MIHAIL DRUMES INVITATE LA VALS PARTEA ÎNTÎI 1 Totul s-a sfîrsit: nu-mi ramîne decît sa ma sinucid.

Sînt ferm convins ca orice as face de aici înainte nu rezolv nimic. Asa ca, neavînd încotro, ma vad silit sa-mi plec stea gul în fata mortii. Sinuciderea se dovedeste a fi un imperativ peste întelegerea si v ointa mea, un imperativ as zice organic ? împotriva caruia orice rezistenta pare l ipsita de sens, ridicola chiar. Nu exagerez deloc; în mine e viu numai un singur gîn d: acela de a muri. În fata lui, celelalte gînduri au amutit, paralizate de înfricosata lui atotputernicie. Niciodata n-a fost în mintea mea atîta rînduiala cuminte, pentru ca nu mi s-a întîmplat sa faptu-iesc ceva cu acordul atît de unanim al gîndurilor. Mereu m-am izbit de împotriviri dîrze sau în cel mai bun caz de îndoieli, reticente sau ezitar i... Ce s-a întîmplat? Piaza rea, care m-a pascut din leagan, sadind în mine buruiana trufi ei, a fost germenul nenorocirilor de mai târziu? Sau eu însumi mi-am creat orbeste, de-a lungul anilor, situatiile nefaste care m-au îmbrîncit în coasta mortii? Nu stiu, nu-mi dau seama... Ceea ce stiu e ca mîna destinului a aruncat cu o savant a preciziune, un lat, care mi s-a strîns concentric în jurul gîtului, si samt cum ma s ugruma. Dar de-acum încolo, ce-mi pasa? Navighez pe apele resemnarii si stiu foart e bine încotro ma duce corabia neagra. Doamne, ce frica-mi era odinioara de lumea umbrelor! Ma zguduiau spaime teribile , nu era chip sa vad un mort fara sa mi se zbîrleasca parul. Acum aceasta împaratie subpamînteana mi-a devenit draga. ("Draga" e o exagerare, mai degraba "suportabila" .) Si asa-zisa unanimitate a gîndurilor de care vorbeam mai sus e tot o exagerare, însa prea mica, aproape neglijabila. Pentru ca mereu înregistrez opozitii launtrice, mereu . ascult glasuri care ma che ama înapoi la viata. Dar sînt atît de sovaielnice si firave ca nici n-ar trebui sa le p omenesc. Asa am auzit-o pe mama (obsesia ei înca persista), pe sotia mea, Cecilia, si pe alti emisari ai fiintei mele aflate în primejdie. Tuturor leram deschis poa rta auzului, dar am ramas surd cînd era vorba de îndemnuri, poveti ori mustrari. Tar mul lumii pe care l-am parasit e mult prea departe si chiar daca m-ar ademeni ca lea întoarsa tot degeaba-i: nu mai am putere sa vreau. Adineauri mi-a facut o vizita imaginara fostul meu profesor de la facultate, Ion Tîrnoveanu, decedat anul trecut. Era titularul catedrei pe care o ocup eu astazi. I-am oferit un scaun sa sada ? acelasi scaun pe care ma poftea sa ma asez ori d e cîte ori veneam la el. Ma pretuia acest venerabil savant cu faima europeana, doct or honoris causa al cîtorva universitati apusene, si aceasta pretuire mi-a crescut aripi si mi-a înlesnit biruinta. Cum i-as fi îmbratisat umbra pe care o simteam preze nta în cancelarie si în salile de cursuri ca si cînd s-ar fi aflat înca în functiune. Am stat mult de vorba. Cea dintîi fraza care a precedat discutia a fost: "Tudor Pet rican, stii cît te pretuiesc; dumneata esti cel mai inteligent student din toate s eriile pe care le-am avut în ultimii treizeci de ani." (Odinioara îmi mai spusese as ta de doua sau de trei ori.) M-a descusut ce-i cu mine? Ma framînta probleme atît de grave si de nerezolvat încît trebuie sa (recurg la un act deznadajduit? Dar ? conch idea ? e o nebunie sa ma sinucid în primavara vietii? (Avea expresii de-astea, uza te). Se sinucide cineva ajuns în vîrful piramidei sociale dupa oe a gasit cheia care descuie usa tuturor demnitatilor si onorurilor? Nu, niciodata! Ce face în schimb? Lupta! Lupta! Lupta! Din clipa cînd nu onai tine la viata are toate sansele sa de vina erou. Numai ca eroismul de acest gen s-a stins astazi din lipsa de idealuri . A mai spus ca, întorcînd spatele vietii si bunurilor ei cînd as fi putut sa ma bucur d in plin de ele, înseamna ca atentez odios împotriva propriei mele persoane. Banalitati, locuri comune, vorbe de claca! Unde era elocinta care ma entuziasmas

e cîndva? Frazele maestrului sunau calp de astadata, le lipseau caldura si forta. Ce rost ar fi avut sa-i însir tot ce s-a întîmplat, ca am rapus viata unei femei, ca a ceasta femeie era unica mea iubita si ca modul inedit cum am ucis-o m-a scapat d e rigorile legii penale, dar constiinta ? tribunalul meu suprem ? nu putea trece cu vederea acest lucru si m-a condamnat la pedeapsa capitala... Nu, nu-i adevarat! Mint! M-am lasat ademenit de o idee justitiara. Nici vorba nar fi de autopedepsire si de asa-zisele imperative ale constiintei daca n-as iubi pe aceasta femeie. Acum o iubesc mai mult, necuprins mai mult decît atunci cînd tra ia. Si fiindca m-a chemat, sînt gata sa ma duc la ea. Stiu, i-e frica si n-o las s ingura. Amîndoi înfruntam mai bine vesnicia! ...Am pomenit mai sus de un fost profesor (caruia i-am pus în gura vorbele mele), de o femeie necunoscuta care a fost iubita mea, de o crima bizara care nu intra în prevederile codului penal si de iminenta sinuciderii mele. Cine pricepe ceva din toate astea? Citeste mai întîi, cititorule, istoria acestei iubiri si dupa aceea îti vei da seama d e tot ce s-a întîmplat si daca cineva, în locul meu, ar fi procedat altfel. O astern în aceste pagini fierbinti, scrise la mare temperatura. Sa nu crezi ca-mi trag spuz a pe turta ca sa ma arat în ochii domniei tale altfel de cum sînt, pentru a-ti capta simpatia. Nu. Voi povesti faptele cu o sinceritate nuda, dezolanta, exact cum s -au petrecut în realitate. Stiu ca nimeni n-are sa ma întâlneasca vreodata ca sa arunc e cu pietre în mine. Nu ma preocupa emotia estetica, nici morala, nici mesajul gene ros. Nu fac literatura, ci astern în aceste file o mare pasiune care altfel ar fi r amas necunoscuta, pentru bunul motiv ca pasiunile fug de lumina ? lumina le omoa ra. ...Si acum sa iau povestea de la început. Pîna cînd am intrat în cursul superior de liceu, viata mi s-a scurs linistita, fara zg uduiri, ca o apa molcoma de ses.. Nici o în-tîmplare deosebita n-a intervenit ca sai modifice cursul. As zice ca tot ceea ce am trait eu, în linii mari, au trait si ceilalti colegi ai mei. Asadar, o Viata anonima, ca aceea a regnului vegetal sau animal. Abia mai tîrziu am început sa ma diferentiez de ceilalti, sa merg pe propri a-mi matca, în sfîrsit, sa posed elemente pentru o biografie. Firea mea avea o multime de ciudatenii, pe care uneori le ascundeam cu grija. Er am ceea ce se cheama în mod curent, un elev bun. Profesorii ma apreciau, nu numai prin operatia rece a notarii în catalog, ci aratîndu-mi încredere, chiar afectiune. La drept vorbind acestea le atrageam nu atît prin sîrguinta la învatatura, cît mai ales pri n anumite artificii de conduita pe care mi le sugera inteligenta. Am fost însa elev bun, as zice, numai în zona strict scolara. Îndata ce ieseam pe poar ta liceului, deveneam altul, intram într-o noua piele. Si atunci nimeni nu m-ar fi recunoscut. Pentru ca în aceste doua aspecte contradictorii nu exista nici un pun ct de contact. Nu vreau sa spun ca la scoala jucam doar rolul unui elev bun cu pr efacatoria unui actor precoce si abia în afara de scoala izbucnea adevarata mea fi re. Nu... Si într-o parte, si într-alta eram firesc, sincer cu mine însumi. Ceea ce fa ceam acasa nu-mi stîrnea nici o umbra de remuscare, dupa cum nici stralucirea la înv atatura nu ma umfla de auto-admiratie. Întotdeauna am fost egal cu mine, între const iinta si faptele mele a existat un deplin acord. La scoala, aveam îndatoriri precise: trebuia sa învat lectiile, sa fiu ascultator, sîrg uincios, disciplinat. Si îndeplineam corect toate aceste comandamente. Acasa nu mi se parea ca fac rau daca ma încurcam la un joc de carti, uneori noaptea, daca trage am un chef la toarta sau daca întretineam legaturi de dragoste cu fete. (Pe atunci , de obicei mai în vîrsta decît mine.) Principalul era sa trec clasa. Si o treceam. De altfel pentru asta fusesem trimis la învatatura. Cui ce-i pasa de conduita mea ex tra-scolara? Prin clasa a VII-a ma încurcasem cu o vaduvioara de 35 de ani, care tinea un resta urant, cel mai bun din oras. Se prapadea dupa mine, mai precis dupa tineretea me a. Nu cred ca o iubeam, era prea mare diferenta de vîrsta, dar ea întruchipa în ochii mei femeia. A avut mult de îndurat din pricina pasiunii ei nefericite pentru un ad olescent atît de crud si de capricios. Suferintelor ei morale li se adaugau si ser ioase pagube materiale. Nu numai ca luam masa într-o camera a restaurantului speci al rezervata, dar aduceam cu mine o sleahta de prieteni flamînzi si însetati, care s e înfruptau pe seama iubitei mele. Cînd, uneori, îmi facea imputari din cauza vietii de

strabalate, ma suparam foc. Cîteva zile nu mai calcam cu piciorul pe la restaurant . Tot ea venea învinsa ca sa ma împace. ...Si dupa orgii prelungite pîna-n zori, sau dupa nopti istovitoare de dragoste, a doua zi dimineata, luam frumusel ghiozdanul din cui si plecam la scoala, ca sa ma asez cuminte în banca, lînga colegii mei candizi si nevinovati, care dormisera în pat ul lor curat de-acasa. Constiinta aoestei stari de lucruri îmi conferea o ciudata superioritate asupra lor . Îi priveam de sus, ca pe niste copii, care habar n-aveau ce înseamna o noapte de d ragoste sau o emotie ucigatoare la jocurile de noroc. În vremea aceea am cunoscut-o pe Dolly, fata unei mosie-rese vaduve. Era mutilata de suferinta: un ofiter chipes de rosiori, dupa doi ani de dragoste si juraminte vesnice, o dezvirginase parasind-o apoi ca. sa se însoare cu alta. În bratele mele u ita repede deceptia suferita si se întrema pentru altele viitoare. Am avut legaturi cu sora gazdei, divortata de barbatu-sau, cu o vecina, nevasta unui avocat, care ma aducea în casa, punîn-du-ma sa-i meditez copilul, elev într-a dou a de liceu. Nu mai pomenesc ca o droaie de scolarite îmi faceau ochi dulci., Nu pre a trageam foloase de pe urma acestor atentii, pentru ca, la drept vorbind, nu-mi placea sa ma încurc cu fete de scoala, stiind ca-mi voi pierde vremea degeaba. M-am legat numai de una, Ninon, eleva într-a VIl-a, frumoasa si zglobie, de care er a îndragostit tot liceul. Poate tocmai acest lucru m-a împins sa-i fac curte, fiindc a ? altminteri, nu ma simteam atras de ea. Am vrut sa mi-o fac amanta, dar vazînd ca nu izbutesc, am lasat-o în plata Domnului. Din pricina asta fata a încercat sa se otraveasca. Dupa cîteva saptamnii de suferinta în spital, a scapat cu viata. Un amanunt nelipsit de importanta: viata mea ordonata si cuminte de scolar tinea toata ziua; cum se lasa noaptea începea cealalta viata, hoinara si aventuroasa. A ceasta delimitare avea în ea ceva organic. Niciodata n-as fi putut sa chefuiesc zi ua sau sa învat noaptea. Mai mult: prietenii mei nocturni nu-i recrutam dintre col egii de scoala, ci dintre studenti sau functionari. Aveam atunci nevoie de alti oameni, din alta categorie sociala, deoarece tot ceea ce atingea mediul scolar c onstituia pentru mine ceva in-hibitoriu, un "tabu" care-mi paraliza orice initia tiva. Mi-aduc aminte ca odata îmi trebuia urgent o suma de bani. Nu m-am putut repezi la negustoreasa mea, sa-i cer un împrumut, pentru ca era ziua. Am asteptat sa se înnop teze, dar atunci nu mai aveam nevoie de bani. Altadata, plecasem la o întîlnire si, ca sa nu întîrzii, ramasesem cu uniforma de licean pe mine. Simteam ca ma sufoc, ma f ramîntam fara sa gasesc astîmpar, încît fata nedumerita de purtarea mea m-a întrebat: ? Ce-a cu tine? Ai ucis pe cineva? ? Nu, i-am raspuns prompt, ridicîndu-ma în picioare, automat ca la scoala. Am rugat-o sa ma astepte o jumatate de ora, în care timp am trecut pe acasa sa-mi iau hainele civile. Dupa aceea, m-am regasit. Viata dubla pe care o duceam mi se parea cît se poate de naturala, asa ca nu facea m nimic s-o schimb. Între noapte si zi poate sa fie un contrast. Dar acest contras t nu tulbura cîtusi de putin coexistenta lor. La fel se întîmpla si cu mine. Nu putea fi vorba de o dedublare a eului, ca în cazul procurorului Hallers, pentru ca îmi dadeam seama de tot ceea ce se petrecea cu mine. E adevarat, si alti colegi de-ai mei erau dezordonati, cu apucaturi rele, dar acestia nu se bucurau nici la scoala de o reputatie mai buna: dintre ei se recrutau repetentii clasei. Deoseb irea dintre noi era una singura: eu fuzionam atît însusirile bune, cît si pornirile rel e, izbutind sa stabilesc un echilibru, care constituia axa firii mele. Pe atunci era greu sa-mi dau seama de geneza apucaturilor mele ciudate. Azi stiu ca un orgoliu mai puternic decît orice pasiune mi-a dirijat latent întreaga mea viat a sufleteasca. Ameteam iubitele cu juraminte, le copleseam cu atentii si magulir i si, dupa ce-mi cedau, le paraseam brutal, necrutator, definitiv. De ce? Cine ma împingea la fapte atît de crude, pe care uneori le reprobam eu însumi? Ce rost tainic, irezistibil, declansa aceste izbucniri ale firii mele? Ei bine, voiam sa simt betia rara a vanitatii magulite, cînd ele, prinse, se agatau de gîtul meu, im-plorîndu-ma, tînguindu-se sa nu le parasesc. Atunci se declansa urgia: le um ileam, calcîndu-le orice mîndrie în picioare si decretam ca hotarîrea mea e nestramutata. Plecau ranite, mutilate si nu stiu cum se facea, dar ma iubeau parca mai mult d

Cu toate astea. Odata. Fapta mea eroica stîrni se nzatie în oras. Voiau averile lui Brîncoveanu! El ma privi perplex. fara priza la inima. Cum s-ar fi pr odus daca dupa un sfert de ora uitam de orice remuscare? Spuneam adesea. Parea ca nu mai am loc în piele. pe sub ochelari. dascalul de filozofie a exclamat în fata întregii clase: ? Bravo. am surîs superior colegilor care s-au strîns cerc în juru-mi ca sa ma feli cite pentru "stiinta mea". si pr ivirile tuturor se agatara de mine cu spaima. A fost una din cele mai de seama sarbatori ale fii ntei mele. ca ei. Clasa încremenise. manualul de scoala. nestirbit. Într-o buna zi. ca într-un ajun de catastrofa. pe larg dezvoltata în Istoria Românilor de Xenopol si pîndeam momentul sa-m i arat. unde era un lac destul de adînc. Petrican.a o vreme. triumful meu ramase în picioare. E drept. umilirea profesorilor. În recreatie. Citisem dinainte epoca lui Brîncoveanu. Profesorul nu m-a contrazis. asa cum scapi de un obiect nefolositor. dar constatarea era rece. le-am declarat cu toata obraznicia: ? Habar n-are de istorie! Astfel de scene se repetasera si cu alti profesori. Dup. în întelegere chiar cu victima. Se ruinase. parca apucam pe Dumnezeu de un picior. nici aceste succese efemere nu reuseau sa-mi astîmpere nepotolita s ete de magulire. esti unul dintre cei mai inteligenti elevi pe care i-am avut! Am rosit de placere si de îngîmfare. ? De unde cunosti acest amanunt? M-a întrebat profesorul. care purta o barba larg revarsata pe piept (unora le impunea asa de mult barba aceea!). sa detin locul prim. La scoala. ci aprofundam materia citind carti de specialitate. senin. aveam uneori constiinta ticalosiei mele. dialogînd . A-tunci am parasit-o fara n ici o strîngere de inima. de pomina.upa aceea. Sarmanul dascal s-a vazut silit sa adauge: ? Trebuie sa stii. Nu se producea nici o schimbare în bine. Daca zmulgeam o lauda cît de neînsemnata din partea unui profes or. vaduva închise restaurantul. domnule profesor. Si marturisesc ca nu-mi displacea. Si atunci ram ajuns la. un batrîn maruntel. nu învatam din datorie sau convingere. cu poza. oricîte oste neli m-ar fi costat. ca am devenit pr ea mare pentru clasa noastra. Mi-a parut bine ca-mi pusese aceasta întrebare. ? Am citit în Xenopol. Cînd ajunse la executarea voievodului în închisoarea celor sapte turnuri din S tambul. alesi dintre aceia pe care îi simteam ca nu stapînesc destul de bine materia specialitatii lor. Voiam excitante din ce în ce mai puternice pentru mîndria mea bolna va. Si izbuteam. din clasa a VIII-a? Profesorul nostru de istorie. Atunc i am continuat. i-as fi dovedit numaidecît. Voiam sa aj ung întîiul din clasa. am replicat semet.. dar Brîncoveanu a respins tîrgul. Cum as putea sa uit ora aceea. ? Inexact. Era o punere la punct care îl salva. uitîndu-se lung la mine. fara tremur în glas. ne vorbea despre domnia lui Constantin Brînc oveanu. înfruntînd pe toata lumea: ? Eu stiu ca Bostangi-Pasa a propus voievodului sa-i redea libertatea în schimbul a 500 de pungi cu galbeni. nu înteleg de ce n-a vrut Brîncoveanu sa scape cu viata cumparând pe marele vizir? Batrînul dascal gasi cu cale sa-mi explice: ? Turcii tineau cu orice pret ca voievodul sa treaca în legea lor... Stiam sa îno t bine (copilarisem pe malul Oltului).. tot din cauza acelei bolnavicioase nevoi de magulire. ci tot din vanitate. am înscenat.. Întîmplarea s-a petrecut în parcul orasului. eruditia. sa fiu remarcat. m-am ridicat în picioare: ? Domnule profesor. Luasem cartea cu mine. Multa vreme am ramas poreclit "Salvatorul".. Petrican. Altadata.. pentru ca lovitura era premeditata. Am fost dat la ziar.. iar directorul liceului îmi aduse elog ii pentru curajul si abnegatia mea în fata tuturor elevilor liceului adunati în careu în curtea scolii.. o sa lvare de la înec. ca aici eu nu predau cursuri universitare. cu suflarea taiata. Daca ar fi facut-o. victima tot asa. pe ton sigur.. Colegii aveau prilejul sa afle c a eu nu ma margineam doar la. Vorbind de profesorul nostru. ratio nala. domnule profesor.

care dormea în bucatarie. dupa mama. Locuiam în strada Amzei. Mai aveam un bun prieten. cu o puzderie de chiriasi. fara vreo posibilitate de regasire. facînd noi cuceriri si obtinînd succes e scolare. Era însa ceva care nu-mi venea deloc la îndemîna. pentru ca aveam pe mosie o întinsa cr escatorie de vite. Cele doua odai din fund erau ocupate de dom nisoara Dorina si fratele ei. de toate profesiile. Datorita acestei "însusiri". Am continuat. sa calc porunca. p rudent. Talentul aces ta îl facuse vestit în toata universitatea. caci gasea zilnic naivi pe care sa-i jupoaie. Un strabunic fusese în divanul lui Bibescu-Voda. erau prea multi si mereu altii. afara de mine.cu mine: Daca mi-ar pasa de suferinta pe care o las în urma si as cata s-o alin. dar blînd si cumpatat. pe Iliuta. care stateau cîte doi si chiar trei în camera. din bazi lei) l-a îndepartat de la demnitatile care i se cuveneau. Odaile mansardei erau închiriate. sa înfrîng disciplina .. În afara de carti îi placea si bautura. înjura pe propri etar de toti sfintii (si asta se întîmpla aproape zilnic) ca nu instaleaza un ascens or. locuia Pîrvu. nu mi s-a întîmplat nimic deosebit. iar alaturi de el. într-o cladire vec he. ca sa aiba cu ce sa petreaca noaptea urmatoare. în fine. De aceea simteam ca ma împrastii. fireste. încît n-ajungeam niciodata sa-i cunosc. Nu exista student sa nu fi auzit de Iliu ta si nu se putea concepe chef fara ca el sa nu ia parte. Domnisoara se îndeletnicea cu croitoria si lucra toata ziua pen tru cliente. În prima camera. ca un urias.. afara de una singura.. avea bani de cheltuiala. Ne trageam dintr-o familie veche boiereasca. tata-mare luptase aprig pentr u unire si era intim cu Domnitorul Cuza. Virgilica. În mediul universitar nu ma mai simteam obiectul de admiratie al colegilor. dadeau masa la cîtiva dintre colegii m ei. ca sa se bucure de nemarginita libertate. Cel mai simpatic dintre colegi era Paunescu. ne repa ra lumina. aici aproape totul îmi era îngaduit. orice ti-ar fi trecut prin gînd. abia iz butise sa treaca doua examene. sau. locuiam noi. aparatele de radio si tevile de apa. ca ma dizolv în marele anon imat. ceai si. (Probabil ca de la el mi se trage mîndria mea tiranica. si el tot la Drept. nu m-as ab ate mereu din cale? Prefer sa merg înainte! Drumul învingatorului e înainte! Chiar daca ar calca pe cadavre. La el gaseai oricînd zahar. caruia i se pune la dispozitie dintr-o data desertul Saharei. unica aproape . Tatei i-ar fi placut sa urmez medicina veterinara. fost actor de opereta la Grigoriu. El ne împrumuta oricînd aveam nevoie de bani de buzunar (si ne dadea chiar ultimul gologan) si tot el ne dregea broastele de la usi cînd se stricau. care n-aveam nici un tovaras. Cele trei etaje erau închiriat e la diverse familii. Desi înscris la Drept de vreo cinci ani. scurt si îndesat ca un bu rduf si enorm de gras. Or. unde aveam o camera la etajul al IV-lea. Ca sa cîstige un gologan în plus.. Gleber. Ne miram ca nu da de vreun bucluc. fiindca semana pu tin cu actorul de cinema Chaplin. de a maslui cartile de joc. iar actorul gatea la bucatarie fredonînd arii din Pericola ori Vînzator ul de pasari. dar o cearta pentru o femeie si mai ale s orgoliul sau care nu cunostea margini (credea ca se trage. ma sufocam ca într-o apa pe c are nu poti s-o cuprinzi cu bratele.) În cei trei ani care trecura pîna sa-mi iau licenta. ca sa-l ascultam pîna tîrziu. Si apoi libertatea fara restrîngeri ma scot ea din fire. Ori de cîte ori suia scarile pîna la al IV-lea. cafea. un baiat înalt si vînjos. avea o îndemînare neobisnuita. Fusesem croit sa înfrunt primejdia. Se pare ca era prea sigur de el. pe stînga. caruia îi spuneam "doctorul" pentru ca urma Me dicina. II Dupa terminarea liceului m-am înscris la Facultatea de drept din Bucuresti. În schimb. Noi eram mai multi studenti. avînd radacini în tre cut. poate. dupa miezul noptii. acelasi mod de viata. servind pe fiecare în camera lui în lipsa de sufragerie. O noapte cîstiga la joc. poreclit Charlot. . compus din vreo zece camere însirat e de o parte si de alta a unui culoar. Din cauza asta. iar în cel de-al patrulea. aflata lînga camera mea. Cînta din frunza si de multe ori seara ne strîngeam la el în odaie ori ne urcam sus pe acoperisul casei. Încercam impresia celui scapat din închisoare.

scolar ita care încercase sa se otraveasca din pricina mea. L'invitation à la valse. Ceea ce atragea în primul rînd atentia erau ochii ei mari si luminosi. Am întîlnit-o si pe Dolly. de obicei. se facuse ta re frumoasa si. dansînd cu un coleg de care. Chiar Rita. tipator de eleganta si excentrica. ? A. Aurora. nu minteam.. am ochit o studenta. facîn e cîteva ori înconjurul salii. în strada. mi-a spus în t reacat: ? Aferim. m-a mustra t pe fata: ? Cu noi de ce nu dansezi? Ori ne dispretuiesti. Mi-a soptit. îmbracata într-o rochie de matase neagra. ca doi mici luceferi asezati sub bolta fruntii. ducîndu-ma la Fundatie sa ascult o conferinta. ne-am strecurat la garde roba. o poloneza blonda. ? Sînt ametita. Se lipea tot mai mult de mine. se îngrasase . Dupa o ora de hoinareala pe strazile pustii. c e rol hotarîtor avea sa joace fata aceea în viata mea? Poloneza n-a mai staruit cu întrebarile (probabil se temea de bruneta) si ne-am avîn tat din nou în vîrtejul dansului. S-a facut nevazuta pierzîndu-se în valmasagul perech ilor. înclinîndu-ma ceremonio s. mi-a spus ea si s-a desprins fluida din bratele mele. cautînd poloneza care m a atragea ca un magnet. i-am raspuns afectînd nepas area. servitoarea care ne facea curatenie si ne spala rufele. la balul medic inistilor. iscodita pesemne de o usoara gelozie. am invitat-o la mi ne acasa unde organizasem o petrecere si rezultatul a fost ca toti colegii. E drept. Odata. în încurcatura. sprinteneala si zburdalnicia de odinioara îi pierisera ca sa faca loc unei rigid itati de femeie matura. am nime . se îndragostira de ea. cum e de înteles. Într-adevar. s-a ivit poloneza car e ne-a stricat planul. Aveam impresia ca ma prefera si am dansat toata seara aproape nu mai cu ea. ordonata. Gasise pe cineva care-i oferea un trai princiar. Ma simteam p utin magulit fiindca toti ma invidiau ca pusesem mîna pe o femeie atît de fermecatoa re. unde ma duceam cu doctorul. ca si mine. atît de luminosi cum nu mai vazusem altii si nici n-aveam sa mai vad.) Nu i-am raspuns nimic. ? O colega. ca-n extaz: ? Chit vrei se ametesti la mine în noapte asta! ? Si eu. Pareau neverosimil de stralucit ori. Ea vazînd ca sînt liber îsi parasi brusc partenerul si alerga în bratele mele. instinctiv. (Se gîndise desigur la compozitia lui Weber pe care o cînta orchestra. în clipa aceea. la balurile studentesti. era un bun dansator. pentru ca a trecut pe lînga noi poloneza. urîciosule? Am dansat cu una din ele. închizînd ochii. Într-o zi. pe deasupra. cînd a venit rîndul celei de-a doua. O strîn-geam cu putere la piept si ea sesizîndu-ma. multe din prietenele mele mi-au aratat o raceala semn ificativa. asa fetita mai rar! Cunostintele printre fete le faceam. M-am dus întins la ea si. care. pe care îl lasa rece orice femeie. ma temeam.. afar a de Charlot. Dupa ce am condus-o corect la loc m-am amestecat în multime. M-a prins mai tîrziu si m-a certat din nou: ? De ce o neglijezi pe prietena mea? Era vorba de o bruneta înalta. subtire. Într-o seara. a soptit ea rosind brusc ca si cum ar fi spus ceva n eîngaduit. cu un capsor de papusa si un trup subtire ca trestia. domnule Petrican. am dat peste Ninon. într-o româneasca f ermecator de stîlcita. I-am facut o curte îndracita si o data cu mine înca trei sa u patru colegi. nu s-a dat batuta. Nu prea gaseam ce sa le spun. Din cauza asta. am poftit-o la dans. Ar fi putut oare sa-mi treaca prin minte. Colega de la Drept. care se potrivea cu firea ei ca nuca-n perete. iar de acolo. Era schimbata mult. Adevarul (s i care nu-mi convenea) era ca ei se asteptau sa le povestesc lucruri extraordinar e despre mine si aceasta ma punea. O colega de la Drept. de la Litere. ? Cu cine-dansate? m-a întrebat. care venise însotita de doua prietene. Wally! la fel! Fara alta explicatie (nutream se vede aceeasi dorinta). iar eu am ramas cu stapîna luceferilor pe care am învîrtit-o în zbor înaripat. strivindu-si sînii mici. Nici nu stiu cum o cheama. nu era nici proasta. În clipa aceea orchestra începu un vals. Avea acum un cimitir d e iubiti.Pe fostii mei colegi de liceu îi evitam.

am avut destul timp sa uit noutatea pe care mi-o daduse Rita. Ce sa-mi pun mintea cu o toanta? M-am urcat la mansarda si pîna acolo. III Unele întîmplari marunte din viata noastra. în strada Amzei. asa cum i se întîmpla oricarui copil. dar numaidecît m-am raz-gîn dit. unde am încins o petrecere. cum pri veam odata ploaia ghemuit la fereastra si altadata cum trageam cu o sfoara. un vecin. îmi amintesc chiar figurile trecatorilor pe care i-am întîlnit.. lo cuinta noastra se afla la doi pasi de "Eternitatea"). ciudat. ? Morti! Si unde-i duci. tocmai iesea din pivnita e i.. Ma întorceam de la universitate. prin fata casei.. caci asta îmi magulea amorul propriu. în doi. Cred ca împlinisem pe atunci patru ani si eram la Craiova. ? o femeie eleganta care a oprit o masina ? i-am adresat în sinea mea: ia-ma cu tine. Tot asa îmi amintesc perfect ce mi s-a întîmplat în ziua aceea de februarie. nu-mi aduc aminte deloc. în jos. ducînd în brate un cos plin cu rufe. baietas? ? La timitil. departîndu-se. poate ma muscase vreun cîine. frumoaso! ? un taran însotit de un tînar ferches. si se rusineaza de el. domnule Tudor. servitoarea noastra. care me rgea putin înainte ? e tata-sau. Apoi. privisem si altadata rapaitul ploii si carasem de nenumarate ori mortii la cimitir (pentru ca asta vedeam toata ziua. boboc! ? Singura? ? Ba nu. i-am spus. Am sc os doi lei si i-am întins cersetoarei. unde locuia.rit într-un local de noapte periferic. Pri mul gînd a fost sa dau batrînei un leu. dar m-am razgîndit. pîna cînd am ajuns acasa. prin 1913. ca s-a-nchiriat camera de linga dumneata? ? Cine a luat-o? ? O fata. m-a întrebat ce am în c aruta. ? Molti. În dreptul Ateneului ma opri o batrîna mica si uscata. revad tot drumul parcurs ca si cum as fi spectatorul propriului meu film. dintre care opt monede de cîte doi lei si doua de cîte un leu. prins de alte gînduri. Mi s e însiruiesc casele de pe atunci (una. în loc sa ni se stearga din minte îndata dup a savîrsirea lor. dar am renuntat descoperind ca era urîta. printr-un inexplicabil joc al functiei perceptive. De pilda. amenintîndu-ma cu degetu l: cred si eu ca ai fi vrut sa fie singura. De ce tocmai aceste marunte întîmplari mi-au ramas tiparite în memorie si ieseau mereu la iveala din mormanul celorlalte? Ma urcasem poate si mai-nainte pe scara. scoa-la. vaco! Ca te dau cu capul de toti peretii! Piftie te fac! . Cineva. ? Stii. Apoi am luat-o pe strada Ateneului si de-acolo. lucruri de b unaseama mai importante. ne ramîn fixate în memorie. Am vrut sa-i fac mustrari. Poate fuses em bolnav. dar de care. Îmi placea sa dau de mila. în timpul epid emiei de holera (dupa campania din Bulgaria). Tin minte si banii marunti pe care-i aveam în portofel: 18 lei. încît depasesc adesea evenimentele capitale care ne angajeaza soarta. Acum cînd scriu . e cu maica-sa. (O fata c u un geamantan pe care abia-l tîra ? o clipa m-am gîn-dit s-o ajut. care-mi ce ru de pomana. Rita a glumit. Am cautat celalalt leu care se ascunsese printre c elelalte monede si lucrul acesta m-a enervat putin. În fundul culoarului. Dispozitia mea de receptivitate se dovedea uluitoare în acea zi: Rita. pe care îl si gasisem. se auzeau strigate disperate: ? Scoala. pe Corabiei. era în constructie) si mai mult decît atît. îmi spuneam. din bucataria Dorinei . poate ma fripsesem cu focul. colt cu Franklin. Mi se întîmplasera desigur eve nimente mai vrednice de tinut minte. uneori cu o lumina si o limpezime atît de neasteptate în ceea ce priveste detaliile. hotomane! Auzi colo: hotomane! Expresia servitoarei îmi displacu din cauza aerului ei de fam iliaritate. din primii trei ani ai copilariei nu-mi aduc aminte decît de cîteva lucrur i de-a dreptul grotesti: o scarita cu trei trepte pe care urcam anevoie.) Si asa.. pîna dimineata . o cutie în care erau cîteva bete. hotarînd sa dublez pomana.

trecînd pe acolo. sa-i fac cunostinta sau numai s-ro vad cum arata la fata? Pîna sa iau o ho tarâre. cum spusese netoata de Rita.. De rîndul acesta fata ma cuprinse cu priviri cercetatoare ca si cînd mi-ar fi facut pretul. E drept. Hm! nu era urîta! Avea niste ochi de te baga în racori. .. Seara cinau în camera. Cealalta. la început. care era un misogin convins. cum era de asteptat. Unde mai vazusem asemenea ochi? Chiar trupul. era studenta... M-da. apoi am iesit în coridor fara nici o treaba. Aproape ca uitasem de vec ina mea. as fi putut sa-i fac cunostinta. bine construita. Dupa el a trecut Gleber sa ma cheme la dejun. M-am trîntit pe pat si nu stiu de ce ma simteam dintr-o data tare abatut. fara sa ma gîndesc la ceva. Fara sa vreau miau ajuns la urechi cîteva amanunte despre ea. Si de asta data am renuntat. iar dupa Gleber ? doctorul. dînd cu ochii de mine? Chiar încercase sa-si ascu nda gestul tradator. IV Doua saptamîni s-au desprins din calendar plecînd în trecut. Îi cunosteam: erau ai lui Charlot. supraveghea lucrul. Era cît p-aci sa intru la Charlot. Înt r-un tîrziu. ca si cum n-ar fi trait alaturi de mine. Izolarea lor voita trezi. Sînt sigur ca am mai zarit cîndva perechea asta de ochi.. nici sa lege amicitii. s-au scurs cîteva clipe penibile de ezitare...? Ce-o fi gîndi nd despre mine? La dracu. ? Mergi la masa? ? Nu mi-i foame! Vin mai tîrziu! Charlot a plecat.. O femeie freca scîndur ile de zor. Poate ca da. Dîndu-mi seama ca încep sa devin ridicol. sau.. la doi pasi. am auzit pasi apropiindu-se. iar în prag o fata înalta si zvelta. o reactiune vie printre locatari. si de aici înainte nimeni nu le spunea decît "contesele". facu o galagie nemaipomenita: ? Cine a împutit culoarul cu spirt! Brrr! Nu poti sa-ti tragi sufletul de miros. În definitiv. retrasa. Nu ma minteam. . Mihaela. actorul. înca nu ma lamurisem ce aveam de gînd: sa ma p rezint.Dar ea de ce o fi tresarit asa. asa am simtit în clipa aceea. Pe fata bruneta o chema Mihaela. dar am revenit înainte de a bate la usa lui. Amîndoua surorile duceau o viata modesta. într-o toropeala placuta. Am simtit licarul luceferilor ei si mi-am spus: iata cei mai frumosi och i din lume. A raspuns înc linînd usor capul si mi s-a parut ca a tresarit putin. Porecla prinse. iar tovarasa ei de camera era sora. eu care ? orice s-ar spune ? aveam destula experienta în mater ie de femei.) Facînd calea întoarsa. Am salutat-o.. am zvârlit servieta pe masa. fiind oficianta la Posta Centrala. facea obisnuita lectie cu Gheorghita. pe care o puneau pe culoar. Trebuie sa fie noua noastra chiriasa. nu cautau sa intre în vorba cu nim eni. pleca toata ziua de acasa. am intrat în odaia mea. perora Charlot. la perete. încalzind mîncarea la masina de spi rt. ? Se tin mîndre parca ar fi contese. era mladie. Îmi parea rau ca aparusem fete i aceleia asa de stîngaci chiar de la prima vedere? Nu stiu. iata-ma ajuns din nou în dreptul camerei vecine.Virgilica. de ce-mi faceam sînge rau din cauza unei fetite care nu ma interesa ni ci cît negrul sub unghie? Am ramas multa vreme lungit. fata servitoarei. Odata. Si par cu reflexe ca smoala. domnisoara Dorina. (Se întindea prea mult de vorba si n-aveam chef de discutii.. care statea cu spatele. Cînd am trecut pe acolo nici n-a întors capul. Întîi am vr ut sa vad daca se-ntoarsese doctorul de la facultate. Intrînd în camera me a. care au facut cu iuteala înconjurul ma nsardei noastre. nicidecum m aica-sa.. Ce fel? o impresionasem atît de puternic. însa nimeni nu stia la care facultate. De pilda. A sta-i nesimtire curata! De atunci surorile Deleanu (acesta era numele lor de familie) au mai întrebuintara masina de spirt. mi-am spus cu indiferenta. Gestul ei ma puse în încurcatura. Usa camerei proaspat închiriate era deschisa larg. Parea sa aiba 40-45 de ani (în rea litate mergea pe 30) si. Cred ca din cauza acestor ochi îmi pierdusem cumpatul în fata ei.

Nu o remarcasem. mirati. Însa aceasta întreb are însotita de zîmbet a marcat începutul tragediei mele. nici ea nu voise sa întrebe mai mult. zîmbindu-i cu înteles.. Mi-am cumparat camasi. ? Domnisoara Deleanu. ? Daca-i vorba de asta. am facut toate pregatirile încet. nu-i sînt indiferent. Raporturile mele cu surorile Deleanu erau reci si corecte. malitios: ? Contesele cineaza în sufrageria cea mare. dar ajuta cînd es ti. ? Regret. Si asa rautatile curgeau cu nemiluita. am cumparat într-adins doua bilete de teatru. în ochi. ? Nu ies niciodata singura noaptea. Zilele urmatoare. nu descoperisem la ea nimic care sa ma atraga. De altfel. Cine le-a pus sa concedieze p e administratorul general al domeniilor? Vad pe usa 28 de liniute trase cu tibis irul. A ltfel.Cine a pus-o sa-mi surîda? Ce demon. Cine mai putea s-o împi edice de a zbura la fapte? Mi-am ascutit deci armele cu care trebuia sa încep lupt a. n-ajunge sa fii doar bine îmbracat. ceea ce însemneaza ca au consumat. cuceri pe Mihaela n-avea nici o corespondenta cu si mtirea mea. pe cînd traversa strada. Am pierdut aproape toata dimineata pîndind-o sa iasa din camera. Marturisesc. si prinse aripi. Instinctul ei sigur pricepea provocarea surîsul ui si cauta s-o apere opunîndu-mi un scut de raceala si indiferenta. privindu-ma t inta. Ea ra pundea rece si trecea mai departe. afara de ochi. S-a uitat la mirie cu ochi mari. cînd mi-a venit acest gînd. trecusera cîteva saptamîni în sir fara ca persoana ei sa ma preocupe cît de putin. nu numai ca-mi era total indiferenta. da-mi voie sa-ti ofer un bilet studentesc pentru asta-seara la teatru. ce fatalitate? Cine a îndemnat-o sa-mi adres eze acea stupida si banala întrebare? Din clipa aceea s-a nascut în mintea mea gîndul ca. s-a rezolvat: te conduc eu. ca ar fi o amanta agreabila. ci pornea de-a dreptul dintr-un calcul cerebral.doctorul anunta. de care sa dispun oricînd. . dar n ici nu ma simteam prea magulit ca ma remarcase. Evident.. O salutam pe domnisoa ra Mihaela de cîte ori o întîlneam si atîta tot. poate ca viata mea ar fi cu rs altfel ? apucînd alt drum.. pe cînd plecam la facultate. Iliuta adauga îndata. ? Nu-i mai bine sa oferi biletul unui coleg? m-a întrebat insinuant. Odata.. . ? De ce? Doar n-ai nici o obligatie. încît socote am ca mi-ar trebui o femeie în imediata mea apropiere. de toate. Charlot chema pe Rita: ? Anunta-l pe gazar ? doamnelor "contese". Ea surise ca unui vechi prieten si ma întreba familiar: ?. m-ar fi tulburat chiar din prima zi. Nu-mi amintesc ce zi era. e o arma cu care pleci la lupta. Asadar. pe îndelete. De aci înainte ori de cîte ori întîlneam pe Mihaela o salutam. initial gîndul de a o. am întîlnit-o ca de obicei si am salutato. contesele au încurcat rau administratia. a iesit. nici data (mi se pare era prin martie). dar nu pot primi. Cînd pica gazarul. hotarîrea mea era coapta. domnule Petrican? I-am raspuns ceva de circumstanta (nu-mi aduc aminte ce) si am trecut mai depart e.. ca as pute a sa-mi încerc norocul. si ar fi trecut luni si ani daca. cravate. Am ajuns-o din urma tocmai jos. cum se simt barbatii în asemenea împr ejurari. si n-as fi ajuns sa-mi închei atît de repede socotelile pamîntesti. care-mi paral iza orice tentativa de apropiere. în fine. Alteori tot Charlot venea sa ne informeze: ? Fratilor. În fine. Tocmai îmi comandasem un costum de ha ine si m-am grabit sa-l scot. Ba mergeam pîna acolo. Într-o dimineata.Ce mai faci. trei deca de gaz. cu ironie: ? Mi se pare ca nu prea stau bine cu actiunile petrolifere. Ma gîndeam sa-i ofer unul (sub pretext ca erau studentesti) ca sa am prilejul unei convorbiri mai lungi cu dînsa. Daca nu mi-ar fi adresat cuv intele acelea în care am descifrat cît de cît o provocare. Dupa un minut eram pe urmele ei. pe datorie. Or.. o palarie "Borsali no".

degajat: ? M-da. Iata de ce Mihaela începuse prin dîrzenia ei sa ma intereseze. Unde erau cetatile dispuse sa se apere chiar dupa ce încetau de a mai rezista? Numai initiativa parasirii o avusesem eu. scoala. Adica peste vreo zece luni. Ce zici. Eram silit sa recunosc ca avea o inteligenta destul de vie si ascutita. ai gusturi bizare. Îmi trebuia rabdare si perseverenta. Pe ea o voi cuceri pri n lupta si nu voi depune armele înainte de a capitula. sa-mi joc chiar viata p entru o izbînda care nu avea poate nici un pret..? Nu. zburînd pe cai înaripati.. un ger sa crape pietrele. afara de. punînd semnul exclamarii pe ultimul ei cuvînt. nesfîrsite. Mi-ar placea însa un loc retras. Nu ma vrea? O vreau eu si va fi a mea cu voia ori fara voia ei. ? De-ce tocmai atunci? ? Fiindca e Boboteaza. la cinema. frîngîndu-i voi nta. Îi simtea m prezenta. pentru ca prefer farmecul persoanei d-tale. Alege mai bine un sfînt. domnisoara Deleanu.. stii. Si pentru un barbat o înfrîngere ca asta nu-i decît un succes mai putin.) Adevarul era ca nu cucerisem nici o fata. Si totusi o biruiam în închipuire. Or. în definitiv. Nu intram niciodata în vorba înain te de a observa din parte-le un zîmbet. Nu-mi displacu riposta. În aceasta lume devenise o jucarie docila în mîinile mele.. Dar. o privire. întretineam imaginar conversatii aprinse. laturalnice. Într-o împrejurare a asta. În orice împrejurare tineam sa am ultimul cuvînt. ti-e frica de gura lumii. încît victoria mea avea o tristete cu care ma împaca m. la Sosea e mai convenabil.. pe strada. Venus din Millo? Framîntat de aceste gînduri. ? O. ? Eu cînd ma duc la teatru o fac numai pentru piesa. ? Boboteaza îmi displace. Îmi placuse sa ma consider un cuceritor ale carui cetati au capitulat de bunavoie ori au facut totul sa se predea? Hai-da-de! În asemenea conditiuni preferam înfrîngerea. ? Hm. no sa umblu pe cai ocolite. maniere alese ? (Parintii. Nu se poate sa nu învinga cineva cu aceste arme . Ma apuca o ciuda înversunata împotriva ei. În ce const a meritul meu personal? Un chip frumos? (Simpla întîmplare!) Educatie. Dar asta era atît de putin.. cît ale Zor. un gest (oferte. chiar angajament e).. Desi raspunsul ma înghetase el însusi. vorba cîntecului. . de parca-i vorbeam o limba pe care n-o cunostea. La facultate. Asta nu mi se întîmplase: o fetita sa-si bata joc de mine si înca în halul acesta! Conv ersatia noastra îi daduse prilejul de a-si goli tolba de sageti în pieptul meu. mereu treaza. Dar nu eram omul care sa dezarmeze de la cea dintii sage ata fonta. Sfîntul Asteapta! I-am întors spatele si am plecat oparit. Asa scrîs-neam cu pumnii strînsi. M-a privit asa de nedumerita. mediul. cunosc atîtea. gîndindu-ma la vestita replica a voievodului moldove an.. purtam în minte imaginea ei. Dar orgo liul meu de învingator nu tinea de ratiune.. Grozav îmi place gerul. ci pe drumul mare. ? Trebuie s-o îngenunchez cu orice pret pe trufasa asta! Orice s-ar întâmpla! Amorul meu propriu ranit îmi cerea o satisfactie cît mai ne-întîrziata. oare femeie are dîrzenia granitului ori a marmurei. Nici unul. Mai mult: îmi dadeam lucid seama ca iubi rile de pîna acum nu fusesera atît ale mele. pe cînd te astept? ? La 6 ianuarie. cînd se lasa gerurile mele preferate. Am reluat: ? Înteleg. nu m-am dat batut .. Pentru ca.) Spirit? (Hm! sa zicem un pic. ce obstacole de înlaturat? Nici una. La teatru s-ar putea sa întîlnim pe cineva cunosc ut. I-am surprins chiar un zîmbet sfios în coltul gurii. De pilda la Sosea! S-a înseninat dintr-o data. ? Ei bine. la restaurant. Sînt tufisuri cu banci într-adins ascunse. ea era în centrul preocuparilor mele. firea ma împingea sa pun totul pe o singura carte. o sarutam. Mi-a spus pe un ton voios. ? Drept sa-ti spun as prefera decorul de iarna. i-am replicat cu îndrazneala mea obisnuita. rascolit de ea. Perseverenta picaturii de apa roade stânca si o prabuseste de pe culme. chiar în proprii mei ochi. ce gr eutati am avut de învins. Sau mai bine într-o cîrci umioara. împotriva mea si pîna la urma împotriva tuturor. ? În acest caz ne întîlnim altundeva. Ele ma cucerisera pe mine. Totul se petrecea fara lupta. Ca sa ajung la inima ei. În ea predomina ca tr asatura fundamentala ? contrazicerea.

S-o las acolo lesinata si so zbughesc ca sa scap de urmari. m-am luat dupa ea. de spaima. Toti o sa ne spargem capetele cu darapanatura asta. În orice caz aceasta intransigenta excesiva ma punea atîta pe gînduri. aia e pacoste. Semetia ei era o abilitate în vederea unui scop? Sau o simp la asprime a unei fete inocente. inerta ca o cîrpa.) ? Biata fata. Era plamadita din aluatul învingatorilor. îi placea sa porunce asca. Nu sînt ceea ce crezi. Nu ma dumiream: cum s-a înfiripat asa deodata strînsa prietenie dintre ele? Dar asta e alta socoteala. Se scursera cîteva clipe penibile pîna sa iau o hotarîre. dar îmi trezise ambitii nemasurate. Are sa dea Mihaela pe fata cele petrecute sau nu? . Sus pe coridor.. dar n-au trecut nici zece minute si a venit înapoi. Altadata ieseau amîndoua în oras cu automobilul si nu se întorceau decî seara tîrziu. ? Alearga sus! Domnisoarei Deleanu i-a venit rau. Mi-a întors spatele si a intrat la întâmplare într-un magazin. care n u cunostea supunerea. Cîtiva trecatori. prin urmare. nu scara. Într-adevar. întrebînd: ? Ce este? Ce s-a întâmplat? ? Domnisoarei Deleanu i-a venit rau. As zice ca m-a bucura t într-un fel. Toata ziua am fost nelinistit. Scara era îngusta. am patruns în camera ei si am aseza t-o pe Mihaela în pat cu toate precautiunile. E urît ceea ce faci. am prins-o în brate si i-am as tupat gura cu o sarutare salbatica. Si îndârjirea mea spori. Am prins de veste ca era prietena cu fata proprietarului. ? Cu cît lupta e mai grea. plina de ura. dar poate sa aiba Gleber. ca si rîndul trecut. Nu stiam nimic din viata ei si iata. E lesinata. intrînd la Cecilia (asa o chema pe fiica proprietarului Chintescu). sa fie ascultata fara cârtire. cazu pe trepte. statea acolo ore întregi. cu atîta izbînda va fi mai mare. martori involuntari. Adu. biata fata.Într-o zi. trebuia sa ma rezem de balustrada ca sa-i fac loc sa treaca.) Uneori cobora în curtea strim ta si. ma apucasem s-o anc orez de existenta mea. s-a întors brusc din drum si m-a apostrofat: ? Te rog nu ma urmari. care se apara cu prea multa vigoare de o primej die prea mica. M-am dus glont la Rit a. s-au s-o ajut înfruntînd orice risc? Fara sa ma fi decis pentru una din aceste ipoteze m-am pomenit însfacînd-o în brate si urcînd scarile cu ea. Gleber avea si eter. Fusesem. întîmplarea facu s-o întîlnesc într-o dupa-amiaza pe cînd urcam scarile locuint a tocmai cobora. au surîs vazînd scena. (Avea suflet bun batrîna croitoreasa. Pîna sa-l aduca.. alimentata de forta obstacolelor întâlnite în cale. putin eter daca ai. umilit în doua rânduri de fata aceasta semeata si mândra. ? Eu n-am. gândeam. Cînd am ajuns unul în dreptul celuilalt. Înainte de a o ajunge. Mihaela îngalbeni si cînd i-am da t drumul. întelegi? Rita s-a dus într-un suflet. de rusine. Am ramas buimacit în strada . Totusi respingerea ei brutala nu mi-a facut deloc sînge rau. decît. ? Vai. am strigat din rasputeri: ? Domnisoara Dorino! Domnisoara Dorino! Croitoreasa a iesit speriata din odaia ei. Stai lînga ea pîna ce si-o veni în f ire! Sa nu te misti de acolo. ? Dar de unde stii ceea ce cred? ? Purtarea dumitale mi-o spune. În sfîrsit. (Familia acestuia locu ia într-un mic palat alaturi de hardughia noastra cu mansarda despre care se vorbea ca va fi darîmata pentru a i se asigura perspectiva.) Uluita de gestul meu brutal. (Bineînteles n-am simtit nici o p lacere. ? N-are nimic! Mai mult s-a speriat. te rog. pândind cînd pleca de acasa. sparge-si-ar capu l proprietarul! Am lasat-o sa bombane în continuare si m-am strecurat afara. Cine era? De unde venea? Ce voia? Încotro o mînau pasii? Pe care drum? Numai semne de întrebare. s-o lovit rau? ? Nu stiu. Am gasit-o pe scara în nesimtire. ce-o fi patit saracuta! Fir-ar a dracului de scara. Tocmai atunci a venit si Dorina cu e terul. sa nu-i iasa nimeni din voie.

. dar nu se ivise nevoia. dragostea vestejeste. nu se putea sa n-o citeasca. . Aceasta com plicitate ne apropia mai mult decît ar fi facut-o lucrurile pe fata. striga patetic Charlot. Da. Vestea lesinului Mihaelei se raspîndi ca fulgerul în toata mansarda. am gasit un biletel cu cîteva cuvinte. ? Sa nu plece cumva în oras.. ne reglementeaza viata dincolo de vointa noastra const ienta. ci exact ceea ce nu simteam.. în mers maru nt. În definitiv. devine ceva obisnuit. ridicase ravasul. ascunzînd-o. Era si asta o tactica. de alaturi. Îmi cade au în brate si fara poezia scrisorilor. iubita? S-o fi apucat sa-mi scrie? Va implor . vrînd. Fuga la cutia de scrisori. Nu pentru ca nu m-as fi priceput. Se vede ca Mihaela îsi daduse la timp seama de asta. Tr udeam sa prind orice zgomot.Exista unele fapte pe care daca le dai în vileag sufera de pe urma lor mai degraba victima decît agresorul. În sfîrsit. Nici o semnatura! Nimic! Dar ce nevoie? ? Aha. M-am furisat repede afara ca sa cercetez cutia de scrisori. fara voia ei. m-a fulgerat teama. Iubitele mele din trecut nu-mi cerusera asa ceva. usa de alaturi se deschise. nimeni si nimic nu ne va mai desparti. pasii ei se departara pe coridor. de frica luminii? îndata ce taina se da pe fata. chiar aveam certitudinea. Si totusi mai era ceva în dezavantajul ei. îsi p ierde fragezimea." Fraze definitive. înca o jumatate de ora. dar o simtim cum pl uteste deasupra capetelor. Am asteptat înca un sfert. Cînd si tu vei primi-o. ? Ce o fi facînd dincolo? Îmi raspunde. ? Era bine cu ea în brate? ma întreba insinuant doctorul. Rita facea curat în odaia lui Charlot si auzeam cum scutura cearsafurile. Am revenit în camera si am asteptat. dezlantuind o a valansa de ironii: ? Contesa lesinata! tragedie în opt acte. usor. Or. cît de mic. complicea me a.. O jumatate de ceas ? Un ceas? Doua? Chi lo sa? Oricum. vraja. Probabil plecase în oras sau coborîse la Cici. Fapta dumitale e incalificabila. de toate zilele. Se va întoarce? Nu . Adevaru l e ca i-am scris Mihaelei nu ceea ce simteam. nu s-a mai întors. a apucat pe drumul cel bun: îmi scrie. sigur. Antenele mele mai lungi au înregistrat porunca înaint ea ta. Foarte bine! Se cade sa-i raspundem. aveam impresia ca timpul îsi suspendase zborul ca în poezia lui Lamartine. unui pas gre sit! sugera Iliuta. "La urma urmei cine e vinovat ca mi-ai iesit în cale si mi-ai tulburat sufletul de nu ma mai regasesc? O putere neînteleasa. Daca i-o trimiteam însa des chisa. Aceasta forta a firii porunceste ca tu sa fii a mea si eu al tau. muzelor. Aha ? de minune! Mihaela se af la acum în camera ei si fara îndoiala citea scrisoarea.. pentru a nu se tulbura cerul iubirii. Din toata faptura mea încordata. Tacînd. Ceva înauntru! O scrisoare! Mi-a raspuns! Mihaela mi-a . asta era lucrul de capetenie. cînd am umblat la cutia cu scrisori (fiecare locatar avea cîte una). nevrînd. din camera ei. cu litere de jar. inspiratia-o cît mai bine! Eram numai urechi. Detineam un s ecret si împreuna trebuia sa-l pazim cu grija. Plicul nu mai era ac olo. pe care nu o vedem.. motivînd gestul meu ca o fatali tate de care în orice caz nu poti fi raspunzator. ce e dragostea decît o taina pe care o ascund îndragostitii si o poarta în umbra. Dar nu era chi p.Ce-i drept pe mansardistii nostri cam greu sa-i întreaca cineva în rautati. Prevedea m. Seara. functiona parca numai auzul. Însa dupa doua minute am auzit-o facînd calea întoarsa. I-am raspuns asternînd opt pagini. Am pîndit aproape doua ceasuri pîna ce în sfîrsit am auzit-o deschizând usa si departîndu-s pe coridor. ca sa faca prostia de a ma denunta ca o sarutasem pe scari. devenea. Mihaela însa nu era plamadita din acelasi aluat. ? Sa punem o inscriptie pe scara: aici a cazut contesa din cauza. încît ai zice ca universul nu exista decît în functie de mine. Nu scrisesem înca nici o scrisoare de dragoste. Amîndoi aveam cunostinta de o fapta neîngaduita si taceam. cu plicul nelipit. Dar o voce interioara îmi sugera ca am pus bine problema si aceasta constatare ma copl esea de bucurie. Am aruncat scrisoarea în cutie. ca Mihaela mi-o va înapoia.

fara ocol. frazele. oricît! Am sters deci ultima fraza într-asa chip sa n-o poata reface si am expediat plicul . privind absent la vitrin e.. Si doar prevazusem event ualitatea. N-am cum parat nici o tigara. Dupa aceea am luat-o spre Cismigiu si acolo. Era a patra. M-a durut aceasta respingere. orice intimita ti si gînduri ? si astfel o simteam atît de aproape încît parea ca-i aud bataile inimii. secole (am taiat cu vîntul "secole"). as înarma-o eu însumi ca sa se apere. A doua zi. Mi -a înapoiat-o si pe aceasta. Era tot asa." Uite o idee buna de pus în practica. Si asta timp de o luna. faptura ta se topeste ca un fulg de zapada . pentru ca e opera ta. ca filigra na. Puteam sa-i spun. pe o banca. care-mi opunea muntii de împotrivire . dupa cum se vede. mai ales. În afara ca i-as rapi farmecul n eprevazutului. apoi. fara nici o deliberare. i-am trimis scrisoarea. Daca uneori te prind de mina. ani. a caru i înfaptuire o sustineam din rasputeri... hotarît ? nu! Totul se reducea la un plan de seductie conceput la rece. armel e înca nefolosite din arsenalul meu. cînd plecata ? totusi mereu a ctuala. Parca era un facut.. Voiam. daca nu vii sa-mi iei mîinile si sa descoperi în ochii mei marea dragoste pe care mi-ai sadit-o si pe care nu poti s-o sfarîmi orice ai face. Rationamentul ma împaca. cu mine se petrecea acelasi lucru. Sa-i scriu în fiecare zi! Mereu sîcîitor.. sa se pomeneasca me reu cu alta noua. deslusindu-se pe albul hîrtiei. Si ai sa citesti zilnic de acum înainte. Eram într-adevar îndragostit? Nu. aceea pe care o caut fara s-o gasesc? Aceea pe care o astepti si nu vine? Aceea careia îi scriu si nu-mi raspunde? Mi se pare ca te vad în toate f emeile si nu te aflu în nici una. Scriindu-i. Îmi ajunge so citesti. Mihaela. În sfîrsit. i-am scris alta tot asa de fierbinte si de prefacuta. fara sa rasuflu macar. Voiam sa-mi verific." Îi spuneam pe nume. Voiam totodata sa dau o satisfactie amorului propriu ranit. Aceasta constatare m-a nelinistit putin. Seara. Nu-i nimic. Te simt cînd prezenta. tot ce-mi trecea prin minte. parca mi le dicta o prezenta nevazuta si necunoscuta. ca re-mi produceau o voluptate smintita. în schimb am cerut un plic si hîrtie. de ce-as minti? Am simtit un junghi ascutit în cosul pieptului. trasnet! Era chiar scrisoarea mea. iar eu numai stenografiam. sa îngenunchez pe aceasta fata mîndra. Cu o regularitate de ceasornic! Ca un ritm de rotatie cosmic! Numai ca ea nu trebuie sa se astepte la asa ceva. descurajarea scotea coltii . Am luat-o în nestire. suprimam departarea reala dint re noi.. Scrisoarea mi-a venit înapoi. nu a mea. chiar doua. Simteam binefacerea certitudinii si ma bucuram de ea. Într-un sfert de ora am acoperit cu slova marunta toate paginile pe care le aveam l a îndemâna. pentru întîia oara. Numai un sentiment puternic atîta functiu nile cerebrale si le pune într-o stare de supraexcitatie ca sa produca mai mult de cît pot da ele în chip normal.raspuns! Draga de ea! Dar. Mi-o trimisese îndarat. . apoi am asteptat sa vad ce are sa se întâmple. cu plicul nelipit. asa cum traiesc. Pe a cincea tot a sa. ziua urmatoare. Am plecat în oras cu sufletul pustiu. Poate adaugase undeva pe marginea hîrt iei vreo fraza? Nimic. ceea ce se petrece în sufletul meu. Am adaugat în final: "Stiu ca rni-o vei înapoia. Am mai spus-o: pîna acum nu dadusem nici o lupt a serioasa în cîmpul iubirii. obsedant. dispretuitoare (cum n-am întîlnit alta). tot ceea c e voiam era. Mai bine s-o las sa creada ca f iece scrisoare va fi cea din urma si totusi. luni. De asta sînt sigur. Ideile. înda ratnica. les bons mots. în afara dragostei.. care s-a transformat pe urma într-o ciuda amestecata cu necaz. P arca descifram amprentele degetelor ei. Planul meu începea sa se clatine mult prea devreme. În tot cazul o citise. o tutuiam pretutindeni si cautam în-tr-adins frazele acestea. Asta e soarta scrisorilor mele. într-atît ieseau de limpezi si legate de acea logica interioara care e pecetea unei lucrari bine gîndi te. Asa cum te simti dupa o înfrîngere sau o sperant a naruita. i-am asternut Mihaelei o noua scrisoare: "Tu esti. pe Calea Victoriei în jos. Or. am intrat într-un debit sa cumpar tigari.

Ca s-o risipesc n-am gasit ceva mai bun de facut decît asternînd un caiet întreg. ? Ce tot faci de nu te mai vezi? m-a apostrofat într-o zi Charlot. drace. Am aruncat caietul în cutie si m -am asternut pe asteptare.. Charlot? Crezi ca e mai bine sa citesc în ajunul examenului. nu ? în ruptul capului! Înainte! Mereu înainte! Perseverenta pîna în pînzele al Înca zece scrisori avura aceeasi soarta. bineînteles. a zarit pamîntul visului sau. ? Nu se aproba! ? Vino. cu slova marunta si deasa. Sa dau îndarat? Nici gînd! Voi persevera pîna în pînzele albe si tot voi izbuti. parca-i facusem un rau cu asta. N-am iertat-o multa vreme din cauza acestei întîrzieri de care. Fusese în sfîrsit retinuta de monstrul cu luceferi. apoi mi-a aruncat o privire de mila. Numai o singura ora. Stiu însa ca am umplut aproape douazeci de pagini într-o ora. S-a uitat surprins la mine ca la o dihanie. Nu cred sa se fi bucurat nici Columb cînd. Frica însa nu ceda. Si afara de asta stiu sa aste pt. dupa îngrozitoarea calatorie în necunoscut. Ce zici daca am aranja ceva? Ochii lui Charlot sclipira fosforescent: ? Cînd? ? Asta-seara! .. Ce are a face? N-avea decît sa iubeasca pe oricare Fat-Frumos din lume. a suta scrisoare! Si asa mai departe: la infinit! N-a mai fost nevoie! Minunea s-a întîmplat: a 3l-a scrisoare nu se mai întoarse. la dragoste. pentru ca nu ma înduram s-o las pe Mihaela sa ast epte. în fierbinteala mea smintita? Nu-mi aduc aminte nici o iota. Nu-i nimic! La fel a saptea si a opta. Atunci mi-a scaparat prin minte sa-i trimit îndara t toate scrisorile pe care ea mi le refuzase atîta timp. ? Ma prepar pentru primul doctorat. Nu m-am dat învins. si sa le înapoieze. nu putea sa întel eaga. Sau macar sa-mi retina o scrisoare. vom scrie pe a 26-a! Acela si destin: Ce importanta are? Vom expedia pe cea urmatoare. monstrul cu chip de om. nelinistea. Mer geam înainte. cu un gest larg de actor. care se cerea cheltuita. M-as fi simtit cel mai fer icit om de pe lume! Dar Mihaela. M-am luat dupa el. cum as fi rasuflat din strafundul plamînilor. Se vede ca erau mai lesne de supus furtunile oceanului. Bucuria îmi pricinui o energie coplesitoare. Sa le citea sca. Din cauza acestei nelinisti nici n-am gustat bucuria victoriei care capata certi tudine abia a doua zi. N-am avut rab dare sa revad ceea ce scrisesem. mai. nu face pe nebunul. la drept vo rbind. decît o fata ca Mihaela. la nimic. În materie de dragoste perseverenta e o arma care nu da gres. A sasea scrisoare avu aceeasi soarta. pentru ca alt fel as fi explodat în milioane de bucati. nu voia.. a rostit ca o sentinta: ? Te-am pierdut! S-a departat pufnind.. Le-a retinut si pe aceste a. Nu mi-a restituit nici caietul. apoi. ia vino încoace. M-am temut ca nu cumva vreo împiedicare fortuita sau un accident sa fi zadarnicit restituirea. Nu se întîm-plase nimic. eram pe drumul cel bun. Dar hotarîrea de a persevera m-a împiedicat sa ca pitulez. Ah. ca de obicei. ? Charlot. Si chiar pe a 50-a. N -avea decît sa fie logodita cu toti printii mostenitori. Atît si nimic mai mult. Dar ea abia dupa doua ore cerceta coresp ondenta. Drace cocosat. doar una. n-as fi banuit asemenea rez istenta! Iubea pe altcineva? Avea vreo legatura pe care n-o cunosteam înca? A începu t sa ma framînte îndoiala. ma rog? Pîna cînd? Ajunsesem la a 15-a scrisoare respinsa si totodata la capatul rabdarii. asa cum m-am bucurat eu de întîia mea biruinta. Mie trebuia sa-mi raspund a. tot înainte! A noua si a zecea! Ei. L-am întrebat: ? De ce. Pîna unde va merge îndaratnicia ei? M-a cuprins o ciuda care îmi rascolea fiinta pîna la nebunie. pe apucate? M-a privit înca o data. Hotarît. Pîna cînd. Nu ma mai gîndeam la pla nul meu.. Ce i-oi fi scris acolo. Restul nu mai prezenta int eres. la Mihaela. nici nu era vinovata. nici cele cinci minute cît îmi cerea recitirea. Toata ziua am dat tîrcoale cutiei de scrisori ca sa vad daca Mihaela n -a respins-o. singurul meu scop era ca aceasta fata sa retina o scrisoare de-a mea. cînd si scrisoarea urmatoare fu retinuta. Ea nu stia decît una si buna: sa-mi înapoieze la infinit ravasele.

Le-am turnat la repezeala o poveste pe care de fapt o auzisem de la altcineva. care ave a o cîntareata grasa si îndesata. Vineri. se face! A evacuat pur si simplu clientii trecîndu-i la o alta masa. care ne convenea. S-a tinut de vorba: ne-a dus într-adevar la Ploiesti. ? Nu aceea.. Nu stiu de "ce-mi placeau atîta cîrciumile periferice care duhneau de rachiu. În revarsatul zorilor ne-am întors acasa ametiti de bautura si frînti de oboseala.. altii mai iuti de picior ne-o luara înainte. ? Sa fii dumneata sanatos. se ridica în picioare: ? Domnule Frunzanescu. facu Charlot cu dezgust. lucratori. sa fiu al dracului. Din pacate. în fiecare seara o pune sa jure ca n u l-a înselat. ? E vorba de o fata cum nu se mai afla în sistemul solar. ? Fratilor. Un vlajgan de la o masa vecina. Bautura ne încinsese. La el decorul n-avea nici o însemnatate. am masina mea.. ? Vedeti. toate sînt o apa si-un pamînt. da. aproape de Cimitirul Sf . auziti voi. toata lu mea aceea pestrita de mici slujbasi. Daca mai zici una. ni se facea cinstea asta? În apropierea noastra. izbucni în apl auze. de asemenea. . rîzînd cu hoho e. Acolo alt chef. "Bolta verde" unde am poposit parea un local mizerabil dar. rast urnînd pe gît un pahar cu vin. cu ochii bulbucati. gîndindu-se la Mihaela. a nunta: "În fiecare seara debuteaza primadona Mita Dragan". replica Iliuta. Cînd ispravi. e asa de gelos ungurul ca. Face. încît se facu în local o liniste ca de cimitir. ? Închipuiti-va.. ? Mai. Cha rlot însa nu tinea seama de asta. prada unui avînt nesabuit. Un afis. ? Se aproba! Iliuta mai zise o doina. pîna la Ploiesti va duc si va aduc. ? Da-i drumul! Cine e individa? întreaba Charlot cu indiferenta. Iliuta lua o frunza si-i zise cum stia el o doina de pe valea Oltului.. daca ne duceam în centru. o contesa. mai în fund. ? Da-le încolo de muieri. apoi înca una si tot asa. pre legea mea. ? Cine-i cu aprovizionarea? (asta. Am tresarit ca fript gîndindu-ma la nesocotinta pe care o facusem fara vrere pomeni nd de contesa. în limbajul nostru însemna: cine plateste?) ? Ce-ti pasa? Eu! i-am raspuns. pe Grivita. ? Contesa noastra? facu Iliuta. exclama Iliuta. nu era acasa. ? Îmi dai voie sa ma prezint. stiti ca am facut o cucerire formidabila? ? Taci. principal ul era bautura. Chelnerul ne ghici gîndul. ? Da. proprietar. ungur de origi ne. ai un nas de copoi.. exclama Charlot mîndru. baieti de pravalie. iar noi neam asezat victoriosi. Gleber. Înauntru toate mesele erau întesate de ceferisti. ? Si ea îl însala în fiecare zi si-i jura în fiecare noapte.. ? Sa fiu al închinatului. ? Mai.. la Berbec. Eram vesel. baieti. Am ochit o masa. exuberant. nu mai spune! exclama Iliuta. pîna la miezul noptii. gugustiucule. sînt sofer. pe o scena mica si scunda era instalata orchestra. Cînd taraful se afla în pauza. nu sînt va sa zica fitecine. sa ma ierti daca am o slabiciune ca tot omul. muncitori si oameni fara capatîi. oricum. ici.. unsuros si negru. d e rîndul asta cu soferul. ? Ma înscriu cu brio! Doctorul nu venise înca de la clinica. sotia directorului unei întreprinderi industriale. le-am spus. sim patic. Iliuta scoase capul pe usa: ? Mi se pare ca miroase a chef! ? Mai.În clipa aceea. Asa ca a m plecat tustrei. E vorba de una autentica.. înfipt în vazul tuturor. Ascultati. într-o dispozitie de plenitudine cum nu mai fusesem de mult a vreme. va plimb pîna la Otopeni. c u o frantuzoaica. Am mas ina in strada. Charlot cunostea un local. are un vin care te scoala din boala si te baga în groapa.

Ele îi polarizau toat e gîndurilc în jurul meu. Cu Mihaela se întîmpla la fel. care se întoarse dupa o ora. asa cum procedase m la început. Îmi istovesc materia cenusie si bunatate de timp scriindu-i în fie . se duses e dupa corespondenta fara îndoiala. se duse iarasi. Obisnuisem o pereche de porumbei sa vina la fereastra me a. Ce fel. Era o suparare voita. lenevind în pat. cînd pe cealalta. Asa e. Dupa un tim p. Stupefactie! M-am pomenit cu scrisoarea înapoi. Ei da. O chema pe Rita si o certa aspru (probabil fara nic i un motiv) pentru ca servitoarea iesind afara. dorinte. mai fa ceam oare o descoperire atît de importanta? As fi putut sa cobor din pat si sa-i torn la repezeala scrisoarea cuvenita. ce bine îmi parea. de rîndul asta s-a întors cu mîna goala! Prin asociatie. pentru ca dadea lo c unei verificari a propriilor ei sentimente. Suparata pentru ca o zi. dar nu se îndur au sa plece cu. cu pasii lui greoi si masurati. Dupa o jumatate de ora. strabatînd coridor ul. Gîndeam în sinea mea: ? Na. într-una din vacantele mele scolare. Dar n u. cum si glasul strident al Dorin ei. fetito! Dumnezeule. exclama: ? Azi nu e în toane bune domnisoara. care ne-a apartinut o data. asa de exact.. draga de ea! Cît ma iubea! Si cum îsi daduse în vileag sentimente le. pe Rita dere-ticînd prin odai. parca aveau si ei un ceas potrivit dupa al meu. în sfîrsit.. ca întotdeauna. dupa care m-au lasat în pace. numai dupa un sir de rationamente cît se poate de logice.Ma chinuiam sa adorm învîrtindu-ma cînd pe o parte.. Ascultam cum umbla pri n odaie. fara sa gaseasca nimic de mîncare. gusile goale. ca de obicei. dar o nadejde absurda o îndemna sa mai caute. si mie apa la moara: o faceam sa sujere din cauza mea. faceau sa-i umple viata de mine. Timpul curgea anevoie. gîngurind mirati.. Într-o zi. îmi veni în minte o întîmplare petrecuta mai demult la tara. dar somnul nu s e lipea de mine. neavînd încotro. Se plimbau nervosi pe bordura ferestrei. si iarasi reveni fara nici un rezultat.. porumbita mea pleca din nou sa cerceteze cutia de scrisori. Am avut o satisfactie diabolica. de asta data deschisa. Pe de alta parte. Ei venira. cu cosnita de la piata. Numai lipsa unui obiect ori a unei fiinte. nu-i scrisesem. He-he. Daca nu se întîmpla asa. Gleber pleca cel dintîi. aveam dreptate! Era suparata pe mine. Ce? Adica ea sa aiba toate capriciile din lume. pasii marunti ai Mihaelei.. sa-i trezeasca nadejdi. le-am pus portia cu venita de pîine. A uzeam. Se întoarse si de asta-data cu mîna goala. unde le aruncam regulat firimituri de pîine. sora Mihaelei. caci în cazul acesta s-ar fi dezlantuit spont an înca în clipa cînd dadusem peste scrisoarea refuzata. I-am scris abia a doua zi. Ar fi însemnat o totala lipsa de amor propriu din partea mea. "Eu îi dau totul. nedesfac uta. Dupa ea veni la rînd Virgil.. iar eu sa-mi calc în picioare oric e urma de mîndrie? Supararea mea n-a izvorît din simtire. grabita. trîntind orice gasea. asa de bine! Binecuvînta m gîndul care ma îndemnase sa-mi petrec noaptea la chef. pe la noua.. zburau pe aproape în vazduh.. de asemenea. numai o zi. Fara vrere. Mai bine de o ora s-au framîntat încoace si încolo. ne pune la lumina adevaratul pret. a m neglijat sa le pun portia obisnuita. îmi venise. gaseam ca procedeul meu era absolut necesar. îsi pierdea cumpatul chiar de la cea dintîi piedica întîlnita în drum? Am vrut sa-i trimit din nou scrisoarea. M-am razgîndit. am înregistrat aud itiv toata activitatea matinala a mansardei. Pleca la facultate sau se ducea sa cerceteze cutia de scrisori? Da. În fine. actorul. He-he! asa te vreau. Poate îsi dadea seama ca facea drumul degeaba fiindca nu ma auzise trecînd pe culoar ca sa duc scrisoarea. la sapte. probabil ca sa-mi dea de veste ca uitasem. îmi paraliza vointa: "Las-o sa se perpeleasca putin pe jeratic! Are sa-i fie de învatatura". iar usa odaii vecine se închise cu zgomot. deoarece dupa cîteva minute pasii ei facura cale a întoarsa. Asadar. care lua proportii neasteptate. Dupa o saptamîna-doua controlam cu c easul daca matinalii mei oaspeti ma vizitau exact la aceeasi ora. În cele din urma. se întorceau iar batînd cu aripile în geam. cu picatura. îmi sunara în urechi. ceva ma împiedica. sa mai încerce o data.. scrisorile mele ajunsesera pentru ea o hrana sufleteasca de care nu se mai putea lipsi atît de lesne.. Apoi. visuri. Ah. s-o alimenteze necontenit cu gîndurile mele.

s-o zgîltîi de umeri si sa-i arunc dispretuitor. "La urma urmei. Îmi parea rau ca mai bine de doua luni de zile neglijasem îndatoririle mele de student. Nu prea aveam pofta. Gestul ei caraghios îmi stîrni rîsul si odata cu rîsul se duse pe copca si îndîrjirea mea. A trecut furioasa pe lînga mine. Seara m-a luat Charlot la teatru. ca sa-mi pierd vremea ca un natîng ticluind scrisori de dragoste fara nici o noima.) Primul lucru pe care l-am facut intrînd în camera. Plecarea ei. afara de o singura data cînd mi-a parut asa de t rasa la fata si urîta. m-am prefacut ca n-o vad. prostuto. Vrajitorul cu gura de aur plecase strîn-gînd grijuliu fularul în jurul gîtului si înde sîndu-si caciula pe capul plesuv. ma îndîrji si mai mult." Am mai întîlnit-o si alta data. La ce bun sa-i mai dau buna ziua cînd ea nici nu catadixea sa -mi raspunda la salut? Asadar. ci o arta care urca la creier. iata-ne suparati unul pe altul. I-as fi scris si mai mult daca nu ma dobora oboseala . Pacat! N-am putut sa fiu atent. n-am dus scrisoarea la cutie pentru ca draga mea vecina a gasit cu cale sa plece dis-de-dimineata. "Sa poftesti acum sa-ti mai scriu alta!" Am luat jumatatile si prefacîndu-le în bucati mici le-am împrastiat de-a valma în toata o daia. încît am economisit chiar secunda de care aveam ne voie pentru a-mi scoate palaria. plecam mai devreme. Nu ne cunosteam înca bine si eram în dezacor . încît am schitat fara sa vreau un gest de neplacuta surpriza. opt pagini. fara sa rasuflu. A doua zi. Parea foarte încurcata." Dupa aceasta isprava am plecat la facultate. mult o sa ma joci tontoroiul? Nu ti se pare ca ai întrecut masura? Mai vezi de altul!" Tocmai atunci a venit Rita sa faca curat prin odaie. De altfel. Ei bine. Profesorul. dar cred ca nu mi-a raspuns. dar nu s-a întors. Era. si tot ea face pe bosumfl ata daca îmi îngadui un ragaz? Nu-i mai scriu o iota. pe scari de matase. Ab ia asteptam sa se termine spectacolul ca sa ma întorc acasa. ab ia se zarea dinapoia catedrei. iarna ca si vara. Dar cînd începea s a vorbeasca (avea si o voce pitigaiata!) devenea altul. aproape fugind. avea guturai de cînd îl st iam. de ce-mi fac atîta sînge rau pentru un lucru de nimic?" Am iesit în oras ceva mai bine dispus. "Nesuferita! Nu stie sa se stapîneasca. Aveam un curs de drept roman si-mi placea. Cîteva saptamîni am frecventat cu re gularitate cursurile de la doctorat si în acest timp n-am mai asternut un rînd vecine i mele. în fond. în fata: "Ce crezi tu. si în timpul prelegerii statea cu caci ula pe cap. nici n-am mai zarit-o. uite ce meriti!" Si pe loc am rupt scrisoarea în doua. faptura lui se marea pe nesimtite. ar fi vrut sa se întoa rca din drum (a avut o ezitare). m-am frecat la ochi cu necaz. de altfel. ca de ciuma. Dupa-amiaza. M-am uitat lung în urma. "Asa te porti. Cînd a trecut pe lînga mine. decît un gest demonstrativ. dupa ce ne cerea scuze pentru asta. asa ca mi-am irosit timpul deg eaba. o stîrpitura de om. tot acasa. Cînd a ispravit. si s-a închis în camera ei. "Cel putin sa dau de lucru toantei de Rita. dar el a staruit mult. cu palaria pe cap.. Îi curgea nasul în permanenta. Mereu se ferea de curent. ? Iesi afara! m-am ratoit la ea. Astfel. uitam de noi si ascultam o s imfonie de cuvinte rnai fermecatoare decît muzica beethoveniana.care zi: ea nici nu se osteneste macar sa-mi raspunda. ca dupa un vis frumos. uite asa! Sa se duca la toti d racii! Putin îmi pasa! Pacat de atîta osteneala!" Eram asa de înfuriat ca tare as fi avut pofta sa dau buzna în camera ei. hai la cursui de istoria doctr inelor economice. care nu era. Am adormit îmbracat. Uitam de el. Si asa. Aceasta prelegere m-a potopit de remuscari. (Daca as fi fost sing ur. A m salutat-o. dreptul r oman încete sa mai fie o disciplina arida de care fugeau mai toti studentii. a fost sa ma asez la masa de scri s. pe cînd eram înca în pat. Biata slujnica speriata o rupse la fuga fara a mai cere vreo lamurire. dar prea scu rt.. Ma obseda într-atît criza de timp. i-am scris Mihaelei. iubito? o amenintam imaginar. lua proportiile unui urias care ne s tapînea cu forta verbului sau sclipitor. cursul cel mai populat. Iesea parca din proptiai piele.

Am avut noroc. Daca ma iubeste. Din o chii ei tîsneau sageti otravite. Apropo.. Poate ca ma placea. acum. de ce ai întârziat? ? Uf. am mintit-o fara a ma sinchisi de porecla ce-mi dadus e.. miine. Uite. Daca nu gasesti Mott. care se uita la mine într-un fel ciudat. În dreptul Teatrului National m-a oprit Dolly. sa-i arat Mihaelei ca nu ma mai preocupa persoana e i de vreme ce am ajuns s-o schimb cu alta. În fine. gesticula si rîdea provocator. ea). Ma asteapta idiotul meu.. Stii. Prins în itele acestui gînd. De data asta n-am avut încotro: trebuia s-o salut din cauza lui Cici. ? Monstrule. direct si simplu. numai ca sa crape de ciuda Mihaela. Mai mult: ne uram. ? Nu vorbi asa tare ca se aude. nu-mi place de loc cuna îmi vine taiorul asta... oricînd o aveam la îndemîna. fata proprietarului. Asculta. nu-ti mai spun! ? Si tie nu-ti place? ? Nu-i genul meu.. director la Generala. s i cadouri. Numai de un singur lucru ma temeam. Moare dupa mine. stii ca m-am logodit? ? Ei bravo! Felicitarile mele! Cu cine? ? Un idiot. am o croitoreasa tâmpita. I-am atras atentia: fara rezultat. Iar eu. o idee: sa m-apuc sa-i fac culte lui Cici. Cînd am auzit-o pomenind de idiot î-am facut repede vînt în odaie. nebun de bucurie. un cimitir de iubiti. lasa-ma. dispretuitoare. Uf. Cîteva zile mai târziu am întîlnit-o întîmplator la univer ate. De fapt chiar asta urmaream. . mi-a facut o curte nebuna. abia am scapat de idiotul meu. asa. Vino la mine. s-a pus cu burta pe carte.. auzi. Monstrule? Pe unde umbli de nu te mai vezi? ? Ma prepar pentru examene.d. pe nepusa masa.. n-a plecat nicaieri. Vezi sa fie Mott 1900. Monstrule. dar ea ma ura îngrozitor. Numai o sticla. Afara de asta era mai frumoasa decît Cici si în plus avea o ingenuitate rara. La cei 20 de ani ai ei avea. cine stie? Pacat ca nu era pe gustul meu. cînd ne mai vedem? Cîteodata îmi lipsesti mult. Oricum. gasesti? a surîs magulita. dupa cum îi era o biceiul. Am deschis usa si am întîm-pinat-o pe coridor strigînd asa ca sa auda si Miha ela de alaturi: ? Buna scumpo. n-o sa mor fata mare! Dolly vorbea tare. Debitînd acestea se dezbraca de tot într-o clipita. Ea mi-a aruncat o privire mîndra. mi-e dor de un chef la catarama. dupa cum am mai spus. Cici. În ea fremata o bucurie frenetica de viata. puteam sa mizez pe orice ca-i va face rivalei sînge rau cu nemiluita. Ei si? Atîta paguba! Mi-a ras puns. Mi-a promis ca-mi cumpara o vila în parcul Fiiipescu. ? Strasnic cadou de nunta! Face sa te mariti cu el. Adica eu o uram putin (sau mai degraba nici nu-mi pasa de. si nam bagat de seama daca mi-a raspuns sau nu la salut. daca Mihaela nu-i acasa si-mi zadarniceste p lanul? Asa ca a doua zi am pîndit cu grija toate zgomotele care veneau din odaia e i. saracutul! izbucn i ea într-un rîs zgomotos. ? Atunci. Pîna una alta. cu atît mai rau pentru dînsa. altfel. ? Dar tu ce faci? am întrebat-o ca sa schimb vorba. Monstrule. am luat-o agale pe Calea Victoriei. tot ce facea era în plin prezent. la Very-Dry. voi binecuvînta ura ei înversunata care nu-i decît ceal alta fata a iubirii. mi-a venit o pofta subita de sampanie. ? Încotro. Era cu Cici. fara reticente feminine. dupa o mica întîrziere iat-o pe Dolly apropiindu-se zgomotos. încît pietonii întorceau capul dupa no i. Simteam asta numai dupa cum se uita la mine. cu o explozie de veselie. scolarul mamei silitor. în schimb. am renuntat la ideea de a face curte fetei proprietarului cu toate c a era mai indicata decît Dolly. ? Of. Însa cu Dolly mergea repede treaba. pe la cinci dupa-amiaza. ? Aici nu se poate! Mai bine mergem la "Femina". ? Acum nu pot. ma parole! ? Te cred. Are sa sufere toate chinurile geloziei si ma va urî mai mult decît m-a urît pîna a cum. ? Ei si? Ce-mi pasa mie de astia? Da-i încolo de netoti. Asa. ? Uite. Ce eleganta esti! ? Da.

Stiam de altfel ca nu reusea niciodata sa-mi stîrneasca reverii erotice.. cînd ceru sa-i aduc sampanie (în de finitiv cel mai simplu lucru era sa-i fac pe plac. numeroase pa saje din scrisorile mele. fara a vedea detali ile care de multe ori sînt mai importante decît principalul. prosteste de as pru. începu sa se îmbrace febril fara sa scoata un cuvînt. suspendata în aer. Mihaela va crapa de ciuda stiind ca la mine se afla o fata care n-a venit pentru a-i citi poemele homerice. Însa nu de asta era vorba. mi-am spus. putea sa faca ce voia. Închipuirea tese simplist. am gasit în cutie toate scrisorile pe care le trimisesem Mihaelei. cu constiinta grea ca ma purtasem prea aspru. trebuia s-o pierd tot prin lupta. o avalansa a tutur . scumpa mea vecina se crede obligata sa-si dea în petic. În definitiv ce ti-am facut? Ea continua sa se îmbrace din ce în ce mai nervoasa. n-o puteam accepta. iar alaturi. ? Atunci du-te tu. În tot cazul.. Aici. Ea ma privi nedumerita. De aceea. cronologic. strigatele deznadejdii. preferase sa fuga decît sa plînga în fata mea. tot ceea ce cladisem cu atîta truda. era libera. în închipuire. Atunci de ce o adusesem pe Dolly? Pentru ca. eu le scrisesem? Fusesem în stare sa astern pe hîrtie frazele acelea de foc? Ceva de necrezut! Erau chemarile înaripate ale iubi rii. se conturau simplu: Dolly va veni si voi pe trece cu ea cîteva ore agreabile. în fine. Faptul ca Mihaela se afla dincolo.. in vecina tatea Mihaelei. legate c u o panglica si rînduite cu grija. Dar nu prevazus em opozitia neasteptata a constiintei. ? De ce te superi? am întrebat-o formal. Mai exact. cautînd în ochii mei explicatia unei atari comportari si. ? Hm. calcînd în picioare o prietenie amoroasa. Seara. Am recitit din simpla curiozitate. Dolly. am avut din prima clipa o tresarire de nep lacere. sînt toane de. dealtfel neconsumate. Nu întelegeam sa darîm din cauza unei prostii. cum avea obiceiul. sa înceapa alta dragoste. Lucrurile. Musafira îmi paru brusc vulgara. simtind c-o podidesc lacrimile. ma stînjenea. in stinctiv. Daca-i adevarat? Daca Mihaela nu mai tine la mine? Daca si-a dat seama ca are de-a face cu un flusturatic care aduce feme i la el acasa si îl dispretuieste? Cît timp scrisorile se aflau în pastrarea ei tot mai era o nadejde ca lucrurile se vo r îndrepta. Acum îmi înapoiase totul. a tîsnit pe usa. Nici una nu lipsea. apoi cu interes tot mai cres-cînd. Adica.. În orice caz trebuia sa ma cotorosese de ea cît mai repede. fara o vorba si graba ei mi-am explicat-o pri n faptul ca. Pentru întîia data am simtit o apasare care ma nelinistea. vreau sampanie! Între închipuire si realitate se ivesc goluri care trebuie umplute pe loc. tînguirile dorului neîmplinit. i-am raspuns voit insolent: ? Te rog slabeste-ma cu pretentiile astea stupide. trimite pe toanta de Rita sa cumpere . Nu întelegi. Se dezbracas e repede. dar m-am oprit la vreme) . în alta parte. ? Nu se pricepe la asa ceva. îsi acoperi goliciunea cu rochia. Mai întîi se dusese pe c opca dispozitia. stii. o strîngere de inima. ma oprea par ca ceva. si nu ma repezisem s-o cuprind în brate. lipsita de farmec si feminitate. Dumnezeule. Cînd am invitat-o pe Dolly la mine. Nu. la cîtiva p asi de noi. dar gasisem în acel capriciu al ei un pretext de cearta). M-am trîntit pe pat. O cucerisem prin lupta. de ce ma mint? Hotarîsem mintal sa plecam altundeva. descatusata. ? E o prostie ce faci. nu voiam s-o pierd. aveam un scop precis: acela de a stîrni gelozia Mihaelei. Zarind-o. (voiam sa spun de cocota. o simteam foarte aproape pentru ca detinea ceva de la mine . Am adaugat pe acelasi ton: ? Astea. Dolly. necajindu-se ca nu nimerea sa-s i încheie copcile. Ajuns în camera o grija ma invada subit. Atunci fapta ramîne neîmpli nita. e adevarat ? venise. Acest ceva se limpezi mai bine odata cu scurgerea timpului. Parca as fi vrut sa nu vina. nu . constituia pentru mine ceva inhibitori u. în închipuirea mea. orice. oparita. Înainte de a fi gata.? Moase-ta! De ce în alta parte? Aici! Haide. gîndeam ca voi putea duce pîna la sfîrsit fapta. în linii mari. Uneori însa se deschide o adevarata prapastie si n-ai cum s-o umpli. am reluat fara convingere. îmi taia orice avînt.

povesteste unei prietene: "Îmi place sa ma visez rege. pline de adevar. dar nici ochii nu mai erau parca ai ei. îl traisem. cei drept. Am fugit pe scari în jos ca un hot. Dar cum e ou putinta sa se transpuna cineva prin efectul vointei. buimacita înca de neasteptata întîm plare.. Eroul. ? De ce mi-ai trimis scrisorile înapoi? am întrebat-o aspru. anevoios. I-am spus aceste cuvinte greu. Se facuse palida. Vorbindu-i. cu glas strain.. Dar pusesem piciorul pe culme. care nu iesise înca la iveala? Nu stiu. Mihaela. cu mîna cealalta libera. Dragostea îsi va fi trait viata. cîteva replici subtile. poimîine.. As zice ca totul nu parea sa fie decît rezultatul unei stari anormale.. obstacole. asta fusese totul? De ce se topise asa de repede rezistenta Mihaelei? De ce nu ma înfruntase mai mult? De ce nu ma chinuise înca o luna. ca o moarta. În sarutarea aceea am descoperit o tara noua. în reveriile mele. Prea tîrziu! O prin sesem de mîna si o tineam pe loc. Ea se smuci sa scape: ? Lasa-ma! ? Nu te las pîna nu-mi dai o explicatie. De aici se deschidea luminisul. Abia atunci ma napadi teama de a nu ne surprinde cinev a. Stelele îs i pierdusera stralucirea. singura fericire". Jus tus. îmi cazuse în brate. Cînd i-am dat drumul. va fi a mea si totul se va îneca în obisnuinta. Mihaela se pa rasi toata în voia mea.or elementelor dragostei. neverosimila. în Prostul. se întîmplase si minunea minunilor: cucerisem pe Mihaela. Nu scoase nici un cuvînt. cu atîta convingere si si nceritate? "Mi se pare ? spuneam ? ca deocamdata nu iubesc. lasînd-o acolo. poate! Dar ea. îsi acoperise fata. cînd îmi imaginam momentul acesta. iar vocea mea avea un tremur ciudat. anexînd-o. am muiat glasul si i-am soptit cald si co nvingator: ? Nu simti cît te iubesc de mult? Fara a mai astepta raspunsul ei. curînd! V Într-o dupa-amiaza. ale marii dragoste. pe care. Asadar. Dar îs i veni repede în fire. din alta planeta. Pîna aici fusese urcusul: greu. "Dar nu încerci niciodata sa ajungi ceea ce visezi?" îl descoase ea. i-am rasturnat capul si mi-am lipit lacom buzele de gura ei. piesa lui Fulda. cu opintiri. Sînt. decît iubirea!" Gasisem o expli catie de moment pe care viitorul avea s-o infirme curînd. nu mai pot trai asa. si acum ma simteam coplesit de tristete. Intuind slabiciunea care o cuprinsese. si de rîndul acesta o clipa de ameteala si se sprijini de balustrada. Întelegi. pe cînd ma întorceam din oras. Nu putea sa-mi suporte priviri le. drept în ochi. fara sa ma gîndesc ca în clipa aceea ar fi putut ci neva sa urce sau sa coboare scarile si sa ne surprinda. "Nu stiu daca atunci mi-ar mai placea!" . într-o stare sufleteasca straina de simtirea lui. mi-a fost frica sa nu se prabuseasca fara suflare. minunata. asa cum ma asteptam. Asadar. Ma îndragostisem de Mihaela? Greu de crezut! Recunosteam însa ca macar atunci cînd îi scri am o iubeam cu adevarat. apro ape de locul unde o sarutasem cu doua luni înainte. Avu. fericirea. numai dupa trei luni de zile. Mi rarea mirarilor: în loc sa reactioneze violent. am întîlnit-o pe Mihaela pe scara.. A încercat sa ma ocoleasca (parc a se temea sa nu i se întîmple acelasi lucru) si chiar o lua înapoi. m-am simtit stapînul universului. E pentru mine o fericire fara s eaman. Era opera altcuiva din mine. paradisul. De multe ori. nu facu macar un gest de împotrivire . o fixam lacom. Numai în ochi i-am surprins o licarire ciudata. actor mare.. Cine-mi dictase toate astea? Cum se nascusera sub condei? Caci nu le recunosteam ca fiind ale mele. sfîrs ita! Si mîine. O sarutasem cu voi a ei si asta însemna capitularea. un an? Atunci as fi iubit-o. dictator. primejdii. ma treceau fiori de voluptate si-mi spuneam: "Îl voi trai vreodata?" Ce naivitate! Iata. plin de truda. doua.

pentru obtinerea înfometarii. de doua-trei ori. Niciodata nu înfaptuisem ceva în legat ura cu ea potrivit calculului meu aprioric.E de neînchipuit cum nu-si da seama femeia ca dragostea nu-i decit drumul care duc e la cucerire. Dupa aceea o de plasare cu automobilul la Baneasa. Din ziua aceea. necunoscutul devine pe zi ce trece tot mai cunoscut si dragostea sucomba roasa de repetitie. saturatie. dupa cum filozofia nu-i decît drumul pîna la aflarea adevarului. Apoi ofensiva de rigoare si inevita bila cadere a gingasei cetati". Asta m-a mirat putin. sarea dincolo de orice previziune. o ocazie cît se poate de nimerita pentru o explicatie între patru ochi. Acceptase. Si i-am scris ca o astept în seara aceea la Sosea. doua saptamîni încheiate n-a fost chip sa dau ochii cu ea. La ce bun? Ce nevoie mai era acum de poezie? Am aruncat biletul în cutie si. care era pe coridor. sora Mihaelei. vin si muzica la discretie. Nu se mai putea apara în fata constiintei ca e silita sa vi na. Repet: îmi parea rau ca M ihaela se daduse pe brazda atît de repede. Nu-i nimic: îi voi scrie. O asteptam mereu cu o încreder ba ca vine si totusi nu venea deloc.) N-am zarit-o. Am calculat la rece asa: "Ne vom întîlni inocent. cu sau fara clar de luna. Nu stiu de ce. dar degeaba. Mihaela îmi rasturna toate socotelile. Nu era acasa. pentru ca nu-i auzeam pasii ca înainte. nu veni se înca. cum accepti ceva impus dinafara. Acum nu-mi ramînea altceva de facut decît s a-i cer întîlnirea de rigoare. N-am adaugat un cu-vînt mai mult. Daca asa stau lucrurile. Desigur ca Mihaela se gasea în faza razboirii cu propria-i constiinta. Si totusi aveam cre dinta ca nu plecase nicaieri. As fi putut s-o capat adineauri. Va sa zica. Ce-i cu fata asta? Ajunsesem sa nu mai înteleg nimic. odata cu el. Probabil pentru ca nu le dadeam nici o importanta. dealtfel) o victima: nu voise s-o sarut. Rita. mal darul de scrisori pe care mi le înapoiase. Am întîrziat într-adins un sfert de ora ca s-o gasesc pe Mihaela asteptîndu-ma. ? De acum e limpede: nu mai vine. De ce îndaratnicia asta inexplicabila? Nu o sarutasem cu voia ei? Nu-mi tremurase în brate? Cînd ma socoteam pe culme. Nu m-am îndurat sa plec. nu m-a facut sa pie . draga mea se afla alaturi sin gura-singurica si eu habar n-aveam. se sfîrseste lupta si urmeaza supunerea. Ea avea dreptul sa se considere în proprii ei ochi (ca si în tr-ai mei. În program: plimbari obligatorii prin "padure. dar pe care nici nu poti sa-l împiedici. ma ocolea? îi era teama sa-mi întîlneasca privirile? în a mai lupta cu ea? Tot nu-si dadea seama ca se ispravise cu împotrivirea ei? Îi dadeam întîlniri peste întîlniri. Daca ar fi venit la întîlnire. S-a dus farmecul necunoscutului . tot crezînd ca vine. m inimum doua ore. (Era o satisfactie în plus. Nu-i nimic. M-as fi bucurat mult daca venea. O doamna. Uite. De a ici încolo. Am asteptat-o înca o jumatate de ora. Totusi simteam ca-mi era parca mai draga fiindc a nu venise. ca re s-o puna la adapostul mustrarilor de cuget. n-avusese încotro. veni s-o caute într-o zi pe Alexa. Nu stiam daca este acasa sau nu. Tot ce obtinusem pîna acum de la Mihaela nu-m i daduse ea: îi smulsesem eu. Un gînd încerca sa-mi desluseasca taina. ma voi trudi sa-i caut o scuza valabila. În fiecare zi cîte una. probabil prietena a familiei. Ce-i drept. Ospat copios într-un separeu din resta urantul parcului. în dreptul Bu fetului. Asteptam sa se întoarca. Eu eram elementul activ. se schimbau lucrurile. La ora fixata ma aflam la locul întîlnirii. Si iata-ma pierzînd înca doua ore. eu o silisem cu forta. Tot hazardul îmi puse la îndemîna un prilej la care nu ma asteptam. abia atunci trebuia sa-mi dau seama ca mai am înc a de urcat. din impulsul meu pornise to t ceea ce întreprinsesem. mi-am spus. Am prins cu urechea noutatea din zbor. Ce se întîmplase? Se ferea de mine. pe care nu-l doresti. Dar timpul trecea fara sa gasesc ceva potrivit. Si ea . dar cu celelalte fete nu mi-au trecut deloc prin minte asemenea gîn duri. pentru ca în cazul acesta fapta pornea din vointa ei. îi spuse cu voce tare: ? Domnisoara Deleanu e plecata în provincie si se întoarce mîine seara. cînd o sarutasem. obisnuinta. constrînsa. iesea din logica mea.

O secunda. n-avea toaleta de strada. Ne-am despartit." Tot era buna logica la ceva. mi s-ar fi ivit vr eodata o ocazie atît de prielnica de a ma apropia de Mihaela? Sigur ca nu. deplasare pentru care nu era niciodata nevoie sa închid usa cu yala. Deodata . facea lectia obisnuita cu Gheorghita. Acolo i-am pus o întrebare cu intentia de a ma cotorosi de el: ? Încotro o iei? ? Ma duc la Coltea. gaseam desigur usa închisa. înclestîndu-i gura. gata ca de plecare în oras. încît m-am precipitat spre usa gata sa plec. Dupa ce s-a departat putin m-am întors aproape fugind. Dupa o jumatate de ora pasii ei marunti si pripiti. Pe sala nimeni. îmi sunara la portile urechilor. am pasit cu precautiuni de hot pe coridor. Tonul era atît de imperativ. Acum e momentul sa ma furisez în camera ei. (Sînt unele lucruri neprevazute. nu! ? Dar unde? Spune-mi. Or. auzeam pe Virgil zbierînd din raspute ri. nu! Aici. Întîmplarea complice. ? La revedere. Trebuie sa-ti spun ca. în fond. apoi a încuiat usa. trebuie sa pleci n umaidecît. rosie. ce' fac?" Din fericire îmi scapara prin minte si antidotul: "Plecînd la Cici. dînd cu ochii de mine. pe oare îi deose beam diintr-o suta. Am salutat-o. unde? ? Oriunde. Numai d octorul nu eram sigur daca iesise sau nu. doctorul iesi din camer a lui. Era alaturi.. Na! Asta-mi lipsea. nu. Înainte de a a pasa pe clanta mi-a venit ideea salvatoare: ? Daca ma surprinde cineva iesind de aici? Îti dai seama ce ar mai sporovai gura l . Dar tu? ? Eu fac lectura la Sosea (adica în directia opusa). Ea nu ma lasa sa ispravesc: ? Aici. De o iesire în oras nu putea sa fie vorba. Unde se ducea? Poat e sa cerceteze cutia cu scrisori. O asteptam cu sufletul la gura. ? Nu-ti fac nici un rau. Am închis usa cu precautie si m-am ascuns dupa garde-rob.) Momentul critic trecuse cu bine: groaza. Am lasat usa întredeschisa ca sa spionez orice miscare de pe sala. atît mi-a trebuit sa ma strecor în odaie. Într-adevar Mihaela avea un plic în mîna. la prima vedere. Am urcat s carile. m-am pomenit fata în fata cu Mi haela. Ce era sa spun? ? Merg! Am coborît împreuna. pr ivindu-ma tinta si trudindu-se sa înteleaga. ar fi închis usa cu cheia. doua. Am prins de veste cum a rasucit cheia în broasca. Din fund. În clipa aceea. care ne cer un ragaz pîna sa le pricepem. complicitati necesare! Daca femeia aceea ar fi venit doar cu cinci minute mai tîr-ziu. ca sa ma gaseasca acolo cînd se va întoarce . din bucataria Dorinei.rd mult timp. în tr-atît eram de emotionat. mi-am luat palaria si. hazardul acesta miraculos îmi venise a doua oara în ajutor. Daca as fi încercat sa intru adineauri cînd plecasem. numai aici. decît rasturnari de obstacole. ea o lasase deschisa: deci se duses e dupa corespondenta si trebuia sa se întoarca dintr-o clipa într-alta. Neplacuta surpriza: va sa zica nu plecase. Cît ne ajuta uneori întîmplarea! S-ar crede ca anumite întîmplari care se isca fara partic iparea noastra si care par. ? Mergi în oras? ma întreba. A fo st deci necesar sa-l întîlnesc pe doctor si sa-l conduc pina jos ca sa cîstig timp pîna ce Mihaela urma sa iasa pentru a ridica scrisorile. Ea nu striga. un gînd m-a înlemnit: "Daca se duce la Cici si se întoarce peste o ora. Ceilalti locatari erau plecati. pierduta. ramase locului înlemnita de spaima. Iata-ma silit sa-l duc pîna la oarta. ne despartea doar un perete. Nici n-am prins de veste cînd s-a deschis usa si s-a închis odata cu zavorul yalei. Ajuns pe coridor. I-am facut semn sa nu strige. îi paralizase tipatul. Hotarîndu-ma sa trec la actiune. neteziri de drumuri. sarind cite trei trepte. Nu pot! Pentru numele lui Dumnezeu. lipsite de sens. Mi-a raspuns speriata. În clipa cînd îl rupse dadu cu ochii de mine.. gîndeam înciudat. Sau la fiica proprietarului sa cînte la pian. nu sînt pentru noi.

Luciditatea reveni ndu-i ma dojeni aspru: ? Nu umbla cu vorbe mari. Sînt unele presimtiri care tîsnesc parca din strafundul neexplorat al fiintei noastre . supusa.. ? De ce nu-mi raspunzi? De ce taci mereu? Pentru ce n-ai venit niciodata la întîlnir e? ? N-am putut! N-am putut. spune?! Ea tacea. În ce ma priveste. dar se trase repede înapoi... cum sa te fac sa întelegi ca nu trebuie sa pleci de acolo decît dupa cîteva ceasuri. pentru ca acele vorbe mari n-aveau nici cea mai p alida corespondenta cu simtirea mea. de care nu-mi dadeam seama atunci. ? E mai bine sa dovedesti înainte de a jura.. Daca nu izbutesti. fierste. dupa primele clipe de buimaceala. Daca ma lasa as fi jurat strâmb. înca nu simti ca destinele noastre sînt legate pentru totdeauna? N-avem încotro: trebuie sa ne supunem lor. Cineva batu discret în usa. ? Deschide! Eu sînt. ramîneti! Daca do riti va ofer chiar un scaun si va fac o cafea. În def initiv. încît ne auzeam rasuflarea. M-a ascultat.umii? Ea paru consternata. stimate iubit. Cici. Replica ei ma întarita. Mi-ai face. ? Bine ca ai venit! Ia vezi ce dracu are broasca asta? ? Stai sa aduc sculele. Atunci n-o sa mai fie nimeni pe coridor. Sa stii ca daca nu pleci. dar care avea sa se confirme tîrziu sau. Venea Gleber din oras. Dadui s-o îmbratisez. i-am spus. îmi redobîndii stapînirea. nu era chiar atît de naiva pe cît lasa sa se creada. Pe sala se auzira pasi. M-am bucurat ca gasisem o fraza de efect. În zapaceala primelor clipe nici nu se gîndise la una ca asta. Ce vina are daca sentinelele fiintei o împiedicasera? Acesti aparat ori ai ei erau de-o severitate excesiva. de frica sa n-o auda Cici. I-am înhatat brusc o mîna: ? Si daca tipi. ce frumos a spus-o! Ar fi voit sa vina la întâlnire. de ce sa plec asa. Ni se par straine ca gîndurile altcuiva si de aceea nu le recunoastem dupa cum n u ne cunoastem nici pe noi însine. speriata: ? Nu! Sa nu faci asta! ? Asculta. mai bine zis. O voce de afara striga. scrutînd orice zgomo t. Am tresarit brusc. tip dupa ajutor. voi striga sa se auda peste noua mari si noua tari. De ce ma amagesti ? De ce nu vii la întâlniri? De ce ma lasi în fiecare seara sa astept ore întregi ca un caraghios. înghetati ca doi hoti prinsi asupra faptului. Fraza debitata Mihaelei ascundea o presimtire grea. Apoi rasuna vocea lui Iliuta." Haida-de! Nu era o neghiobie sa scap aceasta ocazie unica? ? Plec mai tîrziu. Mihaela delibera o clipa si conveni: ? Dar sa pleci. cel mai mare bine. Robo teste înainte. Mihaela începu sa se împace cu situat ia. ce? Ma sperii? ? Te rog nu vorbi asa tare. adevarul adevarat e ca ma înselam pe mine însumi. Esti usuratic! ? Sînt gata sa jur ca sînt sincer cu tine. Framînta parca un raspuns. prietene Gleber. Aveam dreptate. era sa-mi spuna chiar din capul locului: "Poftim. nici n-o sa protesteze. Mihaela. dupa ce s-or duce colegii la masa. de afara. abia atunci te apar a juramîntul. care parea c-o impresioneaza putin. îi transmiteam în gînd. I-am soptit sa nu faca nici o miscare. ne-am uitat unul la altul. Trebuia s-o lasam pe Cici sa creada ca nu -i nimeni acasa. stii. Îsi lasa capul în piept. ? Ei bine. absolut sincer. prea tîrziu. chiar a fac ut primii pasi. Taceam amîndoi împietriti. cum rasucea cheia în broasca usii. Sa nu se auda alaturi. Si mpla iluzie. "Ah. Îl auzeam cum batea cu ciocanul. ca un natîng? Numai pentru ca îmi porunceste ea? Dar ce. Si totusi. Ce mi-a nazarit atunci prin minte? Da ce n-as profita de ocazie ca s-o îmbratisez? Mihaela n-are sa se opuna. dragul meu!" Si bunul Gleber parca pricepea îndemnul nevazut. cu ochii plecati în pamînt. . cum pilea.

Nu mai jucam teatru de rîndul acesta. pleca. Am simtit ca prin vis o usoara atingere pe umar: ? Ce faci? Plîngi? Ce ti-a venit? N-o ascultam. nu stiam niciodata cum sa ma port. Sughiturile îmi scuturau trupul. cred ca mi-as fi zburat cre ierii fara nici o ezitare. parca s-ar fi temut sa-l atinga ca sa nu-mi atîte durerea. ma jelea. te rog. plîngînd de pr opria-mi mila. Izbuteam fara gres. Pe urma foarte contrariata s-a lasat în voia mea. situatia devenise critica. Daca ma vede cineva iesind de aici? ? Nu-mi pasa de nimic. M-am asezat tacut pe un scaun si mi-am sprijinit capul în podul p almelor.. Numai cu Mihaela se schimbau lucrurile: cu ea trebuia întotdeauna s-o iei de la început. era cu neputint a sa pun mîna pe fata asta? Oare toata truda mea se risipise în vînt ca o papadie? Cu orice fata. La început a vrut sa reziste. Apostro fa ei ma duruse rau. împins a dincolo de orice limite.. Într-adevar.. Intransigenta ei. Izbucnise . simteam ca nu exagera deloc. Nu facea altceva. Ma cuprinse o descurajare adînca. Zgomotul pa silor ei se stinse repede. sa-i trezesc compatimirea de soarta mea. Ce ar fi daca as pune în aplicare faimoasa metoda a lui Robert Greslou? Adica s-o înduiosez prin sufe rintele mele. ? Cu ce ti-am gresit! Ce crima am comis? Cine m-a blestemat sa te iubesc. Am privit-o la rîndu-mi încruntat si mai ales pus pe cearta: ? De ce ma alungi? ? Pentru ca te dispretuiesc! ? Bine. Curînd. ma apostrofa cu retinuta mînie: ? E asa de urît ceea ce faci. gîndindu-se la propria sa moarte. cînd ajungi la sarut. d ar nu era chip. lasa-ma sa-mi vin putin în fire. m-am izolat în mine. printre prefacatorii. cine s-ar fi încumetat sa reziste acelui torent de simtiri dezlantuite. În felul cum spusese te dispretuiesc. mustrarea ei gingasa ma întarâta si mai rau. curînd. adevarata mea fire si ea vorbea acum. Apoi auzeam pe Mihaela plîngînd în hohote. Mihaela îmi mîngîia sfios paru l. apoi vazînd ca nu-i raspunde nimeni. nu-i adevarat. Te rog pleaca imediat. Mi se paru ca aud o v oce alintatoare.. Toate cuvintele p e care le rosteam erau fotografii credincioase ale simtamintelor mele. nu mai gaseam frînele. lipind-o de mine. prin compatimire ajungi mai repede la inima unei femei decît prin orice alt mijloc. desfacîndu-se brusc din bratele mele.) Asadar.. Tu n-ai suflet! Nu meriti sa te iubesc! O stîn ca are mai multa simtire decît tine. Ai sa vezi! Nu-ti voi mai s pune nici un cuvînt care sa te supere. N-aveam decît sa ma gîndesc la moarte ca sa-mi vina lacrimile. ca sa sufar atât. plec. Cici mai batu de doua ori. taci. Ma ma aplecata asupra mea. Cu ea. strigam printre suspine. (Oricine a r plînge ? cu o fire ca a mea. Nu m-asteptasem sa dea astfel drumul mîniei. nefericita? Într-adevar. ochii mi se umezira si am izbucnit în plîns. Într-adeva r. ? Taci! Taci! În dezlantuirea mea vijelioasa. ? Nu trebuie! E o nebunie! Pentru ce? Si spunînd acestea. în stare sa rupa zagazuri si sa dezradacineze pomi? . Numai. cît se poate de grav. ? Dar ce ai? Nu i-am raspuns. te încredintez ca voi tacea de tot. Mihaela rasufla usurata si. Adesea. ? Doamne. Si vorbea atît de ca ld si de convingator ca nici o forta n-ar fi putut sa i se împotriveasca. Numai pleaca odata! Nu-i pasa acum nici de asta! Grav. nu spune asta! ? O. Dar plîngeam cu adevarat si asta era esentialul. ca printr-un perete de vata.Am apucat-o în brate si am strîns-o. Si plîngeam tot mai vîrtos. fiindca n-am sa te mai iubesc! Daca în clipele acelea as fi avut la îndemâna un revolver.. At unci voi fi linistit. ca sa ma vad aievea întins fara suflare pe catafalc. O înduiosar e negraita îmi coplesi fiinta. ? Lasa-ma. decît ma împrosca mereu cu sagetile ochilor ei. ? Peste doua minute voi pleca. pentru ca e un blestem iubirea asta de care fugi mereu. încercasem la scoala sa-mi provoc plînsul la comanda. Asadar. Dimpotriva. a doua zi o iei de acolo de unde ai ramas. îmi aminti de eroina din Le Disciple. iar pîraiele de lacrimi îmi inundasera fata. Tot ce cladisem între doua saruturi se naruia peste noapte si zidirea trebuia reînce puta de la temelie. nici n-am sa te mai vad.

au carat cu ei si un patefon? Unde l-or fi pus? s-a mirat ea. Tu esti o mica minune! ? Aimée. Am recu noscut pe Iliuta. pe capul cuiva. iar eu sa ramîn pururi înse tat de ea. Mihaela. murmura ea. a raspuns surîzînd cu tristete.. Plîngeam amîndoi si ne sarutam. Ce frumos mi-ai spus. dar acum plînsul era de fericire! ? Dor. pe fata. cum se însenineaza cerul dupa o furtuna de vara. ? Nu. ? Ce fel. ele se potriveau în tact. divi na Venus. Numai doctorul si cu mine lipseam. pe dupa gîtul meu si-mi trase capul spre ea. Cînta Caruss o o arie dintr-o opera. adica pe acoperisul casei.Si iata miracolul se întâmpla. striga Mihaela. Dupa un timp. ca în fata unei primejdii iminente. Aimée. Iarta-ma! Am sa fiu buna cu tine. De undeva.. plutind în tacere ca pe un ocean de pe alta planeta. O s arutam pe ochi. ma iubesti asa de mult? Tacea mereu. ajunsera pîna la urechile noastre cîteva pocnete asurzitoare. pe umeri. Încetul cu încetul. str icînd linistea. m-au trecut fiori de voluptate. dar îndaratul acestor cuvinte staruia întrebarea nepusa: va s a zica si tu ma iubesti? Mihaela plîngea cutremurator si n-auzea. cît te-am dorit!. ? Iarta-ma. Am tresarit ca în fata unui fenomen supranatural: ? Adevarat. ochi în ochi. Sarutarea aceea nu mai avu sfîrsit. podidind-o si pe ea plîn sul. parca fusesera facute sa traiasca împreuna una p entru cealalta! Am ramas asa. O sarutam pe ochi sa nu mai plînga si-i astupam gura sa nu mai suspine. dragul meu. ? Aimée. ca masca rada sa fie completa. adevarat? Kepetam mereu adevarat. si în acelasi timp o tres arire i-a zgîltîit faptura: ? De mine! Cercam s-o privesc. Îmi place asa de mult! Nu stiu ce i-am soptit si cîta vreme a tinut dezghetul nostru. ma coplesi o fericire fara margini. asa cum nici nu te astepti. ca m-am îndoit de tine. ? Frica? de cine? Mi-a soptit. ca sa nu ma lase s-o privesc. ? Cred ca pe bordura coperisului.. Am întrebat-o: ? De ce m-ai ocolit pîna acum? ? Mi-a fost frica. Întotdeauna te-am învinovat it pe nedrept. Ma întreba speriata: ? Ce-i asta? N-a fost greu sa pricep despre ce era vorba. ? Adevarat.. o rugam sa-mi repete uluitoarea marturisire. iubito! Iarta-ma. lipindu-si obrazul de al meu ca sa n-o vad. O voce metalica de tenor rasuna deodata pe deasupra capetelor noastre. parca mi-era fr ica sa nu se volatilizeze în aer ca o întruchipare sintetica. ascunzînd capul dupa umarul meu. ? Îi priveste direct si personal. O scuturam. Colegii mei iesisera sus pe terasa. ? Sa nu cada jos. îi luam capul în mîini. ca-n vis. închizînd ochii. fata ei s-a luminat. cu o frenezie smintita.. Ea n u voia si.. O. O mîna moale si gi ngasa se încolaci usor. Ce ar fi putut sa-mi spuna prin cuvinte mai mult decît dovedeau fapte le? Se lasa peste noi o liniste atît de mare încît ne auzeam bataile inimilor. Ea se strînse în mine moale si fierbi nte. Parca mergea cineva pe acoperis. uitati. tacea ori ma strîngea cu bratele. s-a furisat pe poarta inimilor noastre fiinta unui vals facuta num . tremurînd de spaima. de sus. Gleber si Charlot. Cînd auzii cum ma chema ea pentru întîia oara. dar plânsul ei nu era raspunsul cel' mai bun? Si dîndu-ini seama de asta. în strada. Se auzisera glasurile lor amestecate cu râsete. o întrebam me reu: ? Adevarat? Adevarat? Nu-mi raspundea cu vorbe. draga mea Aimée! Si din nou ne îmbratisam strîngîndu-ne pierduti. nu vreau sa mori. pe gît.

Iliuta se apuca sa cînte o doina din frunza lui vra jita. care bombani trecînd pe culoar prin dreptul camerei noast re: "Iar s-au catarat nebunii pe acoperis sa ne faca muzica. iar mansarda se cufundase într-o lini ste de planeta stinsa. o minune Mihaela. era o minune cântecul.Ascultam furati de muzica si dispozitia noastra de receptivitate era asa de la coma. recunoscînd bucata. un . gîndindu-se desigur la bucata lui Weber. Pesemne unde îl înfrumusetam cu cristalele propriei noastre bogatii sufletesti. Avusese parte de o copilarie senina. o invitasem la vals îndemnat de Aurora .. mi-a spus. Mihaela îmi povestea crâmpeie din viata ei. Si totusi. mi se trasese o pînza de pe ochi. cîntata de orchestra lui Stokowsky. ni se paru cît se poate de amuzanta si am rîs cu pofta. Poate de atun ci. preocupat de poloneza aceea îndracita. Mihaela nu era alta decît brun eta din grupul celor trei fete.. nu-i dadusem nici un fel de atentie. Într-adevar. daca ar sti ei cum îi ascultam împreuna! Uite. în locul lui. caci iertarea nu venise înca de la inima. L'invitation à la valse de Weber. Mihaela. de asta data la chitara. revazînd-o pe coridorul mansardei. în cea mai frumoasa dintre cel e 1001 de nopti... insinuant. lipiti. De aceea am tacut. parca de muzica ne arde noua acum". i-am batut în struna: ? O da. fara a-i raspunde. mai stii. Concertistii coborâsera de mult în odaitele lor.. încal zita de dragostea parintilor care o adorau împlinindu-i voile pîna la rasfat. dar asa ceva se întîmpla destul de des si de aceea nu-mi batusem prea mult capul ca sa deslusesc nedumerirea. dar am socotit ca îndatorirea de a pastra orice secret. . stateam în întuneric întinsi la vorba. nu are nevoie de un stimulent ca juramîntul. tresari si se îmbujora la fata de placere: ? A. care de altfel mi-o si prezentase. ? Ah. Iliuta începu. o îmbratisam. ea nu ma uitase! Abia acum îmi explicam de ce ma întâmpinase pe coridor cu o fraza atît de familiara: ? Ce mai faci. domnule Petrican? Si eu credeam ca ma remarcase pentru prima data si ca-mi adresa acea replica pen tru a-mi da prilejul sa intru cu ea în vorba! Oricum e cert ca nu ma uitase. S-o asc ultam. ea însasi afirmase ca din seara aceea de bal intrasem în viata ei. e minunata!.. Patefonul tacu si. Dar cum se facea ca n-o mai recunoscusem deloc de cînd se mutase la mansarda? Se v ede ca atunci la bal. Toate astea mi se pareau asa de ireale... Asta ne fac u sa uitam de-a binelea supararea. încât cel mai mizerabil cîntec ni se parea fermecator. Reprosul ei ma durea. Ma lipeam de ea. îmbratisati. Chiar apostrofa Dorinei.. Am lasat-o brusc din brate.ai din farmec si nostalgie. Mi-am adus aminte ca la început îmi soptise: ? A. colega de la Drept. De atunci ai int rat în viata mea. cine poate sa uite seara aceea! ? Si cu toate astea ai jucat mereu cu poloneza. Si ap oi.. Cînd o invitasem la vals? În care seara? Aiura Mihaela? Ce confuzie se ivise în mintea ei? Ca sa nu-i spulber o iluzie la care poate tinea. Dupa c e ispravi cursul primar o dadura la una din cele mai bune scoli din Capitala. si viata ? o minune! Nu stiu daca în clipa aceea mai exista ceva pe lume care sa nu fie tot o minune. Ea simti i nstinctiv ca ma jignise si se ruga: ? Iarta-ma! Am spus o prostie! I-am mîngîiat absent parul. o minune dragostea. o sarutam. fiind o însusire a firi i mele. nesuferitule! ? Ce voiai sa fac? Se tinea scad de mine.. o minune întâmplarea care mi-o aru ncase în brate. privind în gol. Cum îi venise sa ma învinovateasca de atîta josnicie? As fi putut sa-i jur ca niciodata nu voi da pe fata taina noas tra. gura-n gura. balada lui Ciprian Porumbescu. ? Mîine n-ai decît sa bati toba. de parca s-ar fi petrecut în alt veac undeva departe. A! Acum îmi aminteam. E drept ca. E adevarat. îmi paruse o figura p e care am mai întîlnit-o cîndva. Numai noi.. ? Îti amintesti seara aceea cînd m-ai invitat la vals? ma întreba ea. treji. L'invitation à la valse. începuse sa ma iubeasca.

se ag ata sprintena de crengi. aducîndu-le jale si pustiu.. Tot Mihaela ma scoase din încurcatura. G urile rele sopteau ca era vorba de niste fraude. Într-o zi. cu doua rînduri: "Asteapta-ma mîine. acolo. Mihaela arata tot timpul o veselie si o exuberanta aproape neobisnuita. doua. As fi vrut sa-i scriu." A doua zi eram cu o ora mai devreme la locul indicat. Îsi facuse seama. sora Mihaelei. ? Nu-i nimic. Si. în biroul lui. Nu stiam ca tatal Ceciliei e proprietarul casei. m-a mîngîiat cu mîna pe par si n-a scos un cuvînt. dupa cîte mi s-a spus. ne-ar fi ramas ceva de pe urma lui. . Tatal tau are unele dificultati. VI Doua saptamâni se topira în sacul fara fund al trecutului si în acest timp ? nici o ve ste din partea ei. ? Ce s-a întâmplat? facu ea speriata. Biografi a Mihaelei nu s-a epuizat în noaptea aceea. cauta singuratatea. Din cauza asta a trebuit sa ne mutam aici. Dar era prea mîndru.... Tata. Vorbea însufletit. înecat de emotie. Or. de aici înainte.. dar nu ineditul lor ma interesa. Dar l e rezolva el ? nici o grija. A fost un noroc ne asteptat ca ea a gasit un serviciu bun la Posta Centrala. ? Tata. A fost silita sa-si vin da bijuteriile. S-a stins dupa cîteva luni. încerca s-o linisteasca mama.. Plecase undeva? De ce nu mai dadea nici un semn de viata? Se razgîndise socotind o usurinta pasul facut si acum ma evita sistematic? Rataceam în presupuneri si îndoieli ca într-un labirint. dar îmi era teama (în ipoteza ca-i plecata) sa nu puna mîna sora-sa pe scrisoare si sa zadar niceasca. care cunostea situatia noastra dinainte! Tacu. ci felul cum acele fapte se reflectasera în sufletu-i plin de disponibilitati si mai ales atitud inea ei fata de viata.. a preferat sa moara decît sa urce sc arile parchetului militar. silite sa ne cîstigam singure existenta. orice apropiere între noi. veni s-o ia de la scoala dupa ora întîi. pe la 6.. Cînd a fost citat. iar eu cu Alexa am ramas orfane. . Dar ceea ce cîstiga nu n e-ajunge. nici în lunile si chiar anii ce urmara. alerga pe alei si facea o multime de strengarii fermeca toare. la Sosea.de învata si Cici (de aici se cunosteau). e az i foarte bogat. ar fi scapat cu fata curata din napas ta aceea. Mereu avea de povestit fapte noi. O priveam emotionat. deodata. la cazarma. nu-i asa ca ai sa fii bun cu mine? Cuprins de un avînt de generozitate. ? Bietul tata! Cum a trebuit sa sfîrseasca! Îti jur ca era nevinovat. rîdea zglobiu de toate lucrurile. care n-avea nici o asemanare cu cealal ta pe care o cunoscusem pîna atunci. în dreptul vilei Minovici. i-am luat mîinile într-ale mele si-am rostit cu p atos: ? Mihaela. Alexa. unde chiria e mica. observa ca se petrecea ceva neobisnuit. cu ochiul ei ager. mama n-a avut nici cu ce sa-l îngroape . Parea o Mihaela noua cu însusiri noi. În orice caz n-avea de ce sa-mi para rau: pre lungeam întîlnirea cu o ora în plus. Un subaltern. ca sa n-o jignesc printr-un cuvînt nelalocul lui. Dupa razboi. Daca ar fi fur at. ? Mama n-a supravietuit acestei nenorociri. Mihaela. nu mai este. nevoile sînt mari. care avansase gen eral (era ofiter de cariera) lua comanda unei divizii din provincie. Dupa aceea nevinovatia lui a iesit la iveala.. Dupa un timp generalul arata mereu îngrijorat. dar ce folos! Mihaela avea ochii umezi. lipsea fara motiv. tatal ei. te voi iubi toata viata si voi rascumpara tot ce ai suferit pîna acum! S-a uitat adînc în ochii mei. De obicei biografiile fostelor mele iubite se iroseau într-o ora. Parca ad unase toata primavara în ea. care a profitat dobîndindu -i încrederea si punîndu-l sa semneze o hîrtie pe care n-a cercetat-o cum trebuie. Într-o seara gasii un bilet din partea ei. Glasul îi tremura. cu un glont de revolver în tîmpla. piaza-rea se furisa în casa lor. neînd raznind sa adaug ceva.. ? Acum cînd stii totul.Ne-am despartit înainte de revarsatul zorilor. Nerabdarea ma hartuise atît d e cumplit ca n-am putut face altfel. Îmi vine asa de greu fat a de ea.

vezi de altul. as fi ridicat din umeri. tot are sa se afle într-o zi. de surprindere. Nu voiam sa stie nimeni unde ma mutasem. pe cinstea mea. Plutea pesemne dincolo de materie ca o nascocire a nevo ii mele de a întîlni pe femeia visului de dragoste? Cîteva zile am colindat Bucurestiul în lung si-n lat în cautarea unei camere. Doamne tare-mi plac amorezatii a stia! Parca întinersc si eu pe lînga ei.. Daca m-ar fi întrebat cineva. si am terminat. mai ales. În fata casei un tei al carui frunzis acoperea curtea ca o umbrela. pentru ca. Mai bine lipsa. draga mea! Adic a o întelegere fara ajutorul cuvintelor.. Ce-mi umbl i cu soalda? Fireste. cu truda putina si noroc mult. .. Mie sa-mi spui unchiule. zise proprietarul. sînt sigur ca ti-ai gasit o dulcinee si vrei s-o duci la budoar. adus de spate. mai ales cei care-mi cun osteau.. nu primesti? ? Ferit-a sfîntul! Se cearta mereu si mie îmi place linistea. cu chelie stralucitoare si prietenos din fire. Cînd ma întrebara de noua mea adresa le-am da t una fictiva. Si iubiti-va cît va place. Pîna ac um a stat o functionara de la C.. cu mobila noua. unchiule. sa stii. slava Domnului.. Aimée. perdele care faceau noapte chiar ziua-n amiaza ma re. Aveti colea gradinita. dulcineea. gîngurit de porumbei. Pe cîta vreme prechile mele cînta. ma îmbatasem de farmecul ce-l raspîndea. iar ceva m ai departe o gradina cu pomi roditori. volens-nolens va trebui sa-mi pun si eu pirostriil e. daca te muti aici. iar eu o sa-ti spun nepoate. nu asa. gata ? îsi face un rost. dumneata. pe urma o studenta. Dar sa ne întelegem: daca n-ai o draguta. s coarte. înca o pereche. Crezi ca din chirie traiesc eu? Cît timp am pensio ara. ci de un cuib cald. batrînul a acceptat pe loc: ? Bine.. intim. Mosul începu sa ma intereseze. casa asta poarta noroc chi riasilor. ca ma mut? ? A! slobozi ea un tipat ascutit. Bizar omulet! Nu-l cunosteam decît de cîteva minute si parca eram prieteni de cînd lumea. dincoace teiul cu umbr a lui. ? Ia mai slabeste-ma. Nu-i mai bine sa evitam? ? Vezi cum au început sa ni se potriveasca gîndurile? Asta-i iubire. desi dupa socoteala mea facea dublu.F. i-am spus surîzînd. Era o odaita asa cum dorisem. dupa despartire. dar habar n-aveam înca ce culoare au ochii ei. Dar sa ne întelegem: cît îmi ceri pe camera? ? Îmi dai cît poti si gata. nu duc grija de nimic. Spre surprinderea mea. nepoate. Nu era v orba de o camera obisnuita (îmi repugna asa ceva). ? Aici. nu stiam.R. ? Dupa cîte vad. ? Ce te-a apucat? Nu te simti destul de bine între noi? Ce explicatie as fi putut sa le dau? Cu toate astea Charlot intui motivul plecar ii mele.. prinzi radacini ca pomul si nu mai pleci . I-am oferit o mie de lei. ? Ce Colesiu? Ce domnule? s-a ratoit la mine. am încheiat tîrgul! ? Nu. a facut nunta duminica trecuta. în car e faptul iubirii sa afle conditii cît xnai optime. Si asta s-a maritat. tablouri si. ? Casatoriti. o mie sa fie! Bate palma! Colegii de la mansarda ramasera stupefiati auzind ca ma mut. Închiriez ca sa nu ma simt singur cuc. Plîngea cînd a plecat. Am avut înaintea ei un inginer care s-a însurat. sa vezi dumneata. ce fel de palarie p urta. L-am descusut: ? Mai ai si alti chiriasi? ? Da. Cum pune cineva piciorul. La parter stau eu.? Stii. Tocmai în clipa asta aveam de gînd sa-ti propun acest lucru. am protestat fara convingere. ? Mai. Am gasit-o pe strada Triumfului . Fara multa tocmeala. domnule Colesiu. O sorbisem lacom cu privirile ca sa-mi potolesc foamea de ea.. ? De ce nu? Dumneata n-ai o fata? Adu-o-ncoace. joaca. fac un adevarat rai din casa mea. Oricît ne-am asc unde. ? Închiriez camera. Nu pot sa închiriez decît doua odai. asa am sa-ti spun. într-un cuvînt: iubire. un b atrînel oaches. Nu-mi venea sa cred urechilor. cum era îmbracata. tineretea e scurta si pe urma îi duceti dorul ca mine. Mi-e teama sa ramîi mai departe acolo. Fixeaza-mi o suma. Zau. ? Bine.. Îmi place sa aud freamat în jurul meu. e un adevarat paradis pentru amorezati..

scenele de gelozie. Cred ca Mih aela reusi la acest examen cu bila alba.. plin de vlaga. un pîrlit de sublocotenent caruia abia îi dadusera tuleiele. Cea mai interesanta mi s-a parut aventura cu Yvonne Rossignol. pentru doua saptamîni. apoi c u altele. Proprietarul. colonelul Moruzzi. Zil ele acelea n-o sa le mai traiesc niciodata. În privinta asta ma cunosteam bi ne. Pe atunci Colesiu era un sublocotenen t tînar. Acum. ? Si n-ai vrea s-o revezi? Colesiu o privi lung. ? Iubita mea! Mosneagul se uita atent la ea. ? Uite. Mihaela se cam codea sa mearga. Dupa cîteva zile. Mihaela rosi toata. s-a apucat sa ne povesteasca secvente din lunga lui viata. la Roma. ? Sa nu mi-o scoti din minti. Am sesizat numaidecît tîlcu l vorbelor ei. o teama inhibitiva de casatorie. Ne scriem mereu. la Petersburg. I-am prezentat-o lui Colesiu. i-am spus în gluma. Nu ma ispitea deloc p erspectiva unei casatorii. ce face? ? E la Paris. De ce sa-i omor amintirea? O port în mine tînara si frumoasa. ca aveam obligatii de serviciu cu care nu te joci. Nu voi a sa stie ca sînt militar. Dupa ce ispravi reprezentatiile pleca la Viena. prin experienta altora. asta-i! Ce era sa fac? Dar nu-mi pare rau. pîna în vîrful urechilor. spune. vestita primadon a de la sfîrsitul secolului trecut. Îl remarcase la cofetaria Kübler si îl invitase la ea. S-a retras de mult din teatru. ? Aufurisita in-a tinut sechestrat în apartamentul ei doua saptamîni încheiate. în fiecare luna cîte un ravas. daca am avea o casuta ca asta. asa mîndrete de fata mai rar! Daca as fi dat. m-as fi departat tot mai mult de camin. Daca nu-mi pastra treaza pasiunea. Ne-a aratat o movila de poze ale celebrei cîntarete imortalizata în diferite roluri. De aceea evitam întotdeauna sa iau un angajament.. Mai cu seama în Cio-Cio-San era fermecatoare. ce sfioasa e! îti vine s-o manînci ca pe o piersica si. nestatornica. ea înc eta sa mai existe pentru mine. comandantul garnizoanei. nimic n-as mai rîvni. de una la f el. l a Hotel Bulevard. certurile si împacarile. ? N-ai vreo fotografie de la ea? l-a întrebat Mihaela curioasa. ? Nu. As fi înselat-o fara doar si poate. Cosînzeana. ? Numai una? Am aid un album întreg. proprietarul ne invita la el. ? De tine atîrna asta. Îi face au curte prefectul politiei. Nu m-a uitat însa. clatinînd capul a tristete. Venise de la Paris. Nimic! E a se uita la mine. S-a aruncat fericita în bratele mele: ? Ah.Chiar în prima zi m-am pomenit cu Mihaela. nu-mi placea sa discut aceasta problema. la vremea mea. La drept vorbind. si am evitat si de rîndul acesta sa ma leg fata de Mihaela. facîndu-i pretul ca un expert în materie. Ne descrise iubirea ei capricio asa. cu alta. Pentru casnicie se potrivesc anumite firi docile care se înamolesc în obisnuinta si tabiet. dar o pastrezi greu. De aceea ma batu familiar pe umar: ? Tîlharul. n-ar fi fost un izvor nesecat de amaraciuni pentru amîndoi? Ma dezg usta repede femeia dupa ce o îngenuncheam. ? Vom avea. Aimée. nepoata. Numai tu sa ma iubesti. ca ai scos-o dumneata înaintea mea. cu vreo 45 de ani înainte. asa cum arata acum o jumatate de secol cînd am cunoscut-o. Prea îmi intrase libertatea în sînge ca sa ma pot împaca vreodata cu jugul casniciei. fara alta explicatie. unde tinea un apartament întreg. Am urmat-o. unchiule. De ce s-o revad devastata de c ei 80 de ani ai ei? . încît ajungeam sa încerc. sa dea o serie de reprezentatii la Bucuresti. Nu m-asteptam sa-i placa atît de mult loc uinta si gradinita. chipes. ? Si cu militaria cum a ramas? ? Cum sa ramîie? A trebuit sa plec. poate una si mai frumoasa. Din cînd în cînd exclama! ? Ce frumoasa e! Aici! Si aici. Colesiu o saruta familiar pe obraz.. abdica de la binefacerile independentei pentru o iluzorie comoditate . în toata lumea. Mihaela plutea de admiratie. tare ma tem ca-mi punea popa pirostriile. sfatos. în fine. Si apoi vazusem atîtea casnicii nefericite. cu un gest teat ral. nepoate. ? Lasa. Si apoi firea mea capricioasa . da r în urma staruintelor mele se hotarî. Dup a aceea m-a tîrît la Berlin.. Pe o femeie o cuceresti usor.

rîde ofiterul. Am iesit în curte si ne-am asezat la umbra teiului. cu privirile pierdute în gol.. Nici Veverita nu gasea nepot rivit sa-mi trînteasca un ghiont în coaste (era fata asta o batausa si jumatate). Afara de Mihae la nimeni n-a bagat asta de seama din pricina întunericului. mi-am exprimat mirarea ca el face atîtea cheltu ieli.. Pinkerton o întreaba pe Cio-Cio-San ce virsta are? Copila surîde gales .. ? Ma supar. chipurile. Veverita avu pofta sa dansam.. prinsa. esti romantic pîna în maduva oaselor si acest lucru te înalta foart e mult în ochii mei. numai batrînul Colesiu avea ochii umezi... Mi-e frica. numai de cîteva ore îl aduses era înapoi. Ce sa vezi? S-a suparat foc mosneagul si.. ? Coboara si singura. nici una nici a lta. ? Întregi. Vrei sa-mi auzi iubita cum ciripeste? ? Chiar Yvonne Rossignol? Vai. o blon da scunda si vioaie. ca el nu tine chiriasi mofturosi . nu vreau. 54 ? Nu.. ? Iubiti-va. rîd florile din gradina. Uitati-va la mine ca sa va dati seama ce o sa faca timpul din voi. ? Da-te jos. ? Iata si pe ceilalti nepoti ai mei: Veverita si 'Urangutanul! ni-i prezenta mosu l. tutuindu-ne de parca ne cu nosteam de cînd lumea. aici.. Ne-am împrietenit repede. În tim p ce patefonul reproducea glasul de privighetoare al irealei cîntarete. care se recomanda Novac.. plina de neastîmpar. sînt batrîna: am cincisprezece ani. iar atasatul ei. Acolo Co lesiu ne asternu masa si ne ospata împarateste. de doua ori. Vino sa ma iei în spinare. dupa ce ne-am ospatat ca de obicei. Vrei sa-ti rupi gîtul? starui el. ce vreti sa auziti. În cele din urma ne-am obisnuit cu felul lu i de a fi. Într-una din seri. cu gesturi strengaresti. ride la terra.. pe care abia am reusit sa-l transporta m în curte cîtestrei barbatii.. mi-a explicat atasatul. ..Batrînului i se umezira ochii... Ca sa nu fie. Mihaela se apropie de el emotionata. (Pîna acum fusese la reparat. nepotico.. da r nu asa ? la infinit. ?Niet! facu mosneagul. desi nui platim decît chiria. cocheta: "O. Ei. Dupa ce batrînul se retrase (uneori se retragea mai devreme) am continuat petrecer ea fara el. Mihaela nu se sfia sa sada pe genunchii lui Colesiu si sa-i mîngîie." Rîde fata. în fiecare seara ne pune masa.. în fine. fireste. nu-mi plac lucrurile pe. asta-seara facem pe placul noilor mei nepoti. Am nevoie de gît... Dupa cîteva zile eram prieteni la toarta unii cu altii. mult mai înalt decît mine. tipa Veverita nevazuta. cînd proprietarul lipsea. Asa ca în fiecare seara înfulecam pe gratis. Mai degraba om de viata. ? Singura nu pot. Faust de Gounod. sa stii. Tosca. ? Cine te-a pus sa te urci? . cît sînteti de tineri si frumosi. Într-un timp..Si noi am rîs emotionati. nu-l cunosti. ? O. ca faci buf! o ruga Novac.. nepoteilor dragi? Veverita propuse Trovatore si Barbierul. La început faceam rezerve: asta merge o data.. Colesiu ne explica: ? Uite. dupa care începu sa alerge prin gradina fugarita de Urangutanul ei. chelia stralucitoare. Colesiu ave a un patefon enorm si cîteva sute de placi. ? Domnule Colesiu. ? Aveti operele întregi? se interesa Mihaela. si urît foc. El ne pove sti întîmplari exotice din Tara Soa-relui-Rasare unde statuse cîtiva ani. rîde orche tra. se catara în tei cu o agilitate de pisica. Amîndoi erau deopotriva de veseli si dezghetati. Madame Butterfly. ne pretindea sa ne mutam daca nu ne place. N-am avut încotro: i-am batut în struna. ce curioasa sînt! Mihaela alese trei din operele lui Puccini: Boema. ? S-ar zice ca-i un tip original. si fata care-l însotea. Ea nici gînd sa asculte. Mai tîrziu venira si chiriasii lui Colesiu: un tînar înalt. El o mîngîie pe par. jumatate. Se auzea numai freamatul frunzelor rascolite. În casa se facuse cald. începu concertul..) ? Reîncepem concertele. atasat de legatie.. ? M-da. nepoteilor.

Numaidecît cinteza coborî din nou la masa si ciuguli firimiturile pu se de Mihaela cu cîteva minute mai înainte. Mihaela rîse. ce zici? ? Fii serioasa. în vîrful teiului. ci. facu mai multe cercuri deasupra noastra si se lasa pe speteaza unui scaun în spatele meu. pleaca. pe cînd prînzeam cu Mihaela în camera mea. Aimée. Aveam dreptate. Intrase pe fereastra larg deschisa si. Logodnicul ei încerca sa se suie dar nu reusi. Voiam sa ma întorc ca s-o vad. Ea a farîmitat din nou miez de pîine si cu miscari moi la asternut pe marginea mesei. cît ai zice peste. cred ca e cinteza. ? Ce ai? Esti suparata? Din nou tacere. ? Nu-ti fie frica. ? Dar. a plecat si Mihaela. pentru numele lui Dumnezeu.. Dor. esti mai fricoasa decît musafira noastra mititica. dar paralizînd gestul ca sa nu sperie pasarea. Dar pasarica nepricepînd gestul zvîcsni în aer. în vreme ce Veverita cînta din tei: ? Cu-cu! Cu-cu! ? Stai. nu poate mînui furculita si cutitul. dar Mihaela. Trebuia sa înc hidem geamul.. ce înseamna asta? Ramînea mai departe muta ca piatra. statuie. Se întoarse otarît. ? Nu-i ciocîrlie. bause vârtos si nu-l mai ajutau picio arele. Nu m-am dat batut si înaltîndu-ma de pe o creanga pe alta am ajuns-o. ? Aimée. Pasarea refuza sa se înfrupte din friptura. Pe drum n-a s cos o vorba. Într-o duminica însorita. capitulînd. ce zici. am strîns-o. ? Ma dau prinsa. sa nu-si ia talpasita. Noroc ca pe strada nu era tipenie de om. striga Mihaela placut surprinsa. dupa cîteva evolutii sprintene. ? Hai. diplomatiile. Ea începu sa plînga si se cuibari la pieptul meu. cu ce am gresit fata d e tine? În clipa aceea. care o duse în casa. sa te închid în colivie ca. ca zboara pe fereastra. ateriza de asta-d ata chiar pe cosuletul cu pîine si începu sa-si înfiga docul în miezul pufos. fara a clipi din ochi.. ne-am pomenit cu o pa sarica zburind deasupra capetelor noastre. Fiin d tîrziu. i-am spus si. spune. o ciocîrlie. dragalaso. ? Sssst.. ne-aduce noroc . zise Veverita. ce ti-am facut. pe covor. ? Aimée. ? Bravo. Dar cinteza nu se gîndea sa. ? Ce dragut din partea ei ca ne-a facut o vizita.. i-am spus micutei musafire. ? Sa-i dam un pic de snitel. În acest timp noi continuam . dintro saritura. nu vorbi. cu sufletul la gura. silabisi ea. fuga. Am ramas locului. ? Uite. mi-a închis Mihaela gura cu mîna. dar înfipse de cîteva ori cioc ul într-o perisoara moale si gusta o firimitura de tort. I-o fi foame? S-o poftim la masa. gata sa bata din palme. ? Tu. am sarutat-o. esti geloasa? Crezi ca ma uit la Veverita? Ah. micuta cinteza. se catarase tocmai sus. Asta e de bine.. spre marea noastra mirare. ma opri: ? Nu te misca. Hai. Ne uitam l a ea încremeniti.. fara sa-i pese de vreo primejdie. ? Oricînd avem nevoie de asa ceva.. ca ti-o aduc plocon. cucuie. ne paraseste. striga Mihaela. Am adus fugara înapoi pe pamînt si am predat-o Urangutanului. nu vrei sa gusti ceva? ? N-o speria. jos. altminteri. lucru mare. într-o fulgerare a mintii. Am înlantuit-o cu bratele.. N-o vedeam. Cinteza tot n-a sesizat intentia gazdei si a zbura t iarasi oprindu-se de asta-data pe pervazul ferestrei. poposi pe rama unui tablou. prostuta mica.. De ce as minti? Îmi paru bine de aceasta întîmplare: era cea dintîi dovada a iubirii ei. i-am spus. faci pozne. de ce te co bori atît? Nu te-as da pe o suta de veverite. mi-a placut îndrazneala ta. ? Vai. Mihaela stropsi între degete o bucatica de pîine si împrastie firimiturile pe jos. m-am urcat în pom. fricoasa. iar eu am condus-o pîna la locuinta ei. avui pricina supararii cu o claritate desa vîrsita. Dor. am mîngîiat-o. pîna cînd s-a hotarît sa-si schimbe locul si a zburat pe sifonier. neamul ei e curajos.? Ne-cu-ra-tul.

. Toti am sarit în picioare ca sa izbucnim apoi în ur ale: ? Sa traiesti! La multi ani! Sanatate si noroc cu toptanul! Colesiu. pasare maiastra. cînta la pian unul din valsurile postume. Vei veni la nunta noastra? Cinteza: cirip! cirip! de doua ori. ma vie a son mystère: Un amour éternel en un moment conçu. Cinteza noastra n-a vrut sa ne ramîna datoare. Mihaela nu ramase la clasicii francezi. mai batrîna decît Cio-Cio-San. La rîndu-i Mihaela îi adresa alta întrebare: ? Spune. facînd toate astea dupa plac. declamînd din Musset. atît de nostalgice. Mon âme a son secret. Dupa propunerea Mihaelei fiecare din noi trebuia sa recite o poezie sau doua pe care le stiam pe dinafar a. Mihaela se topi de rîs.. Aceasta aniversare fu o adevarata petrecere spirituala. Cinteza. fapt care despuia recitarea de or ice farmec.. dupa cum vedeti. Samain..sa mîncam cu cea mai mare grija. în largul cerului si dusa a fost. simtea din plin bucuria vietii. chi ar daca n-aveam de gînd sa ma însor. Pe cînd duceam la gura un pahar de vin m-ai pomenit ca-mi pica drept pe vîrful nasul ui ceva lipicios. Le mal est sans espoir. . rîdeam si eu de mica patanie. Gauthier. pe cînd ne aflam în salonul lui Cole siu (afara ploua) Mihaela veni cu o veste: ? Azi împlinesc 21 de ani. gingasa musafira a tîsnit brusc pe fereastra. Vig ny. cu bucate aduse de la un restaurant din apropiere. asta-i plata.. aussi j'ai dû le taire Et celle qui l-a fait n'en a jamais su. Draga de ea.. primea invitatia. evitînd cel mai neînsemnat zgomot. Efectul se dovedi uluitor. profitînd de ocazie. o saruta mereu cînd pe un obraz cînd pe altul: ? Mînca-o-ar pe ea unchiul de majora. iar eu.. venea îndarat. cam pe la jumatatea lunii iunie. Verlaine. tot trebuia sa fac nunta macar de hatîrul acestei minunate pasaruici. ale lui Chopin. o mica minune.. cum de-ai învatat pe de rost atîtea versuri? ? Nu stiu nici eu. zbura. raspunse ea simplu. Dar de vizita ei. sarea din loc în loc.. Ea n-a staruit si a continuat sa sustina singura tot programul. Într-alta seara. Mai ales sonetul lui Arvers ne impresiona adînc.. în cea mai desavârsita libertate. dar fu silita sa renunte caci i se cerea sa traduca versurile în româneste. dar . ciripea si. ne-am adus aminte cu drag totdeauna. Dupa asta. Sînt. fremata fara astîmpar. Aceasta bucurie ne-o transmitea si noua si iata-ma întrebînd-o distih: Cinteza. pr egatita de menajera. ia ciripeste: Mihaela ma iubeste? ? Cirip! facu pasarea ca la o comanda. Datorita succesului Mihaelei nici unul din noi n-a mai îndraznit sa recite. Arvers. Ea. Colesiu o întreba daca a încercat si altadata o recitare cu acompaniamentul pianului. ? Un mic suvenir! ? M-da. Parca s-ar fi produs o explozie. parca ar fi înteles ceea ce-i ceream. cît un pumn isor roz de copil.. Raspu nsul ei ne inunda cu un val de bucurie. ? Numai cu acompaniament de harfa. trecu la Byron.. trecu la pian si improvizînd inspirata declama Luceafarul lui E minescu. Colesiu. În timp ce spunea versurile. Cred ca mi-au placut. cea dintii. o întreba: ? Scumpa majora.Dupa recitalul de poezie am trecut în sufragerie unde ne astepta masa întinsa. plutind în admiratie. Mosneagu l tinea mortis sa golim 21 de sticle de sampanie (numarul anilor Mihaelei).

ma lipi de ea. Se facusera cinci si pîna la douazeci si una aveam de str abatut un drum lung. Apoi ma strânse în nestire. Cît timp am dormit? Ce visuri ne-au leganat fiinta? Nu-mi mai aduc aminte.. În aceeasi clipa dîndu-si seama ca-i dezvelita. Trecuse de miezul noptii si afara de asta trebuia s-o con duc pe Mihaela acasa. paream aratari stravezii ca dintr-o poveste fantastica de Ewers.. Dimpotriva. nu.. dezvelea impudic pielea roza a unei pulpe. În schimb Veverita n-avea nimic. Nu patesti nimic acasa? ? Sora-mea e în deplasare si nu se întoarce decît poimîine... fara sa ne recunoastem (n-avusesem. am cuprins-o în brate si leganînd-o ca pe un copil.. Mi-am facut loc lînga ea... se avura.. lucru care ma mira mult.. .. fara nici o grija. Legatura cu Mihaela era pura. c ulca-te lînga mine. nesuferitule. Le-a m explicat: ? Nu-i obisnuita sa bea.. speriata. Aimée. Hai.. ? Vino sa te odihnesti putin. La început credeam ca se preface. slobozi un tipat de spaima si trase r epede patura pe ea. dar pe urma m-am convins. Pentru întîia oara îmi veni în minte ca as putea s-o (retin toata noaptea. . asa cu m o lasasem. Cu toate astea am gonit ispita care îmi insulta un simtamînt curat de ocrotire fata de o fiinta aflata în paza mea. ce bine! Atunci poti ramâne oricît.. Adica nu chiar asa ? se întorsese în somn pe cealalta parte si rochia. Dar se opri pe la jumatatea cîntecului. Ea se trezi brusc si se mira cînd ma vazu: ? Aici erai? Nu stiam. trup urile noastre se lipira arse de aceeasi vapaie si. ceva mai sus de genunchi. i-am soptit Mihaelei. ? Vai.Cînd rascolesc clipele acestea care au ceva din adîncul nepatruns al firii. Am intrat în odaie cu pasi tiptili. Sînt încredintat ca si ea suferi aceeasi porunca odata cu mine. cam deocheata. Nu mult dupa aceea ma prinse si pe mine somnul. Am luat-o în brate. ? Nu prea e de mers. pe sus si am pus-o pe pat. îndemnuri la fapte mari. As fi facut p entru ea chiar acte de eroism daca vreo împrejurare le-ar fi cerut. ca sa n-o trezesc. profitînd de împrejurarea ca sora-sa era plecata în provincie. ma saruta de zeci de ori într-o singur a sarutare. între somn si trezie. Pe orice plaja se poate vede a cu decenta mult mai mult. fredona o romanta la moda. . nu se poate. N-am întîmpinat nici cea mai usoara împotrivire din partea ei. te rog mai lasa-ma s a dorm un pic. fara cunostinta limpede a situatiei. ? A plecat masa cu mine. M-am tolanit pe un fotoliu ca sa-i contemplu goliciunea.. ? Daaa? Atunci ce-i de facut? ? Nimic mai simplu: dormi aici. si s-o am. nebulos. ploua cu galeata. încît uitîndu-ne unul la altul. a adormit. Ramasi singuri am mutat petrecerea în gradina continuînd-o sub umbrela teiului (ploa ia statuse între timp). Mihaela ametise. ascultînd de o porunca ce nu av ea nevoie de întelegerea cuvintelor... Totul se petrecu organic. p utin trasa. . Dormea întinsa pe pat. Buimaciti de somn. Ea întinse mîinile si ma chema cu ele. A început sa ploua din nou si atunci ne-am hota rît sa mergem la culcare. . . gurile noastre se sarutara lacom. ? S-a facut tîrziu. îmi trezea avînturi de generozitate. Pîna atunci tragem un pui de somn. Numai un picut si mergem. ? Ah. Asteptam pîna sta ploaia. ? O. ce rusine!. Si pe urma plec. ducîndu-se la culcare pe doua carari. Petrecerea în trei s-a spart repede. vino. pîna atunci obisnuinta de a dormi împre una).. ? Esti un Cassanova! Apoi mai spuse: Asculta. ma cu tremur întotdeauna de voluptate si spaima. În ce hal m-ai vazut! ? Haide. Am mai destupat o sticla.el cel dintîi dadu bir cu fugitii. Camera era scaldata într-o lumina ireala. Stiu do ar ca într-un tîrziu (era parca în revarsatul zorilor) m-am trezit brusc si în aceeasi cl ipa (poate din cauza miscarii bruste pe care o facusem) se trezi si ea. spre mar ea mea surprindere. nu-ti face mustrari pentru atîta lucru.

e pus sa observe viata furnicilor. Cu Mihaela însa se schimbau lucrurile. u neori putin stîngace din cauza timiditatii. (S i cîta dreptate aveam!) Ma simteam altul. fa ra sens si continut! Ce însemna oare stiinta dreptului. atît de staruitor? M-o fi luat drept altcineva? Crezi ca as putea fi asemuita cu o femeie usoara? Am încredintat-o ca este exclus asa ceva. Parca iesisem din existenta mea si intrasem într-alta noua. Doamne. Fiecare dintre ei se crezu dator sa ma înstiinteze ca Charlot era în forma. nebunatica. Bucurestiul îmi paru chircit. imbecilul. O fericire necuprinsa. nu ma lasa nici s-o sarut macar. o zeitate de care atîrna via ta si moartea. deasupra tuturor oamenilor. Palatele de pe Calea Victoriei ? j ucarii marunte din vremea copilariei. fara aer. ce sperietura am tras! Nu e chip sa iesi singura pe strada! ? Cum. ca de obicei. Eram asemenea celu i care. Ti s-a întîmplat ceva? Credeam ca se certase probabil cu sora ei. Dar nu era asta. ce noima aveau disciplinel e filozofice si toate celelalte stiinte pe lînga marea stiinta a dragostei? Daca scoala nu ne învata sa descoperim tara iubirii si sa întretinem nestinsa flacara ei. ocupîndu-se de stele. atît de necesara pentru regasirea echilibrului moral. mai mîndru. era jenata. Ce marunti si inexistenti îmi aparura semenii acestia! Ce ma interesau pe mine Charlot si grecii lui. irupea nestînjenita cea de-a doua fire: pasionala. Cînd er a lumina. universului alcatuit din mine si Mihaela. zburînd numai pe vîr-furi de munte. asa c um niciodata n-a fost fericirea altora. de urcus catre zonele înalte ale fiintei. Eram mai sprinten. pe niste greci de o mare suma de ban i. iar universitatea o mica uzina de vorbe. sugr umat. În toate avusesem numai obiectul. Poate de aceea încercam dupa mistuirea actului un dezgust de fe meia cu care împartisem patul. dar ca barbatii cultiva obraznicia pentru . Erau în ea doua fiinte care coexistau armonios: pe lumina arata o fata inocenta. toata lumea avea alta înfatisare.VII Toata ziua urmatoare am fost într-o stare sufleteasca deosebita. Întretinusem multe legaturi cu femei. Daca ar trebui sa dau un nume acestui zbor pe cul mi. Si odata cu mine. fara corespon denta cu dragostea. ? Pe cînd ma întorceam de la facultate un individ m-a acostat. mai îndraznet. ce-mi pasa ca doctorul cazuse la examenul de internat sau ca Gleber suferise un accident (de altfel fara urmari grave). Astfel. În schimb colegii mei îmi facura o manifestatie zgomotoasa de simpat ie. Prea-plinul sufletesc îmi crestea dimensiuni uriase. de lunga durata. de care trebuia sa atîrne soarta mea. Ma înaltasem în proprii mei ochi. pe care o topise chefuind. Ma punea sa astup ferestrele cu hîrtie pîna se facea bezna în odaie. Scut urase la carti. N-am avut noroc. unde ma sim team asemenea zeilor olimpici. înlaturînd zgura car e îmi îngreuia zborul catre fericire. un clocot fierbinte de lava. la ce bun toata învatatura aceea greoaie si uscata? Cu aceste gînduri am trait zile întregi. sfîsiin-du-mi pielea care n-ave a cum sa ma mai încapa. iar eu eram regulatorul întregului cosmos. paralizata. Vulcanul ei interior era în necontenita eruptie. Odata veni. În aceasta dispozitie sufleteasca. Cînd se lasa întunericul. cu alte gînduri. Ceea ce se întîmplase aducea într-un fel cu o spoved anie zguduitoare. Si asta datorita numai faptului ca avuse sem pe Mihaela. Mihaeia venea la mine de obicei dupa-amiaza. si acum dormea necontenit de doua zile si doua nop ti. În discutii cîstiga repede întîietatea descoperind fara ostentatie o cultura care-i înt ecea vîrsta. dar cu rafinamente de cocheta consumat a. Dar în întuneric devenea îndrazneata. cu sistemul lui infailibil. pretextînd sora-sii ca are cursuri la facultate. Cu ea traisem u n proces de purificare. mai încrezator. si începu sa plînga: ? Ce ai? am întrebat-o. chiar nerusinata. i se subordonau toate celelalte universuri. cu alte însusiri. Dupa o saptamîna de colind prin universul meu mi-am adus aminte de zeita si m-am a batut pe la mansarda nadajduind sa dau ochii cu ea sau macar s-o simt pe aproape . Avea stîngacii. i-as spune: fericire. darnica. si pentru asta îti faci sînge rau? ? Crezi ca e putin lucru? De ce m-a urmarit. încît aveam impresia ca ma sufoca. Nutream convingere a certa ca traisem un eveniment hotarî-tor.

Am luat-o de mîna. se strîn-gea de bratul meu. Era surîzatoare. Dar. sa întrerup orice activitate scolara. frag eda si radia atîta viata si bucurie. obsedanta: ? Nu. sînt sigur c-o voi uita ca si cînd izvorul ei miraculos nicî n-ar fi fost pe lume. mintindu-l ca-mi trecusem cu succes exam enele primului doctorat. Daca vedeam o femeie.. Era favorabil. Odata Mihaela veni sa ma anunte: ? Stii ca facem o excursie studenteasca. femeile se apara rau. viata Garii de Nord. afara de unul singur. Se poate? ? Cred ca da. Desigur nu mintea. Dor. nu se vedea din cauza acoperisurilor înalte. În orice caz m-a mirat atitudinea Mihaelei fata de o patanie care în mod obisnuit se poate întîmpla zilnic unei femei.. Daca se întî pla sa lipseasca ma îmbolnaveam pur si simplu de dor. n-o iubesc. Ce m-as face doua saptamîni fara tine? ? Daca-i asa. Mihaela parea de neînteles. Si totusi. . În timpul verii aveam destul ti mp sa revad materia de studiu neglijata. o asteptam cu neastîm-par si încordare. Toate preocuparile se polarizau în jurul ei. Soarele abia rasarise. I-am scris tatei si. M-am mirat vazînd-o singura: ? Nu te-a condus Alexa? ? Nu.. Neastîmparata ca o veverita. prin locuri si privelisti necunosc ute. S-au înscris si studenti de la Drept. Noaptea adormeam cu ea în gînd si tot ea îmi umplea visurile. Le-am amînat pentru la toamna... O viata pe care n-as fi banui t-o vreodata. era sincera. de cele mai multe ori. O vedeam mereu egala cu ea. grabita. Peste cîteva zile am primit doua man date: unul era din partea mamei... Cele care stiu sa se apere bine. . Dimineata ma trezeam cu ea în gînd si unde ma duceam o purtam cu mine. merg si eu. ? E asa de dimineata si uite cîta miscare e pe-aici. în genere. într-o societate vesela si zgomotoasa.. Nu m-am prezentat la examene. nu cunostea prefa catoria. Dupa ce-mi potolesc aceasta sete. În dupa-amiezile cînd trebuia sa vina.. pentru c a nu pregatisem nimic.. privind cum se îmbarc au calatorii în trenurile gata de duca. întorcea capul cînd într-o parte d în alta. dar prezenta l ui o simtisera toti calatorii care forfoteau prin gara: aratau mai sprinteni si mai voiosi. În sc himb ea se prezenta la examene si le trecu. e de serviciu. chiar daca c elelalte femei aveau uneori calitati fizice superioare. încît un bolnav s-ar fi însanatosit stînd numai în pre jma ei. fireasca si limpede.ca. Bineînteles comparatia iesea totdeauna în avantajul Mihaelei. nu era chip. în Ardeal si nordul Mold ovei? ? Si ai de gînd sa te duci? am întrebat-o. involuntar o compar am cu ea.. A doua zi îmi aduse raspunsul. doctoranzii în drept. Totul nu se reduce decît la o betie a simturilor. rîdea zglobiu. Sesiunea de iunie se sfîrsise. N-aveam toti banii.. Nu stiu daca în patologia uman a exista o boala mai crîncena decît absenta Mihaelei. Eu venisem înca de la ora cinci si ma plimbam de-a lungul peroanelor tragînd în piept aerul rece al diminetii. îl rugam sa-mi trimita o suma bunicica în vederea excursiei pe care o proiectasera. si ne-am plimbat pe peroane. toti excursionistii trebuia sa ne întîlnim la sase dimineata în Gara d e Nord. nici n-au ce pierde. staruia în mine o idee mereu treaza. Stau în cumpana. În ziua plecarii. Am sarbatorit s uccesele ei împreuna cu vecinii nostri si cu proprietarul în frunte. Dupa putin timp se ivi si Mihaela. cu o valiza în mîna.Aceasta legatura ma silea sa-mi neglijez cursurile. ca pe un copil. ? Atunci cine te opreste? Ea se apropie si ma privi lung în ochi: ? Tu!. desi sora-mea s-a învoit si-mi da banii. Am sa vorbesc cu presedintele nostru. fara obsesia chinuitoare a Mihaelei. de doua saptamîni. Ne asteptau asadar doua saptamîni de p etrecere. ? Nu stiu. o sete capiata de faptura ei.

Mi se parea ca nu mai ajung sa apuc biletele. Trenul se puse în m iscare. ? Uite. Renuntam la munti în favoarea marii. ca un facut. Amîndoi am pufnit în rîs.. si o doamna cu un copil în brate.? Ah. S-a uitat lung la el. tu ai vazut marea. ? Bine... de capul nostru. parca în clipa aceea ni se încru cisara în minte doua gînduri gemene. i-am spus Mihaelei. Mihaela întreba: ? Unde merge trenul asta? ? Asta e chiar rapidul de Constanta.. Am vazut într-un film cum doi îndragostiti alergau pe o plaja. încît socotea o prostie daca am fi plecat cu excursionistii în munti. Am apucat-o de mîna: ? Sus! Sus! Ne-am urcat la timp. stii ce? Haidem la Constanta! ? Haidem! rosti ea spontan. casierul se misca asa de greoi. ? Asadar. Trenul începu sa alunece încet cu noi ca un complice care nu pr egeta sa ne dea o mîna de ajutor. Ea nu mai avea remuscari. dar de ce strigi asa? Pufni în rîs. . ? Dar mie? Prea a fost totul pe neasteptate. Si vom fi singuri doua sa ptamâni. cu jumatate de gura. Nu se clintise din loc. În clipa aceea. ? Cu noi cu tot?. fara nici o deliberare. Atunci mi-a scaparat prin minte o idee. urca în tren! Repede. Pîna la Constanta o sa ne obisnuim cu ideea. Abia acu m o apucase îndoiala: sa mearga? Sa nu mearga? ? Uite biletele! Hai. ca-într-un film au ralenti. ? Cinci si douazeci si cinci. ca pleaca! ? Dar ce facem cu excursia? facu ea sfios. ce frumoasa trebuie sa fie marea! ? Cum. O-ho! timp berechet! ? Urca-te în tren. bine. Plecam! Plecam împreuna în necunoscut sa cunoastem oameni si privelisti noi ? si mai ales pe noi însine. îmi vine sa alerg nebuneste. cu toata fiinta. A sa as vrea acum ? sa alerg ca ei.. ? Pentru ca esti tartorul tuturor rautatilor.. Într-o clipa eram înapoi pe peron. zise ea tra gînd aer mult în piept. întelegi tu? raspunse pe un ton rastit... Neprevazutul calatoriei ne coplesi de-o bucurie aproape smintita. ? Nu. tu n-ai vazut înca marea? ? Nu. Mai aveam opt minute. Nu stiu cît timp ne-a trebuit pîna sa ne potolim. Am gasit doua locuri într-un compartiment unde se aflau doi domni mai în vîrsta. Am gasit-o pe Mihaela tot acolo unde o lasasem. noi ramîneam pe uscat. prea-fericitule! ? Nu. cu un fel de tristete în priviri. ? Dac-ar sti sora-mea unde sîntem acum! ? Ei si? Nu esti stapâna pe vointa ta? Avu un gest de revolta: ? Nu-mi pasa de ea si de nimeni. Alexa n-are de unde sa stie ca tu ai plecat în alta parte.. ca un fulger: ? Aimée. închipuieste-ti. ? O înlocuim cu alta. Conducatorul fluiera plecarea.. Dor. Am lasat-o nedumerita (parca ar fi vrut sa spuna ceva) si am alergat la casa de bilete. Dar unde-i plaja? Doamne. În sfîrsit le aveam în mîna. treceam pe lînga un tren care tocmai tragea în statie. Sînt nefericit ca si tine. Avalansa mea de cuvinte o ameti. raspunse laconic omul.. Mihaela îmi sopti: ? Înca nu-mi vine sa cred ca am plecat. ? Cînd pleaca trenul spre Constanta? am întrebat pe un ceferist.. aici e liber. se împacase asa de repede cu noua situatie. eu zbor sa iau bilete. sa ma iau la întrecere cu locomotiva. Daca-ai sti ce rau îmi pare! ? De ce nu mi-ai spus pîna acum? Ti-o aduceam aici cu riscul de a fi înecat Bucurest iul. ce zici? ? Asta-i buna! Niciodata nu mi s-a întîmplat una ca asta. Ah. Si rîse copios. n-am vazut-o nici eu. unul cu o barba abundenta revarsata pe piept.

draguto? Haide. ? Si tu. ? Pe tine te admira. pentru ei ne apucasem sa improvizam. le facem o surpriza. Nu mai era chip sa-mi tin rîsul. care-i deosebeste pe unul dintr-o mie de oameni. jucînd rolul unei perechi proaspat casatorite. Exclamatia surprinsa ne îndemna la o serie întreaga de variatii pe aceeasi tema. Doamna cu copilul coborîse între timp. Ne-am asezat gravi la o masuta. Ne-ar fi asteptat la gara cu Paul. am auzit pe o doamna spunînd în spatele meu. Hm! Bine ma botezase! Lasa. Rîdea si batrâna. nu te refuz. Lumea din vagon ne privea amuzata. ? Am facut rau. alimentîndu-ne surprinzator conver satia. observi?. parca rasarea soarele din ochii ei. dragutule. dragutule. dar nu vedeam pe nimeni. si mai ales eu cu Mih aela. daca ne ieseau în drumul ochilor.. erau pent ru noi motive de rîs nesfîrsit. ? Ce draguti sînt tinerii acestia. ochii mi se umpleau de bogatia ei si bogatia asta nu se mai sfîrsea. de unt.. Si. Mihaela. Acum toata lumea din vagon rîdea. un baiat si o fata. tragînd cu coada ochiului spre noi. clocotea în noi. se îneca si începu sa tuseasca. Uneori Mihaela îsi musca buzele sa nu pufneasca în rîs. draguto. N-am nici o vina! jur! ? Dar cine-i vinovatul? I-am raspuns cu un gest larg: ? Marea Neagra! Alt val de rîs. ? Ce fericiti trebuie sa fie! Si mai ales Paul care se topea sa aiba un baiat. Ai dat gata pe toti barbatii din tren. As f i putut sa ma consider cel mai bogat om din lume. de o reclama agatata pe perete. luneca si cazu la picio arele unei batrîne cu parul alb. ? Tu nu iei o tigara. ? Atunci haidem în vagonul-restaurant pentru refacere. spunîndu-mi cu tonul cel mai serios de pe lume: ? Sa vezi ce bucurie pe Marioara cînd s-o pomeni cu noi. Niciodata n-am fumat cu atîta voluptate. . Che lnerul a venit si ne-a luat comanda. Mihaela trase cîteva fumuri cu gesturi strengaresti. ? Ca sa-ti fac pe pofta. dupa aceea am rîs de ceai. nu vrei o cafea? ? Ia tu.. Ce frumoasa era! Avea atîta armonie în fiinta ei.. cu darul ei de improviza . pe toate femeile de pe glob. Mihaela facu începutul. atîta viata! Cînd o priveam. Tocmai ma pregateam sa lesin de foame. Amîndoi am izbucnit în rîs. Si pe urma altul.. Tanasica. Si iata-ne legînd. si? N-au decît sa se ui te pîna le-or veni ochii la ceafa. fa ra premeditare. Froso. i-am raspuns. Ei. oricît de serioase ar fi fost. rîzi. si pasagerul.. t ocmai la botez! Trasnaile noastre se legau spontan una de alta. Nu stiu ce figura aveam. Mereu ni se parea ca ceilalti calatori ne t ot privesc pe furis. ? Macar o dulceata. Eram inundati. neastîmparata ca marea. Pronia cereasca le-a împlinit dorintele si le-a dat doi gem eni. încît sari din scrumiera tocmai în clipa cîn n pasager trecea printre mese. închipuieste-ti.. Acesta vrând sa se fereasca. Ai dreptate.. Am izbucnit în rîs.. Si rîzi. exuberanta noastra nu ne dadea pace. I-am aprins-o. M-am pretat jocului si i-am servit numaidecît replica: ? Trebuia sa-i trimitem o telegrama ca venim. Aimée. ca la porunca. ? E mai bine asa.? Eroare profunda. Cassanova. n-ar fi cazul sa reflectam la gustarea de dimineata? ? Strasnica idee. dar Mihaela era stralucitoare. Tänasicä. Toate lucrurile. molipsita de atâta veselie. Cum ar fi fost chip sa stam cuminti p e locurile din compartiment? Nici pomeneala! ? Ce crezi.. nu ne vedeam decît pe noi. N-am mai vazut-o de cînd sa maritat. ? Asta da. încearca una. atîta spontaneitate. Am aprins o tigara. Întotdeauna îndragostitii au o lumina ciudata pe fata lor.. Ne-am întors în compartiment. d e nasul ascutit al unei doamne de alaturi. ti-o coc eu domnisoara nasica. ? Iar Marioara. ? Draguto. Dealtfel. o fata. Apoi zvîrli neîndemânatic tigara. dragutule. o conversatie trasnita de-a binelea. care se sperie si slobozi un tipat.. pe care tovarasii de drum o ascultara amuzati. de lamâie.

? Unde? Unde? ? Acolo! La stânga.. var primar. drept sa-ti spun... uite marea! i-am strigat Mihaelei ca sa-i atrag luarea-aminte. ? Si atunci ce-i de facut? ? Hai sa ne întoarcem! ? Esti nebuna? Judeci marea dupa o bucatica din ea? Ce-ai zice daca cineva vazîndu -ti degetul cel mic ar spune ca esti urîta? Stai. ministrul României la Tokio. De rîndul aste. Domnu l cu barba ma întreba: ? Dumneata esti tot profesor? ? A. într-o misiune. ne-am luat ramas bun de la domnul cu barba. ? Uite. Nu vezi? Ce frumoasa o! Era o bucata de argint viu culcata p e pamînt. care se prezenta: ? Sachelarie. Dor. ci la fata locului. M-am apucat sa povestesc despre Japonia si locuitorii ei tot ce aflasem de la No vac.. nu-i d-a buna! . Bun baiat si fericit tata... Acum ne-am întors în tara pentru cîtva timp. Dor. ? Nu-mi cere mie iertare... Acum eram pe culoar si priveam pomii însirati pe drum care o rupeau la fuga înapoi. Dar dumneavoastra o cunoasteti? ? Asi. nu... Mihaela ma tot tragea de mîneca si tusea cu înteles. diplomatia. trenul încetini mersul. Nu ne dadusem seama nici eu. Am copilarit împreuna. începu. nu vorbiti de profesorul Tomescu? Am facut un gest evaziv. iar celalalt domn. ? Nu. ca un al d oilea cer culcat pe pamînt. desigur. Domnul cu barba gasi cu cale sa se amestece si el în vorba: ? Daca îmi permiteti sa va întreb.. în aceeasi clipa . ? Iarta-ma. am facut liceul. Atrageam privirile tuturor cu rîsul nostru capiat. Dar nu rîdea: se stapânea înca. Domnul cu barba nu înceta sa se minuneze.. Ea scurma zarea cu privirile dar nu spunea nimic. altfel. rîzi! într-adevar ? era de necrezut aceasta coincidenta buclucasa! Mihaela însa hohotea sa moara. var bun. dar ca sa nu ma dea de gol. Aimée? Nu-ti place? ? Nu prea.. Asa ca naivul tovaras de drum nu pricepu nimic. El continua..... Si sta ti la Tokio? ? Da.. habar n-am. ? Foarte interesant... Si rîzi. Eu sînt. care statea în fata noastra. ? Ce înseamna asta. Zau. sa tuseasca. Macazurile pocnira asurzitor. Dorule. îl cunosc. Ati învatat limba japoneza? ? Da. Cînd se topira patru ceasuri de drum? Parca adineauri pornise trenul din Gara de No rd.. o vorbesc binisor. Parca scapa sem amîndoi dintr-un ospiciu! ? În viata mea n-am rîs atîta. Mi-ar fi placut si mie. prim-secretar la legatia noastra din.. Era mult mai frumoasa în închipuirea mea. ministru plenipotentiar la Tokio! De aceea tragea cu urechea si surîdea ironic auzind nazbâti ile pe care le debitam ba-trînului despre Tara Soarelui-Rasare. Mihaela pufni în rîs.tie. ia uita-te acum. Stupefactie! N-am stiut cum sa pier mai repede din fata lui.. e frumoasa. apoi u niversitatea. Si nu aici. oarecum edificat: ? A. Am salutat si pe celalalt tova ras de drum. de patru ani cu nevasta-mea. imensa.. nici ea.. Era albastra. Tokio. care într-o parte se facea una cu cerul... Sînteti ruda c u el? ? Da. în încîntarea noastra! Si unul si altul era m mirati de cele mai simple lucruri si totul ni se parea o vraja anume creata pe ntru noi. Înainte de a coborî. Cere-i ei. Gara se apropia. veritabilul atasat de legatie. stiti.. dar altfel.. De unde s-o cunosc? ? Pacat! E foarte interesanta. Eu sînt directorul liceului. Auzi ce potriveala! El.. Vezi sa nu uiti. n-am sa uit. sticloasa.... se multumea sa traga cu urechea si sa surîda din cînd în cînd. rosti ea sfîrsita. pusese vîrf la toate cu chestia gemenilor. De asta-data marea se deslusea bine. ? Frumoasa cariera.

Ai fagaduit. m-a cuprins o mare nedumerire. oricum. ? Canibalule. Usurinta. Asa cel putin îmi conturam harta mea sufleteasca si cred ca avea nu numai apropieri.. n-ai sa scapi numai cu atît. nici într-un an n-am rîs ca în ziua aceea. exuberanta ne erau. Nu ma mai recunosteam nici pe mine. dincolo de bataia vazului. maretia. Si mergînd asa la brat cu mare a. straine. nici n-am prins de veste cînd ne-a adus trasura la hotel Palace. îsi trase ciorapii si îngenunche pe nisipul ud. poftim. Am hohotit din nou. ponderati. parca am intrat într-o noua existenta. nici pe Mihaela. ca un om fericit. ca sa nu-l confundati în timpul noptii cu al dum neavoastra. sînt fericita!. Tine ri si fericiti! Si aceasta tinerete si fericire ne cerea sa rîdem fara a conteni. ? Patul acela e al. am sa te bat toata viata. Prezenta marii facea sa ne simtim uriasi.. Gasise cuvintul care explica totul? Fara îndoiala! ne simteam fericiti! Mai mult de cît atît.La rîndu-mi m-am adresat unud personaj imaginar: ? Stimata dragoste. cu vorbe de toate zilele. deodata. vitrinele. glumesc. ca Guliver în tara piticilor . Am completat buletinele de pasageri: avocat T. si pe drept cuvînt: ce neo fi venit sa jucam farsa aceea stupida cu gemenii. ce m-a împins sa ma dau drept atasat de legatie si sa debitez atîtea baliverne gratuite? Ciudat. conversatiile noastre simple. Apoi am coborît pe malul marii. Rid. ? Du-te si-i cere iertare. dar si dîrza rezis tenta a fetei pîna la capitulare care în fond se numea tot biruinta? Si. Amîndurora ne placu mult holul elegant si mai cu seama prezenta marii. Ne dureau ochii de atît a apa. Ma întreb. ? Aici e! Camera nr. chiar Mihaela mi-a marturisit mai tîrziu: ? Cu tine ma simt alta. ? E sarata? am întrebat-o surîzînd. si-mi trase în gluma o palma. Soarele rîdea de sus si mîngîia marea cu mîinile lui de lumina. sobri. se vede.. gemînd de durere. lipiti unul de altul. capata noi însusiri.. amîndoi îi sorbeam aerul. i-am spus Mihaelei. necuprinsul. în apropiere de Cazino. fac ne bunii.. priveam viata pri n lentile care nu mareau realitatea.. m-am adresat Mihae lei oferindu-i bratul. striga Mihaela. ? Ce faci? Ce faci? ? Vreau s-o sarut. nesarata. exuberante. 7 avea doua paturi somptuoase. p rivind strazile. chiar superficiale si se scalda în valuri de rîsete. Din pricina asta avea fata stralucitoare. E pent ru compliment. stimate domn. Spunînd acestea se apleca adînc si puse buzele pe apa nelinistita. Ce dovada mai buna as invoca decît greul si perseverentul urcus pîna la mima ei. casele. Pe trican cu sotia.. Apa se întindea nesfîrsita. ? Ce vina am eu daca sînteti rapitoare? ? Daaa? Gasiti? Atunci.. asezate unul lînga altul. Eu si Mihaela eram de felul nostru retinuti. Mihaela întinse obrazul ca sa-i întorc palma si închise ochii în asteptare. jocul. ? Voi pune sa-l traga lînga perete.. scumpa doamna. Doamne. Dupa acest început promitator am pornit-o razna prin oras. Am tradus amenintarea în fapta îmbratisînd-o si strivindu-i buzele cu o sarutare. firile noastre încep sa se transforme. . fapt care îi sporea pretul. Apa tremura înfiora ta si-i placea. superficialitatea. aproape puerile. du pa contopire. Aveti ceva de obiectat? ? De pe acum ati început sa va bateti sotul? Biine! Am sa va dau replica. devin reva rsate. iar în spate se tîrau nevolnic ramasitele noastre. si simtamîntul acesta de grandoare era atît de puternic. doamna Petrican.. domniei voastre. Sa stii ca mi-ar fi displacut daca noua mea prietena marea era. ? Sa mergem. în apartamentul ce ni s-a rezervat. dar chiar identitati cu aceea a Mihaelei. în care nebunie nu ne faci tu sa gasim placeri? Din pricina rîsuluî. Cînd am reconstituit mintal scenele petrecute în tren. Ea coborî la mal. ? O-ho. încît crdeam ca am iesit din noi. facu Mihaela cu un gest plin de gingasie. ne dadeam lucid seama de prezenta fericirii. Parca venis e si ea sa locuiasca la hotel. ? Nu.

Am trecut pe lînga ei. Se apropie de mine. Daca Mihaela ar fi omis sa-mi spuna ca tînarul acela era un curtenitor si avea maniere alese poate nu s-ar fi întîm plat nimic. ? Cum. Am i mpresia ca-mi face curte. putin aprinsa la fata. facînd un gest cu mîna ca sa subliniez o fraza. la ureche: ? Esti suparat? Întrebarea o puse în ochii mei într-o lumina de-a dreptul vinovata. Cea rta noastra se înteti alimentata de îndîrjirea amîndurara. În timpul înveninatei noastre discutii. I-am raspuns facînd pe miratul: ? De ce sa fiu suparat? ? Pentru ca m-ai gasit vorbind cu. Asa sa stii dumneata. Se vede ca-si recun oaste greseala si cauta s-o justifice sau s-o minimalizeze. am pus-o pe cap. cobor în vulgaritate). sa ne afirmam ou toata obraznicia calcînd peste reguli s i conveniente. stînd de vorba cu un tînar chipes si destul de elegant. Ce bogata a plecat în trecut prima noastra saptamîna de zbor prin fericire. ? Ia te uita de unde sare norocul! am exclamat înseninîndu-ma si privind fara sa vre . în afara de constiinta mea. surîzatoare. Acest gest îmi dadu ideea plecarii. si am luat ascensorul ca sa urc la etaj. dar remuscarile pentru purtarea mea nesabuita întîrziau sa se arate.. unui tînar atît de curtenitor si cu maniere alese. Era în hol si mi-a oferit c revista. Am plecat demonstrativ. Ah. Si al doilea. domnule. ? Mai întîi nu e o cunostinta dubioasa. indiferent de mo tivul care o aprindea. sa ne risipim ridicol energia si exuberanta care nu mai încapeau în fi intele noastre.. uluita de brutalitatea gestului. evitînd sa trîntesc usa.. am atins involuntar palaria mea din cuier. Acum întelegi? Si mai cu seama cunostint e dubioase. Intre timp mi-am redobîndit cal mul si judecata rece. zau. ? Da? Nici n-am bagat de seama. pe cînd ma întorceam din oras cu ziare. am întors de cîteva ori capul. se desteptase în Mihaela si nu trecuse nici o luna de zile de cînd a plîns ca un individ o acostase pe strada. desi tare as fi avut pofta.. nu dau nimanui socoteala. cum spui tu.. Doar nu sînt crescuta în padure... am gasit-o pe Mihaela în hol ul hotelului. Am ridicato si fara sa o agat la loc. orice discutie este inutila. Mihaela a ramas pe loc. acum l-am vazut pentru prima oara. Mi-a spus ca locuieste la al doilea. s ingura solutie care curma cearta fara ca vreunul din noi sa fi avut aerul ca ced eaza.sa comitem orice prostie. nu puteam sa întorc spatele asa. am început sa ma plimb pe faleza încoace si Încolo fara nici o tinta. tu catadicsesti ca stai de vorba cu barbati suspecti pe care-i cunosti întîmp lator prin hoteluri? ? Nu înteleg! Ce rau am facut cu asta? ? Nu-mi place sa faci cunostinte singura. tam-nesam. Grav: îmi spunea domnule punînd între mine si ea o distanta de o suta de kilometri.. Numai un mic nor ne-a umbrit cerul în acest timp. Pe strada. am deschis un ziar prefacîndu-ma ca citesc. Nu i-am dat nici o atentie si ca sa umplu timpul. ? Sa-l ia dracu! Sa nu te mai prind cu individul acela ca. Ajuns la mare (caci la Constanta toate drumurile duc la mare). domnul acela. care se rostogoli pe jos. ce se întîmpla! ? Eu. pentru a cladi cu ajutorul ei cele ce aveau sa urmeze. Dupa cîteva minute aparu si ea vesela. Nu pot spune c a am observat în conversatia lor un aer de complicitate. femeia. Am luat-o în mîna: o hîrtie de cinci sute d lei. N-a venit dupa mine si foarte bine a facut. Cine e? Îl cunosti de mult? ? Hu. Si cu toate astea trebuie sa adaug ca aveam nevoie de o cearta. Daca ea îmi spun e ca fac bine ceea ce fac. m-am asezat pe o banca. Într-o dupa-amiaza. Mi-am iesit din fi re (si ca de obicei cînd mi se întîmpla asa ceva. Însa numai faptul ca ea vor bea cu un strain ma surprinse într-atît ca refuzam sa cred relatarea ochilor. cu capriciile ei bizare. Întorcînd ochii am zarit la cîtiva pasi de mine o bancnota împaturita. prefacîndu-ma ca nu-i vad. cu pasi tiptili si-mi sopti dragastos. Ea ma înfrunta cu pri virile: ? Ca? ? Nu stiu. Într-un tîrziu.

N -aveau decît. Numele ei (Mihaela) e co mpus din 7 litere. Crupierul îmi întinse cu lopatica o gramada de fise. De rîndul acesta privirile adunate pe mine surîdeau ironic. Am pontat a doua oara. îmi veni în minte! ? Sapte! E ziua cînd am cunoscut-o pe Mihaela (7 martie). Dar. Masa verde era întesata d e jucatori. La jocul urmator am pus o suta de lei pe 7. tot pe 7. Cînd sa cobor mi-a scaparat prin minte. n-am avut rabdare sa fac drumul pe jos si am luat un t axi. Zis si facut. Pri n asociatie. Am jucat din nou pe 7. în dr eptunghiul unui ghiseu. domnilor. ? Sapte! Iesise! Iesise! Chiar 7. ce-am stri cat... reîntors la Londra nu si-a mai gasit sotia. ca un fulger. Am auzit pe cineva din spate: ? Da-i înanite! Ai sa spargi banca! Mi-a venit în minte cazul englezului Wells care. O sonerie de alarma tîrii strident în fiinta mea. Ce-o sa pierd mai mult decît ceea ce am g asit? La urma urmei consider ca n-am gasit nimic.. Puteam sa-l schimb? Nu. În ochii jucatorilor întorsi asupra-mi se citea o r etinuta pizma. bila norocului alerga zapacita printre numere pîna ce osteni. sparsese de trei ori banca la cazinoul din Monte-Carlo cîstigînd peste doua milioan e de franci aur.. 7. ca si cum nu mai ex istau alte numere decît acest sapte nazdravan. Dupa cîteva tururi iesi din nou 7. Norocul cere noroc. Acolo. E nascuta la. Ce-o fi facînd Mihaela? Am lasat-o s ingura si am fugit ca un bezmetic. Numai asa. Am strigat soferului sa ma duca la cea mai apropiata agentie de voiaj. în cîteva minute. Ce-ar fi sa -l pun la încercare? E momentul cel mai prielnic si ar fi o prostie sa-mi scape pri ntre degete. M-as fi mi rat daca nu iesea. în ruptul capului! De rîndu l acesta admiteam ca voi pierde. nervoase. în plin.au spre cazinoul care se afla la o suta de pasi. Nu-i nimic .. mereu sapte! Prea mult "sapte" ca sa nu iasa! S a încerc puterea acestui numar coplesitor... Am intrat cu pasi siguri în sala principala. . apoi 12 si iar 7 de cinci ori la rînd. Ruleta se învîrti. Capsorul a zâmbit gales: ? Foarte simplu. Nu m-am mirat deloc. în paradisul oriental de dincolo de ma re. traversînd marea. Cine putea sa le împiedice? Bineînteles bila alese alt numar.. Am schimbat la casa movila de fise si p-aci ti-i drum ul. ademenesc fericirea si o arestez macar pe timp de o saptamîna. dar ce importanta avea? ? Sapte! Iata. Gîndul îmi puse jar sub talpi. Asta nu-i bine. pe la sfîrsitului secolului trecut. Sapte. Am urmarit cu inter es jocul cîtva timp: dupa 21 de învîrtituri ale ruletei nu iesise niciodata nr. Numarul camerei noast re de la hotel e tot 7. cu fetele crispate si mîinile tre-murînde. ? Faceti jocurile. care m-a rasplatit pentru statornicie. s-a ivit un capsor blond de fata: ? Cînd pleaca cel dintîi vapor spre Constantinopol? ? Asta-seara la ora 9. ? Faceti jocurile! Jocurile sînt facute! Nimic nu mai cade. 14 iunie (de doua ori 7).. îngrosîndu-le pe cele dintîi. Hai sa dregem.. O avere picata din cer! Ce inspiratie buna avusesem sa-mi încerc norocul! Si ce întelept lucru sa s pal putina înainte de a pierde! Desi hotelul era aproape. Cîstigasem peste o suta cincizeci de mii de lei. ? Cum as face sa nu-l pierd. voi ramîne fidel dragului meu 7. cumparati un bilet. sa poposim pe maluri le însorite ale Bosforului? Bani am doldora si pun forta lor în slujba dragostei ca s a obtin un maximum de desfatare. iesise a doua oara! De neînchipuit! Si iar maldarul de fise albastre sosi în f ata mea. ideea unei escapade nas trusnice: ce-ar fi sa ma îmbarc cu Mihaela si. Ce uluire s-a stîrnit printre jucator i!. numarul destinului meu. În istoria cazinoului constan-tean nu se mai întîmplase ceva analog. disparuse cu un p roaspat iubit. cît ne-a mai rama s pîna la întoarcere. Am conchis mintal: "E adevarat ce se spune: cine are noroc de bani pierde în dragoste".

M-a costat o suma frumusica. în fine. am îngenuncheat lînga ea si i-am sarutat o mîna. pentru ca. De aceea. Am trecut cu usurinta peste raspunsul ei taios. Îmi pare rau ca m-a durut purtarea ta. i-am propus: ? Hai sa uitam totul. ? Cine-i acest Iani? ? Exact omul care va trebuie. Mergem sa le salvam. ? Cum? a facut ea mirata. Închiriem o barca si pornim pe mare în cautarea lor. ? Te rog de-aici înainte sa nu mai tii iluziile în corabii. ? Ce frumos e! soptea mîngîind inelul ca pe o vietate gingasa. ? Dar nu-i nici un zor. Nu exista nici o solutie? Platesc oricît! ? Daca-i asa. ? Nu-i nevoie. Iata.. "Mai bine sai fac o surpriza! Are sa se bucure mai mult!" Asa ca i-am raspuns dînd-o prin glum a: ? Da. Vrei? ? Asta nu putem s-o facem la comanda. cu ochi i plînsi. Era cît p-aci sa-i de stainuiesc cele întâmplate si ceea ce pusesem la cale. Fie ? ca facea! În vremea asta draga mea sotie din pasaport ma astepta. Puneti-va în legatura cu domnul Iani. Am alergat într-un suflet. ? Stai! Ma reped chiar acum. Plecasem în goana si coboram scarile. Dar cine se uita la ba ni? Cînd m-am întors. apoi cealalta. sînt bine dispus. I-am pus în deget inelul cel nou. adica sîmbata.. Eram prea vesel ca sa-i fac o im putare.. ? Ah. acoperindu-si surîsul cu mîna. acum se ivise si o cazia asta. Mergem împreuna. Mihaela fu învinsa. avînd pe genunchi o revista cu filele netai ate. Vezi. dar m-am oprit. ? Cum. Daca aveti nevoie d e luna de pe cer. Pîna la opt seara pasaportul era obtinut. Trebuie sa te fi costa t o groaza de bani.? Bine. zîmbi si începu sa se îmbrace. ada-mi aminte sa trecem pe la bijutier. În trei ore va scoate pasaportul. ca si cum nu s-ar fi întîmplat nimic. S-a uitat cu o mie de ochi la el. Toate iluziile m ele s-ar duce la fund. repede. V-as ruga sa-mi spuneti unde-l gasesc? Mi-a dat adresa. Mihaela ma astepta. ? Uite. Spunîndu-i astea. ? Atunci. Pîna te îmbraci sînt înapoi. Toate au ajuns la destinatie. nu te faci gata? Pretîndu-se acestui joc pueril. gata îmbracata. As vrea sa-mi întareasca rubinul de la inel.. exista una. Dor. ? Foarte bine. am fost barbar cu tine.. ? Nu-i nimic. ? Nu se poate. Haide. dar n-am pasaport. N-aveti decît sa va interesati în oras. ti l-am adus. Am gasit-o palida. Dor. v-o aduce si pe asta. îmbraca-te. ? Atunci se schimba socoteala. ? Ai dreptate. Dar tu ce ai de esti asa de bine dispus? Antenele Mihaelei înregistrasera pe loc starea mea sufleteasca. l-a dres asa de repede? ? Cît ai bate din palme. ? Mai esti suparata? Iarta-ma. De ce esti mîna sparta? . nici una din corabiile mele nu s -a înecat în mare. toate formalitatile îndeplinite în v ederea plecarii. Nu trebuia sa plec asa. Scoateti mai întîi pasaportul si plecati peste patru z ile. închipuieste-ti.. Prea tîrziu. apoi la mine. ? În schimb ale mele sînt gata sa se înece. bag ajele transportate la vama si revizuite. gîtuita de emotie si m-a îmbratisat cu toata fiinta. Parca nu-i venea sa creada atîtor ochi. biletele cumparate. ? Vorbiti serios? ? Foarte serios.. cu inelul ei în mîna si am ales unul cu briliant e care sclipeau oa ochii ei. Faptul ca a trebuit s-o trec pe Mihaela ca fiind sotia mea a av ut drept urmare dublarea comisionului. întelegeti? E caz de forta majora.. la asa ceva nu ma gîndisem: s a-i fac un cadou Mihaelei. rasturnata într-un chaiselongue. un naufragiu ar fi catastrofal pentru mine. în afara de surpriza cea mare. Cînd s-a încredintat de realitate a întins mîinile : ? Doruie! Atît a rostit. asta-seara vreau sa ma îmbarc.

Nu-i vorba sa mergem acasa. ? De ce-ai întîrziat atîta? În loc sa-i raspund. s-o luam pe urmele lui.. Acesta. ? Nu stii? Pleaca "Principesa". Constantinopol. mai mult decît în visul meu. ? Ce feridti trebuie sa fie oamenii care pleaca spre tarmuri necunoscute. Am lasat-o pe Mihaela la r estaurant. Ti-ar surîde sa vedem Bosfo rul? ? Ar fi.. pretextînd un telefon cu Bucurestiul si am alergat la hotel ca sa achit nota si sa expediez bagajul. Ea izbucni în rîs. "Principesa" mîndra. ca doi scolari în vacanta. ? Ziua de care vorbesti a binevoit sa vina. ? Uite. dupa cum spune Cosbuc. ? M-ai înteles gresit.... ci la. cinci. Aimée. i-am cîntat în strune. cui i-ar fi venit sa creada? ? Da. un du-te-vin o necontenit framînta micul port. Vaporul pleaca la noua si trebuie sa fim în por t cu cel putin o ora mai devreme.Am coborît veseli.. . ? Daca-i vorba de Loti. Asa ca tot eu îti ramîn dator.. ? Aimée. Doamne. Dealtfel. încuviinta din c ap si ne pofti sa urcam pe bord. Prin urmare. înghesuindu-se la revizia bagajelor. ce bine-mi pare! Am sa dau cinci acatiste la biserica. ? Doamne. Nu pricepeam ce vrea sa faca. O febra. ce sînt glumele astea? ? Ba nicidecum.. a deschis-o larg si a trimis priviri sa adulmece spinarea marii. ? Ce-i draga mea? ? Uite. urmarindu-i cu priviri jinduitoare. iar mie una mare? i-am spus si am sarutat-o prelung. acolo departe. Hai sa mergem! ? De ce te grabesti? Stam pîna pleaca vaporul. mergem peste o ora în port? ? Ce-avem de vazut acolo?. sînt corabiile mele.. Calatorii se strecurau grabiti. S-a dus la fereastra. vino sa-ti arat ceva.. vad patru. Si-apoi de cînd visez sa vad un rasarit de soare pe mare. vorbesc foarte serios. ? Dor. Asta mi-a ramas de la Pi erre Loti. i-am spus: ? Haidem.. cît as vrea sa calatorim si n oi o data pe mare! ? Nu. Nimic mai simplu si natural. Dinspre mare se stîrnise un vînt racoros care umfla rochiile feme ilor si flutura fularele de matase. ? Dorule. A primit bucuroasa. în împrejurari identice. mai întrebi? Nu cred sa fie dneva mai lacom de lucruri noi ca mine. ? Ce faci? Nu e voie! Esti nebun? Ce te-a apucat? ? Nu întelegi ca plecam la Constantinopol? Doar nu vorbesc. calcase cu piciorul pe bordul vasului si tot se în doia de realitatea calatoriei. Asa ca n-am pierdut iluziile. ? Dorule.. sub privirile uluite ale Mihaelei. ce zid. alba ca o lebada.. se afla sub presiune. Ea n-avu vreme sa mai spuna ceva deoarece ofiterul de la capatul puntii ne ceru biletele de drum. plecam! Ti-ai exprimat dorinta sa vezi Bosforul si eu m-am exec utat pe loc. nu s-au înecat?!. zau. draga mea. Ba nu. Poate are sa vina si zi ua aceea. Ea plînse atunci de ciuda... haide. . e timpul sa mergem.. dupa un control rapid.? Crezi ca ma uit la bani cînd e vorba sa-ti fac o mica bucurie.. turceste.. sopti Mihaela. Hai s-o vedem si noi.. N-a raspuns nimic. sarutarea asta costa mult. Am luat-o de mîna si am tras-o dupa mine. ? Nu. ai vrea? ? Ei. împacati. Dorule. Am împins-o usor sa urce puntea care ducea pe vas. ce înseamna asta. si am zburdat pe strazi bucurîndu-ne de tot ce vedeam.. Le vezi? ? Da. Era într-o stare de surescitare cum nu vazusem înca: ametit . Pîna atunci ne-am hotarît sa cinam. Le-am scos din portmoneu cu toata gravitatea si i le-am întins. despre tine. Apoi am intrat într-un cinematograf ca sa vedem pe Greta Garbo în Dama cu Camelii. plecam? E adevarat ca plecam? Vazuse ca am prezentat biletele..

de ce aratai atît de bine dispus. ca navigam? Mai spune o dat a. descatusata de chei. ? Ah. Pe cînd vorbea îi clantaneau dintii. l uneca pe apa departîndu-se usor de tarm. Dor. Puntea fu trasa. Ma îmbratisa. fluturau despartirea. nedumerita. Din Constanta nu se mai vazura decît luminile îm prastiate pe spinarea ei. ? Ce faci? Sa nu ne vada cineva.. E adevarat. cu ciuda mare.. ? Si bagajele? tresari ea.. încrezatoare ca pleaca si totoda ta îndoindu-se. ? Simt ca nu ma voi convinge decît dupa ce ne-om întoarce. Si chiar daca ar exista nu se pot asemui cu "Principesa" noastra. pe care tot ea l-a rupt: ? Înca nu-mi vine sa cred în realitate.. cum aranjasem cu mi situl grec obtinerea pasapoartelor. Din pacate sînt zdr avan la cap. Cred ca n-a iesit tocmai rau. Pe Mihaela abia acum o cuprinse o bucurie vecina cu nebunia. cum gasisem bancnota de cinc i sute.a. mai sarat. cu duiumul! ? De ce minti? Nu corista. Lebada plutitoare. otgoanele desfacute. sopti Mihaela. c lipea siret ca mosneagul. Vaporul fluiera dogit si tipatul lui rani adînc vazduhul. pe ce fata ai pus mîna! Pe masura ce înaintam în larg. Apoi mi-a propus: ? Tare mi-ar placea sa ramînem aici pîna la rasaritul soarelui. Era semnalul de plecare. Te-am urît prea mult ca sa nu cîstigi la joc.. ca sa-i dau caldura mea. Numai luna ramasese nemistuita si mergea cu noi calauza pe nesfîrsitul pusti u de apa. mai exist a vapoare de-astea pe lume? ? Ce vorba! Sigur ca exista. Nu mai deosebeam nimic în zare: întunericul mistuia în pîntecele lui marea laolalta cu c erul. amestecîndu-si lacrimile cu lumina rîsului. Am cuprins-o în brate ca pe un copil. ? Mi-i frig aici. ? Asteapta mai întîi sa ajungem la Istanbul. ? Asta da. ca într-o ploaie cu soare. Mihaela se întinse pe una di n ele si-si puse capul pe genunchii mei. E pentru prima data cînd ma urc pe un vapor. zise ea.. Dar atunci calatoria noas tra n-o sa-mi para decît un vis frumos si scurt. închizînd ochii: ? Ce fericita sînt! De mult n-am fost atît de receptiva ca acum.. ? A. cum îmi venise ideea plecarii. acum înteleg. Vrei? ? De ce nu? I-am ridicat usor barbia si mi-am lipit buzele de ale ei. Strigatul ei era cea mai frumoasa declaratie de dragoste pe care nu cred s-o mai fi auzit cineva pe lumea asta în afara de mine. nesuferitule. ? Asta-i prima sarutare pe Marea Neagra! ? As vrea sa ma saruti pe toate marile pamîntului! ? Fagaduiesc! i-am spus pe un ton cam teatral. daca ai putea sa te tii de vorba. nu-i asa? A confirmat din cap foarte serios. parca ar fi vrut sa-mi spuna: ? Haiducule. cum cîstigasem la ruleta. a scrîsnit printre dinti. lacoma sa stie totul dintr-o data. acoperind-o cu pieptul. Plecam fara ele? ? Sînt în cabina! i-am explicat cu superioritatea celui care n-a scapat din vedere n ici cel mai neînsemnat amanunt. Exclama. I-am povestit tot ce se întîmplase în timpul lipsei mele. plînse si rîse. A urmat un ragaz de tacere. intrat parca în pielea lui Colesiu. Pîna mîine dimineata ai destul timp sa te c onvingi. Ce vrei sa faci cu mine? ? Nebun ? zici? Mi-ar trebui prea multa întelepciune pentru asta. E cea mai mîndra nava de pe mari si oceane pentru ca ne transporta pe n oi. N-am vazut nici unul.. De aici auzeam clipocitul apei framîntate de elice. ce zici? De-a lungul cabinelor erau însirate cîteva banci de lemn. Farul de la Tuzla. ma sarut a. Ne-am retras în spatele vasului unde curentul era mai potolit si noi mai la-adapost . ? Nebunule. a apei s i a uscatului. Spune-mi. . vîntul se întetea si aerul deveni mai racoros. îmi vine sa te sfîsii. Batistele dintre cele doua lumi. ? Am vrut sa-ti fac o surpriza placuta.

îmi place ca te temi de mine. Ca o fetita! ? Nu. Le-am lasat la o parte si am vorbit numai despre lucruri serioase. sa sti i. i-am raspuns cu încredintarea ca n-o minteam.. De ce-ti place? ? Pentru ca si eu ma tem de tine. uite. Dinaintea ta. între primejdia apei si a ce rului. spune-mi-le! Cît mi-ar fi placut sa p orneasca de la tine. cu pauze mici ca între bataile inimii. mincinosule? ? Foarte adevarat.. scapînd dintr-un nor. Poate de tine. Dupa un timp mi-a spus: ? Dor. un fel de teama. altfel ar fi gasit o replica. ? Doamne. M-a razbit frigul! Am coborît în pîntecele vasului unde se afla cabina noastra cît o cutie. Aimée. Chiar timpul c are zbura pe lînga noi era tot atît de grav ca întunericul. ? În noaptea asta luna oficiaza numai pentru noi. dragul meu Jupiter. Calatorind în tara straina a marii.. nu-i deloc capriciu. Crezi ca noi am putea sa realizam o m are pasiune. . De cîte ori le-am repetat în acest timp? Pe putin de trei mi i de ori. Peretele avea un ochi rotund care privea departe. ne simteam mai mult unul al altuia. dar Mihaela m-a oprit cu un gest ? Sa lasam glumele. Dupa ce i-ai spus pe nume ti se pare ca l-ai definit. Aici. Se cheama ca sîntem ch it. Daca nu era calda si nu-i auzeam rasuflarea domoala as fi crezut ca-mi murise în brate.. fiindca nu ne aveam decît pe noi. ne-a inundat cu un val de argint. în ochii astia frumosi. sau o capodopera de amor cum zice Balzac? ? Sînt sigur ca da. Regina noptii. As fi putut s-o refuz? Timp de o ora si jumatate i-am soptit încontinuu. ? Adevarat spui. ? Nici la Conciergerie nu erau mad mari. parca ar fi o celula pentru detinuti. ? Ramînem aici pîn-la rasaritul soarelui? ? Mai bine ne retragem. locuieste puterea ta... nu vreau sa aud din gura ta decît doua. ce capricioasa esti. Hai. nici n-as vrea. Puterea asta nu-i decît o reflectare: tot din tine izvoraste. Apoi a spus: ? Nu m-as satura sa le aud toata viata. Ghemuita la pieptul meu. chiar muntii se pleaca. ? Ti se pare. pe recea si miscatoarea singuratate a apei. fara nici un îndemn.. Ma încearca un sentiment ciudat. ? Nu. se consuma în anonimat... Dealtfel. Ne trebuie o capacitate de a suferi prea mare si n u stiu dac-o avem. îl vezi mai bine. numai doua cuvinte... N-o interesa banalitatea ce-i debitasem. Nu-mi dau seama. ? Dor.. ? Marile pasiuni! a exclamat ea ca în extaz. poate de necunoscut. ? Bine spus! În schimb Jupiter. ? De cine ti-i teama? ? Nu stiu. D e o jumatate de ora stateam în aceasta placuta inertie care as fi vrut sa se prelu ngeasca la infinit. îngenuncheaza în fata ta. Stii care sînt? ? Cum sa nu? "Te iubesc!" A încuviintat din cap: ghicisem. ? De unde si cum îti amintesti de închisorile franceze? ? Crezi ca nu pot sa mi le închipui? Odata am reconstituit ultima noapte a lui Cam iille Desmotuins si a frumoasei sale sotii. Iar Mihaela nu se mai satura de muzica lor. s-a mai întîmplat asa ceva? Oare totul sa fi fost spus în materie de iubire? ? Cine stie? De fapt marile pasiuni ramîn necunoscute. ? Aimée. ... Nu se potrivesc cu noaptea. Nu crezi? Ea a înclinat concesiv din cap.. Îti dai anevoie seama de un lucru daca nu-i spui pe num e. cele doua cuvinte magice care rasuna în toate limbile s i pe toate meridianele... Dorule. Mai precis: de ochii tai. alesii dragostei absolute sînt exceptii tot atît de rar e ca si geniile. îl simti chiar. Mihaela uitase de miscare si nu mai scotea o vorba. Mihaela dev eni ireala ca o faptura descinsa din vis. c u mîinile într-ale mele.Trecuse de miezul noptii si pe bord se întetise frigul. ? Esti un dinozaur...? Ti-e frig si aici? Tremuri! ? Nu mai mi-e frig.. ? Daca-i asa. Lucile Duplessis. scumpa Junona! Si am vrut sa-i cad în genunchi. în care abia era loc sa ne miscam. Mihaela începu sa tremure mai tare.

e adevarat. ? Ce-a fost asta? am întrebat-o soptit.) . fireasca. amîndoi zaceam istoviti. concreta.. ? La ce te gîndesti? ? Cum as face sa ne salvam iubirea de calaul ei: Timpul? Discutam chiar prostiile cu toata gravitatea ceruta de împrejurare. tresarea cuprinsa de o nel iniste apasatoare. saraca. amîndoi aveam în fiintele noastre cîte un mic nebun care trebuia sa fie înch is.. prea putini cititori ar fi parcu rs-o. de fapt nu era joc. I-am trecut usor o mîna pe cositele inundate de naduseala. a ripostat nervos si ochii ei incandesc enti s-au aprins mai tare.. stii bine!. Atît! În aceste patru ore trebuia sa traim pîna la adînci batrînete. fiinta ei complexa avea nevoie de mult ti mp pentru a se descoperi în întregime. idei person ale. Dar n-o cunosteam înca. Pe mine însa aceste haust caprices ma surprindeau trezindu-mi admirat ia.. Numai un Proust ar fi putut sa descrie trairea noastra în ajunul mortii. aerul nu ne mai ajungea. analizînd pe întinderea unei carti starile sufletesti. Mihaela fugise în trecut si traia un episod tragic din vremea terorii. ? Asta-i buna! Ce ti-a venit sa modifici istoria? ? Vreau sa fie mai frumoasa. În orice caz. În cea din urma noapte a lor au fost împreuna. Oricum ? era de preferat iadul cu o femeie desteapta. ca în preajma unei primejdii. Îi respiram mireasma (numai a ei) si-mi placea ca nu s emana cu a nici unei fete de pe pamînt. rece. transformînd minutele în lun si lunile în ani ca sa ne recuperam viata pradata. sfarîmasera temnita ies ind afara. cu fata în sus. Si deodata o p odideau lacrimile. nota 10. pe care puternica ei închipuire izbutise sa-l preschimbe în ralitate. temîndu-ma sa vorbesc tare... Cît m-am bucurat ca nu murise. cu trupurile dogorind ca jarul. (Fortis imagin atio generat casum.. departe de mine. decît paradi sul cu una proasta. ? Pentru ca sîntem osînditi. (Sînt u nele lucruri în iubire care nu se pot spune decît în taina. în libertate.. o sensibilitate care fremata în preajma poeziei... Mihaela avea atitudini rafinate. Numai ca nebunii nostri. care ne-au cutreie rat. dupa ce a trimis lui Robesp ierre o scrisoare protestatara... Plîngea cu atîta sfîsiere încît m-am speriat: ? Ce-i asta? Ce ti-a venit? Te doare ceva? ? Tu uiti ca în revarsatul zorilor vom muri? ? De ce? am bîiguit prosteste. fara dinamism. rubedenii cu nebunia. În noaptea aceea Mihaela mi s-a dat cu o frenezie care pîna atunci nu mi se parea ca -i este proprie..? S-avem iertare: Lucile a fost decapitata mai tîrziu. Si peste toate ? stralucitoa rea avere feminina. Farmecul ei statea în faptul ca ignora aceste comori. Dar aceasta disectie. Suflam din greu. ? Cîte ore mai avem? ? Patru. De ce n-as spune? O invidiam subteran. Nu fac bine? Profesorul de istorie i-ar fi dat nota 3 pentru raspuns. aratînd mo desta. Ea nu sesiza mîngîierea. Delirul voluptatii care atrage se consumas e. parca s-ar fi trezit.Cînd la orizont se ivi sprinceana de lapte a zorilor. înfuriati de lanturi si catuse. Întelegeam. Se zbuciuma întruna. în schimb cel de psiholog ie. pe care se citea o vaga încruntare. Am înregistrat mintal tot ce s-a petrecut. un spirit prompt în fata noutatii. ta de o fiinta care nu mai soseste si pleaca mereu? Nu cumva dr agostea sfarîmase acel echilibru sanatos si ne cufunda în nebunie? Ea facu o miscare.. ra mase inerta.. la ureche... sa stoarcem fapturilor noastre toata vlaga si voluptatea pe care ne-o puteau darui. dteodata intelec tualitatea ei (desi lipsita de ostentatie) ma înfrunta facînd sa presimt certurile c are ne asteptau. dar de ce nu venea dezgustul care respinge? Ce s-a întâmplat cu legea firii menita sa tina echilibrul între sexe? De ce o sorbeam si acum pe Mihaela to t nesatul de ea. ? Dupa mine ? nu..) I-am raspuns jocului (nici nu puteam sa fac altfel). . ma îmbratisa pierduta. sacadat. ci real itate vie.

cîtiva ba rcagii plecara în pripa sa-mi dea de urma. ca sa ajung la malul c elalalt. zarindu-ma aplecat deasupra ei. Nu si-a venit în fire decît dupa ce m-a vazu lînga ea. la înaltimea unui om. pîna se pierdeau în vazduh. tragîndu-mi capul spre ea cu mîna. Îmi amintesc de toate amanuntele si. ? Cît e ceasul? ? Noua si un sfert. o tineam de mijloc ca sa nu-si piarda cumpa na. pricepi? În clipa aceea m-a trecut un fior prin sira spinarii. Trecusem Bosforul înot.. la Tatavla. . Dor. as putea sa reconstitui tot ce am facut. cînd ne-am dus la Prinkipo. încît era cît p-aci sa tip de durere. ? Mmm. ora de ora. pentru ca tu ai realizat dragostea absoluta. la KalaMiche. Apoi rosti crispat la urechea mea: ? Vreau sa-ti intru în sînge. PARTEA A DOUA I Am petrecut la Constantinopol o saptamîna alcatuita din 1001 de zile si nopti. Mihaela avea o sublima forta de a iubi si aceasta forta ma împiedica sa respir alt aer decît al ei. ci. Cert... Daca voia sa ma înlantuiasca astfel. de departe. ai scapat rasaritul soarelui! Mihaela bîigui ceva neînteles si se întoarse pe partea cealalta. la 6 (eram dealtfel foarte matinali). as z ice. fara sa-mi. cu cepul. dadea din mîini. o miscare neobisn uita pe apa.. Încercasem s-o învat pe Mihaela sa înoate... fara multa sfortare. Am descoperit-o tragînd patura de pe ea si am acoperit-o de sarutari. si apele ei pareau ca se ridica mai sus de nivelul Bosforului. nu era prea lat în locul acela. la Galata Serai. în lanturile mel e? Cînd am facut ochi. sus.. crezu ca m-am înecat si începu sa tipe. unde se varsa Marea Neagra în Bosfor. Nu era chip s-o trezesc altfel: am luat-o pe sus în brate ca pe un trofeu. ? Crezi ca merita? ? Da. si miscarile ei erau asa de dragalase ca ma prapadeam de rîs. nu era însasi Mihaela robita.. cu un scîncet de fetita nazuroasa. sa ma s imt la locul meu altundeva decît în zona ei de atractie.Raspunse tot în soapta: ? Nu te bucuri ca traim? Am învins moartea. În stînga noastra se întindea Marea Neagra.. striga.. Vreau sa dorm. Parca vad ce ochi mari facuse. Am zarit. ? Haide. ai dormit destul. soarele era sus pe bolta. Ea zvîrlea din picioare. care se afla întîmplator pe plaja. în gradina fab ricii de bere si am baut bere Bomonti de la butoias.. îi dadea îngrijiri. ? Nu-i inimic. luam vaporul de la pod ul Galata si plecam la Altîn-Koum. cînd am vizitat pri ma expozitie de pictura turceasca. zvîrlea din picioare.. Dar numaidecît îi fugi somnul. dau seama ca eu o provocasem. apoi faceam plaja pe nisipul de aur. întratît mi s-a parut de lunga si plina.. Lumea se alarma. De pilda. Era o priveliste rara. la Moda. nezari ndu-ma în preajma ei. nu numai în fiecare zi. lasa-ma. Am trezit-o degr aba: ? Leneso. pentru tine mai rasare înca o data soarele. dar Mihaela. Ajungeam în m ai putin de o ora. sa traiesc altfel decît prin e a... îmi musca buzele asa de salbatic. Te rog. Odata i-am tras fara sa vreau o spaima: m-am avîntat în larg. Lâ întoarcere am gasit-o pe Mihaela lesinata pe nisip. ? Înca un pic. cînd am petrecut sus. Ea se a para. protesta cu ochii cîrpiti de somn. cînd am fost la Jardin du Bosphore (unde am mîncat împreuna înghetata de dovleac pe malul marii).. Pîna la urma ea se supara si fugea pe plaja cu trupul muiat si sclipitor. copacel. ? O! de ce m-ai lasat sa dorm atîta?. În fiecare dimineata. Dupa un timp se întoarse si. cînd ne-am plimbat cu barca prin fata palatului Dolma-Bagtche (Mihaela tipa ori de cîte ori ne saltau valurile). O doctorita franceza.

toti straini. (poate juca put in teatru) si sultanul din mine (care dealtfel exista în orice barbat) avea într-ade var la dispozitie prin ea un harem de femei. iata secre tul lui Polichinelle care tine iubirea proaspata.. Cu toate astea instinctul îi suge ra lucruri de necrezut. De ce se tîr asc zilele cu pasi de melc? Justa remarca! De fapt si eu încercasem aceeasi impresie. am vazut-o învesmântata în salvari si voal de turcoaica pe care le cumparase în r-ascuns de la bazar. M-au uluit vorbele ei. femeia lupta sa placa mai mult.. Bineînteles i-am fagaduit. Noi. A doua zi (ce surpriza placuta!) fotografia Mihaelei a aparut în Jo urnal d'Orient. Mihaela consulta lista de bucate si ceru: ? Espadon grillé. am cumparat cîteva pasarele. Într-o seara am cinat la un restaurant francez de pe Pera. minunîndu-se de gustul ei. pentru ca avea un arsenal de dragalasenii la îndemîna cu care se apara. fara oase. era grec.. dar îmi trecea repede supararea. ? Abia s-a împlinit o saptamina si mi se pare ca sînt aici de cînd ma stiu. de la ea încoace femeia deveni unica si o chema cu numele ei. Într-o zi s-a dus la bazar sa cumpere matase pentru o rochie. Pasarele? Ce fel de pasarele! Si unde sînt? ? Le-am dat drumul în vazduh. Batrînii se misca anevoie. Dragostea e foamea de femeie unica. Într-o zi. sub titlul Liberté aux oiseaux! Dedesubt. atasîn-du-se între fiecare bucat a foi de dafin.. Dac-ai sti cîta lume s-a strîns: Cineva chiar m-a fotografiat. Se astepta s-o cert pentru risipa. Pîna la ea. ca apa unui rîu. femeia fusese pentru mine o pluralitate. si daca aceasta femeie se pricepe sa nu dea prea mult barbatului ca sa-l sature. de care multe din semenele ei vîrstnice si cu experienta n-aveau habar. Fagaduieste-mi. Pacat ca n-am avut mai multi bani. Si înca o data mi-am dat seama cît de indestructibil era an corata de mine. care se frigea în teapa.. . ? O fi fost reporter de gazeta?! Nu m-am înselat. ci dimpotriva îl lasa mereu flamînd..... De pilda: nu accepta sa dormim în acelasi pat si uneori zi le si nopti întregi nu ma lasa nici s-o sarut. Daca cine stie ce în-tîmplare va rupe lantul.. ? Foarte adevarat ce spui. Înfuleca friptura cu atîta placere.) ? Luminatia ta. nu-i asa? Se uita mirata la mine.. un text scurt pomenea de spre "o tînara franceza" care cumpara pasarele sl le reda libertatea. comandara si ei espadon. chiar prima iubire. dupa doua ore.. ? Ce s-a întîmplat? N-ai gasit ceva pe gustul tau? ? Ba nu... Si Mihaela cunostea acest secre t. Mi-a placut trasnaia ei si am surîs.? Dor.. ma pipaia. Numai ca oamenii de pe mal nu merg la fel. asta-i!. ? Negutatorul ce-a spus vazînd o clienta atît de risipitoare? Nu s-a crucit? ? Ba da. Si eu o iubeam mult. s-a întors cu bratele goale. fiinta ei s-ar da la f und. lasînd timpul mereu înapoia noastra. Dor. ? Ce fericita sînt! Unde ai fost? Cît m-am speriat! Sa nu te mai dezlipesti de mine. ? Stii. Mi se parea ca una din pasari ci e chiar ea.Cînd vacanta noastra s-a siîisit. mi-am adus aminte de cinteza noastra. eu fiind întotdeauna favorita. (Cu fiecare rochie noua. dar n-am certat-o. .. Redactia întreab a pe cititori: Face bine sau nu? Tînara mea "franceza" a raspuns numaidecît trimitînd ziarului o telegrama de doua cuvin te: Très bien.. tu? Esti cu adevarat tu? Traiesti. Mi-aduc aminte ca vacanta mare mi se parea nesfîrsita c a o vesnide.. Dor. nu-i venea sa creada în realitatea mea. dar. Era un peste alb. Ma suparam foc. tinerii. I-am pomenit de Alexis K arel care spune ca timpul curge uniform pentru toata lumea. încît vecin ii de la mesele alaturate. ramîn mereu în urma a pei si de aceea li se pare ca timpul trece atît de repede. alergam vîr tos. eram primul ei barbat. vreau sa fac din min e haremul tau. ? Ei. mi-a spus prosternîndu-se ca în fata sultanului. Mihaela s-a mirat ca si cum se întîmplase ceva cu t otul (neprevazut. Mihaela n-avea experienta er otica... Asa era: se straduia mereu sa fie alta.

care nu însala niciodata. ca se simte alt a (infatuare).. ma simte am inundat de o tainica satisfactie: ? . Nu le-am trimis maca r o ilustrata. ca tu nu ma iubesti atît cît te iubesc eu. tacuti. Nici ea nu m-a întreba t ce am de sînt trist.înseamna ca dragostea agonizeaza. cînd. fara certarea constiintei. dar receptivitatea noastra îi modificase structura. I-am recunoscut numaidecît scrisul si. Ne ajunsese din urma oboseala fericirii? Se poate. ca se u mfla din ce în ce mai mult. As fi putut sa-i raspund. de noul decorului si de plinul vietii. îngîndurati.. care au ramas numai ale noastre. Novac si de Veverita lui. ca broasca din fabula (pazind gradatia ? evitînd egalita tea)." Apoi chiar asta mi-ar trebui: sa-mi pierd capul! gîndeam surîzînd cu superioritate si am aruncat scrisoarea cît colo. III Ne dadusem întâlnire a treia zi dupa întoarcere. de o fata cucerita atît de greu. fiind împiedicata sa vina. Din clipa aceea se nascu în mine gîndul despartirii. ca în fata unei descoperiri neasteptate: ? Daca n-am devorat rîndurile ei din prima clipa. Înseamna. Primul capitol si cel mai frumos al romanului nostru de dragoste se încheiase. înseamna. pline pîna la refuz de fapte si mai ales de încîntare. la fel. La plecare. devine de-a dreptul nefericire (infelix ? felicitas). ci îmi scria ca ma iubeste (repetare fara sens). în sfîrsit. care. Ea nu se scuza numai ca nu putuse veni. Nu zburase niciodata. tot ceea ce-i trebuie dragoste i sa înfloreasca. astepta desigur un raspuns. De ce ma framînta acest gînd? De ce parasisem atît de crud. luna.. Tot asa l-am uitat pe Loti si pe Azyade a lui. ce rost are sa-i îndrug fraze goale de continut daca nu mai am nimic de spus? Tot ce am avut de spus i-am comunicat la timp. cu sufletele pustii.. Era absurd un astfel de gînd. îmi trimise o scrisoare prin care îsi cerea scuze. La ce bun? Ne întelegeam uneori asa de bine si pe deasupra cuvintelor.. Sa te desparti asa pe nepusa masa. de fapt.. pe celelalte iubite ale mele. De fapt feric irea e scurta. ca îi lipseste aerul cînd nu sînt lînga ea (banalitate exasperanta). lumea era a n oastra si pluteam într-o fericire nesfîrsita ca fiind elementul nostru. ca dinaintea unei presimtiri. care ti-a jertfit fecioria si a carei densa convietuire ti-a lasat în suflet urme adînci ca pasii uriasilor pe zapada pura si proaspata... n-am mai luat-o pe urmele lor.. Atunci am tresarit. "Eu simt ? scria în continuare ? mi-o spune instinctul. nu semanau unele cu altele. Uitasem cu desavîrsire de ravas. cînd scrisoarea a încaput în mîinile mel . bogatie. muzica. ci pe alte drumuri. Avus esem decor. spatiile verzi ale parcurilor si gradinilor si geometria în cîlcita a strazilor. pentru ca. Am a vut chiar impresia ca împiedicarea invocata nu fusese decît un pretext ca sa încredint eze hîrtiei tot ce avea pe suflet. iar ciudata fire omeneasca. Cînd sub picioarele noastre se ivi asezarea policroma a Bucurestiului cu petele ro sii ale acoperisurilor.. ni se strînsera amândurora inimile. daca nu chiar monstruos. dar Mihaela. La urma urmei. am vazut plicul nedesfacut pe mas a. stiam acest lucru si voiam sa-i leg de mine impresia p e care trebuia s-o încerce în noutate.. Ne-am luat ramas bun. îmi dadusera totul? Unde voiam sa ajung? Iesise din nou la suprafata acel demon al ratiunii care ma îm . Zilele petrecute pe malurile Bosforului. dar mai mult teatral. Pretutindeni eram numai noi. Am clatinat capul a tristete. nici eu nu am întrebat-o. într-un tîrziu. pentru ca în momentul acela tocmai citeam un articol de ziar. m-am gasit o clipa c a sa ne aducem aminte de Colesiu. am pus plicul d e o parte ca sa sfîrsesc mai întîi lectura. Dar n-am crezut necesar ac est lucru. daca nu simte fericirea.Absorbiti de noi. i-am facut Mihaelei o noua surpriza: ne-am întors la Bucuresti cu avion ul. Mai mult decît atît: am citit gazeta pîna la an nturile comerciale. În aceasta stare de indiferenta am parcurs rîndurile Mihaelei. Fericireav noastra se prelung ise din cale-afara. soare.

Un baiat si o fata s-au întîlnit. am lasat o portita deschisa. E asa de firesc. care scoboara în mo cirla cerul dragostei? De ce sa astepti muscaturile înveninate ale serpilor de car e pomeneam adineauri si sa nu ispravesti în plina stralucire? . niciodata. Rationamentele îmbracate în haina asta abia acum le am limpezi în minte. Dupa cîteva zile de asteptare raspunsul înca nu sosise. le s imt si-s beat de ele. asta era. o sa-mi arunce în fat . nu numai în dezacord cu simtirea. Am expediat scrisoarea prin posta si în clipa cînd a lunecat în cutie. Cîti oameni se pricep sa dispara cînd trebuie? Adica atunci cînd sînt iu biti. betia triumfului pe oare o încearca b iruitorul. Nu sorbi prea însetat din fer icire. ci mai multi. cîteodata chiar mortal. în aplauzele tuturor. Ma întrebam: îmi va scrie Mihael a sau va veni la mine? Are sa ma acopere de reprosuri amare. Dar mîine cînd voi îmbatrîni si pana mea neputincioasa va mucegai ce va fi ? mâine? Se vor ridica altii. sarmana. al infidelitatii sau al abandonarii? Veninul lor e rau. Ah. Voi ma sarbatoriti. Du-te si cauta alta femeie. dar chiar primejdioase ? Da. Dupa aceea mi-am vazut de treburi. Un scriitor ajuns în culmea gloriei e s arbatorit de prietenii si admiratorii sai. înjosiri. s-au iubit si apoi s-au despartit. restaurantului îmi arunc ase cu fulgere în ochi si tunete la gura. Tot asa avea sa se întîmple si cu Mihaela? Cine ar putea sa prevada? În orice caz. Adica întreg cortegiul de implorari care îmi gîdilasera placut orgoliul de atîtea ori în astfel de împrejurari. Îi simteam prezenta si îl auzeam perorînd cu obisnuit lui forta de convingere: ? Nu lasa pasiunea sa se urce la creier si sa-ti ia mintile. Nu încapea îndoiala. ura si dispretul ei total ? atunci. cît ma iubea. striga demonul cuibarit în mine. lacrimi. la tara. la rece. proprietara. Vrei sa te muste sarpele gelozie i. La aceasta a mai contribuit si faptul ca intrasem în vacanta mare si trebuia sa plec acasa. reprosuri. Si daca tot am pornit pe acest drum. De aceea trebuia lucrat repede. mereu ia-o de la început. Oare marea arta în iubire nu e sa rupi cînd esti pe culme? De ce sa astepti descompu nerea simtamintelor.Chiar în seara aceea am asternut Mihaelei scrisoarea de despartire. ce mai astepti ? Paradisul n-are numai un sarpe. Reteaz-o înca de la i nima. Asa de pilda cînd. ma veti uita si voi ramîne sa mor singur. În plina dragoste! Lovitura trebuie sa cada ca trasnetul! Acel mai tîrziu e fara hotar. Ezitam gîndind sa cîstig timp. De ce nu m-as bucura înca de fa rmecele ei? N-ar fi o neghiobie sa-i dau cu piciorul înainte de vreme? ? Nu. poimâi ne. toasturi! Maestrul s e ridica si. sa stii sa mori frumos! Si scotînd un revolver îsi trase un glont în inima. nes tiut de nimeni. care dealtfel e primavara dragost ei. spune: ? Iata-ma pe culme. probabil lipsea curajul. dar tot ce am facut în zi ua aceea a fost sub semnul unei apasari launtrice. simteam plutind în juru-mi primejdia de a fi prins în mrej e. am simtit o uso ara strîngere de inima.pingea la asemenea fapte. Poate sa fie mîine. Cine rationeaza în iubire e stapînul celuilalt. tre buie sa ajung la despartire. Îi propuneam sa pastram unul despre celalalt o amint ire frumoasa si neîntinata. acum e momentul.. invective. Ospat. Acolo salasluieste fericirea. cu atît îti creste setea. O fericire egala e plictisitoare sau mai bine zis nu e fericir e. cartile mele sînt citite de milioane de oam eni. am 50 de ani si o femeie frumoasa care ma adora. dupa despartire. Mi-am adus aminte de o nuvela citita cîndva. ei b ine ? atunci am trait o voluptate smintita. Si cautam sa amîn sine die ruptura. asa de simplu! Totusi. sampanie. De fapt. Toate acestea sînt azi. numai aceas ta ura era capabila sa-i masoare dimensiunile pasiunii. Se irosira cîteva zile în amînari de azi pe mîine. inevitabilele certuri. între suisul luminos si coborîsul sumbru? Asta e marea arta. Îi spunem ca alesesem calea scrisului ca s-o feresc de lacrimi si explicatii care ar fi putut degenera în cearta. daca voia neaparat sa-mi ceara deslusiri ma gasea acasa în fiecare dupa-amiaza. Ceea ce izbute am sa deslusesc clar era doar partea finala. în plin apogeu. fara menajamente si compromisuri. Cel mai sanatos lucru e sa te c onsideri satisfacut cu prima faza a legaturii. Ispraveste cu Mihaela înainte de a face cunostinta cu serpii paradisului ei. nu-i mai prude nt sa fac pasul cu un ceas mai devreme pîna nu ma încinge jarul pasiunii? De ce as m inti? Mi-era teama de ea. Dupa ce ai gustat din mierea ei. ca de obicei.. stimati. caci fericirea e insatiabila ca apa sarata a naufragiatului: cu cît bei. voiam proteste.

tacere! ? Ei bine. Ce-ti pasa tie. e limpede. în pofida acestor constatari. credeam mai degraba ca are sa vina. Nu teai clintit însa din loc. dulcea ei otrava se revarsa ca un val asupra-mi si-mi inunda gândurile. Neavînd încotro. Munca aceasta se dovedea un paleativ fara nici un rost. ea nu moi avea ce sa-mi ofere. Daca m-ai fi iubit cît de putin. Dar timpul curse ca apa rîului si Mihaela nu se arata. am strigat scos din fire s i am plecat acasa la tara. Pentru ce tacea? O apucase din nou semetia de odinioara pe care i-o îndurasem atît d e greu? Voia sa ma învinga cu aceasta îngrozitoare arma? Dar uita ca acum jucam amîndo i cu rolurile schimbate. "Si iata. sau poate pentru ca nu m-asteptasem. nesfîrsit. care ai o inima de piatra. ar fi avut la îndemîna un pretext: putea sa-mi ceara înapof lucrurile r amase la mine. Îi explicam. în alt mediu. simteam în carne coltii înveninati si durerea toata se aduna la inima. le îndruma spre ea cu a cea forta cu care gravitatea atrage lucrurile spre centrul pamîntului. Dupa asta îmi . E mai sanatos asa.. ma oboseam fiziceste si noaptea dormeam bustean. dupa primirea scrisorii cu pricina. pentru ca. decît sa aleaga calea scrisu lui. "Daca Mihaela o fi acum în bratele altuia?" Simpla insinuare a unui astfel de gînd îmi turna otrava în sînge. Alta asteptare încordata. ma lasam prada vrajei. dispretuitoare.. Acea sta nesabuita necesitate care mi se înfipsese în creier. Faptul ma puse pe gînduri. îmi tiuia în urechi obsedant: sapte. îti lipsesc maril e resurse pasionale ". îmi pasa mie. Mereu ? tacere. hotarît lucru.. fara vise. Nu ma asteptam ca ea sa primeasca vestea cu atîta indiferenta. Va sa zica prea putin îi pasa de ruptura. m-a împins sa-i scriu din nou. tineam cu orice 88 pret sa primesc o stire din partea ei. în orice termeni ar fi fost conceputa. adevarul a iesit la iveala ca untdelemnul deasupra apei. Mihaela era în mine atotstapîna. Sau ma dispretuia atît de total încît nu ma socotea vrednic sa-mi adreseze macar un cuvînt? O fi gîndit poate în sinea ei: e un om de nimic. cu alti oameni si alte preocupari. ma va implora sa n-o parasesc? La drept vorbind. Nu . de fiecare zi. retraiam nebunia posesiunii sau ma înfioram de stri gatul ei: "As vrea sa-ti intru în sînge!" Aceste putine gari din calea fericirii noastre aveau un farmec inedit pe care nu -l descopeream decît foarte tîrziu. în saptamâna urmatoare. O vedeam cu spaima pe fata. Numai Mihaela singura proceda altfel. Si totusi. îmi daduse totul. dar ea ? oiudat ? nu venea din afara. în orice caz i-as fi opus o dîrza rezistenta. ma obseda mai mult decît m-as fi asteptat.. Cîteva zile n-am îndurat aproape deloc amintirea ei si eram vesel din cauza asta.a toata mîrsavia purtarii mele. Degeaba cautam sa ma eliberez de obsesia amintirilor scriind primele ca pitole ale unei lucrari juridice pe care o concepusem. Ma simteam d ezarmat împotriva acestei atractii coplesitoare. drept amintire) . III Acolo. Asa fac de regula fetele cînd epuizeaza toate mijloacele de salvare a despartirii (desi în fundul inimii ar voi sa le lase amantilor. de asta data. nu m-ai iubit. sapte. era sara ca lipita. rostul primei scrisori ca o simpla încercare de a-i veri fica simtamintele. Tu nu p oti sa-mi dai dragostea dupa care alerg. acum când îmi dau seama cît de indiferent eram pentru tine. ai fi alergat ca o neb una. Mu nceam în gradina. ca si cum ace st fapt ar fi fost ceva obisnuit. Nimic! Nici un semn de viata. conchideam. Si poate as fi înfruntat-o. Însa. Tacerea ei îndaratnica. lung. ca sa vezi ce s-a întîmplat cu mine. Saream în sus ca muscat. nadaduiam sa sugrum tot ce mai ramasese viu din dragostea mea. de dragostea me a? Si daca tie nu-ti pasa. alte zile scurse încet. m-as înjosi ocupîndu-ma de el doua minute. ci chia r dinauntrul meu. Nu se arata si nici nu scrise macar un rînd. duca-se la naiba aceasta fiica a Sfinxului. sapte! de la cazinoul din Constanta. atunci cînd o saru tasem întîia oara pe scara mansardei. Mihaela îmi polariza gîndurile. Si abia acum vine despartirea adevarata. La urma urmei.

îmi spuse pe sleau: ? Tu iubesti pe alta. si femeile ca ea nu se dau decît aceluia pe care-l iubesc. Facusem de cîtva timp cunostinta cu învatatoarea cea noua din sat. dar pîna la sfârsit se obisnui si cu aceasta ciudatenie.veneau gînduri mai bune: "Nu se poate. pentru a se razbuna. trebuia sa încerc. A vea în plus nenumarate însusiri sufletesti. Mai mult decît atît. Era o fata fara îns usiri deosebite. . pîna ce unul. comite cele mai irationale fapte". dezlantuind o adevarata rascoala în fiinta mea. nu numai pentru ca n-o vedeam. Desi simplista.. Gîndurile se hartuiesc între ele cîineste. impunîndu-i aproape sa-l întrebuinteze . As fi putut tagadui foarte bine. micsorînd din ce în ce teritoriul ocupat de Mihaela.. pentru care motiv sa n-o iau? Fusese o fata cuminte pîna la mine. "N-ai decît sa faci si tu acelasi lucru. Si apoi ne iubeam si asta era principalu l. Poate ma i vîrtos decît mine. Pe cîmpul de batalie mor în încaierare zeci si sute de gînduri. Mihaela si-a gasit un.. Poate si ea se zvârcoleste asa cum fac eu. culta. razbunarea tine loc de orice. f usese a mea. cu instinctul ei de femeie. De atunci n-am mai revazut-o. pentru ce parasisem pe Mihaela? Ce anume ma determinase sa fac acest pas necugetat? Îmi era frica de ea. Gaseste o femeie si înlocuieste-o. pentru ce provocasem ruptura prosteste? Ca sa n-ajung sa-mi pierd capul si s-o iau de nevasta? La urma urmei. într-o buna z i. În orice caz. încît nu numai ca nu i-am raspuns ca sa ma apar. era frumoasa. Si înca nu aveam certitudine a unei infidelitati. care. Era o alinare superflua care-mi ungea rana cu alifie. Dar mi-iam dat seama ca noua mea legatura nu era decît o prelungire a dragostei cu Mihaela. Dupa înfrîngere. În odaia ei faceam întuneric bezna. "Nu-i un motiv. eu nu stiu daca o iubeam (poate ca o iubeam. învinge si pune mîna pe frîne. de vreme ce toata faptura mea o dorea). care în fond nu-mi displacea. 90 Efortul de a o înlocui în acest chip era mare si-mi cerea straduinte prelungite. Din toata fiinta ei se desprindea o lenevie. potrivnic. cu armele logicii. În definitiv. ci pentru ca acest obicei de a s tinge lumina era al ei si o definea. asta-i! Uluiala mea (caci într-adevar a fost o uluire) lua proportii aitît de neasteptate. Si astfel mi-o închipuiam tot pe ceala lta. nascut di n viata celorlalte si chiar în timpul ostilitatilor. Daca vrea sa se razbune. Timp de doua saptamîni i-am facut o curte asidua si am cucerit-o fara bataie de cap . O noua legatura îmi va umple vi ata sufleteasca. am simtit ca se sfîr sise farmecul care dadea viata acestei legaturi auxiliare. Cui pe c ui se scoate!" Nu-mi paru rea ideea. amant?" Un altul. cu gesturi moi. fara a conteni vreodata? Astfel un gînd îmi sugera cu cruzime: "Daca. Atunci.. pentru ca (a spus-o chiar ea) m-a iubit mai mult decît am iubit-o eu". luptînd sa cucereasca postul de comanda. Nu m-a uitat înca. La început învatatoarea (o chema Elena. ale intuitiei s au învatatura experientei care se sfîrseste ca sa reînceapa iarasi de pe aceleasi pozi tii sau de pe altele. Cînd u nul cade trasnit se iveste cu iuteala fulgerului altul mai puternic si-i ia locu l. în orbire. am daruit învatatoarei o st icla din parfumul pe care-l obisnuia Mihaela. orice. pentru ca nu-i placea. Putin scunda. pe Mihaela. cu ochii langurosi. Cine va putea sa descrie cîndva acest razboi tacut. E una din absurditatile femeii. La ce bu n? Din clipa cînd Lena îmi dezvalui brutal jocul meu subconstient. Asa ca. eu îi spun eam Lena) nici nu voia sa auda. Ei îi placea iubirea. pe lumina. pîna acum n-a avut timpul material ca sa înceapa o noua iubire". dar am mers pîna acolo încît am luat-o la fuga ca un hot descoperit asupra faptului. interveni numaidecît: "E o femeie demna. invocând un motiv de circumstanta. putin grasa. inteligenta (chiar sclipitor de inteligenta). haita gîndurilor asmutita de simtiri se napusti mai salbatic asupra-m i. frica de dragostea ei atotputernica? Ma temea m sa n-ajung sclavul Mihaelei? Ce ratiune avea teama asta obsedanta? Ea ma iubea (de asta eram sigur). abulice. Lena simti jocul meu. o visare oirentala. Or.

hotarîrea coapta si ma conduse la un compromis. Totusi. dormea înca la vremea prînzului. I-am mai pus cîteva întrebari ca sa aflu adresa Mihaelei. pîna ce ne vom acorda reciproc însusirile: Daca convietuire a noastra înfrunta mai departe vremea. Daca n ici asta nu stia unde sade Mihaela. Rita îmi dadu de veste ca fiica proprietarului plecase la ma re. gata. Angajat în aceste preocupari m-am întors în Capitala decis sa ma împac cu Mihaela. nu-i prea pria atmosfera. voi da cu ochii de Mihaela. Dar teama aceea subconstienta îmi paraliza tentativa. care lucra mocnit. Aveam o cariera buna în perspectiva. Nu era nimeni pe-acasa la ora aceea..Am observat. o usurare. Dar timpul nu sade pe loc. Recladeam. sc himba multe lucruri. avînd p resentimentul ca se întâmplase ceva grav. ? Dar. gata sa se prabuseasca. Mi se ridicase parca o greutate de pe suflet. ca nu întâmpinam nici o împotrivire launtrica punînd aceasta problema a însuratorii. doi. Saptamînile urmatoare. Cred ca n-ar fi av ut ce obiecta daca le aduceam pe Mihaela. era indiciul cel mai sigur ca ne-am casator it. L-am lasat în pace sa-si continue somnul si am plecat cu nelinistea în suflet. Cam morocanos ca-i tulburasem bunatate de somn. cu hotarîrea zdruncinata. Bineînteles. Nu calcasem cu piciorul pe la mansarda de cîteva luni si aveam impresia ca trecusera de-atunci ani întregi. . Numai eu am ramas sa ma prajesc aici toata vara. drept nora. peste un an devenea profesoara." Nu i-am scris. Luptam înca. înca o data. Acceptarea acestui gînd îmi pricinui o destindere. Ghinion: era în provincie. În orice caz avea m un punct de plecare cîstigat: hota-rîsem sa ma însor în principiu. ideea casatoriei pierdu o buna parte din teren. îl amî-nam doar. dad u drumul glasului: ? Mansardistii nostri sînt plecati toti în par. cu o sumedenie de argumente nod (izvorau potop) zidaria surpata si reuseam s-o consolidez. Din G ara de Nord m-am dus direct la fosta mea locuinta din strada Amzei. încolo. ? Ce-or fi patit de s-au mutat? l-am descusut mai departe. l-am întrebat cu intent ie. De ce atunci rezistasem cu atîta înversunare contra acestei s perietori închipuite. ? Apoi au plecat "contesele de Vilafranca". nu renuntasem la proiect. Slabise ca o scîndura .? Era doar atît de simplu s-o iau de sotie. Daca între timp ea si-a mutat gîndul si ramîi descoperit? Tatoneaza mai întîi în ce ape se scalda si apoi . Un argument neasteptat veni sa-mi rastoarne. pentru ca principalul se facuse deja. Inima îmi batea navalnic. Va sa zica se mutase Mihaela? U nde s-o fi mutat. prietena ei. Chibzuieste pe îndelete. cerule? Si mai cu seama pentru care pricina? Am batut pe la usile colegilor. M-am gîndit atunci la Cici. Nadajduiam ca îi cunoaste adresa. aparuse o carte de vizita cu nume strain. Judecam astfel: ? De ce sa ma însor de pe acum cu Mihaela? Cine ma zoreste? Voi continua sa traiesc cu ea un an. eram gata sa încep. Unde s-o gasesc în necuprinsul Bucurestiului? Pe cine sa întreb unde sade? Cine ar p utea sa-mi îndrepte pasii pe urmele ei? Am cautat pe Aurora. Pe usa odaii unde locuia. uneori. poate.. sta ruia o teama nedeslusita. Numai Charlot era acasa. si pe ea as fi putut s-o întreb deschis. Trecerea pe la ofiterul starii civile nu mai însemna în cazul acesta decît o simpl a formalitate. de cîteva ori. ce noutati? Am vazut ca aveti un chirias nou. Se parea ca ajunsesem la solutia cea mai buna. Un fior rece ma spinteca de sus pîna jos. cu surprindere. sa-i fac o bucurie.. Din cauza ei ma trezeam. Nu raspundea nici unul. colega de la Drept (aceea care mi-o prezentase în seara balul ui medicinistilor).. "Nu te pripi ? îmi sugera monologul interior. nu raminea decît sa mi-o descopere întîmplarea. Luasem plic si hîrtie. Asta era esential: restul avea sa urmeze de la sine. As fi vrut sa-i scriu Mihaelei. dar Charlot habar n-avea. trebuie sa adaug ca îndaratul acestei bucurii. ? Aia mica (era vorba de Mihaela). Ma pastea însa nenorocul. ea tot asa. sa-i aduc la cunostinta hotarîrea mea. cuprins a de emotie ca. trei. daca n-am de gînd sa ma capatuiesc odata. Chiar parintii ma isc odisera.

chiar martiala. De aceea gasesc ca-i potri vit sa intru de-a dreptul în chestiune. IV Menajera lui Colesiu ma anunta într-una din zile: ? Domnule Tudor. Nu te uita asa la mine. toata ziua pe strazi. toata lumea parasise Capitala ? gonita de arsita? (Era.. Colesiu cu care îmi împarteam u rîtul (Veverita si Urangutanul erau si ei plecati) ma mustra mereu: ? Rau ai facut. Dupa cum vezi. ca un comandant de osti. Nu s-a putut. ? N-o fi Mihaela? Pe loc am respins ipoteza. Alexa. nu-ti fac nici o imputare pentru . A patruns în camera cu pasi siguri si aer de stapîna. mai ales o femeie. Am zvîcnit ca la atingerea unui curent electric. Hoinaream. Orice fata pe care o zaream de departe mi se parea ca e ea! Sd tresa ream cu sufletul la gura. ? Vorbiti serios? Cum s-a întîmplat? Alexa avu un surîs acru. Reveneam acasa. Ciudat! De unde izvora încrederea asta oarba în hazard? Si într-adevar. Si iata-ma fata în fata cu. ? Asadar. (Nu stia. Dar unde s-o caut? Cum sa dau de urma ei? Epuizasem toate mijloacele omenesti si asteptam acum sa-mi vina în ajutor o întîmplare cereasca. pîna acum. ironic. Alexa a confirmat plecînd capul. Pot sa intru? N-a asteptat s-o poftesc. facând un gest involuntar de surprindere. În cele din urma ini-am dat seama ca e pur si simplu stu pid ceea ce faceam. Oricine intra într-o încapere st raina. trebuie sa nasca? am îngaimat îngrozit. ca v-ati certat. pe la sfîrsitul lui august. nadajduind absurd ca as putea s-o întîlnesc din întîmplare. Alexa refractara acestui proces de adaptare s-a asezat direct pe scaun si cu un gest autoritar ma invita sa stau pe alt scaun. Am îndurat greu sageata.. îmi dublam si triplam eforturile de a o gasi. Dar mai înainte de asta. Apoi zise: ? Cred ca banuiesti motivul pentru care ma aflu aici. Era voluntara. Cînd am aflat era prea tîrziu.. îmi împlînta cutit e în rana. Mosneagul descoperindu-i valoarea pe care orbirea mi-o minimalizase. în camera mea pustie.. nepoate. se întîmpla ceva n easteptat. frînt de oboseala. ? Nu-i nevoie! Am ghicit din tresarirea dumitale... ? Ai stiut.. ? Pe mine ma cautati? am îngaimat cu glasul pierit. vreau sa-ti pun o înt rebare: ? Va rog. ? Habar n-aveam! Va dau cuvîntul meu de cinste. afla ca sora mea treb uie sa nasca. care ar fi ajutat-o cu orice risc. în fata ei. Tra snet ca din senin! M-am uitat lung la ea. nu-i spusesem adevarul.. surorile Deleanu. sora Mihaelei.) Poate plecasera si ele.. Aceasta e situatia. Ce era de facut? Sa astept asa sine die? Pîna cînd? N-aveam rabdare. buimac. într-atît ma uluise surpriza.. ? Da.. Si astfel întarîtat de marele ei pret. o minune. o examineaza sumar transformînd-o la dimensiunile sale. ? Am dus-o la un medic. într-adevar. ca stiu ce spun. vreau sa-ti vorbesc. N-am recunoscut-o decît dupa cîteva clipe. ca Mihaela e însarcinata? M-am uitat la ea îngrozit. trebuia s-o gasesc cît mai repede chiar daca s-ar fi refugiat la capatul pamântului. asa de neasteptat!.Ce fel. va cauta o doamna. ? Cred ca în privinta asta dumneata trebuie sa stii mai bine decît mine. stia numai ca ne-am certat. rubedenie cu noi. Ei bine.. singura care o puteam ajuta. ? N-a încercat sa scape de sarcina? ? S-a ferit de mine.) Mare greseala! Cauta si împac-o! O fata ca ea nu gasesti d e doua ori. Cum sa fie ea? Dar cine alta? Care din cunostintele m ele stia unde stau si venea sa ma caute? Am iesit în antreu s-o întîmpin.

? Ma rog. iar eu i-am sarutat mîinile coplesit de fericire. de vreme ce ati venit aici as vrea sa nu va para rau de ce le ce s-au întâmplat. Voi cauta sa ma apropii de Mihaela. Alexa surîse muscator. ars de dor. Acum sînt hotarît: nu vreau o casatorie de convenienta. stiind ca sînteti ca si mama Mihaelei. trebuia s-o prevad macar ipotetic. va cer mîna ei. la drept vorbind. vin si te într eb: stii care este datoria dumitale? ? Datoria mea? Ce vreti sa spuneti? ? Am pus o întrebare clara. care facu sa mi se umezeasca ochii. Ce-mi raspunzi? ? Primesc! Alexa se ridica si-mi întinse mîna. domnisoara Alex a. desi. pus pe destainuiri. A fost o fata c instita si nu merita situatia pe care i-ai creat-o. Mai repede ar fi amutit decît sa rosteasca numele aceluia cu care a avu t legatura. ? Du-te la ea si linisteste-o. ? În ce fel s-a facut vinovata fata de dumneata? ? Nu mi-a raspuns la ultimele doua scrisori pe care i le-am trimis si asta mi-a dat sa înteleg ca nu mai tine la mine. Poate visezi o partida bogata. Sînt cel dintîi care ma bucur. (mi-o apropiam spunîndu-i Alexa în loc de Deleanu). Din anumite motive . poate urmaresti o situatie. Apoi. ma gîndeam sa ma însor cu ea. Am lasat în plata Domnului toate considerentele cu si fara rost si m-am repezit la cea mai apropiata statie de taxiuri. Asadar. ai obligatia morala de a repara tot raul pe care l-ai facut. cum. Nu cunosc intentiile dumita le de viitor. trebu ie. apoi straduintele de a o rega si cu orice pret. Mai mult: nici nu-i trece prin minte ca te-am des coperit. Si. esti liber sa divortezi. Ea nu trebuie sa stie ca între noi a intervenit o învoiala. La ce bun? Eu sînt mama ei de cînd am pierdut-o pe mama noastra adevarata. Daca esti om de onoare. ? Bine ati facut. sarmana! m-a îndemnat Alexa. Si vrednica femeie mi-a spus unde se mutasera. ? Cum nu v-a marturisit chiar ea? ? Nici gînd. e adevarat ca între noi a existat o legatura. ? Atunci de unde ati aflat adresa mea? ? Am pus mîna pe doua scrisori. pentru ca o convietuire împotri va sentimentelor dumitale nu-ti impune nimeni. cum o cautasem la vechea adresa. am continuat: De altfel. din drag oste. asta n-o pot t agadui. cum vedeti iesirea din impas? ? Nu-i decît o singura solutie: sa te casatoresti cu Mihaela. .. Va las timp pâna diseara . e vorba de o casatorie de convenienta. pentru a da o legiti mare copilului. Cred ca ar prefera sa i se întîmple orice. pesemne ultimele. N-ai dreptul sa i-o refuzi. ? Esti mai corect decît m-asteptam. apoi a plecat cu inima mai usoara . Care lucru cîntareste mai mult? Eu nu vreau discutie multa. cuprins de o generozitate subi ta. ca adineauri (un surîs care îmi provoca durere fizica). Poate a fost un rau. apararea mea paru de-a dreptul lamentabila. rev enisem în Capitala. Dupa asta. Chiar merg mai departe si va marturisesc ca si acum tin la ea si daca ne -am despartit vina e numai a Mihaelei. Apoi. de cît sa fie umilita astfel. dar ti-a jertfit totul. ? Habar n-are ca ma aflu aici. Dar stateam la îndoiala. dar de atîtea ori raul aduce binele! Un luc ru as vrea sa va rog: sa nu-i spuneti Mihaelei ca m-ati gasit. Am condus-o cu privirile pîna s-a facut nevazuta pe dupa coltul strazii. N-ai însa dreptul sa zdrobesti o viata pentru aceste ambitii.. se întîmplase minunea pe care o asteptam cu o încredere atît de nejustificata. ? Mi se pare ciudat ca nu ti-a raspuns la scrisori. i -am marturisit într-o avalansa de fraze cît o iubeam pe sora ei. Cum sa descriu uimirea si bucuria bietei fete batrîne? M-a îmbratisat cu ochii în lacr imi.ca ai abuzat de nevinovatia ei. si acum. Asadar. ? Domnisoara Deleanu. cînd pe Mihaela o pîndeste dezonoarea. ? Domnisoara Deleanu. ci una adevarata. Îns . Cu toata minciuna grosolana. daca ai simtamînt omenesc. chi ar înainte de a veni dumneavoastra aici. de data asta cu consimtamîntul dumneavoastra. în ruptul capului nu m-as fi gîndit la interventia Alexei si la situatia în care se afla Mihaela.

Dar am vorb it prea mult si nu-mi face bine. slobozind un tipat. în contrast cu suferinta ei. (Gândurile si întrebarile acestea îmi venira si se consumara în mai putin de o cl ipa.. ? Daca judeci sanatos. Probabil ca acest surîs al om ului calare pe situatie care miji imper-tinent pe fata mea o durea... neastîmparul si frenezia ei de viata? Ma duru ca o gaseam asa de schimbata fata de cealalta pe care o pur tasem în mine. fara îndoiala.? Strada Sapientei. Doamne. De aceea îmi azvîrîi. care în clipa primejdiei se agata de un pai. Ca un disperat. n-o mai cunosteam. emot iei care ma coplesise. ? Buna ziua. În felul cum îl pronuntase. necrutator. Cum de nu mi-am dat seama ce prapad avea sa se dezlantuie în urma mea! Dar. Am ciocanit discret. S-apoi acel domnule suna atît de strident în gura ei! ? Bine. Nu numai ca-mi pierise cu desavîrsire buna dispozitie. Avea fata palida. Am surîs. ce surpriza pe Mihaela cînd m-o vedea. ? Prefacuta? Nu. o jignea chi ar.. Unde era Mihaela. întelegi? Asa cum e odios sa semeni un crin în mocirla. În jurul ochilor se ivisera cearcane vinete. dar nu m-ai întrebat pentru ce am venit. luptând cu moartea. Si cum va sa ri în sus de bucurie. te rog. Ce însemna asta? Se speriase de mine? ? Ce cauti aici? m-a întrebat dupa aceea cu voce aspra. Bineînteles am luat în gluma concedierea. ci a. ? Dar n-am ispravit eu. Din cenusa ei s-a nascut alta care vede limpede si judeca sanat os. iar în deschizatur a se ivi capul iubitei mele. adauga cu un zîmbet dispretuitor: ? Sînt greseli care nu se mai pot repara! . o capcana pe care ti-am întins-o. lasa ? de acum încolo lu crurile se vor îndrepta.. rosti Mihaela cu glas poruncitor.. îti dai seama ce spui? Tot ce s-a petrecut între noi a fost o minciuna? ? Nici atît: uneori minciunile sînt asa de frumoase! Ceea ce s-a petrecut între noi a fost ceva odios. Eram prea bine dispus ca sa ma supar dintr -atîta. ? Chiar la o eroare ai redus dragostea noastra? Se vede atunci cît pret puneai pe dînsa. supta. N-am îndraznit sa-i spun Aimée din capul locului. ? Mihaela.. Usa se desfacu îndarat. dar nu pe masura nerabdarii mele. Masina gonea destul de iute. parea ca ranile ei cicatrizate o adusesera în fata unei hotarîri coapte. ? Ce caut? am bîiguit privind-o lung ca pe o straina. draga mea. Dealtfel pentru asta ve nisem. am sa plec. de ce ma judeci asa de aspru? De ce nu-mi dai posibilitat ea de a repara greseala? ? Sa repari? Acum? Tocmai acum? Si fixînd un punct în spatiu. Nu atît din pricina scarii urcate în graba. (Cînd o afla ca am de gîn d s-o iau de sotie are sa lesine. Am urcat treptele cîte trei si a m ajuns în fata unei usi pe care sta lipita o carte de vizita: Alexandra Deleanu. ? Parca eu spun altfel? Si ti-ai dat seama ca n-am decît dispret pentru tine. (Credeam ca va face efect. unde fragezimea. ca s-o iau în serios. în obraz: ? Tot ceea ce s-a petrecut între noi a fost o eroare! Eroare? Greul cuvînt mi-a izbit auzul ca un ciocan. cu rasuflarea taiata. Inima îmi batea sa se sparga. Eram prea sigur de mine. ? Mîna. Doamne. Si c u asta am ispravit.) ? Nu stiu si nici nu ma intereseaza! mi-a retezat-o brusc. Pentru ca un gînd scelerat ma îndemnase sa-i trimit scrisorile acelea blestemate. Ea s-a tras brusc înapoi. totul va merge pe fagasul normal. parca zacuse luni întregi în spi tal.) ? Te rog. mai repede. domnule.) ? Nu voi pleca de aici pîna nu voi simti în tine pe mica mea Aimée de odinioara.. a sa m-am agatat de o fraza pe care o citisem cîndva. Cît trebuie sa fi suferit! Si asta numai din cauza mea. Era singura scrisoare sincera din cîte mi-ai scris. sa pleci. auzind ca-i propun sa ne casatorim. Admit ca am comis o greseala cînd ti-am scris scrisoarea a ceea prefacuta.. iar privirea n u mai semana cu a ei. Te rog sa pleci. Soferul stopa în fata unei case cu mai multe etaje. dar simteam ca-mi fuge pamînt ul de sub picioare... ? Aceea a murit. Ti-am mai spus si repet: scrisoarea de despartire n-a fost decît o simpla încer care de a-ti verifica simtamintele. care nu era a ei..

? Exagerezi, Mihaela, nu poate sa fie vorba de asa ceva. ? Dimpotriva, tocmai de asta e vorba. Dealtfel, n-ai sa întelegi niciodata unele lu cruri. Iata de ce e mai bine sa ne vedem fiecare de drum. Te rog, înca o data, sa pleci; sora-mea poate sa Se întoarca dintr-o clipa într-alta si n-as vrea sa te gase asca aici. ? Dar vreau eu. ? Nu înteleg ce mai urmaresti? Nu ti-am dat totul? ? Aimée, draga mea! (Am întins mîinile ca s-o îmbratisez si sa-i spun în clipa aceea: fii sotia mea.) Ea ma respinse cu violenta. Fara sa vreau am surprins în gestul ei o gr imasa de oroare, care îmi sugruma orice avînt. Covîrsit m-am lasat pe un scaun, catînd l a ea cu durere si uluire. Mihaela ramase în picioare impasibila, parca fugise din e a. O tacere grea a coborît între noi ca sa ne desparta si mai mult. Situatia,devenise intolerabila, trebuia întreprins ceva ca sa-i pun capat. Si n-am facut altceva decît sa ma apropii de ea, sa-i iau mîinile si sa-i spun: ? Aimée, vreau sa ne casatorim... Ce-mi raspunzi? N-am observat nici o tresarire pe fata ei, nici o clipire a ochilor macar. Era t oata o marmura pe care n-o muia nimic. ? Sotia ta? Niciodata! striga raspicat, clatinînd negativ capul. ? Niciodata? De ce? Cum poti sa spui asta? Te-am jignit atît de greu? Tacere. Tacea ca piatra, cînd si piatra ar fi trebuit sa graiasca într-o asemenea împre jurare. ? De ce? am întrebat-o din nou, asteptînd raspunsul cu sufletul la gura. Spune, de c e? ? Prea tîrziu! Chiar daca as consimti e tot degeaba. Simt ca n-as mai putea fi sot ia ta. Auzisem limpede raspunsul, dar nu-mi venea sa cred urechilor. Eram prada unei hal ucinatii sau ma voiam asa? Era cu putinta? Îi propuneam casatoria într-o împrejurare gr ea pentru ea si ma refuza cu dispret, tainuindu-si situatia cînd ar fi trebuit sami sara de gît si sa-mi multumeasca fiindca o scapam de dezonoare? Atît de mîndra sa f ie fata asta încît prefera sa îndure orice consecinte decît sa accepte propunerea mea? ? Daca voiai sa ma iei de nevasta, trebuia sa mi-o spui la timp. ? Cînd? la care timp? ? Atunci cînd te iubeam. ? Si acum nu ma mai iubesti? (Numaidecît îmi paru ca-i pusesem o întrebare atît de nepot rivita, stupida chiar.) ? Nu... hotarît, nu! ? Dar te iubesc eu si ai sa ma iubesti si tu mai tîrziu. (Si de rîndul acesta am dat în gropi.) ? Crezi ca pentru o casatorie e de ajuns sa iubeasca numai unul din noi? Doar nai de gînd sa te însori cu un obiect. ? Mihaela, pentru numele lui Dumnezeu, nu pot sa cred ca te-am pierdut. Vreau sa devii sotia mea si pentru asta am venit, ea sa te cer sorei tale. ? Întîi trebuie sa ma ceri mie si pe urma... Daca nu vreau eu, ce poate sa faca sora mea? Trebuia sa-i arunc în fata, salbatic, fara crutare: "Nebuno, gîndeste-te ca esti însar cinata, ca soarta ta e în mîinile mele, afara de cazul daca nu vrei sa ramîi stigmatiz ata în fata societatii si sa-ti creezi dificultati grave angajînd viitorul". N-am facut-o: dadeam în vileag interventia Alexei înlaturînd pîna si ultima frîntura de na dejde ce mai ramasese în picioare. Pe de alta parte, gestul n-ar fi parut ca porne a din initiativa mea proprie, ci îndemnat, chiar impus din afara., adica despuiat de orice prestigiu. Asta mai lipsea s-o afle, ca sa prabusesc singura sansa de înt elegere. Dar ceea ce ma contraria mai mult era faptul ca Mihaela nu-mi pomenise înca nimic de sarcina ei. Îsi ascundea taina cu o mîndrie uluitoare, cînd ar fi putut s-o specule ze în favoarea ei, adaugind: "Uite, sînt gravida, iar tu esti tatal copilului pe care-l port în pîntece, prefer însa dezonoarea decît sa ma marit cu tine." Impasul în care ma aflam era pîna una-alta fara iesire si a rezolva ceva în aceste con ditiuni parea iluzoriu. De aceea i-am spus: ? Te rog nu-mi raspunde acum! (Ge caraghioslîc: o rugam sa-mi raspunda si, cînd îmi ra

spundea, îi ceream sa amîne raspunsul.) Acum esti prea pornita împotriva mea. Îti dau rag az sa te gîndesti, sa reflectezi, sa cântaresti pe îndelete. Mai astept o sap-tamîna, do ua, o luna, cît vrei. Nu trebuie sa ne pripim cînd e vorba de o hotarîre ca asta. ? Hotarîrea mea e luata de mult si va fi întotdeauna aceeasi. ? Nu anticipa. Poate ca te îmbunezi cu vremea, adica te întorci la sentimente mai bu ne. N-as putea sa vorbesc cu sora ta? ? La ce bun? Ea nu poate schimba nimic, nu poate trece peste vointa mea. ? Bine! atunci ma vad silit sa renunt la un rezultat pentru astazi. Revin saptamîn a viitoare. La revedere... Am coborît scarile cu un munte în spinare. Pîna acasa, mutilat de prapadul revederii, n -a fost chip sa mai leg o idee. Simteam o imperioasa nevoie de a fi singur si in trînd în odaie am nimerit drept în pat. Pozitia orizontala, cu mîinile reazem sub cap, îmi dadea parca senzatia unei usurari. Trebuia sa chibzuiesc ce aveam de facut, cum sa ies din acest îngrozitor impas. E adevarat, o jignisem destul de grav pe Mihaela parasind-o fara nici un motiv, du pa ce îmi daduse atâtea dovezi de dragoste. Ea nu-mi reprosase, dar, desigur, gîndea c a o luasem drept o femeiusca usoara, careia, dupa ce te saturi, îi dai cu piciorul, ca unui lucru nefolositor. Si cine îndraznise sa comita aceasta faradelege? Cine îi amagise simtirea cu o ploaie de cuvinte nesincere? Cine s-a înduiosat cu ipocrizie de tragedia ei familiala faga-duindu-i s-o apere de orice napasta? Cine i-a jur at, numai într-o noapte, de mii de ori c-o iubeste? Cine a izbutit prin ingenioase tertipuri sa se strecoare în sufletu-i ca sa-i jefuiasca? Acela eram, bineînteles, eu. Judecind la rece, Mihaela avea dreptate cu carul sa-mi întoarca spatele si mai mult decît atît ? sa se razbune pe mine. Mai ales ca roata se întorsese în favoarea ei. Putea foarte bine sa rationeze astfel: Ah, ticalosul, a revenit la sentimente m ai bune, acum vrea sa ne casatorim. S-o creada el! Daca ma iubeste, se cheama ca justitia imanenta l-a pedepsit. Nici nu-i doresc o pedeapsa mai mare... ...Vezi, eroarea mea pornea de acolo ca socoteam pe Mihaela plamadita din acelas i aluat ca fetele dinaintea ei care, dupa ruptura, încercau sa-mi schimbe hotarîrea u milindu-se în fata mea, plîngînd (nelipsitele crize de lacrimi), acoperindu-ma de repr osuri si ocari. Un singur gest din partea mea ar fi fost de ajuns ca sa le împac. Nu-l faceam, evitînd întoarcerile, si apoi venea timpul, care vindeca ranile. Asa se întîmplase cu vaduva, cu Dolly, cu Ninon, cu poloneza, cu toate. Singura Mihaela nu catadixise macar sa-mi raspunda, necum sa ma roage ca sa n-o parasesc. Îsi închisese durerea si revolta în ea, suferise cumplit (dovada slabirea ei înspaimîntatoare), fara sa-mi adreseze un cuvînt; se ivise sarcina aceea neasteptata si ea tacea mereu, cu îndaratnicie, preferind sa piara de rusine decît sa se înjoseasc a cerîndu-mi s-o ajut. Ramasese asemenea unei naufragiate pe o insula pustie. Cui s a-i ceara un sprijin, caci nu se putea destainui nimanui, si totusi nu apelase l a mine. Fara îndoiala as fi scapat-o de sarcina si daca n-am facut-o la timp (si n u din vina mea), voiam macar acum sa îndrept tot raul cerîndu-i sa-mi fie sotie. Dar ea-mi opunea un nu categoric, crispant, definitiv. M-am umilit pentru prima data în fata unei femei... Si daca as fi cîstigat macar cev a cu pretul acestei umiliri! Nu, umilirea nu merge mîna-n mîna cu biruinta. Desi aveam uneori porniri de revolta împotriva Mihaelei, ele nu tineau mult si, cînd îmi revenea luciditatea, începeam s-o pretuiesc, s-o admir chiar pentru atitudinea ei intransigenta. Ah, draga de ea, era demna, dintr-o bucata, si bucata aceasta avea taria otelului. Facuse o greseala cedîndu-mi în afara casatoriei, dar stia sa îndu re consecintele cu fruntea sus. Remarcasem cu surprindere ca ideea casatoriei cîstigase în mine un teritoriu conside rabil. Fusese de ajuns o interventie din afara (a Alexei) ca sa înlature orice pie dica. Fara acel îndemn exterior poate as fi ezitat, mai aveam înca rezerve de facut, dar toate acestea disparusera brusc, cînd mi se pusese în vedere ca aveam de îndeplin it o datorie de onoare. Desigur, un compromis. Daca nu mi-ar fi placut s-o iau p e Mihaela, chestiunea datoriei de onoare nu rn-ar fi stînjenit nici cît negru sub un ghie. De la un timp am început sa vad cu alti ochi situatia în care fusesem pus prin refuz ul atît de categoric al Mihaelei. N-o mai consideram atît de grava, ba, din contra, privind dintr-o anumita perspectiva ea prezenta unele avantaje pentru mine. Ce as fi spus, de pilda, daca în urma celor întîmplate, Mihaela mi-ar fi sarit de gît cînd

i-am propus casatoria? Fara îndoiala, as fi pretuit-o mai putin decît o pretuiam ac um, desi la una ca asta ma asteptasem oricum. Înlaturam din capul locului banuiala ca în atitudinea ei ar fi ceva preconceput, în sensul ca-mi întindea o cursa. Nimic n u fusese pregatit, habar n-avea ca voi reveni pocait, cu cenusa pe cap. Nu, Miha ela era deschisa, franca si nu se preta la jocurile vicleniei feminine. Aveam nevoie de Alexa. Trebuia sa stau de vorba cu ea, sa-i comunic, în primul rînd, rezultatul întrevederii si, în al doilea rînd, sa chibzuim împreuna ce era de facut. Ac um. Îmi devenise aliata si luptam cot la cot pentru a muia îndîrjirea Mihaelei. Poate avea o parere, o solutie, oricum, ea era aceea care trebuia sa aduca pe sora-sa la sentimente mai bune. I-am scris cîteva rînduri la serviciu, ca vreau s-o vad cît se poate de repede. Cum a primit scrisoarea mi-a telefonat si ne-am întîlnit în aceeasi z i. Punînd-o la curent cu cele întîmplate, m-am mirat ca nu citeam pe fata ei dezaprobar ea mult asteptata. Mi-a spus raspicat: ? E prea mîndra, trebuie s-o luam cu duhul blîndetii. Pîna la urma n-o sa aiba încotro. Dealtfel, în situatia ei, nici nu are de ales. Am pus în aplicare un plan de lucru bine organizat, cu staruinte zilnice, corespond enta asidua si interventii de-ale rudelor. Dupa un timp Alexa începu sa arate îngrij orare: ? E nemaipomenit ce se întîmpla; Mihaela opune o rezistenta inexplicabila. Nu vrea sa auda in ruptul capului de maritis. Nu o singura data mi-a spus: mai bine moarte a decît o casnicie în asemenea conditiuni. E de ajuns sa deschid vorba ca ea sa palea sca, s-o apuce un tremur nervos. Ascultam îngrozit, mi se parea ca-i vorba de altcineva, nu de Mihaela. Si totusi.. . ? S-ar marita cu primul venit, spunea Alexa, oricine ar fi si oricum: urît, sarac, numai s-o vrea, dar cu dumneata ? nu. Si probabil are sa-l gaseasca. Altfel, zi ce ca stie ce-i ramîne de facut. ? Se gîndeste la sinucidere? ? Vezi bine. Asta ma îngrijoreaza mult. Dupa ce am atîtea necazuri pe cap trebuie de -aici înainte s-o supraveghez îndeaproape. Cu adevarat, lucrurile se înrautateau din ce în ce. Chiar Alexa. femeia calita, care luase aprig viata în piept, îsi cam pierduse cumpatul. O ascultam, mai mult întelegeam intuitiv ceea ce spunea, pentru ca gîndurile mele zbu rau în alta parte si nu puteam sa prind decît crîmpeie din frazele ei. Si starea asta de golire si apasare nu ma parasi tot timpul. Dupa cîteva zile, am primit un bilet din partea Alexei: "Nici o îndreptare, îmi scria. Dimpotriva, s-a mai întîmplat ceva nou care agraveaza sit uatia. Un tînar, nu stiu prea bine ce-i cu el, de unde si cum a rasarit, o cere de nevasta. (Citind: un tînar, am vazut cu ochii mintii pe individul cu care o surpr insesem stînd de vorba în holul hotelului, la Constanta.) Mihaela e dispusa sa-i mar turiseasca adevarul si daca el îsi mentine hotarîrea, atunci..." ? E o nebunie! am gemut ca si cînd o mîna criminala îmi înfipsese un cutit în piept. Nu vo i îngadui niciodata una ca asta! Mai degraba se va prabusi pamîntul în neant, decît sa f ie Mihaela a altuia. N-aveam timp de pierdut. Am iesit afara în strada urmarit parca din spate de-o arm ata de ucigasi. Nu era greu sa opresc o masina, dar inertia în care as fi fost sil it sa stau pe pernele ei nu cred ca puteam s-o îndur. Mie îmi trebuia goana, miscare , risipa de energie, istovire fizica. Ma loveam uneori de trecatori, care întorceau capul dupa mine, mirati parca ar fi avut de-a face cu un nebun scapat din balam uc. Nu ma sinchiseam ? ce-mi pasa de ei? Ajuns la locuinta Mihaelei, am urcat sc arile tot în fuga sarind vijelios treptele, amenintat în fiecare clipa sa-mi rup gîtul . Am batut puternic în usa, gîfîind, cu sufletul la gura. ? Cine e? rasuna o voce. ? Eu, deschide! O femeie înalta si voinica (un adevarat Goliat) se ivi în prag si ma cerceta ca pe o dihanie. ? Ce, vrei sa spargi usa? Mai încet nu stii sa bati? ? Scuzati, n-am stiut ca... ? Pe cine cauti dumneata? ? Nu sta aici domnisoara... domnisoara... cum îi spune?!

ma intimida ac um. într-un fotoliu de lînga fereastra. N-aveam însa autoritatea morala s-o judec tocmai eu. Am ciocanit sfios la usa Mihaelei. cu toate ca pentru ea venisem. am avut pofta sa rîd putin de ri dicola întîmplare. (M-a mirat lucrul acesta ? cum. Cel mai cuminte lucru era s-o iau cu binele (sau cu du hul blândetii cum spunea sora-sa)." Mi-am închipuit actul sub toate aspectele sale posibile. sa studiez din vreme a numite gesturi. Nu trebuia în ruptul capului sa scap prilejul. privindu-ma cu dispret. ca aici nu sta nici o domnisoara. îmi trînti usa în nas. .. adica exact invers de cum procedasem la etaju l cu bucluc. Astepta probabil sa deschid eu întîi gura. ? Ce-a mai fost si asta? mi-am spus oparit. decisiv. Tacerea care crest ea ma înnebunea si nu puteam întreprinde nimic din cauza fricii aceleia inhibitorii. Mihaela. îi urmaream fuga nebuna pe scari. Ah. nu socoti potrivit sa deschida ea cea dintîi vorba si s-apuca sa ra sfoiasca o carte parînd ca ma ignoreaza. ca sa nu stric totul printr-o nechibzuinta. m ai avea ragaz sa-si prepare examenele?) Intrînd în odaie m-am simtit întrucîtva stingher. sa-i trezesc. dar simteam ca e un prilej unic. nu sa dau asa buzna peste ea la voia întîmplarii. cu atît nelinistea sporea. treapta cu treapta. acoperisurile caselor învecinate si o constructie noua la care lucrau mai multi oameni. Între noi coborîse o tacere de plumb. Gresisem etajul. cît si de sapuneala pe care mi-o tr asese namila de femeie. se juca.) Mihaela. elo cventa decît vorbirea însasi. preocupata. cu ajutorul amintirilor. baietele. de sus. "De aici. Mihaela pe care a strînsesem în brate si fusese una cu mine. Apoi. nicidecum sa adopt atitudini livre sti. Învata pesemne . repetînd si rezultatul pîna la urma. Îmi sta pe buze sa o întreb ce avea de gînd sa faca. si chiar. am avut un lapsus penibil de memorie. (si aici vine o ciudatenie) mi se paru ca tacerea mea e poate mai. Pentru ca.. vazînd ca ma complac în tacere ca într-un nou mod de comportare al carui sens nu-l întelegea. În aceasta asteptare. M-am raz-gîndit însa ? venisem doar sa rezolv o problema de viata si moarte. nu stiu. ca o augusta fata. Ce-ar zice Mihaela daca m-as arunca pe fereastra. ? Cata-ti de drum. apoi o vedeam prabusindu-se pe trupul meu zdr obit de cadere. am vazut pe masa un vraf de carti si caiete. prin ridicolul la care ma expusesem. Ar fi reactionat numaidecît înasprind tot mai mult rela-tiunile dintre noi si asa destul de subrede. Chiar Mihaela mi-a deschis fara sa se arate surprinsa de vizita mea. Am coborît scara încet. Cred ca pîna jos sa tot fie cincisprezece metri. Ca s-o ignorez am facut cîtiva pasi calcînd ca pe vata pentru a nu stîrni un zgomot cît de mic care ar fi putut s-o supere. Mihaela s-a asezat pe scaunul de la m asa ei de lucru. Si femeia. Înca. (într-un rînd mi-a trecut prin minte sa ma r idic si sa plec fara sa-i fi adresat un singur cuvînt. Si poate si altele. cu zeci de p recautiuni. Auzeam tipatul ei de groaz a. Nu-mi aminteam num ele Mihaelei.. Mi-am facut de lucru privind absent.Buimacit de surpriza ca nimerisem în alta parte. Patania . O descurajare adînca ma cuprinsese din cauza neputintei de-a face fata situatiei. simtamin tele de odinioara care dormeau somn greu. Urcasem la al patrulea si Mihaela locuia la al treilea. cautînd cuvinte alese. Poate în felul acesta voi reusi cît de cît s -o înduplec. îmi miji prin cap un gînd nastrusn ic. pe f ereastra deschisa. Destul ca sa te faci una cu p amântul. s-o acopar de mustrari pentru îndaratnicia ei si mai cu seama pentru ceea ce îmi des tainuise Alexa. Dar ele nu veneau si cu cît timpul fugea. Asta îmi produsese o destindere reconfortanta a nervilor. fara sa se uite la mine. Si tot asa m-am cufundat usor. îmi muie ca prin farmec îndîrjirea. dese-nînd cu creionul figuri pe o foaie d e hîrtie. lasîndu-i cîmp liber sa se întrebe orice despre mine: "Ce vrea? Pentru ce a v enit? Si daca a venit de ce tace? E suparat pe mine?" Atîtea întrebari stîrnite de-o si mpla atitudine. Ma framîntam pe loc. vinovatul numa rul unu. îi stimulam î ipuirea. Ce as fi putut sa-i spun mai mult decît îi spusesem de rîndu l trecut? M-as fi repetat. Ciudat: pentru prima oara nu ma pricepeam cum sa deschid poarta unei discutii.. strasnic loc pentru sinucidere. ca si cînd prezenta ei nu-mi venea tocmai la îndemîna. con vingatoare. Tacînd însa. ar fi trebuit sa-mi pregatesc dinainte frazele de efect.

îmi aranja parul. Ea lua tacerea mea drept încuviintare si se apuca sa preg ateasca cestile. Jalea care ma cuprinsese de propria-mi soarta îmi umezise ochii. A nutrit cert aceasta teama. ? Pentru numele lui Dumnezeu. numai o mica parte din forta mea. prin perdeaua lacrimilor priveam înmormîntarea mea ca spectator nevazut. La drept vorbind. bineînteles. Astfel. ? Nu vreau nimic de la tine. dar ea rezista cu îndîrjire. Poate îi era frica sa nu ma sinucid ajungînd acasa. Eu sînt marea vinova a! Din cauza mea a murit! Si n-am liniste pîna nu voi fi lînga el". sfidatoare. îmi lua capul în mîini sil puse pe pieptul ei. ? Nu se poate! Esti nebun? Cum ai sa pleci în halul asta? ? Lasa-ma sa trec! Ce-ti pasa? O clipa nu mai ramîn aici. ? Dar o cafea? insista ea. tu ai sa mi-l înlocuiesti daca n-am avut parte de el". mi-am sters fata uda cu batista. Apoi soaptele ei îmi sunara în urechi.. cum as fi ramas!). Mihaela si-a reluat locul în fata usii ca o straja. Ce as fi putut sa-i raspund? Dupa o noua tacere. Se temea înca sa nu ma razgîndesc si sa fug? De acolo ma întreba cu grija excesiva: ? Nu vrei un pahar cu apa? Întrebarea mi se paru deplasata. Dupa ce ispravi cu dichisul am întrebat-o: ? Acum pot sa plec? ? Cum vrei! As mai fi ramas (o. încît m-am pomenit plîngînd în hohote. o mîna care îmi mîngîia parul. De aceea nu i-am raspuns. Si continuam sa plîng mai tare. îmi potri vi cravata. Ah. aproape comica. fi ecare întreba în stînga si în dreapta ce s-a întîmplat? Atunci Mihaela. n-am avut taria a-o împi edic. De asta data îngenunche lînga mine. dar ma angajasem sa plec si nu mai puteam . eu l-am u cis pentru ca l-am iubit prea mult. cînd o cucerisem întîia data tot cu ajutorul l acrimilor. ma simteam foarte nenorocit. Îi spunea: "De acum vei fi c opila mea. simtind ca o voi razbi. Ca si inioara. fii cuminte! N-o mai ascultam. baricadîn d usa cu spatele. Ai sa te simti mai bine. apoi alta.. îmi sterse ochii. Mihaela s e apropie de mine si. Ceva mai linistit. nu trebuie! Desi mina era gingasa iar soaptele sfioase. a închis numaidecît fereastra. mama o mîngîia duios. adevarate unelte de tortura. mai înversunat decît pîna atunci. de parca as fi fost într -adevar la un pas de moarte. Dezlantuit. nu pot."De ce. dar neeliberat înca de impresia zguduitoare a celor traite în închipuire. Haide. încet. (Ma razboiam cu ea folosind. începu sa tipe de spaima. Traiam aceste scene imaginare cu atîta forta. frîngîndu-si mîinile. plîngînd amar: "nu. Mi-a sesizat intentia de a fugi si m-a împiedicat la timp. Mihaela se apropie din nou. Am respins-o cu asprime: ? Nu ma atinge! Deodata. O lupta scurta se încinse între n oi. Lasa-ma sa-ti fac o cafea. Închipuirea continua sa lucreze febril tesînd noi scene. Am dat negativ din cap. Lumea se strînsese în jurul ei. cu zagazurile rupte. ? Lasa-ma! am strigat nabusit. dîndu-i la o parte mîna. mai bine zis. ca sa nu abdic de la superioritatea situatiei pe care mi-o creasem.. deoarece. O lacrima luneca usor pe valea obrazului stîng. întelegi.) Mi haela. înnebunita de durer striga catre multime ca o autentica eroina de tragedie: eu sînt vinovata. dinapoia dricului. înceteaza! Linisteste-te. ca o adiere! ? Taci. strîngînd-o în br te mereu si aceste mîngîieri parca îmi sporeau deznadejdea. dar mi-a fost peste putinta sa pr imesc.. dupa ce am renunta t de a pleca. am simtit si acum pasii ei care se apropiau sovaielnici. ca sub imperativul unui gînd despotic am sarit în picioare si m-am precipit at spre iesire. Dor? De ce ai facut asta! Te iubeam atîta! De ce m-ai pedepsit asa?" O vedeam cum plmgea cu hohote si îsi smulgea parul. Mihaela se ghemu ia la pieptul mamei. Mih aela era într-o trasura cu mama. Voiam s-o dau la o parte. Am lasat-o sa faca ce voia sau. absolut nimic! ? De ce esti atît de rau? Am ridicat din umeri. în odaita scunda de la mansarda. cu gesturi tandre. în clipele acelea de crispare mi se pa rura monstruoase. pe celalalt obraz. lacrimile îmi curgeau potop pe fata. as fi avut o pofta nebuna sa sorb o cafea.

Ceea ce nu facusera fagaduielile. sau prin g lasul mut al ochilor. mai sigur însa ca i-as fi facut mustrari aspre... cu temperatura mare. mi-o apropiasem din nou cu ajutorul lacrimilor tocm ai cînd era cît pe-aci s-o pierd definitiv. În expresia lor era ceva care aducea cu implorarea. Chiar daca as fi avut vreunul. o femeie necunoscuta sa-mi trîn-teasca ostentativ usa în nas. chiar numai pentru faptul ca socotise posibila o casatorie cu altcineva. sînt sigur ca praful s-ar fi ales de el. Întelegerea se stabileste pe deasupra cuvintelor. Cine-mi dictase sa ma cufund în tacerea îndaratnica ce se d ovedeste atît de necesara? Sînt convins ca daca i-as fi vorbit Mihaelei. a adaugat sfios parca îmi fixa pentru întîia data o întîlnire. Am avut grija sa n-o dau pe fata. ars de fierul rosu al gel oziei (cînd Alexa îmi destainuise ca un tînar ceruse pe Mihaela de nevasta). la revedere! M-am uitat lung în ochii ei. N-aveam l impede în minte ce trebuia sa fac. mîine are sa vina Mihaela! Nu-mi spusese te vreau.. cu alte cuvinte. printre cuvinte. Am asteptat-o pe Mihaela toata ziua. Nu era oare pretextul ca sa-mi vad lacrimile si odata cu ele ? rezolvarea impasului în care ma aflam? Spuneam mai sus ca pornisem la atac fara nici un plan preconceput. teseam febril. o lacrima însa o înmoa ie. Dar îmi fagaduise tot pe atîta. . ? . În asteptarea ei... pa strînd-o doar pentru mine. Dumnezeule. Va sa zica îi biruisem îndîrjirea. Am mers la voia întîmplarii. Oare acea ratiune necunoscuta alcatuise deasupra constiintei mele un plan de recucerire fara gres? Un lucru e sigur: din mecanica faptelor petrecute. îmi venise gîndul sinuciderii.. la revedere. Parcurgeam mintal istoria legaturii noastre. O doream cu atîta rîvna încît mi se parea ca se nascuse în mine o noua dragoste mai putern ica decît cea dintîi (sau era tot cea dintîi care datorita constrîngerilor suferite cres cuse atingînd proportii uriase gata sa-mi înabuse fiinta). de concertul man-sardistilor de pe acoperis. închipuindu-mi tot ceea ce mi-ar fi placut sa se întâmp le dupa sosirea Mihaelei. prin gesturi si atitudini semnificative. sopti angajant: ? Nu. Domolit si calm (caci aceasta era singura atitudine ceruta de împrejurare) am intr at apoi în odaia Mihaelei. tocmai cînd aveam mai multa nevoie s-o re cîstig pentru mine. pentru ca sînt unele împrejurari cînd vrei un lucru cu tot dinadinsul. Poate m a gîndeam sa conving pe Mihaela de a renunta la o casatorie nepotrivita de care s-a r fi cait toata viata. I-am raspuns laconic: ? Bine. starui ntele. Mîine va veni ! Era acceptarea.. la tine. nu puteam s-o întreb. As fi întarîtat-o desig ur mai rau cu interventia mea nesabuita. o adusesem pe calea cea buna: «a ma ruga acum. atît de proaspete! Mi-aduceam aminte de prima sarutare smulsa Mihaelei (pe scara). Zei înduratori.pe mîine. conversatia noastra s-ar fi transformat vertiginos în cearta.da îndarat. Numi venea sa cred.. si întîmplarea aranjase lucrurile mai întelept decît ar fi facut-o cea mai înteleapta min te. constrîngerile si amenintarile. De asta data m-a coplesit o imensa bucurie. si patani a asta neprevazuta si comica sa-mi tempereze furia initiala.Ciudate sînt unele lucruri! Plecasem de-acasa în goana. eram prea înfierbîntat. Mie nu-mi ramasese altceva decît sa ascult supus sugestiile care porunceau voi ntei mele. reînceputul dragostei noastre. iata. era prea brusca si neverosimila aceasta parcurgere de la o extremitate la alta. Eu n-o întrebasem. mie personal nu-mi apartinea d ecît executarea. spunînd nu sau macar tacînd. Privind pe fereastra. Si. sa bat la o usa straina. ? Adio! Ea îmi prinse o mîna si strîngînd-o încetisor. Îmi spusese ca vine fara sa precizeze ora. Cladisem pe acest gînd o drama imaginara. Inima unei feme i nu se topeste chiar daca ai arunca-o la cuptoarele soarelui. atît de min unate. întoarcerea. întîmplarea facu sa urc cu un etaj mai sus. de vizita temerarei cinteze . Mi-am luat palaria. faptele care o alcatuiau. ca o binevenita sup apa de siguranta. reusisera sa faca lacrimile.

care ne-a pricinuit o bucurie fara margini. Dar calatoria de dragoste pe meleagu rile Bosforului? Daca ar exista raiul biblic nu s-ar 'putea asemui nici pe depart e cu raiul construit de noi în cele doua saptamîni de plutire prin reverie. Visarea mea cu ochii deschisi se prelungea de cîteva ore, fara a lua seama la curg erea timpului. Dar mult asteptata mea iubita înca nu se arata. Atunci am facut un calcul al probabilitatilor în legatura cu venirea ei, ca sa-mi dau seama în ce propo rtie previziunea mea are sa fie verificata de realitate. Asa, bunaoara, spuneam: 1. Vine Mihaela. 2. Nu vine. La punctul 1 (daca vine) adaugam diviziuni si subdiv iziuni: a. Va fi suparata; b. Nu va fi suparata; o subdiviziune: ce vom vorbi. As tfel, punctul 1 (daca vine) se dilua într-o serie nesfîrsita de probabilitati. Asupr a punctului 2 (nu vine) n-am insitat deloc. (Dealtfel, nici nu-mi convenea.) Mihaela veni pe înserat si-mi rasturna tot calculul, pentru ca... era însotita de Al exa si acest lucru nu-l prevazusem. Le-am poftit sa sada, dar ele nevrind sa ramîn a am plecat cîtestrei sa cinam în oras. Am nimerit fritr-un restaurant si acolo, timp de doua ore, am pus la cale casato ria noastra, fixîndu-i data, locul si celelalte amanute. (Îmi statea pe buze s-o între b pe Mihaela cine era tînarul care o ceruse, dar mi-am reprimat curiozitatea amînînd-o pe alta data, cînd aveam sa fim singuri.) Eu trebuia sa fac un drum în provincie pe ntru a cere parintilor consimtamîntul. Mi-era indiferent daca mi-l dadeau sau nu (e ram major de mult). Îmi faceam mai mult o datorie filiala. Daca mi-l dadeau,aveam de gînd sa facem nunta acasa, la tara, într-un cadru mai pitoresc si fireste pe socote ala babacilor. Mihaela se opuse. Starui sa facem nunta în Capitala, simplu de tot, cu cheltuieli cît mai mici. În sfîrsit, asupra acestei chestiuni ramînea sa mai discutam. Deocamdata t rebuia sa îndeplinim formalitatile la ofiterul starii civile si, peintru ca fixasem nunta peste trei saptamîni, am renuntat la logodna. Mihaela pastra tot timpul o rezerva neînteleasa si nu se amesteca în discutie decît dac a o întrebam ceva. (Mu-mi placu atitudinea ei, dar ce-mi pasa: consimtise, si asta era principalul.) Am întretinut conversatia mai mult cu Alexa, care îmi dadea prea mu lte sfaturi (evident, bune) si-mi modera înflacararile cu mult tact. În sfîrsit! De acum înainte burlacia mea putea sa-si ia talpasita. Zilele urmatoare leam folosit cu formele la ofiterul starii civile si cu pregatirile în vederea plecar ii mele la tara. Parintii ramasera foarte surprinsi de sosirea mea neasteptata. ( Trebuia sa-i anunt telegrafic.) Fara sa mai pierd vremea cu ocoluri, le-am arata t deschis scopul venirii. Tata m-a masurat din crestet pîna-n talpi, fara sa scoata o vorba, apoi s-a interesat, fireste, de zestrea Mihaelei. ? E saraca, i-am spus, însa de familie buna. Vom munci amîndoi si ne vom tine. N-o s a murim de foame. Ce vrei, n-au toti parte de avere. ? E o prostie ce vrei sa faci. Asa sînteti voi tinerii: va înflacarati la cea dintîi fa ntezie si apoi va smulgeti parul din cap. Baiete, casatoria nu e dragoste, s-o st ii de la mine ca eu am vazut rasaritul soarelui înaintea ta. Întîi e foamea si pe urma dragostea. Voi le inversati întotdeauna. Si da-i, da-i, mi-a facut o morala aspra si cît se poate de paterna. Îl ascultam poso morît si cînd sfîrsi (si era sigur ca ma convinsese) i-am retezat-o brusc. ? Ei bine, sînt hotarât sa ma însor! ? Daca esti asa de hotarît, ce rost mai avea sa ma întrebi? ? Si dumneata cînd ai luat pe mama ai trecut peste vointa parintilor. Tel père, tel fils! L-am vazut palind. Lovisem în plin. ? Nu i-am ascultat, e drept, dar nici n-am depins de ei. Afara de asta tu n-ai c opii care sa-ti judece faptele. Atmosfera era încarcata. Seara, la cina, se instaura o tacere de gheata. Nici el n u mai adusese vorba de însuratoare, nici eu. Numai mama, cînd am ramas singur cu ea, ma întreaba discret, cu duiosie: ? E frumoasa? I-am aratat fotografia Mihaelei pe care o luasem într-adins cu mine. Îsi puse ochela rii, o cerceta cu luare-aminte si o lumina de multumire i se ivi pe fata. ? Mititica, e aproape o copila! Exclamatia mamei avu asupra-mi efectul unei mane ceresti. Am sarutat-o de mai mu

lte ori pe amîndoi obrajii, apoi, însfacînd-o în brate am facut cîteva tururi prin odaie. Si acum, cînd îmi aduc aminte de aceasta scena, ma cuprinde o duiosie fara margini. ? Daca o iubesti, ia-o, mi-a spus. Dumnezeu sa va ajute! Cît despre Stroie (tata), o sa se înduplece cu vremea, nici o grija în privinta asta. Am revenit la Bucuresti fara un cuvînt de dezlegare din partea tatei. Era intransig ent, cu prejudecati, nimeni nu-l scotea din ale lui. Pregatirile de nunta urmau febril. Am închiriat un mic apartament pe care-l gasise Mihaela si era pe gustul ei. N-aveam mobila: aveam însa economiile mamei, vreo trei zeci de mii de lei, bani pe care mi-i strecurase fara stirea tatei. Ma gîndeam: ? Hei ce bine ar fi prins acum banii cîstigati la ruleta. De la sine înteles ca nu-m i parea rau de felul cum îi întrebuintasem: am cumparat cu ei atîtea bucurii... În acest timp, Mihaela se arata mai prietenoasa cu mine. Constatam însa cu surprinder e ca evita sa vorbeasca despre ruptura, care constituia pentru ea un subiect tab u. Am încercat, bineînteles, sa-l aduc de cîteva ori în discutie, nu de alta, dar ca sami usurez vina. Nu voiam sa trec în ochii ei drept un ticalos, care ademeneste o fa ta credula si pe urma o abandoneaza, fara scrupule. O tineam sus si tare ca tent ativa de despartire a fost prima data o simpla cursa pe care i-o întinsesem. Atît si nimic mai mult. Oare nu eram în drept sa fac, pentru linistea mea sufleteasca, acest sondaj, în fond nevinovat? Ma simteam prins de tine iremediabil si tineam cu orice pret sa-mi da u seama cît e de adînca apa în care te scalzi. Daca am vazut însa ca nu reactionezi în nic i un fel, ca putin îti pasa de ruptura, am înteles ca nu ma iubesti. Ce era atunci m ai firesc decît sa ne despartim? Asa am judecat. ? Te rog. Dor, daca nu vrei sa ma superi, schimba subiectul. N-am auzit ce ai sp us: eram cu gîndul în alta parte. Vreau sa uit ceea ce s-a întîmplat si tu îmi aduci mereu aminte. Nu ma lasam cu una cu doua. Trebuia s-o conving, chiar cu de-a sila, sau macar s a-i vîr în cap rationamentele mele. Astfel reluam mai tîrziu: ? Daca tu crezi ca nu te iubeam as mai fi venit la tine? As mai fi cautat sa te regasesc? Ti-as fi propus sa devii sotia mea? Dupa cum stii, habar n-aveam ca ai ramas gravida, cine era sa mi-o spuna? A, daca as fi cunoscut situatia în care te gaseai, ti-as fi dat, desigur, o reparatie, ca orice om de onoare. Am facut eu una ca asta? Nu. Te iau de nevasta nu dintr-o obligatie, ci numai pentru ca te i ubesc. Si atunci, daca te iubesc, ce ratiune ma silea sa rup legatura noastra? ? Dor, fii bun, nu mai starui, ma ruga ea cu o voce duioasa, plîngatoare. Te cred, cred tot ce-mi spui. Ce mai vrei? Îmi dau seama ca ma iubesti mult. Merg pîna acolo si-ti spun ca nu exista oameni de onoare care sa repare prin casatorie o gresea la, daca nu-i îndeamna iubirea. Dar, te rog, sa numai vorbim de asta. Nu înteleg de ce îti place sa deschizi mereu ranile vechi? Tot asa evita orice discutie despre sarcina ei. Abia am reusit sa-i smulg o dest ainuire. ? Cred ca am ramas grea din noaptea aceea pe mare. M-am bucurat, dar vestea nu ma surprinsese. (Cînd aflasem de la Alexa ca Mihaela e gravida, mi-a venit spontan în minte noaptea de dragoste petrecuta în cabina vaporu lui.) ? Daca o fi baiat, i-am propus, îi punem numele Catarg iar daca o fi fata, o botez am Principesa (numele vasului). Într-o zi, cînd ne pregateam sa iesim în oras, Mihaela scapa poseta din mîna. Toate nimi curile aflate acolo se împrastiara pe jos. ? Nu s-a spart oglinda? tipa ea speriata. Nu se sparsese. Am strîns lucrurile în graba si le-am pus la loc. Printre ele era si o carte de vizita. Aruncîndu-mi ochii in treacat am citit: Nenisor, subadministra tor financiar (sau administrator). N-am dat nici o importanta faptului, dar numele acela îmi ramasese tiparit în minte. (Daca ar fi fost un nume obisnuit l-as fi uitat poate de atunci.) Ba îmi amintesc ca am vrut chiar s-o întreb în gluma: "Cine-i acest Nenisor? Vreun puisor?" Ea îmi lu a vorba din gura si dupa aceea am uitat de Nenisor si cartea de vizita. Am gasit însa ocazia potrivita ca s-o descos despre o chestiune care ma rodea mai de mult, dar nu îndrazneam de teama sa n-o supar: ? Apropo, Aimée, cine te-a cerut de nevasta?

? ? ? ?

De unde stii? facu ea surprinsa. Alexa mi-a spus. Ce importanta are daca nu-l cunosti? N-ai afla decît un nume. Nu cumva e domnisorul de la Constanta cu care te întretineai în holul hotelului? am spus într-o doara, mai mult s-o necajesc. (Ce tot aveam cu tînarul acela? De ce ma o bseda necontenit?) Mihaela pali subit. O prinsesem, se tradase... La una ca asta nu ma asteptam del oc. ? Asadar, te-ai mai întîlnit cu el de atunci? Îmi destainui, fara sa insist, tot ce a fost. Da, îl zarise întîm-plator (bineînteles dupa ce o parasisem) într-o seara, la un film. Chiar a condus-o acasa sub pretextul ca era tîrziu. Dupa aceea o astepta ca un cîine credincios ceasuri întregi, în fata casei, s-o vada iesind în oras. ? Asadar, te iubea? ? Sigur ca da, mi-a raspuns cu un gest de cochetarie. Altfel m-ar fi cerut? ? Si l-ai fi luat, am descusut-o mai departe, daca nu erai în situatia aceea? A ridicat din umeri, nepasatoare. ? Nu stiu! Se prea poate! Auzi, colo, asta gasise sa-mi raspunda tocmai în ajunul casatoriei noastre, i-am l uat brutal mîinile: ? Îti dai seama ce spui? Începu sa rîda, vesela, degajata: ? Nu înteleg de ce te temi de omul acela? Si atunci la Constanta mi-ai facut o scen a... Avea dreptate! Observase si ea frica ciudata care ma stapînea. E ridicol, mi-am spus, sa ma împiedic de o umbra! Daca Mi-haela se marita cu mine, înseamna ca ma prefera. Atunci ce noima are sa-mi fac griji, de asemenea natura? Acest rationament mi-a redat linistea, si pe buna dreptate.

V Nu ma împacam cu gîndul de a face o nunta dupa tipic (fugeam de stereotip). Îmi placea ca aceasta sarbatoare sa aiba ceva inedit, original, care sa fie totodata o surp riza de efect pentru Mi-haela (ca plecarea neasteptata pe malurile Bosforului) p entru a-i lasa amintiri cît mai tari. Mult mi-am mai batut capul sa gasesc ceva pe plac, dar n-a fost chip. Ma gîndeam, de pilda, sa duc mireasa undeva, pe vîrful Bucegilor, si acolo, într-o bisericuta de lemn improvizata ad-hoc, sa ne cununam... Sau în largul marii, pe o nava anume înch iriata... Sau deasupra norilor, într-un avion de pasageri. Visuri nascute moarte. Lucrurile se petrecura simplu de tot, pe pamînt. Casatoria civila am facut-o într-o sîmbata, iar a doua zi, nunta. Am avut parte de vreme buna si racoroasa. (În ajun pl ouase cu galeata.) Pe la amiaza m-am dus cu masina în strada Sapientei sa iau pe Mihaela si pe Alexa, care ma asteptau dimpreuna cu doua rubedenii de ale lor. ? Unde mergem? La ce biserica? se interesa Mihaela. ? La Sf. Petru si Pavel. ? Pe unde vine? N-am auzit înca de ea, întrebara celelalte persoane. ? Aveti rabdare. Într-un ceas sîntem acolo. ? Asa departe? Automobilul ne transporta în goana la biserica din... Colibasi, un sat destul de c uprins, situat cam la 30 de kilometri de Bucuresti, unde fostul meu coleg de facu ltate, Bogdan, care avea acolo un conac spatios mostenit de la parinti, ne ofere a o larga ospitalitate. Invitatii bucuresteni, veniti ceva mai înainte cu un autobu z, ne asteptau. În fruntea lor se afla Colesiu, ca un comandant de companie. O multime de sateni si satence se adunasera în curtea bisericii ca sa vada nunta d e la Bucuresti. Alexa se minuna de ideea mea care nu era deloc nastrusnica. (În orice caz renuntas

studiam dosare. Oare lipsa parintilor sau altceva neconform cu festiv itatea sa fi contribuit la sporirea acelei stranii îngrijorari? Nu stiu. dar ma pricepeam sa astern pe hîrtie. În acelasi birou lucra si prietenul Bogdan. Tot asa. Acum. neam de neamul lui nu fusese bucurestean. . cînd m-am familiarizat cu lucrarile. Nu întelegea. se încinse o discutie aprinsa pe tema unei dr ame pasionale care stîrnise multa vîlva. iar mai tîrziu.. Traiam clipe cînd mi se parea ca pamîntul de sub picioare prinde a se scufunda cu mi ne. un aviz într-o forma care nu lasa nimic de dorit. cînd Bogdanestii venira la noi.. cu superioritate: ? Banuiam ca nu-i lucru curat cu mutatul. Dupa slujba religioasa. da. Am juc at hora miresei laolalta cu flacaii si fetele satului. sau ne duceam împreuna la teatru. desi purta straie nemtesti. am început sa redactez avize si chiar sa pledez procese. ne îmbratisa emotionat (avu înca o data ocazia s-o sarute pe Mihaela) si gr ai: ? Nu va spuneam. conte sa. ma aflam la propria-mi nunta si totusi nu eram convins ca ma însor. Ah. Nuntasii petreceau în lege. Slujba nu era grea. matahalos. ca sa omorîm dupa-amiezile plictisitoare de duminica. ma batu pe umar. ce încredere pogora peste mine. absurda.. ca si cînd venise la nunta propriilor lu i copii. daca ar fi aparut cinteza noastra draga asa cum ne fagaduise cu ciripitul ei. s-a ispravit! ? Casa cu noroc. la rîndul lui.. dar dupa aceea revenea tot mai obsedanta si nelinistitoare. Iata. se împrietenira si sotiile noastre . se apuca sa cînte din frunza-i fermecata. L-am auzit odata spunînd cuiva despre mine: ? Are spirit juridic. beat de bucurie. Nu-mi venea de nicaieri o încurajare. Seful contenciosului ma pretuia. unchiule. De teama apucam mîna Mihaelei si o strîngeam. n-aveam s-o mai v ad niciodata. Taranii se mira u si cascau gura la bucuresteamul care se pricepea asa de bine sa zica doina si alte cîntece populare. Aveam simtamîntul ca se petrece ceva anormal cu aceasta casatorie. nepotilor. nici chiar din partea Mihaelei. Numai ca acum e prea tîrziu! VI La o luna dupa casatorie am fost numit avocat într-un contencios al Ministerului de Comert..em la avion si la vapor. în urma unei recomandatii a profesorului Tîrnoveamu. Va sa zica.. dar f oarte simpatic si bun ca pîinea calda. nu-mi dau seama ce anume a fost. cam contrariata. cum mai zb urau gîndurile absurde. i-am raspuns surîzînd. Numai eu sufeream de o grija apasatoare. la mijloc era tot..) Era gras. Ne faceam vizite reciproce. cu un cap enorm. ca nu-i decît o simpla înscenare.. dar nu spunea nimic. N-a venit. M-as fi bucurat daca participa mai m ult la propria-i nunta. batrînul Colesiu. bun prieten cu secreta rul general. Cu timpul. cu Iliuta în frunte. ? Ce ai? ma întreba ea. Adevarul era ca Iliuta. Si Mihaela parea ca se bucura. ca-i lipseste c eva. surîdea mereu si îsi plimba fara satur ochii incandes centi pe decorul rural.) ? Nu m-asteptam la o surpriza ca asta. cu abilitate. mare îi fu mirarea cînd venira sa ne faca urari fostii mansardisti. Ce-i drept nu întelegeam nici eu atunci. Odata. la conacul caruia facusem nunta.. Charlot. (De f apt el îmi indicase vacanta postului. baiatul! Nu stiu daca aveam sau nu. Iliuta. într-o însufletire de zile ma ri. care în rastimpuri lua forme de spaima neînteleasa. În cercam s-o alung cu ratiunea (dealtfel n-avea nici un sens) si izbuteam pentru o bucata de timp.. În curtea conacului ne astepta masa întinsa si un taraf de lautari bastinasi. ca oricine sade la mine e obligat sa-si puna pirostri ile? Asta-i lege. înca treaz. bautura îi antrenase la joc si veselie. obtineam termene si amînari. se tragea tot din opinca.

. am spus eu. la rîndu-i . în sfîrsit a aparut grabita. Racine a preferat s-o otraveasca decît sa i-o fure altii. ticaloasa.Acum se judeca procesul. poetul iubirii eterne. nu numai pe scena... Moliere. lesina. zise Amely.. e foarte . cinstea sufleteasca a femei i. pe actri ta La Duparc. o pîn di în preajma locuintei amantului ascuns într-o masina de piata. În orice caz.. nu se pot desparti de femeile lor. . Dupa acest act solemn casnicia zdruncinata îsi rel ua mersul. consilierul n-a cerut niciodata arestarea lui Racine. Dar nu pentru multa vreme. autorul Andromacai. Multe actrite nu sînt altc eva declt simple masini de fabricat placere. Doamna Bogdan însa (Amely.' chiar el. Ministrul justitiei sc ria consilierului de stat Bazins de Bezons..? facu Amely. ajunsesem la.. poet ilustru. Ea plînse. spumega ea. adolescentul pios de la Port-Royai. dimpotriva. ci. care ave a darul de a inspira des folles passions. ? Asa se întîmpla de obicei: suprimi pe adversarul cel mai periculos.. Toti eram de parere ca acuzatul avea sa fie achitat. o tîrî într-o biserica punînd-o sa jure fata Sfintei Fecioare ca nu l-a înselat. Ceea ce ma mira însa e ca barbatu-sau i-a crutat viata. Sotia îngenunche în fata icoanei si jura cu evlavie ca-i nevinovata ca o mielusea. Barbatul navali în cuibul îndragostitilor si cinci gloante de revolver curmara viat a rivalului. interveni Bogdan. chiar daca crima fusese premeditata.. nu putea sa ramîna credincioasa unui singur barbat. ? Da. ? Eu cred ca nu s-a petrecut nimic. Juramîntul era pentru el. femeia se apara cu prea multa înversunare ca sa fie crezuta... nu stii ce s-a petrec ut în sufletul ei.Era vorba de cunoscutul autor dramatic Dimitrie Albu. autor ul unor capodopere si în plus coleg la Academia Franceza pentru ca a dispus fara i mpunitate de viata unei femei ca de un lucru al sau personal. Aceasta este Le Drame des Poisons. Înt r-un cuvînt. el însusi scriitor. Ma întreb de ce ea si-amintit barbatul jurînd strîmb si n-a jucat demn rolul de soti e. ? Habar n-aveam ca a fost autorul unei drame familiale. O femeie ca La Duparc. fara zguduiri. Pornind d e la aceasta faimoasa Iolanda Manole. Si dupa cîtva timp artista a murit în împrejurari nelimpezite pîna azi. curtata de celebrita tile vremii. ? Si cum s-a întîmplat. relua Mihaela.. însarcinat cu anchetarea cazului: "Ordi nul regelui pentru arestarea lui Sieur Racine vi-l trimit îndata ce-l cereti". ? Am deplasat chestiunea peste. nu era chiar asa cum ni~l închipuim noi.. cum a rabdat-o inima sa jure în fata icoanei ca-i nevinovata?. omul sensibi l si delicat. Bin eînteles. Se îndragostise de celebra actrita La Duparc. sustinînd pe toa te tonurile ca-i ramasese credincioasa fiindca îl iubea ? si-l iubise totdeauna. fatal. Mihaela. o frumusete a vremii. Dupa ceasuri grele de asteptare. barbatul se linisti. tarasenia asta? ? Nu se stiu prea multe în privinta asta. în aceste circumsta nte. te-ar putea ataca.. desi duc o viata infernala. a otravit-o pe femeia infidela. un om excesiv de crud. Corneille. ? Care Racine.. prefacîndu-se ca pleaca în provincie chemat de o telegrama apocrifa. trebuia sa se întîmple. divortînd de un om pe care nu-l mai iubea? ? De unde stii ca n-a încercat sa-l lase? Dar sînt barbati crampon care. îsi smulse parul. acesta facu o mare scena sotiei (ca în actul al II-lea al pieselor sale ) ca sa afle adevarul gol-golut. deschise poarta si se facu nevazuta în casa . ? Racine a facut altfel. care. ? Nu. Amely.. Torturat de gelozie. Unii afirma ca Racine s-ar fi casatori t cu ea în taina. ? Cum a putut. însurat cu o frumoasa si tale ntata actrita. . cum îi spuneam) osîndea cu înversunare pe sotia infidela. Boileau. da. si ea însasi fara virtuti deosebite.. C edînd unor reminiscente ale educatiei religioase. pîna cînd o anonima vesti pe sot ca sotia îl însala cu un prieten. Iolanda Manole. suprema dovada de inocenta. egoist si tern. nu trebuie s-o condamni astfel. Sotului nu -i fu greu sa-si dea seama ca actrita juca teatru si acasa. ? Ce s-a întîmplat. Îndoiala scoase din nou coltii: daca a jurat strîmb? Si într-o zi. doua secole si jumatate. zise Mihaela. În orice caz tandrul Racine. Casnicia tinea de trei ani. în fond? ? Ceea ce. Amely.

(O facea mai mult din cur toazie decît din convingere. pe cînd sotia mea îsi facea rugaciunea obisnuita (era. Greseala e a barbatilor care si le-au facut sotii. trîntind usa dupa ea. te credeam ceva mai inteligent. draga mea. hotarît lucru.. îmi veni în minte discutia pu Bogdanestii. nu se nas cuse înca infidelitatea. ? Dor.. A doua zi sau a treia zi. Sotia mea se multumi numai sa zîmbeasca (ce-i drept. slujnica noastra. Mihaela? Iei partea unei infidele? am intervenit mai mult în gluma (dar putin si serios). l-au osîndit pe artistu cela? Uite ? si Zamfira stia de poveste. Zamfira. a ripostat ea enervata. cuceritorul atîtor femei carora le-am s tîrnit rîuri de lacrimi? Nu. Manole n-a stiut sa se opreasca la timp. Odata cu ei rîdeam si eu într-o dezlantuire care mi se paru cam exagerata. Au pus-o în libertate. ? Asculta. vezi-ti de treaba. Pe ea trebuia s-o bage la puscarie. Mihaela. pentru Tudor Petrican nu exista. încerca Bogdan sa-i ia apararea. iubesc pe altcineva. Nici în gluma nu trebuie s-o spui. ? Haide.. conasule.Tîrziu... Ceea ce faci e li psa de tact. o apostrofa Mihaela. ? I-au dat cinci ani de temnita grea. din spirit de contradictie.. ? Te rog ispraveste cu glumele de prost gust. trazni-o-ar Sfîntul de patachina. asta-sear a te pun sa-mi juri în fata icoanei. ea a mintit si aceasta minciuna a provoc at drama. De ce luase p artea sotiei infidele daca n-avea nimic pe cuget? Si de ce o apara cu atîta îndîrjire? Trebuie ca s-a petrecut ceva cu ea. ? Si nevesti-si. jura-mi ca nu ma înseli. ? Nu prea miroase a bine. În loc sa marturiseas ca barbatului: da.. Prea e cu ochi si cu sprâncene. A scapat destul de lesne. ca sa nu atrag atentia Bogdane stilor. a m exclamat cam surprins de atitudinea ei dîrza.. Cred ca o face mai degraba din încap atînate. ? Exact: sotul Iolandei. Dragostea nu da nimanui ace asta prerogativa. ? Mihaela are dreptate. nu-i de nas ul tau. . dar. rau.greu ca un om sa judece pe alt om.? ? Nimic. Slujnica pleca oparita. Pe de alta parte îmi veneau si gînduri bune: ? Ar fi prea proasta sa-si dea astfel în petic. A voit sa sech estreze numai pentru sine gratiile acestei femei talentate. cam acru) si s a conchida: ? În orice caz natura umana este foarte complexa. eu nu ma refer decît la necinstea actritei. Musafirii izbucnira în rîs. Si ca sa ma conving de subrezenia acesto . ? Rau. Nu cumva te simti cu musca pe caciula? Sa stii.. La Duparc: nimeni n-a alergat dupa ele ca sa-si toceasc a picioarele pîna la genunchi. ? Crezi ca e chiar asa de usor sa spui sotului ca iubesti pe altcineva? izbucni Mihaela putin contrariata. Lasa justitia în pace. ca nu ma înseli. Desigur Mihaela se referea la propria noastra soar ta. În tot cazul aveam prea multa încredere în mine.. în puterea mea asupra ei si-mi spuneam cu o certitudine care nu suferea cea mai usoara contradictie: ? Sa ma schimbe Mihaela cu altul? Pe mine. dea ltfel. nu pe el.. I-am dat dreptate în sinea mea. se îmbufna ea si întorcîndu-mi spatele s e vîrî în patul ei. ? Ce-i cu tine. Ceea ce n-admite ca o fiinta sa dispuna de alta fiinta mergînd pîna acolo îneît s-o suprime. daca nu va e cu suparare. dadui cuvintelor un aer de gluma. cînd de fapt ele erau flori prea parfumate ca sa nu se încaiere fluturasii pentru po lenul lor. ? Firo. Prea faci cauza comuna cu femeia adultera. înainte de culcare.) E greu sa crezi în virtutea Iolandei Manole ca si a co nsorei sale mai vîrstnice. ? Toanta! De ce s-o fi amestecînd unde nu-i fierbe oala? Atitudinea ciudata a Mihaelei îmi dadu de gîndit mult timp dupa aceea. Cu toate astea îndoiala (desi pîna acum straina de simtaminte le mele) ma sfredelea mereu ca burghiul. evlavioasa). ma întreba pe cînd ne servea la masa: ? Conasule. cît..

Usa s-a deschis si Mihaela a patruns în rezerva spitalului unde se desfasura acest dialog. as zice un Petronius contempora n. Îi aducea reviste. îi stabi li diagnosticul.. iar eu deocamdata nu ma gîndeam la o împacare. apoi ma batu pe umar cu un gest strengaresc: ? Haiducule.... Mihaela. în timpul acesta. Stilul face parte din firea lui. O saruta parintest e pe frunte. ? Ah. Purta haine de taietura cla sica din stofa englezeasca.. ghetre albe. Îl interna într-un sanatoriu unde ramase trei saptamâni ca sa iasa de acolo compl et vindecat.. În felul acesta cîstiga pe teta fire închisa) care începu s-o pretuiasca. La rîndu-i Mihaela îmi destainui: ? Îmi place batrînul. scrupulos în arta de a se îmbraca pîna la pretiozitate. Nu-i vorba. Nu stiu nici pîna acum ce avea. N-am apucat sâ-i exprim bucuria pentru aceasta schimbare de atitudine în favoarea no astra. jurnale. Cam asa stateau lucrurile. dar doctorul acela îi descoperise b oala. desi uneori remu scarea scotea capul cînd si cînd fiindca mîhnisem pe batrîn. Banii se pot cheltui.. ea ajunse la fosta mea locuinta si intra la Coles iu. carti. abia astept flacaul. manusi tot englezesti. n-ai avut gust prost. iar seara la masa îmi povesti ca facuse mai devreme o vizita Veveritei. Adevarul e ca si la Petricanii nostri. Cînd Mihaela îl zari. cum o voiam. nu m-as fi împotrivit s-o ie i. Cînd o fi av ut timp sa citeasca atîta? ? Ast? e zestrea ei. Dupa ce parcurse cîteva strazi. nu numai pentru Bucuresti. dimpotriva. Ba. guler rasfrînt (Take Ionescu) c hiar pe arsita cea mai mare. te-as fi împins. se bucura tata. se ducea zi lnic la sanatoriu sa-i tina de urît. M-a miscat gestul lui. si în fine traind un simtammt plenar ca amîndoi mergeam pe drum sanatos. Ceea ce era foarte adevarat. i-am surprins pe fata o mirare. într-una din scrisori ma anunta ca babacul vine la Bucuresti sa se arate unui internist si are de gînd sa traga la noi. iar sorocul fericitului eveniment era dupa calculul medicului peste doua l uni. . tata. Nu ine mai scriam ( mama îmi scria totusi). Averea mintii ramîn e însa neatinsa: nu s-a nascut pîna acum hotul care s-o fure.L-am dus la un profesor reputat care. ? Stiu unde bati. Mihaela coborî ochii. tot asa se prezint a. L-am condus la cuibul nostru unde ne astepta Mihaela cu ma sa pusa. dar chiar pe ntru Paris. unde nu-l vede nimeni. Tata pretuind ace st gest îmi spuse cînd ea nu era de fata: ? O fata care roseste sa stii ca-i soi bun. E bine pus la punct. Venise de la un control facut la "maternitate". fii sigur.. cînd mama.... am urmarit-o într-o zi pe Miha ela cu masina. si tata o placu de la prima vedere. Îmi spunea despre ea: ? Nu stii ce e mai mult: desteapta sau frumoasa? Basca ? instruita.r banuieli stupide si sa scap de pacostea obsesiei. Daca as fi cunoscut-o mai demult. M-a strîns în brate s i mi-a vorbit atît de prietenos ca si cînd n-am fi fost niciodata certati. VII Relatiile mele cu tata fusesera întrerupte de cînd cu însuratoarea. dupa multe si anevoioase analize. L-am asteptat la gara. eroul tristei drame. Si eu as fi luat-o de sotie daca eram în locul tau. În sinea mea i-am multumit Mihaelei bucuros ca o cunos team tot mai bine ? fericit ca era asa. De cînd îl stiu exala din faptura lui o usoara mireasma de paciul i. ceea oe însemna ca i-a facut o b una impresie. monoclu cu snur si baston de trestie o u miner de ivoriu. Mihaela rosi coplesita de complimentul straveziu ce-l adresase. chiar pierde.... Sarcina evolua no rmal. fara nici un îndemn din parte-mi. tot asa cum facuse barbatul Iolandei Manole. sa-l joc pe genunchi.. Tata era un fel de arbitru al elegantei. dar mai ales îi povestea cu darul ei neîntrecut cîte în luna si în soare. Suferea de o boala la stomac careia medicii de acolo nu-i dadusera de hac.. ? Daca o fi fata? .

sa ne întelegem: tu afla un locsor bun. cînd m-am întors acasa. tie nu-ti pare bine? ? Desigur. asemene a unei plante. Cauta pe îndelete si cînd ochesti ceva bun. Am chemat un medic care dispuse sa fie numaidecît trimi sa la sanatoriu. Hrana. murmura un do? întrebator. draga mea? În loc sa multumesti cerului ca ai scapat teafara. ? Numai atît? Hm! Si v-ajung voua banii astia? ? Nu se ajung. cu regretul ca n-are decît doua brate pentru asta. Doar n-oi fi vrînd sa topai de bucurie. Poate (stiu eu?) sarci na o facea capricioasa. s-o stapîniti san atosi si sa nu va mai bateti capul cu chiria. cu atît mai bine.Cu o zi înainte de a iesi din spital. Dar daca-i mai pui pe cap si chiria. la jumatatea gestului. dintr-un anumit caicul. Sau daca gasesti o lo cuinta gata. dupa ce colindasem un cartier întreg cautînd o casuta d pa spusele tatei. Cînd n-avem încotro.. aba tuta. ce? S-a întmplat ceva ireparabil? Lasa. si sa ma copleseasca de sarutari pe care sa nu le uit usor. N-o mai interesa nimic si traia o viata vegetativa. îmi faurisem atîtea nadejdi. Prin urmare. fara importanta. Sa fie a voastra. Nici odata nu m-am purtat mai concesiv si curtenitor cu ea ca în timpul sarcinii. ? Voiam sa-l am. sa trec cu vederea aceste neajunsuri si chiar asa faceam. ne împrumutam. Nu te baga în vorba! Ce m-am gîndit eu: baiatul meu n-ar trebui s a fie hartuit de grija zilei de mîine. Mihaela avu o ameteala puternica. Cautasem s-o consolez ca sa-si regaseasca echilibrul. poate si al treilea si greutatile cresc. dusa pe gînduri. Într-un tîrziu. n ici o grija. Stii ca nu-i lucrul cel mai greu. Foar te bine! Trebuia s-o avem mai devreme sau mai tîrziu. Ca o casuta e mare lucru. un taifun crunt care-i devastase fiinta pe dinauntru. sustinea ea. Dupa explozia de bucurie de adineauri nici ca s e putea un dus mai rece. iarta-ma ca-ti spun: exagerezi peste masura. dar el ma opri. Nu stiu ce are sa se întîmple cu mine. tata. Uitasem de cînd n-am mai vazut-o rîzînd. Se cheama ca m-am curatat de o jumatate de milion. sec si atîta tot Eram pur si simplu consternat de aceasta atitudine glaciala si nu ma rabda inima sa n-o întreb: ? Cum. Trebuia s-o crut. apucata de dureri atroce. conventio nal. Nu-mi raspunse nimic. copilul vine si cere. de bine de r au. Asta nu ma încalzeste pe mine. Vom avea o casa. tare mi-i frica sa nu i se moaie sira s pinarii. Se prabusi jos.? Ce-o da Dumnezeu! Dar parca tot mai mult mi-ar placea baiat. baiete! Eram gata sa-l îmbratisez. D-aia m-am hotarit sa va fac o casuta. rel ua: ? Mai. îl îngrijise si-l acoperise de toate atentiile. lucru pe care nu-l facuse pîna atunci: ? Cîte parale cîstigi pe luna. Urmarea în sine firul unui gînd care-l muncea. dar ne mai strîngem si noi. T eribila cadere din cer! Surîse pret de o clipa. iritabila. ? Lasa. raspunse. bate-mi o depesa. M-am vîrît în pat cu nefericirea în cîrca. rece. ? Aimée. ? Ce-i cu tine... Parca o izbise o nenorocire fa ra leac. Dai proportii de tragedie un ui fapt marunt. fara înduiosari. . tata? ? Taci si asculta. Mihaela arata trista. baiete. aspru. baiete? ? Opt mii. Fara sa sta u pe gînduri am internat-o la Maternitate. Mai bine as fi murit. Ne-am înteles? Nebun de bucurie m-am repezit acasa sa-i duc Mihaelei minunata veste: ? Vom avea casa! Casuta noastra! O vila! Ma asteptam sa exulte de bucurie. mai vine al doilea. dar to ate astea le facuse corect. unde am ajunge? Viata . Avea o hemoragie puternica si viata îi era în primejdie. Într-o zi. copii mai facem noi. batrînul ma chema la el si se-apuca sa ma d escoasa. sa zicem c-o scoate el. alba ca varul . tu îi faci mustrari? Dar. sa ma îmbratiseze. si acolo lepada copilul. Numai nu te grabi. ? Ce vrei sa spui. Desi scapata de sarcina care îi casunase atîtea neajunsuri. sa nu treaca de 300000?550 000 lei.. Eu stiu ce înseamna sa ti i o familie. plina de ciudatenii. Eu vin si facem treaba. Oare Mi-haela mai purta pica tatei ca se împotrivise la c asatoria noastra? E adevarat. Daca toate femeile carora li s-a întîmplat acelasi lucru ? si sînt milioane în toata lumea ? ar proceda ca tine. cu leafa ta n-ai sa faci mare scofala.

. care tamaduieste fara nici un leac ranile sufletului.. nu-ti place tovarasia ei? ? Niciodata n-am putut s-o sufar. Observînd influenta buna pe care Cici o exercita asupra nevesti-mii. dar prea putin perceptibila.ceva).. ? Are aur fara suflet. la teatr u. n-as mai putea. pentru ca între femei se petrec atîtea lucruri ciudate. Dimpotriva. de la început. ? Nu. Nu ma poate suferi nici ea. ? M-a pizmuit totdeauna. Nu-i totuna. Amîndoua prietenele p alavrageau ceasuri întregi. gingasia vietii scolare. Cei saraci cu duhul au acces si acolo. fara a reusi s-o înveselesc decît la suprafata. chiar la baluri.. Era cu neputinta s-o aduc pe linia de plutire.. atîta tot!. s-a facut alba ca varul.. În fine. De fapt n-ar fi trebuit sa ma mir deloc. de maniile pedagogilor. merge înainte. Eram din ce în ce mai uluit. Într-o seara. Odata. ? O stie si ea. facîndu-ma s-o accept prin puterea obisnuintei.? Nici o femeie nu seamana cu alta. o rugam sa vi na mai des pe la noi. daca nu s e putea altcum. Tineam cu o rice pret sa am copilul. scormonind amintiri din timpul scolii. n-avea pofta de explicatii. dar ca nu se îndura sa ne paraseasca definitiv. Adevarata bogatie e a creierului. mi-a întors spatele si o luna de zile n-am mai vazut-o. Cînd colo. Însa din nenorocire n-am avut parte de el. ? Cum se explica atunci prietenia voastra? Mihaela ridica din umeri. rasuflînd usura ta: ? Uf.. Cînd a citit lista. e un bun temporar.. dupa ce petrecu prietena pîna la poarta. tot era ceva si atît. Era vesela .. Ar fi fost pentru mine icoana vie a dragostei mele de atunci. dar tot rar venea. D ar el lucra mai încet de-cît melcul si în primul rînd ma acomoda pe mine cu noua stare d e lucruri.. Am trecut în mîna timpului aceasta înda torire. Am ramas înmarmurit. Mihaela reveni în casa.. Am impresia ca Cici are un suflet de aur. vraci infailibil. În anul I de fac ultate ne-am înscris la concursurile "Tinerimii române". Tîrnoveanu. Ce-i drept si Mihaela înr egistra o ameliorare. Dupa un timp. Trata un subiect liber (mi se pare despre Femeia în societatea moderna sau cam asa . Ea fagaduia. I-am demonstrat-o ori de cîte ori s-a ivit prilejul. ? Adevarat? Credeam ca sînteti cele mai bune prietene. adauga Mihaela.. Reluînd tonul serios am întrebat-o: ? Daca n-o suferi de ce o cultivi?. Daca am concepe un altul? ? Nu.. ? Si rezultatul? Ai obtinut premiul întîi? ? Nu.. ? Înteleg. pe linia preocuparilor mele de a distra pe Mihaela. ? În cazul asta as zice ca s-a lins pe bot de împaratia cerurilor. plina de viata si în prezenta ei Mihaela se transforma subit.. ? Te înseli. studenti si studente de la toate universitatile d in tara.. exagerezi. Si noi trebuie sa tinem pasul cu ea... Retraiau. O duceam la concerte. Desi s-au acordat douazeci de mentiun i. am dus-o la o con ferinta a profesorului meu. ? Si Cici? ? N-a capatat nimic. mai spuse: ? Daca ai sti cît am suferit datorita faptului ca i-am fost chiriasa. Ea manifesta. Au participat peste 800 de. în acele clipe. un int . de toate nimicurile. Aveam impresia ca e o împied icare la mijloc. Habar n-avea m ca tatal ei era proprietarul mansardei. parea c-o mai trezeste din abulie. Rîdeau cu hohote d e ticurile profesorilor. eu ? mai mult îndemnata de Cic i. ? Aimée. care venea uneori pe la noi. ? Bogatia nu constituie o superioritate. ? Cum. De ce prelungesti fara rost o situatie ech ivoca? ? N-a venit înca timpul. Nici o mentiune macar. Cici. Dar nu mi-a aratat-o niciodata pe fata. bine ca a plecat si asta. ? Ce vrei sa fac daca simt asa. cînd totul era soare si surîs.nu se poticneste dintr-atîta. Si afara de asta nu ma deranjeaza. al doilea.

? V-ati mutat de mult din casa lui? ? Numai de cîteva saptamîni. asta-i! Izbucni în rîs (o spusese atît de caraghios) si totul se mistui în uitare.. Da? De vînzare? Cine s-ar fi asteptat la asa ceva? Ar trebui s-o luam noi. Si luînd un ton de gluma. ? Unui nepot de sora. Cu toate aste a mi-a ramas crîncen înfipta în creier exclamatia ei: ce mare lucru e sa fii profesor u niversitar. încerca sa repare greseala.. iar noi am pornit-o pe jos spre casa. si nu mi-am dat seama de asta decît mult mai tîrziu.eres viu pentru acea tema.. m-am. dispretuitor. peste pretul indicat de tata. care tocmai plec a. Zîmbetul ei ma jigni adînc. Colesiu de ce n-a venit? l-am întrebat pe ginere. iar el s-a oprit ca sa-mi strînga mîna. Mihaela. m-am întîlnit fata în fata cu distinsul conferentiar. ca ai putea sa ajungi profesor universitar. Macar sa-l mai fi vazut o da ta! Mihaela izbucni în plîns. colindam cu jurnalul în mîna cercetînd anunturile si verificînd la fata locului imobilele de vînzare.. Închisese ochii la cîteva zile dupa nunta lui Novac. Bietul mosneag. O ..) ? Si ce face? Se muta în ea? ? Nu. Tot drumul pîna acasa n-am mai scos o vorba. I-am spus oarecum sfidator: ? Crezi ca eu n-as putea sa fiu profesor universitar? Zîmbi ironic. I-am prezentat atunci pe Mihae la si dupa un schimb de amabilitati. Sau daca gase am era prea scump. în urma unei crize car e l-a dat gata în cîteva zile. Trasnet! A murit Colesiu! Cînd? Cum? De ce? Am aflat pe loc amanuntele de care ave am nevoie. draga. Dupa-amiezile. VIII Din cauza avortului Mihaelei am întrerupt cîtva timp alergaturile pentru gasirea unei case. rosti! ? Stiu. încît am simtit aproape o durere fizica. nu cumva ai omis sa-l inviti? ? Se putea una ca asta? Am vorbit cu el la telefon si mi-a promis ca vine. Era si Mihaela de fata. M-am prefacut ca nu bag de seama. Nu gaseam însa ceva potrivit pentru noi. S-a prezentat: ? Sînt avocatul mostenitorilor defunctului Colesiu. Dor. Pe cînd ieseam de la Fundatie. usor contrariata. ? Te înseli. Cam dupa o luna de la nunta Veveritei.. E locotenent într-un regiment de acolo. Cuibul acela unde ne -au ramas atîtea amintiri scumpe. poate si una si alta. desi avea unele rezrve în privinta unor concluzii. ? Apropo. Novac se casatori cu Veverita sl ne invita la nu nta. Îmi paru bine ca ramase încântata. Nu prea e chiar asa de mare lucru! Ea pufni. De ce nu? Sîntem cumparatorii cei mai îndrituiti. înainte de a pleca în nefiinta tot avusese un gînd pentru noi. Si noi n-am stiut nimic. Faceau cununia religioasa tocmai la Turnu-Severin. Mihaela îmi lua bratul si sopti înfiorata: ? Ce barbat distins! Apoi adauga pe acelasi ton: ce mare lucru e sa fii profesor universitar! Nu stiu ce ma împinse s-o contrazic (poate aluzia unita cu regretul ei ca nu eram si eu profesor). Casa e de vînzare. proprietatea noastra. s-a urcat într-o masina. Dar nu-mi raspunse. Le-am reluat însa cu mai multa rîvna dupa însanatosirea ei. unde locuiau parintii ei . baiatul mamei. Asta le -ar întrece pe toate: casa lui Colesiu.. ? Dar casa.. L-am salutat. (Si noi care ne credeam singurii lui nepoti!. atît de adînc. În acest timp (era prin ianuarie). pomenit ca un domn. cînd n -aveam serviciu. chiar cucerita de elocint a maestrului meu. dîndu-si seama ca-mi ranise am orul propriu. prin testament. locuieste la Iasi. Dar nu vrei. cui a ramas? l-am întrebat într-o doara. Îi lasa se Mihaelei. albumul cu fotografiile Yvonnei Rossignol si placile de patefon care-i placeau atîta! Si acum avocatul venise sa i le aduca. Am gasit un apartament într-un blokhaus.

încît toate bucuriile sora-si e rau si ale ei. dincolo instalam dormitorul ca-i mai multa lumina si-l tapet am cu albastru. teiul urias la umbra caruia întindeam mesele prelungite pîna în zori. tocma la sînge. Dumitru nu puteam sa ne mutam în ea. bani pesin. În cît sîntem astazi? (Voiam sa-mi însemn ziua în agenda. sa te interesezi cît costa... nimic n-am mai rîvni. bucuria noastra avea un sîmbure de tristete si cred ca sînt rare bucuriile întregi." Iata. Norocul facuse sa fiu angajat într-un proces de mostenire. Aveam o lucrare pe care trebuia s-o ispravesc chia r în acea zi. Daca ar fi staruit o obtinea poate mai ieftin. Am trimis tatei o telegrama sa vina imediat..) Calendarul din perete arata 14 iunie! E ou putinta? Dumnezeule.. cu cîstig de cauza aproa pe sigur si care îmi aducea un beneficiu însemnat. Mosteni torul caruia îi crapa buza dupa bani. iar Mihaela îi explica: ? Uite aici facem o usa. cu glaswand. Iar micile reparatii de care avea nevoie ne mai rapeau cel putin o luna. (Ar fi de preferat matase plisata. Ce noroc neasteptat! Trebuia sa moara Colesiu ca sa ne iaca parte de norocu l acela. Mi-am amintit ce bine petrecusem acum un an d e ziua ei. Oricum înainte de Sf. dar acum cînd o cerceta cu de-amanu ntul se arata foarte entuziasmata.parte din noi salasluieste înca acolo.) ? Aici o sa traiti fericiti o suta de ani ca-n sînul lui Avraam. Uite. aici înlocuim scara cu una de beton (asta-i aproape darapanata). Mihaela spusese odata: "Ah. Am plecat de dimineata la serviciu într -o dispozitie de plenitudine.. curtea. În orice caz. gradina . ci chiar casa mult vis ata. Ale noastre.. Casa nu era libera decît dupa cîteva luni. "Poate din cauza mortii lui Colesiu". ne-a spus Alexa c u fata luminata de fericire. daca ar fi presimtit ce avea sa se întîmple! Si curînd. Face. O plimbam din odaie în odaie. fireste. Ceilalti oameni mereu ne sînt piedici si asteptam sa dispara ca sa punem mîn a pe slujba sau pe casa lor. De obicei vînzatorul cere mai mult ca sa aiba de unde scadea. Tata sosi fara întârziere si dupa cîteva zile de tratative ajunse la întelegere. dar sa lase mai jos pentru no i. O cunostea prea putin (se abatuse numai de d oua ori pe la mine. PARTEA A TREIA I Pîna la prînz totul s-a petrecut ca de obicei. cre d ca nu costa prea scump. Ma rog ? cît costa? Mostenitorul pretindea 700. trebu ie tocma multa. Mihaela se bucura. împlineste 22 de ani. asa cum voia tata. (Tinea mult la Mihaela. ) Pîna la urma i-am dat dreptate. Aveam nu o casa asemanatoare. Veni si Alexa sa viziteze locuinta.) A. Voia probabil sa ma încerce daca nu-mi . curînd. daca am avea o casuta ca asta. reteza din pret si ne vîndu casa cu o jumatate de milion. Hm. gîndeam. o data însotita de Mihaela). trecuse un an si parca toate se întâmplasera de cînd lumea.. cuibul unde ne adapostisem dragostea. dar azi e anivers area Mihaelei. si o euforie placuta se plimba prin toata fiinta mea. Am primit chiar un aconto de 10 0 00 lei.. în care avusesem pe Mihaela si unde t raisem cele mai senine zile. era de acum al nostru. si cum în noaptea aceea o avusesem pe Mihaela. dar si de rîndul acesta aveam impresia ca bucuria ei e prea zgîrc ita cînd ar fi putut sa fie mai darnica. desi n-am reusit sa destupam cele 21 de sticle de sampanie oferite de Colesiu. "Azi îmi merge din plin". M-a mirat faptul ca ea n-a adus deloc vorba de sarbatoarea asta. cam scump.000. i se împlinise dorinta. As fi crapat de ciuda scapînd o ocazi e atît de rara de a pune mîna pe locuinta lui Colesiu. Asadar. Muncind cu tragere de inima o dadui gata mai repede decît ma asteptam. (Parca facea toate lucrurile pe jumatate. Adevarat.

nu ma satisfacea nimic. Ea nu se întorcea. Din cînd în cînd consultam ceasul. Amely mi-a spus ca nevasta-mea nu calcase pe acolo. Dupa cîteva or e. legata direct de minutarele ceasului care goneau fara odihna si ma i ales fara crutare. cercei? Nu ma hotaram d eloc. Începeam sa-mi pierd rabdarea: ? Pe unde o fi umblînd? Am telefonat fara rost la Bogdanesti. caci îndoiala era mai greu de îndurat. Degeaba.) Ma plimbam fara astîmpar prin odaie. (Be cîte ori nu i-am s pus: fii atenta. m-am apucat sa citesc o carte. cu siguranta. O vedeam în nesimtiri prinsa sub rotile tramvaiului. îmi spusese Zamfira.. ce-o fi patit? strigam tulburat cu glasul gîndului. ? Pentru numele lui Dumnezeu. nu se lasa mai pr ejos.voi aminti si singur... Nori grosi de fum inundau odaia si nu mai puteam suferi nici f . O bratara. N imic. întrebînd la posta îmi raspunse chiar ea (era în tura de noa pte). trebuia sa s e fi întîmplat ceva. un inel. S i tocmai astazi de aniversarea ei! O pacoste ca asta mai rar! Ma înabuseam în casa. Oricum.. tocmai de ziua ei. Alungam groaz nica imagine ca sa-mi apara în locul ei un pat alb de spital. noua si jumatate. ? Trebuie sa fie la Cici. Nu era nimeni.. Am trecut în odaia de lucru. draga mea. poate. am pus mîna pe receptor sa întreb la Salvare. ? A iesit pe la patru. conasule. (O admonestasem o data cam aspru din pric ina unor erori la masina de scris. preferase sa mearga la un film? E cu putinta sa fi uitat ea însasi de aniversare? Semnele de întrebare se înmulteau. ? Opt si jumatate. care lucra la biroul din fata... multi ani înainte! Ma felicitara toti colegii. cu toate ca era suparata pe mine.. Poseta? Haida-de! Voiam ceva mai deosebit care s-o încînte. ? Ce s-o fi întâmplat? Cu siguranta ca s-a întîmplat un accident. Grija ma rodea. mergi cu ochii-n patru. Seara. ea nu se întorsese înca din oras. Sa se fi întîmplat ceva? Nu mai eram în stare sa citesc un rînd. ca un leu în cusca. Mai degraba i-as oferi o cruciulita de aur cu 22 de briliante ? cîti ani împlineste ea. vesel. (Obisnuia sa se duca uneori singura cînd aveam de lucr u. îi strigam. De ce sa mint? Ma bucuram ca procedase astfel pentru ca îmi dadea prilejul s-o conving ca nu uitam aniversarile ei. Trimiteam pe Zamfira sa vada cine e. ? Da? Atunci. ma întreba: ? Ce ai de esti asa de bine dispus? ? Azi e ziua de nastere a Mihaelei. ? Niciodata n-a întîrziat atîta. si capacitatea mea parea prea strimta ca sa cuprinda atîta voie-buna. ? N-a sunat nimeni.. chiar doamna Rozina.. Îmi ascuteam atentia ca sa aud soneria sau pasii ei apropiindu-se. dactilografa. Acelasi raspuns. la sora-sa. Am ridicat receptorul si am întrebat-o. O frica para lizanta m-a înlemnit. Am cutreierat cîteva magazine de bijuterii pîna sa gasesc ceva pe plac. daca n u venise cumva. Si fiindca n-aveam ceva mai bun de facut.) Dar de ce întîrzie atît? Si mai ales de ce. Cineva de acolo m-a sfatuit sa ma adresez Prefecturii de Politie. Mai ales ca umbla pe strada cu capul în nori. fiindca Doamna Mor-Mor abia a steapta sa gaseasca pe cineva în greseala. am auzit ca a sunat. În fine eram vesel. Bogdan. Alta explicatie nu e! M-am apropiat de telefon. dar pîna una-alta nu-mi dadeau de gîndit. Cînd am ajuns acasa. ? E la cinema. ? S-o fi dus.) Ma gîndeam ce cadou sa fac nevesti-mi. Alexa n-avea telefon acasa. nelinistea cucerea cu repezic iune teritoriu.. pietrele scumpe erau gata încrustate. De cîteva ori mi se paru ca tîrîie soneria. Dactilografa propuse: ? Cumpara-i o poseta. fumînd tigara dupa tigara.. înca nu stiam nimic: vom invita pe c ineva sau petrecem în doi undeva într-un restaurant? Ramînea ca Mihaela sa ia o hotarîre în aceasta privinta. Prin urmare nu se afla nici acolo. Ma cotropi nelinistea. ? Du-te si vezi. Am învins-o pîna la urma. noua. Grija sporea. Se facuse o ra zece si ea înca nu venea.

. Am pufnit de nemultumire ca si cînd îmi parea rau ca nu se întîmplase nimic.. Masa era pusa. asa cum un bolnav amîna mereu ceasul operatiei. (Nenisor. Nu-i alta solutie.. Parca am auzit de el? În nici un caz nu mi-i strain. Apoi adauga: de altfel nici nu trebuie sa mergeti cu gîndul asa departe. Comisarul de serviciu a ridicat din umeri. Imposibil sa întîrzie d e bunavoie pîna la 11 si jumatate. Bine.. viteza o suta km. baiet e. îmboldit de o nadejde absurda. care mi-a descoperit adevarul. ce trebuie sa fac? Încotro s-o apuc? Nehotarît.) Degeaba! În odaile lipsite de prezenta ei se cuibarise pustiul. Si Nenisor? Nenisor. ce facea. E tînarul care o ceruse de nevasta. dar Mi haela unde-i? Unde-i? Unde-i? Voiam sa plec. ce-i cu ea? E vie ? e moarta? Unde s-o gas esc? Am cutreierat ca un zanatic prin toate încaperile apartamentului.. am ramas deocamdata locului. Toti o asteptam. Am citit sarind peste cuvinte: "Masina de piata. M-am adresat comisarului: ? Altceva nimic? ? Nimic. Nenisor cu sotia.. îndoia la. doa r-doar voi zari-o apropiindu-se. nici vorba! Banuiala implica ezitare. fara sa ma anunte la telefon. Capul îmi vuia. ? La spitalul Filantropia! Circulatia dupa miezul noptii era redusa. Ceasul blestemat arata unsprezece si Mihaela nicaieri. în strada. unde era . Comisarul m-a linistit într-un fel. Desi voiam sa ajung cît mai repede. asemenea unui fulger. ? Plecati? se mira slujnica. m-am întrebat: ? În definitiv. Altceva nu poate sa fie.. ? Mihaela e aceea cu accidentul. m are comedie!) Am plecat repede. sa întîrziem cît mai mult clipa revederii (pe care mi-o închipuiam grea). (Niciodata nam simtit mai acut pustiul. scosi raniti. (Nenisor! Ne-ni-sor!) Si tocmai pe cînd coboram scarile interminabile (ascensorul nu functiona) am avut o iluminare subita. Nu era o simpla banuiala.. automobilul gonea spintecînd aerul ca o sageata. Hotarît lucru: s-a întîmplat un accident. pîna la ora asta. Un agent alerga în alt birou si o aduse. Sa va arat cazul? Adu condica. Comisarul o rasfoi: ? Vedeti aici. scaunul ei sedea gol si o astepta si el. derapat. dupa ce i-am spus ce ma aduce la dînsul. Nici nu îndrazneam sa rîd de n eghiobia ce-o facusem cautînd-o prin casa. stoluri de gîn-duri contradictorii s e încrucisau învalmasindu-mi mintea. Poate ? ziceam ? s-o fi întors între timp (desi n-ar fi fost chip sa se întoarca fara s-o zar esc. ce gîndea? Am alergat înapoi în casa.. si ea nu mai aparea. De asta sînt sigur.. ca sa am o clipa mai devreme confirma rea teribilei banuieli. nu voi merge cu gîndul prea departe. nesiguranta. ? Mai încet! As fi vrut acum sa nu mai ajungem. totusi mi se strîngea inima. am zvîrlit o întrebare asa într-o doara: ? Nu s-a întîmplat. (Nenisor.umul. E vorba de un accident de automobil petrecut la Sosea. nu mi s-a raportat nimic.. M-am îmbracat sa ies. Disparuse în neant. numele pe care-l citisem în c artea de vizita lunecata din poseta Mihaelei. Poate o fi lesinat în dormitor.. ..) Înnebuneam de grija si tortura. ? N-am nici o cunostinta.. Totusi în pragul usii. Nici gînd. Un taxi m-a dus în cîteva minute la Prefectura Politiei. Eu aveam o certitudine asa de netagaduita ca însusi faptul ca traiam. stoluri. Nu i-am raspuns. spital Filantropia". Trebuie sa întrepri nd ceva. Era acea siguranta revelatorie cu care vine mintii noastre dezlegarea unei probleme îndelun g framîntate. ma scuturau ametelile. poate zace în baie si eu habar n-am.. scurmînd cu privirile în dreapta si în stînga. ? Nenisor? De unde cunosc numele asta?... însa nu cred sa aiba vreo legatura cu ceea ce va intereseaza. Am oprit un taxi care tocmai trecea prin dreptul meu. Cerule. si ma miram stupid ca unii oameni pot sa umble atît de linistiti pe strada. nici un accident azi dupa-amiaza? ? Ba da. Mi se parea ca pietonii trag cu coada ochiului la mine. creînd un haos din care nu mai putea sa rasara o . Abia jos. hm! Nenisor!) Graba mea fu remarcata de comisar printr-o ridicare semnificativa din umeri.

"Ce-i cu sora me a. pe cînd ma pregateam de culcare. vino urgent. Nu e bine! ? Dar lamureste-ma. chiar daca m-ar fi luat drept nebun. nu-i nimic grav.. pe corid or la dreapta. Nu se astepta sa ma întîlneasca. trebuie sa fie o eroare la mijloc. Cînd ajunse în dreptul meu. ca sa fac calea întoarsa.. Strivit de greutate mai mult decît de durere. ? Luati-o pe aici. Are o fractura la piciorul stîng.) Pasind agale pe panglica trotuarului ca o pereche întîrziata. ? Nu te supara. sa me rgem mai repede. am recuno scut-o: era sora Mihaelei.. Am preferat sa ocolesc întrebarea.. sotia mea a fost a ccidentata. apoi rosti cu o voce grava. S-ar fi putut întîmpla mai rau.. altele mai grabite ne-o luau înainte sau claxonau din spate nerabdatoare. te rog. ca un bolnav care se sufocase pîna atunci. Salonul 7 e la al doilea.. Totusi ma duc s-o vad. ? Mai încet! Am strigat cu atîta furie încît soferul stopa speriat." "Cum. Nu trebuie s-o vezi. dumneata? Ea încremeni locului fara grai. internata în dupa-amiaza asta? E asa de grav?" Nu va speriati.. m-a luat de mîna . Vreti sa ma dea afara? Vazînd ca rezista pe pozitie. ca un obiect. o infirmiera trimisa de Mihaela îmi aduse un biletel: Sînt în spital. nu-i sora mea.. Pa guba-n ciuperci! Atunci numai de parerea lui nu ma sinchiseam. asa mi-a spus internul de serviciu.. ? Mîna repede! Mai repede! Nu-mi pasa de ce avea sa creada soferul. pîna ce amîndoi am ajuns în cur ea spitalului si de aici în strada. ? Cum sa te dea afara daca am bilet de intrare? ? Sa-l vad. ? Alexa. ? Vino cu mine.. Portarul spitalului m-a oprit sa intru. care venea parca di ntr-o prapastie: ? E o usuratica.hotarîre cuminte. numai sa nu faceti zgomot. ? De ce? Doar pentru asta am venit. m-am lasat tîrît de ea.. Vizite dupa miezul noptii? Unde s-a mai pomenit asa ceva? I-am explicat ca e vorba de un caz special. Trebuia sa se sfîrseasca odata cu chinul ast a. o femeie cobora scara. Uluitoarea surpriza a fost de ambele parti.. Acest cuvînt din gura Alexei a prabusit un munte pe mine. încît însirînd toate acestea n-ar fi priceput o ota.. ? Unde sa merg? De ce nu-mi spui ce s-a întîmplat? E atît de grav? ? Linisteste-te... În timp ce urcam la etaj. (Mi-aduc aminte ca trageam cu nesatiu în piept a erul rece al noptii. ? Nu te duce. Tudor.. Mai prost stam cu sotul ei. Nu mai puteam rabda. n-are decît o simpla fractura. avem dispozitiuni aspre." Internul s-a mirat: "Nu va interesati de sotii Nenisor?" Ca sa nu stîrnesc o banuiala care ar fi pus p . ? Ce-i cu Mihaela? La rîndu-i Alexa a ocolit raspunsul. ? Asculta ce-ti spun. I-am strecurat o hîrtie de o suta. am schimbat tactica. trebuie s-o vad neaparat. Ce importanta are ca-i asa de tîrziu? ? Nu se poate. Ochii cerberului sclipira si împotrivirea se duse pe copca. nu stiu în ce stare se afla. de ce? De ce? Alexa ezita cîteva clipe framîntate. Fug într-un sufle t sa vad ce s-a întîmplat? Am vorbit cu medicul-intern de serviciu. Recapatîndu-si stapînirea de sine. au fost împreuna?" (Stiam ca-mi telefonasei mai devreme dupa ea si acest lucru m-a pus în încurcatura.. eu sînt! ? De unde ai aflat? facu ea înca nedezmeticita. rezerva 81. Acum masina abia se tîra pe asfal t. ? Bine c-a scapat cu atît.) "Atun ci zic... Renunta. doamna.. Alexa îmi destainui apro ape în soapta: ? Acum o ora si jumatate. Ce puteam sa-i raspund? Parea atît de complicata povestea banuielilor mele cu tînaru l din holul hotelului si cu cartea de vizita al carui nume era acelasi pe care îl c itisem în condica prefecturii de politie.

ca pe un copi l: ? Ce faci. da. a tipat Alexa ca muscata de sarpe. asculta-ma.e Mihaela într-o lumina atît de urîta.. Zamfira nu se culcase.. am mintit. fara graba (desi se facuse ora unu). asta. Peste cîteva zile s e întoarce acasa. ? Vin la tine. sa vina. (Voiam sa spun pe Mihael a.. Mergeam încet. ea se agata îngrozita de bratul meu: ? Nu. ? De ce? Pentru care motiv te împotrivesti asa? ? Sînt convinsa ca e mai prudent. Si vremea a trecut. Am schitat gestul de a opri o masina care tocmai trecea pe lînga noi. pentru a le nesocoti. ? Dar e prea departe. Alexa ma împie dica. ca atunci cînd ai de strabatut un drum lung. În bucatarie era lumina.. dar nu-i nimic grav. poti sa faci ce vrei. la 81. Sînt mari pentru ca deschid o rana care nu se mai v indeca. ? Ai dreptate. Nu te duce! Nu trebuie sa te duci! Mai ales acum! ? Nu-ti fie teama: n-are sa se întîmple nimic. ? Trebuia sa sarbatorim aniversarea ei. A . presimteam eu ca nu-i a buna. femeia aceasta de grani t. Marile dureri nu dor la început. Dar mi-e asa de g reu sa ramîn singur o noapte întreaga. mi-a spus. ai sa regreti. speriata. pe ea. Îmbrîn cea sa fac exact contrariul. si izbucni în plîns. plîngea pe strada în vazul si auzul trecatorilor care întorceau capul dupa noi. chiar de ei ma interesez. dar trebuie sa ne pastram capul acum cînd avem atîta nevoie de el. Mîine. Tocmai îi cumparasem. Alexa? Dumneata care-mi cereai sa ma stapînesc îti pierzi cumpatul? Desig ur.. iar eu am înteles ce anu me se întîmplase. în sfîr sit. a confirmat internul".. Poate de aceea ma simteam atît de linistit dupa destainuirea Alexei. ca si cum nu se întîmplase nimic. a lovit-o o masina... Am ascultat-o. i-am spus neconvins.... Fa cum îti spun. ? O asteptam.. Lasa macar sa tre aca o noapte. Stai si manînca. Ne duceau mai mu lt pasii pe strazi ocolite. În sufragerie masa astepta întinsa.. biata conita. Asa vom pu tea dormi si unul si altul. e destul de grav ceea ce s-a întîm-plat. ? Conita e la spital. ? Nu. ne astepta înca. ? Vai. Parea ca nici n-a auzit ce i-am spus si a schimbat vorba ca sa ocolim o durere m ai mult. asa cum o lasasem. Sa chibzuim pe îndelete ce-i de facut. În timp ce îi vorbeam astfel. Trebuie sa ne obosim ca sa cadem apoi frînti de oboseala. Femeia facu ochii mari. ? Si ai vazut-o? Ai vorbit cu ea? ? Eu? De azi înainte n-o mai cunosc. I-am strîns bratul. "Da. Vreau sa aflu adevarul din gura ei.. Spunînd acestea au podidit-o lacrimile. da. Îmi dau seama cîta nevoie ai de cineva în preajma ta. Chiar am gasit în mine taria sa dau curaj Alexei pentru a suporta fapta sora-si. i-am spus pierzîndu-mi brusc cumpatul. ? Mai bine mergem pe jos. e mai cuminte s-o vad mîine. trebuia sa o pun o tarie de care nu dispuneam. Dupa doua ceasuri de umblet. aruncînd nenorocirea pe spinarea amândurora (ca s-o înduram mai lesne). dar ceva ma împiedica sa-i pronunt numele. ? Dupa cum vad n-ai pus asta-seara nimic în gura. doar n -o sa rabzi de foame. Dumnezeule! Alexa. ? Nu-i nimic. Chiar daca ar fi facut ceva reprobabil. desi toata fiinta rascolita ma. Tudor. Cred ca o judecam pre a aspru. Întelegi? Din vorbele ei se desprindea atîta fermitate încît. prada unu i impuls covîrsitor. pustii. incapabil de a ma opune vointei ei. Nu vezi cît sînt de calm? Ou toate asigurarile. I-am citit pe fata gîndul. ea se caina mereu: ? Nefericita! Cum a putut sa apuce pe drumul asta? ? Ma duc la ea. Alexa observa cruciulita împodo bita cu briliante pe care voiam s-o daruiesc Mihaelei. asa cum se face cu un mort scump).. am ajuns acasa. Nu sînt la rezerva 81?" "Da.. am dojenit-o cu blîn-dete. întunecoase. M-am supus. dar ezita sa ma întrebe ce-i cu ea. n-o sa ramîna pe drumuri.. nu mai pot rabda..

Nu se revolta.cum nu mai mi-e foame. Ma apasa materialita tea gîndurilor prefacute în plumb. S-a apucat sa-mi faca patul si n-am reusit s-o împiedic. Uitasem cu totul de prezenta ei. . desi prezenta ei coplesitoare o simteam amîndoi. ? Ce are a face? Faptul ca am luat-o era în masura sa-i schimbe firea? Nici vorba! E si ea ca toate femeile o. uitînd tot ce se întîmplase. aerul. Era parca o moarta scump a pe care trebuia s-o învaluim în tacere si uitare ca sa nu ne scormonim în zadar sufer inta. mai rele decît otrava: ? M-a înselat! M-a înselat! Desi vorbea la persoana I. trebuie sa te odihnesti. a insistat ea. N-as putea spune ca ma gîndeam la ceva. De ce a . Din nou am îndurat greutatea aceea nevazuta. Era o apasa re materiala.. asa cum faci cînd primesti o excitatie puternica din exterior. Doar n-ai sa-mi tii de urît toat a noaptea. agatîndu-ma ca un deznadajduit de unicul colac de salvare a parut în cale. M-am întins istovit pe pat. prin-tr-o le nta tranzitie am simtit o apasare si dinauntru si dinafara. ca pentru mine. care statea muta si straina pe alt foto liu din coltul sufrageriei. Ma simteam bine. M-am cufundat într-un fotoliu si am ramas inert în pozitia initiala (care dealtfel n ici nu era comoda) multa vreme! fara sa fiu capabil de a mai face o miscare maca r s-o corectez. care-mi oprea parca bataile inimii si-mi sugruma rasuflarea.Reluam în închipuire subiectul nuvelei La Grandiflora citita nu de mult. exasperant. ma apasa inima înghetata. Într-un o ras de provincie. ? Daca vrei. cu atît ma simteam mai bine. ? Ce dreptate avea Alexa sa ne întoarcem pe jos. Repetam: o cîrnatareasa. Îmi alegea m atunci alt punct si acelasi joc reîncepea monoton. si di n nou ma coplesea bucuria. aratin-du-ne o tandrete cît se poate de exagerata. Si cu toate acestea inima îmi functiona normal si de respirat ? respiram. L a rîndu-mi staruiam sa ia o pijama noua (voia s-o ia pe cea veche a Mihaelei) si a lte nimicuri ridicole în fond. Întrebarea m-a facut sa tresar. Auzi colo: cîrnatareasa! Cu cît repetam cuvîntul acela de t otal dispret. (Socoteam la început sa ma odihnesc înca o jumatate de ora. prada unei voiosii fara seaman. ? Si ce daca m-a înselat? Je m'en fiche! Eu nu i-am dat cu piciorul dupa ce ne-am în tors de la Constantinopol? Sîntem chit! ? Nu prea! Caci dupa aceea ai luat-o de nevasta. Dar o tresarire brusca ma adus e din nou în zona realitatii. le gînd cu el unul din acele dialoguri intime care-mi erau asa de familiare. Cu pr ivirile încremenite. ma vedeam neputincios de a întreprinde ceva pentru a ma elibera. nepa sator de ce va mai fi.. Într-un tîrziu.. În rastimpuri un burghiu nevazut îmi sfredelea creierul cînd ici. care afirma sus si tare ca femeile sînt niste cîrnatarese. Ne solicitam unul pe altul. cînd colo. Am scuturat din cap negativ. treci dincolo în dormitor si culca-te. O mentalitate curenta a grupului de oameni în care traia îi aduce alin în a cea clipa de rascruce: toate femeile sînt la fel! Adica ? niste cîrnatarese. insinua interlocutorul din mine. negrait de bine! As fi vrut ca starea mea de voluptate fizica în care ma cufundasem sa se prelungeasca la nesfîrsit. (aici îmi veni în minte eroul lui Gdb Mihaescu din Gr andiflora. ca de obicei. Aceasta unealta de tortura parea ca-i vie si avea glas. Prins între aceste doua forte opuse. apoi sa ma dezbrac. fixam în nestire o dunga de covor.. ? Esti destul de obosit. ? Nu vrei sa te culci? m-a întrebat Alexa. ? Cîrnatareasa! Cîrnatareasa! Acum rîdeam cu hohote. cînd dincolo. pîna ma dureau ochii. Am prins de veste ca de cînd plecasem de la spital n-am rostit nici un cuvînt despre Mihaela. iar starea de toropeala îmi dadea o placuta senzatie fizica. care-si exercitau presiunea asupra-mi.. nu omoara. obsedant. tînarul Manaru îsi prinde sotia înselîndu-l. nu striga. Oboseala ma secatuise. ? Cîrnatareasa! . asa cum ma gaseam.) Dar am adormit dupa aceea cu hainele pe mine. cu atentii si menajamente. îi raspundeam ca unei alte prezente. am completat d eci cu o satisfactie imensa) si ea este tot cîrnatareasa! Parea ca obtinusem o biruinta stralucita asupra mea. un glas care nu stia sa articuleze decît doua cuvinte. peretii si tavanul care sta sa cada. caci n-am avut energia sa-mi scot nîc i cel putin haina.

credinta. Ma înabuseam. Cautam sa ma angajez în to t soiul de preocupari. Cu atît mai bine. Înca buimacit de somn. Ce lovitura de trasnet pentru Manaru! ? Cum. Am adormit din nou.. caci era el însusi în joc. ca sa-mi simt toata fiinta macelarita de acele d egete vrajmase. d in temelie.. Si tocma i cînd e pe cale sa aiba confirmarea. ci una suflete asca. Cred ca aceasta durere ma trezise. Si acum venise sorocul sa încerce o verificare. Am facut si eu la fel o data. pe care o conside ram atît de a mea? Cum de nu prinsesem nimic de veste? Am avut.. dar n-a fost chip sa contin ui pîna la capat. Dar pentru Manaru nu exista obstacole. prelungi. prin asociatie.. Cînd am facut ochi se luminase de ziua. a veam impresia ca tot ce se întîmplase azi-noapte nu fusese decît un vis urît si o clipa ma scalda o bucurie imensa. Nu era însa o durere fizica. constiinta îngrozitoarei realitati. Pendula batu patru lovituri sonore. Degeaba încercam s-o alung invocînd justificari neroade sau gîndindu-ma la falan ga inepuizabila a cîrnatareselor. Sînt atît de obosit! N u pot sa mai leg un gînd. adevarate cutite. M-am asezat la fereastra. Îl propagau altii. reusise în fine sa-mi cuprinda toata fiinta. încredintat ca fac o prostie. Si tînarul framântat ide adevar începe o furibunda lupta de cuceriri. cîrnatareasa durdulie din piata centrala îsi oferea gratiile oricarui clie nt care i le rîvnea. si numai Mihaela singura îi lua apararea. o banuial a vaga de cînd cu discutia la Bogdanesti. îmi dadeam lucid seama de gravitatea "faptei". ? ea. Morala care se desprinde din acele pagini ma zguduia: ? Si Mihaela ar fi putut sa nu fie cîrnatareasa! Si totusi a fost! S-o pedepsesc a sa cum a facut Manaru cu nevasta-sa? Nu stiu. Voiam sa recitesc povestea (am parcurs cîteva pagini).s cere neveste-mi mai mult? Adevarat. e drept. M-am îmbracat (mi-era frig) si aceasta opera tie pe care o prelungeam cît mai mult îmi îndeparta pe Mihaela din actualitate. învinse de puterea supranaturala a acestui deznadajduit. Pendula batuse ora trei dupa miezul noptii cînd am coborît din pat si. Asadar. nu pentru a-mi prelungi existenta. rezemînd coatele de pervaz. Mutilata de remuscari si rusine îsi curma z ilele. Am deschis larg ferestrele spre cer. Una dupa alta femeile îi cedeaza. Dar frumoasa amagire nu tinu mai mult de o clipa. El o îngenunc heaza cu forta si o siluieste. Era de ajuns sa-mi închipui pe Mihaela în bratele lui Nenisor (ce nume!) dîndu-i-se cu frenezie. iar el îl accepta. e drept. (De ce nu i-ar fi luat-o daca era în aceeasi situatie?) Aveam prea multa încredere în mine si încrederea asta nesfîrsita ma orbise. Otrava ei. Cum s-a putut întîmpla acest atentat împotriva mea? Eram incapabil sa concep asa ceva. Respiram nesatios aerul proas pat al diminetii si. odata cu ea. am dat peste cartea lui Gib Mihaescu. toti acuzam pe sotia adultera a dramatur gului. nu stiu înca. Nu . Nu era cu putinta. Daca a doua zi femeia va tacea (si-i va deveni ast fel complice) principiul e confirmat. Aerul rece al zorilor navali în o daie si-mi schimba directia gîndurilor. nu toate femeile sînt cîrnatarese? Exista.. Sotia unui proaspat cunoscut îi rezista cu o dîrzenie pe care numai virtutea poate s-o dea.. Dar "principiul" lui Manaru nu era dobîndi t dintr-o experienta proprie de viata. Cumplita sfîsiere interioara staruia. pentru lin istea lui sufleteasca. îmi amintii ca citisem cîndva ca omul si-ar pre lungi viata cu cel putin o cincime daca ar inspira adînc aerul în piept. Însa femeia batjocorita reactioneaza: bestia la fapta i-a frânt echilibrul sufletesc. Atunci am suferit o sfîsiere îngrozitoare: parca o mîna de fier s-a introdus în cosul pi eptului nimicind tot ce se afla acolo. ci numai sa scap de ha rtuiala gîndurilor. nu dormisem decît o ora si mie îmi parea ca sînt în pat de o saptamîna încheiata. Trebuia. intervine ceva neasteptat care-i rastoarna. O durere ascutita ma înc erca în cosul pieptului. de cel puti n cincisprezece ori pe zi. dar tocmai din cauza asta devenise mai insuportabila. Abia acum. Cum sa-mi închipui pe Mihaela tre-murînd în bratele altcuiva. de zece ori. sa se încredinteze daca într-adevar toate femeile sînt cîrnatares e. Lu ciditatea îmi reveni si. prin urmare si femei cinstite? Daca -i cu putinta asa ceva de ce (nu se afla si sotia mea printre ele? Abia atunci vine pedeapsa: o împusca. fara nici o alegere. care lucra mocnit înca de aseara. cu intermitente. scotocind pri n biblioteca. de doua ori. a sa cum facea cu mine odinioara. O urmarisem dupa aceea fara convingere.

) Poate altcuiva i-ar fi stîrnit banuiala si mai putine elemente decît acestea. ? Ai vazut. Într-atît era m de orbit de orgoliul fara margini care ma stapînea. Fraza rostita cu glas tare ma convinse de zadarnicia chinurilor mai mult decît suge rarea muta a gîndului. tata. fara sa vad sau. sau mai precis în absenta constiintei. dupa avort.) Tot asa. Se vede ca nu iubeam integral pe Mihaela si dispretul care luase locul dragostei îmi era o salvatoare supapa de siguranta. Uitasem complet de fumat. dar ce folos? Si limpezeam în continuare atîtea lucruri care mai înainte îmi parusera oarecum ciudate. ca doi straini care întîmpla-tor luau gustarea de dimineata într-un local prea aglomerat. în-demnînd-o în ziua aceea sa se duca la Veve rita. Poat e nici n-apucam a ne muta acolo. pentru ca altfel cum se exp lica nevoia aceea de încremenire si liniste absoluta? Hotarît ? trebuia s-o pedepses c pe Mihaela. anulat de tendintele bune ale eului. din dormit or. (Si acest lucru aveam sa-l verific mult mai tîrziu.descoperisem nimic. Apoi am strigat cu pumnii strînsi: ? Si ce daca m-a înselat? Doar nu se va sfîrsi lumea si pamîntul din pricina asta. am descoperit un cot subtire de fe meie. chiar azi-noapte îmi paruse rau ca o luasem cu mine. mai precis. .) Dar ce pedeapsa . era tot deschisa. m-ar fi satisfacut din plin? Daca o prindeam asupra faptului poa te as fi omorît-o. În d rum spre cutia cu tutun. . vedeam proiectate propriile mele închipuiri. nu era greu de ghicit!. Însa felul cum aflasem de necredinta ei excludea o asemenea razbunare sîngeroasa. nervoasa.. Ce-i pasa ei de casa cînd avea alte preocupari? îmi explicam de ce mereu era îngîndura ta. îngrozitor ? si da peste razboiul adevarat care poate sa aiba zo ne de acalmie. doar nu sînt i primul. Cum stateam asa plecat. nu trebuia sa ma declar multumit numai cu atît. Gîndeam fara gînduri. Am ramas asa. Nu stiu ce are sa se întîmple cu mine. ma i bine de o ora. Priveam de acolo pe strada pustie. Am vrut sa rasucesc o tigara. Am lasat-o acolo netulburata. ce soi bun este femeia oare roseste? Si tu. o protejase norocul. de ce nu-i intra nimeni în voie? (Pacatuise si o chinuiau fara îndoial a mustrarile de cuget. Tot timpul ne-am ignorat un ul pe altul. am prins de veste ca si fereastra de alaturi. haosul ? ca dupa o catastrofa. cînd o consolam de pierderea suferita si îi propuneam sa concepem alt copil. Cînd m-am uitat mai bine. (Hm. ea îmi spusese: simt ca n-as putea. Numai eu n-ajungeam s-o banuiesc. Si oricît a r parea de ciudat. siliti sa sada la aceeasi masa. crîncen. chiar daca mi-ar fi dat sa înteleg pe sleau. ma aflam înca departe de acest liman primejdios. Situatia era desigur cîntar ita în strafundurile inconstientului. Alexa. în orice caz. Acum stiam de ce nu explodase de bucurie cînd îi spusesem ca tata ne cumpara o casa . Or. m-am oprit în dreptul ferestrei si m-am rezemat din nou d e pervaz. acalmia. Într-o vreme ea rupse tacerea si ma întreba: ? Te duci la birou? ? Cred ca nu. nemiscat (desi îmi era frig). ci s-o supraveghez mai departe. ? În definitiv. (Pedeapsa includea divortul ? de asta nici vorba. era palida ca un cadavru. prin aceea ca pregatirea calculata cu sînge rece m-ar fi lipsit de spontaneitatea gestului si în acest caz impulsul ar fi fost sugrumat ..) Deocamdata în constiinta mea domnea pustiul. Stiu. Acum ma preocupa ceva de care înca nu-mi dadeam seama. As fi voit (ciudatenie!) sa parcurg toata întinderea suferintei omenesti pîna la hotarul mortii. care spunea i c-o sa traim o suta de ani în casa lui Colesiu? Hotarît..Si cu toate acestea mi se parea ca nu sufar destul. starea mea sufleteasca era asemanatoare cu aceea a soldatului din primele saptamîni de lupta: se mira ca nu d a piept cu dusmanul si se întreaba: oare asta-i razboiul? El vrea razboiul din închi puirea lui. Cînd a venit la micul dejun. am destul timp sa hotarasc ce-mi ramîne de facut. ne-ai dat prea mult. desi nu prea aveam pofta de fumat la ora aceea. Alexa! Ea era! La ora asta! Probabil ca si ea avusese o noapte de insomnie. din nevoia de a ramîne mai departe singur. care lucra febril fara sa-mi comunice decizi unile.. În defintiv de ce îmi fac atîta sînge rau? Ma revoltam încercînd o eliberare. oricît de cruda. fara discutie. s-o urmaresc mereu. Stiu. nici ultimul încornorat.

Desi între ieri si azi se lasase a bariera grea. Nici unul nu dadea în vileag adevarul întreg. N-o mai puteam suferi nici pe ea. grav raniti" (grav ? era o exagerare si bineînteles alta poveste). cel dintîi lucru pe care l-am facut a fost sa opresc un taxi. profil si trois quarts. ca dealtfel tot ce venea din partea Mihaelei. Si totusi am plecat . Astfel stînd lucrurile m-am gîndit: de ce n-as lasa pe Mihaela sa tre aca mai departe în ochii personalului medical drept sotia celuilalt asa cum fusese considerata din capul locului? Prin absenta mea (atitudine care însemna pur si si mplu abandonare) îi aplicam cea dintîi pedeapsa pentru fapta ei. Cu toate astea. Stiti. cu atît mai mult. Trecînd prin fata unei florarii i-am spus soferului sa opreasca. Toate anuntau la fel: "Accidentul de la Sosea. Vev erita si ceilalti prieteni auzind ca. În al doilea rînd lo cul unde se afla (si unde bineînteles trebuia sa purtam discutia) era total nepotri vit: rezerva mai adapostea trei paciente. neconforme cu p ropria-mi fire? Îmi iesisem din constiinta actionînd ca un automat sub stapînirea alte i forte mai puternice? Am patruns în camera ei alba de spital. cu o teama de copil. dar voiam sa evit explicatia dintre noi car e s-ar fi produs în conditii defavorabile.. îngînîndu-i numele de alint: ? Aimée.. pomii. ? La sanatoriul Filantropia! As fi ramas de o suta de ori si as fi plecat o singura data. ascutit.. Cici. foarte interesant! Pacat ca nu le-a pus si pozele: fata . Surîdeam acru. Si cu toate astea! Ce se întîmpla cu mine? Ascultam peste vointa mea de porunci straine. domnul Nenisor si sotia. Stiu ca eram foarte nelinistit si iesind în oras ca sa scap de i nertie. eu încercam sa dobor bariera. surprinsa (n u se astepta probabil sa ma vada).. draga mea! Apoi am întrebat-o conventional: ? Cum te mai simti? Înainte de a-mi raspunde. cu cît nici nu aveam nevoie. Am revenit cu un buchet urias de crini albi ca neaua. Clatina doar din cap a dezaprobare si atîta tot.Numai de lucru n-aveam pofta.) M-am precipitat spre ea. Si cînd ma gîndeam ce vor spune Bogdanestii. I-am trecut Alexei gazetele: ? Citeste. diferenta aceasta dintre conditia noastra fizica ar crea un dezavantaj de oare nu ma gîndeam sa profit. Sa fi fost capitularea sau mai preci s "acceptarea" noii stari? înca nu-mi dadeam lucid seama. ? Ziarele! Dac-or afla din ziare? Pîna acum nu-mi trecuse prin minte o asemenea eventualitate. casele. zari florile si uluirea lua pe fata ei locul spaimei. malitios: ? Auzi. ca între doua tari vrajmase. de netrecut. am actionat mai degraba datorita unui impuls launtric. sa nu ca lc cu piciorul pe acolo. mi-am schimbat hotarîrea cu alta exact contrarie. Ce ma apucase? Pîna în clipa cînd imaginea magazinului de florarie mi-a aparut pe reti na.. ca la delicventii de drept comun. e interesant. II Dintru început hotarîsem ca tot timpul cît femeia adultera va ramîne la spital. slobozi un tipat usor. nu m-am gîndit absolut deloc sa daruiesc femeii adultere candizii crini care d e cînd lumea simbolizau nevinovatia. Fulgerul unui gînd neasteptat m-a facut sa tresar.. Adica doamna Nenisor! Mihaela Nenisor! Strasnic suna! Nimic de spus. Nu de alta. D-l Ne-ni sor si sotia. Mihaela. Strazile. N-a scos un cuvînt: s-a uitat prin ziare si le-a pus gramada alaturi pe o masuta. N u aveam clar în minte mobilul ce-l urmarisem. Mai întîi ea fiind suferinda iar eu sanatos. dupa cîteva ore. deci sase urechi în plus care aveau ce a uzi si difuza. Înti . oamenii ? toate erau altfel decît ieri dar nimic nu ma retinea. Zamfira a coborît sa-mi aduca repede gazetele de dimineata. (Mai repede c red ca era de spaima decît de surpriza. Le-am frunzarit în pripa. dîndu-i totodata a întel ege la ce trebuie sa se astepte cînd se va întoarce acasa.

Zîmbeam înghetat. Nu mi-a multumit. marea exp licatie. curioasa . Numai daca cineva a trait vreodata o întîmmplare ide ntica. ? Credeam ca esti la serviciu. aproape vizibil. în ciuda acestor întrebari inevitabile pe care trebuia sa i le pun si la car e trebuia sa-mi raspunda.. III Într-adevar se întoarse. Pe masuta t oaletei zari o cutiuta de a carei existenta înca nu stia. Îi p ovesteam de reparatiile casei care erau pe sfîrsite. Am plecat fagaduindu-i ca voi reveni. I-am l uat-o înainte: ? Ti-am adus astea! Iarta-ma. fara nici o legatura cu teribila fapta. Gestul meu (în fond un omagiu de pret uire) mai mult o contraria si daca primise florile n-o facuse decît calcînd pe mîndria ei. Nu te nelinisti din cauza fracturii.nse o mîna sovaielnica spre buchet de parca s-ar fi îndoit ca am sa i-l ofer. (Îmi evita privirea s i o facea destul de stîngaci. coborî fuga în curte s-o întîmpine si sa-i duca valiza cu lucruri. Zburda slujnica de bucurie. Se cunostea ca-i un joc penibil. Cum ajunse în apartament dadu o raita prin odai. schiopata destul de rau. trebuia sa iasa din spital ? nu poimîine ? luni? Îi da duse probabil drumul mai devreme cu doua zile la staruinta ei. În schimb se ducea Alexa. Am revazut-o de cîteva ori. c a si cum nu se petrecuse nimic. asa cum le lasase. evitam sa mai calc cu piciorul pe la spital cîtva timp. ma întrebam: cum azi. Fractura mergea spre vindecare. vorbeam cu sufletul pustiu si mîna care trebuia s-o sugrume o mîngîia. continuam sa conversam despre lucruri indiferente. dar nu m-a lasat. ? Da. "Cum ai ajuns aici? Ce s-a întîmplat? De ce m-ai înselat?" Totusi. ticaloasa!" Ce putere stranie ma împiedica sa dezlantui urgia? De ce nu-mi racoream sufletul c are ma ardea.. care ne priveau ca pe scena ) M-am asezat pe marginea patului (nu era nici un scaun în camera) si i-am vorbit cît mai cald si prietenos cu putinta. n-am vrut sa te deranjez. în brat e. Alexa ma asigura ca Mihaela se va întoarce acasa în s aptamîna viitoare.. o consultam de unde sa ne procuram mobila. Vazînd scena de la fereastr a. (Ma întreb: ar fi putut sa le refuze în prezenta celor trei tovarase de suferin ta.) ? Stii. ca un cîine credincios la vederea stapînului. Dupa o absenta de aproape o luna. p e care ma încapatînam sa-l duc pîna la capat cu toata sfortarea supraomeneasca pe care mi-o cerea. Simtind-o nervoasa.. Mihaela. ar putea sa-si dea seama de cîta stapînire am dat dovada ca sa-mi înabus clocotu l de revolta care-mi fierbea sîngele. cum o zari la po arta. A luat-o în mîna si. Daca ai nevoie de Zamfira. toate erau în ordine. Zamfira. A petrecut noaptea acolo. sîmbata. M-am descurcat si singura dupa cum vezi. cu aerul ei inocent de copila. mi-a spus fara sa ma priveasca. Mînia ma aprindea brusc: "Ah. trimite-mi pe Zamfira. (Faceam un efort mare. as fi luat-o pe sus. Si m-a m tinut de vorba. ? Sa ma deranjezi? Ce vorba e asta? Intre noi menajamentele de acest fel sînt fara sens. dar explicatia tot nu s-a produs. Cred ca nu ia displacut inspectia sumara. i-a deschis capacul: .) În atmosfera încarcata a camerei de spital plutea amenintatoare explicatia. Ea nu mai putea întîrzia la infinit exp lozia explicatiei. Într-o saptamîna te faci bine. Sper ca va veni si dupa-amiaza asta. o întrebam ce tapet i-ar placea pentru salonas. Uneori. îi nimicea pîna si simulacrul de mîn drie ce-i mai ramasese. Orice amînare o scotea din fire. n-am gasit altele mai frumoase. De ce n-ai chemat-o pe Alexa? ? N-a putut veni. Am ajutat-o sa urce scarile. Dupa cît am înteles nu-i ceva grav. îi priveam pe furis chipul senin. apasator. Veneam la spital sa te iau. Alexa a fost acasa la noi. Întelegeam cît de greu îi venea. în loc sa continui acel joc stupid de om iertator care întoarce raul p rin bine? Oare constiinta ca era bolnava (deci într-o stare de inferioritate) sa f i fost cauza? Nu stiu! Mai mult decît atît: bizarul joc începu sa ma amuze cu timpul p rin aceea ca sîcîia pe Mihaela pîna la exasperare. ? Ai fi putut sa ma anunti.

. tot am de facut concluzii scrise la un proces. Ma tot întrebam de ce venise Mihaela fara sa ma anunte? O facuse într-adins pentru a-si lua lucrurile personale în lipsa mea ca sa evite iminenta explicatiei dintre noi? Sau fusese doar o simpla întîmplare? Apoi. eu n-am uitat. tradarea ar fi fost mai suportabila? Abia trecuse o jumatate de ora si Mihaela se arata în pragul usii. si discuti a lua numaidecît alt curs fara sa-mi adreseze un cuvînt de multumire.. as fi fost de-a dreptul ridicol. si nevinovatia are primul si ulti mul cuvînt. spuse cu privirile calatorind departe. uitasem de ziua asta. Cîteodata or e întregi nu izbuteam sa leg doua fraze. pleca singura. ? Da. încît bogatia ei feminina m-a durut pur si s implu stiind ca nu-mi mai apartine.. în afara de noi. ca sa-i usurez eu însumi con secintele pasului ei gresit? Bine ca n-a vrut. si mai ales cum ar ti cerut nevoia mea de razbuna re. S-a posomorit brusc: ? Ah.. ca în pragul unui verdict care odata rostit nu mai poate fi schimbat. fara glas. tot "vinovatia" avusese primul cuvînt. Cînd am revazut-o adineauri mi-a parut. ? De ce? A surîs imperceptibil dîndu-mi a întelege ca stiam tot atît de bine ca si ea motivul car e îi zadarnicise odihna. ? Stiu ca nu se poate altfel. din proprie initiativa. Lucram de o saptamîna la aceste blestemate concluzii fara nici un spor. ? Trebuie sa-ti vorbesc! Ce avea sa-mi spuna pe tonul acesta dictatorial? Nu-i de crezut ca intentioneaza sa atace problema infidelitatii care fierbea mocnit în noi. uite..) ? Esti bun sa ma lasi singura? As vrea sa ma odihnesc macar o ora. mai ales acum. . A tacut. tot mai bine ca scapase de ciopîrtire: Mihaela urîta parea un nonsens.Asadar. Afara de cazul cînd vinovatia pierde masura si vrea sa acuze în loc sa-si puna cenusa în cap.. Dupa aceea fata ei îsi relua gravitatea. umilind-o.. Daca accidentul acela ar fi urîtit-o fizic a nulîndu-i farmecul. zei... Si de ce s-a retras în dormitor... (Nici nu era n evoie. la naiba.. ? De ce nu astepti sa te faci bine de tot? ? Nu se poate! Ar fi lipsit de sens.. pentru bunul motiv ca avantajul e întotdeauna de partea nevinovatiei. sotul ti-a daruit-o cu prilejul aniversarii tale.? O cruciulita cu briliante? Vai.. atît de frumoasa si frageda (însasi schiopatatul nu era lipsit de gratie). asa cum merita.. rugîndu-ma sa n-o tulbur? Niciodata n-a simtit nevo ia sa fie lasata singura: Probabil ca a încuiat chiar usa. De ce nu i-am zvîrlit în obraz josnicia tradarii.. ceva de neconceput. fara replica. oscilînd între îndrazneala si lipsa de curaj. dar ea tacea.. ? Cînd ai de gînd sa pleci? ? Dupa-amiaza.) ? Te-ai odihnit asa de repede? ? Am încercat. zdrobind-o în picioare ca sa traiesc voluptatea razbunarii de care aveam atîta nevoie pentru a-mi racori su . ce frumoasa e? De unde a rasarit aici? ? Închipuieste-ti. M-a obosit d rumul. ? Vezi. Nici acum nu era chip sa lucrez. strapuns de o sabie rece. Toata încaperea s e umplu de fiinta ei. ca si cînd voia sa ma pedepseasca ea pe mine.. fiarta. Se teme de vreo obligat ie conjugala? Haida-de! Chiar daca as muri dupa o îmbratisare a ei înca n-as cersi-o . ce înfrîngere rusinoasa! Unde-mi erau mintile? Ce se va întîmpla cu mine? Evadas em din propria-mi fire? Sau ascultam de un stapîn necunoscut? În loc s-o alung necrut ator din casa.. De ce nu? Ma duc la mine în birou. (Doamne. dar n-am putut. e drept. nu ma i putem ramîne împreuna ? Cum vrei! am replicat sec. Mihaela îsi recunoscuse greseala s i tragea consecintele. O. Raspunsul meu era zdrobitor. ce-mi venise s-o urc în brate pe scari. Am întrebat-o ce vrea sa-mi comunice.. stînjenita. ? Ce este? ? În urma celor întîmplate.

? Rau faci. De acolo. ne-am iubit. Dupa pronuntarea sentintei te vei marita cu el.. de cînd încep legatura ei extraconjugala.. ? Aici? (Pe fata ei poposira semnele mirarii si întrebarii. nu pot sa las sotia mea în voia soartei. ? Te rog sa fii cît se poate de sincera. dînd negativ din cap.) ? N-am spus aici.) ? Te rog foarte mult sa faci asa cum îti spun. mirata de tonul meu poruncitor. O furtuna violenta se . Raspunse fara glas. Adevarat. Ea nu mai putu sa rabde. izbucni în plîns. Cu toata furtuna mea launtrica aratam pe fata cel mai desa-vîrsit calm. mutilata. (îmi statea pe buze sa-i spun a mantul tau.. în sfârsit.. Nu întelegeam ca sa-m i faca aceste destainuiri înainte de a i le fi cerut si mai ales (asa cum probabil urmarea Mihaela) sa traga profiturile disculparii. Sari de pe scaun si-mi riposta: ? Nu-ti dau voie! (Tipase mîndria ranita.) ? Foarte bine.) ? Bine. de sus. Ma privi îndelung. Aproape se sperie de glasul meu si pleca în piept capul. nu pot primi. trebuie sa-ti explic ce-a fost. ? Si acum ceva foarte important. ? Dupa cum vezi m-am gîndit la toate si-am hotarît ca în actul de proprietate sa trec casa lui Colesiu pe numele tau.. ? Nu esti deloc curios sa afli? ? Nu! Paru contrariata. ? Nu! (Cuvîntul parea turnat în bronz.) M-am asezat pe coltul biroului. Repet: dupa pronunt area sentintei ai sa te casatoresti cu omul acela. (Probabil de aceea instinctul ma îndemnase sa-mi schimb locul. asa cum voia. Parca ar fi voit sa spuna ceva. tu ? la fel. foarte contrariata de refuzul meu.) As întelege sa te revolti daca ti-as impune o casatorie în afara vointe i tale. Dupa o tacere destul de lunga ana întrebat-o cu o usoara nuanta de ironie: ? Ai de gînd sa te duci la el? Întoarse ochii. asta n -o poate nimeni tagadui. Nu-i lipsita de semnificatie nevoia a celei pozitii. ? Si pentru ca am ajuns aici. (Cuvîntul avu o rezonanta grava).. As fi fost de-a dreptul ridicol cerîn du-i socoteala dupa o luna de pasuire fara sens. toata istoria tradarii. (Calmul stîn cii izbita de valuri. i-am raspuns consimtind sa plece dupa-amiaza. reactiunea ta e absolut deplasata . Am fost legati unul de altul. am spus în casa unde trebuia sa ne mutam si care e gata cu repar atiile. cred ca-ti dai seama ca nu glumesc deloc.fletul? Acum era prea tîrziu! Trecusera 27 de zile si 27 de nopti de la descoperir ea faptei si timpul acesta îmi macinase forta. nu glumeam deloc . am fost adînc jignit si am dreptul la o stisfactie. ? Bine.. Atunci pîna la pronuntarea sentintei ai sa locuiesti în casa noastra. Tu nu esti feme ia cu care cineva poate sa-si satisfaca un capriciu si apoi sa-i întoarca spatele. ? Vom face actiune de divort prin consimtamînt mutual pentru a nu irosi timpul deg eaba. Scapasem ca un neghiob frînele di n mîini si acum mergeam la voia întîmplarii. si avem îndaratul nostru un trecut care va trai cît vom tra i si noi. adaugind sub mine si cîteva carti groase. E prea mult! Asta. de ce nu ma întelegi? Nu vreau sa te las. Sînt unele lucruri care ar aduce lumina. Ea va constitui zestrea ta. fara nici un sprijin. nu! (Cîte rani pe fiinta ei!) ? Mihaela. (O replica retinuta a mîndriei. În felul cum îti vorbesc. Dar cînd ti-ai ales singura viitorul sot. cît as fi vrut s-o descos. La auzul acestor cuvinte Mihaela. ? Nu e nevoie. Ah. dar se razgîndi si tacu. ? Nu ma intereseaza deloc.) Am continuat imperturbabil: ? Mihaela. în ce împrejurari ma înselase. Mihaela tresari. ? Prefer sa ma duc la sora-mea. apoi ridica din umeri: ? Fie! Cîstigam teren. ? Nu! Pentru numele lui Dumnezeu. . o dominam. Eu îti dau scrisoare la mîna. nu-mi suporta privirea.

. Truda zadarnica! Mai convingatoare decît orice a rgument pleda pentru cauza ei chiar situatia în care ne gaseam: era a mea din cap pîna-n calcîie si îsi trada cu mine proaspatul iubit. întîln ind-o din întîmplare (absolut din întîmplare) i-a propus sa mearga la Baneasa pentru a c iocni împreuna o cupa de sampanie. Eu iau masa în oras si nu ma întorc decît noaptea tîrziu. Daca în noaptea aceea ma duruse in fidelitatea ei. Piaza rea facu sa treaca prin dreptul lor o masina. Dovada evidenta ca puterea mea a supra ei se mentinea înca la altitudine mare. o urmarea mereu si. Ce nerozie! În loc ca nesabuita patima cu care avusesem sotia sa ma puna pe gînduri.dezlantuise în ea rupînd zagazul lacrimilor. ceea ce facu pe adversar sa constate: ? Azi nu prea esti în forma. de ziua ei. îmbracamintea zvîrlita pe jos. Mi-a mai spus ca barbatul acela îi facea curte. într-una din cafenelele de pe bulevardul Elisabeta. îmi gîdila o rgoliul avid de satisfactii: ? Macar de si-ar da ea seama ce-a pierdut înselîndu-ma! IV Eram asa de calm si de împacat cu situatia încît mi se parea ca ma aflu într-o zona din stapînirea neverosimilului. toata bogatia asta izvora din mine. dupa cum îi fagaduisem). Ai curajul de a privi înainte. ? Nu întreba. Nu-mi trebuia mai mult. Doamne. Taceam. N-a fost decît o napasta la mijloc. asemeni unui clopot de alarma al fiintei pîndite de primejdie. n-am mai stiut de noi. Si dupa aceea prinsi de suvoiul simturilor . Vorbele n-o potoleau.. El a oprit-o ca si cînd voia s-o puna în fata unui fapt împlinit. (N-am înteles cînd s-a întîmplat accidentu ducere sau la întoarcere?) As fi putut s-o întreb daca dadea vreo importanta acestu i basm de adormit copiii... esti nedreapta cu tine. era nevoie de o forta mai mare decît a lor. Si cu complicitatea întunericului de. Ne trezeam uneori si forta a ceea uluitoare a firii ne înlantuia din nou. Ajut-o sa-si împacheteze lucrurile si sa le duca la no ua ei locuinta. zi am avut pe amanta celuilal t. storcind trupurilor vlaga pîna la sleir e. crucindu-se.. el a staruit (staruia ne-cotenit. Plîngea tot mai am arnic scuturata de sughituri. apoi i-am spus Zamfirei: ? Conita pleaca dupa-amiaza. Am coborît scarile usor. Bogdan îsi sorbea tacticos svartul. L-a refuzat. era limpede: n-o iubeam si nici n-o iubisem vreodata.. Fiind un virtuos al biliardului ne-am apucat sa jucam cîteva partide de carambolaj. nu numai fara nici o zguduire sufleteasca ci. Am ridicat-o pe sus ca pe un trofeu si deschizând usa dormitorului cu p iciorul am depus-o pe pat. La o masa . Pasivitatea ei initiala se topi ca gheata peste care torni apa clocotita.. tincturînd-o fa ra necesitate si cu putin tragism. Încerca sa se dezvinovateasca. într-un delir care se lua de mîna cu nebunia. Dor. Doar n-ai sa opresti viata în loc din c auza unei greseli.. dimpotriva. f ara sens).. Vazînd asa. Mi-aduc aminte ca într-un moment de relaxare Mihaela îmi sopti la ureche: ? Nu te-am înselat. zavorul tras. frumusetea Mihaelei ? c reatia mea. Dragostea noastra fusese doar plasmuirea mea. Am pierdut pe toata linia. Se caina cu respiratia întretaiata si îngai ma printre suspine: ? Ce nenorocita sînt! Cît ma doare nenorocirea mea! ? Nu spune asta. plutind într-o dispozitie sufleteasca de plenitudine. ? De ce pleaca. Cum? Ma desparteam de femeia careia îi dadusem numele si îmi legasem viata de a ei... am asternut lucid scrisoarea prin care consimteam divortul (pentru a-i servi la proces.. pe gura arsa. În vreme ce Mihaela zacea consumata pîna la inertie de arsita pasiunii. iarta-ma? facu slujnica uluita. cînd convingerea mea era deja facuta. m-am îmbracat. sa-si justifice infidelitatea. fa ce-ti spun. dimpotriv a cu un sentiment de usurare? Atunci. am cuprins-o în brate si am acoperit-o de sarutari pe fata ravasita de lacrimi.. beti de licoarea pasiunii. Într-o clipa storul fu lasat. Surprinsa de aceasta neastept ata atitudine surise palid a bucurie si se lasa coplesita de mîngîieri. ce putea sa fie altceva decît o simpla ranire a amorului propriu? Am intrat. la întâmplare. Dor.

? Si arati atît de calm? Ai avut rabdare sa joci cu mine trei partide? ? De ce nu? ? Acum înteleg de ce jucai atît de prost. ne-am despartit. e tare bolnav. mai împotriva f irii. de teama ca daca l-as ascunde s-ar putea sa dau îndarat fara inconvenientul rusinei? Foarte posibil! Pe la ora cinci (supunîndu-ma unui gînd) m-am dus întins la Filantropia sa stau de vor ba cu domnul Nenisor. ? Probabil ca te asteptai la vizita mea. Rivalul ma astepta în dormitor. Bogdan (referindu-se la "familie") ma întreba: ? Ce faceti mîine? (A doua zi era duminica. Convorbirea se opri aici.. protector. Paliditatea lui crescu dînd cu ochii de mine. nasul putin borcanat.. sa-i fie de bine si la multi ani! Plutind pe valurile acestei satisfactii. am tinut din capul locului sa domin pe r ivalul meu prin orice mijloace pentru a atinge scopul urmarit.) Din fericire nu se întîmpla a cest lucru. ochii îi jucau speriosi în orbite si chiar tremura. Acum aveam prilejul sa-l examinez cu amanuntul.. mie la suta. Trebuie sa recuno sc ca n-a fost deloc greu. veniti la noi. ? De ce? ? Pentru ca. Sînteti doctorul? ? Nu. ea adauga grijuliu: ? Va rog. Era palid. ? E acasa domnul Nenisor? ? Da. . pareau separate. (Dumnezeule . O batrînica (probabil servitoarea) veni sa-mi deschida. nu ma înselam. buzele astea pe gura Mihaelei? ? nu concepeam ceva mai monstruos. ( Faptul presupunea o prealabila întelegere între ei. ma rog. cu capul bandajat si mîna dr eapta în ghips. Nu ma descusu mai mult.) Frica bietului omulet îmi a ducea apa la moara. Anunta pe avocatul Petrican. ? Si. nu-l tineti mult. semana cu cel putin un milion de oameni. era urît individul.Înainte de plecare. nici sa te provoc la duel. tot eu eram mai bine decît el.. continua tratamentul medical acasa.) I-am aflat adresa din fisier si iata-ma în strada Clopotarii Vechi sunînd la usa unui apartament de la etajul al cin cilea. cred ca ar fi luat-o la sanatoasa. dragul meu. într-atît mi-l pastrase de proaspat memoria în cele doua sau trei clipe cît îl zarisem în holul hotelului Palace din Constanta. Mi-l reaminteam ca pe o veche cunostinta. ? Nu trebuie sa te temi de mine. Nu cumva t ineam sa ma angajez cît mai puternic în hotarîrea de a divorta. Cît m-a bu curat descoperirea asta! Va sa zica nu avea asupra-mi avantajul superioritatii f izice. desi as fi fost îndreptatit s-o fac. N-am venit sa te ucid. cînd s-a întâmplat povestea asta? ? Chiar adineauri. chiar azi a iesit din spital.) Daca n-aveti vreun proiect..) ? Vorbesti serios. înainte de a fi poftit. Mai precis: ou o jumatate de ora înainte de a intra aici. Nu l-am gasit: parasise spitalul (ca si Mihae la) în cursul diminetii.. (N-am sa uit niciodata mutra lui caraghioasa. ochii lipsiti de expresivitate. Bogdan holba ochii. rivalul meu. nu era înca vindecat. (Si motive avea destule. pentru ca te-ai amestecat în viata mea si mi-ai distrus casnicia. dînd sfoara printre oame nii grupului în care traiam despre acest lucru. Pe fata lui se citea nelinistea. Si daca scumpa mea doamna ale sese un barbat inferior mie. prietenul meu avea tact. Dupa c e ne-am despartit ma tot întrebam: ce m-a împins sa dau în vileag cu atîta graba secretu l nostru? N-aveam decît sa-i spun ca ne ducem la Alexa sau în alta parte. ? Imposibil. Avea fruntea înalta (la ce i-o fi servind?). (Daca era teafar.. Slujnica se ivi din nou: ? Poftiti! În timp ce parcurgeam vestibulul. Nu. stiu. i-am spus asezîndu-ma pe un scaun la o di stanta convenabila.) Trasaturile fetii nu armonizau laolalta. o gura mare cu buze groase. întins pe pat. Înca nu stiam ce trebuia sa fac în caz ca a r fi refuzat sa ma primeasca. am continuat pe ton înalt. asimetrice.. Am asteptat cîteva minute pîna sa se întoarca. ? Stiu. Tudore? ? Foarte serios.

a sa cum o poreclisera mansardistii în de-rîdere pe Mihaela.. trecînd pe linga un afisier. ? Dar vicii? Ce vicii ai? S-a uitat la mine descumpanit.. ? Nu e nevoie. te rog. încît nu poate fi onsiderat un viciu. dar în acelasi timp eroarea mea simpt omatica ma punea pe gînduri: de ce evitasem persistent sa citesc corect? Ce mecanis m subtil ma ferise de veninul acelui cuvînt modificîndu-mi datele perceptiei vizuale din pricina actualitatii mele sufletesti careia nu-i convenea sa se vorbeasca d e funie în casa spînzuratului? .. sîntem întelesi.. Baga bine de seama ce angajame nt îti iei. Voiam sa-i mai pun si alte întrebari.) O fi facut un act maret de arme? în acest caz îi spunea: Eroicul încorpo rat..... (Împingeam sondajul peste masura?) Totusi mi-a raspu ns: ? Nu am vicii. îsi aleg niste titluri pur si simplu absurde. of. nu-i asa? ? Noi.. Formidabil! As fi putut sa zgîiesc ochii o zi si o noapte si tot gresit citeam. explica-mi si mie ce întelegi tu prin Magnificul încorporat? Uite. iubite conte? Ma abordase Charlot. ? Cum. ? Numai un minut. ? Nu am nevoie de explicatii. Nu înrautati lucrurile. ? Of. Asta numesc dato ria dumitale. îmi ceru scuze. unii autori dramatici (era vorba de o comedie) sînt batuti la cap cu leuca.. Rîdeam cu pofta de ceea ce mi se întîmplase.. dadui peste alta pancarta cu afise multicolore si din nou Magnificu l încorporat îmi capta atentia. ? Da. n-am terminat. ? Va dau toate asigurarile... fiului dumneavoastra nu i se va în-tîmpla nimic daca de aci în ainte întelege sa se poarte corect. Dovada e chiar starea în care se afla. nicidecum magnificul. Duca-se naibilor de prostie ? ce-mi pasa? Mai departe. Întelegi s-o îndeplinesti sau nu? Una din doua. Batrîna se ivi si cu toata spaima pe care o trasese.. corijîndu-ma.. ? Încornorat nu încorporat. se bîlbîi el nevolnic.. privirile me le retinura un titlu scris cu litere de-o schioapa: "Magnificul încorporat".. doamna. te împusc oriunde te voi gasi.. Ramasi din nou singuri i-am luat un scurt interogatoriu . dar asta se întîmpla atît de rar. de curînd fusese avansat administrator financiar (va sa zica tot administrator era). Sa va explic.. l-a pedepsit destul Dumnezeu! ? Mama..) ? Mai. dumneata permiti servitoarei sa asculte ce vorbim? ? N-am servitoare.. va dau chiar în scris daca vreti. întelegi? Un tipat de femeie. Am înteles numaidecît despre ce era vorba. va rog. care se juca la Teatrul Com edia.. nu-i asa? ? Va puteti bizui pe mine.. i-am retezat-o cu asprime. Prin urmare sîntem întelesi. ? Tin ca acest raspuns sa nu fie de circumstanta. dar a venit un medic si atunci am renuntat. În s peta era vorba de Magnificul încornorat de Cormmelink. desigur. avea 28 de ani (mai vârstnic decît min e). Îmi place sa joc carti. sa. doamna... (Ce tîm penie mai e si asta?) Cum poate sa fie magnific un simplu încorporat? (Sau mai bin e zis recrut. E mama!. ne strivi auzul.. ? Nu ma întrerupe. Era titrat (absolvise Facultatea de drept). Singura solutie care împaca lucrurile este s-o iei de nevasta.. ? Ce faci.. Am plecat pe deplin satisfacut... ? Asadar. de undeva din apropiere. citeste aic i. sa vedeti. desigur. (Acum îmi spunea conte pentru ca ma casatorisem cu contesa. lasa-ne singuri. ? Linistiti-va. da... Incepînd de azi m-am despartit de sotia mea. si am terminat. Ea nu po ate sa ramîna dezonorata daca a facut greseala sa raspunda sentimentelor dumitale. În strada.... nu s-a întîmplat nimic incorect. Dar dînsa? Credeti ca e de acord? ? Va fi! Daca în prima saptamîna dupa pronuntarea divortului nu introduci actele la s tarea civila. Trebuie sa recunoastem însa ca pîna acum corectitud inea lui a lasat mult de dorit. Batrîna se retrase supusa. În urma celor petrecute stii care este datoria dumitale? ? Dar..? Eu. Pe legea mea. rîse el.

Si ca sa te convingi ca nu palavragesc verzi si uscate.... spuse el primind vestea cu obisnuita-i indiferent a.. Conita a zis sa nu mai plîng si mi-a dat o suta de lei. nici vorba!. Am stat de vorb a cu Mihaela. Attent. am conjurat-o sa-mi spuna tot ce a fost. ? Nu te-ai gîndit cum o sa se descurce singura cu bagajele? Mai ales ca avea picio rul bandajat? ? Ba m-am gîndit.. Dumnezeule. O mica slabiciune se po ate oricum ierta femeii. ? Va sa zica nepotrivire de caracteriologie? ? Chiar asa. ? Ai dus-o la noua ei locuinta? ? Nu.) Ai prins-o în flagrant delict? ? A. (îmi schimbase totodata si.Am intrat cu Charlot la Continental. ? Asculta.. mi -a spus: ? Mihaela se afla la mine acasa. Am facut o scurta inspectie prin odai. Cînd sa plece m-a podidit lacrimile.. fireste.M-am întors acasa devreme (pe la ora 9). n-a vrut conita.. ? Unii iarta si slabiciuni mai mari. baroane. (Hm.. peste o saptamîna-doua ne va parea ca asa a fost de cînd lumea. afla ca am t recut casa pe numele ei.. ca ma desp art de contesa. Mijam reprimat îndemnul si bine ana facut pentru ca. ce pustii aratau. nu m-am gîndit nici o clipa sa lipsesc pe Mihaela de sprijinul me u. ? Daca mulier nu e doloroza sa stii ca are în vedere un homo-homini lupus. De care primejdie e vorba? ? Ai izgonit-o si ti se pare ca n-o ameninta nici o primejdie? Alexa ma privea d ispretuitor si-mi zvîrlea sageti de ura.. titulatura.. desi toate imobilele ramasesera pe locul lor.. ? Nu înteleg. ? Ai facut într-adevar asta? ma întreba ea numai mirare. o nevinovata min ciuna pe cît de necesara pe atît de inofensiva. ne obisnuim si cu asta. ? Sotia mea s-a gasit într-o masina cu barbatul care îi facea curte asidua. am cautat sa-i asigur o stare materiala destul de buna.) ? De ce ai primit-o? ? Ce era sa fac? Sînt sora ei si daca am fost cea dintîi care i-am reprosat fapta. Contesti acest fapt? ? Nu. Tudor. Nu ne întelegeam. va f i predat sorei dumitale. dupa o jumatate de ora. Dar atîta nu-i suficient ca sa va stricati casnicia. Foarte bine. Ar fi fost din parte-mi o razbunare josnica de care nu sînt capabil. satul pîna-n gît de vocabularul lui Charlo t si de el însusi. Poate lipsa Mihaelei provoca aceasta impresie pur subiectiva. Eu nu pot. da' daca mi-a spus sa ramîi acasa? De dus i-am dus geamantanele la masina.. Poate cu vremea devin înca o data proprietar. Voiam sa stiu daca se dusese în casa noastra asa cum îi poruncisem) sau preferase alt domiciliu? Nu s-o fi mutat chiar la el? Tare aveam pofta sa ma reped pîna la Alexa ca sa aflu din g ura ei unde trasese Mihaela.. (Tocmai ea care spusese: n-o mai cunosc. Daca am ra-mîne mai departe împreuna . Pentru întîia data ne priveam r ece ca doi straini. t ot eu o iau sub scut si o apar cînd se afla în primejdie. s-o pun la adapost de orice nevoi. Dar nu "pustiul". m-am pomenit chiar cu Alexa. Zamfira ma astepta cu masa întinsa si mai ales cu ochii umflati d e plîns..) ? Draga cumnata.. ? De ce nu? Peste cîteva zile actul de proprietate. (Ma angajam tot mai adînc în hotarîrea de a divorta. n-a fost nimic. nu era chip sa asculte de mine. Nu-i nimic..) ? Condoleantele mele. Asta a fost pricina. Desi ardeam de nerabdare sa cunosc noul domiciliu al Mihaele i. Dimpotriva . il treno! . Ei bine. neîntelegerea voastra e mare numai în închipuirea ta. absolut nimic. (În definitiv ce-mi pasa de toate astea?) ? Nu ti-a lasat nici o vorba? ? Nu.) ? Si tu ramîi aici mai departe sa platesti chirie? ? Ce-ti pasa?. autentificat si transcris. I-am destainuit si lui...... Ca si cînd intuise ceea ce ma interesa.. Chiar asta voiam. n u e sora mea. ci alta chestiune ma preocupa în clipa aceea. am lasat-o pe ea sa vorbeasca mai întîi. Am înteles numaidecît ca Mihaela plecase. (Mihaelei îi spusesem ca era deja facut. Ne despartim prin consimtamânt mutual.

Mihaela are sa-si dea seama cîndva de ceea ce a pierdut. care-i schimba înfatisarea. Adevarul e ca. dar a lasat mai multa bucurie în urma ei. pîna cînd Mihaela vrînd-nevrînd se hotarî sa accepte. am trimis Alexei actul de proprietate. face pe generosul. daca analizezi efectele si le legi de cauza. încît. ai spus bine ce-ai spus. ? Lasa ca o conving eu pîna la urma. N-a vrut sa asculte. nascuta în subteranele inconstientului ca re urmarea un scop cu adevarat diabolic. si-mi strînse barbate ste mina.." De aceea. De ce sa sada în alta parte si nu în casa ei? Muta-te si dumneata ac olo. Recunosc. pe linia firii mele. a venit la dumneata. chiar mie pe atunci mi se parea asa. stie si ea de acest lucru. Firea mea nu cunoaste tranzactii în aceasta mater ie. daca înnozi întîmplari d in trecut de altele actuale. da.. locuinta tot a lui va fi pentru ca nu-l lasa inim a sa se desparta de sotie ? o încearca numai..Se întîmpla atîtea lucruri ciudate în viata!" Am auzit de sute de ori repetîndu-se fraza asta. în relatiile dintre oameni.sînt sigur ca tot aici vom ajunge. Sora ei motiva: ? Îi e rusine sa dea ochii cu tine. Da . dar asa sînt. normala. Alexa. (Despre restul si urmarile lui voi pome ni la timp. Foarte rau a facut. A plecat tare bucuroasa de dania mea. e asa de neobisnuit. te cred. Daca scrutezi sub învelis. Daca hotarîrea de a te desparti e definitiva. Acum însa îmi dau seama ca era o fap ta logica. Tinea mortis ca nu poate sa primeasca nimic de la mine. înseamna ca faptul. Ajunge? ? Da. (N-am înteles la ce se referea?) Alexa o convinse în cele din urma. nu se întîmpla nimic ciudat. Auzind ca am constituit casa drept zestre sotiei necredincioase pentru a-i înlesni casatoria cu amantul ei.. Mihaela nu vru sa auda de dania aceea. si cu toate astea înca nu-mi vine a crede. ? I-am spus si Mihaelei.. purtînd o haina n oua. am citit-o tot de atîtea ori si chi ar eu am întrebuintat-o în cursul acestei spovedanii. V Alexa n-a crezut ca voi duce divortul pîna la capat. ? Îti dau cuvîntul meu de cinste ca-i trec casa pe numele ei. vei de scoperi fara îndoiala resortul care a declansat fapta. izbucni Alexa. Chiar am rugat-o sa locuiasc a acolo.) Peste cîteva zile. Daca ar fi fost posibil sa-i fotografiez gîndurile atunci cînd i-am vorbit de ca sa daruita sora-si. vestea o puse pe gînduri mai abitir decît prima data cînd aflase de aceasta hotarîre. oricine ar striga. si atu nci ea apare nuda. daca nu nebunie curata! Într-adevar. sus si tare: ? Asta-i o ciudatenie. Si te opresti la aceas ta constatare (cum fac cei mai multi) ridicînd nepasator din umeri. Exista însa o ex plicatie pentru cine stie s-o caute. nu-i ramîne nefericitei decît sa-si sparga capul de pereti. iese din ordinea fireasca. ce vrei? Cine altul în situatia mea i-a r darui o casa ? unica mea avere personala? ? Ai mai spus-o. fara acel voal de mister. Îsi va da ea seama odata ce a pierdut. logica ei launtrica. cînd peste cîteva luni sentinta fu pronuntata si transcrisa. te îndoiesti? ? Iarta-ma. cînd fusesera silite sa locuiasca în mansarda din str. sopti ea emotionata. sînt sigur ca Alexa îsi spunea în sinea ei: "E viclean. dupa cele întîmplate între noi . asa cum fusese vorba. Probabil îi evoca spectrul mizeriei îndurate dupa m oartea tatalui lor. . . De atunci n-o mai zarii nici la înfatisarile procesului.. îi a minti ca din salariul viitorului sot nu va putea sa traiasca fara lipsurile care otravesc viata. socotindu-l un simplu joc din parte-mi ca s-o sperii pe Mihaela si s-o cumintesc pentru multa vreme de aci înai nte. ? Te rog chiar. Amzei. de ce n-ati sta împreuna? Unde gasesti o gradina ca aceea în tot Bucurestiul? ? Esti un om deosebit ? nu ciudat cum ziceai.. Sa ptamîni întregi.. Niciodata însa nu i-am dat vreo a tentie. sînt un om ciudat. ? Cum. Ce însea mna ciudat? Cînd spui: s-a petrecut ceva ciudat.

? Ce nevoie are de catedra? Sotul nu cîstiga destul de bine? ? Nu prea. De ce sa nu se bucure daca vine din partea mea? De fapt pentru ea a m facut interventia. ti-ai pierdut mintile? Mi-am calcat pe inima si am vîndut padurea sa-ti fac rost de banii aceia pentru casa si acum te lipsesti de ea cu a tâta usurinta. poate cel mai stralucitor de fericire ... din pricina duratei.. tomuri groase de criminologie. din ce aluat ai fost plamadit? În ce lume traiesti? Îl priveam absent. stiu numai ca am pierdut o ora întreaga ca sa redactez doua fraze pe cît de calde pe atît de nesincere. Decizia fu semnata si Nenisor se vaz u peste noapte transferat în minister asa cum dorea. baiete. ? Mihaela îti multumeste din suflet pentru gentiletea ta. Ea se plînge ca nu le-ajung banii. Tineam sa cunoasc a succesele mele pentru ca la rîndu-i le comunica Mihaelei. Voi interveni eu. Am profitat de faptul ca secretarul general de la finante era fratele profesorul ui Tîrnoveanu. mai degraba într-o stare sufleteasca de cont inua febrili cate care.. (De ce as minti? ? nu-mi displacea acest lucru. ? N-o înteleg. ? Afaceristii. Tot în ziua aceea m-am pomenit cu Alexa.) Am trecut doctoratul cu "magna cum laude".. fosta mea so tie pierde casa daca nu se casatoreste cu Nenisor.. Daca binele acesta venea din alta parte sau în alte împrejurari. Am renuntat la slujba si m-am pus cu burta pe carte. înclinam s-o consider destul de norma la.. cîte 10?15 ore pe zi. În cinci minute se facut treaba. Am facut asa ? pentru ca asa simteam ca trebuie sa fac. De unde-mi venise rîvna aceea de învatatura? Pentru ca citeam încor dat. cu gura cusuta. Ce proces psihic s-o fi petrecut cu el. Într-una din grelele clipe cînd ochii nostri îsi încrucisara privirile. poa te ca. ? De ce nu-l avanseaza? ? N-are protectie. nu pentru Nenisor. ferm decis sa-mi iau do ctoratul neglijat. tata scazu vocea si se aprop ie de mine apucat de o subita grija. însa le-am trimis o telegrama de felicitare.) ? Ce mai face Mihaela? am întrebat-o într-o doara. (Habar n-am cine îl informase. Duca-se pe pustii! Banii se fac la loc! Numai tu sa fii sanatos.. Spune-mi si mie. o mîngîie tacut si stîngaci (nu era sentimental) si zise: ? Nu-i nimic. fara a-mi îngadui o odihna cît de mica. nu-i asa? ? Nu prea mult. Nu era bineînteles vina lui. Nu înteleg eam pentru ce se împotrivea Mihaela? Opunerea ei n-avea nici o ratiune. cununia lor civila fu oficiata la Primaria de Negru. Ajuti uneori un necunoscut pe care-l vez i pentru întîia oara.. I-am atras atentia Alexei ca potrivit clauzei puse într-adins în actul de donatie. Nu cred ca eram bolnav (nici vorba!). Mi-a displacut termenul gentilete. El e un fricos si jumatate. (Nu-imi aduc aminte continutul ei. dar. La banchetul pe care dec anul facultatii l-a dat în cinstea mea am invitat-o si pe Alexa.. veni la Bucuresti. Ma gîndeam cît e de greu sa judeci un om cînd n-ai putinta de a privi în fiinta lui. ce i-o fi spus fata mea ca sa-si schimbe radical atitudinea? Îmi lua mîna.) Nenisor nu respecta termenul de o saptamîna pentru introducerea "actelor de casator ie".Asadar. (Hm! crede ea ca-s gentil? Rau se mai însala!) ? Zici ca s-a bucurat mult. iar dupa cîteva luni numai am fost abil itat docent pentru specialitatea Psihanalizei judiciare. Si-a luat licenta si vrea sa obtina o catedra. N-avea noima sa iau parte la festivitate.) Niciodata nu l-am vazut asa de en ervat: ? Ce-i cu tine. acopere fapta? Nici unul. Cum sa ma apar? Ce argumente ar fi putut sa-mi. Dar asta nu era o justificare valabila decît pentru mine. (De altfel nici nu încercam nevoia. frenetic. Cînd tata afla de isprava. Daca ar trece în administratia centrala a ministerului s-ar sch imba lucrurile. dupa luni de tergiver sari si amînari. se încheia un capitol din viata mea. ? Cum se poate? Administratorii financiari au buzunarele doldora. dar nu o femeie de care ti-ai legat viata si careia îi datorezi . pietrificat. asa cum îsi luase obligatia fata de mine. cu o falca-n cer si una-n pamînt sa-mi ceara socoteala. În sfîrsit. ? Bine ca mi-ai spus. ? Asa si asa. dar si întunecat de furtuna.

departe de a-mi gîdi la amorul propriu. oricîte jertfe m-ar costa. (Ce-i drept faceam multa publicitate. Sînteti sati sfacuta?" Din pricina acestei emotionante destainuiri nu mi-am gasit astîmparul toata ziua. ma felicitase Mihaela! Si plînsese pentru ea. în special studentele). Alta petrecere.. dac-ar sti cît m-am bucurat! ? Mihaela n-a venit? ? Nu. pentru tot ceea ce pierduse ea! Desi o durea. v-am dovedit-o acum cu vîrf si îndesat. Lasa sa-i para rau! Cu cît îi va parea mai rau. Dupa plecarea Alexei mi-a mijit în minte întrebarea: ? Oare pentru Mihaela am tinut conferinta asta? Am gonit furios gîndul si mi-am vazut de treburi. iar catedra lui deveni vacanta.. vorbite parca între ele. alt banchet. printre care Bogdanestii. Era golul visului împlinit? Nu. M-ar fi într istat însa daca i-ar fi parut bine. succesul meu. iar în amîndoua mîinile cheia miraculoasa cu care se deschide orice usa . citisem în Conferencia un studiu foarte documentat în legatura cu aceasta afacere. Vedeti. În sfîrsit... . numai si numai sa m a regrete Mihaela cît mai mult.. Charlot. Dar toate astea ma lasau rece. Ascensiunea mea continua vertiginos. (Ce pacat ? dupa o luna s-a stins din viata). În schimb m-a emotionat elogiul fostului meu profesor Tîrnoveanu care îmi prezicea un viitor stra lucit. Profesorul Tîrnoveanu. iscalit de academicianul Henri-Robert.. Am fost sarbatorit de colegi la Athenee-Palace. n-a putut. nu? Ei bine. Au venit si parintii mei. drumul îmi era larg deschis. indispusa. i-o spusesem pe toate caile.. Iliuta). abia în clipa aceea blocul meu de p iatra s-a cutremurat si am trait plenar bucuria succesului. La una din aceste conferinte lua parte si Alexa fara s-o fi chemat. ca pot sa ajung chiar profesor universitar cînd vreau? Si dumneavoastra care va îndo iti de posibilitatile mele. Veverita cu Urangutanul ei si cîtiva mansardisti (Gleber. ma indispuneau stiind ca sînt de regula apologetice. indiferent. sarmana. Era cam. lucram la o carte Pri ncipiile de baza ale Codului Penal si ceva mai rar conferentiam la Fundatie ori A teneu. Mie îmi aju ngea numai sa fi stiut ca a plîns. Îi doream sa fie fericita. "Cam indispusa"? Numai pentru atîta lucru? Credeam c-o intereseaza tema (era vorba de La Drame des Poisons) mai ales ca odata (ce mult mi se pare de atunci) discu tasem cu Bogdanestii despre "crima" lui Racine. m ai fericiti ca oricînd. cu o fina si retinuta ironie. ? A plîns. Nu mai vibra nimic în mine.. "Cred si eu. mai ramasera patru adversari. De curînd. Unul se retr ase. tinînd la un brat prezentul si la cel alalt viitorul. împlinind limita de vîrsta iesi la pensie. Ajunsesem la 28 de ani profesor universitar. dar cine i-ar fi îngaduit sa fie fericita cu altul? Pentru nimic în lume! .cele mai frumoase zile.. Nici o bariera n u ma tinea în loc si toate împrejurarile. de asta data intim. parca ma tr ansformasem într-un bloc de piatra.) O. Cred ca va aduceti a minte în ce împrejurare. cu voia sau fara voia lor. sa ma regrete si sa plînga dupa mine pîna i-o seca de tot izvorul lacrimilor.. Adversari? ? vorba goala: i-am lasat înapoi la mare distanta si cred ca as fi darâmat universitatea daca vreunul din ei mi-o lua în ainte. înca nu! Numai cînd mi-a telefonat Alexa (destul de tîrziu) ca sa-mi spuna ca Mihaela aflase de numirea mea si ma felicita din toata inima. stimata doamna Nenisor. Toasturile. tinuse totusi sa ma felicite. Am s-o coplesesc si pe ea si pe sotul ei netot de bunuri si de bine.Acum tineam un curs liber la facultate în specialitatea docentei (pacat ca nu-l frecventau decît prea putini auditori. cu atît va fi mai bine. cînd a citit în ziar. îmi creau cele mai pr ielnice conditii. desigur. Totusi o întelegeam! Îi paruse rau? De minune! Era o dovada ca ma regreta. mi-am spus lasînd receptorul în furca. cu prieten ii mei. Ne-am înscris cinci candidati la concurs.

la scoala. Profitînd ca taceam. Dumneata ai mai vazut-o? . ? Tata te roaga sa-l scuzi. Dar trebuia s-o iau de la început. ? Nu. s i truda mea nu mai gasea astîmpar. (Stia si de divort.VI Urcusul vertiginos continua. le -am refuzat numaidecît. As vrea sa fiu alta. Eram tînar. la mansarda. (Facu gestul acesta cu o grat ie neîntrecuta. cinci ceasuri. gîndeam. punînd picior peste picior. unul din fratii profesorului Tîrnoveanu ma prezenta fostului ministru Chintescu. cu un corp daltuit de maiestria unui scul ptor. Parca mii de brate ma împingeau din spate fara a-mi da ragaz sa rasuflu. ? Stii ca ai intuitii? Am primit doua oferte de acest gen pe care. În schimb mna întîmpinat fi ica-sa. El ma întîmpina foarte a mabil si ma trata ca pe o veche cunostinta. în scurt timp. Se ocupa de un proiect de lege cu pr ivire la reorganizarea serviciilor publice pe o baza stiintifica de rationalizar e a muncii. a fost chemat urgent la club si se întoarce peste o ju matate de ora. încordat. Eu înca nu ma pricep sa rîd.. ? O. ci la firea ei exuberanta. De pilda un Canova sau un Rodin. ducîndu-ma la el ca de obicei.. pe care nu-l cunosteam înc a personal. Era o frumusete marmoreeana.. caruia îi sedea mai bine pe un soclu decît pe pamînt. tot mai sus. amenintîndu-ma cu degetul .. rau. Regret ca nu sînt sculptor. ? De ce? ? Pentru ca te-as fi imortalizat în marmura. bineînteles.. Am privit-o lung. ? Rau ai facut. dinamica. cu un functionar de la Finante. Din cauza asta. (Era si presedinte al Cercului de studii al partidului. ? Da. ? Ce-i cu dumneata? Am impresia ca ma studiezi. deloc. am ajuns colaboratorul lui cel mai pretuit. o demnitate cît mai înalta.. sa ma înregimentez într-un partid. desi locuisem atîta vreme în casa lui. lasîndu-i loc pentru orice interpretar e: ? Cu toate straduintele mele n-am putut obtine un echilibru între noi. Dupa o scurta chibzuire m-am înscris la democrati. Cecilia ma întreba: ? Ce mai face ea? Am auzit ca s-a remaritat. dupa care l-am ast ernut pe hîrtie. în nici un caz. ? Ai fi vrut sa fii ca ea? ? Nu ma refer la fizic. tatal Ceciliei. Nu-mi place cum sînt. pasionala. ? De ce ma fixezi asa? Nu vrei sa stei? S-a trîntit într-un fotoliu. sa activez cel putin cîtiva ani. însa în alta pozitie. în vîrful piramidei. fara sa vreau.) Am dezbatut proiectul cu pricina în cîteva sedinte prelungite. pr obabil de la Cecilia.. nu. si mi s-a parut ca abia atunci o vedeam bine pentru pr ima data.. zburdalnica.. cine avea atîta rabdare? Eu. ? În fond. Voiam sa ajung sus. Într-o zi.. Cici. daca-i asa. Ne deosebea m prea mult... Ca sa cuceresc un pisc social. ? Iarta-ma. i-am spus în gluma (de fapt era un compliment) as prefera sa se înto arca peste. Fostul ministru s-a aratat foarte satisfacut de lucrare si de atu nci nu s-a mai putut lipsi de serviciile mele. Aco lo aveam cîtiva prieteni si într-acolo ma îndreptau dealtfel si convingerile mele. Cîtiva ani? Cerule. nu l-am gasit acasa. plina de viata. uneori dupa miezul noptii.. Voiam imediat.. vie. de ce v-ati despartit? Iarta-ma ca sînt indiscreta. trebuie s a fac politica militanta. Nu v-ati înteles? Ce puteam face decît sa-i dau un raspuns vag.. aveam timp înai nte. Asa ca aveam de ce sa ma m ir vazînd ca ea se misca si chiar vorbeste ca toti oamenii. La una din sedintele comitetului executiv.. Aflase despre mine lucruri bune si parea ca ma apreciaza. Statuia vie zîmbi imperceptibil în loc sa rîda cu pofta. Mihaela devenise simp atia mea.. domnisoara Cecilia. ? De cînd ai început sa-mi faci curte? surîse glacial Cecilia. la repezeala.) Ma pofti de cîteva ori la el acasa si astfel. Pîna atunci am sa-ti tin de urît. arata tot ca o statuie.) Cum statea asa.

nici un sfert de minut. Cecilia strîmba din nas. sublime ea cu o tarie mai mult decît trebuia. ? O. Am reluat dialogul de unde îl lasasem. Pe fata ei poposi un nou surîs. ? Si?..?! S-ar putea oare sa nu m-accepte? Greu de crezut. zau.. De-atunci m-am jurat ca nu-i mai vorbesc.. de fastuos.. în fata acestor principii sanatoase.. Poate se va ivi cîndva un barbat temerar pe care sa nu-l intimidez si. nicidecum pentru ceva exterior cum e averea.. Un tîrîit strident ne întrerupse: suna telefonul.? O singura data. dar asta e atît de putin! M-au cerut cîtiva. Ne-am întîlnit întîmplator pe strada. Probabil ca n-ai dat nimanui putinta sa se apropie de dumneata..... ? Ma îndoiesc. Cu siguranta ca ideea casatoriei nu se nascuse spontan. firesc. ? Nu se poate. mi-am spus. Înteleg sa fiu pizmuita pentru calitatile mele propr ii... Gasisem ceea ce cautam prin hao sul meu.. Si nu stiu. A fost pur si simplu insolenta c u mine. ca nu te-a iubit cineva. Dar sa lasam asta. N-o fi asta? ? Ai dreptate. daca le am. asta îmi displace profund. În fond ma invidia. Îl astept.. ? Sa-mi placa.. Mersul ei ma încînta mai mult decît un sonet shakespearean. fata asta raspunde integral nevoii mele de trai pe pic ior mare. ba da. bineînteles. Iar preajma ei deg aja o impresie de grandoare. domnisoara Cecilia (Cici. Pe legea mea. dealtfel. N-ajunge? Pentru mine casatoria e un sacerdotiu. Ce vrei. n u pentru mine ci tot pentru avere. dispun de o avere care-mi asigura independenta. numele acestea se leaga. ? Credeam ca sînteti bune prietene. ci a parintilor. care de fapt nici n u-i a mea. Da-mi voie sa nu cred. Mihael a nu îndura saracia. domnita. prez inta din capul locului garantii de trainicie. ? Cum. Am auzit ades spunîndu-se pe seama mea: e inacce sibila. suna frumos. numai ea daca. . ? Numai la suprafata. ? Ma închin. Cum se face ca n-am remarcat-o pîna acum. Un prieten rîvneste la celalalt tocmai ceea ce îi lipseste lui. solemna. dupa ce traise în opulenta.. nu pot iesi din mine. n-ai avut nici o dragoste. ? De ce îmi spui domnita? ? Pentru ca ? nu simti? Încep din clipa asta sa-ti fac curte. Poate ca tocmai eu sînt barbatul temerar pe care îl astepti sa-ti ceara mîna. ? E greu de ghicit? Pentru ca esti foarte bogata. Nu durase. nu sînt geloasa si îmi repugna aven turile extraconjugale.. numele de alint. cine ar cere mai mult? Convorbirea telefonica se sfîrsi. îl abandonasem. ? Nu te mira. ? Foarte bine. ma trag dintr-o familie tot atît de buna ca si a ei. ? Tata mi-a comunicat ca se întoarce peste o ora..) S i iata-ma la portile concluziei: "Daca as lua-o de nevasta?" Am tresarit. cu fruntea sus. pîna acum.. desi împrejurarile au adus-o în cîmp ul meu de atîtea ori? (Din pacate rar ne uitam unii la altii cu ochii deschisi... ? Ce întelegi prin buna? ? Nu ma preocupa cotidianul care ne umple viata. Raspunde-mi mai b ine la o întrebare care ma obsedeaza de la un timp încoace: de ce nu te-ai maritat pîn a acum? ? Stii de ce? Pentru ca nu iubesc pe nimeni si nimeni nu ma iubeste pe mine.. sînt cam distanta.. de aceea mi-o însusisem fara a întîmpina cea mai mica rezistenta. pentru ce. ? Ce ti-a venit? ? Nu stiu. parca o mi csora)... proprie unei curti regale. asta mi-e firea. Am cucerit galoane stralucite. ci îmi venise abia acum în a ctualitatea constiintei coapta gata.. Cred ca i-as fi o sotie buna.. ? Ba da. Doamna Cecilia Petrican? Da. Hotarît era o regina neîncoron ata care-si purta majestatea simplu. Cecilia. Toate bune... fara ostentatie. par curse cu pasi rari distanta care o despartea de receptor.. nici un flirt macar? ? N-as zice ca nu mi-a placut nimeni... ca odinioara Arhimede în scaldatoare.

Nam îndraznit s-o sarut pe gura (macar de forma) sau s-o îmbratisez pentru ca as fi c alcat protocolul. N-am primit.) Alexa ma felicita pentru înalta demnitate cu care fusesem onorat. ? Pare-mi-se ca ai din ce în ce mai multa dreptate. nu !). ? Incontestabil! Dar. Chintescu. tapetata cu matase. Îi lipseste ceea ce e mai important: multumirea sufleteasca. P refer sa traim sub steagul prieteniei. Am fost numit secretar general la F inante unde era titular Popisteanu.? Vorbesti cu adevarat serios? ? Foarte serios. Omul voia prob abil sa-mi multumeasca si-mi ceru o audienta în acest scop. fiind perfect în rol. ? Ma refer la dragostea care are sa vina mai tîrziu. în fond. clatinînd din cap. sa-l zdrobesc cu marinimia mea. daca nu cumva se afla pe drum . domnisoara Cecilia. Partidul democrat veni la putere pe la începutul primaverii. Ca si cînd asta ma aducea. tot nu se simte fericita. facu ea. În concluzie. Vrei sa mi-o dai? Bineînteles în ipoteza ca nu-ti displac total. Nu l-am primit. ? M-as bucura sa nu vina niciodata. îti dai seama ca mi-ai facut o declarati e de dragoste? ? Nu chiar o declaratie. Ambitia mea nemasurata rîvnea ca sotul Mihaelei sa-mi fie subaltern. chiar Cecilia staruia mereu sa nu refuz. cu persiene pe jos în care se afunda piciorul si fotolii îmbracate în piele . tatal Ceci liei. ? De la sine înteles.. N-a fost chip. Eu voiam acelasi post. înt otdeauna la dispozitia mea. E boala cu complicatii de care ma lipsesc. nu pentru a-l prigoni sau a-i face neajunsuri (o. cu toata luciditatea! Mi-a întins-o princiar. i-am replicat. Treb uia sa umplu aceasta lacuna care ma sufoca mai rau decît lipsa aerului. bun prieten cu tatal Ceciliei. plecîndu-ma. n-o duce bine cu sotul? ? Nu-i vorba de asta.. îmi dai mîna? ? Da. Îmi spuneam ca esti un bar bat mai potrivit pentru mine decît pentru Mihaela. a spus Cecilia mentinîndu-se netulburata de eveniment. numai si numai ca sa s tie Mihaela de ce sînt capabil. nici Alexa si cu atît mai putin Mihaela. dar la Ministerul de Finante. ? Cu o rezerva. M-am prefacut ca nu pricep raspunsul ei în doi peri. Lucrurile se aranjara exact dupa placul meu. m-am vazut cîteodata alaturi de dumneata. ? Nu. Voiam. Mai mult de . În schimb îmi multumi Alexa în numele s ra-si. Am primit-o ca pe o regina. îmi ura stereotip "la mai mare" si adause ca sora ei s-a bucurat aflînd de ascensiunea mea. Nu mi-o ceruse nici el. nu ma interesa persoana lui nici cît negrul sub unghie. iar eu am înteles numaidecît. VII Treceau cîteodata saptamîni si luni întregi fara sa am vreo stire despre Mihaela. Ca sa fiu sincera. am pus pe albul lor pecetea buzelor. ? Ce mai face? am întrebat-o profitînd de faptul ca venise vorba de Mihaela. Cred ca dreptatea era de partea mea. Ce n-a facut sa ma înduplece. dincol o de vorbe. ? Cînd? ? Ori de cîte ori veneam la voi. Tinea sa ma aiba secretar general la minis terul sau.. nu te iubesc. ceea ce avusese de gînd sa-mi spuna. pur si simplu. si anume încu viintarea parintilor. Cel dintîi lucru pe care l-am facut. intra în guvern si lua internele. Îmi instalasem biroul într-o încapere somptuoasa. ? Asa si asa. nu-mi displaci. ? Cum. (Toate astea fusesera aranjate în vederea unei eventuale vizite a fostei mele sot ii. a fost avansarea lui Neniso r. pentru ca. acolo unde e ra Nenisor. Alexa încerca sa ma lamureasca. intrînd în functiune. Ti-o spun foarte sincer . iar eu.. ? Chiar daca ar avea comorile lumii.

calculînd sa fie în dreptul fotoliilor ei (stiam chiar locurile cumparat e). în care aveam. palida si modesta în rochia ei simpla de se ara. d ublîndu-i leafa. Ce alta avea sa-mi raporteze decît miscarile ei? (De fapt. mai ales gîndurile!) De cîte ori n-am vrut sa tocmesc un detectiv particular ca s-o urmareasca. în ziua cînd mi-o aduse acasa. alaturi de mine. iata-ma prezent în casa Mihaelei cu ajutorul a doi ochi care vedeau tot ce se petrecea acolo si a doua urechi care auzeau orice vorba. Îi daruisem casa. Ce spune? Ce face? În ce ape se scalda? As fi vrut. Dupa primul a ntract locurile lor ramasera goale. În noaptea aceea am chefuit pîna în zori.) Feste cîteva minute ma aflam la o masa vecina. de ce as minti? Ou toate ca si eu am silit-o sa faca acest pas. (Nu stia. Am recunoscut-o numaidecît. îl avansasem.) Într-alta zi aflînd ca Mihaela se ducea la Opera ca sa vada Madame Butterfly. Am schimbat cîteva vorbe si i-am propus sa mearga c u mine la Opera. mi-a pus dinainte un album ca sa aleg ce-mi place. un oltean i stet. ajunsese cocota d e lux. daca era cu putint a. Patroana i-a telefonat. pretutinden i stârnea admiratie. era ceva lipsit d e sens. Cîteva sute de oc hi încremenira privirile asupra ei. Încredere deplina. Era frumoasa. Alexa era foarte indicata pentru aceste investigatii. facu ce facu si intra în legatura cu ea. Patroana celei mai de seama case de rand ez-vous aflînd oe vreau si pretul pe care îl ofer. T otusi vina ramînea a ei ? întreaga. draga Doamne. Bineînteles m-a observat si mina zîmbit pe furis. decorativa. Astfel am aflat ca Nenisor era mereu bolnav (nevasta soferului sustinea ca e tube rculos) si ca Mihaela nu dormea în aceeasi camera cu el. Pe cînd ma întorceam abatut. Reusitele acestea marunte îmi gâdilau. Dar ce era sa fac singur într-o loja? Trebuia neaparat sa gasesc o femeie (si înc a una frumoasa) ca sa-mi dau seama cum reactiona Mihaela. Asa ca. Vezi. (O. M-am opri t la poloneza (tot avea Mihaela pica pe ea) si.) Am trecut în revista cunostintele feminine care ar fi putut sa ma ajute. Plecase cu o ora mai devreme lasînd vo rba ca se duce la Café de la Paix. se vede. îsi facea aparitia în loja Operei. m-am dus s-o caut la vechea adresa. nu era acasa. ce-mi pasa? Ma bucuram ca o gasisem chiar pe aceasta cale oco lita. orgoliul. Femeia primi bucuroasa luîndu-si obligatia sa-i aduca stapîna-sii în lo c pe. Tocmai m-a pucasem sa-i scriu doua rânduri când chelnerul se apropie de mine ca sa-mi sopteasca: ? Doamna va roaga s-o asteptati dupa o jumatate de ora la Continental. N-am mai gasit-o. Schimbul izbuti far a greutate si astfel. si de curând co laboram regulat la ziarul pe care-l citea.) Eu aveam nevoie de cineva oare sa patrunda în intimitatea ei pentru a-mi da în vileag însasi starile sufletesti prin care trecea. nereusind sa reziste pîna la urma în vecinatatea mea si a polonezei. M-am prefacut ca nu observ pe Mihaela. (Mi -a parut bine. am ret inut o loja. (Avea probobil o în-tîliiire.. iata p e Dolly în dreptul unei vitrine. Nu era alta decît poloneza pe care o c autam. Soferul meu. se mutase si nimeni nu stia und e. Egal cu zero! Simteam nevoia sa înfaptu . am renuntat. Dupa îndelungi dezbateri cu mine m-am oprit la o solutie mai acceptabila care pare a ca rezolva problema: sa ma pun în legatura cu slujnica. transferasem pe sotul ei. Plecase cu barbatu-sau.. Înainte de a-l rasfoi mi-a aratat fotografia unei frumuseti (îi sp unea Miss Europa).. i-am propus s-o angajez la mine. exotica. lucruri exterioa re. nici vorba. sa-i cunosc gîndurile. Vazînd asa m-am hotarît sa închiriez o femeie. nevasta soferului meu. Va ramîne indiferenta sa u are s-o doara faptul ca ma vede în tovarasia unei femei? (Simteam ca aceasta ver ificare mi-e absolut necesara pentru edificarea mea. Bineînteles. Se facuse mica de tot. de ace st obicei al stapînei. dar erau departe de a m a satisface.. Refuz categoric: n-a vrut în ruptul capului. ? Spune-i ca vin.Si la opt si jumatate seara poloneza âmbracata într-o toaleta superba (adica mai mult dezbracata).cît atît: tineam sa aflu si felul curii reactioneaza la vestile pe care le primeste despre mine. . Dar treaba se dovedea plina de risc uri si cerea timp. în loc sa-i propun primejdios ul tîrg care s-ar fi putut sa ma dea peste cap. ferin-du-se sa n-o descopar. Am recunoscut-o de la prima ochire. Mi-am frecat mîinile cu o satisfactie diabolica. fara sa mai stau pe gînduri.) Ce noroc avusese sa ia un barbat cu un picior în groapa. în fotoliu. Se vede ca tot mai t inea supararea de odinioara. În definitiv. dar nu puteam s-o descos mereu fara sa-mi banuiasca intenti ile si pe urma n-o aveam oricînd la îndemina. Era o prostie: n-o mai vazusem de ani de zile.

? Asculta... sesizam parchetul? m-a întrebat inspectorul. mai avem timp. Dar dupa aceasta prima etapa (necesara pentru a cap ta încrederea victimei) urma dezastrul. El ezita înca si nu s-a învoit înainte de a-i da explic atii linistitoare. barbatul Miha elei fu lasat prima seara sa cîs-tige. desi el îmi tulbu rase viata. Gasise o lipsa de 420. D ar âmi lipseau împrejurarile favorabile. ? Si conita ce zice? ? Ce sa zica? S-a obisnuit si nu-i pasa. Socoteala era asta: odata si odata tot va fi silit sa bage mîna în visteria statului ca sa achite o datorie la carti. Parca n-ar fi barbatul ei. l-as fi ucis pentru societate. n-o puteam face. Cine ma împiedica s-o fac? Pentru ca. i-as fi distrus cariera. crezînd ca poate îi fac o imputare. Sotia soferului.. care de la o vreme îsi îndeplinea rolul de spioana cu mult zel (cre d si eu ? cîstiga cît un director de minister).. ? A. Cu un simplu gest. Lasa-l în seama mea. Cum l-am vazut. vinovat cu ghiotura. asa de limpezi si închegate.. N ici vorba. Acolo facu cunostinta cu el si. Auzise de ascensiunea mea si-mi cerea un post d e controlor financiar. sca pîndu-l de napasta! Vremea trecea fara sa descopar nimic. ? Ce facem. Ah. A doua zi am întocmit o decizie prin care sotul Mihaelei era delegat casier centra l al ministerului. At unci am ajuns sa-mi creez eu însumi. Acum îi revenise patima. sa le f ac bine. Charlot. sa intervin mereu în viata ei.. potrivit planului. f ireste. de a-i arata marele meu pret. Înde-mînarea lui Charlot depasise orice prevederi. De fapt. cu o vorba numai. am fost si ramînem prieteni. ca odinioara la scoala. daca as putea sa-l prind cu o lipsa pe car e sa n-o poata acoperi! Ce scandal si ce prilej minunat de a-i veni în ajutor.iesc ceva extraordinar. ci mai ales altcine va. dragul meu. Apoi. I-am aratat despre ce e vorba.. afara din obisnuit. ce s-ar alege de el. De unde avea domnul casier central suma aceasta considerabila? Nu era bogat. Si nu numai tu. ma puse la curent ca Nendsor cazuse în patima jocului de noroc. zau. Ti-l d au în schimbul unui contraserviciu. nu. nu atîta pentru placerea de a face bine. Of. mai pierde si noptile la carti. m-am pomenit cu Charlot.. Am cerut inspectorului financiar sa verifice îndata gestiunea lui Nenisor. l-as fi p rabusit în prapastie.. ce asteptam eu? Ce urmaream eu? Hei. Nenisor pierdu în trei nopti consecutive tot ce cîstigase si pe deasupra vreo 300. nu stiu. Foarte bine! Sa-l mutam ac olo unde trebuie. Voiam sa renunt la ideea mea stupida cînd. cu toate detaliile. Soarta rivalului era în mîinile mele. de a carui prezenta furat de valul bucuriei uitasem cu desavîrsire. ocaziile de care aveam nevoie. de asemenea (45. saracutule! Vei avea de-a face cu mine. ânt r-o zi. ? L-am prins! Al meu e! strigam coplesit de satisfactie. îmi rapise pe Mihaela.000 lei). Si-mi bateam capul ce sa mai nascocesc. încît de la început avu certitudinea ca va izbuti la milimetru.) A treia seara cîstig a. ce f apta buna sa mai fac ca sa ramîn necontenit viu si actual în constiinta Mihaelei. cît mai ales sa-mi potolesc setea nemarginita de a fi regretat de fosta mea sotie. ? Dupa ce e bolnav prapadit. Auzisem chiar din gura lui ca-i place jocul de carti. viciul lui Nenisor nu era o noutate pentru mine. ? Nu. ai cazut pros t. va face rost de altii. era vinovat fata de mine. daca as a vea asa sot. salariul pe care-l primea abia-i ajungea sa duca un trai modest.. undeva în provincie.000 lei. nu înca. domnule casier central. pentru alte nevoi). {Cîstiga vrea 60. hotarît lucru. sustrasese bani din visteria statului. Cu ajutorul unui prieten l-am introdus pe Charlot la Clubul Modern pe care-l fre cventa Nenisor. cu gîndul sa-i puna la loc cînd.000 lei ( se vede ca Nenisor sustrasese bani si mai înainte. un plan dracesc mi-a s caparat în minte. . Acesta îm i aduse raportul chiar în dupa-amiaza acelei zile. de parca apucasem pe Du mnezeu de picior. Îmi ceri un post. mai stii sa masluiesti cu atîta îndemînare cartile de joc? Fostul coleg rosi.000 lei. n-o lua asa. pentru ca persoana si banii tai nu ma intereseaza deloc.

ca situatia e disperata. sa salvezi un om pe care îti sta în mîna sa-l dobori. sa ma roage. Gluma se îngrosase si o clipa mi-a fost frica sa nu scap frînele din mîini. a acelui raport care aducea cu o senti nta de condamnare la moarte civila? . dar n-a vrut. inspectorul (care nu agrea pe Nenisor) trecuse peste mine si raportase ministrului frauda descoperita .. Îmi trebuia un rastimp de framîntare si de nehotarâre.. c hiar daca Nenisor depune banii. E un om pierdut (nu îndrazni sa-i pronunte numele în fata mea). ? Fie. dreapta. era oare un motiv valabil în o chii mei ca sa-l crut? Ce ocazie mai buna mi-ar fi astîmparat setea de razbunare? Si cu toate astea!. nu se putea sa n-o faca. o fac pentru tine. nu mai semana cu ea. mirata. Si n-ai nici o grija în privint . infinit de marinimos! Ca s-o doara si mai mult puterea mea. scapa-l! Ou orice pret! Esti puternic si bun! Fagaduie ste-mi! Fa-o pentru mine. ? Nu. Aimée! repeta ea masinal printre suspine. sa duca sora-sii teribila veste. Din primele clipe îmi facu impresia ca nu mai e sigura pe ea." I-am spus Alexei pe un ton scazut. speriata. stimata doamna Nenisor. Într-adevar. infinit de bun. ca o fa ptura cu însusiri supraomenesti. Ochii ei aveau priviri atît de rugatoare. iar ministrul daduse ordin peste capul meu sa fie sesizat parchetul. Si cît se poate de repede. ? Cum. Sa apara umilita în fata mea. dar parea înca destul de aspru (ca si cum ea ar fi fost vinovata de. ce înseamna asta? Nu trebuie! E o prostie ce faci! ? Aimée. ? Stii pentru ce am venit. ce-i de facut? Va trebui sa fie are stat? ? Da. Intra sovaind. ? Aimée.Asteptam pe Mihaela. Nici o grija în privinta asta!. Slabise mult. Prea era grav cazul ca sa nu-si calce mîndria în picioare si sa alerge la mine. încercînd sa-l fac cît mai blînd.. de faptul ca traieste. Taceam. Mi-a multumit si a ramas în picioare. ca secretarul îmi anunta o doa mna. ceva). daca Mihaela în cli pa aceea sau cu o clipa mai înainte nu se ridica brusc. ? Cred ca nu-ti dai seama ce-mi ceri. Era acum înalta. pentru tot ce a fost între noi.. i-am spus raspicat. ca se mira de propriile-i miscari. în numele ei. pentru salvarea lui. avea pe fata o paloare de convalescenta. Ma uitam laoom la faptura ei si taeeam. atît de nelinistite! Se prabusi inerta întrun fotoliu si acolo izbucni în hohot sfîsietor de plîns. aproape fugind.. sa tremure de mine. A venit în schimb Alexa. Iar eu sa ma arat bun. ? E asa de grav? Nu-mi închipuiam! Dumnezeule. constienta de marea mea putere. Nu mintisem (exageram numai). dar n-a venit. clatinîndu-se. C a s-o raneasca pîna în strafundul sufletului generozitatea mea! Am asteptat-o cu încordare toata ziua. Numai pacostea asta îmi mai lipsea. Voiam sa intervina pentru el. Eram sigur ca-i Mihaela. striga ea. Iata ce se întîmplase: între timp. ca sa nu-i dau impresia ca cedez atît de usor. Cred ca n-a trecut nici o ora de la plecarea Alexei. Scapa-l! Îmi dau sea ma ce-ti cer. stiam ca va interveni. vesnic ca ambasadoare! Ea nu catadixea sa se deran jeze. era cît pe-aci s-o fac. ? Trimite-mi pe Alexa. De cînd nu te-am mai auzit spunîndu-m i asa! As fi putut în clipa aceea s-o cuprind în brate. Si îl asteapta nu mai putin de cinci ani de puscarie. ea era.. O tri misese în locul ei. parasind mîndria.. de lupta intensa. ca ea însasi. s-o sarut nebuneste (simteam o foame cumplita de ea) si poate as fi facut-o. Numai pentru o singura fiinta de p e pamînt! ? Pentru mine! exclama Mihaela cu glasul alterat. ametita. Ma privi lung. i-am spus.Si chiar daca n-ar fi fost mai vinovat decît Mihaela. Spumegam de mînie: "Lasa ca te fac eu sa vii. de mna.. ? Pofteste-o imediat. asa cum nu aparuse niciodata pîna atunci. marinimo s. sa-mi cînta reasca orice vorba din gura. Cu o suta de kilometri pe ora. Ce asteptam de nu dadeam curs raportului. Am poftit-o sa sada. Într-adevar. Am nevoie de ea. nu se poate face nimic?! ? Absolut nimic! Parchetul a fost sesizat! A plecat în graba. dupa toate celelalt e.

. ca o halucinata ? suferind ca f usese martora la o astfel de scena. am strigat rastit. Alexa pleca si se întoarse dupa o ora cu recipisa. Functionarul are un trecut nepatat. ? Cum e posibil sa pui la bataie situatia dumitale pentru o cauza care angajeaza codul penal? ? Am convingerea ca e o crima din partea noastra sa distrugem un om si o familie pentru o simpla nesocotinta. Popisteanu. ? Dar de unde are sa scoata nenorocitul atîtia bani? (îmi placu asa de mult ca-i spu sese nenorocitul ? superba caracterizare!) ? Sînt nevoit sa-i pun eu la dispozitie. mai cu seama ca Alexa era de fata. la cîte riscuri m-am expus si cum am înfrînt. cerbicia mi nistrului. reprimîndu-si dureros simtirea. cît de mic. ? Cum. Taceam înghetat si-mi era teama sa nu-i vorbeasca chiar tacerea mea.. ? În primul rînd. Ceru un concediu de o luna c a sa-si caute sanatatea. De rîndul acesta avu loc o scena destul de dramatica pe care nu o prevazusem. dupa furtuna. Si are sa adauge poate: tot ceea ce a facut pentru tine a fost. Eu nu vreau sa-l vad în ochi. Ministrul Popi steanu auzind ca vreau sa scot basma curata pe un functionar incorect. ca un cer limpezit de nori. intra în ca binetul meu (ne despartea doar o usa) si-mi declara raspicat ca nu admite cu nic i un pret crutarea delapidatorilor banului public. recurse in-constient la un comprom is. Si cu mîinile tremurînde. avea nevo ie de aer mult. Dupa care nevasta soferului mai zise: . ? Te ascult. încurcîndu-se si rosind de neobisnuita ei neîndemînare. dupa un efort vizibil.a lui. (el) trebuie sa acopere lipsa. Nu-i alta solutie. Alexa veni la minister cu noaptea-n cap. ti s-a desfacut nodul de la cravata.. pîna la urma. o auzise spunînd u-i: "Ma arde aici un foc mare" si-i aratase în dreptul inimii. I-am replicat ferm: ? Domnule ministru. faci dumneata asta? E cu putinta? O suma atît de considerabila? ? Nu vei fi crezînd c-o fac pentru el. se vede. Atunci Mihaela. Altadata îmi destainui ca Mihaela plînsese o noapte întreaga si ca ea. Eram probabil palid si tremuram de enervare. ? Uite. ? Îti multumesc! Facu ochii mari de uimire. iar Mihaela r amasese acasa. acelasi lucru care se petrecuse cu mine cîteva clipe înainte. Alexa înghetase pe scaun si ne privea fara sa vada. auzeam cum îmi soarbe rasuflarea si m-asteptam sa i zbucneasca într-o explozie de dragoste.. încercînd s-o consoleze. Ah. I-am aprobat trei luni. o încurajare. agitata. Popisteanu ramase perplex ca si cînd ar fi primit din senin o maciuca în moalele cap ului. pieptul îi salta. Va tresari Mihaela auzind toate acestea? O vor coplesi parerile de rau? O vor spinteca amintirile? Si are sa-i ajunga o n oapte sa tot plînga? În urma acestei întîmplari. si ma întreb daca vorbesti cu adevarat serios. rosti cu alt ton: ? E pentru prima data cînd consimt sa-mi calc pe constiinta. cu toate rugamintile lui de a-l însoti. cu salariul întreg.000 lei. a depus banii. Sedeam lînga ea. cum are sa-i povesteasca Mihaelei tot ce vazuse si auzise: cît am luptat de dîrz sa-i scap sotul. Apoi fugi si nu stiu daca fugea de mine sau de ea. dragul meu. s-o depui ime diat în numele sau. O fac pentru dumneata ! Si spunînd acestea rupse hîrtiile. erca sa-mi înnoade cravata. A doua zi. (Se petrecea cu ea. Atît tonul cît si atitudinea mini strului ma jignira. dar prinse tare bine. Nevasta sofer ului îmi raporta ca plecase la munte sa se interneze într-un sanatoriu..) Toata fiinta-i parea ravasita. domnule ministru. un da nerostit. Vreau sa stiu ce-mi ramîne de facut. s tatul nu-i pagubit cu nimic. Iata suma.. am eu aerul ca glumesc? Te rog. i-am spus. Mai spuse ca ar fi auzit de la medicul care îl îngrijea ca stapînu-sau nu mai are multe zile. daca se trece peste mine în chestiunea aceasta te rog sa ma co nsideri demisionat chiar în clipa de fata.) Astepta din parte-mi un semn. nesoc otito. (Si ce frumosi erau ochii ei acum. E vorba de 420... ? Pentru numele lui Dumnezeu. Ma opun chiar daca i s-ar da o mustrare scrisa. care n-ai stiut sa-l pretuiesti. hotaraste. boala lui Nenisor se înrautati.

în uniforma.. PARTEA A PATRA? I Alaltaieri. Parintii ei priveau cu sim patie apropierea noastra de care aflasera dealtfel si prietenii casei. ca sa am siguranta ca a primit-o. telefonul zbîrnîi strident. ? Tudor. pentru rest era total absenta. s-a produs deznodamîntul. înflorise ca o floare de sera. tata într-o dispozitie excelenta ? ma ma putin cam trista. Nici o presimtire. la care ma duceam în fiecare seara. Printre invitati erau mai multi membri ai guvernului si însusi primul ministru. vino repede! îmi rasuna în ureche o voce gîtuita de emotie. ea însasi înalta si supla. nici un semn. ca un t rasnet pravalit din senin. în persoana. Dupa o luna s-a celebrat si casatoria într-un cadru extrem de fastuos. Pe cînd ce rcetam corespondenta. Si cu toate astea n-a venit. strident. cine-i? am întrebat aproape rastit. Odata s-a întâmplat sa lipsesc cîteva zile. Chiar Cecilia car e observa atît de greu. Nu mai aveam nevoie de asa ceva. Nici gînd sa ma întrebe unde am fost sau ce am facut.. ca e moarte de om. I-am fagad uit un spor de leafa si i-am dat pe deasupra bani de-o rochie. ? Da' ce am înnebunit. nimic nu paru ca deo sebeste ziua aceea de celelalte. La prînz m-am întors extenuat acasa cu masina. Pe neasteptate. Ne-am întors o-data cu toamna. Asa ca er am socotit pretendentul oficial la mîna ei. Toata dimineata am lucrat in tens într-o comisie financiara. conita. ? Si pe cine crezi ca iubeste? ? Pe cine altul decît pe dumneavoastra? Ca prea e cu ochi si cu sprîncene. vineri 7 septembrie. În zorii zilei am plecat în voyage de noces la Abazzia pentru o luna de zile. Am strîns receptorul în palma cu o încordare suprema. asurzitor. cu toate ca numai de asa ceva nu-mi arde a. ca un semnal de alarma. Dar nu pr icep ce tot aveti cu ea de-o patimiti asa? Ca si dînsa din carne-i facuta. nu stiu ce avea. Cînd sa plece am fa cut-o atenta: ? Sa nu ma dai de gol. dar nam stat decît o saptamîna. Doamne fereste. ) Soneria continua sa tipe.? Tare ma bate gîndul ca iubeste pe cineva. ? Alo. Mai mare pacatul. Cecilia. ma întreba: ? Pe cine tot cauti? ? Fericirea. Desi receptorul era alaturi de min e. Degeaba cautam s-o descopar prin furnicarul nuntasilor. Cecilia. Atît. (Fotografia ei aparu în ziare si pe coperta unei revi ste ilustrate. dar inteligenta Ceciliei scapa usor prilejul... . se burzului ea si-mi ceru si de pantofi. gata sa-l sfarîm. dar nu concepea m aceasta nunta fara prezenta Alexei. nu din piatra.) Bineînteles venira si parintii mei. Aceasta cautare insistenta (nu reuseam sa ma împac cu absenta Alexei) atrase oarecum atentia unor rude. Închise brusc aparatul. am pregetat sa întind mîna ca sa-l ridic. Dar vaz ca boala ei n-are leac . în rochia alba de mireasa. Ma asteptam sa-mi raspunda ca "fericirea" e chiar ea. i-am spus dînd-o prin gluma. cu trena fara sfîrsit. pa rea neverosimil de frumoasa. sa stii.) I-am trimis invitatia prin curier special . dar ramînea aceeasi statuie cu grai si miscare. Zilnic îsi schimba rochiile. fara sa arate cine telefonase si mai cu seama despre c e era vorba.) Am poftit si pe Alexa la nunta. gemene. Am serbat logodna noastra în cercul restrîns al familiei si rudelor. si în clipa aceea am avut revelatia celor întîmplate cu o certitudine pe care ti-o dau numai marile presimtiri. O preocu pa numai clipa actuala. (Poate acesta sa fi fost singurul semn. (Socrul meu avea relatii foa rte înalte. (Sa nu para cuiva ciudat faptul. zau asa! Ticaloasa slujnica! Îmi venea s-o îmbratisez pentru inteligenta ei dojana.

Mi-a deschis Alexa. Îmi netezi parul ravasit si.. Or. acolo. ? Da. Alexa! Nu trebuie sa ne pierdem cumpatul. se feri sa-mi arate slabiciunea. n-am nevoie de voi. Întelegea asa de bine unele lucruri I Drumul pîna în strada Triumfului (Triumfului. Ai iubit-o. Cînd m-a vazut. miscarea vie si pestrita a str azii fara sa recunosc locurile pe unde treceam.. Fara s a vreau. o boal a subita.. Apoi amintirile începeau a se trezi. De c e o asteptasem atât.. nu va mai cunosc.... apropiindu-ma neîncetat.Probabil eram palid si tremuram pentru ca Cecilia care venise sa ma pofteasca la masa. umanizînd-o. ? Ce ai? Esti galben ca ceara. s-o vezi. ci d impotriva. vedeam dinainte biletul de închiriat care-mi oprise cîndva pasii la poarta aceea.. Asteptam oare acest deznodâmînt. ? Plîngi? Ce descoperire! Statuia mea nu era construita din marmura. Cecilia dovedi în aceasta împrejurare întelepciune si tact. pent ru ca e tot durere. Întoarse capul. Coplesit de potopul aducerilor aminte. Nu.. trebuie sa te duci. ca sa-mi acapareze prezentul. scurtînd în fiecare minut distanta. Încremeni locului si ma întreba cu cel mai desavîr it calm: ? Cînd? De ce? Ce s-a întîmplat? Cum a fost? De unde ai aflat? Nu era un potop de întrebari. cuibul dragostei noastre defuncte. Abia aici. a podidit -o plînsul: ? De ce mi-a facut Mihaela una ca asta? Numai pe ea o aveam pe lume. îl dorisem în strafun iintei.. automat. desi sentimentul n-o micsora. Între o întrebare si alta se aseza timpul cu tacerea. Ea singura mi-o luase înaint e trimitîndu-ma la Mihaela ca sa ma scuteasca de o explicatie poate dureroasa pentr u ea. Poate o iubesti înca. îmi suna în urechi: ride la terra din opera lui Puccini. Apoi zise: ? Du-te la ea. Fericirea care s-a dus ma sufoca. una dupa alta. Mi-am muscat într-ascuns buzele. Nu rezolvam nimic. Am tresarit de neliniste. Da. înlaturasem toat e eventualitatile si ma oprisem numai la una singura: sinuciderea Mihaelei. fiindca tot ma duceam si fara îndemnul ei. trebuia sa ajung o-data! Mi-a aparut în f ata ochilor casa tupilata în verdeata. se sperie vazîndu-ma. fara sa-mi dau constient seama? De ce nu ma gîn-disem la altceva în clipa cînd mi-a telefonat Alexa? As fi putut invoca atîtea posibilitati: un accident. ascunzîndu-ma chiar de mine? Îmi trebuia neaparat aceasta sinucid ere? De ce voiam sa moara Mihaela? În fond ce rezolva disparitia ei? Setea de razb . stînjenit de goliciunea frazei ce-i debitasem. Ajunsesem. cum s-ar parea.. Poate mai e timp sa-i vii în ajutor. Le. absolut nim ic. decît numai pe dinafara .. ? Curaj.. În registram rece. la fata locului mi s-a confirmat revelatia pe care am avut-o în urma ap elului telefonic si m-am îngrozit de nebunia ce facusem dînd Ceciliei o veste cînd nu stiam înca precis ce se Întîmplase. nici de noap tea minunata cînd a fost a mea. dupa ce m-am ridicat. prin ferestruica masinii. g oneam ca pe dusmani... Ce s-a întîmplat? ? Mihaela s-a sinucis! Ea nu slobozi un tipat de spaima si nici nu se facu alba ca varul asa cum s-ar f i întîmplat cu oricare alta femeie. ? ce sinistra ironie!) l-am parcurs într -o stare vecina cu somnolenta. Vestea îi strabatuse învelisu l protector. Ce as fi putut sa-i raspund? Si mai înainte de toate ? ce stiam? Am ri dicat din umeri fara sa articulez un cuvînt. o neîntelegere grava care ar fi reclamat prezenta mea.. Fugiti. parca ar fi vrut s a-mi arate prin aceste gesturi marunte ca e alaturi de mine în acel ceas greu si împ artaseste în aceeasi masura durerea mea.. N-as fi vrut sa ajung niciodata la destinatie si totusi într-acolo mergeam... ? Sarmana! Ar fi meritat o soarta mai buna! Cecilia rostise vorbele astea de compatimire? M-am uitat la ea surprins.. azi blestemata. o aratare învesmîntata în negru. retinuta. am strabatut cu pasi repezi gradinita si am sunat.. Acum va urasc ! Nu vreau sa-mi aduc aminte de ziua cînd Mihaela a împlinit 21 de ani. De nimic.. În piept avea inima si simtire care o faceau sa sufere. Alta mi rare: pe fata ei de marmura lunecau cîteva boabe de lacrimi la vale. îmi perie sumar haina si pantalon ii (desi nu era nevoie) cu o dragalasenie discreta.

o fi primit vreo veste rea de la sanatoriu? (Nenisor era grav bolnav. Parea straina. auzind teribila întrebare. continuu. Gîndeam ca poate mai e o speranta. nu se stie unde a fost. fara nici o legatura cu clipa act uala. Voi am s-o scol. O femeie tînara zacea întinsa pe pat. Alexei îi paru ciudata aceasta mutenie prelunga si nu se stapîni sa nu ma întrebe: ? Ma asculti? ? Ba da. Si acum îsi curmase brusc zilele. înca nu se racise. (De ce în preaj ma mortilor oamenii vorbesc numai în soapta?) ? Cum s-a întîmplat? . clocotitoare o facuse dragostea mea. Aceasta nepotri vire a închipuirii cu realitatea ma contraria de asta data si-mi faceam reprosuri stupide în ceea ce priveste lipsa mea de previziune. dar de unde lacrimi? O stîn ca si tot ar fi fost zguduita de clipa revederii. Cu toate astea nu tr ebuia sa ma mir de nimic pentru ca aceasta transformare avea toata îndreptatirea. Apoi a venit procurorul si înca cineva.) De di mineata a plecat în oras. Smaranda a zarit pe noptiera doua fiole. avea trasaturi necunoscute.. Ce luminoasa. am descoperit destul de greu în coltul gurii surîsul ei de mîndrie care îmi e ra atît de familiar. Ramîneam inert. nici eu. nu stiam nimic. apasator. încît odaia. (Probabil ca n-a dormit toata noaptea. m-as coborî în subsolul fiintei omenesti. Doctorul venit în pripa a ridicat neputincios din umeri. Eu ? nu. Nu m-am abtinut sa n u întreb. Alexa a venit dupa mine. Ar fi prea mo nstruos sa cred asa ceva. Nu-mi dau seama cum am telefonat dupa medic. ? M-am speriat citind biletelul. Mihaela începuse sa nu mai semene cu ea. Si totusi. am trecut în hol. O iubisem mult. chiar mai jos. De unde o procurase? Ni ci slujnica. Numai cu mine reusea sa se realize ze. cum era în realitate.. Si doar Mihaela jucase rolul principal în viata mea. fiinta mea era casa ei. vrînd pîna si-n înfrîngerea de pe urma s i pastreze aerul de învingatoare. A chemat slujnica si i-« dat un plic sa-l duca Alexei. Chiar de cînd ne despartisem. Alexa m-a condus în odaia moartei. Dumnezeule. Extenuat de nemiscare. fara mine se dezagrega ca într-un mediu neprielnic. desi în realitate nu ma gîndeam la nimic.. Plecase cu el în eternitate. dus pe gînduri. încît îmi venea greu sa cred în realitatea ei. credeam ca doarme.. Ceea ce ma preocupa în momentul acela era ceva care nu tinea de simti re. ou mîinile puse cruce pe piept. . nociv. era moarta! Murise de curînd.. poate chia r toata casa se umpluse numai de ea.. ca sa-mi satur ochii pentru totdeauna de ea. ma întrebam. . îi deschisesem larg portile sufletului. ca trezit din-tr-un somn greu." gol de simtiri. cel putin n-a suferit.. sau alte locuri la fel de absurde. Erau oameni cumsecade... Ce-i cu ea. cu cine am vorbit si ce am vorbit. As fi vrut sa plîng.) Am lasat totul balta si am alergat sa vad ce se întîmplase? Am gasit-o întinsa în pat. te ascult. Otrava!. iar nu eu picioarele. O priveam lung. Dovada fusese facut a acum o data pentru totdeauna. Îsi facuse singura injectia cu o doza mortala. (Cui o fi scris? ? asta e foarte important.) Slujn ica a vazut-o scriind de zor. am vazut cu ochii mintii pe Mihaela asezata pe pat cu capul spre fereastra.. vedeam un sir lung de moarte. cum nu? am replicat brusc. au renuntat la autopsie. dar nu se trezea deloc. Aveam îndarat anii nostri de bucurii si suferinte care ne legasera cu lanturi mai tari decît ot elul. aratîndu-mi fie un co lt de stînca sau un cal slabanog opintindu-se din rasputeri sa traga o caruta întele nita în glod. Chipul Mihaelei se multiplica. Sarmana. .unare a unuai sot înselat oare între timp si-a refacut viata pe baze mult mai largi si solide? Dar asta nu era decît pedeapsa celui mai nesabuit orgoliu.. iar pe la opt si jumatate a veni t înapoi.O ascultam tacut. Abia acum am între bat-o (tot în soapta) desi acolo puteam foarte bine sa vorbesc tare. El a spus ca-i morfina. Închipuirea mea ratacea în nestire prin cele mai stranii locuri. urma Alexa. a tresarit si a holbat ochii în asa fel ca-i ies isera din orbite.Se trezise în revarsatul zorilor. De ce nu ma durea nefiinta Mihaelei? Înca nu stiam. ? E Mihaela? Sora ei. ? N-o mai recunosti? Era asa de schimbata. Cînd îmi telefonase Alexa. frageda. nu-mi intra în cap ca Mihaela sa mo ara... absent. La un m oment dat.

? N-a lasat nici o scrisoare? Nici un rând? (am evitat sa adaug: pentru mine.. Ce noima avea replica asta stupid a? Ce are sa se vada. A spus-o bine Alexa. în casa. Trimit pe secretarul meu sa-ti ajute. nimic. ? Crede-ma. racni la mine: ? Pleaca! Acum stiu cine esti. i-am raspuns foarte calm. Ea vazînd ca nu-i raspund. grave. Trebuie. M-am ridicat sa plec. supla. Ce sa-mi pun mintea cu o toanta? Îi plac ea sa încaseze doua lefuri si acum ? poftim proces de constiinta... la revedere. ? Bine. Nimeris e într-o chiurasa de otel. poloneza! Volubila. Violenta tonului o sperie. mi-e rusine! La primul telefon public m-am oprit ca sa dau dispozitii secretarului meu sa se o cupe de formele si operatiile înmormîntarii.. Am jucat teatru ieftin.. fara sens. am întrebat-o pe Alexa. ma rog? O voi lua pe urmele Mihaelei? Ma voi sinucide. ? Se va vedea! am tipat înfruntînd-o. durerea o silise sa-si iasa din fire..Într-un tîrziu.. saracul! O veste ca asta. ca am iubit-o pe sora ei tot atît cît ma iubise ea. am cautat. Dar abia ac um aveam certitudinea deplina. ? Da. cineva din spate ma trase de mîneca. nu ma duru lovitura... nesfîrsite: ? Poate ca am omorît-o. Poate i-o fi trimis lui (sotului) un cuvînt de adio. privindu-ma ca halucinata. de ce i-am strigat "se va vedea?". adaugase: De ce îmi pomenesti de el? T ot pe tine te-a iubit. Oricum ar fi fost. Pe Alexa o întel egeam. cînd altcineva. într-o dezlantuire care nu se potrivea deloc cu fire-ai stapînita. Nu-mi era foame. drept compensatie pentru ca am ucis-o? Haida-de! Nici nu-mi trecea prin gîn d. sîht limite peste care nu se poate trece.) ? Nu. ? Spuneai ca slujnica ar fi surprins-o pe cînd scria. dar o sa va pla teasca Dumnezeu cu vîrf si îndesat. Ce-as fi cîstigat daca ma dezvinova team invocînd nu numai dovezile pe care le cunostea Alexa. Uitasem si de prînz si de foame. ci însasi evidenta? Si ce pierdeam ramînînd vinovat fata de ea? Mihaela nu mai era pe lume si aceasta plecare fara întoarcere facea zadarnica. as zice chiar bine dispus. asa ca sa spun si eu ceva: ? Pe el nu-l anunti de ceea ce s-a întâmplat? ? Cred ca n-as face bine. Trebuia sa ma apar. Si pe urma. sa-i dovedesc ca se însala. rasfrîngîndu-se în ecouri prelungi. atît i -ar trebui ca sa-l dea gata. nu exista urma de scrisoare. fara nici o tinta. izbucnind vulcanic. alta scena tare. ori devenisem complet insensibil? În dreptul portii. în dreptul cinematografului Maxim. asa cum fusese Mihaela pe peronul gari . În tim p ce ieseam pe usa îmi arunca o piatra: ? Ticalosule! Poate mi s-a parut... ca si cum ar fi fost cea mai importanta... Vremea prînzului trecus e de mult. ? Ce faci? Pleci? facu ea surprinsa. La ce-bun.. dar eu îl auzeam multi plicat de sute de ori în mine.. adica de totdeauna. Ajungînd pe Lipscani.. Smaranda. I-am întors spatele si mi-am vazut de drum. Puah. om rau ce sînteti? V-as omorî daca as putea. Dupa un ragaz. stralucitoare. E nevoie de un barbat pentru îndeplinirea formalitatilor.. Scapat de aceasta grija. ma apostrofa cu o excesiva mînie: ? Va placu ce facurati. Aici. fara a cruta ba nii si timpul. Dar nici ea nu trebuia sa ma acuze ca am ucis-o pe sora-sa. hoinaream în nestire pe strazi. Tu ai omorît-o pe Mihaela! Strigatul ei de acuzare fusese rostit numai o singura data. Fulgere de mînie tîsnira din ochii ei si Alexa. Era Walewska. se uita lung la mine. m-am simtit întru cîtva usurat.. orice sustinere. nu sînt sigur. Dar în loc sa ma întorc acasa unde Cecilia ma astepta.. poate chiar mai mult.. E cu un picior în groapa. la rîn du-mi. dar si ea pe mine! ? Se si vede! rînji ea crispat ca o vedenie. Se trase un pas înapoi. de prost gust. mi-o confirma. apoi spuse mustrator: ? Credeam ca înca mai tii la ea. nevasta soferului care. tocmai se înto rcea. Si pe mine ? ce m-o fi apucat sa-i spun ca si Mihaela m-a ucis la rîndu-i? Sincer vorbind îmi paru rau de izbucnirea mea ipocrita. nu stiu ce sa-ti raspund. cumparînd tot ce trebuie. dînd cu ochii de mine. cu ciuda. de asta eram sigur de mult.

pe ultimul rînd.. trista..... Vreau sa vorbesc cu el. du-te si fa treaba. N-au decît sa lucreze zi si noapte cincizeci sa u o suta de lucratori. Secretarul meu se uita la mine alarmat.) Fumam si priveam zbuciumul strazii prin geamurile usilor de la intrare. Goiceanu era acolo. Mergi cu Vali. Si de ce n-ai plecat cu masina? ? E în reparatie. Ne-am asezat în fund..i. lipindu-ne unul de altul. pricepi? ? Dar. (Uitasem sa mai fumez de doua ceasuri. la îndemîna oricui. Secretarul meu îti pune îndata la dispozitie banii de care a i nevoie. ? Va rog iertati-ma. Platesc oricît. Cînd am depus receptorul în furca. te rog sa-mi faci pe socoteala mea un cavou la Belu. ? Ce cauti pe aici? ? Ma duceam sa comand o coroana.. arhitectul ministerului... în ajunul escapadei noastre la Constanta. Vreau vedem filmul împreun a. Nu-mi ardea nici de ea . aproape în panica.. ? Uite cheile de la casa.. le trec în contul dumneavoastra... n-avea decît sa faca ce voia cu un obiect ca mine. ? Cheama pe Goiceanu. Dar nu admit un minut de întîrziere. Ea m-a sarutat în întuneric.... ? Asa. incapabil sa ma împotrivesc celui mai firav îndemn. Unde gasim un telefon public? Era unul chiar la spatele nostru. nici de film. În mai putin de doua saptamîni cred ca va fi gata. facîndu-i semne disperate si strigîndu-l într-un loc atît de nep otrivit. apoi mustrari: ? De ce nu dat pe la mine. întelegi? Fa un proiect. Într-un timp atît de scurt? ? Orice o posibil cînd stii sa vrei.. Îti sta la dispozitie oricît ai nevoie. La un m oment dat mi se paru ca secretarul meu trecuse pe acolp. Rîdeam cu rîsul altuia si o sarutam inert. ? La tine nu place sarute la Vali? se mira femeia nedumerita ca initiativa tuturo r îmbratisarilor o lua numai ea. oricei cu putinta cînd clientul nu se uita la pret. ... Cîteva perechi rasfirate îci si colo. nu-i nevoie sa-l aprob. În pustietatea mea sufle teasca eram disponibil. aproape g oala. am iesit în hol sa fumez o tigara. În pauza.. Multumesc. Era cît p-aci sa uit. clasic. domnule secretar general. Ti-am spus sa nu te uiti la bani. credeti ca e posibil.. M-am luat dupa el si st recurîndu-ma anevoie prin viermuiala pietonilor l-am ajuns din urma... mîine dupa-amiaza. da.. Din fericire. Am lasat-o. Ca pacitatea?.. urs reu? Vali (Vali era numele ei de alint) iubesti mult la tine si tu necajesti la ea. Da.. pe frontispiciu gr avezi numele meu. Am intrat.. dragul meu. ? Comanda cinci. Bineînteles. cîti p oftesti. Nu mi-ati pomenit nimic despre asa ceva. la orele patru. dar bani? Ah.. nu pricepi? De ce sa pierdem timpul cu asta?. ? Am înteles. Ceva simplu. Ne-am înteles? Foarte bine. dar nelipsit de grandoare. Sala cinematografului.. Doua morminte. stai. Dupa cum vezi urgenta extrema.. da. Ramase uluit z arindu-ma cu capul gol. ? Astepti sa ti se dea mura-n gura? N-aveai decît sa întelegi.. în incinta unui magazin. Ma pun imediat în legatura cu un arh itect. Nu ma priveste. domnule secretar general. este forte frumos.. ? Am înteles.. ? De ce în cont? Plateste imediat! Tot! Imediat! ? Bine. Ajunge... ma bizui pe gustul dumitale. Angajeaza o mie de lucratori. secretarul meu izbucni într-un elan de admiratie: . ? Esti nebun? Ce tot palavragesti aici? În doua saptamîni? Pîna mîine dupa-amiaza trebuie sa fie gata. Secretarul facu numarul si ceru directia arhitecturii. ce lapsus: nu-i dadusem nici o lescaie. cum fagaduit la Oper. sa traiti. lînga p erete. Sau sa întrebi daca nu poti întelege.. doua. ? Vino cu mine. ? Ia Buik-ul meu.. Ce-ai facut cu cav oul? Cînd e gata? ? Trebuie cavou? Nu stiam. Am luat receptorul si i-am spus: ? Asculta. La început o scurta explozie de veselie. Ba nu. Pîna mîine dupa-amiaza trebuie sa fie gata. absolut de nimic. E cu putinta. Nu-mi trebuie deviz....... Ia de acolo cîti bani îti trebuie. ca un singur trup. Nici un minut mai tîrziu.

era vin eri.. Înainte de a ma hotarî. ai dreptate. Alergasem într-un suflet la facultat e (luînd o masina ca sa nu întîrzii). nu din cauza lapsusului. cu un gest. calendarul din perete. îl contramandam din senin. ? Stiti. cîtiva studenti ma salutara. e mai eficace lovitura si nu da gres. cu praselele încrustate în sidef. Arata 4 fix. ? Foarte amabil din partea dumitale.. pe urmele unei fetiscane care-mi zîmbi angajant ca s-o uit dupa trei minute si sa ma opresc pe strada Baratiei în fata unei vitrine ou pusti de vînatoare si arme de tot soiul. pe onoarea mea!. e vineri. Dupa cîteva minute coboram la facultate. Ce-are a face? Mda. si îmi arata. ci sa pastrez o distanta oarec are. se va vedea! Deocamdata am facut rost de arma. E dea dreptul barbar sa-si ridice cineva viata tragînd de limba un revolver oribil. l-am admonestat cu o asprime prea excesiva. Am intrat în cancelarie foarte abatut. spuse mirat asistentul. v-am auzit cu urechile mele. m-am uitat cu un gest reflex la ceas. O adevarata bijute rie în miniatura. el trebuie sa adaposteasca o întreaga familie sau macar o per eche. Înainte de a pleca ramase cîteva clipe locului.. altele minuscule ca niste jucario are. Duca-se la naiba. avea dreptate baiatul. Hai. ? Cum n-am? Nu-i astazi sîmbata? ? Va înselati. Mi-am amintit de poloneza.. cu butoi. Lasam si doua. iar acum cînd nimeni nu m-ar fi împiedicat sa tin cu rsul. Asa ca am ales un Browning mic. Pe cînd strabatea m în graba lungile coridoare. la ora asta am curs cu anul III. Uitasem cu desavîrsire sa ma întorc. fara nici un motiv. ? Ce-ar fi sa cumpar un revolver? Am sa i-l arat Alexei: Nu credeai ca ma sinuci d? Ei bine. scapasem din vedere. Tot treaba aia o face. încurcat: ? Va rog sa ma iertati: pentru ce e nevoie de doua morminte? ? Am spus doua morminte? ? Da. Nu ma nedumerea contrazicerea în care ma puneam. si anunta studentii ca azi nu tin curs. un plic alb. sau sa se arunce sub rotile unui Ford desuet în loc sa prefere un somptuos Roll's sau macar Cadillac. Repede am oprit o masina. te rog. dar simplist. devenisem subit prieteni. N-aveti altele mai bune? ? Pentru ce va trebuie? ? Vreau sa-mi zbor creierii. îmi atrase pri . i-am spus rîzînd cu pofta.. Perfect logic omul de dupa tejghea. ? Tiii. ? Nu-i nimic.. nu se construieste un cavou pentru o singura persoana. Negustorul zîmbi superior (crede domnul ca ma prosteste?!) si adauga cu cinism: ? Pentru asa ceva oricare e foarte potrivit.? Sînteti formidabil.. unele vechi. ? Nu vorbi prostii. Negustorul mi-a facut pe loc un scurt instructaj atragîndu-mi aten tia sa nu-l lipesc de tîmpla în momentul sinuciderii. Într-adevar. în sens contrar. si mari si mici. Am luat-o agale. ci din cauza palari ei (desi as fi putut foarte bine sa ma întorc s-o iau sau mai degraba sa cumpar un a noua). care contrasta violent cu verdele postavului. De ce comandasem cavoul cu doua morminte? Mare mirar e! Dar ce importanta avea faptul? În tot cazul. cu butoi. Patronul îmi arata cîteva revolvere. Ce-o fi crezut Vali de plecarea mea ciudata? Probabil ca m a asteapta înca. Pe birou. ? Dar nu aveti ours.. intrasem deja în magazin. Poate sa astepte mult si bine. de cinema si de palaria pe car e o lasasem pe scaun. Ce mi-o fi venit sa intru la cinema? Am chemat asistentul: ? Fii bun. ? Nu-mi plac.. fara un pic de fantezie. Sînt cam obosit. Iesind din magazin. sterge-o acu m si vezi-ti de treburi. ? Da. Bineînteles rîdea si el. i-am raspuns cu tonul cel mai natural de pe lume. demodate.. ? Esti sigur? ? Foarte sigur. Cînd sa le raspund ? surpriz a ? eram cu capul gol.

asa cum ai crezut mere u. multumindu-te doar cu ceea ce-ti ofera. Oricum. E ceea ce se întîmpla cu mi ne. Se temuse s-o dea la posta. Ai sa zîmbesti cînd ti-oi marturisi ca de cînd am fost a ta ma simteam mai buna pîna si cu mine însami. Dar nu vinovata fiindca te-am înselat. Asternuse pe hîrtie tot ce avea pe suflet. ? A venit azi-dimineata o domnisoara si a adus-o. numai o singura data în viata? Destinul a vrut sa-mi dea o lectie aspra. ? La ce ora? ? Pe la opt. fara sa te întrerupa nimeni. Trebuie sa-ti marturisesc din capul locului ca ma simt vinovata fata de tine. îmi spuneam. Este asa de neverosimila si de putin omeneasca povestea aces tei iubiri unice. unele cuvinte erau cu neputin ta de descifrat. cînd poti spune tot ce te doare. opt si jumatate. Citeam cu rasuflarea taiat a paginile una dupa alta. da ? vinovata. cum n-am iubit pe nimeni. apucat de toate frigurile. Dar ce experient a aveam. cu atît mi se parea ca eram mai putin. Parca m-a sagetat un curent electric. ceva mai bun decît mine nu puteam sa-ti da u. La ce bun? În fata vesniciei. om ridicat din umeri zîmbind sceptic. tot n-as f i iubit a doua oara. reprodusa întocmai: II Poate ai aflat pîna acum ca nu mai sînt. foa rte greu. Cine ar fi putut sa înteleaga ceva în nerabdarea mea care sarea dincolo de timp si în tremurul care învalmasea frazele amestecîndu-le alandala? Am reluat lectura dupa o p auza tot fara rezultat. deznadajduita. Tu ai ramas singura mea iubire si. Înainte de a pleca în necunoscut voiam sa-ti vo rbesc. sa fiu aceea pe care o cautai si. Nu. dar mi-a fost greu. omul le apada masca minciunii si ipocriziei si simte nevoia unei purificari desavîrsite. parca as fi vrut sa le mistui cuprinsul dintr-o singur a ochire. sa nu se piarda sau sa nu cada în mîini straine. Iubirea e nesatioasa. vrea sa-i sacrifici tot fara a-i cer e nimic în schimb. neconvinsa. încît socot ca nu m-am achitat fata de fe ricire cu pretul tuturor suferintelor pe care le-am îndurat dupa aceea. Asad ar. s-o depasesc chiar. sa-mi deschid pentru ultima data inima înaintea ta. Am desfacut plicul tremurînd. sa iube sti asa de total. mult mai lesnicioasa. nu pot începe mai înainte de a-ti spune înca o data ca te-am iubit. încît oricui i-ar parea o nascocire.virile. Adica gresesc: cum sa fac o comparatie cînd nu te-am iubit decît pe tine ? Mereu ma osteneam sa-ti plac. Pentru asta facuse drumul în oras! Sa-mi aduca scrisoarea. cu cît voiam mai m ult. N-a fost chip sa citesc scrisoarea decît dupa ce am dormit o ora cu ajutorul unui somnifer. De aceea am ales calea scrisului.. de la acest schimb în aparenta just. Iat-o mai jos. nervos. De aici a pornit eroarea. m-a ales tocmai pe mine ca sa confirm realitatea unei povesti. Dar s-o iau de la început.. Eu am rîvnit totul de la tine pentru ca îti dadusem totul. nu plecase în împaratia lui Pluton si a Proserpinei înainte de a-mi lasa un cuvînt d e adio. ca balanta atîr na cînd într-o parte. cînd într-alta dupa imponderabile de care arar ne dam seama.. acum ? în pragul unei lumi necunoscute. Mihaela scria mare. În cazu . E cu neputinta. În ce fel ajunsese la mine? ? De unde e asta? am întrebat cameristul. ? Scrisoarea Mihaelei! Asta trebuie sa fie scrisoarea Mihaelei! Plicul nu purta nici o stampila postala. într-o graba febrila de parca s-ar fi temut sa n-o surprinda moartea înainte de a ispravi. de un egoism salbatic. si as spune ca eram chiar geloasa pe propria mea persoana. Sa nu-ti închipui ca încerc sa ma dezvinovatesc. ci numai pentru ca am nutrit nebunescul gînd de a te însela. daca as fi trait pîna la adînci bâtrînete. Asadar. . Nu ma plîng! O vreme am fost atît de fericita. Îmi recunosc deschis greseala care a facut sa ni se desparta drumuri le pentru totdeauna. Mihaela fusese. Mi-a spus sa v-o dau în mîna ca e ceva important. Cînd am citit Manon Lescaut. de unde sa stiu ca iubirea dintre doua fiinte nu e egala. p e care nu ti-o da decît spovedania sincera.

macar partial. Ti-am spus ca am întîlnit din întîmplare pe tînarul acela u care m-ai vazut vorbind în holul hotelului Palace. i-am spus ca sînt logodita cu un român si ca plecam în G recia. ai citit bine: razbunare. pînd ind sa ies în oras ca sa ma vada si sa-mi vorbeasca. Chiar . ca o încunu nare a deznadejdii. Pe cînd noi. cu alte trei colege (pe una d in ele. femeile. ce rîsete au fost. Era tare tr ist. rusinii acesteia cu grele repercursiuni sociale n-as fi putut sa-i supravietuiesc. datorita se vede eului sau asa-zis "superior". La Constanta. De cîte ori nu mi-a propus sa n e casatorim! M-ar fi luat. Iata de ce prabusirea noastra în lipsa coloanei ver tebrale e asa de catastrofala. ai provocat ruptura sau cînd. toate ne lasam duse de-o sensibilitate care nu cunoaste masura. P referam sa ramîn nemaritata toata viata decît sa. echilibrul . ce veselie! Credea tot ce-i palavrageam. Ah. ne dam integral mistuindu-ne în asa fel încît nu ne ra mîne decît umbra celor ce am fost. cît am fost de mutilata. adica un simplu si inocent joc. Ei bine. într-o împre jurare destul de hazlie. E greu. mi-a sarutat de cîteva ori mîna. pentru a evita explicatiile. e mult de cînd nu mi-a fost îngaduit sa te chem astfel. dragul meu! As fi putut contracta o casatorie chi ar în situatia aceea daca voiam. Aurora. pastrînd rezerve pentru sine. Ma întorceam de la Predeal. mai subjugat de mine. ce uragan mi-a pustiit sufletul. De ce te-am judecat luîndu-ma pe mine drept unitate de masura? B arbatul. te-ai întors pocait? Chestiunea n-are importanta. ci cu doi ani înainte. Daca am suportat parasirea cu toate chinurile provocate de ea. Nu. Pe oricare femeie. l-ai prins în lat . de nevasta. chiar daca i-as fi marturisit ca sînt însarcin ata. Nu l-am cunoscut atunci pentru prima dat a asa cum îti spusesem.! În Gara de Nord.. m-ar fi salvat în acea împrejurare grea. Nu-ti spun ce conversatie s-a încins în limba lui Moliere pe care o vor bea destul de stîngaci. mîndria mea. Statea pe culoar la fereastra si fuma. Dorule! (Lasa-ma sa-ti spun as a. în conditii identice. aproape imposibil. chiar mi-a fagad uit ca vine acolo sa ma vada. Te iubeam prea mult! Si nu stiu daca o femeie îndragostita rati oneaza vreodata cu creierul. dupa aceea. De ce sa-ti ascund: ma iubea tînarul si nu era o partida de dispretuit. Dar. Nu te mira. ca s-o iei. e foarte fir esc sa judeci asa. Niciodata n-o sa-ti dai seama cît am suferit de pe urma gestului tau necugetat. i s-ar fi închis rana. m-a împins sa ma razbun. Ma hotarîsem înca de atunci sa-mi ridic viata si nu era decît o chestiune de zile ca sa ajung la fap ta. înlauntrul acestor doua date.l nostru balanta atîrna în favoarea ta.) Ah. Colegele mele sa moara de rîs! gata. la Sinaia. o cunosti) unde facusem o excursie de cîteva zile prin munti pentr u a ne recrea dupa obositoarele eforturi ale examenului de bacalaureat. Ai sa ma întrebi: de ce voiam sa ma razbun? Fiindca ma parasisei tocmai atunci cînd credeam mai mult în dragostea ta? Dar ai revenit mai copt. Nu puteam accepta umilinta unei parasiri atît de jignitoare. Dorule. (urma ceva indescrifrabil). satul de iubire. ca nu eram nici grecoai ca. crunt strivita cu c alcîiul. chinuit de remuscari. Asta a fost absolut tot. Eram sin gure în compartiment cînd. Mi-a cerut adresa de la Athena. cînd ne-am despartit. se da dragostei cu prude nta. mai ales. dar nu-si lua ochii de pe mine. mi-a încoltit un gînd feroce de razbunare. iar legatura s-ar fi dezvoltat cît se poate de normal. s-a urcat un tinerel în acelasi vagon. Si pentru ca am adus vorba de el. sa-ti povestesc cum l-am cunoscut. s-a ivit sarcina.. Crezi ca as fi primit vreodata sa fiu sotia ta daca n-ar fi fost sarcina? În ruptul capului. Rana pe care mi-o deschisesei în piept nu se vindeca fara balsamul acelei blestemate razbunari. s i dovada cea mai buna e ca-mi dadusei numele. lanturile cu care ma încatusai erau mai putern ice decît ale mele. O colega mucalita ne-a propus sa ne batem putin jo c de el dîndu-ne drept studente grecoaice venite sa viziteze tara. sa-ti însir în ordine succes iunea evenimentelor care au concurat la rostogolul meu în neant. Si tocmai atunci. E sig ur ca. cînd iubim. N-am primit tot din cauza mîn-driei mele tiranice. La fel s-a întîmplat si cu mine.. cînd m-a revazut. De atunci ma astepta ore întregi într-o bodega din fata casei. Nu-mi dau seama da ca acest rostogol a început atunci cînd tu. Nu mi-as fi iertat niciodata sa intru în acea casatorie cu o lipsa de prestigiu pe care viitorul sot putea s-o exploateze mai tîrziu în favoarea sa. Abia cînd ne-am întîlnit a treia oara a aflat adevarul. de aceea îsi pastreaza. Numai cu mine a fost altfel. Si înca ceva: trebuie sa stii ca nici o razbunare nu e mai cumplita ca aceea care izvoraste din dragoste. cînd ai reaparut.. sînt sigura. Putin cam naiv el a crezut. daca o paraseai vremelni c. nici logodita.

Dar se putea altfel? Cum as fi ajuns sa-mi pun planu l în aplicare? Dupa aceea a început prabusirea. Poat e aveai dreptate. dar chiar pîna în ziua nuntii. ceea ce pen tru tine era totuna. la cina. Recunosc: era un plan absurd. Nu s-a întîmplat asa. numai de dragul unei razbunari. important este numai gîndul ca te stapîneste. Si acum îmi facea o curte discreta. Am refuzat sc urt. Vazînd încurajarile mele. El starui si puse atîta caldura încît împotrivirea mea înc sa se clatine. cît îmi trebuia revolta. a patra oara. îngrijorata. înca un bob zabava. de Alexa. Ce ratiune aveau aceste întîlniri discrete? Ei bine. vru altfel. Nu stiu ce s-a mai întîmplat. deznadejdea. cea a fost între mine si el. Parca vedeam aievea. Era omul cel mai indicat. era imposibil. Dar motiv ul nu intereseaza. Nici nu m-as fi ostenit sa ma apar. Ori de cîte ori îl întîlneam. Si aici." Fagaduisem si asteptam ziua cea mare ca sa te umilesc. sa ma despart de tine pentru a ma casatori cu el. Erai prea mîndru. El n-a îndraznit sa ma sarute maca r si nici mîndria mea nu i-ar fi îngaduit-o. facu un viraj brusc. Îmi dadeam seama ca atunc i nu m-ai fi crezut. sa punem capat acestei situatii neclare. Nu stiu d aca femeile care însala au avut vreodata un motiv mai puternic decît mine. Mi-a placut purtarea si constanta sentimentului sau care presupunea. El mi-ar fi polarizat gîndurile si simtirea asupra -i si m-as fi destinat iubirii si cresterii lui. Principalul se îndeplinise. Daca îmi traia copilul viat a mea ar fi curs pe alta albie.. sa divortezi pentru a te marita cu cineva pe care nu-l iubesti. Îti marturisesc însa acum cînd sînt sigura ca ma crezi: Ei bine. ci din vointa mea. Nu-mi pasa de piciorul fracturat. si planul se n arui ca un castel durat din carti de joc. Cînd la mine s-a pîrgui t acest gînd. M-am trezit în spital. eu am fost cea dispretuita si a trebu it sa parasesc casa. pentru ca stiam cît sînge rau îti facea. Ma îndema sa divorte z. A trebuit sa lepad copilul ca sa piara. "Unde? Cu cine?" . scena care avea sa se desfasoare: într-o seara. oricum. De aceea setea mea de razbunare crescu mai aprig datorita acestei acceptari. ridicol.pe tine luîndu-te în conditiile acestea. nu numai pentru ca putea sa ne vada cineva. de scandal. ai fi gasit numai un tacîm la masa. uluita. ci pentru ca numi îngaduiam eu însami asa ceva. ca sa rabufnesca mai tîrziu cu o putere mult sporita. Poate tot n-as fi primit pîna la urma daca ghinionul nu facea sa t reaca o masina. n-am mai avut încotro. voiam sa-l folosesc ca unealta a razbunarii mele. Dar soarta vitrega. el îsi lua din nou îndrazneala si-mi vorbi. Ai tacut tot timpul. Din cauza sosele i stropite cu apa masina derapa si se izbi de un pom. Ceea ce a urmat. sa devin sotia lui. Întrebare: "Ce înseamna asta? Tu nu manînci?" Raspun s: "Eu iau masa în oras". Nu m-ai întrebat ce s-a întîmplat.. Pentru bunul motiv ca eram silita sa ma marit cu un barbat care nu se mai bucura de stima în ochii me i. nu numai pîna în ziua accidentului. El o opri si astepta sa ma urc. voi fi a dumitale. c um îl urai si te temeai de el. Cred ca si vitrega soarta a uneltit ca sa se întîmple asa. Auzi. I-am telefonat. Planuiam asadar. orice piedica din drumul razbunarii. au fost din cele mai corecte. nimic n-a mai putut sa ma împiedice de a-l pune în aplicare. Nu stia ca "grecoaica" se maritase între timp ? a aflat-o ceva mai tîrziu. În ziua aceea mi-a propus o plimbare cu masina pîna la padurea Baneasa. te-ai retransat în spatele unei taceri îndaratnice si mistuitoare. nebunesc. vrînd sa ocoleasca o trasura. afla ca relatiile mele cu el. devenea stîngaci ca un adolescent. trasnetul: "Cu viitorul me u sot! Tînarul de la Constanta! Nenisor!" Cît doream. Cum îmi imaginasem despartirea noastra si cum avea sa se petreaca în realitate! De u nde socoteam ca te voi coplesi de dispret. Soferul a luat-o razna cu 80 km pe ora si în dreptul Arcu lui de Triumf. gelozia ta. care m-a pascut din leagan. ti-o fagaduiesc. Atunci l-am revazut pe el. La ce bun sa ma întrebi cînd dinainte credeai ca stii raspunsul? Cîn d te asteptai ca voi tagadui sau voi confirma legatura mea adultera. ziua razbunarii mele smin tite. Îi strîngeam mîna înceti sor: "Ei bine. În fata faptului împlinit.. la fel îmi calcam mîndria. Toate astea laolalta.. Am cazut din ce în ce mai jos si aceasta cadere încea . o stii. Tot ceea ce mi-as reprosa nu-i decît fapt ul ca i-am acceptat curtea.. nu ma d ureau ranile! Ma înspaimîntam de tine. cu ochii mintii. probabil. o distinctie sufleteasca.. de asta data nu datorita hazardului.

mai tîrziu. E parca un facut sa nu ne dam seama de valoarea unei fiinte sau a unui lucru de cît dupa ce-l pierdem. cazu în patima jocului. pentru ca m-ai parasit absolut fara nic i un motiv. un om fara traire interioara. Cînd n-aveam fapte c în ore lungi de reverie sarbatorile iubirii iodata. cît pret aveai tu. A lexa mi-a destainuit cum ti-ai riscat situatia pentru a-ti respecta cuvîntul pe ca re mi-l dadusei. cînd l-ai scapat pe el de rigorile legii cu pretul atîtor jertfe. Si mai ales în clipele acestea. într-o seara. Îi apreciam rece eforturile si ma sileam sa-l crut de suferinte. trebuia mai întîi sa-i iubesti. Dor. d ar. rational. era îndatoritor cu mine. Gase am însa repede o consolare. nu-l iubisem niciodata. Degeaba! În cele din urma a înteles ca tot pe tine te iubeam. N-aveau sa se mai întoarca nic plecarea si mai surprinzatoare la . ceea ce er a egal cu zero. mica si neîns emnata ca o gînganie. este adevarat ca în cei doi ani cît a durat aceasta noua casnicie n-a fost zi în c are gîndurile mele sa nu fie în preajma ta. Eu nu reuseam sa-i pretuiesc delicatetea sufleteasca decît rece. cu cît stiu ca de-acum n-ai sa mai fii niciodata al meu. nu stiu ce sa mai cred. de parca te nascusei a doua oara. ce nevrednica eram de iubirea ta! Ma simteam asa de mica fata de tine. nu te mint. dar ajunse sem sa-l consider cauza nenorocirii mele. (Cum era sa ma simta departe cînd Mihaela traia între lucrurile mele. mi-a spus-o. Revedeam plecarea surprinzatoare la Constanta. barbatii fac uneori gesturi admirabile. Biet ul! În realitate n-avea nici o vina. rau si josnic. iar constiinta acestei micimi îmi strecura în suflet o suferinta dizolvanta. am tacut si asta a fost o confirmare pentru amîndoi. sa simti ceva pentru ei. el t ot ma iubeste. cautînd o eva dare. pentru a-i aprecia. mi-am dat seama ce pierdusem. ca zilele smulse din calendar. Într-adevar. îti urmaream mai stie ceva despre tine. nu te-am mintit niciodata. coboram în trecut ca sa retraies noastre. prin faptul ca aparuse în viata mea. ma coplesea de atentii care ar fi magulit pe orice alta femeie. sami apari altul. Mai precis: ma durea. Doamne. Nu ridica din umeri. Cine ar fi facut un gest atît de marinimos pentru fosta lui sotie? Apoi. Eram silita sa stau alaturi de un barbat pe care nu numai ca nu-l iubeam. cu alt suflet. teiul îi vorbea de mine si peste tot plutea amintirea celor ce au fost) Citeam articolele tale din ziare. Într-un fel. Cît erai de deosebit fata de ceilalti oameni cînd mi-ai daruit casa care trebuia sa fie a amîndurora. n-am dreptul sa ma împotrivesc. dupa despartire. M-a miscat. Bineînteles. Îmi spuneam: de ce face el toate astea? De ce nu ma igno reaza ca pe o straina de care nu-l mai leaga nimic? Nu. eram prezent în fiec are bucata de gradina. în întregime altul. asemeni milioanelor de vietuitoare ale pamîntului menite sa înlesneasca circulatia materiei în natura ca. ce pînza mi s-a pus dinaintea ochilor încît n-am reusit sa te va asa cum erai în realitate? Cum de au trecut neobservate marile tale valente sufle testi? Am închis într-adins pleoapele ca sa nu vad decît ceea ce voiam eu? Sau tu îmi ar atai mai putin decît trebuia? Nu stiu. Ce era sa faca? M i-a mai spus: daca vrei sa-ti refaci caminul. Despartirea mi-a deschis mintea asupra unui simtamînt de care nu mi-am dat niciodata seama ca exista cîta vreme ai fostul sotul meu: ca te iubea m. în loc sa înlature catastrofa. Odata. tot ceea ce ar face n-ar avea sens. era bolnav. Abia dupa transcrierea divortului. n-ai sa întelegi niciodata ceea ce am trait. Te-am socotit flusturatic. de ce as minti? Îmi parea rau. des-cosînd pe Alexa daca noi. Ce s-a întîmplat cu mine. Nu. Daca nu m-ar iubi. as p utea afirma ca limpezirea de care vorbesc. Da. în casa dragostei noastre? O parte ddn fiinta mea salasluia în fiecare coltisor. alta înfatisare. slabise mult si. Pîna si micile tale defecte deveneau acum calitati deosebite si te iubeam si pentru ele. Facea tot ce-i statea în putinta sa fiu multumita . nu-i sînt înca straina.ta a mers pas cu pas cu limpezirea procesului meu de constiinta. a provocato. lînga tine. Cîteodata aceasta revarsare de generozitate ma revolta. chiar alt trup. activitatea. Te-am iubit si te iubesc cu atît mai deznadajduit.

dar pasarelele din bazar.Constantinopol. înca de la începutul legaturii noastre erai sigur ca te iubesc. Mi-a trecut o sabie rece prin inima. cînd mi se paruse ca si cu Mihaela s-a petrecut acelasi lucru. frenetica noastra bucurie de viata cu rîsul ei nepotolit. niciodata. Nu-mi pasa orice s-ar fi întîmplat. A doua zi. m-a ridicat de jos. Iar seara ma a lam în fata unei hotarîri nestramutate. M-a cuprins atunci o sete nebuna de a muri. s au numai sa te vad si sa ma întorc împacata cu mine. pasii mei apucau poate pe alt drum. De cînd sînt n-am plîns atîta. Am vrut atunci sa te îmbratisez cu de-a sila. despotica mea mîndrie. Una spunea: "Ce dascal s impatic... O fi casatorit?" Cealalta a raspuns: "Nu s tiu. Credeam ca m-ai zarit si de aceea te-ai încur cat. Am înteles. S-a aplecat asupra mea. ce mult uram pe femeile dinaintea mea (mai ales pe polo neza aceea zanatica) pentru ceea ce-mi furasera din trecutul tau. m-a invadat o de scurajare vecina cu moartea. Atît! Daca te gaseam as fi iesit din groaznicul tunel în care orbecaiam. cîte lacrimi am varsat în ziua aceea. Dar nu erai acasa. sa pier ca un fulg de papadie. desprinsa de realitate. crezîndu-ma les inata. Un barbat. ca si tu ai fi ajuns profesor ca el. cînd ai facut o pauza lunga. dar Kala-Miche (disparitia si aparitia ta). dreptate. Si cum te-am jignit în seara aceea. sa ma fac mica. Dorule. încît mîndria. seamana leit cu Garry Cooper. Picioarele mi s-au muiat din genunchi si m-am spriji nit de gardul curtii sa nu cad. M-am culcat jos pe caldarîmul rece. Tot era ceva. si te-am ascultat de acolo. Ce slaba m-am aratat! Mi s-a taiat dintr-o data curajul si m-am pom enit ca-ti aranjez cravata. Cînd vorbeai mi se parea ca nu mai esti tu . Aveam credinta nestramutata ca poti sa-ti ridici viata si fara ajuto rul unei arme. Am sunat zadarnic o jumatate de ora. Doamne. cînd dupa conferinta lui Tîrnoveanu îti spusesem. mi-era indiferent tot ce ai fi crezut despre mine. ci numai cu vointa de a muri. precum si pe ce le dupa mine care se vor desfata în intimitatea ta. Nu st iu ce voiam sa fac: sa te felicit. si Journal d'Orient? Dar cîte altele toate! Cînd am aflat ca te-au numit profesor. Nu stiam cum sa ma strîng. îmi ajungea doar sa ma uit în ochii tai. cînd s-a întîmplat napasta cu banii aceia luati de el si am venit la mi nister sa-l scap de rigorile legii. Ceva mai tîrziu.. si nici în zilele urmatoare. Ah. Poate ca reuseam pîna la urma daca nu ma descoperea o batrîna. Stateai asa de aproape. Parca numai astea erau? Dar calatoria pe mare.. Ma minunam cum de poti vorbi asa de limpede si fluent în fata unui auditor atît de numeros. ca si asta ai facut-o pentru mine. pîna în fundul salii. sa te sim t aproape si sa-ti sorb aerul. Cum le-as fi strigat ca eu sînt sotia ta sau ca macar am fost si numai pe mine ma iubesti. parca n-as vrea sa fie.! Cu toate astea cînd ai tinut lectia de desc hidere. La început mi-a fost teama sa nu-ti pierzi sirul si odata. dar ca nu. M-am îmbracat în pripa si am fugit la tine. cu ultimele clipe al e unor osînditi la moarte. încît ti-am respir at aerul!. mi-o spunea toata fiint a. Ca s i cînd parea de neînchipuit si ireparabil sa lipsesti în ceasul acela. Îmi trebuiai în clipele acelea asa de covîrsitor. sa-mi potoles c gura arsa. surîdeam trecutului. sa-ti cad la picioare rugîndu-te sa ma ierti. ca sa ma aleg macar cu atîta. E adevara . în gluma.. care trecea pe trotuar i-a venit în ajutor. Tare-mi place ca barbat". pe scara mansardei. ce frumos si mîndru mi-ai aparut! Mi-am dat se ama ca niciodata n-o sa mai cobori pîna la mine... asadar. voiai. a trecut si asta. ca sa nu ma vezi. pe und e treceam atît de fericita altadata. Stiai cît de mult doream sa ajungi profesor universitar.. m-a podidit un plîns sfîsietor. În fine. n-am mai avut curajul sa revin. am înghetat de spaima. mica de tot. domeniu altadata al meu. ca nadejdea într-o întoarcere e o neb unie curata. N-aveai decît sa ma respingi. De bucurie ca ai ajuns atît de sus sau de durere ca n u mai erai al meu? Poate si de una si de alta. ramînea muta. Amîndoi m-au urcat într-o masina si asa m-am pomenit acasa. la universitate. Nici acum nu-mi dau seama de ce am plîns atîta. m-am furisat printre auditori. nu mai avea un cuvînt d s. Fara' sa vreau am surprins o frîntura din conve rsatie: doua studente din fata mea vorbeau despre tine.) O. cu o voluptate smintita ca sa sfîrsesc acolo. asa cum facusesi si tu cu mine odinioara. ca sa ma gasesti fara suflare cînd te vei întoarc e din oras. Mi-ai dovedit ca erai capabil sa ajungi. Iata . ajunsesei. vizita micutei cinteze care ne-a facut atîta bucurie ? si. (Aveam. dar espadon -grille.

Ai fi stiut ce înseamna o saru tare. Chiar mai putin decît atît. mi-a venit o ameteala mare". Nu stiu daca acesta era cazul meu ori daca f aptul ca semana cu tine parea sa fie o justificare a gestului. înduram chinuri cu carul.. Barbatul ma ajunse. totusi am plecat. acoperind zeci de coaie. daca de la început nu-mi impuneam linia unei sinceritati nude. E ceva care aduce cu o sfîsie toare nostalgie. O invitati e-la nunta. sa nu ma dezlipe sc de capatîiui tau. parca mi-a plesnit fiinta în milio ane de bucati.. m-a luat în brate. ca în poezia bardului de la Mircesti. Umblam pe strazi nauca. Eram frînta de oboseala. ca cea din urma prostituata. l-am desfacut. Acum. acum sa ma fi lasat sa te sarut. chiar simt o voluptate de a-si distruge ce a mai ramas curat în ele. Îngrijorata. cum fac morfinomanii care se afunda tot mai adînc în viciu. si el. o conversatie simplista. am tresarit de spaima. Semana asa de mult cu tine . sa iau un model de dantela pe care mi-l f agaduise. Nu mai eram stapîna pe mine si as fi îndurat poate înca mult timp viata asta de sclava a ta.. Am simtit cum m-a spintecat o durere groaznica. sa se duca vestea ca sînt o desfrîna ta! Din pacate nu erau decît figuri necunoscute. .. sau scriam frenetic ceasuri întregi. Acest rau de dragoste ma macina înc etul cu încetul. Sau sa omori pe cineva. Ce crunta ironie! În starea în care ma aflam numai de-o avent ura nu-mi ardea. avea un timbru aspru. strigîndu-ti dorul meu mistuitor. El a început. ca sa ma arunc orbeste în aventura aceea vulgara? Femeile învinse de viata au uneori o sete nebuna de a cadea tot mai jos. si Al exa. Ma bateau si alte gînduri la fel de absurde si chiar stupide. de orice. mi se parea ciudat ca nu se scufunda pamîntul cu mine. izolati de-lume. N-am asteptat decît sa-mi spuna doua vorbe ca sa ma agat de b ratul lui. ca sa consum energia care ma apasa. în aceeasi clipa. totusi asemanare a parea de necrezut. de muzica. Da. îmi ravasea fiinta. Cînd nu te poti înfrîna înseamna ca ai pierdut cîrma si plutesti la întîmplare. s-ar fi schimbat ceva din destinul m eu? Am intrat amîndoi într-un local. singura. Pentru dramul de vol uptate ce-mi aduceau. îmi lua mintile. în voia valurilor. Si as fi stiut. Poate exageram. si eu. Camera a început sa fuga de sub picioarele mele si m-am prabusit pe jos. pe bordura trotuarului. Aveam nevoie de aer. încît în primul moment am crezut ca esti chiar tu. buimaca. primul iesit în drum. Ne-am asezat la o masa unul lînga c elalalt. Ce spun ? nevoie? Voi am sa te îmbolnavesti grav de tot ca sa te' îngrijesc zi si noapte. Chiar m-as fi bucurat daca ma recunostea cineva. nu-mi venisem înca în fire. setea mea de tine. îmi atrase atentia. Poate si eu plecasem din mine. Admitînd ca as fi ascuns-o. Fara sa vreau am ridica t privirea si. pentru ca îmi e ra groaza sa ramîn numai cu mine. M i-a dat modelul (ce-mi mai trebuia?) si am plecat. Era ragusit. iar eu sa stau cu tine în celula ani de-a rîndul. Ce-as fi putut sa-i spun? Voia sa cheme un medi c. voiam sa gust voluptatea propriei mele decaderi. Mergeam pe strada descompusa. As fi vrut sa ma odihnesc. de zgomot. îmi întorceai zece sarutari la loc si nu eram lacoma dupa ele pentru ca mi le dadeai din belsug. asa cum facea i si tu la începutul dragostei noastre. Cînd puneam piciorul pe trotuar. desi nu facusem nici o su ta de pasi si singura. ochii. prinsesem de veste ca ma urm area cineva din spate. clatinîndu-ma ca un om beat. Ce proces s-a petrecut fulgerator în consti inta mea. se apropie de mine. Ce-i asta? L-am luat în mîna. dar continuam sa merg. fara nivel. Cînd s-a întors Alexa. sa t e închida. "Ce ai. exuberant. debitînd lucru ri nesarate. Dar nu ma dezbaram de ele. Avea trasaturile tale. la nunta ta cu Cici. nas ul.. La ce bun? Toti doctorii de pe lume nu sînt în stare sa ma vindece. Pe masa ei de lucru. Stiam ca n-o gasesc acasa. de libertate. fiindca eram plina de tine. Daca te sarutam o data. sa ma asez jos. Cit as fi dorit sa ai o nevoie ca sa te pot ajuta cu ceva. fara cunostinta. Putin îmi pasa unde ma duc. Glasul lui nu semana cu al tau. chiar aerul tau.. m-a scuturat. sa te fac bine cu dragostea mea. te-am iubit si atunci mult.. daca. bineînteles. mi-a dat ceva de baut. întelegi? Întrebuin tez acest cuvînt fiindca nu gasesc altul mai potrivit. Oricum.. Sufeream de rau de tine. toti. tu singur si eu. daca nu-mi da deai lovitura de gratie. vesnic nu mai noi doi. ce s-a întîmplat?" "Nu st iu. un c arton alb. Toata lumea ma parasise: si tu. . Dar iubirea la care raspunzi nu e decît jumatate iu bire. Am oprit-o.În ziua aceea ma dusesem la sora-mea.t. cînd nu mai era cu putinta. dar e mai mult decît nostalgie. Nu ti-as fi povestit aceasta întîmplare.

pe strada. El rîse vulgar. uitînd unde ma aflam. o bosita. oriunde! Sa vînd tot si sa plec. Sa încep acolo o noua viata cu alti oameni. plînsul a cesta îmi facea asa de bine! Gasisem un sîmbure de fericire chiar în lacrimi. Totul s-a sters din jurul meu. si-n obscuritatea aceea se ivi dinaintea ochilor un ecran luminos.. Am încercat sa-mi adun gî durile rascolite de grozavia acestei napaste. Caci de atîtea ori viata e mult mai grt d decît moartea. pe care se proiectau scene din poemul pe care îl traisem noi doi. alt decor. ciudatenie. un sprijin. sa nu se mai sfîrseasca. Ma cutremuram toata si gemeam de durere. Poate faceam primul pas în nebunie sau. muzica sau dragostea? Parca o mîna dusmanca îmi spintecase pieptul ca sa-mi smu lga de acolo inima. îmi zgîrîia urechile. Si cine îndraznise sa mi te rapeasca? Cici! Tocmai ea. Tot ce ramasese viu în mine plîngea angrenat într-o dezlantuire ce nu mai putea fi stavilita. ma parole!" În clipa aceea. O noua dragoste poate m-ar fi salvat. Si acum cazuse si asta! Erai de aici înainte al alteia. ca mai t ii la mine. spun drept. Sa plec undeva departe .) Se sfîrsise cu mine! Cît timp erai singur. strînsi unul lînga celalalt. Nu puteam sa-l aud. Pentru min e acest gînd constituia o mîngîiere. la teatru sau la cinema. Plîngeam cu toata fiinta. N-am recunoscut bucata ch iar de la primele masuri într-atît îmi paru de neasteptat s-o aud în acea împrejurare. ca localul în care ma af lam se aprinsese din toate partile. afara de una singura: de Cici! As fi îndurat orice nenorocire ce s-ar f i abatut pe capul meu.strident. Nu stiu ce ma du rea.. apoi ridica din umeri: "Esti ciudata. Era aceeasi melodie pe care o auzisem la cea dintîi întîlnire a noastra. Prea tîrziu! Ma simteam legata de casa. Unul lînga altul. sorbindu-va din ochi. aveam credinta ca nu m-ai uitat. Pentru ca m-a lovit tocmai în partea cea mai vulnerabila a sensibilitatii: în mîndria mea. asa cum faceam si eu adesea. în strainatate. O odihna pe care nu ti-o da altcineva decît moartea. ca amintirile noastre dragi înca st aruiesc în tine. nemilos. nedumerit de insistenta mea. n-a m mai vazut pe nimeni.. N-as putea spune ca ma gînd eam la o împacare. Dar în adîncul sufletului. Si apoi de ce m-ai ajutat si te-ai jertfit pentru mine? De ce mi-ai dat necontenit atîtea dovezi de dragoste? Ma gîndeam-cu spaima ca s-ar putea sa va întîlnesc undeva. cu mîinile împr eunate. dupa miezul noptii. la mansarda. Atunci s-a întîmpl at ceva uluitor: mi s-a parut ca masa noastra a luat foc. oricît de crunta. plutind în extazul pe care îl da iubirea. cu fibrele tremurinde. ca ace ea dintre Romeo si Julieta. arcusurile viorilor. Aveam nevoie de odihna multa si lunga. n-o sa întelegi niciodata napraznica mea durere . As fi suportat sa te însori cu toate femeile din tara. obosita. De ce n-a venit? De ce am fost sortita sa am o singura dragoste si aceea atît de tragica? . din întreg sist emul solar. s-a destramat si vraja care ma smulsese din realitate.. N-am putu t. conversînd intim. "Une autre vie! Une autre vie!" cum striga odinioara M-me de Stael. buna si nepretuita mea prietena! Daca nu cunosti sufletul femeiesc. zgomotos: "Ei dracie! N-o sa stam muti!" "Te rog mult!" Ma privi lung. cu tot raul pe care ti l-am facut. chiar alt aer. o speranta.. încatusata de pamînt si obosita. Cînd a tacut orchestra. de pe glob. Cu neputinta! Cu neputinta!!! Stiu ca n-ai luat-o sa te razbuni pe mine si sa ma nimicesti. fara sa fi fost în pielea mea. Ar fi fost lipsit de sens sa mi-o marturisesc deschis chiar mie însami. Am tîsnit pe usa tipînd de spaima. Nu ma înselam însa. în alt colt de pamânt. Reve nindu-mi luciditatea. Esti prea mare si bun ca sa-mi vrei într-atît raul. Si. Poate era o simpla iluzie.. Asta m-a d oborît! A trecut dincolo de capacitatea mea de a suferi. stiu eu? O dragoste coup de foudre. totusi destul de vii. tot nadajduiam. (urmeaza cîteva rînduri sterse atît de violent. Am vrut sa fug de voi. Urmarea m filmul nostru de dragoste cu inima strînsa.. I-am spus: "Taci! Lasa-ma doar sa te privesc". dar mi-aduc amint e ca am simtit în nari mirosul de fum. ea rezemîndu-se tan dra de bratul tau.. acolo sus. orchestra executa L'invitation à la valse. Si pe aceste fibre treceau. m-am îngrozit de aventura în care ma angajasem. si gîndul acesta m-a stapînit un timp. cu mireasma lor atenuata de timp. afara de casatoria ta cu Cici. încît hîrtia fusese rupta. Nici acum cînd îti scriu nu-mi dau seama ce-a fost asta.

.. dar tot pe atît de adevarat ca n ici nu l-ai putut împiedica. încît am întors capul crezî d ca moarta se afla chiar la spatele meu. calcînd peste registrul starii civile. sa fure ori sa ucida pe semenul sau? Si atunci pamîntul trebuie sa se transforme. În plus îti las si partea mea de fericire de care destinul m-a lipsit. (Avea un ton grav. nici urma de revolta. Eu sînt dintre aceia. "Tu ai ucis-o!" sopti crispat aievea glasul Alexei. Nu stiu..'" ? si eu tot mai mult voi am sa te înabus.. Nu ma plîng! Dealtfel. Acum stiam sigur ca nu ma înselase cu o mul acela. am stiut ca fusesem sortit mortii de marea putere a d ragostei. ci a unei tragedii a erorilor generate de ele. ca nimeni nu-si curma zilele înainte ca ea sa fi ajuns la sfîrsitul evolutiei. fara sa stiu sigur daca m-a înselat sau nu. o taranca octogenara mi-a spus: domnisoara frumoa sa. Privirea mea teapana se lipise de neasteptata ei semnatura. da. O grava eroare am com is parasind fara motiv pe Mihaela. de verdict. în aceasta clipa. si eu ? eu care. din prea multa curatie sufleteasca. cum te sarutam odinioara de zeci de ori. La vîrsta aceea n-am înteles despre ce era vorba." Cum am ajuns asa de repede la aceasta suprema decizie? Oricine stie ca sinucider ea e o boala a sufletului. Acuma stiu prea bine. Ai sa ma uiti repede si dupa aceea îti vor ramîne de trait înca ani multi s i fericiti. reproducînd ultim ele cuvinte din scrisoarea ei. Si ciudatenie: nici o împotrivire de nicaieri. tot atît de grava. care om dintre noi oamenii n-a gîndit sa însele. înfrînta definitiv. Asa fiind. pentru a se pune în aco rd cu simtirea ei. nici nu mai am lacrimi. într-o imensa închi soare. Oh. Iscal ea: Mihaela Petrican. Daca nu scriam scrisoarea de fata.. dar unii oameni sînt sort iti sa ispaseasca greu o greseala. amenintat or. Aimée. ca sa confirm fiintei mele: "Da. de la un capat la altul.. alta eroare. Asa fiin d. Da. ci avusese doar intentia s-o faca. era probabil sa fie ped epsita pentru un gînd nepus în miscare. ma înabusi. Sînt sigu ra ca nu te-ai asteptat la un asemenea deznodamînt. Cînd s-a pîrguit în mine aceasta maladie ca sa ma trezesc acum în pragul nefiintei fara speranta de tamaduire? Cum s-a întîmplat de n-am prins de vest e ca sînt atît de bolnav? As fi luptat împotriva bolii si poate am fi scapat amîndoi: eu . A fost o sfînta. dragul meu! Iarta-ma daca aceste rînduri iti vor tulbura clipele de b eatitudine cu. sa te pazeasca Dumnezeu si Maica Precista de dragostea neagra. trecuse în eternitate ca fiind a mea nu a celuilalt.. N-am avut încotro.Plec mutilata de pe lumea asta. Îmi paru atît de vie draga voce. ma voia lînga ea. cine va cuteza sa ma salveze vreodata si pentru ce? Cu un gest reflex am pipa it revolverul din buzunar. Asadar. automat. Dor! Te sarut aievea." recunoscu global fiinta mea supusa. am fost atît de bine inspirat cerînd sa fie pus numele meu de familie pe frontispic iul cavoului care avea s-o adaposteasca. pentru o fapta înca nefaptuita? Daca da. (scrisese probabil Cici dar s-a razgândit si a sters durerosul nu me). Invitatia ta la vals n-a fost decît actul de nastere al acelei iubiri negre care sfîrseste cu moarte.. Cu toate astea Mihaela. Nu te las singura!" Abia acum. Din contra: acceptare pe toata linia. ca sa fim pururi împ reuna. "De ce n-am murit împreuna?" rasuna în urechile mele vocea Mihaelei. desigur!. n-as fi putut sa mor. încît îmi spuneai coplesit: "Nebuno lasa-ma. De ce nu te-am omorît atunci? De ce n-am murit împreuna? Mihaela Petrican Aimée a ta. Înca o data ramîi cu bine.. eu. ci chiar bucuroasa. s-a considerat culpa bila chiar gresind cu gîndul si a platit. Ramîi cu bine. Cea dintîi impresie care se desprinse din lectura scrisorii fu aceea ca tot ceea c e se întîmplase între noi se datora nu numai unui crîncen conflict dintre crîncenele noast re orgolii. Cum ar fi putut sa ramîna fara mine o vesnicie întreaga? I-am raspuns: "Astea pta-ma ca vin... ca un om care înca traieste dupa ce viata s-a scurs din el. Odata. III Am pus scrisoarea deoparte. a fost divortul.) "Da.. N u-i nimic. si nu resemnata. sînt multi ani de-atunci.

Adica în fata prapastiei. avînd radacini adînc înfipte în via ta si as gresi atribuindu-i un rol de calau. Mi-era teama. slujind acelui urias inconstient unde se fermenteaza orice gînd si fapta. apucînd la întâmplare pe un drum gresit. în ce chip sa-mi stapînesc pornirile inimii si. ou însasi soarta omenea sca. Ceea ce stiu însa. Atunci? Ei. nu este nimic de facut! Acesta-i adevarul! Se ntinta. unde se face legatura cu mortii si. Nu stiu daca a fos t o conspiratie care se temea sa tina piept. vreme îndelungata. nu! Provocam ruptura de obicei într-o vreme cînd raporturile erau în floare ca sa traiesc acea voluptate bizara cînd ele veneau sa ma roage sa revin. E adevarat. înfricosata teama de i nfidelitate. nici o ambitie. le paraseam ca sa n-ajung eu însumi la propria mea umilire. Voiam sa cuceresc. e ca inteligenta mea a dat un gres formid abil. Drama începe de acolo ca n-am izbutit sa ma cunosc decît atunci cînd era prea tîrziu. Credeam ca stie sa-mi arate drumurile. pentru ca se afla în serv iciu comandat. încercam sa captez admiratia colegilor si a profesorilor. Simteam în asta o voluptate vecina ou nebunia. sa îngenunchez viata. iata-ma ajuns înainte de vreme la sfîrsitul sau. ci atribute perfect normale si l ogice. voluptatea se confunda cu buc uria învingatorului. pipaind resortul fiecarei fapte.. pe fata. oricît de neînsemnata ar fi fost. Amorul propriu îmi cerea efortu ri prelungite si luptam din rasputeri sa-i aduc satisfactiile de care avea nevoi e. asadar. Daca epuizam mijloacele cinstite recurgeam la stratageme uneori destul de reprobabile. Va amintiti de mîndria mea fara margini? Ma înnebunea de placere o la uda oricît de palida. n-as fi ramas descoperit ca acum. Într-o pornire înfrigurata de a ma salva în ultimul ceas. La fel am procedat si cu Mihaela. nici un tel. sa-mi descurce încurcaturile si sa-mi puna la îndemîna solutiile cele mai bune. Inconstientul lucreaza dupa legi imuabile. nu erau deloc ciudatenii. o porn ire irezistibila ma împingea sa parfi-sesc iubitele dupa ce le facusem cele mai fi erbinti juraminte. înca de la cea mai frageda vîrsta. ca re ma nedumereau atîta. pentru bunul moti v ca. Si. implacabila ca un destin. N-am stiut cînd tr ebuia încotro sa-mi îndrept pasii. sa fiu pretutind . cu toata luciditatea. E opera inconstien tului. conforme cu gîndirea si sensibilitatea mea.si Mihaela. ramîne în picioare. care nu se poate traduce în cuvinte. însa numai în lucruri marunte. Ce-i drept. umilinta cumplita a unei infidelitati. ca trasatura dominanta. bolnavicios de sensibil. luminile ei m-au ajutat deseo ri. în tacere. cînd el îns usi era mai puternic decît dragostea cea mai puternica? Pornisem. as fi avut la timp aceste date. imensa teama. toate puntile care ma leaga de viata se trag îndarat. cum ar fi îndurat acest amor propriu atît de se nsibil. încît toate puterile lumii nu s-ar încumeta s-o zdruncine. pe lume avînd în centrul fiintei. Totul în mine e orînduit pentru moarte si aceasta orînduire se dovedeste atît de trainic sudata. Cr ed ca nu. de suprafata. am dezbatut procesul existen tei mele înaintea forului suprem: constiinta. Dar sa ma explic: Spuneam Ia începutul aceste: spovedanii cum. Nu. am cîntarit întîmplarile. e neputincioasa sa le rezolve. Îti da numai iluzia ca lea rezolvat. Daca inteligenta mea se dovedea mai sprintena. Era sa adaug: ciudat de tot! Nu. Nici o ispita lumeasca nu ma mai ademeneste sa înfrunt verdictul. bucuriei mele de a trai. E neputincioasa prin însusi rostul functiunii. cersindu-mi dragostea. Toate ciudateniile firii mele. am înteles tot ce nu puteam întelege. nici o do rinta. Nimic. Am disecat în lumina tot ceea ce s-a pe trecut între mine si Mihaela. sa Se umile asca în fata mea. caci odata cu voluptat ea ma chinuia si pe mine suferinta. pe deasupra lor. chiar cinic. bine. în sfîrsit. ca înainte de plecarea unei nave spre necun oscut. Voiam sa ma mentin necontenit la suprafata. Ajunsesem pîna acolo încît umileam profes orii numai si numai sa provoc vîlva si admiratie în jurul persoanei mele. Si daca astfel stateau lucrurile. care mi-a pregatit esafodul. marile rascruci si cotituri ale vietii. dar nu pentru asta le întorceam spatele. Sa ne întelegem. odata cu ea. nu-i ciudat deloc! Acum nu mai e nimic ciudat pentru mine. M i-as fi luat masuri de aparare. de oriunde ar fi venit. în atentia tuturor. Pe cele importante. Cînd eram la scoala. Cine ma îndemnase sa-i trimit ac ea scrisoare de despalrtire dupa ce ne-am întors din calatoria de la Constantinopo l? Era o simpla maniera de a ma scutura de legaturi sugrumînd sentimentele în fasa? Hotarît. un orgoli u nesabuit.

adica de unul singur împotriv a tuturor. Era un compromis necesar pentru restabilirea echilibrului. sa se produca o destindere în mine. fie în societate. sugrumarea îna inte de vreme a iubirilor mele se dovedea a fi un imperativ organic. nu! Pedeapsa asta dac-o aplicam era prea usoara. care nu semana cu nici una din fetele pe care le cunoscusem pîna atunci. pe linie caracterologica. farîmitîndu-ne bucata cu bucata. Dar. Semana mai degraba cu mine. ma p unea în dezarcord cu întreaga mea fiinta. luptam pe doua planuri: pe planul constient. de o moarte totala. Numai ca de rîndul acesta se întîmpla ceva neasteptat. Nici vorba. însa ca orice lucru impus. inconstientul îmi îndemna pasii pe pamînt solid. decît sa-i pun revolverul în tîmpla? Poate as fi p rocedat si asa. (calculat. Adevarul e ca pentru întîia oara pasiunea birui ratiunea. totul o silea sa faca pasul acesta. si razbunarea ei fagaduia sa fie cu atît mai cruda cu cît simtise (instinctul i-o spunea) ca o iubeam iremediabil. Ce era mai simplu. pe un ocean de vrajmasi? Era de aju ns o singura înfrîngere. Aflasem doar de infidelitatea ei. I ata însa ca a aparut în viata mea Mihaela. Nu mi-am dat seama înca de la început ce anume urmaream. Mai precis. cînd eram deja iremediabil subjugat de farmecul ei. în raport cu vina ei. as fi fost un criminal de rînd. Nunta se facu. ca toate biruintele dobîndite anterior sa se duca pe copca.eni în frunte. murind în mîna mea. care frînse echilibrul. unica solutie care rezolva problema. Iar pe de alta parte constiinta m a îndemna sa fac totul ca Mihaela sa regrete ca a trebuit sa se desparta de mine. (În realitate fugeam de mine. zdr obind obstacolele care-mi stateau în cale. S i chiar asa s-a întîmplat. care tinea d e întelepciune si prudenta. fulgerator. sau macar unul. calcînd fara scrupule peste învinsi. (Ah. desigur ca nu consimtea sa se marite cu mine. ci încet. Asadar. subordonînd universul persoanei mele pentr u a-mi asigura fericirea. Acum nu-i ramînea decît sa se razbune. fara spate acoperit. A doua zi îmi lipsea tensiunea sufleteasca de a ucide si. Atît. în împrejurari similare. îmi sugera gînduri sanatoase si ma ocrotea de acolo din postul lui invizibil de comanda. Mi-aduc si acum aminte de razmerita fiintei mele rascolite. N-o prinsesem însa. o singura clipa de suferinta fizica! Inc onstientul meu voia o pedeapsa mult mai grea: sa moara prin ea însasi. în ciuda vointei ei. Asadar. si pe planul inconstient. d ezagregîndu-ne ca sub actiunea unei solutii dizolvante. Si aceasta razbunare ne prabusi în neant pe amîndoi. daca as fi facut-o. Dar soarta noastra era pecetluita. ca biblicul gest al lui Saxnson. cersind dragostea. Cîta vreme am ascultat poruncile sale mi-a mers bine si n-am avut de ce ma plînge. dîndu-mi în felul acesta satisfactiile de care aveam atîta nevoie. Asa ca hotarîrea de a o parasi ca si pe celelalte era perfect îndreptatita. nu putea sa uite jignirea îndurata. sau as fi sugrumat-o daca n-as f i fost înarmat. Ea trebuia sa devina sotia mea. fie în dragoste. ratiunea face mai întotdeauna lo c nebuniei. Nu dintr-o data. Am fi fost scapati amîndoi. În fierbinteala unor astfel de clipe. Cine ar fi putut sa cîstige luptînd în astfel de conditii. urzind un vast complot care . gîndeam. Cine s-ar fi încumetat sa înabuse o asemenea revolta? Asa am ajuns la solutia casatoriei. mai firesc.) Daca n-ar fi intervenit s arcina ei neprevazuta. n-am avut const iinta teribilei razbunari care îmi încoltea în minte dupa consumarea tradarii ei imagin are. iar eu n-am mai ga sit putere de a rezista pîna la urma rupturii. cautînd sa întretin Mihaelei re gretul de a ma fi pierdut. Mihaela n-ar fi s uferit decît o clipa. dupa cum n-as fi uitat-o nici eu. care-mi cerea imperi os pe Mihaela. Gîndul desp artirii se nascu prea tîrziu. daca o prindeam asupra faptului. o acceptare silnica a starii de fapt. De aici începe eroarea care m-a urcat pe culmile deznadejdii. Ceea ce a urmat e cu noscut: m-am casatorit cu Mihaela pe care o jignisem (desi o iubeam) tocmai pent ru ca voiam sa fug de ea. Vreme destula ca sa ma acomodez cu ideea tradarii. (Mai cu seama ca Mihaela nu-mi dadus e macar satisfactia de a se umili în fata mea. fara aliati. Fu sese o coalitie a simturilor care adormisera inconstientul pururea de veghe? Sau el însusi pierduse masura î Nu stiu. întîi a sufletului si pe urma a trupului. dar Mihaela tiranizata de mîndria ei nu uita. fiind dotata cu un org oliu la fel de atotputernic. daca stiam în ce consta aceasta "infidelitate"!) Si apoi trecuse o noapte peste stire.

o anulare a instinctu lui de razbunare (explicabil în atare situatii). fapta ar fi trebuit sa-i dea de gîndit.. mai om. devenind secretar general. Si ma simteam mai bun. E ceea ce se întîmpla cu culorile spectrului solar: fiecare în parte da rosu. iubir ii noastre. Auzind însa ca m-am recasatorit. (Mihaela se obisnuise însa cu ciudateniile mele. Cum era însa cu putinta sa pr inda asa ceva de veste cînd eu însumi n-am reusit sa pricep decît abia acum semnificat ia mîrsavei danii? Îmi amintesc ce bucurie ma coplesea ca reusisem. n-am avut absolut deloc constiinta catastrofei care ma astepta sau pe care. ca poate cîndva vom încerca o apropiere. Stiam cît sînt de sensibile femeile cînd e vorba de galoan e ierarhice. Acum stau si ma întreb: cum a fost cu putinta sa-mi retez creanga de sub mine fara a avea în vedere urmarile la care ma expuneam? Pentru ca repet. el functiona r public. o depasire a mea în înteles bun. din contra. trecînd fara efort peste egoismul firii mele nefericite. o vaga nadejde. În Cici iubeam de fapt tot pe Mihaela. ea primea necontenit dovezi de dragoste tot mai mari. Cel din urma punct al planului era casatoria cu Cici. Între aceste doua cariere nu parea sa fie o diferenta sensibila. bine.avea drept scop suprimarea ei. de parca s-ar fi integrat în fiinta ei proprie. o revarsare neobisnuita de generozitate. Îmi s cria ca as fi putut sa ma însor cu toate femeile de pe pamînt. M -ar fi dispretuit si dispretul acesta.) Îi dadusem atîtea dovezi de iubire si le anulam dintr-odata. încredintat de consecinta ei catastrofala.) Afara de asta trebuia s-o preocup neconten it de mine. abia atunci în telese ca m-a pierdut definitiv pentru ea. lucru pe care îl observase. toate au fost posibile datorita acelei actiuni de minare a inconstientu lui. Toate la un loc îsi pierd proprietatile individuale si alc atuiesc ceva nou: culoarea alba. Departe de a fi socotita de mine ca o lovi tura de gratie împotriva Mihaelei. era pentru ea exclusiv. aceleasi fapte însa. cînd îsi daduse seama de pretul meu. sugrumînd orice ramasita de iubire. daruirea casei avea drept scop . o reconciliere. Considerata separat si fara perspectiva timpului. avea o anumita semnificatie si un anumit scop. Si ori de cîte ori obtineam vreo izbînda. Daca Mihaela rezistase d urerii de a ma pierde. afara de Cecilia: Avea dreptate! Casatoria asta fusese pentru Mihaela lovitura de gratie. ar fi detasat-o de min e. totusi o posibilitate. brutal.) Eram avocat. în constiinta mea. Mie îmi t rebuia una zdrobitoare. considerate în total. Iubirea mea (din cauza obstacolului ivit în cale prin divort) îmi cerea acest nevinovat compromis . evitînd orice gol care însemna uitare. mai bine-zis.) Daca m-as fi purtat brutal. Ei. Cea dintîi fapta a fost dania casei (daca ar fi banuit scopul perfid al acestui ma rinimos gest. (Si asta pentru ca vo ise ea. necrutator. dupa cum se stie. duceau la un scop pe de-a întregul opus celui constient. Cu cîta rîvna si putere de munca am izbutit sa ocup o catedra. Dar. Fiecare fapta a razbunarii mele. sa ma depasesc. deoarece ea îmi amintea neconteni t de fosta mea sotie. prezentau noi semnific atii. cu cîta spaima trebuia sa-l fi respins!). Desigur. fara îndoiala ca nu i-ar fi fost greu sa reziste pîna la urma. galben. violet etc.. situînd-o într-adins la urma. mai îndragostit de mine. Prin însasi anormalitatea ei. Cons iderata înca în ansamblul faptelor sugerate de inconstient. se mîngîia cel putin cu gîndul ca-mi apartine. se dovedea a fi una dintr e cele mai rafinate si crude razbunari pe care o poate nascoci o minte omeneasca . coplesind-o cu mizeriile ce-si fac de obicei perechi le care se despart. un omagiu adus ei. casatoria mea cu Cecilia. (Vidra lui Razvan traieste în orice sotie. întretinut zi de zi. portocal iu. mi-o pr egateam singur. Într-o vreme simteam nevoia unei superioritati nete asupra barbatului ei.) Nu era destul! Ma ridicasem si mai sus. luata în parte. Cui i-ar fi trecut prin minte asa ceva? Dar inconstientul meu calculase cu precizie teribila lovitura. în definitiv. tot ceea ce faceam. care o apropiau. (Cît se însela ? nu mai e nevoie s-o spun . în locul unei purtari menite s-o departez e. De asemenea. chipurile. o credeam. în ceea ce priveste situatia sociala. pe îndelete. nicidecum pe ntru mine. sa fiu mereu în actualitatea ei sufleteasca. aveam grija sa i-o comunic. . (Pentru ca.

Mi-a aratat perspectivele. dupa cum ar spune Palmerston. Nu-mi pasa daca voi fi învinuit de moartea Mihaelei... Nu! N-am avut niciodata voluptatea inconstienta a omului sanatos. razbunarea mea inconstienta m-a rasturn at si pe mine. Prin proportiile ei uriase. nici de Cecilia (si e a o victima). fara noima.. (Si risipa aceasta nu mai avea margini.) Cînd tac. SFIRSIT . poate chiar din copila ria mea trista cînd duceam mortii închipuiti la cimitir. bucuriile.. În toate si în tot parca si-a lasat fiinta ei. Am dezagregat-o mai întîi cu abilitatile nascocite de inteligenta (iar cînd mi-am dat seama ca o iubesc). lucrurile. cu puterea dizolvanta a iubirii. infinit mai mult decît se asteptase. S-a strecurat atît de integral în mine facînd una cu fiinta mea. În gînduri si în vis. nici de ceea ce las în urma mea.. sforile nevazute ne trasera în fata a doua m orminte proaspat deschise. E de neconceput cît am iubit-o pe Mihaela. însusi rostul existentei mele. dispare sensul tuturor s tradaniilor mele. coplesitoare. încît ma îndoiesc ca am fost cîndva cop il. ori poate înca de la nastere cîn d mi-a fost transmis orgoliul îngrozitor care a dat peste cap viata bunicului.. casele. nu-mi pare rau de nimeni. odata cu ea. în bucurie si în suferinta. precum si o securitate materiala si morala sau. serbede.. În orice caz numai dragostea si creatia fac viata vrednica de a fi traita si. N-am creat nimic care sa ramîna generatiilor vi itoare. Am credinta ferma ca viata mea a început cu Mihaela si se încheie odata cu ea. o viata fara placeri ca s-o putem suporta. Nici de parinti. Totul. Iar cop ilaria mi se pare asa de îndepartata si nebuloasa. gradinile. pururi prezenta Mihae la! Pretutindeni Mihaela! Obsesie uriasa. oamenii pe care i-am cunoscut împreuna. Dar asta m-a pierdut. a fost prea frumos ca sa se sfîrseasca altfel. de nimic. totul îmi vorbeste de ea: locurile pe unde am hoinarit. e pururea vie. Degeaba! Toate îmi par sterse. în plina dragoste. Totusi. fiintele si lucruri le din afara încep sa graiasca amintirile din mine. Voia sa-mi intre în sînge s i. nici optimismu l simplist al celui care scrie pe apa erezînd ca face o opera durabila. în iubire si în u a. Recunosc ca eu am împins-o sa fa ca supremul gest.. trebuinta ca aerul si lum ina. Adio!. toto data.. atît de greu mi-e sufletul. îmi lipseste îndemnul. profesoratul. rasplata... mai vie ca niciodata. Ma întreb daca o fire ca a mea ar fi fost apta pentru o casnicie obisnuita al carei ideal de fericire e linistea lipsita de surprize. Pentru ci ne as mai tine prelegeri? Pentru cine as mai smulge onoruri? Pentru cine as mai duce-o cu Cecilia? Mihaela nu mai este si. dar am avut dragostea. visul t ot. nadejdea. scopul. Ceva în masi naria subtila a fiintei mele a fost dereglat în permanenta. încît acum cînd a plecat în lunga ei calatorie si-a luat numai trupu l cu ea. de a fi parasita fara regret. izbutise mai mult. De acum s-a prabusit temelia pe c are se cladesc fapte noi.. Cine ar putea sa-mi smulga radacinile ei crescute pîna în adîncurile mele cele mai ins ondabile? Iubirile mari sînt tocmai acelea de care te îndoiesti mai mult. iata. un gînd se agata timid de viata. în rînduiala aceasta cuminte a mortii.. Oricum.! Sînt obosit! Încerc impresia ca am trait cîteva vieti pamântesti.. Nu. un calm egal de-a lungul anilo r. în fapta si în vorba. A tras un colt de umbra si mi-a luminat drumul pe care l-as fi strabatut de aici înainte : politica. victori ile care ma asteptau. casnicia.Si cu toate acestea. tot. dar în mine a ramas întreaga.