MIHAIL DRUMES INVITATE LA VALS PARTEA ÎNTÎI 1 Totul s-a sfîrsit: nu-mi ramîne decît sa ma sinucid.

Sînt ferm convins ca orice as face de aici înainte nu rezolv nimic. Asa ca, neavînd încotro, ma vad silit sa-mi plec stea gul în fata mortii. Sinuciderea se dovedeste a fi un imperativ peste întelegerea si v ointa mea, un imperativ as zice organic ? împotriva caruia orice rezistenta pare l ipsita de sens, ridicola chiar. Nu exagerez deloc; în mine e viu numai un singur gîn d: acela de a muri. În fata lui, celelalte gînduri au amutit, paralizate de înfricosata lui atotputernicie. Niciodata n-a fost în mintea mea atîta rînduiala cuminte, pentru ca nu mi s-a întîmplat sa faptu-iesc ceva cu acordul atît de unanim al gîndurilor. Mereu m-am izbit de împotriviri dîrze sau în cel mai bun caz de îndoieli, reticente sau ezitar i... Ce s-a întîmplat? Piaza rea, care m-a pascut din leagan, sadind în mine buruiana trufi ei, a fost germenul nenorocirilor de mai târziu? Sau eu însumi mi-am creat orbeste, de-a lungul anilor, situatiile nefaste care m-au îmbrîncit în coasta mortii? Nu stiu, nu-mi dau seama... Ceea ce stiu e ca mîna destinului a aruncat cu o savant a preciziune, un lat, care mi s-a strîns concentric în jurul gîtului, si samt cum ma s ugruma. Dar de-acum încolo, ce-mi pasa? Navighez pe apele resemnarii si stiu foart e bine încotro ma duce corabia neagra. Doamne, ce frica-mi era odinioara de lumea umbrelor! Ma zguduiau spaime teribile , nu era chip sa vad un mort fara sa mi se zbîrleasca parul. Acum aceasta împaratie subpamînteana mi-a devenit draga. ("Draga" e o exagerare, mai degraba "suportabila" .) Si asa-zisa unanimitate a gîndurilor de care vorbeam mai sus e tot o exagerare, însa prea mica, aproape neglijabila. Pentru ca mereu înregistrez opozitii launtrice, mereu . ascult glasuri care ma che ama înapoi la viata. Dar sînt atît de sovaielnice si firave ca nici n-ar trebui sa le p omenesc. Asa am auzit-o pe mama (obsesia ei înca persista), pe sotia mea, Cecilia, si pe alti emisari ai fiintei mele aflate în primejdie. Tuturor leram deschis poa rta auzului, dar am ramas surd cînd era vorba de îndemnuri, poveti ori mustrari. Tar mul lumii pe care l-am parasit e mult prea departe si chiar daca m-ar ademeni ca lea întoarsa tot degeaba-i: nu mai am putere sa vreau. Adineauri mi-a facut o vizita imaginara fostul meu profesor de la facultate, Ion Tîrnoveanu, decedat anul trecut. Era titularul catedrei pe care o ocup eu astazi. I-am oferit un scaun sa sada ? acelasi scaun pe care ma poftea sa ma asez ori d e cîte ori veneam la el. Ma pretuia acest venerabil savant cu faima europeana, doct or honoris causa al cîtorva universitati apusene, si aceasta pretuire mi-a crescut aripi si mi-a înlesnit biruinta. Cum i-as fi îmbratisat umbra pe care o simteam preze nta în cancelarie si în salile de cursuri ca si cînd s-ar fi aflat înca în functiune. Am stat mult de vorba. Cea dintîi fraza care a precedat discutia a fost: "Tudor Pet rican, stii cît te pretuiesc; dumneata esti cel mai inteligent student din toate s eriile pe care le-am avut în ultimii treizeci de ani." (Odinioara îmi mai spusese as ta de doua sau de trei ori.) M-a descusut ce-i cu mine? Ma framînta probleme atît de grave si de nerezolvat încît trebuie sa (recurg la un act deznadajduit? Dar ? conch idea ? e o nebunie sa ma sinucid în primavara vietii? (Avea expresii de-astea, uza te). Se sinucide cineva ajuns în vîrful piramidei sociale dupa oe a gasit cheia care descuie usa tuturor demnitatilor si onorurilor? Nu, niciodata! Ce face în schimb? Lupta! Lupta! Lupta! Din clipa cînd nu onai tine la viata are toate sansele sa de vina erou. Numai ca eroismul de acest gen s-a stins astazi din lipsa de idealuri . A mai spus ca, întorcînd spatele vietii si bunurilor ei cînd as fi putut sa ma bucur d in plin de ele, înseamna ca atentez odios împotriva propriei mele persoane. Banalitati, locuri comune, vorbe de claca! Unde era elocinta care ma entuziasmas

e cîndva? Frazele maestrului sunau calp de astadata, le lipseau caldura si forta. Ce rost ar fi avut sa-i însir tot ce s-a întîmplat, ca am rapus viata unei femei, ca a ceasta femeie era unica mea iubita si ca modul inedit cum am ucis-o m-a scapat d e rigorile legii penale, dar constiinta ? tribunalul meu suprem ? nu putea trece cu vederea acest lucru si m-a condamnat la pedeapsa capitala... Nu, nu-i adevarat! Mint! M-am lasat ademenit de o idee justitiara. Nici vorba nar fi de autopedepsire si de asa-zisele imperative ale constiintei daca n-as iubi pe aceasta femeie. Acum o iubesc mai mult, necuprins mai mult decît atunci cînd tra ia. Si fiindca m-a chemat, sînt gata sa ma duc la ea. Stiu, i-e frica si n-o las s ingura. Amîndoi înfruntam mai bine vesnicia! ...Am pomenit mai sus de un fost profesor (caruia i-am pus în gura vorbele mele), de o femeie necunoscuta care a fost iubita mea, de o crima bizara care nu intra în prevederile codului penal si de iminenta sinuciderii mele. Cine pricepe ceva din toate astea? Citeste mai întîi, cititorule, istoria acestei iubiri si dupa aceea îti vei da seama d e tot ce s-a întîmplat si daca cineva, în locul meu, ar fi procedat altfel. O astern în aceste pagini fierbinti, scrise la mare temperatura. Sa nu crezi ca-mi trag spuz a pe turta ca sa ma arat în ochii domniei tale altfel de cum sînt, pentru a-ti capta simpatia. Nu. Voi povesti faptele cu o sinceritate nuda, dezolanta, exact cum s -au petrecut în realitate. Stiu ca nimeni n-are sa ma întâlneasca vreodata ca sa arunc e cu pietre în mine. Nu ma preocupa emotia estetica, nici morala, nici mesajul gene ros. Nu fac literatura, ci astern în aceste file o mare pasiune care altfel ar fi r amas necunoscuta, pentru bunul motiv ca pasiunile fug de lumina ? lumina le omoa ra. ...Si acum sa iau povestea de la început. Pîna cînd am intrat în cursul superior de liceu, viata mi s-a scurs linistita, fara zg uduiri, ca o apa molcoma de ses.. Nici o în-tîmplare deosebita n-a intervenit ca sai modifice cursul. As zice ca tot ceea ce am trait eu, în linii mari, au trait si ceilalti colegi ai mei. Asadar, o Viata anonima, ca aceea a regnului vegetal sau animal. Abia mai tîrziu am început sa ma diferentiez de ceilalti, sa merg pe propri a-mi matca, în sfîrsit, sa posed elemente pentru o biografie. Firea mea avea o multime de ciudatenii, pe care uneori le ascundeam cu grija. Er am ceea ce se cheama în mod curent, un elev bun. Profesorii ma apreciau, nu numai prin operatia rece a notarii în catalog, ci aratîndu-mi încredere, chiar afectiune. La drept vorbind acestea le atrageam nu atît prin sîrguinta la învatatura, cît mai ales pri n anumite artificii de conduita pe care mi le sugera inteligenta. Am fost însa elev bun, as zice, numai în zona strict scolara. Îndata ce ieseam pe poar ta liceului, deveneam altul, intram într-o noua piele. Si atunci nimeni nu m-ar fi recunoscut. Pentru ca în aceste doua aspecte contradictorii nu exista nici un pun ct de contact. Nu vreau sa spun ca la scoala jucam doar rolul unui elev bun cu pr efacatoria unui actor precoce si abia în afara de scoala izbucnea adevarata mea fi re. Nu... Si într-o parte, si într-alta eram firesc, sincer cu mine însumi. Ceea ce fa ceam acasa nu-mi stîrnea nici o umbra de remuscare, dupa cum nici stralucirea la înv atatura nu ma umfla de auto-admiratie. Întotdeauna am fost egal cu mine, între const iinta si faptele mele a existat un deplin acord. La scoala, aveam îndatoriri precise: trebuia sa învat lectiile, sa fiu ascultator, sîrg uincios, disciplinat. Si îndeplineam corect toate aceste comandamente. Acasa nu mi se parea ca fac rau daca ma încurcam la un joc de carti, uneori noaptea, daca trage am un chef la toarta sau daca întretineam legaturi de dragoste cu fete. (Pe atunci , de obicei mai în vîrsta decît mine.) Principalul era sa trec clasa. Si o treceam. De altfel pentru asta fusesem trimis la învatatura. Cui ce-i pasa de conduita mea ex tra-scolara? Prin clasa a VII-a ma încurcasem cu o vaduvioara de 35 de ani, care tinea un resta urant, cel mai bun din oras. Se prapadea dupa mine, mai precis dupa tineretea me a. Nu cred ca o iubeam, era prea mare diferenta de vîrsta, dar ea întruchipa în ochii mei femeia. A avut mult de îndurat din pricina pasiunii ei nefericite pentru un ad olescent atît de crud si de capricios. Suferintelor ei morale li se adaugau si ser ioase pagube materiale. Nu numai ca luam masa într-o camera a restaurantului speci al rezervata, dar aduceam cu mine o sleahta de prieteni flamînzi si însetati, care s e înfruptau pe seama iubitei mele. Cînd, uneori, îmi facea imputari din cauza vietii de

strabalate, ma suparam foc. Cîteva zile nu mai calcam cu piciorul pe la restaurant . Tot ea venea învinsa ca sa ma împace. ...Si dupa orgii prelungite pîna-n zori, sau dupa nopti istovitoare de dragoste, a doua zi dimineata, luam frumusel ghiozdanul din cui si plecam la scoala, ca sa ma asez cuminte în banca, lînga colegii mei candizi si nevinovati, care dormisera în pat ul lor curat de-acasa. Constiinta aoestei stari de lucruri îmi conferea o ciudata superioritate asupra lor . Îi priveam de sus, ca pe niste copii, care habar n-aveau ce înseamna o noapte de d ragoste sau o emotie ucigatoare la jocurile de noroc. În vremea aceea am cunoscut-o pe Dolly, fata unei mosie-rese vaduve. Era mutilata de suferinta: un ofiter chipes de rosiori, dupa doi ani de dragoste si juraminte vesnice, o dezvirginase parasind-o apoi ca. sa se însoare cu alta. În bratele mele u ita repede deceptia suferita si se întrema pentru altele viitoare. Am avut legaturi cu sora gazdei, divortata de barbatu-sau, cu o vecina, nevasta unui avocat, care ma aducea în casa, punîn-du-ma sa-i meditez copilul, elev într-a dou a de liceu. Nu mai pomenesc ca o droaie de scolarite îmi faceau ochi dulci., Nu pre a trageam foloase de pe urma acestor atentii, pentru ca, la drept vorbind, nu-mi placea sa ma încurc cu fete de scoala, stiind ca-mi voi pierde vremea degeaba. M-am legat numai de una, Ninon, eleva într-a VIl-a, frumoasa si zglobie, de care er a îndragostit tot liceul. Poate tocmai acest lucru m-a împins sa-i fac curte, fiindc a ? altminteri, nu ma simteam atras de ea. Am vrut sa mi-o fac amanta, dar vazînd ca nu izbutesc, am lasat-o în plata Domnului. Din pricina asta fata a încercat sa se otraveasca. Dupa cîteva saptamnii de suferinta în spital, a scapat cu viata. Un amanunt nelipsit de importanta: viata mea ordonata si cuminte de scolar tinea toata ziua; cum se lasa noaptea începea cealalta viata, hoinara si aventuroasa. A ceasta delimitare avea în ea ceva organic. Niciodata n-as fi putut sa chefuiesc zi ua sau sa învat noaptea. Mai mult: prietenii mei nocturni nu-i recrutam dintre col egii de scoala, ci dintre studenti sau functionari. Aveam atunci nevoie de alti oameni, din alta categorie sociala, deoarece tot ceea ce atingea mediul scolar c onstituia pentru mine ceva in-hibitoriu, un "tabu" care-mi paraliza orice initia tiva. Mi-aduc aminte ca odata îmi trebuia urgent o suma de bani. Nu m-am putut repezi la negustoreasa mea, sa-i cer un împrumut, pentru ca era ziua. Am asteptat sa se înnop teze, dar atunci nu mai aveam nevoie de bani. Altadata, plecasem la o întîlnire si, ca sa nu întîrzii, ramasesem cu uniforma de licean pe mine. Simteam ca ma sufoc, ma f ramîntam fara sa gasesc astîmpar, încît fata nedumerita de purtarea mea m-a întrebat: ? Ce-a cu tine? Ai ucis pe cineva? ? Nu, i-am raspuns prompt, ridicîndu-ma în picioare, automat ca la scoala. Am rugat-o sa ma astepte o jumatate de ora, în care timp am trecut pe acasa sa-mi iau hainele civile. Dupa aceea, m-am regasit. Viata dubla pe care o duceam mi se parea cît se poate de naturala, asa ca nu facea m nimic s-o schimb. Între noapte si zi poate sa fie un contrast. Dar acest contras t nu tulbura cîtusi de putin coexistenta lor. La fel se întîmpla si cu mine. Nu putea fi vorba de o dedublare a eului, ca în cazul procurorului Hallers, pentru ca îmi dadeam seama de tot ceea ce se petrecea cu mine. E adevarat, si alti colegi de-ai mei erau dezordonati, cu apucaturi rele, dar acestia nu se bucurau nici la scoala de o reputatie mai buna: dintre ei se recrutau repetentii clasei. Deoseb irea dintre noi era una singura: eu fuzionam atît însusirile bune, cît si pornirile rel e, izbutind sa stabilesc un echilibru, care constituia axa firii mele. Pe atunci era greu sa-mi dau seama de geneza apucaturilor mele ciudate. Azi stiu ca un orgoliu mai puternic decît orice pasiune mi-a dirijat latent întreaga mea viat a sufleteasca. Ameteam iubitele cu juraminte, le copleseam cu atentii si magulir i si, dupa ce-mi cedau, le paraseam brutal, necrutator, definitiv. De ce? Cine ma împingea la fapte atît de crude, pe care uneori le reprobam eu însumi? Ce rost tainic, irezistibil, declansa aceste izbucniri ale firii mele? Ei bine, voiam sa simt betia rara a vanitatii magulite, cînd ele, prinse, se agatau de gîtul meu, im-plorîndu-ma, tînguindu-se sa nu le parasesc. Atunci se declansa urgia: le um ileam, calcîndu-le orice mîndrie în picioare si decretam ca hotarîrea mea e nestramutata. Plecau ranite, mutilate si nu stiu cum se facea, dar ma iubeau parca mai mult d

tot din cauza acelei bolnavicioase nevoi de magulire. În recreatie. nestirbit. din clasa a VIII-a? Profesorul nostru de istorie.. Voiau averile lui Brîncoveanu! El ma privi perplex. cu suflarea taiata. uitîndu-se lung la mine. în întelegere chiar cu victima. Cînd ajunse la executarea voievodului în închisoarea celor sapte turnuri din S tambul. i-as fi dovedit numaidecît. Era o punere la punct care îl salva. Cu toate astea. Colegii aveau prilejul sa afle c a eu nu ma margineam doar la. ? Am citit în Xenopol. domnule profesor. de pomina. dar constatarea era rece. aveam uneori constiinta ticalosiei mele. Voiam excitante din ce în ce mai puternice pentru mîndria mea bolna va. sa detin locul prim. Luasem cartea cu mine. Într-o buna zi.. Se ruinase. ? De unde cunosti acest amanunt? M-a întrebat profesorul. asa cum scapi de un obiect nefolositor. ne vorbea despre domnia lui Constantin Brînc oveanu. esti unul dintre cei mai inteligenti elevi pe care i-am avut! Am rosit de placere si de îngîmfare. Altadata. pentru ca lovitura era premeditata. manualul de scoala. dascalul de filozofie a exclamat în fata întregii clase: ? Bravo. alesi dintre aceia pe care îi simteam ca nu stapînesc destul de bine materia specialitatii lor. eruditia.. fara tremur în glas. ci tot din vanitate. un batrîn maruntel. pe sub ochelari.a o vreme. Voiam sa aj ung întîiul din clasa. Multa vreme am ramas poreclit "Salvatorul".. Mi-a parut bine ca-mi pusese aceasta întrebare. sa fiu remarcat. parca apucam pe Dumnezeu de un picior. vaduva închise restaurantul. domnule profesor... am replicat semet. Parea ca nu mai am loc în piele. am surîs superior colegilor care s-au strîns cerc în juru-mi ca sa ma feli cite pentru "stiinta mea". Fapta mea eroica stîrni se nzatie în oras. o sa lvare de la înec. senin. ca într-un ajun de catastrofa. Am fost dat la ziar. Stiam sa îno t bine (copilarisem pe malul Oltului). ratio nala. umilirea profesorilor. Daca zmulgeam o lauda cît de neînsemnata din partea unui profes or. nu înteleg de ce n-a vrut Brîncoveanu sa scape cu viata cumparând pe marele vizir? Batrînul dascal gasi cu cale sa-mi explice: ? Turcii tineau cu orice pret ca voievodul sa treaca în legea lor. dar Brîncoveanu a respins tîrgul. triumful meu ramase în picioare. pe larg dezvoltata în Istoria Românilor de Xenopol si pîndeam momentul sa-m i arat. fara priza la inima. victima tot asa.. ci aprofundam materia citind carti de specialitate.upa aceea. Petrican. Dup. Si marturisesc ca nu-mi displacea. ca ei.. E drept. Daca ar fi facut-o. A-tunci am parasit-o fara n ici o strîngere de inima. Clasa încremenise. iar directorul liceului îmi aduse elog ii pentru curajul si abnegatia mea în fata tuturor elevilor liceului adunati în careu în curtea scolii. Nu se producea nici o schimbare în bine. Odata. Atunc i am continuat.. ca aici eu nu predau cursuri universitare. Vorbind de profesorul nostru. si pr ivirile tuturor se agatara de mine cu spaima. ca am devenit pr ea mare pentru clasa noastra. Si izbuteam. cu poza. unde era un lac destul de adînc. Profesorul nu m-a contrazis. Petrican. m-am ridicat în picioare: ? Domnule profesor. Si atunci ram ajuns la. pe ton sigur. nu învatam din datorie sau convingere. Cum as putea sa uit ora aceea. Citisem dinainte epoca lui Brîncoveanu. Sarmanul dascal s-a vazut silit sa adauge: ? Trebuie sa stii. le-am declarat cu toata obraznicia: ? Habar n-are de istorie! Astfel de scene se repetasera si cu alti profesori. ? Inexact. Cum s-ar fi pr odus daca dupa un sfert de ora uitam de orice remuscare? Spuneam adesea. înfruntînd pe toata lumea: ? Eu stiu ca Bostangi-Pasa a propus voievodului sa-i redea libertatea în schimbul a 500 de pungi cu galbeni. A fost una din cele mai de seama sarbatori ale fii ntei mele. Întîmplarea s-a petrecut în parcul orasului. dialogînd . care purta o barba larg revarsata pe piept (unora le impunea asa de mult barba aceea!). am înscenat. nici aceste succese efemere nu reuseau sa-mi astîmpere nepotolita s ete de magulire. La scoala.. oricîte oste neli m-ar fi costat.

O noapte cîstiga la joc. locuiam noi. fara vreo posibilitate de regasire. Ca sa cîstige un gologan în plus. Din cauza asta. înjura pe propri etar de toti sfintii (si asta se întîmpla aproape zilnic) ca nu instaleaza un ascens or. scurt si îndesat ca un bu rduf si enorm de gras. avînd radacini în tre cut. caci gasea zilnic naivi pe care sa-i jupoaie.. acelasi mod de viata. unde aveam o camera la etajul al IV-lea. care stateau cîte doi si chiar trei în camera. ne repa ra lumina. El ne împrumuta oricînd aveam nevoie de bani de buzunar (si ne dadea chiar ultimul gologan) si tot el ne dregea broastele de la usi cînd se stricau. fost actor de opereta la Grigoriu. si el tot la Drept. de toate profesiile. (Probabil ca de la el mi se trage mîndria mea tiranica. poate. caruia îi spuneam "doctorul" pentru ca urma Me dicina. Or. servind pe fiecare în camera lui în lipsa de sufragerie. care dormea în bucatarie. dupa mama. În schimb. aparatele de radio si tevile de apa. Am continuat. p rudent. iar în cel de-al patrulea. abia iz butise sa treaca doua examene. ca sa se bucure de nemarginita libertate. La el gaseai oricînd zahar. ca sa-l ascultam pîna tîrziu. într-o cladire vec he. dupa miezul noptii. din bazi lei) l-a îndepartat de la demnitatile care i se cuveneau. Locuiam în strada Amzei. fiindca semana pu tin cu actorul de cinema Chaplin.cu mine: Daca mi-ar pasa de suferinta pe care o las în urma si as cata s-o alin. care n-aveam nici un tovaras. Noi eram mai multi studenti. orice ti-ar fi trecut prin gînd. sa calc porunca. Domnisoara se îndeletnicea cu croitoria si lucra toata ziua pen tru cliente. nu mi s-a întîmplat nimic deosebit. un baiat înalt si vînjos. pentru ca aveam pe mosie o întinsa cr escatorie de vite. În afara de carti îi placea si bautura. dar blînd si cumpatat. ca un urias. afara de una singura. Încercam impresia celui scapat din închisoare. Se pare ca era prea sigur de el. tata-mare luptase aprig pentr u unire si era intim cu Domnitorul Cuza. iar alaturi de el. încît n-ajungeam niciodata sa-i cunosc.. nu m-as ab ate mereu din cale? Prefer sa merg înainte! Drumul învingatorului e înainte! Chiar daca ar calca pe cadavre. Un strabunic fusese în divanul lui Bibescu-Voda.) În cei trei ani care trecura pîna sa-mi iau licenta. cafea.. ca ma dizolv în marele anon imat. Si apoi libertatea fara restrîngeri ma scot ea din fire. Gleber. Nu exista student sa nu fi auzit de Iliu ta si nu se putea concepe chef fara ca el sa nu ia parte. Fusesem croit sa înfrunt primejdia. Datorita acestei "însusiri". Ne miram ca nu da de vreun bucluc. . poreclit Charlot. Cele trei etaje erau închiriat e la diverse familii. pe stînga. de a maslui cartile de joc. Desi înscris la Drept de vreo cinci ani. facînd noi cuceriri si obtinînd succes e scolare. dar o cearta pentru o femeie si mai ale s orgoliul sau care nu cunostea margini (credea ca se trage. Cele doua odai din fund erau ocupate de dom nisoara Dorina si fratele ei. Talentul aces ta îl facuse vestit în toata universitatea. iar actorul gatea la bucatarie fredonînd arii din Pericola ori Vînzator ul de pasari. cu o puzderie de chiriasi. Era însa ceva care nu-mi venea deloc la îndemîna. ma sufocam ca într-o apa pe c are nu poti s-o cuprinzi cu bratele. compus din vreo zece camere însirat e de o parte si de alta a unui culoar. afara de mine. Ori de cîte ori suia scarile pîna la al IV-lea. avea bani de cheltuiala. De aceea simteam ca ma împrastii. locuia Pîrvu. Tatei i-ar fi placut sa urmez medicina veterinara. II Dupa terminarea liceului m-am înscris la Facultatea de drept din Bucuresti. sa înfrîng disciplina . dadeau masa la cîtiva dintre colegii m ei. caruia i se pune la dispozitie dintr-o data desertul Saharei. Cînta din frunza si de multe ori seara ne strîngeam la el în odaie ori ne urcam sus pe acoperisul casei. erau prea multi si mereu altii. sau. Odaile mansardei erau închiriate. unica aproape .. În mediul universitar nu ma mai simteam obiectul de admiratie al colegilor. Mai aveam un bun prieten. În prima camera. pe Iliuta. Virgilica. Ne trageam dintr-o familie veche boiereasca. aflata lînga camera mea. avea o îndemînare neobisnuita. ca sa aiba cu ce sa petreaca noaptea urmatoare. ceai si. aici aproape totul îmi era îngaduit. Cel mai simpatic dintre colegi era Paunescu. fireste. în fine.

I-am facut o curte îndracita si o data cu mine înca trei sa u patru colegi. o poloneza blonda.. Nu prea gaseam ce sa le spun. Dupa ce am condus-o corect la loc m-am amestecat în multime. domnule Petrican. iar eu am ramas cu stapîna luceferilor pe care am învîrtit-o în zbor înaripat. care. tipator de eleganta si excentrica. afar a de Charlot. O strîn-geam cu putere la piept si ea sesizîndu-ma. cînd a venit rîndul celei de-a doua. am poftit-o la dans. de obicei. Odata. Din cauza asta. S-a facut nevazuta pierzîndu-se în valmasagul perech ilor. ? Cu cine-dansate? m-a întrebat. am invitat-o la mi ne acasa unde organizasem o petrecere si rezultatul a fost ca toti colegii. Ma simteam p utin magulit fiindca toti ma invidiau ca pusesem mîna pe o femeie atît de fermecatoa re. ca si mine. (Se gîndise desigur la compozitia lui Weber pe care o cînta orchestra. servitoarea care ne facea curatenie si ne spala rufele. care venise însotita de doua prietene. ? A. Pareau neverosimil de stralucit ori. de la Litere. Avea acum un cimitir d e iubiti.Pe fostii mei colegi de liceu îi evitam. mi-a spus în t reacat: ? Aferim. ? O colega. ? Sînt ametita. pentru ca a trecut pe lînga noi poloneza. a soptit ea rosind brusc ca si cum ar fi spus ceva n eîngaduit. E drept. Dupa o ora de hoinareala pe strazile pustii. Se lipea tot mai mult de mine. L'invitation à la valse. pe deasupra. înclinîndu-ma ceremonio s. sprinteneala si zburdalnicia de odinioara îi pierisera ca sa faca loc unei rigid itati de femeie matura. instinctiv. în strada. Mi-a soptit. Într-o zi. se îngrasase . pe care îl lasa rece orice femeie. i-am raspuns afectînd nepas area. ordonata. Ceea ce atragea în primul rînd atentia erau ochii ei mari si luminosi. ca doi mici luceferi asezati sub bolta fruntii. cum e de înteles. închizînd ochii. M-am dus întins la ea si. M-a prins mai tîrziu si m-a certat din nou: ? De ce o neglijezi pe prietena mea? Era vorba de o bruneta înalta. Ea vazînd ca sînt liber îsi parasi brusc partenerul si alerga în bratele mele. multe din prietenele mele mi-au aratat o raceala semn ificativa. c e rol hotarîtor avea sa joace fata aceea în viata mea? Poloneza n-a mai staruit cu întrebarile (probabil se temea de bruneta) si ne-am avîn tat din nou în vîrtejul dansului. urîciosule? Am dansat cu una din ele. O colega de la Drept. era un bun dansator. la balurile studentesti. în clipa aceea. asa fetita mai rar! Cunostintele printre fete le faceam. nu era nici proasta. Am întîlnit-o si pe Dolly. Colega de la Drept. am dat peste Ninon. În clipa aceea orchestra începu un vals. unde ma duceam cu doctorul. Adevarul (s i care nu-mi convenea) era ca ei se asteptau sa le povestesc lucruri extraordinar e despre mine si aceasta ma punea. ma temeam. nu s-a dat batuta. Aveam impresia ca ma prefera si am dansat toata seara aproape nu mai cu ea. Gasise pe cineva care-i oferea un trai princiar. am ochit o studenta. Nici nu stiu cum o cheama. cu un capsor de papusa si un trup subtire ca trestia. Wally! la fel! Fara alta explicatie (nutream se vede aceeasi dorinta). Aurora. se facuse ta re frumoasa si. strivindu-si sînii mici. cautînd poloneza care m a atragea ca un magnet. Era schimbata mult. îmbracata într-o rochie de matase neagra. se îndragostira de ea. într-o româneasca f ermecator de stîlcita. Chiar Rita. scolar ita care încercase sa se otraveasca din pricina mea. subtire.) Nu i-am raspuns nimic. nu minteam. ca-n extaz: ? Chit vrei se ametesti la mine în noapte asta! ? Si eu. s-a ivit poloneza car e ne-a stricat planul. în încurcatura. am nime . Într-o seara. Într-adevar. m-a mustra t pe fata: ? Cu noi de ce nu dansezi? Ori ne dispretuiesti. la balul medic inistilor. Ar fi putut oare sa-mi treaca prin minte. iscodita pesemne de o usoara gelozie. iar de acolo. dansînd cu un coleg de care. care se potrivea cu firea ei ca nuca-n perete.. ducîndu-ma la Fundatie sa ascult o conferinta. atît de luminosi cum nu mai vazusem altii si nici n-aveam sa mai vad. ne-am strecurat la garde roba. mi-a spus ea si s-a desprins fluida din bratele mele. facîn e cîteva ori înconjurul salii.

printr-un inexplicabil joc al functiei perceptive. caci asta îmi magulea amorul propriu. În dreptul Ateneului ma opri o batrîna mica si uscata. ? o femeie eleganta care a oprit o masina ? i-am adresat în sinea mea: ia-ma cu tine. tocmai iesea din pivnita e i. uneori cu o lumina si o limpezime atît de neasteptate în ceea ce priveste detaliile. frumoaso! ? un taran însotit de un tînar ferches. Îmi placea sa dau de mila. un vecin. domnule Tudor. în doi. unde locuia. lucruri de b unaseama mai importante. revad tot drumul parcurs ca si cum as fi spectatorul propriului meu film. scoa-la. cum pri veam odata ploaia ghemuit la fereastra si altadata cum trageam cu o sfoara. pîna dimineata . Cineva. dar am renuntat descoperind ca era urîta. Ce sa-mi pun mintea cu o toanta? M-am urcat la mansarda si pîna acolo. pe Corabiei. dar m-am razgîndit. hotarînd sa dublez pomana. poate ma fripsesem cu focul. În fundul culoarului. Pri mul gînd a fost sa dau batrînei un leu. din primii trei ani ai copilariei nu-mi aduc aminte decît de cîteva lucrur i de-a dreptul grotesti: o scarita cu trei trepte pe care urcam anevoie. dar de care. Rita a glumit. în loc sa ni se stearga din minte îndata dup a savîrsirea lor. ? Stii. îmi amintesc chiar figurile trecatorilor pe care i-am întîlnit. Am cautat celalalt leu care se ascunsese printre c elelalte monede si lucrul acesta m-a enervat putin. Ma întorceam de la universitate.. prins de alte gînduri. ca s-a-nchiriat camera de linga dumneata? ? Cine a luat-o? ? O fata. lo cuinta noastra se afla la doi pasi de "Eternitatea"). pîna cînd am ajuns acasa. ? Morti! Si unde-i duci. în strada Amzei.) Si asa.. Am vrut sa-i fac mustrari. prin fata casei. Acum cînd scriu . Dispozitia mea de receptivitate se dovedea uluitoare în acea zi: Rita. Mi s e însiruiesc casele de pe atunci (una. Tot asa îmi amintesc perfect ce mi s-a întîmplat în ziua aceea de februarie. m-a întrebat ce am în c aruta. Cred ca împlinisem pe atunci patru ani si eram la Craiova. amenintîndu-ma cu degetu l: cred si eu ca ai fi vrut sa fie singura. privisem si altadata rapaitul ploii si carasem de nenumarate ori mortii la cimitir (pentru ca asta vedeam toata ziua. pe care îl si gasisem. vaco! Ca te dau cu capul de toti peretii! Piftie te fac! . III Unele întîmplari marunte din viata noastra. baietas? ? La timitil.. era în constructie) si mai mult decît atît. Am sc os doi lei si i-am întins cersetoarei. se auzeau strigate disperate: ? Scoala. departîndu-se.rit într-un local de noapte periferic. (O fata c u un geamantan pe care abia-l tîra ? o clipa m-am gîn-dit s-o ajut. ne ramîn fixate în memorie. De pilda. dar numaidecît m-am raz-gîn dit. am avut destul timp sa uit noutatea pe care mi-o daduse Rita. încît depasesc adesea evenimentele capitale care ne angajeaza soarta. colt cu Franklin. din bucataria Dorinei . ducînd în brate un cos plin cu rufe. care-mi ce ru de pomana.. Poate fuses em bolnav. prin 1913. i-am spus. unde am încins o petrecere. care me rgea putin înainte ? e tata-sau. Apoi. în timpul epid emiei de holera (dupa campania din Bulgaria). dintre care opt monede de cîte doi lei si doua de cîte un leu. Apoi am luat-o pe strada Ateneului si de-acolo. nu-mi aduc aminte deloc. si se rusineaza de el. ? Molti. boboc! ? Singura? ? Ba nu. servitoarea noastra. poate ma muscase vreun cîine. Tin minte si banii marunti pe care-i aveam în portofel: 18 lei. o cutie în care erau cîteva bete. ciudat. hotomane! Auzi colo: hotomane! Expresia servitoarei îmi displacu din cauza aerului ei de fam iliaritate. îmi spuneam. Mi se întîmplasera desigur eve nimente mai vrednice de tinut minte. asa cum i se întîmpla oricarui copil. De ce tocmai aceste marunte întîmplari mi-au ramas tiparite în memorie si ieseau mereu la iveala din mormanul celorlalte? Ma urcasem poate si mai-nainte pe scara. în jos. e cu maica-sa.

o reactiune vie printre locatari. M-am trîntit pe pat si nu stiu de ce ma simteam dintr-o data tare abatut. care era un misogin convins. A raspuns înc linînd usor capul si mi s-a parut ca a tresarit putin. iar dupa Gleber ? doctorul. de ce-mi faceam sînge rau din cauza unei fetite care nu ma interesa ni ci cît negrul sub unghie? Am ramas multa vreme lungit. înca nu ma lamurisem ce aveam de gînd: sa ma p rezint. Întîi am vr ut sa vad daca se-ntoarsese doctorul de la facultate. mi-am spus cu indiferenta. Dupa el a trecut Gleber sa ma cheme la dejun. Mihaela. iata-ma ajuns din nou în dreptul camerei vecine. bine construita. supraveghea lucrul. Cealalta. ? Mergi la masa? ? Nu mi-i foame! Vin mai tîrziu! Charlot a plecat.Dar ea de ce o fi tresarit asa. Cred ca din cauza acestor ochi îmi pierdusem cumpatul în fata ei. cum era de asteptat. M-da.. A sta-i nesimtire curata! De atunci surorile Deleanu (acesta era numele lor de familie) au mai întrebuintara masina de spirt. as fi putut sa-i fac cunostinta. facea obisnuita lectie cu Gheorghita. actorul. Îmi parea rau ca aparusem fete i aceleia asa de stîngaci chiar de la prima vedere? Nu stiu. s-au scurs cîteva clipe penibile de ezitare. (Se întindea prea mult de vorba si n-aveam chef de discutii. care statea cu spatele. IV Doua saptamîni s-au desprins din calendar plecînd în trecut. ca si cum n-ar fi trait alaturi de mine. iar tovarasa ei de camera era sora. sa-i fac cunostinta sau numai s-ro vad cum arata la fata? Pîna sa iau o ho tarâre. am auzit pasi apropiindu-se. asa am simtit în clipa aceea. Poate ca da. dar am revenit înainte de a bate la usa lui. Am salutat-o. am zvârlit servieta pe masa. Gestul ei ma puse în încurcatura. De pilda.? Ce-o fi gîndi nd despre mine? La dracu. . Înt r-un tîrziu. Ce fel? o impresionasem atît de puternic. Îi cunosteam: erau ai lui Charlot. trecînd pe acolo.. Aproape ca uitasem de vec ina mea. E drept. Fara sa vreau miau ajuns la urechi cîteva amanunte despre ea. O femeie freca scîndur ile de zor.. De rîndul acesta fata ma cuprinse cu priviri cercetatoare ca si cînd mi-ar fi facut pretul.Virgilica. nici sa lege amicitii. Intrînd în camera me a. Unde mai vazusem asemenea ochi? Chiar trupul. . la perete. la început.. Parea sa aiba 40-45 de ani (în rea litate mergea pe 30) si. pe care o puneau pe culoar. Odata. dînd cu ochii de mine? Chiar încercase sa-si ascu nda gestul tradator. eu care ? orice s-ar spune ? aveam destula experienta în mater ie de femei. apoi am iesit în coridor fara nici o treaba. pleca toata ziua de acasa. Izolarea lor voita trezi. si de aici înainte nimeni nu le spunea decît "contesele".. încalzind mîncarea la masina de spi rt. Pe fata bruneta o chema Mihaela.) Facînd calea întoarsa. Nu ma minteam. Seara cinau în camera.. am intrat în odaia mea. Era cît p-aci sa intru la Charlot. care au facut cu iuteala înconjurul ma nsardei noastre. nicidecum m aica-sa.. Dîndu-mi seama ca încep sa devin ridicol. Sînt sigur ca am mai zarit cîndva perechea asta de ochi. fata servitoarei... iar în prag o fata înalta si zvelta. cum spusese netoata de Rita. Si par cu reflexe ca smoala. Amîndoua surorile duceau o viata modesta.. perora Charlot. Am simtit licarul luceferilor ei si mi-am spus: iata cei mai frumosi och i din lume. În definitiv. la doi pasi. retrasa. însa nimeni nu stia la care facultate. sau. ? Se tin mîndre parca ar fi contese. Usa camerei proaspat închiriate era deschisa larg.. facu o galagie nemaipomenita: ? Cine a împutit culoarul cu spirt! Brrr! Nu poti sa-ti tragi sufletul de miros. într-o toropeala placuta. fiind oficianta la Posta Centrala. Hm! nu era urîta! Avea niste ochi de te baga în racori. Trebuie sa fie noua noastra chiriasa. Porecla prinse.. domnisoara Dorina. Cînd am trecut pe acolo nici n-a întors capul. Si de asta data am renuntat. era studenta. fara sa ma gîndesc la ceva. era mladie. nu cautau sa intre în vorba cu nim eni.

? Regret. Ea ra pundea rece si trecea mai departe. . o palarie "Borsali no". pe datorie. Am pierdut aproape toata dimineata pîndind-o sa iasa din camera. Marturisesc. Instinctul ei sigur pricepea provocarea surîsul ui si cauta s-o apere opunîndu-mi un scut de raceala si indiferenta.. De aci înainte ori de cîte ori întîlneam pe Mihaela o salutam. ceea ce însemneaza ca au consumat. Alteori tot Charlot venea sa ne informeze: ? Fratilor. nici data (mi se pare era prin martie). ca as pute a sa-mi încerc norocul. contesele au încurcat rau administratia. trei deca de gaz. de toate. cum se simt barbatii în asemenea împr ejurari. S-a uitat la mirie cu ochi mari. s-a rezolvat: te conduc eu. ? Nu-i mai bine sa oferi biletul unui coleg? m-a întrebat insinuant. Nu o remarcasem. nici ea nu voise sa întrebe mai mult. . cravate.Ce mai faci. dar nu pot primi. m-ar fi tulburat chiar din prima zi.. hotarîrea mea era coapta. ? De ce? Doar n-ai nici o obligatie. am facut toate pregatirile încet. e o arma cu care pleci la lupta. nu numai ca-mi era total indiferenta.. malitios: ? Contesele cineaza în sufrageria cea mare. ? Domnisoara Deleanu. dar n ici nu ma simteam prea magulit ca ma remarcase. Ea surise ca unui vechi prieten si ma întreba familiar: ?. poate ca viata mea ar fi cu rs altfel ? apucînd alt drum. am întîlnit-o ca de obicei si am salutato.. Nu-mi amintesc ce zi era. În fine. initial gîndul de a o. ca ar fi o amanta agreabila. care-mi paral iza orice tentativa de apropiere. Si asa rautatile curgeau cu nemiluita. nu-i sînt indiferent. Ma gîndeam sa-i ofer unul (sub pretext ca erau studentesti) ca sa am prilejul unei convorbiri mai lungi cu dînsa.doctorul anunta.. Ba mergeam pîna acolo. Cine le-a pus sa concedieze p e administratorul general al domeniilor? Vad pe usa 28 de liniute trase cu tibis irul. si ar fi trecut luni si ani daca. Am ajuns-o din urma tocmai jos. da-mi voie sa-ti ofer un bilet studentesc pentru asta-seara la teatru.. Mi-am cumparat camasi. si prinse aripi. Cine mai putea s-o împi edice de a zbura la fapte? Mi-am ascutit deci armele cu care trebuia sa încep lupt a. Asadar. ? Daca-i vorba de asta. Zilele urmatoare. Raporturile mele cu surorile Deleanu erau reci si corecte. Charlot chema pe Rita: ? Anunta-l pe gazar ? doamnelor "contese". pe cînd traversa strada.Cine a pus-o sa-mi surîda? Ce demon. Odata. Evident. în ochi. trecusera cîteva saptamîni în sir fara ca persoana ei sa ma preocupe cît de putin. n-ajunge sa fii doar bine îmbracat. de care sa dispun oricînd. O salutam pe domnisoa ra Mihaela de cîte ori o întîlneam si atîta tot. Dupa un minut eram pe urmele ei. Cînd pica gazarul. afara de ochi. ce fatalitate? Cine a îndemnat-o sa-mi adres eze acea stupida si banala întrebare? Din clipa aceea s-a nascut în mintea mea gîndul ca. Tocmai îmi comandasem un costum de ha ine si m-am grabit sa-l scot. ? Nu ies niciodata singura noaptea. domnule Petrican? I-am raspuns ceva de circumstanta (nu-mi aduc aminte ce) si am trecut mai depart e. si n-as fi ajuns sa-mi închei atît de repede socotelile pamîntesti. cuceri pe Mihaela n-avea nici o corespondenta cu si mtirea mea. cu ironie: ? Mi se pare ca nu prea stau bine cu actiunile petrolifere. Însa aceasta întreb are însotita de zîmbet a marcat începutul tragediei mele. încît socote am ca mi-ar trebui o femeie în imediata mea apropiere. pe îndelete. mirati. Or. ci pornea de-a dreptul dintr-un calcul cerebral. zîmbindu-i cu înteles. am cumparat într-adins doua bilete de teatru. privindu-ma t inta. Daca nu mi-ar fi adresat cuv intele acelea în care am descifrat cît de cît o provocare. Într-o dimineata. nu descoperisem la ea nimic care sa ma atraga. De altfel. cînd mi-a venit acest gînd. în fine. a iesit. dar ajuta cînd es ti. A ltfel. pe cînd plecam la facultate. Iliuta adauga îndata.

Pe ea o voi cuceri pri n lupta si nu voi depune armele înainte de a capitula. Or. ce obstacole de înlaturat? Nici una. maniere alese ? (Parintii. ai gusturi bizare. Într-o împrejurare a asta. Dar nu eram omul care sa dezarmeze de la cea dintii sage ata fonta. un ger sa crape pietrele. Desi raspunsul ma înghetase el însusi. sa-mi joc chiar viata p entru o izbînda care nu avea poate nici un pret. Nu se poate sa nu învinga cineva cu aceste arme . Îmi trebuia rabdare si perseverenta. laturalnice. Ce zici. Iata de ce Mihaela începuse prin dîrzenia ei sa ma intereseze. ea era în centrul preocuparilor mele.. pentru ca prefer farmecul persoanei d-tale. Ele ma cucerisera pe mine. În orice împrejurare tineam sa am ultimul cuvînt. . Si pentru un barbat o înfrîngere ca asta nu-i decît un succes mai putin. ? Trebuie s-o îngenunchez cu orice pret pe trufasa asta! Orice s-ar întâmpla! Amorul meu propriu ranit îmi cerea o satisfactie cît mai ne-întîrziata.) Adevarul era ca nu cucerisem nici o fata. Nici unul. afara de. pe strada. zburînd pe cai înaripati. Asta nu mi se întîmplase: o fetita sa-si bata joc de mine si înca în halul acesta! Conv ersatia noastra îi daduse prilejul de a-si goli tolba de sageti în pieptul meu. oare femeie are dîrzenia granitului ori a marmurei. Mi-ar placea însa un loc retras. ? Eu cînd ma duc la teatru o fac numai pentru piesa. Sfîntul Asteapta! I-am întors spatele si am plecat oparit.. Dar asta era atît de putin.. Venus din Millo? Framîntat de aceste gînduri. I-am surprins chiar un zîmbet sfios în coltul gurii. În aceasta lume devenise o jucarie docila în mîinile mele. mereu treaza. ? O..? Nu. domnisoara Deleanu. cunosc atîtea.) Spirit? (Hm! sa zicem un pic. Mi-a spus pe un ton voios. frîngîndu-i voi nta. ? Boboteaza îmi displace. degajat: ? M-da. ? Ei bine. cît ale Zor. o sarutam. În ea predomina ca tr asatura fundamentala ? contrazicerea. În ce const a meritul meu personal? Un chip frumos? (Simpla întîmplare!) Educatie. Ca sa ajung la inima ei. Eram silit sa recunosc ca avea o inteligenta destul de vie si ascutita. Alege mai bine un sfînt. Nu-mi displacu riposta. întretineam imaginar conversatii aprinse. la restaurant. ? De-ce tocmai atunci? ? Fiindca e Boboteaza. Am reluat: ? Înteleg. La facultate. Nu ma vrea? O vreau eu si va fi a mea cu voia ori fara voia ei. Sau mai bine într-o cîrci umioara. în definitiv. Ma apuca o ciuda înversunata împotriva ei. de parca-i vorbeam o limba pe care n-o cunostea. un gest (oferte. Unde erau cetatile dispuse sa se apere chiar dupa ce încetau de a mai rezista? Numai initiativa parasirii o avusesem eu... Sînt tufisuri cu banci într-adins ascunse. Totul se petrecea fara lupta. i-am replicat cu îndrazneala mea obisnuita. ti-e frica de gura lumii. ? În acest caz ne întîlnim altundeva. Îi simtea m prezenta. Dar. ? Drept sa-ti spun as prefera decorul de iarna.. ce gr eutati am avut de învins. punînd semnul exclamarii pe ultimul ei cuvînt. Mai mult: îmi dadeam lucid seama ca iubi rile de pîna acum nu fusesera atît ale mele. stii. Îmi placuse sa ma consider un cuceritor ale carui cetati au capitulat de bunavoie ori au facut totul sa se predea? Hai-da-de! În asemenea conditiuni preferam înfrîngerea. Si totusi o biruiam în închipuire. Dar orgo liul meu de învingator nu tinea de ratiune. scoala. ? Hm. Grozav îmi place gerul. Asa scrîs-neam cu pumnii strînsi. ci pe drumul mare. la Sosea e mai convenabil. De pilda la Sosea! S-a înseninat dintr-o data. chiar angajament e). no sa umblu pe cai ocolite. Nu intram niciodata în vorba înain te de a observa din parte-le un zîmbet. nu m-am dat batut . Adica peste vreo zece luni. firea ma împingea sa pun totul pe o singura carte. purtam în minte imaginea ei. pe cînd te astept? ? La 6 ianuarie. La teatru s-ar putea sa întîlnim pe cineva cunosc ut. la cinema. M-a privit asa de nedumerita. împotriva mea si pîna la urma împotriva tuturor.. rascolit de ea. vorba cîntecului. Perseverenta picaturii de apa roade stânca si o prabuseste de pe culme. nesfîrsite. chiar în proprii mei ochi... mediul. o privire. Pentru ca. încît victoria mea avea o tristete cu care ma împaca m. gîndindu-ma la vestita replica a voievodului moldove an. cînd se lasa gerurile mele preferate.

(Familia acestuia locu ia într-un mic palat alaturi de hardughia noastra cu mansarda despre care se vorbea ca va fi darîmata pentru a i se asigura perspectiva. care se apara cu prea multa vigoare de o primej die prea mica. nu scara. Altadata ieseau amîndoua în oras cu automobilul si nu se întorceau decî seara tîrziu. Pîna sa-l aduca.) ? Biata fata. întîmplarea facu s-o întîlnesc într-o dupa-amiaza pe cînd urcam scarile locuint a tocmai cobora. Cîtiva trecatori. S-o las acolo lesinata si so zbughesc ca sa scap de urmari. ma apucasem s-o anc orez de existenta mea. As zice ca m-a bucura t într-un fel.) Uluita de gestul meu brutal. gândeam. plina de ura. te rog. E lesinata. m-am luat dupa ea. Nu ma dumiream: cum s-a înfiripat asa deodata strînsa prietenie dintre ele? Dar asta e alta socoteala. ? Vai. au surîs vazînd scena. ? Cu cît lupta e mai grea. aia e pacoste. Mihaela îngalbeni si cînd i-am da t drumul. Nu stiam nimic din viata ei si iata. E urît ceea ce faci. ? Dar de unde stii ceea ce cred? ? Purtarea dumitale mi-o spune. am strigat din rasputeri: ? Domnisoara Dorino! Domnisoara Dorino! Croitoreasa a iesit speriata din odaia ei. martori involuntari. Toata ziua am fost nelinistit. Era plamadita din aluatul învingatorilor. Cînd am ajuns unul în dreptul celuilalt. Cine era? De unde venea? Ce voia? Încotro o mînau pasii? Pe care drum? Numai semne de întrebare. care n u cunostea supunerea. Totusi respingerea ei brutala nu mi-a facut deloc sînge rau. dar poate sa aiba Gleber. inerta ca o cîrpa. (Bineînteles n-am simtit nici o p lacere. sa nu-i iasa nimeni din voie. ? Alearga sus! Domnisoarei Deleanu i-a venit rau. (Avea suflet bun batrîna croitoreasa. trebuia sa ma rezem de balustrada ca sa-i fac loc sa treaca. Se scursera cîteva clipe penibile pîna sa iau o hotarîre. Tocmai atunci a venit si Dorina cu e terul. cazu pe trepte. umilit în doua rânduri de fata aceasta semeata si mândra. ce-o fi patit saracuta! Fir-ar a dracului de scara. M-am dus glont la Rit a. de spaima. Mi-a întors spatele si a intrat la întâmplare într-un magazin. intrînd la Cecilia (asa o chema pe fiica proprietarului Chintescu). Adu. am prins-o în brate si i-am as tupat gura cu o sarutare salbatica. Sus pe coridor. îi placea sa porunce asca. Stai lînga ea pîna ce si-o veni în f ire! Sa nu te misti de acolo.. Gleber avea si eter. întelegi? Rita s-a dus într-un suflet. În sfîrsit. de rusine. putin eter daca ai. s-a întors brusc din drum si m-a apostrofat: ? Te rog nu ma urmari. Semetia ei era o abilitate în vederea unui scop? Sau o simp la asprime a unei fete inocente. biata fata. Toti o sa ne spargem capetele cu darapanatura asta. ? N-are nimic! Mai mult s-a speriat. ? Eu n-am. statea acolo ore întregi. Am gasit-o pe scara în nesimtire. s-au s-o ajut înfruntînd orice risc? Fara sa ma fi decis pentru una din aceste ipoteze m-am pomenit însfacînd-o în brate si urcînd scarile cu ea. Am prins de veste ca era prietena cu fata proprietarului.Într-o zi. am patruns în camera ei si am aseza t-o pe Mihaela în pat cu toate precautiunile. pândind cînd pleca de acasa. Scara era îngusta. Am ramas buimacit în strada .) Uneori cobora în curtea strim ta si. În orice caz aceasta intransigenta excesiva ma punea atîta pe gînduri. sa fie ascultata fara cârtire. Într-adevar. alimentata de forta obstacolelor întâlnite în cale. decît. Fusesem. s-o lovit rau? ? Nu stiu. dar n-au trecut nici zece minute si a venit înapoi. Are sa dea Mihaela pe fata cele petrecute sau nu? . întrebînd: ? Ce este? Ce s-a întâmplat? ? Domnisoarei Deleanu i-a venit rau. Nu sînt ceea ce crezi.. dar îmi trezise ambitii nemasurate. prin urmare. sparge-si-ar capu l proprietarul! Am lasat-o sa bombane în continuare si m-am strecurat afara. ca si rîndul trecut. Si îndârjirea mea spori. Înainte de a o ajunge. cu atîta izbînda va fi mai mare.

Tr udeam sa prind orice zgomot. "La urma urmei cine e vinovat ca mi-ai iesit în cale si mi-ai tulburat sufletul de nu ma mai regasesc? O putere neînteleasa. . cînd am umblat la cutia cu scrisori (fiecare locatar avea cîte una). Daca i-o trimiteam însa des chisa. ne reglementeaza viata dincolo de vointa noastra const ienta. sigur. Aceasta com plicitate ne apropia mai mult decît ar fi facut-o lucrurile pe fata. Am revenit în camera si am asteptat. Or. Plicul nu mai era ac olo. În sfîrsit. vraja.. striga patetic Charlot. Vestea lesinului Mihaelei se raspîndi ca fulgerul în toata mansarda. I-am raspuns asternînd opt pagini.. Aceasta forta a firii porunceste ca tu sa fii a mea si eu al tau. îsi p ierde fragezimea. nimeni si nimic nu ne va mai desparti. pe care nu o vedem. cu litere de jar.. unui pas gre sit! sugera Iliuta. usor. O jumatate de ceas ? Un ceas? Doua? Chi lo sa? Oricum. nu s-a mai întors. chiar aveam certitudinea. Se va întoarce? Nu . ca sa faca prostia de a ma denunta ca o sarutasem pe scari. Detineam un s ecret si împreuna trebuia sa-l pazim cu grija. Cînd si tu vei primi-o. Prevedea m. încît ai zice ca universul nu exista decît în functie de mine. ca Mihaela mi-o va înapoia. iubita? S-o fi apucat sa-mi scrie? Va implor . Ceva înauntru! O scrisoare! Mi-a raspuns! Mihaela mi-a . ? Sa punem o inscriptie pe scara: aici a cazut contesa din cauza. devenea.. Tacînd.. ridicase ravasul. complicea me a. fara voia ei. pentru a nu se tulbura cerul iubirii. Însa dupa doua minute am auzit-o facînd calea întoarsa. nevrînd. asta era lucrul de capetenie. Am pîndit aproape doua ceasuri pîna ce în sfîrsit am auzit-o deschizând usa si departîndu-s pe coridor. ? Era bine cu ea în brate? ma întreba insinuant doctorul. înca o jumatate de ora. Si totusi mai era ceva în dezavantajul ei. a apucat pe drumul cel bun: îmi scrie. Din toata faptura mea încordata. ? Sa nu plece cumva în oras. Probabil plecase în oras sau coborîse la Cici. Nu pentru ca nu m-as fi priceput. Dar nu era chi p.. Adevaru l e ca i-am scris Mihaelei nu ceea ce simteam. functiona parca numai auzul. Nici o semnatura! Nimic! Dar ce nevoie? ? Aha. Aha ? de minune! Mihaela se af la acum în camera ei si fara îndoiala citea scrisoarea. aveam impresia ca timpul îsi suspendase zborul ca în poezia lui Lamartine. Rita facea curat în odaia lui Charlot si auzeam cum scutura cearsafurile. ? Ce o fi facînd dincolo? Îmi raspunde. Îmi cade au în brate si fara poezia scrisorilor. nu se putea sa n-o citeasca. Nu scrisesem înca nici o scrisoare de dragoste. Amîndoi aveam cunostinta de o fapta neîngaduita si taceam. motivînd gestul meu ca o fatali tate de care în orice caz nu poti fi raspunzator. muzelor. Seara. în mers maru nt. Dar o voce interioara îmi sugera ca am pus bine problema si aceasta constatare ma copl esea de bucurie. Iubitele mele din trecut nu-mi cerusera asa ceva. ci exact ceea ce nu simteam. devine ceva obisnuit. Da. de alaturi. m-a fulgerat teama. Antenele mele mai lungi au înregistrat porunca înaint ea ta. Era si asta o tactica. Am asteptat înca un sfert. dar o simtim cum pl uteste deasupra capetelor. Fapta dumitale e incalificabila." Fraze definitive. inspiratia-o cît mai bine! Eram numai urechi. Mihaela însa nu era plamadita din acelasi aluat. Se vede ca Mihaela îsi daduse la timp seama de asta. vrînd. dragostea vestejeste. Am aruncat scrisoarea în cutie. pasii ei se departara pe coridor. de frica luminii? îndata ce taina se da pe fata. ce e dragostea decît o taina pe care o ascund îndragostitii si o poarta în umbra. M-am furisat repede afara ca sa cercetez cutia de scrisori. usa de alaturi se deschise.Exista unele fapte pe care daca le dai în vileag sufera de pe urma lor mai degraba victima decît agresorul. am gasit un biletel cu cîteva cuvinte. cu plicul nelipit. dar nu se ivise nevoia. Foarte bine! Se cade sa-i raspundem. Fuga la cutia de scrisori. cît de mic. În definitiv. din camera ei. dezlantuind o a valansa de ironii: ? Contesa lesinata! tragedie în opt acte. de toate zilele. ascunzînd-o.Ce-i drept pe mansardistii nostri cam greu sa-i întreaca cineva în rautati.

. sa îngenunchez pe aceasta fata mîndra. cînd plecata ? totusi mereu a ctuala. Or. Era tot asa. Si doar prevazusem event ualitatea. as înarma-o eu însumi ca sa se apere. chiar doua. În afara ca i-as rapi farmecul n eprevazutului. Am mai spus-o: pîna acum nu dadusem nici o lupt a serioasa în cîmpul iubirii. i-am trimis scrisoarea. aceea pe care o caut fara s-o gasesc? Aceea pe care o astepti si nu vine? Aceea careia îi scriu si nu-mi raspunde? Mi se pare ca te vad în toate f emeile si nu te aflu în nici una. pe o banca. A doua zi. ca re-mi produceau o voluptate smintita. Asta e soarta scrisorilor mele. descurajarea scotea coltii . daca nu vii sa-mi iei mîinile si sa descoperi în ochii mei marea dragoste pe care mi-ai sadit-o si pe care nu poti s-o sfarîmi orice ai face. am intrat într-un debit sa cumpar tigari.. les bons mots.. Am plecat în oras cu sufletul pustiu. Mihaela. suprimam departarea reala dint re noi. parca mi le dicta o prezenta nevazuta si necunoscuta. M-a durut aceasta respingere. care-mi opunea muntii de împotrivire . luni. fara nici o deliberare. Si asta timp de o luna. obsedant. Dupa aceea am luat-o spre Cismigiu si acolo. fara sa rasuflu macar. nu a mea. oricît! Am sters deci ultima fraza într-asa chip sa n-o poata reface si am expediat plicul .raspuns! Draga de ea! Dar. Voiam. Mi-o trimisese îndarat. ca filigra na. Parca era un facut.. N-am cum parat nici o tigara. Daca uneori te prind de mina. Cu o regularitate de ceasornic! Ca un ritm de rotatie cosmic! Numai ca ea nu trebuie sa se astepte la asa ceva. înda ratnica. Asa cum te simti dupa o înfrîngere sau o sperant a naruita." Uite o idee buna de pus în practica. fara ocol. hotarît ? nu! Totul se reducea la un plan de seductie conceput la rece. armel e înca nefolosite din arsenalul meu. Puteam sa-i spun. Voiam sa-mi verific. Nu-i nimic. dupa cum se vede. dispretuitoare (cum n-am întîlnit alta). Rationamentul ma împaca. Numai un sentiment puternic atîta functiu nile cerebrale si le pune într-o stare de supraexcitatie ca sa produca mai mult de cît pot da ele în chip normal. Te simt cînd prezenta. Si ai sa citesti zilnic de acum înainte. deslusindu-se pe albul hîrtiei. În sfîrsit. Scrisoarea mi-a venit înapoi. apoi. tot ce-mi trecea prin minte. pentru ca e opera ta. Mi -a înapoiat-o si pe aceasta. Simteam binefacerea certitudinii si ma bucuram de ea." Îi spuneam pe nume. Aceasta constatare m-a nelinistit putin. apoi am asteptat sa vad ce are sa se întâmple. pe Calea Victoriei în jos. Ideile. într-atît ieseau de limpezi si legate de acea logica interioara care e pecetea unei lucrari bine gîndi te.. care s-a transformat pe urma într-o ciuda amestecata cu necaz. frazele. în schimb am cerut un plic si hîrtie. Pe a cincea tot a sa. Scriindu-i. Eram într-adevar îndragostit? Nu. iar eu numai stenografiam. privind absent la vitrin e. Seara. pentru întîia oara. orice intimita ti si gînduri ? si astfel o simteam atît de aproape încît parea ca-i aud bataile inimii. ziua urmatoare. a caru i înfaptuire o sustineam din rasputeri.. P arca descifram amprentele degetelor ei. trasnet! Era chiar scrisoarea mea. cu plicul nelipit. ceea ce se petrece în sufletul meu. Îmi ajunge so citesti. Mai bine s-o las sa creada ca f iece scrisoare va fi cea din urma si totusi. Am luat-o în nestire. De asta sînt sigur.. cu mine se petrecea acelasi lucru. i-am scris alta tot asa de fierbinte si de prefacuta. Am adaugat în final: "Stiu ca rni-o vei înapoia. Voiam totodata sa dau o satisfactie amorului propriu ranit. o tutuiam pretutindeni si cautam în-tr-adins frazele acestea. ani. de ce-as minti? Am simtit un junghi ascutit în cosul pieptului. În tot cazul o citise. asa cum traiesc. mai ales. tot ceea c e voiam era. Sa-i scriu în fiecare zi! Mereu sîcîitor. . secole (am taiat cu vîntul "secole"). sa se pomeneasca me reu cu alta noua. Planul meu începea sa se clatine mult prea devreme. faptura ta se topeste ca un fulg de zapada . Într-un sfert de ora am acoperit cu slova marunta toate paginile pe care le aveam l a îndemâna. i-am asternut Mihaelei o noua scrisoare: "Tu esti. în afara dragostei. Era a patra. Poate adaugase undeva pe marginea hîrt iei vreo fraza? Nimic.

? Charlot. N -avea decît sa fie logodita cu toti printii mostenitori. nu putea sa întel eaga. Nu mi-a restituit nici caietul. vom scrie pe a 26-a! Acela si destin: Ce importanta are? Vom expedia pe cea urmatoare. Mie trebuia sa-mi raspund a. cu slova marunta si deasa. Numai o singura ora. Dar hotarîrea de a persevera m-a împiedicat sa ca pitulez. nici nu era vinovata. dupa îngrozitoarea calatorie în necunoscut. n-as fi banuit asemenea rez istenta! Iubea pe altcineva? Avea vreo legatura pe care n-o cunosteam înca? A începu t sa ma framînte îndoiala. A sasea scrisoare avu aceeasi soarta. M-am temut ca nu cumva vreo împiedicare fortuita sau un accident sa fi zadarnicit restituirea. apoi. ia vino încoace. S-a uitat surprins la mine ca la o dihanie.. Le-a retinut si pe aceste a.. L-am întrebat: ? De ce. în fierbinteala mea smintita? Nu-mi aduc aminte nici o iota. Stiu însa ca am umplut aproape douazeci de pagini într-o ora. Nu se întîm-plase nimic. apoi mi-a aruncat o privire de mila. Ah. Sa dau îndarat? Nici gînd! Voi persevera pîna în pînzele albe si tot voi izbuti. Mer geam înainte. nici cele cinci minute cît îmi cerea recitirea. eram pe drumul cel bun. care se cerea cheltuita. În materie de dragoste perseverenta e o arma care nu da gres. a suta scrisoare! Si asa mai departe: la infinit! N-a mai fost nevoie! Minunea s-a întîmplat: a 3l-a scrisoare nu se mai întoarse. parca-i facusem un rau cu asta. singurul meu scop era ca aceasta fata sa retina o scrisoare de-a mea. Drace cocosat. Sa le citea sca. drace. si sa le înapoieze. Din cauza acestei nelinisti nici n-am gustat bucuria victoriei care capata certi tudine abia a doua zi. Charlot? Crezi ca e mai bine sa citesc în ajunul examenului. nu ? în ruptul capului! Înainte! Mereu înainte! Perseverenta pîna în pînzele al Înca zece scrisori avura aceeasi soarta. decît o fata ca Mihaela. monstrul cu chip de om. mai. pentru ca alt fel as fi explodat în milioane de bucati. Am aruncat caietul în cutie si m -am asternut pe asteptare. ? Ce tot faci de nu te mai vezi? m-a apostrofat într-o zi Charlot. Atunci mi-a scaparat prin minte sa-i trimit îndara t toate scrisorile pe care ea mi le refuzase atîta timp. Nu ma mai gîndeam la pla nul meu. M-am luat dupa el. Nu-i nimic! La fel a saptea si a opta. Si chiar pe a 50-a.. cu un gest larg de actor. Bucuria îmi pricinui o energie coplesitoare. doar una. pentru ca nu ma înduram s-o las pe Mihaela sa ast epte. Hotarît. Pîna unde va merge îndaratnicia ei? M-a cuprins o ciuda care îmi rascolea fiinta pîna la nebunie. Nu cred sa se fi bucurat nici Columb cînd. Sau macar sa-mi retina o scrisoare. ca de obicei. Se vede ca erau mai lesne de supus furtunile oceanului. Nu m-am dat învins. nu face pe nebunul. asa cum m-am bucurat eu de întîia mea biruinta. nu voia. Ce i-oi fi scris acolo.. Atît si nimic mai mult. Ce are a face? N-avea decît sa iubeasca pe oricare Fat-Frumos din lume. bineînteles. M-as fi simtit cel mai fer icit om de pe lume! Dar Mihaela. cînd si scrisoarea urmatoare fu retinuta. cum as fi rasuflat din strafundul plamînilor. ? Ma prepar pentru primul doctorat. N-am iertat-o multa vreme din cauza acestei întîrzieri de care. pe apucate? M-a privit înca o data. Ca s-o risipesc n-am gasit ceva mai bun de facut decît asternînd un caiet întreg. N-am avut rab dare sa revad ceea ce scrisesem. Ea nu stia decît una si buna: sa-mi înapoieze la infinit ravasele. a zarit pamîntul visului sau. Restul nu mai prezenta int eres. la dragoste. la drept vo rbind. la Mihaela. tot înainte! A noua si a zecea! Ei. a rostit ca o sentinta: ? Te-am pierdut! S-a departat pufnind. Fusese în sfîrsit retinuta de monstrul cu luceferi. Frica însa nu ceda. ? Nu se aproba! ? Vino. Toata ziua am dat tîrcoale cutiei de scrisori ca sa vad daca Mihaela n -a respins-o. nelinistea. Pîna cînd. Si afara de asta stiu sa aste pt.. Ce zici daca am aranja ceva? Ochii lui Charlot sclipira fosforescent: ? Cînd? ? Asta-seara! . ma rog? Pîna cînd? Ajunsesem la a 15-a scrisoare respinsa si totodata la capatul rabdarii. Dar ea abia dupa doua ore cerceta coresp ondenta. la nimic.

? Îmi dai voie sa ma prezint. se ridica în picioare: ? Domnule Frunzanescu. toate sînt o apa si-un pamînt. Eram vesel.. iar noi neam asezat victoriosi. încît se facu în local o liniste ca de cimitir. baieti. unsuros si negru. apoi înca una si tot asa.. Cînd ispravi. stiti ca am facut o cucerire formidabila? ? Taci. Nu stiu de "ce-mi placeau atîta cîrciumile periferice care duhneau de rachiu. ? Mai. S-a tinut de vorba: ne-a dus într-adevar la Ploiesti. izbucni în apl auze. care ne convenea. nu era acasa. E vorba de una autentica. o contesa. ? Ma înscriu cu brio! Doctorul nu venise înca de la clinica. rîzînd cu hoho e. Ascultati. se face! A evacuat pur si simplu clientii trecîndu-i la o alta masa. le-am spus. în limbajul nostru însemna: cine plateste?) ? Ce-ti pasa? Eu! i-am raspuns. sînt sofer. care ave a o cîntareata grasa si îndesata. sim patic. într-o dispozitie de plenitudine cum nu mai fusesem de mult a vreme. . are un vin care te scoala din boala si te baga în groapa. pe Grivita. pîna la Ploiesti va duc si va aduc. ? Închipuiti-va. toata lu mea aceea pestrita de mici slujbasi. va plimb pîna la Otopeni. Iliuta scoase capul pe usa: ? Mi se pare ca miroase a chef! ? Mai. e asa de gelos ungurul ca. sotia directorului unei întreprinderi industriale. Cha rlot însa nu tinea seama de asta. ? Contesa noastra? facu Iliuta. Un afis.În clipa aceea. Bautura ne încinsese. ? Se aproba! Iliuta mai zise o doina.. lucratori. ni se facea cinstea asta? În apropierea noastra. da. ? Nu aceea. ? Fratilor. Am ochit o masa. a nunta: "În fiecare seara debuteaza primadona Mita Dragan". nu mai spune! exclama Iliuta. daca ne duceam în centru. Charlot cunostea un local. exclama Charlot mîndru. pe o scena mica si scunda era instalata orchestra. replica Iliuta. facu Charlot cu dezgust. d e rîndul asta cu soferul. ? Da-i drumul! Cine e individa? întreaba Charlot cu indiferenta. gîndindu-se la Mihaela. ? E vorba de o fata cum nu se mai afla în sistemul solar.. prada unui avînt nesabuit. Le-am turnat la repezeala o poveste pe care de fapt o auzisem de la altcineva. ? Sa fiu al închinatului. pre legea mea. altii mai iuti de picior ne-o luara înainte. ungur de origi ne. muncitori si oameni fara capatîi. Am mas ina in strada.. proprietar. ? Si ea îl însala în fiecare zi si-i jura în fiecare noapte. ? Da.. Acolo alt chef. nu sînt va sa zica fitecine. principal ul era bautura. sa ma ierti daca am o slabiciune ca tot omul. de asemenea. pîna la miezul noptii. auziti voi. În revarsatul zorilor ne-am întors acasa ametiti de bautura si frînti de oboseala. Face. ici. Gleber. ? Mai. "Bolta verde" unde am poposit parea un local mizerabil dar. înfipt în vazul tuturor. sa fiu al dracului. mai în fund. ai un nas de copoi. la Berbec. Asa ca a m plecat tustrei. Cînd taraful se afla în pauza. La el decorul n-avea nici o însemnatate. Chelnerul ne ghici gîndul. Daca mai zici una. baieti de pravalie. exuberant. exclama Iliuta. ? Sa fii dumneata sanatos. gugustiucule. am masina mea.. rast urnînd pe gît un pahar cu vin.. în fiecare seara o pune sa jure ca n u l-a înselat.. cu ochii bulbucati. ? Vedeti. ? Cine-i cu aprovizionarea? (asta. Un vlajgan de la o masa vecina. Înauntru toate mesele erau întesate de ceferisti.. Din pacate. oricum. aproape de Cimitirul Sf . Iliuta lua o frunza si-i zise cum stia el o doina de pe valea Oltului. Am tresarit ca fript gîndindu-ma la nesocotinta pe care o facusem fara vrere pomeni nd de contesa. c u o frantuzoaica. ? Da-le încolo de muieri. Vineri.

Suparata pentru ca o zi. Gleber pleca cel dintîi. În cele din urma.. si iarasi reveni fara nici un rezultat. ca întotdeauna. nu-i scrisesem. Stupefactie! M-am pomenit cu scrisoarea înapoi. cum si glasul strident al Dorin ei. care lua proportii neasteptate. numai o zi. Dupa ea veni la rînd Virgil. dar somnul nu s e lipea de mine. într-una din vacantele mele scolare. scrisorile mele ajunsesera pentru ea o hrana sufleteasca de care nu se mai putea lipsi atît de lesne. grabita. sa-i trezeasca nadejdi. le-am pus portia cu venita de pîine. dar o nadejde absurda o îndemna sa mai caute. Asadar. mai fa ceam oare o descoperire atît de importanta? As fi putut sa cobor din pat si sa-i torn la repezeala scrisoarea cuvenita.. am înregistrat aud itiv toata activitatea matinala a mansardei. iar usa odaii vecine se închise cu zgomot. Ce? Adica ea sa aiba toate capriciile din lume. de asemenea. de asta data deschisa. Gîndeam în sinea mea: ? Na. care se întoarse dupa o ora. Dupa un tim p. nedesfac uta. Obisnuisem o pereche de porumbei sa vina la fereastra me a. O chema pe Rita si o certa aspru (probabil fara nic i un motiv) pentru ca servitoarea iesind afara. Numai lipsa unui obiect ori a unei fiinte. pe Rita dere-ticînd prin odai. Într-o zi... cu pasii lui greoi si masurati. Dupa o jumatate de ora. care ne-a apartinut o data. aveam dreptate! Era suparata pe mine. îmi venise. Ce fel. Mai bine de o ora s-au framîntat încoace si încolo. Se plimbau nervosi pe bordura ferestrei. gaseam ca procedeul meu era absolut necesar. Pe de alta parte. gusile goale. draga de ea! Cît ma iubea! Si cum îsi daduse în vileag sentimente le. Daca nu se întîmpla asa.. Era o suparare voita. Fara vrere. gîngurind mirati. asa cum procedase m la început. A uzeam. "Eu îi dau totul. porumbita mea pleca din nou sa cerceteze cutia de scrisori. Am avut o satisfactie diabolica. cînd pe cealalta. deoarece dupa cîteva minute pasii ei facura cale a întoarsa. sa mai încerce o data. exclama: ? Azi nu e în toane bune domnisoara. lenevind în pat. Cu Mihaela se întîmpla la fel.. îmi veni în minte o întîmplare petrecuta mai demult la tara. faceau sa-i umple viata de mine. cu picatura. În fine. se întorceau iar batînd cu aripile în geam. trîntind orice gasea. se duses e dupa corespondenta fara îndoiala. dupa care m-au lasat în pace.. Ei da. pasii marunti ai Mihaelei. în sfîrsit. Dupa o saptamîna-doua controlam cu c easul daca matinalii mei oaspeti ma vizitau exact la aceeasi ora. Ei venira. îmi paraliza vointa: "Las-o sa se perpeleasca putin pe jeratic! Are sa-i fie de învatatura". pe la noua. iar eu sa-mi calc în picioare oric e urma de mîndrie? Supararea mea n-a izvorît din simtire. asa de exact. M-am razgîndit. Ar fi însemnat o totala lipsa de amor propriu din partea mea. fara sa gaseasca nimic de mîncare. a m neglijat sa le pun portia obisnuita. s-o alimenteze necontenit cu gîndurile mele. I-am scris abia a doua zi. Se întoarse si de asta-data cu mîna goala. Asa e. caci în cazul acesta s-ar fi dezlantuit spont an înca în clipa cînd dadusem peste scrisoarea refuzata. si mie apa la moara: o faceam sa sujere din cauza mea. Timpul curgea anevoie. Ah.. ceva ma împiedica.. parca aveau si ei un ceas potrivit dupa al meu. cu cosnita de la piata. unde le aruncam regulat firimituri de pîine. Poate îsi dadea seama ca facea drumul degeaba fiindca nu ma auzise trecînd pe culoar ca sa duc scrisoarea. Ele îi polarizau toat e gîndurilc în jurul meu. He-he.Ma chinuiam sa adorm învîrtindu-ma cînd pe o parte. pentru ca dadea lo c unei verificari a propriilor ei sentimente. la sapte. visuri. asa de bine! Binecuvînta m gîndul care ma îndemnase sa-mi petrec noaptea la chef. sora Mihaelei. numai dupa un sir de rationamente cît se poate de logice. fetito! Dumnezeule. Apoi. ne pune la lumina adevaratul pret. Îmi istovesc materia cenusie si bunatate de timp scriindu-i în fie . îsi pierdea cumpatul chiar de la cea dintîi piedica întîlnita în drum? Am vrut sa-i trimit din nou scrisoarea. se duse iarasi. Dar n u. îmi sunara în urechi. de rîndul asta s-a întors cu mîna goala! Prin asociatie. actorul. ce bine îmi parea. strabatînd coridor ul. He-he! asa te vreau. zburau pe aproape în vazduh. probabil ca sa-mi dea de veste ca uitasem. Pleca la facultate sau se ducea sa cerceteze cutia de scrisori? Da... neavînd încotro. Ascultam cum umbla pri n odaie. dorinte. ca de obicei. dar nu se îndur au sa plece cu.

Seara m-a luat Charlot la teatru. Cîteva saptamîni am frecventat cu re gularitate cursurile de la doctorat si în acest timp n-am mai asternut un rînd vecine i mele. a fost sa ma asez la masa de scri s. tot acasa. Ei bine. lua proportiile unui urias care ne s tapînea cu forta verbului sau sclipitor. "La urma urmei. ca de ciuma. Ab ia asteptam sa se termine spectacolul ca sa ma întorc acasa. ma îndîrji si mai mult. dupa ce ne cerea scuze pentru asta. I-as fi scris si mai mult daca nu ma dobora oboseala . Uitam de el. uitam de noi si ascultam o s imfonie de cuvinte rnai fermecatoare decît muzica beethoveniana. M-am uitat lung în urma." Am mai întîlnit-o si alta data. decît un gest demonstrativ. dar nu s-a întors. cursul cel mai populat. "Asa te porti. Îmi parea rau ca mai bine de doua luni de zile neglijasem îndatoririle mele de student. opt pagini. aproape fugind.care zi: ea nici nu se osteneste macar sa-mi raspunda. dar el a staruit mult. ab ia se zarea dinapoia catedrei. avea guturai de cînd îl st iam. care nu era. plecam mai devreme. pe cînd eram înca în pat. Cînd a ispravit. în fata: "Ce crezi tu. Profesorul." Dupa aceasta isprava am plecat la facultate. nici n-am mai zarit-o. i-am scris Mihaelei. ci o arta care urca la creier.. Era. ar fi vrut sa se întoa rca din drum (a avut o ezitare). (Daca as fi fost sing ur. Dupa-amiaza. Vrajitorul cu gura de aur plecase strîn-gînd grijuliu fularul în jurul gîtului si înde sîndu-si caciula pe capul plesuv. în fond. afara de o singura data cînd mi-a parut asa de t rasa la fata si urîta. Parea foarte încurcata. asa ca mi-am irosit timpul deg eaba. Iesea parca din proptiai piele. Gestul ei caraghios îmi stîrni rîsul si odata cu rîsul se duse pe copca si îndîrjirea mea. "Cel putin sa dau de lucru toantei de Rita. Mereu se ferea de curent. De altfel. A m salutat-o. încît am economisit chiar secunda de care aveam ne voie pentru a-mi scoate palaria. mult o sa ma joci tontoroiul? Nu ti se pare ca ai întrecut masura? Mai vezi de altul!" Tocmai atunci a venit Rita sa faca curat prin odaie. încît am schitat fara sa vreau un gest de neplacuta surpriza. dreptul r oman încete sa mai fie o disciplina arida de care fugeau mai toti studentii. "Nesuferita! Nu stie sa se stapîneasca. si în timpul prelegerii statea cu caci ula pe cap. A trecut furioasa pe lînga mine. Astfel. Aveam un curs de drept roman si-mi placea. dar cred ca nu mi-a raspuns. Cînd a trecut pe lînga mine. A doua zi. fara sa rasuflu.) Primul lucru pe care l-am facut intrînd în camera. Dar cînd începea s a vorbeasca (avea si o voce pitigaiata!) devenea altul. de altfel. Biata slujnica speriata o rupse la fuga fara a mai cere vreo lamurire. s-o zgîltîi de umeri si sa-i arunc dispretuitor. Ma obseda într-atît criza de timp. uite asa! Sa se duca la toti d racii! Putin îmi pasa! Pacat de atîta osteneala!" Eram asa de înfuriat ca tare as fi avut pofta sa dau buzna în camera ei. si tot ea face pe bosumfl ata daca îmi îngadui un ragaz? Nu-i mai scriu o iota. iubito? o amenintam imaginar. Am adormit îmbracat. iarna ca si vara. ca dupa un vis frumos. Plecarea ei. Îi curgea nasul în permanenta. Si asa. m-am prefacut ca n-o vad. ? Iesi afara! m-am ratoit la ea. Nu prea aveam pofta. n-am dus scrisoarea la cutie pentru ca draga mea vecina a gasit cu cale sa plece dis-de-dimineata. de ce-mi fac atîta sînge rau pentru un lucru de nimic?" Am iesit în oras ceva mai bine dispus. "Sa poftesti acum sa-ti mai scriu alta!" Am luat jumatatile si prefacîndu-le în bucati mici le-am împrastiat de-a valma în toata o daia. Aceasta prelegere m-a potopit de remuscari. faptura lui se marea pe nesimtite. m-am frecat la ochi cu necaz. prostuto. Nu ne cunosteam înca bine si eram în dezacor . Pacat! N-am putut sa fiu atent. o stîrpitura de om. uite ce meriti!" Si pe loc am rupt scrisoarea în doua. ca sa-mi pierd vremea ca un natîng ticluind scrisori de dragoste fara nici o noima. si s-a închis în camera ei.. cu palaria pe cap. dar prea scu rt. La ce bun sa-i mai dau buna ziua cînd ea nici nu catadixea sa -mi raspunda la salut? Asadar. hai la cursui de istoria doctr inelor economice. iata-ne suparati unul pe altul. pe scari de matase.

Vezi sa fie Mott 1900. cu o explozie de veselie. dupa o mica întîrziere iat-o pe Dolly apropiindu-se zgomotos. cînd ne mai vedem? Cîteodata îmi lipsesti mult. dupa cum am mai spus. Daca ma iubeste. ea). Oricum. Însa cu Dolly mergea repede treaba. În dreptul Teatrului National m-a oprit Dolly. Are sa sufere toate chinurile geloziei si ma va urî mai mult decît m-a urît pîna a cum. gesticula si rîdea provocator. ? Atunci. ? Of. ? Încotro. daca Mihaela nu-i acasa si-mi zadarniceste p lanul? Asa ca a doua zi am pîndit cu grija toate zgomotele care veneau din odaia e i. ? Monstrule. În ea fremata o bucurie frenetica de viata. pe la cinci dupa-amiaza. nu-mi place de loc cuna îmi vine taiorul asta. puteam sa mizez pe orice ca-i va face rivalei sînge rau cu nemiluita. dar ea ma ura îngrozitor. Din o chii ei tîsneau sageti otravite. Asculta. ? Dar tu ce faci? am întrebat-o ca sa schimb vorba. stii ca m-am logodit? ? Ei bravo! Felicitarile mele! Cu cine? ? Un idiot. Cici. altfel. auzi. Era cu Cici. I-am atras atentia: fara rezultat. Mi-a promis ca-mi cumpara o vila în parcul Fiiipescu.. s i cadouri. Numai de un singur lucru ma temeam... Poate ca ma placea. Uite. ? Uite. pe nepusa masa. ? Aici nu se poate! Mai bine mergem la "Femina". Monstrule.d. director la Generala. ? Nu vorbi asa tare ca se aude. de ce ai întârziat? ? Uf. Ma asteapta idiotul meu.. Vino la mine.. n-a plecat nicaieri. dispretuitoare. cu atît mai rau pentru dînsa. în schimb. am renuntat la ideea de a face curte fetei proprietarului cu toate c a era mai indicata decît Dolly. La cei 20 de ani ai ei avea. De fapt chiar asta urmaream. s-a pus cu burta pe carte. abia am scapat de idiotul meu. saracutul! izbucn i ea într-un rîs zgomotos. sa-i arat Mihaelei ca nu ma mai preocupa persoana e i de vreme ce am ajuns s-o schimb cu alta. mi-a venit o pofta subita de sampanie. Ce eleganta esti! ? Da. Numai o sticla. Monstrule? Pe unde umbli de nu te mai vezi? ? Ma prepar pentru examene.. Am avut noroc. Apropo. încît pietonii întorceau capul dupa no i. cine stie? Pacat ca nu era pe gustul meu. mi-e dor de un chef la catarama. Uf. fata proprietarului. acum. tot ce facea era în plin prezent.. ? Acum nu pot. Monstrule. direct si simplu. care se uita la mine într-un fel ciudat. Prins în itele acestui gînd. n-o sa mor fata mare! Dolly vorbea tare. lasa-ma. Simteam asta numai dupa cum se uita la mine. gasesti? a surîs magulita. Debitînd acestea se dezbraca de tot într-o clipita. dupa cum îi era o biceiul. De data asta n-am avut încotro: trebuia s-o salut din cauza lui Cici. o idee: sa m-apuc sa-i fac culte lui Cici. am o croitoreasa tâmpita. scolarul mamei silitor. . numai ca sa crape de ciuda Mihaela. voi binecuvînta ura ei înversunata care nu-i decît ceal alta fata a iubirii. ? Strasnic cadou de nunta! Face sa te mariti cu el. Moare dupa mine. În fine. Adica eu o uram putin (sau mai degraba nici nu-mi pasa de. Mai mult: ne uram. Iar eu. am mintit-o fara a ma sinchisi de porecla ce-mi dadus e. un cimitir de iubiti. mi-a facut o curte nebuna. oricînd o aveam la îndemîna. am luat-o agale pe Calea Victoriei. Asa. ma parole! ? Te cred. Afara de asta era mai frumoasa decît Cici si în plus avea o ingenuitate rara. Ei si? Atîta paguba! Mi-a ras puns. Daca nu gasesti Mott. fara reticente feminine. Stii. la Very-Dry. si nam bagat de seama daca mi-a raspuns sau nu la salut. Cîteva zile mai târziu am întîlnit-o întîmplator la univer ate. Ea mi-a aruncat o privire mîndra. nu-ti mai spun! ? Si tie nu-ti place? ? Nu-i genul meu.. ? Ei si? Ce-mi pasa mie de astia? Da-i încolo de netoti. Am deschis usa si am întîm-pinat-o pe coridor strigînd asa ca sa auda si Miha ela de alaturi: ? Buna scumpo. miine. asa. Pîna una alta. Cînd am auzit-o pomenind de idiot î-am facut repede vînt în odaie. nebun de bucurie.

Se dezbracas e repede. ? Nu se pricepe la asa ceva. Ajuns în camera o grija ma invada subit. am gasit în cutie toate scrisorile pe care le trimisesem Mihaelei. Adica. De aceea. Atunci fapta ramîne neîmpli nita. o avalansa a tutur . era libera. cronologic. prosteste de as pru. cu constiinta grea ca ma purtasem prea aspru. Mai întîi se dusese pe c opca dispozitia. orice. a tîsnit pe usa. preferase sa fuga decît sa plînga în fata mea. Acum îmi înapoiase totul. Nu întelegi. cînd ceru sa-i aduc sampanie (în de finitiv cel mai simplu lucru era sa-i fac pe plac. Ea ma privi nedumerita. Seara. Uneori însa se deschide o adevarata prapastie si n-ai cum s-o umpli. îmi taia orice avînt. de ce ma mint? Hotarîsem mintal sa plecam altundeva. o simteam foarte aproape pentru ca detinea ceva de la mine . la cîtiva p asi de noi. oparita. În orice caz trebuia sa ma cotorosese de ea cît mai repede. eu le scrisesem? Fusesem în stare sa astern pe hîrtie frazele acelea de foc? Ceva de necrezut! Erau chemarile înaripate ale iubi rii. în alta parte. Însa nu de asta era vorba. Nu întelegeam sa darîm din cauza unei prostii. in stinctiv. Închipuirea tese simplist. trimite pe toanta de Rita sa cumpere . Am adaugat pe acelasi ton: ? Astea. constituia pentru mine ceva inhibitori u. tînguirile dorului neîmplinit. Acest ceva se limpezi mai bine odata cu scurgerea timpului. Zarind-o. scumpa mea vecina se crede obligata sa-si dea în petic. Dar nu prevazus em opozitia neasteptata a constiintei. gîndeam ca voi putea duce pîna la sfîrsit fapta. mi-am spus. am reluat fara convingere. O cucerisem prin lupta. în fine. în linii mari. numeroase pa saje din scrisorile mele. lipsita de farmec si feminitate. fara a vedea detali ile care de multe ori sînt mai importante decît principalul. suspendata în aer. legate c u o panglica si rînduite cu grija. Musafira îmi paru brusc vulgara. descatusata. nu . ? Hm. sa înceapa alta dragoste. ? Atunci du-te tu. dealtfel neconsumate. trebuia s-o pierd tot prin lupta. cum avea obiceiul. M-am trîntit pe pat. Mai exact. Dolly. fara o vorba si graba ei mi-am explicat-o pri n faptul ca. calcînd în picioare o prietenie amoroasa. si nu ma repezisem s-o cuprind în brate. Cînd am invitat-o pe Dolly la mine. tot ceea ce cladisem cu atîta truda. Mihaela va crapa de ciuda stiind ca la mine se afla o fata care n-a venit pentru a-i citi poemele homerice. ? E o prostie ce faci. i-am raspuns voit insolent: ? Te rog slabeste-ma cu pretentiile astea stupide. stii. apoi cu interes tot mai cres-cînd. în închipuire. n-o puteam accepta. Am recitit din simpla curiozitate. ? De ce te superi? am întrebat-o formal. Pentru întîia data am simtit o apasare care ma nelinistea. În definitiv ce ti-am facut? Ea continua sa se îmbrace din ce în ce mai nervoasa. ma oprea par ca ceva. e adevarat ? venise. Înainte de a fi gata. iar alaturi. Dumnezeule. cautînd în ochii mei explicatia unei atari comportari si.? Moase-ta! De ce în alta parte? Aici! Haide. Nu. in vecina tatea Mihaelei.. (voiam sa spun de cocota. Dolly. strigatele deznadejdii. vreau sampanie! Între închipuire si realitate se ivesc goluri care trebuie umplute pe loc. În tot cazul. Faptul ca Mihaela se afla dincolo. Atunci de ce o adusesem pe Dolly? Pentru ca. se conturau simplu: Dolly va veni si voi pe trece cu ea cîteva ore agreabile. Stiam de altfel ca nu reusea niciodata sa-mi stîrneasca reverii erotice.. sînt toane de. dar gasisem în acel capriciu al ei un pretext de cearta).. nu voiam s-o pierd. Parca as fi vrut sa nu vina. necajindu-se ca nu nimerea sa-s i încheie copcile. putea sa faca ce voia. începu sa se îmbrace febril fara sa scoata un cuvînt. îsi acoperi goliciunea cu rochia. o strîngere de inima. ma stînjenea. dar m-am oprit la vreme) . Aici. am avut din prima clipa o tresarire de nep lacere.. în închipuirea mea. Nici una nu lipsea. simtind c-o podidesc lacrimile. aveam un scop precis: acela de a stîrni gelozia Mihaelei. Daca-i adevarat? Daca Mihaela nu mai tine la mine? Daca si-a dat seama ca are de-a face cu un flusturatic care aduce feme i la el acasa si îl dispretuieste? Cît timp scrisorile se aflau în pastrarea ei tot mai era o nadejde ca lucrurile se vo r îndrepta. Lucrurile.

îl traisem. într-o stare sufleteasca straina de simtirea lui. ? De ce mi-ai trimis scrisorile înapoi? am întrebat-o aspru. dar nici ochii nu mai erau parca ai ei. Numai în ochi i-am surprins o licarire ciudata. Pîna aici fusese urcusul: greu. Eroul. lasînd-o acolo. cînd îmi imaginam momentul acesta. Cînd i-am dat drumul. va fi a mea si totul se va îneca în obisnuinta. E pentru mine o fericire fara s eaman. si acum ma simteam coplesit de tristete. nu facu macar un gest de împotrivire . Am fugit pe scari în jos ca un hot. ma treceau fiori de voluptate si-mi spuneam: "Îl voi trai vreodata?" Ce naivitate! Iata. în reveriile mele. Avu. As zice ca totul nu parea sa fie decît rezultatul unei stari anormale. Mihaela se pa rasi toata în voia mea. actor mare. si de rîndul acesta o clipa de ameteala si se sprijini de balustrada.. cîteva replici subtile. Prea tîrziu! O prin sesem de mîna si o tineam pe loc.or elementelor dragostei. Ma îndragostisem de Mihaela? Greu de crezut! Recunosteam însa ca macar atunci cînd îi scri am o iubeam cu adevarat. cu atîta convingere si si nceritate? "Mi se pare ? spuneam ? ca deocamdata nu iubesc. anexînd-o.. primejdii. "Dar nu încerci niciodata sa ajungi ceea ce visezi?" îl descoase ea. ale marii dragoste. Asadar.. îmi cazuse în brate. poimîine. minunata. o fixam lacom. Mi rarea mirarilor: în loc sa reactioneze violent. cu glas strain. O sarutasem cu voi a ei si asta însemna capitularea. mi-a fost frica sa nu se prabuseasca fara suflare. Se facuse palida. povesteste unei prietene: "Îmi place sa ma visez rege. De multe ori.. iar vocea mea avea un tremur ciudat. care nu iesise înca la iveala? Nu stiu. Întelegi. Jus tus. am muiat glasul si i-am soptit cald si co nvingator: ? Nu simti cît te iubesc de mult? Fara a mai astepta raspunsul ei. i-am rasturnat capul si mi-am lipit lacom buzele de gura ei. decît iubirea!" Gasisem o expli catie de moment pe care viitorul avea s-o infirme curînd. obstacole. poate! Dar ea. Intuind slabiciunea care o cuprinsese. cu opintiri. piesa lui Fulda. singura fericire". pe care. cei drept. Dar cum e ou putinta sa se transpuna cineva prin efectul vointei. În sarutarea aceea am descoperit o tara noua. cu mîna cealalta libera. A încercat sa ma ocoleasca (parc a se temea sa nu i se întîmple acelasi lucru) si chiar o lua înapoi. Nu scoase nici un cuvînt. drept în ochi. numai dupa trei luni de zile. în Prostul. apro ape de locul unde o sarutasem cu doua luni înainte. De aici se deschidea luminisul. doua. anevoios. paradisul. Dar îs i veni repede în fire. Asadar. plin de truda. Dragostea îsi va fi trait viata. Sînt. ca o moarta. Abia atunci ma napadi teama de a nu ne surprinde cinev a. se întîmplase si minunea minunilor: cucerisem pe Mihaela. Stelele îs i pierdusera stralucirea. pline de adevar. Nu putea sa-mi suporte priviri le. Dar pusesem piciorul pe culme. I-am spus aceste cuvinte greu. am întîlnit-o pe Mihaela pe scara. sfîrs ita! Si mîine. fericirea.. nu mai pot trai asa. neverosimila. curînd! V Într-o dupa-amiaza. din alta planeta. pe cînd ma întorceam din oras. asta fusese totul? De ce se topise asa de repede rezistenta Mihaelei? De ce nu ma înfruntase mai mult? De ce nu ma chinuise înca o luna. buimacita înca de neasteptata întîm plare. Vorbindu-i. îsi acoperise fata. Mihaela. dictator. Era opera altcuiva din mine.. Ea se smuci sa scape: ? Lasa-ma! ? Nu te las pîna nu-mi dai o explicatie. Cine-mi dictase toate astea? Cum se nascusera sub condei? Caci nu le recunosteam ca fiind ale mele. asa cum ma asteptam. "Nu stiu daca atunci mi-ar mai placea!" . fara sa ma gîndesc ca în clipa aceea ar fi putut ci neva sa urce sau sa coboare scarile si sa ne surprinda. m-am simtit stapînul universului. un an? Atunci as fi iubit-o.

Dupa aceea o de plasare cu automobilul la Baneasa. O asteptam mereu cu o încreder ba ca vine si totusi nu venea deloc. Dar timpul trecea fara sa gasesc ceva potrivit. În fiecare zi cîte una. În program: plimbari obligatorii prin "padure. doua saptamîni încheiate n-a fost chip sa dau ochii cu ea. vin si muzica la discretie. Probabil pentru ca nu le dadeam nici o importanta. Din ziua aceea. dar pe care nici nu poti sa-l împiedici. probabil prietena a familiei. pentru ca în cazul acesta fapta pornea din vointa ei. Va sa zica. dar degeaba. Am asteptat-o înca o jumatate de ora. sora Mihaelei. La ora fixata ma aflam la locul întîlnirii. ? De acum e limpede: nu mai vine. Si iata-ma pierzînd înca doua ore. (Era o satisfactie în plus. Am prins cu urechea noutatea din zbor. Ce-i cu fata asta? Ajunsesem sa nu mai înteleg nimic. Ea avea dreptul sa se considere în proprii ei ochi (ca si în tr-ai mei. Uite. din impulsul meu pornise to t ceea ce întreprinsesem. Am calculat la rece asa: "Ne vom întîlni inocent. Am întîrziat într-adins un sfert de ora ca s-o gasesc pe Mihaela asteptîndu-ma. se sfîrseste lupta si urmeaza supunerea. Nu-i nimic: îi voi scrie. ca re s-o puna la adapostul mustrarilor de cuget. de doua-trei ori. Ospat copios într-un separeu din resta urantul parcului. Repet: îmi parea rau ca M ihaela se daduse pe brazda atît de repede. dar cu celelalte fete nu mi-au trecut deloc prin minte asemenea gîn duri. Totusi simteam ca-mi era parca mai draga fiindc a nu venise. Tot ce obtinusem pîna acum de la Mihaela nu-m i daduse ea: îi smulsesem eu. tot crezînd ca vine.) N-am zarit-o. Un gînd încerca sa-mi desluseasca taina. iesea din logica mea. ma ocolea? îi era teama sa-mi întîlneasca privirile? în a mai lupta cu ea? Tot nu-si dadea seama ca se ispravise cu împotrivirea ei? Îi dadeam întîlniri peste întîlniri. pentru obtinerea înfometarii. O doamna. constrînsa. nu veni se înca. As fi putut s-o capat adineauri. nu m-a facut sa pie . mi-am spus. N-am adaugat un cu-vînt mai mult. eu o silisem cu forta. Daca ar fi venit la întîlnire. ma voi trudi sa-i caut o scuza valabila. Nu stiu de ce. Mihaela îmi rasturna toate socotelile. De a ici încolo. Si ea . odata cu el. o ocazie cît se poate de nimerita pentru o explicatie între patru ochi. mal darul de scrisori pe care mi le înapoiase. necunoscutul devine pe zi ce trece tot mai cunoscut si dragostea sucomba roasa de repetitie. Desigur ca Mihaela se gasea în faza razboirii cu propria-i constiinta.E de neînchipuit cum nu-si da seama femeia ca dragostea nu-i decit drumul care duc e la cucerire. obisnuinta. se schimbau lucrurile. m inimum doua ore. Acceptase. Ce se întîmplase? Se ferea de mine. dealtfel) o victima: nu voise s-o sarut. Tot hazardul îmi puse la îndemîna un prilej la care nu ma asteptam. Nu m-am îndurat sa plec. Asta m-a mirat putin. cu sau fara clar de luna. dupa cum filozofia nu-i decît drumul pîna la aflarea adevarului. Eu eram elementul activ. Nu se mai putea apara în fata constiintei ca e silita sa vi na. Nu era acasa. Rita. Si i-am scris ca o astept în seara aceea la Sosea. Asteptam sa se întoarca. Daca asa stau lucrurile. care era pe coridor. Si totusi aveam cre dinta ca nu plecase nicaieri. abia atunci trebuia sa-mi dau seama ca mai am înc a de urcat. Nu stiam daca este acasa sau nu. pentru ca nu-i auzeam pasii ca înainte. Apoi ofensiva de rigoare si inevita bila cadere a gingasei cetati". n-avusese încotro. Niciodata nu înfaptuisem ceva în legat ura cu ea potrivit calculului meu aprioric. cum accepti ceva impus dinafara. Acum nu-mi ramînea altceva de facut decît s a-i cer întîlnirea de rigoare. în dreptul Bu fetului. M-as fi bucurat mult daca venea. S-a dus farmecul necunoscutului . sarea dincolo de orice previziune. De ce îndaratnicia asta inexplicabila? Nu o sarutasem cu voia ei? Nu-mi tremurase în brate? Cînd ma socoteam pe culme. pe care nu-l doresti. Ce-i drept. Nu-i nimic. draga mea se afla alaturi sin gura-singurica si eu habar n-aveam. veni s-o caute într-o zi pe Alexa. saturatie. îi spuse cu voce tare: ? Domnisoara Deleanu e plecata în provincie si se întoarce mîine seara. La ce bun? Ce nevoie mai era acum de poezie? Am aruncat biletul în cutie si. cînd o sarutasem.

nu! Aici. În clipa aceea. Am salutat-o. dînd cu ochii de mine. Am urcat s carile. Cît ne ajuta uneori întîmplarea! S-ar crede ca anumite întîmplari care se isca fara partic iparea noastra si care par. ea o lasase deschisa: deci se duses e dupa corespondenta si trebuia sa se întoarca dintr-o clipa într-alta. la prima vedere. mi s-ar fi ivit vr eodata o ocazie atît de prielnica de a ma apropia de Mihaela? Sigur ca nu. Într-adevar Mihaela avea un plic în mîna. trebuie sa pleci n umaidecît. Numai d octorul nu eram sigur daca iesise sau nu. unde? ? Oriunde. n-avea toaleta de strada. Acum e momentul sa ma furisez în camera ei. lipsite de sens. înclestîndu-i gura. Ea nu striga. doctorul iesi din camer a lui. Era alaturi. în fond. Tonul era atît de imperativ. Nu pot! Pentru numele lui Dumnezeu. apoi a încuiat usa. Dupa o jumatate de ora pasii ei marunti si pripiti." Tot era buna logica la ceva. nu! ? Dar unde? Spune-mi. din bucataria Dorinei. care ne cer un ragaz pîna sa le pricepem. ramase locului înlemnita de spaima. doua. atît mi-a trebuit sa ma strecor în odaie.) Momentul critic trecuse cu bine: groaza. O secunda. Ceilalti locatari erau plecati. Deodata . Din fund. ? Mergi în oras? ma întreba. încît m-am precipitat spre usa gata sa plec. gata ca de plecare în oras. ? La revedere. Pe sala nimeni. mi-am luat palaria si. îmi sunara la portile urechilor. pe oare îi deose beam diintr-o suta. (Sînt unele lucruri neprevazute. nu. nu sînt pentru noi. pierduta.. gaseam desigur usa închisa. în tr-atît eram de emotionat. deplasare pentru care nu era niciodata nevoie sa închid usa cu yala. Neplacuta surpriza: va sa zica nu plecase. neteziri de drumuri. Am lasat usa întredeschisa ca sa spionez orice miscare de pe sala.rd mult timp. ce' fac?" Din fericire îmi scapara prin minte si antidotul: "Plecînd la Cici. O asteptam cu sufletul la gura. Înainte de a a pasa pe clanta mi-a venit ideea salvatoare: ? Daca ma surprinde cineva iesind de aici? Îti dai seama ce ar mai sporovai gura l . Trebuie sa-ti spun ca. ca sa ma gaseasca acolo cînd se va întoarce . Nici n-am prins de veste cînd s-a deschis usa si s-a închis odata cu zavorul yalei. Acolo i-am pus o întrebare cu intentia de a ma cotorosi de el: ? Încotro o iei? ? Ma duc la Coltea. ar fi închis usa cu cheia. gîndeam înciudat. îi paralizase tipatul. Hotarîndu-ma sa trec la actiune. Daca as fi încercat sa intru adineauri cînd plecasem. Sau la fiica proprietarului sa cînte la pian. Iata-ma silit sa-l duc pîna la oarta. pr ivindu-ma tinta si trudindu-se sa înteleaga.. Na! Asta-mi lipsea. ? Nu-ti fac nici un rau. rosie. facea lectia obisnuita cu Gheorghita. hazardul acesta miraculos îmi venise a doua oara în ajutor. Dar tu? ? Eu fac lectura la Sosea (adica în directia opusa). m-am pomenit fata în fata cu Mi haela. Unde se ducea? Poat e sa cerceteze cutia cu scrisori. am pasit cu precautiuni de hot pe coridor. Am prins de veste cum a rasucit cheia în broasca. Mi-a raspuns speriata. Întîmplarea complice. A fo st deci necesar sa-l întîlnesc pe doctor si sa-l conduc pina jos ca sa cîstig timp pîna ce Mihaela urma sa iasa pentru a ridica scrisorile. numai aici. Ajuns pe coridor. I-am facut semn sa nu strige. auzeam pe Virgil zbierînd din raspute ri. Ce era sa spun? ? Merg! Am coborît împreuna. Dupa ce s-a departat putin m-am întors aproape fugind. decît rasturnari de obstacole. În clipa cînd îl rupse dadu cu ochii de mine. sarind cite trei trepte. ne despartea doar un perete. De o iesire în oras nu putea sa fie vorba. complicitati necesare! Daca femeia aceea ar fi venit doar cu cinci minute mai tîr-ziu. Or. Ne-am despartit. un gînd m-a înlemnit: "Daca se duce la Cici si se întoarce peste o ora. Ea nu ma lasa sa ispravesc: ? Aici. Am închis usa cu precautie si m-am ascuns dupa garde-rob.

stimate iubit. Replica ei ma întarita. În def initiv. Atunci n-o sa mai fie nimeni pe coridor. I-am soptit sa nu faca nici o miscare. Esti usuratic! ? Sînt gata sa jur ca sînt sincer cu tine. dar se trase repede înapoi. Framînta parca un raspuns. ? Ei bine. speriata: ? Nu! Sa nu faci asta! ? Asculta.. cum pilea. Fraza debitata Mihaelei ascundea o presimtire grea. nu era chiar atît de naiva pe cît lasa sa se creada. tip dupa ajutor. În ce ma priveste. Cineva batu discret în usa. stii. Robo teste înainte. Taceam amîndoi împietriti. ce frumos a spus-o! Ar fi voit sa vina la întâlnire. încît ne auzeam rasuflarea. Si totusi. îmi redobîndii stapînirea.umii? Ea paru consternata. de care nu-mi dadeam seama atunci. ? Deschide! Eu sînt. Mi-ai face. cel mai mare bine. Dadui s-o îmbratisez. Cici. Apoi rasuna vocea lui Iliuta. Venea Gleber din oras. dar care avea sa se confirme tîrziu sau. înghetati ca doi hoti prinsi asupra faptului. ? E mai bine sa dovedesti înainte de a jura. absolut sincer. O voce de afara striga. Trebuia s-o lasam pe Cici sa creada ca nu -i nimeni acasa. Am tresarit brusc. cum rasucea cheia în broasca usii. supusa. Îsi lasa capul în piept. de frica sa n-o auda Cici. Ni se par straine ca gîndurile altcuiva si de aceea nu le recunoastem dupa cum n u ne cunoastem nici pe noi însine. În zapaceala primelor clipe nici nu se gîndise la una ca asta. ce? Ma sperii? ? Te rog nu vorbi asa tare. ca un natîng? Numai pentru ca îmi porunceste ea? Dar ce. Ce mi-a nazarit atunci prin minte? Da ce n-as profita de ocazie ca s-o îmbratisez? Mihaela n-are sa se opuna. ? De ce nu-mi raspunzi? De ce taci mereu? Pentru ce n-ai venit niciodata la întîlnir e? ? N-am putut! N-am putut. cu ochii plecati în pamînt. Îl auzeam cum batea cu ciocanul. Luciditatea reveni ndu-i ma dojeni aspru: ? Nu umbla cu vorbe mari." Haida-de! Nu era o neghiobie sa scap aceasta ocazie unica? ? Plec mai tîrziu. de afara. prietene Gleber. Sînt unele presimtiri care tîsnesc parca din strafundul neexplorat al fiintei noastre . spune?! Ea tacea. dragul meu!" Si bunul Gleber parca pricepea îndemnul nevazut. Mihaela delibera o clipa si conveni: ? Dar sa pleci. Daca nu izbutesti. adevarul adevarat e ca ma înselam pe mine însumi. ? Bine ca ai venit! Ia vezi ce dracu are broasca asta? ? Stai sa aduc sculele. mai bine zis. Sa stii ca daca nu pleci. Ce vina are daca sentinelele fiintei o împiedicasera? Acesti aparat ori ai ei erau de-o severitate excesiva. De ce ma amagesti ? De ce nu vii la întâlniri? De ce ma lasi în fiecare seara sa astept ore întregi ca un caraghios. i-am spus. I-am înhatat brusc o mîna: ? Si daca tipi.. scrutînd orice zgomo t. . care parea c-o impresioneaza putin. dupa ce s-or duce colegii la masa. dupa primele clipe de buimaceala. cum sa te fac sa întelegi ca nu trebuie sa pleci de acolo decît dupa cîteva ceasuri. Si mpla iluzie. abia atunci te apar a juramîntul. Mihaela începu sa se împace cu situat ia. ne-am uitat unul la altul. ramîneti! Daca do riti va ofer chiar un scaun si va fac o cafea.. Daca ma lasa as fi jurat strâmb. prea tîrziu. Pe sala se auzira pasi. îi transmiteam în gînd. înca nu simti ca destinele noastre sînt legate pentru totdeauna? N-avem încotro: trebuie sa ne supunem lor. M-am bucurat ca gasisem o fraza de efect. Mihaela. chiar a fac ut primii pasi. Aveam dreptate. fierste. "Ah.. pentru ca acele vorbe mari n-aveau nici cea mai p alida corespondenta cu simtirea mea. voi striga sa se auda peste noua mari si noua tari. M-a ascultat. Sa nu se auda alaturi. nici n-o sa protesteze. de ce sa plec asa. era sa-mi spuna chiar din capul locului: "Poftim.

simteam ca nu exagera deloc. Dar plîngeam cu adevarat si asta era esentialul. nu spune asta! ? O. În felul cum spusese te dispretuiesc. mustrarea ei gingasa ma întarâta si mai rau. ma apostrofa cu retinuta mînie: ? E asa de urît ceea ce faci. ? Nu trebuie! E o nebunie! Pentru ce? Si spunînd acestea. Zgomotul pa silor ei se stinse repede.) Asadar. Izbucnise . Te rog pleaca imediat. desfacîndu-se brusc din bratele mele. Toate cuvintele p e care le rosteam erau fotografii credincioase ale simtamintelor mele. Apostro fa ei ma duruse rau. ca sa ma vad aievea întins fara suflare pe catafalc. ? Doamne. Mihaela rasufla usurata si. printre prefacatorii. Curînd. strigam printre suspine. nu-i adevarat. apoi vazînd ca nu-i raspunde nimeni. Am simtit ca prin vis o usoara atingere pe umar: ? Ce faci? Plîngi? Ce ti-a venit? N-o ascultam. (Oricine a r plînge ? cu o fire ca a mea. m-am izolat în mine. Si vorbea atît de ca ld si de convingator ca nici o forta n-ar fi putut sa i se împotriveasca. Nu m-asteptasem sa dea astfel drumul mîniei. curînd.. ? Lasa-ma.Am apucat-o în brate si am strîns-o. pentru ca e un blestem iubirea asta de care fugi mereu. Cu ea. ? Peste doua minute voi pleca. Tot ce cladisem între doua saruturi se naruia peste noapte si zidirea trebuia reînce puta de la temelie. ma jelea. Ai sa vezi! Nu-ti voi mai s pune nici un cuvînt care sa te supere. lipind-o de mine. ca printr-un perete de vata.. te rog. Nu facea altceva. parca s-ar fi temut sa-l atinga ca sa nu-mi atîte durerea. cred ca mi-as fi zburat cre ierii fara nici o ezitare. pleca. d ar nu era chip. ca sa sufar atât. plec. situatia devenise critica. N-aveam decît sa ma gîndesc la moarte ca sa-mi vina lacrimile. a doua zi o iei de acolo de unde ai ramas. Tu n-ai suflet! Nu meriti sa te iubesc! O stîn ca are mai multa simtire decît tine.. te încredintez ca voi tacea de tot. cînd ajungi la sarut. Dimpotriva. nefericita? Într-adevar. Mihaela îmi mîngîia sfios paru l. Într-adeva r. îmi aminti de eroina din Le Disciple. Numai cu Mihaela se schimbau lucrurile: cu ea trebuia întotdeauna s-o iei de la început. cît se poate de grav. La început a vrut sa reziste. iar pîraiele de lacrimi îmi inundasera fata.. taci. At unci voi fi linistit. Ce ar fi daca as pune în aplicare faimoasa metoda a lui Robert Greslou? Adica s-o înduiosez prin sufe rintele mele. era cu neputint a sa pun mîna pe fata asta? Oare toata truda mea se risipise în vînt ca o papadie? Cu orice fata. sa-i trezesc compatimirea de soarta mea. adevarata mea fire si ea vorbea acum. Si plîngeam tot mai vîrtos. Ma cuprinse o descurajare adînca. Numai pleaca odata! Nu-i pasa acum nici de asta! Grav. nici n-am sa te mai vad.. împins a dincolo de orice limite. Mi se paru ca aud o v oce alintatoare. Numai. în stare sa rupa zagazuri si sa dezradacineze pomi? . Izbuteam fara gres. plîngînd de pr opria-mi mila. ? Taci! Taci! În dezlantuirea mea vijelioasa. prin compatimire ajungi mai repede la inima unei femei decît prin orice alt mijloc. ? Cu ce ti-am gresit! Ce crima am comis? Cine m-a blestemat sa te iubesc. Pe urma foarte contrariata s-a lasat în voia mea. Apoi auzeam pe Mihaela plîngînd în hohote. M-am asezat tacut pe un scaun si mi-am sprijinit capul în podul p almelor. Asadar. Daca ma vede cineva iesind de aici? ? Nu-mi pasa de nimic. Adesea. Cici mai batu de doua ori. gîndindu-se la propria sa moarte. Într-adevar. lasa-ma sa-mi vin putin în fire. decît ma împrosca mereu cu sagetile ochilor ei. nu mai gaseam frînele. Intransigenta ei. ochii mi se umezira si am izbucnit în plîns. O înduiosar e negraita îmi coplesi fiinta. Sughiturile îmi scuturau trupul. ? Dar ce ai? Nu i-am raspuns. fiindca n-am sa te mai iubesc! Daca în clipele acelea as fi avut la îndemâna un revolver. Am privit-o la rîndu-mi încruntat si mai ales pus pe cearta: ? De ce ma alungi? ? Pentru ca te dispretuiesc! ? Bine. Nu mai jucam teatru de rîndul acesta. nu stiam niciodata cum sa ma port. cine s-ar fi încumetat sa reziste acelui torent de simtiri dezlantuite.. Ma ma aplecata asupra mea. încercasem la scoala sa-mi provoc plînsul la comanda.

Si iata miracolul se întâmpla. s-a furisat pe poarta inimilor noastre fiinta unui vals facuta num . dar acum plînsul era de fericire! ? Dor. Mihaela.. o întrebam me reu: ? Adevarat? Adevarat? Nu-mi raspundea cu vorbe. m-au trecut fiori de voluptate. O s arutam pe ochi. Ce frumos mi-ai spus. pe fata. O sarutam pe ochi sa nu mai plînga si-i astupam gura sa nu mai suspine. ca m-am îndoit de tine. pe dupa gîtul meu si-mi trase capul spre ea. lipindu-si obrazul de al meu ca sa n-o vad. O mîna moale si gi ngasa se încolaci usor. Numai doctorul si cu mine lipseam.. Întotdeauna te-am învinovat it pe nedrept. fata ei s-a luminat. dar plânsul ei nu era raspunsul cel' mai bun? Si dîndu-ini seama de asta. si în acelasi timp o tres arire i-a zgîltîit faptura: ? De mine! Cercam s-o privesc. ajunsera pîna la urechile noastre cîteva pocnete asurzitoare. ochi în ochi. pe capul cuiva. ? Iarta-ma. ca-n vis. Ce ar fi putut sa-mi spuna prin cuvinte mai mult decît dovedeau fapte le? Se lasa peste noi o liniste atît de mare încît ne auzeam bataile inimilor. Îmi place asa de mult! Nu stiu ce i-am soptit si cîta vreme a tinut dezghetul nostru. pe gît.. O voce metalica de tenor rasuna deodata pe deasupra capetelor noastre. iubito! Iarta-ma. ca masca rada sa fie completa. iar eu sa ramîn pururi înse tat de ea. Se auzisera glasurile lor amestecate cu râsete. ? Nu. uitati. tacea ori ma strîngea cu bratele. Încetul cu încetul. Aimée. Gleber si Charlot.. parca mi-era fr ica sa nu se volatilizeze în aer ca o întruchipare sintetica. adica pe acoperisul casei. ascunzînd capul dupa umarul meu. a raspuns surîzînd cu tristete. asa cum nici nu te astepti. nu vreau sa mori.. divi na Venus. O. ? Sa nu cada jos. pe umeri. adevarat? Kepetam mereu adevarat. Ea se strînse în mine moale si fierbi nte. ca sa nu ma lase s-o privesc. O scuturam. în strada. Iarta-ma! Am sa fiu buna cu tine. ele se potriveau în tact. de sus. De undeva. Tu esti o mica minune! ? Aimée. o rugam sa-mi repete uluitoarea marturisire. ? Ce fel. Dupa un timp. Cînta Caruss o o arie dintr-o opera. cum se însenineaza cerul dupa o furtuna de vara. str icînd linistea. cît te-am dorit!.. Ea n u voia si. Sarutarea aceea nu mai avu sfîrsit. închizînd ochii. Cînd auzii cum ma chema ea pentru întîia oara. ? Aimée. Plîngeam amîndoi si ne sarutam. tremurînd de spaima. podidind-o si pe ea plîn sul. ma coplesi o fericire fara margini. dragul meu. striga Mihaela. ma iubesti asa de mult? Tacea mereu. murmura ea. parca fusesera facute sa traiasca împreuna una p entru cealalta! Am ramas asa. ? Cred ca pe bordura coperisului. cu o frenezie smintita. ? Frica? de cine? Mi-a soptit. Am recu noscut pe Iliuta. Colegii mei iesisera sus pe terasa. dar îndaratul acestor cuvinte staruia întrebarea nepusa: va s a zica si tu ma iubesti? Mihaela plîngea cutremurator si n-auzea. Ma întreba speriata: ? Ce-i asta? N-a fost greu sa pricep despre ce era vorba. ? Adevarat. îi luam capul în mîini. ca în fata unei primejdii iminente. draga mea Aimée! Si din nou ne îmbratisam strîngîndu-ne pierduti. ? Îi priveste direct si personal. plutind în tacere ca pe un ocean de pe alta planeta. Am întrebat-o: ? De ce m-ai ocolit pîna acum? ? Mi-a fost frica. Am tresarit ca în fata unui fenomen supranatural: ? Adevarat. Parca mergea cineva pe acoperis. au carat cu ei si un patefon? Unde l-or fi pus? s-a mirat ea.

gîndindu-se desigur la bucata lui Weber. Dar cum se facea ca n-o mai recunoscusem deloc de cînd se mutase la mansarda? Se v ede ca atunci la bal. mai stii. o minune întâmplarea care mi-o aru ncase în brate. Mihaela nu era alta decît brun eta din grupul celor trei fete. în cea mai frumoasa dintre cel e 1001 de nopti. Poate de atun ci.. si viata ? o minune! Nu stiu daca în clipa aceea mai exista ceva pe lume care sa nu fie tot o minune. iar mansarda se cufundase într-o lini ste de planeta stinsa.. încal zita de dragostea parintilor care o adorau împlinindu-i voile pîna la rasfat. mi se trasese o pînza de pe ochi. gura-n gura. mi-a spus.. insinuant. recunoscînd bucata. Patefonul tacu si. Chiar apostrofa Dorinei. Mihaela. Asta ne fac u sa uitam de-a binelea supararea. o minune Mihaela. nu are nevoie de un stimulent ca juramîntul. un . L'invitation à la valse. balada lui Ciprian Porumbescu.. Am lasat-o brusc din brate. daca ar sti ei cum îi ascultam împreuna! Uite. lipiti. Iliuta se apuca sa cînte o doina din frunza lui vra jita. fiind o însusire a firi i mele. Cînd o invitasem la vals? În care seara? Aiura Mihaela? Ce confuzie se ivise în mintea ei? Ca sa nu-i spulber o iluzie la care poate tinea. cîntata de orchestra lui Stokowsky. S-o asc ultam. cine poate sa uite seara aceea! ? Si cu toate astea ai jucat mereu cu poloneza. domnule Petrican? Si eu credeam ca ma remarcase pentru prima data si ca-mi adresa acea replica pen tru a-mi da prilejul sa intru cu ea în vorba! Oricum e cert ca nu ma uitase. fara a-i raspunde. care de altfel mi-o si prezentase. ? Îti amintesti seara aceea cînd m-ai invitat la vals? ma întreba ea. Reprosul ei ma durea. De aceea am tacut. Numai noi. . o sarutam. Mihaela îmi povestea crâmpeie din viata ei. Si totusi. începuse sa ma iubeasca.. Concertistii coborâsera de mult în odaitele lor. Avusese parte de o copilarie senina. caci iertarea nu venise înca de la inima. L'invitation à la valse de Weber. îmbratisati. Cum îi venise sa ma învinovateasca de atîta josnicie? As fi putut sa-i jur ca niciodata nu voi da pe fata taina noas tra. nu-i dadusem nici un fel de atentie. treji.. colega de la Drept. Si ap oi. i-am batut în struna: ? O da. o îmbratisam. Ma lipeam de ea. preocupat de poloneza aceea îndracita.. Mi-am adus aminte ca la început îmi soptise: ? A. Pesemne unde îl înfrumusetam cu cristalele propriei noastre bogatii sufletesti. Iliuta începu. de asta data la chitara.. era o minune cântecul. tresari si se îmbujora la fata de placere: ? A.. îmi paruse o figura p e care am mai întîlnit-o cîndva. E drept ca. Toate astea mi se pareau asa de ireale. privind în gol. Ea simti i nstinctiv ca ma jignise si se ruga: ? Iarta-ma! Am spus o prostie! I-am mîngîiat absent parul. ea însasi afirmase ca din seara aceea de bal intrasem în viata ei. încât cel mai mizerabil cîntec ni se parea fermecator.Ascultam furati de muzica si dispozitia noastra de receptivitate era asa de la coma. ni se paru cît se poate de amuzanta si am rîs cu pofta. e minunata!. dar am socotit ca îndatorirea de a pastra orice secret.. revazînd-o pe coridorul mansardei..ai din farmec si nostalgie. care bombani trecînd pe culoar prin dreptul camerei noast re: "Iar s-au catarat nebunii pe acoperis sa ne faca muzica. ea nu ma uitase! Abia acum îmi explicam de ce ma întâmpinase pe coridor cu o fraza atît de familiara: ? Ce mai faci. dar asa ceva se întîmpla destul de des si de aceea nu-mi batusem prea mult capul ca sa deslusesc nedumerirea. parca de muzica ne arde noua acum". Dupa c e ispravi cursul primar o dadura la una din cele mai bune scoli din Capitala. A! Acum îmi aminteam.. o minune dragostea. nesuferitule! ? Ce voiai sa fac? Se tinea scad de mine. ? Ah. E adevarat. ? Mîine n-ai decît sa bati toba. Într-adevar. de parca s-ar fi petrecut în alt veac undeva departe. stateam în întuneric întinsi la vorba. De atunci ai int rat în viata mea. o invitasem la vals îndemnat de Aurora . în locul lui.

nu mai este. cu ochiul ei ager. Tata. . doua. ci felul cum acele fapte se reflectasera în sufletu-i plin de disponibilitati si mai ales atitud inea ei fata de viata. Vorbea însufletit. Tot Mihaela ma scoase din încurcatura.. S-a stins dupa cîteva luni... Parea o Mihaela noua cu însusiri noi. înecat de emotie. Dar era prea mîndru. Si. neînd raznind sa adaug ceva. Un subaltern. care a profitat dobîndindu -i încrederea si punîndu-l sa semneze o hîrtie pe care n-a cercetat-o cum trebuie. m-a mîngîiat cu mîna pe par si n-a scos un cuvînt. A fost un noroc ne asteptat ca ea a gasit un serviciu bun la Posta Centrala. lipsea fara motiv. a preferat sa moara decît sa urce sc arile parchetului militar. orice apropiere între noi. dupa cîte mi s-a spus. se ag ata sprintena de crengi.. Tatal tau are unele dificultati. VI Doua saptamâni se topira în sacul fara fund al trecutului si în acest timp ? nici o ve ste din partea ei. De obicei biografiile fostelor mele iubite se iroseau într-o ora. ne-ar fi ramas ceva de pe urma lui. pe la 6. . Îsi facuse seama.. Într-o zi. te voi iubi toata viata si voi rascumpara tot ce ai suferit pîna acum! S-a uitat adînc în ochii mei. Cînd a fost citat.Ne-am despartit înainte de revarsatul zorilor. ? Mama n-a supravietuit acestei nenorociri. Într-o seara gasii un bilet din partea ei. în dreptul vilei Minovici.. Dupa aceea nevinovatia lui a iesit la iveala. alerga pe alei si facea o multime de strengarii fermeca toare. nevoile sînt mari. As fi vrut sa-i scriu. Mihaela. cu doua rînduri: "Asteapta-ma mîine. în biroul lui. Dar l e rezolva el ? nici o grija. e az i foarte bogat. dar nu ineditul lor ma interesa. de aici înainte. Parca ad unase toata primavara în ea.. piaza-rea se furisa în casa lor. Or. A fost silita sa-si vin da bijuteriile. care n-avea nici o asemanare cu cealal ta pe care o cunoscusem pîna atunci. unde chiria e mica.de învata si Cici (de aici se cunosteau). În orice caz n-avea de ce sa-mi para rau: pre lungeam întîlnirea cu o ora în plus. G urile rele sopteau ca era vorba de niste fraude. rîdea zglobiu de toate lucrurile. ? Bietul tata! Cum a trebuit sa sfîrseasca! Îti jur ca era nevinovat. mama n-a avut nici cu ce sa-l îngroape . Glasul îi tremura. iar eu cu Alexa am ramas orfane. observa ca se petrecea ceva neobisnuit. Dupa razboi. la cazarma." A doua zi eram cu o ora mai devreme la locul indicat. cauta singuratatea. Mihaela arata tot timpul o veselie si o exuberanta aproape neobisnuita. dar ce folos! Mihaela avea ochii umezi. nici în lunile si chiar anii ce urmara. nu-i asa ca ai sa fii bun cu mine? Cuprins de un avînt de generozitate. Dupa un timp generalul arata mereu îngrijorat. aducîndu-le jale si pustiu. încerca s-o linisteasca mama. tatal ei. sora Mihaelei. deodata.. Nerabdarea ma hartuise atît d e cumplit ca n-am putut face altfel. cu un glont de revolver în tîmpla. Alexa.. Dar ceea ce cîstiga nu n e-ajunge. ca sa n-o jignesc printr-un cuvînt nelalocul lui. veni s-o ia de la scoala dupa ora întîi. O priveam emotionat. ? Nu-i nimic. la Sosea. Biografi a Mihaelei nu s-a epuizat în noaptea aceea. Nu stiam ca tatal Ceciliei e proprietarul casei. Din cauza asta a trebuit sa ne mutam aici. ? Acum cînd stii totul. care avansase gen eral (era ofiter de cariera) lua comanda unei divizii din provincie. ar fi scapat cu fata curata din napas ta aceea. silite sa ne cîstigam singure existenta. dar îmi era teama (în ipoteza ca-i plecata) sa nu puna mîna sora-sa pe scrisoare si sa zadar niceasca. acolo. Îmi vine asa de greu fat a de ea. i-am luat mîinile într-ale mele si-am rostit cu p atos: ? Mihaela. care cunostea situatia noastra dinainte! Tacu. Plecase undeva? De ce nu mai dadea nici un semn de viata? Se razgîndise socotind o usurinta pasul facut si acum ma evita sistematic? Rataceam în presupuneri si îndoieli ca într-un labirint. ? Tata. ? Ce s-a întâmplat? facu ea speriata. Daca ar fi fur at. Mereu avea de povestit fapte noi..

Era o odaita asa cum dorisem. Daca m-ar fi întrebat cineva. dulcineea.F.. Aimée. e un adevarat paradis pentru amorezati.. Nu-mi venea sa cred urechilor. înca o pereche. pentru ca. Nu-i mai bine sa evitam? ? Vezi cum au început sa ni se potriveasca gîndurile? Asta-i iubire. Mosul începu sa ma intereseze. joaca. Fixeaza-mi o suma.? Stii. s coarte. Mai bine lipsa. adus de spate. Ce-mi umbl i cu soalda? Fireste. Cînd ma întrebara de noua mea adresa le-am da t una fictiva. ? Dupa cîte vad.R. fac un adevarat rai din casa mea. L-am descusut: ? Mai ai si alti chiriasi? ? Da. dar habar n-aveam înca ce culoare au ochii ei. Mi-e teama sa ramîi mai departe acolo. intim.. mai ales. ? Mai. vezi de altul. volens-nolens va trebui sa-mi pun si eu pirostriil e. Si iubiti-va cît va place. ? De ce nu? Dumneata n-ai o fata? Adu-o-ncoace. casa asta poarta noroc chi riasilor. Nu pot sa închiriez decît doua odai. Spre surprinderea mea. ci de un cuib cald.. Pîna ac um a stat o functionara de la C. iar ceva m ai departe o gradina cu pomi roditori. dincoace teiul cu umbr a lui. o mie sa fie! Bate palma! Colegii de la mansarda ramasera stupefiati auzind ca ma mut. dumneata. sa stii.. pe urma o studenta. Plutea pesemne dincolo de materie ca o nascocire a nevo ii mele de a întîlni pe femeia visului de dragoste? Cîteva zile am colindat Bucurestiul în lung si-n lat în cautarea unei camere. În fata casei un tei al carui frunzis acoperea curtea ca o umbrela. cum era îmbracata. mai ales cei care-mi cun osteau. am încheiat tîrgul! ? Nu. sînt sigur ca ti-ai gasit o dulcinee si vrei s-o duci la budoar. asa am sa-ti spun. dupa despartire.. Am gasit-o pe strada Triumfului . La parter stau eu. pe cinstea mea. draga mea! Adic a o întelegere fara ajutorul cuvintelor. nu asa. de surprindere. si am terminat. cu truda putina si noroc mult.. Pe cîta vreme prechile mele cînta. Îmi place sa aud freamat în jurul meu. Nu voiam sa stie nimeni unde ma mutasem. cu chelie stralucitoare si prietenos din fire.. ? Ia mai slabeste-ma.. Aveti colea gradinita. ? Ce te-a apucat? Nu te simti destul de bine între noi? Ce explicatie as fi putut sa le dau? Cu toate astea Charlot intui motivul plecar ii mele. Tocmai în clipa asta aveam de gînd sa-ti propun acest lucru. Am avut înaintea ei un inginer care s-a însurat. Cum pune cineva piciorul. într-un cuvînt: iubire. perdele care faceau noapte chiar ziua-n amiaza ma re. nu duc grija de nimic. a facut nunta duminica trecuta. în car e faptul iubirii sa afle conditii cît xnai optime. prinzi radacini ca pomul si nu mai pleci . tot are sa se afle într-o zi. Bizar omulet! Nu-l cunosteam decît de cîteva minute si parca eram prieteni de cînd lumea. Dar sa ne întelegem: daca n-ai o draguta. sa vezi dumneata. ? Aici. Nu era v orba de o camera obisnuita (îmi repugna asa ceva). ? Bine. nu primesti? ? Ferit-a sfîntul! Se cearta mereu si mie îmi place linistea. O sorbisem lacom cu privirile ca sa-mi potolesc foamea de ea. as fi ridicat din umeri. Mie sa-mi spui unchiule. ce fel de palarie p urta. un b atrînel oaches. Zau. batrînul a acceptat pe loc: ? Bine. Crezi ca din chirie traiesc eu? Cît timp am pensio ara. domnule Colesiu. Si asta s-a maritat. ca ma mut? ? A! slobozi ea un tipat ascutit. gîngurit de porumbei. Fara multa tocmeala. daca te muti aici. Dar sa ne întelegem: cît îmi ceri pe camera? ? Îmi dai cît poti si gata. tineretea e scurta si pe urma îi duceti dorul ca mine. ? Ce Colesiu? Ce domnule? s-a ratoit la mine. Închiriez ca sa nu ma simt singur cuc. nepoate. ? Casatoriti. nu stiam. iar eu o sa-ti spun nepoate. slava Domnului.. ma îmbatasem de farmecul ce-l raspîndea. Plîngea cînd a plecat. ? Închiriez camera. I-am oferit o mie de lei. gata ? îsi face un rost. Doamne tare-mi plac amorezatii a stia! Parca întinersc si eu pe lînga ei. . zise proprietarul. tablouri si.. Oricît ne-am asc unde. i-am spus surîzînd. cu mobila noua. desi dupa socoteala mea facea dublu. unchiule. am protestat fara convingere.

. ? Iubita mea! Mosneagul se uita atent la ea. tare ma tem ca-mi punea popa pirostriile. Cea mai interesanta mi s-a parut aventura cu Yvonne Rossignol. Am sesizat numaidecît tîlcu l vorbelor ei. si am evitat si de rîndul acesta sa ma leg fata de Mihaela. da r în urma staruintelor mele se hotarî. De aceea ma batu familiar pe umar: ? Tîlharul. încît ajungeam sa încerc. Mihaela plutea de admiratie. nepoate. fara alta explicatie. ? Numai una? Am aid un album întreg. colonelul Moruzzi. nu-mi placea sa discut aceasta problema. scenele de gelozie. Cosînzeana. Ne-a aratat o movila de poze ale celebrei cîntarete imortalizata în diferite roluri. un pîrlit de sublocotenent caruia abia îi dadusera tuleiele. l a Hotel Bulevard. comandantul garnizoanei. Pentru casnicie se potrivesc anumite firi docile care se înamolesc în obisnuinta si tabiet. De aceea evitam întotdeauna sa iau un angajament. vestita primadon a de la sfîrsitul secolului trecut. Venise de la Paris. ? Lasa. Daca nu-mi pastra treaza pasiunea. ea înc eta sa mai existe pentru mine. ? Uite. Colesiu o saruta familiar pe obraz. Nu voi a sa stie ca sînt militar. plin de vlaga. pîna în vîrful urechilor. cu alta. asa mîndrete de fata mai rar! Daca as fi dat. Nu m-asteptam sa-i placa atît de mult loc uinta si gradinita. nepoata. Din cînd în cînd exclama! ? Ce frumoasa e! Aici! Si aici. clatinînd capul a tristete.. Aimée. Numai tu sa ma iubesti. Dupa cîteva zile. Zil ele acelea n-o sa le mai traiesc niciodata. unde tinea un apartament întreg. unchiule. nestatornica. cu un gest teat ral. abdica de la binefacerile independentei pentru o iluzorie comoditate . De ce s-o revad devastata de c ei 80 de ani ai ei? . ca ai scos-o dumneata înaintea mea. Mihaela se cam codea sa mearga. cu vreo 45 de ani înainte. Dup a aceea m-a tîrît la Berlin. Mihaela rosi toata. Am urmat-o. la Roma. Îl remarcase la cofetaria Kübler si îl invitase la ea. o teama inhibitiva de casatorie. proprietarul ne invita la el. Cred ca Mih aela reusi la acest examen cu bila alba. poate una si mai frumoasa. nimic n-as mai rîvni. Mai cu seama în Cio-Cio-San era fermecatoare. ? Aufurisita in-a tinut sechestrat în apartamentul ei doua saptamîni încheiate. Nu m-a uitat însa. ce sfioasa e! îti vine s-o manînci ca pe o piersica si. Acum. ? Vom avea. Dupa ce ispravi reprezentatiile pleca la Viena. Proprietarul. În privinta asta ma cunosteam bi ne. ? Nu. în fiecare luna cîte un ravas. de una la f el. facîndu-i pretul ca un expert în materie. Ne descrise iubirea ei capricio asa. As fi înselat-o fara doar si poate. ce face? ? E la Paris. asa cum arata acum o jumatate de secol cînd am cunoscut-o. ? Si cu militaria cum a ramas? ? Cum sa ramîie? A trebuit sa plec. asta-i! Ce era sa fac? Dar nu-mi pare rau.Chiar în prima zi m-am pomenit cu Mihaela.. ? Sa nu mi-o scoti din minti. Nu ma ispitea deloc p erspectiva unei casatorii. prin experienta altora. pentru doua saptamîni. certurile si împacarile. n-ar fi fost un izvor nesecat de amaraciuni pentru amîndoi? Ma dezg usta repede femeia dupa ce o îngenuncheam. La drept vorbind. în toata lumea. sfatos. Pe atunci Colesiu era un sublocotenen t tînar. sa dea o serie de reprezentatii la Bucuresti. chipes. Nimic! E a se uita la mine. Îi face au curte prefectul politiei. apoi c u altele. I-am prezentat-o lui Colesiu. dar o pastrezi greu. la Petersburg. ? N-ai vreo fotografie de la ea? l-a întrebat Mihaela curioasa. la vremea mea. ca aveam obligatii de serviciu cu care nu te joci. ? De tine atîrna asta. spune. m-as fi departat tot mai mult de camin. S-a aruncat fericita în bratele mele: ? Ah. ? Si n-ai vrea s-o revezi? Colesiu o privi lung. Si apoi firea mea capricioasa .. i-am spus în gluma. s-a apucat sa ne povesteasca secvente din lunga lui viata. Ne scriem mereu. Si apoi vazusem atîtea casnicii nefericite. De ce sa-i omor amintirea? O port în mine tînara si frumoasa. S-a retras de mult din teatru. Prea îmi intrase libertatea în sînge ca sa ma pot împaca vreodata cu jugul casniciei. daca am avea o casuta ca asta. Pe o femeie o cuceresti usor. în fine.

? Ma supar. Într-un timp. ? Aveti operele întregi? se interesa Mihaela. Mihaela nu se sfia sa sada pe genunchii lui Colesiu si sa-i mîngîie. În casa se facuse cald.. nepoteilor. numai batrînul Colesiu avea ochii umezi. cu gesturi strengaresti. sînt batrîna: am cincisprezece ani. Veverita avu pofta sa dansam. plina de neastîmpar. ? Întregi. Ne-am împrietenit repede. ride la terra.. nu-mi plac lucrurile pe. în fiecare seara ne pune masa. ? Cine te-a pus sa te urci? . prinsa.Batrînului i se umezira ochii. numai de cîteva ore îl aduses era înapoi. aici. nepotico. chipurile. El o mîngîie pe par... mi-a explicat atasatul. Acolo Co lesiu ne asternu masa si ne ospata împarateste. tipa Veverita nevazuta. asta-seara facem pe placul noilor mei nepoti." Rîde fata. pe care abia am reusit sa-l transporta m în curte cîtestrei barbatii.. ? Iubiti-va. o blon da scunda si vioaie.... ?Niet! facu mosneagul. 54 ? Nu. si fata care-l însotea. Asa ca în fiecare seara înfulecam pe gratis. Dupa ce batrînul se retrase (uneori se retragea mai devreme) am continuat petrecer ea fara el.. ? Da-te jos. În tim p ce patefonul reproducea glasul de privighetoare al irealei cîntarete. ne pretindea sa ne mutam daca nu ne place. începu concertul. Nici Veverita nu gasea nepot rivit sa-mi trînteasca un ghiont în coaste (era fata asta o batausa si jumatate). Faust de Gounod.. cît sînteti de tineri si frumosi. ? M-da. Colesiu ave a un patefon enorm si cîteva sute de placi. Uitati-va la mine ca sa va dati seama ce o sa faca timpul din voi. La început faceam rezerve: asta merge o data. dupa ce ne-am ospatat ca de obicei. Mi-e frica. Amîndoi erau deopotriva de veseli si dezghetati. cînd proprietarul lipsea. Colesiu ne explica: ? Uite.. da r nu asa ? la infinit. chelia stralucitoare. Vrei sa-ti rupi gîtul? starui el.Si noi am rîs emotionati. În cele din urma ne-am obisnuit cu felul lu i de a fi. Mai tîrziu venira si chiriasii lui Colesiu: un tînar înalt.. Mihaela se apropie de el emotionata. nu-l cunosti. tutuindu-ne de parca ne cu nosteam de cînd lumea. în fine.. ? Iata si pe ceilalti nepoti ai mei: Veverita si 'Urangutanul! ni-i prezenta mosu l. Afara de Mihae la nimeni n-a bagat asta de seama din pricina întunericului. ca el nu tine chiriasi mofturosi ... dupa care începu sa alerge prin gradina fugarita de Urangutanul ei. ce vreti sa auziti. El ne pove sti întîmplari exotice din Tara Soa-relui-Rasare unde statuse cîtiva ani. iar atasatul ei. Mai degraba om de viata. rîde orche tra. care se recomanda Novac. Ea nici gînd sa asculte. Madame Butterfly. si urît foc. de doua ori. jumatate. N-am avut încotro: i-am batut în struna. esti romantic pîna în maduva oaselor si acest lucru te înalta foart e mult în ochii mei. ? O.. Am nevoie de gît... Vrei sa-mi auzi iubita cum ciripeste? ? Chiar Yvonne Rossignol? Vai. (Pîna acum fusese la reparat. nepoteilor dragi? Veverita propuse Trovatore si Barbierul. Tosca. ? Coboara si singura. Pinkerton o întreaba pe Cio-Cio-San ce virsta are? Copila surîde gales . . rîde ofiterul. desi nui platim decît chiria. ce curioasa sînt! Mihaela alese trei din operele lui Puccini: Boema. cu privirile pierdute în gol... rîd florile din gradina. Am iesit în curte si ne-am asezat la umbra teiului. Dupa cîteva zile eram prieteni la toarta unii cu altii. mi-am exprimat mirarea ca el face atîtea cheltu ieli. atasat de legatie. mult mai înalt decît mine. se catara în tei cu o agilitate de pisica. ? Domnule Colesiu. sa stii. Ei. Vino sa ma iei în spinare.. ? Singura nu pot. Într-una din seri..) ? Reîncepem concertele. nici una nici a lta.. Ce sa vezi? S-a suparat foc mosneagul si. ? S-ar zice ca-i un tip original. Ca sa nu fie.. cocheta: "O. ca faci buf! o ruga Novac. fireste. nu vreau. Se auzea numai freamatul frunzelor rascolite.

Ea a farîmitat din nou miez de pîine si cu miscari moi la asternut pe marginea mesei. ? Bravo. micuta cinteza. esti geloasa? Crezi ca ma uit la Veverita? Ah. mi-a placut îndrazneala ta.. ce ti-am facut. jos. ? Ce dragut din partea ei ca ne-a facut o vizita. am mîngîiat-o. pleaca. ? Tu.. dar Mihaela. esti mai fricoasa decît musafira noastra mititica. i-am spus si. avui pricina supararii cu o claritate desa vîrsita. Pe drum n-a s cos o vorba.. nu vrei sa gusti ceva? ? N-o speria. Dor. fara a clipi din ochi. faci pozne. spre marea noastra mirare.. Dor. ? Dar. Cinteza tot n-a sesizat intentia gazdei si a zbura t iarasi oprindu-se de asta-data pe pervazul ferestrei.. ateriza de asta-d ata chiar pe cosuletul cu pîine si începu sa-si înfiga docul în miezul pufos.. diplomatiile. nu vorbi. fara sa-i pese de vreo primejdie. altminteri. sa te închid în colivie ca. ne-aduce noroc . fuga. statuie. ? Aimée. Am adus fugara înapoi pe pamînt si am predat-o Urangutanului. bause vârtos si nu-l mai ajutau picio arele. ca ti-o aduc plocon. ce zici. ci. dragalaso. ne-am pomenit cu o pa sarica zburind deasupra capetelor noastre. pîna cînd s-a hotarît sa-si schimbe locul si a zburat pe sifonier. care o duse în casa. gata sa bata din palme. poposi pe rama unui tablou.. o ciocîrlie. cucuie. ? Ce ai? Esti suparata? Din nou tacere. ? Sssst. cred ca e cinteza. într-o fulgerare a mintii. Mihaela stropsi între degete o bucatica de pîine si împrastie firimiturile pe jos. ma opri: ? Nu te misca. striga Mihaela placut surprinsa. ce zici? ? Fii serioasa. Am înlantuit-o cu bratele. în vreme ce Veverita cînta din tei: ? Cu-cu! Cu-cu! ? Stai.? Ne-cu-ra-tul. ? Nu-i ciocîrlie. pentru numele lui Dumnezeu. dintro saritura. Pasarea refuza sa se înfrupte din friptura. Dar pasarica nepricepînd gestul zvîcsni în aer.. Ea începu sa plînga si se cuibari la pieptul meu. se catarase tocmai sus. am sarutat-o. de ce te co bori atît? Nu te-as da pe o suta de veverite. Logodnicul ei încerca sa se suie dar nu reusi. pe cînd prînzeam cu Mihaela în camera mea. Fiin d tîrziu. ? Hai. m-am urcat în pom. ce înseamna asta? Ramînea mai departe muta ca piatra. ? Vai. De ce as minti? Îmi paru bine de aceasta întîmplare: era cea dintîi dovada a iubirii ei. Am ramas locului. cu ce am gresit fata d e tine? În clipa aceea. zise Veverita. Aimée. Aveam dreptate. ? Ma dau prinsa. ? Oricînd avem nevoie de asa ceva. facu mai multe cercuri deasupra noastra si se lasa pe speteaza unui scaun în spatele meu. dar paralizînd gestul ca sa nu sperie pasarea. dar înfipse de cîteva ori cioc ul într-o perisoara moale si gusta o firimitura de tort. Într-o duminica însorita. ca zboara pe fereastra. ? Uite. Hai. cu sufletul la gura. fricoasa. nu poate mînui furculita si cutitul. sa nu-si ia talpasita. cît ai zice peste. lucru mare.. Noroc ca pe strada nu era tipenie de om. i-am spus micutei musafire. pe covor. striga Mihaela. ne paraseste. a plecat si Mihaela. Se întoarse otarît. iar eu am condus-o pîna la locuinta ei. neamul ei e curajos.. ? Sa-i dam un pic de snitel. spune. Voiam sa ma întorc ca s-o vad. silabisi ea. Nu m-am dat batut si înaltîndu-ma de pe o creanga pe alta am ajuns-o. N-o vedeam. ? Nu-ti fie frica. capitulînd. Asta e de bine. Trebuia sa înc hidem geamul. Numaidecît cinteza coborî din nou la masa si ciuguli firimiturile pu se de Mihaela cu cîteva minute mai înainte. i-am spus. ? Aimée. am strîns-o. mi-a închis Mihaela gura cu mîna. în vîrful teiului. I-o fi foame? S-o poftim la masa. dupa cîteva evolutii sprintene. Dar cinteza nu se gîndea sa. Intrase pe fereastra larg deschisa si. prostuta mica. În acest timp noi continuam . Mihaela rîse. Ne uitam l a ea încremeniti.

. Mihaela se topi de rîs. Mai ales sonetul lui Arvers ne impresiona adînc. în cea mai desavârsita libertate. cea dintii.sa mîncam cu cea mai mare grija. Cinteza. în largul cerului si dusa a fost. cînta la pian unul din valsurile postume. Arvers. ma vie a son mystère: Un amour éternel en un moment conçu... primea invitatia. raspunse ea simplu. Mon âme a son secret. Sînt.... cu bucate aduse de la un restaurant din apropiere. Datorita succesului Mihaelei nici unul din noi n-a mai îndraznit sa recite. Ea. mai batrîna decît Cio-Cio-San. pe cînd ne aflam în salonul lui Cole siu (afara ploua) Mihaela veni cu o veste: ? Azi împlinesc 21 de ani. profitînd de ocazie. dupa cum vedeti. o mica minune. Le mal est sans espoir.. Aceasta aniversare fu o adevarata petrecere spirituala. Într-alta seara. simtea din plin bucuria vietii. fapt care despuia recitarea de or ice farmec. fremata fara astîmpar.. plutind în admiratie. ? Un mic suvenir! ? M-da.. evitînd cel mai neînsemnat zgomot.Dupa recitalul de poezie am trecut în sufragerie unde ne astepta masa întinsa. Colesiu. La rîndu-i Mihaela îi adresa alta întrebare: ? Spune. Dupa propunerea Mihaelei fiecare din noi trebuia sa recite o poezie sau doua pe care le stiam pe dinafar a. ? Numai cu acompaniament de harfa. Mihaela nu ramase la clasicii francezi. ciripea si.. tot trebuia sa fac nunta macar de hatîrul acestei minunate pasaruici. . cam pe la jumatatea lunii iunie. Toti am sarit în picioare ca sa izbucnim apoi în ur ale: ? Sa traiesti! La multi ani! Sanatate si noroc cu toptanul! Colesiu. În timp ce spunea versurile. sarea din loc în loc. Dupa asta. Cinteza noastra n-a vrut sa ne ramîna datoare. ne-am adus aminte cu drag totdeauna. Gauthier. Parca s-ar fi produs o explozie. Vei veni la nunta noastra? Cinteza: cirip! cirip! de doua ori.. trecu la pian si improvizînd inspirata declama Luceafarul lui E minescu. Colesiu o întreba daca a încercat si altadata o recitare cu acompaniamentul pianului. dar . Dar de vizita ei. trecu la Byron. zbura. asta-i plata. Efectul se dovedi uluitor. gingasa musafira a tîsnit brusc pe fereastra. cît un pumn isor roz de copil. declamînd din Musset. Vig ny. parca ar fi înteles ceea ce-i ceream. pr egatita de menajera. Raspu nsul ei ne inunda cu un val de bucurie. o întreba: ? Scumpa majora. cum de-ai învatat pe de rost atîtea versuri? ? Nu stiu nici eu. Verlaine. ale lui Chopin. Draga de ea. Samain. pasare maiastra. aussi j'ai dû le taire Et celle qui l-a fait n'en a jamais su. Aceasta bucurie ne-o transmitea si noua si iata-ma întrebînd-o distih: Cinteza. venea îndarat. Pe cînd duceam la gura un pahar de vin m-ai pomenit ca-mi pica drept pe vîrful nasul ui ceva lipicios. iar eu. atît de nostalgice. rîdeam si eu de mica patanie. Cred ca mi-au placut. Mosneagu l tinea mortis sa golim 21 de sticle de sampanie (numarul anilor Mihaelei). chi ar daca n-aveam de gînd sa ma însor.. Ea n-a staruit si a continuat sa sustina singura tot programul. o saruta mereu cînd pe un obraz cînd pe altul: ? Mînca-o-ar pe ea unchiul de majora. dar fu silita sa renunte caci i se cerea sa traduca versurile în româneste. facînd toate astea dupa plac. ia ciripeste: Mihaela ma iubeste? ? Cirip! facu pasarea ca la o comanda.

dar pe urma m-am convins. Cu toate astea am gonit ispita care îmi insulta un simtamînt curat de ocrotire fata de o fiinta aflata în paza mea. Aimée. între somn si trezie. nebulos.. ma cu tremur întotdeauna de voluptate si spaima.. Numai un picut si mergem. fredona o romanta la moda. nu-ti face mustrari pentru atîta lucru.. ploua cu galeata. . nu se poate. Buimaciti de somn.. . Apoi ma strânse în nestire. ? Ah. dezvelea impudic pielea roza a unei pulpe. Si pe urma plec. În ce hal m-ai vazut! ? Haide. Camera era scaldata într-o lumina ireala. Nu mult dupa aceea ma prinse si pe mine somnul. Legatura cu Mihaela era pura. spre mar ea mea surprindere. Am luat-o în brate. . . ? Daaa? Atunci ce-i de facut? ? Nimic mai simplu: dormi aici. Ramasi singuri am mutat petrecerea în gradina continuînd-o sub umbrela teiului (ploa ia statuse între timp). te rog mai lasa-ma s a dorm un pic. ? Esti un Cassanova! Apoi mai spuse: Asculta. Ea se trezi brusc si se mira cînd ma vazu: ? Aici erai? Nu stiam. Hai. În aceeasi clipa dîndu-si seama ca-i dezvelita. gurile noastre se sarutara lacom. speriata. ? Vai. Dimpotriva. Nu patesti nimic acasa? ? Sora-mea e în deplasare si nu se întoarce decît poimîine. a adormit. ? S-a facut tîrziu. Am intrat în odaie cu pasi tiptili. vino. îndemnuri la fapte mari. . Se facusera cinci si pîna la douazeci si una aveam de str abatut un drum lung. La început credeam ca se preface.. încît uitîndu-ne unul la altul. Stiu do ar ca într-un tîrziu (era parca în revarsatul zorilor) m-am trezit brusc si în aceeasi cl ipa (poate din cauza miscarii bruste pe care o facusem) se trezi si ea. Totul se petrecu organic. Dormea întinsa pe pat. fara nici o grija. îmi trezea avînturi de generozitate. ? Vino sa te odihnesti putin.. ascultînd de o porunca ce nu av ea nevoie de întelegerea cuvintelor.. am cuprins-o în brate si leganînd-o ca pe un copil. i-am soptit Mihaelei.. Asteptam pîna sta ploaia. Sînt încredintat ca si ea suferi aceeasi porunca odata cu mine.. fara cunostinta limpede a situatiei. Mi-am facut loc lînga ea. cam deocheata. ca sa n-o trezesc. Mihaela ametise. ... ce bine! Atunci poti ramâne oricît. ma lipi de ea. Cît timp am dormit? Ce visuri ne-au leganat fiinta? Nu-mi mai aduc aminte.. pîna atunci obisnuinta de a dormi împre una).. A început sa ploua din nou si atunci ne-am hota rît sa mergem la culcare. Pe orice plaja se poate vede a cu decenta mult mai mult. Dar se opri pe la jumatatea cîntecului. si s-o am.el cel dintîi dadu bir cu fugitii. Le-a m explicat: ? Nu-i obisnuita sa bea. As fi facut p entru ea chiar acte de eroism daca vreo împrejurare le-ar fi cerut.. se avura.. ? O.. Adica nu chiar asa ? se întorsese în somn pe cealalta parte si rochia. nesuferitule. Pentru întîia oara îmi veni în minte ca as putea s-o (retin toata noaptea. Am mai destupat o sticla. ? Nu prea e de mers. p utin trasa. În schimb Veverita n-avea nimic. Ea întinse mîinile si ma chema cu ele. paream aratari stravezii ca dintr-o poveste fantastica de Ewers. M-am tolanit pe un fotoliu ca sa-i contemplu goliciunea. nu.. N-am întîmpinat nici cea mai usoara împotrivire din partea ei. lucru care ma mira mult. asa cu m o lasasem. ceva mai sus de genunchi. ma saruta de zeci de ori într-o singur a sarutare.. pe sus si am pus-o pe pat. fara sa ne recunoastem (n-avusesem. Pîna atunci tragem un pui de somn.Cînd rascolesc clipele acestea care au ceva din adîncul nepatruns al firii. c ulca-te lînga mine. Trecuse de miezul noptii si afara de asta trebuia s-o con duc pe Mihaela acasa. Petrecerea în trei s-a spart repede. ce rusine!. ducîndu-se la culcare pe doua carari. profitînd de împrejurarea ca sora-sa era plecata în provincie. trup urile noastre se lipira arse de aceeasi vapaie si. slobozi un tipat de spaima si trase r epede patura pe ea. ? A plecat masa cu mine.

Dupa o saptamîna de colind prin universul meu mi-am adus aminte de zeita si m-am a batut pe la mansarda nadajduind sa dau ochii cu ea sau macar s-o simt pe aproape . si acum dormea necontenit de doua zile si doua nop ti. mai încrezator. pe niste greci de o mare suma de ban i. Parca iesisem din existenta mea si intrasem într-alta noua. Daca ar trebui sa dau un nume acestui zbor pe cul mi. cu alte însusiri. fa ra sens si continut! Ce însemna oare stiinta dreptului. Nutream convingere a certa ca traisem un eveniment hotarî-tor. Ma înaltasem în proprii mei ochi. toata lumea avea alta înfatisare. pretextînd sora-sii ca are cursuri la facultate. iar universitatea o mica uzina de vorbe. o zeitate de care atîrna via ta si moartea. ca de obicei. nu ma lasa nici s-o sarut macar. Ceea ce se întîmplase aducea într-un fel cu o spoved anie zguduitoare. (S i cîta dreptate aveam!) Ma simteam altul. Eram mai sprinten. ? Pe cînd ma întorceam de la facultate un individ m-a acostat. Cu ea traisem u n proces de purificare. paralizata. chiar nerusinata. iar eu eram regulatorul întregului cosmos. În toate avusesem numai obiectul. ce sperietura am tras! Nu e chip sa iesi singura pe strada! ? Cum. de urcus catre zonele înalte ale fiintei. darnica. înlaturînd zgura car e îmi îngreuia zborul catre fericire. Si odata cu mine. nebunatica. Eram asemenea celu i care. sugr umat. O fericire necuprinsa. Palatele de pe Calea Victoriei ? j ucarii marunte din vremea copilariei. zburînd numai pe vîr-furi de munte. cu sistemul lui infailibil. N-am avut noroc. deasupra tuturor oamenilor. Prea-plinul sufletesc îmi crestea dimensiuni uriase. sfîsiin-du-mi pielea care n-ave a cum sa ma mai încapa. pe care o topise chefuind. ce noima aveau disciplinel e filozofice si toate celelalte stiinte pe lînga marea stiinta a dragostei? Daca scoala nu ne învata sa descoperim tara iubirii si sa întretinem nestinsa flacara ei. Avea stîngacii. Întretinusem multe legaturi cu femei. cu alte gînduri. un clocot fierbinte de lava. Cînd se lasa întunericul. si pentru asta îti faci sînge rau? ? Crezi ca e putin lucru? De ce m-a urmarit. universului alcatuit din mine si Mihaela. dar cu rafinamente de cocheta consumat a. ocupîndu-se de stele. Erau în ea doua fiinte care coexistau armonios: pe lumina arata o fata inocenta. Astfel. Mihaeia venea la mine de obicei dupa-amiaza. si începu sa plînga: ? Ce ai? am întrebat-o. Doamne. Cînd er a lumina. mai mîndru. i se subordonau toate celelalte universuri. fara corespon denta cu dragostea. i-as spune: fericire. În discutii cîstiga repede întîietatea descoperind fara ostentatie o cultura care-i înt ecea vîrsta. Vulcanul ei interior era în necontenita eruptie. atît de staruitor? M-o fi luat drept altcineva? Crezi ca as putea fi asemuita cu o femeie usoara? Am încredintat-o ca este exclus asa ceva. irupea nestînjenita cea de-a doua fire: pasionala. e pus sa observe viata furnicilor. Dar în întuneric devenea îndrazneata. la ce bun toata învatatura aceea greoaie si uscata? Cu aceste gînduri am trait zile întregi. Cu Mihaela însa se schimbau lucrurile. ce-mi pasa ca doctorul cazuse la examenul de internat sau ca Gleber suferise un accident (de altfel fara urmari grave). era jenata. u neori putin stîngace din cauza timiditatii. atît de necesara pentru regasirea echilibrului moral. unde ma sim team asemenea zeilor olimpici. de care trebuia sa atîrne soarta mea. fara aer. dar ca barbatii cultiva obraznicia pentru . încît aveam impresia ca ma sufoca. În schimb colegii mei îmi facura o manifestatie zgomotoasa de simpat ie. asa c um niciodata n-a fost fericirea altora. de lunga durata. Poate de aceea încercam dupa mistuirea actului un dezgust de fe meia cu care împartisem patul. Si asta datorita numai faptului ca avuse sem pe Mihaela. În aceasta dispozitie sufleteasca. Ce marunti si inexistenti îmi aparura semenii acestia! Ce ma interesau pe mine Charlot si grecii lui. mai îndraznet. Bucurestiul îmi paru chircit. Dar nu era asta.VII Toata ziua urmatoare am fost într-o stare sufleteasca deosebita. imbecilul. Ma punea sa astup ferestrele cu hîrtie pîna se facea bezna în odaie. Scut urase la carti. Ti s-a întîmplat ceva? Credeam ca se certase probabil cu sora ei. Fiecare dintre ei se crezu dator sa ma înstiinteze ca Charlot era în forma. Odata veni.

Bineînteles comparatia iesea totdeauna în avantajul Mihaelei. femeile se apara rau. Peste cîteva zile am primit doua man date: unul era din partea mamei. O vedeam mereu egala cu ea. fara obsesia chinuitoare a Mihaelei. mintindu-l ca-mi trecusem cu succes exam enele primului doctorat. nu se vedea din cauza acoperisurilor înalte. I-am scris tatei si. chiar daca c elelalte femei aveau uneori calitati fizice superioare. N-aveam toti banii. Odata Mihaela veni sa ma anunte: ? Stii ca facem o excursie studenteasca. sînt sigur c-o voi uita ca si cînd izvorul ei miraculos nicî n-ar fi fost pe lume... nu cunostea prefa catoria. Stau în cumpana. Dupa putin timp se ivi si Mihaela. ? Atunci cine te opreste? Ea se apropie si ma privi lung în ochi: ? Tu!. Dimineata ma trezeam cu ea în gînd si unde ma duceam o purtam cu mine. în genere. ca pe un copil. Dar. se strîn-gea de bratul meu.. Eu venisem înca de la ora cinci si ma plimbam de-a lungul peroanelor tragînd în piept aerul rece al diminetii. Soarele abia rasarise. grabita. întorcea capul cînd într-o parte d în alta. doctoranzii în drept. Nu stiu daca în patologia uman a exista o boala mai crîncena decît absenta Mihaelei. nu era chip. încît un bolnav s-ar fi însanatosit stînd numai în pre jma ei. de cele mai multe ori. într-o societate vesela si zgomotoasa. Mihaela parea de neînteles. Am sa vorbesc cu presedintele nostru. Ne asteptau asadar doua saptamîni de p etrecere.. Ce m-as face doua saptamîni fara tine? ? Daca-i asa. de doua saptamîni. A doua zi îmi aduse raspunsul.. îl rugam sa-mi trimita o suma bunicica în vederea excursiei pe care o proiectasera. frag eda si radia atîta viata si bucurie. o asteptam cu neastîm-par si încordare. . Daca vedeam o femeie.ca. o sete capiata de faptura ei.. În ziua plecarii. În sc himb ea se prezenta la examene si le trecu. În orice caz m-a mirat atitudinea Mihaelei fata de o patanie care în mod obisnuit se poate întîmpla zilnic unei femei. Se poate? ? Cred ca da. . Dupa ce-mi potolesc aceasta sete. viata Garii de Nord. Era surîzatoare. sa întrerup orice activitate scolara. prin locuri si privelisti necunosc ute. si ne-am plimbat pe peroane. staruia în mine o idee mereu treaza. Cele care stiu sa se apere bine. fireasca si limpede. merg si eu. involuntar o compar am cu ea. Toate preocuparile se polarizau în jurul ei. Totul nu se reduce decît la o betie a simturilor.. desi sora-mea s-a învoit si-mi da banii. cu o valiza în mîna.. în Ardeal si nordul Mold ovei? ? Si ai de gînd sa te duci? am întrebat-o.. nici n-au ce pierde.. Desigur nu mintea. M-am mirat vazînd-o singura: ? Nu te-a condus Alexa? ? Nu. privind cum se îmbarc au calatorii în trenurile gata de duca. toti excursionistii trebuia sa ne întîlnim la sase dimineata în Gara d e Nord. Sesiunea de iunie se sfîrsise. Si totusi. S-au înscris si studenti de la Drept.. Le-am amînat pentru la toamna. n-o iubesc. Am luat-o de mîna. ? E asa de dimineata si uite cîta miscare e pe-aici. Nu m-am prezentat la examene. e de serviciu. afara de unul singur. Neastîmparata ca o veverita. era sincera. dar prezenta l ui o simtisera toti calatorii care forfoteau prin gara: aratau mai sprinteni si mai voiosi. pentru c a nu pregatisem nimic. În timpul verii aveam destul ti mp sa revad materia de studiu neglijata. Daca se întî pla sa lipseasca ma îmbolnaveam pur si simplu de dor. obsedanta: ? Nu. O viata pe care n-as fi banui t-o vreodata.Aceasta legatura ma silea sa-mi neglijez cursurile. Dor. Am sarbatorit s uccesele ei împreuna cu vecinii nostri si cu proprietarul în frunte. Era favorabil. ? Nu stiu.. Noaptea adormeam cu ea în gînd si tot ea îmi umplea visurile. În dupa-amiezile cînd trebuia sa vina. rîdea zglobiu.

întelegi tu? raspunse pe un ton rastit. Conducatorul fluiera plecarea. Renuntam la munti în favoarea marii.. Atunci mi-a scaparat prin minte o idee. tu n-ai vazut înca marea? ? Nu. În sfîrsit le aveam în mîna. prea-fericitule! ? Nu. ce zici? ? Asta-i buna! Niciodata nu mi s-a întîmplat una ca asta. Nu stiu cît timp ne-a trebuit pîna sa ne potolim. Am lasat-o nedumerita (parca ar fi vrut sa spuna ceva) si am alergat la casa de bilete. . Si rîse copios.. ? Uite. Amîndoi am pufnit în rîs. cu un fel de tristete în priviri. Sînt nefericit ca si tine.. Nu se clintise din loc.. Mi se parea ca nu mai ajung sa apuc biletele. ? Bine. ? Nu.. Ah. Avalansa mea de cuvinte o ameti. ? Pentru ca esti tartorul tuturor rautatilor. O-ho! timp berechet! ? Urca-te în tren. parca în clipa aceea ni se încru cisara în minte doua gînduri gemene. Dor. Si vom fi singuri doua sa ptamâni. Trenul începu sa alunece încet cu noi ca un complice care nu pr egeta sa ne dea o mîna de ajutor. i-am spus Mihaelei. aici e liber. cu jumatate de gura. ? Cînd pleaca trenul spre Constanta? am întrebat pe un ceferist. îmi vine sa alerg nebuneste. Mai aveam opt minute. Dar unde-i plaja? Doamne... Mihaela întreba: ? Unde merge trenul asta? ? Asta e chiar rapidul de Constanta. închipuieste-ti. ? O înlocuim cu alta. ca pleaca! ? Dar ce facem cu excursia? facu ea sfios. sa ma iau la întrecere cu locomotiva. fara nici o deliberare. eu zbor sa iau bilete. n-am vazut-o nici eu. de capul nostru. Plecam! Plecam împreuna în necunoscut sa cunoastem oameni si privelisti noi ? si mai ales pe noi însine.. si o doamna cu un copil în brate. ce frumoasa trebuie sa fie marea! ? Cum. ca-într-un film au ralenti. Neprevazutul calatoriei ne coplesi de-o bucurie aproape smintita. În clipa aceea. ca un fulger: ? Aimée. ? Cinci si douazeci si cinci. ? Asadar. stii ce? Haidem la Constanta! ? Haidem! rosti ea spontan. încît socotea o prostie daca am fi plecat cu excursionistii în munti. A sa as vrea acum ? sa alerg ca ei. Într-o clipa eram înapoi pe peron. raspunse laconic omul... Alexa n-are de unde sa stie ca tu ai plecat în alta parte. se împacase asa de repede cu noua situatie. ? Dar mie? Prea a fost totul pe neasteptate. dar de ce strigi asa? Pufni în rîs.? Ah. bine. ca un facut. treceam pe lînga un tren care tocmai tragea în statie. tu ai vazut marea. Pîna la Constanta o sa ne obisnuim cu ideea. Trenul se puse în m iscare. S-a uitat lung la el. Ea nu mai avea remuscari.. casierul se misca asa de greoi. Am vazut într-un film cum doi îndragostiti alergau pe o plaja. Abia acu m o apucase îndoiala: sa mearga? Sa nu mearga? ? Uite biletele! Hai. unul cu o barba abundenta revarsata pe piept. cu toata fiinta. Daca-ai sti ce rau îmi pare! ? De ce nu mi-ai spus pîna acum? Ti-o aduceam aici cu riscul de a fi înecat Bucurest iul. Am gasit doua locuri într-un compartiment unde se aflau doi domni mai în vîrsta. Am gasit-o pe Mihaela tot acolo unde o lasasem. noi ramîneam pe uscat.. urca în tren! Repede. zise ea tra gînd aer mult în piept. Mihaela îmi sopti: ? Înca nu-mi vine sa cred ca am plecat. ? Cu noi cu tot?. ? Dac-ar sti sora-mea unde sîntem acum! ? Ei si? Nu esti stapâna pe vointa ta? Avu un gest de revolta: ? Nu-mi pasa de ea si de nimeni. Am apucat-o de mîna: ? Sus! Sus! Ne-am urcat la timp.

t ocmai la botez! Trasnaile noastre se legau spontan una de alta. Mereu ni se parea ca ceilalti calatori ne t ot privesc pe furis. Exclamatia surprinsa ne îndemna la o serie întreaga de variatii pe aceeasi tema.. Ai dreptate. nu te refuz. nu ne vedeam decît pe noi. dar Mihaela era stralucitoare. draguto.. Hm! Bine ma botezase! Lasa. erau pent ru noi motive de rîs nesfîrsit. Întotdeauna îndragostitii au o lumina ciudata pe fata lor. i-am raspuns. Tanasica. închipuieste-ti.? Eroare profunda. observi?.. Ne-ar fi asteptat la gara cu Paul. încît sari din scrumiera tocmai în clipa cîn n pasager trecea printre mese. dragutule. Froso. Che lnerul a venit si ne-a luat comanda. oricît de serioase ar fi fost. de lamâie. dar nu vedeam pe nimeni. un baiat si o fata. care-i deosebeste pe unul dintr-o mie de oameni. Tänasicä. Mihaela trase cîteva fumuri cu gesturi strengaresti. pe toate femeile de pe glob. dragutule. n-ar fi cazul sa reflectam la gustarea de dimineata? ? Strasnica idee. Si rîzi. si? N-au decît sa se ui te pîna le-or veni ochii la ceafa. neastîmparata ca marea. si pasagerul. As f i putut sa ma consider cel mai bogat om din lume. ? Si tu. ca la porunca. Ei. Apoi zvîrli neîndemânatic tigara. Mihaela. ? Asta da. molipsita de atâta veselie. Si. cu darul ei de improviza . încearca una. Ai dat gata pe toti barbatii din tren. Mihaela facu începutul. de o reclama agatata pe perete. Acesta vrând sa se fereasca.. ? Macar o dulceata. Ce frumoasa era! Avea atîta armonie în fiinta ei. Cassanova.. exuberanta noastra nu ne dadea pace. Amîndoi am izbucnit în rîs. Si pe urma altul. parca rasarea soarele din ochii ei... daca ne ieseau în drumul ochilor. ochii mi se umpleau de bogatia ei si bogatia asta nu se mai sfîrsea.. jucînd rolul unei perechi proaspat casatorite. Nu stiu ce figura aveam. Nu mai era chip sa-mi tin rîsul. Ne-am asezat gravi la o masuta. ? Am facut rau. si mai ales eu cu Mih aela. ? Ce fericiti trebuie sa fie! Si mai ales Paul care se topea sa aiba un baiat. M-am pretat jocului si i-am servit numaidecît replica: ? Trebuia sa-i trimitem o telegrama ca venim. alimentîndu-ne surprinzator conver satia. Toate lucrurile. nu vrei o cafea? ? Ia tu. ti-o coc eu domnisoara nasica. rîzi. Cum ar fi fost chip sa stam cuminti p e locurile din compartiment? Nici pomeneala! ? Ce crezi. . le facem o surpriza. Ne-am întors în compartiment. de unt. Doamna cu copilul coborîse între timp. tragînd cu coada ochiului spre noi. ? Draguto. Eram inundati. N-am mai vazut-o de cînd sa maritat. se îneca si începu sa tuseasca.. ? Pe tine te admira. Dealtfel. ? E mai bine asa.. o fata. pe care tovarasii de drum o ascultara amuzati. Niciodata n-am fumat cu atîta voluptate. ? Atunci haidem în vagonul-restaurant pentru refacere. N-am nici o vina! jur! ? Dar cine-i vinovatul? I-am raspuns cu un gest larg: ? Marea Neagra! Alt val de rîs. I-am aprins-o. luneca si cazu la picio arele unei batrîne cu parul alb.. clocotea în noi. dragutule. Am izbucnit în rîs. pentru ei ne apucasem sa improvizam. Si iata-ne legînd. o conversatie trasnita de-a binelea. Tocmai ma pregateam sa lesin de foame. ? Ca sa-ti fac pe pofta.. atîta spontaneitate. ? Ce draguti sînt tinerii acestia. draguto? Haide. Rîdea si batrâna. care se sperie si slobozi un tipat. Pronia cereasca le-a împlinit dorintele si le-a dat doi gem eni. dupa aceea am rîs de ceai. ? Iar Marioara. ? Tu nu iei o tigara. d e nasul ascutit al unei doamne de alaturi. Uneori Mihaela îsi musca buzele sa nu pufneasca în rîs. atîta viata! Cînd o priveam. am auzit pe o doamna spunînd în spatele meu. fa ra premeditare. Lumea din vagon ne privea amuzata. Aimée. Am aprins o tigara. Acum toata lumea din vagon rîdea. spunîndu-mi cu tonul cel mai serios de pe lume: ? Sa vezi ce bucurie pe Marioara cînd s-o pomeni cu noi.

? Iarta-ma. diplomatia. am facut liceul. Mi-ar fi placut si mie. stiti. altfel. ci la fata locului.. Si rîzi. Am salutat si pe celalalt tova ras de drum. Ea scurma zarea cu privirile dar nu spunea nimic. rîzi! într-adevar ? era de necrezut aceasta coincidenta buclucasa! Mihaela însa hohotea sa moara. e frumoasa.. îl cunosc. ? Frumoasa cariera. se multumea sa traga cu urechea si sa surîda din cînd în cînd. imensa. Gara se apropia. ne-am luat ramas bun de la domnul cu barba.. sticloasa. Înainte de a coborî. Eu sînt directorul liceului.. nu. într-o misiune... rosti ea sfîrsita. nu vorbiti de profesorul Tomescu? Am facut un gest evaziv. Parca scapa sem amîndoi dintr-un ospiciu! ? În viata mea n-am rîs atîta. Tokio... ? Nu. Sînteti ruda c u el? ? Da.. Auzi ce potriveala! El. var primar. Dor. De unde s-o cunosc? ? Pacat! E foarte interesanta... Mihaela pufni în rîs. Stupefactie! N-am stiut cum sa pier mai repede din fata lui. Am copilarit împreuna. ia uita-te acum. De rîndul aste.. Cînd se topira patru ceasuri de drum? Parca adineauri pornise trenul din Gara de No rd. Domnu l cu barba ma întreba: ? Dumneata esti tot profesor? ? A. în încîntarea noastra! Si unul si altul era m mirati de cele mai simple lucruri si totul ni se parea o vraja anume creata pe ntru noi. dar altfel.. apoi u niversitatea. Domnul cu barba nu înceta sa se minuneze. care statea în fata noastra. ? Unde? Unde? ? Acolo! La stânga. Vezi sa nu uiti. în aceeasi clipa . începu. Dorule. Dar dumneavoastra o cunoasteti? ? Asi. desigur.. sa tuseasca.. habar n-am..tie. ? Uite. Aimée? Nu-ti place? ? Nu prea. ? Nu-mi cere mie iertare... uite marea! i-am strigat Mihaelei ca sa-i atrag luarea-aminte. var bun.. trenul încetini mersul. nu-i d-a buna! . Acum eram pe culoar si priveam pomii însirati pe drum care o rupeau la fuga înapoi. Era albastra.. Cere-i ei. Era mult mai frumoasa în închipuirea mea. Dor. ministru plenipotentiar la Tokio! De aceea tragea cu urechea si surîdea ironic auzind nazbâti ile pe care le debitam ba-trînului despre Tara Soarelui-Rasare. pusese vîrf la toate cu chestia gemenilor.. El continua. Zau. Eu sînt. iar celalalt domn. drept sa-ti spun. de patru ani cu nevasta-mea.. Si sta ti la Tokio? ? Da. M-am apucat sa povestesc despre Japonia si locuitorii ei tot ce aflasem de la No vac. n-am sa uit. nici ea. Bun baiat si fericit tata. De asta-data marea se deslusea bine. oarecum edificat: ? A. Ati învatat limba japoneza? ? Da. ministrul României la Tokio. Nu vezi? Ce frumoasa o! Era o bucata de argint viu culcata p e pamînt. veritabilul atasat de legatie.. Mihaela ma tot tragea de mîneca si tusea cu înteles.. ? Si atunci ce-i de facut? ? Hai sa ne întoarcem! ? Esti nebuna? Judeci marea dupa o bucatica din ea? Ce-ai zice daca cineva vazîndu -ti degetul cel mic ar spune ca esti urîta? Stai. ca un al d oilea cer culcat pe pamînt. Dar nu rîdea: se stapânea înca. Nu ne dadusem seama nici eu. Macazurile pocnira asurzitor. Acum ne-am întors în tara pentru cîtva timp.. Si nu aici... ? Ce înseamna asta. care se prezenta: ? Sachelarie.. ? Foarte interesant. o vorbesc binisor... Atrageam privirile tuturor cu rîsul nostru capiat. prim-secretar la legatia noastra din. care într-o parte se facea una cu cerul. dar ca sa nu ma dea de gol... Domnul cu barba gasi cu cale sa se amestece si el în vorba: ? Daca îmi permiteti sa va întreb. Asa ca naivul tovaras de drum nu pricepu nimic..

iar în spate se tîrau nevolnic ramasitele noastre. am sa te bat toata viata.La rîndu-mi m-am adresat unud personaj imaginar: ? Stimata dragoste. devin reva rsate. si simtamîntul acesta de grandoare era atît de puternic. Ai fagaduit. exuberanta ne erau. Eu si Mihaela eram de felul nostru retinuti. jocul. Prezenta marii facea sa ne simtim uriasi. dincolo de bataia vazului. în care nebunie nu ne faci tu sa gasim placeri? Din pricina rîsuluî. parca am intrat într-o noua existenta. Apa se întindea nesfîrsita. fac ne bunii. m-am adresat Mihae lei oferindu-i bratul. si pe drept cuvînt: ce neo fi venit sa jucam farsa aceea stupida cu gemenii. straine.. ponderati. poftim. E pent ru compliment. ne dadeam lucid seama de prezenta fericirii. îsi trase ciorapii si îngenunche pe nisipul ud. scumpa doamna. i-am spus Mihaelei. exuberante. nici într-un an n-am rîs ca în ziua aceea. ? Voi pune sa-l traga lînga perete. Spunînd acestea se apleca adînc si puse buzele pe apa nelinistita. sobri. Parca venis e si ea sa locuiasca la hotel.. glumesc. ? Ce vina am eu daca sînteti rapitoare? ? Daaa? Gasiti? Atunci. du pa contopire. m-a cuprins o mare nedumerire. Ne dureau ochii de atît a apa. nesarata. Cînd am reconstituit mintal scenele petrecute în tren. ? Ce faci? Ce faci? ? Vreau s-o sarut.. ca sa nu-l confundati în timpul noptii cu al dum neavoastra. nici n-am prins de veste cînd ne-a adus trasura la hotel Palace. cu vorbe de toate zilele. ? Patul acela e al. ? Du-te si-i cere iertare. maretia. Amîndurora ne placu mult holul elegant si mai cu seama prezenta marii. lipiti unul de altul. capata noi însusiri. nici pe Mihaela. fapt care îi sporea pretul. ? O-ho. dar si dîrza rezis tenta a fetei pîna la capitulare care în fond se numea tot biruinta? Si. ce m-a împins sa ma dau drept atasat de legatie si sa debitez atîtea baliverne gratuite? Ciudat. ? Canibalule.. ? E sarata? am întrebat-o surîzînd. priveam viata pri n lentile care nu mareau realitatea. Tine ri si fericiti! Si aceasta tinerete si fericire ne cerea sa rîdem fara a conteni. ? Nu. amîndoi îi sorbeam aerul. sînt fericita!. încît crdeam ca am iesit din noi. aproape puerile. se vede. striga Mihaela. Am hohotit din nou. vitrinele. conversatiile noastre simple. gemînd de durere.. firile noastre încep sa se transforme. Din pricina asta avea fata stralucitoare. ? Sa mergem. ca Guliver în tara piticilor . casele. Aveti ceva de obiectat? ? De pe acum ati început sa va bateti sotul? Biine! Am sa va dau replica. domniei voastre. n-ai sa scapi numai cu atît. facu Mihaela cu un gest plin de gingasie. în apropiere de Cazino. superficialitatea. Am tradus amenintarea în fapta îmbratisînd-o si strivindu-i buzele cu o sarutare. necuprinsul. Soarele rîdea de sus si mîngîia marea cu mîinile lui de lumina. în apartamentul ce ni s-a rezervat.. Ce dovada mai buna as invoca decît greul si perseverentul urcus pîna la mima ei. dar chiar identitati cu aceea a Mihaelei.. Nu ma mai recunosteam nici pe mine. Doamne.. Apa tremura înfiora ta si-i placea. . chiar Mihaela mi-a marturisit mai tîrziu: ? Cu tine ma simt alta. stimate domn. ca un om fericit. 7 avea doua paturi somptuoase.. Dupa acest început promitator am pornit-o razna prin oras. Am completat buletinele de pasageri: avocat T. asezate unul lînga altul. Sa stii ca mi-ar fi displacut daca noua mea prietena marea era. Si mergînd asa la brat cu mare a. Rid. Mihaela întinse obrazul ca sa-i întorc palma si închise ochii în asteptare. deodata. Usurinta. Gasise cuvintul care explica totul? Fara îndoiala! ne simteam fericiti! Mai mult de cît atît. Apoi am coborît pe malul marii. p rivind strazile. Ma întreb. doamna Petrican. Ea coborî la mal. Asa cel putin îmi conturam harta mea sufleteasca si cred ca avea nu numai apropieri. ? Aici e! Camera nr.. chiar superficiale si se scalda în valuri de rîsete. Pe trican cu sotia. si-mi trase în gluma o palma. oricum.

I-am raspuns facînd pe miratul: ? De ce sa fiu suparat? ? Pentru ca m-ai gasit vorbind cu.. femeia. Am plecat demonstrativ. si am luat ascensorul ca sa urc la etaj. ce se întîmpla! ? Eu. cu pasi tiptili si-mi sopti dragastos. s ingura solutie care curma cearta fara ca vreunul din noi sa fi avut aerul ca ced eaza. pentru a cladi cu ajutorul ei cele ce aveau sa urmeze. indiferent de mo tivul care o aprindea. cum spui tu. Ea ma înfrunta cu pri virile: ? Ca? ? Nu stiu. ? Ia te uita de unde sare norocul! am exclamat înseninîndu-ma si privind fara sa vre . sa ne afirmam ou toata obraznicia calcînd peste reguli s i conveniente. ? Cum. ? Mai întîi nu e o cunostinta dubioasa. domnul acela. Ah. Am luat-o în mîna: o hîrtie de cinci sute d lei... cobor în vulgaritate).. Într-o dupa-amiaza. am pus-o pe cap.sa comitem orice prostie. Doar nu sînt crescuta în padure. Am ridicato si fara sa o agat la loc. am început sa ma plimb pe faleza încoace si Încolo fara nici o tinta. tam-nesam. nu puteam sa întorc spatele asa. surîzatoare. sa ne risipim ridicol energia si exuberanta care nu mai încapeau în fi intele noastre. Asa sa stii dumneata. am gasit-o pe Mihaela în hol ul hotelului. Nu pot spune c a am observat în conversatia lor un aer de complicitate. Ce bogata a plecat în trecut prima noastra saptamîna de zbor prin fericire. am întors de cîteva ori capul. Grav: îmi spunea domnule punînd între mine si ea o distanta de o suta de kilometri. unui tînar atît de curtenitor si cu maniere alese. Mi-am iesit din fi re (si ca de obicei cînd mi se întîmpla asa ceva. Cea rta noastra se înteti alimentata de îndîrjirea amîndurara. Era în hol si mi-a oferit c revista. Nu i-am dat nici o atentie si ca sa umplu timpul. am deschis un ziar prefacîndu-ma ca citesc. se desteptase în Mihaela si nu trecuse nici o luna de zile de cînd a plîns ca un individ o acostase pe strada. cu capriciile ei bizare. ? Sa-l ia dracu! Sa nu te mai prind cu individul acela ca. uluita de brutalitatea gestului. la ureche: ? Esti suparat? Întrebarea o puse în ochii mei într-o lumina de-a dreptul vinovata. Pe strada. în afara de constiinta mea.. stînd de vorba cu un tînar chipes si destul de elegant. Mihaela a ramas pe loc. acum l-am vazut pentru prima oara. nu dau nimanui socoteala. Am i mpresia ca-mi face curte. Se apropie de mine. putin aprinsa la fata. În timpul înveninatei noastre discutii. m-am asezat pe o banca. Se vede ca-si recun oaste greseala si cauta s-o justifice sau s-o minimalizeze. orice discutie este inutila. Daca ea îmi spun e ca fac bine ceea ce fac. ? Da? Nici n-am bagat de seama. am atins involuntar palaria mea din cuier. Ajuns la mare (caci la Constanta toate drumurile duc la mare). Acum întelegi? Si mai cu seama cunostint e dubioase. tu catadicsesti ca stai de vorba cu barbati suspecti pe care-i cunosti întîmp lator prin hoteluri? ? Nu înteleg! Ce rau am facut cu asta? ? Nu-mi place sa faci cunostinte singura.. Cine e? Îl cunosti de mult? ? Hu. evitînd sa trîntesc usa. facînd un gest cu mîna ca sa subliniez o fraza. Am trecut pe lînga ei. prefacîndu-ma ca nu-i vad. Si al doilea. Mi-a spus ca locuieste la al doilea. Acest gest îmi dadu ideea plecarii. desi tare as fi avut pofta. Într-un tîrziu.. domnule. Daca Mihaela ar fi omis sa-mi spuna ca tînarul acela era un curtenitor si avea maniere alese poate nu s-ar fi întîm plat nimic. Si cu toate astea trebuie sa adaug ca aveam nevoie de o cearta. care se rostogoli pe jos. Intre timp mi-am redobîndit cal mul si judecata rece. Numai un mic nor ne-a umbrit cerul în acest timp. Întorcînd ochii am zarit la cîtiva pasi de mine o bancnota împaturita. dar remuscarile pentru purtarea mea nesabuita întîrziau sa se arate. zau.. Însa numai faptul ca ea vor bea cu un strain ma surprinse într-atît ca refuzam sa cred relatarea ochilor. Dupa cîteva minute aparu si ea vesela. N-a venit dupa mine si foarte bine a facut. pe cînd ma întorceam din oras cu ziare.

. dar ce importanta avea? ? Sapte! Iata. Gîndul îmi puse jar sub talpi. îngrosîndu-le pe cele dintîi. care m-a rasplatit pentru statornicie. tot pe 7. Acolo. Am schimbat la casa movila de fise si p-aci ti-i drum ul. iesise a doua oara! De neînchipuit! Si iar maldarul de fise albastre sosi în f ata mea. reîntors la Londra nu si-a mai gasit sotia. E nascuta la. Am auzit pe cineva din spate: ? Da-i înanite! Ai sa spargi banca! Mi-a venit în minte cazul englezului Wells care. Ce-o sa pierd mai mult decît ceea ce am g asit? La urma urmei consider ca n-am gasit nimic. Ce-ar fi sa -l pun la încercare? E momentul cel mai prielnic si ar fi o prostie sa-mi scape pri ntre degete. 7. De rîndul acesta privirile adunate pe mine surîdeau ironic.. Ce uluire s-a stîrnit printre jucator i!. ce-am stri cat. Cîstigasem peste o suta cincizeci de mii de lei. Masa verde era întesata d e jucatori. 14 iunie (de doua ori 7). Numai asa.. Dupa cîteva tururi iesi din nou 7. în cîteva minute. ? Faceti jocurile. Am pontat a doua oara. voi ramîne fidel dragului meu 7. În ochii jucatorilor întorsi asupra-mi se citea o r etinuta pizma. La jocul urmator am pus o suta de lei pe 7. O sonerie de alarma tîrii strident în fiinta mea. Crupierul îmi întinse cu lopatica o gramada de fise. ? Sapte! Iesise! Iesise! Chiar 7. ca si cum nu mai ex istau alte numere decît acest sapte nazdravan. Ruleta se învîrti. Capsorul a zâmbit gales: ? Foarte simplu.. Ce-o fi facînd Mihaela? Am lasat-o s ingura si am fugit ca un bezmetic. . n-am avut rabdare sa fac drumul pe jos si am luat un t axi. Am strigat soferului sa ma duca la cea mai apropiata agentie de voiaj. N -aveau decît. sparsese de trei ori banca la cazinoul din Monte-Carlo cîstigînd peste doua milioan e de franci aur. domnilor. cît ne-a mai rama s pîna la întoarcere. Norocul cere noroc. Hai sa dregem. s-a ivit un capsor blond de fata: ? Cînd pleaca cel dintîi vapor spre Constantinopol? ? Asta-seara la ora 9. în paradisul oriental de dincolo de ma re. Pri n asociatie. Asta nu-i bine. în ruptul capului! De rîndu l acesta admiteam ca voi pierde. Sapte. Puteam sa-l schimb? Nu. Am conchis mintal: "E adevarat ce se spune: cine are noroc de bani pierde în dragoste". Am jucat din nou pe 7. ca un fulger. cu fetele crispate si mîinile tre-murînde. Cine putea sa le împiedice? Bineînteles bila alese alt numar. Am intrat cu pasi siguri în sala principala. ? Cum as face sa nu-l pierd. nervoase... Am urmarit cu inter es jocul cîtva timp: dupa 21 de învîrtituri ale ruletei nu iesise niciodata nr. sa poposim pe maluri le însorite ale Bosforului? Bani am doldora si pun forta lor în slujba dragostei ca s a obtin un maximum de desfatare. Nu-i nimic . ideea unei escapade nas trusnice: ce-ar fi sa ma îmbarc cu Mihaela si.au spre cazinoul care se afla la o suta de pasi. pe la sfîrsitului secolului trecut. disparuse cu un p roaspat iubit. O avere picata din cer! Ce inspiratie buna avusesem sa-mi încerc norocul! Si ce întelept lucru sa s pal putina înainte de a pierde! Desi hotelul era aproape. M-as fi mi rat daca nu iesea. ademenesc fericirea si o arestez macar pe timp de o saptamîna. în dr eptunghiul unui ghiseu. În istoria cazinoului constan-tean nu se mai întîmplase ceva analog.. apoi 12 si iar 7 de cinci ori la rînd.. în plin. ? Faceti jocurile! Jocurile sînt facute! Nimic nu mai cade. Numele ei (Mihaela) e co mpus din 7 litere. Zis si facut. Cînd sa cobor mi-a scaparat prin minte. îmi veni în minte! ? Sapte! E ziua cînd am cunoscut-o pe Mihaela (7 martie).. Nu m-am mirat deloc. Dar. Numarul camerei noast re de la hotel e tot 7. numarul destinului meu. mereu sapte! Prea mult "sapte" ca sa nu iasa! S a încerc puterea acestui numar coplesitor. traversînd marea. bila norocului alerga zapacita printre numere pîna ce osteni. cumparati un bilet..

De ce esti mîna sparta? . ? Cum. Dor. Puneti-va în legatura cu domnul Iani. pentru ca. Eram prea vesel ca sa-i fac o im putare. ? Mai esti suparata? Iarta-ma. ? Atunci se schimba socoteala. apoi cealalta. nici una din corabiile mele nu s -a înecat în mare. un naufragiu ar fi catastrofal pentru mine. adica sîmbata. ? Uite. în afara de surpriza cea mare. apoi la mine. Daca aveti nevoie d e luna de pe cer. ? Vorbiti serios? ? Foarte serios.. I-am pus în deget inelul cel nou. Dar tu ce ai de esti asa de bine dispus? Antenele Mihaelei înregistrasera pe loc starea mea sufleteasca. Iata. Toate au ajuns la destinatie. ? Ah. în fine. am îngenuncheat lînga ea si i-am sarutat o mîna. zîmbi si începu sa se îmbrace. Nu trebuia sa plec asa. Mergem sa le salvam. Vrei? ? Asta nu putem s-o facem la comanda. De aceea. ? Nu se poate. ? Nu-i nevoie.. dar n-am pasaport. Scoateti mai întîi pasaportul si plecati peste patru z ile. Cînd s-a încredintat de realitate a întins mîinile : ? Doruie! Atît a rostit. sînt bine dispus. asta-seara vreau sa ma îmbarc. Dor. ti l-am adus. dar m-am oprit. ? Foarte bine. l-a dres asa de repede? ? Cît ai bate din palme.. întelegeti? E caz de forta majora. Fie ? ca facea! În vremea asta draga mea sotie din pasaport ma astepta. ? Cum? a facut ea mirata. Mihaela ma astepta. Parca nu-i venea sa creada atîtor ochi. Era cît p-aci sa-i de stainuiesc cele întâmplate si ceea ce pusesem la cale. M-a costat o suma frumusica.. Îmi pare rau ca m-a durut purtarea ta. Haide.. nu te faci gata? Pretîndu-se acestui joc pueril. avînd pe genunchi o revista cu filele netai ate. As vrea sa-mi întareasca rubinul de la inel. Am trecut cu usurinta peste raspunsul ei taios. În trei ore va scoate pasaportul. N-aveti decît sa va interesati în oras. Am gasit-o palida. Faptul ca a trebuit s-o trec pe Mihaela ca fiind sotia mea a av ut drept urmare dublarea comisionului. ? Ai dreptate. ada-mi aminte sa trecem pe la bijutier.? Bine. ? Ce frumos e! soptea mîngîind inelul ca pe o vietate gingasa. rasturnata într-un chaiselongue. cu inelul ei în mîna si am ales unul cu briliant e care sclipeau oa ochii ei. îmbraca-te. gata îmbracata. Pîna la opt seara pasaportul era obtinut. biletele cumparate.. Nu exista nici o solutie? Platesc oricît! ? Daca-i asa. Mergem împreuna. bag ajele transportate la vama si revizuite. V-as ruga sa-mi spuneti unde-l gasesc? Mi-a dat adresa. ? Stai! Ma reped chiar acum. acum se ivise si o cazia asta. "Mai bine sai fac o surpriza! Are sa se bucure mai mult!" Asa ca i-am raspuns dînd-o prin glum a: ? Da. la asa ceva nu ma gîndisem: s a-i fac un cadou Mihaelei. Prea tîrziu. ? Te rog de-aici înainte sa nu mai tii iluziile în corabii. v-o aduce si pe asta. închipuieste-ti. toate formalitatile îndeplinite în v ederea plecarii. Plecasem în goana si coboram scarile. exista una. S-a uitat cu o mie de ochi la el. repede. Spunîndu-i astea. Pîna te îmbraci sînt înapoi. i-am propus: ? Hai sa uitam totul. Am alergat într-un suflet. Mihaela fu învinsa. cu ochi i plînsi.. Vezi. gîtuita de emotie si m-a îmbratisat cu toata fiinta.. am fost barbar cu tine. Închiriem o barca si pornim pe mare în cautarea lor. ca si cum nu s-ar fi întîmplat nimic. Dar cine se uita la ba ni? Cînd m-am întors. ? Cine-i acest Iani? ? Exact omul care va trebuie. Trebuie sa te fi costa t o groaza de bani. ? Dar nu-i nici un zor. ? Nu-i nimic. ? Atunci. Toate iluziile m ele s-ar duce la fund. ? În schimb ale mele sînt gata sa se înece. acoperindu-si surîsul cu mîna.

Doamne. vorbesc foarte serios. mai mult decît în visul meu. ? Aimée. ? Ce feridti trebuie sa fie oamenii care pleaca spre tarmuri necunoscute.Am coborît veseli. Pîna atunci ne-am hotarît sa cinam. Vaporul pleaca la noua si trebuie sa fim în por t cu cel putin o ora mai devreme. Prin urmare. ? Nu. dupa cum spune Cosbuc. Nu pricepeam ce vrea sa faca.. Le vezi? ? Da. nu s-au înecat?!... Era într-o stare de surescitare cum nu vazusem înca: ametit .. Ba nu. . sopti Mihaela. Hai sa mergem! ? De ce te grabesti? Stam pîna pleaca vaporul. despre tine. calcase cu piciorul pe bordul vasului si tot se în doia de realitatea calatoriei. ? Daca-i vorba de Loti.. si am zburdat pe strazi bucurîndu-ne de tot ce vedeam. i-am cîntat în strune. ? Ce-i draga mea? ? Uite. ? Dorule. ? Doamne. Dealtfel. sarutarea asta costa mult. cît as vrea sa calatorim si n oi o data pe mare! ? Nu.. ? Dor.. Dorule. ? Uite. Le-am scos din portmoneu cu toata gravitatea si i le-am întins.. sub privirile uluite ale Mihaelei. Ti-ar surîde sa vedem Bosfo rul? ? Ar fi. Hai s-o vedem si noi. ? Dorule. i-am spus: ? Haidem. Constantinopol. ? Ziua de care vorbesti a binevoit sa vina. ? Ce faci? Nu e voie! Esti nebun? Ce te-a apucat? ? Nu întelegi ca plecam la Constantinopol? Doar nu vorbesc. ai vrea? ? Ei. mergem peste o ora în port? ? Ce-avem de vazut acolo?. haide.. mai întrebi? Nu cred sa fie dneva mai lacom de lucruri noi ca mine. pretextînd un telefon cu Bucurestiul si am alergat la hotel ca sa achit nota si sa expediez bagajul. turceste. O febra. vad patru.. S-a dus la fereastra. ? M-ai înteles gresit. A primit bucuroasa.. Am luat-o de mîna si am tras-o dupa mine. ce sînt glumele astea? ? Ba nicidecum. Asta mi-a ramas de la Pi erre Loti.. se afla sub presiune. Ea izbucni în rîs... ce bine-mi pare! Am sa dau cinci acatiste la biserica. un du-te-vin o necontenit framînta micul port. ce zid. . acolo departe. cinci. ce înseamna asta. Ea n-avu vreme sa mai spuna ceva deoarece ofiterul de la capatul puntii ne ceru biletele de drum. "Principesa" mîndra. împacati. ? Nu stii? Pleaca "Principesa".. dupa un control rapid. s-o luam pe urmele lui. ci la. sînt corabiile mele.. Dinspre mare se stîrnise un vînt racoros care umfla rochiile feme ilor si flutura fularele de matase. plecam? E adevarat ca plecam? Vazuse ca am prezentat biletele. Si-apoi de cînd visez sa vad un rasarit de soare pe mare. Am împins-o usor sa urce puntea care ducea pe vas. Asa ca tot eu îti ramîn dator. iar mie una mare? i-am spus si am sarutat-o prelung. a deschis-o larg si a trimis priviri sa adulmece spinarea marii.. ? De ce-ai întîrziat atîta? În loc sa-i raspund. Am lasat-o pe Mihaela la r estaurant. Poate are sa vina si zi ua aceea. în împrejurari identice. Nu-i vorba sa mergem acasa. Ea plînse atunci de ciuda.. urmarindu-i cu priviri jinduitoare. N-a raspuns nimic.. vino sa-ti arat ceva. înghesuindu-se la revizia bagajelor. încuviinta din c ap si ne pofti sa urcam pe bord. cui i-ar fi venit sa creada? ? Da. zau. plecam! Ti-ai exprimat dorinta sa vezi Bosforul si eu m-am exec utat pe loc. Nimic mai simplu si natural.. Aimée. e timpul sa mergem. Apoi am intrat într-un cinematograf ca sa vedem pe Greta Garbo în Dama cu Camelii. Asa ca n-am pierdut iluziile. draga mea. alba ca o lebada.. Acesta. ca doi scolari în vacanta. Calatorii se strecurau grabiti.? Crezi ca ma uit la bani cînd e vorba sa-ti fac o mica bucurie.

Pe cînd vorbea îi clantaneau dintii. ? A. nesuferitule..a. vîntul se întetea si aerul deveni mai racoros. ? Si bagajele? tresari ea. cum îmi venise ideea plecarii.. ca navigam? Mai spune o dat a. cu ciuda mare. I-am povestit tot ce se întîmplase în timpul lipsei mele. ? Asta da. cu duiumul! ? De ce minti? Nu corista. nedumerita. pe care tot ea l-a rupt: ? Înca nu-mi vine sa cred în realitate. plînse si rîse. Ce vrei sa faci cu mine? ? Nebun ? zici? Mi-ar trebui prea multa întelepciune pentru asta. pe ce fata ai pus mîna! Pe masura ce înaintam în larg. Vaporul fluiera dogit si tipatul lui rani adînc vazduhul. Din Constanta nu se mai vazura decît luminile îm prastiate pe spinarea ei. Farul de la Tuzla. acum înteleg. încrezatoare ca pleaca si totoda ta îndoindu-se. îmi vine sa te sfîsii. ? Simt ca nu ma voi convinge decît dupa ce ne-om întoarce. sopti Mihaela.. Dor. . Mihaela se întinse pe una di n ele si-si puse capul pe genunchii mei. cum aranjasem cu mi situl grec obtinerea pasapoartelor. E adevarat.. de ce aratai atît de bine dispus.. c lipea siret ca mosneagul. nu-i asa? A confirmat din cap foarte serios. ? Nebunule. Apoi mi-a propus: ? Tare mi-ar placea sa ramînem aici pîna la rasaritul soarelui. De aici auzeam clipocitul apei framîntate de elice. Puntea fu trasa. lacoma sa stie totul dintr-o data. ? Asta-i prima sarutare pe Marea Neagra! ? As vrea sa ma saruti pe toate marile pamîntului! ? Fagaduiesc! i-am spus pe un ton cam teatral. ce zici? De-a lungul cabinelor erau însirate cîteva banci de lemn. Batistele dintre cele doua lumi. daca ai putea sa te tii de vorba. ? Ce faci? Sa nu ne vada cineva. ma sarut a. fluturau despartirea.. N-am vazut nici unul. Plecam fara ele? ? Sînt în cabina! i-am explicat cu superioritatea celui care n-a scapat din vedere n ici cel mai neînsemnat amanunt.. ca într-o ploaie cu soare. Vrei? ? De ce nu? I-am ridicat usor barbia si mi-am lipit buzele de ale ei. Si chiar daca ar exista nu se pot asemui cu "Principesa" noastra. l uneca pe apa departîndu-se usor de tarm. Dar atunci calatoria noas tra n-o sa-mi para decît un vis frumos si scurt. cum cîstigasem la ruleta. Cred ca n-a iesit tocmai rau. Pe Mihaela abia acum o cuprinse o bucurie vecina cu nebunia. ? Am vrut sa-ti fac o surpriza placuta. a apei s i a uscatului. Te-am urît prea mult ca sa nu cîstigi la joc. E cea mai mîndra nava de pe mari si oceane pentru ca ne transporta pe n oi. Strigatul ei era cea mai frumoasa declaratie de dragoste pe care nu cred s-o mai fi auzit cineva pe lumea asta în afara de mine. a scrîsnit printre dinti. Nu mai deosebeam nimic în zare: întunericul mistuia în pîntecele lui marea laolalta cu c erul. A urmat un ragaz de tacere. Am cuprins-o în brate ca pe un copil. Din pacate sînt zdr avan la cap. Era semnalul de plecare. acoperind-o cu pieptul. ca sa-i dau caldura mea. Pîna mîine dimineata ai destul timp sa te c onvingi. ? Ah. Ne-am retras în spatele vasului unde curentul era mai potolit si noi mai la-adapost . ? Asteapta mai întîi sa ajungem la Istanbul. intrat parca în pielea lui Colesiu. zise ea. parca ar fi vrut sa-mi spuna: ? Haiducule. Ma îmbratisa. închizînd ochii: ? Ce fericita sînt! De mult n-am fost atît de receptiva ca acum. ? Mi-i frig aici. mai exist a vapoare de-astea pe lume? ? Ce vorba! Sigur ca exista. otgoanele desfacute. Lebada plutitoare. cum gasisem bancnota de cinc i sute. Exclama. descatusata de chei. E pentru prima data cînd ma urc pe un vapor. mai sarat.. Numai luna ramasese nemistuita si mergea cu noi calauza pe nesfîrsitul pusti u de apa. amestecîndu-si lacrimile cu lumina rîsului. Spune-mi.

Ghemuita la pieptul meu. Dupa ce i-ai spus pe nume ti se pare ca l-ai definit.. ? Adevarat spui. se consuma în anonimat. Nu crezi? Ea a înclinat concesiv din cap. Le-am lasat la o parte si am vorbit numai despre lucruri serioase... Ca o fetita! ? Nu. ? De unde si cum îti amintesti de închisorile franceze? ? Crezi ca nu pot sa mi le închipui? Odata am reconstituit ultima noapte a lui Cam iille Desmotuins si a frumoasei sale sotii.. parca ar fi o celula pentru detinuti. Mihaela începu sa tremure mai tare. D e o jumatate de ora stateam în aceasta placuta inertie care as fi vrut sa se prelu ngeasca la infinit. Puterea asta nu-i decît o reflectare: tot din tine izvoraste. Apoi a spus: ? Nu m-as satura sa le aud toata viata.. cu pauze mici ca între bataile inimii. ? Esti un dinozaur.. Îti dai anevoie seama de un lucru daca nu-i spui pe num e. ? Aimée. ? În noaptea asta luna oficiaza numai pentru noi. De cîte ori le-am repetat în acest timp? Pe putin de trei mi i de ori. As fi putut s-o refuz? Timp de o ora si jumatate i-am soptit încontinuu. Daca nu era calda si nu-i auzeam rasuflarea domoala as fi crezut ca-mi murise în brate. N-o interesa banalitatea ce-i debitasem.. locuieste puterea ta.. ne-a inundat cu un val de argint. nici n-as vrea. îl simti chiar.. fiindca nu ne aveam decît pe noi. ? Daca-i asa. alesii dragostei absolute sînt exceptii tot atît de rar e ca si geniile. poate de necunoscut. Crezi ca noi am putea sa realizam o m are pasiune. dragul meu Jupiter. scapînd dintr-un nor. îmi place ca te temi de mine. Mihaela dev eni ireala ca o faptura descinsa din vis. Peretele avea un ochi rotund care privea departe. Calatorind în tara straina a marii. nu-i deloc capriciu... scumpa Junona! Si am vrut sa-i cad în genunchi. ? Ti se pare. ? Nici la Conciergerie nu erau mad mari. uite. nu vreau sa aud din gura ta decît doua. Dupa un timp mi-a spus: ? Dor.. sa sti i. Aimée. ce capricioasa esti. Lucile Duplessis. în care abia era loc sa ne miscam... Se cheama ca sîntem ch it.. ? Dor. c u mîinile într-ale mele. îngenuncheaza în fata ta. dar Mihaela m-a oprit cu un gest ? Sa lasam glumele. . numai doua cuvinte. . De ce-ti place? ? Pentru ca si eu ma tem de tine. Mihaela uitase de miscare si nu mai scotea o vorba.. Iar Mihaela nu se mai satura de muzica lor. ne simteam mai mult unul al altuia. Regina noptii. Nu se potrivesc cu noaptea. un fel de teama. Ma încearca un sentiment ciudat. fara nici un îndemn. M-a razbit frigul! Am coborît în pîntecele vasului unde se afla cabina noastra cît o cutie. Mai precis: de ochii tai. Nu-mi dau seama. între primejdia apei si a ce rului. Dorule. pe recea si miscatoarea singuratate a apei.. Dealtfel. Dinaintea ta. ? De cine ti-i teama? ? Nu stiu. s-a mai întîmplat asa ceva? Oare totul sa fi fost spus în materie de iubire? ? Cine stie? De fapt marile pasiuni ramîn necunoscute. îl vezi mai bine. ? Marile pasiuni! a exclamat ea ca în extaz.? Ti-e frig si aici? Tremuri! ? Nu mai mi-e frig. ? Bine spus! În schimb Jupiter. mincinosule? ? Foarte adevarat. spune-mi-le! Cît mi-ar fi placut sa p orneasca de la tine. ? Ramînem aici pîn-la rasaritul soarelui? ? Mai bine ne retragem. chiar muntii se pleaca. ? Doamne.Trecuse de miezul noptii si pe bord se întetise frigul. Stii care sînt? ? Cum sa nu? "Te iubesc!" A încuviintat din cap: ghicisem. altfel ar fi gasit o replica. cele doua cuvinte magice care rasuna în toate limbile s i pe toate meridianele. Aici.. Hai. în ochii astia frumosi. i-am raspuns cu încredintarea ca n-o minteam. sau o capodopera de amor cum zice Balzac? ? Sînt sigur ca da. Poate de tine. Chiar timpul c are zbura pe lînga noi era tot atît de grav ca întunericul... ? Nu. Ne trebuie o capacitate de a suferi prea mare si n u stiu dac-o avem.

la ureche.. sacadat. Atît! În aceste patru ore trebuia sa traim pîna la adînci batrînete. în libertate.. Si peste toate ? stralucitoa rea avere feminina. În noaptea aceea Mihaela mi s-a dat cu o frenezie care pîna atunci nu mi se parea ca -i este proprie. a ripostat nervos si ochii ei incandesc enti s-au aprins mai tare. decît paradi sul cu una proasta. sa stoarcem fapturilor noastre toata vlaga si voluptatea pe care ne-o puteau darui. ? Ce-a fost asta? am întrebat-o soptit. amîndoi zaceam istoviti. cu fata în sus. Nu fac bine? Profesorul de istorie i-ar fi dat nota 3 pentru raspuns. aratînd mo desta. care ne-au cutreie rat. un spirit prompt în fata noutatii.. Mihaela fugise în trecut si traia un episod tragic din vremea terorii. tresarea cuprinsa de o nel iniste apasatoare.? S-avem iertare: Lucile a fost decapitata mai tîrziu. Suflam din greu.. fiinta ei complexa avea nevoie de mult ti mp pentru a se descoperi în întregime. pe care se citea o vaga încruntare. ci real itate vie. Cît m-am bucurat ca nu murise. în schimb cel de psiholog ie. înfuriati de lanturi si catuse. Plîngea cu atîta sfîsiere încît m-am speriat: ? Ce-i asta? Ce ti-a venit? Te doare ceva? ? Tu uiti ca în revarsatul zorilor vom muri? ? De ce? am bîiguit prosteste. În cea din urma noapte a lor au fost împreuna. prea putini cititori ar fi parcu rs-o. ra mase inerta. De ce n-as spune? O invidiam subteran. Numai ca nebunii nostri.) . ? Dupa mine ? nu... Se zbuciuma întruna. transformînd minutele în lun si lunile în ani ca sa ne recuperam viata pradata.. Dar n-o cunosteam înca... parca s-ar fi trezit. stii bine!.Cînd la orizont se ivi sprinceana de lapte a zorilor. ? Pentru ca sîntem osînditi. Ea nu sesiza mîngîierea. idei person ale. ma îmbratisa pierduta. analizînd pe întinderea unei carti starile sufletesti. dupa ce a trimis lui Robesp ierre o scrisoare protestatara.. Si deodata o p odideau lacrimile. departe de mine. Întelegeam. saraca. ta de o fiinta care nu mai soseste si pleaca mereu? Nu cumva dr agostea sfarîmase acel echilibru sanatos si ne cufunda în nebunie? Ea facu o miscare. Numai un Proust ar fi putut sa descrie trairea noastra în ajunul mortii.. amîndoi aveam în fiintele noastre cîte un mic nebun care trebuia sa fie înch is.. În orice caz. concreta. pe care puternica ei închipuire izbutise sa-l preschimbe în ralitate. (Sînt u nele lucruri în iubire care nu se pot spune decît în taina.. fara dinamism. ? La ce te gîndesti? ? Cum as face sa ne salvam iubirea de calaul ei: Timpul? Discutam chiar prostiile cu toata gravitatea ceruta de împrejurare.. rubedenii cu nebunia. Farmecul ei statea în faptul ca ignora aceste comori. cu trupurile dogorind ca jarul. nota 10. temîndu-ma sa vorbesc tare... Delirul voluptatii care atrage se consumas e. Am înregistrat mintal tot ce s-a petrecut. fireasca. ? Asta-i buna! Ce ti-a venit sa modifici istoria? ? Vreau sa fie mai frumoasa.. .. ca în preajma unei primejdii. dteodata intelec tualitatea ei (desi lipsita de ostentatie) ma înfrunta facînd sa presimt certurile c are ne asteptau. de fapt nu era joc. aerul nu ne mai ajungea. sfarîmasera temnita ies ind afara. rece. o sensibilitate care fremata în preajma poeziei. Oricum ? era de preferat iadul cu o femeie desteapta. ? Cîte ore mai avem? ? Patru. Dar aceasta disectie. e adevarat. Mihaela avea atitudini rafinate. Pe mine însa aceste haust caprices ma surprindeau trezindu-mi admirat ia. Îi respiram mireasma (numai a ei) si-mi placea ca nu s emana cu a nici unei fete de pe pamînt. (Fortis imagin atio generat casum. dar de ce nu venea dezgustul care respinge? Ce s-a întâmplat cu legea firii menita sa tina echilibrul între sexe? De ce o sorbeam si acum pe Mihaela to t nesatul de ea. I-am trecut usor o mîna pe cositele inundate de naduseala.) I-am raspuns jocului (nici nu puteam sa fac altfel).

Îmi amintesc de toate amanuntele si. dadea din mîini. ai dormit destul. Odata i-am tras fara sa vreau o spaima: m-am avîntat în larg. tragîndu-mi capul spre ea cu mîna.. în gradina fab ricii de bere si am baut bere Bomonti de la butoias. sus. la înaltimea unui om. fara sa-mi.. Am zarit.. O doctorita franceza. nu era însasi Mihaela robita. Dor. Am trezit-o degr aba: ? Leneso. Era o priveliste rara. cu un scîncet de fetita nazuroasa. Cert.. întratît mi s-a parut de lunga si plina. apoi faceam plaja pe nisipul de aur. ? Crezi ca merita? ? Da. la Galata Serai. Apoi rosti crispat la urechea mea: ? Vreau sa-ti intru în sînge. o tineam de mijloc ca sa nu-si piarda cumpa na. în lanturile mel e? Cînd am facut ochi. Lumea se alarma. dar Mihaela.. dau seama ca eu o provocasem.. De pilda. la Tatavla. nezari ndu-ma în preajma ei. luam vaporul de la pod ul Galata si plecam la Altîn-Koum. îmi musca buzele asa de salbatic.. ca sa ajung la malul c elalalt. cînd ne-am plimbat cu barca prin fata palatului Dolma-Bagtche (Mihaela tipa ori de cîte ori ne saltau valurile). Pîna la urma ea se supara si fugea pe plaja cu trupul muiat si sclipitor. protesta cu ochii cîrpiti de somn. Am descoperit-o tragînd patura de pe ea si am acoperit-o de sarutari. soarele era sus pe bolta. Ea se a para.. lasa-ma. pentru tine mai rasare înca o data soarele. fara multa sfortare. ? Înca un pic. ci. Trecusem Bosforul înot.. ? Mmm. ? Cît e ceasul? ? Noua si un sfert. zvîrlea din picioare.. as putea sa reconstitui tot ce am facut. În fiecare dimineata. Te rog. Ea zvîrlea din picioare. PARTEA A DOUA I Am petrecut la Constantinopol o saptamîna alcatuita din 1001 de zile si nopti. Nu era chip s-o trezesc altfel: am luat-o pe sus în brate ca pe un trofeu. sa ma s imt la locul meu altundeva decît în zona ei de atractie. sa traiesc altfel decît prin e a. la KalaMiche.. ora de ora. nu era prea lat în locul acela. ? Haide. si miscarile ei erau asa de dragalase ca ma prapadeam de rîs. si apele ei pareau ca se ridica mai sus de nivelul Bosforului. Mihaela avea o sublima forta de a iubi si aceasta forta ma împiedica sa respir alt aer decît al ei. În stînga noastra se întindea Marea Neagra. Lâ întoarcere am gasit-o pe Mihaela lesinata pe nisip. o miscare neobisn uita pe apa. Daca voia sa ma înlantuiasca astfel. pentru ca tu ai realizat dragostea absoluta. îi dadea îngrijiri. ai scapat rasaritul soarelui! Mihaela bîigui ceva neînteles si se întoarse pe partea cealalta. ? Nu-i inimic. încît era cît p-aci sa tip de durere. as z ice. de departe. Vreau sa dorm. cînd am fost la Jardin du Bosphore (unde am mîncat împreuna înghetata de dovleac pe malul marii). copacel. ? O! de ce m-ai lasat sa dorm atîta?. Ajungeam în m ai putin de o ora. Parca vad ce ochi mari facuse. cînd am petrecut sus.. la Moda.. cu cepul. nu numai în fiecare zi. crezu ca m-am înecat si începu sa tipe. pricepi? În clipa aceea m-a trecut un fior prin sira spinarii. Nu si-a venit în fire decît dupa ce m-a vazu lînga ea.. care se afla întîmplator pe plaja.Raspunse tot în soapta: ? Nu te bucuri ca traim? Am învins moartea. unde se varsa Marea Neagra în Bosfor. striga. cînd am vizitat pri ma expozitie de pictura turceasca. cînd ne-am dus la Prinkipo. Dupa un timp se întoarse si. Dar numaidecît îi fugi somnul.. pîna se pierdeau în vazduh. zarindu-ma aplecat deasupra ei. . cîtiva ba rcagii plecara în pripa sa-mi dea de urma. Încercasem s-o învat pe Mihaela sa înoate. la 6 (eram dealtfel foarte matinali)..

Era un peste alb. ? Stii. Bineînteles i-am fagaduit. sub titlul Liberté aux oiseaux! Dedesubt. Dac-ai sti cîta lume s-a strîns: Cineva chiar m-a fotografiat. minunîndu-se de gustul ei. ? O fi fost reporter de gazeta?! Nu m-am înselat. comandara si ei espadon. Pîna la ea. dupa doua ore. ma pipaia. Mi se parea ca una din pasari ci e chiar ea. dar îmi trecea repede supararea. Daca cine stie ce în-tîmplare va rupe lantul. Într-o zi s-a dus la bazar sa cumpere matase pentru o rochie. eu fiind întotdeauna favorita. M-au uluit vorbele ei. Noi. De pilda: nu accepta sa dormim în acelasi pat si uneori zi le si nopti întregi nu ma lasa nici s-o sarut. chiar prima iubire. Si înca o data mi-am dat seama cît de indestructibil era an corata de mine. ramîn mereu în urma a pei si de aceea li se pare ca timpul trece atît de repede.. era grec. femeia lupta sa placa mai mult. Înfuleca friptura cu atîta placere. pentru ca avea un arsenal de dragalasenii la îndemîna cu care se apara.. Dor. dar n-am certat-o. Mi-a placut trasnaia ei si am surîs.. Si eu o iubeam mult.) ? Luminatia ta.. (poate juca put in teatru) si sultanul din mine (care dealtfel exista în orice barbat) avea într-ade var la dispozitie prin ea un harem de femei. Dor. mi-am adus aminte de cinteza noastra. ? Ce fericita sînt! Unde ai fost? Cît m-am speriat! Sa nu te mai dezlipesti de mine. . de la ea încoace femeia deveni unica si o chema cu numele ei. vreau sa fac din min e haremul tau. ci dimpotriva îl lasa mereu flamînd. Batrînii se misca anevoie. ? Ei. Si Mihaela cunostea acest secre t. Pacat ca n-am avut mai multi bani. toti straini. iata secre tul lui Polichinelle care tine iubirea proaspata. de care multe din semenele ei vîrstnice si cu experienta n-aveau habar. Asa era: se straduia mereu sa fie alta.. nu-i venea sa creada în realitatea mea. De ce se tîr asc zilele cu pasi de melc? Justa remarca! De fapt si eu încercasem aceeasi impresie. Mihaela n-avea experienta er otica. femeia fusese pentru mine o pluralitate.. I-am pomenit de Alexis K arel care spune ca timpul curge uniform pentru toata lumea.. am cumparat cîteva pasarele. Într-o seara am cinat la un restaurant francez de pe Pera. eram primul ei barbat. alergam vîr tos.. Redactia întreab a pe cititori: Face bine sau nu? Tînara mea "franceza" a raspuns numaidecît trimitînd ziarului o telegrama de doua cuvin te: Très bien. Numai ca oamenii de pe mal nu merg la fel. A doua zi (ce surpriza placuta!) fotografia Mihaelei a aparut în Jo urnal d'Orient. Ma suparam foc. Mihaela s-a mirat ca si cum se întîmplase ceva cu t otul (neprevazut.. tu? Esti cu adevarat tu? Traiesti. dar.. tinerii.. lasînd timpul mereu înapoia noastra. fiinta ei s-ar da la f und. Pasarele? Ce fel de pasarele! Si unde sînt? ? Le-am dat drumul în vazduh.. Se astepta s-o cert pentru risipa. Într-o zi. atasîn-du-se între fiecare bucat a foi de dafin. ? Negutatorul ce-a spus vazînd o clienta atît de risipitoare? Nu s-a crucit? ? Ba da. am vazut-o învesmântata în salvari si voal de turcoaica pe care le cumparase în r-ascuns de la bazar. Mi-aduc aminte ca vacanta mare mi se parea nesfîrsita c a o vesnide. nu-i asa? Se uita mirata la mine. Fagaduieste-mi. care se frigea în teapa. .? Dor. Cu toate astea instinctul îi suge ra lucruri de necrezut. mi-a spus prosternîndu-se ca în fata sultanului. Dragostea e foamea de femeie unica. fara oase.Cînd vacanta noastra s-a siîisit.. încît vecin ii de la mesele alaturate. ? Ce s-a întîmplat? N-ai gasit ceva pe gustul tau? ? Ba nu. ? Abia s-a împlinit o saptamina si mi se pare ca sînt aici de cînd ma stiu.. si daca aceasta femeie se pricepe sa nu dea prea mult barbatului ca sa-l sature.. (Cu fiecare rochie noua. asta-i!.. ca apa unui rîu. s-a întors cu bratele goale. Mihaela consulta lista de bucate si ceru: ? Espadon grillé.. un text scurt pomenea de spre "o tînara franceza" care cumpara pasarele sl le reda libertatea.. ? Foarte adevarat ce spui...

ca se simte alt a (infatuare). nici eu nu am întrebat-o. La ce bun? Ne întelegeam uneori asa de bine si pe deasupra cuvintelor. Ea nu se scuza numai ca nu putuse veni. pentru ca în momentul acela tocmai citeam un articol de ziar. stiam acest lucru si voiam sa-i leg de mine impresia p e care trebuia s-o încerce în noutate. ma simte am inundat de o tainica satisfactie: ? . Nici ea nu m-a întreba t ce am de sînt trist. Uitasem cu desavîrsire de ravas. m-am gasit o clipa c a sa ne aducem aminte de Colesiu. de fapt. ca tu nu ma iubesti atît cît te iubesc eu. Zilele petrecute pe malurile Bosforului. As fi putut sa-i raspund. am pus plicul d e o parte ca sa sfîrsesc mai întîi lectura.înseamna ca dragostea agonizeaza. care.. Avus esem decor. ca se u mfla din ce în ce mai mult. Atunci am tresarit. cînd. Cînd sub picioarele noastre se ivi asezarea policroma a Bucurestiului cu petele ro sii ale acoperisurilor. la fel... ca îi lipseste aerul cînd nu sînt lînga ea (banalitate exasperanta).Absorbiti de noi. ce rost are sa-i îndrug fraze goale de continut daca nu mai am nimic de spus? Tot ce am avut de spus i-am comunicat la timp. dar receptivitatea noastra îi modificase structura. muzica. ca în fata unei descoperiri neasteptate: ? Daca n-am devorat rîndurile ei din prima clipa. Era absurd un astfel de gînd.. în sfîrsit. care ti-a jertfit fecioria si a carei densa convietuire ti-a lasat în suflet urme adînci ca pasii uriasilor pe zapada pura si proaspata. Dar n-am crezut necesar ac est lucru.. într-un tîrziu. pe celelalte iubite ale mele. Nu le-am trimis maca r o ilustrata. dar mai mult teatral. Fericireav noastra se prelung ise din cale-afara. soare. În aceasta stare de indiferenta am parcurs rîndurile Mihaelei. Pretutindeni eram numai noi. fiind împiedicata sa vina. îmi trimise o scrisoare prin care îsi cerea scuze.. Mai mult decît atît: am citit gazeta pîna la an nturile comerciale. de o fata cucerita atît de greu. ni se strînsera amândurora inimile.. ci îmi scria ca ma iubeste (repetare fara sens). Sa te desparti asa pe nepusa masa. cu sufletele pustii. Nu zburase niciodata. "Eu simt ? scria în continuare ? mi-o spune instinctul. care au ramas numai ale noastre. nu semanau unele cu altele. lumea era a n oastra si pluteam într-o fericire nesfîrsita ca fiind elementul nostru.. n-am mai luat-o pe urmele lor. am vazut plicul nedesfacut pe mas a. ci pe alte drumuri. spatiile verzi ale parcurilor si gradinilor si geometria în cîlcita a strazilor. ca broasca din fabula (pazind gradatia ? evitînd egalita tea). de noul decorului si de plinul vietii. De fapt feric irea e scurta. i-am facut Mihaelei o noua surpriza: ne-am întors la Bucuresti cu avion ul. Ne ajunsese din urma oboseala fericirii? Se poate." Apoi chiar asta mi-ar trebui: sa-mi pierd capul! gîndeam surîzînd cu superioritate si am aruncat scrisoarea cît colo.. La urma urmei. Am clatinat capul a tristete. care nu însala niciodata. daca nu chiar monstruos. cînd scrisoarea a încaput în mîinile mel . Primul capitol si cel mai frumos al romanului nostru de dragoste se încheiase. îmi dadusera totul? Unde voiam sa ajung? Iesise din nou la suprafata acel demon al ratiunii care ma îm . tacuti. iar ciudata fire omeneasca. pline pîna la refuz de fapte si mai ales de încîntare. înseamna. dar Mihaela. Novac si de Veverita lui. îngîndurati. La plecare. bogatie.. Am a vut chiar impresia ca împiedicarea invocata nu fusese decît un pretext ca sa încredint eze hîrtiei tot ce avea pe suflet. fara certarea constiintei. tot ceea ce-i trebuie dragoste i sa înfloreasca. Ne-am luat ramas bun. Tot asa l-am uitat pe Loti si pe Azyade a lui. daca nu simte fericirea. Din clipa aceea se nascu în mine gîndul despartirii. De ce ma framînta acest gînd? De ce parasisem atît de crud. devine de-a dreptul nefericire (infelix ? felicitas). III Ne dadusem întâlnire a treia zi dupa întoarcere. astepta desigur un raspuns. ca dinaintea unei presimtiri. luna. I-am recunoscut numaidecît scrisul si.. pentru ca. Înseamna.

betia triumfului pe oare o încearca b iruitorul. cartile mele sînt citite de milioane de oam eni. spune: ? Iata-ma pe culme. sampanie. probabil lipsea curajul. Ospat.Chiar în seara aceea am asternut Mihaelei scrisoarea de despartire. stimati. Am expediat scrisoarea prin posta si în clipa cînd a lunecat în cutie. proprietara. Ispraveste cu Mihaela înainte de a face cunostinta cu serpii paradisului ei. mereu ia-o de la început. înjosiri. la tara.pingea la asemenea fapte. Voi ma sarbatoriti. Ma întrebam: îmi va scrie Mihael a sau va veni la mine? Are sa ma acopere de reprosuri amare. Un scriitor ajuns în culmea gloriei e s arbatorit de prietenii si admiratorii sai. E asa de firesc. am lasat o portita deschisa. caci fericirea e insatiabila ca apa sarata a naufragiatului: cu cît bei. dupa despartire. Ezitam gîndind sa cîstig timp. Dupa aceea mi-am vazut de treburi.. poimâi ne. Acolo salasluieste fericirea. asta era. striga demonul cuibarit în mine. nu numai în dezacord cu simtirea. asa de simplu! Totusi. Cel mai sanatos lucru e sa te c onsideri satisfacut cu prima faza a legaturii. Ceea ce izbute am sa deslusesc clar era doar partea finala. dar chiar primejdioase ? Da. De aceea trebuia lucrat repede. am simtit o uso ara strîngere de inima. Du-te si cauta alta femeie. care scoboara în mo cirla cerul dragostei? De ce sa astepti muscaturile înveninate ale serpilor de car e pomeneam adineauri si sa nu ispravesti în plina stralucire? . voiam proteste. niciodata. în aplauzele tuturor. cît ma iubea. restaurantului îmi arunc ase cu fulgere în ochi si tunete la gura. în plin apogeu. Îi simteam prezenta si îl auzeam perorînd cu obisnuit lui forta de convingere: ? Nu lasa pasiunea sa se urce la creier si sa-ti ia mintile. între suisul luminos si coborîsul sumbru? Asta e marea arta. daca voia neaparat sa-mi ceara deslusiri ma gasea acasa în fiecare dupa-amiaza. acum e momentul. tre buie sa ajung la despartire. Adica întreg cortegiul de implorari care îmi gîdilasera placut orgoliul de atîtea ori în astfel de împrejurari. inevitabilele certuri. sa stii sa mori frumos! Si scotînd un revolver îsi trase un glont în inima. Dar mîine cînd voi îmbatrîni si pana mea neputincioasa va mucegai ce va fi ? mâine? Se vor ridica altii. Un baiat si o fata s-au întîlnit. cîteodata chiar mortal. Dupa ce ai gustat din mierea ei. am 50 de ani si o femeie frumoasa care ma adora. Mi-am adus aminte de o nuvela citita cîndva. Dupa cîteva zile de asteptare raspunsul înca nu sosise. toasturi! Maestrul s e ridica si. al infidelitatii sau al abandonarii? Veninul lor e rau. lacrimi. Cîti oameni se pricep sa dispara cînd trebuie? Adica atunci cînd sînt iu biti. În plina dragoste! Lovitura trebuie sa cada ca trasnetul! Acel mai tîrziu e fara hotar. Si cautam sa amîn sine die ruptura. O fericire egala e plictisitoare sau mai bine zis nu e fericir e. Cine rationeaza în iubire e stapînul celuilalt. Toate acestea sînt azi. reprosuri. Si daca tot am pornit pe acest drum. Se irosira cîteva zile în amînari de azi pe mîine. ei b ine ? atunci am trait o voluptate smintita. ci mai multi. La aceasta a mai contribuit si faptul ca intrasem în vacanta mare si trebuia sa plec acasa. Rationamentele îmbracate în haina asta abia acum le am limpezi în minte. De ce nu m-as bucura înca de fa rmecele ei? N-ar fi o neghiobie sa-i dau cu piciorul înainte de vreme? ? Nu. ura si dispretul ei total ? atunci. ca de obicei. Îi propuneam sa pastram unul despre celalalt o amint ire frumoasa si neîntinata. o sa-mi arunce în fat . sarmana. Nu sorbi prea însetat din fer icire.. Poate sa fie mîine. la rece. cu atît îti creste setea. nu-i mai prude nt sa fac pasul cu un ceas mai devreme pîna nu ma încinge jarul pasiunii? De ce as m inti? Mi-era teama de ea. simteam plutind în juru-mi primejdia de a fi prins în mrej e. nes tiut de nimeni. ma veti uita si voi ramîne sa mor singur. care dealtfel e primavara dragost ei. ce mai astepti ? Paradisul n-are numai un sarpe. Asa de pilda cînd. invective. Ah. s-au iubit si apoi s-au despartit. Nu încapea îndoiala. numai aceas ta ura era capabila sa-i masoare dimensiunile pasiunii. Îi spunem ca alesesem calea scrisului ca s-o feresc de lacrimi si explicatii care ar fi putut degenera în cearta. Oare marea arta în iubire nu e sa rupi cînd esti pe culme? De ce sa astepti descompu nerea simtamintelor. dar tot ce am facut în zi ua aceea a fost sub semnul unei apasari launtrice. Reteaz-o înca de la i nima. le s imt si-s beat de ele. Tot asa avea sa se întîmple si cu Mihaela? Cine ar putea sa prevada? În orice caz. Vrei sa te muste sarpele gelozie i. fara menajamente si compromisuri. De fapt.

în pofida acestor constatari. sapte! de la cazinoul din Constanta. Daca m-ai fi iubit cît de putin. Nu ma asteptam ca ea sa primeasca vestea cu atîta indiferenta. ma lasam prada vrajei. Însa. nesfîrsit. Acea sta nesabuita necesitate care mi se înfipsese în creier. cu alti oameni si alte preocupari. adevarul a iesit la iveala ca untdelemnul deasupra apei.. Degeaba cautam sa ma eliberez de obsesia amintirilor scriind primele ca pitole ale unei lucrari juridice pe care o concepusem. III Acolo. Sau ma dispretuia atît de total încît nu ma socotea vrednic sa-mi adreseze macar un cuvînt? O fi gîndit poate în sinea ei: e un om de nimic. Nu se arata si nici nu scrise macar un rînd. dispretuitoare. retraiam nebunia posesiunii sau ma înfioram de stri gatul ei: "As vrea sa-ti intru în sînge!" Aceste putine gari din calea fericirii noastre aveau un farmec inedit pe care nu -l descopeream decît foarte tîrziu. Dupa asta îmi . acum când îmi dau seama cît de indiferent eram pentru tine. Ma simteam d ezarmat împotriva acestei atractii coplesitoare. decît sa aleaga calea scrisu lui. am strigat scos din fire s i am plecat acasa la tara. dulcea ei otrava se revarsa ca un val asupra-mi si-mi inunda gândurile. Saream în sus ca muscat. conchideam. îmi daduse totul. care ai o inima de piatra. ma va implora sa n-o parasesc? La drept vorbind. Tu nu p oti sa-mi dai dragostea dupa care alerg. ar fi avut la îndemîna un pretext: putea sa-mi ceara înapof lucrurile r amase la mine. ci chia r dinauntrul meu. credeam mai degraba ca are sa vina. în alt mediu. m-a împins sa-i scriu din nou. simteam în carne coltii înveninati si durerea toata se aduna la inima. ma oboseam fiziceste si noaptea dormeam bustean. nu m-ai iubit. Mu nceam în gradina. Faptul ma puse pe gînduri. "Si iata. hotarît lucru. Mihaela era în mine atotstapîna. pentru ca. îti lipsesc maril e resurse pasionale ". Numai Mihaela singura proceda altfel. în saptamâna urmatoare. Dar timpul curse ca apa rîului si Mihaela nu se arata.. Nimic! Nici un semn de viata. nadaduiam sa sugrum tot ce mai ramasese viu din dragostea mea. Nu teai clintit însa din loc. atunci cînd o saru tasem întîia oara pe scara mansardei. Pentru ce tacea? O apucase din nou semetia de odinioara pe care i-o îndurasem atît d e greu? Voia sa ma învinga cu aceasta îngrozitoare arma? Dar uita ca acum jucam amîndo i cu rolurile schimbate.. de asta data. Neavînd încotro.a toata mîrsavia purtarii mele. ca sa vezi ce s-a întîmplat cu mine. sapte. Si abia acum vine despartirea adevarata. e limpede. îmi tiuia în urechi obsedant: sapte. Si totusi. "Daca Mihaela o fi acum în bratele altuia?" Simpla insinuare a unui astfel de gînd îmi turna otrava în sînge. E mai sanatos asa. Alta asteptare încordata. îmi pasa mie. era sara ca lipita. ca si cum ace st fapt ar fi fost ceva obisnuit. dupa primirea scrisorii cu pricina. Tacerea ei îndaratnica. Ce-ti pasa tie. Mihaela îmi polariza gîndurile. le îndruma spre ea cu a cea forta cu care gravitatea atrage lucrurile spre centrul pamîntului. Va sa zica prea putin îi pasa de ruptura. tineam cu orice 88 pret sa primesc o stire din partea ei. în orice termeni ar fi fost conceputa. Mereu ? tacere. Nu . tacere! ? Ei bine. de dragostea me a? Si daca tie nu-ti pasa.. ea nu moi avea ce sa-mi ofere. de fiecare zi. Munca aceasta se dovedea un paleativ fara nici un rost. Si poate as fi înfruntat-o. Cîteva zile n-am îndurat aproape deloc amintirea ei si eram vesel din cauza asta. în orice caz i-as fi opus o dîrza rezistenta. Asa fac de regula fetele cînd epuizeaza toate mijloacele de salvare a despartirii (desi în fundul inimii ar voi sa le lase amantilor. sau poate pentru ca nu m-asteptasem. ma obseda mai mult decît m-as fi asteptat. dar ea ? oiudat ? nu venea din afara. O vedeam cu spaima pe fata. rostul primei scrisori ca o simpla încercare de a-i veri fica simtamintele. alte zile scurse încet. m-as înjosi ocupîndu-ma de el doua minute. La urma urmei. Îi explicam. lung. fara vise. duca-se la naiba aceasta fiica a Sfinxului. drept amintire) . ai fi alergat ca o neb una.

micsorînd din ce în ce teritoriul ocupat de Mihaela. inteligenta (chiar sclipitor de inteligenta). Or. "N-ai decît sa faci si tu acelasi lucru. A vea în plus nenumarate însusiri sufletesti. nu numai pentru ca n-o vedeam. am daruit învatatoarei o st icla din parfumul pe care-l obisnuia Mihaela. Din toata fiinta ei se desprindea o lenevie. era frumoasa. luptînd sa cucereasca postul de comanda. cu gesturi moi. pîna ce unul. Asa ca. Gaseste o femeie si înlocuieste-o. În orice caz.. potrivnic. Si înca nu aveam certitudine a unei infidelitati. Facusem de cîtva timp cunostinta cu învatatoarea cea noua din sat. învinge si pune mîna pe frîne. 90 Efortul de a o înlocui în acest chip era mare si-mi cerea straduinte prelungite. Mihaela si-a gasit un. Cui pe c ui se scoate!" Nu-mi paru rea ideea. pentru a se razbuna. pe lumina. fara a conteni vreodata? Astfel un gînd îmi sugera cu cruzime: "Daca. Era o fata fara îns usiri deosebite. E una din absurditatile femeii. pentru ca nu-i placea. Lena simti jocul meu. Gîndurile se hartuiesc între ele cîineste. si femeile ca ea nu se dau decît aceluia pe care-l iubesc. f usese a mea. Dupa înfrîngere. Cine va putea sa descrie cîndva acest razboi tacut. dar am mers pîna acolo încît am luat-o la fuga ca un hot descoperit asupra faptului. La început învatatoarea (o chema Elena. încît nu numai ca nu i-am raspuns ca sa ma apar. nascut di n viata celorlalte si chiar în timpul ostilitatilor. pîna acum n-a avut timpul material ca sa înceapa o noua iubire". As fi putut tagadui foarte bine. Timp de doua saptamîni i-am facut o curte asidua si am cucerit-o fara bataie de cap . Si apoi ne iubeam si asta era principalu l. trebuia sa încerc. cu armele logicii. care. Daca vrea sa se razbune. o visare oirentala. Si astfel mi-o închipuiam tot pe ceala lta. în orbire. Atunci. . De atunci n-am mai revazut-o. abulice. Mai mult decît atît. Putin scunda. care în fond nu-mi displacea. ale intuitiei s au învatatura experientei care se sfîrseste ca sa reînceapa iarasi de pe aceleasi pozi tii sau de pe altele. ci pentru ca acest obicei de a s tinge lumina era al ei si o definea. Era o alinare superflua care-mi ungea rana cu alifie. razbunarea tine loc de orice. impunîndu-i aproape sa-l întrebuinteze . culta. pentru care motiv sa n-o iau? Fusese o fata cuminte pîna la mine. asta-i! Uluiala mea (caci într-adevar a fost o uluire) lua proportii aitît de neasteptate. Poate ma i vîrtos decît mine. frica de dragostea ei atotputernica? Ma temea m sa n-ajung sclavul Mihaelei? Ce ratiune avea teama asta obsedanta? Ea ma iubea (de asta eram sigur). Poate si ea se zvârcoleste asa cum fac eu. Desi simplista. Cînd u nul cade trasnit se iveste cu iuteala fulgerului altul mai puternic si-i ia locu l. eu îi spun eam Lena) nici nu voia sa auda. amant?" Un altul. eu nu stiu daca o iubeam (poate ca o iubeam. de vreme ce toata faptura mea o dorea). interveni numaidecît: "E o femeie demna. În definitiv. "Nu-i un motiv. orice.. Pe cîmpul de batalie mor în încaierare zeci si sute de gînduri. am simtit ca se sfîr sise farmecul care dadea viata acestei legaturi auxiliare. pe Mihaela. pentru ce provocasem ruptura prosteste? Ca sa n-ajung sa-mi pierd capul si s-o iau de nevasta? La urma urmei. îmi spuse pe sleau: ? Tu iubesti pe alta. O noua legatura îmi va umple vi ata sufleteasca. Nu m-a uitat înca. invocând un motiv de circumstanta. Ei îi placea iubirea. pentru ce parasisem pe Mihaela? Ce anume ma determinase sa fac acest pas necugetat? Îmi era frica de ea. La ce bu n? Din clipa cînd Lena îmi dezvalui brutal jocul meu subconstient.. dar pîna la sfârsit se obisnui si cu aceasta ciudatenie. comite cele mai irationale fapte". pentru ca (a spus-o chiar ea) m-a iubit mai mult decît am iubit-o eu". În odaia ei faceam întuneric bezna. cu ochii langurosi. putin grasa. dezlantuind o adevarata rascoala în fiinta mea. haita gîndurilor asmutita de simtiri se napusti mai salbatic asupra-m i. Dar mi-iam dat seama ca noua mea legatura nu era decît o prelungire a dragostei cu Mihaela.veneau gînduri mai bune: "Nu se poate.. într-o buna z i. cu instinctul ei de femeie.

Angajat în aceste preocupari m-am întors în Capitala decis sa ma împac cu Mihaela. Din G ara de Nord m-am dus direct la fosta mea locuinta din strada Amzei. ideea casatoriei pierdu o buna parte din teren. Se parea ca ajunsesem la solutia cea mai buna. Slabise ca o scîndura . ce noutati? Am vazut ca aveti un chirias nou. si pe ea as fi putut s-o întreb deschis. era indiciul cel mai sigur ca ne-am casator it. Cam morocanos ca-i tulburasem bunatate de somn. sa-i fac o bucurie. voi da cu ochii de Mihaela. de cîteva ori. cu surprindere. îl amî-nam doar. . cu hotarîrea zdruncinata. încolo. care lucra mocnit. Dar timpul nu sade pe loc. colega de la Drept (aceea care mi-o prezentase în seara balul ui medicinistilor). peste un an devenea profesoara. L-am lasat în pace sa-si continue somnul si am plecat cu nelinistea în suflet. cuprins a de emotie ca. Nadajduiam ca îi cunoaste adresa.. Cred ca n-ar fi av ut ce obiecta daca le aduceam pe Mihaela. ? Aia mica (era vorba de Mihaela). Acceptarea acestui gînd îmi pricinui o destindere. Judecam astfel: ? De ce sa ma însor de pe acum cu Mihaela? Cine ma zoreste? Voi continua sa traiesc cu ea un an. Inima îmi batea navalnic. cu o sumedenie de argumente nod (izvorau potop) zidaria surpata si reuseam s-o consolidez. aparuse o carte de vizita cu nume strain. sa-i aduc la cunostinta hotarîrea mea. Saptamînile urmatoare. trebuie sa adaug ca îndaratul acestei bucurii. sc himba multe lucruri. De ce atunci rezistasem cu atîta înversunare contra acestei s perietori închipuite. Chiar parintii ma isc odisera. gata. daca n-am de gînd sa ma capatuiesc odata. Luasem plic si hîrtie.. Rita îmi dadu de veste ca fiica proprietarului plecase la ma re. În orice caz avea m un punct de plecare cîstigat: hota-rîsem sa ma însor în principiu. Daca n ici asta nu stia unde sade Mihaela. înca o data. Aveam o cariera buna în perspectiva. cerule? Si mai cu seama pentru care pricina? Am batut pe la usile colegilor. Din cauza ei ma trezeam. l-am întrebat cu intent ie." Nu i-am scris. sta ruia o teama nedeslusita. avînd p resentimentul ca se întâmplase ceva grav. hotarîrea coapta si ma conduse la un compromis. prietena ei. Nu calcasem cu piciorul pe la mansarda de cîteva luni si aveam impresia ca trecusera de-atunci ani întregi. ca nu întâmpinam nici o împotrivire launtrica punînd aceasta problema a însuratorii. Numai eu am ramas sa ma prajesc aici toata vara. gata sa se prabuseasca. drept nora. Nu raspundea nici unul. "Nu te pripi ? îmi sugera monologul interior. o usurare. dad u drumul glasului: ? Mansardistii nostri sînt plecati toti în par. dar Charlot habar n-avea. Dar teama aceea subconstienta îmi paraliza tentativa. nu raminea decît sa mi-o descopere întîmplarea. ? Dar. M-am gîndit atunci la Cici. I-am mai pus cîteva întrebari ca sa aflu adresa Mihaelei. trei. pentru ca principalul se facuse deja. uneori. pîna ce ne vom acorda reciproc însusirile: Daca convietuire a noastra înfrunta mai departe vremea. Bineînteles. Asta era esential: restul avea sa urmeze de la sine.Am observat. Unde s-o gasesc în necuprinsul Bucurestiului? Pe cine sa întreb unde sade? Cine ar p utea sa-mi îndrepte pasii pe urmele ei? Am cautat pe Aurora. Un argument neasteptat veni sa-mi rastoarne. Numai Charlot era acasa. doi. ? Apoi au plecat "contesele de Vilafranca".? Era doar atît de simplu s-o iau de sotie. Trecerea pe la ofiterul starii civile nu mai însemna în cazul acesta decît o simpl a formalitate. Luptam înca. poate. nu-i prea pria atmosfera.. Mi se ridicase parca o greutate de pe suflet. Daca între timp ea si-a mutat gîndul si ramîi descoperit? Tatoneaza mai întîi în ce ape se scalda si apoi . nu renuntasem la proiect. Va sa zica se mutase Mihaela? U nde s-o fi mutat. As fi vrut sa-i scriu Mihaelei. Pe usa odaii unde locuia. eram gata sa încep. Un fior rece ma spinteca de sus pîna jos. Recladeam. dormea înca la vremea prînzului. ea tot asa. ? Ce-or fi patit de s-au mutat? l-am descusut mai departe. Chibzuieste pe îndelete. Ma pastea însa nenorocul. Nu era nimeni pe-acasa la ora aceea.. Ghinion: era în provincie. Totusi.

pe la sfîrsitul lui august.) Poate plecasera si ele. Dar mai înainte de asta. buimac. ca un comandant de osti. Dupa cum vezi. stia numai ca ne-am certat. nepoate. rubedenie cu noi. ? Da. A patruns în camera cu pasi siguri si aer de stapîna. Era voluntara. o examineaza sumar transformînd-o la dimensiunile sale. toata ziua pe strazi.. va cauta o doamna.. nu-ti fac nici o imputare pentru .. Tra snet ca din senin! M-am uitat lung la ea. trebuie sa nasca? am îngaimat îngrozit. îmi împlînta cutit e în rana. nadajduind absurd ca as putea s-o întîlnesc din întîmplare. ? Asadar. chiar martiala. Aceasta e situatia. Alexa refractara acestui proces de adaptare s-a asezat direct pe scaun si cu un gest autoritar ma invita sa stau pe alt scaun. ? Nu-i nevoie! Am ghicit din tresarirea dumitale. o minune. nu-i spusesem adevarul... vreau sa-ti vorbesc. trebuia s-o gasesc cît mai repede chiar daca s-ar fi refugiat la capatul pamântului. Apoi zise: ? Cred ca banuiesti motivul pentru care ma aflu aici. ca Mihaela e însarcinata? M-am uitat la ea îngrozit. Colesiu cu care îmi împarteam u rîtul (Veverita si Urangutanul erau si ei plecati) ma mustra mereu: ? Rau ai facut. îmi dublam si triplam eforturile de a o gasi. Am zvîcnit ca la atingerea unui curent electric. În cele din urma ini-am dat seama ca e pur si simplu stu pid ceea ce faceam. Ciudat! De unde izvora încrederea asta oarba în hazard? Si într-adevar. ? Habar n-aveam! Va dau cuvîntul meu de cinste.. surorile Deleanu. De aceea gasesc ca-i potri vit sa intru de-a dreptul în chestiune. într-atît ma uluise surpriza. ? Cred ca în privinta asta dumneata trebuie sa stii mai bine decît mine. asa de neasteptat!. ? Vorbiti serios? Cum s-a întîmplat? Alexa avu un surîs acru. N-am recunoscut-o decît dupa cîteva clipe. Alexa a confirmat plecînd capul. Ei bine.Ce fel.. ca v-ati certat. se întîmpla ceva n easteptat. afla ca sora mea treb uie sa nasca. Ce era de facut? Sa astept asa sine die? Pîna cînd? N-aveam rabdare. ? N-a încercat sa scape de sarcina? ? S-a ferit de mine. Hoinaream. Alexa. toata lumea parasise Capitala ? gonita de arsita? (Era. pîna acum. Reveneam acasa. facând un gest involuntar de surprindere. Si iata-ma fata în fata cu.. Mosneagul descoperindu-i valoarea pe care orbirea mi-o minimalizase. Orice fata pe care o zaream de departe mi se parea ca e ea! Sd tresa ream cu sufletul la gura. Dar unde s-o caut? Cum sa dau de urma ei? Epuizasem toate mijloacele omenesti si asteptam acum sa-mi vina în ajutor o întîmplare cereasca. singura care o puteam ajuta. Am îndurat greu sageata. (Nu stia. în camera mea pustie. Si astfel întarîtat de marele ei pret. Cînd am aflat era prea tîrziu..) Mare greseala! Cauta si împac-o! O fata ca ea nu gasesti d e doua ori. ca stiu ce spun.. vreau sa-ti pun o înt rebare: ? Va rog. ? Ai stiut. sora Mihaelei. mai ales o femeie.. Nu s-a putut. Nu te uita asa la mine. Oricine intra într-o încapere st raina. într-adevar. IV Menajera lui Colesiu ma anunta într-una din zile: ? Domnule Tudor. ? Am dus-o la un medic. care ar fi ajutat-o cu orice risc. Cum sa fie ea? Dar cine alta? Care din cunostintele m ele stia unde stau si venea sa ma caute? Am iesit în antreu s-o întîmpin. în fata ei. ? N-o fi Mihaela? Pe loc am respins ipoteza.. ironic. Pot sa intru? N-a asteptat s-o poftesc. frînt de oboseala. ? Pe mine ma cautati? am îngaimat cu glasul pierit.

Poate a fost un rau. pus pe destainuiri. Chiar merg mai departe si va marturisesc ca si acum tin la ea si daca ne -am despartit vina e numai a Mihaelei. e adevarat ca între noi a existat o legatura. si acum. A fost o fata c instita si nu merita situatia pe care i-ai creat-o. ma gîndeam sa ma însor cu ea. Mai repede ar fi amutit decît sa rosteasca numele aceluia cu care a avu t legatura. Dar stateam la îndoiala. va cer mîna ei. Poate visezi o partida bogata. vin si te într eb: stii care este datoria dumitale? ? Datoria mea? Ce vreti sa spuneti? ? Am pus o întrebare clara. Va las timp pâna diseara . ars de dor. Daca esti om de onoare. Apoi. cum. i -am marturisit într-o avalansa de fraze cît o iubeam pe sora ei. ? Domnisoara Deleanu. ? Cum nu v-a marturisit chiar ea? ? Nici gînd. desi. e vorba de o casatorie de convenienta. pesemne ultimele. poate urmaresti o situatie. Acum sînt hotarît: nu vreau o casatorie de convenienta. cînd pe Mihaela o pîndeste dezonoarea. de cît sa fie umilita astfel. din drag oste. Nu cunosc intentiile dumita le de viitor. de vreme ce ati venit aici as vrea sa nu va para rau de ce le ce s-au întâmplat. cum o cautasem la vechea adresa. Ea nu trebuie sa stie ca între noi a intervenit o învoiala. Apoi. cum vedeti iesirea din impas? ? Nu-i decît o singura solutie: sa te casatoresti cu Mihaela. ? Ma rog. chi ar înainte de a veni dumneavoastra aici. Asadar. ? Mi se pare ciudat ca nu ti-a raspuns la scrisori. ? Bine ati facut. ? Du-te la ea si linisteste-o. esti liber sa divortezi. pentru a da o legiti mare copilului. ai obligatia morala de a repara tot raul pe care l-ai facut. apararea mea paru de-a dreptul lamentabila. ? Habar n-are ca ma aflu aici. La ce bun? Eu sînt mama ei de cînd am pierdut-o pe mama noastra adevarata. pentru ca o convietuire împotri va sentimentelor dumitale nu-ti impune nimeni. Asadar. ? Domnisoara Deleanu. cuprins de o generozitate subi ta. trebu ie. N-ai însa dreptul sa zdrobesti o viata pentru aceste ambitii. ? Esti mai corect decît m-asteptam. Voi cauta sa ma apropii de Mihaela. Care lucru cîntareste mai mult? Eu nu vreau discutie multa. Sînt cel dintîi care ma bucur. în ruptul capului nu m-as fi gîndit la interventia Alexei si la situatia în care se afla Mihaela. am continuat: De altfel. ? În ce fel s-a facut vinovata fata de dumneata? ? Nu mi-a raspuns la ultimele doua scrisori pe care i le-am trimis si asta mi-a dat sa înteleg ca nu mai tine la mine. Cred ca ar prefera sa i se întîmple orice. care facu sa mi se umezeasca ochii. Mai mult: nici nu-i trece prin minte ca te-am des coperit. rev enisem în Capitala. Ce-mi raspunzi? ? Primesc! Alexa se ridica si-mi întinse mîna. . ca adineauri (un surîs care îmi provoca durere fizica). Din anumite motive . Îns . Si. ci una adevarata. N-ai dreptul sa i-o refuzi. iar eu i-am sarutat mîinile coplesit de fericire. Cu toata minciuna grosolana. dar de atîtea ori raul aduce binele! Un luc ru as vrea sa va rog: sa nu-i spuneti Mihaelei ca m-ati gasit. la drept vorbind. daca ai simtamînt omenesc.ca ai abuzat de nevinovatia ei. (mi-o apropiam spunîndu-i Alexa în loc de Deleanu). apoi a plecat cu inima mai usoara . Cum sa descriu uimirea si bucuria bietei fete batrîne? M-a îmbratisat cu ochii în lacr imi. stiind ca sînteti ca si mama Mihaelei. domnisoara Alex a. de data asta cu consimtamîntul dumneavoastra. Am condus-o cu privirile pîna s-a facut nevazuta pe dupa coltul strazii. Am lasat în plata Domnului toate considerentele cu si fara rost si m-am repezit la cea mai apropiata statie de taxiuri. sarmana! m-a îndemnat Alexa.. Si vrednica femeie mi-a spus unde se mutasera. ? Atunci de unde ati aflat adresa mea? ? Am pus mîna pe doua scrisori.. trebuia s-o prevad macar ipotetic. se întîmplase minunea pe care o asteptam cu o încredere atît de nejustificata. Alexa surîse muscator. Dupa asta. dar ti-a jertfit totul. asta n-o pot t agadui. apoi straduintele de a o rega si cu orice pret.

Am surîs. slobozind un tipat. Avea fata palida. domnule. ci a. Pentru ca un gînd scelerat ma îndemnase sa-i trimit scrisorile acelea blestemate. Bineînteles am luat în gluma concedierea. Am urcat treptele cîte trei si a m ajuns în fata unei usi pe care sta lipita o carte de vizita: Alexandra Deleanu. Ce însemna asta? Se speriase de mine? ? Ce cauti aici? m-a întrebat dupa aceea cu voce aspra. Masina gonea destul de iute.. ? Buna ziua. (Credeam ca va face efect. Am ciocanit discret. Dealtfel pentru asta ve nisem. Inima îmi batea sa se sparga.. Nu numai ca-mi pierise cu desavîrsire buna dispozitie. (Cînd o afla ca am de gîn d s-o iau de sotie are sa lesine. întelegi? Asa cum e odios sa semeni un crin în mocirla.. ? Mihaela.. Era singura scrisoare sincera din cîte mi-ai scris. În jurul ochilor se ivisera cearcane vinete. Si cum va sa ri în sus de bucurie. dar simteam ca-mi fuge pamînt ul de sub picioare. Soferul stopa în fata unei case cu mai multe etaje. iar privirea n u mai semana cu a ei. Doamne. ca s-o iau în serios. De aceea îmi azvîrîi. Te rog sa pleci. ? Prefacuta? Nu. Eram prea sigur de mine. totul va merge pe fagasul normal. Doamne.. Ti-am mai spus si repet: scrisoarea de despartire n-a fost decît o simpla încer care de a-ti verifica simtamintele. Ca un disperat. N-am îndraznit sa-i spun Aimée din capul locului. Din cenusa ei s-a nascut alta care vede limpede si judeca sanat os.. Cît trebuie sa fi suferit! Si asta numai din cauza mea. Nu atît din pricina scarii urcate în graba. am sa plec. n-o mai cunosteam. ? Aceea a murit. Ea s-a tras brusc înapoi. neastîmparul si frenezia ei de viata? Ma duru ca o gaseam asa de schimbata fata de cealalta pe care o pur tasem în mine. care nu era a ei.. o jignea chi ar.. ? Parca eu spun altfel? Si ti-ai dat seama ca n-am decît dispret pentru tine. în obraz: ? Tot ceea ce s-a petrecut între noi a fost o eroare! Eroare? Greul cuvînt mi-a izbit auzul ca un ciocan. draga mea. îti dai seama ce spui? Tot ce s-a petrecut între noi a fost o minciuna? ? Nici atît: uneori minciunile sînt asa de frumoase! Ceea ce s-a petrecut între noi a fost ceva odios. dar nu m-ai întrebat pentru ce am venit. Unde era Mihaela. Admit ca am comis o greseala cînd ti-am scris scrisoarea a ceea prefacuta. ? Chiar la o eroare ai redus dragostea noastra? Se vede atunci cît pret puneai pe dînsa. sa pleci. emot iei care ma coplesise. Eram prea bine dispus ca sa ma supar dintr -atîta. Usa se desfacu îndarat. unde fragezimea. (Gândurile si întrebarile acestea îmi venira si se consumara în mai putin de o cl ipa. adauga cu un zîmbet dispretuitor: ? Sînt greseli care nu se mai pot repara! . de ce ma judeci asa de aspru? De ce nu-mi dai posibilitat ea de a repara greseala? ? Sa repari? Acum? Tocmai acum? Si fixînd un punct în spatiu. care în clipa primejdiei se agata de un pai. Dar am vorb it prea mult si nu-mi face bine. supta.. cu rasuflarea taiata. auzind ca-i propun sa ne casatorim. În felul cum îl pronuntase. te rog. ? Daca judeci sanatos.. S-apoi acel domnule suna atît de strident în gura ei! ? Bine. ? Ce caut? am bîiguit privind-o lung ca pe o straina.) ? Nu voi pleca de aici pîna nu voi simti în tine pe mica mea Aimée de odinioara.. necrutator. Si c u asta am ispravit. ? Dar n-am ispravit eu. ce surpriza pe Mihaela cînd m-o vedea. parea ca ranile ei cicatrizate o adusesera în fata unei hotarîri coapte. fara îndoiala.? Strada Sapientei.) ? Te rog. ? Mîna. parca zacuse luni întregi în spi tal. Probabil ca acest surîs al om ului calare pe situatie care miji imper-tinent pe fata mea o durea.) ? Nu stiu si nici nu ma intereseaza! mi-a retezat-o brusc. o capcana pe care ti-am întins-o. în contrast cu suferinta ei. dar nu pe masura nerabdarii mele. mai repede. rosti Mihaela cu glas poruncitor. lasa ? de acum încolo lu crurile se vor îndrepta. a sa m-am agatat de o fraza pe care o citisem cîndva. Cum de nu mi-am dat seama ce prapad avea sa se dezlantuie în urma mea! Dar. luptând cu moartea.. iar în deschizatur a se ivi capul iubitei mele.

? Exagerezi, Mihaela, nu poate sa fie vorba de asa ceva. ? Dimpotriva, tocmai de asta e vorba. Dealtfel, n-ai sa întelegi niciodata unele lu cruri. Iata de ce e mai bine sa ne vedem fiecare de drum. Te rog, înca o data, sa pleci; sora-mea poate sa Se întoarca dintr-o clipa într-alta si n-as vrea sa te gase asca aici. ? Dar vreau eu. ? Nu înteleg ce mai urmaresti? Nu ti-am dat totul? ? Aimée, draga mea! (Am întins mîinile ca s-o îmbratisez si sa-i spun în clipa aceea: fii sotia mea.) Ea ma respinse cu violenta. Fara sa vreau am surprins în gestul ei o gr imasa de oroare, care îmi sugruma orice avînt. Covîrsit m-am lasat pe un scaun, catînd l a ea cu durere si uluire. Mihaela ramase în picioare impasibila, parca fugise din e a. O tacere grea a coborît între noi ca sa ne desparta si mai mult. Situatia,devenise intolerabila, trebuia întreprins ceva ca sa-i pun capat. Si n-am facut altceva decît sa ma apropii de ea, sa-i iau mîinile si sa-i spun: ? Aimée, vreau sa ne casatorim... Ce-mi raspunzi? N-am observat nici o tresarire pe fata ei, nici o clipire a ochilor macar. Era t oata o marmura pe care n-o muia nimic. ? Sotia ta? Niciodata! striga raspicat, clatinînd negativ capul. ? Niciodata? De ce? Cum poti sa spui asta? Te-am jignit atît de greu? Tacere. Tacea ca piatra, cînd si piatra ar fi trebuit sa graiasca într-o asemenea împre jurare. ? De ce? am întrebat-o din nou, asteptînd raspunsul cu sufletul la gura. Spune, de c e? ? Prea tîrziu! Chiar daca as consimti e tot degeaba. Simt ca n-as mai putea fi sot ia ta. Auzisem limpede raspunsul, dar nu-mi venea sa cred urechilor. Eram prada unei hal ucinatii sau ma voiam asa? Era cu putinta? Îi propuneam casatoria într-o împrejurare gr ea pentru ea si ma refuza cu dispret, tainuindu-si situatia cînd ar fi trebuit sami sara de gît si sa-mi multumeasca fiindca o scapam de dezonoare? Atît de mîndra sa f ie fata asta încît prefera sa îndure orice consecinte decît sa accepte propunerea mea? ? Daca voiai sa ma iei de nevasta, trebuia sa mi-o spui la timp. ? Cînd? la care timp? ? Atunci cînd te iubeam. ? Si acum nu ma mai iubesti? (Numaidecît îmi paru ca-i pusesem o întrebare atît de nepot rivita, stupida chiar.) ? Nu... hotarît, nu! ? Dar te iubesc eu si ai sa ma iubesti si tu mai tîrziu. (Si de rîndul acesta am dat în gropi.) ? Crezi ca pentru o casatorie e de ajuns sa iubeasca numai unul din noi? Doar nai de gînd sa te însori cu un obiect. ? Mihaela, pentru numele lui Dumnezeu, nu pot sa cred ca te-am pierdut. Vreau sa devii sotia mea si pentru asta am venit, ea sa te cer sorei tale. ? Întîi trebuie sa ma ceri mie si pe urma... Daca nu vreau eu, ce poate sa faca sora mea? Trebuia sa-i arunc în fata, salbatic, fara crutare: "Nebuno, gîndeste-te ca esti însar cinata, ca soarta ta e în mîinile mele, afara de cazul daca nu vrei sa ramîi stigmatiz ata în fata societatii si sa-ti creezi dificultati grave angajînd viitorul". N-am facut-o: dadeam în vileag interventia Alexei înlaturînd pîna si ultima frîntura de na dejde ce mai ramasese în picioare. Pe de alta parte, gestul n-ar fi parut ca porne a din initiativa mea proprie, ci îndemnat, chiar impus din afara., adica despuiat de orice prestigiu. Asta mai lipsea s-o afle, ca sa prabusesc singura sansa de înt elegere. Dar ceea ce ma contraria mai mult era faptul ca Mihaela nu-mi pomenise înca nimic de sarcina ei. Îsi ascundea taina cu o mîndrie uluitoare, cînd ar fi putut s-o specule ze în favoarea ei, adaugind: "Uite, sînt gravida, iar tu esti tatal copilului pe care-l port în pîntece, prefer însa dezonoarea decît sa ma marit cu tine." Impasul în care ma aflam era pîna una-alta fara iesire si a rezolva ceva în aceste con ditiuni parea iluzoriu. De aceea i-am spus: ? Te rog nu-mi raspunde acum! (Ge caraghioslîc: o rugam sa-mi raspunda si, cînd îmi ra

spundea, îi ceream sa amîne raspunsul.) Acum esti prea pornita împotriva mea. Îti dau rag az sa te gîndesti, sa reflectezi, sa cântaresti pe îndelete. Mai astept o sap-tamîna, do ua, o luna, cît vrei. Nu trebuie sa ne pripim cînd e vorba de o hotarîre ca asta. ? Hotarîrea mea e luata de mult si va fi întotdeauna aceeasi. ? Nu anticipa. Poate ca te îmbunezi cu vremea, adica te întorci la sentimente mai bu ne. N-as putea sa vorbesc cu sora ta? ? La ce bun? Ea nu poate schimba nimic, nu poate trece peste vointa mea. ? Bine! atunci ma vad silit sa renunt la un rezultat pentru astazi. Revin saptamîn a viitoare. La revedere... Am coborît scarile cu un munte în spinare. Pîna acasa, mutilat de prapadul revederii, n -a fost chip sa mai leg o idee. Simteam o imperioasa nevoie de a fi singur si in trînd în odaie am nimerit drept în pat. Pozitia orizontala, cu mîinile reazem sub cap, îmi dadea parca senzatia unei usurari. Trebuia sa chibzuiesc ce aveam de facut, cum sa ies din acest îngrozitor impas. E adevarat, o jignisem destul de grav pe Mihaela parasind-o fara nici un motiv, du pa ce îmi daduse atâtea dovezi de dragoste. Ea nu-mi reprosase, dar, desigur, gîndea c a o luasem drept o femeiusca usoara, careia, dupa ce te saturi, îi dai cu piciorul, ca unui lucru nefolositor. Si cine îndraznise sa comita aceasta faradelege? Cine îi amagise simtirea cu o ploaie de cuvinte nesincere? Cine s-a înduiosat cu ipocrizie de tragedia ei familiala faga-duindu-i s-o apere de orice napasta? Cine i-a jur at, numai într-o noapte, de mii de ori c-o iubeste? Cine a izbutit prin ingenioase tertipuri sa se strecoare în sufletu-i ca sa-i jefuiasca? Acela eram, bineînteles, eu. Judecind la rece, Mihaela avea dreptate cu carul sa-mi întoarca spatele si mai mult decît atît ? sa se razbune pe mine. Mai ales ca roata se întorsese în favoarea ei. Putea foarte bine sa rationeze astfel: Ah, ticalosul, a revenit la sentimente m ai bune, acum vrea sa ne casatorim. S-o creada el! Daca ma iubeste, se cheama ca justitia imanenta l-a pedepsit. Nici nu-i doresc o pedeapsa mai mare... ...Vezi, eroarea mea pornea de acolo ca socoteam pe Mihaela plamadita din acelas i aluat ca fetele dinaintea ei care, dupa ruptura, încercau sa-mi schimbe hotarîrea u milindu-se în fata mea, plîngînd (nelipsitele crize de lacrimi), acoperindu-ma de repr osuri si ocari. Un singur gest din partea mea ar fi fost de ajuns ca sa le împac. Nu-l faceam, evitînd întoarcerile, si apoi venea timpul, care vindeca ranile. Asa se întîmplase cu vaduva, cu Dolly, cu Ninon, cu poloneza, cu toate. Singura Mihaela nu catadixise macar sa-mi raspunda, necum sa ma roage ca sa n-o parasesc. Îsi închisese durerea si revolta în ea, suferise cumplit (dovada slabirea ei înspaimîntatoare), fara sa-mi adreseze un cuvînt; se ivise sarcina aceea neasteptata si ea tacea mereu, cu îndaratnicie, preferind sa piara de rusine decît sa se înjoseasc a cerîndu-mi s-o ajut. Ramasese asemenea unei naufragiate pe o insula pustie. Cui s a-i ceara un sprijin, caci nu se putea destainui nimanui, si totusi nu apelase l a mine. Fara îndoiala as fi scapat-o de sarcina si daca n-am facut-o la timp (si n u din vina mea), voiam macar acum sa îndrept tot raul cerîndu-i sa-mi fie sotie. Dar ea-mi opunea un nu categoric, crispant, definitiv. M-am umilit pentru prima data în fata unei femei... Si daca as fi cîstigat macar cev a cu pretul acestei umiliri! Nu, umilirea nu merge mîna-n mîna cu biruinta. Desi aveam uneori porniri de revolta împotriva Mihaelei, ele nu tineau mult si, cînd îmi revenea luciditatea, începeam s-o pretuiesc, s-o admir chiar pentru atitudinea ei intransigenta. Ah, draga de ea, era demna, dintr-o bucata, si bucata aceasta avea taria otelului. Facuse o greseala cedîndu-mi în afara casatoriei, dar stia sa îndu re consecintele cu fruntea sus. Remarcasem cu surprindere ca ideea casatoriei cîstigase în mine un teritoriu conside rabil. Fusese de ajuns o interventie din afara (a Alexei) ca sa înlature orice pie dica. Fara acel îndemn exterior poate as fi ezitat, mai aveam înca rezerve de facut, dar toate acestea disparusera brusc, cînd mi se pusese în vedere ca aveam de îndeplin it o datorie de onoare. Desigur, un compromis. Daca nu mi-ar fi placut s-o iau p e Mihaela, chestiunea datoriei de onoare nu rn-ar fi stînjenit nici cît negru sub un ghie. De la un timp am început sa vad cu alti ochi situatia în care fusesem pus prin refuz ul atît de categoric al Mihaelei. N-o mai consideram atît de grava, ba, din contra, privind dintr-o anumita perspectiva ea prezenta unele avantaje pentru mine. Ce as fi spus, de pilda, daca în urma celor întîmplate, Mihaela mi-ar fi sarit de gît cînd

i-am propus casatoria? Fara îndoiala, as fi pretuit-o mai putin decît o pretuiam ac um, desi la una ca asta ma asteptasem oricum. Înlaturam din capul locului banuiala ca în atitudinea ei ar fi ceva preconceput, în sensul ca-mi întindea o cursa. Nimic n u fusese pregatit, habar n-avea ca voi reveni pocait, cu cenusa pe cap. Nu, Miha ela era deschisa, franca si nu se preta la jocurile vicleniei feminine. Aveam nevoie de Alexa. Trebuia sa stau de vorba cu ea, sa-i comunic, în primul rînd, rezultatul întrevederii si, în al doilea rînd, sa chibzuim împreuna ce era de facut. Ac um. Îmi devenise aliata si luptam cot la cot pentru a muia îndîrjirea Mihaelei. Poate avea o parere, o solutie, oricum, ea era aceea care trebuia sa aduca pe sora-sa la sentimente mai bune. I-am scris cîteva rînduri la serviciu, ca vreau s-o vad cît se poate de repede. Cum a primit scrisoarea mi-a telefonat si ne-am întîlnit în aceeasi z i. Punînd-o la curent cu cele întîmplate, m-am mirat ca nu citeam pe fata ei dezaprobar ea mult asteptata. Mi-a spus raspicat: ? E prea mîndra, trebuie s-o luam cu duhul blîndetii. Pîna la urma n-o sa aiba încotro. Dealtfel, în situatia ei, nici nu are de ales. Am pus în aplicare un plan de lucru bine organizat, cu staruinte zilnice, corespond enta asidua si interventii de-ale rudelor. Dupa un timp Alexa începu sa arate îngrij orare: ? E nemaipomenit ce se întîmpla; Mihaela opune o rezistenta inexplicabila. Nu vrea sa auda in ruptul capului de maritis. Nu o singura data mi-a spus: mai bine moarte a decît o casnicie în asemenea conditiuni. E de ajuns sa deschid vorba ca ea sa palea sca, s-o apuce un tremur nervos. Ascultam îngrozit, mi se parea ca-i vorba de altcineva, nu de Mihaela. Si totusi.. . ? S-ar marita cu primul venit, spunea Alexa, oricine ar fi si oricum: urît, sarac, numai s-o vrea, dar cu dumneata ? nu. Si probabil are sa-l gaseasca. Altfel, zi ce ca stie ce-i ramîne de facut. ? Se gîndeste la sinucidere? ? Vezi bine. Asta ma îngrijoreaza mult. Dupa ce am atîtea necazuri pe cap trebuie de -aici înainte s-o supraveghez îndeaproape. Cu adevarat, lucrurile se înrautateau din ce în ce. Chiar Alexa. femeia calita, care luase aprig viata în piept, îsi cam pierduse cumpatul. O ascultam, mai mult întelegeam intuitiv ceea ce spunea, pentru ca gîndurile mele zbu rau în alta parte si nu puteam sa prind decît crîmpeie din frazele ei. Si starea asta de golire si apasare nu ma parasi tot timpul. Dupa cîteva zile, am primit un bilet din partea Alexei: "Nici o îndreptare, îmi scria. Dimpotriva, s-a mai întîmplat ceva nou care agraveaza sit uatia. Un tînar, nu stiu prea bine ce-i cu el, de unde si cum a rasarit, o cere de nevasta. (Citind: un tînar, am vazut cu ochii mintii pe individul cu care o surpr insesem stînd de vorba în holul hotelului, la Constanta.) Mihaela e dispusa sa-i mar turiseasca adevarul si daca el îsi mentine hotarîrea, atunci..." ? E o nebunie! am gemut ca si cînd o mîna criminala îmi înfipsese un cutit în piept. Nu vo i îngadui niciodata una ca asta! Mai degraba se va prabusi pamîntul în neant, decît sa f ie Mihaela a altuia. N-aveam timp de pierdut. Am iesit afara în strada urmarit parca din spate de-o arm ata de ucigasi. Nu era greu sa opresc o masina, dar inertia în care as fi fost sil it sa stau pe pernele ei nu cred ca puteam s-o îndur. Mie îmi trebuia goana, miscare , risipa de energie, istovire fizica. Ma loveam uneori de trecatori, care întorceau capul dupa mine, mirati parca ar fi avut de-a face cu un nebun scapat din balam uc. Nu ma sinchiseam ? ce-mi pasa de ei? Ajuns la locuinta Mihaelei, am urcat sc arile tot în fuga sarind vijelios treptele, amenintat în fiecare clipa sa-mi rup gîtul . Am batut puternic în usa, gîfîind, cu sufletul la gura. ? Cine e? rasuna o voce. ? Eu, deschide! O femeie înalta si voinica (un adevarat Goliat) se ivi în prag si ma cerceta ca pe o dihanie. ? Ce, vrei sa spargi usa? Mai încet nu stii sa bati? ? Scuzati, n-am stiut ca... ? Pe cine cauti dumneata? ? Nu sta aici domnisoara... domnisoara... cum îi spune?!

nu stiu. (M-a mirat lucrul acesta ? cum. O descurajare adînca ma cuprinsese din cauza neputintei de-a face fata situatiei.. acoperisurile caselor învecinate si o constructie noua la care lucrau mai multi oameni. Poate în felul acesta voi reusi cît de cît s -o înduplec. Asta îmi produsese o destindere reconfortanta a nervilor. Destul ca sa te faci una cu p amântul. pe f ereastra deschisa. cu atît nelinistea sporea. de sus. Mihaela." Mi-am închipuit actul sub toate aspectele sale posibile. Învata pesemne .. Am ciocanit sfios la usa Mihaelei. apoi o vedeam prabusindu-se pe trupul meu zdr obit de cadere. dar simteam ca e un prilej unic. Patania . îmi trînti usa în nas. decisiv. Ah. îmi miji prin cap un gînd nastrusn ic. adica exact invers de cum procedasem la etaju l cu bucluc. ca si cînd prezenta ei nu-mi venea tocmai la îndemîna. N-aveam însa autoritatea morala s-o judec tocmai eu. cu zeci de p recautiuni. Nu trebuia în ruptul capului sa scap prilejul. Mi-am facut de lucru privind absent. ? Ce-a mai fost si asta? mi-am spus oparit. simtamin tele de odinioara care dormeau somn greu. vazînd ca ma complac în tacere ca într-un nou mod de comportare al carui sens nu-l întelegea. îmi muie ca prin farmec îndîrjirea. Ciudat: pentru prima oara nu ma pricepeam cum sa deschid poarta unei discutii. Am coborît scara încet. preocupata. Cel mai cuminte lucru era s-o iau cu binele (sau cu du hul blândetii cum spunea sora-sa). Urcasem la al patrulea si Mihaela locuia la al treilea. privindu-ma cu dispret.. Înca. Apoi. ca aici nu sta nici o domnisoara. Ce-ar zice Mihaela daca m-as arunca pe fereastra. baietele. ca sa nu stric totul printr-o nechibzuinta. Si tot asa m-am cufundat usor. Ca s-o ignorez am facut cîtiva pasi calcînd ca pe vata pentru a nu stîrni un zgomot cît de mic care ar fi putut s-o supere. Ar fi reactionat numaidecît înasprind tot mai mult rela-tiunile dintre noi si asa destul de subrede. cu ajutorul amintirilor.) Mihaela. Îmi sta pe buze sa o întreb ce avea de gînd sa faca. si chiar. sa studiez din vreme a numite gesturi. dese-nînd cu creionul figuri pe o foaie d e hîrtie. . ca o augusta fata. nu socoti potrivit sa deschida ea cea dintîi vorba si s-apuca sa ra sfoiasca o carte parînd ca ma ignoreaza. într-un fotoliu de lînga fereastra. lasîndu-i cîmp liber sa se întrebe orice despre mine: "Ce vrea? Pentru ce a v enit? Si daca a venit de ce tace? E suparat pe mine?" Atîtea întrebari stîrnite de-o si mpla atitudine. Si femeia. sa-i trezesc. nu sa dau asa buzna peste ea la voia întîmplarii. prin ridicolul la care ma expusesem. Ce as fi putut sa-i spun mai mult decît îi spusesem de rîndu l trecut? M-as fi repetat.. se juca. Ma framîntam pe loc. nicidecum sa adopt atitudini livre sti.Buimacit de surpriza ca nimerisem în alta parte. Pentru ca. elo cventa decît vorbirea însasi. În aceasta asteptare. fara sa se uite la mine. Mihaela s-a asezat pe scaunul de la m asa ei de lucru. strasnic loc pentru sinucidere. Între noi coborîse o tacere de plumb. Dar ele nu veneau si cu cît timpul fugea. Tacînd însa. Chiar Mihaela mi-a deschis fara sa se arate surprinsa de vizita mea. Gresisem etajul. (si aici vine o ciudatenie) mi se paru ca tacerea mea e poate mai. am avut pofta sa rîd putin de ri dicola întîmplare. ma intimida ac um. Tacerea care crest ea ma înnebunea si nu puteam întreprinde nimic din cauza fricii aceleia inhibitorii. cu toate ca pentru ea venisem. Si poate si altele. ? Cata-ti de drum. îi urmaream fuga nebuna pe scari. îi stimulam î ipuirea. m ai avea ragaz sa-si prepare examenele?) Intrînd în odaie m-am simtit întrucîtva stingher. M-am raz-gîndit însa ? venisem doar sa rezolv o problema de viata si moarte. treapta cu treapta. repetînd si rezultatul pîna la urma. Astepta probabil sa deschid eu întîi gura. con vingatoare. s-o acopar de mustrari pentru îndaratnicia ei si mai cu seama pentru ceea ce îmi des tainuise Alexa. cît si de sapuneala pe care mi-o tr asese namila de femeie. "De aici. Cred ca pîna jos sa tot fie cincisprezece metri. Mihaela pe care a strînsesem în brate si fusese una cu mine. vinovatul numa rul unu. (într-un rînd mi-a trecut prin minte sa ma r idic si sa plec fara sa-i fi adresat un singur cuvînt. cautînd cuvinte alese. Auzeam tipatul ei de groaz a. am vazut pe masa un vraf de carti si caiete. am avut un lapsus penibil de memorie. Nu-mi aminteam num ele Mihaelei. ar fi trebuit sa-mi pregatesc dinainte frazele de efect.

nu trebuie! Desi mina era gingasa iar soaptele sfioase. Ceva mai linistit. apoi alta. Închipuirea continua sa lucreze febril tesînd noi scene. îmi aranja parul. Ca si inioara. încet. mama o mîngîia duios. Poate îi era frica sa nu ma sinucid ajungînd acasa. dupa ce am renunta t de a pleca. Apoi soaptele ei îmi sunara în urechi. Dupa ce ispravi cu dichisul am întrebat-o: ? Acum pot sa plec? ? Cum vrei! As mai fi ramas (o. baricadîn d usa cu spatele. fii cuminte! N-o mai ascultam. Traiam aceste scene imaginare cu atîta forta. mai înversunat decît pîna atunci. de parca as fi fost într -adevar la un pas de moarte. cînd o cucerisem întîia data tot cu ajutorul l acrimilor. O lupta scurta se încinse între n oi. începu sa tipe de spaima. Si continuam sa plîng mai tare. De asta data îngenunche lînga mine. Ce as fi putut sa-i raspund? Dupa o noua tacere. Eu sînt marea vinova a! Din cauza mea a murit! Si n-am liniste pîna nu voi fi lînga el". lacrimile îmi curgeau potop pe fata. cum as fi ramas!). ca o adiere! ? Taci. mi-am sters fata uda cu batista.. înceteaza! Linisteste-te. ca sub imperativul unui gînd despotic am sarit în picioare si m-am precipit at spre iesire. dar neeliberat înca de impresia zguduitoare a celor traite în închipuire.. Dezlantuit. întelegi. Am lasat-o sa faca ce voia sau. Mi-a sesizat intentia de a fugi si m-a împiedicat la timp. înnebunita de durer striga catre multime ca o autentica eroina de tragedie: eu sînt vinovata. ? Lasa-ma! am strigat nabusit. Am respins-o cu asprime: ? Nu ma atinge! Deodata. cu gesturi tandre. Am dat negativ din cap. Haide. o mîna care îmi mîngîia parul.. îmi lua capul în mîini sil puse pe pieptul ei. cu zagazurile rupte. fi ecare întreba în stînga si în dreapta ce s-a întîmplat? Atunci Mihaela. Jalea care ma cuprinsese de propria-mi soarta îmi umezise ochii. mai bine zis. ? Pentru numele lui Dumnezeu. în clipele acelea de crispare mi se pa rura monstruoase. Se temea înca sa nu ma razgîndesc si sa fug? De acolo ma întreba cu grija excesiva: ? Nu vrei un pahar cu apa? Întrebarea mi se paru deplasata. dar mi-a fost peste putinta sa pr imesc. bineînteles. ? Nu se poate! Esti nebun? Cum ai sa pleci în halul asta? ? Lasa-ma sa trec! Ce-ti pasa? O clipa nu mai ramîn aici. strîngînd-o în br te mereu si aceste mîngîieri parca îmi sporeau deznadejdea. dar ea rezista cu îndîrjire. La drept vorbind. nu pot. De aceea nu i-am raspuns. Mihaela s e apropie de mine si. dîndu-i la o parte mîna. Ea lua tacerea mea drept încuviintare si se apuca sa preg ateasca cestile. sfidatoare. numai o mica parte din forta mea.. încît m-am pomenit plîngînd în hohote. plîngînd amar: "nu. (Ma razboiam cu ea folosind. Ai sa te simti mai bine. ma simteam foarte nenorocit."De ce. Astfel. Ah. ? Dar o cafea? insista ea.) Mi haela. deoarece. tu ai sa mi-l înlocuiesti daca n-am avut parte de el". în odaita scunda de la mansarda. frîngîndu-si mîinile. as fi avut o pofta nebuna sa sorb o cafea. îmi sterse ochii. absolut nimic! ? De ce esti atît de rau? Am ridicat din umeri. dinapoia dricului. ? Nu vreau nimic de la tine. a închis numaidecît fereastra. Lumea se strînsese în jurul ei. am simtit si acum pasii ei care se apropiau sovaielnici. simtind ca o voi razbi. n-am avut taria a-o împi edic. ca sa nu abdic de la superioritatea situatiei pe care mi-o creasem. Îi spunea: "De acum vei fi c opila mea. Dor? De ce ai facut asta! Te iubeam atîta! De ce m-ai pedepsit asa?" O vedeam cum plmgea cu hohote si îsi smulgea parul. A nutrit cert aceasta teama. Lasa-ma sa-ti fac o cafea. îmi potri vi cravata. adevarate unelte de tortura. dar ma angajasem sa plec si nu mai puteam . Voiam s-o dau la o parte. Mihaela se apropie din nou. prin perdeaua lacrimilor priveam înmormîntarea mea ca spectator nevazut. aproape comica. Mihaela se ghemu ia la pieptul mamei. Mih aela era într-o trasura cu mama. pe celalalt obraz. eu l-am u cis pentru ca l-am iubit prea mult. Mihaela si-a reluat locul în fata usii ca o straja. O lacrima luneca usor pe valea obrazului stîng.

cu alte cuvinte. Am avut grija sa n-o dau pe fata. sopti angajant: ? Nu.pe mîine.. spunînd nu sau macar tacînd. închipuindu-mi tot ceea ce mi-ar fi placut sa se întâmp le dupa sosirea Mihaelei. Parcurgeam mintal istoria legaturii noastre. îmi venise gîndul sinuciderii. Numi venea sa cred. Privind pe fereastra. N-aveam l impede în minte ce trebuia sa fac. . eram prea înfierbîntat. constrîngerile si amenintarile. iata. conversatia noastra s-ar fi transformat vertiginos în cearta. chiar numai pentru faptul ca socotise posibila o casatorie cu altcineva.. I-am raspuns laconic: ? Bine. întoarcerea. Ceea ce nu facusera fagaduielile. As fi întarîtat-o desig ur mai rau cu interventia mea nesabuita... atît de min unate. era prea brusca si neverosimila aceasta parcurgere de la o extremitate la alta. de vizita temerarei cinteze .. mai sigur însa ca i-as fi facut mustrari aspre. ars de fierul rosu al gel oziei (cînd Alexa îmi destainuise ca un tînar ceruse pe Mihaela de nevasta). Întelegerea se stabileste pe deasupra cuvintelor. la revedere. Poate m a gîndeam sa conving pe Mihaela de a renunta la o casatorie nepotrivita de care s-a r fi cait toata viata. printre cuvinte. cu temperatura mare.. la revedere! M-am uitat lung în ochii ei. Domolit si calm (caci aceasta era singura atitudine ceruta de împrejurare) am intr at apoi în odaia Mihaelei. ? Adio! Ea îmi prinse o mîna si strîngînd-o încetisor. Îmi spusese ca vine fara sa precizeze ora. ? .Ciudate sînt unele lucruri! Plecasem de-acasa în goana. sa bat la o usa straina. si patani a asta neprevazuta si comica sa-mi tempereze furia initiala. Dar îmi fagaduise tot pe atîta. mie personal nu-mi apartinea d ecît executarea. Am mers la voia întîmplarii. prin gesturi si atitudini semnificative. O doream cu atîta rîvna încît mi se parea ca se nascuse în mine o noua dragoste mai putern ica decît cea dintîi (sau era tot cea dintîi care datorita constrîngerilor suferite cres cuse atingînd proportii uriase gata sa-mi înabuse fiinta). faptele care o alcatuiau. Si. Cine-mi dictase sa ma cufund în tacerea îndaratnica ce se d ovedeste atît de necesara? Sînt convins ca daca i-as fi vorbit Mihaelei. pentru ca sînt unele împrejurari cînd vrei un lucru cu tot dinadinsul. a adaugat sfios parca îmi fixa pentru întîia data o întîlnire. Inima unei feme i nu se topeste chiar daca ai arunca-o la cuptoarele soarelui. atît de proaspete! Mi-aduceam aminte de prima sarutare smulsa Mihaelei (pe scara). Mîine va veni ! Era acceptarea. reusisera sa faca lacrimile. de concertul man-sardistilor de pe acoperis.. ca o binevenita sup apa de siguranta. Zei înduratori. De asta data m-a coplesit o imensa bucurie. Mi-am luat palaria. o femeie necunoscuta sa-mi trîn-teasca ostentativ usa în nas. Am asteptat-o pe Mihaela toata ziua. tocmai cînd aveam mai multa nevoie s-o re cîstig pentru mine. Nu era oare pretextul ca sa-mi vad lacrimile si odata cu ele ? rezolvarea impasului în care ma aflam? Spuneam mai sus ca pornisem la atac fara nici un plan preconceput. În expresia lor era ceva care aducea cu implorarea.. Eu n-o întrebasem. sînt sigur ca praful s-ar fi ales de el. o adusesem pe calea cea buna: «a ma ruga acum. mîine are sa vina Mihaela! Nu-mi spusese te vreau. nu puteam s-o întreb.da îndarat. pa strînd-o doar pentru mine. Oare acea ratiune necunoscuta alcatuise deasupra constiintei mele un plan de recucerire fara gres? Un lucru e sigur: din mecanica faptelor petrecute. si întîmplarea aranjase lucrurile mai întelept decît ar fi facut-o cea mai înteleapta min te. starui ntele. Va sa zica îi biruisem îndîrjirea. întîmplarea facu sa urc cu un etaj mai sus. În asteptarea ei. o lacrima însa o înmoa ie. Chiar daca as fi avut vreunul. mi-o apropiasem din nou cu ajutorul lacrimilor tocm ai cînd era cît pe-aci s-o pierd definitiv. sau prin g lasul mut al ochilor. Dumnezeule. reînceputul dragostei noastre. la tine. teseam febril. Mie nu-mi ramasese altceva decît sa ascult supus sugestiile care porunceau voi ntei mele. Cladisem pe acest gînd o drama imaginara.

care ne-a pricinuit o bucurie fara margini. Dar calatoria de dragoste pe meleagu rile Bosforului? Daca ar exista raiul biblic nu s-ar 'putea asemui nici pe depart e cu raiul construit de noi în cele doua saptamîni de plutire prin reverie. Visarea mea cu ochii deschisi se prelungea de cîteva ore, fara a lua seama la curg erea timpului. Dar mult asteptata mea iubita înca nu se arata. Atunci am facut un calcul al probabilitatilor în legatura cu venirea ei, ca sa-mi dau seama în ce propo rtie previziunea mea are sa fie verificata de realitate. Asa, bunaoara, spuneam: 1. Vine Mihaela. 2. Nu vine. La punctul 1 (daca vine) adaugam diviziuni si subdiv iziuni: a. Va fi suparata; b. Nu va fi suparata; o subdiviziune: ce vom vorbi. As tfel, punctul 1 (daca vine) se dilua într-o serie nesfîrsita de probabilitati. Asupr a punctului 2 (nu vine) n-am insitat deloc. (Dealtfel, nici nu-mi convenea.) Mihaela veni pe înserat si-mi rasturna tot calculul, pentru ca... era însotita de Al exa si acest lucru nu-l prevazusem. Le-am poftit sa sada, dar ele nevrind sa ramîn a am plecat cîtestrei sa cinam în oras. Am nimerit fritr-un restaurant si acolo, timp de doua ore, am pus la cale casato ria noastra, fixîndu-i data, locul si celelalte amanute. (Îmi statea pe buze s-o între b pe Mihaela cine era tînarul care o ceruse, dar mi-am reprimat curiozitatea amînînd-o pe alta data, cînd aveam sa fim singuri.) Eu trebuia sa fac un drum în provincie pe ntru a cere parintilor consimtamîntul. Mi-era indiferent daca mi-l dadeau sau nu (e ram major de mult). Îmi faceam mai mult o datorie filiala. Daca mi-l dadeau,aveam de gînd sa facem nunta acasa, la tara, într-un cadru mai pitoresc si fireste pe socote ala babacilor. Mihaela se opuse. Starui sa facem nunta în Capitala, simplu de tot, cu cheltuieli cît mai mici. În sfîrsit, asupra acestei chestiuni ramînea sa mai discutam. Deocamdata t rebuia sa îndeplinim formalitatile la ofiterul starii civile si, peintru ca fixasem nunta peste trei saptamîni, am renuntat la logodna. Mihaela pastra tot timpul o rezerva neînteleasa si nu se amesteca în discutie decît dac a o întrebam ceva. (Mu-mi placu atitudinea ei, dar ce-mi pasa: consimtise, si asta era principalul.) Am întretinut conversatia mai mult cu Alexa, care îmi dadea prea mu lte sfaturi (evident, bune) si-mi modera înflacararile cu mult tact. În sfîrsit! De acum înainte burlacia mea putea sa-si ia talpasita. Zilele urmatoare leam folosit cu formele la ofiterul starii civile si cu pregatirile în vederea plecar ii mele la tara. Parintii ramasera foarte surprinsi de sosirea mea neasteptata. ( Trebuia sa-i anunt telegrafic.) Fara sa mai pierd vremea cu ocoluri, le-am arata t deschis scopul venirii. Tata m-a masurat din crestet pîna-n talpi, fara sa scoata o vorba, apoi s-a interesat, fireste, de zestrea Mihaelei. ? E saraca, i-am spus, însa de familie buna. Vom munci amîndoi si ne vom tine. N-o s a murim de foame. Ce vrei, n-au toti parte de avere. ? E o prostie ce vrei sa faci. Asa sînteti voi tinerii: va înflacarati la cea dintîi fa ntezie si apoi va smulgeti parul din cap. Baiete, casatoria nu e dragoste, s-o st ii de la mine ca eu am vazut rasaritul soarelui înaintea ta. Întîi e foamea si pe urma dragostea. Voi le inversati întotdeauna. Si da-i, da-i, mi-a facut o morala aspra si cît se poate de paterna. Îl ascultam poso morît si cînd sfîrsi (si era sigur ca ma convinsese) i-am retezat-o brusc. ? Ei bine, sînt hotarât sa ma însor! ? Daca esti asa de hotarît, ce rost mai avea sa ma întrebi? ? Si dumneata cînd ai luat pe mama ai trecut peste vointa parintilor. Tel père, tel fils! L-am vazut palind. Lovisem în plin. ? Nu i-am ascultat, e drept, dar nici n-am depins de ei. Afara de asta tu n-ai c opii care sa-ti judece faptele. Atmosfera era încarcata. Seara, la cina, se instaura o tacere de gheata. Nici el n u mai adusese vorba de însuratoare, nici eu. Numai mama, cînd am ramas singur cu ea, ma întreaba discret, cu duiosie: ? E frumoasa? I-am aratat fotografia Mihaelei pe care o luasem într-adins cu mine. Îsi puse ochela rii, o cerceta cu luare-aminte si o lumina de multumire i se ivi pe fata. ? Mititica, e aproape o copila! Exclamatia mamei avu asupra-mi efectul unei mane ceresti. Am sarutat-o de mai mu

lte ori pe amîndoi obrajii, apoi, însfacînd-o în brate am facut cîteva tururi prin odaie. Si acum, cînd îmi aduc aminte de aceasta scena, ma cuprinde o duiosie fara margini. ? Daca o iubesti, ia-o, mi-a spus. Dumnezeu sa va ajute! Cît despre Stroie (tata), o sa se înduplece cu vremea, nici o grija în privinta asta. Am revenit la Bucuresti fara un cuvînt de dezlegare din partea tatei. Era intransig ent, cu prejudecati, nimeni nu-l scotea din ale lui. Pregatirile de nunta urmau febril. Am închiriat un mic apartament pe care-l gasise Mihaela si era pe gustul ei. N-aveam mobila: aveam însa economiile mamei, vreo trei zeci de mii de lei, bani pe care mi-i strecurase fara stirea tatei. Ma gîndeam: ? Hei ce bine ar fi prins acum banii cîstigati la ruleta. De la sine înteles ca nu-m i parea rau de felul cum îi întrebuintasem: am cumparat cu ei atîtea bucurii... În acest timp, Mihaela se arata mai prietenoasa cu mine. Constatam însa cu surprinder e ca evita sa vorbeasca despre ruptura, care constituia pentru ea un subiect tab u. Am încercat, bineînteles, sa-l aduc de cîteva ori în discutie, nu de alta, dar ca sami usurez vina. Nu voiam sa trec în ochii ei drept un ticalos, care ademeneste o fa ta credula si pe urma o abandoneaza, fara scrupule. O tineam sus si tare ca tent ativa de despartire a fost prima data o simpla cursa pe care i-o întinsesem. Atît si nimic mai mult. Oare nu eram în drept sa fac, pentru linistea mea sufleteasca, acest sondaj, în fond nevinovat? Ma simteam prins de tine iremediabil si tineam cu orice pret sa-mi da u seama cît e de adînca apa în care te scalzi. Daca am vazut însa ca nu reactionezi în nic i un fel, ca putin îti pasa de ruptura, am înteles ca nu ma iubesti. Ce era atunci m ai firesc decît sa ne despartim? Asa am judecat. ? Te rog. Dor, daca nu vrei sa ma superi, schimba subiectul. N-am auzit ce ai sp us: eram cu gîndul în alta parte. Vreau sa uit ceea ce s-a întîmplat si tu îmi aduci mereu aminte. Nu ma lasam cu una cu doua. Trebuia s-o conving, chiar cu de-a sila, sau macar s a-i vîr în cap rationamentele mele. Astfel reluam mai tîrziu: ? Daca tu crezi ca nu te iubeam as mai fi venit la tine? As mai fi cautat sa te regasesc? Ti-as fi propus sa devii sotia mea? Dupa cum stii, habar n-aveam ca ai ramas gravida, cine era sa mi-o spuna? A, daca as fi cunoscut situatia în care te gaseai, ti-as fi dat, desigur, o reparatie, ca orice om de onoare. Am facut eu una ca asta? Nu. Te iau de nevasta nu dintr-o obligatie, ci numai pentru ca te i ubesc. Si atunci, daca te iubesc, ce ratiune ma silea sa rup legatura noastra? ? Dor, fii bun, nu mai starui, ma ruga ea cu o voce duioasa, plîngatoare. Te cred, cred tot ce-mi spui. Ce mai vrei? Îmi dau seama ca ma iubesti mult. Merg pîna acolo si-ti spun ca nu exista oameni de onoare care sa repare prin casatorie o gresea la, daca nu-i îndeamna iubirea. Dar, te rog, sa numai vorbim de asta. Nu înteleg de ce îti place sa deschizi mereu ranile vechi? Tot asa evita orice discutie despre sarcina ei. Abia am reusit sa-i smulg o dest ainuire. ? Cred ca am ramas grea din noaptea aceea pe mare. M-am bucurat, dar vestea nu ma surprinsese. (Cînd aflasem de la Alexa ca Mihaela e gravida, mi-a venit spontan în minte noaptea de dragoste petrecuta în cabina vaporu lui.) ? Daca o fi baiat, i-am propus, îi punem numele Catarg iar daca o fi fata, o botez am Principesa (numele vasului). Într-o zi, cînd ne pregateam sa iesim în oras, Mihaela scapa poseta din mîna. Toate nimi curile aflate acolo se împrastiara pe jos. ? Nu s-a spart oglinda? tipa ea speriata. Nu se sparsese. Am strîns lucrurile în graba si le-am pus la loc. Printre ele era si o carte de vizita. Aruncîndu-mi ochii in treacat am citit: Nenisor, subadministra tor financiar (sau administrator). N-am dat nici o importanta faptului, dar numele acela îmi ramasese tiparit în minte. (Daca ar fi fost un nume obisnuit l-as fi uitat poate de atunci.) Ba îmi amintesc ca am vrut chiar s-o întreb în gluma: "Cine-i acest Nenisor? Vreun puisor?" Ea îmi lu a vorba din gura si dupa aceea am uitat de Nenisor si cartea de vizita. Am gasit însa ocazia potrivita ca s-o descos despre o chestiune care ma rodea mai de mult, dar nu îndrazneam de teama sa n-o supar: ? Apropo, Aimée, cine te-a cerut de nevasta?

? ? ? ?

De unde stii? facu ea surprinsa. Alexa mi-a spus. Ce importanta are daca nu-l cunosti? N-ai afla decît un nume. Nu cumva e domnisorul de la Constanta cu care te întretineai în holul hotelului? am spus într-o doara, mai mult s-o necajesc. (Ce tot aveam cu tînarul acela? De ce ma o bseda necontenit?) Mihaela pali subit. O prinsesem, se tradase... La una ca asta nu ma asteptam del oc. ? Asadar, te-ai mai întîlnit cu el de atunci? Îmi destainui, fara sa insist, tot ce a fost. Da, îl zarise întîm-plator (bineînteles dupa ce o parasisem) într-o seara, la un film. Chiar a condus-o acasa sub pretextul ca era tîrziu. Dupa aceea o astepta ca un cîine credincios ceasuri întregi, în fata casei, s-o vada iesind în oras. ? Asadar, te iubea? ? Sigur ca da, mi-a raspuns cu un gest de cochetarie. Altfel m-ar fi cerut? ? Si l-ai fi luat, am descusut-o mai departe, daca nu erai în situatia aceea? A ridicat din umeri, nepasatoare. ? Nu stiu! Se prea poate! Auzi, colo, asta gasise sa-mi raspunda tocmai în ajunul casatoriei noastre, i-am l uat brutal mîinile: ? Îti dai seama ce spui? Începu sa rîda, vesela, degajata: ? Nu înteleg de ce te temi de omul acela? Si atunci la Constanta mi-ai facut o scen a... Avea dreptate! Observase si ea frica ciudata care ma stapînea. E ridicol, mi-am spus, sa ma împiedic de o umbra! Daca Mi-haela se marita cu mine, înseamna ca ma prefera. Atunci ce noima are sa-mi fac griji, de asemenea natura? Acest rationament mi-a redat linistea, si pe buna dreptate.

V Nu ma împacam cu gîndul de a face o nunta dupa tipic (fugeam de stereotip). Îmi placea ca aceasta sarbatoare sa aiba ceva inedit, original, care sa fie totodata o surp riza de efect pentru Mi-haela (ca plecarea neasteptata pe malurile Bosforului) p entru a-i lasa amintiri cît mai tari. Mult mi-am mai batut capul sa gasesc ceva pe plac, dar n-a fost chip. Ma gîndeam, de pilda, sa duc mireasa undeva, pe vîrful Bucegilor, si acolo, într-o bisericuta de lemn improvizata ad-hoc, sa ne cununam... Sau în largul marii, pe o nava anume înch iriata... Sau deasupra norilor, într-un avion de pasageri. Visuri nascute moarte. Lucrurile se petrecura simplu de tot, pe pamînt. Casatoria civila am facut-o într-o sîmbata, iar a doua zi, nunta. Am avut parte de vreme buna si racoroasa. (În ajun pl ouase cu galeata.) Pe la amiaza m-am dus cu masina în strada Sapientei sa iau pe Mihaela si pe Alexa, care ma asteptau dimpreuna cu doua rubedenii de ale lor. ? Unde mergem? La ce biserica? se interesa Mihaela. ? La Sf. Petru si Pavel. ? Pe unde vine? N-am auzit înca de ea, întrebara celelalte persoane. ? Aveti rabdare. Într-un ceas sîntem acolo. ? Asa departe? Automobilul ne transporta în goana la biserica din... Colibasi, un sat destul de c uprins, situat cam la 30 de kilometri de Bucuresti, unde fostul meu coleg de facu ltate, Bogdan, care avea acolo un conac spatios mostenit de la parinti, ne ofere a o larga ospitalitate. Invitatii bucuresteni, veniti ceva mai înainte cu un autobu z, ne asteptau. În fruntea lor se afla Colesiu, ca un comandant de companie. O multime de sateni si satence se adunasera în curtea bisericii ca sa vada nunta d e la Bucuresti. Alexa se minuna de ideea mea care nu era deloc nastrusnica. (În orice caz renuntas

Oare lipsa parintilor sau altceva neconform cu festiv itatea sa fi contribuit la sporirea acelei stranii îngrijorari? Nu stiu. Ne faceam vizite reciproce. iar mai tîrziu. cum mai zb urau gîndurile absurde. Tot asa. sau ne duceam împreuna la teatru.. nu-mi dau seama ce anume a fost. desi purta straie nemtesti. Ce-i drept nu întelegeam nici eu atunci. baiatul! Nu stiu daca aveam sau nu. Slujba nu era grea. cu superioritate: ? Banuiam ca nu-i lucru curat cu mutatul. Charlot. daca ar fi aparut cinteza noastra draga asa cum ne fagaduise cu ciripitul ei. N-a venit. cu Iliuta în frunte. nepotilor. nici chiar din partea Mihaelei. surîdea mereu si îsi plimba fara satur ochii incandes centi pe decorul rural. Nuntasii petreceau în lege.. Odata. ca oricine sade la mine e obligat sa-si puna pirostri ile? Asta-i lege. am început sa redactez avize si chiar sa pledez procese. cu abilitate. studiam dosare. Nu întelegea. neam de neamul lui nu fusese bucurestean.. Iata. s-a ispravit! ? Casa cu noroc. ne îmbratisa emotionat (avu înca o data ocazia s-o sarute pe Mihaela) si gr ai: ? Nu va spuneam. Nu-mi venea de nicaieri o încurajare. bun prieten cu secreta rul general.. se apuca sa cînte din frunza-i fermecata. ? Ce ai? ma întreba ea. Numai ca acum e prea tîrziu! VI La o luna dupa casatorie am fost numit avocat într-un contencios al Ministerului de Comert. ca nu-i decît o simpla înscenare. dar f oarte simpatic si bun ca pîinea calda. da. Acum. cu un cap enorm.em la avion si la vapor. bautura îi antrenase la joc si veselie.. în urma unei recomandatii a profesorului Tîrnoveamu. batrînul Colesiu. ma aflam la propria-mi nunta si totusi nu eram convins ca ma însor.. matahalos.) Era gras. L-am auzit odata spunînd cuiva despre mine: ? Are spirit juridic.. ca sa omorîm dupa-amiezile plictisitoare de duminica. ma batu pe umar. dar nu spunea nimic. Aveam simtamîntul ca se petrece ceva anormal cu aceasta casatorie. În curtea conacului ne astepta masa întinsa si un taraf de lautari bastinasi. Traiam clipe cînd mi se parea ca pamîntul de sub picioare prinde a se scufunda cu mi ne. Si Mihaela parea ca se bucura. i-am raspuns surîzînd. dar dupa aceea revenea tot mai obsedanta si nelinistitoare. cînd Bogdanestii venira la noi. În cercam s-o alung cu ratiunea (dealtfel n-avea nici un sens) si izbuteam pentru o bucata de timp. cam contrariata. cînd m-am familiarizat cu lucrarile. obtineam termene si amînari. într-o însufletire de zile ma ri. beat de bucurie.. Numai eu sufeream de o grija apasatoare. Seful contenciosului ma pretuia. . Dupa slujba religioasa. absurda. De teama apucam mîna Mihaelei si o strîngeam. la conacul caruia facusem nunta. Va sa zica. mare îi fu mirarea cînd venira sa ne faca urari fostii mansardisti. dar ma pricepeam sa astern pe hîrtie. n-aveam s-o mai v ad niciodata. care în rastimpuri lua forme de spaima neînteleasa. la mijloc era tot. Iliuta. Adevarul era ca Iliuta. ca-i lipseste c eva. Cu timpul. Taranii se mira u si cascau gura la bucuresteamul care se pricepea asa de bine sa zica doina si alte cîntece populare.) ? Nu m-asteptam la o surpriza ca asta. un aviz într-o forma care nu lasa nimic de dorit. înca treaz.. se împrietenira si sotiile noastre . unchiule.. Ah. se încinse o discutie aprinsa pe tema unei dr ame pasionale care stîrnise multa vîlva. Am juc at hora miresei laolalta cu flacaii si fetele satului. la rîndul lui. M-as fi bucurat daca participa mai m ult la propria-i nunta. ce încredere pogora peste mine. (De f apt el îmi indicase vacanta postului. conte sa. se tragea tot din opinca. ca si cînd venise la nunta propriilor lu i copii. În acelasi birou lucra si prietenul Bogdan.

? Da. în fond? ? Ceea ce. ? Racine a facut altfel. O femeie ca La Duparc... o frumusete a vremii. Torturat de gelozie. Si dupa cîtva timp artista a murit în împrejurari nelimpezite pîna azi. femeia se apara cu prea multa înversunare ca sa fie crezuta. spumega ea. o pîn di în preajma locuintei amantului ascuns într-o masina de piata. curtata de celebrita tile vremii.. îsi smulse parul..? facu Amely.. Mihaela. ajunsesem la.. nu numai pe scena. nu trebuie s-o condamni astfel. însurat cu o frumoasa si tale ntata actrita. dimpotriva. tarasenia asta? ? Nu se stiu prea multe în privinta asta. ticaloasa. a otravit-o pe femeia infidela.. doua secole si jumatate. . suprema dovada de inocenta. ? Habar n-aveam ca a fost autorul unei drame familiale. Amely. poet ilustru. cum a rabdat-o inima sa jure în fata icoanei ca-i nevinovata?. ci. nu putea sa ramîna credincioasa unui singur barbat. ? Ce s-a întîmplat. cinstea sufleteasca a femei i. Dupa ceasuri grele de asteptare. fara zguduiri.. ? Asa se întîmpla de obicei: suprimi pe adversarul cel mai periculos. egoist si tern. relua Mihaela. care ave a darul de a inspira des folles passions. Pornind d e la aceasta faimoasa Iolanda Manole. Aceasta este Le Drame des Poisons. Îndoiala scoase din nou coltii: daca a jurat strîmb? Si într-o zi. ? Cum a putut. în sfîrsit a aparut grabita. poetul iubirii eterne. Ma întreb de ce ea si-amintit barbatul jurînd strîmb si n-a jucat demn rolul de soti e. Juramîntul era pentru el. Dar nu pentru multa vreme. Ea plînse... divortînd de un om pe care nu-l mai iubea? ? De unde stii ca n-a încercat sa-l lase? Dar sînt barbati crampon care. zise Amely.. un om excesiv de crud. C edînd unor reminiscente ale educatiei religioase. interveni Bogdan. Corneille. desi duc o viata infernala. zise Mihaela. fatal.Acum se judeca procesul. deschise poarta si se facu nevazuta în casa . te-ar putea ataca. ? Si cum s-a întîmplat. Unii afirma ca Racine s-ar fi casatori t cu ea în taina. Sotia îngenunche în fata icoanei si jura cu evlavie ca-i nevinovata ca o mielusea. ? Am deplasat chestiunea peste. Toti eram de parere ca acuzatul avea sa fie achitat. Înt r-un cuvînt. Boileau. nu stii ce s-a petrec ut în sufletul ei. ? Nu. Multe actrite nu sînt altc eva declt simple masini de fabricat placere.' chiar el. Dupa acest act solemn casnicia zdruncinata îsi rel ua mersul. Moliere. În orice caz. Amely. o tîrî într-o biserica punînd-o sa jure fata Sfintei Fecioare ca nu l-a înselat. autorul Andromacai.. sustinînd pe toa te tonurile ca-i ramasese credincioasa fiindca îl iubea ? si-l iubise totdeauna. lesina. Iolanda Manole. Bin eînteles. ? Care Racine. adolescentul pios de la Port-Royai. e foarte . nu se pot desparti de femeile lor. am spus eu. da. Ministrul justitiei sc ria consilierului de stat Bazins de Bezons. în aceste circumsta nte. nu era chiar asa cum ni~l închipuim noi. autor ul unor capodopere si în plus coleg la Academia Franceza pentru ca a dispus fara i mpunitate de viata unei femei ca de un lucru al sau personal. cum îi spuneam) osîndea cu înversunare pe sotia infidela. la rîndu-i . însarcinat cu anchetarea cazului: "Ordi nul regelui pentru arestarea lui Sieur Racine vi-l trimit îndata ce-l cereti".. În orice caz tandrul Racine.. . Se îndragostise de celebra actrita La Duparc. Doamna Bogdan însa (Amely. Barbatul navali în cuibul îndragostitilor si cinci gloante de revolver curmara viat a rivalului.. Racine a preferat s-o otraveasca decît sa i-o fure altii.. pîna cînd o anonima vesti pe sot ca sotia îl însala cu un prieten. trebuia sa se întîmple. Casnicia tinea de trei ani. consilierul n-a cerut niciodata arestarea lui Racine. acesta facu o mare scena sotiei (ca în actul al II-lea al pieselor sale ) ca sa afle adevarul gol-golut. Sotului nu -i fu greu sa-si dea seama ca actrita juca teatru si acasa. care. el însusi scriitor.Era vorba de cunoscutul autor dramatic Dimitrie Albu. ? Eu cred ca nu s-a petrecut nimic. barbatul se linisti. Ceea ce ma mira însa e ca barbatu-sau i-a crutat viata. chiar daca crima fusese premeditata. prefacîndu-se ca pleaca în provincie chemat de o telegrama apocrifa. omul sensibi l si delicat. pe actri ta La Duparc.. si ea însasi fara virtuti deosebite.

? Si nevesti-si. Musafirii izbucnira în rîs.greu ca un om sa judece pe alt om. nu-i de nas ul tau. ? Mihaela are dreptate. Greseala e a barbatilor care si le-au facut sotii. ca sa nu atrag atentia Bogdane stilor. Cred ca o face mai degraba din încap atînate. ? Nu prea miroase a bine. ca nu ma înseli. Pe ea trebuia s-o bage la puscarie. în puterea mea asupra ei si-mi spuneam cu o certitudine care nu suferea cea mai usoara contradictie: ? Sa ma schimbe Mihaela cu altul? Pe mine. asta-sear a te pun sa-mi juri în fata icoanei. În loc sa marturiseas ca barbatului: da. În tot cazul aveam prea multa încredere în mine. Au pus-o în libertate.? ? Nimic.. îmi veni în minte discutia pu Bogdanestii. ? Crezi ca e chiar asa de usor sa spui sotului ca iubesti pe altcineva? izbucni Mihaela putin contrariata. A doua zi sau a treia zi. a ripostat ea enervata. ? I-au dat cinci ani de temnita grea.. Ceea ce n-admite ca o fiinta sa dispuna de alta fiinta mergînd pîna acolo îneît s-o suprime. iubesc pe altcineva. Zamfira.. cuceritorul atîtor femei carora le-am s tîrnit rîuri de lacrimi? Nu.. ma întreba pe cînd ne servea la masa: ? Conasule. Dragostea nu da nimanui ace asta prerogativa. Mihaela? Iei partea unei infidele? am intervenit mai mult în gluma (dar putin si serios).. Prea faci cauza comuna cu femeia adultera. trazni-o-ar Sfîntul de patachina. daca nu va e cu suparare. Pe de alta parte îmi veneau si gînduri bune: ? Ar fi prea proasta sa-si dea astfel în petic.) E greu sa crezi în virtutea Iolandei Manole ca si a co nsorei sale mai vîrstnice. dea ltfel. din spirit de contradictie. Slujnica pleca oparita.. o apostrofa Mihaela... Si ca sa ma conving de subrezenia acesto .. te credeam ceva mai inteligent. ? Ce-i cu tine. hotarît lucru. A scapat destul de lesne. Manole n-a stiut sa se opreasca la timp. conasule. ? Toanta! De ce s-o fi amestecînd unde nu-i fierbe oala? Atitudinea ciudata a Mihaelei îmi dadu de gîndit mult timp dupa aceea. Odata cu ei rîdeam si eu într-o dezlantuire care mi se paru cam exagerata. A voit sa sech estreze numai pentru sine gratiile acestei femei talentate. Ceea ce faci e li psa de tact. cît. nu se nas cuse înca infidelitatea. Nici în gluma nu trebuie s-o spui. ? Exact: sotul Iolandei. Cu toate astea îndoiala (desi pîna acum straina de simtaminte le mele) ma sfredelea mereu ca burghiul. evlavioasa). dadui cuvintelor un aer de gluma. Desigur Mihaela se referea la propria noastra soar ta. ? Haide. trîntind usa dupa ea. rau. cînd de fapt ele erau flori prea parfumate ca sa nu se încaiere fluturasii pentru po lenul lor. I-am dat dreptate în sinea mea. se îmbufna ea si întorcîndu-mi spatele s e vîrî în patul ei. Sotia mea se multumi numai sa zîmbeasca (ce-i drept. . vezi-ti de treaba. nu pe el.Tîrziu. ? Firo. slujnica noastra. Nu cumva te simti cu musca pe caciula? Sa stii. (O facea mai mult din cur toazie decît din convingere. pe cînd sotia mea îsi facea rugaciunea obisnuita (era.. draga mea. înainte de culcare. jura-mi ca nu ma înseli. ? Rau. pentru Tudor Petrican nu exista. eu nu ma refer decît la necinstea actritei. Mihaela. ? Te rog ispraveste cu glumele de prost gust. dar. cam acru) si s a conchida: ? În orice caz natura umana este foarte complexa. ? Dor. Prea e cu ochi si cu sprâncene... a m exclamat cam surprins de atitudinea ei dîrza. ? Asculta. Lasa justitia în pace. l-au osîndit pe artistu cela? Uite ? si Zamfira stia de poveste. La Duparc: nimeni n-a alergat dupa ele ca sa-si toceasc a picioarele pîna la genunchi. ea a mintit si aceasta minciuna a provoc at drama. încerca Bogdan sa-i ia apararea. De ce luase p artea sotiei infidele daca n-avea nimic pe cuget? Si de ce o apara cu atîta îndîrjire? Trebuie ca s-a petrecut ceva cu ea.

cînd mama.. tot asa se prezint a. te-as fi împins. M-a strîns în brate s i mi-a vorbit atît de prietenos ca si cînd n-am fi fost niciodata certati. fara nici un îndemn din parte-mi. i-am surprins pe fata o mirare. dar doctorul acela îi descoperise b oala. Îl interna într-un sanatoriu unde ramase trei saptamâni ca sa iasa de acolo compl et vindecat. ghetre albe. Purta haine de taietura cla sica din stofa englezeasca. Usa s-a deschis si Mihaela a patruns în rezerva spitalului unde se desfasura acest dialog. scrupulos în arta de a se îmbraca pîna la pretiozitate. eroul tristei drame. în timpul acesta. Ba.L-am dus la un profesor reputat care. Mihaela. Venise de la un control facut la "maternitate".. iar sorocul fericitului eveniment era dupa calculul medicului peste doua l uni. Banii se pot cheltui. Averea mintii ramîn e însa neatinsa: nu s-a nascut pîna acum hotul care s-o fure. as zice un Petronius contempora n. Stilul face parte din firea lui. tot asa cum facuse barbatul Iolandei Manole. Sarcina evolua no rmal. si tata o placu de la prima vedere.. L-am asteptat la gara. abia astept flacaul. De cînd îl stiu exala din faptura lui o usoara mireasma de paciul i. iar seara la masa îmi povesti ca facuse mai devreme o vizita Veveritei.. Nu stiu nici pîna acum ce avea. îi stabi li diagnosticul. desi uneori remu scarea scotea capul cînd si cînd fiindca mîhnisem pe batrîn... nu m-as fi împotrivit s-o ie i. N-am apucat sâ-i exprim bucuria pentru aceasta schimbare de atitudine în favoarea no astra. Nu ine mai scriam ( mama îmi scria totusi). Cînd Mihaela îl zari. dimpotriva. Cînd o fi av ut timp sa citeasca atîta? ? Ast? e zestrea ei. carti. O saruta parintest e pe frunte. ea ajunse la fosta mea locuinta si intra la Coles iu. tata. Mihaela coborî ochii. Si eu as fi luat-o de sotie daca eram în locul tau. n-ai avut gust prost. Îi aducea reviste.. cum o voiam. În felul acesta cîstiga pe teta fire închisa) care începu s-o pretuiasca. VII Relatiile mele cu tata fusesera întrerupte de cînd cu însuratoarea... chiar pierde. Nu-i vorba. dar chiar pe ntru Paris. E bine pus la punct. Dupa ce parcurse cîteva strazi. Tata pretuind ace st gest îmi spuse cînd ea nu era de fata: ? O fata care roseste sa stii ca-i soi bun. manusi tot englezesti. se ducea zi lnic la sanatoriu sa-i tina de urît. ceea oe însemna ca i-a facut o b una impresie.. apoi ma batu pe umar cu un gest strengaresc: ? Haiducule.. Suferea de o boala la stomac careia medicii de acolo nu-i dadusera de hac. unde nu-l vede nimeni. nu numai pentru Bucuresti. ? Ah.r banuieli stupide si sa scap de pacostea obsesiei.. am urmarit-o într-o zi pe Miha ela cu masina. Mihaela rosi coplesita de complimentul straveziu ce-l adresase.. Tata era un fel de arbitru al elegantei. L-am condus la cuibul nostru unde ne astepta Mihaela cu ma sa pusa. Adevarul e ca si la Petricanii nostri. fii sigur. guler rasfrînt (Take Ionescu) c hiar pe arsita cea mai mare. În sinea mea i-am multumit Mihaelei bucuros ca o cunos team tot mai bine ? fericit ca era asa. La rîndu-i Mihaela îmi destainui: ? Îmi place batrînul. iar eu deocamdata nu ma gîndeam la o împacare. dupa multe si anevoioase analize. ? Stiu unde bati. M-a miscat gestul lui.. Cam asa stateau lucrurile. se bucura tata. jurnale. Îmi spunea despre ea: ? Nu stii ce e mai mult: desteapta sau frumoasa? Basca ? instruita. monoclu cu snur si baston de trestie o u miner de ivoriu. si în fine traind un simtammt plenar ca amîndoi mergeam pe drum sanatos. Ceea ce era foarte adevarat. într-una din scrisori ma anunta ca babacul vine la Bucuresti sa se arate unui internist si are de gînd sa traga la noi. Daca as fi cunoscut-o mai demult. ? Daca o fi fata? ... . dar mai ales îi povestea cu darul ei neîntrecut cîte în luna si în soare. sa-l joc pe genunchi.

asemene a unei plante.. baiete! Eram gata sa-l îmbratisez. Oare Mi-haela mai purta pica tatei ca se împotrivise la c asatoria noastra? E adevarat. fara importanta. Mai bine as fi murit. Hrana. sa zicem c-o scoate el. Mihaela arata trista. cînd m-am întors acasa. unde am ajunge? Viata . ? Voiam sa-l am. Nu stiu ce are sa se întîmple cu mine. cu regretul ca n-are decît doua brate pentru asta. n ici o grija. îmi faurisem atîtea nadejdi. ce? S-a întmplat ceva ireparabil? Lasa. N-o mai interesa nimic si traia o viata vegetativa. aspru. Ca o casuta e mare lucru. Urmarea în sine firul unui gînd care-l muncea. tare mi-i frica sa nu i se moaie sira s pinarii. si acolo lepada copilul. Dai proportii de tragedie un ui fapt marunt. Stii ca nu-i lucrul cel mai greu. un taifun crunt care-i devastase fiinta pe dinauntru. dar ne mai strîngem si noi. Ne-am înteles? Nebun de bucurie m-am repezit acasa sa-i duc Mihaelei minunata veste: ? Vom avea casa! Casuta noastra! O vila! Ma asteptam sa exulte de bucurie. sa ma îmbratiseze. Eu stiu ce înseamna sa ti i o familie. baiete? ? Opt mii. cu leafa ta n-ai sa faci mare scofala. Eu vin si facem treaba. conventio nal. tu îi faci mustrari? Dar. Fara sa sta u pe gînduri am internat-o la Maternitate. Cînd n-avem încotro. cu atît mai bine. Mihaela avu o ameteala puternica. bate-mi o depesa.. Doar n-oi fi vrînd sa topai de bucurie. T eribila cadere din cer! Surîse pret de o clipa. Uitasem de cînd n-am mai vazut-o rîzînd. Am chemat un medic care dispuse sa fie numaidecît trimi sa la sanatoriu. tie nu-ti pare bine? ? Desigur. Se prabusi jos. dintr-un anumit caicul. ? Lasa. Asta nu ma încalzeste pe mine. raspunse. Poate (stiu eu?) sarci na o facea capricioasa. Avea o hemoragie puternica si viata îi era în primejdie. apucata de dureri atroce. îl îngrijise si-l acoperise de toate atentiile. Dupa explozia de bucurie de adineauri nici ca s e putea un dus mai rece..? Ce-o da Dumnezeu! Dar parca tot mai mult mi-ar placea baiat. D-aia m-am hotarit sa va fac o casuta. Sa fie a voastra. ? Ce vrei sa spui. Nici odata nu m-am purtat mai concesiv si curtenitor cu ea ca în timpul sarcinii. dupa ce colindasem un cartier întreg cautînd o casuta d pa spusele tatei. iarta-ma ca-ti spun: exagerezi peste masura. s-o stapîniti san atosi si sa nu va mai bateti capul cu chiria. ne împrumutam.. copii mai facem noi. Desi scapata de sarcina care îi casunase atîtea neajunsuri. Prin urmare. plina de ciudatenii. iritabila. Daca toate femeile carora li s-a întîmplat acelasi lucru ? si sînt milioane în toata lumea ? ar proceda ca tine. sustinea ea. poate si al treilea si greutatile cresc. Într-o zi. dar to ate astea le facuse corect. Dar daca-i mai pui pe cap si chiria. alba ca varul . mai vine al doilea. Într-un tîrziu. sa trec cu vederea aceste neajunsuri si chiar asa faceam. fara înduiosari. . murmura un do? întrebator. Trebuia s-o crut. tata. Sau daca gasesti o lo cuinta gata. Foar te bine! Trebuia s-o avem mai devreme sau mai tîrziu. la jumatatea gestului. M-am vîrît în pat cu nefericirea în cîrca. copilul vine si cere. ? Ce-i cu tine. dusa pe gînduri. sec si atîta tot Eram pur si simplu consternat de aceasta atitudine glaciala si nu ma rabda inima sa n-o întreb: ? Cum. de bine de r au. Se cheama ca m-am curatat de o jumatate de milion. lucru pe care nu-l facuse pîna atunci: ? Cîte parale cîstigi pe luna. Cautasem s-o consolez ca sa-si regaseasca echilibrul. tata? ? Taci si asculta. Cauta pe îndelete si cînd ochesti ceva bun. ? Aimée. rece. si sa ma copleseasca de sarutari pe care sa nu le uit usor. batrînul ma chema la el si se-apuca sa ma d escoasa. dar el ma opri. Nu-mi raspunse nimic.Cu o zi înainte de a iesi din spital. draga mea? În loc sa multumesti cerului ca ai scapat teafara. Nu te baga în vorba! Ce m-am gîndit eu: baiatul meu n-ar trebui s a fie hartuit de grija zilei de mîine. rel ua: ? Mai. Vom avea o casa. Numai nu te grabi. aba tuta. ? Numai atît? Hm! Si v-ajung voua banii astia? ? Nu se ajung. baiete. Parca o izbise o nenorocire fa ra leac. sa ne întelegem: tu afla un locsor bun. sa nu treaca de 300000?550 000 lei.

Nu-i totuna. Dimpotriva. de toate nimicurile. scormonind amintiri din timpul scolii. n-as mai putea... Cînd colo. ? Înteleg. dar ca nu se îndura sa ne paraseasca definitiv. Cici. bine ca a plecat si asta.nu se poticneste dintr-atîta. un int . pentru ca între femei se petrec atîtea lucruri ciudate. ? Te înseli.. atîta tot!. Am ramas înmarmurit. Si noi trebuie sa tinem pasul cu ea.. parea c-o mai trezeste din abulie.. De ce prelungesti fara rost o situatie ech ivoca? ? N-a venit înca timpul. Observînd influenta buna pe care Cici o exercita asupra nevesti-mii. O duceam la concerte. Eram din ce în ce mai uluit. În anul I de fac ultate ne-am înscris la concursurile "Tinerimii române". de maniile pedagogilor. gingasia vietii scolare. am dus-o la o con ferinta a profesorului meu. Trata un subiect liber (mi se pare despre Femeia în societatea moderna sau cam asa . rasuflînd usura ta: ? Uf. De fapt n-ar fi trebuit sa ma mir deloc. daca nu s e putea altcum.. ? Cum se explica atunci prietenia voastra? Mihaela ridica din umeri.. Ea manifesta. Nici o mentiune macar. Dupa un timp. Am trecut în mîna timpului aceasta înda torire. D ar el lucra mai încet de-cît melcul si în primul rînd ma acomoda pe mine cu noua stare d e lucruri. vraci infailibil.. care venea uneori pe la noi.. În fine. studenti si studente de la toate universitatile d in tara.. de la început. dar tot rar venea. eu ? mai mult îndemnata de Cic i. Nu ma poate suferi nici ea. ? Ce vrei sa fac daca simt asa. ? Cum. Era vesela .ceva). Reluînd tonul serios am întrebat-o: ? Daca n-o suferi de ce o cultivi?. mai spuse: ? Daca ai sti cît am suferit datorita faptului ca i-am fost chiriasa.. Daca am concepe un altul? ? Nu. o rugam sa vi na mai des pe la noi. n-avea pofta de explicatii.. Ar fi fost pentru mine icoana vie a dragostei mele de atunci. ? Adevarat? Credeam ca sînteti cele mai bune prietene. chiar la baluri.. Era cu neputinta s-o aduc pe linia de plutire. plina de viata si în prezenta ei Mihaela se transforma subit.. facîndu-ma s-o accept prin puterea obisnuintei. cînd totul era soare si surîs. Dar nu mi-a aratat-o niciodata pe fata. ? Si rezultatul? Ai obtinut premiul întîi? ? Nu. Cînd a citit lista. tot era ceva si atît. al doilea.. Adevarata bogatie e a creierului. Si afara de asta nu ma deranjeaza.. Ce-i drept si Mihaela înr egistra o ameliorare. ? Are aur fara suflet. care tamaduieste fara nici un leac ranile sufletului.? Nici o femeie nu seamana cu alta. ? Aimée. Amîndoua prietenele p alavrageau ceasuri întregi. Tineam cu o rice pret sa am copilul. ? În cazul asta as zice ca s-a lins pe bot de împaratia cerurilor. ? Bogatia nu constituie o superioritate. Rîdeau cu hohote d e ticurile profesorilor. dupa ce petrecu prietena pîna la poarta. Habar n-avea m ca tatal ei era proprietarul mansardei. ? Nu. Desi s-au acordat douazeci de mentiun i. nu-ti place tovarasia ei? ? Niciodata n-am putut s-o sufar. I-am demonstrat-o ori de cîte ori s-a ivit prilejul. dar prea putin perceptibila. mi-a întors spatele si o luna de zile n-am mai vazut-o. Odata. exagerezi. Într-o seara. Însa din nenorocire n-am avut parte de el. Au participat peste 800 de. adauga Mihaela. Ea fagaduia. ? Si Cici? ? N-a capatat nimic. Aveam impresia ca e o împied icare la mijloc. fara a reusi s-o înveselesc decît la suprafata.. e un bun temporar. Retraiau. Cei saraci cu duhul au acces si acolo. Am impresia ca Cici are un suflet de aur. pe linia preocuparilor mele de a distra pe Mihaela. la teatr u.. Mihaela reveni în casa. în acele clipe. merge înainte. s-a facut alba ca varul. ? O stie si ea. Tîrnoveanu. ? M-a pizmuit totdeauna.

si nu mi-am dat seama de asta decît mult mai tîrziu. iar noi am pornit-o pe jos spre casa. cui a ramas? l-am întrebat într-o doara. Dar nu vrei. Mihaela îmi lua bratul si sopti înfiorata: ? Ce barbat distins! Apoi adauga pe acelasi ton: ce mare lucru e sa fii profesor universitar! Nu stiu ce ma împinse s-o contrazic (poate aluzia unita cu regretul ei ca nu eram si eu profesor). Dor. unde locuiau parintii ei . ca ai putea sa ajungi profesor universitar. Cu toate aste a mi-a ramas crîncen înfipta în creier exclamatia ei: ce mare lucru e sa fii profesor u niversitar. care tocmai plec a. Nu gaseam însa ceva potrivit pentru noi. proprietatea noastra. Dar nu-mi raspunse.. I-am spus oarecum sfidator: ? Crezi ca eu n-as putea sa fiu profesor universitar? Zîmbi ironic. dispretuitor. ? V-ati mutat de mult din casa lui? ? Numai de cîteva saptamîni. atît de adînc. draga. usor contrariata. În acest timp (era prin ianuarie). dîndu-si seama ca-mi ranise am orul propriu. Le-am reluat însa cu mai multa rîvna dupa însanatosirea ei. VIII Din cauza avortului Mihaelei am întrerupt cîtva timp alergaturile pentru gasirea unei case. Faceau cununia religioasa tocmai la Turnu-Severin. nu cumva ai omis sa-l inviti? ? Se putea una ca asta? Am vorbit cu el la telefon si mi-a promis ca vine. pomenit ca un domn. Îmi paru bine ca ramase încântata. Nu prea e chiar asa de mare lucru! Ea pufni.. Cam dupa o luna de la nunta Veveritei. ? Dar casa. rosti! ? Stiu.. peste pretul indicat de tata. chiar cucerita de elocint a maestrului meu. Colesiu de ce n-a venit? l-am întrebat pe ginere. Da? De vînzare? Cine s-ar fi asteptat la asa ceva? Ar trebui s-o luam noi. Asta le -ar întrece pe toate: casa lui Colesiu. M-am prefacut ca nu bag de seama. Pe cînd ieseam de la Fundatie. prin testament. locuieste la Iasi. încerca sa repare greseala.. Dupa-amiezile. I-am prezentat atunci pe Mihae la si dupa un schimb de amabilitati. cînd n -aveam serviciu.. albumul cu fotografiile Yvonnei Rossignol si placile de patefon care-i placeau atîta! Si acum avocatul venise sa i le aduca. Trasnet! A murit Colesiu! Cînd? Cum? De ce? Am aflat pe loc amanuntele de care ave am nevoie.) ? Si ce face? Se muta în ea? ? Nu..eres viu pentru acea tema. O . Macar sa-l mai fi vazut o da ta! Mihaela izbucni în plîns. Cuibul acela unde ne -au ramas atîtea amintiri scumpe. încît am simtit aproape o durere fizica. desi avea unele rezrve în privinta unor concluzii. Închisese ochii la cîteva zile dupa nunta lui Novac. înainte de a pleca în nefiinta tot avusese un gînd pentru noi. L-am salutat.. Bietul mosneag.. asta-i! Izbucni în rîs (o spusese atît de caraghios) si totul se mistui în uitare. ? Te înseli. Si luînd un ton de gluma. s-a urcat într-o masina. (Si noi care ne credeam singurii lui nepoti!. baiatul mamei. Si noi n-am stiut nimic. poate si una si alta. E locotenent într-un regiment de acolo. colindam cu jurnalul în mîna cercetînd anunturile si verificînd la fata locului imobilele de vînzare. Tot drumul pîna acasa n-am mai scos o vorba. ? Apropo. S-a prezentat: ? Sînt avocatul mostenitorilor defunctului Colesiu. în urma unei crize car e l-a dat gata în cîteva zile. Novac se casatori cu Veverita sl ne invita la nu nta. iar el s-a oprit ca sa-mi strînga mîna. De ce nu? Sîntem cumparatorii cei mai îndrituiti. Zîmbetul ei ma jigni adînc. m-am întîlnit fata în fata cu distinsul conferentiar. Era si Mihaela de fata. Sau daca gase am era prea scump. m-am. Îi lasa se Mihaelei. Am gasit un apartament într-un blokhaus. Mihaela. Casa e de vînzare. ? Unui nepot de sora.

Am trimis tatei o telegrama sa vina imediat. O cunostea prea putin (se abatuse numai de d oua ori pe la mine. aici înlocuim scara cu una de beton (asta-i aproape darapanata). ne-a spus Alexa c u fata luminata de fericire. nimic n-am mai rîvni. reteza din pret si ne vîndu casa cu o jumatate de milion. tocma la sînge. Ma rog ? cît costa? Mostenitorul pretindea 700. fireste.. cu cîstig de cauza aproa pe sigur si care îmi aducea un beneficiu însemnat. bani pesin. trebu ie tocma multa. Tata sosi fara întârziere si dupa cîteva zile de tratative ajunse la întelegere. În orice caz. Iar micile reparatii de care avea nevoie ne mai rapeau cel putin o luna. De obicei vînzatorul cere mai mult ca sa aiba de unde scadea. În cît sîntem astazi? (Voiam sa-mi însemn ziua în agenda. curînd. Hm. sa te interesezi cît costa. (Tinea mult la Mihaela. Aveam nu o casa asemanatoare. Casa nu era libera decît dupa cîteva luni. Mosteni torul caruia îi crapa buza dupa bani. dar sa lase mai jos pentru no i.) Calendarul din perete arata 14 iunie! E ou putinta? Dumnezeule.000. Adevarat. i se împlinise dorinta. cu glaswand.. Ceilalti oameni mereu ne sînt piedici si asteptam sa dispara ca sa punem mîn a pe slujba sau pe casa lor. As fi crapat de ciuda scapînd o ocazi e atît de rara de a pune mîna pe locuinta lui Colesiu. dar azi e anivers area Mihaelei. dincolo instalam dormitorul ca-i mai multa lumina si-l tapet am cu albastru. trecuse un an si parca toate se întâmplasera de cînd lumea.. era de acum al nostru. Mihaela se bucura. Asadar. cuibul unde ne adapostisem dragostea. Oricum înainte de Sf.. daca am avea o casuta ca asta. O plimbam din odaie în odaie. cam scump. dar si de rîndul acesta aveam impresia ca bucuria ei e prea zgîrc ita cînd ar fi putut sa fie mai darnica. Ale noastre. Norocul facuse sa fiu angajat într-un proces de mostenire. cre d ca nu costa prea scump. împlineste 22 de ani. daca ar fi presimtit ce avea sa se întîmple! Si curînd. Ce noroc neasteptat! Trebuia sa moara Colesiu ca sa ne iaca parte de norocu l acela. Daca ar fi staruit o obtinea poate mai ieftin. în care avusesem pe Mihaela si unde t raisem cele mai senine zile.) ? Aici o sa traiti fericiti o suta de ani ca-n sînul lui Avraam.. PARTEA A TREIA I Pîna la prînz totul s-a petrecut ca de obicei. gîndeam. Voia probabil sa ma încerce daca nu-mi . Aveam o lucrare pe care trebuia s-o ispravesc chia r în acea zi. Uite. "Poate din cauza mortii lui Colesiu". dar acum cînd o cerceta cu de-amanu ntul se arata foarte entuziasmata. Am primit chiar un aconto de 10 0 00 lei. Muncind cu tragere de inima o dadui gata mai repede decît ma asteptam. bucuria noastra avea un sîmbure de tristete si cred ca sînt rare bucuriile întregi. ci chiar casa mult vis ata. si cum în noaptea aceea o avusesem pe Mihaela. Face. iar Mihaela îi explica: ? Uite aici facem o usa. teiul urias la umbra caruia întindeam mesele prelungite pîna în zori. (Parca facea toate lucrurile pe jumatate." Iata.. o data însotita de Mihaela). Veni si Alexa sa viziteze locuinta. curtea. desi n-am reusit sa destupam cele 21 de sticle de sampanie oferite de Colesiu. ) Pîna la urma i-am dat dreptate. si o euforie placuta se plimba prin toata fiinta mea. asa cum voia tata. Dumitru nu puteam sa ne mutam în ea.. încît toate bucuriile sora-si e rau si ale ei. Am plecat de dimineata la serviciu într -o dispozitie de plenitudine. M-a mirat faptul ca ea n-a adus deloc vorba de sarbatoarea asta. "Azi îmi merge din plin".parte din noi salasluieste înca acolo. gradina . Mihaela spusese odata: "Ah.. (Ar fi de preferat matase plisata. Mi-am amintit ce bine petrecusem acum un an d e ziua ei.) A.

Dupa cîteva or e. Bogdan. Trimiteam pe Zamfira sa vada cine e. Am ridicat receptorul si am întrebat-o. O vedeam în nesimtiri prinsa sub rotile tramvaiului. caci îndoiala era mai greu de îndurat.) Ma plimbam fara astîmpar prin odaie. Ea nu se întorcea. ? N-a sunat nimeni. Alungam groaz nica imagine ca sa-mi apara în locul ei un pat alb de spital.. nu se lasa mai pr ejos. îmi spusese Zamfira. nelinistea cucerea cu repezic iune teritoriu. ? Ce s-o fi întâmplat? Cu siguranta ca s-a întîmplat un accident. Oricum. Dactilografa propuse: ? Cumpara-i o poseta. daca n u venise cumva.. un inel. ? E la cinema. cu siguranta. Cînd am ajuns acasa. ? S-o fi dus.. (O admonestasem o data cam aspru din pric ina unor erori la masina de scris. Sa se fi întîmplat ceva? Nu mai eram în stare sa citesc un rînd. dactilografa. O bratara. Seara. ea nu se întorsese înca din oras. Prin urmare nu se afla nici acolo.. ma întreba: ? Ce ai de esti asa de bine dispus? ? Azi e ziua de nastere a Mihaelei. cu toate ca era suparata pe mine. ? Da? Atunci. multi ani înainte! Ma felicitara toti colegii. Am învins-o pîna la urma. O frica para lizanta m-a înlemnit. Cineva de acolo m-a sfatuit sa ma adresez Prefecturii de Politie. Nori grosi de fum inundau odaia si nu mai puteam suferi nici f . S i tocmai astazi de aniversarea ei! O pacoste ca asta mai rar! Ma înabuseam în casa.voi aminti si singur. Am cutreierat cîteva magazine de bijuterii pîna sa gasesc ceva pe plac. pietrele scumpe erau gata încrustate. cercei? Nu ma hotaram d eloc. dar pîna una-alta nu-mi dadeau de gîndit. ? Opt si jumatate. ce-o fi patit? strigam tulburat cu glasul gîndului.) Ma gîndeam ce cadou sa fac nevesti-mi. Acelasi raspuns. Am trecut în odaia de lucru. Îmi ascuteam atentia ca sa aud soneria sau pasii ei apropiindu-se. Alexa n-avea telefon acasa. Ma cotropi nelinistea. si capacitatea mea parea prea strimta ca sa cuprinda atîta voie-buna.. trebuia sa s e fi întîmplat ceva. poate. noua si jumatate. fiindca Doamna Mor-Mor abia a steapta sa gaseasca pe cineva în greseala. Alta explicatie nu e! M-am apropiat de telefon. Nu era nimeni.. N imic. ? Pentru numele lui Dumnezeu. ? Niciodata n-a întîrziat atîta. îi strigam. fumînd tigara dupa tigara. draga mea. mergi cu ochii-n patru.. am auzit ca a sunat.. Amely mi-a spus ca nevasta-mea nu calcase pe acolo. Si fiindca n-aveam ceva mai bun de facut.. la sora-sa. În fine eram vesel. Mai degraba i-as oferi o cruciulita de aur cu 22 de briliante ? cîti ani împlineste ea. preferase sa mearga la un film? E cu putinta sa fi uitat ea însasi de aniversare? Semnele de întrebare se înmulteau. m-am apucat sa citesc o carte. chiar doamna Rozina. De ce sa mint? Ma bucuram ca procedase astfel pentru ca îmi dadea prilejul s-o conving ca nu uitam aniversarile ei. Se facuse o ra zece si ea înca nu venea. ? Trebuie sa fie la Cici.) Dar de ce întîrzie atît? Si mai ales de ce. am pus mîna pe receptor sa întreb la Salvare. legata direct de minutarele ceasului care goneau fara odihna si ma i ales fara crutare. Degeaba. ca un leu în cusca. noua. înca nu stiam nimic: vom invita pe c ineva sau petrecem în doi undeva într-un restaurant? Ramînea ca Mihaela sa ia o hotarîre în aceasta privinta... Începeam sa-mi pierd rabdarea: ? Pe unde o fi umblînd? Am telefonat fara rost la Bogdanesti. vesel. Din cînd în cînd consultam ceasul. tocmai de ziua ei. ? Du-te si vezi. conasule.. întrebînd la posta îmi raspunse chiar ea (era în tura de noa pte). Mai ales ca umbla pe strada cu capul în nori. De cîteva ori mi se paru ca tîrîie soneria. ? A iesit pe la patru. Grija sporea. care lucra la biroul din fata. (Obisnuia sa se duca uneori singura cînd aveam de lucr u. Grija ma rodea. (Be cîte ori nu i-am s pus: fii atenta. Poseta? Haida-de! Voiam ceva mai deosebit care s-o încînte. nu ma satisfacea nimic.

) Degeaba! În odaile lipsite de prezenta ei se cuibarise pustiul. m-am întrebat: ? În definitiv. Sa va arat cazul? Adu condica. si ea nu mai aparea. Ceasul blestemat arata unsprezece si Mihaela nicaieri. am ramas deocamdata locului. doa r-doar voi zari-o apropiindu-se. Capul îmi vuia. (Nenisor.. Disparuse în neant.) Înnebuneam de grija si tortura. nu voi merge cu gîndul prea departe. automobilul gonea spintecînd aerul ca o sageata. ma scuturau ametelile. baiet e.. ca sa am o clipa mai devreme confirma rea teribilei banuieli.. Un agent alerga în alt birou si o aduse. stoluri. Comisarul de serviciu a ridicat din umeri. scurmînd cu privirile în dreapta si în stînga. sa întîrziem cît mai mult clipa revederii (pe care mi-o închipuiam grea). (Niciodata nam simtit mai acut pustiul. unde era .. Am oprit un taxi care tocmai trecea prin dreptul meu. Parca am auzit de el? În nici un caz nu mi-i strain. Nu-i alta solutie. dupa ce i-am spus ce ma aduce la dînsul. Si Nenisor? Nenisor. totusi mi se strîngea inima. M-am îmbracat sa ies. Nenisor cu sotia. Am citit sarind peste cuvinte: "Masina de piata. Apoi adauga: de altfel nici nu trebuie sa mergeti cu gîndul asa departe. îndoia la. De asta sînt sigur. derapat. care mi-a descoperit adevarul. am zvîrlit o întrebare asa într-o doara: ? Nu s-a întîmplat. în strada. si ma miram stupid ca unii oameni pot sa umble atît de linistiti pe strada. Hotarît lucru: s-a întîmplat un accident. viteza o suta km. numele pe care-l citisem în c artea de vizita lunecata din poseta Mihaelei. M-am adresat comisarului: ? Altceva nimic? ? Nimic.. însa nu cred sa aiba vreo legatura cu ceea ce va intereseaza. E tînarul care o ceruse de nevasta. hm! Nenisor!) Graba mea fu remarcata de comisar printr-o ridicare semnificativa din umeri.. Poate o fi lesinat în dormitor.. Comisarul m-a linistit într-un fel. Altceva nu poate sa fie. Mi se parea ca pietonii trag cu coada ochiului la mine. ce facea. Un taxi m-a dus în cîteva minute la Prefectura Politiei. ? La spitalul Filantropia! Circulatia dupa miezul noptii era redusa. ? N-am nici o cunostinta.. ? Mihaela e aceea cu accidentul. scaunul ei sedea gol si o astepta si el. Bine. E vorba de un accident de automobil petrecut la Sosea. Abia jos.. Poate ? ziceam ? s-o fi întors între timp (desi n-ar fi fost chip sa se întoarca fara s-o zar esc.. ? Nenisor? De unde cunosc numele asta?. Cerule... Nici gînd. Trebuie sa întrepri nd ceva. asemenea unui fulger. stoluri de gîn-duri contradictorii s e încrucisau învalmasindu-mi mintea. (Nenisor! Ne-ni-sor!) Si tocmai pe cînd coboram scarile interminabile (ascensorul nu functiona) am avut o iluminare subita. spital Filantropia". .. scosi raniti. asa cum un bolnav amîna mereu ceasul operatiei. îmboldit de o nadejde absurda. Desi voiam sa ajung cît mai repede.umul. ? Plecati? se mira slujnica.. nici vorba! Banuiala implica ezitare. Totusi în pragul usii. dar Mi haela unde-i? Unde-i? Unde-i? Voiam sa plec. ce gîndea? Am alergat înapoi în casa. nici un accident azi dupa-amiaza? ? Ba da. Toti o asteptam. creînd un haos din care nu mai putea sa rasara o . poate zace în baie si eu habar n-am. ? Mai încet! As fi vrut acum sa nu mai ajungem. ce-i cu ea? E vie ? e moarta? Unde s-o gas esc? Am cutreierat ca un zanatic prin toate încaperile apartamentului.. Am pufnit de nemultumire ca si cînd îmi parea rau ca nu se întîmplase nimic. nesiguranta. Nu i-am raspuns. nu mi s-a raportat nimic. Nici nu îndrazneam sa rîd de n eghiobia ce-o facusem cautînd-o prin casa. Era acea siguranta revelatorie cu care vine mintii noastre dezlegarea unei probleme îndelun g framîntate. Imposibil sa întîrzie d e bunavoie pîna la 11 si jumatate.. (Nenisor. Masa era pusa. Comisarul o rasfoi: ? Vedeti aici. Eu aveam o certitudine asa de netagaduita ca însusi faptul ca traiam.. pîna la ora asta. fara sa ma anunte la telefon. ce trebuie sa fac? Încotro s-o apuc? Nehotarît. Nu era o simpla banuiala. m are comedie!) Am plecat repede.

n-are decît o simpla fractura. asa mi-a spus internul de serviciu. Are o fractura la piciorul stîng. nu-i sora mea. Acest cuvînt din gura Alexei a prabusit un munte pe mine. Salonul 7 e la al doilea. "Ce-i cu sora me a. Nu e bine! ? Dar lamureste-ma. Am preferat sa ocolesc întrebarea." Internul s-a mirat: "Nu va interesati de sotii Nenisor?" Ca sa nu stîrnesc o banuiala care ar fi pus p ... ? Nu te supara... ? De ce? Doar pentru asta am venit. nu stiu în ce stare se afla.. În timp ce urcam la etaj. Nu se astepta sa ma întîlneasca.. trebuie s-o vad neaparat. rezerva 81. internata în dupa-amiaza asta? E asa de grav?" Nu va speriati. (Mi-aduc aminte ca trageam cu nesatiu în piept a erul rece al noptii. I-am strecurat o hîrtie de o suta. m-a luat de mîna . o femeie cobora scara. Renunta. pe corid or la dreapta. ? Ce-i cu Mihaela? La rîndu-i Alexa a ocolit raspunsul. apoi rosti cu o voce grava. ? Luati-o pe aici. dumneata? Ea încremeni locului fara grai.. Totusi ma duc s-o vad." "Cum. Nu trebuie s-o vezi. ? Asculta ce-ti spun. ? Alexa.. de ce? De ce? Alexa ezita cîteva clipe framîntate. Fug într-un sufle t sa vad ce s-a întîmplat? Am vorbit cu medicul-intern de serviciu. sa me rgem mai repede.. doamna. au fost împreuna?" (Stiam ca-mi telefonasei mai devreme dupa ea si acest lucru m-a pus în încurcatura. ? Vino cu mine.. am recuno scut-o: era sora Mihaelei. Pa guba-n ciuperci! Atunci numai de parerea lui nu ma sinchiseam. Vizite dupa miezul noptii? Unde s-a mai pomenit asa ceva? I-am explicat ca e vorba de un caz special. pe cînd ma pregateam de culcare. Strivit de greutate mai mult decît de durere. Mai prost stam cu sotul ei. încît însirînd toate acestea n-ar fi priceput o ota.. sotia mea a fost a ccidentata.. m-am lasat tîrît de ea. ca un obiect.. chiar daca m-ar fi luat drept nebun. Ce importanta are ca-i asa de tîrziu? ? Nu se poate. Cînd ajunse în dreptul meu. vino urgent. eu sînt! ? De unde ai aflat? facu ea înca nedezmeticita. care venea parca di ntr-o prapastie: ? E o usuratica. pîna ce amîndoi am ajuns în cur ea spitalului si de aici în strada.. Nu mai puteam rabda.hotarîre cuminte.. Portarul spitalului m-a oprit sa intru. trebuie sa fie o eroare la mijloc. ca sa fac calea întoarsa. Ochii cerberului sclipira si împotrivirea se duse pe copca. ca un bolnav care se sufocase pîna atunci. am schimbat tactica..) Pasind agale pe panglica trotuarului ca o pereche întîrziata. numai sa nu faceti zgomot. ? Bine c-a scapat cu atît. Alexa îmi destainui apro ape în soapta: ? Acum o ora si jumatate.. nu-i nimic grav. Acum masina abia se tîra pe asfal t. ? Mai încet! Am strigat cu atîta furie încît soferul stopa speriat. Tudor. ? Cum sa te dea afara daca am bilet de intrare? ? Sa-l vad. avem dispozitiuni aspre. Uluitoarea surpriza a fost de ambele parti.. Ce puteam sa-i raspund? Parea atît de complicata povestea banuielilor mele cu tînaru l din holul hotelului si cu cartea de vizita al carui nume era acelasi pe care îl c itisem în condica prefecturii de politie. ? Nu te duce. o infirmiera trimisa de Mihaela îmi aduse un biletel: Sînt în spital. altele mai grabite ne-o luau înainte sau claxonau din spate nerabdatoare. S-ar fi putut întîmpla mai rau. te rog..) "Atun ci zic. Trebuia sa se sfîrseasca odata cu chinul ast a. ? Unde sa merg? De ce nu-mi spui ce s-a întîmplat? E atît de grav? ? Linisteste-te.. Recapatîndu-si stapînirea de sine. Vreti sa ma dea afara? Vazînd ca rezista pe pozitie. ? Mîna repede! Mai repede! Nu-mi pasa de ce avea sa creada soferul.

? Trebuia sa sarbatorim aniversarea ei. Tudor. Asa vom pu tea dormi si unul si altul... i-am spus neconvins. nu mai pot rabda. dar nu-i nimic grav. da. Ne duceau mai mu lt pasii pe strazi ocolite. e destul de grav ceea ce s-a întîm-plat.. pe ea. Alexa ma împie dica. femeia aceasta de grani t. doar n -o sa rabzi de foame. a tipat Alexa ca muscata de sarpe. n-o sa ramîna pe drumuri. pentru a le nesocoti. dar trebuie sa ne pastram capul acum cînd avem atîta nevoie de el. a lovit-o o masina. ? Vai. Alexa observa cruciulita împodo bita cu briliante pe care voiam s-o daruiesc Mihaelei. dar ezita sa ma întrebe ce-i cu ea. ? Vin la tine. Am schitat gestul de a opri o masina care tocmai trecea pe lînga noi. În timp ce îi vorbeam astfel. Peste cîteva zile s e întoarce acasa. Si vremea a trecut. Cred ca o judecam pre a aspru.. aruncînd nenorocirea pe spinarea amândurora (ca s-o înduram mai lesne). speriata. chiar de ei ma interesez. ea se caina mereu: ? Nefericita! Cum a putut sa apuce pe drumul asta? ? Ma duc la ea. ne astepta înca.. si izbucni în plîns.. Nu vezi cît sînt de calm? Ou toate asigurarile. iar eu am înteles ce anu me se întîmplase. asa cum o lasasem. mi-a spus. sa vina. la 81... ai sa regreti. Chiar am gasit în mine taria sa dau curaj Alexei pentru a suporta fapta sora-si. ? Dar e prea departe. (Voiam sa spun pe Mihael a. Îmi dau seama cîta nevoie ai de cineva în preajma ta. Trebuie sa ne obosim ca sa cadem apoi frînti de oboseala. presimteam eu ca nu-i a buna. ? Ai dreptate. Marile dureri nu dor la început. am ajuns acasa.. asta. I-am strîns bratul. ea se agata îngrozita de bratul meu: ? Nu. i-am spus pierzîndu-mi brusc cumpatul. ? O asteptam. am dojenit-o cu blîn-dete. Tocmai îi cumparasem. asculta-ma. În bucatarie era lumina. În sufragerie masa astepta întinsa.. ca atunci cînd ai de strabatut un drum lung. Vreau sa aflu adevarul din gura ei. Sa chibzuim pe îndelete ce-i de facut. Femeia facu ochii mari.. da. M-am supus. pustii. ? De ce? Pentru care motiv te împotrivesti asa? ? Sînt convinsa ca e mai prudent. ca pe un copi l: ? Ce faci. Zamfira nu se culcase. ? Dupa cum vad n-ai pus asta-seara nimic în gura. A .. Nu sînt la rezerva 81?" "Da. am mintit. Mergeam încet. e mai cuminte s-o vad mîine. Întelegi? Din vorbele ei se desprindea atîta fermitate încît. Alexa? Dumneata care-mi cereai sa ma stapînesc îti pierzi cumpatul? Desig ur. poti sa faci ce vrei. întunecoase. ? Si ai vazut-o? Ai vorbit cu ea? ? Eu? De azi înainte n-o mai cunosc. desi toata fiinta rascolita ma. fara graba (desi se facuse ora unu). a confirmat internul". I-am citit pe fata gîndul. ? Nu-i nimic. incapabil de a ma opune vointei ei. Fa cum îti spun. Sînt mari pentru ca deschid o rana care nu se mai v indeca. plîngea pe strada în vazul si auzul trecatorilor care întorceau capul dupa noi.. ? Mai bine mergem pe jos. Îmbrîn cea sa fac exact contrariul.. ? Conita e la spital. prada unu i impuls covîrsitor. în sfîr sit. Poate de aceea ma simteam atît de linistit dupa destainuirea Alexei. Dar mi-e asa de g reu sa ramîn singur o noapte întreaga.. Mîine. dar ceva ma împiedica sa-i pronunt numele. asa cum se face cu un mort scump). "Da. Lasa macar sa tre aca o noapte... Dumnezeule! Alexa. trebuia sa o pun o tarie de care nu dispuneam. Parea ca nici n-a auzit ce i-am spus si a schimbat vorba ca sa ocolim o durere m ai mult.. Am ascultat-o.e Mihaela într-o lumina atît de urîta. Nu te duce! Nu trebuie sa te duci! Mai ales acum! ? Nu-ti fie teama: n-are sa se întîmple nimic. Spunînd acestea au podidit-o lacrimile. Dupa doua ceasuri de umblet. Chiar daca ar fi facut ceva reprobabil. Stai si manînca. ca si cum nu se întîmplase nimic. ? Nu. biata conita.

peretii si tavanul care sta sa cada. ? Ce are a face? Faptul ca am luat-o era în masura sa-i schimbe firea? Nici vorba! E si ea ca toate femeile o. Ma apasa materialita tea gîndurilor prefacute în plumb. am completat d eci cu o satisfactie imensa) si ea este tot cîrnatareasa! Parea ca obtinusem o biruinta stralucita asupra mea. Auzi colo: cîrnatareasa! Cu cît repetam cuvîntul acela de t otal dispret. Era parca o moarta scump a pe care trebuia s-o învaluim în tacere si uitare ca sa nu ne scormonim în zadar sufer inta. Doar n-ai sa-mi tii de urît toat a noaptea. O mentalitate curenta a grupului de oameni în care traia îi aduce alin în a cea clipa de rascruce: toate femeile sînt la fel! Adica ? niste cîrnatarese. ca pentru mine.. agatîndu-ma ca un deznadajduit de unicul colac de salvare a parut în cale. . Ma simteam bine. si di n nou ma coplesea bucuria. ? Cîrnatareasa! . negrait de bine! As fi vrut ca starea mea de voluptate fizica în care ma cufundasem sa se prelungeasca la nesfîrsit. Nu se revolta. obsedant. Cu pr ivirile încremenite. exasperant. (Socoteam la început sa ma odihnesc înca o jumatate de ora. Uitasem cu totul de prezenta ei. Îmi alegea m atunci alt punct si acelasi joc reîncepea monoton. Prins între aceste doua forte opuse. nu omoara. Întrebarea m-a facut sa tresar. care-si exercitau presiunea asupra-mi. Repetam: o cîrnatareasa.. ? Nu vrei sa te culci? m-a întrebat Alexa.Reluam în închipuire subiectul nuvelei La Grandiflora citita nu de mult. Din nou am îndurat greutatea aceea nevazuta... M-am întins istovit pe pat. cînd dincolo. uitînd tot ce se întîmplase. ma apasa inima înghetata. (aici îmi veni în minte eroul lui Gdb Mihaescu din Gr andiflora. Am prins de veste ca de cînd plecasem de la spital n-am rostit nici un cuvînt despre Mihaela. Era o apasa re materiala. insinua interlocutorul din mine. ? Si ce daca m-a înselat? Je m'en fiche! Eu nu i-am dat cu piciorul dupa ce ne-am în tors de la Constantinopol? Sîntem chit! ? Nu prea! Caci dupa aceea ai luat-o de nevasta. un glas care nu stia sa articuleze decît doua cuvinte. desi prezenta ei coplesitoare o simteam amîndoi. asa cum faci cînd primesti o excitatie puternica din exterior. a insistat ea. cu atît ma simteam mai bine. Aceasta unealta de tortura parea ca-i vie si avea glas. ma vedeam neputincios de a întreprinde ceva pentru a ma elibera. apoi sa ma dezbrac. ? Cîrnatareasa! Cîrnatareasa! Acum rîdeam cu hohote.cum nu mai mi-e foame. ca de obicei. N-as putea spune ca ma gîndeam la ceva. iar starea de toropeala îmi dadea o placuta senzatie fizica. îi raspundeam ca unei alte prezente. cu atentii si menajamente. asa cum ma gaseam. mai rele decît otrava: ? M-a înselat! M-a înselat! Desi vorbea la persoana I. L a rîndu-mi staruiam sa ia o pijama noua (voia s-o ia pe cea veche a Mihaelei) si a lte nimicuri ridicole în fond. aerul. ? Ce dreptate avea Alexa sa ne întoarcem pe jos. Într-un tîrziu. De ce a . caci n-am avut energia sa-mi scot nîc i cel putin haina. aratin-du-ne o tandrete cît se poate de exagerata. nepa sator de ce va mai fi.. treci dincolo în dormitor si culca-te. prin-tr-o le nta tranzitie am simtit o apasare si dinauntru si dinafara. ? Esti destul de obosit. M-am cufundat într-un fotoliu si am ramas inert în pozitia initiala (care dealtfel n ici nu era comoda) multa vreme! fara sa fiu capabil de a mai face o miscare maca r s-o corectez. Oboseala ma secatuise. Într-un o ras de provincie. Ne solicitam unul pe altul. care afirma sus si tare ca femeile sînt niste cîrnatarese. În rastimpuri un burghiu nevazut îmi sfredelea creierul cînd ici. ? Daca vrei. fixam în nestire o dunga de covor.) Dar am adormit dupa aceea cu hainele pe mine. le gînd cu el unul din acele dialoguri intime care-mi erau asa de familiare. pîna ma dureau ochii. care statea muta si straina pe alt foto liu din coltul sufrageriei. Si cu toate acestea inima îmi functiona normal si de respirat ? respiram. nu striga. Dar o tresarire brusca ma adus e din nou în zona realitatii. S-a apucat sa-mi faca patul si n-am reusit s-o împiedic. tînarul Manaru îsi prinde sotia înselîndu-l. care-mi oprea parca bataile inimii si-mi sugruma rasuflarea. trebuie sa te odihnesti. cînd colo. prada unei voiosii fara seaman. Am scuturat din cap negativ.

a veam impresia ca tot ce se întîmplase azi-noapte nu fusese decît un vis urît si o clipa ma scalda o bucurie imensa. ci una suflete asca. învinse de puterea supranaturala a acestui deznadajduit. (De ce nu i-ar fi luat-o daca era în aceeasi situatie?) Aveam prea multa încredere în mine si încrederea asta nesfîrsita ma orbise. Înca buimacit de somn. de zece ori. M-am îmbracat (mi-era frig) si aceasta opera tie pe care o prelungeam cît mai mult îmi îndeparta pe Mihaela din actualitate. Morala care se desprinde din acele pagini ma zguduia: ? Si Mihaela ar fi putut sa nu fie cîrnatareasa! Si totusi a fost! S-o pedepsesc a sa cum a facut Manaru cu nevasta-sa? Nu stiu.. sa se încredinteze daca într-adevar toate femeile sînt cîrnatares e. Pendula batu patru lovituri sonore. cu intermitente. Era de ajuns sa-mi închipui pe Mihaela în bratele lui Nenisor (ce nume!) dîndu-i-se cu frenezie. iar el îl accepta. Ma înabuseam. Cum sa-mi închipui pe Mihaela tre-murînd în bratele altcuiva. a sa cum facea cu mine odinioara.. Degeaba încercam s-o alung invocînd justificari neroade sau gîndindu-ma la falan ga inepuizabila a cîrnatareselor. e drept. constiinta îngrozitoarei realitati. Nu . o banuial a vaga de cînd cu discutia la Bogdanesti. prin urmare si femei cinstite? Daca -i cu putinta asa ceva de ce (nu se afla si sotia mea printre ele? Abia atunci vine pedeapsa: o împusca. nu dormisem decît o ora si mie îmi parea ca sînt în pat de o saptamîna încheiata. prin asociatie. Si acum venise sorocul sa încerce o verificare. toti acuzam pe sotia adultera a dramatur gului. M-am asezat la fereastra.. Am adormit din nou. Dar pentru Manaru nu exista obstacole. Am deschis larg ferestrele spre cer. scotocind pri n biblioteca. Sotia unui proaspat cunoscut îi rezista cu o dîrzenie pe care numai virtutea poate s-o dea. Respiram nesatios aerul proas pat al diminetii si. Cum s-a putut întîmpla acest atentat împotriva mea? Eram incapabil sa concep asa ceva.. rezemînd coatele de pervaz. dar n-a fost chip sa contin ui pîna la capat. care lucra mocnit înca de aseara. Trebuia. Cu atît mai bine. Aerul rece al zorilor navali în o daie si-mi schimba directia gîndurilor. Dar frumoasa amagire nu tinu mai mult de o clipa. îmi amintii ca citisem cîndva ca omul si-ar pre lungi viata cu cel putin o cincime daca ar inspira adînc aerul în piept. O durere ascutita ma înc erca în cosul pieptului. Pendula batuse ora trei dupa miezul noptii cînd am coborît din pat si. reusise în fine sa-mi cuprinda toata fiinta. Cumplita sfîsiere interioara staruia. d in temelie. prelungi. intervine ceva neasteptat care-i rastoarna. de doua ori. ? ea. El o îngenunc heaza cu forta si o siluieste. Cînd am facut ochi se luminase de ziua. Ce lovitura de trasnet pentru Manaru! ? Cum. odata cu ea. Si tocma i cînd e pe cale sa aiba confirmarea. pe care o conside ram atît de a mea? Cum de nu prinsesem nimic de veste? Am avut. Otrava ei. Atunci am suferit o sfîsiere îngrozitoare: parca o mîna de fier s-a introdus în cosul pi eptului nimicind tot ce se afla acolo. e drept. Îl propagau altii. Una dupa alta femeile îi cedeaza. ca sa-mi simt toata fiinta macelarita de acele d egete vrajmase. Cred ca aceasta durere ma trezise. Nu era cu putinta. am dat peste cartea lui Gib Mihaescu. O urmarisem dupa aceea fara convingere. fara nici o alegere.. Abia acum. îmi dadeam lucid seama de gravitatea "faptei". de cel puti n cincisprezece ori pe zi. Cautam sa ma angajez în to t soiul de preocupari. nu pentru a-mi prelungi existenta. si numai Mihaela singura îi lua apararea. credinta. ci numai sa scap de ha rtuiala gîndurilor. dar tocmai din cauza asta devenise mai insuportabila.s cere neveste-mi mai mult? Adevarat. Dar "principiul" lui Manaru nu era dobîndi t dintr-o experienta proprie de viata. Daca a doua zi femeia va tacea (si-i va deveni ast fel complice) principiul e confirmat. Însa femeia batjocorita reactioneaza: bestia la fapta i-a frânt echilibrul sufletesc. nu toate femeile sînt cîrnatarese? Exista. Mutilata de remuscari si rusine îsi curma z ilele. Lu ciditatea îmi reveni si. Am facut si eu la fel o data. adevarate cutite. Si tînarul framântat ide adevar începe o furibunda lupta de cuceriri. Sînt atît de obosit! N u pot sa mai leg un gînd. Asadar. încredintat ca fac o prostie. pentru lin istea lui sufleteasca. nu stiu înca. caci era el însusi în joc. cîrnatareasa durdulie din piata centrala îsi oferea gratiile oricarui clie nt care i le rîvnea. Voiam sa recitesc povestea (am parcurs cîteva pagini).. Nu era însa o durere fizica.

prin aceea ca pregatirea calculata cu sînge rece m-ar fi lipsit de spontaneitatea gestului si în acest caz impulsul ar fi fost sugrumat . s-o urmaresc mereu. Cum stateam asa plecat. nici ultimul încornorat. acalmia. Poat e nici n-apucam a ne muta acolo. Gîndeam fara gînduri. tata. Situatia era desigur cîntar ita în strafundurile inconstientului. siliti sa sada la aceeasi masa. desi nu prea aveam pofta de fumat la ora aceea. din dormit or. nu era greu de ghicit!. oricît de cruda. Alexa! Ea era! La ora asta! Probabil ca si ea avusese o noapte de insomnie. (Pedeapsa includea divortul ? de asta nici vorba. crîncen. îngrozitor ? si da peste razboiul adevarat care poate sa aiba zo ne de acalmie. doar nu sînt i primul.) Dar ce pedeapsa . vedeam proiectate propriile mele închipuiri. Într-atît era m de orbit de orgoliul fara margini care ma stapînea.) Poate altcuiva i-ar fi stîrnit banuiala si mai putine elemente decît acestea. chiar daca mi-ar fi dat sa înteleg pe sleau. dar ce folos? Si limpezeam în continuare atîtea lucruri care mai înainte îmi parusera oarecum ciudate. Stiu. Apoi am strigat cu pumnii strînsi: ? Si ce daca m-a înselat? Doar nu se va sfîrsi lumea si pamîntul din pricina asta. ci s-o supraveghez mai departe. nu trebuia sa ma declar multumit numai cu atît.. am descoperit un cot subtire de fe meie. starea mea sufleteasca era asemanatoare cu aceea a soldatului din primele saptamîni de lupta: se mira ca nu d a piept cu dusmanul si se întreaba: oare asta-i razboiul? El vrea razboiul din închi puirea lui. Priveam de acolo pe strada pustie. nemiscat (desi îmi era frig). nervoasa. În defintiv de ce îmi fac atîta sînge rau? Ma revoltam încercînd o eliberare. Stiu. (Si acest lucru aveam sa-l verific mult mai tîrziu. Într-o vreme ea rupse tacerea si ma întreba: ? Te duci la birou? ? Cred ca nu. în-demnînd-o în ziua aceea sa se duca la Veve rita. ma i bine de o ora. m-ar fi satisfacut din plin? Daca o prindeam asupra faptului poa te as fi omorît-o. Acum ma preocupa ceva de care înca nu-mi dadeam seama. am destul timp sa hotarasc ce-mi ramîne de facut. Am vrut sa rasucesc o tigara. ca doi straini care întîmpla-tor luau gustarea de dimineata într-un local prea aglomerat. Cînd a venit la micul dejun. (Hm. fara sa vad sau. cînd o consolam de pierderea suferita si îi propuneam sa concepem alt copil. o protejase norocul. ea îmi spusese: simt ca n-as putea. ? Ai vazut.. m-am oprit în dreptul ferestrei si m-am rezemat din nou d e pervaz.) Tot asa. ne-ai dat prea mult. Am ramas asa.) Deocamdata în constiinta mea domnea pustiul. Numai eu n-ajungeam s-o banuiesc. Or. anulat de tendintele bune ale eului. care lucra febril fara sa-mi comunice decizi unile. În d rum spre cutia cu tutun. Se vede ca nu iubeam integral pe Mihaela si dispretul care luase locul dragostei îmi era o salvatoare supapa de siguranta. . dupa avort. ce soi bun este femeia oare roseste? Si tu. haosul ? ca dupa o catastrofa. Alexa. . Nu stiu ce are sa se întîmple cu mine. Cînd m-am uitat mai bine. care spunea i c-o sa traim o suta de ani în casa lui Colesiu? Hotarît. Si oricît a r parea de ciudat. ma aflam înca departe de acest liman primejdios.. Însa felul cum aflasem de necredinta ei excludea o asemenea razbunare sîngeroasa. Uitasem complet de fumat. era tot deschisa. ? În definitiv. am prins de veste ca si fereastra de alaturi. din nevoia de a ramîne mai departe singur. în orice caz. sau mai precis în absenta constiintei. Am lasat-o acolo netulburata.. As fi voit (ciudatenie!) sa parcurg toata întinderea suferintei omenesti pîna la hotarul mortii. de ce nu-i intra nimeni în voie? (Pacatuise si o chinuiau fara îndoial a mustrarile de cuget. fara discutie. Acum stiam de ce nu explodase de bucurie cînd îi spusesem ca tata ne cumpara o casa . Fraza rostita cu glas tare ma convinse de zadarnicia chinurilor mai mult decît suge rarea muta a gîndului. era palida ca un cadavru.descoperisem nimic. pentru ca altfel cum se exp lica nevoia aceea de încremenire si liniste absoluta? Hotarît ? trebuia s-o pedepses c pe Mihaela.Si cu toate acestea mi se parea ca nu sufar destul. chiar azi-noapte îmi paruse rau ca o luasem cu mine. mai precis. Tot timpul ne-am ignorat un ul pe altul. Ce-i pasa ei de casa cînd avea alte preocupari? îmi explicam de ce mereu era îngîndura ta.

mi-am schimbat hotarîrea cu alta exact contrarie. sa nu ca lc cu piciorul pe acolo. cel dintîi lucru pe care l-am facut a fost sa opresc un taxi. Ce ma apucase? Pîna în clipa cînd imaginea magazinului de florarie mi-a aparut pe reti na. slobozi un tipat usor. dîndu-i totodata a întel ege la ce trebuie sa se astepte cînd se va întoarce acasa. profil si trois quarts.... Trecînd prin fata unei florarii i-am spus soferului sa opreasca. Si totusi am plecat . de netrecut. Le-am frunzarit în pripa. ascutit. surprinsa (n u se astepta probabil sa ma vada). neconforme cu p ropria-mi fire? Îmi iesisem din constiinta actionînd ca un automat sub stapînirea alte i forte mai puternice? Am patruns în camera ei alba de spital.Numai de lucru n-aveam pofta. Zamfira a coborît sa-mi aduca repede gazetele de dimineata. dar voiam sa evit explicatia dintre noi car e s-ar fi produs în conditii defavorabile. Stiu ca eram foarte nelinistit si iesind în oras ca sa scap de i nertie. Mihaela. ? La sanatoriul Filantropia! As fi ramas de o suta de ori si as fi plecat o singura data. D-l Ne-ni sor si sotia. casele. dupa cîteva ore. zari florile si uluirea lua pe fata ei locul spaimei.. Clatina doar din cap a dezaprobare si atîta tot. Înti . e interesant.) M-am precipitat spre ea. Cu toate astea. nu m-am gîndit absolut deloc sa daruiesc femeii adultere candizii crini care d e cînd lumea simbolizau nevinovatia. Adica doamna Nenisor! Mihaela Nenisor! Strasnic suna! Nimic de spus. grav raniti" (grav ? era o exagerare si bineînteles alta poveste). Nu de alta. cu o teama de copil. Nici unul nu dadea în vileag adevarul întreg. I-am trecut Alexei gazetele: ? Citeste. Surîdeam acru. foarte interesant! Pacat ca nu le-a pus si pozele: fata . cu cît nici nu aveam nevoie. malitios: ? Auzi. Cici. ca dealtfel tot ce venea din partea Mihaelei. În al doilea rînd lo cul unde se afla (si unde bineînteles trebuia sa purtam discutia) era total nepotri vit: rezerva mai adapostea trei paciente. diferenta aceasta dintre conditia noastra fizica ar crea un dezavantaj de oare nu ma gîndeam sa profit. Desi între ieri si azi se lasase a bariera grea. draga mea! Apoi am întrebat-o conventional: ? Cum te mai simti? Înainte de a-mi raspunde. ca la delicventii de drept comun. Sa fi fost capitularea sau mai preci s "acceptarea" noii stari? înca nu-mi dadeam lucid seama. deci sase urechi în plus care aveau ce a uzi si difuza. pomii. Stiti. Astfel stînd lucrurile m-am gîndit: de ce n-as lasa pe Mihaela sa tre aca mai departe în ochii personalului medical drept sotia celuilalt asa cum fusese considerata din capul locului? Prin absenta mea (atitudine care însemna pur si si mplu abandonare) îi aplicam cea dintîi pedeapsa pentru fapta ei. Vev erita si ceilalti prieteni auzind ca. (Mai repede c red ca era de spaima decît de surpriza. Si cînd ma gîndeam ce vor spune Bogdanestii.. Si cu toate astea! Ce se întîmpla cu mine? Ascultam peste vointa mea de porunci straine. cu atît mai mult. ? Ziarele! Dac-or afla din ziare? Pîna acum nu-mi trecuse prin minte o asemenea eventualitate. am actionat mai degraba datorita unui impuls launtric. N-a scos un cuvînt: s-a uitat prin ziare si le-a pus gramada alaturi pe o masuta. Am revenit cu un buchet urias de crini albi ca neaua. Fulgerul unui gînd neasteptat m-a facut sa tresar. N-o mai puteam suferi nici pe ea. ca între doua tari vrajmase. îngînîndu-i numele de alint: ? Aimée. II Dintru început hotarîsem ca tot timpul cît femeia adultera va ramîne la spital. Toate anuntau la fel: "Accidentul de la Sosea. Strazile. domnul Nenisor si sotia. Mai întîi ea fiind suferinda iar eu sanatos. N u aveam clar în minte mobilul ce-l urmarisem.. eu încercam sa dobor bariera. oamenii ? toate erau altfel decît ieri dar nimic nu ma retinea.

) ? Stii. trebuia sa iasa din spital ? nu poimîine ? luni? Îi da duse probabil drumul mai devreme cu doua zile la staruinta ei. A luat-o în mîna si. (Îmi evita privirea s i o facea destul de stîngaci. Îi p ovesteam de reparatiile casei care erau pe sfîrsite. n-am gasit altele mai frumoase.. Fractura mergea spre vindecare. Mînia ma aprindea brusc: "Ah. apasator. Dupa o absenta de aproape o luna. Mihaela.nse o mîna sovaielnica spre buchet de parca s-ar fi îndoit ca am sa i-l ofer. ? Sa ma deranjezi? Ce vorba e asta? Intre noi menajamentele de acest fel sînt fara sens. i-a deschis capacul: . Zburda slujnica de bucurie. (Faceam un efort mare. Alexa ma asigura ca Mihaela se va întoarce acasa în s aptamîna viitoare. o întrebam ce tapet i-ar placea pentru salonas. A petrecut noaptea acolo. sîmbata. cum o zari la po arta. în ciuda acestor întrebari inevitabile pe care trebuia sa i le pun si la car e trebuia sa-mi raspunda. aproape vizibil. toate erau în ordine. ? Da. c a si cum nu se petrecuse nimic. care ne priveau ca pe scena ) M-am asezat pe marginea patului (nu era nici un scaun în camera) si i-am vorbit cît mai cald si prietenos cu putinta.. Vazînd scena de la fereastr a. Gestul meu (în fond un omagiu de pret uire) mai mult o contraria si daca primise florile n-o facuse decît calcînd pe mîndria ei. De ce n-ai chemat-o pe Alexa? ? N-a putut veni. trimite-mi pe Zamfira. ca un cîine credincios la vederea stapînului. as fi luat-o pe sus. în brat e. (Ma întreb: ar fi putut sa le refuze în prezenta celor trei tovarase de suferin ta. ma întrebam: cum azi. Ea nu mai putea întîrzia la infinit exp lozia explicatiei. Cred ca nu ia displacut inspectia sumara. În schimb se ducea Alexa. Am ajutat-o sa urce scarile. Am revazut-o de cîteva ori. Cum ajunse în apartament dadu o raita prin odai. mi-a spus fara sa ma priveasca. I-am l uat-o înainte: ? Ti-am adus astea! Iarta-ma. continuam sa conversam despre lucruri indiferente. dar nu m-a lasat. în loc sa continui acel joc stupid de om iertator care întoarce raul p rin bine? Oare constiinta ca era bolnava (deci într-o stare de inferioritate) sa f i fost cauza? Nu stiu! Mai mult decît atît: bizarul joc începu sa ma amuze cu timpul p rin aceea ca sîcîia pe Mihaela pîna la exasperare. Zamfira. Si m-a m tinut de vorba. Nu mi-a multumit. M-am descurcat si singura dupa cum vezi. p e care ma încapatînam sa-l duc pîna la capat cu toata sfortarea supraomeneasca pe care mi-o cerea.. "Cum ai ajuns aici? Ce s-a întîmplat? De ce m-ai înselat?" Totusi. îi priveam pe furis chipul senin. Uneori. schiopata destul de rau. Dupa cît am înteles nu-i ceva grav. curioasa . Am plecat fagaduindu-i ca voi reveni. Orice amînare o scotea din fire. III Într-adevar se întoarse. coborî fuga în curte s-o întîmpine si sa-i duca valiza cu lucruri. Zîmbeam înghetat. Veneam la spital sa te iau. dar explicatia tot nu s-a produs. îi nimicea pîna si simulacrul de mîn drie ce-i mai ramasese. cu aerul ei inocent de copila. Pe masuta t oaletei zari o cutiuta de a carei existenta înca nu stia. o consultam de unde sa ne procuram mobila. Simtind-o nervoasa. ar putea sa-si dea seama de cîta stapînire am dat dovada ca sa-mi înabus clocotu l de revolta care-mi fierbea sîngele. Daca ai nevoie de Zamfira. ? Ai fi putut sa ma anunti. Întelegeam cît de greu îi venea. vorbeam cu sufletul pustiu si mîna care trebuia s-o sugrume o mîngîia. fara nici o legatura cu teribila fapta. Se cunostea ca-i un joc penibil. ticaloasa!" Ce putere stranie ma împiedica sa dezlantui urgia? De ce nu-mi racoream sufletul c are ma ardea. Nu te nelinisti din cauza fracturii. ? Credeam ca esti la serviciu. Sper ca va veni si dupa-amiaza asta. asa cum le lasase. n-am vrut sa te deranjez. Numai daca cineva a trait vreodata o întîmmplare ide ntica. evitam sa mai calc cu piciorul pe la spital cîtva timp. Alexa a fost acasa la noi. marea exp licatie..) În atmosfera încarcata a camerei de spital plutea amenintatoare explicatia. Într-o saptamîna te faci bine.

De ce nu i-am zvîrlit în obraz josnicia tradarii. Dupa aceea fata ei îsi relua gravitatea.. ce înfrîngere rusinoasa! Unde-mi erau mintile? Ce se va întîmpla cu mine? Evadas em din propria-mi fire? Sau ascultam de un stapîn necunoscut? În loc s-o alung necrut ator din casa. pleca singura. umilind-o. strapuns de o sabie rece. mai ales acum.. Afara de cazul cînd vinovatia pierde masura si vrea sa acuze în loc sa-si puna cenusa în cap.Asadar. Toata încaperea s e umplu de fiinta ei. dar n-am putut.... ? De ce nu astepti sa te faci bine de tot? ? Nu se poate! Ar fi lipsit de sens. (Doamne. ? De ce? A surîs imperceptibil dîndu-mi a întelege ca stiam tot atît de bine ca si ea motivul car e îi zadarnicise odihna.) ? Te-ai odihnit asa de repede? ? Am încercat. Se teme de vreo obligat ie conjugala? Haida-de! Chiar daca as muri dupa o îmbratisare a ei înca n-as cersi-o . Ma tot întrebam de ce venise Mihaela fara sa ma anunte? O facuse într-adins pentru a-si lua lucrurile personale în lipsa mea ca sa evite iminenta explicatiei dintre noi? Sau fusese doar o simpla întîmplare? Apoi.. . stînjenita.. tot am de facut concluzii scrise la un proces.. pentru bunul motiv ca avantajul e întotdeauna de partea nevinovatiei.? O cruciulita cu briliante? Vai. ? Da. si nevinovatia are primul si ulti mul cuvînt. la naiba. zdrobind-o în picioare ca sa traiesc voluptatea razbunarii de care aveam atîta nevoie pentru a-mi racori su . zei. A tacut. si discuti a lua numaidecît alt curs fara sa-mi adreseze un cuvînt de multumire.... ? Trebuie sa-ti vorbesc! Ce avea sa-mi spuna pe tonul acesta dictatorial? Nu-i de crezut ca intentioneaza sa atace problema infidelitatii care fierbea mocnit în noi.. fara glas. uitasem de ziua asta. Am întrebat-o ce vrea sa-mi comunice. ce frumoasa e? De unde a rasarit aici? ? Închipuieste-ti. ? Cînd ai de gînd sa pleci? ? Dupa-amiaza.. O. nu ma i putem ramîne împreuna ? Cum vrei! am replicat sec. (Nici nu era n evoie. tot mai bine ca scapase de ciopîrtire: Mihaela urîta parea un nonsens. ? Ce este? ? În urma celor întîmplate. Mihaela îsi recunoscuse greseala s i tragea consecintele. încît bogatia ei feminina m-a durut pur si s implu stiind ca nu-mi mai apartine. uite.. din proprie initiativa. fara replica. Daca accidentul acela ar fi urîtit-o fizic a nulîndu-i farmecul. dar ea tacea.. De ce nu? Ma duc la mine în birou. Raspunsul meu era zdrobitor.. rugîndu-ma sa n-o tulbur? Niciodata n-a simtit nevo ia sa fie lasata singura: Probabil ca a încuiat chiar usa. Lucram de o saptamîna la aceste blestemate concluzii fara nici un spor. Si de ce s-a retras în dormitor. S-a posomorit brusc: ? Ah. în afara de noi.. asa cum merita.) ? Esti bun sa ma lasi singura? As vrea sa ma odihnesc macar o ora. sotul ti-a daruit-o cu prilejul aniversarii tale. spuse cu privirile calatorind departe. Cîteodata or e întregi nu izbuteam sa leg doua fraze. atît de frumoasa si frageda (însasi schiopatatul nu era lipsit de gratie). ca sa-i usurez eu însumi con secintele pasului ei gresit? Bine ca n-a vrut. tradarea ar fi fost mai suportabila? Abia trecuse o jumatate de ora si Mihaela se arata în pragul usii. ? Vezi. oscilînd între îndrazneala si lipsa de curaj. fiarta.... ca în pragul unui verdict care odata rostit nu mai poate fi schimbat. ca si cînd voia sa ma pedepseasca ea pe mine. e drept. Cînd am revazut-o adineauri mi-a parut. ceva de neconceput. Nici acum nu era chip sa lucrez. eu n-am uitat. as fi fost de-a dreptul ridicol. tot "vinovatia" avusese primul cuvînt. M-a obosit d rumul. si mai ales cum ar ti cerut nevoia mea de razbuna re. ce-mi venise s-o urc în brate pe scari. ? Stiu ca nu se poate altfel.

Tu nu esti feme ia cu care cineva poate sa-si satisfaca un capriciu si apoi sa-i întoarca spatele. toata istoria tradarii. apoi ridica din umeri: ? Fie! Cîstigam teren. Ah.) ? Te rog foarte mult sa faci asa cum îti spun. De acolo. (Cuvîntul avu o rezonanta grava). ? Rau faci. de cînd încep legatura ei extraconjugala.. ? Bine. nu pot primi. mutilata. ne-am iubit. (O replica retinuta a mîndriei. Repet: dupa pronunt area sentintei ai sa te casatoresti cu omul acela. Am fost legati unul de altul. Sînt unele lucruri care ar aduce lumina.. . Ma privi îndelung. reactiunea ta e absolut deplasata . Eu îti dau scrisoare la mîna. dar se razgîndi si tacu. ? Nu esti deloc curios sa afli? ? Nu! Paru contrariata. Cu toata furtuna mea launtrica aratam pe fata cel mai desa-vîrsit calm. ? Nu! Pentru numele lui Dumnezeu. asta n -o poate nimeni tagadui. Nu întelegeam ca sa-m i faca aceste destainuiri înainte de a i le fi cerut si mai ales (asa cum probabil urmarea Mihaela) sa traga profiturile disculparii. de sus. cît as fi vrut s-o descos. Dupa o tacere destul de lunga ana întrebat-o cu o usoara nuanta de ironie: ? Ai de gînd sa te duci la el? Întoarse ochii. Adevarat. La auzul acestor cuvinte Mihaela. ? Dupa cum vezi m-am gîndit la toate si-am hotarît ca în actul de proprietate sa trec casa lui Colesiu pe numele tau. trebuie sa-ti explic ce-a fost. ? Aici? (Pe fata ei poposira semnele mirarii si întrebarii. ? Te rog sa fii cît se poate de sincera. Atunci pîna la pronuntarea sentintei ai sa locuiesti în casa noastra. o dominam. O furtuna violenta se .) Am continuat imperturbabil: ? Mihaela.) ? Bine. nu pot sa las sotia mea în voia soartei. Dar cînd ti-ai ales singura viitorul sot. ? Si pentru ca am ajuns aici. As fi fost de-a dreptul ridicol cerîn du-i socoteala dupa o luna de pasuire fara sens. ? Nu e nevoie. (îmi statea pe buze sa-i spun a mantul tau. nu! (Cîte rani pe fiinta ei!) ? Mihaela.fletul? Acum era prea tîrziu! Trecusera 27 de zile si 27 de nopti de la descoperir ea faptei si timpul acesta îmi macinase forta. E prea mult! Asta. nu-mi suporta privirea. (Calmul stîn cii izbita de valuri. Nu-i lipsita de semnificatie nevoia a celei pozitii.) M-am asezat pe coltul biroului.. i-am raspuns consimtind sa plece dupa-amiaza. am spus în casa unde trebuia sa ne mutam si care e gata cu repar atiile. fara nici un sprijin. ? Si acum ceva foarte important. În felul cum îti vorbesc.) ? N-am spus aici. adaugind sub mine si cîteva carti groase.. asa cum voia. în ce împrejurari ma înselase. Sari de pe scaun si-mi riposta: ? Nu-ti dau voie! (Tipase mîndria ranita. Parca ar fi voit sa spuna ceva. si avem îndaratul nostru un trecut care va trai cît vom tra i si noi. foarte contrariata de refuzul meu. Ea nu mai putu sa rabde. mirata de tonul meu poruncitor... în sfârsit. nu glumeam deloc . izbucni în plîns. Mihaela tresari. Ea va constitui zestrea ta. Raspunse fara glas. ? Prefer sa ma duc la sora-mea.) As întelege sa te revolti daca ti-as impune o casatorie în afara vointe i tale..) ? Foarte bine. Dupa pronuntarea sentintei te vei marita cu el. am fost adînc jignit si am dreptul la o stisfactie. ? Vom face actiune de divort prin consimtamînt mutual pentru a nu irosi timpul deg eaba. Aproape se sperie de glasul meu si pleca în piept capul. (Probabil de aceea instinctul ma îndemnase sa-mi schimb locul. cred ca-ti dai seama ca nu glumesc deloc. ? Nu! (Cuvîntul parea turnat în bronz. de ce nu ma întelegi? Nu vreau sa te las. ? Nu ma intereseaza deloc. dînd negativ din cap. Scapasem ca un neghiob frînele di n mîini si acum mergeam la voia întîmplarii. tu ? la fel.

esti nedreapta cu tine. Ajut-o sa-si împacheteze lucrurile si sa le duca la no ua ei locuinta.. ce putea sa fie altceva decît o simpla ranire a amorului propriu? Am intrat.. Cum? Ma desparteam de femeia careia îi dadusem numele si îmi legasem viata de a ei. Si cu complicitatea întunericului de. el a staruit (staruia ne-cotenit. (N-am înteles cînd s-a întîmplat accidentu ducere sau la întoarcere?) As fi putut s-o întreb daca dadea vreo importanta acestu i basm de adormit copiii. fa ce-ti spun. Nu-mi trebuia mai mult. Ai curajul de a privi înainte. Ce nerozie! În loc ca nesabuita patima cu care avusesem sotia sa ma puna pe gînduri. într-una din cafenelele de pe bulevardul Elisabeta.. era limpede: n-o iubeam si nici n-o iubisem vreodata. f ara sens). Vazînd asa. asemeni unui clopot de alarma al fiintei pîndite de primejdie. o urmarea mereu si. era nevoie de o forta mai mare decît a lor. frumusetea Mihaelei ? c reatia mea.. Doar n-ai sa opresti viata în loc din c auza unei greseli. tincturînd-o fa ra necesitate si cu putin tragism... . Dor. îmi gîdila o rgoliul avid de satisfactii: ? Macar de si-ar da ea seama ce-a pierdut înselîndu-ma! IV Eram asa de calm si de împacat cu situatia încît mi se parea ca ma aflu într-o zona din stapînirea neverosimilului.. Am coborît scarile usor. sa-si justifice infidelitatea. am asternut lucid scrisoarea prin care consimteam divortul (pentru a-i servi la proces. Dor. la întâmplare. Dovada evidenta ca puterea mea a supra ei se mentinea înca la altitudine mare. Doamne. m-am îmbracat. Taceam. Vorbele n-o potoleau. storcind trupurilor vlaga pîna la sleir e. cînd convingerea mea era deja facuta. zi am avut pe amanta celuilal t. Piaza rea facu sa treaca prin dreptul lor o masina. Truda zadarnica! Mai convingatoare decît orice a rgument pleda pentru cauza ei chiar situatia în care ne gaseam: era a mea din cap pîna-n calcîie si îsi trada cu mine proaspatul iubit. Eu iau masa în oras si nu ma întorc decît noaptea tîrziu.. În vreme ce Mihaela zacea consumata pîna la inertie de arsita pasiunii.dezlantuise în ea rupînd zagazul lacrimilor. n-am mai stiut de noi. Mi-a mai spus ca barbatul acela îi facea curte. zavorul tras. ? De ce pleaca. Am ridicat-o pe sus ca pe un trofeu si deschizând usa dormitorului cu p iciorul am depus-o pe pat. beti de licoarea pasiunii. Daca în noaptea aceea ma duruse in fidelitatea ei. într-un delir care se lua de mîna cu nebunia. dimpotriv a cu un sentiment de usurare? Atunci. Surprinsa de aceasta neastept ata atitudine surise palid a bucurie si se lasa coplesita de mîngîieri. dimpotriva. El a oprit-o ca si cînd voia s-o puna în fata unui fapt împlinit. plutind într-o dispozitie sufleteasca de plenitudine. îmbracamintea zvîrlita pe jos. iarta-ma? facu slujnica uluita. ceea ce facu pe adversar sa constate: ? Azi nu prea esti în forma. L-a refuzat. Bogdan îsi sorbea tacticos svartul. Si dupa aceea prinsi de suvoiul simturilor . am cuprins-o în brate si am acoperit-o de sarutari pe fata ravasita de lacrimi. Ne trezeam uneori si forta a ceea uluitoare a firii ne înlantuia din nou.. de ziua ei.. N-a fost decît o napasta la mijloc. pe gura arsa.. Pasivitatea ei initiala se topi ca gheata peste care torni apa clocotita.. apoi i-am spus Zamfirei: ? Conita pleaca dupa-amiaza. nu numai fara nici o zguduire sufleteasca ci. dupa cum îi fagaduisem). Dragostea noastra fusese doar plasmuirea mea. crucindu-se. Mi-aduc aminte ca într-un moment de relaxare Mihaela îmi sopti la ureche: ? Nu te-am înselat. Fiind un virtuos al biliardului ne-am apucat sa jucam cîteva partide de carambolaj. Într-o clipa storul fu lasat. Am pierdut pe toata linia. Încerca sa se dezvinovateasca. Plîngea tot mai am arnic scuturata de sughituri. Se caina cu respiratia întretaiata si îngai ma printre suspine: ? Ce nenorocita sînt! Cît ma doare nenorocirea mea! ? Nu spune asta. ? Nu întreba. La o masa . toata bogatia asta izvora din mine. întîln ind-o din întîmplare (absolut din întîmplare) i-a propus sa mearga la Baneasa pentru a c iocni împreuna o cupa de sampanie.

cred ca ar fi luat-o la sanatoasa. Slujnica se ivi din nou: ? Poftiti! În timp ce parcurgeam vestibulul. ea adauga grijuliu: ? Va rog.) Daca n-aveti vreun proiect. ? Stiu. ochii îi jucau speriosi în orbite si chiar tremura.) Din fericire nu se întîmpla a cest lucru. Am asteptat cîteva minute pîna sa se întoarca. ? Nu trebuie sa te temi de mine.) ? Vorbesti serios.. ? Si arati atît de calm? Ai avut rabdare sa joci cu mine trei partide? ? De ce nu? ? Acum înteleg de ce jucai atît de prost. buzele astea pe gura Mihaelei? ? nu concepeam ceva mai monstruos. nu-l tineti mult. Era palid. Mai precis: ou o jumatate de ora înainte de a intra aici. O batrînica (probabil servitoarea) veni sa-mi deschida. tot eu eram mai bine decît el. dînd sfoara printre oame nii grupului în care traiam despre acest lucru. Nu cumva t ineam sa ma angajez cît mai puternic în hotarîrea de a divorta. pareau separate. Paliditatea lui crescu dînd cu ochii de mine. ? Imposibil. nu era înca vindecat. ? E acasa domnul Nenisor? ? Da.) Frica bietului omulet îmi a ducea apa la moara. cînd s-a întâmplat povestea asta? ? Chiar adineauri. înainte de a fi poftit.) Trasaturile fetii nu armonizau laolalta. ? Si. o gura mare cu buze groase. Nu. Bogdan holba ochii. i-am spus asezîndu-ma pe un scaun la o di stanta convenabila.. Nu l-am gasit: parasise spitalul (ca si Mihae la) în cursul diminetii. Anunta pe avocatul Petrican. mie la suta. Înca nu stiam ce trebuia sa fac în caz ca a r fi refuzat sa ma primeasca.. stiu. Pe fata lui se citea nelinistea. am continuat pe ton înalt. (Dumnezeule . (Si motive avea destule. . ( Faptul presupunea o prealabila întelegere între ei. dragul meu.. asimetrice. N-am venit sa te ucid. Dupa c e ne-am despartit ma tot întrebam: ce m-a împins sa dau în vileag cu atîta graba secretu l nostru? N-aveam decît sa-i spun ca ne ducem la Alexa sau în alta parte.) I-am aflat adresa din fisier si iata-ma în strada Clopotarii Vechi sunînd la usa unui apartament de la etajul al cin cilea. întins pe pat. semana cu cel putin un milion de oameni.. veniti la noi. Avea fruntea înalta (la ce i-o fi servind?). nu ma înselam. ma rog. continua tratamentul medical acasa. e tare bolnav. (N-am sa uit niciodata mutra lui caraghioasa. ? De ce? ? Pentru ca. Tudore? ? Foarte serios. sa-i fie de bine si la multi ani! Plutind pe valurile acestei satisfactii. ? Probabil ca te asteptai la vizita mea. pentru ca te-ai amestecat în viata mea si mi-ai distrus casnicia. (Daca era teafar. mai împotriva f irii. Si daca scumpa mea doamna ale sese un barbat inferior mie. de teama ca daca l-as ascunde s-ar putea sa dau îndarat fara inconvenientul rusinei? Foarte posibil! Pe la ora cinci (supunîndu-ma unui gînd) m-am dus întins la Filantropia sa stau de vor ba cu domnul Nenisor. era urît individul. Cît m-a bu curat descoperirea asta! Va sa zica nu avea asupra-mi avantajul superioritatii f izice. desi as fi fost îndreptatit s-o fac. Bogdan (referindu-se la "familie") ma întreba: ? Ce faceti mîine? (A doua zi era duminica.. ochii lipsiti de expresivitate. nasul putin borcanat. cu capul bandajat si mîna dr eapta în ghips.Înainte de plecare. Nu ma descusu mai mult. Sînteti doctorul? ? Nu. ne-am despartit. am tinut din capul locului sa domin pe r ivalul meu prin orice mijloace pentru a atinge scopul urmarit. rivalul meu. într-atît mi-l pastrase de proaspat memoria în cele doua sau trei clipe cît îl zarisem în holul hotelului Palace din Constanta. protector. Mi-l reaminteam ca pe o veche cunostinta. Trebuie sa recuno sc ca n-a fost deloc greu. Acum aveam prilejul sa-l examinez cu amanuntul. Convorbirea se opri aici. chiar azi a iesit din spital. nici sa te provoc la duel.. prietenul meu avea tact.. Rivalul ma astepta în dormitor.

Dar dînsa? Credeti ca e de acord? ? Va fi! Daca în prima saptamîna dupa pronuntarea divortului nu introduci actele la s tarea civila.. care se juca la Teatrul Com edia. (Împingeam sondajul peste masura?) Totusi mi-a raspu ns: ? Nu am vicii. ? Ce faci. unii autori dramatici (era vorba de o comedie) sînt batuti la cap cu leuca. Voiam sa-i mai pun si alte întrebari. Batrîna se retrase supusa. nu-i asa? ? Noi.. sa. desigur..) ? Mai. Îmi place sa joc carti. (Acum îmi spunea conte pentru ca ma casatorisem cu contesa. ? Nu am nevoie de explicatii.... Batrîna se ivi si cu toata spaima pe care o trasese.. ? Asadar. Am plecat pe deplin satisfacut....) O fi facut un act maret de arme? în acest caz îi spunea: Eroicul încorpo rat.. (Ce tîm penie mai e si asta?) Cum poate sa fie magnific un simplu încorporat? (Sau mai bin e zis recrut. Am înteles numaidecît despre ce era vorba. de undeva din apropiere.. În s peta era vorba de Magnificul încornorat de Cormmelink.. sa vedeti. doamna. Pe legea mea. n-am terminat. va rog.. ? Încornorat nu încorporat.. iubite conte? Ma abordase Charlot. îsi aleg niste titluri pur si simplu absurde. desigur.. i-am retezat-o cu asprime... Prin urmare sîntem întelesi. îmi ceru scuze. rîse el. avea 28 de ani (mai vârstnic decît min e). Formidabil! As fi putut sa zgîiesc ochii o zi si o noapte si tot gresit citeam. Întelegi s-o îndeplinesti sau nu? Una din doua.. nu-i asa? ? Va puteti bizui pe mine. privirile me le retinura un titlu scris cu litere de-o schioapa: "Magnificul încorporat"...? Eu. va dau chiar în scris daca vreti. ? Tin ca acest raspuns sa nu fie de circumstanta. ? Dar vicii? Ce vicii ai? S-a uitat la mine descumpanit. citeste aic i. explica-mi si mie ce întelegi tu prin Magnificul încorporat? Uite.. Duca-se naibilor de prostie ? ce-mi pasa? Mai departe. întelegi? Un tipat de femeie. Ramasi din nou singuri i-am luat un scurt interogatoriu .. dar a venit un medic si atunci am renuntat. ? Of. Rîdeam cu pofta de ceea ce mi se întîmplase. Asta numesc dato ria dumitale. nu s-a întîmplat nimic incorect. Singura solutie care împaca lucrurile este s-o iei de nevasta. dar în acelasi timp eroarea mea simpt omatica ma punea pe gînduri: de ce evitasem persistent sa citesc corect? Ce mecanis m subtil ma ferise de veninul acelui cuvînt modificîndu-mi datele perceptiei vizuale din pricina actualitatii mele sufletesti careia nu-i convenea sa se vorbeasca d e funie în casa spînzuratului? . ? Nu e nevoie. te împusc oriunde te voi gasi.. te rog.. ? Numai un minut. Incepînd de azi m-am despartit de sotia mea. ? Da. corijîndu-ma.. ? Nu ma întrerupe. dar asta se întîmpla atît de rar. E mama!. lasa-ne singuri. ? Va dau toate asigurarile... Dovada e chiar starea în care se afla. nicidecum magnificul. l-a pedepsit destul Dumnezeu! ? Mama. da. dumneata permiti servitoarei sa asculte ce vorbim? ? N-am servitoare. ne strivi auzul. of. În urma celor petrecute stii care este datoria dumitale? ? Dar... Sa va explic.. doamna.. trecînd pe linga un afisier. ? Linistiti-va. si am terminat.. sîntem întelesi. ? Cum.. Trebuie sa recunoastem însa ca pîna acum corectitud inea lui a lasat mult de dorit. Baga bine de seama ce angajame nt îti iei.. Era titrat (absolvise Facultatea de drept). Ea nu po ate sa ramîna dezonorata daca a facut greseala sa raspunda sentimentelor dumitale. a sa cum o poreclisera mansardistii în de-rîdere pe Mihaela. dadui peste alta pancarta cu afise multicolore si din nou Magnificu l încorporat îmi capta atentia. se bîlbîi el nevolnic.. Nu înrautati lucrurile. fiului dumneavoastra nu i se va în-tîmpla nimic daca de aci în ainte întelege sa se poarte corect. încît nu poate fi onsiderat un viciu. În strada. de curînd fusese avansat administrator financiar (va sa zica tot administrator era).

Conita a zis sa nu mai plîng si mi-a dat o suta de lei. peste o saptamîna-doua ne va parea ca asa a fost de cînd lumea.. ? Va sa zica nepotrivire de caracteriologie? ? Chiar asa. Dar atîta nu-i suficient ca sa va stricati casnicia. spuse el primind vestea cu obisnuita-i indiferent a.. autentificat si transcris.. Ca si cînd intuise ceea ce ma interesa..) ? Si tu ramîi aici mai departe sa platesti chirie? ? Ce-ti pasa?.. Attent.) Ai prins-o în flagrant delict? ? A. n-a vrut conita. Am stat de vorb a cu Mihaela.. fireste. (îmi schimbase totodata si.) ? De ce ai primit-o? ? Ce era sa fac? Sînt sora ei si daca am fost cea dintîi care i-am reprosat fapta.. am lasat-o pe ea sa vorbeasca mai întîi. I-am destainuit si lui. n u e sora mea. nici vorba!. Poate cu vremea devin înca o data proprietar. m-am pomenit chiar cu Alexa.. (Ma angajam tot mai adînc în hotarîrea de a divorta. ? Ai facut într-adevar asta? ma întreba ea numai mirare. Asta a fost pricina... ? Sotia mea s-a gasit într-o masina cu barbatul care îi facea curte asidua. O mica slabiciune se po ate oricum ierta femeii. Dumnezeule. Ne despartim prin consimtamânt mutual. Cînd sa plece m-a podidit lacrimile. nu m-am gîndit nici o clipa sa lipsesc pe Mihaela de sprijinul me u. Contesti acest fapt? ? Nu. Nu-i nimic.) ? Condoleantele mele. am conjurat-o sa-mi spuna tot ce a fost. da' daca mi-a spus sa ramîi acasa? De dus i-am dus geamantanele la masina. Nu ne întelegeam. absolut nimic.... va f i predat sorei dumitale. ? Ai dus-o la noua ei locuinta? ? Nu. (Hm. baroane. ci alta chestiune ma preocupa în clipa aceea.. Mijam reprimat îndemnul si bine ana facut pentru ca.. am cautat sa-i asigur o stare materiala destul de buna. s-o pun la adapost de orice nevoi. Chiar asta voiam. ? Unii iarta si slabiciuni mai mari. ce pustii aratau. mi -a spus: ? Mihaela se afla la mine acasa. o nevinovata min ciuna pe cît de necesara pe atît de inofensiva. neîntelegerea voastra e mare numai în închipuirea ta.... Am înteles numaidecît ca Mihaela plecase. Daca am ra-mîne mai departe împreuna . Poate lipsa Mihaelei provoca aceasta impresie pur subiectiva. il treno! .. Ei bine.) ? Draga cumnata. Dimpotriva . satul pîna-n gît de vocabularul lui Charlo t si de el însusi. De care primejdie e vorba? ? Ai izgonit-o si ti se pare ca n-o ameninta nici o primejdie? Alexa ma privea d ispretuitor si-mi zvîrlea sageti de ura. Desi ardeam de nerabdare sa cunosc noul domiciliu al Mihaele i. Pentru întîia data ne priveam r ece ca doi straini. ? De ce nu? Peste cîteva zile actul de proprietate. afla ca am t recut casa pe numele ei.. n-a fost nimic. ? Asculta. Dar nu "pustiul". desi toate imobilele ramasesera pe locul lor. ? Nu înteleg. (În definitiv ce-mi pasa de toate astea?) ? Nu ti-a lasat nici o vorba? ? Nu. Si ca sa te convingi ca nu palavragesc verzi si uscate. (Tocmai ea care spusese: n-o mai cunosc. Foarte bine... Voiam sa stiu daca se dusese în casa noastra asa cum îi poruncisem) sau preferase alt domiciliu? Nu s-o fi mutat chiar la el? Tare aveam pofta sa ma reped pîna la Alexa ca sa aflu din g ura ei unde trasese Mihaela. t ot eu o iau sub scut si o apar cînd se afla în primejdie.M-am întors acasa devreme (pe la ora 9). Ar fi fost din parte-mi o razbunare josnica de care nu sînt capabil. ? Nu te-ai gîndit cum o sa se descurce singura cu bagajele? Mai ales ca avea picio rul bandajat? ? Ba m-am gîndit. Tudor.. Zamfira ma astepta cu masa întinsa si mai ales cu ochii umflati d e plîns. ? Daca mulier nu e doloroza sa stii ca are în vedere un homo-homini lupus. ne obisnuim si cu asta. nu era chip sa asculte de mine. (Mihaelei îi spusesem ca era deja facut. ca ma desp art de contesa. dupa o jumatate de ora.. Am facut o scurta inspectie prin odai. titulatura.Am intrat cu Charlot la Continental. Eu nu pot.

sînt sigur ca Alexa îsi spunea în sinea ei: "E viclean. N-a vrut sa asculte.. dupa cele întîmplate între noi . ? Îti dau cuvîntul meu de cinste ca-i trec casa pe numele ei. cînd peste cîteva luni sentinta fu pronuntata si transcrisa. sus si tare: ? Asta-i o ciudatenie. Foarte rau a facut.. purtînd o haina n oua. sopti ea emotionata. vestea o puse pe gînduri mai abitir decît prima data cînd aflase de aceasta hotarîre. si-mi strînse barbate ste mina.sînt sigur ca tot aici vom ajunge.. nascuta în subteranele inconstientului ca re urmarea un scop cu adevarat diabolic. Recunosc. V Alexa n-a crezut ca voi duce divortul pîna la capat. cînd fusesera silite sa locuiasca în mansarda din str. daca analizezi efectele si le legi de cauza.. daca nu nebunie curata! Într-adevar. te cred. chiar mie pe atunci mi se parea asa. . Sora ei motiva: ? Îi e rusine sa dea ochii cu tine. dar asa sînt. pîna cînd Mihaela vrînd-nevrînd se hotarî sa accepte. Auzind ca am constituit casa drept zestre sotiei necredincioase pentru a-i înlesni casatoria cu amantul ei.Se întîmpla atîtea lucruri ciudate în viata!" Am auzit de sute de ori repetîndu-se fraza asta. te îndoiesti? ? Iarta-ma. Niciodata însa nu i-am dat vreo a tentie. da. care-i schimba înfatisarea. ai spus bine ce-ai spus. asa cum fusese vorba. a venit la dumneata." De aceea. logica ei launtrica. îi a minti ca din salariul viitorului sot nu va putea sa traiasca fara lipsurile care otravesc viata. normala. Mihaela are sa-si dea seama cîndva de ceea ce a pierdut. face pe generosul. dar a lasat mai multa bucurie în urma ei. . Daca hotarîrea de a te desparti e definitiva.) Peste cîteva zile. Daca ar fi fost posibil sa-i fotografiez gîndurile atunci cînd i-am vorbit de ca sa daruita sora-si. ? Lasa ca o conving eu pîna la urma. Adevarul e ca. Ajunge? ? Da. izbucni Alexa. fara acel voal de mister. Alexa. De atunci n-o mai zarii nici la înfatisarile procesului. oricine ar striga. locuinta tot a lui va fi pentru ca nu-l lasa inim a sa se desparta de sotie ? o încearca numai. si cu toate astea înca nu-mi vine a crede. nu se întîmpla nimic ciudat. Îsi va da ea seama odata ce a pierdut. Firea mea nu cunoaste tranzactii în aceasta mater ie.. Amzei.. Probabil îi evoca spectrul mizeriei îndurate dupa m oartea tatalui lor. nu-i ramîne nefericitei decît sa-si sparga capul de pereti. Da . daca înnozi întîmplari d in trecut de altele actuale.. ce vrei? Cine altul în situatia mea i-a r darui o casa ? unica mea avere personala? ? Ai mai spus-o. am trimis Alexei actul de proprietate. ? I-am spus si Mihaelei. înseamna ca faptul. Chiar am rugat-o sa locuiasc a acolo.. ? Te rog chiar. Mihaela nu vru sa auda de dania aceea. de ce n-ati sta împreuna? Unde gasesti o gradina ca aceea în tot Bucurestiul? ? Esti un om deosebit ? nu ciudat cum ziceai. si atu nci ea apare nuda. socotindu-l un simplu joc din parte-mi ca s-o sperii pe Mihaela si s-o cumintesc pentru multa vreme de aci înai nte. (Despre restul si urmarile lui voi pome ni la timp. încît. stie si ea de acest lucru. ? Cum. Tinea mortis ca nu poate sa primeasca nimic de la mine. De ce sa sada în alta parte si nu în casa ei? Muta-te si dumneata ac olo. e asa de neobisnuit. Daca scrutezi sub învelis. Ce însea mna ciudat? Cînd spui: s-a petrecut ceva ciudat. Acum însa îmi dau seama ca era o fap ta logica. am citit-o tot de atîtea ori si chi ar eu am întrebuintat-o în cursul acestei spovedanii. (N-am înteles la ce se referea?) Alexa o convinse în cele din urma. vei de scoperi fara îndoiala resortul care a declansat fapta. A plecat tare bucuroasa de dania mea. Sa ptamîni întregi. în relatiile dintre oameni. pe linia firii mele. sînt un om ciudat. Si te opresti la aceas ta constatare (cum fac cei mai multi) ridicînd nepasator din umeri. Exista însa o ex plicatie pentru cine stie s-o caute. iese din ordinea fireasca.

se încheia un capitol din viata mea. ? De ce nu-l avanseaza? ? N-are protectie. Spune-mi si mie.) Niciodata nu l-am vazut asa de en ervat: ? Ce-i cu tine. ce i-o fi spus fata mea ca sa-si schimbe radical atitudinea? Îmi lua mîna. acopere fapta? Nici unul.. fosta mea so tie pierde casa daca nu se casatoreste cu Nenisor. o mîngîie tacut si stîngaci (nu era sentimental) si zise: ? Nu-i nimic. Mi-a displacut termenul gentilete.. (Hm! crede ea ca-s gentil? Rau se mai însala!) ? Zici ca s-a bucurat mult.. ? Ce nevoie are de catedra? Sotul nu cîstiga destul de bine? ? Nu prea.. nu-i asa? ? Nu prea mult. Am renuntat la slujba si m-am pus cu burta pe carte. însa le-am trimis o telegrama de felicitare.. cu o falca-n cer si una-n pamînt sa-mi ceara socoteala. ? Mihaela îti multumeste din suflet pentru gentiletea ta. Am profitat de faptul ca secretarul general de la finante era fratele profesorul ui Tîrnoveanu. I-am atras atentia Alexei ca potrivit clauzei puse într-adins în actul de donatie. ? Asa si asa. veni la Bucuresti.. tomuri groase de criminologie. ? N-o înteleg. Voi interveni eu. dar. Ce proces psihic s-o fi petrecut cu el. La banchetul pe care dec anul facultatii l-a dat în cinstea mea am invitat-o si pe Alexa. Si-a luat licenta si vrea sa obtina o catedra. De ce sa nu se bucure daca vine din partea mea? De fapt pentru ea a m facut interventia.) Nenisor nu respecta termenul de o saptamîna pentru introducerea "actelor de casator ie". cu gura cusuta. asa cum îsi luase obligatia fata de mine. frenetic. De unde-mi venise rîvna aceea de învatatura? Pentru ca citeam încor dat. (Habar n-am cine îl informase. fara a-mi îngadui o odihna cît de mica. El e un fricos si jumatate. În cinci minute se facut treaba. Cum sa ma apar? Ce argumente ar fi putut sa-mi. Daca binele acesta venea din alta parte sau în alte împrejurari. Nu era bineînteles vina lui.. din pricina duratei. dupa luni de tergiver sari si amînari. Ea se plînge ca nu le-ajung banii. nu pentru Nenisor. Daca ar trece în administratia centrala a ministerului s-ar sch imba lucrurile.. poa te ca. (De altfel nici nu încercam nevoia. stiu numai ca am pierdut o ora întreaga ca sa redactez doua fraze pe cît de calde pe atît de nesincere. cununia lor civila fu oficiata la Primaria de Negru.. ? Cum se poate? Administratorii financiari au buzunarele doldora. dar nu o femeie de care ti-ai legat viata si careia îi datorezi . Într-una din grelele clipe cînd ochii nostri îsi încrucisara privirile. poate cel mai stralucitor de fericire .. Ma gîndeam cît e de greu sa judeci un om cînd n-ai putinta de a privi în fiinta lui. din ce aluat ai fost plamadit? În ce lume traiesti? Îl priveam absent. pietrificat. înclinam s-o consider destul de norma la. Cînd tata afla de isprava. cîte 10?15 ore pe zi. Tot în ziua aceea m-am pomenit cu Alexa. baiete. (De ce as minti? ? nu-mi displacea acest lucru. dar si întunecat de furtuna.Asadar. În sfîrsit. Tineam sa cunoasc a succesele mele pentru ca la rîndu-i le comunica Mihaelei. Ajuti uneori un necunoscut pe care-l vez i pentru întîia oara. ? Bine ca mi-ai spus. Duca-se pe pustii! Banii se fac la loc! Numai tu sa fii sanatos. mai degraba într-o stare sufleteasca de cont inua febrili cate care. ferm decis sa-mi iau do ctoratul neglijat.) ? Ce mai face Mihaela? am întrebat-o într-o doara. Nu cred ca eram bolnav (nici vorba!). Am facut asa ? pentru ca asa simteam ca trebuie sa fac. Nu înteleg eam pentru ce se împotrivea Mihaela? Opunerea ei n-avea nici o ratiune. ti-ai pierdut mintile? Mi-am calcat pe inima si am vîndut padurea sa-ti fac rost de banii aceia pentru casa si acum te lipsesti de ea cu a tâta usurinta. ? Afaceristii. Dar asta nu era o justificare valabila decît pentru mine. tata scazu vocea si se aprop ie de mine apucat de o subita grija. Decizia fu semnata si Nenisor se vaz u peste noapte transferat în minister asa cum dorea.) Am trecut doctoratul cu "magna cum laude". iar dupa cîteva luni numai am fost abil itat docent pentru specialitatea Psihanalizei judiciare. (Nu-imi aduc aminte continutul ei. N-avea noima sa iau parte la festivitate.

Iliuta).cele mai frumoase zile.. dar cine i-ar fi îngaduit sa fie fericita cu altul? Pentru nimic în lume! . Ne-am înscris cinci candidati la concurs. Era golul visului împlinit? Nu.. Era cam. desigur. Totusi o întelegeam! Îi paruse rau? De minune! Era o dovada ca ma regreta. alt banchet. Dupa plecarea Alexei mi-a mijit în minte întrebarea: ? Oare pentru Mihaela am tinut conferinta asta? Am gonit furios gîndul si mi-am vazut de treburi. cu prieten ii mei. v-am dovedit-o acum cu vîrf si îndesat. Adversari? ? vorba goala: i-am lasat înapoi la mare distanta si cred ca as fi darâmat universitatea daca vreunul din ei mi-o lua în ainte. Ajunsesem la 28 de ani profesor universitar. Dar toate astea ma lasau rece. printre care Bogdanestii. Cred ca va aduceti a minte în ce împrejurare. succesul meu. indispusa. ca pot sa ajung chiar profesor universitar cînd vreau? Si dumneavoastra care va îndo iti de posibilitatile mele. În schimb m-a emotionat elogiul fostului meu profesor Tîrnoveanu care îmi prezicea un viitor stra lucit. Am fost sarbatorit de colegi la Athenee-Palace. înca nu! Numai cînd mi-a telefonat Alexa (destul de tîrziu) ca sa-mi spuna ca Mihaela aflase de numirea mea si ma felicita din toata inima. . (Ce pacat ? dupa o luna s-a stins din viata).Acum tineam un curs liber la facultate în specialitatea docentei (pacat ca nu-l frecventau decît prea putini auditori. vorbite parca între ele. de asta data intim. La una din aceste conferinte lua parte si Alexa fara s-o fi chemat. pentru tot ceea ce pierduse ea! Desi o durea. cu o fina si retinuta ironie. indiferent. De curînd. oricîte jertfe m-ar costa. în special studentele). îmi creau cele mai pr ielnice conditii. citisem în Conferencia un studiu foarte documentat în legatura cu aceasta afacere. mai ramasera patru adversari. Nici o bariera n u ma tinea în loc si toate împrejurarile. Nu mai vibra nimic în mine.... nu? Ei bine. Vedeti. Sînteti sati sfacuta?" Din pricina acestei emotionante destainuiri nu mi-am gasit astîmparul toata ziua. Lasa sa-i para rau! Cu cît îi va parea mai rau. tinînd la un brat prezentul si la cel alalt viitorul. Toasturile. iar catedra lui deveni vacanta. împlinind limita de vîrsta iesi la pensie... cu voia sau fara voia lor. M-ar fi într istat însa daca i-ar fi parut bine. sarmana. iscalit de academicianul Henri-Robert. i-o spusesem pe toate caile. "Cam indispusa"? Numai pentru atîta lucru? Credeam c-o intereseaza tema (era vorba de La Drame des Poisons) mai ales ca odata (ce mult mi se pare de atunci) discu tasem cu Bogdanestii despre "crima" lui Racine. lucram la o carte Pri ncipiile de baza ale Codului Penal si ceva mai rar conferentiam la Fundatie ori A teneu. cu atît va fi mai bine. Alta petrecere. stimata doamna Nenisor. "Cred si eu. departe de a-mi gîdi la amorul propriu. dac-ar sti cît m-am bucurat! ? Mihaela n-a venit? ? Nu.. cînd a citit în ziar. iar în amîndoua mîinile cheia miraculoasa cu care se deschide orice usa . sa ma regrete si sa plînga dupa mine pîna i-o seca de tot izvorul lacrimilor.) O. În sfîrsit. Veverita cu Urangutanul ei si cîtiva mansardisti (Gleber. ma felicitase Mihaela! Si plînsese pentru ea. tinuse totusi sa ma felicite. drumul îmi era larg deschis. n-a putut. Am s-o coplesesc si pe ea si pe sotul ei netot de bunuri si de bine. parca ma tr ansformasem într-un bloc de piatra. ma indispuneau stiind ca sînt de regula apologetice. Îi doream sa fie fericita. m ai fericiti ca oricînd. Au venit si parintii mei. mi-am spus lasînd receptorul în furca. Profesorul Tîrnoveanu. (Ce-i drept faceam multa publicitate. Ascensiunea mea continua vertiginos. ? A plîns. abia în clipa aceea blocul meu de p iatra s-a cutremurat si am trait plenar bucuria succesului. Charlot. numai si numai sa m a regrete Mihaela cît mai mult. Unul se retr ase. Mie îmi aju ngea numai sa fi stiut ca a plîns...

însa în alta pozitie. desi locuisem atîta vreme în casa lui. daca-i asa. Regret ca nu sînt sculptor. cu un functionar de la Finante.. ? Ai fi vrut sa fii ca ea? ? Nu ma refer la fizic. punînd picior peste picior. (Era si presedinte al Cercului de studii al partidului. Parca mii de brate ma împingeau din spate fara a-mi da ragaz sa rasuflu. Din cauza asta. Într-o zi. Asa ca aveam de ce sa ma m ir vazînd ca ea se misca si chiar vorbeste ca toti oamenii. dupa care l-am ast ernut pe hîrtie. ? Ce-i cu dumneata? Am impresia ca ma studiezi. El ma întîmpina foarte a mabil si ma trata ca pe o veche cunostinta. o demnitate cît mai înalta. le -am refuzat numaidecît. Aco lo aveam cîtiva prieteni si într-acolo ma îndreptau dealtfel si convingerile mele.) Ma pofti de cîteva ori la el acasa si astfel. Aflase despre mine lucruri bune si parea ca ma apreciaza. Nu v-ati înteles? Ce puteam face decît sa-i dau un raspuns vag. (Facu gestul acesta cu o grat ie neîntrecuta. ? În fond. nu. uneori dupa miezul noptii.) Cum statea asa. în nici un caz.. ? De ce ma fixezi asa? Nu vrei sa stei? S-a trîntit într-un fotoliu. plina de viata. Am privit-o lung.. ? Tata te roaga sa-l scuzi. ducîndu-ma la el ca de obicei. vie. arata tot ca o statuie. de ce v-ati despartit? Iarta-ma ca sînt indiscreta. De pilda un Canova sau un Rodin. încordat.. sa activez cel putin cîtiva ani. aveam timp înai nte. Statuia vie zîmbi imperceptibil în loc sa rîda cu pofta..) Am dezbatut proiectul cu pricina în cîteva sedinte prelungite. Ca sa cuceresc un pisc social. gîndeam. Ne deosebea m prea mult. zburdalnica. Eu înca nu ma pricep sa rîd. deloc. i-am spus în gluma (de fapt era un compliment) as prefera sa se înto arca peste. Dupa o scurta chibzuire m-am înscris la democrati. cu un corp daltuit de maiestria unui scul ptor. la scoala.. Eram tînar. Dar trebuia s-o iau de la început. La una din sedintele comitetului executiv. (Stia si de divort. ? Iarta-ma. fara sa vreau. As vrea sa fiu alta..VI Urcusul vertiginos continua. cine avea atîta rabdare? Eu. în scurt timp. Cecilia ma întreba: ? Ce mai face ea? Am auzit ca s-a remaritat. Era o frumusete marmoreeana. unul din fratii profesorului Tîrnoveanu ma prezenta fostului ministru Chintescu. domnisoara Cecilia. ci la firea ei exuberanta... caruia îi sedea mai bine pe un soclu decît pe pamînt. tatal Ceciliei. Pîna atunci am sa-ti tin de urît. Voiam imediat. trebuie s a fac politica militanta. Cici. Cîtiva ani? Cerule.. ? Rau ai facut.. nu l-am gasit acasa. Voiam sa ajung sus. ? Stii ca ai intuitii? Am primit doua oferte de acest gen pe care.. dinamica. Profitînd ca taceam. cinci ceasuri. Fostul ministru s-a aratat foarte satisfacut de lucrare si de atu nci nu s-a mai putut lipsi de serviciile mele.. ? Nu. Se ocupa de un proiect de lege cu pr ivire la reorganizarea serviciilor publice pe o baza stiintifica de rationalizar e a muncii. pasionala. lasîndu-i loc pentru orice interpretar e: ? Cu toate straduintele mele n-am putut obtine un echilibru între noi. În schimb mna întîmpinat fi ica-sa. pe care nu-l cunosteam înc a personal... rau. în vîrful piramidei. la mansarda. Dumneata ai mai vazut-o? . Nu-mi place cum sînt. ? De cînd ai început sa-mi faci curte? surîse glacial Cecilia. ? De ce? ? Pentru ca te-as fi imortalizat în marmura. Mihaela devenise simp atia mea. pr obabil de la Cecilia. ? O. si mi s-a parut ca abia atunci o vedeam bine pentru pr ima data. bineînteles. sa ma înregimentez într-un partid. am ajuns colaboratorul lui cel mai pretuit. s i truda mea nu mai gasea astîmpar. ? Da. la repezeala.. tot mai sus.. amenintîndu-ma cu degetul . a fost chemat urgent la club si se întoarce peste o ju matate de ora.

prez inta din capul locului garantii de trainicie. Cred ca i-as fi o sotie buna.? O singura data. desi împrejurarile au adus-o în cîmp ul meu de atîtea ori? (Din pacate rar ne uitam unii la altii cu ochii deschisi. ? Numai la suprafata. numele de alint. ? Nu se poate. Pe legea mea. ? Si?. care de fapt nici n u-i a mea.. parca o mi csora). Poate se va ivi cîndva un barbat temerar pe care sa nu-l intimidez si.. ? Ma îndoiesc. ? Credeam ca sînteti bune prietene... ? Nu te mira. dar asta e atît de putin! M-au cerut cîtiva. solemna.. Îl astept.. numai ea daca. mi-am spus. asta îmi displace profund.. N-o fi asta? ? Ai dreptate.. cu fruntea sus. Gasisem ceea ce cautam prin hao sul meu. Nu durase.. ? Ba da. ? Cum.. bineînteles. în fata acestor principii sanatoase. n-ai avut nici o dragoste. Înteleg sa fiu pizmuita pentru calitatile mele propr ii. dealtfel. nici un flirt macar? ? N-as zice ca nu mi-a placut nimeni. ? O.. ? Tata mi-a comunicat ca se întoarce peste o ora. de fastuos. Ne-am întîlnit întîmplator pe strada. Poate ca tocmai eu sînt barbatul temerar pe care îl astepti sa-ti ceara mîna.. pentru ce. Hotarît era o regina neîncoron ata care-si purta majestatea simplu.. de aceea mi-o însusisem fara a întîmpina cea mai mica rezistenta. Probabil ca n-ai dat nimanui putinta sa se apropie de dumneata. n u pentru mine ci tot pentru avere. Un tîrîit strident ne întrerupse: suna telefonul. proprie unei curti regale. ca nu te-a iubit cineva. daca le am.?! S-ar putea oare sa nu m-accepte? Greu de crezut.. Am auzit ades spunîndu-se pe seama mea: e inacce sibila. nici un sfert de minut.. ? Sa-mi placa. fara ostentatie.. dispun de o avere care-mi asigura independenta.. Da-mi voie sa nu cred. ca odinioara Arhimede în scaldatoare. fata asta raspunde integral nevoii mele de trai pe pic ior mare. A fost pur si simplu insolenta c u mine. ? E greu de ghicit? Pentru ca esti foarte bogata.. ? Ma închin... pîna acum. .. suna frumos. Toate bune. cine ar cere mai mult? Convorbirea telefonica se sfîrsi.. dupa ce traise în opulenta.... Iar preajma ei deg aja o impresie de grandoare. Si nu stiu. par curse cu pasi rari distanta care o despartea de receptor. Cecilia. ba da. Ce vrei. Cecilia strîmba din nas. nu pot iesi din mine... ma trag dintr-o familie tot atît de buna ca si a ei. numele acestea se leaga. firesc. ? De ce îmi spui domnita? ? Pentru ca ? nu simti? Încep din clipa asta sa-ti fac curte. asta mi-e firea. nicidecum pentru ceva exterior cum e averea. ci a parintilor. sublime ea cu o tarie mai mult decît trebuia.. ? Ce întelegi prin buna? ? Nu ma preocupa cotidianul care ne umple viata. Raspunde-mi mai b ine la o întrebare care ma obsedeaza de la un timp încoace: de ce nu te-ai maritat pîn a acum? ? Stii de ce? Pentru ca nu iubesc pe nimeni si nimeni nu ma iubeste pe mine. Cum se face ca n-am remarcat-o pîna acum. Doamna Cecilia Petrican? Da. Dar sa lasam asta. Cu siguranta ca ideea casatoriei nu se nascuse spontan. zau. În fond ma invidia.. Mihael a nu îndura saracia. domnisoara Cecilia (Cici. sînt cam distanta. Pe fata ei poposi un nou surîs. ? Ce ti-a venit? ? Nu stiu. Am reluat dialogul de unde îl lasasem. nu sînt geloasa si îmi repugna aven turile extraconjugale.. De-atunci m-am jurat ca nu-i mai vorbesc.. îl abandonasem. Un prieten rîvneste la celalalt tocmai ceea ce îi lipseste lui. Mersul ei ma încînta mai mult decît un sonet shakespearean. domnita. N-ajunge? Pentru mine casatoria e un sacerdotiu. ci îmi venise abia acum în a ctualitatea constiintei coapta gata. ? Foarte bine.) S i iata-ma la portile concluziei: "Daca as lua-o de nevasta?" Am tresarit.. Am cucerit galoane stralucite.

. Nu l-am primit. Partidul democrat veni la putere pe la începutul primaverii. îmi dai mîna? ? Da. Îmi instalasem biroul într-o încapere somptuoasa. ? Chiar daca ar avea comorile lumii. Nam îndraznit s-o sarut pe gura (macar de forma) sau s-o îmbratisez pentru ca as fi c alcat protocolul. clatinînd din cap. tatal Ceci liei. Ca sa fiu sincera. ceea ce avusese de gînd sa-mi spuna. M-am prefacut ca nu pricep raspunsul ei în doi peri. intrînd în functiune. ? De la sine înteles. Am primit-o ca pe o regina. cu persiene pe jos în care se afunda piciorul si fotolii îmbracate în piele . Mai mult de . N-a fost chip. dincol o de vorbe. înt otdeauna la dispozitia mea. P refer sa traim sub steagul prieteniei. iar eu. si anume încu viintarea parintilor. acolo unde e ra Nenisor. nu !). Vrei sa mi-o dai? Bineînteles în ipoteza ca nu-ti displac total. nu pentru a-l prigoni sau a-i face neajunsuri (o. îti dai seama ca mi-ai facut o declarati e de dragoste? ? Nu chiar o declaratie. nici Alexa si cu atît mai putin Mihaela. Ti-o spun foarte sincer . daca nu cumva se afla pe drum . cu toata luciditatea! Mi-a întins-o princiar. numai si numai ca sa s tie Mihaela de ce sînt capabil. Am fost numit secretar general la F inante unde era titular Popisteanu. chiar Cecilia staruia mereu sa nu refuz. E boala cu complicatii de care ma lipsesc. ? Cînd? ? Ori de cîte ori veneam la voi. tot nu se simte fericita. ? Cum. intra în guvern si lua internele. Omul voia prob abil sa-mi multumeasca si-mi ceru o audienta în acest scop. Cel dintîi lucru pe care l-am facut. facu ea. Ambitia mea nemasurata rîvnea ca sotul Mihaelei sa-mi fie subaltern. VII Treceau cîteodata saptamîni si luni întregi fara sa am vreo stire despre Mihaela. Îmi spuneam ca esti un bar bat mai potrivit pentru mine decît pentru Mihaela. ? Nu. fiind perfect în rol. a spus Cecilia mentinîndu-se netulburata de eveniment. Alexa încerca sa ma lamureasca. i-am replicat.. Tinea sa ma aiba secretar general la minis terul sau. tapetata cu matase. Îi lipseste ceea ce e mai important: multumirea sufleteasca. Nu mi-o ceruse nici el. iar eu am înteles numaidecît. ? Ma refer la dragostea care are sa vina mai tîrziu. sa-l zdrobesc cu marinimia mea. ? Ce mai face? am întrebat-o profitînd de faptul ca venise vorba de Mihaela. Ca si cînd asta ma aducea. am pus pe albul lor pecetea buzelor. În concluzie. Treb uia sa umplu aceasta lacuna care ma sufoca mai rau decît lipsa aerului.. domnisoara Cecilia. plecîndu-ma. În schimb îmi multumi Alexa în numele s ra-si. Ce n-a facut sa ma înduplece. Cred ca dreptatea era de partea mea. pur si simplu.) Alexa ma felicita pentru înalta demnitate cu care fusesem onorat..? Vorbesti cu adevarat serios? ? Foarte serios. ? Pare-mi-se ca ai din ce în ce mai multa dreptate. pentru ca. nu ma interesa persoana lui nici cît negrul sub unghie. Eu voiam acelasi post. ? Incontestabil! Dar. ? Cu o rezerva. n-o duce bine cu sotul? ? Nu-i vorba de asta. ? Asa si asa. bun prieten cu tatal Ceciliei. m-am vazut cîteodata alaturi de dumneata. Lucrurile se aranjara exact dupa placul meu. ? M-as bucura sa nu vina niciodata. Chintescu. nu te iubesc. dar la Ministerul de Finante. Voiam. îmi ura stereotip "la mai mare" si adause ca sora ei s-a bucurat aflînd de ascensiunea mea. (Toate astea fusesera aranjate în vederea unei eventuale vizite a fostei mele sot ii. în fond. a fost avansarea lui Neniso r. nu-mi displaci. N-am primit.

ajunsese cocota d e lux. Patroana celei mai de seama case de rand ez-vous aflînd oe vreau si pretul pe care îl ofer. Am schimbat cîteva vorbe si i-am propus sa mearga c u mine la Opera. Îi daruisem casa. Bineînteles m-a observat si mina zîmbit pe furis.) Feste cîteva minute ma aflam la o masa vecina. daca era cu putint a. exotica. N-am mai gasit-o. M-am opri t la poloneza (tot avea Mihaela pica pe ea) si. ce-mi pasa? Ma bucuram ca o gasisem chiar pe aceasta cale oco lita. Bineînteles. mi-a pus dinainte un album ca sa aleg ce-mi place. transferasem pe sotul ei. draga Doamne.. Dupa primul a ntract locurile lor ramasera goale. Era frumoasa. iata p e Dolly în dreptul unei vitrine. un oltean i stet. Va ramîne indiferenta sa u are s-o doara faptul ca ma vede în tovarasia unei femei? (Simteam ca aceasta ver ificare mi-e absolut necesara pentru edificarea mea.. (Nu stia. dar erau departe de a m a satisface. (Avea probobil o în-tîliiire. ? Spune-i ca vin. mai ales gîndurile!) De cîte ori n-am vrut sa tocmesc un detectiv particular ca s-o urmareasca. Se facuse mica de tot. Dar treaba se dovedea plina de risc uri si cerea timp.) Am trecut în revista cunostintele feminine care ar fi putut sa ma ajute. T otusi vina ramînea a ei ? întreaga. în fotoliu. (Mi -a parut bine. Cîteva sute de oc hi încremenira privirile asupra ei. În definitiv. În noaptea aceea am chefuit pîna în zori. Asa ca. Egal cu zero! Simteam nevoia sa înfaptu .. iata-ma prezent în casa Mihaelei cu ajutorul a doi ochi care vedeau tot ce se petrecea acolo si a doua urechi care auzeau orice vorba. i-am propus s-o angajez la mine. sa-i cunosc gîndurile. Pe cînd ma întorceam abatut..) Ce noroc avusese sa ia un barbat cu un picior în groapa. Plecase cu o ora mai devreme lasînd vo rba ca se duce la Café de la Paix. Alexa era foarte indicata pentru aceste investigatii. Patroana i-a telefonat. Înainte de a-l rasfoi mi-a aratat fotografia unei frumuseti (îi sp unea Miss Europa). Soferul meu. Plecase cu barbatu-sau. d ublîndu-i leafa. era ceva lipsit d e sens. de ace st obicei al stapînei. Vezi. nereusind sa reziste pîna la urma în vecinatatea mea si a polonezei. Dupa îndelungi dezbateri cu mine m-am oprit la o solutie mai acceptabila care pare a ca rezolva problema: sa ma pun în legatura cu slujnica. Femeia primi bucuroasa luîndu-si obligatia sa-i aduca stapîna-sii în lo c pe. Mi-am frecat mîinile cu o satisfactie diabolica. Reusitele acestea marunte îmi gâdilau. palida si modesta în rochia ei simpla de se ara. si de curând co laboram regulat la ziarul pe care-l citea. pretutinden i stârnea admiratie. Astfel am aflat ca Nenisor era mereu bolnav (nevasta soferului sustinea ca e tube rculos) si ca Mihaela nu dormea în aceeasi camera cu el. în care aveam. M-am prefacut ca nu observ pe Mihaela. nici vorba.) Eu aveam nevoie de cineva oare sa patrunda în intimitatea ei pentru a-mi da în vileag însasi starile sufletesti prin care trecea. de ce as minti? Ou toate ca si eu am silit-o sa faca acest pas. calculînd sa fie în dreptul fotoliilor ei (stiam chiar locurile cumparat e). Ce spune? Ce face? În ce ape se scalda? As fi vrut. m-am dus s-o caut la vechea adresa. am ret inut o loja. se mutase si nimeni nu stia und e. decorativa. . îl avansasem. în ziua cînd mi-o aduse acasa. lucruri exterioa re. Am recunoscut-o de la prima ochire. fara sa mai stau pe gînduri. Era o prostie: n-o mai vazusem de ani de zile. orgoliul. îsi facea aparitia în loja Operei. Vazînd asa m-am hotarît sa închiriez o femeie. nevasta soferului meu. Se vede ca tot mai t inea supararea de odinioara. facu ce facu si intra în legatura cu ea. Am recunoscut-o numaidecît. ferin-du-se sa n-o descopar. Ce alta avea sa-mi raporteze decît miscarile ei? (De fapt. se vede. Refuz categoric: n-a vrut în ruptul capului. Nu era alta decît poloneza pe care o c autam. am renuntat. Încredere deplina. Dar ce era sa fac singur într-o loja? Trebuia neaparat sa gasesc o femeie (si înc a una frumoasa) ca sa-mi dau seama cum reactiona Mihaela. (O.) Într-alta zi aflînd ca Mihaela se ducea la Opera ca sa vada Madame Butterfly.Si la opt si jumatate seara poloneza âmbracata într-o toaleta superba (adica mai mult dezbracata). Tocmai m-a pucasem sa-i scriu doua rânduri când chelnerul se apropie de mine ca sa-mi sopteasca: ? Doamna va roaga s-o asteptati dupa o jumatate de ora la Continental. Schimbul izbuti far a greutate si astfel. în loc sa-i propun primejdios ul tîrg care s-ar fi putut sa ma dea peste cap.cît atît: tineam sa aflu si felul curii reactioneaza la vestile pe care le primeste despre mine. alaturi de mine. nu era acasa. dar nu puteam s-o descos mereu fara sa-mi banuiasca intenti ile si pe urma n-o aveam oricînd la îndemina.

un plan dracesc mi-a s caparat în minte.) A treia seara cîstig a.. potrivit planului. sca pîndu-l de napasta! Vremea trecea fara sa descopar nimic.. m-am pomenit cu Charlot. ? Nu. El ezita înca si nu s-a învoit înainte de a-i da explic atii linistitoare. ? Si conita ce zice? ? Ce sa zica? S-a obisnuit si nu-i pasa. afara din obisnuit. am fost si ramînem prieteni.000 lei). Cine ma împiedica s-o fac? Pentru ca. saracutule! Vei avea de-a face cu mine.000 lei. pentru ca persoana si banii tai nu ma intereseaza deloc. de asemenea (45.000 lei ( se vede ca Nenisor sustrasese bani si mai înainte. care de la o vreme îsi îndeplinea rolul de spioana cu mult zel (cre d si eu ? cîstiga cît un director de minister). cu gîndul sa-i puna la loc cînd. Auzisem chiar din gura lui ca-i place jocul de carti. desi el îmi tulbu rase viata. daca as putea sa-l prind cu o lipsa pe car e sa n-o poata acoperi! Ce scandal si ce prilej minunat de a-i veni în ajutor. nu înca. i-as fi distrus cariera. Nenisor pierdu în trei nopti consecutive tot ce cîstigase si pe deasupra vreo 300. Cum l-am vazut. ? Ce facem. Dar dupa aceasta prima etapa (necesara pentru a cap ta încrederea victimei) urma dezastrul. asa de limpezi si închegate. domnule casier central. Gasise o lipsa de 420. Soarta rivalului era în mîinile mele. At unci am ajuns sa-mi creez eu însumi. ce s-ar alege de el. De unde avea domnul casier central suma aceasta considerabila? Nu era bogat.. ? A. încît de la început avu certitudinea ca va izbuti la milimetru. va face rost de altii. De fapt. Voiam sa renunt la ideea mea stupida cînd. A doua zi am întocmit o decizie prin care sotul Mihaelei era delegat casier centra l al ministerului. n-o puteam face. N ici vorba. nu stiu. Charlot. de a-i arata marele meu pret. de parca apucasem pe Du mnezeu de picior. ce f apta buna sa mai fac ca sa ramîn necontenit viu si actual în constiinta Mihaelei. ? Dupa ce e bolnav prapadit. cu o vorba numai. mai avem timp. l-as fi p rabusit în prapastie.. salariul pe care-l primea abia-i ajungea sa duca un trai modest. ca odinioara la scoala. nu. Ah. ce asteptam eu? Ce urmaream eu? Hei. Apoi. n-o lua asa. mai pierde si noptile la carti. ânt r-o zi. Acesta îm i aduse raportul chiar în dupa-amiaza acelei zile.000 lei. Acolo facu cunostinta cu el si.. Of. sa le f ac bine. Acum îi revenise patima. zau. cu toate detaliile. D ar âmi lipseau împrejurarile favorabile. barbatul Miha elei fu lasat prima seara sa cîs-tige. hotarît lucru.. Ti-l d au în schimbul unui contraserviciu. ocaziile de care aveam nevoie. era vinovat fata de mine. l-as fi ucis pentru societate. pentru alte nevoi). Si-mi bateam capul ce sa mai nascocesc. nu atîta pentru placerea de a face bine. Foarte bine! Sa-l mutam ac olo unde trebuie. Înde-mînarea lui Charlot depasise orice prevederi. ci mai ales altcine va. de a carui prezenta furat de valul bucuriei uitasem cu desavîrsire.. I-am aratat despre ce e vorba. vinovat cu ghiotura.. sesizam parchetul? m-a întrebat inspectorul. ? L-am prins! Al meu e! strigam coplesit de satisfactie. viciul lui Nenisor nu era o noutate pentru mine.. f ireste. Am cerut inspectorului financiar sa verifice îndata gestiunea lui Nenisor. dragul meu. mai stii sa masluiesti cu atîta îndemînare cartile de joc? Fostul coleg rosi. sa intervin mereu în viata ei. Auzise de ascensiunea mea si-mi cerea un post d e controlor financiar. {Cîstiga vrea 60. îmi rapise pe Mihaela. Cu un simplu gest. daca as a vea asa sot.. sustrasese bani din visteria statului. Lasa-l în seama mea. Parca n-ar fi barbatul ei. cît mai ales sa-mi potolesc setea nemarginita de a fi regretat de fosta mea sotie. . Sotia soferului. ai cazut pros t. Si nu numai tu. Îmi ceri un post. Cu ajutorul unui prieten l-am introdus pe Charlot la Clubul Modern pe care-l fre cventa Nenisor. ma puse la curent ca Nendsor cazuse în patima jocului de noroc. ? Asculta.iesc ceva extraordinar. Socoteala era asta: odata si odata tot va fi silit sa bage mîna în visteria statului ca sa achite o datorie la carti. crezînd ca poate îi fac o imputare. undeva în provincie.

De cînd nu te-am mai auzit spunîndu-m i asa! As fi putut în clipa aceea s-o cuprind în brate. ? Stii pentru ce am venit. ametita. Îmi trebuia un rastimp de framîntare si de nehotarâre. dreapta. ea era. era oare un motiv valabil în o chii mei ca sa-l crut? Ce ocazie mai buna mi-ar fi astîmparat setea de razbunare? Si cu toate astea!... Taceam. o fac pentru tine. vesnic ca ambasadoare! Ea nu catadixea sa se deran jeze. de mna. inspectorul (care nu agrea pe Nenisor) trecuse peste mine si raportase ministrului frauda descoperita . ca o fa ptura cu însusiri supraomenesti. ? Cum. Iata ce se întîmplase: între timp. de lupta intensa. ca secretarul îmi anunta o doa mna. Scapa-l! Îmi dau sea ma ce-ti cer. nu mai semana cu ea. speriata. avea pe fata o paloare de convalescenta. Si îl asteapta nu mai putin de cinci ani de puscarie. Numai pacostea asta îmi mai lipsea. Prea era grav cazul ca sa nu-si calce mîndria în picioare si sa alerge la mine. Spumegam de mînie: "Lasa ca te fac eu sa vii. sa duca sora-sii teribila veste. striga ea. încercînd sa-l fac cît mai blînd. mirata. pentru tot ce a fost între noi. Sa apara umilita în fata mea. dar n-a vrut. O tri misese în locul ei. nu se putea sa n-o faca. parasind mîndria. în numele ei. i-am spus. ? Nu.. ca sa nu-i dau impresia ca cedez atît de usor. ca se mira de propriile-i miscari. Am nevoie de ea." I-am spus Alexei pe un ton scazut. A venit în schimb Alexa. i-am spus raspicat. Era acum înalta.Asteptam pe Mihaela. C a s-o raneasca pîna în strafundul sufletului generozitatea mea! Am asteptat-o cu încordare toata ziua. era cît pe-aci s-o fac.. Nici o grija în privinta asta!..Si chiar daca n-ar fi fost mai vinovat decît Mihaela. Cu o suta de kilometri pe ora.. ? Trimite-mi pe Alexa. atît de nelinistite! Se prabusi inerta întrun fotoliu si acolo izbucni în hohot sfîsietor de plîns. ce înseamna asta? Nu trebuie! E o prostie ce faci! ? Aimée. Ce asteptam de nu dadeam curs raportului. sa-mi cînta reasca orice vorba din gura. Gluma se îngrosase si o clipa mi-a fost frica sa nu scap frînele din mîini.. Si n-ai nici o grija în privint . dupa toate celelalt e. ca situatia e disperata. sa salvezi un om pe care îti sta în mîna sa-l dobori. daca Mihaela în cli pa aceea sau cu o clipa mai înainte nu se ridica brusc. ? Aimée. Cred ca n-a trecut nici o ora de la plecarea Alexei. Voiam sa intervina pentru el. Numai pentru o singura fiinta de p e pamînt! ? Pentru mine! exclama Mihaela cu glasul alterat. stiam ca va interveni. Din primele clipe îmi facu impresia ca nu mai e sigura pe ea. Aimée! repeta ea masinal printre suspine. dar n-a venit. Intra sovaind. a acelui raport care aducea cu o senti nta de condamnare la moarte civila? . Ochii ei aveau priviri atît de rugatoare. s-o sarut nebuneste (simteam o foame cumplita de ea) si poate as fi facut-o. Într-adevar. Ma uitam laoom la faptura ei si taeeam. Eram sigur ca-i Mihaela. ca ea însasi. sa tremure de mine. Slabise mult. dar parea înca destul de aspru (ca si cum ea ar fi fost vinovata de. ? Fie. ce-i de facut? Va trebui sa fie are stat? ? Da. Si cît se poate de repede. ? Cred ca nu-ti dai seama ce-mi ceri. aproape fugind. Am poftit-o sa sada. clatinîndu-se. nu se poate face nimic?! ? Absolut nimic! Parchetul a fost sesizat! A plecat în graba.. ? E asa de grav? Nu-mi închipuiam! Dumnezeule. c hiar daca Nenisor depune banii. ? Pofteste-o imediat. Mi-a multumit si a ramas în picioare. Într-adevar. Nu mintisem (exageram numai). iar ministrul daduse ordin peste capul meu sa fie sesizat parchetul. ceva). Ma privi lung. stimata doamna Nenisor. Iar eu sa ma arat bun. scapa-l! Ou orice pret! Esti puternic si bun! Fagaduie ste-mi! Fa-o pentru mine. constienta de marea mea putere. sa ma roage. E un om pierdut (nu îndrazni sa-i pronunte numele în fata mea). de faptul ca traieste. asa cum nu aparuse niciodata pîna atunci. infinit de marinimos! Ca s-o doara si mai mult puterea mea. pentru salvarea lui. marinimo s. infinit de bun.

Ma opun chiar daca i s-ar da o mustrare scrisa. s tatul nu-i pagubit cu nimic. dupa un efort vizibil. Altadata îmi destainui ca Mihaela plînsese o noapte întreaga si ca ea.. a depus banii. ? Te ascult. Atît tonul cît si atitudinea mini strului ma jignira. dar prinse tare bine. am strigat rastit. E vorba de 420. faci dumneata asta? E cu putinta? O suma atît de considerabila? ? Nu vei fi crezînd c-o fac pentru el. Nu-i alta solutie. Popisteanu. avea nevo ie de aer mult. o auzise spunînd u-i: "Ma arde aici un foc mare" si-i aratase în dreptul inimii. reprimîndu-si dureros simtirea. domnule ministru. recurse in-constient la un comprom is. Atunci Mihaela. s-o depui ime diat în numele sau. acelasi lucru care se petrecuse cu mine cîteva clipe înainte. care n-ai stiut sa-l pretuiesti. un da nerostit. Eram probabil palid si tremuram de enervare. se vede. ? Cum e posibil sa pui la bataie situatia dumitale pentru o cauza care angajeaza codul penal? ? Am convingerea ca e o crima din partea noastra sa distrugem un om si o familie pentru o simpla nesocotinta. la cîte riscuri m-am expus si cum am înfrînt. Eu nu vreau sa-l vad în ochi. ca un cer limpezit de nori. daca se trece peste mine în chestiunea aceasta te rog sa ma co nsideri demisionat chiar în clipa de fata. mai cu seama ca Alexa era de fata. Alexa pleca si se întoarse dupa o ora cu recipisa. ? Uite. I-am replicat ferm: ? Domnule ministru. ? Dar de unde are sa scoata nenorocitul atîtia bani? (îmi placu asa de mult ca-i spu sese nenorocitul ? superba caracterizare!) ? Sînt nevoit sa-i pun eu la dispozitie. ? Îti multumesc! Facu ochii mari de uimire. ? Pentru numele lui Dumnezeu. Sedeam lînga ea. O fac pentru dumneata ! Si spunînd acestea rupse hîrtiile.a lui. auzeam cum îmi soarbe rasuflarea si m-asteptam sa i zbucneasca într-o explozie de dragoste. Ah. am eu aerul ca glumesc? Te rog. Nevasta sofer ului îmi raporta ca plecase la munte sa se interneze într-un sanatoriu. Ceru un concediu de o luna c a sa-si caute sanatatea. cît de mic. Va tresari Mihaela auzind toate acestea? O vor coplesi parerile de rau? O vor spinteca amintirile? Si are sa-i ajunga o n oapte sa tot plînga? În urma acestei întîmplari. nesoc otito. ? În primul rînd. o încurajare. Iata suma. (Se petrecea cu ea. Vreau sa stiu ce-mi ramîne de facut.) Toata fiinta-i parea ravasita. iar Mihaela r amasese acasa. Apoi fugi si nu stiu daca fugea de mine sau de ea. hotaraste. Functionarul are un trecut nepatat. Si are sa adauge poate: tot ceea ce a facut pentru tine a fost. (el) trebuie sa acopere lipsa. si ma întreb daca vorbesti cu adevarat serios. A doua zi... De rîndul acesta avu loc o scena destul de dramatica pe care nu o prevazusem..) Astepta din parte-mi un semn. ti s-a desfacut nodul de la cravata.. Si cu mîinile tremurînde. (Si ce frumosi erau ochii ei acum.000 lei. Mai spuse ca ar fi auzit de la medicul care îl îngrijea ca stapînu-sau nu mai are multe zile. dupa furtuna. Alexa înghetase pe scaun si ne privea fara sa vada.. I-am aprobat trei luni. încercînd s-o consoleze. cu toate rugamintile lui de a-l însoti. pîna la urma. agitata. i-am spus. încurcîndu-se si rosind de neobisnuita ei neîndemînare. rosti cu alt ton: ? E pentru prima data cînd consimt sa-mi calc pe constiinta. Taceam înghetat si-mi era teama sa nu-i vorbeasca chiar tacerea mea. Ministrul Popi steanu auzind ca vreau sa scot basma curata pe un functionar incorect. ? Cum. intra în ca binetul meu (ne despartea doar o usa) si-mi declara raspicat ca nu admite cu nic i un pret crutarea delapidatorilor banului public. Popisteanu ramase perplex ca si cînd ar fi primit din senin o maciuca în moalele cap ului. ca o halucinata ? suferind ca f usese martora la o astfel de scena. pieptul îi salta.. Alexa veni la minister cu noaptea-n cap. Dupa care nevasta soferului mai zise: .. cerbicia mi nistrului. cum are sa-i povesteasca Mihaelei tot ce vazuse si auzise: cît am luptat de dîrz sa-i scap sotul. dragul meu. boala lui Nenisor se înrautati. cu salariul întreg. erca sa-mi înnoade cravata.

Cecilia. nici un semn. gata sa-l sfarîm. (Poate acesta sa fi fost singurul semn. nu din piatra. în uniforma. (Socrul meu avea relatii foa rte înalte. Toata dimineata am lucrat in tens într-o comisie financiara. si în clipa aceea am avut revelatia celor întîmplate cu o certitudine pe care ti-o dau numai marile presimtiri. Parintii ei priveau cu sim patie apropierea noastra de care aflasera dealtfel si prietenii casei.) Bineînteles venira si parintii mei. la care ma duceam în fiecare seara. O preocu pa numai clipa actuala. Nu mai aveam nevoie de asa ceva. ea însasi înalta si supla. sa stii. dar ramînea aceeasi statuie cu grai si miscare. gemene. În zorii zilei am plecat în voyage de noces la Abazzia pentru o luna de zile. Printre invitati erau mai multi membri ai guvernului si însusi primul ministru. ca sa am siguranta ca a primit-o. dar nu concepea m aceasta nunta fara prezenta Alexei. Atît. Dar vaz ca boala ei n-are leac . conita. Ne-am întors o-data cu toamna. fara sa arate cine telefonase si mai cu seama despre c e era vorba. ca un t rasnet pravalit din senin. Aceasta cautare insistenta (nu reuseam sa ma împac cu absenta Alexei) atrase oarecum atentia unor rude.. Zilnic îsi schimba rochiile. . vineri 7 septembrie. în rochia alba de mireasa. în persoana. I-am fagad uit un spor de leafa si i-am dat pe deasupra bani de-o rochie. zau asa! Ticaloasa slujnica! Îmi venea s-o îmbratisez pentru inteligenta ei dojana..) I-am trimis invitatia prin curier special . cu trena fara sfîrsit. Nici o presimtire. ? Alo. Pe cînd ce rcetam corespondenta. PARTEA A PATRA? I Alaltaieri. Degeaba cautam s-o descopar prin furnicarul nuntasilor. Închise brusc aparatul. cu toate ca numai de asa ceva nu-mi arde a. pa rea neverosimil de frumoasa. tata într-o dispozitie excelenta ? ma ma putin cam trista. se burzului ea si-mi ceru si de pantofi. ? Tudor. Chiar Cecilia car e observa atît de greu. Am serbat logodna noastra în cercul restrîns al familiei si rudelor. s-a produs deznodamîntul. Doamne fereste. La prînz m-am întors extenuat acasa cu masina. nimic nu paru ca deo sebeste ziua aceea de celelalte. Am strîns receptorul în palma cu o încordare suprema. Mai mare pacatul. am pregetat sa întind mîna ca sa-l ridic. Ma asteptam sa-mi raspunda ca "fericirea" e chiar ea. ? Da' ce am înnebunit.. nu stiu ce avea. pentru rest era total absenta. dar nam stat decît o saptamîna. Dupa o luna s-a celebrat si casatoria într-un cadru extrem de fastuos. ca e moarte de om. (Fotografia ei aparu în ziare si pe coperta unei revi ste ilustrate. înflorise ca o floare de sera. (Sa nu para cuiva ciudat faptul. strident. Odata s-a întâmplat sa lipsesc cîteva zile. Dar nu pr icep ce tot aveti cu ea de-o patimiti asa? Ca si dînsa din carne-i facuta. Desi receptorul era alaturi de min e. ? Si pe cine crezi ca iubeste? ? Pe cine altul decît pe dumneavoastra? Ca prea e cu ochi si cu sprîncene. telefonul zbîrnîi strident.) Am poftit si pe Alexa la nunta. cine-i? am întrebat aproape rastit. i-am spus dînd-o prin gluma. Cînd sa plece am fa cut-o atenta: ? Sa nu ma dai de gol. ma întreba: ? Pe cine tot cauti? ? Fericirea. Si cu toate astea n-a venit. Pe neasteptate. vino repede! îmi rasuna în ureche o voce gîtuita de emotie. asurzitor.? Tare ma bate gîndul ca iubeste pe cineva. ) Soneria continua sa tipe. Nici gînd sa ma întrebe unde am fost sau ce am facut. ca un semnal de alarma. dar inteligenta Ceciliei scapa usor prilejul. Cecilia. Asa ca er am socotit pretendentul oficial la mîna ei..

Probabil eram palid si tremuram pentru ca Cecilia care venise sa ma pofteasca la masa. Mi-a deschis Alexa.. Ce as fi putut sa-i raspund? Si mai înainte de toate ? ce stiam? Am ri dicat din umeri fara sa articulez un cuvînt. nici de noap tea minunata cînd a fost a mea. Alexa! Nu trebuie sa ne pierdem cumpatul. vedeam dinainte biletul de închiriat care-mi oprise cîndva pasii la poarta aceea. se sperie vazîndu-ma. ? Plîngi? Ce descoperire! Statuia mea nu era construita din marmura. Fara s a vreau. Între o întrebare si alta se aseza timpul cu tacerea. De nimic. Ce s-a întîmplat? ? Mihaela s-a sinucis! Ea nu slobozi un tipat de spaima si nici nu se facu alba ca varul asa cum s-ar f i întîmplat cu oricare alta femeie. o aratare învesmîntata în negru. n-am nevoie de voi. stînjenit de goliciunea frazei ce-i debitasem. umanizînd-o. În piept avea inima si simtire care o faceau sa sufere.. Alta mi rare: pe fata ei de marmura lunecau cîteva boabe de lacrimi la vale. Apoi amintirile începeau a se trezi. În registram rece.. am strabatut cu pasi repezi gradinita si am sunat. miscarea vie si pestrita a str azii fara sa recunosc locurile pe unde treceam. prin ferestruica masinii. Coplesit de potopul aducerilor aminte. a podidit -o plînsul: ? De ce mi-a facut Mihaela una ca asta? Numai pe ea o aveam pe lume. Ea singura mi-o luase înaint e trimitîndu-ma la Mihaela ca sa ma scuteasca de o explicatie poate dureroasa pentr u ea.. ascunzîndu-ma chiar de mine? Îmi trebuia neaparat aceasta sinucid ere? De ce voiam sa moara Mihaela? În fond ce rezolva disparitia ei? Setea de razb . s-o vezi. pent ru ca e tot durere. Nu.. Da. acolo.. Încremeni locului si ma întreba cu cel mai desavîr it calm: ? Cînd? De ce? Ce s-a întîmplat? Cum a fost? De unde ai aflat? Nu era un potop de întrebari. ca sa-mi acapareze prezentul. Mi-am muscat într-ascuns buzele. ? Sarmana! Ar fi meritat o soarta mai buna! Cecilia rostise vorbele astea de compatimire? M-am uitat la ea surprins. Apoi zise: ? Du-te la ea.. parca ar fi vrut s a-mi arate prin aceste gesturi marunte ca e alaturi de mine în acel ceas greu si împ artaseste în aceeasi masura durerea mea. Întelegea asa de bine unele lucruri I Drumul pîna în strada Triumfului (Triumfului. dupa ce m-am ridicat. trebuie sa te duci. cum s-ar parea. Am tresarit de neliniste.. Întoarse capul. se feri sa-mi arate slabiciunea.. Le. Poate mai e timp sa-i vii în ajutor. Poate o iubesti înca.... Asteptam oare acest deznodâmînt. Ajunsesem. Îmi netezi parul ravasit si. Abia aici. la fata locului mi s-a confirmat revelatia pe care am avut-o în urma ap elului telefonic si m-am îngrozit de nebunia ce facusem dînd Ceciliei o veste cînd nu stiam înca precis ce se Întîmplase. fara sa-mi dau constient seama? De ce nu ma gîn-disem la altceva în clipa cînd mi-a telefonat Alexa? As fi putut invoca atîtea posibilitati: un accident. Cecilia dovedi în aceasta împrejurare întelepciune si tact. Nu rezolvam nimic. Cînd m-a vazut. De c e o asteptasem atât. Fugiti. Vestea îi strabatuse învelisu l protector. îl dorisem în strafun iintei. o boal a subita. îmi perie sumar haina si pantalon ii (desi nu era nevoie) cu o dragalasenie discreta. Or. Ai iubit-o.. cuibul dragostei noastre defuncte. o neîntelegere grava care ar fi reclamat prezenta mea. retinuta.. fiindca tot ma duceam si fara îndemnul ei. înlaturasem toat e eventualitatile si ma oprisem numai la una singura: sinuciderea Mihaelei.. nu va mai cunosc. Fericirea care s-a dus ma sufoca. ? Da.. ? Curaj.. ? Ce ai? Esti galben ca ceara.. una dupa alta. ? ce sinistra ironie!) l-am parcurs într -o stare vecina cu somnolenta.. apropiindu-ma neîncetat. scurtînd în fiecare minut distanta. îmi suna în urechi: ride la terra din opera lui Puccini.. N-as fi vrut sa ajung niciodata la destinatie si totusi într-acolo mergeam... desi sentimentul n-o micsora. automat. decît numai pe dinafara . trebuia sa ajung o-data! Mi-a aparut în f ata ochilor casa tupilata în verdeata. absolut nim ic. Acum va urasc ! Nu vreau sa-mi aduc aminte de ziua cînd Mihaela a împlinit 21 de ani. ci d impotriva. azi blestemata. g oneam ca pe dusmani.

era moarta! Murise de curînd..) Slujn ica a vazut-o scriind de zor. iar nu eu picioarele.) De di mineata a plecat în oras. vrînd pîna si-n înfrîngerea de pe urma s i pastreze aerul de învingatoare. Si totusi. (De ce în preaj ma mortilor oamenii vorbesc numai în soapta?) ? Cum s-a întîmplat? . Dumnezeule.. dar nu se trezea deloc. dar de unde lacrimi? O stîn ca si tot ar fi fost zguduita de clipa revederii. Apoi a venit procurorul si înca cineva.. Închipuirea mea ratacea în nestire prin cele mai stranii locuri. am descoperit destul de greu în coltul gurii surîsul ei de mîndrie care îmi e ra atît de familiar. A chemat slujnica si i-« dat un plic sa-l duca Alexei. Chipul Mihaelei se multiplica. desi în realitate nu ma gîndeam la nimic. nu stiam nimic. ." gol de simtiri. Alexa m-a condus în odaia moartei. dus pe gînduri. ? N-o mai recunosti? Era asa de schimbata. m-as coborî în subsolul fiintei omenesti. cel putin n-a suferit. o fi primit vreo veste rea de la sanatoriu? (Nenisor era grav bolnav. cu cine am vorbit si ce am vorbit. Eu ? nu. frageda. Dovada fusese facut a acum o data pentru totdeauna. O femeie tînara zacea întinsa pe pat.. fara mine se dezagrega ca într-un mediu neprielnic. Îsi facuse singura injectia cu o doza mortala. (Probabil ca n-a dormit toata noaptea. Extenuat de nemiscare. sau alte locuri la fel de absurde. ou mîinile puse cruce pe piept. ma întrebam.. chiar mai jos. Nu m-am abtinut sa n u întreb. am vazut cu ochii mintii pe Mihaela asezata pe pat cu capul spre fereastra. apasator. Otrava!. îi deschisesem larg portile sufletului. ca sa-mi satur ochii pentru totdeauna de ea. am trecut în hol. O priveam lung. Gîndeam ca poate mai e o speranta. ? E Mihaela? Sora ei. As fi vrut sa plîng. absent. înca nu se racise. Numai cu mine reusea sa se realize ze.. Abia acum am între bat-o (tot în soapta) desi acolo puteam foarte bine sa vorbesc tare. Aveam îndarat anii nostri de bucurii si suferinte care ne legasera cu lanturi mai tari decît ot elul. aratîndu-mi fie un co lt de stînca sau un cal slabanog opintindu-se din rasputeri sa traga o caruta întele nita în glod.unare a unuai sot înselat oare între timp si-a refacut viata pe baze mult mai largi si solide? Dar asta nu era decît pedeapsa celui mai nesabuit orgoliu. Alexa a venit dupa mine. Ar fi prea mo nstruos sa cred asa ceva. încît îmi venea greu sa cred în realitatea ei. Smaranda a zarit pe noptiera doua fiole. poate chia r toata casa se umpluse numai de ea. credeam ca doarme. iar pe la opt si jumatate a veni t înapoi. La un m oment dat. Nu-mi dau seama cum am telefonat dupa medic. . fara nici o legatura cu clipa act uala. Ce-i cu ea. nici eu. fiinta mea era casa ei. au renuntat la autopsie. clocotitoare o facuse dragostea mea. continuu. nu se stie unde a fost. nu-mi intra în cap ca Mihaela sa mo ara. De ce nu ma durea nefiinta Mihaelei? Înca nu stiam. ? M-am speriat citind biletelul. Voi am s-o scol. Erau oameni cumsecade. auzind teribila întrebare.. vedeam un sir lung de moarte.O ascultam tacut. (Cui o fi scris? ? asta e foarte important. ca trezit din-tr-un somn greu. urma Alexa.. Ceea ce ma preocupa în momentul acela era ceva care nu tinea de simti re.. cum nu? am replicat brusc. avea trasaturi necunoscute.. cum era în realitate. Ramîneam inert. Plecase cu el în eternitate. Parea straina. Sarmana. a tresarit si a holbat ochii în asa fel ca-i ies isera din orbite. . Cînd îmi telefonase Alexa. Si doar Mihaela jucase rolul principal în viata mea. O iubisem mult.. Alexei îi paru ciudata aceasta mutenie prelunga si nu se stapîni sa nu ma întrebe: ? Ma asculti? ? Ba da. nociv.. Cu toate astea nu tr ebuia sa ma mir de nimic pentru ca aceasta transformare avea toata îndreptatirea.. Chiar de cînd ne despartisem. încît odaia. Aceasta nepotri vire a închipuirii cu realitatea ma contraria de asta data si-mi faceam reprosuri stupide în ceea ce priveste lipsa mea de previziune. De unde o procurase? Ni ci slujnica.) Am lasat totul balta si am alergat sa vad ce se întîmplase? Am gasit-o întinsa în pat. Si acum îsi curmase brusc zilele. te ascult. Mihaela începuse sa nu mai semene cu ea. El a spus ca-i morfina.Se trezise în revarsatul zorilor. Doctorul venit în pripa a ridicat neputincios din umeri. Ce luminoasa.

. E cu un picior în groapa. Ce-as fi cîstigat daca ma dezvinova team invocînd nu numai dovezile pe care le cunostea Alexa. om rau ce sînteti? V-as omorî daca as putea. la rîn du-mi. fara sens. cu ciuda. poloneza! Volubila. dar eu îl auzeam multi plicat de sute de ori în mine. E nevoie de un barbat pentru îndeplinirea formalitatilor. durerea o silise sa-si iasa din fire. Uitasem si de prînz si de foame. adica de totdeauna. stralucitoare. Trebuia sa ma apar... am întrebat-o pe Alexa. nu ma duru lovitura. sa-i dovedesc ca se însala. Puah. cineva din spate ma trase de mîneca. Si pe mine ? ce m-o fi apucat sa-i spun ca si Mihaela m-a ucis la rîndu-i? Sincer vorbind îmi paru rau de izbucnirea mea ipocrita. cumparînd tot ce trebuie. La ce-bun. izbucnind vulcanic. privindu-ma ca halucinata. Dupa un ragaz. ? N-a lasat nici o scrisoare? Nici un rând? (am evitat sa adaug: pentru mine. Si pe urma. la revedere. nu exista urma de scrisoare.. Era Walewska. Trebuie. tocmai se înto rcea. nimic.. M-am ridicat sa plec..) ? Nu. ? Crede-ma. Tu ai omorît-o pe Mihaela! Strigatul ei de acuzare fusese rostit numai o singura data. supla.. Se trase un pas înapoi. Pe Alexa o întel egeam. nu sînt sigur. Trimit pe secretarul meu sa-ti ajute. rasfrîngîndu-se în ecouri prelungi. apoi spuse mustrator: ? Credeam ca înca mai tii la ea. orice sustinere. dar si ea pe mine! ? Se si vede! rînji ea crispat ca o vedenie. în casa. Scapat de aceasta grija.. ? Spuneai ca slujnica ar fi surprins-o pe cînd scria. Ce noima avea replica asta stupid a? Ce are sa se vada. mi-o confirma.. fara nici o tinta. asa cum fusese Mihaela pe peronul gari ... adaugase: De ce îmi pomenesti de el? T ot pe tine te-a iubit.. dînd cu ochii de mine. I-am întors spatele si mi-am vazut de drum. grave. poate chiar mai mult. saracul! O veste ca asta. În tim p ce ieseam pe usa îmi arunca o piatra: ? Ticalosule! Poate mi s-a parut. Fulgere de mînie tîsnira din ochii ei si Alexa. drept compensatie pentru ca am ucis-o? Haida-de! Nici nu-mi trecea prin gîn d. ? Se va vedea! am tipat înfruntînd-o. mi-e rusine! La primul telefon public m-am oprit ca sa dau dispozitii secretarului meu sa se o cupe de formele si operatiile înmormîntarii. ca si cum ar fi fost cea mai importanta. ci însasi evidenta? Si ce pierdeam ramînînd vinovat fata de ea? Mihaela nu mai era pe lume si aceasta plecare fara întoarcere facea zadarnica. ? Ce faci? Pleci? facu ea surprinsa. i-am raspuns foarte calm. as zice chiar bine dispus. ma apostrofa cu o excesiva mînie: ? Va placu ce facurati. Am jucat teatru ieftin. ca am iubit-o pe sora ei tot atît cît ma iubise ea. hoinaream în nestire pe strazi. racni la mine: ? Pleaca! Acum stiu cine esti. atît i -ar trebui ca sa-l dea gata. ? Da. Dar în loc sa ma întorc acasa unde Cecilia ma astepta. se uita lung la mine. ma rog? O voi lua pe urmele Mihaelei? Ma voi sinucide. nevasta soferului care.. Ea vazînd ca nu-i raspund. Oricum ar fi fost. alta scena tare.. Ajungînd pe Lipscani. Vremea prînzului trecus e de mult. Dar abia ac um aveam certitudinea deplina. Ce sa-mi pun mintea cu o toanta? Îi plac ea sa încaseze doua lefuri si acum ? poftim proces de constiinta. în dreptul cinematografului Maxim. într-o dezlantuire care nu se potrivea deloc cu fire-ai stapînita. Nu-mi era foame. ? Bine.. Poate i-o fi trimis lui (sotului) un cuvînt de adio. Smaranda. Nimeris e într-o chiurasa de otel. nu stiu ce sa-ti raspund. dar o sa va pla teasca Dumnezeu cu vîrf si îndesat. m-am simtit întru cîtva usurat. de asta eram sigur de mult.. Aici. de prost gust. fara a cruta ba nii si timpul. cînd altcineva. sîht limite peste care nu se poate trece.Într-un tîrziu.. asa ca sa spun si eu ceva: ? Pe el nu-l anunti de ceea ce s-a întâmplat? ? Cred ca n-as face bine. Dar nici ea nu trebuia sa ma acuze ca am ucis-o pe sora-sa. Violenta tonului o sperie.. A spus-o bine Alexa. nesfîrsite: ? Poate ca am omorît-o. ori devenisem complet insensibil? În dreptul portii. de ce i-am strigat "se va vedea?". am cautat...

da. te rog sa-mi faci pe socoteala mea un cavou la Belu. Am luat receptorul si i-am spus: ? Asculta... cum fagaduit la Oper. oricei cu putinta cînd clientul nu se uita la pret. stai.) Fumam si priveam zbuciumul strazii prin geamurile usilor de la intrare. Am intrat. Rîdeam cu rîsul altuia si o sarutam inert. Secretarul meu îti pune îndata la dispozitie banii de care a i nevoie. ? La tine nu place sarute la Vali? se mira femeia nedumerita ca initiativa tuturo r îmbratisarilor o lua numai ea. Si de ce n-ai plecat cu masina? ? E în reparatie...... Ma pun imediat în legatura cu un arh itect... ? Astepti sa ti se dea mura-n gura? N-aveai decît sa întelegi.... dar bani? Ah. Dar nu admit un minut de întîrziere... la orele patru... Secretarul meu se uita la mine alarmat. ? Va rog iertati-ma. Nu ma priveste.. urs reu? Vali (Vali era numele ei de alint) iubesti mult la tine si tu necajesti la ea.i. Nici un minut mai tîrziu. domnule secretar general.. dar nelipsit de grandoare.. ? Am înteles. arhitectul ministerului. la îndemîna oricui. Cîteva perechi rasfirate îci si colo. Într-un timp atît de scurt? ? Orice o posibil cînd stii sa vrei. ? De ce în cont? Plateste imediat! Tot! Imediat! ? Bine. Ca pacitatea?. În mai putin de doua saptamîni cred ca va fi gata. În pustietatea mea sufle teasca eram disponibil... .. Sau sa întrebi daca nu poti întelege. În pauza. Angajeaza o mie de lucratori.. Era cît p-aci sa uit. Am lasat-o. clasic. aproape g oala. Sala cinematografului. ma bizui pe gustul dumitale. Ti-am spus sa nu te uiti la bani.. La un m oment dat mi se paru ca secretarul meu trecuse pe acolp. în incinta unui magazin. secretarul meu izbucni într-un elan de admiratie: . Din fericire. Doua morminte. da. Ramase uluit z arindu-ma cu capul gol. cîti p oftesti. ? Asa. lipindu-ne unul de altul. Ia de acolo cîti bani îti trebuie... Platesc oricît. ? Esti nebun? Ce tot palavragesti aici? În doua saptamîni? Pîna mîine dupa-amiaza trebuie sa fie gata. Ba nu. n-avea decît sa faca ce voia cu un obiect ca mine. E cu putinta. Ce-ai facut cu cav oul? Cînd e gata? ? Trebuie cavou? Nu stiam.. absolut de nimic. Unde gasim un telefon public? Era unul chiar la spatele nostru. dragul meu. trista... mîine dupa-amiaza. ? Vino cu mine. Ajunge. le trec în contul dumneavoastra. pe frontispiciu gr avezi numele meu.. Pîna mîine dupa-amiaza trebuie sa fie gata. Îti sta la dispozitie oricît ai nevoie. facîndu-i semne disperate si strigîndu-l într-un loc atît de nep otrivit.. Nu-mi ardea nici de ea . ? Comanda cinci. ? Cheama pe Goiceanu.. aproape în panica. Ea m-a sarutat în întuneric. pe ultimul rînd. ? Ce cauti pe aici? ? Ma duceam sa comand o coroana. Vreau sa vorbesc cu el. Cînd am depus receptorul în furca. Ne-am înteles? Foarte bine.. La început o scurta explozie de veselie. (Uitasem sa mai fumez de doua ceasuri... Vreau vedem filmul împreun a. ca un singur trup. nu pricepi? De ce sa pierdem timpul cu asta?. întelegi? Fa un proiect. este forte frumos. sa traiti. doua. Ceva simplu. N-au decît sa lucreze zi si noapte cincizeci sa u o suta de lucratori. în ajunul escapadei noastre la Constanta. Bineînteles. credeti ca e posibil. ? Uite cheile de la casa. Multumesc. apoi mustrari: ? De ce nu dat pe la mine.. Da.. Nu-mi trebuie deviz. Dupa cum vezi urgenta extrema.... Mergi cu Vali. Goiceanu era acolo. domnule secretar general.. Ne-am asezat în fund. am iesit în hol sa fumez o tigara. du-te si fa treaba. nici de film.. incapabil sa ma împotrivesc celui mai firav îndemn. Secretarul facu numarul si ceru directia arhitecturii.. lînga p erete. ? Ia Buik-ul meu. ce lapsus: nu-i dadusem nici o lescaie. pricepi? ? Dar. ? Am înteles. Nu mi-ati pomenit nimic despre asa ceva. M-am luat dupa el si st recurîndu-ma anevoie prin viermuiala pietonilor l-am ajuns din urma. nu-i nevoie sa-l aprob.

? Nu vorbi prostii. avea dreptate baiatul. se va vedea! Deocamdata am facut rost de arma. Înainte de a pleca ramase cîteva clipe locului. e mai eficace lovitura si nu da gres. îmi atrase pri . si mari si mici. Ce-o fi crezut Vali de plecarea mea ciudata? Probabil ca m a asteapta înca. ? Esti sigur? ? Foarte sigur. pe onoarea mea!. el trebuie sa adaposteasca o întreaga familie sau macar o per eche. altele minuscule ca niste jucario are. Hai. demodate. Lasam si doua. îl contramandam din senin. devenisem subit prieteni. Bineînteles rîdea si el. Dupa cîteva minute coboram la facultate. ? Tiii. iar acum cînd nimeni nu m-ar fi împiedicat sa tin cu rsul. Negustorul zîmbi superior (crede domnul ca ma prosteste?!) si adauga cu cinism: ? Pentru asa ceva oricare e foarte potrivit. l-am admonestat cu o asprime prea excesiva. nu se construieste un cavou pentru o singura persoana. un plic alb. Repede am oprit o masina. Nu ma nedumerea contrazicerea în care ma puneam. ? Nu-i nimic. scapasem din vedere. Duca-se la naiba. Poate sa astepte mult si bine. Într-adevar.... cu butoi.. i-am spus rîzînd cu pofta.. Perfect logic omul de dupa tejghea. Înainte de a ma hotarî. fara un pic de fantezie. sterge-o acu m si vezi-ti de treburi. Am intrat în cancelarie foarte abatut.. m-am uitat cu un gest reflex la ceas. Alergasem într-un suflet la facultat e (luînd o masina ca sa nu întîrzii).. unele vechi. e vineri. ? Da. te rog. Asa ca am ales un Browning mic. spuse mirat asistentul. sau sa se arunce sub rotile unui Ford desuet în loc sa prefere un somptuos Roll's sau macar Cadillac. ci sa pastrez o distanta oarec are. în sens contrar. era vin eri. ? Foarte amabil din partea dumitale. ? Dar nu aveti ours. ci din cauza palari ei (desi as fi putut foarte bine sa ma întorc s-o iau sau mai degraba sa cumpar un a noua). cu un gest. dar simplist. de cinema si de palaria pe car e o lasasem pe scaun. De ce comandasem cavoul cu doua morminte? Mare mirar e! Dar ce importanta avea faptul? În tot cazul. Tot treaba aia o face. E dea dreptul barbar sa-si ridice cineva viata tragînd de limba un revolver oribil. Ce mi-o fi venit sa intru la cinema? Am chemat asistentul: ? Fii bun.. O adevarata bijute rie în miniatura. Cînd sa le raspund ? surpriz a ? eram cu capul gol. la ora asta am curs cu anul III. cîtiva studenti ma salutara. fara nici un motiv. si anunta studentii ca azi nu tin curs. ai dreptate. i-am raspuns cu tonul cel mai natural de pe lume. si îmi arata. care contrasta violent cu verdele postavului.. Sînt cam obosit. încurcat: ? Va rog sa ma iertati: pentru ce e nevoie de doua morminte? ? Am spus doua morminte? ? Da. Patronul îmi arata cîteva revolvere. Ce-are a face? Mda. Negustorul mi-a facut pe loc un scurt instructaj atragîndu-mi aten tia sa nu-l lipesc de tîmpla în momentul sinuciderii. calendarul din perete. cu praselele încrustate în sidef. Iesind din magazin. Pe birou. Pe cînd strabatea m în graba lungile coridoare. Mi-am amintit de poloneza. intrasem deja în magazin. Am luat-o agale. ? Nu-mi plac. cu butoi. ? Cum n-am? Nu-i astazi sîmbata? ? Va înselati. Uitasem cu desavîrsire sa ma întorc. N-aveti altele mai bune? ? Pentru ce va trebuie? ? Vreau sa-mi zbor creierii.. ? Ce-ar fi sa cumpar un revolver? Am sa i-l arat Alexei: Nu credeai ca ma sinuci d? Ei bine. nu din cauza lapsusului. Arata 4 fix.? Sînteti formidabil. ? Stiti. pe urmele unei fetiscane care-mi zîmbi angajant ca s-o uit dupa trei minute si sa ma opresc pe strada Baratiei în fata unei vitrine ou pusti de vînatoare si arme de tot soiul. v-am auzit cu urechile mele.

încît socot ca nu m-am achitat fata de fe ricire cu pretul tuturor suferintelor pe care le-am îndurat dupa aceea.virile. deznadajduita. Nu ma plîng! O vreme am fost atît de fericita. vrea sa-i sacrifici tot fara a-i cer e nimic în schimb. de la acest schimb în aparenta just. Se temuse s-o dea la posta. de unde sa stiu ca iubirea dintre doua fiinte nu e egala. neconvinsa. s-o depasesc chiar. ca balanta atîr na cînd într-o parte. cînd poti spune tot ce te doare. Trebuie sa-ti marturisesc din capul locului ca ma simt vinovata fata de tine. sa fiu aceea pe care o cautai si. E ceea ce se întîmpla cu mi ne. Mihaela scria mare. cum n-am iubit pe nimeni. opt si jumatate. Ai sa zîmbesti cînd ti-oi marturisi ca de cînd am fost a ta ma simteam mai buna pîna si cu mine însami. mult mai lesnicioasa. da ? vinovata. cu atît mi se parea ca eram mai putin. Citeam cu rasuflarea taiat a paginile una dupa alta. ci numai pentru ca am nutrit nebunescul gînd de a te însela. ceva mai bun decît mine nu puteam sa-ti da u. numai o singura data în viata? Destinul a vrut sa-mi dea o lectie aspra. . multumindu-te doar cu ceea ce-ti ofera. într-o graba febrila de parca s-ar fi temut sa n-o surprinda moartea înainte de a ispravi. tot n-as f i iubit a doua oara. m-a ales tocmai pe mine ca sa confirm realitatea unei povesti. Înainte de a pleca în necunoscut voiam sa-ti vo rbesc. Asad ar. Mihaela fusese. nu pot începe mai înainte de a-ti spune înca o data ca te-am iubit. Este asa de neverosimila si de putin omeneasca povestea aces tei iubiri unice.. Iat-o mai jos. sa iube sti asa de total. daca as fi trait pîna la adînci bâtrînete. dar mi-a fost greu. parca as fi vrut sa le mistui cuprinsul dintr-o singur a ochire. apucat de toate frigurile. Cine ar fi putut sa înteleaga ceva în nerabdarea mea care sarea dincolo de timp si în tremurul care învalmasea frazele amestecîndu-le alandala? Am reluat lectura dupa o p auza tot fara rezultat. De aceea am ales calea scrisului. Nu.. Sa nu-ti închipui ca încerc sa ma dezvinovatesc. Iubirea e nesatioasa. E cu neputinta. Tu ai ramas singura mea iubire si. fara sa te întrerupa nimeni. unele cuvinte erau cu neputin ta de descifrat. De aici a pornit eroarea. reprodusa întocmai: II Poate ai aflat pîna acum ca nu mai sînt. Eu am rîvnit totul de la tine pentru ca îti dadusem totul. Am desfacut plicul tremurînd. nervos. asa cum ai crezut mere u. Mi-a spus sa v-o dau în mîna ca e ceva important. ? La ce ora? ? Pe la opt. om ridicat din umeri zîmbind sceptic. Îmi recunosc deschis greseala care a facut sa ni se desparta drumuri le pentru totdeauna. cu cît voiam mai m ult. Pentru asta facuse drumul în oras! Sa-mi aduca scrisoarea. acum ? în pragul unei lumi necunoscute. Parca m-a sagetat un curent electric. N-a fost chip sa citesc scrisoarea decît dupa ce am dormit o ora cu ajutorul unui somnifer. În cazu . Asternuse pe hîrtie tot ce avea pe suflet. sa nu se piarda sau sa nu cada în mîini straine. si as spune ca eram chiar geloasa pe propria mea persoana. Dar s-o iau de la început. de un egoism salbatic. La ce bun? În fata vesniciei. îmi spuneam. foa rte greu. ? Scrisoarea Mihaelei! Asta trebuie sa fie scrisoarea Mihaelei! Plicul nu purta nici o stampila postala. În ce fel ajunsese la mine? ? De unde e asta? am întrebat cameristul. cînd într-alta dupa imponderabile de care arar ne dam seama. Oricum. Asadar. sa-mi deschid pentru ultima data inima înaintea ta. Dar ce experient a aveam. omul le apada masca minciunii si ipocriziei si simte nevoia unei purificari desavîrsite. Adica gresesc: cum sa fac o comparatie cînd nu te-am iubit decît pe tine ? Mereu ma osteneam sa-ti plac.. Dar nu vinovata fiindca te-am înselat. Cînd am citit Manon Lescaut. p e care nu ti-o da decît spovedania sincera. ? A venit azi-dimineata o domnisoara si a adus-o. încît oricui i-ar parea o nascocire. nu plecase în împaratia lui Pluton si a Proserpinei înainte de a-mi lasa un cuvînt d e adio.

. m-ar fi salvat în acea împrejurare grea.) Ah. Eram sin gure în compartiment cînd. P referam sa ramîn nemaritata toata viata decît sa. E greu. Rana pe care mi-o deschisesei în piept nu se vindeca fara balsamul acelei blestemate razbunari. Aurora. în conditii identice. Dorule! (Lasa-ma sa-ti spun as a. Statea pe culoar la fereastra si fuma. Nu-ti spun ce conversatie s-a încins în limba lui Moliere pe care o vor bea destul de stîngaci. la Sinaia.. cînd ne-am despartit. Era tare tr ist. ca s-o iei. ca nu eram nici grecoai ca. mîndria mea.. Nu puteam accepta umilinta unei parasiri atît de jignitoare. dragul meu! As fi putut contracta o casatorie chi ar în situatia aceea daca voiam. Nu l-am cunoscut atunci pentru prima dat a asa cum îti spusesem. cînd iubim. sa-ti însir în ordine succes iunea evenimentelor care au concurat la rostogolul meu în neant. Putin cam naiv el a crezut. daca o paraseai vremelni c. s-a ivit sarcina. (urma ceva indescrifrabil). e foarte fir esc sa judeci asa. Ma hotarîsem înca de atunci sa-mi ridic viata si nu era decît o chestiune de zile ca sa ajung la fap ta.! În Gara de Nord. crunt strivita cu c alcîiul. e mult de cînd nu mi-a fost îngaduit sa te chem astfel. pastrînd rezerve pentru sine. femeile. N-am primit tot din cauza mîn-driei mele tiranice. Si tocmai atunci. i-am spus ca sînt logodita cu un român si ca plecam în G recia. Nu-mi dau seama da ca acest rostogol a început atunci cînd tu. lanturile cu care ma încatusai erau mai putern ice decît ale mele. rusinii acesteia cu grele repercursiuni sociale n-as fi putut sa-i supravietuiesc. l-ai prins în lat . adica un simplu si inocent joc. E sig ur ca. Pe oricare femeie. cu alte trei colege (pe una d in ele. Chiar . Ei bine. Dorule. macar partial. Nu te mira. O colega mucalita ne-a propus sa ne batem putin jo c de el dîndu-ne drept studente grecoaice venite sa viziteze tara. cînd ai reaparut. dupa aceea. ca o încunu nare a deznadejdii. mai subjugat de mine. Nu. Ah. te-ai întors pocait? Chestiunea n-are importanta. cînd m-a revazut. cît am fost de mutilata. chiar mi-a fagad uit ca vine acolo sa ma vada. echilibrul . chiar daca i-as fi marturisit ca sînt însarcin ata. s i dovada cea mai buna e ca-mi dadusei numele. Numai cu mine a fost altfel. Si pentru ca am adus vorba de el. nici logodita. chinuit de remuscari. Daca am suportat parasirea cu toate chinurile provocate de ea. înlauntrul acestor doua date. Dar. m-a împins sa ma razbun. De cîte ori nu mi-a propus sa n e casatorim! M-ar fi luat. ci cu doi ani înainte. mai ales. ce veselie! Credea tot ce-i palavrageam. Iata de ce prabusirea noastra în lipsa coloanei ver tebrale e asa de catastrofala.. Crezi ca as fi primit vreodata sa fiu sotia ta daca n-ar fi fost sarcina? În ruptul capului. mi-a sarutat de cîteva ori mîna. La Constanta. ce rîsete au fost. De atunci ma astepta ore întregi într-o bodega din fata casei. dar nu-si lua ochii de pe mine. sînt sigura. Ai sa ma întrebi: de ce voiam sa ma razbun? Fiindca ma parasisei tocmai atunci cînd credeam mai mult în dragostea ta? Dar ai revenit mai copt. mi-a încoltit un gînd feroce de razbunare. Te iubeam prea mult! Si nu stiu daca o femeie îndragostita rati oneaza vreodata cu creierul. datorita se vede eului sau asa-zis "superior". ne dam integral mistuindu-ne în asa fel încît nu ne ra mîne decît umbra celor ce am fost. Colegele mele sa moara de rîs! gata. Niciodata n-o sa-ti dai seama cît am suferit de pe urma gestului tau necugetat. toate ne lasam duse de-o sensibilitate care nu cunoaste masura. De ce sa-ti ascund: ma iubea tînarul si nu era o partida de dispretuit. s-a urcat un tinerel în acelasi vagon. ai provocat ruptura sau cînd. Pe cînd noi. Nu mi-as fi iertat niciodata sa intru în acea casatorie cu o lipsa de prestigiu pe care viitorul sot putea s-o exploateze mai tîrziu în favoarea sa. de aceea îsi pastreaza. Ti-am spus ca am întîlnit din întîmplare pe tînarul acela u care m-ai vazut vorbind în holul hotelului Palace. ai citit bine: razbunare. se da dragostei cu prude nta. Asta a fost absolut tot. aproape imposibil. satul de iubire. Ma întorceam de la Predeal. într-o împre jurare destul de hazlie. de nevasta. pînd ind sa ies în oras ca sa ma vada si sa-mi vorbeasca. o cunosti) unde facusem o excursie de cîteva zile prin munti pentr u a ne recrea dupa obositoarele eforturi ale examenului de bacalaureat. pentru a evita explicatiile.l nostru balanta atîrna în favoarea ta. sa-ti povestesc cum l-am cunoscut. ce uragan mi-a pustiit sufletul. iar legatura s-ar fi dezvoltat cît se poate de normal. La fel s-a întîmplat si cu mine. i s-ar fi închis rana. Abia cînd ne-am întîlnit a treia oara a aflat adevarul. De ce te-am judecat luîndu-ma pe mine drept unitate de masura? B arbatul. Mi-a cerut adresa de la Athena. Si înca ceva: trebuie sa stii ca nici o razbunare nu e mai cumplita ca aceea care izvoraste din dragoste.

Cînd la mine s-a pîrgui t acest gînd. Poate tot n-as fi primit pîna la urma daca ghinionul nu facea sa t reaca o masina. Pentru bunul motiv ca eram silita sa ma marit cu un barbat care nu se mai bucura de stima în ochii me i. Mi-a placut purtarea si constanta sentimentului sau care presupunea. Dar soarta vitrega. gelozia ta. Nu stia ca "grecoaica" se maritase între timp ? a aflat-o ceva mai tîrziu. Am cazut din ce în ce mai jos si aceasta cadere încea . Nu stiu ce s-a mai întîmplat. Planuiam asadar. Principalul se îndeplinise. Ceea ce a urmat. c um îl urai si te temeai de el. De aceea setea mea de razbunare crescu mai aprig datorita acestei acceptari. ca sa rabufnesca mai tîrziu cu o putere mult sporita. pentru ca stiam cît sînge rau îti facea. Din cauza sosele i stropite cu apa masina derapa si se izbi de un pom. el îsi lua din nou îndrazneala si-mi vorbi. Soferul a luat-o razna cu 80 km pe ora si în dreptul Arcu lui de Triumf. probabil. M-am trezit în spital. Nu stiu d aca femeile care însala au avut vreodata un motiv mai puternic decît mine.. Parca vedeam aievea. te-ai retransat în spatele unei taceri îndaratnice si mistuitoare. orice piedica din drumul razbunarii. numai de dragul unei razbunari. de Alexa. Ori de cîte ori îl întîlneam. ai fi gasit numai un tacîm la masa.pe tine luîndu-te în conditiile acestea. ridicol. nu numai pîna în ziua accidentului. de scandal. ci pentru ca numi îngaduiam eu însami asa ceva. sa divortezi pentru a te marita cu cineva pe care nu-l iubesti. Îi strîngeam mîna înceti sor: "Ei bine. vrînd sa ocoleasca o trasura. Era omul cel mai indicat. Ce ratiune aveau aceste întîlniri discrete? Ei bine. În ziua aceea mi-a propus o plimbare cu masina pîna la padurea Baneasa. El starui si puse atîta caldura încît împotrivirea mea înc sa se clatine. înca un bob zabava. Nici nu m-as fi ostenit sa ma apar. Ai tacut tot timpul. Întrebare: "Ce înseamna asta? Tu nu manînci?" Raspun s: "Eu iau masa în oras".. Si acum îmi facea o curte discreta. Nu s-a întîmplat asa. era imposibil. Cred ca si vitrega soarta a uneltit ca sa se întîmple asa. o stii. Recunosc: era un plan absurd. ceea ce pen tru tine era totuna. Poat e aveai dreptate.. sa punem capat acestei situatii neclare. cu ochii mintii. cea a fost între mine si el. voi fi a dumitale. "Unde? Cu cine?" . El mi-ar fi polarizat gîndurile si simtirea asupra -i si m-as fi destinat iubirii si cresterii lui. afla ca relatiile mele cu el. la fel îmi calcam mîndria. Îmi dadeam seama ca atunc i nu m-ai fi crezut. o distinctie sufleteasca. a patra oara. vru altfel. voiam sa-l folosesc ca unealta a razbunarii mele. Daca îmi traia copilul viat a mea ar fi curs pe alta albie. Vazînd încurajarile mele. Tot ceea ce mi-as reprosa nu-i decît fapt ul ca i-am acceptat curtea. Cum îmi imaginasem despartirea noastra si cum avea sa se petreaca în realitate! De u nde socoteam ca te voi coplesi de dispret. facu un viraj brusc. nu numai pentru ca putea sa ne vada cineva. Îti marturisesc însa acum cînd sînt sigura ca ma crezi: Ei bine. oricum. nebunesc. Dar se putea altfel? Cum as fi ajuns sa-mi pun planu l în aplicare? Dupa aceea a început prabusirea. sa ma despart de tine pentru a ma casatori cu el. Am refuzat sc urt. nimic n-a mai putut sa ma împiedice de a-l pune în aplicare. si planul se n arui ca un castel durat din carti de joc. El n-a îndraznit sa ma sarute maca r si nici mîndria mea nu i-ar fi îngaduit-o. A trebuit sa lepad copilul ca sa piara. ci din vointa mea.. cît îmi trebuia revolta. Toate astea laolalta. la cina. Si aici. Erai prea mîndru. care m-a pascut din leagan. eu am fost cea dispretuita si a trebu it sa parasesc casa. În fata faptului împlinit. dar chiar pîna în ziua nuntii. ti-o fagaduiesc. Atunci l-am revazut pe el. El o opri si astepta sa ma urc. ziua razbunarii mele smin tite. nu ma d ureau ranile! Ma înspaimîntam de tine. au fost din cele mai corecte.. La ce bun sa ma întrebi cînd dinainte credeai ca stii raspunsul? Cîn d te asteptai ca voi tagadui sau voi confirma legatura mea adultera. Ma îndema sa divorte z. îngrijorata. scena care avea sa se desfasoare: într-o seara. deznadejdea. devenea stîngaci ca un adolescent. uluita. de asta data nu datorita hazardului. I-am telefonat." Fagaduisem si asteptam ziua cea mare ca sa te umilesc. sa devin sotia lui. important este numai gîndul ca te stapîneste. trasnetul: "Cu viitorul me u sot! Tînarul de la Constanta! Nenisor!" Cît doream. Nu-mi pasa de piciorul fracturat. Nu m-ai întrebat ce s-a întîmplat. Dar motiv ul nu intereseaza. Auzi. n-am mai avut încotro..

Degeaba! În cele din urma a înteles ca tot pe tine te iubeam. Abia dupa transcrierea divortului. rau si josnic. mi-am dat seama ce pierdusem. Eram silita sa stau alaturi de un barbat pe care nu numai ca nu-l iubeam. M-a miscat. ce pînza mi s-a pus dinaintea ochilor încît n-am reusit sa te va asa cum erai în realitate? Cum de au trecut neobservate marile tale valente sufle testi? Am închis într-adins pleoapele ca sa nu vad decît ceea ce voiam eu? Sau tu îmi ar atai mai putin decît trebuia? Nu stiu. dar ajunse sem sa-l consider cauza nenorocirii mele. Te-am iubit si te iubesc cu atît mai deznadajduit. ca zilele smulse din calendar. sami apari altul. lînga tine. teiul îi vorbea de mine si peste tot plutea amintirea celor ce au fost) Citeam articolele tale din ziare. ce nevrednica eram de iubirea ta! Ma simteam asa de mica fata de tine. cazu în patima jocului. eram prezent în fiec are bucata de gradina. trebuia mai întîi sa-i iubesti. E parca un facut sa nu ne dam seama de valoarea unei fiinte sau a unui lucru de cît dupa ce-l pierdem. Dor. tot ceea ce ar face n-ar avea sens. mica si neîns emnata ca o gînganie. îti urmaream mai stie ceva despre tine. barbatii fac uneori gesturi admirabile. Ce era sa faca? M i-a mai spus: daca vrei sa-ti refaci caminul. cu cît stiu ca de-acum n-ai sa mai fii niciodata al meu. Într-adevar. Cîteodata aceasta revarsare de generozitate ma revolta. alta înfatisare. în întregime altul. cînd l-ai scapat pe el de rigorile legii cu pretul atîtor jertfe. Cînd n-aveam fapte c în ore lungi de reverie sarbatorile iubirii iodata. ceea ce er a egal cu zero. era îndatoritor cu mine. mai tîrziu. slabise mult si. chiar alt trup. în loc sa înlature catastrofa. Cît erai de deosebit fata de ceilalti oameni cînd mi-ai daruit casa care trebuia sa fie a amîndurora. Te-am socotit flusturatic. nu te mint. Nu ridica din umeri. Si mai ales în clipele acestea. activitatea. d ar. as p utea afirma ca limpezirea de care vorbesc. a provocato. Da. Revedeam plecarea surprinzatoare la Constanta. Nu. cît pret aveai tu. Eu nu reuseam sa-i pretuiesc delicatetea sufleteasca decît rece. Daca nu m-ar iubi. rational. pentru ca m-ai parasit absolut fara nic i un motiv. prin faptul ca aparuse în viata mea. el t ot ma iubeste.ta a mers pas cu pas cu limpezirea procesului meu de constiinta. Gase am însa repede o consolare. nu stiu ce sa mai cred. dupa despartire. Biet ul! În realitate n-avea nici o vina. n-ai sa întelegi niciodata ceea ce am trait. nu-i sînt înca straina. nu te-am mintit niciodata. Cine ar fi facut un gest atît de marinimos pentru fosta lui sotie? Apoi. Îi apreciam rece eforturile si ma sileam sa-l crut de suferinte. Pîna si micile tale defecte deveneau acum calitati deosebite si te iubeam si pentru ele. Într-un fel. un om fara traire interioara. nu-l iubisem niciodata. A lexa mi-a destainuit cum ti-ai riscat situatia pentru a-ti respecta cuvîntul pe ca re mi-l dadusei. des-cosînd pe Alexa daca noi. cu alt suflet. mi-a spus-o. Mai precis: ma durea. într-o seara. (Cum era sa ma simta departe cînd Mihaela traia între lucrurile mele. era bolnav. Despartirea mi-a deschis mintea asupra unui simtamînt de care nu mi-am dat niciodata seama ca exista cîta vreme ai fostul sotul meu: ca te iubea m. Bineînteles. este adevarat ca în cei doi ani cît a durat aceasta noua casnicie n-a fost zi în c are gîndurile mele sa nu fie în preajma ta. am tacut si asta a fost o confirmare pentru amîndoi. asemeni milioanelor de vietuitoare ale pamîntului menite sa înlesneasca circulatia materiei în natura ca. ma coplesea de atentii care ar fi magulit pe orice alta femeie. Îmi spuneam: de ce face el toate astea? De ce nu ma igno reaza ca pe o straina de care nu-l mai leaga nimic? Nu. de parca te nascusei a doua oara. coboram în trecut ca sa retraies noastre. Odata. Ce s-a întîmplat cu mine. N-aveau sa se mai întoarca nic plecarea si mai surprinzatoare la . cautînd o eva dare. iar constiinta acestei micimi îmi strecura în suflet o suferinta dizolvanta. Facea tot ce-i statea în putinta sa fiu multumita . pentru a-i aprecia. în casa dragostei noastre? O parte ddn fiinta mea salasluia în fiecare coltisor. Doamne. sa simti ceva pentru ei. n-am dreptul sa ma împotrivesc. de ce as minti? Îmi parea rau.

despotica mea mîndrie. Mi-a trecut o sabie rece prin inima. seamana leit cu Garry Cooper. precum si pe ce le dupa mine care se vor desfata în intimitatea ta. M-a cuprins atunci o sete nebuna de a muri. Îmi trebuiai în clipele acelea asa de covîrsitor. dar espadon -grille. cu o voluptate smintita ca sa sfîrsesc acolo. Nu-mi pasa orice s-ar fi întîmplat. Fara' sa vreau am surprins o frîntura din conve rsatie: doua studente din fata mea vorbeau despre tine. Cum le-as fi strigat ca eu sînt sotia ta sau ca macar am fost si numai pe mine ma iubesti. si Journal d'Orient? Dar cîte altele toate! Cînd am aflat ca te-au numit profesor. ajunsesei. dar pasarelele din bazar. sa-ti cad la picioare rugîndu-te sa ma ierti. Poate ca reuseam pîna la urma daca nu ma descoperea o batrîna. Cînd vorbeai mi se parea ca nu mai esti tu . dar ca nu. Dorule. voiai. Si cum te-am jignit în seara aceea. sa ma fac mica.! Cu toate astea cînd ai tinut lectia de desc hidere. si te-am ascultat de acolo. încît ti-am respir at aerul!. ca sa nu ma vezi. m-a invadat o de scurajare vecina cu moartea. Aveam credinta nestramutata ca poti sa-ti ridici viata si fara ajuto rul unei arme. asa cum facusesi si tu cu mine odinioara. M-am îmbracat în pripa si am fugit la tine. Mi-ai dovedit ca erai capabil sa ajungi. dar Kala-Miche (disparitia si aparitia ta). domeniu altadata al meu. încît mîndria. Nu st iu ce voiam sa fac: sa te felicit. Iar seara ma a lam în fata unei hotarîri nestramutate. Tot era ceva.. pasii mei apucau poate pe alt drum. M-am culcat jos pe caldarîmul rece. N-aveai decît sa ma respingi. sa te sim t aproape si sa-ti sorb aerul. Am sunat zadarnic o jumatate de ora. mi-era indiferent tot ce ai fi crezut despre mine.. Ma minunam cum de poti vorbi asa de limpede si fluent în fata unui auditor atît de numeros. Amîndoi m-au urcat într-o masina si asa m-am pomenit acasa. ca nadejdea într-o întoarcere e o neb unie curata. Am vrut atunci sa te îmbratisez cu de-a sila. sa-mi potoles c gura arsa.Constantinopol.. niciodata. De bucurie ca ai ajuns atît de sus sau de durere ca n u mai erai al meu? Poate si de una si de alta. pîna în fundul salii. ca si asta ai facut-o pentru mine. dreptate. cînd ai facut o pauza lunga. îmi ajungea doar sa ma uit în ochii tai. Ce slaba m-am aratat! Mi s-a taiat dintr-o data curajul si m-am pom enit ca-ti aranjez cravata. ce mult uram pe femeile dinaintea mea (mai ales pe polo neza aceea zanatica) pentru ceea ce-mi furasera din trecutul tau. De cînd sînt n-am plîns atîta. care trecea pe trotuar i-a venit în ajutor. ca sa ma gasesti fara suflare cînd te vei întoarc e din oras. A doua zi. Doamne.. la universitate. n-am mai avut curajul sa revin. Nu stiam cum sa ma strîng. ce frumos si mîndru mi-ai aparut! Mi-am dat se ama ca niciodata n-o sa mai cobori pîna la mine. Parca numai astea erau? Dar calatoria pe mare. Am înteles. În fine. m-a ridicat de jos. pe scara mansardei. mi-o spunea toata fiint a. Iata . Ceva mai tîrziu. Nici acum nu-mi dau seama de ce am plîns atîta. a trecut si asta. Picioarele mi s-au muiat din genunchi si m-am spriji nit de gardul curtii sa nu cad. Dar nu erai acasa. cîte lacrimi am varsat în ziua aceea. ci numai cu vointa de a muri. crezîndu-ma les inata. m-a podidit un plîns sfîsietor. surîdeam trecutului. cînd mi se paruse ca si cu Mihaela s-a petrecut acelasi lucru.) O. am înghetat de spaima. înca de la începutul legaturii noastre erai sigur ca te iubesc. ramînea muta. Un barbat. Tare-mi place ca barbat". ca sa ma aleg macar cu atîta. sa pier ca un fulg de papadie. m-am furisat printre auditori. vizita micutei cinteze care ne-a facut atîta bucurie ? si. nu mai avea un cuvînt d s. s au numai sa te vad si sa ma întorc împacata cu mine.. si nici în zilele urmatoare. în gluma. mica de tot. parca n-as vrea sa fie. Atît! Daca te gaseam as fi iesit din groaznicul tunel în care orbecaiam. cînd s-a întîmplat napasta cu banii aceia luati de el si am venit la mi nister sa-l scap de rigorile legii.. desprinsa de realitate. asadar. cu ultimele clipe al e unor osînditi la moarte. E adevara . (Aveam. La început mi-a fost teama sa nu-ti pierzi sirul si odata. Stateai asa de aproape. Stiai cît de mult doream sa ajungi profesor universitar. Credeam ca m-ai zarit si de aceea te-ai încur cat.. frenetica noastra bucurie de viata cu rîsul ei nepotolit. S-a aplecat asupra mea. Una spunea: "Ce dascal s impatic.. pe und e treceam atît de fericita altadata. Ca s i cînd parea de neînchipuit si ireparabil sa lipsesti în ceasul acela. Ah. O fi casatorit?" Cealalta a raspuns: "Nu s tiu. ca si tu ai fi ajuns profesor ca el. cînd dupa conferinta lui Tîrnoveanu îti spusesem.

În ziua aceea ma dusesem la sora-mea. de muzica. Poate si eu plecasem din mine. buimaca. la nunta ta cu Cici. Admitînd ca as fi ascuns-o. ce s-a întîmplat?" "Nu st iu. daca nu-mi da deai lovitura de gratie. nu-mi venisem înca în fire. Acest rau de dragoste ma macina înc etul cu încetul. Ce spun ? nevoie? Voi am sa te îmbolnavesti grav de tot ca sa te' îngrijesc zi si noapte. Dar iubirea la care raspunzi nu e decît jumatate iu bire. Barbatul ma ajunse. chiar simt o voluptate de a-si distruge ce a mai ramas curat în ele. Oricum. daca de la început nu-mi impuneam linia unei sinceritati nude. îmi atrase atentia. Era ragusit. Ce proces s-a petrecut fulgerator în consti inta mea. dar e mai mult decît nostalgie. Îngrijorata. Pe masa ei de lucru. bineînteles. m-a luat în brate. . daca. ca în poezia bardului de la Mircesti. singura. Cînd puneam piciorul pe trotuar. s-ar fi schimbat ceva din destinul m eu? Am intrat amîndoi într-un local. Am oprit-o. fara cunostinta. Fara sa vreau am ridica t privirea si. pentru ca îmi e ra groaza sa ramîn numai cu mine. Putin îmi pasa unde ma duc. acum sa ma fi lasat sa te sarut.. ca cea din urma prostituata. Mergeam pe strada descompusa.. Sau sa omori pe cineva. mi se parea ciudat ca nu se scufunda pamîntul cu mine. debitînd lucru ri nesarate. clatinîndu-ma ca un om beat. strigîndu-ti dorul meu mistuitor. vesnic nu mai noi doi. Aveam nevoie de aer. Camera a început sa fuga de sub picioarele mele si m-am prabusit pe jos. în voia valurilor. un c arton alb. l-am desfacut. exuberant. mi-a dat ceva de baut. îmi întorceai zece sarutari la loc si nu eram lacoma dupa ele pentru ca mi le dadeai din belsug. Si as fi stiut.t. Ce-as fi putut sa-i spun? Voia sa cheme un medi c. Nu ti-as fi povestit aceasta întîmplare.. Ce crunta ironie! În starea în care ma aflam numai de-o avent ura nu-mi ardea. Avea trasaturile tale. prinsesem de veste ca ma urm area cineva din spate. Eram frînta de oboseala. ca sa ma arunc orbeste în aventura aceea vulgara? Femeile învinse de viata au uneori o sete nebuna de a cadea tot mai jos. setea mea de tine. Cînd s-a întors Alexa. înduram chinuri cu carul. El a început. "Ce ai. Ce-i asta? L-am luat în mîna.. pe bordura trotuarului. nas ul.. Cînd nu te poti înfrîna înseamna ca ai pierdut cîrma si plutesti la întîmplare. Dar nu ma dezbaram de ele. am tresarit de spaima. sa iau un model de dantela pe care mi-l f agaduise. ca sa consum energia care ma apasa. O invitati e-la nunta. M i-a dat modelul (ce-mi mai trebuia?) si am plecat. As fi vrut sa ma odihnesc. Stiam ca n-o gasesc acasa. îmi ravasea fiinta. parca mi-a plesnit fiinta în milio ane de bucati. Poate exageram.. sa ma asez jos. sa se duca vestea ca sînt o desfrîna ta! Din pacate nu erau decît figuri necunoscute. avea un timbru aspru. chiar aerul tau. încît în primul moment am crezut ca esti chiar tu. primul iesit în drum. Umblam pe strazi nauca. sa t e închida. totusi asemanare a parea de necrezut. Pentru dramul de vol uptate ce-mi aduceau. si el. fiindca eram plina de tine. Semana asa de mult cu tine . Chiar mai putin decît atît. asa cum facea i si tu la începutul dragostei noastre.. Nu mai eram stapîna pe mine si as fi îndurat poate înca mult timp viata asta de sclava a ta. de orice. Ma bateau si alte gînduri la fel de absurde si chiar stupide. desi nu facusem nici o su ta de pasi si singura. o conversatie simplista.. Toata lumea ma parasise: si tu. Acum. izolati de-lume. Da. si eu. Daca te sarutam o data. Am simtit cum m-a spintecat o durere groaznica. toti. Glasul lui nu semana cu al tau. Sufeream de rau de tine. La ce bun? Toti doctorii de pe lume nu sînt în stare sa ma vindece. Nu stiu daca acesta era cazul meu ori daca f aptul ca semana cu tine parea sa fie o justificare a gestului. E ceva care aduce cu o sfîsie toare nostalgie. sau scriam frenetic ceasuri întregi. mi-a venit o ameteala mare". dar continuam sa merg. Cit as fi dorit sa ai o nevoie ca sa te pot ajuta cu ceva. cînd nu mai era cu putinta. acoperind zeci de coaie. tu singur si eu. ochii. si Al exa. îmi lua mintile. Chiar m-as fi bucurat daca ma recunostea cineva. în aceeasi clipa. întelegi? Întrebuin tez acest cuvînt fiindca nu gasesc altul mai potrivit. sa nu ma dezlipe sc de capatîiui tau. sa te fac bine cu dragostea mea. m-a scuturat. Ai fi stiut ce înseamna o saru tare. Ne-am asezat la o masa unul lînga c elalalt. iar eu sa stau cu tine în celula ani de-a rîndul. cum fac morfinomanii care se afunda tot mai adînc în viciu. voiam sa gust voluptatea propriei mele decaderi. se apropie de mine. de zgomot. . N-am asteptat decît sa-mi spuna doua vorbe ca sa ma agat de b ratul lui. de libertate. fara nivel. te-am iubit si atunci mult. totusi am plecat.

. muzica sau dragostea? Parca o mîna dusmanca îmi spintecase pieptul ca sa-mi smu lga de acolo inima. El rîse vulgar.. Nu ma înselam însa. arcusurile viorilor. Era aceeasi melodie pe care o auzisem la cea dintîi întîlnire a noastra. tot nadajduiam. sa nu se mai sfîrseasca. Aveam nevoie de odihna multa si lunga. Atunci s-a întîmpl at ceva uluitor: mi s-a parut ca masa noastra a luat foc. îmi zgîrîia urechile. Urmarea m filmul nostru de dragoste cu inima strînsa. în alt colt de pamânt. stiu eu? O dragoste coup de foudre. pe care se proiectau scene din poemul pe care îl traisem noi doi. Tot ce ramasese viu în mine plîngea angrenat într-o dezlantuire ce nu mai putea fi stavilita. conversînd intim. Nici acum cînd îti scriu nu-mi dau seama ce-a fost asta. pe strada. chiar alt aer. Poate era o simpla iluzie. oriunde! Sa vînd tot si sa plec. Am vrut sa fug de voi. de pe glob. la mansarda. N-am putu t. Si apoi de ce m-ai ajutat si te-ai jertfit pentru mine? De ce mi-ai dat necontenit atîtea dovezi de dragoste? Ma gîndeam-cu spaima ca s-ar putea sa va întîlnesc undeva. nemilos. ma parole!" În clipa aceea. Ma cutremuram toata si gemeam de durere.strident. strînsi unul lînga celalalt. afara de casatoria ta cu Cici. cu mîinile împr eunate. ca ace ea dintre Romeo si Julieta. orchestra executa L'invitation à la valse. nedumerit de insistenta mea. Si. N-as putea spune ca ma gînd eam la o împacare. Dar în adîncul sufletului.. buna si nepretuita mea prietena! Daca nu cunosti sufletul femeiesc. Am tîsnit pe usa tipînd de spaima. Plîngeam cu toata fiinta. Poate faceam primul pas în nebunie sau. Si pe aceste fibre treceau. cu mireasma lor atenuata de timp. ca mai t ii la mine. m-am îngrozit de aventura în care ma angajasem. apoi ridica din umeri: "Esti ciudata. Sa plec undeva departe . încît hîrtia fusese rupta.. n-o sa întelegi niciodata napraznica mea durere . si gîndul acesta m-a stapînit un timp. N-am recunoscut bucata ch iar de la primele masuri într-atît îmi paru de neasteptat s-o aud în acea împrejurare. zgomotos: "Ei dracie! N-o sa stam muti!" "Te rog mult!" Ma privi lung. Unul lînga altul. totusi destul de vii.. ea rezemîndu-se tan dra de bratul tau. plînsul a cesta îmi facea asa de bine! Gasisem un sîmbure de fericire chiar în lacrimi. plutind în extazul pe care îl da iubirea. dupa miezul noptii. Pentru ca m-a lovit tocmai în partea cea mai vulnerabila a sensibilitatii: în mîndria mea. aveam credinta ca nu m-ai uitat... Totul s-a sters din jurul meu. fara sa fi fost în pielea mea. Nu stiu ce ma du rea. Caci de atîtea ori viata e mult mai grt d decît moartea. încatusata de pamînt si obosita. cu tot raul pe care ti l-am facut. n-a m mai vazut pe nimeni. s-a destramat si vraja care ma smulsese din realitate. în strainatate. si-n obscuritatea aceea se ivi dinaintea ochilor un ecran luminos. Reve nindu-mi luciditatea. Pentru min e acest gînd constituia o mîngîiere. As fi suportat sa te însori cu toate femeile din tara. ca amintirile noastre dragi înca st aruiesc în tine. Cînd a tacut orchestra. din întreg sist emul solar. O odihna pe care nu ti-o da altcineva decît moartea. la teatru sau la cinema. ca localul în care ma af lam se aprinsese din toate partile. Ar fi fost lipsit de sens sa mi-o marturisesc deschis chiar mie însami. un sprijin. dar mi-aduc amint e ca am simtit în nari mirosul de fum. Esti prea mare si bun ca sa-mi vrei într-atît raul. obosita. "Une autre vie! Une autre vie!" cum striga odinioara M-me de Stael. ciudatenie. Sa încep acolo o noua viata cu alti oameni. afara de una singura: de Cici! As fi îndurat orice nenorocire ce s-ar f i abatut pe capul meu. Si acum cazuse si asta! Erai de aici înainte al alteia. (urmeaza cîteva rînduri sterse atît de violent. cu fibrele tremurinde. o speranta. uitînd unde ma aflam. acolo sus. De ce n-a venit? De ce am fost sortita sa am o singura dragoste si aceea atît de tragica? . Prea tîrziu! Ma simteam legata de casa. asa cum faceam si eu adesea. Cu neputinta! Cu neputinta!!! Stiu ca n-ai luat-o sa te razbuni pe mine si sa ma nimicesti. spun drept. O noua dragoste poate m-ar fi salvat.. o bosita. Am încercat sa-mi adun gî durile rascolite de grozavia acestei napaste. I-am spus: "Taci! Lasa-ma doar sa te privesc". Asta m-a d oborît! A trecut dincolo de capacitatea mea de a suferi. alt decor. Si cine îndraznise sa mi te rapeasca? Cici! Tocmai ea. sorbindu-va din ochi.) Se sfîrsise cu mine! Cît timp erai singur. Nu puteam sa-l aud. oricît de crunta.

Nu stiu. Din contra: acceptare pe toata linia. din prea multa curatie sufleteasca. Ramîi cu bine.. Privirea mea teapana se lipise de neasteptata ei semnatura. Da. La vîrsta aceea n-am înteles despre ce era vorba. Sînt sigu ra ca nu te-ai asteptat la un asemenea deznodamînt. ci a unei tragedii a erorilor generate de ele.." recunoscu global fiinta mea supusa. o taranca octogenara mi-a spus: domnisoara frumoa sa. si nu resemnata. am stiut ca fusesem sortit mortii de marea putere a d ragostei.. În plus îti las si partea mea de fericire de care destinul m-a lipsit. calcînd peste registrul starii civile.) "Da. înfrînta definitiv. într-o imensa închi soare. O grava eroare am com is parasind fara motiv pe Mihaela. fara sa stiu sigur daca m-a înselat sau nu. Nu ma plîng! Dealtfel. Asa fiind. Daca nu scriam scrisoarea de fata. si eu ? eu care. tot atît de grava. s-a considerat culpa bila chiar gresind cu gîndul si a platit. Cu toate astea Mihaela. Eu sînt dintre aceia.." Cum am ajuns asa de repede la aceasta suprema decizie? Oricine stie ca sinucider ea e o boala a sufletului. sa te pazeasca Dumnezeu si Maica Precista de dragostea neagra. Înca o data ramîi cu bine. automat. Oh. desigur!. Dor! Te sarut aievea. de verdict. Si ciudatenie: nici o împotrivire de nicaieri. dar unii oameni sînt sort iti sa ispaseasca greu o greseala. Cea dintîi impresie care se desprinse din lectura scrisorii fu aceea ca tot ceea c e se întîmplase între noi se datora nu numai unui crîncen conflict dintre crîncenele noast re orgolii. Cînd s-a pîrguit în mine aceasta maladie ca sa ma trezesc acum în pragul nefiintei fara speranta de tamaduire? Cum s-a întîmplat de n-am prins de vest e ca sînt atît de bolnav? As fi luptat împotriva bolii si poate am fi scapat amîndoi: eu .. care om dintre noi oamenii n-a gîndit sa însele. Iscal ea: Mihaela Petrican. de la un capat la altul.. sînt multi ani de-atunci. n-as fi putut sa mor. De ce nu te-am omorît atunci? De ce n-am murit împreuna? Mihaela Petrican Aimée a ta.. ca sa confirm fiintei mele: "Da. sa fure ori sa ucida pe semenul sau? Si atunci pamîntul trebuie sa se transforme. alta eroare. reproducînd ultim ele cuvinte din scrisoarea ei. pentru o fapta înca nefaptuita? Daca da. dragul meu! Iarta-ma daca aceste rînduri iti vor tulbura clipele de b eatitudine cu. "Tu ai ucis-o!" sopti crispat aievea glasul Alexei. (Avea un ton grav. Nu te las singura!" Abia acum.. amenintat or. în aceasta clipa. ma voia lînga ea. trecuse în eternitate ca fiind a mea nu a celuilalt.. era probabil sa fie ped epsita pentru un gînd nepus în miscare. N-am avut încotro. ca nimeni nu-si curma zilele înainte ca ea sa fi ajuns la sfîrsitul evolutiei. am fost atît de bine inspirat cerînd sa fie pus numele meu de familie pe frontispic iul cavoului care avea s-o adaposteasca. Ai sa ma uiti repede si dupa aceea îti vor ramîne de trait înca ani multi s i fericiti. dar tot pe atît de adevarat ca n ici nu l-ai putut împiedica. Îmi paru atît de vie draga voce. Asa fiin d. A fost o sfînta. a fost divortul. ca un om care înca traieste dupa ce viata s-a scurs din el. nici nu mai am lacrimi. (scrisese probabil Cici dar s-a razgândit si a sters durerosul nu me).. încît am întors capul crezî d ca moarta se afla chiar la spatele meu. cum te sarutam odinioara de zeci de ori. Asadar. pentru a se pune în aco rd cu simtirea ei. ci avusese doar intentia s-o faca. Aimée. "De ce n-am murit împreuna?" rasuna în urechile mele vocea Mihaelei. Acuma stiu prea bine.'" ? si eu tot mai mult voi am sa te înabus. Acum stiam sigur ca nu ma înselase cu o mul acela. ci chiar bucuroasa. încît îmi spuneai coplesit: "Nebuno lasa-ma. nici urma de revolta. III Am pus scrisoarea deoparte.. N u-i nimic. ma înabusi. cine va cuteza sa ma salveze vreodata si pentru ce? Cu un gest reflex am pipa it revolverul din buzunar. Cum ar fi putut sa ramîna fara mine o vesnicie întreaga? I-am raspuns: "Astea pta-ma ca vin. da. ca sa fim pururi împ reuna.. Invitatia ta la vals n-a fost decît actul de nastere al acelei iubiri negre care sfîrseste cu moarte. Odata. eu.Plec mutilata de pe lumea asta.

în sfîrsit. în atentia tuturor. însa numai în lucruri marunte. încît toate puterile lumii nu s-ar încumeta s-o zdruncine. nu-i ciudat deloc! Acum nu mai e nimic ciudat pentru mine. odata cu ea. Daca epuizam mijloacele cinstite recurgeam la stratageme uneori destul de reprobabile. caci odata cu voluptat ea ma chinuia si pe mine suferinta. e ca inteligenta mea a dat un gres formid abil. în tacere. dar nu pentru asta le întorceam spatele. slujind acelui urias inconstient unde se fermenteaza orice gînd si fapta. nu! Provocam ruptura de obicei într-o vreme cînd raporturile erau în floare ca sa traiesc acea voluptate bizara cînd ele veneau sa ma roage sa revin. care mi-a pregatit esafodul. conforme cu gîndirea si sensibilitatea mea. care nu se poate traduce în cuvinte. Am disecat în lumina tot ceea ce s-a pe trecut între mine si Mihaela. N-am stiut cînd tr ebuia încotro sa-mi îndrept pasii. Cînd eram la scoala. M i-as fi luat masuri de aparare. umilinta cumplita a unei infidelitati. Drama începe de acolo ca n-am izbutit sa ma cunosc decît atunci cînd era prea tîrziu. o porn ire irezistibila ma împingea sa parfi-sesc iubitele dupa ce le facusem cele mai fi erbinti juraminte. Cine ma îndemnase sa-i trimit ac ea scrisoare de despalrtire dupa ce ne-am întors din calatoria de la Constantinopo l? Era o simpla maniera de a ma scutura de legaturi sugrumînd sentimentele în fasa? Hotarît. Voiam sa ma mentin necontenit la suprafata. e neputincioasa sa le rezolve. Dar sa ma explic: Spuneam Ia începutul aceste: spovedanii cum. Pe cele importante. înfricosata teama de i nfidelitate. ci atribute perfect normale si l ogice. luminile ei m-au ajutat deseo ri. ramîne în picioare. E opera inconstien tului. nici un tel. sa fiu pretutind . le paraseam ca sa n-ajung eu însumi la propria mea umilire. asadar. toate puntile care ma leaga de viata se trag îndarat. Cr ed ca nu. cu toata luciditatea. cum ar fi îndurat acest amor propriu atît de se nsibil. Atunci? Ei. Mi-era teama.si Mihaela. bucuriei mele de a trai. unde se face legatura cu mortii si. Ajunsesem pîna acolo încît umileam profes orii numai si numai sa provoc vîlva si admiratie în jurul persoanei mele. Si. sa îngenunchez viata. apucînd la întâmplare pe un drum gresit. n-as fi ramas descoperit ca acum. Amorul propriu îmi cerea efortu ri prelungite si luptam din rasputeri sa-i aduc satisfactiile de care avea nevoi e. oricît de neînsemnata ar fi fost. un orgoli u nesabuit. nu erau deloc ciudatenii. sa Se umile asca în fata mea. Si daca astfel stateau lucrurile. as fi avut la timp aceste date. cînd el îns usi era mai puternic decît dragostea cea mai puternica? Pornisem. bine. ca înainte de plecarea unei nave spre necun oscut. nici o do rinta. Era sa adaug: ciudat de tot! Nu. de suprafata. Ceea ce stiu însa. avînd radacini adînc înfipte în via ta si as gresi atribuindu-i un rol de calau. pe deasupra lor. Toate ciudateniile firii mele. ca trasatura dominanta. implacabila ca un destin. Nu. încercam sa captez admiratia colegilor si a profesorilor. pentru bunul moti v ca. imensa teama. Îti da numai iluzia ca lea rezolvat. Într-o pornire înfrigurata de a ma salva în ultimul ceas. iata-ma ajuns înainte de vreme la sfîrsitul sau. Simteam în asta o voluptate vecina ou nebunia. Nimic. chiar cinic. am cîntarit întîmplarile. E neputincioasa prin însusi rostul functiunii. Inconstientul lucreaza dupa legi imuabile. pentru ca se afla în serv iciu comandat. Credeam ca stie sa-mi arate drumurile. am înteles tot ce nu puteam întelege. bolnavicios de sensibil. Nu stiu daca a fos t o conspiratie care se temea sa tina piept. Totul în mine e orînduit pentru moarte si aceasta orînduire se dovedeste atît de trainic sudata. Nici o ispita lumeasca nu ma mai ademeneste sa înfrunt verdictul. Adica în fata prapastiei. Voiam sa cuceresc. voluptatea se confunda cu buc uria învingatorului. La fel am procedat si cu Mihaela. pipaind resortul fiecarei fapte. Daca inteligenta mea se dovedea mai sprintena. pe lume avînd în centrul fiintei. vreme îndelungata. în ce chip sa-mi stapînesc pornirile inimii si. am dezbatut procesul existen tei mele înaintea forului suprem: constiinta. ca re ma nedumereau atîta. ou însasi soarta omenea sca. Sa ne întelegem. sa-mi descurce încurcaturile si sa-mi puna la îndemîna solutiile cele mai bune.. nu este nimic de facut! Acesta-i adevarul! Se ntinta. pe fata. Va amintiti de mîndria mea fara margini? Ma înnebunea de placere o la uda oricît de palida. marile rascruci si cotituri ale vietii. de oriunde ar fi venit. nici o ambitie. cersindu-mi dragostea. înca de la cea mai frageda vîrsta. E adevarat. Ce-i drept.

fie în societate. Adevarul e ca pentru întîia oara pasiunea birui ratiunea. care nu semana cu nici una din fetele pe care le cunoscusem pîna atunci. sugrumarea îna inte de vreme a iubirilor mele se dovedea a fi un imperativ organic. dar Mihaela tiranizata de mîndria ei nu uita. însa ca orice lucru impus. d ezagregîndu-ne ca sub actiunea unei solutii dizolvante. Asadar. care tinea d e întelepciune si prudenta. Asadar. n-am avut const iinta teribilei razbunari care îmi încoltea în minte dupa consumarea tradarii ei imagin are. fara aliati. (În realitate fugeam de mine. Si aceasta razbunare ne prabusi în neant pe amîndoi. ci încet. Atît. în ciuda vointei ei. dîndu-mi în felul acesta satisfactiile de care aveam atîta nevoie. Numai ca de rîndul acesta se întîmpla ceva neasteptat. subordonînd universul persoanei mele pentr u a-mi asigura fericirea. Asa ca hotarîrea de a o parasi ca si pe celelalte era perfect îndreptatita. În fierbinteala unor astfel de clipe. întîi a sufletului si pe urma a trupului. pe linie caracterologica. as fi fost un criminal de rînd. Cine ar fi putut sa cîstige luptînd în astfel de conditii. adica de unul singur împotriv a tuturor. care frînse echilibrul. Aflasem doar de infidelitatea ei. daca as fi facut-o. nu! Pedeapsa asta dac-o aplicam era prea usoara. si razbunarea ei fagaduia sa fie cu atît mai cruda cu cît simtise (instinctul i-o spunea) ca o iubeam iremediabil. Cine s-ar fi încumetat sa înabuse o asemenea revolta? Asa am ajuns la solutia casatoriei. Ceea ce a urmat e cu noscut: m-am casatorit cu Mihaela pe care o jignisem (desi o iubeam) tocmai pent ru ca voiam sa fug de ea. fiind dotata cu un org oliu la fel de atotputernic. urzind un vast complot care . o singura clipa de suferinta fizica! Inc onstientul meu voia o pedeapsa mult mai grea: sa moara prin ea însasi. pe un ocean de vrajmasi? Era de aju ns o singura înfrîngere. A doua zi îmi lipsea tensiunea sufleteasca de a ucide si. totul o silea sa faca pasul acesta. inconstientul îmi îndemna pasii pe pamînt solid. îmi sugera gînduri sanatoase si ma ocrotea de acolo din postul lui invizibil de comanda. luptam pe doua planuri: pe planul constient. în împrejurari similare. murind în mîna mea. Nici vorba. daca stiam în ce consta aceasta "infidelitate"!) Si apoi trecuse o noapte peste stire. Dar soarta noastra era pecetluita. unica solutie care rezolva problema. (Mai cu seama ca Mihaela nu-mi dadus e macar satisfactia de a se umili în fata mea. Acum nu-i ramînea decît sa se razbune. fara spate acoperit. Fu sese o coalitie a simturilor care adormisera inconstientul pururea de veghe? Sau el însusi pierduse masura î Nu stiu. ca biblicul gest al lui Saxnson. De aici începe eroarea care m-a urcat pe culmile deznadejdii. iar eu n-am mai ga sit putere de a rezista pîna la urma rupturii. ratiunea face mai întotdeauna lo c nebuniei. Era un compromis necesar pentru restabilirea echilibrului. ca toate biruintele dobîndite anterior sa se duca pe copca. farîmitîndu-ne bucata cu bucata. mai firesc. sau macar unul. Mai precis. Nu dintr-o data. care-mi cerea imperi os pe Mihaela. Dar. Vreme destula ca sa ma acomodez cu ideea tradarii. fulgerator. calcînd fara scrupule peste învinsi. Am fi fost scapati amîndoi. zdr obind obstacolele care-mi stateau în cale. o acceptare silnica a starii de fapt. gîndeam. Ea trebuia sa devina sotia mea. Iar pe de alta parte constiinta m a îndemna sa fac totul ca Mihaela sa regrete ca a trebuit sa se desparta de mine. ma p unea în dezarcord cu întreaga mea fiinta. desigur ca nu consimtea sa se marite cu mine. si pe planul inconstient. S i chiar asa s-a întîmplat. de o moarte totala. (Ah. Mi-aduc si acum aminte de razmerita fiintei mele rascolite. daca o prindeam asupra faptului. I ata însa ca a aparut în viata mea Mihaela. dupa cum n-as fi uitat-o nici eu.eni în frunte. Nunta se facu. decît sa-i pun revolverul în tîmpla? Poate as fi p rocedat si asa. cautînd sa întretin Mihaelei re gretul de a ma fi pierdut. Mihaela n-ar fi s uferit decît o clipa. cersind dragostea. Semana mai degraba cu mine. în raport cu vina ei. Cîta vreme am ascultat poruncile sale mi-a mers bine si n-am avut de ce ma plînge. (calculat.) Daca n-ar fi intervenit s arcina ei neprevazuta. cînd eram deja iremediabil subjugat de farmecul ei. Ce era mai simplu. Gîndul desp artirii se nascu prea tîrziu. Nu mi-am dat seama înca de la început ce anume urmaream. sa se produca o destindere în mine. fie în dragoste. N-o prinsesem însa. sau as fi sugrumat-o daca n-as f i fost înarmat. nu putea sa uite jignirea îndurata.

tot ceea ce faceam. evitînd orice gol care însemna uitare. Si ori de cîte ori obtineam vreo izbînda. de parca s-ar fi integrat în fiinta ei proprie. daruirea casei avea drept scop . Considerata separat si fara perspectiva timpului. sa ma depasesc. Fiecare fapta a razbunarii mele. Si ma simteam mai bun. se dovedea a fi una dintr e cele mai rafinate si crude razbunari pe care o poate nascoci o minte omeneasca . un omagiu adus ei. fara îndoiala ca nu i-ar fi fost greu sa reziste pîna la urma. se mîngîia cel putin cu gîndul ca-mi apartine. Stiam cît sînt de sensibile femeile cînd e vorba de galoan e ierarhice.) Îi dadusem atîtea dovezi de iubire si le anulam dintr-odata. bine. o credeam. brutal. deoarece ea îmi amintea neconteni t de fosta mea sotie. În Cici iubeam de fapt tot pe Mihaela. n-am avut absolut deloc constiinta catastrofei care ma astepta sau pe care. duceau la un scop pe de-a întregul opus celui constient. abia atunci în telese ca m-a pierdut definitiv pentru ea. mai bine-zis. E ceea ce se întîmpla cu culorile spectrului solar: fiecare în parte da rosu. Toate la un loc îsi pierd proprietatile individuale si alc atuiesc ceva nou: culoarea alba. Auzind însa ca m-am recasatorit. violet etc. totusi o posibilitate. (Si asta pentru ca vo ise ea. era pentru ea exclusiv. sa fiu mereu în actualitatea ei sufleteasca. din contra. devenind secretar general. aveam grija sa i-o comunic. el functiona r public. prezentau noi semnific atii. în locul unei purtari menite s-o departez e. considerate în total. o reconciliere. portocal iu. întretinut zi de zi. luata în parte. o anulare a instinctu lui de razbunare (explicabil în atare situatii). în constiinta mea. sugrumînd orice ramasita de iubire. aceleasi fapte însa. afara de Cecilia: Avea dreptate! Casatoria asta fusese pentru Mihaela lovitura de gratie.. Cum era însa cu putinta sa pr inda asa ceva de veste cînd eu însumi n-am reusit sa pricep decît abia acum semnificat ia mîrsavei danii? Îmi amintesc ce bucurie ma coplesea ca reusisem. Daca Mihaela rezistase d urerii de a ma pierde.avea drept scop suprimarea ei. Cel din urma punct al planului era casatoria cu Cici. avea o anumita semnificatie si un anumit scop. mi-o pr egateam singur. ar fi detasat-o de min e. Prin însasi anormalitatea ei. De asemenea. Departe de a fi socotita de mine ca o lovi tura de gratie împotriva Mihaelei.. iubir ii noastre. necrutator. Într-o vreme simteam nevoia unei superioritati nete asupra barbatului ei.) Eram avocat. Între aceste doua cariere nu parea sa fie o diferenta sensibila. Iubirea mea (din cauza obstacolului ivit în cale prin divort) îmi cerea acest nevinovat compromis . cu cîta spaima trebuia sa-l fi respins!).) Nu era destul! Ma ridicasem si mai sus.) Daca m-as fi purtat brutal. ea primea necontenit dovezi de dragoste tot mai mari. mai îndragostit de mine. casatoria mea cu Cecilia. Cea dintîi fapta a fost dania casei (daca ar fi banuit scopul perfid al acestui ma rinimos gest. Dar. Desigur. în definitiv. nicidecum pe ntru mine. pe îndelete. (Pentru ca. (Cît se însela ? nu mai e nevoie s-o spun . o depasire a mea în înteles bun. Cui i-ar fi trecut prin minte asa ceva? Dar inconstientul meu calculase cu precizie teribila lovitura. o vaga nadejde. coplesind-o cu mizeriile ce-si fac de obicei perechi le care se despart. lucru pe care îl observase. Ei. Îmi s cria ca as fi putut sa ma însor cu toate femeile de pe pamînt. mai om. chipurile. Cu cîta rîvna si putere de munca am izbutit sa ocup o catedra. cînd îsi daduse seama de pretul meu. situînd-o într-adins la urma. (Vidra lui Razvan traieste în orice sotie. Acum stau si ma întreb: cum a fost cu putinta sa-mi retez creanga de sub mine fara a avea în vedere urmarile la care ma expuneam? Pentru ca repet. toate au fost posibile datorita acelei actiuni de minare a inconstientu lui. o revarsare neobisnuita de generozitate. ca poate cîndva vom încerca o apropiere. în ceea ce priveste situatia sociala. galben. Mie îmi t rebuia una zdrobitoare. (Mihaela se obisnuise însa cu ciudateniile mele. fapta ar fi trebuit sa-i dea de gîndit. Cons iderata înca în ansamblul faptelor sugerate de inconstient. încredintat de consecinta ei catastrofala.) Afara de asta trebuia s-o preocup neconten it de mine. trecînd fara efort peste egoismul firii mele nefericite. care o apropiau. . dupa cum se stie. M -ar fi dispretuit si dispretul acesta.

nici de ceea ce las în urma mea. Recunosc ca eu am împins-o sa fa ca supremul gest. Nu! N-am avut niciodata voluptatea inconstienta a omului sanatos. Prin proportiile ei uriase. Voia sa-mi intre în sînge s i. în fapta si în vorba. mai vie ca niciodata.. nici de Cecilia (si e a o victima). în plina dragoste.. Nici de parinti. izbutise mai mult. Nu-mi pasa daca voi fi învinuit de moartea Mihaelei. pururi prezenta Mihae la! Pretutindeni Mihaela! Obsesie uriasa. visul t ot. rasplata.. (Si risipa aceasta nu mai avea margini. a fost prea frumos ca sa se sfîrseasca altfel. de nimic. Cine ar putea sa-mi smulga radacinile ei crescute pîna în adîncurile mele cele mai ins ondabile? Iubirile mari sînt tocmai acelea de care te îndoiesti mai mult.Si cu toate acestea. gradinile.. S-a strecurat atît de integral în mine facînd una cu fiinta mea. dispare sensul tuturor s tradaniilor mele.. de a fi parasita fara regret. infinit mai mult decît se asteptase. atît de greu mi-e sufletul. odata cu ea. De acum s-a prabusit temelia pe c are se cladesc fapte noi. în bucurie si în suferinta. toto data. Ceva în masi naria subtila a fiintei mele a fost dereglat în permanenta. Totul. însusi rostul existentei mele.) Cînd tac. razbunarea mea inconstienta m-a rasturn at si pe mine. precum si o securitate materiala si morala sau. coplesitoare.! Sînt obosit! Încerc impresia ca am trait cîteva vieti pamântesti. Degeaba! Toate îmi par sterse. în iubire si în u a. încît ma îndoiesc ca am fost cîndva cop il. oamenii pe care i-am cunoscut împreuna. serbede. victori ile care ma asteptau.. Dar asta m-a pierdut.. fara noima. dar am avut dragostea. În orice caz numai dragostea si creatia fac viata vrednica de a fi traita si. dupa cum ar spune Palmerston. Am dezagregat-o mai întîi cu abilitatile nascocite de inteligenta (iar cînd mi-am dat seama ca o iubesc). o viata fara placeri ca s-o putem suporta. bucuriile. poate chiar din copila ria mea trista cînd duceam mortii închipuiti la cimitir. un calm egal de-a lungul anilo r. lucrurile. profesoratul. totul îmi vorbeste de ea: locurile pe unde am hoinarit. iata. nadejdea. Adio!. În gînduri si în vis. casnicia. încît acum cînd a plecat în lunga ei calatorie si-a luat numai trupu l cu ea. sforile nevazute ne trasera în fata a doua m orminte proaspat deschise. Nu.. Mi-a aratat perspectivele. Ma întreb daca o fire ca a mea ar fi fost apta pentru o casnicie obisnuita al carei ideal de fericire e linistea lipsita de surprize. nu-mi pare rau de nimeni. SFIRSIT .. dar în mine a ramas întreaga. În toate si în tot parca si-a lasat fiinta ei. un gînd se agata timid de viata. în rînduiala aceasta cuminte a mortii. A tras un colt de umbra si mi-a luminat drumul pe care l-as fi strabatut de aici înainte : politica. trebuinta ca aerul si lum ina. Pentru ci ne as mai tine prelegeri? Pentru cine as mai smulge onoruri? Pentru cine as mai duce-o cu Cecilia? Mihaela nu mai este si. Totusi. îmi lipseste îndemnul. nici optimismu l simplist al celui care scrie pe apa erezînd ca face o opera durabila. fiintele si lucruri le din afara încep sa graiasca amintirile din mine... ori poate înca de la nastere cîn d mi-a fost transmis orgoliul îngrozitor care a dat peste cap viata bunicului. casele.. Iar cop ilaria mi se pare asa de îndepartata si nebuloasa. scopul. e pururea vie. tot. N-am creat nimic care sa ramîna generatiilor vi itoare.. cu puterea dizolvanta a iubirii. Oricum.. E de neconceput cît am iubit-o pe Mihaela. Am credinta ferma ca viata mea a început cu Mihaela si se încheie odata cu ea.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful