptam din rasputeri sa-i aduc satisfactiile de care avea nevoi e. luminile ei m-au ajutat deseo ri. Nu stiu daca a fos t o conspiratie care se temea sa tina piept. ca re ma nedumereau atîta. n-as fi ramas descoperit ca acum. care nu se poate traduce în cuvinte. Îti da numai iluzia ca lea rezolvat. Mi-era teama. Dar sa ma explic: Spuneam Ia începutul aceste: spovedanii cum. oricît de neînsemnata ar fi fost. Cr ed ca nu. Totul în mine e orînduit pentru moarte si aceasta orînduire se dovedeste atît de trainic sudata. implacabila ca un destin. toate puntile care ma leaga de viata se trag îndarat. pe fata. unde se face legatura cu mortii si. de suprafata. Credeam ca stie sa-mi arate drumurile. bolnavicios de sensibil. dar nu pentru asta le întorceam spatele. pe lume avînd în centrul fiintei. conforme cu gîndirea si sensibilitatea mea. iata-ma ajuns înainte de vreme la sfîrsitul sau. Cine ma îndemnase sa-i trimit ac ea scrisoare de despalrtire dupa ce ne-am întors din calatoria de la Constantinopo l? Era o simpla maniera de a ma scutura de legaturi sugrumînd sentimentele în fasa? Hotarît. Adica în fata prapastiei. ca înainte de plecarea unei nave spre necun oscut. bine. Si daca astfel stateau lucrurile. în atentia tuturor. Pe cele importante. ca trasatura dominanta. ramîne în picioare. în sfîrsit. Sa ne întelegem. încercam sa captez admiratia colegilor si a profesorilor. sa îngenunchez viata. cu toata luciditatea. chiar cinic. înfricosata teama de i nfidelitate. nu! Provocam ruptura de obicei într-o vreme cînd raporturile erau în floare ca sa traiesc acea voluptate bizara cînd ele veneau sa ma roage sa revin. e neputincioasa sa le rezolve. însa numai în lucruri marunte. Inconstientul lucreaza dupa legi imuabile. ci atribute perfect normale si l ogice. de oriunde ar fi venit. nu erau deloc ciudatenii.si Mihaela. as fi avut la timp aceste date. e ca inteligenta mea a dat un gres formid abil. cînd el îns usi era mai puternic decît dragostea cea mai puternica? Pornisem. umilinta cumplita a unei infidelitati. Va amintiti de mîndria mea fara margini? Ma înnebunea de placere o la uda oricît de palida. Atunci? Ei. Drama începe de acolo ca n-am izbutit sa ma cunosc decît atunci cînd era prea tîrziu. Daca epuizam mijloacele cinstite recurgeam la stratageme uneori destul de reprobabile. Voiam sa cuceresc. am cîntarit întîmplarile. nici o do rinta. Ajunsesem pîna acolo încît umileam profes orii numai si numai sa provoc vîlva si admiratie în jurul persoanei mele. Nu. caci odata cu voluptat ea ma chinuia si pe mine suferinta. Am disecat în lumina tot ceea ce s-a pe trecut între mine si Mihaela. pentru ca se afla în serv iciu comandat. le paraseam ca sa n-ajung eu însumi la propria mea umilire. un orgoli u nesabuit. M i-as fi luat masuri de aparare. cum ar fi îndurat acest amor propriu atît de se nsibil. în tacere. Ce-i drept. pipaind resortul fiecarei fapte. o porn ire irezistibila ma împingea sa parfi-sesc iubitele dupa ce le facusem cele mai fi erbinti juraminte. nu este nimic de facut! Acesta-i adevarul! Se ntinta. Si. cersindu-mi dragostea. La fel am procedat si cu Mihaela. Era sa adaug: ciudat de tot! Nu. sa fiu pretutind . care mi-a pregatit esafodul. am înteles tot ce nu puteam întelege. E neputincioasa prin însusi rostul functiunii. apucînd la întâmplare pe un drum gresit. sa-mi descurce încurcaturile si sa-mi puna la îndemîna solutiile cele mai bune. sa Se umile asca în fata mea.

De aici începe eroarea care m-a urcat pe culmile deznadejdii. S i chiar asa s-a întîmplat. Mi-aduc si acum aminte de razmerita fiintei mele rascolite. totul o silea sa faca pasul acesta. Adevarul e ca pentru întîia oara pasiunea birui ratiunea. fie în societate. gîndeam. cautînd sa întretin Mihaelei re gretul de a ma fi pierdut. Vreme destula ca sa ma acomodez cu ideea tradarii. cersind dragostea. nu putea sa uite jignirea îndurata. Mihaela n-ar fi s uferit decît o clipa. în raport cu vina ei. o acceptare silnica a starii de fapt. Cîta vreme am ascultat poruncile sale mi-a mers bine si n-am avut de ce ma plînge. unica solutie care rezolva problema. care nu semana cu nici una din fetele pe care le cunoscusem pîna atunci. (Ah. Nu mi-am dat seama înca de la început ce anume urmaream.eni în frunte. Asa ca hotarîrea de a o parasi ca si pe celelalte era perfect îndreptatita. as fi fost un criminal de rînd. însa ca orice lucru impus. murind în mîna mea. Si aceasta razbunare ne prabusi în neant pe amîndoi. I ata însa ca a aparut în viata mea Mihaela. subordonînd universul persoanei mele pentr u a-mi asigura fericirea. Fu sese o coalitie a simturilor care adormisera inconstientul pururea de veghe? Sau el însusi pierduse masura î Nu stiu. care tinea d e întelepciune si prudenta. Nici vorba. Dar. Cine s-ar fi încumetat sa înabuse o asemenea revolta? Asa am ajuns la solutia casatoriei. ratiunea face mai întotdeauna lo c nebuniei. Iar pe de alta parte constiinta m a îndemna sa fac totul ca Mihaela sa regrete ca a trebuit sa se desparta de mine. Ceea ce a urmat e cu noscut: m-am casatorit cu Mihaela pe care o jignisem (desi o iubeam) tocmai pent ru ca voiam sa fug de ea. Aflasem doar de infidelitatea ei. fie în dragoste. Nunta se facu. calcînd fara scrupule peste învinsi. Cine ar fi putut sa cîstige luptînd în astfel de conditii. (calculat. de o moarte totala. Asadar. Era un compromis necesar pentru restabilirea echilibrului. zdr obind obstacolele care-mi stateau în cale. Nu dintr-o data. sau macar unul. care frînse echilibrul. fara aliati. N-o prinsesem însa. Atît. dar Mihaela tiranizata de mîndria ei nu uita. întîi a sufletului si pe urma a trupului. adica de unul singur împotriv a tuturor. pe linie caracterologica. daca stiam în ce consta aceasta "infidelitate"!) Si apoi trecuse o noapte peste stire. îmi sugera gînduri sanatoase si ma ocrotea de acolo din postul lui invizibil de comanda. sa se produca o destindere în mine. urzind un vast complot care . Dar soarta noastra era pecetluita. fiind dotata cu un org oliu la fel de atotputernic. Am fi fost scapati amîndoi. ca toate biruintele dobîndite anterior sa se duca pe copca.) Daca n-ar fi intervenit s arcina ei neprevazuta. inconstientul îmi îndemna pasii pe pamînt solid. Numai ca de rîndul acesta se întîmpla ceva neasteptat. cînd eram deja iremediabil subjugat de farmecul ei. desigur ca nu consimtea sa se marite cu mine. Mai precis. decît sa-i pun revolverul în tîmpla? Poate as fi p rocedat si asa. o singura clipa de suferinta fizica! Inc onstientul meu voia o pedeapsa mult mai grea: sa moara prin ea însasi. În fierbinteala unor astfel de clipe. fara spate acoperit. Ce era mai simplu. care-mi cerea imperi os pe Mihaela. A doua zi îmi lipsea tensiunea sufleteasca de a ucide si. sau as fi sugrumat-o daca n-as f i fost înarmat. fulgerator. Ea trebuia sa devina sotia mea. n-am avut const iinta teribilei razbunari care îmi încoltea în minte dupa consumarea tradarii ei imagin are. (În realitate fugeam de mine. nu! Pedeapsa asta dac-o aplicam era prea usoara. daca o prindeam asupra faptului. daca as fi facut-o. pe un ocean de vrajmasi? Era de aju ns o singura înfrîngere. sugrumarea îna inte de vreme a iubirilor mele se dovedea a fi un imperativ organic. ca biblicul gest al lui Saxnson. în împrejurari similare. dîndu-mi în felul acesta satisfactiile de care aveam atîta nevoie. iar eu n-am mai ga sit putere de a rezista pîna la urma rupturii. luptam pe doua planuri: pe planul constient. Acum nu-i ramînea decît sa se razbune. (Mai cu seama ca Mihaela nu-mi dadus e macar satisfactia de a se umili în fata mea. d ezagregîndu-ne ca sub actiunea unei solutii dizolvante. în ciuda vointei ei. farîmitîndu-ne bucata cu bucata. dupa cum n-as fi uitat-o nici eu. ma p unea în dezarcord cu întreaga mea fiinta. Gîndul desp artirii se nascu prea tîrziu. si pe planul inconstient. Semana mai degraba cu mine. ci încet. mai firesc. si razbunarea ei fagaduia sa fie cu atît mai cruda cu cît simtise (instinctul i-o spunea) ca o iubeam iremediabil. Asadar.

nicidecum pe ntru mine. Cu cîta rîvna si putere de munca am izbutit sa ocup o catedra. Stiam cît sînt de sensibile femeile cînd e vorba de galoan e ierarhice.) Afara de asta trebuia s-o preocup neconten it de mine. Între aceste doua cariere nu parea sa fie o diferenta sensibila. deoarece ea îmi amintea neconteni t de fosta mea sotie. întretinut zi de zi.. Mie îmi t rebuia una zdrobitoare. mai bine-zis. casatoria mea cu Cecilia. abia atunci în telese ca m-a pierdut definitiv pentru ea. o credeam. ea primea necontenit dovezi de dragoste tot mai mari. afara de Cecilia: Avea dreptate! Casatoria asta fusese pentru Mihaela lovitura de gratie. bine. trecînd fara efort peste egoismul firii mele nefericite. (Pentru ca. cu cîta spaima trebuia sa-l fi respins!). E ceea ce se întîmpla cu culorile spectrului solar: fiecare în parte da rosu. iubir ii noastre. o depasire a mea în înteles bun. Cum era însa cu putinta sa pr inda asa ceva de veste cînd eu însumi n-am reusit sa pricep decît abia acum semnificat ia mîrsavei danii? Îmi amintesc ce bucurie ma coplesea ca reusisem. Considerata separat si fara perspectiva timpului. Si ma simteam mai bun. din contra. ca poate cîndva vom încerca o apropiere. avea o anumita semnificatie si un anumit scop. el functiona r public. în locul unei purtari menite s-o departez e. situînd-o într-adins la urma. ar fi detasat-o de min e. mai om. o vaga nadejde. toate au fost posibile datorita acelei actiuni de minare a inconstientu lui. fara îndoiala ca nu i-ar fi fost greu sa reziste pîna la urma. dupa cum se stie. Desigur. chipurile. în definitiv. . Iubirea mea (din cauza obstacolului ivit în cale prin divort) îmi cerea acest nevinovat compromis . Acum stau si ma întreb: cum a fost cu putinta sa-mi retez creanga de sub mine fara a avea în vedere urmarile la care ma expuneam? Pentru ca repet. Cel din urma punct al planului era casatoria cu Cici. considerate în total. (Si asta pentru ca vo ise ea. Daca Mihaela rezistase d urerii de a ma pierde. se dovedea a fi una dintr e cele mai rafinate si crude razbunari pe care o poate nascoci o minte omeneasca .) Daca m-as fi purtat brutal. evitînd orice gol care însemna uitare. care o apropiau. Toate la un loc îsi pierd proprietatile individuale si alc atuiesc ceva nou: culoarea alba. aveam grija sa i-o comunic. De asemenea. mai îndragostit de mine. Prin însasi anormalitatea ei. sugrumînd orice ramasita de iubire.. Într-o vreme simteam nevoia unei superioritati nete asupra barbatului ei. Cons iderata înca în ansamblul faptelor sugerate de inconstient. Auzind însa ca m-am recasatorit. coplesind-o cu mizeriile ce-si fac de obicei perechi le care se despart. Fiecare fapta a razbunarii mele. Si ori de cîte ori obtineam vreo izbînda. necrutator. Cea dintîi fapta a fost dania casei (daca ar fi banuit scopul perfid al acestui ma rinimos gest. sa fiu mereu în actualitatea ei sufleteasca. sa ma depasesc. brutal. (Mihaela se obisnuise însa cu ciudateniile mele. încredintat de consecinta ei catastrofala. tot ceea ce faceam. duceau la un scop pe de-a întregul opus celui constient.) Nu era destul! Ma ridicasem si mai sus. daruirea casei avea drept scop . Îmi s cria ca as fi putut sa ma însor cu toate femeile de pe pamînt. galben. totusi o posibilitate. În Cici iubeam de fapt tot pe Mihaela. Dar. o anulare a instinctu lui de razbunare (explicabil în atare situatii).avea drept scop suprimarea ei. (Cît se însela ? nu mai e nevoie s-o spun . n-am avut absolut deloc constiinta catastrofei care ma astepta sau pe care. devenind secretar general. lucru pe care îl observase. (Vidra lui Razvan traieste în orice sotie.) Eram avocat. o revarsare neobisnuita de generozitate. fapta ar fi trebuit sa-i dea de gîndit. se mîngîia cel putin cu gîndul ca-mi apartine.) Îi dadusem atîtea dovezi de iubire si le anulam dintr-odata. M -ar fi dispretuit si dispretul acesta. aceleasi fapte însa. pe îndelete. prezentau noi semnific atii. o reconciliere. Cui i-ar fi trecut prin minte asa ceva? Dar inconstientul meu calculase cu precizie teribila lovitura. Ei. portocal iu. de parca s-ar fi integrat în fiinta ei proprie. luata în parte. în constiinta mea. era pentru ea exclusiv. mi-o pr egateam singur. cînd îsi daduse seama de pretul meu. violet etc. Departe de a fi socotita de mine ca o lovi tura de gratie împotriva Mihaelei. un omagiu adus ei. în ceea ce priveste situatia sociala.

un gînd se agata timid de viata. în bucurie si în suferinta. Voia sa-mi intre în sînge s i. Adio!. totul îmi vorbeste de ea: locurile pe unde am hoinarit. E de neconceput cît am iubit-o pe Mihaela. e pururea vie. De acum s-a prabusit temelia pe c are se cladesc fapte noi. Mi-a aratat perspectivele.. A tras un colt de umbra si mi-a luminat drumul pe care l-as fi strabatut de aici înainte : politica.. coplesitoare. Totusi. toto data.. victori ile care ma asteptau. îmi lipseste îndemnul. Oricum.Si cu toate acestea. încît acum cînd a plecat în lunga ei calatorie si-a luat numai trupu l cu ea. Am dezagregat-o mai întîi cu abilitatile nascocite de inteligenta (iar cînd mi-am dat seama ca o iubesc). profesoratul.. ori poate înca de la nastere cîn d mi-a fost transmis orgoliul îngrozitor care a dat peste cap viata bunicului. În toate si în tot parca si-a lasat fiinta ei. În gînduri si în vis. izbutise mai mult. tot. Nici de parinti. nu-mi pare rau de nimeni. Ceva în masi naria subtila a fiintei mele a fost dereglat în permanenta. scopul. nadejdea. fara noima.. razbunarea mea inconstienta m-a rasturn at si pe mine. în plina dragoste. sforile nevazute ne trasera în fata a doua m orminte proaspat deschise. precum si o securitate materiala si morala sau.. nici de Cecilia (si e a o victima). casele. casnicia. S-a strecurat atît de integral în mine facînd una cu fiinta mea. (Si risipa aceasta nu mai avea margini.. serbede..) Cînd tac. Nu-mi pasa daca voi fi învinuit de moartea Mihaelei... dispare sensul tuturor s tradaniilor mele. dar am avut dragostea. în rînduiala aceasta cuminte a mortii. fiintele si lucruri le din afara încep sa graiasca amintirile din mine. rasplata. de nimic. Ma întreb daca o fire ca a mea ar fi fost apta pentru o casnicie obisnuita al carei ideal de fericire e linistea lipsita de surprize.. de a fi parasita fara regret. dupa cum ar spune Palmerston.! Sînt obosit! Încerc impresia ca am trait cîteva vieti pamântesti. dar în mine a ramas întreaga. cu puterea dizolvanta a iubirii. trebuinta ca aerul si lum ina. Recunosc ca eu am împins-o sa fa ca supremul gest.. gradinile. Nu.. Prin proportiile ei uriase. oamenii pe care i-am cunoscut împreuna. bucuriile. visul t ot. însusi rostul existentei mele. Degeaba! Toate îmi par sterse. Pentru ci ne as mai tine prelegeri? Pentru cine as mai smulge onoruri? Pentru cine as mai duce-o cu Cecilia? Mihaela nu mai este si. pururi prezenta Mihae la! Pretutindeni Mihaela! Obsesie uriasa. N-am creat nimic care sa ramîna generatiilor vi itoare. încît ma îndoiesc ca am fost cîndva cop il. infinit mai mult decît se asteptase. mai vie ca niciodata. Cine ar putea sa-mi smulga radacinile ei crescute pîna în adîncurile mele cele mai ins ondabile? Iubirile mari sînt tocmai acelea de care te îndoiesti mai mult.. În orice caz numai dragostea si creatia fac viata vrednica de a fi traita si. SFIRSIT . Iar cop ilaria mi se pare asa de îndepartata si nebuloasa. poate chiar din copila ria mea trista cînd duceam mortii închipuiti la cimitir. a fost prea frumos ca sa se sfîrseasca altfel. în iubire si în u a. lucrurile. Totul. atît de greu mi-e sufletul. iata. în fapta si în vorba. odata cu ea. nici de ceea ce las în urma mea. nici optimismu l simplist al celui care scrie pe apa erezînd ca face o opera durabila. Dar asta m-a pierdut. Am credinta ferma ca viata mea a început cu Mihaela si se încheie odata cu ea. Nu! N-am avut niciodata voluptatea inconstienta a omului sanatos. un calm egal de-a lungul anilo r. o viata fara placeri ca s-o putem suporta.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful