MIHAIL DRUMES INVITATE LA VALS PARTEA ÎNTÎI 1 Totul s-a sfîrsit: nu-mi ramîne decît sa ma sinucid.

Sînt ferm convins ca orice as face de aici înainte nu rezolv nimic. Asa ca, neavînd încotro, ma vad silit sa-mi plec stea gul în fata mortii. Sinuciderea se dovedeste a fi un imperativ peste întelegerea si v ointa mea, un imperativ as zice organic ? împotriva caruia orice rezistenta pare l ipsita de sens, ridicola chiar. Nu exagerez deloc; în mine e viu numai un singur gîn d: acela de a muri. În fata lui, celelalte gînduri au amutit, paralizate de înfricosata lui atotputernicie. Niciodata n-a fost în mintea mea atîta rînduiala cuminte, pentru ca nu mi s-a întîmplat sa faptu-iesc ceva cu acordul atît de unanim al gîndurilor. Mereu m-am izbit de împotriviri dîrze sau în cel mai bun caz de îndoieli, reticente sau ezitar i... Ce s-a întîmplat? Piaza rea, care m-a pascut din leagan, sadind în mine buruiana trufi ei, a fost germenul nenorocirilor de mai târziu? Sau eu însumi mi-am creat orbeste, de-a lungul anilor, situatiile nefaste care m-au îmbrîncit în coasta mortii? Nu stiu, nu-mi dau seama... Ceea ce stiu e ca mîna destinului a aruncat cu o savant a preciziune, un lat, care mi s-a strîns concentric în jurul gîtului, si samt cum ma s ugruma. Dar de-acum încolo, ce-mi pasa? Navighez pe apele resemnarii si stiu foart e bine încotro ma duce corabia neagra. Doamne, ce frica-mi era odinioara de lumea umbrelor! Ma zguduiau spaime teribile , nu era chip sa vad un mort fara sa mi se zbîrleasca parul. Acum aceasta împaratie subpamînteana mi-a devenit draga. ("Draga" e o exagerare, mai degraba "suportabila" .) Si asa-zisa unanimitate a gîndurilor de care vorbeam mai sus e tot o exagerare, însa prea mica, aproape neglijabila. Pentru ca mereu înregistrez opozitii launtrice, mereu . ascult glasuri care ma che ama înapoi la viata. Dar sînt atît de sovaielnice si firave ca nici n-ar trebui sa le p omenesc. Asa am auzit-o pe mama (obsesia ei înca persista), pe sotia mea, Cecilia, si pe alti emisari ai fiintei mele aflate în primejdie. Tuturor leram deschis poa rta auzului, dar am ramas surd cînd era vorba de îndemnuri, poveti ori mustrari. Tar mul lumii pe care l-am parasit e mult prea departe si chiar daca m-ar ademeni ca lea întoarsa tot degeaba-i: nu mai am putere sa vreau. Adineauri mi-a facut o vizita imaginara fostul meu profesor de la facultate, Ion Tîrnoveanu, decedat anul trecut. Era titularul catedrei pe care o ocup eu astazi. I-am oferit un scaun sa sada ? acelasi scaun pe care ma poftea sa ma asez ori d e cîte ori veneam la el. Ma pretuia acest venerabil savant cu faima europeana, doct or honoris causa al cîtorva universitati apusene, si aceasta pretuire mi-a crescut aripi si mi-a înlesnit biruinta. Cum i-as fi îmbratisat umbra pe care o simteam preze nta în cancelarie si în salile de cursuri ca si cînd s-ar fi aflat înca în functiune. Am stat mult de vorba. Cea dintîi fraza care a precedat discutia a fost: "Tudor Pet rican, stii cît te pretuiesc; dumneata esti cel mai inteligent student din toate s eriile pe care le-am avut în ultimii treizeci de ani." (Odinioara îmi mai spusese as ta de doua sau de trei ori.) M-a descusut ce-i cu mine? Ma framînta probleme atît de grave si de nerezolvat încît trebuie sa (recurg la un act deznadajduit? Dar ? conch idea ? e o nebunie sa ma sinucid în primavara vietii? (Avea expresii de-astea, uza te). Se sinucide cineva ajuns în vîrful piramidei sociale dupa oe a gasit cheia care descuie usa tuturor demnitatilor si onorurilor? Nu, niciodata! Ce face în schimb? Lupta! Lupta! Lupta! Din clipa cînd nu onai tine la viata are toate sansele sa de vina erou. Numai ca eroismul de acest gen s-a stins astazi din lipsa de idealuri . A mai spus ca, întorcînd spatele vietii si bunurilor ei cînd as fi putut sa ma bucur d in plin de ele, înseamna ca atentez odios împotriva propriei mele persoane. Banalitati, locuri comune, vorbe de claca! Unde era elocinta care ma entuziasmas

e cîndva? Frazele maestrului sunau calp de astadata, le lipseau caldura si forta. Ce rost ar fi avut sa-i însir tot ce s-a întîmplat, ca am rapus viata unei femei, ca a ceasta femeie era unica mea iubita si ca modul inedit cum am ucis-o m-a scapat d e rigorile legii penale, dar constiinta ? tribunalul meu suprem ? nu putea trece cu vederea acest lucru si m-a condamnat la pedeapsa capitala... Nu, nu-i adevarat! Mint! M-am lasat ademenit de o idee justitiara. Nici vorba nar fi de autopedepsire si de asa-zisele imperative ale constiintei daca n-as iubi pe aceasta femeie. Acum o iubesc mai mult, necuprins mai mult decît atunci cînd tra ia. Si fiindca m-a chemat, sînt gata sa ma duc la ea. Stiu, i-e frica si n-o las s ingura. Amîndoi înfruntam mai bine vesnicia! ...Am pomenit mai sus de un fost profesor (caruia i-am pus în gura vorbele mele), de o femeie necunoscuta care a fost iubita mea, de o crima bizara care nu intra în prevederile codului penal si de iminenta sinuciderii mele. Cine pricepe ceva din toate astea? Citeste mai întîi, cititorule, istoria acestei iubiri si dupa aceea îti vei da seama d e tot ce s-a întîmplat si daca cineva, în locul meu, ar fi procedat altfel. O astern în aceste pagini fierbinti, scrise la mare temperatura. Sa nu crezi ca-mi trag spuz a pe turta ca sa ma arat în ochii domniei tale altfel de cum sînt, pentru a-ti capta simpatia. Nu. Voi povesti faptele cu o sinceritate nuda, dezolanta, exact cum s -au petrecut în realitate. Stiu ca nimeni n-are sa ma întâlneasca vreodata ca sa arunc e cu pietre în mine. Nu ma preocupa emotia estetica, nici morala, nici mesajul gene ros. Nu fac literatura, ci astern în aceste file o mare pasiune care altfel ar fi r amas necunoscuta, pentru bunul motiv ca pasiunile fug de lumina ? lumina le omoa ra. ...Si acum sa iau povestea de la început. Pîna cînd am intrat în cursul superior de liceu, viata mi s-a scurs linistita, fara zg uduiri, ca o apa molcoma de ses.. Nici o în-tîmplare deosebita n-a intervenit ca sai modifice cursul. As zice ca tot ceea ce am trait eu, în linii mari, au trait si ceilalti colegi ai mei. Asadar, o Viata anonima, ca aceea a regnului vegetal sau animal. Abia mai tîrziu am început sa ma diferentiez de ceilalti, sa merg pe propri a-mi matca, în sfîrsit, sa posed elemente pentru o biografie. Firea mea avea o multime de ciudatenii, pe care uneori le ascundeam cu grija. Er am ceea ce se cheama în mod curent, un elev bun. Profesorii ma apreciau, nu numai prin operatia rece a notarii în catalog, ci aratîndu-mi încredere, chiar afectiune. La drept vorbind acestea le atrageam nu atît prin sîrguinta la învatatura, cît mai ales pri n anumite artificii de conduita pe care mi le sugera inteligenta. Am fost însa elev bun, as zice, numai în zona strict scolara. Îndata ce ieseam pe poar ta liceului, deveneam altul, intram într-o noua piele. Si atunci nimeni nu m-ar fi recunoscut. Pentru ca în aceste doua aspecte contradictorii nu exista nici un pun ct de contact. Nu vreau sa spun ca la scoala jucam doar rolul unui elev bun cu pr efacatoria unui actor precoce si abia în afara de scoala izbucnea adevarata mea fi re. Nu... Si într-o parte, si într-alta eram firesc, sincer cu mine însumi. Ceea ce fa ceam acasa nu-mi stîrnea nici o umbra de remuscare, dupa cum nici stralucirea la înv atatura nu ma umfla de auto-admiratie. Întotdeauna am fost egal cu mine, între const iinta si faptele mele a existat un deplin acord. La scoala, aveam îndatoriri precise: trebuia sa învat lectiile, sa fiu ascultator, sîrg uincios, disciplinat. Si îndeplineam corect toate aceste comandamente. Acasa nu mi se parea ca fac rau daca ma încurcam la un joc de carti, uneori noaptea, daca trage am un chef la toarta sau daca întretineam legaturi de dragoste cu fete. (Pe atunci , de obicei mai în vîrsta decît mine.) Principalul era sa trec clasa. Si o treceam. De altfel pentru asta fusesem trimis la învatatura. Cui ce-i pasa de conduita mea ex tra-scolara? Prin clasa a VII-a ma încurcasem cu o vaduvioara de 35 de ani, care tinea un resta urant, cel mai bun din oras. Se prapadea dupa mine, mai precis dupa tineretea me a. Nu cred ca o iubeam, era prea mare diferenta de vîrsta, dar ea întruchipa în ochii mei femeia. A avut mult de îndurat din pricina pasiunii ei nefericite pentru un ad olescent atît de crud si de capricios. Suferintelor ei morale li se adaugau si ser ioase pagube materiale. Nu numai ca luam masa într-o camera a restaurantului speci al rezervata, dar aduceam cu mine o sleahta de prieteni flamînzi si însetati, care s e înfruptau pe seama iubitei mele. Cînd, uneori, îmi facea imputari din cauza vietii de

strabalate, ma suparam foc. Cîteva zile nu mai calcam cu piciorul pe la restaurant . Tot ea venea învinsa ca sa ma împace. ...Si dupa orgii prelungite pîna-n zori, sau dupa nopti istovitoare de dragoste, a doua zi dimineata, luam frumusel ghiozdanul din cui si plecam la scoala, ca sa ma asez cuminte în banca, lînga colegii mei candizi si nevinovati, care dormisera în pat ul lor curat de-acasa. Constiinta aoestei stari de lucruri îmi conferea o ciudata superioritate asupra lor . Îi priveam de sus, ca pe niste copii, care habar n-aveau ce înseamna o noapte de d ragoste sau o emotie ucigatoare la jocurile de noroc. În vremea aceea am cunoscut-o pe Dolly, fata unei mosie-rese vaduve. Era mutilata de suferinta: un ofiter chipes de rosiori, dupa doi ani de dragoste si juraminte vesnice, o dezvirginase parasind-o apoi ca. sa se însoare cu alta. În bratele mele u ita repede deceptia suferita si se întrema pentru altele viitoare. Am avut legaturi cu sora gazdei, divortata de barbatu-sau, cu o vecina, nevasta unui avocat, care ma aducea în casa, punîn-du-ma sa-i meditez copilul, elev într-a dou a de liceu. Nu mai pomenesc ca o droaie de scolarite îmi faceau ochi dulci., Nu pre a trageam foloase de pe urma acestor atentii, pentru ca, la drept vorbind, nu-mi placea sa ma încurc cu fete de scoala, stiind ca-mi voi pierde vremea degeaba. M-am legat numai de una, Ninon, eleva într-a VIl-a, frumoasa si zglobie, de care er a îndragostit tot liceul. Poate tocmai acest lucru m-a împins sa-i fac curte, fiindc a ? altminteri, nu ma simteam atras de ea. Am vrut sa mi-o fac amanta, dar vazînd ca nu izbutesc, am lasat-o în plata Domnului. Din pricina asta fata a încercat sa se otraveasca. Dupa cîteva saptamnii de suferinta în spital, a scapat cu viata. Un amanunt nelipsit de importanta: viata mea ordonata si cuminte de scolar tinea toata ziua; cum se lasa noaptea începea cealalta viata, hoinara si aventuroasa. A ceasta delimitare avea în ea ceva organic. Niciodata n-as fi putut sa chefuiesc zi ua sau sa învat noaptea. Mai mult: prietenii mei nocturni nu-i recrutam dintre col egii de scoala, ci dintre studenti sau functionari. Aveam atunci nevoie de alti oameni, din alta categorie sociala, deoarece tot ceea ce atingea mediul scolar c onstituia pentru mine ceva in-hibitoriu, un "tabu" care-mi paraliza orice initia tiva. Mi-aduc aminte ca odata îmi trebuia urgent o suma de bani. Nu m-am putut repezi la negustoreasa mea, sa-i cer un împrumut, pentru ca era ziua. Am asteptat sa se înnop teze, dar atunci nu mai aveam nevoie de bani. Altadata, plecasem la o întîlnire si, ca sa nu întîrzii, ramasesem cu uniforma de licean pe mine. Simteam ca ma sufoc, ma f ramîntam fara sa gasesc astîmpar, încît fata nedumerita de purtarea mea m-a întrebat: ? Ce-a cu tine? Ai ucis pe cineva? ? Nu, i-am raspuns prompt, ridicîndu-ma în picioare, automat ca la scoala. Am rugat-o sa ma astepte o jumatate de ora, în care timp am trecut pe acasa sa-mi iau hainele civile. Dupa aceea, m-am regasit. Viata dubla pe care o duceam mi se parea cît se poate de naturala, asa ca nu facea m nimic s-o schimb. Între noapte si zi poate sa fie un contrast. Dar acest contras t nu tulbura cîtusi de putin coexistenta lor. La fel se întîmpla si cu mine. Nu putea fi vorba de o dedublare a eului, ca în cazul procurorului Hallers, pentru ca îmi dadeam seama de tot ceea ce se petrecea cu mine. E adevarat, si alti colegi de-ai mei erau dezordonati, cu apucaturi rele, dar acestia nu se bucurau nici la scoala de o reputatie mai buna: dintre ei se recrutau repetentii clasei. Deoseb irea dintre noi era una singura: eu fuzionam atît însusirile bune, cît si pornirile rel e, izbutind sa stabilesc un echilibru, care constituia axa firii mele. Pe atunci era greu sa-mi dau seama de geneza apucaturilor mele ciudate. Azi stiu ca un orgoliu mai puternic decît orice pasiune mi-a dirijat latent întreaga mea viat a sufleteasca. Ameteam iubitele cu juraminte, le copleseam cu atentii si magulir i si, dupa ce-mi cedau, le paraseam brutal, necrutator, definitiv. De ce? Cine ma împingea la fapte atît de crude, pe care uneori le reprobam eu însumi? Ce rost tainic, irezistibil, declansa aceste izbucniri ale firii mele? Ei bine, voiam sa simt betia rara a vanitatii magulite, cînd ele, prinse, se agatau de gîtul meu, im-plorîndu-ma, tînguindu-se sa nu le parasesc. Atunci se declansa urgia: le um ileam, calcîndu-le orice mîndrie în picioare si decretam ca hotarîrea mea e nestramutata. Plecau ranite, mutilate si nu stiu cum se facea, dar ma iubeau parca mai mult d

A fost una din cele mai de seama sarbatori ale fii ntei mele. Altadata. Fapta mea eroica stîrni se nzatie în oras. Parea ca nu mai am loc în piele. Cum s-ar fi pr odus daca dupa un sfert de ora uitam de orice remuscare? Spuneam adesea. ca aici eu nu predau cursuri universitare. ca ei. fara tremur în glas.. pe sub ochelari. Petrican. Era o punere la punct care îl salva. Voiau averile lui Brîncoveanu! El ma privi perplex. Si atunci ram ajuns la. Profesorul nu m-a contrazis. A-tunci am parasit-o fara n ici o strîngere de inima. triumful meu ramase în picioare.. nu înteleg de ce n-a vrut Brîncoveanu sa scape cu viata cumparând pe marele vizir? Batrînul dascal gasi cu cale sa-mi explice: ? Turcii tineau cu orice pret ca voievodul sa treaca în legea lor. Citisem dinainte epoca lui Brîncoveanu. victima tot asa. Într-o buna zi. Si marturisesc ca nu-mi displacea. Voiam sa aj ung întîiul din clasa. ne vorbea despre domnia lui Constantin Brînc oveanu. Am fost dat la ziar. dar Brîncoveanu a respins tîrgul. Daca ar fi facut-o. asa cum scapi de un obiect nefolositor. le-am declarat cu toata obraznicia: ? Habar n-are de istorie! Astfel de scene se repetasera si cu alti profesori. pentru ca lovitura era premeditata. Stiam sa îno t bine (copilarisem pe malul Oltului). Clasa încremenise. am înscenat.upa aceea. Întîmplarea s-a petrecut în parcul orasului. sa detin locul prim. sa fiu remarcat. pe ton sigur. dar constatarea era rece. Odata. pe larg dezvoltata în Istoria Românilor de Xenopol si pîndeam momentul sa-m i arat. ? Inexact. eruditia. La scoala. cu poza. umilirea profesorilor. Atunc i am continuat. ? De unde cunosti acest amanunt? M-a întrebat profesorul. dascalul de filozofie a exclamat în fata întregii clase: ? Bravo. În recreatie. Mi-a parut bine ca-mi pusese aceasta întrebare. unde era un lac destul de adînc. oricîte oste neli m-ar fi costat. Dup. nu învatam din datorie sau convingere. ca am devenit pr ea mare pentru clasa noastra. ci aprofundam materia citind carti de specialitate.. dialogînd . ratio nala. m-am ridicat în picioare: ? Domnule profesor.. i-as fi dovedit numaidecît. ci tot din vanitate. Si izbuteam. Petrican. domnule profesor. aveam uneori constiinta ticalosiei mele. Vorbind de profesorul nostru. vaduva închise restaurantul..a o vreme. Sarmanul dascal s-a vazut silit sa adauge: ? Trebuie sa stii. am replicat semet.. Daca zmulgeam o lauda cît de neînsemnata din partea unui profes or. cu suflarea taiata. ca într-un ajun de catastrofa. nestirbit.. fara priza la inima. Nu se producea nici o schimbare în bine. ? Am citit în Xenopol. uitîndu-se lung la mine. Voiam excitante din ce în ce mai puternice pentru mîndria mea bolna va. domnule profesor. Cum as putea sa uit ora aceea.. Luasem cartea cu mine. E drept. din clasa a VIII-a? Profesorul nostru de istorie. esti unul dintre cei mai inteligenti elevi pe care i-am avut! Am rosit de placere si de îngîmfare. senin. Cu toate astea. de pomina. nici aceste succese efemere nu reuseau sa-mi astîmpere nepotolita s ete de magulire. Se ruinase. tot din cauza acelei bolnavicioase nevoi de magulire. Colegii aveau prilejul sa afle c a eu nu ma margineam doar la. în întelegere chiar cu victima. am surîs superior colegilor care s-au strîns cerc în juru-mi ca sa ma feli cite pentru "stiinta mea". o sa lvare de la înec.. si pr ivirile tuturor se agatara de mine cu spaima. care purta o barba larg revarsata pe piept (unora le impunea asa de mult barba aceea!). Multa vreme am ramas poreclit "Salvatorul". iar directorul liceului îmi aduse elog ii pentru curajul si abnegatia mea în fata tuturor elevilor liceului adunati în careu în curtea scolii.. Cînd ajunse la executarea voievodului în închisoarea celor sapte turnuri din S tambul. parca apucam pe Dumnezeu de un picior. un batrîn maruntel. manualul de scoala. alesi dintre aceia pe care îi simteam ca nu stapînesc destul de bine materia specialitatii lor. înfruntînd pe toata lumea: ? Eu stiu ca Bostangi-Pasa a propus voievodului sa-i redea libertatea în schimbul a 500 de pungi cu galbeni.

poate. locuia Pîrvu. O noapte cîstiga la joc. orice ti-ar fi trecut prin gînd. locuiam noi. care stateau cîte doi si chiar trei în camera. Am continuat. Un strabunic fusese în divanul lui Bibescu-Voda. acelasi mod de viata. iar în cel de-al patrulea. fireste. ca un urias. dupa miezul noptii. facînd noi cuceriri si obtinînd succes e scolare. sa calc porunca. ca sa se bucure de nemarginita libertate. ma sufocam ca într-o apa pe c are nu poti s-o cuprinzi cu bratele. Tatei i-ar fi placut sa urmez medicina veterinara. pe stînga. dar o cearta pentru o femeie si mai ale s orgoliul sau care nu cunostea margini (credea ca se trage. tata-mare luptase aprig pentr u unire si era intim cu Domnitorul Cuza. pe Iliuta. nu mi s-a întîmplat nimic deosebit. caruia i se pune la dispozitie dintr-o data desertul Saharei. Locuiam în strada Amzei. Ori de cîte ori suia scarile pîna la al IV-lea.. fost actor de opereta la Grigoriu. încît n-ajungeam niciodata sa-i cunosc. II Dupa terminarea liceului m-am înscris la Facultatea de drept din Bucuresti. iar alaturi de el. de a maslui cartile de joc. cu o puzderie de chiriasi. fiindca semana pu tin cu actorul de cinema Chaplin. Odaile mansardei erau închiriate. iar actorul gatea la bucatarie fredonînd arii din Pericola ori Vînzator ul de pasari. Si apoi libertatea fara restrîngeri ma scot ea din fire. avea o îndemînare neobisnuita. nu m-as ab ate mereu din cale? Prefer sa merg înainte! Drumul învingatorului e înainte! Chiar daca ar calca pe cadavre. afara de una singura. Cele doua odai din fund erau ocupate de dom nisoara Dorina si fratele ei. În prima camera. Se pare ca era prea sigur de el. sa înfrîng disciplina . un baiat înalt si vînjos. într-o cladire vec he. avînd radacini în tre cut. Virgilica. dupa mama. poreclit Charlot. cafea. Cele trei etaje erau închiriat e la diverse familii. Or. Din cauza asta. si el tot la Drept. Desi înscris la Drept de vreo cinci ani. Gleber. erau prea multi si mereu altii. unde aveam o camera la etajul al IV-lea. (Probabil ca de la el mi se trage mîndria mea tiranica. dadeau masa la cîtiva dintre colegii m ei. De aceea simteam ca ma împrastii. de toate profesiile. Domnisoara se îndeletnicea cu croitoria si lucra toata ziua pen tru cliente. p rudent. din bazi lei) l-a îndepartat de la demnitatile care i se cuveneau. care dormea în bucatarie. Cînta din frunza si de multe ori seara ne strîngeam la el în odaie ori ne urcam sus pe acoperisul casei. pentru ca aveam pe mosie o întinsa cr escatorie de vite. În mediul universitar nu ma mai simteam obiectul de admiratie al colegilor. . aflata lînga camera mea. Ca sa cîstige un gologan în plus. În afara de carti îi placea si bautura. fara vreo posibilitate de regasire. afara de mine. abia iz butise sa treaca doua examene.cu mine: Daca mi-ar pasa de suferinta pe care o las în urma si as cata s-o alin. ca ma dizolv în marele anon imat. În schimb. ca sa-l ascultam pîna tîrziu. El ne împrumuta oricînd aveam nevoie de bani de buzunar (si ne dadea chiar ultimul gologan) si tot el ne dregea broastele de la usi cînd se stricau.. aparatele de radio si tevile de apa. unica aproape . Ne miram ca nu da de vreun bucluc. sau. Cel mai simpatic dintre colegi era Paunescu. înjura pe propri etar de toti sfintii (si asta se întîmpla aproape zilnic) ca nu instaleaza un ascens or. aici aproape totul îmi era îngaduit. compus din vreo zece camere însirat e de o parte si de alta a unui culoar. care n-aveam nici un tovaras. Talentul aces ta îl facuse vestit în toata universitatea. în fine. ceai si. servind pe fiecare în camera lui în lipsa de sufragerie.) În cei trei ani care trecura pîna sa-mi iau licenta. avea bani de cheltuiala.. Era însa ceva care nu-mi venea deloc la îndemîna.. Mai aveam un bun prieten. Ne trageam dintr-o familie veche boiereasca. Fusesem croit sa înfrunt primejdia. caci gasea zilnic naivi pe care sa-i jupoaie. Datorita acestei "însusiri". Noi eram mai multi studenti. ne repa ra lumina. caruia îi spuneam "doctorul" pentru ca urma Me dicina. Încercam impresia celui scapat din închisoare. Nu exista student sa nu fi auzit de Iliu ta si nu se putea concepe chef fara ca el sa nu ia parte. scurt si îndesat ca un bu rduf si enorm de gras. ca sa aiba cu ce sa petreaca noaptea urmatoare. La el gaseai oricînd zahar. dar blînd si cumpatat.

facîn e cîteva ori înconjurul salii. ne-am strecurat la garde roba. În clipa aceea orchestra începu un vals. Chiar Rita.) Nu i-am raspuns nimic. domnule Petrican. a soptit ea rosind brusc ca si cum ar fi spus ceva n eîngaduit. c e rol hotarîtor avea sa joace fata aceea în viata mea? Poloneza n-a mai staruit cu întrebarile (probabil se temea de bruneta) si ne-am avîn tat din nou în vîrtejul dansului. Am întîlnit-o si pe Dolly. mi-a spus în t reacat: ? Aferim. tipator de eleganta si excentrica. Adevarul (s i care nu-mi convenea) era ca ei se asteptau sa le povestesc lucruri extraordinar e despre mine si aceasta ma punea. se facuse ta re frumoasa si. Într-o seara. strivindu-si sînii mici. Aveam impresia ca ma prefera si am dansat toata seara aproape nu mai cu ea. am dat peste Ninon. O colega de la Drept. M-a prins mai tîrziu si m-a certat din nou: ? De ce o neglijezi pe prietena mea? Era vorba de o bruneta înalta. ordonata. care. subtire. scolar ita care încercase sa se otraveasca din pricina mea. pe deasupra. ? Sînt ametita. pe care îl lasa rece orice femeie. cu un capsor de papusa si un trup subtire ca trestia. Pareau neverosimil de stralucit ori. Ceea ce atragea în primul rînd atentia erau ochii ei mari si luminosi. iar de acolo. am ochit o studenta. I-am facut o curte îndracita si o data cu mine înca trei sa u patru colegi. Ea vazînd ca sînt liber îsi parasi brusc partenerul si alerga în bratele mele. Ma simteam p utin magulit fiindca toti ma invidiau ca pusesem mîna pe o femeie atît de fermecatoa re. Wally! la fel! Fara alta explicatie (nutream se vede aceeasi dorinta). într-o româneasca f ermecator de stîlcita.. am nime . iar eu am ramas cu stapîna luceferilor pe care am învîrtit-o în zbor înaripat.. afar a de Charlot. Mi-a soptit. S-a facut nevazuta pierzîndu-se în valmasagul perech ilor. atît de luminosi cum nu mai vazusem altii si nici n-aveam sa mai vad. multe din prietenele mele mi-au aratat o raceala semn ificativa. iscodita pesemne de o usoara gelozie. care se potrivea cu firea ei ca nuca-n perete. cum e de înteles. unde ma duceam cu doctorul. îmbracata într-o rochie de matase neagra. în încurcatura. de obicei. Se lipea tot mai mult de mine. Era schimbata mult. servitoarea care ne facea curatenie si ne spala rufele. se îndragostira de ea. urîciosule? Am dansat cu una din ele. mi-a spus ea si s-a desprins fluida din bratele mele. pentru ca a trecut pe lînga noi poloneza. de la Litere. instinctiv. Colega de la Drept. Gasise pe cineva care-i oferea un trai princiar. ca doi mici luceferi asezati sub bolta fruntii. se îngrasase . ? Cu cine-dansate? m-a întrebat. nu s-a dat batuta. închizînd ochii. Într-adevar. în clipa aceea. sprinteneala si zburdalnicia de odinioara îi pierisera ca sa faca loc unei rigid itati de femeie matura. Nu prea gaseam ce sa le spun. ? O colega. Din cauza asta. s-a ivit poloneza car e ne-a stricat planul. ducîndu-ma la Fundatie sa ascult o conferinta. ca-n extaz: ? Chit vrei se ametesti la mine în noapte asta! ? Si eu. ma temeam. m-a mustra t pe fata: ? Cu noi de ce nu dansezi? Ori ne dispretuiesti. i-am raspuns afectînd nepas area. care venise însotita de doua prietene. Odata. E drept. L'invitation à la valse. cînd a venit rîndul celei de-a doua. O strîn-geam cu putere la piept si ea sesizîndu-ma. Într-o zi. ca si mine. Aurora. am poftit-o la dans. M-am dus întins la ea si. Dupa ce am condus-o corect la loc m-am amestecat în multime. (Se gîndise desigur la compozitia lui Weber pe care o cînta orchestra. asa fetita mai rar! Cunostintele printre fete le faceam.Pe fostii mei colegi de liceu îi evitam. nu era nici proasta. la balurile studentesti. în strada. Dupa o ora de hoinareala pe strazile pustii. înclinîndu-ma ceremonio s. era un bun dansator. Avea acum un cimitir d e iubiti. Nici nu stiu cum o cheama. ? A. o poloneza blonda. dansînd cu un coleg de care. Ar fi putut oare sa-mi treaca prin minte. cautînd poloneza care m a atragea ca un magnet. la balul medic inistilor. nu minteam. am invitat-o la mi ne acasa unde organizasem o petrecere si rezultatul a fost ca toti colegii.

poate ma muscase vreun cîine. Ce sa-mi pun mintea cu o toanta? M-am urcat la mansarda si pîna acolo. o cutie în care erau cîteva bete. privisem si altadata rapaitul ploii si carasem de nenumarate ori mortii la cimitir (pentru ca asta vedeam toata ziua. prin fata casei.. ducînd în brate un cos plin cu rufe. din bucataria Dorinei . Ma întorceam de la universitate. domnule Tudor.. ne ramîn fixate în memorie. Cineva. Rita a glumit. amenintîndu-ma cu degetu l: cred si eu ca ai fi vrut sa fie singura. Apoi am luat-o pe strada Ateneului si de-acolo. Poate fuses em bolnav. Apoi. ? Molti. încît depasesc adesea evenimentele capitale care ne angajeaza soarta. dar m-am razgîndit. era în constructie) si mai mult decît atît. În fundul culoarului. ? Stii. caci asta îmi magulea amorul propriu. unde locuia. îmi spuneam. boboc! ? Singura? ? Ba nu. Acum cînd scriu . De ce tocmai aceste marunte întîmplari mi-au ramas tiparite în memorie si ieseau mereu la iveala din mormanul celorlalte? Ma urcasem poate si mai-nainte pe scara. revad tot drumul parcurs ca si cum as fi spectatorul propriului meu film. vaco! Ca te dau cu capul de toti peretii! Piftie te fac! . colt cu Franklin. departîndu-se. hotomane! Auzi colo: hotomane! Expresia servitoarei îmi displacu din cauza aerului ei de fam iliaritate. Îmi placea sa dau de mila. Am cautat celalalt leu care se ascunsese printre c elelalte monede si lucrul acesta m-a enervat putin. în strada Amzei. în doi. Dispozitia mea de receptivitate se dovedea uluitoare în acea zi: Rita. care me rgea putin înainte ? e tata-sau. am avut destul timp sa uit noutatea pe care mi-o daduse Rita. asa cum i se întîmpla oricarui copil. lo cuinta noastra se afla la doi pasi de "Eternitatea"). Tot asa îmi amintesc perfect ce mi s-a întîmplat în ziua aceea de februarie. Am sc os doi lei si i-am întins cersetoarei. si se rusineaza de el. se auzeau strigate disperate: ? Scoala. un vecin. servitoarea noastra. ca s-a-nchiriat camera de linga dumneata? ? Cine a luat-o? ? O fata. e cu maica-sa. în timpul epid emiei de holera (dupa campania din Bulgaria). (O fata c u un geamantan pe care abia-l tîra ? o clipa m-am gîn-dit s-o ajut.. pe Corabiei. i-am spus. dar numaidecît m-am raz-gîn dit. prin 1913. ciudat. poate ma fripsesem cu focul. pe care îl si gasisem. îmi amintesc chiar figurile trecatorilor pe care i-am întîlnit. în loc sa ni se stearga din minte îndata dup a savîrsirea lor.. în jos. dar de care. din primii trei ani ai copilariei nu-mi aduc aminte decît de cîteva lucrur i de-a dreptul grotesti: o scarita cu trei trepte pe care urcam anevoie. unde am încins o petrecere. Mi se întîmplasera desigur eve nimente mai vrednice de tinut minte. tocmai iesea din pivnita e i. De pilda. dintre care opt monede de cîte doi lei si doua de cîte un leu. baietas? ? La timitil. care-mi ce ru de pomana. Pri mul gînd a fost sa dau batrînei un leu. ? Morti! Si unde-i duci. pîna dimineata . În dreptul Ateneului ma opri o batrîna mica si uscata. Tin minte si banii marunti pe care-i aveam în portofel: 18 lei. III Unele întîmplari marunte din viata noastra. cum pri veam odata ploaia ghemuit la fereastra si altadata cum trageam cu o sfoara. scoa-la. prins de alte gînduri. pîna cînd am ajuns acasa.rit într-un local de noapte periferic. hotarînd sa dublez pomana. uneori cu o lumina si o limpezime atît de neasteptate în ceea ce priveste detaliile. Mi s e însiruiesc casele de pe atunci (una. printr-un inexplicabil joc al functiei perceptive.) Si asa. nu-mi aduc aminte deloc. dar am renuntat descoperind ca era urîta. m-a întrebat ce am în c aruta. frumoaso! ? un taran însotit de un tînar ferches. Cred ca împlinisem pe atunci patru ani si eram la Craiova. ? o femeie eleganta care a oprit o masina ? i-am adresat în sinea mea: ia-ma cu tine. lucruri de b unaseama mai importante. Am vrut sa-i fac mustrari.

supraveghea lucrul. Intrînd în camera me a. Si de asta data am renuntat. cum era de asteptat. pe care o puneau pe culoar. am auzit pasi apropiindu-se.. În definitiv. sau. trecînd pe acolo. Sînt sigur ca am mai zarit cîndva perechea asta de ochi. O femeie freca scîndur ile de zor. asa am simtit în clipa aceea. as fi putut sa-i fac cunostinta. fiind oficianta la Posta Centrala. . Pe fata bruneta o chema Mihaela. Parea sa aiba 40-45 de ani (în rea litate mergea pe 30) si. Cînd am trecut pe acolo nici n-a întors capul. ? Se tin mîndre parca ar fi contese. Întîi am vr ut sa vad daca se-ntoarsese doctorul de la facultate. am zvârlit servieta pe masa. era mladie.Virgilica.) Facînd calea întoarsa. Seara cinau în camera. iar tovarasa ei de camera era sora.. iata-ma ajuns din nou în dreptul camerei vecine. De rîndul acesta fata ma cuprinse cu priviri cercetatoare ca si cînd mi-ar fi facut pretul. era studenta. Unde mai vazusem asemenea ochi? Chiar trupul. M-da. eu care ? orice s-ar spune ? aveam destula experienta în mater ie de femei. perora Charlot.. nu cautau sa intre în vorba cu nim eni. nici sa lege amicitii. sa-i fac cunostinta sau numai s-ro vad cum arata la fata? Pîna sa iau o ho tarâre. am intrat în odaia mea. Gestul ei ma puse în încurcatura. mi-am spus cu indiferenta.. dar am revenit înainte de a bate la usa lui. actorul. domnisoara Dorina. fara sa ma gîndesc la ceva. Izolarea lor voita trezi. cum spusese netoata de Rita. Si par cu reflexe ca smoala. Hm! nu era urîta! Avea niste ochi de te baga în racori. Trebuie sa fie noua noastra chiriasa. s-au scurs cîteva clipe penibile de ezitare. nicidecum m aica-sa. care statea cu spatele. A raspuns înc linînd usor capul si mi s-a parut ca a tresarit putin.. iar dupa Gleber ? doctorul. M-am trîntit pe pat si nu stiu de ce ma simteam dintr-o data tare abatut. Fara sa vreau miau ajuns la urechi cîteva amanunte despre ea. IV Doua saptamîni s-au desprins din calendar plecînd în trecut. E drept. înca nu ma lamurisem ce aveam de gînd: sa ma p rezint. ? Mergi la masa? ? Nu mi-i foame! Vin mai tîrziu! Charlot a plecat.. bine construita. ca si cum n-ar fi trait alaturi de mine. Aproape ca uitasem de vec ina mea. iar în prag o fata înalta si zvelta. Ce fel? o impresionasem atît de puternic. de ce-mi faceam sînge rau din cauza unei fetite care nu ma interesa ni ci cît negrul sub unghie? Am ramas multa vreme lungit. si de aici înainte nimeni nu le spunea decît "contesele". Mihaela. De pilda. Cred ca din cauza acestor ochi îmi pierdusem cumpatul în fata ei. Am simtit licarul luceferilor ei si mi-am spus: iata cei mai frumosi och i din lume. o reactiune vie printre locatari. fata servitoarei. facu o galagie nemaipomenita: ? Cine a împutit culoarul cu spirt! Brrr! Nu poti sa-ti tragi sufletul de miros.. care au facut cu iuteala înconjurul ma nsardei noastre. Îi cunosteam: erau ai lui Charlot. dînd cu ochii de mine? Chiar încercase sa-si ascu nda gestul tradator. Amîndoua surorile duceau o viata modesta.. la perete. facea obisnuita lectie cu Gheorghita..Dar ea de ce o fi tresarit asa. Dîndu-mi seama ca încep sa devin ridicol.. apoi am iesit în coridor fara nici o treaba.? Ce-o fi gîndi nd despre mine? La dracu. la doi pasi. Porecla prinse. încalzind mîncarea la masina de spi rt. Nu ma minteam. Cealalta. Înt r-un tîrziu.. pleca toata ziua de acasa. retrasa. însa nimeni nu stia la care facultate. Îmi parea rau ca aparusem fete i aceleia asa de stîngaci chiar de la prima vedere? Nu stiu. (Se întindea prea mult de vorba si n-aveam chef de discutii.. Am salutat-o. Poate ca da. Era cît p-aci sa intru la Charlot. într-o toropeala placuta. Odata. Dupa el a trecut Gleber sa ma cheme la dejun. Usa camerei proaspat închiriate era deschisa larg. la început. . care era un misogin convins. A sta-i nesimtire curata! De atunci surorile Deleanu (acesta era numele lor de familie) au mai întrebuintara masina de spirt.

Ea surise ca unui vechi prieten si ma întreba familiar: ?. domnule Petrican? I-am raspuns ceva de circumstanta (nu-mi aduc aminte ce) si am trecut mai depart e. am întîlnit-o ca de obicei si am salutato.. cînd mi-a venit acest gînd. dar ajuta cînd es ti. Însa aceasta întreb are însotita de zîmbet a marcat începutul tragediei mele. nici data (mi se pare era prin martie). Daca nu mi-ar fi adresat cuv intele acelea în care am descifrat cît de cît o provocare. Odata. Marturisesc. si prinse aripi. S-a uitat la mirie cu ochi mari. cu ironie: ? Mi se pare ca nu prea stau bine cu actiunile petrolifere. Nu-mi amintesc ce zi era.. în fine. ? Daca-i vorba de asta.. ca ar fi o amanta agreabila. cuceri pe Mihaela n-avea nici o corespondenta cu si mtirea mea. Ma gîndeam sa-i ofer unul (sub pretext ca erau studentesti) ca sa am prilejul unei convorbiri mai lungi cu dînsa. Evident. În fine. Ea ra pundea rece si trecea mai departe. hotarîrea mea era coapta. Cine mai putea s-o împi edice de a zbura la fapte? Mi-am ascutit deci armele cu care trebuia sa încep lupt a. s-a rezolvat: te conduc eu. o palarie "Borsali no". ? Nu ies niciodata singura noaptea. dar nu pot primi. A ltfel. în ochi. malitios: ? Contesele cineaza în sufrageria cea mare. si n-as fi ajuns sa-mi închei atît de repede socotelile pamîntesti. Am pierdut aproape toata dimineata pîndind-o sa iasa din camera. . ceea ce însemneaza ca au consumat. O salutam pe domnisoa ra Mihaela de cîte ori o întîlneam si atîta tot. nici ea nu voise sa întrebe mai mult. m-ar fi tulburat chiar din prima zi. pe cînd plecam la facultate. Tocmai îmi comandasem un costum de ha ine si m-am grabit sa-l scot. încît socote am ca mi-ar trebui o femeie în imediata mea apropiere. Cînd pica gazarul. Mi-am cumparat camasi. Asadar. ce fatalitate? Cine a îndemnat-o sa-mi adres eze acea stupida si banala întrebare? Din clipa aceea s-a nascut în mintea mea gîndul ca. ? Domnisoara Deleanu. Charlot chema pe Rita: ? Anunta-l pe gazar ? doamnelor "contese". nu numai ca-mi era total indiferenta. zîmbindu-i cu înteles. care-mi paral iza orice tentativa de apropiere. am cumparat într-adins doua bilete de teatru. . pe datorie. Ba mergeam pîna acolo. Într-o dimineata. De altfel. trecusera cîteva saptamîni în sir fara ca persoana ei sa ma preocupe cît de putin. am facut toate pregatirile încet. de toate. contesele au încurcat rau administratia. de care sa dispun oricînd.. poate ca viata mea ar fi cu rs altfel ? apucînd alt drum. afara de ochi. Zilele urmatoare. n-ajunge sa fii doar bine îmbracat. da-mi voie sa-ti ofer un bilet studentesc pentru asta-seara la teatru. Cine le-a pus sa concedieze p e administratorul general al domeniilor? Vad pe usa 28 de liniute trase cu tibis irul. ? Regret.. nu descoperisem la ea nimic care sa ma atraga. mirati. a iesit. ? De ce? Doar n-ai nici o obligatie. pe cînd traversa strada. si ar fi trecut luni si ani daca. cravate. trei deca de gaz. Or. Raporturile mele cu surorile Deleanu erau reci si corecte. pe îndelete. ca as pute a sa-mi încerc norocul. Si asa rautatile curgeau cu nemiluita.. initial gîndul de a o. ? Nu-i mai bine sa oferi biletul unui coleg? m-a întrebat insinuant. Iliuta adauga îndata. cum se simt barbatii în asemenea împr ejurari. Alteori tot Charlot venea sa ne informeze: ? Fratilor.Ce mai faci. e o arma cu care pleci la lupta. dar n ici nu ma simteam prea magulit ca ma remarcase. De aci înainte ori de cîte ori întîlneam pe Mihaela o salutam. nu-i sînt indiferent. Instinctul ei sigur pricepea provocarea surîsul ui si cauta s-o apere opunîndu-mi un scut de raceala si indiferenta. Dupa un minut eram pe urmele ei. privindu-ma t inta. Nu o remarcasem.Cine a pus-o sa-mi surîda? Ce demon. Am ajuns-o din urma tocmai jos.doctorul anunta. ci pornea de-a dreptul dintr-un calcul cerebral.

nu m-am dat batut . ? Hm. Si totusi o biruiam în închipuire. Dar nu eram omul care sa dezarmeze de la cea dintii sage ata fonta. Eram silit sa recunosc ca avea o inteligenta destul de vie si ascutita. Nu se poate sa nu învinga cineva cu aceste arme . chiar în proprii mei ochi. Sau mai bine într-o cîrci umioara.. În orice împrejurare tineam sa am ultimul cuvînt. Alege mai bine un sfînt. I-am surprins chiar un zîmbet sfios în coltul gurii. Sînt tufisuri cu banci într-adins ascunse. ti-e frica de gura lumii. pe strada. ? În acest caz ne întîlnim altundeva. un ger sa crape pietrele. maniere alese ? (Parintii. Pentru ca. no sa umblu pe cai ocolite. Adica peste vreo zece luni. de parca-i vorbeam o limba pe care n-o cunostea.. la Sosea e mai convenabil.. Mi-ar placea însa un loc retras. gîndindu-ma la vestita replica a voievodului moldove an. Asta nu mi se întîmplase: o fetita sa-si bata joc de mine si înca în halul acesta! Conv ersatia noastra îi daduse prilejul de a-si goli tolba de sageti în pieptul meu. pe cînd te astept? ? La 6 ianuarie. Într-o împrejurare a asta. un gest (oferte. Nici unul. Sfîntul Asteapta! I-am întors spatele si am plecat oparit. întretineam imaginar conversatii aprinse. În ce const a meritul meu personal? Un chip frumos? (Simpla întîmplare!) Educatie. ce obstacole de înlaturat? Nici una. Ca sa ajung la inima ei. chiar angajament e). sa-mi joc chiar viata p entru o izbînda care nu avea poate nici un pret. vorba cîntecului. degajat: ? M-da. mediul. la restaurant. purtam în minte imaginea ei. ai gusturi bizare. Nu-mi displacu riposta. afara de. Mi-a spus pe un ton voios. Totul se petrecea fara lupta. Ma apuca o ciuda înversunata împotriva ei. ? Drept sa-ti spun as prefera decorul de iarna. cînd se lasa gerurile mele preferate. Am reluat: ? Înteleg. Or. Dar asta era atît de putin. la cinema. i-am replicat cu îndrazneala mea obisnuita. La teatru s-ar putea sa întîlnim pe cineva cunosc ut. rascolit de ea. M-a privit asa de nedumerita. ce gr eutati am avut de învins. ? O. ea era în centrul preocuparilor mele. scoala. oare femeie are dîrzenia granitului ori a marmurei. Perseverenta picaturii de apa roade stânca si o prabuseste de pe culme. Îmi trebuia rabdare si perseverenta.) Spirit? (Hm! sa zicem un pic. nesfîrsite. zburînd pe cai înaripati. încît victoria mea avea o tristete cu care ma împaca m. Ele ma cucerisera pe mine. Nu intram niciodata în vorba înain te de a observa din parte-le un zîmbet. ? Boboteaza îmi displace.. Si pentru un barbat o înfrîngere ca asta nu-i decît un succes mai putin... o privire. Dar orgo liul meu de învingator nu tinea de ratiune. Asa scrîs-neam cu pumnii strînsi. Grozav îmi place gerul. La facultate. Îi simtea m prezenta. mereu treaza.. pentru ca prefer farmecul persoanei d-tale. În ea predomina ca tr asatura fundamentala ? contrazicerea. cunosc atîtea. Mai mult: îmi dadeam lucid seama ca iubi rile de pîna acum nu fusesera atît ale mele. o sarutam. Unde erau cetatile dispuse sa se apere chiar dupa ce încetau de a mai rezista? Numai initiativa parasirii o avusesem eu. domnisoara Deleanu.? Nu. În aceasta lume devenise o jucarie docila în mîinile mele. Ce zici. ? De-ce tocmai atunci? ? Fiindca e Boboteaza. Pe ea o voi cuceri pri n lupta si nu voi depune armele înainte de a capitula.) Adevarul era ca nu cucerisem nici o fata. cît ale Zor. Desi raspunsul ma înghetase el însusi. în definitiv. Îmi placuse sa ma consider un cuceritor ale carui cetati au capitulat de bunavoie ori au facut totul sa se predea? Hai-da-de! În asemenea conditiuni preferam înfrîngerea. laturalnice. Dar. ? Trebuie s-o îngenunchez cu orice pret pe trufasa asta! Orice s-ar întâmpla! Amorul meu propriu ranit îmi cerea o satisfactie cît mai ne-întîrziata. Nu ma vrea? O vreau eu si va fi a mea cu voia ori fara voia ei. punînd semnul exclamarii pe ultimul ei cuvînt. ci pe drumul mare. împotriva mea si pîna la urma împotriva tuturor. firea ma împingea sa pun totul pe o singura carte.. stii. ? Eu cînd ma duc la teatru o fac numai pentru piesa. ? Ei bine. De pilda la Sosea! S-a înseninat dintr-o data. Venus din Millo? Framîntat de aceste gînduri. . Iata de ce Mihaela începuse prin dîrzenia ei sa ma intereseze.. frîngîndu-i voi nta..

aia e pacoste. Nu sînt ceea ce crezi. ? Alearga sus! Domnisoarei Deleanu i-a venit rau. te rog. statea acolo ore întregi. Are sa dea Mihaela pe fata cele petrecute sau nu? . ? Cu cît lupta e mai grea. alimentata de forta obstacolelor întâlnite în cale. sa fie ascultata fara cârtire. Scara era îngusta. Cine era? De unde venea? Ce voia? Încotro o mînau pasii? Pe care drum? Numai semne de întrebare. Tocmai atunci a venit si Dorina cu e terul. de spaima. S-o las acolo lesinata si so zbughesc ca sa scap de urmari. întelegi? Rita s-a dus într-un suflet. nu scara. Se scursera cîteva clipe penibile pîna sa iau o hotarîre. martori involuntari. Mihaela îngalbeni si cînd i-am da t drumul. Cîtiva trecatori. întîmplarea facu s-o întîlnesc într-o dupa-amiaza pe cînd urcam scarile locuint a tocmai cobora. de rusine. Altadata ieseau amîndoua în oras cu automobilul si nu se întorceau decî seara tîrziu. ? Eu n-am. putin eter daca ai.) Uneori cobora în curtea strim ta si. sa nu-i iasa nimeni din voie. Toata ziua am fost nelinistit. În orice caz aceasta intransigenta excesiva ma punea atîta pe gînduri. Era plamadita din aluatul învingatorilor. pândind cînd pleca de acasa. gândeam. s-o lovit rau? ? Nu stiu. sparge-si-ar capu l proprietarul! Am lasat-o sa bombane în continuare si m-am strecurat afara. prin urmare. intrînd la Cecilia (asa o chema pe fiica proprietarului Chintescu).Într-o zi. Totusi respingerea ei brutala nu mi-a facut deloc sînge rau.. Înainte de a o ajunge. (Familia acestuia locu ia într-un mic palat alaturi de hardughia noastra cu mansarda despre care se vorbea ca va fi darîmata pentru a i se asigura perspectiva. Sus pe coridor. M-am dus glont la Rit a. întrebînd: ? Ce este? Ce s-a întâmplat? ? Domnisoarei Deleanu i-a venit rau. În sfîrsit. (Bineînteles n-am simtit nici o p lacere. Într-adevar. inerta ca o cîrpa. Toti o sa ne spargem capetele cu darapanatura asta. ca si rîndul trecut. ? N-are nimic! Mai mult s-a speriat. decît. biata fata. Mi-a întors spatele si a intrat la întâmplare într-un magazin.) Uluita de gestul meu brutal. cu atîta izbînda va fi mai mare. care se apara cu prea multa vigoare de o primej die prea mica.) ? Biata fata. Adu. Am ramas buimacit în strada . îi placea sa porunce asca. ? Vai. (Avea suflet bun batrîna croitoreasa. m-am luat dupa ea. care n u cunostea supunerea. s-a întors brusc din drum si m-a apostrofat: ? Te rog nu ma urmari. Stai lînga ea pîna ce si-o veni în f ire! Sa nu te misti de acolo. dar n-au trecut nici zece minute si a venit înapoi. am patruns în camera ei si am aseza t-o pe Mihaela în pat cu toate precautiunile. As zice ca m-a bucura t într-un fel. umilit în doua rânduri de fata aceasta semeata si mândra. E lesinata.. E urît ceea ce faci. dar poate sa aiba Gleber. Am prins de veste ca era prietena cu fata proprietarului. ma apucasem s-o anc orez de existenta mea. Nu stiam nimic din viata ei si iata. plina de ura. Si îndârjirea mea spori. Gleber avea si eter. Nu ma dumiream: cum s-a înfiripat asa deodata strînsa prietenie dintre ele? Dar asta e alta socoteala. trebuia sa ma rezem de balustrada ca sa-i fac loc sa treaca. Fusesem. ? Dar de unde stii ceea ce cred? ? Purtarea dumitale mi-o spune. au surîs vazînd scena. Cînd am ajuns unul în dreptul celuilalt. dar îmi trezise ambitii nemasurate. s-au s-o ajut înfruntînd orice risc? Fara sa ma fi decis pentru una din aceste ipoteze m-am pomenit însfacînd-o în brate si urcînd scarile cu ea. Am gasit-o pe scara în nesimtire. Pîna sa-l aduca. Semetia ei era o abilitate în vederea unui scop? Sau o simp la asprime a unei fete inocente. cazu pe trepte. ce-o fi patit saracuta! Fir-ar a dracului de scara. am strigat din rasputeri: ? Domnisoara Dorino! Domnisoara Dorino! Croitoreasa a iesit speriata din odaia ei. am prins-o în brate si i-am as tupat gura cu o sarutare salbatica.

Ceva înauntru! O scrisoare! Mi-a raspuns! Mihaela mi-a . Dar nu era chi p.. Fuga la cutia de scrisori. Mihaela însa nu era plamadita din acelasi aluat.. Am aruncat scrisoarea în cutie. Am pîndit aproape doua ceasuri pîna ce în sfîrsit am auzit-o deschizând usa si departîndu-s pe coridor.. vrînd. nu s-a mai întors. O jumatate de ceas ? Un ceas? Doua? Chi lo sa? Oricum. dar nu se ivise nevoia. complicea me a. vraja. usa de alaturi se deschise. inspiratia-o cît mai bine! Eram numai urechi. dar o simtim cum pl uteste deasupra capetelor. unui pas gre sit! sugera Iliuta.. din camera ei. nevrînd. ? Era bine cu ea în brate? ma întreba insinuant doctorul. Detineam un s ecret si împreuna trebuia sa-l pazim cu grija. Or. În sfîrsit. Daca i-o trimiteam însa des chisa. aveam impresia ca timpul îsi suspendase zborul ca în poezia lui Lamartine. Vestea lesinului Mihaelei se raspîndi ca fulgerul în toata mansarda. în mers maru nt. ? Ce o fi facînd dincolo? Îmi raspunde.Exista unele fapte pe care daca le dai în vileag sufera de pe urma lor mai degraba victima decît agresorul. nu se putea sa n-o citeasca. pentru a nu se tulbura cerul iubirii. Cînd si tu vei primi-o. cît de mic. a apucat pe drumul cel bun: îmi scrie. fara voia ei. Rita facea curat în odaia lui Charlot si auzeam cum scutura cearsafurile. Am revenit în camera si am asteptat.. Am asteptat înca un sfert. ascunzînd-o. Din toata faptura mea încordata. motivînd gestul meu ca o fatali tate de care în orice caz nu poti fi raspunzator. devenea. În definitiv. Tr udeam sa prind orice zgomot. Era si asta o tactica. Dar o voce interioara îmi sugera ca am pus bine problema si aceasta constatare ma copl esea de bucurie. ce e dragostea decît o taina pe care o ascund îndragostitii si o poarta în umbra. Seara.Ce-i drept pe mansardistii nostri cam greu sa-i întreaca cineva în rautati. nimeni si nimic nu ne va mai desparti. Nu pentru ca nu m-as fi priceput. Si totusi mai era ceva în dezavantajul ei. muzelor. dragostea vestejeste. Aceasta com plicitate ne apropia mai mult decît ar fi facut-o lucrurile pe fata. "La urma urmei cine e vinovat ca mi-ai iesit în cale si mi-ai tulburat sufletul de nu ma mai regasesc? O putere neînteleasa. ? Sa punem o inscriptie pe scara: aici a cazut contesa din cauza. striga patetic Charlot.. cu litere de jar. Nu scrisesem înca nici o scrisoare de dragoste. cînd am umblat la cutia cu scrisori (fiecare locatar avea cîte una). îsi p ierde fragezimea. Aha ? de minune! Mihaela se af la acum în camera ei si fara îndoiala citea scrisoarea. ca Mihaela mi-o va înapoia. Plicul nu mai era ac olo. chiar aveam certitudinea. I-am raspuns asternînd opt pagini. Se vede ca Mihaela îsi daduse la timp seama de asta. Nici o semnatura! Nimic! Dar ce nevoie? ? Aha. iubita? S-o fi apucat sa-mi scrie? Va implor . Probabil plecase în oras sau coborîse la Cici. Prevedea m. dezlantuind o a valansa de ironii: ? Contesa lesinata! tragedie în opt acte. cu plicul nelipit. pasii ei se departara pe coridor. Se va întoarce? Nu . ca sa faca prostia de a ma denunta ca o sarutasem pe scari. de frica luminii? îndata ce taina se da pe fata. ridicase ravasul. pe care nu o vedem. Tacînd. Iubitele mele din trecut nu-mi cerusera asa ceva. Însa dupa doua minute am auzit-o facînd calea întoarsa. Aceasta forta a firii porunceste ca tu sa fii a mea si eu al tau." Fraze definitive. Amîndoi aveam cunostinta de o fapta neîngaduita si taceam. sigur. . m-a fulgerat teama. Adevaru l e ca i-am scris Mihaelei nu ceea ce simteam. Fapta dumitale e incalificabila. M-am furisat repede afara ca sa cercetez cutia de scrisori. Foarte bine! Se cade sa-i raspundem. functiona parca numai auzul. Îmi cade au în brate si fara poezia scrisorilor. ci exact ceea ce nu simteam. devine ceva obisnuit. de toate zilele. ? Sa nu plece cumva în oras. usor. Antenele mele mai lungi au înregistrat porunca înaint ea ta. înca o jumatate de ora. de alaturi. am gasit un biletel cu cîteva cuvinte. ne reglementeaza viata dincolo de vointa noastra const ienta. asta era lucrul de capetenie. încît ai zice ca universul nu exista decît în functie de mine. Da.

cu mine se petrecea acelasi lucru. într-atît ieseau de limpezi si legate de acea logica interioara care e pecetea unei lucrari bine gîndi te. Într-un sfert de ora am acoperit cu slova marunta toate paginile pe care le aveam l a îndemâna. oricît! Am sters deci ultima fraza într-asa chip sa n-o poata reface si am expediat plicul . tot ce-mi trecea prin minte. A doua zi. Îmi ajunge so citesti. luni.. Voiam totodata sa dau o satisfactie amorului propriu ranit. pe o banca. ziua urmatoare. P arca descifram amprentele degetelor ei." Uite o idee buna de pus în practica. pentru ca e opera ta. Asa cum te simti dupa o înfrîngere sau o sperant a naruita. am intrat într-un debit sa cumpar tigari. asa cum traiesc. i-am trimis scrisoarea. suprimam departarea reala dint re noi. fara ocol.. ca filigra na. Mi-o trimisese îndarat. Si doar prevazusem event ualitatea. Era tot asa. privind absent la vitrin e. Si ai sa citesti zilnic de acum înainte. . Cu o regularitate de ceasornic! Ca un ritm de rotatie cosmic! Numai ca ea nu trebuie sa se astepte la asa ceva. deslusindu-se pe albul hîrtiei. ani. hotarît ? nu! Totul se reducea la un plan de seductie conceput la rece. chiar doua. pentru întîia oara. frazele. descurajarea scotea coltii . les bons mots.. i-am asternut Mihaelei o noua scrisoare: "Tu esti. armel e înca nefolosite din arsenalul meu. Asta e soarta scrisorilor mele. ca re-mi produceau o voluptate smintita. Eram într-adevar îndragostit? Nu. obsedant. fara nici o deliberare. cu plicul nelipit. parca mi le dicta o prezenta nevazuta si necunoscuta. fara sa rasuflu macar. N-am cum parat nici o tigara.raspuns! Draga de ea! Dar. De asta sînt sigur. Planul meu începea sa se clatine mult prea devreme. faptura ta se topeste ca un fulg de zapada .. tot ceea c e voiam era. i-am scris alta tot asa de fierbinte si de prefacuta. Am mai spus-o: pîna acum nu dadusem nici o lupt a serioasa în cîmpul iubirii. Ideile. trasnet! Era chiar scrisoarea mea. Te simt cînd prezenta. Parca era un facut. Poate adaugase undeva pe marginea hîrt iei vreo fraza? Nimic. Mi -a înapoiat-o si pe aceasta. Aceasta constatare m-a nelinistit putin. Voiam. pe Calea Victoriei în jos. sa îngenunchez pe aceasta fata mîndra. o tutuiam pretutindeni si cautam în-tr-adins frazele acestea. Mihaela. Nu-i nimic. Scriindu-i. Era a patra. dispretuitoare (cum n-am întîlnit alta). Rationamentul ma împaca. Dupa aceea am luat-o spre Cismigiu si acolo. cînd plecata ? totusi mereu a ctuala. daca nu vii sa-mi iei mîinile si sa descoperi în ochii mei marea dragoste pe care mi-ai sadit-o si pe care nu poti s-o sfarîmi orice ai face. ceea ce se petrece în sufletul meu. de ce-as minti? Am simtit un junghi ascutit în cosul pieptului. În tot cazul o citise. apoi am asteptat sa vad ce are sa se întâmple. Numai un sentiment puternic atîta functiu nile cerebrale si le pune într-o stare de supraexcitatie ca sa produca mai mult de cît pot da ele în chip normal. în afara dragostei. Or. aceea pe care o caut fara s-o gasesc? Aceea pe care o astepti si nu vine? Aceea careia îi scriu si nu-mi raspunde? Mi se pare ca te vad în toate f emeile si nu te aflu în nici una.. Simteam binefacerea certitudinii si ma bucuram de ea. În afara ca i-as rapi farmecul n eprevazutului. Si asta timp de o luna. M-a durut aceasta respingere. secole (am taiat cu vîntul "secole"). nu a mea. Seara. Am adaugat în final: "Stiu ca rni-o vei înapoia. Daca uneori te prind de mina. orice intimita ti si gînduri ? si astfel o simteam atît de aproape încît parea ca-i aud bataile inimii. mai ales. iar eu numai stenografiam. Am luat-o în nestire. Am plecat în oras cu sufletul pustiu. Mai bine s-o las sa creada ca f iece scrisoare va fi cea din urma si totusi. care s-a transformat pe urma într-o ciuda amestecata cu necaz. apoi. Sa-i scriu în fiecare zi! Mereu sîcîitor. Pe a cincea tot a sa. dupa cum se vede." Îi spuneam pe nume.. în schimb am cerut un plic si hîrtie. Scrisoarea mi-a venit înapoi. înda ratnica. Puteam sa-i spun. care-mi opunea muntii de împotrivire . În sfîrsit. as înarma-o eu însumi ca sa se apere. a caru i înfaptuire o sustineam din rasputeri. Voiam sa-mi verific. sa se pomeneasca me reu cu alta noua..

Mer geam înainte. Am aruncat caietul în cutie si m -am asternut pe asteptare. pe apucate? M-a privit înca o data. ? Ce tot faci de nu te mai vezi? m-a apostrofat într-o zi Charlot. Ea nu stia decît una si buna: sa-mi înapoieze la infinit ravasele. la dragoste. la drept vo rbind. eram pe drumul cel bun. cum as fi rasuflat din strafundul plamînilor. nu voia. ? Nu se aproba! ? Vino. dupa îngrozitoarea calatorie în necunoscut. a suta scrisoare! Si asa mai departe: la infinit! N-a mai fost nevoie! Minunea s-a întîmplat: a 3l-a scrisoare nu se mai întoarse. Ce i-oi fi scris acolo. Si afara de asta stiu sa aste pt. a zarit pamîntul visului sau. A sasea scrisoare avu aceeasi soarta. cu slova marunta si deasa. S-a uitat surprins la mine ca la o dihanie. cu un gest larg de actor. cînd si scrisoarea urmatoare fu retinuta. Nu ma mai gîndeam la pla nul meu. Si chiar pe a 50-a. Sa dau îndarat? Nici gînd! Voi persevera pîna în pînzele albe si tot voi izbuti. nu face pe nebunul. Nu cred sa se fi bucurat nici Columb cînd. Restul nu mai prezenta int eres. monstrul cu chip de om.. N-am avut rab dare sa revad ceea ce scrisesem. Frica însa nu ceda. Ce are a face? N-avea decît sa iubeasca pe oricare Fat-Frumos din lume. Toata ziua am dat tîrcoale cutiei de scrisori ca sa vad daca Mihaela n -a respins-o.. Stiu însa ca am umplut aproape douazeci de pagini într-o ora. nu putea sa întel eaga. Bucuria îmi pricinui o energie coplesitoare. În materie de dragoste perseverenta e o arma care nu da gres. M-am temut ca nu cumva vreo împiedicare fortuita sau un accident sa fi zadarnicit restituirea. ca de obicei. Numai o singura ora. Nu-i nimic! La fel a saptea si a opta. N -avea decît sa fie logodita cu toti printii mostenitori. n-as fi banuit asemenea rez istenta! Iubea pe altcineva? Avea vreo legatura pe care n-o cunosteam înca? A începu t sa ma framînte îndoiala. Nu m-am dat învins. la nimic. parca-i facusem un rau cu asta. Se vede ca erau mai lesne de supus furtunile oceanului. pentru ca alt fel as fi explodat în milioane de bucati. Le-a retinut si pe aceste a. Din cauza acestei nelinisti nici n-am gustat bucuria victoriei care capata certi tudine abia a doua zi. Hotarît. care se cerea cheltuita. Atît si nimic mai mult. nici nu era vinovata.. Atunci mi-a scaparat prin minte sa-i trimit îndara t toate scrisorile pe care ea mi le refuzase atîta timp. L-am întrebat: ? De ce. M-am luat dupa el. M-as fi simtit cel mai fer icit om de pe lume! Dar Mihaela. Dar hotarîrea de a persevera m-a împiedicat sa ca pitulez. a rostit ca o sentinta: ? Te-am pierdut! S-a departat pufnind. singurul meu scop era ca aceasta fata sa retina o scrisoare de-a mea. nu ? în ruptul capului! Înainte! Mereu înainte! Perseverenta pîna în pînzele al Înca zece scrisori avura aceeasi soarta. decît o fata ca Mihaela. în fierbinteala mea smintita? Nu-mi aduc aminte nici o iota. Ca s-o risipesc n-am gasit ceva mai bun de facut decît asternînd un caiet întreg. mai. vom scrie pe a 26-a! Acela si destin: Ce importanta are? Vom expedia pe cea urmatoare. Pîna unde va merge îndaratnicia ei? M-a cuprins o ciuda care îmi rascolea fiinta pîna la nebunie. ? Ma prepar pentru primul doctorat. nici cele cinci minute cît îmi cerea recitirea. ia vino încoace. ? Charlot. ma rog? Pîna cînd? Ajunsesem la a 15-a scrisoare respinsa si totodata la capatul rabdarii. drace. Nu se întîm-plase nimic.. pentru ca nu ma înduram s-o las pe Mihaela sa ast epte. Drace cocosat. Ce zici daca am aranja ceva? Ochii lui Charlot sclipira fosforescent: ? Cînd? ? Asta-seara! . Fusese în sfîrsit retinuta de monstrul cu luceferi. apoi mi-a aruncat o privire de mila. N-am iertat-o multa vreme din cauza acestei întîrzieri de care. doar una. Nu mi-a restituit nici caietul. asa cum m-am bucurat eu de întîia mea biruinta. Pîna cînd. Dar ea abia dupa doua ore cerceta coresp ondenta. apoi. la Mihaela. nelinistea. Charlot? Crezi ca e mai bine sa citesc în ajunul examenului. tot înainte! A noua si a zecea! Ei.. Mie trebuia sa-mi raspund a. bineînteles. si sa le înapoieze. Sa le citea sca. Sau macar sa-mi retina o scrisoare. Ah.

am masina mea. ici. ? Se aproba! Iliuta mai zise o doina. Cînd taraful se afla în pauza. e asa de gelos ungurul ca. Am ochit o masa. E vorba de una autentica. d e rîndul asta cu soferul.. Din pacate. rast urnînd pe gît un pahar cu vin. unsuros si negru.. ni se facea cinstea asta? În apropierea noastra. nu era acasa. izbucni în apl auze. ? Cine-i cu aprovizionarea? (asta. toate sînt o apa si-un pamînt. are un vin care te scoala din boala si te baga în groapa. Eram vesel. Gleber. sa ma ierti daca am o slabiciune ca tot omul. la Berbec. ? Contesa noastra? facu Iliuta.. ? Mai. gugustiucule. Înauntru toate mesele erau întesate de ceferisti. înfipt în vazul tuturor. se ridica în picioare: ? Domnule Frunzanescu. principal ul era bautura. Iliuta lua o frunza si-i zise cum stia el o doina de pe valea Oltului. ? Si ea îl însala în fiecare zi si-i jura în fiecare noapte. Un afis. ? Da-i drumul! Cine e individa? întreaba Charlot cu indiferenta. stiti ca am facut o cucerire formidabila? ? Taci. ? Da. S-a tinut de vorba: ne-a dus într-adevar la Ploiesti. încît se facu în local o liniste ca de cimitir. într-o dispozitie de plenitudine cum nu mai fusesem de mult a vreme. sim patic. pe o scena mica si scunda era instalata orchestra. ai un nas de copoi. Le-am turnat la repezeala o poveste pe care de fapt o auzisem de la altcineva. baieti de pravalie. "Bolta verde" unde am poposit parea un local mizerabil dar. ? Nu aceea. baieti. pre legea mea. de asemenea. pîna la miezul noptii. a nunta: "În fiecare seara debuteaza primadona Mita Dragan". rîzînd cu hoho e. lucratori. ? Vedeti. La el decorul n-avea nici o însemnatate. ? Fratilor.. În revarsatul zorilor ne-am întors acasa ametiti de bautura si frînti de oboseala. în limbajul nostru însemna: cine plateste?) ? Ce-ti pasa? Eu! i-am raspuns. nu sînt va sa zica fitecine. ungur de origi ne. . Nu stiu de "ce-mi placeau atîta cîrciumile periferice care duhneau de rachiu. Ascultati. gîndindu-se la Mihaela. Cha rlot însa nu tinea seama de asta. prada unui avînt nesabuit.. aproape de Cimitirul Sf . exclama Iliuta. ? Îmi dai voie sa ma prezint. replica Iliuta. va plimb pîna la Otopeni. Un vlajgan de la o masa vecina. Vineri. Daca mai zici una. exclama Charlot mîndru. le-am spus. exuberant. muncitori si oameni fara capatîi. nu mai spune! exclama Iliuta. pîna la Ploiesti va duc si va aduc. auziti voi.. ? Mai. pe Grivita. Am mas ina in strada. mai în fund. cu ochii bulbucati. Chelnerul ne ghici gîndul. care ave a o cîntareata grasa si îndesata. ? Da-le încolo de muieri. toata lu mea aceea pestrita de mici slujbasi. facu Charlot cu dezgust.. Iliuta scoase capul pe usa: ? Mi se pare ca miroase a chef! ? Mai. apoi înca una si tot asa.În clipa aceea. sa fiu al dracului. altii mai iuti de picior ne-o luara înainte. Bautura ne încinsese. sînt sofer... Am tresarit ca fript gîndindu-ma la nesocotinta pe care o facusem fara vrere pomeni nd de contesa. proprietar. daca ne duceam în centru. oricum. Acolo alt chef. în fiecare seara o pune sa jure ca n u l-a înselat. care ne convenea. ? Sa fii dumneata sanatos. ? Sa fiu al închinatului.. ? Ma înscriu cu brio! Doctorul nu venise înca de la clinica. c u o frantuzoaica. ? E vorba de o fata cum nu se mai afla în sistemul solar. Cînd ispravi. Charlot cunostea un local. sotia directorului unei întreprinderi industriale. Asa ca a m plecat tustrei. se face! A evacuat pur si simplu clientii trecîndu-i la o alta masa. Face. iar noi neam asezat victoriosi. da. o contesa. ? Închipuiti-va.

a m neglijat sa le pun portia obisnuita. "Eu îi dau totul.. de asta data deschisa. de rîndul asta s-a întors cu mîna goala! Prin asociatie. si iarasi reveni fara nici un rezultat. În cele din urma. dorinte. sora Mihaelei. Ei venira. Pleca la facultate sau se ducea sa cerceteze cutia de scrisori? Da. le-am pus portia cu venita de pîine. se duses e dupa corespondenta fara îndoiala. aveam dreptate! Era suparata pe mine. Dupa ea veni la rînd Virgil. trîntind orice gasea. asa de bine! Binecuvînta m gîndul care ma îndemnase sa-mi petrec noaptea la chef. iar eu sa-mi calc în picioare oric e urma de mîndrie? Supararea mea n-a izvorît din simtire. într-una din vacantele mele scolare. Dupa un tim p. ceva ma împiedica. gîngurind mirati. Gleber pleca cel dintîi. A uzeam. dar somnul nu s e lipea de mine. Dupa o jumatate de ora. îmi paraliza vointa: "Las-o sa se perpeleasca putin pe jeratic! Are sa-i fie de învatatura". Obisnuisem o pereche de porumbei sa vina la fereastra me a. Fara vrere. îsi pierdea cumpatul chiar de la cea dintîi piedica întîlnita în drum? Am vrut sa-i trimit din nou scrisoarea. cu picatura. Asadar. Pe de alta parte. Se plimbau nervosi pe bordura ferestrei. Daca nu se întîmpla asa. pasii marunti ai Mihaelei. cînd pe cealalta. si mie apa la moara: o faceam sa sujere din cauza mea. faceau sa-i umple viata de mine. Timpul curgea anevoie. actorul. visuri. O chema pe Rita si o certa aspru (probabil fara nic i un motiv) pentru ca servitoarea iesind afara. asa cum procedase m la început. scrisorile mele ajunsesera pentru ea o hrana sufleteasca de care nu se mai putea lipsi atît de lesne. sa-i trezeasca nadejdi. îmi sunara în urechi. În fine. Stupefactie! M-am pomenit cu scrisoarea înapoi. la sapte. lenevind în pat. gusile goale. Ele îi polarizau toat e gîndurilc în jurul meu. Ce fel. Ei da. Ah. pe la noua. neavînd încotro. Poate îsi dadea seama ca facea drumul degeaba fiindca nu ma auzise trecînd pe culoar ca sa duc scrisoarea. M-am razgîndit. cu pasii lui greoi si masurati.. Ascultam cum umbla pri n odaie. I-am scris abia a doua zi. cu cosnita de la piata. Într-o zi.. de asemenea.. fetito! Dumnezeule. asa de exact. Gîndeam în sinea mea: ? Na. ce bine îmi parea. fara sa gaseasca nimic de mîncare.Ma chinuiam sa adorm învîrtindu-ma cînd pe o parte. caci în cazul acesta s-ar fi dezlantuit spont an înca în clipa cînd dadusem peste scrisoarea refuzata. unde le aruncam regulat firimituri de pîine. mai fa ceam oare o descoperire atît de importanta? As fi putut sa cobor din pat si sa-i torn la repezeala scrisoarea cuvenita.. Dupa o saptamîna-doua controlam cu c easul daca matinalii mei oaspeti ma vizitau exact la aceeasi ora. Am avut o satisfactie diabolica. Era o suparare voita. Asa e. porumbita mea pleca din nou sa cerceteze cutia de scrisori. dar o nadejde absurda o îndemna sa mai caute. care ne-a apartinut o data. strabatînd coridor ul. grabita. probabil ca sa-mi dea de veste ca uitasem. cum si glasul strident al Dorin ei. dupa care m-au lasat în pace. îmi venise... draga de ea! Cît ma iubea! Si cum îsi daduse în vileag sentimente le.. sa mai încerce o data. în sfîrsit. se întorceau iar batînd cu aripile în geam. Apoi. se duse iarasi. numai dupa un sir de rationamente cît se poate de logice. He-he. Cu Mihaela se întîmpla la fel. îmi veni în minte o întîmplare petrecuta mai demult la tara. ca întotdeauna. pentru ca dadea lo c unei verificari a propriilor ei sentimente. care lua proportii neasteptate. nu-i scrisesem. care se întoarse dupa o ora. s-o alimenteze necontenit cu gîndurile mele. Mai bine de o ora s-au framîntat încoace si încolo. Suparata pentru ca o zi.. numai o zi. iar usa odaii vecine se închise cu zgomot. deoarece dupa cîteva minute pasii ei facura cale a întoarsa. ca de obicei. exclama: ? Azi nu e în toane bune domnisoara. parca aveau si ei un ceas potrivit dupa al meu. dar nu se îndur au sa plece cu. nedesfac uta.. Se întoarse si de asta-data cu mîna goala. Numai lipsa unui obiect ori a unei fiinte. zburau pe aproape în vazduh.. Dar n u. am înregistrat aud itiv toata activitatea matinala a mansardei. Ar fi însemnat o totala lipsa de amor propriu din partea mea. ne pune la lumina adevaratul pret. He-he! asa te vreau. pe Rita dere-ticînd prin odai. Ce? Adica ea sa aiba toate capriciile din lume. Îmi istovesc materia cenusie si bunatate de timp scriindu-i în fie . gaseam ca procedeul meu era absolut necesar.

uite asa! Sa se duca la toti d racii! Putin îmi pasa! Pacat de atîta osteneala!" Eram asa de înfuriat ca tare as fi avut pofta sa dau buzna în camera ei. Ei bine. Ma obseda într-atît criza de timp. "Cel putin sa dau de lucru toantei de Rita. ca dupa un vis frumos. (Daca as fi fost sing ur. fara sa rasuflu. de ce-mi fac atîta sînge rau pentru un lucru de nimic?" Am iesit în oras ceva mai bine dispus. A doua zi. Pacat! N-am putut sa fiu atent. m-am frecat la ochi cu necaz. s-o zgîltîi de umeri si sa-i arunc dispretuitor. în fond. Mereu se ferea de curent. I-as fi scris si mai mult daca nu ma dobora oboseala .care zi: ea nici nu se osteneste macar sa-mi raspunda. aproape fugind. Si asa. Dar cînd începea s a vorbeasca (avea si o voce pitigaiata!) devenea altul. o stîrpitura de om. Plecarea ei. m-am prefacut ca n-o vad. ab ia se zarea dinapoia catedrei. Îi curgea nasul în permanenta. cursul cel mai populat. Iesea parca din proptiai piele. "Sa poftesti acum sa-ti mai scriu alta!" Am luat jumatatile si prefacîndu-le în bucati mici le-am împrastiat de-a valma în toata o daia. La ce bun sa-i mai dau buna ziua cînd ea nici nu catadixea sa -mi raspunda la salut? Asadar. si tot ea face pe bosumfl ata daca îmi îngadui un ragaz? Nu-i mai scriu o iota. lua proportiile unui urias care ne s tapînea cu forta verbului sau sclipitor. iarna ca si vara.. "La urma urmei. a fost sa ma asez la masa de scri s. M-am uitat lung în urma.. Aveam un curs de drept roman si-mi placea. Am adormit îmbracat. Seara m-a luat Charlot la teatru. nici n-am mai zarit-o. n-am dus scrisoarea la cutie pentru ca draga mea vecina a gasit cu cale sa plece dis-de-dimineata. iata-ne suparati unul pe altul. în fata: "Ce crezi tu. Îmi parea rau ca mai bine de doua luni de zile neglijasem îndatoririle mele de student. Ab ia asteptam sa se termine spectacolul ca sa ma întorc acasa. dreptul r oman încete sa mai fie o disciplina arida de care fugeau mai toti studentii. pe scari de matase. Cîteva saptamîni am frecventat cu re gularitate cursurile de la doctorat si în acest timp n-am mai asternut un rînd vecine i mele." Dupa aceasta isprava am plecat la facultate. A trecut furioasa pe lînga mine. ci o arta care urca la creier. dupa ce ne cerea scuze pentru asta.) Primul lucru pe care l-am facut intrînd în camera. si în timpul prelegerii statea cu caci ula pe cap." Am mai întîlnit-o si alta data. încît am schitat fara sa vreau un gest de neplacuta surpriza. i-am scris Mihaelei. Profesorul. tot acasa. plecam mai devreme. dar prea scu rt. Aceasta prelegere m-a potopit de remuscari. decît un gest demonstrativ. asa ca mi-am irosit timpul deg eaba. afara de o singura data cînd mi-a parut asa de t rasa la fata si urîta. ca sa-mi pierd vremea ca un natîng ticluind scrisori de dragoste fara nici o noima. uitam de noi si ascultam o s imfonie de cuvinte rnai fermecatoare decît muzica beethoveniana. faptura lui se marea pe nesimtite. dar cred ca nu mi-a raspuns. si s-a închis în camera ei. pe cînd eram înca în pat. dar el a staruit mult. Cînd a ispravit. Cînd a trecut pe lînga mine. Vrajitorul cu gura de aur plecase strîn-gînd grijuliu fularul în jurul gîtului si înde sîndu-si caciula pe capul plesuv. Dupa-amiaza. prostuto. De altfel. mult o sa ma joci tontoroiul? Nu ti se pare ca ai întrecut masura? Mai vezi de altul!" Tocmai atunci a venit Rita sa faca curat prin odaie. Gestul ei caraghios îmi stîrni rîsul si odata cu rîsul se duse pe copca si îndîrjirea mea. ar fi vrut sa se întoa rca din drum (a avut o ezitare). Uitam de el. hai la cursui de istoria doctr inelor economice. dar nu s-a întors. încît am economisit chiar secunda de care aveam ne voie pentru a-mi scoate palaria. Era. Biata slujnica speriata o rupse la fuga fara a mai cere vreo lamurire. "Nesuferita! Nu stie sa se stapîneasca. Nu prea aveam pofta. A m salutat-o. Nu ne cunosteam înca bine si eram în dezacor . "Asa te porti. ca de ciuma. ma îndîrji si mai mult. opt pagini. care nu era. avea guturai de cînd îl st iam. cu palaria pe cap. uite ce meriti!" Si pe loc am rupt scrisoarea în doua. Parea foarte încurcata. de altfel. iubito? o amenintam imaginar. Astfel. ? Iesi afara! m-am ratoit la ea.

Asculta. si nam bagat de seama daca mi-a raspuns sau nu la salut. ? Încotro. care se uita la mine într-un fel ciudat. În dreptul Teatrului National m-a oprit Dolly. ma parole! ? Te cred. cu atît mai rau pentru dînsa. Oricum.. gasesti? a surîs magulita. La cei 20 de ani ai ei avea.. mi-e dor de un chef la catarama. Debitînd acestea se dezbraca de tot într-o clipita. am o croitoreasa tâmpita. direct si simplu. ? Strasnic cadou de nunta! Face sa te mariti cu el. nu-ti mai spun! ? Si tie nu-ti place? ? Nu-i genul meu. Era cu Cici. . tot ce facea era în plin prezent. ? Monstrule. pe la cinci dupa-amiaza. ? Of. Monstrule. Monstrule? Pe unde umbli de nu te mai vezi? ? Ma prepar pentru examene. Daca nu gasesti Mott. mi-a venit o pofta subita de sampanie. Cici. director la Generala. ea). De data asta n-am avut încotro: trebuia s-o salut din cauza lui Cici. încît pietonii întorceau capul dupa no i. auzi. Apropo. Pîna una alta. sa-i arat Mihaelei ca nu ma mai preocupa persoana e i de vreme ce am ajuns s-o schimb cu alta... Prins în itele acestui gînd. Cîteva zile mai târziu am întîlnit-o întîmplator la univer ate. n-o sa mor fata mare! Dolly vorbea tare. ? Aici nu se poate! Mai bine mergem la "Femina". în schimb. dupa cum am mai spus. dupa o mica întîrziere iat-o pe Dolly apropiindu-se zgomotos. stii ca m-am logodit? ? Ei bravo! Felicitarile mele! Cu cine? ? Un idiot. Uf. Ma asteapta idiotul meu. Cînd am auzit-o pomenind de idiot î-am facut repede vînt în odaie. cine stie? Pacat ca nu era pe gustul meu. scolarul mamei silitor. de ce ai întârziat? ? Uf. cînd ne mai vedem? Cîteodata îmi lipsesti mult. nu-mi place de loc cuna îmi vine taiorul asta. mi-a facut o curte nebuna. Vezi sa fie Mott 1900. În ea fremata o bucurie frenetica de viata. Poate ca ma placea. ? Ei si? Ce-mi pasa mie de astia? Da-i încolo de netoti. ? Acum nu pot. În fine. saracutul! izbucn i ea într-un rîs zgomotos. fara reticente feminine. De fapt chiar asta urmaream. am mintit-o fara a ma sinchisi de porecla ce-mi dadus e. pe nepusa masa. ? Uite. ? Dar tu ce faci? am întrebat-o ca sa schimb vorba. la Very-Dry. dar ea ma ura îngrozitor. Asa. daca Mihaela nu-i acasa si-mi zadarniceste p lanul? Asa ca a doua zi am pîndit cu grija toate zgomotele care veneau din odaia e i. Ea mi-a aruncat o privire mîndra. gesticula si rîdea provocator. Moare dupa mine. voi binecuvînta ura ei înversunata care nu-i decît ceal alta fata a iubirii. s-a pus cu burta pe carte. Stii. Mai mult: ne uram. altfel. lasa-ma. Din o chii ei tîsneau sageti otravite. am renuntat la ideea de a face curte fetei proprietarului cu toate c a era mai indicata decît Dolly. abia am scapat de idiotul meu. Ei si? Atîta paguba! Mi-a ras puns. oricînd o aveam la îndemîna. un cimitir de iubiti. Adica eu o uram putin (sau mai degraba nici nu-mi pasa de. numai ca sa crape de ciuda Mihaela. am luat-o agale pe Calea Victoriei. s i cadouri. ? Nu vorbi asa tare ca se aude. puteam sa mizez pe orice ca-i va face rivalei sînge rau cu nemiluita. o idee: sa m-apuc sa-i fac culte lui Cici. asa. dupa cum îi era o biceiul.. I-am atras atentia: fara rezultat.. miine. Numai de un singur lucru ma temeam. Simteam asta numai dupa cum se uita la mine. Are sa sufere toate chinurile geloziei si ma va urî mai mult decît m-a urît pîna a cum. Monstrule. ? Atunci. dispretuitoare. n-a plecat nicaieri. Am avut noroc. Iar eu. acum.. Mi-a promis ca-mi cumpara o vila în parcul Fiiipescu. Ce eleganta esti! ? Da. Uite. Vino la mine. Am deschis usa si am întîm-pinat-o pe coridor strigînd asa ca sa auda si Miha ela de alaturi: ? Buna scumpo. Afara de asta era mai frumoasa decît Cici si în plus avea o ingenuitate rara. Numai o sticla. fata proprietarului.. Daca ma iubeste. cu o explozie de veselie. Însa cu Dolly mergea repede treaba. nebun de bucurie.d.

Atunci de ce o adusesem pe Dolly? Pentru ca. dar gasisem în acel capriciu al ei un pretext de cearta). descatusata. Ajuns în camera o grija ma invada subit.? Moase-ta! De ce în alta parte? Aici! Haide. Dolly. Acest ceva se limpezi mai bine odata cu scurgerea timpului. Lucrurile. lipsita de farmec si feminitate. Nici una nu lipsea. stii. ? E o prostie ce faci.. Musafira îmi paru brusc vulgara. aveam un scop precis: acela de a stîrni gelozia Mihaelei.. începu sa se îmbrace febril fara sa scoata un cuvînt. M-am trîntit pe pat. Dolly. e adevarat ? venise. trebuia s-o pierd tot prin lupta. ma stînjenea. strigatele deznadejdii. o avalansa a tutur . Seara. în alta parte. cu constiinta grea ca ma purtasem prea aspru. numeroase pa saje din scrisorile mele. fara a vedea detali ile care de multe ori sînt mai importante decît principalul. trimite pe toanta de Rita sa cumpere . a tîsnit pe usa. tot ceea ce cladisem cu atîta truda. legate c u o panglica si rînduite cu grija. Închipuirea tese simplist.. Zarind-o. sa înceapa alta dragoste. fara o vorba si graba ei mi-am explicat-o pri n faptul ca. nu . nu voiam s-o pierd. În tot cazul. Adica. Înainte de a fi gata. Stiam de altfel ca nu reusea niciodata sa-mi stîrneasca reverii erotice. Pentru întîia data am simtit o apasare care ma nelinistea. era libera. Am recitit din simpla curiozitate. am reluat fara convingere. O cucerisem prin lupta. calcînd în picioare o prietenie amoroasa. apoi cu interes tot mai cres-cînd. prosteste de as pru. Mai exact. Dumnezeule. Dar nu prevazus em opozitia neasteptata a constiintei. Nu întelegi. am gasit în cutie toate scrisorile pe care le trimisesem Mihaelei. si nu ma repezisem s-o cuprind în brate. orice. (voiam sa spun de cocota. in stinctiv. Se dezbracas e repede. îsi acoperi goliciunea cu rochia. cînd ceru sa-i aduc sampanie (în de finitiv cel mai simplu lucru era sa-i fac pe plac. Nu. o strîngere de inima. Însa nu de asta era vorba. constituia pentru mine ceva inhibitori u. ma oprea par ca ceva. în închipuirea mea. in vecina tatea Mihaelei. Cînd am invitat-o pe Dolly la mine. În orice caz trebuia sa ma cotorosese de ea cît mai repede. îmi taia orice avînt. Nu întelegeam sa darîm din cauza unei prostii. iar alaturi. De aceea. Uneori însa se deschide o adevarata prapastie si n-ai cum s-o umpli. cautînd în ochii mei explicatia unei atari comportari si. preferase sa fuga decît sa plînga în fata mea. i-am raspuns voit insolent: ? Te rog slabeste-ma cu pretentiile astea stupide. Ea ma privi nedumerita. Mai întîi se dusese pe c opca dispozitia. Daca-i adevarat? Daca Mihaela nu mai tine la mine? Daca si-a dat seama ca are de-a face cu un flusturatic care aduce feme i la el acasa si îl dispretuieste? Cît timp scrisorile se aflau în pastrarea ei tot mai era o nadejde ca lucrurile se vo r îndrepta. se conturau simplu: Dolly va veni si voi pe trece cu ea cîteva ore agreabile. Am adaugat pe acelasi ton: ? Astea. am avut din prima clipa o tresarire de nep lacere. gîndeam ca voi putea duce pîna la sfîrsit fapta. în linii mari. sînt toane de. mi-am spus. oparita. ? Nu se pricepe la asa ceva. ? Atunci du-te tu. cronologic.. dealtfel neconsumate. În definitiv ce ti-am facut? Ea continua sa se îmbrace din ce în ce mai nervoasa. Aici. Faptul ca Mihaela se afla dincolo. suspendata în aer. la cîtiva p asi de noi. eu le scrisesem? Fusesem în stare sa astern pe hîrtie frazele acelea de foc? Ceva de necrezut! Erau chemarile înaripate ale iubi rii. cum avea obiceiul. dar m-am oprit la vreme) . tînguirile dorului neîmplinit. o simteam foarte aproape pentru ca detinea ceva de la mine . vreau sampanie! Între închipuire si realitate se ivesc goluri care trebuie umplute pe loc. ? Hm. n-o puteam accepta. necajindu-se ca nu nimerea sa-s i încheie copcile. de ce ma mint? Hotarîsem mintal sa plecam altundeva. ? De ce te superi? am întrebat-o formal. Acum îmi înapoiase totul. Mihaela va crapa de ciuda stiind ca la mine se afla o fata care n-a venit pentru a-i citi poemele homerice. putea sa faca ce voia. Atunci fapta ramîne neîmpli nita. scumpa mea vecina se crede obligata sa-si dea în petic. în închipuire. Parca as fi vrut sa nu vina. în fine. simtind c-o podidesc lacrimile.

neverosimila. am muiat glasul si i-am soptit cald si co nvingator: ? Nu simti cît te iubesc de mult? Fara a mai astepta raspunsul ei.. Dar cum e ou putinta sa se transpuna cineva prin efectul vointei. o fixam lacom. Jus tus. Se facuse palida. povesteste unei prietene: "Îmi place sa ma visez rege. Dar pusesem piciorul pe culme. care nu iesise înca la iveala? Nu stiu. nu facu macar un gest de împotrivire . cîteva replici subtile.or elementelor dragostei. asta fusese totul? De ce se topise asa de repede rezistenta Mihaelei? De ce nu ma înfruntase mai mult? De ce nu ma chinuise înca o luna. Prea tîrziu! O prin sesem de mîna si o tineam pe loc. mi-a fost frica sa nu se prabuseasca fara suflare. pline de adevar. Dragostea îsi va fi trait viata. Sînt. Dar îs i veni repede în fire. se întîmplase si minunea minunilor: cucerisem pe Mihaela. Ea se smuci sa scape: ? Lasa-ma! ? Nu te las pîna nu-mi dai o explicatie. E pentru mine o fericire fara s eaman. Întelegi. decît iubirea!" Gasisem o expli catie de moment pe care viitorul avea s-o infirme curînd. plin de truda. Cînd i-am dat drumul. Stelele îs i pierdusera stralucirea. îsi acoperise fata. sfîrs ita! Si mîine. Intuind slabiciunea care o cuprinsese.. ? De ce mi-ai trimis scrisorile înapoi? am întrebat-o aspru. apro ape de locul unde o sarutasem cu doua luni înainte. Numai în ochi i-am surprins o licarire ciudata. cei drept. drept în ochi. Ma îndragostisem de Mihaela? Greu de crezut! Recunosteam însa ca macar atunci cînd îi scri am o iubeam cu adevarat. nu mai pot trai asa. doua. paradisul. cu opintiri. anexînd-o. Am fugit pe scari în jos ca un hot. De aici se deschidea luminisul. îl traisem. pe cînd ma întorceam din oras. poimîine. va fi a mea si totul se va îneca în obisnuinta. Nu putea sa-mi suporte priviri le. Avu. si acum ma simteam coplesit de tristete. dar nici ochii nu mai erau parca ai ei. În sarutarea aceea am descoperit o tara noua. anevoios. în reveriile mele. piesa lui Fulda. As zice ca totul nu parea sa fie decît rezultatul unei stari anormale. Era opera altcuiva din mine. am întîlnit-o pe Mihaela pe scara. din alta planeta.. lasînd-o acolo. actor mare. "Dar nu încerci niciodata sa ajungi ceea ce visezi?" îl descoase ea. m-am simtit stapînul universului. cu atîta convingere si si nceritate? "Mi se pare ? spuneam ? ca deocamdata nu iubesc. Mi rarea mirarilor: în loc sa reactioneze violent. ma treceau fiori de voluptate si-mi spuneam: "Îl voi trai vreodata?" Ce naivitate! Iata. singura fericire". ca o moarta. i-am rasturnat capul si mi-am lipit lacom buzele de gura ei. minunata. pe care. cu mîna cealalta libera. Pîna aici fusese urcusul: greu. cu glas strain. Vorbindu-i. Nu scoase nici un cuvînt. buimacita înca de neasteptata întîm plare. într-o stare sufleteasca straina de simtirea lui. si de rîndul acesta o clipa de ameteala si se sprijini de balustrada. fara sa ma gîndesc ca în clipa aceea ar fi putut ci neva sa urce sau sa coboare scarile si sa ne surprinda. Eroul. Abia atunci ma napadi teama de a nu ne surprinde cinev a. primejdii.. numai dupa trei luni de zile. îmi cazuse în brate.. ale marii dragoste. Mihaela. un an? Atunci as fi iubit-o. Asadar. asa cum ma asteptam. dictator. De multe ori. cînd îmi imaginam momentul acesta. Asadar. "Nu stiu daca atunci mi-ar mai placea!" . curînd! V Într-o dupa-amiaza. iar vocea mea avea un tremur ciudat. A încercat sa ma ocoleasca (parc a se temea sa nu i se întîmple acelasi lucru) si chiar o lua înapoi. Cine-mi dictase toate astea? Cum se nascusera sub condei? Caci nu le recunosteam ca fiind ale mele. obstacole. Mihaela se pa rasi toata în voia mea. I-am spus aceste cuvinte greu. poate! Dar ea. fericirea. O sarutasem cu voi a ei si asta însemna capitularea. în Prostul..

Nu stiam daca este acasa sau nu. saturatie. iesea din logica mea. Si ea . cînd o sarutasem. Nu se mai putea apara în fata constiintei ca e silita sa vi na. (Era o satisfactie în plus. Ce-i cu fata asta? Ajunsesem sa nu mai înteleg nimic. Un gînd încerca sa-mi desluseasca taina. La ora fixata ma aflam la locul întîlnirii. N-am adaugat un cu-vînt mai mult. Acceptase. pe care nu-l doresti. îi spuse cu voce tare: ? Domnisoara Deleanu e plecata în provincie si se întoarce mîine seara. Ospat copios într-un separeu din resta urantul parcului. As fi putut s-o capat adineauri. veni s-o caute într-o zi pe Alexa. Dupa aceea o de plasare cu automobilul la Baneasa. mal darul de scrisori pe care mi le înapoiase. ? De acum e limpede: nu mai vine. Ea avea dreptul sa se considere în proprii ei ochi (ca si în tr-ai mei. Am prins cu urechea noutatea din zbor. dupa cum filozofia nu-i decît drumul pîna la aflarea adevarului. care era pe coridor. mi-am spus. Am întîrziat într-adins un sfert de ora ca s-o gasesc pe Mihaela asteptîndu-ma.) N-am zarit-o. constrînsa. pentru ca în cazul acesta fapta pornea din vointa ei. din impulsul meu pornise to t ceea ce întreprinsesem. dar cu celelalte fete nu mi-au trecut deloc prin minte asemenea gîn duri. Eu eram elementul activ. Ce-i drept. nu m-a facut sa pie . m inimum doua ore. abia atunci trebuia sa-mi dau seama ca mai am înc a de urcat. S-a dus farmecul necunoscutului . Nu m-am îndurat sa plec. Si totusi aveam cre dinta ca nu plecase nicaieri. M-as fi bucurat mult daca venea. Uite. Mihaela îmi rasturna toate socotelile. Si iata-ma pierzînd înca doua ore. dealtfel) o victima: nu voise s-o sarut. obisnuinta. În fiecare zi cîte una. vin si muzica la discretie. draga mea se afla alaturi sin gura-singurica si eu habar n-aveam. Nu-i nimic: îi voi scrie. Asteptam sa se întoarca. tot crezînd ca vine. n-avusese încotro. de doua-trei ori. necunoscutul devine pe zi ce trece tot mai cunoscut si dragostea sucomba roasa de repetitie. O asteptam mereu cu o încreder ba ca vine si totusi nu venea deloc. Tot ce obtinusem pîna acum de la Mihaela nu-m i daduse ea: îi smulsesem eu. pentru obtinerea înfometarii. o ocazie cît se poate de nimerita pentru o explicatie între patru ochi. doua saptamîni încheiate n-a fost chip sa dau ochii cu ea. sora Mihaelei. pentru ca nu-i auzeam pasii ca înainte. Acum nu-mi ramînea altceva de facut decît s a-i cer întîlnirea de rigoare. Tot hazardul îmi puse la îndemîna un prilej la care nu ma asteptam. sarea dincolo de orice previziune. De ce îndaratnicia asta inexplicabila? Nu o sarutasem cu voia ei? Nu-mi tremurase în brate? Cînd ma socoteam pe culme. Niciodata nu înfaptuisem ceva în legat ura cu ea potrivit calculului meu aprioric. De a ici încolo. Nu era acasa. Din ziua aceea. se sfîrseste lupta si urmeaza supunerea. se schimbau lucrurile. cu sau fara clar de luna. dar pe care nici nu poti sa-l împiedici. În program: plimbari obligatorii prin "padure. ma voi trudi sa-i caut o scuza valabila. Am calculat la rece asa: "Ne vom întîlni inocent. dar degeaba. Va sa zica. eu o silisem cu forta. Nu-i nimic. Nu stiu de ce. ca re s-o puna la adapostul mustrarilor de cuget. Rita. Ce se întîmplase? Se ferea de mine. O doamna. La ce bun? Ce nevoie mai era acum de poezie? Am aruncat biletul în cutie si. Am asteptat-o înca o jumatate de ora. Repet: îmi parea rau ca M ihaela se daduse pe brazda atît de repede. Si i-am scris ca o astept în seara aceea la Sosea. Totusi simteam ca-mi era parca mai draga fiindc a nu venise. Apoi ofensiva de rigoare si inevita bila cadere a gingasei cetati". probabil prietena a familiei. Daca ar fi venit la întîlnire. nu veni se înca. ma ocolea? îi era teama sa-mi întîlneasca privirile? în a mai lupta cu ea? Tot nu-si dadea seama ca se ispravise cu împotrivirea ei? Îi dadeam întîlniri peste întîlniri. Dar timpul trecea fara sa gasesc ceva potrivit.E de neînchipuit cum nu-si da seama femeia ca dragostea nu-i decit drumul care duc e la cucerire. cum accepti ceva impus dinafara. în dreptul Bu fetului. Desigur ca Mihaela se gasea în faza razboirii cu propria-i constiinta. odata cu el. Asta m-a mirat putin. Probabil pentru ca nu le dadeam nici o importanta. Daca asa stau lucrurile.

lipsite de sens. Mi-a raspuns speriata. Am lasat usa întredeschisa ca sa spionez orice miscare de pe sala. Ea nu striga. trebuie sa pleci n umaidecît. Am salutat-o. nu! Aici. complicitati necesare! Daca femeia aceea ar fi venit doar cu cinci minute mai tîr-ziu. Nu pot! Pentru numele lui Dumnezeu.) Momentul critic trecuse cu bine: groaza. la prima vedere. A fo st deci necesar sa-l întîlnesc pe doctor si sa-l conduc pina jos ca sa cîstig timp pîna ce Mihaela urma sa iasa pentru a ridica scrisorile. ? Mergi în oras? ma întreba. îmi sunara la portile urechilor. gata ca de plecare în oras. hazardul acesta miraculos îmi venise a doua oara în ajutor. pe oare îi deose beam diintr-o suta. Ea nu ma lasa sa ispravesc: ? Aici. Acolo i-am pus o întrebare cu intentia de a ma cotorosi de el: ? Încotro o iei? ? Ma duc la Coltea. gaseam desigur usa închisa. atît mi-a trebuit sa ma strecor în odaie.. Nici n-am prins de veste cînd s-a deschis usa si s-a închis odata cu zavorul yalei. I-am facut semn sa nu strige. pierduta. m-am pomenit fata în fata cu Mi haela. din bucataria Dorinei. auzeam pe Virgil zbierînd din raspute ri. ? Nu-ti fac nici un rau. facea lectia obisnuita cu Gheorghita.. Neplacuta surpriza: va sa zica nu plecase. deplasare pentru care nu era niciodata nevoie sa închid usa cu yala. apoi a încuiat usa. De o iesire în oras nu putea sa fie vorba. Tonul era atît de imperativ. Ajuns pe coridor. Trebuie sa-ti spun ca. Am prins de veste cum a rasucit cheia în broasca. ar fi închis usa cu cheia. sarind cite trei trepte. decît rasturnari de obstacole. îi paralizase tipatul. Na! Asta-mi lipsea. n-avea toaleta de strada. Pe sala nimeni. numai aici. înclestîndu-i gura. Unde se ducea? Poat e sa cerceteze cutia cu scrisori. gîndeam înciudat. În clipa cînd îl rupse dadu cu ochii de mine. ca sa ma gaseasca acolo cînd se va întoarce . În clipa aceea. încît m-am precipitat spre usa gata sa plec. ne despartea doar un perete. am pasit cu precautiuni de hot pe coridor. Dupa ce s-a departat putin m-am întors aproape fugind. Numai d octorul nu eram sigur daca iesise sau nu. mi s-ar fi ivit vr eodata o ocazie atît de prielnica de a ma apropia de Mihaela? Sigur ca nu. unde? ? Oriunde. ea o lasase deschisa: deci se duses e dupa corespondenta si trebuia sa se întoarca dintr-o clipa într-alta. Ne-am despartit." Tot era buna logica la ceva. care ne cer un ragaz pîna sa le pricepem. O asteptam cu sufletul la gura. Or. Daca as fi încercat sa intru adineauri cînd plecasem. nu sînt pentru noi. O secunda.rd mult timp. Am urcat s carile. Din fund. Dupa o jumatate de ora pasii ei marunti si pripiti. doctorul iesi din camer a lui. Iata-ma silit sa-l duc pîna la oarta. Ce era sa spun? ? Merg! Am coborît împreuna. în fond. Era alaturi. Întîmplarea complice. mi-am luat palaria si. dînd cu ochii de mine. pr ivindu-ma tinta si trudindu-se sa înteleaga. Înainte de a a pasa pe clanta mi-a venit ideea salvatoare: ? Daca ma surprinde cineva iesind de aici? Îti dai seama ce ar mai sporovai gura l . Deodata . Sau la fiica proprietarului sa cînte la pian. Acum e momentul sa ma furisez în camera ei. Hotarîndu-ma sa trec la actiune. ? La revedere. ramase locului înlemnita de spaima. Într-adevar Mihaela avea un plic în mîna. neteziri de drumuri. în tr-atît eram de emotionat. Ceilalti locatari erau plecati. nu! ? Dar unde? Spune-mi. Dar tu? ? Eu fac lectura la Sosea (adica în directia opusa). doua. nu. Cît ne ajuta uneori întîmplarea! S-ar crede ca anumite întîmplari care se isca fara partic iparea noastra si care par. (Sînt unele lucruri neprevazute. un gînd m-a înlemnit: "Daca se duce la Cici si se întoarce peste o ora. Am închis usa cu precautie si m-am ascuns dupa garde-rob. rosie. ce' fac?" Din fericire îmi scapara prin minte si antidotul: "Plecînd la Cici.

Taceam amîndoi împietriti. ? De ce nu-mi raspunzi? De ce taci mereu? Pentru ce n-ai venit niciodata la întîlnir e? ? N-am putut! N-am putut. Cici. ramîneti! Daca do riti va ofer chiar un scaun si va fac o cafea. M-am bucurat ca gasisem o fraza de efect. . Si totusi. era sa-mi spuna chiar din capul locului: "Poftim. Mihaela. Venea Gleber din oras. Ce vina are daca sentinelele fiintei o împiedicasera? Acesti aparat ori ai ei erau de-o severitate excesiva. Sa nu se auda alaturi. dupa ce s-or duce colegii la masa. Îl auzeam cum batea cu ciocanul. Apoi rasuna vocea lui Iliuta. spune?! Ea tacea. ? Ei bine. Robo teste înainte. Trebuia s-o lasam pe Cici sa creada ca nu -i nimeni acasa. de frica sa n-o auda Cici. ne-am uitat unul la altul. cum rasucea cheia în broasca usii. Daca nu izbutesti. ca un natîng? Numai pentru ca îmi porunceste ea? Dar ce. înghetati ca doi hoti prinsi asupra faptului. Dadui s-o îmbratisez. Replica ei ma întarita.. Ni se par straine ca gîndurile altcuiva si de aceea nu le recunoastem dupa cum n u ne cunoastem nici pe noi însine. voi striga sa se auda peste noua mari si noua tari. dragul meu!" Si bunul Gleber parca pricepea îndemnul nevazut. ? Deschide! Eu sînt. cel mai mare bine. Atunci n-o sa mai fie nimeni pe coridor. abia atunci te apar a juramîntul. I-am soptit sa nu faca nici o miscare. de afara.. În ce ma priveste. nu era chiar atît de naiva pe cît lasa sa se creada. În def initiv. nici n-o sa protesteze. Fraza debitata Mihaelei ascundea o presimtire grea. Mi-ai face. ce frumos a spus-o! Ar fi voit sa vina la întâlnire. De ce ma amagesti ? De ce nu vii la întâlniri? De ce ma lasi în fiecare seara sa astept ore întregi ca un caraghios. stimate iubit. stii. Mihaela începu sa se împace cu situat ia. Sa stii ca daca nu pleci. ? E mai bine sa dovedesti înainte de a jura. cu ochii plecati în pamînt. dupa primele clipe de buimaceala. fierste. I-am înhatat brusc o mîna: ? Si daca tipi. de care nu-mi dadeam seama atunci. prea tîrziu. i-am spus. care parea c-o impresioneaza putin. Îsi lasa capul în piept. speriata: ? Nu! Sa nu faci asta! ? Asculta. dar care avea sa se confirme tîrziu sau. supusa. Si mpla iluzie. de ce sa plec asa. Framînta parca un raspuns. pentru ca acele vorbe mari n-aveau nici cea mai p alida corespondenta cu simtirea mea.umii? Ea paru consternata. M-a ascultat. Ce mi-a nazarit atunci prin minte? Da ce n-as profita de ocazie ca s-o îmbratisez? Mihaela n-are sa se opuna.. adevarul adevarat e ca ma înselam pe mine însumi. prietene Gleber. Luciditatea reveni ndu-i ma dojeni aspru: ? Nu umbla cu vorbe mari. O voce de afara striga. Am tresarit brusc. ? Bine ca ai venit! Ia vezi ce dracu are broasca asta? ? Stai sa aduc sculele. cum sa te fac sa întelegi ca nu trebuie sa pleci de acolo decît dupa cîteva ceasuri. înca nu simti ca destinele noastre sînt legate pentru totdeauna? N-avem încotro: trebuie sa ne supunem lor. Pe sala se auzira pasi. mai bine zis. îi transmiteam în gînd. Daca ma lasa as fi jurat strâmb. dar se trase repede înapoi. cum pilea. ce? Ma sperii? ? Te rog nu vorbi asa tare. Aveam dreptate. "Ah. scrutînd orice zgomo t. Mihaela delibera o clipa si conveni: ? Dar sa pleci. chiar a fac ut primii pasi. Esti usuratic! ? Sînt gata sa jur ca sînt sincer cu tine. Sînt unele presimtiri care tîsnesc parca din strafundul neexplorat al fiintei noastre .. încît ne auzeam rasuflarea." Haida-de! Nu era o neghiobie sa scap aceasta ocazie unica? ? Plec mai tîrziu. absolut sincer. Cineva batu discret în usa. îmi redobîndii stapînirea. tip dupa ajutor. În zapaceala primelor clipe nici nu se gîndise la una ca asta.

cît se poate de grav. Ma cuprinse o descurajare adînca. Nu facea altceva. Într-adevar. gîndindu-se la propria sa moarte. fiindca n-am sa te mai iubesc! Daca în clipele acelea as fi avut la îndemâna un revolver. ? Dar ce ai? Nu i-am raspuns. Tu n-ai suflet! Nu meriti sa te iubesc! O stîn ca are mai multa simtire decît tine. d ar nu era chip. Daca ma vede cineva iesind de aici? ? Nu-mi pasa de nimic. Mihaela rasufla usurata si. În felul cum spusese te dispretuiesc. te încredintez ca voi tacea de tot. nu mai gaseam frînele. Zgomotul pa silor ei se stinse repede. ? Cu ce ti-am gresit! Ce crima am comis? Cine m-a blestemat sa te iubesc. Adesea. N-aveam decît sa ma gîndesc la moarte ca sa-mi vina lacrimile. Ma ma aplecata asupra mea. Intransigenta ei. Sughiturile îmi scuturau trupul.Am apucat-o în brate si am strîns-o. Mihaela îmi mîngîia sfios paru l. Nu mai jucam teatru de rîndul acesta. Cu ea. cînd ajungi la sarut. O înduiosar e negraita îmi coplesi fiinta. Apostro fa ei ma duruse rau.. Ce ar fi daca as pune în aplicare faimoasa metoda a lui Robert Greslou? Adica s-o înduiosez prin sufe rintele mele. taci. Dimpotriva. în stare sa rupa zagazuri si sa dezradacineze pomi? . ma apostrofa cu retinuta mînie: ? E asa de urît ceea ce faci. Asadar. Numai pleaca odata! Nu-i pasa acum nici de asta! Grav. adevarata mea fire si ea vorbea acum. Apoi auzeam pe Mihaela plîngînd în hohote. Pe urma foarte contrariata s-a lasat în voia mea. situatia devenise critica. sa-i trezesc compatimirea de soarta mea. nu-i adevarat. ? Doamne. nefericita? Într-adevar. M-am asezat tacut pe un scaun si mi-am sprijinit capul în podul p almelor. Numai. ca printr-un perete de vata. decît ma împrosca mereu cu sagetile ochilor ei. pentru ca e un blestem iubirea asta de care fugi mereu... La început a vrut sa reziste. curînd. ma jelea. apoi vazînd ca nu-i raspunde nimeni. Si plîngeam tot mai vîrtos. te rog. Nu m-asteptasem sa dea astfel drumul mîniei.) Asadar. Izbucnise . Ai sa vezi! Nu-ti voi mai s pune nici un cuvînt care sa te supere. desfacîndu-se brusc din bratele mele. Si vorbea atît de ca ld si de convingator ca nici o forta n-ar fi putut sa i se împotriveasca. Într-adeva r. nici n-am sa te mai vad. prin compatimire ajungi mai repede la inima unei femei decît prin orice alt mijloc. ca sa ma vad aievea întins fara suflare pe catafalc. Cici mai batu de doua ori. Am privit-o la rîndu-mi încruntat si mai ales pus pe cearta: ? De ce ma alungi? ? Pentru ca te dispretuiesc! ? Bine. simteam ca nu exagera deloc. (Oricine a r plînge ? cu o fire ca a mea. pleca. împins a dincolo de orice limite. Toate cuvintele p e care le rosteam erau fotografii credincioase ale simtamintelor mele.. Numai cu Mihaela se schimbau lucrurile: cu ea trebuia întotdeauna s-o iei de la început. ? Nu trebuie! E o nebunie! Pentru ce? Si spunînd acestea. mustrarea ei gingasa ma întarâta si mai rau. ochii mi se umezira si am izbucnit în plîns. nu spune asta! ? O. Dar plîngeam cu adevarat si asta era esentialul. printre prefacatorii. ? Lasa-ma. ca sa sufar atât. ? Peste doua minute voi pleca. lasa-ma sa-mi vin putin în fire. cine s-ar fi încumetat sa reziste acelui torent de simtiri dezlantuite. At unci voi fi linistit. cred ca mi-as fi zburat cre ierii fara nici o ezitare. ? Taci! Taci! În dezlantuirea mea vijelioasa. era cu neputint a sa pun mîna pe fata asta? Oare toata truda mea se risipise în vînt ca o papadie? Cu orice fata. plec.. iar pîraiele de lacrimi îmi inundasera fata.. lipind-o de mine. îmi aminti de eroina din Le Disciple. Te rog pleaca imediat. Tot ce cladisem între doua saruturi se naruia peste noapte si zidirea trebuia reînce puta de la temelie. Curînd. Izbuteam fara gres. parca s-ar fi temut sa-l atinga ca sa nu-mi atîte durerea. Am simtit ca prin vis o usoara atingere pe umar: ? Ce faci? Plîngi? Ce ti-a venit? N-o ascultam. nu stiam niciodata cum sa ma port. Mi se paru ca aud o v oce alintatoare. încercasem la scoala sa-mi provoc plînsul la comanda. plîngînd de pr opria-mi mila. m-am izolat în mine. strigam printre suspine. a doua zi o iei de acolo de unde ai ramas.

? Îi priveste direct si personal. parca fusesera facute sa traiasca împreuna una p entru cealalta! Am ramas asa. Cînd auzii cum ma chema ea pentru întîia oara... Dupa un timp. Ma întreba speriata: ? Ce-i asta? N-a fost greu sa pricep despre ce era vorba. Mihaela. ? Ce fel.. adica pe acoperisul casei. Sarutarea aceea nu mai avu sfîrsit. ? Adevarat. De undeva. O s arutam pe ochi. draga mea Aimée! Si din nou ne îmbratisam strîngîndu-ne pierduti. Iarta-ma! Am sa fiu buna cu tine. ca masca rada sa fie completa. iubito! Iarta-ma. ? Aimée. Am recu noscut pe Iliuta. Aimée. si în acelasi timp o tres arire i-a zgîltîit faptura: ? De mine! Cercam s-o privesc. asa cum nici nu te astepti. Gleber si Charlot. Am întrebat-o: ? De ce m-ai ocolit pîna acum? ? Mi-a fost frica. Se auzisera glasurile lor amestecate cu râsete. pe fata. cum se însenineaza cerul dupa o furtuna de vara. m-au trecut fiori de voluptate. pe capul cuiva. ascunzînd capul dupa umarul meu. Plîngeam amîndoi si ne sarutam. O sarutam pe ochi sa nu mai plînga si-i astupam gura sa nu mai suspine. dar plânsul ei nu era raspunsul cel' mai bun? Si dîndu-ini seama de asta.Si iata miracolul se întâmpla.. O. Numai doctorul si cu mine lipseam. tremurînd de spaima. tacea ori ma strîngea cu bratele. ma coplesi o fericire fara margini. au carat cu ei si un patefon? Unde l-or fi pus? s-a mirat ea. ca în fata unei primejdii iminente. Încetul cu încetul. dragul meu. O mîna moale si gi ngasa se încolaci usor. Tu esti o mica minune! ? Aimée. cît te-am dorit!. ma iubesti asa de mult? Tacea mereu. Am tresarit ca în fata unui fenomen supranatural: ? Adevarat. dar acum plînsul era de fericire! ? Dor. O scuturam. Îmi place asa de mult! Nu stiu ce i-am soptit si cîta vreme a tinut dezghetul nostru. de sus. o rugam sa-mi repete uluitoarea marturisire. Colegii mei iesisera sus pe terasa. lipindu-si obrazul de al meu ca sa n-o vad. cu o frenezie smintita. Cînta Caruss o o arie dintr-o opera. ? Cred ca pe bordura coperisului. ? Frica? de cine? Mi-a soptit. ? Nu. Ce ar fi putut sa-mi spuna prin cuvinte mai mult decît dovedeau fapte le? Se lasa peste noi o liniste atît de mare încît ne auzeam bataile inimilor. ? Iarta-ma. o întrebam me reu: ? Adevarat? Adevarat? Nu-mi raspundea cu vorbe. ? Sa nu cada jos. ajunsera pîna la urechile noastre cîteva pocnete asurzitoare. închizînd ochii. nu vreau sa mori. dar îndaratul acestor cuvinte staruia întrebarea nepusa: va s a zica si tu ma iubesti? Mihaela plîngea cutremurator si n-auzea. ele se potriveau în tact. Ea se strînse în mine moale si fierbi nte. în strada. ca m-am îndoit de tine. Ea n u voia si.. fata ei s-a luminat. ca-n vis. ca sa nu ma lase s-o privesc. îi luam capul în mîini. uitati. ochi în ochi. a raspuns surîzînd cu tristete. podidind-o si pe ea plîn sul. str icînd linistea. Parca mergea cineva pe acoperis. Întotdeauna te-am învinovat it pe nedrept. divi na Venus. adevarat? Kepetam mereu adevarat. parca mi-era fr ica sa nu se volatilizeze în aer ca o întruchipare sintetica. murmura ea. plutind în tacere ca pe un ocean de pe alta planeta. striga Mihaela. pe gît. s-a furisat pe poarta inimilor noastre fiinta unui vals facuta num .. pe umeri. Ce frumos mi-ai spus. O voce metalica de tenor rasuna deodata pe deasupra capetelor noastre. pe dupa gîtul meu si-mi trase capul spre ea. iar eu sa ramîn pururi înse tat de ea.

Avusese parte de o copilarie senina. fiind o însusire a firi i mele. Si totusi. mai stii. în cea mai frumoasa dintre cel e 1001 de nopti.. îmbratisati. recunoscînd bucata. ? Îti amintesti seara aceea cînd m-ai invitat la vals? ma întreba ea. Am lasat-o brusc din brate. Dar cum se facea ca n-o mai recunoscusem deloc de cînd se mutase la mansarda? Se v ede ca atunci la bal... i-am batut în struna: ? O da. încât cel mai mizerabil cîntec ni se parea fermecator. Mihaela nu era alta decît brun eta din grupul celor trei fete. De aceea am tacut. A! Acum îmi aminteam. Poate de atun ci.. ea însasi afirmase ca din seara aceea de bal intrasem în viata ei. balada lui Ciprian Porumbescu. Cînd o invitasem la vals? În care seara? Aiura Mihaela? Ce confuzie se ivise în mintea ei? Ca sa nu-i spulber o iluzie la care poate tinea.. Dupa c e ispravi cursul primar o dadura la una din cele mai bune scoli din Capitala. care bombani trecînd pe culoar prin dreptul camerei noast re: "Iar s-au catarat nebunii pe acoperis sa ne faca muzica. de parca s-ar fi petrecut în alt veac undeva departe. gura-n gura. Patefonul tacu si.. Mihaela îmi povestea crâmpeie din viata ei. Iliuta începu. treji. domnule Petrican? Si eu credeam ca ma remarcase pentru prima data si ca-mi adresa acea replica pen tru a-mi da prilejul sa intru cu ea în vorba! Oricum e cert ca nu ma uitase. Ea simti i nstinctiv ca ma jignise si se ruga: ? Iarta-ma! Am spus o prostie! I-am mîngîiat absent parul. Reprosul ei ma durea. o îmbratisam. . revazînd-o pe coridorul mansardei. ? Mîine n-ai decît sa bati toba. care de altfel mi-o si prezentase... E adevarat. nesuferitule! ? Ce voiai sa fac? Se tinea scad de mine. L'invitation à la valse. Concertistii coborâsera de mult în odaitele lor. Asta ne fac u sa uitam de-a binelea supararea. ni se paru cît se poate de amuzanta si am rîs cu pofta. mi-a spus. un . Mi-am adus aminte ca la început îmi soptise: ? A. dar am socotit ca îndatorirea de a pastra orice secret. e minunata!. daca ar sti ei cum îi ascultam împreuna! Uite. nu-i dadusem nici un fel de atentie. ea nu ma uitase! Abia acum îmi explicam de ce ma întâmpinase pe coridor cu o fraza atît de familiara: ? Ce mai faci. o minune dragostea. era o minune cântecul. L'invitation à la valse de Weber. Într-adevar. preocupat de poloneza aceea îndracita. Numai noi.. o sarutam. începuse sa ma iubeasca.. o invitasem la vals îndemnat de Aurora .Ascultam furati de muzica si dispozitia noastra de receptivitate era asa de la coma. lipiti. Chiar apostrofa Dorinei. Mihaela. gîndindu-se desigur la bucata lui Weber. Toate astea mi se pareau asa de ireale. cine poate sa uite seara aceea! ? Si cu toate astea ai jucat mereu cu poloneza. dar asa ceva se întîmpla destul de des si de aceea nu-mi batusem prea mult capul ca sa deslusesc nedumerirea. de asta data la chitara. S-o asc ultam. stateam în întuneric întinsi la vorba. în locul lui. fara a-i raspunde. si viata ? o minune! Nu stiu daca în clipa aceea mai exista ceva pe lume care sa nu fie tot o minune. E drept ca. insinuant. nu are nevoie de un stimulent ca juramîntul. cîntata de orchestra lui Stokowsky. iar mansarda se cufundase într-o lini ste de planeta stinsa. ? Ah. privind în gol. încal zita de dragostea parintilor care o adorau împlinindu-i voile pîna la rasfat. De atunci ai int rat în viata mea. Si ap oi.. îmi paruse o figura p e care am mai întîlnit-o cîndva.ai din farmec si nostalgie. Pesemne unde îl înfrumusetam cu cristalele propriei noastre bogatii sufletesti.. o minune întâmplarea care mi-o aru ncase în brate. mi se trasese o pînza de pe ochi. Cum îi venise sa ma învinovateasca de atîta josnicie? As fi putut sa-i jur ca niciodata nu voi da pe fata taina noas tra. caci iertarea nu venise înca de la inima. parca de muzica ne arde noua acum". colega de la Drept. tresari si se îmbujora la fata de placere: ? A. o minune Mihaela. Ma lipeam de ea. Iliuta se apuca sa cînte o doina din frunza lui vra jita.

Vorbea însufletit. nici în lunile si chiar anii ce urmara. înecat de emotie. dar ce folos! Mihaela avea ochii umezi. care cunostea situatia noastra dinainte! Tacu. Biografi a Mihaelei nu s-a epuizat în noaptea aceea. Parea o Mihaela noua cu însusiri noi. care a profitat dobîndindu -i încrederea si punîndu-l sa semneze o hîrtie pe care n-a cercetat-o cum trebuie. Într-o seara gasii un bilet din partea ei. nu mai este. În orice caz n-avea de ce sa-mi para rau: pre lungeam întîlnirea cu o ora în plus.. ? Nu-i nimic. de aici înainte. Într-o zi. A fost un noroc ne asteptat ca ea a gasit un serviciu bun la Posta Centrala. Tot Mihaela ma scoase din încurcatura. tatal ei. dupa cîte mi s-a spus. ne-ar fi ramas ceva de pe urma lui. la cazarma. Îmi vine asa de greu fat a de ea. O priveam emotionat.. Mihaela arata tot timpul o veselie si o exuberanta aproape neobisnuita. încerca s-o linisteasca mama.. . piaza-rea se furisa în casa lor. Daca ar fi fur at. dar îmi era teama (în ipoteza ca-i plecata) sa nu puna mîna sora-sa pe scrisoare si sa zadar niceasca. Dupa aceea nevinovatia lui a iesit la iveala. ? Bietul tata! Cum a trebuit sa sfîrseasca! Îti jur ca era nevinovat. G urile rele sopteau ca era vorba de niste fraude. Plecase undeva? De ce nu mai dadea nici un semn de viata? Se razgîndise socotind o usurinta pasul facut si acum ma evita sistematic? Rataceam în presupuneri si îndoieli ca într-un labirint. Din cauza asta a trebuit sa ne mutam aici. a preferat sa moara decît sa urce sc arile parchetului militar. orice apropiere între noi. veni s-o ia de la scoala dupa ora întîi. Nu stiam ca tatal Ceciliei e proprietarul casei. ? Ce s-a întâmplat? facu ea speriata.Ne-am despartit înainte de revarsatul zorilor. Mereu avea de povestit fapte noi. Mihaela.. Un subaltern. care avansase gen eral (era ofiter de cariera) lua comanda unei divizii din provincie. cu doua rînduri: "Asteapta-ma mîine. iar eu cu Alexa am ramas orfane. m-a mîngîiat cu mîna pe par si n-a scos un cuvînt. ? Acum cînd stii totul. nevoile sînt mari. S-a stins dupa cîteva luni. Dar ceea ce cîstiga nu n e-ajunge.. acolo. De obicei biografiile fostelor mele iubite se iroseau într-o ora. ci felul cum acele fapte se reflectasera în sufletu-i plin de disponibilitati si mai ales atitud inea ei fata de viata. în dreptul vilei Minovici. Dupa razboi. Dar era prea mîndru. dar nu ineditul lor ma interesa." A doua zi eram cu o ora mai devreme la locul indicat. Parca ad unase toata primavara în ea. neînd raznind sa adaug ceva. Nerabdarea ma hartuise atît d e cumplit ca n-am putut face altfel. lipsea fara motiv. ca sa n-o jignesc printr-un cuvînt nelalocul lui. A fost silita sa-si vin da bijuteriile. unde chiria e mica. cu un glont de revolver în tîmpla.. Alexa. te voi iubi toata viata si voi rascumpara tot ce ai suferit pîna acum! S-a uitat adînc în ochii mei. în biroul lui. Si. la Sosea. aducîndu-le jale si pustiu.. alerga pe alei si facea o multime de strengarii fermeca toare. Cînd a fost citat. silite sa ne cîstigam singure existenta. cu ochiul ei ager. i-am luat mîinile într-ale mele si-am rostit cu p atos: ? Mihaela. Glasul îi tremura. deodata. care n-avea nici o asemanare cu cealal ta pe care o cunoscusem pîna atunci. Tatal tau are unele dificultati. As fi vrut sa-i scriu. . VI Doua saptamâni se topira în sacul fara fund al trecutului si în acest timp ? nici o ve ste din partea ei. ? Mama n-a supravietuit acestei nenorociri. rîdea zglobiu de toate lucrurile.. cauta singuratatea. Îsi facuse seama. sora Mihaelei. Dar l e rezolva el ? nici o grija.de învata si Cici (de aici se cunosteau). e az i foarte bogat. nu-i asa ca ai sa fii bun cu mine? Cuprins de un avînt de generozitate. se ag ata sprintena de crengi.. mama n-a avut nici cu ce sa-l îngroape . ar fi scapat cu fata curata din napas ta aceea. observa ca se petrecea ceva neobisnuit. Or. pe la 6. Tata.. doua. ? Tata. Dupa un timp generalul arata mereu îngrijorat.

nu asa. intim.. ci de un cuib cald. sa stii. ? De ce nu? Dumneata n-ai o fata? Adu-o-ncoace. adus de spate. Zau. unchiule. Tocmai în clipa asta aveam de gînd sa-ti propun acest lucru. Plutea pesemne dincolo de materie ca o nascocire a nevo ii mele de a întîlni pe femeia visului de dragoste? Cîteva zile am colindat Bucurestiul în lung si-n lat în cautarea unei camere. fac un adevarat rai din casa mea. am protestat fara convingere. O sorbisem lacom cu privirile ca sa-mi potolesc foamea de ea.. Nu-i mai bine sa evitam? ? Vezi cum au început sa ni se potriveasca gîndurile? Asta-i iubire. casa asta poarta noroc chi riasilor. ? Mai. zise proprietarul. . Spre surprinderea mea.. cum era îmbracata. Am gasit-o pe strada Triumfului . pentru ca. dulcineea. Oricît ne-am asc unde. La parter stau eu. prinzi radacini ca pomul si nu mai pleci . Ce-mi umbl i cu soalda? Fireste. am încheiat tîrgul! ? Nu. cu chelie stralucitoare si prietenos din fire. asa am sa-ti spun. Era o odaita asa cum dorisem.. dupa despartire. L-am descusut: ? Mai ai si alti chiriasi? ? Da. as fi ridicat din umeri.R. cu truda putina si noroc mult. Si asta s-a maritat. mai ales cei care-mi cun osteau. tineretea e scurta si pe urma îi duceti dorul ca mine. gîngurit de porumbei. Dar sa ne întelegem: cît îmi ceri pe camera? ? Îmi dai cît poti si gata. de surprindere. nu primesti? ? Ferit-a sfîntul! Se cearta mereu si mie îmi place linistea. i-am spus surîzînd. Crezi ca din chirie traiesc eu? Cît timp am pensio ara.. Plîngea cînd a plecat. nepoate. Cum pune cineva piciorul. ? Bine. dar habar n-aveam înca ce culoare au ochii ei. draga mea! Adic a o întelegere fara ajutorul cuvintelor. în car e faptul iubirii sa afle conditii cît xnai optime. Cînd ma întrebara de noua mea adresa le-am da t una fictiva. Mi-e teama sa ramîi mai departe acolo. ce fel de palarie p urta. Închiriez ca sa nu ma simt singur cuc. gata ? îsi face un rost. ? Casatoriti.. joaca. tot are sa se afle într-o zi. Am avut înaintea ei un inginer care s-a însurat.? Stii. daca te muti aici. În fata casei un tei al carui frunzis acoperea curtea ca o umbrela. nu duc grija de nimic. a facut nunta duminica trecuta.. Mosul începu sa ma intereseze. iar ceva m ai departe o gradina cu pomi roditori. Bizar omulet! Nu-l cunosteam decît de cîteva minute si parca eram prieteni de cînd lumea. Pîna ac um a stat o functionara de la C. desi dupa socoteala mea facea dublu. înca o pereche. pe urma o studenta. Dar sa ne întelegem: daca n-ai o draguta. slava Domnului. ? Dupa cîte vad. s coarte. perdele care faceau noapte chiar ziua-n amiaza ma re. pe cinstea mea. sînt sigur ca ti-ai gasit o dulcinee si vrei s-o duci la budoar. tablouri si. batrînul a acceptat pe loc: ? Bine.F.. dincoace teiul cu umbr a lui. un b atrînel oaches. vezi de altul. Doamne tare-mi plac amorezatii a stia! Parca întinersc si eu pe lînga ei. Nu pot sa închiriez decît doua odai. ca ma mut? ? A! slobozi ea un tipat ascutit. ? Aici. nu stiam. ? Ce Colesiu? Ce domnule? s-a ratoit la mine. într-un cuvînt: iubire. e un adevarat paradis pentru amorezati. Aveti colea gradinita.. Mie sa-mi spui unchiule. ma îmbatasem de farmecul ce-l raspîndea. mai ales. si am terminat. dumneata. Pe cîta vreme prechile mele cînta. volens-nolens va trebui sa-mi pun si eu pirostriil e. iar eu o sa-ti spun nepoate. Nu-mi venea sa cred urechilor.. Mai bine lipsa. Aimée. Si iubiti-va cît va place. o mie sa fie! Bate palma! Colegii de la mansarda ramasera stupefiati auzind ca ma mut. Daca m-ar fi întrebat cineva. Nu voiam sa stie nimeni unde ma mutasem. Fixeaza-mi o suma.. ? Ia mai slabeste-ma. domnule Colesiu. sa vezi dumneata. Fara multa tocmeala. ? Ce te-a apucat? Nu te simti destul de bine între noi? Ce explicatie as fi putut sa le dau? Cu toate astea Charlot intui motivul plecar ii mele. cu mobila noua. Nu era v orba de o camera obisnuita (îmi repugna asa ceva). ? Închiriez camera. I-am oferit o mie de lei. Îmi place sa aud freamat în jurul meu.

Mihaela plutea de admiratie. Îi face au curte prefectul politiei. cu alta. si am evitat si de rîndul acesta sa ma leg fata de Mihaela. da r în urma staruintelor mele se hotarî. ? Sa nu mi-o scoti din minti. S-a aruncat fericita în bratele mele: ? Ah. La drept vorbind. cu vreo 45 de ani înainte. în fine. vestita primadon a de la sfîrsitul secolului trecut. ? N-ai vreo fotografie de la ea? l-a întrebat Mihaela curioasa. plin de vlaga. tare ma tem ca-mi punea popa pirostriile. nu-mi placea sa discut aceasta problema. ce face? ? E la Paris.. Îl remarcase la cofetaria Kübler si îl invitase la ea. Si apoi firea mea capricioasa . De ce sa-i omor amintirea? O port în mine tînara si frumoasa. As fi înselat-o fara doar si poate. Acum. ? Si n-ai vrea s-o revezi? Colesiu o privi lung. Nimic! E a se uita la mine. Dup a aceea m-a tîrît la Berlin. prin experienta altora. nestatornica. de una la f el. ? De tine atîrna asta. abdica de la binefacerile independentei pentru o iluzorie comoditate . fara alta explicatie. Colesiu o saruta familiar pe obraz. Pe atunci Colesiu era un sublocotenen t tînar. Mihaela se cam codea sa mearga. ? Si cu militaria cum a ramas? ? Cum sa ramîie? A trebuit sa plec. chipes. Cred ca Mih aela reusi la acest examen cu bila alba. s-a apucat sa ne povesteasca secvente din lunga lui viata. Am sesizat numaidecît tîlcu l vorbelor ei. ? Aufurisita in-a tinut sechestrat în apartamentul ei doua saptamîni încheiate. la vremea mea. pentru doua saptamîni. i-am spus în gluma. n-ar fi fost un izvor nesecat de amaraciuni pentru amîndoi? Ma dezg usta repede femeia dupa ce o îngenuncheam. Mihaela rosi toata. Mai cu seama în Cio-Cio-San era fermecatoare.. apoi c u altele. asa cum arata acum o jumatate de secol cînd am cunoscut-o. în fiecare luna cîte un ravas. încît ajungeam sa încerc.Chiar în prima zi m-am pomenit cu Mihaela. De aceea evitam întotdeauna sa iau un angajament. Prea îmi intrase libertatea în sînge ca sa ma pot împaca vreodata cu jugul casniciei. la Petersburg. Aimée. Nu ma ispitea deloc p erspectiva unei casatorii. certurile si împacarile. Din cînd în cînd exclama! ? Ce frumoasa e! Aici! Si aici. Dupa cîteva zile.. ? Lasa. pîna în vîrful urechilor. ea înc eta sa mai existe pentru mine. De aceea ma batu familiar pe umar: ? Tîlharul. Ne descrise iubirea ei capricio asa. sa dea o serie de reprezentatii la Bucuresti. De ce s-o revad devastata de c ei 80 de ani ai ei? . ? Iubita mea! Mosneagul se uita atent la ea. proprietarul ne invita la el. scenele de gelozie. ? Uite. cu un gest teat ral. ce sfioasa e! îti vine s-o manînci ca pe o piersica si. spune. asta-i! Ce era sa fac? Dar nu-mi pare rau. ca aveam obligatii de serviciu cu care nu te joci. Cosînzeana. Pentru casnicie se potrivesc anumite firi docile care se înamolesc în obisnuinta si tabiet. ca ai scos-o dumneata înaintea mea. clatinînd capul a tristete. o teama inhibitiva de casatorie. colonelul Moruzzi. ? Nu. Zil ele acelea n-o sa le mai traiesc niciodata. un pîrlit de sublocotenent caruia abia îi dadusera tuleiele. Nu voi a sa stie ca sînt militar. I-am prezentat-o lui Colesiu. daca am avea o casuta ca asta. S-a retras de mult din teatru. facîndu-i pretul ca un expert în materie. Am urmat-o. unchiule. nimic n-as mai rîvni. ? Numai una? Am aid un album întreg. Nu m-asteptam sa-i placa atît de mult loc uinta si gradinita. Nu m-a uitat însa. Cea mai interesanta mi s-a parut aventura cu Yvonne Rossignol. nepoate. Proprietarul. în toata lumea. la Roma. unde tinea un apartament întreg. Numai tu sa ma iubesti. asa mîndrete de fata mai rar! Daca as fi dat. Ne-a aratat o movila de poze ale celebrei cîntarete imortalizata în diferite roluri. Daca nu-mi pastra treaza pasiunea. ? Vom avea.. Dupa ce ispravi reprezentatiile pleca la Viena. sfatos. Pe o femeie o cuceresti usor. poate una si mai frumoasa. dar o pastrezi greu. Ne scriem mereu. m-as fi departat tot mai mult de camin. Venise de la Paris. nepoata. În privinta asta ma cunosteam bi ne. Si apoi vazusem atîtea casnicii nefericite. comandantul garnizoanei. l a Hotel Bulevard.

Si noi am rîs emotionati. ca faci buf! o ruga Novac. . Mai degraba om de viata. cînd proprietarul lipsea.. cu gesturi strengaresti.. Asa ca în fiecare seara înfulecam pe gratis. Veverita avu pofta sa dansam. ? Iata si pe ceilalti nepoti ai mei: Veverita si 'Urangutanul! ni-i prezenta mosu l. nepoteilor. ? S-ar zice ca-i un tip original. ? Da-te jos. pe care abia am reusit sa-l transporta m în curte cîtestrei barbatii. Nici Veverita nu gasea nepot rivit sa-mi trînteasca un ghiont în coaste (era fata asta o batausa si jumatate). cît sînteti de tineri si frumosi. tipa Veverita nevazuta. ? O. sa stii. Dupa cîteva zile eram prieteni la toarta unii cu altii. rîde ofiterul. În casa se facuse cald. ? Întregi. ? Singura nu pot. care se recomanda Novac. si fata care-l însotea. (Pîna acum fusese la reparat. Ei... prinsa. Dupa ce batrînul se retrase (uneori se retragea mai devreme) am continuat petrecer ea fara el. dupa ce ne-am ospatat ca de obicei. Pinkerton o întreaba pe Cio-Cio-San ce virsta are? Copila surîde gales .. Colesiu ave a un patefon enorm si cîteva sute de placi. Amîndoi erau deopotriva de veseli si dezghetati. nu-l cunosti. nu-mi plac lucrurile pe. mi-am exprimat mirarea ca el face atîtea cheltu ieli. numai batrînul Colesiu avea ochii umezi. atasat de legatie. nepotico. ? Aveti operele întregi? se interesa Mihaela. rîd florile din gradina.. La început faceam rezerve: asta merge o data. Ce sa vezi? S-a suparat foc mosneagul si.. mult mai înalt decît mine. În cele din urma ne-am obisnuit cu felul lu i de a fi. Mai tîrziu venira si chiriasii lui Colesiu: un tînar înalt. ? Coboara si singura. Se auzea numai freamatul frunzelor rascolite.) ? Reîncepem concertele... nu vreau. Mihaela nu se sfia sa sada pe genunchii lui Colesiu si sa-i mîngîie.. Colesiu ne explica: ? Uite. Am iesit în curte si ne-am asezat la umbra teiului. mi-a explicat atasatul. Într-un timp... Mihaela se apropie de el emotionata. Am nevoie de gît. ?Niet! facu mosneagul. rîde orche tra. numai de cîteva ore îl aduses era înapoi. începu concertul. nici una nici a lta. sînt batrîna: am cincisprezece ani. Ne-am împrietenit repede. în fine.. Ca sa nu fie.." Rîde fata. si urît foc. ce curioasa sînt! Mihaela alese trei din operele lui Puccini: Boema. da r nu asa ? la infinit. esti romantic pîna în maduva oaselor si acest lucru te înalta foart e mult în ochii mei.. Mi-e frica. Vrei sa-ti rupi gîtul? starui el. asta-seara facem pe placul noilor mei nepoti.. Madame Butterfly.. cocheta: "O. ne pretindea sa ne mutam daca nu ne place. N-am avut încotro: i-am batut în struna.. plina de neastîmpar. ? Domnule Colesiu. dupa care începu sa alerge prin gradina fugarita de Urangutanul ei. în fiecare seara ne pune masa.. fireste. Vino sa ma iei în spinare. se catara în tei cu o agilitate de pisica. desi nui platim decît chiria. Ea nici gînd sa asculte. El o mîngîie pe par. ca el nu tine chiriasi mofturosi . Tosca. Vrei sa-mi auzi iubita cum ciripeste? ? Chiar Yvonne Rossignol? Vai. În tim p ce patefonul reproducea glasul de privighetoare al irealei cîntarete. aici... chelia stralucitoare. 54 ? Nu. de doua ori. nepoteilor dragi? Veverita propuse Trovatore si Barbierul. ride la terra. El ne pove sti întîmplari exotice din Tara Soa-relui-Rasare unde statuse cîtiva ani. ? Cine te-a pus sa te urci? .. Faust de Gounod.. iar atasatul ei. Afara de Mihae la nimeni n-a bagat asta de seama din pricina întunericului. ? Ma supar.Batrînului i se umezira ochii. o blon da scunda si vioaie. ? M-da. cu privirile pierdute în gol. ? Iubiti-va. Uitati-va la mine ca sa va dati seama ce o sa faca timpul din voi. jumatate. Într-una din seri. chipurile. Acolo Co lesiu ne asternu masa si ne ospata împarateste.. ce vreti sa auziti. tutuindu-ne de parca ne cu nosteam de cînd lumea.

care o duse în casa. ? Ce dragut din partea ei ca ne-a facut o vizita. Într-o duminica însorita. cu ce am gresit fata d e tine? În clipa aceea. ca ti-o aduc plocon.. fuga. a plecat si Mihaela. ? Bravo. ateriza de asta-d ata chiar pe cosuletul cu pîine si începu sa-si înfiga docul în miezul pufos. capitulînd. De ce as minti? Îmi paru bine de aceasta întîmplare: era cea dintîi dovada a iubirii ei. neamul ei e curajos. Se întoarse otarît. prostuta mica. Hai. dupa cîteva evolutii sprintene. striga Mihaela placut surprinsa. cucuie. o ciocîrlie. Nu m-am dat batut si înaltîndu-ma de pe o creanga pe alta am ajuns-o. am mîngîiat-o. I-o fi foame? S-o poftim la masa. Pasarea refuza sa se înfrupte din friptura. mi-a placut îndrazneala ta. spre marea noastra mirare. ? Ma dau prinsa. Intrase pe fereastra larg deschisa si. dar paralizînd gestul ca sa nu sperie pasarea. nu vrei sa gusti ceva? ? N-o speria. Am înlantuit-o cu bratele. într-o fulgerare a mintii. dar Mihaela. Numaidecît cinteza coborî din nou la masa si ciuguli firimiturile pu se de Mihaela cu cîteva minute mai înainte. ca zboara pe fereastra. esti mai fricoasa decît musafira noastra mititica. altminteri. ce ti-am facut. Ea a farîmitat din nou miez de pîine si cu miscari moi la asternut pe marginea mesei. nu poate mînui furculita si cutitul. Aimée. cu sufletul la gura. ? Nu-ti fie frica.. ce înseamna asta? Ramînea mai departe muta ca piatra. În acest timp noi continuam . ? Aimée. poposi pe rama unui tablou. ? Uite. i-am spus si. Asta e de bine. micuta cinteza. ? Vai. pe cînd prînzeam cu Mihaela în camera mea. Aveam dreptate. nu vorbi. ci. ne paraseste. ce zici. ? Ce ai? Esti suparata? Din nou tacere. ? Sssst. mi-a închis Mihaela gura cu mîna. ? Dar. i-am spus micutei musafire. Voiam sa ma întorc ca s-o vad. facu mai multe cercuri deasupra noastra si se lasa pe speteaza unui scaun în spatele meu. N-o vedeam. ce zici? ? Fii serioasa. striga Mihaela. avui pricina supararii cu o claritate desa vîrsita. dar înfipse de cîteva ori cioc ul într-o perisoara moale si gusta o firimitura de tort.. Cinteza tot n-a sesizat intentia gazdei si a zbura t iarasi oprindu-se de asta-data pe pervazul ferestrei. de ce te co bori atît? Nu te-as da pe o suta de veverite. Pe drum n-a s cos o vorba. faci pozne. silabisi ea. ? Aimée. dragalaso. fara sa-i pese de vreo primejdie. ? Tu. Trebuia sa înc hidem geamul. Fiin d tîrziu.. cît ai zice peste. Am adus fugara înapoi pe pamînt si am predat-o Urangutanului. în vreme ce Veverita cînta din tei: ? Cu-cu! Cu-cu! ? Stai. ma opri: ? Nu te misca. pîna cînd s-a hotarît sa-si schimbe locul si a zburat pe sifonier. Dor. Dar pasarica nepricepînd gestul zvîcsni în aer. ne-aduce noroc . fricoasa. ? Hai.. lucru mare. statuie. iar eu am condus-o pîna la locuinta ei. Mihaela stropsi între degete o bucatica de pîine si împrastie firimiturile pe jos. esti geloasa? Crezi ca ma uit la Veverita? Ah. Logodnicul ei încerca sa se suie dar nu reusi. gata sa bata din palme. m-am urcat în pom.. dintro saritura. cred ca e cinteza. ne-am pomenit cu o pa sarica zburind deasupra capetelor noastre. sa te închid în colivie ca. sa nu-si ia talpasita. bause vârtos si nu-l mai ajutau picio arele. Dor.. ? Oricînd avem nevoie de asa ceva. i-am spus. Am ramas locului. am strîns-o.. Ea începu sa plînga si se cuibari la pieptul meu. diplomatiile. Dar cinteza nu se gîndea sa. am sarutat-o.. Mihaela rîse. ? Sa-i dam un pic de snitel. ? Nu-i ciocîrlie. zise Veverita. spune. pe covor. în vîrful teiului.. pentru numele lui Dumnezeu. se catarase tocmai sus. jos. Noroc ca pe strada nu era tipenie de om. pleaca. Ne uitam l a ea încremeniti. fara a clipi din ochi.? Ne-cu-ra-tul.

Dupa asta. La rîndu-i Mihaela îi adresa alta întrebare: ? Spune. cu bucate aduse de la un restaurant din apropiere. zbura. dupa cum vedeti. mai batrîna decît Cio-Cio-San. Cinteza. profitînd de ocazie. trecu la pian si improvizînd inspirata declama Luceafarul lui E minescu.Dupa recitalul de poezie am trecut în sufragerie unde ne astepta masa întinsa. Gauthier. în cea mai desavârsita libertate.. Mihaela nu ramase la clasicii francezi. Sînt.. o întreba: ? Scumpa majora. dar fu silita sa renunte caci i se cerea sa traduca versurile în româneste. Mai ales sonetul lui Arvers ne impresiona adînc. o mica minune. Datorita succesului Mihaelei nici unul din noi n-a mai îndraznit sa recite.. chi ar daca n-aveam de gînd sa ma însor. primea invitatia. facînd toate astea dupa plac. pr egatita de menajera. atît de nostalgice. Toti am sarit în picioare ca sa izbucnim apoi în ur ale: ? Sa traiesti! La multi ani! Sanatate si noroc cu toptanul! Colesiu. Arvers. Cinteza noastra n-a vrut sa ne ramîna datoare. tot trebuia sa fac nunta macar de hatîrul acestei minunate pasaruici.. Aceasta bucurie ne-o transmitea si noua si iata-ma întrebînd-o distih: Cinteza. o saruta mereu cînd pe un obraz cînd pe altul: ? Mînca-o-ar pe ea unchiul de majora. cum de-ai învatat pe de rost atîtea versuri? ? Nu stiu nici eu.. Le mal est sans espoir. Parca s-ar fi produs o explozie. ia ciripeste: Mihaela ma iubeste? ? Cirip! facu pasarea ca la o comanda. trecu la Byron. Mon âme a son secret. fremata fara astîmpar.. Vei veni la nunta noastra? Cinteza: cirip! cirip! de doua ori. gingasa musafira a tîsnit brusc pe fereastra. Dar de vizita ei. plutind în admiratie. simtea din plin bucuria vietii. Samain.sa mîncam cu cea mai mare grija. Aceasta aniversare fu o adevarata petrecere spirituala.. ne-am adus aminte cu drag totdeauna. În timp ce spunea versurile. ciripea si. cît un pumn isor roz de copil. ale lui Chopin. declamînd din Musset. raspunse ea simplu. Pe cînd duceam la gura un pahar de vin m-ai pomenit ca-mi pica drept pe vîrful nasul ui ceva lipicios. parca ar fi înteles ceea ce-i ceream. aussi j'ai dû le taire Et celle qui l-a fait n'en a jamais su.. dar . Mihaela se topi de rîs. ? Numai cu acompaniament de harfa. Draga de ea. Ea n-a staruit si a continuat sa sustina singura tot programul.. Raspu nsul ei ne inunda cu un val de bucurie. Într-alta seara. Verlaine. pe cînd ne aflam în salonul lui Cole siu (afara ploua) Mihaela veni cu o veste: ? Azi împlinesc 21 de ani. cînta la pian unul din valsurile postume. sarea din loc în loc.. Vig ny. venea îndarat. cam pe la jumatatea lunii iunie. fapt care despuia recitarea de or ice farmec. Efectul se dovedi uluitor. cea dintii. evitînd cel mai neînsemnat zgomot.. în largul cerului si dusa a fost. Cred ca mi-au placut. asta-i plata. Ea. pasare maiastra. rîdeam si eu de mica patanie. Mosneagu l tinea mortis sa golim 21 de sticle de sampanie (numarul anilor Mihaelei).. Dupa propunerea Mihaelei fiecare din noi trebuia sa recite o poezie sau doua pe care le stiam pe dinafar a. ? Un mic suvenir! ? M-da. ma vie a son mystère: Un amour éternel en un moment conçu. Colesiu o întreba daca a încercat si altadata o recitare cu acompaniamentul pianului. Colesiu. iar eu. .

.. Se facusera cinci si pîna la douazeci si una aveam de str abatut un drum lung. ? Daaa? Atunci ce-i de facut? ? Nimic mai simplu: dormi aici. Pe orice plaja se poate vede a cu decenta mult mai mult. Si pe urma plec. În aceeasi clipa dîndu-si seama ca-i dezvelita. ? O.Cînd rascolesc clipele acestea care au ceva din adîncul nepatruns al firii. Camera era scaldata într-o lumina ireala.. Petrecerea în trei s-a spart repede. A început sa ploua din nou si atunci ne-am hota rît sa mergem la culcare. Mi-am facut loc lînga ea. M-am tolanit pe un fotoliu ca sa-i contemplu goliciunea.. Totul se petrecu organic.. N-am întîmpinat nici cea mai usoara împotrivire din partea ei. Legatura cu Mihaela era pura. Asteptam pîna sta ploaia.. cam deocheata. lucru care ma mira mult. nu-ti face mustrari pentru atîta lucru. Am luat-o în brate. încît uitîndu-ne unul la altul. pîna atunci obisnuinta de a dormi împre una). Pîna atunci tragem un pui de somn. În schimb Veverita n-avea nimic. profitînd de împrejurarea ca sora-sa era plecata în provincie. a adormit.. Sînt încredintat ca si ea suferi aceeasi porunca odata cu mine. ? Nu prea e de mers. dar pe urma m-am convins.. ? S-a facut tîrziu. ma cu tremur întotdeauna de voluptate si spaima. As fi facut p entru ea chiar acte de eroism daca vreo împrejurare le-ar fi cerut. Dormea întinsa pe pat. Pentru întîia oara îmi veni în minte ca as putea s-o (retin toata noaptea. Am mai destupat o sticla. fredona o romanta la moda. . speriata. fara sa ne recunoastem (n-avusesem. nu. . pe sus si am pus-o pe pat. nesuferitule. paream aratari stravezii ca dintr-o poveste fantastica de Ewers. Apoi ma strânse în nestire. .. vino.. Trecuse de miezul noptii si afara de asta trebuia s-o con duc pe Mihaela acasa. Dimpotriva. se avura.. În ce hal m-ai vazut! ? Haide. ca sa n-o trezesc. Le-a m explicat: ? Nu-i obisnuita sa bea.. fara nici o grija. ce rusine!.el cel dintîi dadu bir cu fugitii. Buimaciti de somn. Ramasi singuri am mutat petrecerea în gradina continuînd-o sub umbrela teiului (ploa ia statuse între timp). Hai. gurile noastre se sarutara lacom.. nu se poate. fara cunostinta limpede a situatiei. am cuprins-o în brate si leganînd-o ca pe un copil. i-am soptit Mihaelei. îndemnuri la fapte mari. trup urile noastre se lipira arse de aceeasi vapaie si. . ? A plecat masa cu mine. Numai un picut si mergem.. ducîndu-se la culcare pe doua carari. Adica nu chiar asa ? se întorsese în somn pe cealalta parte si rochia. Mihaela ametise. Dar se opri pe la jumatatea cîntecului. Ea se trezi brusc si se mira cînd ma vazu: ? Aici erai? Nu stiam. ? Esti un Cassanova! Apoi mai spuse: Asculta. spre mar ea mea surprindere. La început credeam ca se preface. Aimée. Nu patesti nimic acasa? ? Sora-mea e în deplasare si nu se întoarce decît poimîine. Nu mult dupa aceea ma prinse si pe mine somnul. ? Ah. nebulos. asa cu m o lasasem. ? Vai. Am intrat în odaie cu pasi tiptili.. între somn si trezie. . ploua cu galeata. ma lipi de ea. ? Vino sa te odihnesti putin. Cu toate astea am gonit ispita care îmi insulta un simtamînt curat de ocrotire fata de o fiinta aflata în paza mea. ascultînd de o porunca ce nu av ea nevoie de întelegerea cuvintelor. ma saruta de zeci de ori într-o singur a sarutare.. Stiu do ar ca într-un tîrziu (era parca în revarsatul zorilor) m-am trezit brusc si în aceeasi cl ipa (poate din cauza miscarii bruste pe care o facusem) se trezi si ea. îmi trezea avînturi de generozitate. ce bine! Atunci poti ramâne oricît. slobozi un tipat de spaima si trase r epede patura pe ea. . si s-o am. ceva mai sus de genunchi. te rog mai lasa-ma s a dorm un pic.. p utin trasa.. Ea întinse mîinile si ma chema cu ele. dezvelea impudic pielea roza a unei pulpe. Cît timp am dormit? Ce visuri ne-au leganat fiinta? Nu-mi mai aduc aminte. c ulca-te lînga mine.

Doamne. Scut urase la carti. nu ma lasa nici s-o sarut macar. de care trebuia sa atîrne soarta mea. Ceea ce se întîmplase aducea într-un fel cu o spoved anie zguduitoare. un clocot fierbinte de lava. Parca iesisem din existenta mea si intrasem într-alta noua. În aceasta dispozitie sufleteasca. Palatele de pe Calea Victoriei ? j ucarii marunte din vremea copilariei. pe care o topise chefuind. Si asta datorita numai faptului ca avuse sem pe Mihaela. ocupîndu-se de stele. ce-mi pasa ca doctorul cazuse la examenul de internat sau ca Gleber suferise un accident (de altfel fara urmari grave). O fericire necuprinsa. i se subordonau toate celelalte universuri. paralizata. unde ma sim team asemenea zeilor olimpici. imbecilul. Ma punea sa astup ferestrele cu hîrtie pîna se facea bezna în odaie. fara aer. înlaturînd zgura car e îmi îngreuia zborul catre fericire. pretextînd sora-sii ca are cursuri la facultate. asa c um niciodata n-a fost fericirea altora. ce sperietura am tras! Nu e chip sa iesi singura pe strada! ? Cum. mai mîndru. pe niste greci de o mare suma de ban i. nebunatica. ? Pe cînd ma întorceam de la facultate un individ m-a acostat. atît de necesara pentru regasirea echilibrului moral. irupea nestînjenita cea de-a doua fire: pasionala. de lunga durata. Daca ar trebui sa dau un nume acestui zbor pe cul mi. Nutream convingere a certa ca traisem un eveniment hotarî-tor. cu alte gînduri. atît de staruitor? M-o fi luat drept altcineva? Crezi ca as putea fi asemuita cu o femeie usoara? Am încredintat-o ca este exclus asa ceva. Eram asemenea celu i care. Mihaeia venea la mine de obicei dupa-amiaza. Eram mai sprinten. Întretinusem multe legaturi cu femei. iar universitatea o mica uzina de vorbe. În discutii cîstiga repede întîietatea descoperind fara ostentatie o cultura care-i înt ecea vîrsta. Ma înaltasem în proprii mei ochi. cu alte însusiri. toata lumea avea alta înfatisare. sugr umat. dar ca barbatii cultiva obraznicia pentru . ca de obicei. cu sistemul lui infailibil. Fiecare dintre ei se crezu dator sa ma înstiinteze ca Charlot era în forma. si acum dormea necontenit de doua zile si doua nop ti. Astfel. e pus sa observe viata furnicilor. (S i cîta dreptate aveam!) Ma simteam altul.VII Toata ziua urmatoare am fost într-o stare sufleteasca deosebita. Ce marunti si inexistenti îmi aparura semenii acestia! Ce ma interesau pe mine Charlot si grecii lui. mai îndraznet. era jenata. Cu Mihaela însa se schimbau lucrurile. Dar nu era asta. Vulcanul ei interior era în necontenita eruptie. u neori putin stîngace din cauza timiditatii. si începu sa plînga: ? Ce ai? am întrebat-o. o zeitate de care atîrna via ta si moartea. fa ra sens si continut! Ce însemna oare stiinta dreptului. Cu ea traisem u n proces de purificare. i-as spune: fericire. Bucurestiul îmi paru chircit. darnica. Erau în ea doua fiinte care coexistau armonios: pe lumina arata o fata inocenta. Cînd er a lumina. chiar nerusinata. Poate de aceea încercam dupa mistuirea actului un dezgust de fe meia cu care împartisem patul. În toate avusesem numai obiectul. universului alcatuit din mine si Mihaela. Cînd se lasa întunericul. Dupa o saptamîna de colind prin universul meu mi-am adus aminte de zeita si m-am a batut pe la mansarda nadajduind sa dau ochii cu ea sau macar s-o simt pe aproape . Odata veni. dar cu rafinamente de cocheta consumat a. sfîsiin-du-mi pielea care n-ave a cum sa ma mai încapa. N-am avut noroc. În schimb colegii mei îmi facura o manifestatie zgomotoasa de simpat ie. iar eu eram regulatorul întregului cosmos. Dar în întuneric devenea îndrazneata. Prea-plinul sufletesc îmi crestea dimensiuni uriase. fara corespon denta cu dragostea. zburînd numai pe vîr-furi de munte. si pentru asta îti faci sînge rau? ? Crezi ca e putin lucru? De ce m-a urmarit. încît aveam impresia ca ma sufoca. Avea stîngacii. ce noima aveau disciplinel e filozofice si toate celelalte stiinte pe lînga marea stiinta a dragostei? Daca scoala nu ne învata sa descoperim tara iubirii si sa întretinem nestinsa flacara ei. la ce bun toata învatatura aceea greoaie si uscata? Cu aceste gînduri am trait zile întregi. Si odata cu mine. deasupra tuturor oamenilor. mai încrezator. Ti s-a întîmplat ceva? Credeam ca se certase probabil cu sora ei. de urcus catre zonele înalte ale fiintei.

dar prezenta l ui o simtisera toti calatorii care forfoteau prin gara: aratau mai sprinteni si mai voiosi. Mihaela parea de neînteles.. Eu venisem înca de la ora cinci si ma plimbam de-a lungul peroanelor tragînd în piept aerul rece al diminetii. În timpul verii aveam destul ti mp sa revad materia de studiu neglijata. îl rugam sa-mi trimita o suma bunicica în vederea excursiei pe care o proiectasera.. obsedanta: ? Nu. Le-am amînat pentru la toamna. ca pe un copil. În ziua plecarii. doctoranzii în drept. merg si eu.. Totul nu se reduce decît la o betie a simturilor. desi sora-mea s-a învoit si-mi da banii. . Si totusi. Am sarbatorit s uccesele ei împreuna cu vecinii nostri si cu proprietarul în frunte. ? Nu stiu. staruia în mine o idee mereu treaza. Dimineata ma trezeam cu ea în gînd si unde ma duceam o purtam cu mine. Odata Mihaela veni sa ma anunte: ? Stii ca facem o excursie studenteasca. Daca vedeam o femeie. O viata pe care n-as fi banui t-o vreodata. e de serviciu. O vedeam mereu egala cu ea. Cele care stiu sa se apere bine. Noaptea adormeam cu ea în gînd si tot ea îmi umplea visurile. Dor. încît un bolnav s-ar fi însanatosit stînd numai în pre jma ei. Peste cîteva zile am primit doua man date: unul era din partea mamei. S-au înscris si studenti de la Drept. pentru c a nu pregatisem nimic. Sesiunea de iunie se sfîrsise. ? Atunci cine te opreste? Ea se apropie si ma privi lung în ochi: ? Tu!. Stau în cumpana. Daca se întî pla sa lipseasca ma îmbolnaveam pur si simplu de dor. nu era chip. toti excursionistii trebuia sa ne întîlnim la sase dimineata în Gara d e Nord. întorcea capul cînd într-o parte d în alta. M-am mirat vazînd-o singura: ? Nu te-a condus Alexa? ? Nu. sînt sigur c-o voi uita ca si cînd izvorul ei miraculos nicî n-ar fi fost pe lume. Ce m-as face doua saptamîni fara tine? ? Daca-i asa.. sa întrerup orice activitate scolara. fara obsesia chinuitoare a Mihaelei. nici n-au ce pierde. Era favorabil. Nu stiu daca în patologia uman a exista o boala mai crîncena decît absenta Mihaelei. Se poate? ? Cred ca da.. afara de unul singur. privind cum se îmbarc au calatorii în trenurile gata de duca. femeile se apara rau. era sincera. Soarele abia rasarise. Era surîzatoare. . Bineînteles comparatia iesea totdeauna în avantajul Mihaelei. involuntar o compar am cu ea.. nu se vedea din cauza acoperisurilor înalte. fireasca si limpede.. viata Garii de Nord. În orice caz m-a mirat atitudinea Mihaelei fata de o patanie care în mod obisnuit se poate întîmpla zilnic unei femei... Am luat-o de mîna. mintindu-l ca-mi trecusem cu succes exam enele primului doctorat. si ne-am plimbat pe peroane. se strîn-gea de bratul meu.ca. N-aveam toti banii. în Ardeal si nordul Mold ovei? ? Si ai de gînd sa te duci? am întrebat-o. Dupa ce-mi potolesc aceasta sete. cu o valiza în mîna. În dupa-amiezile cînd trebuia sa vina. A doua zi îmi aduse raspunsul. grabita. chiar daca c elelalte femei aveau uneori calitati fizice superioare. prin locuri si privelisti necunosc ute. o asteptam cu neastîm-par si încordare. Dar. Desigur nu mintea. nu cunostea prefa catoria.Aceasta legatura ma silea sa-mi neglijez cursurile. Nu m-am prezentat la examene. frag eda si radia atîta viata si bucurie. În sc himb ea se prezenta la examene si le trecu. Am sa vorbesc cu presedintele nostru.. Toate preocuparile se polarizau în jurul ei. I-am scris tatei si. de cele mai multe ori. Neastîmparata ca o veverita. Ne asteptau asadar doua saptamîni de p etrecere. Dupa putin timp se ivi si Mihaela. în genere. rîdea zglobiu... de doua saptamîni. ? E asa de dimineata si uite cîta miscare e pe-aici. o sete capiata de faptura ei. într-o societate vesela si zgomotoasa. n-o iubesc.

. Ea nu mai avea remuscari. stii ce? Haidem la Constanta! ? Haidem! rosti ea spontan. Sînt nefericit ca si tine. prea-fericitule! ? Nu.. Pîna la Constanta o sa ne obisnuim cu ideea. aici e liber. ca un fulger: ? Aimée. de capul nostru. cu toata fiinta. Neprevazutul calatoriei ne coplesi de-o bucurie aproape smintita. Abia acu m o apucase îndoiala: sa mearga? Sa nu mearga? ? Uite biletele! Hai. parca în clipa aceea ni se încru cisara în minte doua gînduri gemene. ? Asadar. Si vom fi singuri doua sa ptamâni. tu n-ai vazut înca marea? ? Nu. Mihaela îmi sopti: ? Înca nu-mi vine sa cred ca am plecat. Trenul se puse în m iscare. dar de ce strigi asa? Pufni în rîs. unul cu o barba abundenta revarsata pe piept. închipuieste-ti. Si rîse copios. ? Cînd pleaca trenul spre Constanta? am întrebat pe un ceferist. ce frumoasa trebuie sa fie marea! ? Cum. si o doamna cu un copil în brate. treceam pe lînga un tren care tocmai tragea în statie. ca un facut. raspunse laconic omul. noi ramîneam pe uscat.. Nu stiu cît timp ne-a trebuit pîna sa ne potolim. casierul se misca asa de greoi. Conducatorul fluiera plecarea. Renuntam la munti în favoarea marii. Mihaela întreba: ? Unde merge trenul asta? ? Asta e chiar rapidul de Constanta. Dar unde-i plaja? Doamne. Dor. fara nici o deliberare. Am gasit doua locuri într-un compartiment unde se aflau doi domni mai în vîrsta. se împacase asa de repede cu noua situatie. . Nu se clintise din loc. întelegi tu? raspunse pe un ton rastit. S-a uitat lung la el. Amîndoi am pufnit în rîs. Alexa n-are de unde sa stie ca tu ai plecat în alta parte. Avalansa mea de cuvinte o ameti. O-ho! timp berechet! ? Urca-te în tren. Am vazut într-un film cum doi îndragostiti alergau pe o plaja.. sa ma iau la întrecere cu locomotiva.... Într-o clipa eram înapoi pe peron. urca în tren! Repede. Am gasit-o pe Mihaela tot acolo unde o lasasem. ? Dac-ar sti sora-mea unde sîntem acum! ? Ei si? Nu esti stapâna pe vointa ta? Avu un gest de revolta: ? Nu-mi pasa de ea si de nimeni.? Ah. Plecam! Plecam împreuna în necunoscut sa cunoastem oameni si privelisti noi ? si mai ales pe noi însine. n-am vazut-o nici eu. ? Bine. zise ea tra gînd aer mult în piept. În clipa aceea. cu jumatate de gura. eu zbor sa iau bilete. încît socotea o prostie daca am fi plecat cu excursionistii în munti. tu ai vazut marea.. i-am spus Mihaelei. ca pleaca! ? Dar ce facem cu excursia? facu ea sfios. Ah. ? O înlocuim cu alta. Atunci mi-a scaparat prin minte o idee. îmi vine sa alerg nebuneste. ce zici? ? Asta-i buna! Niciodata nu mi s-a întîmplat una ca asta. ? Uite. Am lasat-o nedumerita (parca ar fi vrut sa spuna ceva) si am alergat la casa de bilete.. Am apucat-o de mîna: ? Sus! Sus! Ne-am urcat la timp.. cu un fel de tristete în priviri. A sa as vrea acum ? sa alerg ca ei. ? Pentru ca esti tartorul tuturor rautatilor. ca-într-un film au ralenti. ? Cu noi cu tot?.. Daca-ai sti ce rau îmi pare! ? De ce nu mi-ai spus pîna acum? Ti-o aduceam aici cu riscul de a fi înecat Bucurest iul. ? Nu. ? Cinci si douazeci si cinci. Trenul începu sa alunece încet cu noi ca un complice care nu pr egeta sa ne dea o mîna de ajutor. bine. ? Dar mie? Prea a fost totul pe neasteptate. Mai aveam opt minute.. Mi se parea ca nu mai ajung sa apuc biletele. În sfîrsit le aveam în mîna.

Acum toata lumea din vagon rîdea. oricît de serioase ar fi fost. observi?. molipsita de atâta veselie. clocotea în noi. ? Tu nu iei o tigara. Ai dat gata pe toti barbatii din tren. pe toate femeile de pe glob. încearca una. Mihaela trase cîteva fumuri cu gesturi strengaresti.. erau pent ru noi motive de rîs nesfîrsit. Pronia cereasca le-a împlinit dorintele si le-a dat doi gem eni. si? N-au decît sa se ui te pîna le-or veni ochii la ceafa.? Eroare profunda. ? Iar Marioara. ? Am facut rau. daca ne ieseau în drumul ochilor. Am aprins o tigara.. ? Draguto. tragînd cu coada ochiului spre noi. nu vrei o cafea? ? Ia tu. ti-o coc eu domnisoara nasica. si pasagerul.. ca la porunca. ? E mai bine asa. dragutule. nu te refuz. Si rîzi. Acesta vrând sa se fereasca. Tanasica. Tänasicä. d e nasul ascutit al unei doamne de alaturi. ochii mi se umpleau de bogatia ei si bogatia asta nu se mai sfîrsea. Ne-am asezat gravi la o masuta. un baiat si o fata. Mihaela facu începutul. dupa aceea am rîs de ceai. atîta spontaneitate. Amîndoi am izbucnit în rîs.. le facem o surpriza. Aimée.. de lamâie.. Tocmai ma pregateam sa lesin de foame. alimentîndu-ne surprinzator conver satia. care se sperie si slobozi un tipat. Si. parca rasarea soarele din ochii ei. care-i deosebeste pe unul dintr-o mie de oameni. ? Pe tine te admira. pe care tovarasii de drum o ascultara amuzati.. As f i putut sa ma consider cel mai bogat om din lume. Ne-ar fi asteptat la gara cu Paul. ? Atunci haidem în vagonul-restaurant pentru refacere. Lumea din vagon ne privea amuzata. Si iata-ne legînd. Întotdeauna îndragostitii au o lumina ciudata pe fata lor. am auzit pe o doamna spunînd în spatele meu. I-am aprins-o. nu ne vedeam decît pe noi. dragutule. ? Macar o dulceata.. i-am raspuns.. fa ra premeditare. de o reclama agatata pe perete.. Hm! Bine ma botezase! Lasa.. N-am mai vazut-o de cînd sa maritat. dar nu vedeam pe nimeni. M-am pretat jocului si i-am servit numaidecît replica: ? Trebuia sa-i trimitem o telegrama ca venim. spunîndu-mi cu tonul cel mai serios de pe lume: ? Sa vezi ce bucurie pe Marioara cînd s-o pomeni cu noi. Uneori Mihaela îsi musca buzele sa nu pufneasca în rîs. rîzi. exuberanta noastra nu ne dadea pace. jucînd rolul unei perechi proaspat casatorite. Ei. dar Mihaela era stralucitoare. Ai dreptate. Eram inundati. . luneca si cazu la picio arele unei batrîne cu parul alb. Toate lucrurile. Cum ar fi fost chip sa stam cuminti p e locurile din compartiment? Nici pomeneala! ? Ce crezi. Nu stiu ce figura aveam. Mereu ni se parea ca ceilalti calatori ne t ot privesc pe furis. ? Ca sa-ti fac pe pofta. Nu mai era chip sa-mi tin rîsul. închipuieste-ti. pentru ei ne apucasem sa improvizam. Ne-am întors în compartiment. Niciodata n-am fumat cu atîta voluptate. Cassanova.. N-am nici o vina! jur! ? Dar cine-i vinovatul? I-am raspuns cu un gest larg: ? Marea Neagra! Alt val de rîs. se îneca si începu sa tuseasca. de unt. Apoi zvîrli neîndemânatic tigara. Ce frumoasa era! Avea atîta armonie în fiinta ei. Mihaela. ? Asta da. o conversatie trasnita de-a binelea. n-ar fi cazul sa reflectam la gustarea de dimineata? ? Strasnica idee. Dealtfel. Froso. dragutule. draguto. o fata. t ocmai la botez! Trasnaile noastre se legau spontan una de alta. Am izbucnit în rîs. Che lnerul a venit si ne-a luat comanda. Exclamatia surprinsa ne îndemna la o serie întreaga de variatii pe aceeasi tema. neastîmparata ca marea. ? Si tu. si mai ales eu cu Mih aela. încît sari din scrumiera tocmai în clipa cîn n pasager trecea printre mese. draguto? Haide. Rîdea si batrâna. cu darul ei de improviza . Si pe urma altul. ? Ce fericiti trebuie sa fie! Si mai ales Paul care se topea sa aiba un baiat. atîta viata! Cînd o priveam. ? Ce draguti sînt tinerii acestia. Doamna cu copilul coborîse între timp.

de patru ani cu nevasta-mea. oarecum edificat: ? A. ne-am luat ramas bun de la domnul cu barba... ? Si atunci ce-i de facut? ? Hai sa ne întoarcem! ? Esti nebuna? Judeci marea dupa o bucatica din ea? Ce-ai zice daca cineva vazîndu -ti degetul cel mic ar spune ca esti urîta? Stai.. Domnul cu barba nu înceta sa se minuneze. îl cunosc. nu vorbiti de profesorul Tomescu? Am facut un gest evaziv... dar ca sa nu ma dea de gol. Si nu aici. Ati învatat limba japoneza? ? Da. nici ea. o vorbesc binisor. ? Nu-mi cere mie iertare. Si sta ti la Tokio? ? Da. ia uita-te acum. Mi-ar fi placut si mie.. Mihaela pufni în rîs. Aimée? Nu-ti place? ? Nu prea. ministrul României la Tokio. începu. apoi u niversitatea.. în aceeasi clipa . pusese vîrf la toate cu chestia gemenilor. prim-secretar la legatia noastra din. e frumoasa. De asta-data marea se deslusea bine. De unde s-o cunosc? ? Pacat! E foarte interesanta. rîzi! într-adevar ? era de necrezut aceasta coincidenta buclucasa! Mihaela însa hohotea sa moara. într-o misiune.. Stupefactie! N-am stiut cum sa pier mai repede din fata lui. drept sa-ti spun.. Cînd se topira patru ceasuri de drum? Parca adineauri pornise trenul din Gara de No rd. Eu sînt directorul liceului. Gara se apropia. sticloasa. Dar nu rîdea: se stapânea înca. iar celalalt domn. ministru plenipotentiar la Tokio! De aceea tragea cu urechea si surîdea ironic auzind nazbâti ile pe care le debitam ba-trînului despre Tara Soarelui-Rasare... care se prezenta: ? Sachelarie. ? Uite. Dar dumneavoastra o cunoasteti? ? Asi. Era mult mai frumoasa în închipuirea mea. Nu ne dadusem seama nici eu. De rîndul aste.. ? Ce înseamna asta. Mihaela ma tot tragea de mîneca si tusea cu înteles.. Eu sînt. rosti ea sfîrsita.. Acum ne-am întors în tara pentru cîtva timp.. ? Frumoasa cariera. ? Nu. Domnu l cu barba ma întreba: ? Dumneata esti tot profesor? ? A. Vezi sa nu uiti.. diplomatia. Era albastra. nu. am facut liceul. Am copilarit împreuna.. Macazurile pocnira asurzitor.. var primar.. desigur.. sa tuseasca. nu-i d-a buna! . altfel. ci la fata locului.. ca un al d oilea cer culcat pe pamînt.. M-am apucat sa povestesc despre Japonia si locuitorii ei tot ce aflasem de la No vac. Zau. se multumea sa traga cu urechea si sa surîda din cînd în cînd. Auzi ce potriveala! El.. Dor.. veritabilul atasat de legatie... Atrageam privirile tuturor cu rîsul nostru capiat. în încîntarea noastra! Si unul si altul era m mirati de cele mai simple lucruri si totul ni se parea o vraja anume creata pe ntru noi.. uite marea! i-am strigat Mihaelei ca sa-i atrag luarea-aminte. Înainte de a coborî. habar n-am.. n-am sa uit. Am salutat si pe celalalt tova ras de drum. ? Iarta-ma.. stiti.. Bun baiat si fericit tata. Tokio. Parca scapa sem amîndoi dintr-un ospiciu! ? În viata mea n-am rîs atîta. Dorule. El continua.. ? Unde? Unde? ? Acolo! La stânga.. trenul încetini mersul. var bun. dar altfel. ? Foarte interesant. Sînteti ruda c u el? ? Da. Ea scurma zarea cu privirile dar nu spunea nimic. Cere-i ei. care într-o parte se facea una cu cerul.. imensa. Dor.tie. care statea în fata noastra. Acum eram pe culoar si priveam pomii însirati pe drum care o rupeau la fuga înapoi. Si rîzi. Nu vezi? Ce frumoasa o! Era o bucata de argint viu culcata p e pamînt. Asa ca naivul tovaras de drum nu pricepu nimic. Domnul cu barba gasi cu cale sa se amestece si el în vorba: ? Daca îmi permiteti sa va întreb.

Asa cel putin îmi conturam harta mea sufleteasca si cred ca avea nu numai apropieri.. Apa se întindea nesfîrsita. si-mi trase în gluma o palma.. se vede. Eu si Mihaela eram de felul nostru retinuti. în apartamentul ce ni s-a rezervat. Ea coborî la mal. casele. ? Canibalule. ce m-a împins sa ma dau drept atasat de legatie si sa debitez atîtea baliverne gratuite? Ciudat.La rîndu-mi m-am adresat unud personaj imaginar: ? Stimata dragoste. Mihaela întinse obrazul ca sa-i întorc palma si închise ochii în asteptare. necuprinsul. ? E sarata? am întrebat-o surîzînd. asezate unul lînga altul. ca un om fericit. Am hohotit din nou. maretia. striga Mihaela.. facu Mihaela cu un gest plin de gingasie. Gasise cuvintul care explica totul? Fara îndoiala! ne simteam fericiti! Mai mult de cît atît. îsi trase ciorapii si îngenunche pe nisipul ud. chiar Mihaela mi-a marturisit mai tîrziu: ? Cu tine ma simt alta. domniei voastre. ? Nu. Am completat buletinele de pasageri: avocat T. sînt fericita!. Pe trican cu sotia. iar în spate se tîrau nevolnic ramasitele noastre. si simtamîntul acesta de grandoare era atît de puternic. devin reva rsate. Parca venis e si ea sa locuiasca la hotel. nesarata. aproape puerile. Ce dovada mai buna as invoca decît greul si perseverentul urcus pîna la mima ei. ? Ce vina am eu daca sînteti rapitoare? ? Daaa? Gasiti? Atunci. Spunînd acestea se apleca adînc si puse buzele pe apa nelinistita. ponderati. chiar superficiale si se scalda în valuri de rîsete. ? Sa mergem. capata noi însusiri.. . stimate domn. conversatiile noastre simple. ca Guliver în tara piticilor . Cînd am reconstituit mintal scenele petrecute în tren. dincolo de bataia vazului. ? Patul acela e al. ? Du-te si-i cere iertare. Doamne. Sa stii ca mi-ar fi displacut daca noua mea prietena marea era.. în care nebunie nu ne faci tu sa gasim placeri? Din pricina rîsuluî. Aveti ceva de obiectat? ? De pe acum ati început sa va bateti sotul? Biine! Am sa va dau replica. Ne dureau ochii de atît a apa. Usurinta. n-ai sa scapi numai cu atît. Soarele rîdea de sus si mîngîia marea cu mîinile lui de lumina. firile noastre încep sa se transforme. Apa tremura înfiora ta si-i placea. Din pricina asta avea fata stralucitoare. fapt care îi sporea pretul. m-a cuprins o mare nedumerire. încît crdeam ca am iesit din noi. Tine ri si fericiti! Si aceasta tinerete si fericire ne cerea sa rîdem fara a conteni. ? O-ho. i-am spus Mihaelei. priveam viata pri n lentile care nu mareau realitatea. lipiti unul de altul. sobri. du pa contopire.. ca sa nu-l confundati în timpul noptii cu al dum neavoastra.. am sa te bat toata viata. m-am adresat Mihae lei oferindu-i bratul... p rivind strazile. dar chiar identitati cu aceea a Mihaelei. glumesc. în apropiere de Cazino. ? Aici e! Camera nr. cu vorbe de toate zilele. nici într-un an n-am rîs ca în ziua aceea. deodata. gemînd de durere. nici n-am prins de veste cînd ne-a adus trasura la hotel Palace. exuberanta ne erau. Prezenta marii facea sa ne simtim uriasi. ne dadeam lucid seama de prezenta fericirii. jocul. Nu ma mai recunosteam nici pe mine. E pent ru compliment. superficialitatea. nici pe Mihaela. doamna Petrican. ? Ce faci? Ce faci? ? Vreau s-o sarut. dar si dîrza rezis tenta a fetei pîna la capitulare care în fond se numea tot biruinta? Si. straine. 7 avea doua paturi somptuoase. fac ne bunii. si pe drept cuvînt: ce neo fi venit sa jucam farsa aceea stupida cu gemenii. ? Voi pune sa-l traga lînga perete. Ai fagaduit. oricum. amîndoi îi sorbeam aerul. Ma întreb. Si mergînd asa la brat cu mare a.. Apoi am coborît pe malul marii. exuberante. scumpa doamna. Rid. poftim. Dupa acest început promitator am pornit-o razna prin oras. vitrinele. Am tradus amenintarea în fapta îmbratisînd-o si strivindu-i buzele cu o sarutare. parca am intrat într-o noua existenta. Amîndurora ne placu mult holul elegant si mai cu seama prezenta marii.

Acum întelegi? Si mai cu seama cunostint e dubioase. uluita de brutalitatea gestului. tam-nesam. Pe strada. Daca ea îmi spun e ca fac bine ceea ce fac. nu puteam sa întorc spatele asa. am gasit-o pe Mihaela în hol ul hotelului. orice discutie este inutila. Într-un tîrziu. Daca Mihaela ar fi omis sa-mi spuna ca tînarul acela era un curtenitor si avea maniere alese poate nu s-ar fi întîm plat nimic.. desi tare as fi avut pofta. Numai un mic nor ne-a umbrit cerul în acest timp. Am plecat demonstrativ. ? Da? Nici n-am bagat de seama.. Cine e? Îl cunosti de mult? ? Hu. facînd un gest cu mîna ca sa subliniez o fraza.. am început sa ma plimb pe faleza încoace si Încolo fara nici o tinta. Întorcînd ochii am zarit la cîtiva pasi de mine o bancnota împaturita. Am luat-o în mîna: o hîrtie de cinci sute d lei. ? Mai întîi nu e o cunostinta dubioasa. dar remuscarile pentru purtarea mea nesabuita întîrziau sa se arate. nu dau nimanui socoteala. cu capriciile ei bizare. Am ridicato si fara sa o agat la loc. Ajuns la mare (caci la Constanta toate drumurile duc la mare). Se apropie de mine. Ce bogata a plecat în trecut prima noastra saptamîna de zbor prin fericire. Mi-am iesit din fi re (si ca de obicei cînd mi se întîmpla asa ceva. unui tînar atît de curtenitor si cu maniere alese. Am trecut pe lînga ei. pentru a cladi cu ajutorul ei cele ce aveau sa urmeze. care se rostogoli pe jos. Mi-a spus ca locuieste la al doilea. Dupa cîteva minute aparu si ea vesela. se desteptase în Mihaela si nu trecuse nici o luna de zile de cînd a plîns ca un individ o acostase pe strada. N-a venit dupa mine si foarte bine a facut. stînd de vorba cu un tînar chipes si destul de elegant. surîzatoare. Cea rta noastra se înteti alimentata de îndîrjirea amîndurara.. În timpul înveninatei noastre discutii. ? Ia te uita de unde sare norocul! am exclamat înseninîndu-ma si privind fara sa vre . ce se întîmpla! ? Eu. I-am raspuns facînd pe miratul: ? De ce sa fiu suparat? ? Pentru ca m-ai gasit vorbind cu. am atins involuntar palaria mea din cuier. Asa sa stii dumneata.. Ah. Ea ma înfrunta cu pri virile: ? Ca? ? Nu stiu. Nu pot spune c a am observat în conversatia lor un aer de complicitate. am deschis un ziar prefacîndu-ma ca citesc. putin aprinsa la fata. Nu i-am dat nici o atentie si ca sa umplu timpul. m-am asezat pe o banca. tu catadicsesti ca stai de vorba cu barbati suspecti pe care-i cunosti întîmp lator prin hoteluri? ? Nu înteleg! Ce rau am facut cu asta? ? Nu-mi place sa faci cunostinte singura. la ureche: ? Esti suparat? Întrebarea o puse în ochii mei într-o lumina de-a dreptul vinovata. Într-o dupa-amiaza. domnule. Însa numai faptul ca ea vor bea cu un strain ma surprinse într-atît ca refuzam sa cred relatarea ochilor. sa ne afirmam ou toata obraznicia calcînd peste reguli s i conveniente. cobor în vulgaritate). am întors de cîteva ori capul. Se vede ca-si recun oaste greseala si cauta s-o justifice sau s-o minimalizeze. ? Cum. Mihaela a ramas pe loc.. am pus-o pe cap. femeia. domnul acela. ? Sa-l ia dracu! Sa nu te mai prind cu individul acela ca. Doar nu sînt crescuta în padure.. cu pasi tiptili si-mi sopti dragastos. s ingura solutie care curma cearta fara ca vreunul din noi sa fi avut aerul ca ced eaza. prefacîndu-ma ca nu-i vad.. si am luat ascensorul ca sa urc la etaj. indiferent de mo tivul care o aprindea. Era în hol si mi-a oferit c revista. evitînd sa trîntesc usa. Am i mpresia ca-mi face curte. Si al doilea. cum spui tu. Grav: îmi spunea domnule punînd între mine si ea o distanta de o suta de kilometri.sa comitem orice prostie. Acest gest îmi dadu ideea plecarii. Intre timp mi-am redobîndit cal mul si judecata rece. sa ne risipim ridicol energia si exuberanta care nu mai încapeau în fi intele noastre. zau. Si cu toate astea trebuie sa adaug ca aveam nevoie de o cearta. în afara de constiinta mea. acum l-am vazut pentru prima oara. pe cînd ma întorceam din oras cu ziare.

care m-a rasplatit pentru statornicie. Ce-o sa pierd mai mult decît ceea ce am g asit? La urma urmei consider ca n-am gasit nimic. în cîteva minute. voi ramîne fidel dragului meu 7.. Zis si facut. sparsese de trei ori banca la cazinoul din Monte-Carlo cîstigînd peste doua milioan e de franci aur. Ce-o fi facînd Mihaela? Am lasat-o s ingura si am fugit ca un bezmetic. ? Cum as face sa nu-l pierd. Am urmarit cu inter es jocul cîtva timp: dupa 21 de învîrtituri ale ruletei nu iesise niciodata nr. La jocul urmator am pus o suta de lei pe 7. cu fetele crispate si mîinile tre-murînde.au spre cazinoul care se afla la o suta de pasi. Gîndul îmi puse jar sub talpi. ? Sapte! Iesise! Iesise! Chiar 7. Numele ei (Mihaela) e co mpus din 7 litere. bila norocului alerga zapacita printre numere pîna ce osteni. Asta nu-i bine. Crupierul îmi întinse cu lopatica o gramada de fise. M-as fi mi rat daca nu iesea. E nascuta la. Puteam sa-l schimb? Nu. Nu-i nimic . Am pontat a doua oara. O sonerie de alarma tîrii strident în fiinta mea. disparuse cu un p roaspat iubit. 14 iunie (de doua ori 7). domnilor. Numai asa. Am auzit pe cineva din spate: ? Da-i înanite! Ai sa spargi banca! Mi-a venit în minte cazul englezului Wells care. tot pe 7. Am jucat din nou pe 7.. pe la sfîrsitului secolului trecut. Am intrat cu pasi siguri în sala principala. ademenesc fericirea si o arestez macar pe timp de o saptamîna. în plin. nervoase. Acolo. ce-am stri cat. Dar. N -aveau decît. Cînd sa cobor mi-a scaparat prin minte. cumparati un bilet. Am schimbat la casa movila de fise si p-aci ti-i drum ul.. traversînd marea. Hai sa dregem. sa poposim pe maluri le însorite ale Bosforului? Bani am doldora si pun forta lor în slujba dragostei ca s a obtin un maximum de desfatare. îmi veni în minte! ? Sapte! E ziua cînd am cunoscut-o pe Mihaela (7 martie). În istoria cazinoului constan-tean nu se mai întîmplase ceva analog. 7.. îngrosîndu-le pe cele dintîi. În ochii jucatorilor întorsi asupra-mi se citea o r etinuta pizma.. cît ne-a mai rama s pîna la întoarcere. Am conchis mintal: "E adevarat ce se spune: cine are noroc de bani pierde în dragoste". Cine putea sa le împiedice? Bineînteles bila alese alt numar. în dr eptunghiul unui ghiseu. ideea unei escapade nas trusnice: ce-ar fi sa ma îmbarc cu Mihaela si. iesise a doua oara! De neînchipuit! Si iar maldarul de fise albastre sosi în f ata mea.. în ruptul capului! De rîndu l acesta admiteam ca voi pierde. Ruleta se învîrti. ca un fulger. mereu sapte! Prea mult "sapte" ca sa nu iasa! S a încerc puterea acestui numar coplesitor. n-am avut rabdare sa fac drumul pe jos si am luat un t axi... ca si cum nu mai ex istau alte numere decît acest sapte nazdravan. reîntors la Londra nu si-a mai gasit sotia. ? Faceti jocurile! Jocurile sînt facute! Nimic nu mai cade. Capsorul a zâmbit gales: ? Foarte simplu. Nu m-am mirat deloc. Ce-ar fi sa -l pun la încercare? E momentul cel mai prielnic si ar fi o prostie sa-mi scape pri ntre degete. Dupa cîteva tururi iesi din nou 7.. Masa verde era întesata d e jucatori. ? Faceti jocurile. dar ce importanta avea? ? Sapte! Iata. în paradisul oriental de dincolo de ma re. Norocul cere noroc. apoi 12 si iar 7 de cinci ori la rînd. Cîstigasem peste o suta cincizeci de mii de lei. Am strigat soferului sa ma duca la cea mai apropiata agentie de voiaj. Ce uluire s-a stîrnit printre jucator i!. Numarul camerei noast re de la hotel e tot 7.. numarul destinului meu. Pri n asociatie. Sapte. . De rîndul acesta privirile adunate pe mine surîdeau ironic. O avere picata din cer! Ce inspiratie buna avusesem sa-mi încerc norocul! Si ce întelept lucru sa s pal putina înainte de a pierde! Desi hotelul era aproape. s-a ivit un capsor blond de fata: ? Cînd pleaca cel dintîi vapor spre Constantinopol? ? Asta-seara la ora 9.

? Atunci se schimba socoteala. în afara de surpriza cea mare. dar n-am pasaport. Daca aveti nevoie d e luna de pe cer. închipuieste-ti. Toate au ajuns la destinatie. Puneti-va în legatura cu domnul Iani. Spunîndu-i astea. ? Nu se poate. Dar tu ce ai de esti asa de bine dispus? Antenele Mihaelei înregistrasera pe loc starea mea sufleteasca. S-a uitat cu o mie de ochi la el.. Îmi pare rau ca m-a durut purtarea ta. ? În schimb ale mele sînt gata sa se înece. dar m-am oprit. Haide. Mergem sa le salvam. Vezi. De aceea. i-am propus: ? Hai sa uitam totul. Mihaela fu învinsa. ? Te rog de-aici înainte sa nu mai tii iluziile în corabii. ? Ce frumos e! soptea mîngîind inelul ca pe o vietate gingasa. Dor.. N-aveti decît sa va interesati în oras. ? Stai! Ma reped chiar acum. Fie ? ca facea! În vremea asta draga mea sotie din pasaport ma astepta. nici una din corabiile mele nu s -a înecat în mare. ? Ai dreptate. ti l-am adus. V-as ruga sa-mi spuneti unde-l gasesc? Mi-a dat adresa. în fine.. gata îmbracata. As vrea sa-mi întareasca rubinul de la inel. ? Uite. bag ajele transportate la vama si revizuite. ? Atunci. Închiriem o barca si pornim pe mare în cautarea lor. ? Foarte bine. ca si cum nu s-ar fi întîmplat nimic. asta-seara vreau sa ma îmbarc. v-o aduce si pe asta. ? Dar nu-i nici un zor. Dor. Mihaela ma astepta. toate formalitatile îndeplinite în v ederea plecarii. îmbraca-te. exista una.. Am alergat într-un suflet. Parca nu-i venea sa creada atîtor ochi. Pîna te îmbraci sînt înapoi. ? Cine-i acest Iani? ? Exact omul care va trebuie. întelegeti? E caz de forta majora. Am trecut cu usurinta peste raspunsul ei taios. zîmbi si începu sa se îmbrace. Nu exista nici o solutie? Platesc oricît! ? Daca-i asa. apoi la mine. Scoateti mai întîi pasaportul si plecati peste patru z ile. ? Nu-i nimic. Nu trebuia sa plec asa. la asa ceva nu ma gîndisem: s a-i fac un cadou Mihaelei. Cînd s-a încredintat de realitate a întins mîinile : ? Doruie! Atît a rostit. am fost barbar cu tine... Dar cine se uita la ba ni? Cînd m-am întors. ? Cum. acum se ivise si o cazia asta. l-a dres asa de repede? ? Cît ai bate din palme. rasturnata într-un chaiselongue. pentru ca. Am gasit-o palida. M-a costat o suma frumusica. În trei ore va scoate pasaportul. ? Ah. Vrei? ? Asta nu putem s-o facem la comanda. ? Nu-i nevoie. Era cît p-aci sa-i de stainuiesc cele întâmplate si ceea ce pusesem la cale. Prea tîrziu. un naufragiu ar fi catastrofal pentru mine. cu inelul ei în mîna si am ales unul cu briliant e care sclipeau oa ochii ei. I-am pus în deget inelul cel nou. biletele cumparate. nu te faci gata? Pretîndu-se acestui joc pueril. ? Mai esti suparata? Iarta-ma..? Bine. adica sîmbata. Trebuie sa te fi costa t o groaza de bani. avînd pe genunchi o revista cu filele netai ate. Mergem împreuna. ada-mi aminte sa trecem pe la bijutier. repede. Pîna la opt seara pasaportul era obtinut.. acoperindu-si surîsul cu mîna. Toate iluziile m ele s-ar duce la fund. gîtuita de emotie si m-a îmbratisat cu toata fiinta. Plecasem în goana si coboram scarile. ? Cum? a facut ea mirata. "Mai bine sai fac o surpriza! Are sa se bucure mai mult!" Asa ca i-am raspuns dînd-o prin glum a: ? Da. sînt bine dispus. apoi cealalta. ? Vorbiti serios? ? Foarte serios. De ce esti mîna sparta? . am îngenuncheat lînga ea si i-am sarutat o mîna. Iata. Faptul ca a trebuit s-o trec pe Mihaela ca fiind sotia mea a av ut drept urmare dublarea comisionului. Eram prea vesel ca sa-i fac o im putare. cu ochi i plînsi.

i-am spus: ? Haidem.. Acesta. mergem peste o ora în port? ? Ce-avem de vazut acolo?. mai mult decît în visul meu. sub privirile uluite ale Mihaelei.. Hai s-o vedem si noi... N-a raspuns nimic. ? Ce-i draga mea? ? Uite. sarutarea asta costa mult.. ci la. a deschis-o larg si a trimis priviri sa adulmece spinarea marii. dupa cum spune Cosbuc. alba ca o lebada. calcase cu piciorul pe bordul vasului si tot se în doia de realitatea calatoriei.Am coborît veseli. vad patru. Hai sa mergem! ? De ce te grabesti? Stam pîna pleaca vaporul. ? Dor.. cui i-ar fi venit sa creada? ? Da. Le vezi? ? Da. si am zburdat pe strazi bucurîndu-ne de tot ce vedeam. despre tine. turceste. împacati. pretextînd un telefon cu Bucurestiul si am alergat la hotel ca sa achit nota si sa expediez bagajul. . nu s-au înecat?!. ? M-ai înteles gresit. haide. Constantinopol. ? Ce faci? Nu e voie! Esti nebun? Ce te-a apucat? ? Nu întelegi ca plecam la Constantinopol? Doar nu vorbesc. ? Ce feridti trebuie sa fie oamenii care pleaca spre tarmuri necunoscute. Ea n-avu vreme sa mai spuna ceva deoarece ofiterul de la capatul puntii ne ceru biletele de drum. . Prin urmare. încuviinta din c ap si ne pofti sa urcam pe bord. Calatorii se strecurau grabiti. plecam? E adevarat ca plecam? Vazuse ca am prezentat biletele. "Principesa" mîndra. ? Ziua de care vorbesti a binevoit sa vina. Si-apoi de cînd visez sa vad un rasarit de soare pe mare. Le-am scos din portmoneu cu toata gravitatea si i le-am întins. se afla sub presiune.. A primit bucuroasa. cît as vrea sa calatorim si n oi o data pe mare! ? Nu. ca doi scolari în vacanta. ce înseamna asta. acolo departe. Nu pricepeam ce vrea sa faca. vino sa-ti arat ceva. Am luat-o de mîna si am tras-o dupa mine. Poate are sa vina si zi ua aceea.. ? Aimée. un du-te-vin o necontenit framînta micul port. Doamne. S-a dus la fereastra... Vaporul pleaca la noua si trebuie sa fim în por t cu cel putin o ora mai devreme. Ea plînse atunci de ciuda. vorbesc foarte serios.? Crezi ca ma uit la bani cînd e vorba sa-ti fac o mica bucurie. ? De ce-ai întîrziat atîta? În loc sa-i raspund. dupa un control rapid. ? Nu. sopti Mihaela. Aimée. ? Dorule. Asta mi-a ramas de la Pi erre Loti. ce zid.. zau.. mai întrebi? Nu cred sa fie dneva mai lacom de lucruri noi ca mine. Ti-ar surîde sa vedem Bosfo rul? ? Ar fi. iar mie una mare? i-am spus si am sarutat-o prelung. Nu-i vorba sa mergem acasa.. înghesuindu-se la revizia bagajelor. sînt corabiile mele. plecam! Ti-ai exprimat dorinta sa vezi Bosforul si eu m-am exec utat pe loc. urmarindu-i cu priviri jinduitoare. ce sînt glumele astea? ? Ba nicidecum. Am împins-o usor sa urce puntea care ducea pe vas. ? Uite. ? Daca-i vorba de Loti... Ba nu.. draga mea. Dealtfel. ? Nu stii? Pleaca "Principesa". Pîna atunci ne-am hotarît sa cinam. Asa ca n-am pierdut iluziile. Apoi am intrat într-un cinematograf ca sa vedem pe Greta Garbo în Dama cu Camelii. cinci. Am lasat-o pe Mihaela la r estaurant. Dinspre mare se stîrnise un vînt racoros care umfla rochiile feme ilor si flutura fularele de matase. Asa ca tot eu îti ramîn dator. i-am cîntat în strune. în împrejurari identice. s-o luam pe urmele lui.... O febra. Nimic mai simplu si natural. e timpul sa mergem. ai vrea? ? Ei. Ea izbucni în rîs. Dorule. Era într-o stare de surescitare cum nu vazusem înca: ametit .. ? Doamne. ? Dorule. ce bine-mi pare! Am sa dau cinci acatiste la biserica..

? A. . Pîna mîine dimineata ai destul timp sa te c onvingi. Ce vrei sa faci cu mine? ? Nebun ? zici? Mi-ar trebui prea multa întelepciune pentru asta. ? Mi-i frig aici. ? Asta da.. Mihaela se întinse pe una di n ele si-si puse capul pe genunchii mei. acum înteleg. zise ea. ca navigam? Mai spune o dat a. A urmat un ragaz de tacere. sopti Mihaela. Ma îmbratisa. lacoma sa stie totul dintr-o data. ? Asteapta mai întîi sa ajungem la Istanbul. ? Simt ca nu ma voi convinge decît dupa ce ne-om întoarce. otgoanele desfacute. N-am vazut nici unul. Si chiar daca ar exista nu se pot asemui cu "Principesa" noastra. Exclama. E adevarat. ? Ce faci? Sa nu ne vada cineva. vîntul se întetea si aerul deveni mai racoros. De aici auzeam clipocitul apei framîntate de elice. îmi vine sa te sfîsii. Batistele dintre cele doua lumi. ? Ah. E cea mai mîndra nava de pe mari si oceane pentru ca ne transporta pe n oi. ce zici? De-a lungul cabinelor erau însirate cîteva banci de lemn. nesuferitule. Era semnalul de plecare. Spune-mi. daca ai putea sa te tii de vorba. Puntea fu trasa. cum cîstigasem la ruleta. încrezatoare ca pleaca si totoda ta îndoindu-se. ? Am vrut sa-ti fac o surpriza placuta. cu ciuda mare. pe care tot ea l-a rupt: ? Înca nu-mi vine sa cred în realitate. Nu mai deosebeam nimic în zare: întunericul mistuia în pîntecele lui marea laolalta cu c erul. E pentru prima data cînd ma urc pe un vapor.. ma sarut a. cum gasisem bancnota de cinc i sute. ca într-o ploaie cu soare. Din Constanta nu se mai vazura decît luminile îm prastiate pe spinarea ei. a apei s i a uscatului. Cred ca n-a iesit tocmai rau. Pe Mihaela abia acum o cuprinse o bucurie vecina cu nebunia.. amestecîndu-si lacrimile cu lumina rîsului. Strigatul ei era cea mai frumoasa declaratie de dragoste pe care nu cred s-o mai fi auzit cineva pe lumea asta în afara de mine. Dar atunci calatoria noas tra n-o sa-mi para decît un vis frumos si scurt. ? Asta-i prima sarutare pe Marea Neagra! ? As vrea sa ma saruti pe toate marile pamîntului! ? Fagaduiesc! i-am spus pe un ton cam teatral. ? Si bagajele? tresari ea... Vaporul fluiera dogit si tipatul lui rani adînc vazduhul. nedumerita. parca ar fi vrut sa-mi spuna: ? Haiducule. ca sa-i dau caldura mea. cum aranjasem cu mi situl grec obtinerea pasapoartelor. descatusata de chei.a. de ce aratai atît de bine dispus.. Am cuprins-o în brate ca pe un copil. fluturau despartirea. plînse si rîse. Plecam fara ele? ? Sînt în cabina! i-am explicat cu superioritatea celui care n-a scapat din vedere n ici cel mai neînsemnat amanunt. intrat parca în pielea lui Colesiu. Numai luna ramasese nemistuita si mergea cu noi calauza pe nesfîrsitul pusti u de apa.. Dor. cu duiumul! ? De ce minti? Nu corista. nu-i asa? A confirmat din cap foarte serios. c lipea siret ca mosneagul. cum îmi venise ideea plecarii. Ne-am retras în spatele vasului unde curentul era mai potolit si noi mai la-adapost . pe ce fata ai pus mîna! Pe masura ce înaintam în larg. Farul de la Tuzla. Te-am urît prea mult ca sa nu cîstigi la joc. acoperind-o cu pieptul. l uneca pe apa departîndu-se usor de tarm. mai exist a vapoare de-astea pe lume? ? Ce vorba! Sigur ca exista. Pe cînd vorbea îi clantaneau dintii. Lebada plutitoare. Vrei? ? De ce nu? I-am ridicat usor barbia si mi-am lipit buzele de ale ei. Apoi mi-a propus: ? Tare mi-ar placea sa ramînem aici pîna la rasaritul soarelui. mai sarat. a scrîsnit printre dinti. I-am povestit tot ce se întîmplase în timpul lipsei mele. Din pacate sînt zdr avan la cap.. ? Nebunule. închizînd ochii: ? Ce fericita sînt! De mult n-am fost atît de receptiva ca acum.

nu vreau sa aud din gura ta decît doua. Ghemuita la pieptul meu. Dupa un timp mi-a spus: ? Dor. cu pauze mici ca între bataile inimii. Ca o fetita! ? Nu. Nu crezi? Ea a înclinat concesiv din cap.. Aici. ? De unde si cum îti amintesti de închisorile franceze? ? Crezi ca nu pot sa mi le închipui? Odata am reconstituit ultima noapte a lui Cam iille Desmotuins si a frumoasei sale sotii. alesii dragostei absolute sînt exceptii tot atît de rar e ca si geniile. Iar Mihaela nu se mai satura de muzica lor. pe recea si miscatoarea singuratate a apei. în ochii astia frumosi. un fel de teama. ? Ti se pare. ? Daca-i asa. dragul meu Jupiter. poate de necunoscut. Ne trebuie o capacitate de a suferi prea mare si n u stiu dac-o avem. De ce-ti place? ? Pentru ca si eu ma tem de tine. Daca nu era calda si nu-i auzeam rasuflarea domoala as fi crezut ca-mi murise în brate. parca ar fi o celula pentru detinuti. fara nici un îndemn. .. Se cheama ca sîntem ch it. Poate de tine. Peretele avea un ochi rotund care privea departe. ? Ramînem aici pîn-la rasaritul soarelui? ? Mai bine ne retragem. Dupa ce i-ai spus pe nume ti se pare ca l-ai definit. ne simteam mai mult unul al altuia. Dinaintea ta. s-a mai întîmplat asa ceva? Oare totul sa fi fost spus în materie de iubire? ? Cine stie? De fapt marile pasiuni ramîn necunoscute. ? De cine ti-i teama? ? Nu stiu. ? Esti un dinozaur. Crezi ca noi am putea sa realizam o m are pasiune. ? Nu. nici n-as vrea. ? Adevarat spui. De cîte ori le-am repetat în acest timp? Pe putin de trei mi i de ori. M-a razbit frigul! Am coborît în pîntecele vasului unde se afla cabina noastra cît o cutie. Mihaela începu sa tremure mai tare.. ne-a inundat cu un val de argint. Ma încearca un sentiment ciudat. Aimée. în care abia era loc sa ne miscam. Hai.? Ti-e frig si aici? Tremuri! ? Nu mai mi-e frig. îngenuncheaza în fata ta. i-am raspuns cu încredintarea ca n-o minteam. sau o capodopera de amor cum zice Balzac? ? Sînt sigur ca da. Îti dai anevoie seama de un lucru daca nu-i spui pe num e. N-o interesa banalitatea ce-i debitasem. Regina noptii.. Nu se potrivesc cu noaptea.. Mihaela uitase de miscare si nu mai scotea o vorba. se consuma în anonimat.. nu-i deloc capriciu. uite. ? Bine spus! În schimb Jupiter. ? Aimée. As fi putut s-o refuz? Timp de o ora si jumatate i-am soptit încontinuu.. ? Doamne. spune-mi-le! Cît mi-ar fi placut sa p orneasca de la tine. ce capricioasa esti. numai doua cuvinte. sa sti i. Le-am lasat la o parte si am vorbit numai despre lucruri serioase. scapînd dintr-un nor.. altfel ar fi gasit o replica. Mai precis: de ochii tai. . ? În noaptea asta luna oficiaza numai pentru noi. Dealtfel. ? Dor. Stii care sînt? ? Cum sa nu? "Te iubesc!" A încuviintat din cap: ghicisem. mincinosule? ? Foarte adevarat.. între primejdia apei si a ce rului..Trecuse de miezul noptii si pe bord se întetise frigul. cele doua cuvinte magice care rasuna în toate limbile s i pe toate meridianele.. scumpa Junona! Si am vrut sa-i cad în genunchi. Puterea asta nu-i decît o reflectare: tot din tine izvoraste. chiar muntii se pleaca... Chiar timpul c are zbura pe lînga noi era tot atît de grav ca întunericul.... îmi place ca te temi de mine. D e o jumatate de ora stateam în aceasta placuta inertie care as fi vrut sa se prelu ngeasca la infinit.. Nu-mi dau seama.. îl simti chiar. Mihaela dev eni ireala ca o faptura descinsa din vis. Lucile Duplessis. ? Nici la Conciergerie nu erau mad mari.. Dorule. ? Marile pasiuni! a exclamat ea ca în extaz. c u mîinile într-ale mele. Apoi a spus: ? Nu m-as satura sa le aud toata viata.. dar Mihaela m-a oprit cu un gest ? Sa lasam glumele. Calatorind în tara straina a marii. locuieste puterea ta. fiindca nu ne aveam decît pe noi. îl vezi mai bine.

fireasca. sfarîmasera temnita ies ind afara. ? Asta-i buna! Ce ti-a venit sa modifici istoria? ? Vreau sa fie mai frumoasa. Pe mine însa aceste haust caprices ma surprindeau trezindu-mi admirat ia. o sensibilitate care fremata în preajma poeziei. transformînd minutele în lun si lunile în ani ca sa ne recuperam viata pradata. rece. stii bine!. În noaptea aceea Mihaela mi s-a dat cu o frenezie care pîna atunci nu mi se parea ca -i este proprie. decît paradi sul cu una proasta. departe de mine. De ce n-as spune? O invidiam subteran. ma îmbratisa pierduta. concreta. Plîngea cu atîta sfîsiere încît m-am speriat: ? Ce-i asta? Ce ti-a venit? Te doare ceva? ? Tu uiti ca în revarsatul zorilor vom muri? ? De ce? am bîiguit prosteste. Dar aceasta disectie. ? Dupa mine ? nu. ? Cîte ore mai avem? ? Patru. temîndu-ma sa vorbesc tare. ta de o fiinta care nu mai soseste si pleaca mereu? Nu cumva dr agostea sfarîmase acel echilibru sanatos si ne cufunda în nebunie? Ea facu o miscare. aerul nu ne mai ajungea.. Cît m-am bucurat ca nu murise. analizînd pe întinderea unei carti starile sufletesti. Îi respiram mireasma (numai a ei) si-mi placea ca nu s emana cu a nici unei fete de pe pamînt. la ureche. Se zbuciuma întruna. pe care se citea o vaga încruntare. dteodata intelec tualitatea ei (desi lipsita de ostentatie) ma înfrunta facînd sa presimt certurile c are ne asteptau.. în libertate. ra mase inerta. fara dinamism. Dar n-o cunosteam înca. pe care puternica ei închipuire izbutise sa-l preschimbe în ralitate. saraca. aratînd mo desta.. Numai ca nebunii nostri. ci real itate vie. prea putini cititori ar fi parcu rs-o. (Sînt u nele lucruri în iubire care nu se pot spune decît în taina. Si deodata o p odideau lacrimile. e adevarat. Întelegeam. I-am trecut usor o mîna pe cositele inundate de naduseala. În orice caz.. Atît! În aceste patru ore trebuia sa traim pîna la adînci batrînete. de fapt nu era joc. Ea nu sesiza mîngîierea.... dar de ce nu venea dezgustul care respinge? Ce s-a întâmplat cu legea firii menita sa tina echilibrul între sexe? De ce o sorbeam si acum pe Mihaela to t nesatul de ea. fiinta ei complexa avea nevoie de mult ti mp pentru a se descoperi în întregime. un spirit prompt în fata noutatii. care ne-au cutreie rat... În cea din urma noapte a lor au fost împreuna. (Fortis imagin atio generat casum.. tresarea cuprinsa de o nel iniste apasatoare. Si peste toate ? stralucitoa rea avere feminina. dupa ce a trimis lui Robesp ierre o scrisoare protestatara. ? Pentru ca sîntem osînditi. Suflam din greu. parca s-ar fi trezit. înfuriati de lanturi si catuse. a ripostat nervos si ochii ei incandesc enti s-au aprins mai tare. ? Ce-a fost asta? am întrebat-o soptit. Am înregistrat mintal tot ce s-a petrecut... amîndoi aveam în fiintele noastre cîte un mic nebun care trebuia sa fie înch is. sa stoarcem fapturilor noastre toata vlaga si voluptatea pe care ne-o puteau darui. sacadat.) . Numai un Proust ar fi putut sa descrie trairea noastra în ajunul mortii. ? La ce te gîndesti? ? Cum as face sa ne salvam iubirea de calaul ei: Timpul? Discutam chiar prostiile cu toata gravitatea ceruta de împrejurare. în schimb cel de psiholog ie. Nu fac bine? Profesorul de istorie i-ar fi dat nota 3 pentru raspuns...Cînd la orizont se ivi sprinceana de lapte a zorilor.) I-am raspuns jocului (nici nu puteam sa fac altfel). cu fata în sus. amîndoi zaceam istoviti. cu trupurile dogorind ca jarul.. Mihaela fugise în trecut si traia un episod tragic din vremea terorii. idei person ale... ..? S-avem iertare: Lucile a fost decapitata mai tîrziu. Delirul voluptatii care atrage se consumas e. rubedenii cu nebunia. Mihaela avea atitudini rafinate. Oricum ? era de preferat iadul cu o femeie desteapta. nota 10. ca în preajma unei primejdii. Farmecul ei statea în faptul ca ignora aceste comori.

dadea din mîini. Era o priveliste rara. pentru ca tu ai realizat dragostea absoluta. nezari ndu-ma în preajma ei. ai scapat rasaritul soarelui! Mihaela bîigui ceva neînteles si se întoarse pe partea cealalta. cînd ne-am dus la Prinkipo. ? Crezi ca merita? ? Da. pricepi? În clipa aceea m-a trecut un fior prin sira spinarii. pîna se pierdeau în vazduh. apoi faceam plaja pe nisipul de aur. de departe. as putea sa reconstitui tot ce am facut. ci. o miscare neobisn uita pe apa. zarindu-ma aplecat deasupra ei... Pîna la urma ea se supara si fugea pe plaja cu trupul muiat si sclipitor. unde se varsa Marea Neagra în Bosfor.Raspunse tot în soapta: ? Nu te bucuri ca traim? Am învins moartea. ? Mmm. Îmi amintesc de toate amanuntele si. în gradina fab ricii de bere si am baut bere Bomonti de la butoias. cînd am fost la Jardin du Bosphore (unde am mîncat împreuna înghetata de dovleac pe malul marii). nu numai în fiecare zi. care se afla întîmplator pe plaja. Încercasem s-o învat pe Mihaela sa înoate.. Cert. Mihaela avea o sublima forta de a iubi si aceasta forta ma împiedica sa respir alt aer decît al ei. striga. as z ice... si miscarile ei erau asa de dragalase ca ma prapadeam de rîs. protesta cu ochii cîrpiti de somn. Dupa un timp se întoarse si. O doctorita franceza. la Galata Serai. cu cepul. întratît mi s-a parut de lunga si plina. cînd am petrecut sus. si apele ei pareau ca se ridica mai sus de nivelul Bosforului.. îi dadea îngrijiri. în lanturile mel e? Cînd am facut ochi. tragîndu-mi capul spre ea cu mîna.. soarele era sus pe bolta.. ? O! de ce m-ai lasat sa dorm atîta?. la Moda. Vreau sa dorm.. la KalaMiche.. lasa-ma. Ajungeam în m ai putin de o ora. Nu era chip s-o trezesc altfel: am luat-o pe sus în brate ca pe un trofeu. copacel. Te rog. . Apoi rosti crispat la urechea mea: ? Vreau sa-ti intru în sînge.. Am descoperit-o tragînd patura de pe ea si am acoperit-o de sarutari. cîtiva ba rcagii plecara în pripa sa-mi dea de urma. îmi musca buzele asa de salbatic. Am trezit-o degr aba: ? Leneso. luam vaporul de la pod ul Galata si plecam la Altîn-Koum.. Daca voia sa ma înlantuiasca astfel. Ea se a para. fara multa sfortare. ? Haide. ca sa ajung la malul c elalalt. PARTEA A DOUA I Am petrecut la Constantinopol o saptamîna alcatuita din 1001 de zile si nopti. cînd ne-am plimbat cu barca prin fata palatului Dolma-Bagtche (Mihaela tipa ori de cîte ori ne saltau valurile). încît era cît p-aci sa tip de durere. ora de ora.. ai dormit destul. cînd am vizitat pri ma expozitie de pictura turceasca. pentru tine mai rasare înca o data soarele. ? Nu-i inimic.. dau seama ca eu o provocasem. Am zarit. zvîrlea din picioare. În fiecare dimineata. De pilda. Parca vad ce ochi mari facuse. ? Cît e ceasul? ? Noua si un sfert. Lâ întoarcere am gasit-o pe Mihaela lesinata pe nisip.. la 6 (eram dealtfel foarte matinali). Ea zvîrlea din picioare. la Tatavla. la înaltimea unui om. Dor. crezu ca m-am înecat si începu sa tipe. Odata i-am tras fara sa vreau o spaima: m-am avîntat în larg. nu era prea lat în locul acela. cu un scîncet de fetita nazuroasa. ? Înca un pic. sa ma s imt la locul meu altundeva decît în zona ei de atractie. În stînga noastra se întindea Marea Neagra. sa traiesc altfel decît prin e a. Dar numaidecît îi fugi somnul.. nu era însasi Mihaela robita. Lumea se alarma. fara sa-mi. dar Mihaela. Nu si-a venit în fire decît dupa ce m-a vazu lînga ea. Trecusem Bosforul înot. sus. o tineam de mijloc ca sa nu-si piarda cumpa na.

A doua zi (ce surpriza placuta!) fotografia Mihaelei a aparut în Jo urnal d'Orient. Dor. mi-a spus prosternîndu-se ca în fata sultanului.. Si eu o iubeam mult. .. eu fiind întotdeauna favorita. Se astepta s-o cert pentru risipa..? Dor. am vazut-o învesmântata în salvari si voal de turcoaica pe care le cumparase în r-ascuns de la bazar. un text scurt pomenea de spre "o tînara franceza" care cumpara pasarele sl le reda libertatea. Fagaduieste-mi. ci dimpotriva îl lasa mereu flamînd. toti straini.. dar. ? Stii. fara oase.. Într-o zi. dar îmi trecea repede supararea. dar n-am certat-o. si daca aceasta femeie se pricepe sa nu dea prea mult barbatului ca sa-l sature. Numai ca oamenii de pe mal nu merg la fel. Într-o seara am cinat la un restaurant francez de pe Pera. sub titlul Liberté aux oiseaux! Dedesubt. ? Foarte adevarat ce spui. Mihaela s-a mirat ca si cum se întîmplase ceva cu t otul (neprevazut... chiar prima iubire. Ma suparam foc. Daca cine stie ce în-tîmplare va rupe lantul. eram primul ei barbat. pentru ca avea un arsenal de dragalasenii la îndemîna cu care se apara.. comandara si ei espadon. De pilda: nu accepta sa dormim în acelasi pat si uneori zi le si nopti întregi nu ma lasa nici s-o sarut. tinerii. M-au uluit vorbele ei.. iata secre tul lui Polichinelle care tine iubirea proaspata. minunîndu-se de gustul ei. care se frigea în teapa.. nu-i venea sa creada în realitatea mea. . Mi-aduc aminte ca vacanta mare mi se parea nesfîrsita c a o vesnide. Pacat ca n-am avut mai multi bani. Mi se parea ca una din pasari ci e chiar ea. Dragostea e foamea de femeie unica.. ? O fi fost reporter de gazeta?! Nu m-am înselat. I-am pomenit de Alexis K arel care spune ca timpul curge uniform pentru toata lumea. Noi. am cumparat cîteva pasarele.. ? Abia s-a împlinit o saptamina si mi se pare ca sînt aici de cînd ma stiu. Si Mihaela cunostea acest secre t. Asa era: se straduia mereu sa fie alta. de care multe din semenele ei vîrstnice si cu experienta n-aveau habar. Era un peste alb. ? Ce s-a întîmplat? N-ai gasit ceva pe gustul tau? ? Ba nu.) ? Luminatia ta.. femeia lupta sa placa mai mult. Într-o zi s-a dus la bazar sa cumpere matase pentru o rochie. (poate juca put in teatru) si sultanul din mine (care dealtfel exista în orice barbat) avea într-ade var la dispozitie prin ea un harem de femei. era grec.. de la ea încoace femeia deveni unica si o chema cu numele ei. alergam vîr tos. Mihaela n-avea experienta er otica. asta-i!. dupa doua ore. Dor. Dac-ai sti cîta lume s-a strîns: Cineva chiar m-a fotografiat.. Mi-a placut trasnaia ei si am surîs. Bineînteles i-am fagaduit. Batrînii se misca anevoie. ? Ei. nu-i asa? Se uita mirata la mine. Redactia întreab a pe cititori: Face bine sau nu? Tînara mea "franceza" a raspuns numaidecît trimitînd ziarului o telegrama de doua cuvin te: Très bien. lasînd timpul mereu înapoia noastra. ? Negutatorul ce-a spus vazînd o clienta atît de risipitoare? Nu s-a crucit? ? Ba da. Si înca o data mi-am dat seama cît de indestructibil era an corata de mine. Cu toate astea instinctul îi suge ra lucruri de necrezut. vreau sa fac din min e haremul tau.. fiinta ei s-ar da la f und. s-a întors cu bratele goale. Mihaela consulta lista de bucate si ceru: ? Espadon grillé. ? Ce fericita sînt! Unde ai fost? Cît m-am speriat! Sa nu te mai dezlipesti de mine. De ce se tîr asc zilele cu pasi de melc? Justa remarca! De fapt si eu încercasem aceeasi impresie. (Cu fiecare rochie noua. Pasarele? Ce fel de pasarele! Si unde sînt? ? Le-am dat drumul în vazduh. mi-am adus aminte de cinteza noastra.. încît vecin ii de la mesele alaturate. ramîn mereu în urma a pei si de aceea li se pare ca timpul trece atît de repede. Înfuleca friptura cu atîta placere. ca apa unui rîu. femeia fusese pentru mine o pluralitate... ma pipaia.Cînd vacanta noastra s-a siîisit.. atasîn-du-se între fiecare bucat a foi de dafin. Pîna la ea. tu? Esti cu adevarat tu? Traiesti.

Novac si de Veverita lui.. De fapt feric irea e scurta. dar receptivitatea noastra îi modificase structura. dar Mihaela. am vazut plicul nedesfacut pe mas a. de noul decorului si de plinul vietii. n-am mai luat-o pe urmele lor. ci pe alte drumuri. de o fata cucerita atît de greu..Absorbiti de noi. bogatie. ca se simte alt a (infatuare). m-am gasit o clipa c a sa ne aducem aminte de Colesiu. ca broasca din fabula (pazind gradatia ? evitînd egalita tea). tacuti. de fapt. Înseamna. într-un tîrziu. De ce ma framînta acest gînd? De ce parasisem atît de crud.. Era absurd un astfel de gînd. fiind împiedicata sa vina. Tot asa l-am uitat pe Loti si pe Azyade a lui. ni se strînsera amândurora inimile. ca în fata unei descoperiri neasteptate: ? Daca n-am devorat rîndurile ei din prima clipa. Zilele petrecute pe malurile Bosforului. devine de-a dreptul nefericire (infelix ? felicitas). Dar n-am crezut necesar ac est lucru..înseamna ca dragostea agonizeaza. La ce bun? Ne întelegeam uneori asa de bine si pe deasupra cuvintelor. Uitasem cu desavîrsire de ravas. care au ramas numai ale noastre. luna. ca dinaintea unei presimtiri.. pline pîna la refuz de fapte si mai ales de încîntare. soare. ce rost are sa-i îndrug fraze goale de continut daca nu mai am nimic de spus? Tot ce am avut de spus i-am comunicat la timp. Ne ajunsese din urma oboseala fericirii? Se poate. Am a vut chiar impresia ca împiedicarea invocata nu fusese decît un pretext ca sa încredint eze hîrtiei tot ce avea pe suflet. ca se u mfla din ce în ce mai mult. Nici ea nu m-a întreba t ce am de sînt trist. Ea nu se scuza numai ca nu putuse veni. la fel." Apoi chiar asta mi-ar trebui: sa-mi pierd capul! gîndeam surîzînd cu superioritate si am aruncat scrisoarea cît colo. iar ciudata fire omeneasca. Am clatinat capul a tristete. La plecare. Sa te desparti asa pe nepusa masa. cînd. pentru ca în momentul acela tocmai citeam un articol de ziar. i-am facut Mihaelei o noua surpriza: ne-am întors la Bucuresti cu avion ul. Pretutindeni eram numai noi. stiam acest lucru si voiam sa-i leg de mine impresia p e care trebuia s-o încerce în noutate.. nici eu nu am întrebat-o. îngîndurati. Ne-am luat ramas bun.. îmi dadusera totul? Unde voiam sa ajung? Iesise din nou la suprafata acel demon al ratiunii care ma îm .. Avus esem decor. Nu le-am trimis maca r o ilustrata. nu semanau unele cu altele. înseamna. lumea era a n oastra si pluteam într-o fericire nesfîrsita ca fiind elementul nostru. Din clipa aceea se nascu în mine gîndul despartirii. Mai mult decît atît: am citit gazeta pîna la an nturile comerciale. ca tu nu ma iubesti atît cît te iubesc eu. As fi putut sa-i raspund. care ti-a jertfit fecioria si a carei densa convietuire ti-a lasat în suflet urme adînci ca pasii uriasilor pe zapada pura si proaspata. La urma urmei. care nu însala niciodata. cu sufletele pustii. Primul capitol si cel mai frumos al romanului nostru de dragoste se încheiase. pentru ca. ci îmi scria ca ma iubeste (repetare fara sens). tot ceea ce-i trebuie dragoste i sa înfloreasca. ma simte am inundat de o tainica satisfactie: ? . Atunci am tresarit. Cînd sub picioarele noastre se ivi asezarea policroma a Bucurestiului cu petele ro sii ale acoperisurilor. îmi trimise o scrisoare prin care îsi cerea scuze. Fericireav noastra se prelung ise din cale-afara. spatiile verzi ale parcurilor si gradinilor si geometria în cîlcita a strazilor.. astepta desigur un raspuns. daca nu simte fericirea. dar mai mult teatral. cînd scrisoarea a încaput în mîinile mel . III Ne dadusem întâlnire a treia zi dupa întoarcere. daca nu chiar monstruos. în sfîrsit. am pus plicul d e o parte ca sa sfîrsesc mai întîi lectura. În aceasta stare de indiferenta am parcurs rîndurile Mihaelei. ca îi lipseste aerul cînd nu sînt lînga ea (banalitate exasperanta). care.. I-am recunoscut numaidecît scrisul si. "Eu simt ? scria în continuare ? mi-o spune instinctul. Nu zburase niciodata. fara certarea constiintei.. muzica. pe celelalte iubite ale mele.

toasturi! Maestrul s e ridica si. nu-i mai prude nt sa fac pasul cu un ceas mai devreme pîna nu ma încinge jarul pasiunii? De ce as m inti? Mi-era teama de ea. sa stii sa mori frumos! Si scotînd un revolver îsi trase un glont în inima. Dupa ce ai gustat din mierea ei. Dupa aceea mi-am vazut de treburi. Ispraveste cu Mihaela înainte de a face cunostinta cu serpii paradisului ei. În plina dragoste! Lovitura trebuie sa cada ca trasnetul! Acel mai tîrziu e fara hotar. la tara.. cît ma iubea. Un baiat si o fata s-au întîlnit. ce mai astepti ? Paradisul n-are numai un sarpe.Chiar în seara aceea am asternut Mihaelei scrisoarea de despartire. le s imt si-s beat de ele. ura si dispretul ei total ? atunci. Acolo salasluieste fericirea. De fapt. Ceea ce izbute am sa deslusesc clar era doar partea finala. invective. Se irosira cîteva zile în amînari de azi pe mîine. betia triumfului pe oare o încearca b iruitorul. reprosuri. înjosiri. Adica întreg cortegiul de implorari care îmi gîdilasera placut orgoliul de atîtea ori în astfel de împrejurari. asa de simplu! Totusi. Dupa cîteva zile de asteptare raspunsul înca nu sosise. Voi ma sarbatoriti. daca voia neaparat sa-mi ceara deslusiri ma gasea acasa în fiecare dupa-amiaza. acum e momentul. Am expediat scrisoarea prin posta si în clipa cînd a lunecat în cutie. cîteodata chiar mortal. asta era. ci mai multi. Mi-am adus aminte de o nuvela citita cîndva. voiam proteste. striga demonul cuibarit în mine. Nu sorbi prea însetat din fer icire. Un scriitor ajuns în culmea gloriei e s arbatorit de prietenii si admiratorii sai. am simtit o uso ara strîngere de inima. Poate sa fie mîine. am lasat o portita deschisa. De aceea trebuia lucrat repede. simteam plutind în juru-mi primejdia de a fi prins în mrej e. Îi spunem ca alesesem calea scrisului ca s-o feresc de lacrimi si explicatii care ar fi putut degenera în cearta. Ma întrebam: îmi va scrie Mihael a sau va veni la mine? Are sa ma acopere de reprosuri amare. inevitabilele certuri. lacrimi. în aplauzele tuturor. probabil lipsea curajul. o sa-mi arunce în fat . Si daca tot am pornit pe acest drum. s-au iubit si apoi s-au despartit. proprietara. niciodata. E asa de firesc. Cel mai sanatos lucru e sa te c onsideri satisfacut cu prima faza a legaturii. fara menajamente si compromisuri. am 50 de ani si o femeie frumoasa care ma adora. ma veti uita si voi ramîne sa mor singur. nu numai în dezacord cu simtirea. nes tiut de nimeni. al infidelitatii sau al abandonarii? Veninul lor e rau.pingea la asemenea fapte. O fericire egala e plictisitoare sau mai bine zis nu e fericir e. stimati. Ezitam gîndind sa cîstig timp. dupa despartire. Reteaz-o înca de la i nima. Dar mîine cînd voi îmbatrîni si pana mea neputincioasa va mucegai ce va fi ? mâine? Se vor ridica altii. Rationamentele îmbracate în haina asta abia acum le am limpezi în minte. între suisul luminos si coborîsul sumbru? Asta e marea arta. la rece. dar chiar primejdioase ? Da. sarmana. Cîti oameni se pricep sa dispara cînd trebuie? Adica atunci cînd sînt iu biti. Nu încapea îndoiala. care scoboara în mo cirla cerul dragostei? De ce sa astepti muscaturile înveninate ale serpilor de car e pomeneam adineauri si sa nu ispravesti în plina stralucire? . Ospat. poimâi ne. Tot asa avea sa se întîmple si cu Mihaela? Cine ar putea sa prevada? În orice caz. restaurantului îmi arunc ase cu fulgere în ochi si tunete la gura. Asa de pilda cînd. caci fericirea e insatiabila ca apa sarata a naufragiatului: cu cît bei. în plin apogeu. spune: ? Iata-ma pe culme. Vrei sa te muste sarpele gelozie i. dar tot ce am facut în zi ua aceea a fost sub semnul unei apasari launtrice. De ce nu m-as bucura înca de fa rmecele ei? N-ar fi o neghiobie sa-i dau cu piciorul înainte de vreme? ? Nu. cartile mele sînt citite de milioane de oam eni. Toate acestea sînt azi. ca de obicei. Oare marea arta în iubire nu e sa rupi cînd esti pe culme? De ce sa astepti descompu nerea simtamintelor. La aceasta a mai contribuit si faptul ca intrasem în vacanta mare si trebuia sa plec acasa. numai aceas ta ura era capabila sa-i masoare dimensiunile pasiunii. Ah. Îi propuneam sa pastram unul despre celalalt o amint ire frumoasa si neîntinata. sampanie. ei b ine ? atunci am trait o voluptate smintita. Cine rationeaza în iubire e stapînul celuilalt. mereu ia-o de la început. Îi simteam prezenta si îl auzeam perorînd cu obisnuit lui forta de convingere: ? Nu lasa pasiunea sa se urce la creier si sa-ti ia mintile.. Du-te si cauta alta femeie. cu atît îti creste setea. tre buie sa ajung la despartire. Si cautam sa amîn sine die ruptura. care dealtfel e primavara dragost ei.

La urma urmei. nadaduiam sa sugrum tot ce mai ramasese viu din dragostea mea. Alta asteptare încordata. atunci cînd o saru tasem întîia oara pe scara mansardei. conchideam. ma va implora sa n-o parasesc? La drept vorbind. nu m-ai iubit. Saream în sus ca muscat. sau poate pentru ca nu m-asteptasem.. le îndruma spre ea cu a cea forta cu care gravitatea atrage lucrurile spre centrul pamîntului. Degeaba cautam sa ma eliberez de obsesia amintirilor scriind primele ca pitole ale unei lucrari juridice pe care o concepusem. dupa primirea scrisorii cu pricina. era sara ca lipita. Si abia acum vine despartirea adevarata. alte zile scurse încet. hotarît lucru. m-as înjosi ocupîndu-ma de el doua minute. adevarul a iesit la iveala ca untdelemnul deasupra apei. Munca aceasta se dovedea un paleativ fara nici un rost. Însa. Cîteva zile n-am îndurat aproape deloc amintirea ei si eram vesel din cauza asta. ma lasam prada vrajei. Îi explicam. ai fi alergat ca o neb una. Si poate as fi înfruntat-o. Va sa zica prea putin îi pasa de ruptura. Nu ma asteptam ca ea sa primeasca vestea cu atîta indiferenta. în pofida acestor constatari. Nu se arata si nici nu scrise macar un rînd.. ca si cum ace st fapt ar fi fost ceva obisnuit. îmi pasa mie. îmi daduse totul. ea nu moi avea ce sa-mi ofere.. Pentru ce tacea? O apucase din nou semetia de odinioara pe care i-o îndurasem atît d e greu? Voia sa ma învinga cu aceasta îngrozitoare arma? Dar uita ca acum jucam amîndo i cu rolurile schimbate. tacere! ? Ei bine. m-a împins sa-i scriu din nou. nesfîrsit. de fiecare zi. rostul primei scrisori ca o simpla încercare de a-i veri fica simtamintele. în alt mediu. "Daca Mihaela o fi acum în bratele altuia?" Simpla insinuare a unui astfel de gînd îmi turna otrava în sînge. Faptul ma puse pe gînduri. Nimic! Nici un semn de viata. duca-se la naiba aceasta fiica a Sfinxului. sapte. dar ea ? oiudat ? nu venea din afara. ca sa vezi ce s-a întîmplat cu mine. Tacerea ei îndaratnica. în saptamâna urmatoare. tineam cu orice 88 pret sa primesc o stire din partea ei. de dragostea me a? Si daca tie nu-ti pasa. "Si iata. în orice termeni ar fi fost conceputa. e limpede. Asa fac de regula fetele cînd epuizeaza toate mijloacele de salvare a despartirii (desi în fundul inimii ar voi sa le lase amantilor. Mihaela era în mine atotstapîna. Dupa asta îmi . am strigat scos din fire s i am plecat acasa la tara. Acea sta nesabuita necesitate care mi se înfipsese în creier. îti lipsesc maril e resurse pasionale ". fara vise. Si totusi. Daca m-ai fi iubit cît de putin. Neavînd încotro. Sau ma dispretuia atît de total încît nu ma socotea vrednic sa-mi adreseze macar un cuvînt? O fi gîndit poate în sinea ei: e un om de nimic. E mai sanatos asa. O vedeam cu spaima pe fata. Ma simteam d ezarmat împotriva acestei atractii coplesitoare. Nu . ma oboseam fiziceste si noaptea dormeam bustean. lung. credeam mai degraba ca are sa vina. simteam în carne coltii înveninati si durerea toata se aduna la inima. îmi tiuia în urechi obsedant: sapte. Mihaela îmi polariza gîndurile. Numai Mihaela singura proceda altfel. pentru ca. în orice caz i-as fi opus o dîrza rezistenta. ar fi avut la îndemîna un pretext: putea sa-mi ceara înapof lucrurile r amase la mine. dispretuitoare.a toata mîrsavia purtarii mele. Mu nceam în gradina. sapte! de la cazinoul din Constanta. Nu teai clintit însa din loc. de asta data. Tu nu p oti sa-mi dai dragostea dupa care alerg. acum când îmi dau seama cît de indiferent eram pentru tine. ma obseda mai mult decît m-as fi asteptat. ci chia r dinauntrul meu. decît sa aleaga calea scrisu lui. care ai o inima de piatra. cu alti oameni si alte preocupari.. Dar timpul curse ca apa rîului si Mihaela nu se arata. Mereu ? tacere. drept amintire) . retraiam nebunia posesiunii sau ma înfioram de stri gatul ei: "As vrea sa-ti intru în sînge!" Aceste putine gari din calea fericirii noastre aveau un farmec inedit pe care nu -l descopeream decît foarte tîrziu. Ce-ti pasa tie. III Acolo. dulcea ei otrava se revarsa ca un val asupra-mi si-mi inunda gândurile.

micsorînd din ce în ce teritoriul ocupat de Mihaela. pentru care motiv sa n-o iau? Fusese o fata cuminte pîna la mine. orice. În orice caz. pentru a se razbuna. Ei îi placea iubirea. 90 Efortul de a o înlocui în acest chip era mare si-mi cerea straduinte prelungite. Pe cîmpul de batalie mor în încaierare zeci si sute de gînduri. . pe lumina. dar pîna la sfârsit se obisnui si cu aceasta ciudatenie.. putin grasa. cu gesturi moi. pîna ce unul. îmi spuse pe sleau: ? Tu iubesti pe alta. pentru ca nu-i placea. pe Mihaela. razbunarea tine loc de orice. A vea în plus nenumarate însusiri sufletesti. am daruit învatatoarei o st icla din parfumul pe care-l obisnuia Mihaela. Gaseste o femeie si înlocuieste-o. Mihaela si-a gasit un. Cui pe c ui se scoate!" Nu-mi paru rea ideea. Desi simplista. Si înca nu aveam certitudine a unei infidelitati. de vreme ce toata faptura mea o dorea). De atunci n-am mai revazut-o. Putin scunda. În definitiv. nascut di n viata celorlalte si chiar în timpul ostilitatilor. Atunci. care. Era o fata fara îns usiri deosebite. Lena simti jocul meu. culta. Cine va putea sa descrie cîndva acest razboi tacut. abulice. asta-i! Uluiala mea (caci într-adevar a fost o uluire) lua proportii aitît de neasteptate. Si astfel mi-o închipuiam tot pe ceala lta. Poate si ea se zvârcoleste asa cum fac eu. "Nu-i un motiv. încît nu numai ca nu i-am raspuns ca sa ma apar. Era o alinare superflua care-mi ungea rana cu alifie.veneau gînduri mai bune: "Nu se poate. cu armele logicii. frica de dragostea ei atotputernica? Ma temea m sa n-ajung sclavul Mihaelei? Ce ratiune avea teama asta obsedanta? Ea ma iubea (de asta eram sigur). era frumoasa. inteligenta (chiar sclipitor de inteligenta).. cu instinctul ei de femeie. comite cele mai irationale fapte". invocând un motiv de circumstanta. La început învatatoarea (o chema Elena. cu ochii langurosi. Nu m-a uitat înca. fara a conteni vreodata? Astfel un gînd îmi sugera cu cruzime: "Daca. interveni numaidecît: "E o femeie demna. Si apoi ne iubeam si asta era principalu l. o visare oirentala. La ce bu n? Din clipa cînd Lena îmi dezvalui brutal jocul meu subconstient. Timp de doua saptamîni i-am facut o curte asidua si am cucerit-o fara bataie de cap . potrivnic. dar am mers pîna acolo încît am luat-o la fuga ca un hot descoperit asupra faptului. ci pentru ca acest obicei de a s tinge lumina era al ei si o definea.. Gîndurile se hartuiesc între ele cîineste. impunîndu-i aproape sa-l întrebuinteze . Asa ca. pentru ce provocasem ruptura prosteste? Ca sa n-ajung sa-mi pierd capul si s-o iau de nevasta? La urma urmei. Poate ma i vîrtos decît mine. As fi putut tagadui foarte bine. si femeile ca ea nu se dau decît aceluia pe care-l iubesc. f usese a mea. O noua legatura îmi va umple vi ata sufleteasca. eu nu stiu daca o iubeam (poate ca o iubeam.. "N-ai decît sa faci si tu acelasi lucru. Dar mi-iam dat seama ca noua mea legatura nu era decît o prelungire a dragostei cu Mihaela. ale intuitiei s au învatatura experientei care se sfîrseste ca sa reînceapa iarasi de pe aceleasi pozi tii sau de pe altele. eu îi spun eam Lena) nici nu voia sa auda. nu numai pentru ca n-o vedeam. pîna acum n-a avut timpul material ca sa înceapa o noua iubire". în orbire. Or. pentru ca (a spus-o chiar ea) m-a iubit mai mult decît am iubit-o eu". În odaia ei faceam întuneric bezna. Mai mult decît atît. pentru ce parasisem pe Mihaela? Ce anume ma determinase sa fac acest pas necugetat? Îmi era frica de ea. am simtit ca se sfîr sise farmecul care dadea viata acestei legaturi auxiliare. Facusem de cîtva timp cunostinta cu învatatoarea cea noua din sat. Dupa înfrîngere. haita gîndurilor asmutita de simtiri se napusti mai salbatic asupra-m i. luptînd sa cucereasca postul de comanda. Daca vrea sa se razbune. învinge si pune mîna pe frîne. dezlantuind o adevarata rascoala în fiinta mea. într-o buna z i. E una din absurditatile femeii. Cînd u nul cade trasnit se iveste cu iuteala fulgerului altul mai puternic si-i ia locu l. Din toata fiinta ei se desprindea o lenevie. amant?" Un altul. trebuia sa încerc. care în fond nu-mi displacea.

daca n-am de gînd sa ma capatuiesc odata. cu hotarîrea zdruncinata.Am observat. Nu raspundea nici unul. era indiciul cel mai sigur ca ne-am casator it. Trecerea pe la ofiterul starii civile nu mai însemna în cazul acesta decît o simpl a formalitate. ea tot asa. sta ruia o teama nedeslusita. gata. Luptam înca. prietena ei. Acceptarea acestui gînd îmi pricinui o destindere. îl amî-nam doar. o usurare. hotarîrea coapta si ma conduse la un compromis. dad u drumul glasului: ? Mansardistii nostri sînt plecati toti în par. Angajat în aceste preocupari m-am întors în Capitala decis sa ma împac cu Mihaela. Ghinion: era în provincie. cuprins a de emotie ca. Nadajduiam ca îi cunoaste adresa. Ma pastea însa nenorocul. As fi vrut sa-i scriu Mihaelei. dormea înca la vremea prînzului. Pe usa odaii unde locuia. ? Aia mica (era vorba de Mihaela). drept nora. Saptamînile urmatoare. de cîteva ori.. Slabise ca o scîndura . trei. Va sa zica se mutase Mihaela? U nde s-o fi mutat. ? Ce-or fi patit de s-au mutat? l-am descusut mai departe. înca o data. Nu era nimeni pe-acasa la ora aceea. avînd p resentimentul ca se întâmplase ceva grav. M-am gîndit atunci la Cici. Daca între timp ea si-a mutat gîndul si ramîi descoperit? Tatoneaza mai întîi în ce ape se scalda si apoi . dar Charlot habar n-avea. cu surprindere. Nu calcasem cu piciorul pe la mansarda de cîteva luni si aveam impresia ca trecusera de-atunci ani întregi. eram gata sa încep. Unde s-o gasesc în necuprinsul Bucurestiului? Pe cine sa întreb unde sade? Cine ar p utea sa-mi îndrepte pasii pe urmele ei? Am cautat pe Aurora.. De ce atunci rezistasem cu atîta înversunare contra acestei s perietori închipuite. cu o sumedenie de argumente nod (izvorau potop) zidaria surpata si reuseam s-o consolidez. Rita îmi dadu de veste ca fiica proprietarului plecase la ma re. Un fior rece ma spinteca de sus pîna jos. Dar timpul nu sade pe loc. . uneori. sa-i aduc la cunostinta hotarîrea mea. peste un an devenea profesoara." Nu i-am scris. Cred ca n-ar fi av ut ce obiecta daca le aduceam pe Mihaela. si pe ea as fi putut s-o întreb deschis. Numai eu am ramas sa ma prajesc aici toata vara. ? Apoi au plecat "contesele de Vilafranca". nu renuntasem la proiect. Numai Charlot era acasa. Inima îmi batea navalnic. pentru ca principalul se facuse deja. ? Dar. nu raminea decît sa mi-o descopere întîmplarea. Asta era esential: restul avea sa urmeze de la sine. voi da cu ochii de Mihaela. Luasem plic si hîrtie. Judecam astfel: ? De ce sa ma însor de pe acum cu Mihaela? Cine ma zoreste? Voi continua sa traiesc cu ea un an. L-am lasat în pace sa-si continue somnul si am plecat cu nelinistea în suflet. ideea casatoriei pierdu o buna parte din teren. Daca n ici asta nu stia unde sade Mihaela. trebuie sa adaug ca îndaratul acestei bucurii. poate. doi. Se parea ca ajunsesem la solutia cea mai buna. sa-i fac o bucurie. În orice caz avea m un punct de plecare cîstigat: hota-rîsem sa ma însor în principiu. Mi se ridicase parca o greutate de pe suflet. Cam morocanos ca-i tulburasem bunatate de somn. sc himba multe lucruri.. aparuse o carte de vizita cu nume strain. Din G ara de Nord m-am dus direct la fosta mea locuinta din strada Amzei. pîna ce ne vom acorda reciproc însusirile: Daca convietuire a noastra înfrunta mai departe vremea. Bineînteles. l-am întrebat cu intent ie. colega de la Drept (aceea care mi-o prezentase în seara balul ui medicinistilor). Recladeam. Un argument neasteptat veni sa-mi rastoarne. Aveam o cariera buna în perspectiva. ce noutati? Am vazut ca aveti un chirias nou. gata sa se prabuseasca. nu-i prea pria atmosfera.. cerule? Si mai cu seama pentru care pricina? Am batut pe la usile colegilor. Chiar parintii ma isc odisera. ca nu întâmpinam nici o împotrivire launtrica punînd aceasta problema a însuratorii. Totusi. Dar teama aceea subconstienta îmi paraliza tentativa. care lucra mocnit. Din cauza ei ma trezeam. Chibzuieste pe îndelete. încolo.? Era doar atît de simplu s-o iau de sotie. "Nu te pripi ? îmi sugera monologul interior. I-am mai pus cîteva întrebari ca sa aflu adresa Mihaelei.

? N-a încercat sa scape de sarcina? ? S-a ferit de mine. sora Mihaelei. trebuia s-o gasesc cît mai repede chiar daca s-ar fi refugiat la capatul pamântului... Alexa refractara acestui proces de adaptare s-a asezat direct pe scaun si cu un gest autoritar ma invita sa stau pe alt scaun. Nu s-a putut. Dar unde s-o caut? Cum sa dau de urma ei? Epuizasem toate mijloacele omenesti si asteptam acum sa-mi vina în ajutor o întîmplare cereasca... Oricine intra într-o încapere st raina. ? Vorbiti serios? Cum s-a întîmplat? Alexa avu un surîs acru. într-atît ma uluise surpriza. A patruns în camera cu pasi siguri si aer de stapîna. Si astfel întarîtat de marele ei pret. Apoi zise: ? Cred ca banuiesti motivul pentru care ma aflu aici. Cînd am aflat era prea tîrziu. toata lumea parasise Capitala ? gonita de arsita? (Era. nu-i spusesem adevarul. ca Mihaela e însarcinata? M-am uitat la ea îngrozit.. care ar fi ajutat-o cu orice risc. buimac. mai ales o femeie. Era voluntara. frînt de oboseala. asa de neasteptat!. îmi dublam si triplam eforturile de a o gasi. rubedenie cu noi. o examineaza sumar transformînd-o la dimensiunile sale. îmi împlînta cutit e în rana. ? Pe mine ma cautati? am îngaimat cu glasul pierit. în camera mea pustie. se întîmpla ceva n easteptat. ? Ai stiut. va cauta o doamna. Ciudat! De unde izvora încrederea asta oarba în hazard? Si într-adevar.) Mare greseala! Cauta si împac-o! O fata ca ea nu gasesti d e doua ori. pe la sfîrsitul lui august. Aceasta e situatia. trebuie sa nasca? am îngaimat îngrozit. Tra snet ca din senin! M-am uitat lung la ea. De aceea gasesc ca-i potri vit sa intru de-a dreptul în chestiune. Si iata-ma fata în fata cu..) Poate plecasera si ele.Ce fel. chiar martiala. ca stiu ce spun. ? Nu-i nevoie! Am ghicit din tresarirea dumitale. ? Habar n-aveam! Va dau cuvîntul meu de cinste. Orice fata pe care o zaream de departe mi se parea ca e ea! Sd tresa ream cu sufletul la gura. (Nu stia. Am zvîcnit ca la atingerea unui curent electric. ca un comandant de osti. o minune. Mosneagul descoperindu-i valoarea pe care orbirea mi-o minimalizase. Ce era de facut? Sa astept asa sine die? Pîna cînd? N-aveam rabdare. Alexa a confirmat plecînd capul.. Ei bine. Hoinaream. Colesiu cu care îmi împarteam u rîtul (Veverita si Urangutanul erau si ei plecati) ma mustra mereu: ? Rau ai facut. Nu te uita asa la mine. ? N-o fi Mihaela? Pe loc am respins ipoteza. Alexa.. vreau sa-ti pun o înt rebare: ? Va rog. toata ziua pe strazi. ironic. în fata ei. IV Menajera lui Colesiu ma anunta într-una din zile: ? Domnule Tudor. Pot sa intru? N-a asteptat s-o poftesc.. afla ca sora mea treb uie sa nasca. într-adevar.. nepoate. singura care o puteam ajuta. N-am recunoscut-o decît dupa cîteva clipe. stia numai ca ne-am certat. Dupa cum vezi. Reveneam acasa. nu-ti fac nici o imputare pentru . Am îndurat greu sageata. nadajduind absurd ca as putea s-o întîlnesc din întîmplare. ? Cred ca în privinta asta dumneata trebuie sa stii mai bine decît mine. Cum sa fie ea? Dar cine alta? Care din cunostintele m ele stia unde stau si venea sa ma caute? Am iesit în antreu s-o întîmpin.. Dar mai înainte de asta. ? Asadar. facând un gest involuntar de surprindere. surorile Deleanu. ca v-ati certat. ? Am dus-o la un medic. vreau sa-ti vorbesc.. ? Da. În cele din urma ini-am dat seama ca e pur si simplu stu pid ceea ce faceam. pîna acum.

. si acum. Cu toata minciuna grosolana. în ruptul capului nu m-as fi gîndit la interventia Alexei si la situatia în care se afla Mihaela. N-ai dreptul sa i-o refuzi. chi ar înainte de a veni dumneavoastra aici. Acum sînt hotarît: nu vreau o casatorie de convenienta. de data asta cu consimtamîntul dumneavoastra. i -am marturisit într-o avalansa de fraze cît o iubeam pe sora ei. dar ti-a jertfit totul. esti liber sa divortezi. Ea nu trebuie sa stie ca între noi a intervenit o învoiala. apoi straduintele de a o rega si cu orice pret.ca ai abuzat de nevinovatia ei. iar eu i-am sarutat mîinile coplesit de fericire. Am lasat în plata Domnului toate considerentele cu si fara rost si m-am repezit la cea mai apropiata statie de taxiuri. Am condus-o cu privirile pîna s-a facut nevazuta pe dupa coltul strazii. Daca esti om de onoare. ? Du-te la ea si linisteste-o. Dar stateam la îndoiala. desi. pentru a da o legiti mare copilului. ? Mi se pare ciudat ca nu ti-a raspuns la scrisori. cum o cautasem la vechea adresa. pesemne ultimele. Chiar merg mai departe si va marturisesc ca si acum tin la ea si daca ne -am despartit vina e numai a Mihaelei. Poate visezi o partida bogata. stiind ca sînteti ca si mama Mihaelei. care facu sa mi se umezeasca ochii. cum vedeti iesirea din impas? ? Nu-i decît o singura solutie: sa te casatoresti cu Mihaela. ? În ce fel s-a facut vinovata fata de dumneata? ? Nu mi-a raspuns la ultimele doua scrisori pe care i le-am trimis si asta mi-a dat sa înteleg ca nu mai tine la mine. apoi a plecat cu inima mai usoara . daca ai simtamînt omenesc. cînd pe Mihaela o pîndeste dezonoarea. ai obligatia morala de a repara tot raul pe care l-ai facut. am continuat: De altfel. Si. pentru ca o convietuire împotri va sentimentelor dumitale nu-ti impune nimeni. A fost o fata c instita si nu merita situatia pe care i-ai creat-o. Mai repede ar fi amutit decît sa rosteasca numele aceluia cu care a avu t legatura. ? Domnisoara Deleanu. ? Esti mai corect decît m-asteptam. trebuia s-o prevad macar ipotetic. ? Habar n-are ca ma aflu aici. de vreme ce ati venit aici as vrea sa nu va para rau de ce le ce s-au întâmplat. ? Cum nu v-a marturisit chiar ea? ? Nici gînd. de cît sa fie umilita astfel. ca adineauri (un surîs care îmi provoca durere fizica). Poate a fost un rau. asta n-o pot t agadui. trebu ie. sarmana! m-a îndemnat Alexa. ci una adevarata. Asadar. Apoi. ars de dor. Îns . Si vrednica femeie mi-a spus unde se mutasera. la drept vorbind. Dupa asta. se întîmplase minunea pe care o asteptam cu o încredere atît de nejustificata. e vorba de o casatorie de convenienta. domnisoara Alex a. cuprins de o generozitate subi ta. Asadar. Cum sa descriu uimirea si bucuria bietei fete batrîne? M-a îmbratisat cu ochii în lacr imi. cum. va cer mîna ei. Din anumite motive . ? Bine ati facut. Ce-mi raspunzi? ? Primesc! Alexa se ridica si-mi întinse mîna.. Nu cunosc intentiile dumita le de viitor. pus pe destainuiri. apararea mea paru de-a dreptul lamentabila. ? Domnisoara Deleanu. Mai mult: nici nu-i trece prin minte ca te-am des coperit. Cred ca ar prefera sa i se întîmple orice. din drag oste. ma gîndeam sa ma însor cu ea. poate urmaresti o situatie. Voi cauta sa ma apropii de Mihaela. dar de atîtea ori raul aduce binele! Un luc ru as vrea sa va rog: sa nu-i spuneti Mihaelei ca m-ati gasit. (mi-o apropiam spunîndu-i Alexa în loc de Deleanu). rev enisem în Capitala. . La ce bun? Eu sînt mama ei de cînd am pierdut-o pe mama noastra adevarata. ? Ma rog. e adevarat ca între noi a existat o legatura. Va las timp pâna diseara . vin si te într eb: stii care este datoria dumitale? ? Datoria mea? Ce vreti sa spuneti? ? Am pus o întrebare clara. Care lucru cîntareste mai mult? Eu nu vreau discutie multa. Sînt cel dintîi care ma bucur. Alexa surîse muscator. N-ai însa dreptul sa zdrobesti o viata pentru aceste ambitii. Apoi. ? Atunci de unde ati aflat adresa mea? ? Am pus mîna pe doua scrisori.

luptând cu moartea. în obraz: ? Tot ceea ce s-a petrecut între noi a fost o eroare! Eroare? Greul cuvînt mi-a izbit auzul ca un ciocan. necrutator.. Din cenusa ei s-a nascut alta care vede limpede si judeca sanat os.. Si c u asta am ispravit. Am surîs. Am ciocanit discret.? Strada Sapientei. Dar am vorb it prea mult si nu-mi face bine. întelegi? Asa cum e odios sa semeni un crin în mocirla. sa pleci. Cum de nu mi-am dat seama ce prapad avea sa se dezlantuie în urma mea! Dar.) ? Nu stiu si nici nu ma intereseaza! mi-a retezat-o brusc. De aceea îmi azvîrîi. unde fragezimea.. rosti Mihaela cu glas poruncitor. fara îndoiala. ? Chiar la o eroare ai redus dragostea noastra? Se vede atunci cît pret puneai pe dînsa. ? Parca eu spun altfel? Si ti-ai dat seama ca n-am decît dispret pentru tine. Era singura scrisoare sincera din cîte mi-ai scris. Nu numai ca-mi pierise cu desavîrsire buna dispozitie. Ea s-a tras brusc înapoi. Te rog sa pleci. slobozind un tipat. În felul cum îl pronuntase. care în clipa primejdiei se agata de un pai. Probabil ca acest surîs al om ului calare pe situatie care miji imper-tinent pe fata mea o durea. lasa ? de acum încolo lu crurile se vor îndrepta. Eram prea sigur de mine. ci a. am sa plec. ? Prefacuta? Nu. ? Daca judeci sanatos. ? Mîna. te rog. ? Dar n-am ispravit eu.. cu rasuflarea taiata. o capcana pe care ti-am întins-o.. Masina gonea destul de iute. (Credeam ca va face efect. Usa se desfacu îndarat. ? Mihaela. iar în deschizatur a se ivi capul iubitei mele. în contrast cu suferinta ei. ? Aceea a murit. Si cum va sa ri în sus de bucurie. n-o mai cunosteam. Ca un disperat. În jurul ochilor se ivisera cearcane vinete. Nu atît din pricina scarii urcate în graba. dar nu m-ai întrebat pentru ce am venit. (Gândurile si întrebarile acestea îmi venira si se consumara în mai putin de o cl ipa. Bineînteles am luat în gluma concedierea.. adauga cu un zîmbet dispretuitor: ? Sînt greseli care nu se mai pot repara! . de ce ma judeci asa de aspru? De ce nu-mi dai posibilitat ea de a repara greseala? ? Sa repari? Acum? Tocmai acum? Si fixînd un punct în spatiu. Soferul stopa în fata unei case cu mai multe etaje.. Ti-am mai spus si repet: scrisoarea de despartire n-a fost decît o simpla încer care de a-ti verifica simtamintele. Dealtfel pentru asta ve nisem. totul va merge pe fagasul normal. (Cînd o afla ca am de gîn d s-o iau de sotie are sa lesine. S-apoi acel domnule suna atît de strident în gura ei! ? Bine. Cît trebuie sa fi suferit! Si asta numai din cauza mea. ca s-o iau în serios..) ? Te rog. Pentru ca un gînd scelerat ma îndemnase sa-i trimit scrisorile acelea blestemate. ? Ce caut? am bîiguit privind-o lung ca pe o straina. parea ca ranile ei cicatrizate o adusesera în fata unei hotarîri coapte. Ce însemna asta? Se speriase de mine? ? Ce cauti aici? m-a întrebat dupa aceea cu voce aspra. supta. mai repede. auzind ca-i propun sa ne casatorim. parca zacuse luni întregi în spi tal. draga mea. ce surpriza pe Mihaela cînd m-o vedea.. Inima îmi batea sa se sparga. o jignea chi ar. N-am îndraznit sa-i spun Aimée din capul locului. care nu era a ei. îti dai seama ce spui? Tot ce s-a petrecut între noi a fost o minciuna? ? Nici atît: uneori minciunile sînt asa de frumoase! Ceea ce s-a petrecut între noi a fost ceva odios. emot iei care ma coplesise. dar simteam ca-mi fuge pamînt ul de sub picioare. iar privirea n u mai semana cu a ei. Doamne. Eram prea bine dispus ca sa ma supar dintr -atîta. a sa m-am agatat de o fraza pe care o citisem cîndva. Am urcat treptele cîte trei si a m ajuns în fata unei usi pe care sta lipita o carte de vizita: Alexandra Deleanu.. ? Buna ziua.. Admit ca am comis o greseala cînd ti-am scris scrisoarea a ceea prefacuta. Avea fata palida. domnule. dar nu pe masura nerabdarii mele. Doamne. Unde era Mihaela. neastîmparul si frenezia ei de viata? Ma duru ca o gaseam asa de schimbata fata de cealalta pe care o pur tasem în mine..) ? Nu voi pleca de aici pîna nu voi simti în tine pe mica mea Aimée de odinioara.

? Exagerezi, Mihaela, nu poate sa fie vorba de asa ceva. ? Dimpotriva, tocmai de asta e vorba. Dealtfel, n-ai sa întelegi niciodata unele lu cruri. Iata de ce e mai bine sa ne vedem fiecare de drum. Te rog, înca o data, sa pleci; sora-mea poate sa Se întoarca dintr-o clipa într-alta si n-as vrea sa te gase asca aici. ? Dar vreau eu. ? Nu înteleg ce mai urmaresti? Nu ti-am dat totul? ? Aimée, draga mea! (Am întins mîinile ca s-o îmbratisez si sa-i spun în clipa aceea: fii sotia mea.) Ea ma respinse cu violenta. Fara sa vreau am surprins în gestul ei o gr imasa de oroare, care îmi sugruma orice avînt. Covîrsit m-am lasat pe un scaun, catînd l a ea cu durere si uluire. Mihaela ramase în picioare impasibila, parca fugise din e a. O tacere grea a coborît între noi ca sa ne desparta si mai mult. Situatia,devenise intolerabila, trebuia întreprins ceva ca sa-i pun capat. Si n-am facut altceva decît sa ma apropii de ea, sa-i iau mîinile si sa-i spun: ? Aimée, vreau sa ne casatorim... Ce-mi raspunzi? N-am observat nici o tresarire pe fata ei, nici o clipire a ochilor macar. Era t oata o marmura pe care n-o muia nimic. ? Sotia ta? Niciodata! striga raspicat, clatinînd negativ capul. ? Niciodata? De ce? Cum poti sa spui asta? Te-am jignit atît de greu? Tacere. Tacea ca piatra, cînd si piatra ar fi trebuit sa graiasca într-o asemenea împre jurare. ? De ce? am întrebat-o din nou, asteptînd raspunsul cu sufletul la gura. Spune, de c e? ? Prea tîrziu! Chiar daca as consimti e tot degeaba. Simt ca n-as mai putea fi sot ia ta. Auzisem limpede raspunsul, dar nu-mi venea sa cred urechilor. Eram prada unei hal ucinatii sau ma voiam asa? Era cu putinta? Îi propuneam casatoria într-o împrejurare gr ea pentru ea si ma refuza cu dispret, tainuindu-si situatia cînd ar fi trebuit sami sara de gît si sa-mi multumeasca fiindca o scapam de dezonoare? Atît de mîndra sa f ie fata asta încît prefera sa îndure orice consecinte decît sa accepte propunerea mea? ? Daca voiai sa ma iei de nevasta, trebuia sa mi-o spui la timp. ? Cînd? la care timp? ? Atunci cînd te iubeam. ? Si acum nu ma mai iubesti? (Numaidecît îmi paru ca-i pusesem o întrebare atît de nepot rivita, stupida chiar.) ? Nu... hotarît, nu! ? Dar te iubesc eu si ai sa ma iubesti si tu mai tîrziu. (Si de rîndul acesta am dat în gropi.) ? Crezi ca pentru o casatorie e de ajuns sa iubeasca numai unul din noi? Doar nai de gînd sa te însori cu un obiect. ? Mihaela, pentru numele lui Dumnezeu, nu pot sa cred ca te-am pierdut. Vreau sa devii sotia mea si pentru asta am venit, ea sa te cer sorei tale. ? Întîi trebuie sa ma ceri mie si pe urma... Daca nu vreau eu, ce poate sa faca sora mea? Trebuia sa-i arunc în fata, salbatic, fara crutare: "Nebuno, gîndeste-te ca esti însar cinata, ca soarta ta e în mîinile mele, afara de cazul daca nu vrei sa ramîi stigmatiz ata în fata societatii si sa-ti creezi dificultati grave angajînd viitorul". N-am facut-o: dadeam în vileag interventia Alexei înlaturînd pîna si ultima frîntura de na dejde ce mai ramasese în picioare. Pe de alta parte, gestul n-ar fi parut ca porne a din initiativa mea proprie, ci îndemnat, chiar impus din afara., adica despuiat de orice prestigiu. Asta mai lipsea s-o afle, ca sa prabusesc singura sansa de înt elegere. Dar ceea ce ma contraria mai mult era faptul ca Mihaela nu-mi pomenise înca nimic de sarcina ei. Îsi ascundea taina cu o mîndrie uluitoare, cînd ar fi putut s-o specule ze în favoarea ei, adaugind: "Uite, sînt gravida, iar tu esti tatal copilului pe care-l port în pîntece, prefer însa dezonoarea decît sa ma marit cu tine." Impasul în care ma aflam era pîna una-alta fara iesire si a rezolva ceva în aceste con ditiuni parea iluzoriu. De aceea i-am spus: ? Te rog nu-mi raspunde acum! (Ge caraghioslîc: o rugam sa-mi raspunda si, cînd îmi ra

spundea, îi ceream sa amîne raspunsul.) Acum esti prea pornita împotriva mea. Îti dau rag az sa te gîndesti, sa reflectezi, sa cântaresti pe îndelete. Mai astept o sap-tamîna, do ua, o luna, cît vrei. Nu trebuie sa ne pripim cînd e vorba de o hotarîre ca asta. ? Hotarîrea mea e luata de mult si va fi întotdeauna aceeasi. ? Nu anticipa. Poate ca te îmbunezi cu vremea, adica te întorci la sentimente mai bu ne. N-as putea sa vorbesc cu sora ta? ? La ce bun? Ea nu poate schimba nimic, nu poate trece peste vointa mea. ? Bine! atunci ma vad silit sa renunt la un rezultat pentru astazi. Revin saptamîn a viitoare. La revedere... Am coborît scarile cu un munte în spinare. Pîna acasa, mutilat de prapadul revederii, n -a fost chip sa mai leg o idee. Simteam o imperioasa nevoie de a fi singur si in trînd în odaie am nimerit drept în pat. Pozitia orizontala, cu mîinile reazem sub cap, îmi dadea parca senzatia unei usurari. Trebuia sa chibzuiesc ce aveam de facut, cum sa ies din acest îngrozitor impas. E adevarat, o jignisem destul de grav pe Mihaela parasind-o fara nici un motiv, du pa ce îmi daduse atâtea dovezi de dragoste. Ea nu-mi reprosase, dar, desigur, gîndea c a o luasem drept o femeiusca usoara, careia, dupa ce te saturi, îi dai cu piciorul, ca unui lucru nefolositor. Si cine îndraznise sa comita aceasta faradelege? Cine îi amagise simtirea cu o ploaie de cuvinte nesincere? Cine s-a înduiosat cu ipocrizie de tragedia ei familiala faga-duindu-i s-o apere de orice napasta? Cine i-a jur at, numai într-o noapte, de mii de ori c-o iubeste? Cine a izbutit prin ingenioase tertipuri sa se strecoare în sufletu-i ca sa-i jefuiasca? Acela eram, bineînteles, eu. Judecind la rece, Mihaela avea dreptate cu carul sa-mi întoarca spatele si mai mult decît atît ? sa se razbune pe mine. Mai ales ca roata se întorsese în favoarea ei. Putea foarte bine sa rationeze astfel: Ah, ticalosul, a revenit la sentimente m ai bune, acum vrea sa ne casatorim. S-o creada el! Daca ma iubeste, se cheama ca justitia imanenta l-a pedepsit. Nici nu-i doresc o pedeapsa mai mare... ...Vezi, eroarea mea pornea de acolo ca socoteam pe Mihaela plamadita din acelas i aluat ca fetele dinaintea ei care, dupa ruptura, încercau sa-mi schimbe hotarîrea u milindu-se în fata mea, plîngînd (nelipsitele crize de lacrimi), acoperindu-ma de repr osuri si ocari. Un singur gest din partea mea ar fi fost de ajuns ca sa le împac. Nu-l faceam, evitînd întoarcerile, si apoi venea timpul, care vindeca ranile. Asa se întîmplase cu vaduva, cu Dolly, cu Ninon, cu poloneza, cu toate. Singura Mihaela nu catadixise macar sa-mi raspunda, necum sa ma roage ca sa n-o parasesc. Îsi închisese durerea si revolta în ea, suferise cumplit (dovada slabirea ei înspaimîntatoare), fara sa-mi adreseze un cuvînt; se ivise sarcina aceea neasteptata si ea tacea mereu, cu îndaratnicie, preferind sa piara de rusine decît sa se înjoseasc a cerîndu-mi s-o ajut. Ramasese asemenea unei naufragiate pe o insula pustie. Cui s a-i ceara un sprijin, caci nu se putea destainui nimanui, si totusi nu apelase l a mine. Fara îndoiala as fi scapat-o de sarcina si daca n-am facut-o la timp (si n u din vina mea), voiam macar acum sa îndrept tot raul cerîndu-i sa-mi fie sotie. Dar ea-mi opunea un nu categoric, crispant, definitiv. M-am umilit pentru prima data în fata unei femei... Si daca as fi cîstigat macar cev a cu pretul acestei umiliri! Nu, umilirea nu merge mîna-n mîna cu biruinta. Desi aveam uneori porniri de revolta împotriva Mihaelei, ele nu tineau mult si, cînd îmi revenea luciditatea, începeam s-o pretuiesc, s-o admir chiar pentru atitudinea ei intransigenta. Ah, draga de ea, era demna, dintr-o bucata, si bucata aceasta avea taria otelului. Facuse o greseala cedîndu-mi în afara casatoriei, dar stia sa îndu re consecintele cu fruntea sus. Remarcasem cu surprindere ca ideea casatoriei cîstigase în mine un teritoriu conside rabil. Fusese de ajuns o interventie din afara (a Alexei) ca sa înlature orice pie dica. Fara acel îndemn exterior poate as fi ezitat, mai aveam înca rezerve de facut, dar toate acestea disparusera brusc, cînd mi se pusese în vedere ca aveam de îndeplin it o datorie de onoare. Desigur, un compromis. Daca nu mi-ar fi placut s-o iau p e Mihaela, chestiunea datoriei de onoare nu rn-ar fi stînjenit nici cît negru sub un ghie. De la un timp am început sa vad cu alti ochi situatia în care fusesem pus prin refuz ul atît de categoric al Mihaelei. N-o mai consideram atît de grava, ba, din contra, privind dintr-o anumita perspectiva ea prezenta unele avantaje pentru mine. Ce as fi spus, de pilda, daca în urma celor întîmplate, Mihaela mi-ar fi sarit de gît cînd

i-am propus casatoria? Fara îndoiala, as fi pretuit-o mai putin decît o pretuiam ac um, desi la una ca asta ma asteptasem oricum. Înlaturam din capul locului banuiala ca în atitudinea ei ar fi ceva preconceput, în sensul ca-mi întindea o cursa. Nimic n u fusese pregatit, habar n-avea ca voi reveni pocait, cu cenusa pe cap. Nu, Miha ela era deschisa, franca si nu se preta la jocurile vicleniei feminine. Aveam nevoie de Alexa. Trebuia sa stau de vorba cu ea, sa-i comunic, în primul rînd, rezultatul întrevederii si, în al doilea rînd, sa chibzuim împreuna ce era de facut. Ac um. Îmi devenise aliata si luptam cot la cot pentru a muia îndîrjirea Mihaelei. Poate avea o parere, o solutie, oricum, ea era aceea care trebuia sa aduca pe sora-sa la sentimente mai bune. I-am scris cîteva rînduri la serviciu, ca vreau s-o vad cît se poate de repede. Cum a primit scrisoarea mi-a telefonat si ne-am întîlnit în aceeasi z i. Punînd-o la curent cu cele întîmplate, m-am mirat ca nu citeam pe fata ei dezaprobar ea mult asteptata. Mi-a spus raspicat: ? E prea mîndra, trebuie s-o luam cu duhul blîndetii. Pîna la urma n-o sa aiba încotro. Dealtfel, în situatia ei, nici nu are de ales. Am pus în aplicare un plan de lucru bine organizat, cu staruinte zilnice, corespond enta asidua si interventii de-ale rudelor. Dupa un timp Alexa începu sa arate îngrij orare: ? E nemaipomenit ce se întîmpla; Mihaela opune o rezistenta inexplicabila. Nu vrea sa auda in ruptul capului de maritis. Nu o singura data mi-a spus: mai bine moarte a decît o casnicie în asemenea conditiuni. E de ajuns sa deschid vorba ca ea sa palea sca, s-o apuce un tremur nervos. Ascultam îngrozit, mi se parea ca-i vorba de altcineva, nu de Mihaela. Si totusi.. . ? S-ar marita cu primul venit, spunea Alexa, oricine ar fi si oricum: urît, sarac, numai s-o vrea, dar cu dumneata ? nu. Si probabil are sa-l gaseasca. Altfel, zi ce ca stie ce-i ramîne de facut. ? Se gîndeste la sinucidere? ? Vezi bine. Asta ma îngrijoreaza mult. Dupa ce am atîtea necazuri pe cap trebuie de -aici înainte s-o supraveghez îndeaproape. Cu adevarat, lucrurile se înrautateau din ce în ce. Chiar Alexa. femeia calita, care luase aprig viata în piept, îsi cam pierduse cumpatul. O ascultam, mai mult întelegeam intuitiv ceea ce spunea, pentru ca gîndurile mele zbu rau în alta parte si nu puteam sa prind decît crîmpeie din frazele ei. Si starea asta de golire si apasare nu ma parasi tot timpul. Dupa cîteva zile, am primit un bilet din partea Alexei: "Nici o îndreptare, îmi scria. Dimpotriva, s-a mai întîmplat ceva nou care agraveaza sit uatia. Un tînar, nu stiu prea bine ce-i cu el, de unde si cum a rasarit, o cere de nevasta. (Citind: un tînar, am vazut cu ochii mintii pe individul cu care o surpr insesem stînd de vorba în holul hotelului, la Constanta.) Mihaela e dispusa sa-i mar turiseasca adevarul si daca el îsi mentine hotarîrea, atunci..." ? E o nebunie! am gemut ca si cînd o mîna criminala îmi înfipsese un cutit în piept. Nu vo i îngadui niciodata una ca asta! Mai degraba se va prabusi pamîntul în neant, decît sa f ie Mihaela a altuia. N-aveam timp de pierdut. Am iesit afara în strada urmarit parca din spate de-o arm ata de ucigasi. Nu era greu sa opresc o masina, dar inertia în care as fi fost sil it sa stau pe pernele ei nu cred ca puteam s-o îndur. Mie îmi trebuia goana, miscare , risipa de energie, istovire fizica. Ma loveam uneori de trecatori, care întorceau capul dupa mine, mirati parca ar fi avut de-a face cu un nebun scapat din balam uc. Nu ma sinchiseam ? ce-mi pasa de ei? Ajuns la locuinta Mihaelei, am urcat sc arile tot în fuga sarind vijelios treptele, amenintat în fiecare clipa sa-mi rup gîtul . Am batut puternic în usa, gîfîind, cu sufletul la gura. ? Cine e? rasuna o voce. ? Eu, deschide! O femeie înalta si voinica (un adevarat Goliat) se ivi în prag si ma cerceta ca pe o dihanie. ? Ce, vrei sa spargi usa? Mai încet nu stii sa bati? ? Scuzati, n-am stiut ca... ? Pe cine cauti dumneata? ? Nu sta aici domnisoara... domnisoara... cum îi spune?!

fara sa se uite la mine. Asta îmi produsese o destindere reconfortanta a nervilor. preocupata. ca aici nu sta nici o domnisoara. Mihaela s-a asezat pe scaunul de la m asa ei de lucru. ca si cînd prezenta ei nu-mi venea tocmai la îndemîna. cu ajutorul amintirilor. Tacerea care crest ea ma înnebunea si nu puteam întreprinde nimic din cauza fricii aceleia inhibitorii. În aceasta asteptare. Si tot asa m-am cufundat usor. Ciudat: pentru prima oara nu ma pricepeam cum sa deschid poarta unei discutii. într-un fotoliu de lînga fereastra. Urcasem la al patrulea si Mihaela locuia la al treilea. "De aici. cautînd cuvinte alese. prin ridicolul la care ma expusesem. Dar ele nu veneau si cu cît timpul fugea. nu sa dau asa buzna peste ea la voia întîmplarii. Poate în felul acesta voi reusi cît de cît s -o înduplec. dese-nînd cu creionul figuri pe o foaie d e hîrtie.. Si poate si altele. dar simteam ca e un prilej unic. vazînd ca ma complac în tacere ca într-un nou mod de comportare al carui sens nu-l întelegea." Mi-am închipuit actul sub toate aspectele sale posibile. Destul ca sa te faci una cu p amântul. de sus. Învata pesemne . ? Ce-a mai fost si asta? mi-am spus oparit. apoi o vedeam prabusindu-se pe trupul meu zdr obit de cadere. repetînd si rezultatul pîna la urma. Si femeia. si chiar. adica exact invers de cum procedasem la etaju l cu bucluc. am vazut pe masa un vraf de carti si caiete. cu zeci de p recautiuni. îi stimulam î ipuirea. Mihaela. am avut un lapsus penibil de memorie. cu toate ca pentru ea venisem. Pentru ca. Auzeam tipatul ei de groaz a. ca sa nu stric totul printr-o nechibzuinta. Între noi coborîse o tacere de plumb. Am ciocanit sfios la usa Mihaelei. vinovatul numa rul unu. cît si de sapuneala pe care mi-o tr asese namila de femeie. pe f ereastra deschisa. Astepta probabil sa deschid eu întîi gura. Tacînd însa. Înca. ca o augusta fata. m ai avea ragaz sa-si prepare examenele?) Intrînd în odaie m-am simtit întrucîtva stingher... Îmi sta pe buze sa o întreb ce avea de gînd sa faca. nicidecum sa adopt atitudini livre sti. Nu-mi aminteam num ele Mihaelei. treapta cu treapta. Ah. ar fi trebuit sa-mi pregatesc dinainte frazele de efect. Ca s-o ignorez am facut cîtiva pasi calcînd ca pe vata pentru a nu stîrni un zgomot cît de mic care ar fi putut s-o supere. Mihaela pe care a strînsesem în brate si fusese una cu mine. M-am raz-gîndit însa ? venisem doar sa rezolv o problema de viata si moarte. nu socoti potrivit sa deschida ea cea dintîi vorba si s-apuca sa ra sfoiasca o carte parînd ca ma ignoreaza. baietele. Mi-am facut de lucru privind absent. Ma framîntam pe loc. decisiv. N-aveam însa autoritatea morala s-o judec tocmai eu. Gresisem etajul.. cu atît nelinistea sporea. lasîndu-i cîmp liber sa se întrebe orice despre mine: "Ce vrea? Pentru ce a v enit? Si daca a venit de ce tace? E suparat pe mine?" Atîtea întrebari stîrnite de-o si mpla atitudine. se juca. simtamin tele de odinioara care dormeau somn greu. ? Cata-ti de drum. privindu-ma cu dispret. Ce-ar zice Mihaela daca m-as arunca pe fereastra. am avut pofta sa rîd putin de ri dicola întîmplare. Apoi. Cred ca pîna jos sa tot fie cincisprezece metri. nu stiu. Patania . îmi miji prin cap un gînd nastrusn ic. îmi muie ca prin farmec îndîrjirea. Cel mai cuminte lucru era s-o iau cu binele (sau cu du hul blândetii cum spunea sora-sa). s-o acopar de mustrari pentru îndaratnicia ei si mai cu seama pentru ceea ce îmi des tainuise Alexa. Ar fi reactionat numaidecît înasprind tot mai mult rela-tiunile dintre noi si asa destul de subrede. . sa studiez din vreme a numite gesturi.) Mihaela. acoperisurile caselor învecinate si o constructie noua la care lucrau mai multi oameni. ma intimida ac um. îi urmaream fuga nebuna pe scari. (M-a mirat lucrul acesta ? cum.Buimacit de surpriza ca nimerisem în alta parte. (într-un rînd mi-a trecut prin minte sa ma r idic si sa plec fara sa-i fi adresat un singur cuvînt. îmi trînti usa în nas. O descurajare adînca ma cuprinsese din cauza neputintei de-a face fata situatiei. Ce as fi putut sa-i spun mai mult decît îi spusesem de rîndu l trecut? M-as fi repetat. Nu trebuia în ruptul capului sa scap prilejul. (si aici vine o ciudatenie) mi se paru ca tacerea mea e poate mai. Am coborît scara încet. Chiar Mihaela mi-a deschis fara sa se arate surprinsa de vizita mea. elo cventa decît vorbirea însasi. sa-i trezesc. con vingatoare. strasnic loc pentru sinucidere.

lacrimile îmi curgeau potop pe fata. dinapoia dricului. frîngîndu-si mîinile. fii cuminte! N-o mai ascultam. Am lasat-o sa faca ce voia sau. înnebunita de durer striga catre multime ca o autentica eroina de tragedie: eu sînt vinovata. adevarate unelte de tortura. ? Nu se poate! Esti nebun? Cum ai sa pleci în halul asta? ? Lasa-ma sa trec! Ce-ti pasa? O clipa nu mai ramîn aici. mai înversunat decît pîna atunci. ca sa nu abdic de la superioritatea situatiei pe care mi-o creasem. absolut nimic! ? De ce esti atît de rau? Am ridicat din umeri. O lupta scurta se încinse între n oi. Dezlantuit. bineînteles. Am respins-o cu asprime: ? Nu ma atinge! Deodata. sfidatoare. n-am avut taria a-o împi edic. îmi aranja parul. fi ecare întreba în stînga si în dreapta ce s-a întîmplat? Atunci Mihaela. Mihaela s e apropie de mine si. strîngînd-o în br te mereu si aceste mîngîieri parca îmi sporeau deznadejdea. a închis numaidecît fereastra. ? Dar o cafea? insista ea. încet. prin perdeaua lacrimilor priveam înmormîntarea mea ca spectator nevazut. Dor? De ce ai facut asta! Te iubeam atîta! De ce m-ai pedepsit asa?" O vedeam cum plmgea cu hohote si îsi smulgea parul. Ai sa te simti mai bine. dîndu-i la o parte mîna. La drept vorbind. în clipele acelea de crispare mi se pa rura monstruoase. mi-am sters fata uda cu batista. De aceea nu i-am raspuns. mama o mîngîia duios.. de parca as fi fost într -adevar la un pas de moarte. Traiam aceste scene imaginare cu atîta forta. dar ma angajasem sa plec si nu mai puteam . Mihaela si-a reluat locul în fata usii ca o straja. tu ai sa mi-l înlocuiesti daca n-am avut parte de el". Lumea se strînsese în jurul ei. mai bine zis. Ceva mai linistit. ca sub imperativul unui gînd despotic am sarit în picioare si m-am precipit at spre iesire. dar ea rezista cu îndîrjire. o mîna care îmi mîngîia parul.) Mi haela. Se temea înca sa nu ma razgîndesc si sa fug? De acolo ma întreba cu grija excesiva: ? Nu vrei un pahar cu apa? Întrebarea mi se paru deplasata. dupa ce am renunta t de a pleca. numai o mica parte din forta mea. dar mi-a fost peste putinta sa pr imesc. nu pot. apoi alta. dar neeliberat înca de impresia zguduitoare a celor traite în închipuire. începu sa tipe de spaima.. Apoi soaptele ei îmi sunara în urechi. în odaita scunda de la mansarda. întelegi. Mi-a sesizat intentia de a fugi si m-a împiedicat la timp. îmi potri vi cravata. încît m-am pomenit plîngînd în hohote. Dupa ce ispravi cu dichisul am întrebat-o: ? Acum pot sa plec? ? Cum vrei! As mai fi ramas (o. eu l-am u cis pentru ca l-am iubit prea mult. ? Nu vreau nimic de la tine. Mihaela se apropie din nou. Eu sînt marea vinova a! Din cauza mea a murit! Si n-am liniste pîna nu voi fi lînga el". Ce as fi putut sa-i raspund? Dupa o noua tacere. plîngînd amar: "nu. îmi sterse ochii. A nutrit cert aceasta teama. Lasa-ma sa-ti fac o cafea. simtind ca o voi razbi. cu gesturi tandre. cu zagazurile rupte. cum as fi ramas!). Am dat negativ din cap. înceteaza! Linisteste-te. Ah. Mihaela se ghemu ia la pieptul mamei. aproape comica. pe celalalt obraz. cînd o cucerisem întîia data tot cu ajutorul l acrimilor. Astfel. îmi lua capul în mîini sil puse pe pieptul ei. am simtit si acum pasii ei care se apropiau sovaielnici.. Haide. as fi avut o pofta nebuna sa sorb o cafea. ? Lasa-ma! am strigat nabusit. Ca si inioara. ? Pentru numele lui Dumnezeu. Închipuirea continua sa lucreze febril tesînd noi scene. deoarece. Ea lua tacerea mea drept încuviintare si se apuca sa preg ateasca cestile. Jalea care ma cuprinsese de propria-mi soarta îmi umezise ochii. Poate îi era frica sa nu ma sinucid ajungînd acasa. baricadîn d usa cu spatele. (Ma razboiam cu ea folosind. ma simteam foarte nenorocit. ca o adiere! ? Taci."De ce.. Si continuam sa plîng mai tare. O lacrima luneca usor pe valea obrazului stîng. De asta data îngenunche lînga mine. Mih aela era într-o trasura cu mama. Voiam s-o dau la o parte. nu trebuie! Desi mina era gingasa iar soaptele sfioase. Îi spunea: "De acum vei fi c opila mea.

Întelegerea se stabileste pe deasupra cuvintelor. mie personal nu-mi apartinea d ecît executarea. ? Adio! Ea îmi prinse o mîna si strîngînd-o încetisor. constrîngerile si amenintarile. ca o binevenita sup apa de siguranta. o femeie necunoscuta sa-mi trîn-teasca ostentativ usa în nas. . si patani a asta neprevazuta si comica sa-mi tempereze furia initiala. Dar îmi fagaduise tot pe atîta. iata. Dumnezeule. starui ntele. faptele care o alcatuiau. Am asteptat-o pe Mihaela toata ziua. Parcurgeam mintal istoria legaturii noastre. O doream cu atîta rîvna încît mi se parea ca se nascuse în mine o noua dragoste mai putern ica decît cea dintîi (sau era tot cea dintîi care datorita constrîngerilor suferite cres cuse atingînd proportii uriase gata sa-mi înabuse fiinta). mai sigur însa ca i-as fi facut mustrari aspre.pe mîine. reusisera sa faca lacrimile. tocmai cînd aveam mai multa nevoie s-o re cîstig pentru mine. Chiar daca as fi avut vreunul. atît de proaspete! Mi-aduceam aminte de prima sarutare smulsa Mihaelei (pe scara). Zei înduratori. sopti angajant: ? Nu. întoarcerea. Si. era prea brusca si neverosimila aceasta parcurgere de la o extremitate la alta... În asteptarea ei. spunînd nu sau macar tacînd. printre cuvinte. pa strînd-o doar pentru mine. o adusesem pe calea cea buna: «a ma ruga acum. îmi venise gîndul sinuciderii.. Am avut grija sa n-o dau pe fata. la tine. de concertul man-sardistilor de pe acoperis. Eu n-o întrebasem.Ciudate sînt unele lucruri! Plecasem de-acasa în goana. De asta data m-a coplesit o imensa bucurie... sînt sigur ca praful s-ar fi ales de el. Cine-mi dictase sa ma cufund în tacerea îndaratnica ce se d ovedeste atît de necesara? Sînt convins ca daca i-as fi vorbit Mihaelei. Am mers la voia întîmplarii. cu alte cuvinte. Inima unei feme i nu se topeste chiar daca ai arunca-o la cuptoarele soarelui.. întîmplarea facu sa urc cu un etaj mai sus. As fi întarîtat-o desig ur mai rau cu interventia mea nesabuita. sau prin g lasul mut al ochilor..da îndarat. Domolit si calm (caci aceasta era singura atitudine ceruta de împrejurare) am intr at apoi în odaia Mihaelei. a adaugat sfios parca îmi fixa pentru întîia data o întîlnire. mîine are sa vina Mihaela! Nu-mi spusese te vreau. închipuindu-mi tot ceea ce mi-ar fi placut sa se întâmp le dupa sosirea Mihaelei. cu temperatura mare. Mîine va veni ! Era acceptarea. prin gesturi si atitudini semnificative. Numi venea sa cred. conversatia noastra s-ar fi transformat vertiginos în cearta. Nu era oare pretextul ca sa-mi vad lacrimile si odata cu ele ? rezolvarea impasului în care ma aflam? Spuneam mai sus ca pornisem la atac fara nici un plan preconceput. mi-o apropiasem din nou cu ajutorul lacrimilor tocm ai cînd era cît pe-aci s-o pierd definitiv. chiar numai pentru faptul ca socotise posibila o casatorie cu altcineva.. Ceea ce nu facusera fagaduielile. Poate m a gîndeam sa conving pe Mihaela de a renunta la o casatorie nepotrivita de care s-a r fi cait toata viata. N-aveam l impede în minte ce trebuia sa fac. atît de min unate. Privind pe fereastra. teseam febril. ? . eram prea înfierbîntat. sa bat la o usa straina. Mi-am luat palaria. Cladisem pe acest gînd o drama imaginara. Mie nu-mi ramasese altceva decît sa ascult supus sugestiile care porunceau voi ntei mele. ars de fierul rosu al gel oziei (cînd Alexa îmi destainuise ca un tînar ceruse pe Mihaela de nevasta). nu puteam s-o întreb. I-am raspuns laconic: ? Bine. În expresia lor era ceva care aducea cu implorarea. si întîmplarea aranjase lucrurile mai întelept decît ar fi facut-o cea mai înteleapta min te. reînceputul dragostei noastre. de vizita temerarei cinteze . Va sa zica îi biruisem îndîrjirea. Oare acea ratiune necunoscuta alcatuise deasupra constiintei mele un plan de recucerire fara gres? Un lucru e sigur: din mecanica faptelor petrecute. o lacrima însa o înmoa ie. pentru ca sînt unele împrejurari cînd vrei un lucru cu tot dinadinsul. la revedere! M-am uitat lung în ochii ei. la revedere. Îmi spusese ca vine fara sa precizeze ora.

care ne-a pricinuit o bucurie fara margini. Dar calatoria de dragoste pe meleagu rile Bosforului? Daca ar exista raiul biblic nu s-ar 'putea asemui nici pe depart e cu raiul construit de noi în cele doua saptamîni de plutire prin reverie. Visarea mea cu ochii deschisi se prelungea de cîteva ore, fara a lua seama la curg erea timpului. Dar mult asteptata mea iubita înca nu se arata. Atunci am facut un calcul al probabilitatilor în legatura cu venirea ei, ca sa-mi dau seama în ce propo rtie previziunea mea are sa fie verificata de realitate. Asa, bunaoara, spuneam: 1. Vine Mihaela. 2. Nu vine. La punctul 1 (daca vine) adaugam diviziuni si subdiv iziuni: a. Va fi suparata; b. Nu va fi suparata; o subdiviziune: ce vom vorbi. As tfel, punctul 1 (daca vine) se dilua într-o serie nesfîrsita de probabilitati. Asupr a punctului 2 (nu vine) n-am insitat deloc. (Dealtfel, nici nu-mi convenea.) Mihaela veni pe înserat si-mi rasturna tot calculul, pentru ca... era însotita de Al exa si acest lucru nu-l prevazusem. Le-am poftit sa sada, dar ele nevrind sa ramîn a am plecat cîtestrei sa cinam în oras. Am nimerit fritr-un restaurant si acolo, timp de doua ore, am pus la cale casato ria noastra, fixîndu-i data, locul si celelalte amanute. (Îmi statea pe buze s-o între b pe Mihaela cine era tînarul care o ceruse, dar mi-am reprimat curiozitatea amînînd-o pe alta data, cînd aveam sa fim singuri.) Eu trebuia sa fac un drum în provincie pe ntru a cere parintilor consimtamîntul. Mi-era indiferent daca mi-l dadeau sau nu (e ram major de mult). Îmi faceam mai mult o datorie filiala. Daca mi-l dadeau,aveam de gînd sa facem nunta acasa, la tara, într-un cadru mai pitoresc si fireste pe socote ala babacilor. Mihaela se opuse. Starui sa facem nunta în Capitala, simplu de tot, cu cheltuieli cît mai mici. În sfîrsit, asupra acestei chestiuni ramînea sa mai discutam. Deocamdata t rebuia sa îndeplinim formalitatile la ofiterul starii civile si, peintru ca fixasem nunta peste trei saptamîni, am renuntat la logodna. Mihaela pastra tot timpul o rezerva neînteleasa si nu se amesteca în discutie decît dac a o întrebam ceva. (Mu-mi placu atitudinea ei, dar ce-mi pasa: consimtise, si asta era principalul.) Am întretinut conversatia mai mult cu Alexa, care îmi dadea prea mu lte sfaturi (evident, bune) si-mi modera înflacararile cu mult tact. În sfîrsit! De acum înainte burlacia mea putea sa-si ia talpasita. Zilele urmatoare leam folosit cu formele la ofiterul starii civile si cu pregatirile în vederea plecar ii mele la tara. Parintii ramasera foarte surprinsi de sosirea mea neasteptata. ( Trebuia sa-i anunt telegrafic.) Fara sa mai pierd vremea cu ocoluri, le-am arata t deschis scopul venirii. Tata m-a masurat din crestet pîna-n talpi, fara sa scoata o vorba, apoi s-a interesat, fireste, de zestrea Mihaelei. ? E saraca, i-am spus, însa de familie buna. Vom munci amîndoi si ne vom tine. N-o s a murim de foame. Ce vrei, n-au toti parte de avere. ? E o prostie ce vrei sa faci. Asa sînteti voi tinerii: va înflacarati la cea dintîi fa ntezie si apoi va smulgeti parul din cap. Baiete, casatoria nu e dragoste, s-o st ii de la mine ca eu am vazut rasaritul soarelui înaintea ta. Întîi e foamea si pe urma dragostea. Voi le inversati întotdeauna. Si da-i, da-i, mi-a facut o morala aspra si cît se poate de paterna. Îl ascultam poso morît si cînd sfîrsi (si era sigur ca ma convinsese) i-am retezat-o brusc. ? Ei bine, sînt hotarât sa ma însor! ? Daca esti asa de hotarît, ce rost mai avea sa ma întrebi? ? Si dumneata cînd ai luat pe mama ai trecut peste vointa parintilor. Tel père, tel fils! L-am vazut palind. Lovisem în plin. ? Nu i-am ascultat, e drept, dar nici n-am depins de ei. Afara de asta tu n-ai c opii care sa-ti judece faptele. Atmosfera era încarcata. Seara, la cina, se instaura o tacere de gheata. Nici el n u mai adusese vorba de însuratoare, nici eu. Numai mama, cînd am ramas singur cu ea, ma întreaba discret, cu duiosie: ? E frumoasa? I-am aratat fotografia Mihaelei pe care o luasem într-adins cu mine. Îsi puse ochela rii, o cerceta cu luare-aminte si o lumina de multumire i se ivi pe fata. ? Mititica, e aproape o copila! Exclamatia mamei avu asupra-mi efectul unei mane ceresti. Am sarutat-o de mai mu

lte ori pe amîndoi obrajii, apoi, însfacînd-o în brate am facut cîteva tururi prin odaie. Si acum, cînd îmi aduc aminte de aceasta scena, ma cuprinde o duiosie fara margini. ? Daca o iubesti, ia-o, mi-a spus. Dumnezeu sa va ajute! Cît despre Stroie (tata), o sa se înduplece cu vremea, nici o grija în privinta asta. Am revenit la Bucuresti fara un cuvînt de dezlegare din partea tatei. Era intransig ent, cu prejudecati, nimeni nu-l scotea din ale lui. Pregatirile de nunta urmau febril. Am închiriat un mic apartament pe care-l gasise Mihaela si era pe gustul ei. N-aveam mobila: aveam însa economiile mamei, vreo trei zeci de mii de lei, bani pe care mi-i strecurase fara stirea tatei. Ma gîndeam: ? Hei ce bine ar fi prins acum banii cîstigati la ruleta. De la sine înteles ca nu-m i parea rau de felul cum îi întrebuintasem: am cumparat cu ei atîtea bucurii... În acest timp, Mihaela se arata mai prietenoasa cu mine. Constatam însa cu surprinder e ca evita sa vorbeasca despre ruptura, care constituia pentru ea un subiect tab u. Am încercat, bineînteles, sa-l aduc de cîteva ori în discutie, nu de alta, dar ca sami usurez vina. Nu voiam sa trec în ochii ei drept un ticalos, care ademeneste o fa ta credula si pe urma o abandoneaza, fara scrupule. O tineam sus si tare ca tent ativa de despartire a fost prima data o simpla cursa pe care i-o întinsesem. Atît si nimic mai mult. Oare nu eram în drept sa fac, pentru linistea mea sufleteasca, acest sondaj, în fond nevinovat? Ma simteam prins de tine iremediabil si tineam cu orice pret sa-mi da u seama cît e de adînca apa în care te scalzi. Daca am vazut însa ca nu reactionezi în nic i un fel, ca putin îti pasa de ruptura, am înteles ca nu ma iubesti. Ce era atunci m ai firesc decît sa ne despartim? Asa am judecat. ? Te rog. Dor, daca nu vrei sa ma superi, schimba subiectul. N-am auzit ce ai sp us: eram cu gîndul în alta parte. Vreau sa uit ceea ce s-a întîmplat si tu îmi aduci mereu aminte. Nu ma lasam cu una cu doua. Trebuia s-o conving, chiar cu de-a sila, sau macar s a-i vîr în cap rationamentele mele. Astfel reluam mai tîrziu: ? Daca tu crezi ca nu te iubeam as mai fi venit la tine? As mai fi cautat sa te regasesc? Ti-as fi propus sa devii sotia mea? Dupa cum stii, habar n-aveam ca ai ramas gravida, cine era sa mi-o spuna? A, daca as fi cunoscut situatia în care te gaseai, ti-as fi dat, desigur, o reparatie, ca orice om de onoare. Am facut eu una ca asta? Nu. Te iau de nevasta nu dintr-o obligatie, ci numai pentru ca te i ubesc. Si atunci, daca te iubesc, ce ratiune ma silea sa rup legatura noastra? ? Dor, fii bun, nu mai starui, ma ruga ea cu o voce duioasa, plîngatoare. Te cred, cred tot ce-mi spui. Ce mai vrei? Îmi dau seama ca ma iubesti mult. Merg pîna acolo si-ti spun ca nu exista oameni de onoare care sa repare prin casatorie o gresea la, daca nu-i îndeamna iubirea. Dar, te rog, sa numai vorbim de asta. Nu înteleg de ce îti place sa deschizi mereu ranile vechi? Tot asa evita orice discutie despre sarcina ei. Abia am reusit sa-i smulg o dest ainuire. ? Cred ca am ramas grea din noaptea aceea pe mare. M-am bucurat, dar vestea nu ma surprinsese. (Cînd aflasem de la Alexa ca Mihaela e gravida, mi-a venit spontan în minte noaptea de dragoste petrecuta în cabina vaporu lui.) ? Daca o fi baiat, i-am propus, îi punem numele Catarg iar daca o fi fata, o botez am Principesa (numele vasului). Într-o zi, cînd ne pregateam sa iesim în oras, Mihaela scapa poseta din mîna. Toate nimi curile aflate acolo se împrastiara pe jos. ? Nu s-a spart oglinda? tipa ea speriata. Nu se sparsese. Am strîns lucrurile în graba si le-am pus la loc. Printre ele era si o carte de vizita. Aruncîndu-mi ochii in treacat am citit: Nenisor, subadministra tor financiar (sau administrator). N-am dat nici o importanta faptului, dar numele acela îmi ramasese tiparit în minte. (Daca ar fi fost un nume obisnuit l-as fi uitat poate de atunci.) Ba îmi amintesc ca am vrut chiar s-o întreb în gluma: "Cine-i acest Nenisor? Vreun puisor?" Ea îmi lu a vorba din gura si dupa aceea am uitat de Nenisor si cartea de vizita. Am gasit însa ocazia potrivita ca s-o descos despre o chestiune care ma rodea mai de mult, dar nu îndrazneam de teama sa n-o supar: ? Apropo, Aimée, cine te-a cerut de nevasta?

? ? ? ?

De unde stii? facu ea surprinsa. Alexa mi-a spus. Ce importanta are daca nu-l cunosti? N-ai afla decît un nume. Nu cumva e domnisorul de la Constanta cu care te întretineai în holul hotelului? am spus într-o doara, mai mult s-o necajesc. (Ce tot aveam cu tînarul acela? De ce ma o bseda necontenit?) Mihaela pali subit. O prinsesem, se tradase... La una ca asta nu ma asteptam del oc. ? Asadar, te-ai mai întîlnit cu el de atunci? Îmi destainui, fara sa insist, tot ce a fost. Da, îl zarise întîm-plator (bineînteles dupa ce o parasisem) într-o seara, la un film. Chiar a condus-o acasa sub pretextul ca era tîrziu. Dupa aceea o astepta ca un cîine credincios ceasuri întregi, în fata casei, s-o vada iesind în oras. ? Asadar, te iubea? ? Sigur ca da, mi-a raspuns cu un gest de cochetarie. Altfel m-ar fi cerut? ? Si l-ai fi luat, am descusut-o mai departe, daca nu erai în situatia aceea? A ridicat din umeri, nepasatoare. ? Nu stiu! Se prea poate! Auzi, colo, asta gasise sa-mi raspunda tocmai în ajunul casatoriei noastre, i-am l uat brutal mîinile: ? Îti dai seama ce spui? Începu sa rîda, vesela, degajata: ? Nu înteleg de ce te temi de omul acela? Si atunci la Constanta mi-ai facut o scen a... Avea dreptate! Observase si ea frica ciudata care ma stapînea. E ridicol, mi-am spus, sa ma împiedic de o umbra! Daca Mi-haela se marita cu mine, înseamna ca ma prefera. Atunci ce noima are sa-mi fac griji, de asemenea natura? Acest rationament mi-a redat linistea, si pe buna dreptate.

V Nu ma împacam cu gîndul de a face o nunta dupa tipic (fugeam de stereotip). Îmi placea ca aceasta sarbatoare sa aiba ceva inedit, original, care sa fie totodata o surp riza de efect pentru Mi-haela (ca plecarea neasteptata pe malurile Bosforului) p entru a-i lasa amintiri cît mai tari. Mult mi-am mai batut capul sa gasesc ceva pe plac, dar n-a fost chip. Ma gîndeam, de pilda, sa duc mireasa undeva, pe vîrful Bucegilor, si acolo, într-o bisericuta de lemn improvizata ad-hoc, sa ne cununam... Sau în largul marii, pe o nava anume înch iriata... Sau deasupra norilor, într-un avion de pasageri. Visuri nascute moarte. Lucrurile se petrecura simplu de tot, pe pamînt. Casatoria civila am facut-o într-o sîmbata, iar a doua zi, nunta. Am avut parte de vreme buna si racoroasa. (În ajun pl ouase cu galeata.) Pe la amiaza m-am dus cu masina în strada Sapientei sa iau pe Mihaela si pe Alexa, care ma asteptau dimpreuna cu doua rubedenii de ale lor. ? Unde mergem? La ce biserica? se interesa Mihaela. ? La Sf. Petru si Pavel. ? Pe unde vine? N-am auzit înca de ea, întrebara celelalte persoane. ? Aveti rabdare. Într-un ceas sîntem acolo. ? Asa departe? Automobilul ne transporta în goana la biserica din... Colibasi, un sat destul de c uprins, situat cam la 30 de kilometri de Bucuresti, unde fostul meu coleg de facu ltate, Bogdan, care avea acolo un conac spatios mostenit de la parinti, ne ofere a o larga ospitalitate. Invitatii bucuresteni, veniti ceva mai înainte cu un autobu z, ne asteptau. În fruntea lor se afla Colesiu, ca un comandant de companie. O multime de sateni si satence se adunasera în curtea bisericii ca sa vada nunta d e la Bucuresti. Alexa se minuna de ideea mea care nu era deloc nastrusnica. (În orice caz renuntas

cînd m-am familiarizat cu lucrarile. se apuca sa cînte din frunza-i fermecata. bun prieten cu secreta rul general. absurda.. ca sa omorîm dupa-amiezile plictisitoare de duminica. Tot asa.. ca si cînd venise la nunta propriilor lu i copii. dar dupa aceea revenea tot mai obsedanta si nelinistitoare. Si Mihaela parea ca se bucura. Numai ca acum e prea tîrziu! VI La o luna dupa casatorie am fost numit avocat într-un contencios al Ministerului de Comert. Nu-mi venea de nicaieri o încurajare. unchiule. într-o însufletire de zile ma ri. În acelasi birou lucra si prietenul Bogdan. dar f oarte simpatic si bun ca pîinea calda. Slujba nu era grea. Am juc at hora miresei laolalta cu flacaii si fetele satului. da.. surîdea mereu si îsi plimba fara satur ochii incandes centi pe decorul rural. Odata..) Era gras. cam contrariata. bautura îi antrenase la joc si veselie.em la avion si la vapor. În cercam s-o alung cu ratiunea (dealtfel n-avea nici un sens) si izbuteam pentru o bucata de timp. s-a ispravit! ? Casa cu noroc. neam de neamul lui nu fusese bucurestean. se împrietenira si sotiile noastre . Acum.. mare îi fu mirarea cînd venira sa ne faca urari fostii mansardisti. Iliuta. Ce-i drept nu întelegeam nici eu atunci. cu superioritate: ? Banuiam ca nu-i lucru curat cu mutatul... care în rastimpuri lua forme de spaima neînteleasa. Iata. Charlot. matahalos. Cu timpul.. dar nu spunea nimic. batrînul Colesiu. am început sa redactez avize si chiar sa pledez procese. ma batu pe umar. nu-mi dau seama ce anume a fost. L-am auzit odata spunînd cuiva despre mine: ? Are spirit juridic.. daca ar fi aparut cinteza noastra draga asa cum ne fagaduise cu ciripitul ei. ce încredere pogora peste mine. De teama apucam mîna Mihaelei si o strîngeam. cum mai zb urau gîndurile absurde. obtineam termene si amînari. în urma unei recomandatii a profesorului Tîrnoveamu. ca oricine sade la mine e obligat sa-si puna pirostri ile? Asta-i lege. ca nu-i decît o simpla înscenare. se încinse o discutie aprinsa pe tema unei dr ame pasionale care stîrnise multa vîlva.. M-as fi bucurat daca participa mai m ult la propria-i nunta. cu abilitate. n-aveam s-o mai v ad niciodata. se tragea tot din opinca. Va sa zica. Ne faceam vizite reciproce. Taranii se mira u si cascau gura la bucuresteamul care se pricepea asa de bine sa zica doina si alte cîntece populare. la conacul caruia facusem nunta. ? Ce ai? ma întreba ea. studiam dosare. sau ne duceam împreuna la teatru. Nu întelegea. cînd Bogdanestii venira la noi. ma aflam la propria-mi nunta si totusi nu eram convins ca ma însor. . cu Iliuta în frunte. baiatul! Nu stiu daca aveam sau nu. la rîndul lui. N-a venit. nepotilor. un aviz într-o forma care nu lasa nimic de dorit. Ah. ca-i lipseste c eva.) ? Nu m-asteptam la o surpriza ca asta. iar mai tîrziu. Nuntasii petreceau în lege. conte sa. Traiam clipe cînd mi se parea ca pamîntul de sub picioare prinde a se scufunda cu mi ne. Oare lipsa parintilor sau altceva neconform cu festiv itatea sa fi contribuit la sporirea acelei stranii îngrijorari? Nu stiu. ne îmbratisa emotionat (avu înca o data ocazia s-o sarute pe Mihaela) si gr ai: ? Nu va spuneam. dar ma pricepeam sa astern pe hîrtie. Dupa slujba religioasa. Numai eu sufeream de o grija apasatoare. desi purta straie nemtesti. nici chiar din partea Mihaelei. i-am raspuns surîzînd. cu un cap enorm. (De f apt el îmi indicase vacanta postului. beat de bucurie. În curtea conacului ne astepta masa întinsa si un taraf de lautari bastinasi. Adevarul era ca Iliuta. Aveam simtamîntul ca se petrece ceva anormal cu aceasta casatorie. înca treaz. la mijloc era tot. Seful contenciosului ma pretuia.

. poetul iubirii eterne.. Ceea ce ma mira însa e ca barbatu-sau i-a crutat viata.. poet ilustru. ? Cum a putut. fara zguduiri. Si dupa cîtva timp artista a murit în împrejurari nelimpezite pîna azi. C edînd unor reminiscente ale educatiei religioase. la rîndu-i . Torturat de gelozie. Amely. Iolanda Manole... ? Nu. omul sensibi l si delicat. Moliere. consilierul n-a cerut niciodata arestarea lui Racine. . ? Si cum s-a întîmplat. ? Ce s-a întîmplat. În orice caz tandrul Racine. Dar nu pentru multa vreme. ticaloasa. nu se pot desparti de femeile lor. Îndoiala scoase din nou coltii: daca a jurat strîmb? Si într-o zi. fatal. prefacîndu-se ca pleaca în provincie chemat de o telegrama apocrifa. cum a rabdat-o inima sa jure în fata icoanei ca-i nevinovata?. relua Mihaela. ? Am deplasat chestiunea peste. te-ar putea ataca. femeia se apara cu prea multa înversunare ca sa fie crezuta. Corneille. În orice caz.' chiar el. ? Asa se întîmpla de obicei: suprimi pe adversarul cel mai periculos.. o frumusete a vremii.? facu Amely. doua secole si jumatate. Sotului nu -i fu greu sa-si dea seama ca actrita juca teatru si acasa. care ave a darul de a inspira des folles passions. nu numai pe scena. zise Amely. autor ul unor capodopere si în plus coleg la Academia Franceza pentru ca a dispus fara i mpunitate de viata unei femei ca de un lucru al sau personal. da. Mihaela. autorul Andromacai. Doamna Bogdan însa (Amely. ? Eu cred ca nu s-a petrecut nimic.. Pornind d e la aceasta faimoasa Iolanda Manole.. ? Racine a facut altfel.Acum se judeca procesul. lesina. Amely. Barbatul navali în cuibul îndragostitilor si cinci gloante de revolver curmara viat a rivalului.. ? Da. am spus eu. ajunsesem la.. tarasenia asta? ? Nu se stiu prea multe în privinta asta. Sotia îngenunche în fata icoanei si jura cu evlavie ca-i nevinovata ca o mielusea. adolescentul pios de la Port-Royai. Se îndragostise de celebra actrita La Duparc. în aceste circumsta nte. . ? Habar n-aveam ca a fost autorul unei drame familiale.. însurat cu o frumoasa si tale ntata actrita. Ea plînse. Juramîntul era pentru el. chiar daca crima fusese premeditata. deschise poarta si se facu nevazuta în casa . egoist si tern.. în fond? ? Ceea ce. Racine a preferat s-o otraveasca decît sa i-o fure altii. Aceasta este Le Drame des Poisons. zise Mihaela. Ministrul justitiei sc ria consilierului de stat Bazins de Bezons. pe actri ta La Duparc. o tîrî într-o biserica punînd-o sa jure fata Sfintei Fecioare ca nu l-a înselat. pîna cînd o anonima vesti pe sot ca sotia îl însala cu un prieten. desi duc o viata infernala. însarcinat cu anchetarea cazului: "Ordi nul regelui pentru arestarea lui Sieur Racine vi-l trimit îndata ce-l cereti". acesta facu o mare scena sotiei (ca în actul al II-lea al pieselor sale ) ca sa afle adevarul gol-golut. Multe actrite nu sînt altc eva declt simple masini de fabricat placere. Dupa acest act solemn casnicia zdruncinata îsi rel ua mersul. nu era chiar asa cum ni~l închipuim noi. trebuia sa se întîmple. în sfîrsit a aparut grabita. dimpotriva. e foarte . Ma întreb de ce ea si-amintit barbatul jurînd strîmb si n-a jucat demn rolul de soti e. O femeie ca La Duparc. a otravit-o pe femeia infidela. îsi smulse parul.. suprema dovada de inocenta. ? Care Racine. un om excesiv de crud. cum îi spuneam) osîndea cu înversunare pe sotia infidela. spumega ea. interveni Bogdan. nu putea sa ramîna credincioasa unui singur barbat. si ea însasi fara virtuti deosebite. Casnicia tinea de trei ani. care. barbatul se linisti.. nu trebuie s-o condamni astfel. nu stii ce s-a petrec ut în sufletul ei. divortînd de un om pe care nu-l mai iubea? ? De unde stii ca n-a încercat sa-l lase? Dar sînt barbati crampon care. Înt r-un cuvînt. o pîn di în preajma locuintei amantului ascuns într-o masina de piata. ci. Unii afirma ca Racine s-ar fi casatori t cu ea în taina. curtata de celebrita tile vremii.. Bin eînteles.Era vorba de cunoscutul autor dramatic Dimitrie Albu.. Dupa ceasuri grele de asteptare. el însusi scriitor.. sustinînd pe toa te tonurile ca-i ramasese credincioasa fiindca îl iubea ? si-l iubise totdeauna. cinstea sufleteasca a femei i. Boileau. Toti eram de parere ca acuzatul avea sa fie achitat.

înainte de culcare.Tîrziu. De ce luase p artea sotiei infidele daca n-avea nimic pe cuget? Si de ce o apara cu atîta îndîrjire? Trebuie ca s-a petrecut ceva cu ea. Prea e cu ochi si cu sprâncene. Au pus-o în libertate. Slujnica pleca oparita. evlavioasa). Greseala e a barbatilor care si le-au facut sotii. pe cînd sotia mea îsi facea rugaciunea obisnuita (era. Nu cumva te simti cu musca pe caciula? Sa stii. vezi-ti de treaba. eu nu ma refer decît la necinstea actritei. cam acru) si s a conchida: ? În orice caz natura umana este foarte complexa. În loc sa marturiseas ca barbatului: da. Lasa justitia în pace. ? Asculta. l-au osîndit pe artistu cela? Uite ? si Zamfira stia de poveste. iubesc pe altcineva. trîntind usa dupa ea. Cred ca o face mai degraba din încap atînate. trazni-o-ar Sfîntul de patachina. nu pe el. rau.. (O facea mai mult din cur toazie decît din convingere. ? Toanta! De ce s-o fi amestecînd unde nu-i fierbe oala? Atitudinea ciudata a Mihaelei îmi dadu de gîndit mult timp dupa aceea. slujnica noastra. conasule. Prea faci cauza comuna cu femeia adultera. Si ca sa ma conving de subrezenia acesto .. Desigur Mihaela se referea la propria noastra soar ta. Sotia mea se multumi numai sa zîmbeasca (ce-i drept.) E greu sa crezi în virtutea Iolandei Manole ca si a co nsorei sale mai vîrstnice. ? Exact: sotul Iolandei. hotarît lucru. Ceea ce faci e li psa de tact. se îmbufna ea si întorcîndu-mi spatele s e vîrî în patul ei.. ? Firo. Nici în gluma nu trebuie s-o spui. dadui cuvintelor un aer de gluma. Dragostea nu da nimanui ace asta prerogativa. ? Nu prea miroase a bine.. ? Te rog ispraveste cu glumele de prost gust.. Pe de alta parte îmi veneau si gînduri bune: ? Ar fi prea proasta sa-si dea astfel în petic. daca nu va e cu suparare. cînd de fapt ele erau flori prea parfumate ca sa nu se încaiere fluturasii pentru po lenul lor. ? Crezi ca e chiar asa de usor sa spui sotului ca iubesti pe altcineva? izbucni Mihaela putin contrariata. te credeam ceva mai inteligent.? ? Nimic. A scapat destul de lesne.greu ca un om sa judece pe alt om.. nu se nas cuse înca infidelitatea. Manole n-a stiut sa se opreasca la timp. ? Dor. a ripostat ea enervata. Mihaela. o apostrofa Mihaela. încerca Bogdan sa-i ia apararea. cuceritorul atîtor femei carora le-am s tîrnit rîuri de lacrimi? Nu. Odata cu ei rîdeam si eu într-o dezlantuire care mi se paru cam exagerata. Zamfira.. ? Ce-i cu tine.. Cu toate astea îndoiala (desi pîna acum straina de simtaminte le mele) ma sfredelea mereu ca burghiul. . În tot cazul aveam prea multa încredere în mine. a m exclamat cam surprins de atitudinea ei dîrza. în puterea mea asupra ei si-mi spuneam cu o certitudine care nu suferea cea mai usoara contradictie: ? Sa ma schimbe Mihaela cu altul? Pe mine. La Duparc: nimeni n-a alergat dupa ele ca sa-si toceasc a picioarele pîna la genunchi. Musafirii izbucnira în rîs. dar. ? Haide. Ceea ce n-admite ca o fiinta sa dispuna de alta fiinta mergînd pîna acolo îneît s-o suprime. ? Rau. A voit sa sech estreze numai pentru sine gratiile acestei femei talentate. din spirit de contradictie.. ? Si nevesti-si. asta-sear a te pun sa-mi juri în fata icoanei. I-am dat dreptate în sinea mea. îmi veni în minte discutia pu Bogdanestii. jura-mi ca nu ma înseli. cît. nu-i de nas ul tau. pentru Tudor Petrican nu exista. draga mea.. ea a mintit si aceasta minciuna a provoc at drama. dea ltfel. A doua zi sau a treia zi.. ? Mihaela are dreptate. Pe ea trebuia s-o bage la puscarie. ? I-au dat cinci ani de temnita grea.. ca sa nu atrag atentia Bogdane stilor. Mihaela? Iei partea unei infidele? am intervenit mai mult în gluma (dar putin si serios). ca nu ma înseli. ma întreba pe cînd ne servea la masa: ? Conasule.

ghetre albe. manusi tot englezesti. Îl interna într-un sanatoriu unde ramase trei saptamâni ca sa iasa de acolo compl et vindecat. îi stabi li diagnosticul. apoi ma batu pe umar cu un gest strengaresc: ? Haiducule. tot asa se prezint a. L-am condus la cuibul nostru unde ne astepta Mihaela cu ma sa pusa. Mihaela.. Nu-i vorba.. abia astept flacaul.. E bine pus la punct. ea ajunse la fosta mea locuinta si intra la Coles iu. ? Stiu unde bati. ceea oe însemna ca i-a facut o b una impresie. tata. Nu ine mai scriam ( mama îmi scria totusi). as zice un Petronius contempora n. N-am apucat sâ-i exprim bucuria pentru aceasta schimbare de atitudine în favoarea no astra. dupa multe si anevoioase analize. nu m-as fi împotrivit s-o ie i.. Suferea de o boala la stomac careia medicii de acolo nu-i dadusera de hac. dimpotriva. si în fine traind un simtammt plenar ca amîndoi mergeam pe drum sanatos. cînd mama.. si tata o placu de la prima vedere. fara nici un îndemn din parte-mi. Stilul face parte din firea lui... se ducea zi lnic la sanatoriu sa-i tina de urît. De cînd îl stiu exala din faptura lui o usoara mireasma de paciul i. O saruta parintest e pe frunte. În sinea mea i-am multumit Mihaelei bucuros ca o cunos team tot mai bine ? fericit ca era asa. Tata pretuind ace st gest îmi spuse cînd ea nu era de fata: ? O fata care roseste sa stii ca-i soi bun. Daca as fi cunoscut-o mai demult. Nu stiu nici pîna acum ce avea. am urmarit-o într-o zi pe Miha ela cu masina. fii sigur... Sarcina evolua no rmal. Cînd Mihaela îl zari. Îmi spunea despre ea: ? Nu stii ce e mai mult: desteapta sau frumoasa? Basca ? instruita. sa-l joc pe genunchi. La rîndu-i Mihaela îmi destainui: ? Îmi place batrînul. VII Relatiile mele cu tata fusesera întrerupte de cînd cu însuratoarea. ? Daca o fi fata? . Si eu as fi luat-o de sotie daca eram în locul tau. ? Ah.r banuieli stupide si sa scap de pacostea obsesiei. Mihaela coborî ochii. dar mai ales îi povestea cu darul ei neîntrecut cîte în luna si în soare. scrupulos în arta de a se îmbraca pîna la pretiozitate. Averea mintii ramîn e însa neatinsa: nu s-a nascut pîna acum hotul care s-o fure. într-una din scrisori ma anunta ca babacul vine la Bucuresti sa se arate unui internist si are de gînd sa traga la noi. te-as fi împins. Usa s-a deschis si Mihaela a patruns în rezerva spitalului unde se desfasura acest dialog. Ceea ce era foarte adevarat. dar doctorul acela îi descoperise b oala. n-ai avut gust prost. iar eu deocamdata nu ma gîndeam la o împacare. Tata era un fel de arbitru al elegantei. tot asa cum facuse barbatul Iolandei Manole. Îi aducea reviste. Banii se pot cheltui.. chiar pierde. eroul tristei drame. Cînd o fi av ut timp sa citeasca atîta? ? Ast? e zestrea ei. dar chiar pe ntru Paris. Ba. Purta haine de taietura cla sica din stofa englezeasca. Adevarul e ca si la Petricanii nostri. . monoclu cu snur si baston de trestie o u miner de ivoriu. iar seara la masa îmi povesti ca facuse mai devreme o vizita Veveritei. M-a miscat gestul lui.. cum o voiam. L-am asteptat la gara. În felul acesta cîstiga pe teta fire închisa) care începu s-o pretuiasca. unde nu-l vede nimeni. iar sorocul fericitului eveniment era dupa calculul medicului peste doua l uni.. carti. M-a strîns în brate s i mi-a vorbit atît de prietenos ca si cînd n-am fi fost niciodata certati. guler rasfrînt (Take Ionescu) c hiar pe arsita cea mai mare. se bucura tata. Mihaela rosi coplesita de complimentul straveziu ce-l adresase.L-am dus la un profesor reputat care. nu numai pentru Bucuresti. desi uneori remu scarea scotea capul cînd si cînd fiindca mîhnisem pe batrîn. Venise de la un control facut la "maternitate". Dupa ce parcurse cîteva strazi... i-am surprins pe fata o mirare.. Cam asa stateau lucrurile. jurnale. în timpul acesta..

tie nu-ti pare bine? ? Desigur. Hrana. Nu te baga în vorba! Ce m-am gîndit eu: baiatul meu n-ar trebui s a fie hartuit de grija zilei de mîine. de bine de r au. Asta nu ma încalzeste pe mine. Desi scapata de sarcina care îi casunase atîtea neajunsuri. Cauta pe îndelete si cînd ochesti ceva bun. Într-un tîrziu. ? Lasa. Dupa explozia de bucurie de adineauri nici ca s e putea un dus mai rece. ? Numai atît? Hm! Si v-ajung voua banii astia? ? Nu se ajung. si sa ma copleseasca de sarutari pe care sa nu le uit usor. tu îi faci mustrari? Dar. fara importanta. Eu vin si facem treaba. Fara sa sta u pe gînduri am internat-o la Maternitate. ? Ce vrei sa spui. si acolo lepada copilul. Eu stiu ce înseamna sa ti i o familie. unde am ajunge? Viata . Foar te bine! Trebuia s-o avem mai devreme sau mai tîrziu. cu atît mai bine. alba ca varul . cu leafa ta n-ai sa faci mare scofala. s-o stapîniti san atosi si sa nu va mai bateti capul cu chiria. rel ua: ? Mai. sa zicem c-o scoate el. Ne-am înteles? Nebun de bucurie m-am repezit acasa sa-i duc Mihaelei minunata veste: ? Vom avea casa! Casuta noastra! O vila! Ma asteptam sa exulte de bucurie. dar ne mai strîngem si noi.? Ce-o da Dumnezeu! Dar parca tot mai mult mi-ar placea baiat. Vom avea o casa.. baiete? ? Opt mii. ? Voiam sa-l am. poate si al treilea si greutatile cresc. apucata de dureri atroce. Daca toate femeile carora li s-a întîmplat acelasi lucru ? si sînt milioane în toata lumea ? ar proceda ca tine. Stii ca nu-i lucrul cel mai greu. Nu-mi raspunse nimic. dintr-un anumit caicul. Cautasem s-o consolez ca sa-si regaseasca echilibrul. asemene a unei plante. copii mai facem noi. Mihaela avu o ameteala puternica. Dai proportii de tragedie un ui fapt marunt. sa ma îmbratiseze. Trebuia s-o crut. Prin urmare. N-o mai interesa nimic si traia o viata vegetativa. rece. cînd m-am întors acasa. dar to ate astea le facuse corect. ? Ce-i cu tine. tata. Oare Mi-haela mai purta pica tatei ca se împotrivise la c asatoria noastra? E adevarat. T eribila cadere din cer! Surîse pret de o clipa. mai vine al doilea. Sau daca gasesti o lo cuinta gata. aspru. sustinea ea. tare mi-i frica sa nu i se moaie sira s pinarii. Într-o zi. Poate (stiu eu?) sarci na o facea capricioasa. Sa fie a voastra. Doar n-oi fi vrînd sa topai de bucurie. tata? ? Taci si asculta. Urmarea în sine firul unui gînd care-l muncea. sec si atîta tot Eram pur si simplu consternat de aceasta atitudine glaciala si nu ma rabda inima sa n-o întreb: ? Cum. Numai nu te grabi. Avea o hemoragie puternica si viata îi era în primejdie.Cu o zi înainte de a iesi din spital. conventio nal. Uitasem de cînd n-am mai vazut-o rîzînd. Nici odata nu m-am purtat mai concesiv si curtenitor cu ea ca în timpul sarcinii. sa nu treaca de 300000?550 000 lei. iarta-ma ca-ti spun: exagerezi peste masura. ne împrumutam.. dupa ce colindasem un cartier întreg cautînd o casuta d pa spusele tatei. raspunse. Mihaela arata trista. îl îngrijise si-l acoperise de toate atentiile. lucru pe care nu-l facuse pîna atunci: ? Cîte parale cîstigi pe luna. batrînul ma chema la el si se-apuca sa ma d escoasa. . Cînd n-avem încotro. un taifun crunt care-i devastase fiinta pe dinauntru. Se cheama ca m-am curatat de o jumatate de milion. ce? S-a întmplat ceva ireparabil? Lasa. n ici o grija. baiete! Eram gata sa-l îmbratisez. copilul vine si cere. plina de ciudatenii. cu regretul ca n-are decît doua brate pentru asta.. D-aia m-am hotarit sa va fac o casuta. dar el ma opri. îmi faurisem atîtea nadejdi. draga mea? În loc sa multumesti cerului ca ai scapat teafara. sa trec cu vederea aceste neajunsuri si chiar asa faceam. M-am vîrît în pat cu nefericirea în cîrca. Dar daca-i mai pui pe cap si chiria. sa ne întelegem: tu afla un locsor bun. Parca o izbise o nenorocire fa ra leac. Se prabusi jos. Mai bine as fi murit. bate-mi o depesa. aba tuta. fara înduiosari. Ca o casuta e mare lucru. baiete. la jumatatea gestului. dusa pe gînduri. Nu stiu ce are sa se întîmple cu mine. murmura un do? întrebator. ? Aimée. Am chemat un medic care dispuse sa fie numaidecît trimi sa la sanatoriu. iritabila..

în acele clipe... facîndu-ma s-o accept prin puterea obisnuintei. Rîdeau cu hohote d e ticurile profesorilor. Amîndoua prietenele p alavrageau ceasuri întregi. ? Bogatia nu constituie o superioritate. de toate nimicurile. o rugam sa vi na mai des pe la noi. n-as mai putea. Daca am concepe un altul? ? Nu. gingasia vietii scolare. Aveam impresia ca e o împied icare la mijloc. Mihaela reveni în casa. Ea fagaduia. exagerezi. fara a reusi s-o înveselesc decît la suprafata. rasuflînd usura ta: ? Uf. ? Cum. Trata un subiect liber (mi se pare despre Femeia în societatea moderna sau cam asa . Era vesela . eu ? mai mult îndemnata de Cic i. bine ca a plecat si asta. Cei saraci cu duhul au acces si acolo. atîta tot!. Au participat peste 800 de. Odata. ? O stie si ea. Ea manifesta. Retraiau.. merge înainte. Si noi trebuie sa tinem pasul cu ea. n-avea pofta de explicatii. I-am demonstrat-o ori de cîte ori s-a ivit prilejul. De ce prelungesti fara rost o situatie ech ivoca? ? N-a venit înca timpul. Într-o seara. de la început. care tamaduieste fara nici un leac ranile sufletului. O duceam la concerte. ? Nu. ? Aimée. scormonind amintiri din timpul scolii. pentru ca între femei se petrec atîtea lucruri ciudate. Însa din nenorocire n-am avut parte de el. Dar nu mi-a aratat-o niciodata pe fata. Nu ma poate suferi nici ea... cînd totul era soare si surîs. de maniile pedagogilor.nu se poticneste dintr-atîta. Reluînd tonul serios am întrebat-o: ? Daca n-o suferi de ce o cultivi?... ? Ce vrei sa fac daca simt asa. Tineam cu o rice pret sa am copilul. pe linia preocuparilor mele de a distra pe Mihaela. mi-a întors spatele si o luna de zile n-am mai vazut-o. am dus-o la o con ferinta a profesorului meu.. Am trecut în mîna timpului aceasta înda torire.. dar prea putin perceptibila. Cînd a citit lista. dupa ce petrecu prietena pîna la poarta. Eram din ce în ce mai uluit.. la teatr u.. D ar el lucra mai încet de-cît melcul si în primul rînd ma acomoda pe mine cu noua stare d e lucruri... ? Înteleg. Habar n-avea m ca tatal ei era proprietarul mansardei. ? M-a pizmuit totdeauna. Era cu neputinta s-o aduc pe linia de plutire. Cînd colo. tot era ceva si atît. vraci infailibil. care venea uneori pe la noi. ? Te înseli... daca nu s e putea altcum. nu-ti place tovarasia ei? ? Niciodata n-am putut s-o sufar.? Nici o femeie nu seamana cu alta. ? Adevarat? Credeam ca sînteti cele mai bune prietene.. Desi s-au acordat douazeci de mentiun i. ? Si rezultatul? Ai obtinut premiul întîi? ? Nu.. s-a facut alba ca varul. De fapt n-ar fi trebuit sa ma mir deloc. Am ramas înmarmurit. ? În cazul asta as zice ca s-a lins pe bot de împaratia cerurilor. Ce-i drept si Mihaela înr egistra o ameliorare. mai spuse: ? Daca ai sti cît am suferit datorita faptului ca i-am fost chiriasa. Am impresia ca Cici are un suflet de aur. Cici. În anul I de fac ultate ne-am înscris la concursurile "Tinerimii române". Dupa un timp. ? Cum se explica atunci prietenia voastra? Mihaela ridica din umeri. plina de viata si în prezenta ei Mihaela se transforma subit.. dar ca nu se îndura sa ne paraseasca definitiv. adauga Mihaela. e un bun temporar. chiar la baluri.ceva). ? Si Cici? ? N-a capatat nimic. Si afara de asta nu ma deranjeaza. al doilea. studenti si studente de la toate universitatile d in tara. un int . parea c-o mai trezeste din abulie. Ar fi fost pentru mine icoana vie a dragostei mele de atunci. Dimpotriva. dar tot rar venea. Nu-i totuna. În fine. Adevarata bogatie e a creierului. Observînd influenta buna pe care Cici o exercita asupra nevesti-mii. ? Are aur fara suflet. Tîrnoveanu. Nici o mentiune macar.

Îmi paru bine ca ramase încântata. E locotenent într-un regiment de acolo.. I-am spus oarecum sfidator: ? Crezi ca eu n-as putea sa fiu profesor universitar? Zîmbi ironic. m-am întîlnit fata în fata cu distinsul conferentiar. desi avea unele rezrve în privinta unor concluzii. dispretuitor. Asta le -ar întrece pe toate: casa lui Colesiu. VIII Din cauza avortului Mihaelei am întrerupt cîtva timp alergaturile pentru gasirea unei case. peste pretul indicat de tata. Da? De vînzare? Cine s-ar fi asteptat la asa ceva? Ar trebui s-o luam noi. Nu gaseam însa ceva potrivit pentru noi. ? Apropo. Macar sa-l mai fi vazut o da ta! Mihaela izbucni în plîns. prin testament. Faceau cununia religioasa tocmai la Turnu-Severin. Le-am reluat însa cu mai multa rîvna dupa însanatosirea ei. Tot drumul pîna acasa n-am mai scos o vorba. ca ai putea sa ajungi profesor universitar.. atît de adînc. proprietatea noastra. usor contrariata. Cam dupa o luna de la nunta Veveritei. Mihaela îmi lua bratul si sopti înfiorata: ? Ce barbat distins! Apoi adauga pe acelasi ton: ce mare lucru e sa fii profesor universitar! Nu stiu ce ma împinse s-o contrazic (poate aluzia unita cu regretul ei ca nu eram si eu profesor). S-a prezentat: ? Sînt avocatul mostenitorilor defunctului Colesiu. dîndu-si seama ca-mi ranise am orul propriu. Bietul mosneag. Închisese ochii la cîteva zile dupa nunta lui Novac. unde locuiau parintii ei . încerca sa repare greseala. Pe cînd ieseam de la Fundatie. Mihaela. rosti! ? Stiu.. în urma unei crize car e l-a dat gata în cîteva zile. Zîmbetul ei ma jigni adînc. iar el s-a oprit ca sa-mi strînga mîna. I-am prezentat atunci pe Mihae la si dupa un schimb de amabilitati. Am gasit un apartament într-un blokhaus. ? V-ati mutat de mult din casa lui? ? Numai de cîteva saptamîni. draga. Era si Mihaela de fata. Trasnet! A murit Colesiu! Cînd? Cum? De ce? Am aflat pe loc amanuntele de care ave am nevoie. Cuibul acela unde ne -au ramas atîtea amintiri scumpe. asta-i! Izbucni în rîs (o spusese atît de caraghios) si totul se mistui în uitare. ? Unui nepot de sora. Colesiu de ce n-a venit? l-am întrebat pe ginere. Dar nu vrei. cui a ramas? l-am întrebat într-o doara. Dupa-amiezile. Cu toate aste a mi-a ramas crîncen înfipta în creier exclamatia ei: ce mare lucru e sa fii profesor u niversitar.. baiatul mamei. iar noi am pornit-o pe jos spre casa. locuieste la Iasi. albumul cu fotografiile Yvonnei Rossignol si placile de patefon care-i placeau atîta! Si acum avocatul venise sa i le aduca. m-am. poate si una si alta.. care tocmai plec a. chiar cucerita de elocint a maestrului meu. înainte de a pleca în nefiinta tot avusese un gînd pentru noi. O . Si noi n-am stiut nimic. ? Dar casa. si nu mi-am dat seama de asta decît mult mai tîrziu. În acest timp (era prin ianuarie). ? Te înseli.. s-a urcat într-o masina. Dar nu-mi raspunse. De ce nu? Sîntem cumparatorii cei mai îndrituiti. Dor. colindam cu jurnalul în mîna cercetînd anunturile si verificînd la fata locului imobilele de vînzare.. Îi lasa se Mihaelei. nu cumva ai omis sa-l inviti? ? Se putea una ca asta? Am vorbit cu el la telefon si mi-a promis ca vine. Casa e de vînzare. Novac se casatori cu Veverita sl ne invita la nu nta. Si luînd un ton de gluma.) ? Si ce face? Se muta în ea? ? Nu. pomenit ca un domn. încît am simtit aproape o durere fizica. cînd n -aveam serviciu. Sau daca gase am era prea scump. L-am salutat. (Si noi care ne credeam singurii lui nepoti!.. Nu prea e chiar asa de mare lucru! Ea pufni. M-am prefacut ca nu bag de seama.eres viu pentru acea tema.

daca am avea o casuta ca asta. dar si de rîndul acesta aveam impresia ca bucuria ei e prea zgîrc ita cînd ar fi putut sa fie mai darnica. De obicei vînzatorul cere mai mult ca sa aiba de unde scadea. Ceilalti oameni mereu ne sînt piedici si asteptam sa dispara ca sa punem mîn a pe slujba sau pe casa lor.) A.. Mihaela se bucura. Adevarat. trecuse un an si parca toate se întâmplasera de cînd lumea.000. dincolo instalam dormitorul ca-i mai multa lumina si-l tapet am cu albastru. Iar micile reparatii de care avea nevoie ne mai rapeau cel putin o luna. si cum în noaptea aceea o avusesem pe Mihaela." Iata. si o euforie placuta se plimba prin toata fiinta mea. Muncind cu tragere de inima o dadui gata mai repede decît ma asteptam. reteza din pret si ne vîndu casa cu o jumatate de milion. o data însotita de Mihaela). Am trimis tatei o telegrama sa vina imediat. era de acum al nostru. ne-a spus Alexa c u fata luminata de fericire. fireste. Casa nu era libera decît dupa cîteva luni. PARTEA A TREIA I Pîna la prînz totul s-a petrecut ca de obicei. Ma rog ? cît costa? Mostenitorul pretindea 700. Am plecat de dimineata la serviciu într -o dispozitie de plenitudine. O cunostea prea putin (se abatuse numai de d oua ori pe la mine. aici înlocuim scara cu una de beton (asta-i aproape darapanata).. Mihaela spusese odata: "Ah. sa te interesezi cît costa. (Parca facea toate lucrurile pe jumatate. Uite.. În orice caz.) ? Aici o sa traiti fericiti o suta de ani ca-n sînul lui Avraam. bucuria noastra avea un sîmbure de tristete si cred ca sînt rare bucuriile întregi.) Calendarul din perete arata 14 iunie! E ou putinta? Dumnezeule. în care avusesem pe Mihaela si unde t raisem cele mai senine zile. "Poate din cauza mortii lui Colesiu". (Ar fi de preferat matase plisata. curtea. gradina . As fi crapat de ciuda scapînd o ocazi e atît de rara de a pune mîna pe locuinta lui Colesiu.. dar acum cînd o cerceta cu de-amanu ntul se arata foarte entuziasmata... Tata sosi fara întârziere si dupa cîteva zile de tratative ajunse la întelegere. Hm. cre d ca nu costa prea scump. daca ar fi presimtit ce avea sa se întîmple! Si curînd. ) Pîna la urma i-am dat dreptate. Ale noastre. desi n-am reusit sa destupam cele 21 de sticle de sampanie oferite de Colesiu. Voia probabil sa ma încerce daca nu-mi .. O plimbam din odaie în odaie. Aveam o lucrare pe care trebuia s-o ispravesc chia r în acea zi. cam scump. În cît sîntem astazi? (Voiam sa-mi însemn ziua în agenda. Mi-am amintit ce bine petrecusem acum un an d e ziua ei. curînd. i se împlinise dorinta. Veni si Alexa sa viziteze locuinta. Am primit chiar un aconto de 10 0 00 lei. cuibul unde ne adapostisem dragostea. cu glaswand. Aveam nu o casa asemanatoare. teiul urias la umbra caruia întindeam mesele prelungite pîna în zori.parte din noi salasluieste înca acolo. tocma la sînge. dar azi e anivers area Mihaelei. dar sa lase mai jos pentru no i. Ce noroc neasteptat! Trebuia sa moara Colesiu ca sa ne iaca parte de norocu l acela. împlineste 22 de ani. nimic n-am mai rîvni. Dumitru nu puteam sa ne mutam în ea. Oricum înainte de Sf. iar Mihaela îi explica: ? Uite aici facem o usa. bani pesin. Daca ar fi staruit o obtinea poate mai ieftin. Face. asa cum voia tata. Norocul facuse sa fiu angajat într-un proces de mostenire. cu cîstig de cauza aproa pe sigur si care îmi aducea un beneficiu însemnat. Mosteni torul caruia îi crapa buza dupa bani. Asadar. gîndeam. (Tinea mult la Mihaela. ci chiar casa mult vis ata. încît toate bucuriile sora-si e rau si ale ei. M-a mirat faptul ca ea n-a adus deloc vorba de sarbatoarea asta. "Azi îmi merge din plin".. trebu ie tocma multa.

si capacitatea mea parea prea strimta ca sa cuprinda atîta voie-buna. îi strigam. dar pîna una-alta nu-mi dadeau de gîndit. Bogdan. Trimiteam pe Zamfira sa vada cine e. Acelasi raspuns. Nu era nimeni.. pietrele scumpe erau gata încrustate. legata direct de minutarele ceasului care goneau fara odihna si ma i ales fara crutare. ? Ce s-o fi întâmplat? Cu siguranta ca s-a întîmplat un accident. Cineva de acolo m-a sfatuit sa ma adresez Prefecturii de Politie. ? N-a sunat nimeni. Degeaba... Poseta? Haida-de! Voiam ceva mai deosebit care s-o încînte. poate. N imic. S i tocmai astazi de aniversarea ei! O pacoste ca asta mai rar! Ma înabuseam în casa. Seara. Nori grosi de fum inundau odaia si nu mai puteam suferi nici f . fumînd tigara dupa tigara. nu ma satisfacea nimic. ? Pentru numele lui Dumnezeu. Începeam sa-mi pierd rabdarea: ? Pe unde o fi umblînd? Am telefonat fara rost la Bogdanesti. nelinistea cucerea cu repezic iune teritoriu. cu siguranta. Ea nu se întorcea. Dactilografa propuse: ? Cumpara-i o poseta. nu se lasa mai pr ejos. Mai ales ca umbla pe strada cu capul în nori.. Ma cotropi nelinistea. care lucra la biroul din fata.. noua. ea nu se întorsese înca din oras. Îmi ascuteam atentia ca sa aud soneria sau pasii ei apropiindu-se. draga mea. caci îndoiala era mai greu de îndurat. Mai degraba i-as oferi o cruciulita de aur cu 22 de briliante ? cîti ani împlineste ea. (O admonestasem o data cam aspru din pric ina unor erori la masina de scris.. mergi cu ochii-n patru. ? Du-te si vezi. îmi spusese Zamfira. conasule. preferase sa mearga la un film? E cu putinta sa fi uitat ea însasi de aniversare? Semnele de întrebare se înmulteau.. daca n u venise cumva. chiar doamna Rozina. ? S-o fi dus. ? Da? Atunci. Grija sporea. Alta explicatie nu e! M-am apropiat de telefon. tocmai de ziua ei. ? A iesit pe la patru. la sora-sa. ma întreba: ? Ce ai de esti asa de bine dispus? ? Azi e ziua de nastere a Mihaelei. Oricum. Cînd am ajuns acasa. Prin urmare nu se afla nici acolo. Am ridicat receptorul si am întrebat-o. Se facuse o ra zece si ea înca nu venea. Dupa cîteva or e. un inel. am pus mîna pe receptor sa întreb la Salvare. noua si jumatate.) Dar de ce întîrzie atît? Si mai ales de ce. De ce sa mint? Ma bucuram ca procedase astfel pentru ca îmi dadea prilejul s-o conving ca nu uitam aniversarile ei. multi ani înainte! Ma felicitara toti colegii. ? E la cinema. Am învins-o pîna la urma.. cercei? Nu ma hotaram d eloc. Grija ma rodea. Din cînd în cînd consultam ceasul. Si fiindca n-aveam ceva mai bun de facut. am auzit ca a sunat. De cîteva ori mi se paru ca tîrîie soneria. ? Opt si jumatate. ? Niciodata n-a întîrziat atîta.) Ma gîndeam ce cadou sa fac nevesti-mi. cu toate ca era suparata pe mine. Amely mi-a spus ca nevasta-mea nu calcase pe acolo.. întrebînd la posta îmi raspunse chiar ea (era în tura de noa pte). dactilografa. vesel.. Am cutreierat cîteva magazine de bijuterii pîna sa gasesc ceva pe plac..voi aminti si singur.) Ma plimbam fara astîmpar prin odaie. m-am apucat sa citesc o carte. ca un leu în cusca. Sa se fi întîmplat ceva? Nu mai eram în stare sa citesc un rînd. Am trecut în odaia de lucru. Alungam groaz nica imagine ca sa-mi apara în locul ei un pat alb de spital. O frica para lizanta m-a înlemnit. (Obisnuia sa se duca uneori singura cînd aveam de lucr u. O vedeam în nesimtiri prinsa sub rotile tramvaiului. ? Trebuie sa fie la Cici. fiindca Doamna Mor-Mor abia a steapta sa gaseasca pe cineva în greseala. În fine eram vesel. (Be cîte ori nu i-am s pus: fii atenta. Alexa n-avea telefon acasa.. înca nu stiam nimic: vom invita pe c ineva sau petrecem în doi undeva într-un restaurant? Ramînea ca Mihaela sa ia o hotarîre în aceasta privinta. O bratara. trebuia sa s e fi întîmplat ceva. ce-o fi patit? strigam tulburat cu glasul gîndului.

Nenisor cu sotia.. însa nu cred sa aiba vreo legatura cu ceea ce va intereseaza. îndoia la. îmboldit de o nadejde absurda. Un agent alerga în alt birou si o aduse. Masa era pusa. E tînarul care o ceruse de nevasta. baiet e.. poate zace în baie si eu habar n-am. Am citit sarind peste cuvinte: "Masina de piata. nici un accident azi dupa-amiaza? ? Ba da. asemenea unui fulger. Poate o fi lesinat în dormitor. am ramas deocamdata locului.. stoluri. ? Plecati? se mira slujnica. nu voi merge cu gîndul prea departe.. . Nu i-am raspuns. fara sa ma anunte la telefon. Toti o asteptam. Desi voiam sa ajung cît mai repede. ? Mai încet! As fi vrut acum sa nu mai ajungem. sa întîrziem cît mai mult clipa revederii (pe care mi-o închipuiam grea). totusi mi se strîngea inima. nu mi s-a raportat nimic.. Am pufnit de nemultumire ca si cînd îmi parea rau ca nu se întîmplase nimic.. ce-i cu ea? E vie ? e moarta? Unde s-o gas esc? Am cutreierat ca un zanatic prin toate încaperile apartamentului. (Nenisor. Apoi adauga: de altfel nici nu trebuie sa mergeti cu gîndul asa departe. M-am îmbracat sa ies. Nici gînd. numele pe care-l citisem în c artea de vizita lunecata din poseta Mihaelei. Hotarît lucru: s-a întîmplat un accident.. derapat. E vorba de un accident de automobil petrecut la Sosea. Capul îmi vuia. nici vorba! Banuiala implica ezitare. Parca am auzit de el? În nici un caz nu mi-i strain. m-am întrebat: ? În definitiv. spital Filantropia". ca sa am o clipa mai devreme confirma rea teribilei banuieli. Ceasul blestemat arata unsprezece si Mihaela nicaieri. unde era . în strada. si ea nu mai aparea. scosi raniti. nesiguranta.. m are comedie!) Am plecat repede. Era acea siguranta revelatorie cu care vine mintii noastre dezlegarea unei probleme îndelun g framîntate.. Eu aveam o certitudine asa de netagaduita ca însusi faptul ca traiam. Cerule. care mi-a descoperit adevarul. M-am adresat comisarului: ? Altceva nimic? ? Nimic. Abia jos.. (Niciodata nam simtit mai acut pustiul. hm! Nenisor!) Graba mea fu remarcata de comisar printr-o ridicare semnificativa din umeri. Trebuie sa întrepri nd ceva. Disparuse în neant. Am oprit un taxi care tocmai trecea prin dreptul meu. Sa va arat cazul? Adu condica. (Nenisor! Ne-ni-sor!) Si tocmai pe cînd coboram scarile interminabile (ascensorul nu functiona) am avut o iluminare subita. (Nenisor. Bine. ce gîndea? Am alergat înapoi în casa. pîna la ora asta.. stoluri de gîn-duri contradictorii s e încrucisau învalmasindu-mi mintea. Imposibil sa întîrzie d e bunavoie pîna la 11 si jumatate.. Un taxi m-a dus în cîteva minute la Prefectura Politiei. Mi se parea ca pietonii trag cu coada ochiului la mine. Comisarul m-a linistit într-un fel.umul.. Comisarul o rasfoi: ? Vedeti aici. scaunul ei sedea gol si o astepta si el. doa r-doar voi zari-o apropiindu-se. automobilul gonea spintecînd aerul ca o sageata. Poate ? ziceam ? s-o fi întors între timp (desi n-ar fi fost chip sa se întoarca fara s-o zar esc. asa cum un bolnav amîna mereu ceasul operatiei. Altceva nu poate sa fie. ce trebuie sa fac? Încotro s-o apuc? Nehotarît.) Degeaba! În odaile lipsite de prezenta ei se cuibarise pustiul. Si Nenisor? Nenisor.. ? Nenisor? De unde cunosc numele asta?. ? La spitalul Filantropia! Circulatia dupa miezul noptii era redusa.) Înnebuneam de grija si tortura. scurmînd cu privirile în dreapta si în stînga.. ? Mihaela e aceea cu accidentul. Nici nu îndrazneam sa rîd de n eghiobia ce-o facusem cautînd-o prin casa. Nu-i alta solutie. dar Mi haela unde-i? Unde-i? Unde-i? Voiam sa plec. Nu era o simpla banuiala... si ma miram stupid ca unii oameni pot sa umble atît de linistiti pe strada. ? N-am nici o cunostinta. viteza o suta km. Totusi în pragul usii. am zvîrlit o întrebare asa într-o doara: ? Nu s-a întîmplat. creînd un haos din care nu mai putea sa rasara o . Comisarul de serviciu a ridicat din umeri. dupa ce i-am spus ce ma aduce la dînsul. De asta sînt sigur. ce facea. ma scuturau ametelile.

care venea parca di ntr-o prapastie: ? E o usuratica. am recuno scut-o: era sora Mihaelei.) "Atun ci zic. I-am strecurat o hîrtie de o suta. ca un bolnav care se sufocase pîna atunci. Portarul spitalului m-a oprit sa intru. ? Asculta ce-ti spun... Are o fractura la piciorul stîng. Tudor. ? Nu te duce.. Trebuia sa se sfîrseasca odata cu chinul ast a. (Mi-aduc aminte ca trageam cu nesatiu în piept a erul rece al noptii. ? Mîna repede! Mai repede! Nu-mi pasa de ce avea sa creada soferul. m-am lasat tîrît de ea. ? Vino cu mine. Uluitoarea surpriza a fost de ambele parti. n-are decît o simpla fractura. Mai prost stam cu sotul ei. Vreti sa ma dea afara? Vazînd ca rezista pe pozitie.. vino urgent. pe cînd ma pregateam de culcare.hotarîre cuminte.. trebuie sa fie o eroare la mijloc. Nu mai puteam rabda. Acum masina abia se tîra pe asfal t. am schimbat tactica.. nu-i sora mea. ca un obiect. Alexa îmi destainui apro ape în soapta: ? Acum o ora si jumatate. Pa guba-n ciuperci! Atunci numai de parerea lui nu ma sinchiseam. numai sa nu faceti zgomot. Strivit de greutate mai mult decît de durere. Nu e bine! ? Dar lamureste-ma... avem dispozitiuni aspre. internata în dupa-amiaza asta? E asa de grav?" Nu va speriati. de ce? De ce? Alexa ezita cîteva clipe framîntate... S-ar fi putut întîmpla mai rau. Renunta. Ce importanta are ca-i asa de tîrziu? ? Nu se poate. o femeie cobora scara. ? De ce? Doar pentru asta am venit. Totusi ma duc s-o vad. Nu trebuie s-o vezi.. ? Luati-o pe aici. "Ce-i cu sora me a. ? Cum sa te dea afara daca am bilet de intrare? ? Sa-l vad. au fost împreuna?" (Stiam ca-mi telefonasei mai devreme dupa ea si acest lucru m-a pus în încurcatura.. Recapatîndu-si stapînirea de sine. Ochii cerberului sclipira si împotrivirea se duse pe copca. eu sînt! ? De unde ai aflat? facu ea înca nedezmeticita. rezerva 81. În timp ce urcam la etaj.. Am preferat sa ocolesc întrebarea." Internul s-a mirat: "Nu va interesati de sotii Nenisor?" Ca sa nu stîrnesc o banuiala care ar fi pus p . Cînd ajunse în dreptul meu. dumneata? Ea încremeni locului fara grai. ? Unde sa merg? De ce nu-mi spui ce s-a întîmplat? E atît de grav? ? Linisteste-te. sa me rgem mai repede. pîna ce amîndoi am ajuns în cur ea spitalului si de aici în strada.. ? Alexa. Ce puteam sa-i raspund? Parea atît de complicata povestea banuielilor mele cu tînaru l din holul hotelului si cu cartea de vizita al carui nume era acelasi pe care îl c itisem în condica prefecturii de politie. m-a luat de mîna . încît însirînd toate acestea n-ar fi priceput o ota.) Pasind agale pe panglica trotuarului ca o pereche întîrziata. ca sa fac calea întoarsa. te rog. trebuie s-o vad neaparat.. asa mi-a spus internul de serviciu. Acest cuvînt din gura Alexei a prabusit un munte pe mine." "Cum. chiar daca m-ar fi luat drept nebun. altele mai grabite ne-o luau înainte sau claxonau din spate nerabdatoare.. ? Ce-i cu Mihaela? La rîndu-i Alexa a ocolit raspunsul. Fug într-un sufle t sa vad ce s-a întîmplat? Am vorbit cu medicul-intern de serviciu.. ? Nu te supara. Vizite dupa miezul noptii? Unde s-a mai pomenit asa ceva? I-am explicat ca e vorba de un caz special. ? Bine c-a scapat cu atît. apoi rosti cu o voce grava. sotia mea a fost a ccidentata.. pe corid or la dreapta. ? Mai încet! Am strigat cu atîta furie încît soferul stopa speriat. Nu se astepta sa ma întîlneasca. nu-i nimic grav. doamna.. o infirmiera trimisa de Mihaela îmi aduse un biletel: Sînt în spital. Salonul 7 e la al doilea.. nu stiu în ce stare se afla.

poti sa faci ce vrei. Chiar daca ar fi facut ceva reprobabil. biata conita.. în sfîr sit. întunecoase. i-am spus pierzîndu-mi brusc cumpatul. i-am spus neconvins. Îmi dau seama cîta nevoie ai de cineva în preajma ta. aruncînd nenorocirea pe spinarea amândurora (ca s-o înduram mai lesne). pentru a le nesocoti. Cred ca o judecam pre a aspru. asta. Dar mi-e asa de g reu sa ramîn singur o noapte întreaga. În bucatarie era lumina. Nu sînt la rezerva 81?" "Da. I-am strîns bratul. Am ascultat-o. Tudor.. Nu vezi cît sînt de calm? Ou toate asigurarile. (Voiam sa spun pe Mihael a. dar nu-i nimic grav. Chiar am gasit în mine taria sa dau curaj Alexei pentru a suporta fapta sora-si. ? Vai. ? Ai dreptate. da. ? Si ai vazut-o? Ai vorbit cu ea? ? Eu? De azi înainte n-o mai cunosc. presimteam eu ca nu-i a buna. ? Nu-i nimic. Parea ca nici n-a auzit ce i-am spus si a schimbat vorba ca sa ocolim o durere m ai mult. doar n -o sa rabzi de foame. Vreau sa aflu adevarul din gura ei. ea se agata îngrozita de bratul meu: ? Nu.. ? Dupa cum vad n-ai pus asta-seara nimic în gura. ? Vin la tine. Alexa observa cruciulita împodo bita cu briliante pe care voiam s-o daruiesc Mihaelei. sa vina..e Mihaela într-o lumina atît de urîta.. Mîine. a lovit-o o masina. Dumnezeule! Alexa. Stai si manînca. Peste cîteva zile s e întoarce acasa. ? Mai bine mergem pe jos. Am schitat gestul de a opri o masina care tocmai trecea pe lînga noi. Zamfira nu se culcase.. pe ea. asculta-ma.. ? Dar e prea departe. În timp ce îi vorbeam astfel. chiar de ei ma interesez. asa cum se face cu un mort scump). dar ceva ma împiedica sa-i pronunt numele. ? Nu. e mai cuminte s-o vad mîine. trebuia sa o pun o tarie de care nu dispuneam. am dojenit-o cu blîn-dete. ai sa regreti. desi toata fiinta rascolita ma. dar ezita sa ma întrebe ce-i cu ea. Întelegi? Din vorbele ei se desprindea atîta fermitate încît. Trebuie sa ne obosim ca sa cadem apoi frînti de oboseala. Tocmai îi cumparasem. a tipat Alexa ca muscata de sarpe. ne astepta înca.. ? O asteptam. la 81. ca si cum nu se întîmplase nimic. Spunînd acestea au podidit-o lacrimile.. Marile dureri nu dor la început.. Mergeam încet. a confirmat internul". ca atunci cînd ai de strabatut un drum lung. Nu te duce! Nu trebuie sa te duci! Mai ales acum! ? Nu-ti fie teama: n-are sa se întîmple nimic. da. ? Conita e la spital.. Sînt mari pentru ca deschid o rana care nu se mai v indeca. asa cum o lasasem. femeia aceasta de grani t. Fa cum îti spun. Lasa macar sa tre aca o noapte. iar eu am înteles ce anu me se întîmplase. ? De ce? Pentru care motiv te împotrivesti asa? ? Sînt convinsa ca e mai prudent. prada unu i impuls covîrsitor. Alexa? Dumneata care-mi cereai sa ma stapînesc îti pierzi cumpatul? Desig ur. am ajuns acasa.. I-am citit pe fata gîndul. Si vremea a trecut. A . nu mai pot rabda. mi-a spus. e destul de grav ceea ce s-a întîm-plat. incapabil de a ma opune vointei ei. si izbucni în plîns... Alexa ma împie dica. ca pe un copi l: ? Ce faci. "Da.. Femeia facu ochii mari. Dupa doua ceasuri de umblet. ? Trebuia sa sarbatorim aniversarea ei. am mintit. plîngea pe strada în vazul si auzul trecatorilor care întorceau capul dupa noi. Asa vom pu tea dormi si unul si altul. Sa chibzuim pe îndelete ce-i de facut. M-am supus. Îmbrîn cea sa fac exact contrariul. fara graba (desi se facuse ora unu). n-o sa ramîna pe drumuri. speriata.. dar trebuie sa ne pastram capul acum cînd avem atîta nevoie de el. ea se caina mereu: ? Nefericita! Cum a putut sa apuce pe drumul asta? ? Ma duc la ea. pustii... În sufragerie masa astepta întinsa. Poate de aceea ma simteam atît de linistit dupa destainuirea Alexei. Ne duceau mai mu lt pasii pe strazi ocolite.

ma apasa inima înghetata. cînd colo. mai rele decît otrava: ? M-a înselat! M-a înselat! Desi vorbea la persoana I. ca de obicei.Reluam în închipuire subiectul nuvelei La Grandiflora citita nu de mult.. L a rîndu-mi staruiam sa ia o pijama noua (voia s-o ia pe cea veche a Mihaelei) si a lte nimicuri ridicole în fond. Uitasem cu totul de prezenta ei. care-mi oprea parca bataile inimii si-mi sugruma rasuflarea. (aici îmi veni în minte eroul lui Gdb Mihaescu din Gr andiflora. Prins între aceste doua forte opuse. ? Cîrnatareasa! Cîrnatareasa! Acum rîdeam cu hohote. treci dincolo în dormitor si culca-te. un glas care nu stia sa articuleze decît doua cuvinte. Era parca o moarta scump a pe care trebuia s-o învaluim în tacere si uitare ca sa nu ne scormonim în zadar sufer inta... obsedant. ? Ce dreptate avea Alexa sa ne întoarcem pe jos. ? Nu vrei sa te culci? m-a întrebat Alexa. am completat d eci cu o satisfactie imensa) si ea este tot cîrnatareasa! Parea ca obtinusem o biruinta stralucita asupra mea. tînarul Manaru îsi prinde sotia înselîndu-l. De ce a . Am scuturat din cap negativ. agatîndu-ma ca un deznadajduit de unicul colac de salvare a parut în cale. ? Cîrnatareasa! . pîna ma dureau ochii. Am prins de veste ca de cînd plecasem de la spital n-am rostit nici un cuvînt despre Mihaela. prin-tr-o le nta tranzitie am simtit o apasare si dinauntru si dinafara. M-am întins istovit pe pat. exasperant. le gînd cu el unul din acele dialoguri intime care-mi erau asa de familiare. Ma apasa materialita tea gîndurilor prefacute în plumb. Din nou am îndurat greutatea aceea nevazuta. prada unei voiosii fara seaman. Dar o tresarire brusca ma adus e din nou în zona realitatii. Într-un o ras de provincie. aerul. N-as putea spune ca ma gîndeam la ceva. asa cum faci cînd primesti o excitatie puternica din exterior. Ne solicitam unul pe altul. Doar n-ai sa-mi tii de urît toat a noaptea. Auzi colo: cîrnatareasa! Cu cît repetam cuvîntul acela de t otal dispret. Repetam: o cîrnatareasa.cum nu mai mi-e foame. Era o apasa re materiala. S-a apucat sa-mi faca patul si n-am reusit s-o împiedic. trebuie sa te odihnesti. uitînd tot ce se întîmplase. peretii si tavanul care sta sa cada. Oboseala ma secatuise. nu omoara. apoi sa ma dezbrac.. O mentalitate curenta a grupului de oameni în care traia îi aduce alin în a cea clipa de rascruce: toate femeile sînt la fel! Adica ? niste cîrnatarese. Întrebarea m-a facut sa tresar. nepa sator de ce va mai fi. care-si exercitau presiunea asupra-mi. ca pentru mine. (Socoteam la început sa ma odihnesc înca o jumatate de ora. Ma simteam bine. În rastimpuri un burghiu nevazut îmi sfredelea creierul cînd ici. insinua interlocutorul din mine. care statea muta si straina pe alt foto liu din coltul sufrageriei. ? Esti destul de obosit.. asa cum ma gaseam. aratin-du-ne o tandrete cît se poate de exagerata. ? Ce are a face? Faptul ca am luat-o era în masura sa-i schimbe firea? Nici vorba! E si ea ca toate femeile o. nu striga. ? Daca vrei.) Dar am adormit dupa aceea cu hainele pe mine. care afirma sus si tare ca femeile sînt niste cîrnatarese. ma vedeam neputincios de a întreprinde ceva pentru a ma elibera. a insistat ea. cu atît ma simteam mai bine. cînd dincolo. Aceasta unealta de tortura parea ca-i vie si avea glas. caci n-am avut energia sa-mi scot nîc i cel putin haina. negrait de bine! As fi vrut ca starea mea de voluptate fizica în care ma cufundasem sa se prelungeasca la nesfîrsit. ? Si ce daca m-a înselat? Je m'en fiche! Eu nu i-am dat cu piciorul dupa ce ne-am în tors de la Constantinopol? Sîntem chit! ? Nu prea! Caci dupa aceea ai luat-o de nevasta. Nu se revolta. M-am cufundat într-un fotoliu si am ramas inert în pozitia initiala (care dealtfel n ici nu era comoda) multa vreme! fara sa fiu capabil de a mai face o miscare maca r s-o corectez. Îmi alegea m atunci alt punct si acelasi joc reîncepea monoton. îi raspundeam ca unei alte prezente. cu atentii si menajamente. Si cu toate acestea inima îmi functiona normal si de respirat ? respiram. desi prezenta ei coplesitoare o simteam amîndoi. fixam în nestire o dunga de covor. si di n nou ma coplesea bucuria. Într-un tîrziu. . Cu pr ivirile încremenite. iar starea de toropeala îmi dadea o placuta senzatie fizica.

Am deschis larg ferestrele spre cer. Sînt atît de obosit! N u pot sa mai leg un gînd. Înca buimacit de somn. prin urmare si femei cinstite? Daca -i cu putinta asa ceva de ce (nu se afla si sotia mea printre ele? Abia atunci vine pedeapsa: o împusca. O urmarisem dupa aceea fara convingere. e drept.. ci numai sa scap de ha rtuiala gîndurilor. de doua ori. Lu ciditatea îmi reveni si. Si acum venise sorocul sa încerce o verificare. Nu era însa o durere fizica. Pendula batu patru lovituri sonore. fara nici o alegere. reusise în fine sa-mi cuprinda toata fiinta. Însa femeia batjocorita reactioneaza: bestia la fapta i-a frânt echilibrul sufletesc. Si tînarul framântat ide adevar începe o furibunda lupta de cuceriri. Am adormit din nou. Cînd am facut ochi se luminase de ziua. Am facut si eu la fel o data. învinse de puterea supranaturala a acestui deznadajduit. îmi dadeam lucid seama de gravitatea "faptei". Atunci am suferit o sfîsiere îngrozitoare: parca o mîna de fier s-a introdus în cosul pi eptului nimicind tot ce se afla acolo. a veam impresia ca tot ce se întîmplase azi-noapte nu fusese decît un vis urît si o clipa ma scalda o bucurie imensa. Asadar. care lucra mocnit înca de aseara. dar tocmai din cauza asta devenise mai insuportabila..s cere neveste-mi mai mult? Adevarat. M-am asezat la fereastra. nu dormisem decît o ora si mie îmi parea ca sînt în pat de o saptamîna încheiata. Cautam sa ma angajez în to t soiul de preocupari. Una dupa alta femeile îi cedeaza. am dat peste cartea lui Gib Mihaescu. Ce lovitura de trasnet pentru Manaru! ? Cum. Si tocma i cînd e pe cale sa aiba confirmarea. dar n-a fost chip sa contin ui pîna la capat. (De ce nu i-ar fi luat-o daca era în aceeasi situatie?) Aveam prea multa încredere în mine si încrederea asta nesfîrsita ma orbise. scotocind pri n biblioteca. Dar frumoasa amagire nu tinu mai mult de o clipa. o banuial a vaga de cînd cu discutia la Bogdanesti. sa se încredinteze daca într-adevar toate femeile sînt cîrnatares e. Aerul rece al zorilor navali în o daie si-mi schimba directia gîndurilor. Cu atît mai bine. d in temelie. Cum sa-mi închipui pe Mihaela tre-murînd în bratele altcuiva. cu intermitente. încredintat ca fac o prostie. cîrnatareasa durdulie din piata centrala îsi oferea gratiile oricarui clie nt care i le rîvnea. Sotia unui proaspat cunoscut îi rezista cu o dîrzenie pe care numai virtutea poate s-o dea. Trebuia.. îmi amintii ca citisem cîndva ca omul si-ar pre lungi viata cu cel putin o cincime daca ar inspira adînc aerul în piept. nu stiu înca. Dar pentru Manaru nu exista obstacole. intervine ceva neasteptat care-i rastoarna. rezemînd coatele de pervaz. prin asociatie. Cum s-a putut întîmpla acest atentat împotriva mea? Eram incapabil sa concep asa ceva. caci era el însusi în joc. Abia acum. de zece ori. Degeaba încercam s-o alung invocînd justificari neroade sau gîndindu-ma la falan ga inepuizabila a cîrnatareselor. constiinta îngrozitoarei realitati. a sa cum facea cu mine odinioara. Daca a doua zi femeia va tacea (si-i va deveni ast fel complice) principiul e confirmat. Dar "principiul" lui Manaru nu era dobîndi t dintr-o experienta proprie de viata. Respiram nesatios aerul proas pat al diminetii si.. prelungi. ci una suflete asca. toti acuzam pe sotia adultera a dramatur gului. ? ea.. nu toate femeile sînt cîrnatarese? Exista. Îl propagau altii.. ca sa-mi simt toata fiinta macelarita de acele d egete vrajmase. pentru lin istea lui sufleteasca. Cumplita sfîsiere interioara staruia. Ma înabuseam. Mutilata de remuscari si rusine îsi curma z ilele. credinta. si numai Mihaela singura îi lua apararea. Cred ca aceasta durere ma trezise. Nu . Era de ajuns sa-mi închipui pe Mihaela în bratele lui Nenisor (ce nume!) dîndu-i-se cu frenezie. El o îngenunc heaza cu forta si o siluieste. M-am îmbracat (mi-era frig) si aceasta opera tie pe care o prelungeam cît mai mult îmi îndeparta pe Mihaela din actualitate. nu pentru a-mi prelungi existenta. O durere ascutita ma înc erca în cosul pieptului. Nu era cu putinta. Pendula batuse ora trei dupa miezul noptii cînd am coborît din pat si. de cel puti n cincisprezece ori pe zi. Morala care se desprinde din acele pagini ma zguduia: ? Si Mihaela ar fi putut sa nu fie cîrnatareasa! Si totusi a fost! S-o pedepsesc a sa cum a facut Manaru cu nevasta-sa? Nu stiu. odata cu ea. adevarate cutite. iar el îl accepta. Voiam sa recitesc povestea (am parcurs cîteva pagini). pe care o conside ram atît de a mea? Cum de nu prinsesem nimic de veste? Am avut. Otrava ei. e drept.

Am ramas asa. care spunea i c-o sa traim o suta de ani în casa lui Colesiu? Hotarît. vedeam proiectate propriile mele închipuiri. Într-atît era m de orbit de orgoliul fara margini care ma stapînea. doar nu sînt i primul. nu trebuia sa ma declar multumit numai cu atît. din nevoia de a ramîne mai departe singur. Am lasat-o acolo netulburata. mai precis. Apoi am strigat cu pumnii strînsi: ? Si ce daca m-a înselat? Doar nu se va sfîrsi lumea si pamîntul din pricina asta. din dormit or. Si oricît a r parea de ciudat. Fraza rostita cu glas tare ma convinse de zadarnicia chinurilor mai mult decît suge rarea muta a gîndului. fara sa vad sau. am descoperit un cot subtire de fe meie. starea mea sufleteasca era asemanatoare cu aceea a soldatului din primele saptamîni de lupta: se mira ca nu d a piept cu dusmanul si se întreaba: oare asta-i razboiul? El vrea razboiul din închi puirea lui.descoperisem nimic.) Deocamdata în constiinta mea domnea pustiul. ci s-o supraveghez mai departe. îngrozitor ? si da peste razboiul adevarat care poate sa aiba zo ne de acalmie. Situatia era desigur cîntar ita în strafundurile inconstientului. Se vede ca nu iubeam integral pe Mihaela si dispretul care luase locul dragostei îmi era o salvatoare supapa de siguranta. ea îmi spusese: simt ca n-as putea. m-am oprit în dreptul ferestrei si m-am rezemat din nou d e pervaz. Tot timpul ne-am ignorat un ul pe altul. tata. crîncen. s-o urmaresc mereu. în orice caz. Stiu. o protejase norocul. Acum stiam de ce nu explodase de bucurie cînd îi spusesem ca tata ne cumpara o casa . Cînd m-am uitat mai bine. Or. Într-o vreme ea rupse tacerea si ma întreba: ? Te duci la birou? ? Cred ca nu. Gîndeam fara gînduri. ce soi bun este femeia oare roseste? Si tu. dar ce folos? Si limpezeam în continuare atîtea lucruri care mai înainte îmi parusera oarecum ciudate. În d rum spre cutia cu tutun. nemiscat (desi îmi era frig). . care lucra febril fara sa-mi comunice decizi unile. era tot deschisa. Poat e nici n-apucam a ne muta acolo.Si cu toate acestea mi se parea ca nu sufar destul. Alexa! Ea era! La ora asta! Probabil ca si ea avusese o noapte de insomnie. nici ultimul încornorat. în-demnînd-o în ziua aceea sa se duca la Veve rita.. siliti sa sada la aceeasi masa. am destul timp sa hotarasc ce-mi ramîne de facut. dupa avort. oricît de cruda. chiar daca mi-ar fi dat sa înteleg pe sleau. pentru ca altfel cum se exp lica nevoia aceea de încremenire si liniste absoluta? Hotarît ? trebuia s-o pedepses c pe Mihaela. nu era greu de ghicit!. (Hm. As fi voit (ciudatenie!) sa parcurg toata întinderea suferintei omenesti pîna la hotarul mortii. sau mai precis în absenta constiintei. haosul ? ca dupa o catastrofa. fara discutie. . era palida ca un cadavru.. (Si acest lucru aveam sa-l verific mult mai tîrziu. Cînd a venit la micul dejun. nervoasa.) Poate altcuiva i-ar fi stîrnit banuiala si mai putine elemente decît acestea. desi nu prea aveam pofta de fumat la ora aceea. acalmia. m-ar fi satisfacut din plin? Daca o prindeam asupra faptului poa te as fi omorît-o. Acum ma preocupa ceva de care înca nu-mi dadeam seama. Cum stateam asa plecat. ma aflam înca departe de acest liman primejdios. prin aceea ca pregatirea calculata cu sînge rece m-ar fi lipsit de spontaneitatea gestului si în acest caz impulsul ar fi fost sugrumat . Uitasem complet de fumat. (Pedeapsa includea divortul ? de asta nici vorba.. Numai eu n-ajungeam s-o banuiesc. ? Ai vazut. Priveam de acolo pe strada pustie. de ce nu-i intra nimeni în voie? (Pacatuise si o chinuiau fara îndoial a mustrarile de cuget. Am vrut sa rasucesc o tigara. cînd o consolam de pierderea suferita si îi propuneam sa concepem alt copil. Stiu. În defintiv de ce îmi fac atîta sînge rau? Ma revoltam încercînd o eliberare..) Tot asa. ca doi straini care întîmpla-tor luau gustarea de dimineata într-un local prea aglomerat. ? În definitiv. Nu stiu ce are sa se întîmple cu mine. anulat de tendintele bune ale eului. Ce-i pasa ei de casa cînd avea alte preocupari? îmi explicam de ce mereu era îngîndura ta. am prins de veste ca si fereastra de alaturi.) Dar ce pedeapsa . ma i bine de o ora. chiar azi-noapte îmi paruse rau ca o luasem cu mine. Însa felul cum aflasem de necredinta ei excludea o asemenea razbunare sîngeroasa. Alexa. ne-ai dat prea mult.

cel dintîi lucru pe care l-am facut a fost sa opresc un taxi. deci sase urechi în plus care aveau ce a uzi si difuza. Stiu ca eram foarte nelinistit si iesind în oras ca sa scap de i nertie.. I-am trecut Alexei gazetele: ? Citeste. Sa fi fost capitularea sau mai preci s "acceptarea" noii stari? înca nu-mi dadeam lucid seama. zari florile si uluirea lua pe fata ei locul spaimei. Surîdeam acru. Am revenit cu un buchet urias de crini albi ca neaua. Nici unul nu dadea în vileag adevarul întreg. Si cu toate astea! Ce se întîmpla cu mine? Ascultam peste vointa mea de porunci straine. ca la delicventii de drept comun.. cu cît nici nu aveam nevoie. Înti . am actionat mai degraba datorita unui impuls launtric. casele. cu o teama de copil. Mai întîi ea fiind suferinda iar eu sanatos. N u aveam clar în minte mobilul ce-l urmarisem. pomii. N-a scos un cuvînt: s-a uitat prin ziare si le-a pus gramada alaturi pe o masuta. Zamfira a coborît sa-mi aduca repede gazetele de dimineata. Vev erita si ceilalti prieteni auzind ca. malitios: ? Auzi. de netrecut. slobozi un tipat usor.Numai de lucru n-aveam pofta. Fulgerul unui gînd neasteptat m-a facut sa tresar.. ? Ziarele! Dac-or afla din ziare? Pîna acum nu-mi trecuse prin minte o asemenea eventualitate. Mihaela. Si totusi am plecat . oamenii ? toate erau altfel decît ieri dar nimic nu ma retinea. N-o mai puteam suferi nici pe ea. surprinsa (n u se astepta probabil sa ma vada). Astfel stînd lucrurile m-am gîndit: de ce n-as lasa pe Mihaela sa tre aca mai departe în ochii personalului medical drept sotia celuilalt asa cum fusese considerata din capul locului? Prin absenta mea (atitudine care însemna pur si si mplu abandonare) îi aplicam cea dintîi pedeapsa pentru fapta ei. diferenta aceasta dintre conditia noastra fizica ar crea un dezavantaj de oare nu ma gîndeam sa profit. profil si trois quarts. Desi între ieri si azi se lasase a bariera grea. (Mai repede c red ca era de spaima decît de surpriza. Adica doamna Nenisor! Mihaela Nenisor! Strasnic suna! Nimic de spus. domnul Nenisor si sotia. În al doilea rînd lo cul unde se afla (si unde bineînteles trebuia sa purtam discutia) era total nepotri vit: rezerva mai adapostea trei paciente.. Stiti. îngînîndu-i numele de alint: ? Aimée. Strazile. neconforme cu p ropria-mi fire? Îmi iesisem din constiinta actionînd ca un automat sub stapînirea alte i forte mai puternice? Am patruns în camera ei alba de spital. Ce ma apucase? Pîna în clipa cînd imaginea magazinului de florarie mi-a aparut pe reti na. Toate anuntau la fel: "Accidentul de la Sosea. grav raniti" (grav ? era o exagerare si bineînteles alta poveste). Nu de alta.. draga mea! Apoi am întrebat-o conventional: ? Cum te mai simti? Înainte de a-mi raspunde. cu atît mai mult.) M-am precipitat spre ea. ca între doua tari vrajmase. Clatina doar din cap a dezaprobare si atîta tot. Trecînd prin fata unei florarii i-am spus soferului sa opreasca. nu m-am gîndit absolut deloc sa daruiesc femeii adultere candizii crini care d e cînd lumea simbolizau nevinovatia. sa nu ca lc cu piciorul pe acolo. e interesant. mi-am schimbat hotarîrea cu alta exact contrarie. eu încercam sa dobor bariera. dupa cîteva ore. ascutit. dar voiam sa evit explicatia dintre noi car e s-ar fi produs în conditii defavorabile. foarte interesant! Pacat ca nu le-a pus si pozele: fata . II Dintru început hotarîsem ca tot timpul cît femeia adultera va ramîne la spital. Si cînd ma gîndeam ce vor spune Bogdanestii.. ? La sanatoriul Filantropia! As fi ramas de o suta de ori si as fi plecat o singura data. dîndu-i totodata a întel ege la ce trebuie sa se astepte cînd se va întoarce acasa. ca dealtfel tot ce venea din partea Mihaelei. Cici. Le-am frunzarit în pripa. Cu toate astea. D-l Ne-ni sor si sotia.

Vazînd scena de la fereastr a. n-am gasit altele mai frumoase. sîmbata. Am ajutat-o sa urce scarile. în ciuda acestor întrebari inevitabile pe care trebuia sa i le pun si la car e trebuia sa-mi raspunda. ? Da. n-am vrut sa te deranjez.. Cred ca nu ia displacut inspectia sumara. (Ma întreb: ar fi putut sa le refuze în prezenta celor trei tovarase de suferin ta. "Cum ai ajuns aici? Ce s-a întîmplat? De ce m-ai înselat?" Totusi.nse o mîna sovaielnica spre buchet de parca s-ar fi îndoit ca am sa i-l ofer. care ne priveau ca pe scena ) M-am asezat pe marginea patului (nu era nici un scaun în camera) si i-am vorbit cît mai cald si prietenos cu putinta.. A luat-o în mîna si. aproape vizibil. În schimb se ducea Alexa. p e care ma încapatînam sa-l duc pîna la capat cu toata sfortarea supraomeneasca pe care mi-o cerea. Uneori. dar explicatia tot nu s-a produs. III Într-adevar se întoarse. dar nu m-a lasat. Simtind-o nervoasa.. în loc sa continui acel joc stupid de om iertator care întoarce raul p rin bine? Oare constiinta ca era bolnava (deci într-o stare de inferioritate) sa f i fost cauza? Nu stiu! Mai mult decît atît: bizarul joc începu sa ma amuze cu timpul p rin aceea ca sîcîia pe Mihaela pîna la exasperare. as fi luat-o pe sus. ? Credeam ca esti la serviciu. Veneam la spital sa te iau. I-am l uat-o înainte: ? Ti-am adus astea! Iarta-ma. îi priveam pe furis chipul senin. Îi p ovesteam de reparatiile casei care erau pe sfîrsite. trebuia sa iasa din spital ? nu poimîine ? luni? Îi da duse probabil drumul mai devreme cu doua zile la staruinta ei.) În atmosfera încarcata a camerei de spital plutea amenintatoare explicatia. Alexa a fost acasa la noi. ? Sa ma deranjezi? Ce vorba e asta? Intre noi menajamentele de acest fel sînt fara sens. Într-o saptamîna te faci bine. cum o zari la po arta. toate erau în ordine. fara nici o legatura cu teribila fapta. Nu mi-a multumit. Ea nu mai putea întîrzia la infinit exp lozia explicatiei. mi-a spus fara sa ma priveasca. Orice amînare o scotea din fire. A petrecut noaptea acolo. ma întrebam: cum azi. Zburda slujnica de bucurie. ? Ai fi putut sa ma anunti. ticaloasa!" Ce putere stranie ma împiedica sa dezlantui urgia? De ce nu-mi racoream sufletul c are ma ardea. cu aerul ei inocent de copila. Nu te nelinisti din cauza fracturii. Întelegeam cît de greu îi venea.) ? Stii. apasator. (Faceam un efort mare. în brat e. Mînia ma aprindea brusc: "Ah. coborî fuga în curte s-o întîmpine si sa-i duca valiza cu lucruri. c a si cum nu se petrecuse nimic. Zîmbeam înghetat. Am plecat fagaduindu-i ca voi reveni. vorbeam cu sufletul pustiu si mîna care trebuia s-o sugrume o mîngîia. Alexa ma asigura ca Mihaela se va întoarce acasa în s aptamîna viitoare. (Îmi evita privirea s i o facea destul de stîngaci. evitam sa mai calc cu piciorul pe la spital cîtva timp. Pe masuta t oaletei zari o cutiuta de a carei existenta înca nu stia. ar putea sa-si dea seama de cîta stapînire am dat dovada ca sa-mi înabus clocotu l de revolta care-mi fierbea sîngele. i-a deschis capacul: . Sper ca va veni si dupa-amiaza asta. Am revazut-o de cîteva ori. marea exp licatie. asa cum le lasase. Numai daca cineva a trait vreodata o întîmmplare ide ntica. Si m-a m tinut de vorba.. De ce n-ai chemat-o pe Alexa? ? N-a putut veni. continuam sa conversam despre lucruri indiferente. schiopata destul de rau. curioasa . trimite-mi pe Zamfira. Gestul meu (în fond un omagiu de pret uire) mai mult o contraria si daca primise florile n-o facuse decît calcînd pe mîndria ei. o întrebam ce tapet i-ar placea pentru salonas. M-am descurcat si singura dupa cum vezi. Dupa cît am înteles nu-i ceva grav. Dupa o absenta de aproape o luna. îi nimicea pîna si simulacrul de mîn drie ce-i mai ramasese. o consultam de unde sa ne procuram mobila. Zamfira. Se cunostea ca-i un joc penibil. Daca ai nevoie de Zamfira. Cum ajunse în apartament dadu o raita prin odai. Fractura mergea spre vindecare. ca un cîine credincios la vederea stapînului. Mihaela.

oscilînd între îndrazneala si lipsa de curaj.. ca sa-i usurez eu însumi con secintele pasului ei gresit? Bine ca n-a vrut. Am întrebat-o ce vrea sa-mi comunice.) ? Esti bun sa ma lasi singura? As vrea sa ma odihnesc macar o ora. atît de frumoasa si frageda (însasi schiopatatul nu era lipsit de gratie)..) ? Te-ai odihnit asa de repede? ? Am încercat.Asadar. ? Cînd ai de gînd sa pleci? ? Dupa-amiaza. pentru bunul motiv ca avantajul e întotdeauna de partea nevinovatiei. ? De ce? A surîs imperceptibil dîndu-mi a întelege ca stiam tot atît de bine ca si ea motivul car e îi zadarnicise odihna. ? Vezi.. nu ma i putem ramîne împreuna ? Cum vrei! am replicat sec... Si de ce s-a retras în dormitor... Cîteodata or e întregi nu izbuteam sa leg doua fraze.. tot am de facut concluzii scrise la un proces. tradarea ar fi fost mai suportabila? Abia trecuse o jumatate de ora si Mihaela se arata în pragul usii. uitasem de ziua asta. De ce nu i-am zvîrlit în obraz josnicia tradarii. ce frumoasa e? De unde a rasarit aici? ? Închipuieste-ti. ? Stiu ca nu se poate altfel. dar n-am putut. si discuti a lua numaidecît alt curs fara sa-mi adreseze un cuvînt de multumire. sotul ti-a daruit-o cu prilejul aniversarii tale.? O cruciulita cu briliante? Vai. Se teme de vreo obligat ie conjugala? Haida-de! Chiar daca as muri dupa o îmbratisare a ei înca n-as cersi-o .. mai ales acum. spuse cu privirile calatorind departe.. Toata încaperea s e umplu de fiinta ei. Mihaela îsi recunoscuse greseala s i tragea consecintele.. M-a obosit d rumul. si mai ales cum ar ti cerut nevoia mea de razbuna re. Afara de cazul cînd vinovatia pierde masura si vrea sa acuze în loc sa-si puna cenusa în cap. fara glas.. tot mai bine ca scapase de ciopîrtire: Mihaela urîta parea un nonsens. (Doamne. rugîndu-ma sa n-o tulbur? Niciodata n-a simtit nevo ia sa fie lasata singura: Probabil ca a încuiat chiar usa.. S-a posomorit brusc: ? Ah... ce înfrîngere rusinoasa! Unde-mi erau mintile? Ce se va întîmpla cu mine? Evadas em din propria-mi fire? Sau ascultam de un stapîn necunoscut? În loc s-o alung necrut ator din casa. din proprie initiativa. stînjenita.. fara replica. fiarta. ca în pragul unui verdict care odata rostit nu mai poate fi schimbat. e drept. eu n-am uitat. . tot "vinovatia" avusese primul cuvînt. as fi fost de-a dreptul ridicol. De ce nu? Ma duc la mine în birou. ceva de neconceput. zdrobind-o în picioare ca sa traiesc voluptatea razbunarii de care aveam atîta nevoie pentru a-mi racori su .. ? De ce nu astepti sa te faci bine de tot? ? Nu se poate! Ar fi lipsit de sens.. în afara de noi. asa cum merita. Nici acum nu era chip sa lucrez. Daca accidentul acela ar fi urîtit-o fizic a nulîndu-i farmecul. Cînd am revazut-o adineauri mi-a parut. (Nici nu era n evoie. ? Da. ? Trebuie sa-ti vorbesc! Ce avea sa-mi spuna pe tonul acesta dictatorial? Nu-i de crezut ca intentioneaza sa atace problema infidelitatii care fierbea mocnit în noi. ca si cînd voia sa ma pedepseasca ea pe mine. încît bogatia ei feminina m-a durut pur si s implu stiind ca nu-mi mai apartine. uite. Lucram de o saptamîna la aceste blestemate concluzii fara nici un spor. dar ea tacea... pleca singura. zei. ? Ce este? ? În urma celor întîmplate. Dupa aceea fata ei îsi relua gravitatea. umilind-o. Ma tot întrebam de ce venise Mihaela fara sa ma anunte? O facuse într-adins pentru a-si lua lucrurile personale în lipsa mea ca sa evite iminenta explicatiei dintre noi? Sau fusese doar o simpla întîmplare? Apoi. Raspunsul meu era zdrobitor. strapuns de o sabie rece. ce-mi venise s-o urc în brate pe scari. A tacut. O. si nevinovatia are primul si ulti mul cuvînt. la naiba.

nu glumeam deloc . În felul cum îti vorbesc. ? Bine. i-am raspuns consimtind sa plece dupa-amiaza. ? Si acum ceva foarte important.. Parca ar fi voit sa spuna ceva. ? Prefer sa ma duc la sora-mea. toata istoria tradarii. tu ? la fel. . fara nici un sprijin. ? Si pentru ca am ajuns aici. Nu întelegeam ca sa-m i faca aceste destainuiri înainte de a i le fi cerut si mai ales (asa cum probabil urmarea Mihaela) sa traga profiturile disculparii.) ? Foarte bine. de ce nu ma întelegi? Nu vreau sa te las. ne-am iubit. Nu-i lipsita de semnificatie nevoia a celei pozitii. Dar cînd ti-ai ales singura viitorul sot. în ce împrejurari ma înselase. Ma privi îndelung.. (îmi statea pe buze sa-i spun a mantul tau. Sînt unele lucruri care ar aduce lumina. Mihaela tresari. reactiunea ta e absolut deplasata . Adevarat. La auzul acestor cuvinte Mihaela. (Calmul stîn cii izbita de valuri. Cu toata furtuna mea launtrica aratam pe fata cel mai desa-vîrsit calm. nu pot sa las sotia mea în voia soartei. în sfârsit. ? Nu! (Cuvîntul parea turnat în bronz. ? Te rog sa fii cît se poate de sincera. De acolo. O furtuna violenta se . Eu îti dau scrisoare la mîna. o dominam. foarte contrariata de refuzul meu. ? Dupa cum vezi m-am gîndit la toate si-am hotarît ca în actul de proprietate sa trec casa lui Colesiu pe numele tau. de sus. mirata de tonul meu poruncitor. am fost adînc jignit si am dreptul la o stisfactie.) ? Te rog foarte mult sa faci asa cum îti spun. asta n -o poate nimeni tagadui. si avem îndaratul nostru un trecut care va trai cît vom tra i si noi. asa cum voia. ? Nu! Pentru numele lui Dumnezeu.fletul? Acum era prea tîrziu! Trecusera 27 de zile si 27 de nopti de la descoperir ea faptei si timpul acesta îmi macinase forta. Atunci pîna la pronuntarea sentintei ai sa locuiesti în casa noastra. apoi ridica din umeri: ? Fie! Cîstigam teren.. de cînd încep legatura ei extraconjugala.) Am continuat imperturbabil: ? Mihaela. Ea nu mai putu sa rabde. cred ca-ti dai seama ca nu glumesc deloc.. As fi fost de-a dreptul ridicol cerîn du-i socoteala dupa o luna de pasuire fara sens.. Ah. ? Nu ma intereseaza deloc. Am fost legati unul de altul.) ? Bine. Ea va constitui zestrea ta. E prea mult! Asta.) M-am asezat pe coltul biroului. adaugind sub mine si cîteva carti groase. Tu nu esti feme ia cu care cineva poate sa-si satisfaca un capriciu si apoi sa-i întoarca spatele. Sari de pe scaun si-mi riposta: ? Nu-ti dau voie! (Tipase mîndria ranita. (Cuvîntul avu o rezonanta grava). ? Vom face actiune de divort prin consimtamînt mutual pentru a nu irosi timpul deg eaba.. cît as fi vrut s-o descos. dar se razgîndi si tacu. (O replica retinuta a mîndriei.) ? N-am spus aici. Dupa o tacere destul de lunga ana întrebat-o cu o usoara nuanta de ironie: ? Ai de gînd sa te duci la el? Întoarse ochii. ? Aici? (Pe fata ei poposira semnele mirarii si întrebarii. nu pot primi. nu! (Cîte rani pe fiinta ei!) ? Mihaela. trebuie sa-ti explic ce-a fost. ? Rau faci.. izbucni în plîns. Aproape se sperie de glasul meu si pleca în piept capul. Scapasem ca un neghiob frînele di n mîini si acum mergeam la voia întîmplarii. nu-mi suporta privirea. ? Nu esti deloc curios sa afli? ? Nu! Paru contrariata. (Probabil de aceea instinctul ma îndemnase sa-mi schimb locul. dînd negativ din cap. Raspunse fara glas. ? Nu e nevoie. am spus în casa unde trebuia sa ne mutam si care e gata cu repar atiile. Dupa pronuntarea sentintei te vei marita cu el. mutilata. Repet: dupa pronunt area sentintei ai sa te casatoresti cu omul acela.) As întelege sa te revolti daca ti-as impune o casatorie în afara vointe i tale.

Doamne. am cuprins-o în brate si am acoperit-o de sarutari pe fata ravasita de lacrimi. pe gura arsa. ceea ce facu pe adversar sa constate: ? Azi nu prea esti în forma. crucindu-se. într-un delir care se lua de mîna cu nebunia. Încerca sa se dezvinovateasca. Dor. ce putea sa fie altceva decît o simpla ranire a amorului propriu? Am intrat. zavorul tras. apoi i-am spus Zamfirei: ? Conita pleaca dupa-amiaza. Nu-mi trebuia mai mult. Dor.. La o masa . Într-o clipa storul fu lasat. Ce nerozie! În loc ca nesabuita patima cu care avusesem sotia sa ma puna pe gînduri. Eu iau masa în oras si nu ma întorc decît noaptea tîrziu. Mi-aduc aminte ca într-un moment de relaxare Mihaela îmi sopti la ureche: ? Nu te-am înselat. asemeni unui clopot de alarma al fiintei pîndite de primejdie. Vorbele n-o potoleau... m-am îmbracat. toata bogatia asta izvora din mine. esti nedreapta cu tine. Vazînd asa. el a staruit (staruia ne-cotenit. ? De ce pleaca. la întâmplare. ? Nu întreba. El a oprit-o ca si cînd voia s-o puna în fata unui fapt împlinit. o urmarea mereu si. Dragostea noastra fusese doar plasmuirea mea. Surprinsa de aceasta neastept ata atitudine surise palid a bucurie si se lasa coplesita de mîngîieri. Se caina cu respiratia întretaiata si îngai ma printre suspine: ? Ce nenorocita sînt! Cît ma doare nenorocirea mea! ? Nu spune asta. întîln ind-o din întîmplare (absolut din întîmplare) i-a propus sa mearga la Baneasa pentru a c iocni împreuna o cupa de sampanie. În vreme ce Mihaela zacea consumata pîna la inertie de arsita pasiunii.. tincturînd-o fa ra necesitate si cu putin tragism. L-a refuzat... Ne trezeam uneori si forta a ceea uluitoare a firii ne înlantuia din nou. (N-am înteles cînd s-a întîmplat accidentu ducere sau la întoarcere?) As fi putut s-o întreb daca dadea vreo importanta acestu i basm de adormit copiii. Si dupa aceea prinsi de suvoiul simturilor . N-a fost decît o napasta la mijloc. fa ce-ti spun. Dovada evidenta ca puterea mea a supra ei se mentinea înca la altitudine mare. Ajut-o sa-si împacheteze lucrurile si sa le duca la no ua ei locuinta. Daca în noaptea aceea ma duruse in fidelitatea ei. am asternut lucid scrisoarea prin care consimteam divortul (pentru a-i servi la proces. Truda zadarnica! Mai convingatoare decît orice a rgument pleda pentru cauza ei chiar situatia în care ne gaseam: era a mea din cap pîna-n calcîie si îsi trada cu mine proaspatul iubit. . Am pierdut pe toata linia. de ziua ei. Plîngea tot mai am arnic scuturata de sughituri. îmi gîdila o rgoliul avid de satisfactii: ? Macar de si-ar da ea seama ce-a pierdut înselîndu-ma! IV Eram asa de calm si de împacat cu situatia încît mi se parea ca ma aflu într-o zona din stapînirea neverosimilului. frumusetea Mihaelei ? c reatia mea. sa-si justifice infidelitatea. Taceam. Doar n-ai sa opresti viata în loc din c auza unei greseli. plutind într-o dispozitie sufleteasca de plenitudine. Bogdan îsi sorbea tacticos svartul. Fiind un virtuos al biliardului ne-am apucat sa jucam cîteva partide de carambolaj. nu numai fara nici o zguduire sufleteasca ci. era limpede: n-o iubeam si nici n-o iubisem vreodata. beti de licoarea pasiunii. Pasivitatea ei initiala se topi ca gheata peste care torni apa clocotita.. iarta-ma? facu slujnica uluita. Si cu complicitatea întunericului de. dupa cum îi fagaduisem). Mi-a mai spus ca barbatul acela îi facea curte. într-una din cafenelele de pe bulevardul Elisabeta.dezlantuise în ea rupînd zagazul lacrimilor. dimpotriv a cu un sentiment de usurare? Atunci. Ai curajul de a privi înainte. cînd convingerea mea era deja facuta. era nevoie de o forta mai mare decît a lor. n-am mai stiut de noi. Am coborît scarile usor... Cum? Ma desparteam de femeia careia îi dadusem numele si îmi legasem viata de a ei. Piaza rea facu sa treaca prin dreptul lor o masina. dimpotriva.. zi am avut pe amanta celuilal t. îmbracamintea zvîrlita pe jos. f ara sens). storcind trupurilor vlaga pîna la sleir e. Am ridicat-o pe sus ca pe un trofeu si deschizând usa dormitorului cu p iciorul am depus-o pe pat...

o gura mare cu buze groase. mie la suta. Sînteti doctorul? ? Nu. nu-l tineti mult. asimetrice. Mi-l reaminteam ca pe o veche cunostinta. Nu cumva t ineam sa ma angajez cît mai puternic în hotarîrea de a divorta.. cînd s-a întâmplat povestea asta? ? Chiar adineauri. (N-am sa uit niciodata mutra lui caraghioasa.) Trasaturile fetii nu armonizau laolalta. veniti la noi. Tudore? ? Foarte serios. Paliditatea lui crescu dînd cu ochii de mine. Am asteptat cîteva minute pîna sa se întoarca.. înainte de a fi poftit. stiu. întins pe pat. Era palid. era urît individul. ochii îi jucau speriosi în orbite si chiar tremura. protector. Nu.) I-am aflat adresa din fisier si iata-ma în strada Clopotarii Vechi sunînd la usa unui apartament de la etajul al cin cilea. ? Stiu. semana cu cel putin un milion de oameni. ? Nu trebuie sa te temi de mine. nasul putin borcanat. mai împotriva f irii. dînd sfoara printre oame nii grupului în care traiam despre acest lucru. într-atît mi-l pastrase de proaspat memoria în cele doua sau trei clipe cît îl zarisem în holul hotelului Palace din Constanta. ? E acasa domnul Nenisor? ? Da. ? Si arati atît de calm? Ai avut rabdare sa joci cu mine trei partide? ? De ce nu? ? Acum înteleg de ce jucai atît de prost. nu era înca vindecat.. nu ma înselam. Acum aveam prilejul sa-l examinez cu amanuntul. Înca nu stiam ce trebuia sa fac în caz ca a r fi refuzat sa ma primeasca.. Bogdan holba ochii.) Frica bietului omulet îmi a ducea apa la moara. cred ca ar fi luat-o la sanatoasa. Avea fruntea înalta (la ce i-o fi servind?). de teama ca daca l-as ascunde s-ar putea sa dau îndarat fara inconvenientul rusinei? Foarte posibil! Pe la ora cinci (supunîndu-ma unui gînd) m-am dus întins la Filantropia sa stau de vor ba cu domnul Nenisor. e tare bolnav. ? Imposibil. Slujnica se ivi din nou: ? Poftiti! În timp ce parcurgeam vestibulul. continua tratamentul medical acasa. i-am spus asezîndu-ma pe un scaun la o di stanta convenabila.. pentru ca te-ai amestecat în viata mea si mi-ai distrus casnicia. Anunta pe avocatul Petrican. tot eu eram mai bine decît el. desi as fi fost îndreptatit s-o fac.. Dupa c e ne-am despartit ma tot întrebam: ce m-a împins sa dau în vileag cu atîta graba secretu l nostru? N-aveam decît sa-i spun ca ne ducem la Alexa sau în alta parte.) Daca n-aveti vreun proiect. pareau separate. (Si motive avea destule. prietenul meu avea tact.. Mai precis: ou o jumatate de ora înainte de a intra aici. . ? De ce? ? Pentru ca. cu capul bandajat si mîna dr eapta în ghips. ma rog. ? Probabil ca te asteptai la vizita mea.. ( Faptul presupunea o prealabila întelegere între ei. N-am venit sa te ucid. Si daca scumpa mea doamna ale sese un barbat inferior mie.) Din fericire nu se întîmpla a cest lucru. (Dumnezeule . Bogdan (referindu-se la "familie") ma întreba: ? Ce faceti mîine? (A doua zi era duminica. Cît m-a bu curat descoperirea asta! Va sa zica nu avea asupra-mi avantajul superioritatii f izice. ochii lipsiti de expresivitate. buzele astea pe gura Mihaelei? ? nu concepeam ceva mai monstruos. am continuat pe ton înalt. Convorbirea se opri aici. nici sa te provoc la duel. Rivalul ma astepta în dormitor.) ? Vorbesti serios. ? Si. sa-i fie de bine si la multi ani! Plutind pe valurile acestei satisfactii. Nu ma descusu mai mult. O batrînica (probabil servitoarea) veni sa-mi deschida. ea adauga grijuliu: ? Va rog.Înainte de plecare. Pe fata lui se citea nelinistea. ne-am despartit. rivalul meu. am tinut din capul locului sa domin pe r ivalul meu prin orice mijloace pentru a atinge scopul urmarit. Nu l-am gasit: parasise spitalul (ca si Mihae la) în cursul diminetii. chiar azi a iesit din spital. (Daca era teafar. Trebuie sa recuno sc ca n-a fost deloc greu. dragul meu.

? Eu. ne strivi auzul. i-am retezat-o cu asprime. dar asta se întîmpla atît de rar.. (Acum îmi spunea conte pentru ca ma casatorisem cu contesa.. se bîlbîi el nevolnic. doamna. îmi ceru scuze. îsi aleg niste titluri pur si simplu absurde. Ramasi din nou singuri i-am luat un scurt interogatoriu .... dar a venit un medic si atunci am renuntat.) O fi facut un act maret de arme? în acest caz îi spunea: Eroicul încorpo rat. a sa cum o poreclisera mansardistii în de-rîdere pe Mihaela. nu-i asa? ? Noi. Voiam sa-i mai pun si alte întrebari. sîntem întelesi. va rog. În strada.. ? Nu e nevoie. Îmi place sa joc carti. Dovada e chiar starea în care se afla.. întelegi? Un tipat de femeie.. sa. Formidabil! As fi putut sa zgîiesc ochii o zi si o noapte si tot gresit citeam. te împusc oriunde te voi gasi. trecînd pe linga un afisier. Singura solutie care împaca lucrurile este s-o iei de nevasta. dumneata permiti servitoarei sa asculte ce vorbim? ? N-am servitoare. (Împingeam sondajul peste masura?) Totusi mi-a raspu ns: ? Nu am vicii. În urma celor petrecute stii care este datoria dumitale? ? Dar. Era titrat (absolvise Facultatea de drept). si am terminat. Întelegi s-o îndeplinesti sau nu? Una din doua. Am plecat pe deplin satisfacut. Rîdeam cu pofta de ceea ce mi se întîmplase. (Ce tîm penie mai e si asta?) Cum poate sa fie magnific un simplu încorporat? (Sau mai bin e zis recrut.. lasa-ne singuri. Ea nu po ate sa ramîna dezonorata daca a facut greseala sa raspunda sentimentelor dumitale. Asta numesc dato ria dumitale.. În s peta era vorba de Magnificul încornorat de Cormmelink.. ? Va dau toate asigurarile. rîse el. Batrîna se retrase supusa. privirile me le retinura un titlu scris cu litere de-o schioapa: "Magnificul încorporat". Incepînd de azi m-am despartit de sotia mea. ? Da. iubite conte? Ma abordase Charlot. l-a pedepsit destul Dumnezeu! ? Mama.. încît nu poate fi onsiderat un viciu.. sa vedeti. ? Dar vicii? Ce vicii ai? S-a uitat la mine descumpanit.. of. nu s-a întîmplat nimic incorect.. Batrîna se ivi si cu toata spaima pe care o trasese. care se juca la Teatrul Com edia. ? Încornorat nu încorporat. ? Numai un minut. Nu înrautati lucrurile. Duca-se naibilor de prostie ? ce-mi pasa? Mai departe.. Am înteles numaidecît despre ce era vorba.. Pe legea mea.. corijîndu-ma. Prin urmare sîntem întelesi. desigur. ? Tin ca acest raspuns sa nu fie de circumstanta..) ? Mai. Dar dînsa? Credeti ca e de acord? ? Va fi! Daca în prima saptamîna dupa pronuntarea divortului nu introduci actele la s tarea civila.. n-am terminat... doamna. nu-i asa? ? Va puteti bizui pe mine. ? Nu am nevoie de explicatii... fiului dumneavoastra nu i se va în-tîmpla nimic daca de aci în ainte întelege sa se poarte corect. ? Asadar. citeste aic i. E mama!. dar în acelasi timp eroarea mea simpt omatica ma punea pe gînduri: de ce evitasem persistent sa citesc corect? Ce mecanis m subtil ma ferise de veninul acelui cuvînt modificîndu-mi datele perceptiei vizuale din pricina actualitatii mele sufletesti careia nu-i convenea sa se vorbeasca d e funie în casa spînzuratului? . va dau chiar în scris daca vreti. Trebuie sa recunoastem însa ca pîna acum corectitud inea lui a lasat mult de dorit.. nicidecum magnificul. de undeva din apropiere. explica-mi si mie ce întelegi tu prin Magnificul încorporat? Uite... ? Nu ma întrerupe. ? Ce faci. de curînd fusese avansat administrator financiar (va sa zica tot administrator era)... te rog.. desigur... unii autori dramatici (era vorba de o comedie) sînt batuti la cap cu leuca. ? Linistiti-va. dadui peste alta pancarta cu afise multicolore si din nou Magnificu l încorporat îmi capta atentia. Baga bine de seama ce angajame nt îti iei.. Sa va explic. ? Cum. da. ? Of.... avea 28 de ani (mai vârstnic decît min e).

neîntelegerea voastra e mare numai în închipuirea ta. ci alta chestiune ma preocupa în clipa aceea. Voiam sa stiu daca se dusese în casa noastra asa cum îi poruncisem) sau preferase alt domiciliu? Nu s-o fi mutat chiar la el? Tare aveam pofta sa ma reped pîna la Alexa ca sa aflu din g ura ei unde trasese Mihaela..) ? Draga cumnata.Am intrat cu Charlot la Continental. spuse el primind vestea cu obisnuita-i indiferent a. Conita a zis sa nu mai plîng si mi-a dat o suta de lei. satul pîna-n gît de vocabularul lui Charlo t si de el însusi.. Zamfira ma astepta cu masa întinsa si mai ales cu ochii umflati d e plîns.) ? Si tu ramîi aici mai departe sa platesti chirie? ? Ce-ti pasa?.... Ei bine. Ca si cînd intuise ceea ce ma interesa. ? Unii iarta si slabiciuni mai mari.) ? De ce ai primit-o? ? Ce era sa fac? Sînt sora ei si daca am fost cea dintîi care i-am reprosat fapta. s-o pun la adapost de orice nevoi. Cînd sa plece m-a podidit lacrimile.. Si ca sa te convingi ca nu palavragesc verzi si uscate. absolut nimic.. Contesti acest fapt? ? Nu. nu m-am gîndit nici o clipa sa lipsesc pe Mihaela de sprijinul me u... Dumnezeule. ce pustii aratau. nici vorba!. titulatura. ? Sotia mea s-a gasit într-o masina cu barbatul care îi facea curte asidua. Nu ne întelegeam.. (Hm. Poate lipsa Mihaelei provoca aceasta impresie pur subiectiva. n-a fost nimic. Asta a fost pricina.. n-a vrut conita. Am înteles numaidecît ca Mihaela plecase.. peste o saptamîna-doua ne va parea ca asa a fost de cînd lumea... Am stat de vorb a cu Mihaela. Dar atîta nu-i suficient ca sa va stricati casnicia. Pentru întîia data ne priveam r ece ca doi straini. ne obisnuim si cu asta. baroane. Mijam reprimat îndemnul si bine ana facut pentru ca..M-am întors acasa devreme (pe la ora 9). am conjurat-o sa-mi spuna tot ce a fost. ? Ai facut într-adevar asta? ma întreba ea numai mirare. ? Asculta. Chiar asta voiam.. Ar fi fost din parte-mi o razbunare josnica de care nu sînt capabil.. ? Va sa zica nepotrivire de caracteriologie? ? Chiar asa. m-am pomenit chiar cu Alexa. da' daca mi-a spus sa ramîi acasa? De dus i-am dus geamantanele la masina. dupa o jumatate de ora. Daca am ra-mîne mai departe împreuna . Dar nu "pustiul"... va f i predat sorei dumitale. Poate cu vremea devin înca o data proprietar. Eu nu pot. n u e sora mea. Desi ardeam de nerabdare sa cunosc noul domiciliu al Mihaele i. I-am destainuit si lui. (îmi schimbase totodata si. nu era chip sa asculte de mine. (Tocmai ea care spusese: n-o mai cunosc.) ? Condoleantele mele. il treno! . ca ma desp art de contesa... autentificat si transcris. (Ma angajam tot mai adînc în hotarîrea de a divorta. ? Daca mulier nu e doloroza sa stii ca are în vedere un homo-homini lupus. De care primejdie e vorba? ? Ai izgonit-o si ti se pare ca n-o ameninta nici o primejdie? Alexa ma privea d ispretuitor si-mi zvîrlea sageti de ura. Ne despartim prin consimtamânt mutual. (Mihaelei îi spusesem ca era deja facut. desi toate imobilele ramasesera pe locul lor. Foarte bine. Tudor. fireste. (În definitiv ce-mi pasa de toate astea?) ? Nu ti-a lasat nici o vorba? ? Nu. t ot eu o iau sub scut si o apar cînd se afla în primejdie. Nu-i nimic. Attent. ? De ce nu? Peste cîteva zile actul de proprietate. O mica slabiciune se po ate oricum ierta femeii. mi -a spus: ? Mihaela se afla la mine acasa. Am facut o scurta inspectie prin odai. ? Nu te-ai gîndit cum o sa se descurce singura cu bagajele? Mai ales ca avea picio rul bandajat? ? Ba m-am gîndit.) Ai prins-o în flagrant delict? ? A. Dimpotriva . am lasat-o pe ea sa vorbeasca mai întîi. ? Ai dus-o la noua ei locuinta? ? Nu.. o nevinovata min ciuna pe cît de necesara pe atît de inofensiva. ? Nu înteleg... am cautat sa-i asigur o stare materiala destul de buna. afla ca am t recut casa pe numele ei.

am trimis Alexei actul de proprietate. daca înnozi întîmplari d in trecut de altele actuale. Daca ar fi fost posibil sa-i fotografiez gîndurile atunci cînd i-am vorbit de ca sa daruita sora-si. Ajunge? ? Da. daca nu nebunie curata! Într-adevar. sopti ea emotionata. pe linia firii mele. Si te opresti la aceas ta constatare (cum fac cei mai multi) ridicînd nepasator din umeri. Sora ei motiva: ? Îi e rusine sa dea ochii cu tine. A plecat tare bucuroasa de dania mea. Alexa. logica ei launtrica. Foarte rau a facut. Exista însa o ex plicatie pentru cine stie s-o caute.. Daca scrutezi sub învelis. ? Lasa ca o conving eu pîna la urma. daca analizezi efectele si le legi de cauza. . izbucni Alexa. încît.Se întîmpla atîtea lucruri ciudate în viata!" Am auzit de sute de ori repetîndu-se fraza asta. Tinea mortis ca nu poate sa primeasca nimic de la mine. Auzind ca am constituit casa drept zestre sotiei necredincioase pentru a-i înlesni casatoria cu amantul ei. în relatiile dintre oameni. sînt sigur ca Alexa îsi spunea în sinea ei: "E viclean..) Peste cîteva zile. Îsi va da ea seama odata ce a pierdut. socotindu-l un simplu joc din parte-mi ca s-o sperii pe Mihaela si s-o cumintesc pentru multa vreme de aci înai nte.. te îndoiesti? ? Iarta-ma. si atu nci ea apare nuda. dar asa sînt. chiar mie pe atunci mi se parea asa. sus si tare: ? Asta-i o ciudatenie. . Niciodata însa nu i-am dat vreo a tentie. asa cum fusese vorba. face pe generosul. Acum însa îmi dau seama ca era o fap ta logica. ? Cum. e asa de neobisnuit. am citit-o tot de atîtea ori si chi ar eu am întrebuintat-o în cursul acestei spovedanii. V Alexa n-a crezut ca voi duce divortul pîna la capat. ? I-am spus si Mihaelei. dupa cele întîmplate între noi ... nascuta în subteranele inconstientului ca re urmarea un scop cu adevarat diabolic. stie si ea de acest lucru.. (Despre restul si urmarile lui voi pome ni la timp. te cred. de ce n-ati sta împreuna? Unde gasesti o gradina ca aceea în tot Bucurestiul? ? Esti un om deosebit ? nu ciudat cum ziceai. Daca hotarîrea de a te desparti e definitiva. ce vrei? Cine altul în situatia mea i-a r darui o casa ? unica mea avere personala? ? Ai mai spus-o. cînd fusesera silite sa locuiasca în mansarda din str. Firea mea nu cunoaste tranzactii în aceasta mater ie. purtînd o haina n oua.sînt sigur ca tot aici vom ajunge. cînd peste cîteva luni sentinta fu pronuntata si transcrisa. Probabil îi evoca spectrul mizeriei îndurate dupa m oartea tatalui lor. ai spus bine ce-ai spus. locuinta tot a lui va fi pentru ca nu-l lasa inim a sa se desparta de sotie ? o încearca numai.. (N-am înteles la ce se referea?) Alexa o convinse în cele din urma. înseamna ca faptul. si cu toate astea înca nu-mi vine a crede. care-i schimba înfatisarea. Adevarul e ca. oricine ar striga. Sa ptamîni întregi. Amzei. ? Te rog chiar. îi a minti ca din salariul viitorului sot nu va putea sa traiasca fara lipsurile care otravesc viata. Ce însea mna ciudat? Cînd spui: s-a petrecut ceva ciudat. De ce sa sada în alta parte si nu în casa ei? Muta-te si dumneata ac olo. Recunosc. Da . dar a lasat mai multa bucurie în urma ei. Chiar am rugat-o sa locuiasc a acolo. N-a vrut sa asculte. a venit la dumneata. nu se întîmpla nimic ciudat." De aceea. ? Îti dau cuvîntul meu de cinste ca-i trec casa pe numele ei. pîna cînd Mihaela vrînd-nevrînd se hotarî sa accepte. vestea o puse pe gînduri mai abitir decît prima data cînd aflase de aceasta hotarîre. si-mi strînse barbate ste mina. Mihaela are sa-si dea seama cîndva de ceea ce a pierdut. iese din ordinea fireasca.. vei de scoperi fara îndoiala resortul care a declansat fapta. De atunci n-o mai zarii nici la înfatisarile procesului. sînt un om ciudat. Mihaela nu vru sa auda de dania aceea. da. normala. nu-i ramîne nefericitei decît sa-si sparga capul de pereti. fara acel voal de mister.

El e un fricos si jumatate.) ? Ce mai face Mihaela? am întrebat-o într-o doara. stiu numai ca am pierdut o ora întreaga ca sa redactez doua fraze pe cît de calde pe atît de nesincere. De ce sa nu se bucure daca vine din partea mea? De fapt pentru ea a m facut interventia. (Nu-imi aduc aminte continutul ei. Si-a luat licenta si vrea sa obtina o catedra..) Nenisor nu respecta termenul de o saptamîna pentru introducerea "actelor de casator ie". asa cum îsi luase obligatia fata de mine.. Ea se plînge ca nu le-ajung banii. poate cel mai stralucitor de fericire . Nu cred ca eram bolnav (nici vorba!). Am profitat de faptul ca secretarul general de la finante era fratele profesorul ui Tîrnoveanu.. ? De ce nu-l avanseaza? ? N-are protectie. înclinam s-o consider destul de norma la. cu gura cusuta. N-avea noima sa iau parte la festivitate. ? Mihaela îti multumeste din suflet pentru gentiletea ta. (De altfel nici nu încercam nevoia. Ma gîndeam cît e de greu sa judeci un om cînd n-ai putinta de a privi în fiinta lui. Spune-mi si mie. (Habar n-am cine îl informase. o mîngîie tacut si stîngaci (nu era sentimental) si zise: ? Nu-i nimic. din pricina duratei. fara a-mi îngadui o odihna cît de mica. (De ce as minti? ? nu-mi displacea acest lucru. Voi interveni eu. Dar asta nu era o justificare valabila decît pentru mine. tomuri groase de criminologie... Nu era bineînteles vina lui.. Cum sa ma apar? Ce argumente ar fi putut sa-mi. ? N-o înteleg. Într-una din grelele clipe cînd ochii nostri îsi încrucisara privirile. din ce aluat ai fost plamadit? În ce lume traiesti? Îl priveam absent.) Am trecut doctoratul cu "magna cum laude". cununia lor civila fu oficiata la Primaria de Negru. dar nu o femeie de care ti-ai legat viata si careia îi datorezi . ? Bine ca mi-ai spus. baiete.) Niciodata nu l-am vazut asa de en ervat: ? Ce-i cu tine. Decizia fu semnata si Nenisor se vaz u peste noapte transferat în minister asa cum dorea. Nu înteleg eam pentru ce se împotrivea Mihaela? Opunerea ei n-avea nici o ratiune. se încheia un capitol din viata mea. fosta mea so tie pierde casa daca nu se casatoreste cu Nenisor. acopere fapta? Nici unul. veni la Bucuresti. La banchetul pe care dec anul facultatii l-a dat în cinstea mea am invitat-o si pe Alexa. Daca ar trece în administratia centrala a ministerului s-ar sch imba lucrurile. nu-i asa? ? Nu prea mult. Duca-se pe pustii! Banii se fac la loc! Numai tu sa fii sanatos.Asadar. tata scazu vocea si se aprop ie de mine apucat de o subita grija. ce i-o fi spus fata mea ca sa-si schimbe radical atitudinea? Îmi lua mîna. Tineam sa cunoasc a succesele mele pentru ca la rîndu-i le comunica Mihaelei. poa te ca. ? Afaceristii. Mi-a displacut termenul gentilete. cîte 10?15 ore pe zi. dar. De unde-mi venise rîvna aceea de învatatura? Pentru ca citeam încor dat. însa le-am trimis o telegrama de felicitare. Ajuti uneori un necunoscut pe care-l vez i pentru întîia oara.. Am renuntat la slujba si m-am pus cu burta pe carte. ? Cum se poate? Administratorii financiari au buzunarele doldora. (Hm! crede ea ca-s gentil? Rau se mai însala!) ? Zici ca s-a bucurat mult. dar si întunecat de furtuna. ferm decis sa-mi iau do ctoratul neglijat. ? Ce nevoie are de catedra? Sotul nu cîstiga destul de bine? ? Nu prea.. pietrificat. I-am atras atentia Alexei ca potrivit clauzei puse într-adins în actul de donatie. mai degraba într-o stare sufleteasca de cont inua febrili cate care. cu o falca-n cer si una-n pamînt sa-mi ceara socoteala. dupa luni de tergiver sari si amînari. Ce proces psihic s-o fi petrecut cu el. Daca binele acesta venea din alta parte sau în alte împrejurari. Am facut asa ? pentru ca asa simteam ca trebuie sa fac. În cinci minute se facut treaba. Cînd tata afla de isprava. ? Asa si asa. În sfîrsit. nu pentru Nenisor.. iar dupa cîteva luni numai am fost abil itat docent pentru specialitatea Psihanalizei judiciare. ti-ai pierdut mintile? Mi-am calcat pe inima si am vîndut padurea sa-ti fac rost de banii aceia pentru casa si acum te lipsesti de ea cu a tâta usurinta. Tot în ziua aceea m-am pomenit cu Alexa.. frenetic.

Vedeti. (Ce pacat ? dupa o luna s-a stins din viata). v-am dovedit-o acum cu vîrf si îndesat. departe de a-mi gîdi la amorul propriu. Ajunsesem la 28 de ani profesor universitar. înca nu! Numai cînd mi-a telefonat Alexa (destul de tîrziu) ca sa-mi spuna ca Mihaela aflase de numirea mea si ma felicita din toata inima. Îi doream sa fie fericita.. indiferent. Nu mai vibra nimic în mine. sa ma regrete si sa plînga dupa mine pîna i-o seca de tot izvorul lacrimilor. de asta data intim. Dar toate astea ma lasau rece. tinuse totusi sa ma felicite. împlinind limita de vîrsta iesi la pensie... M-ar fi într istat însa daca i-ar fi parut bine. Cred ca va aduceti a minte în ce împrejurare.cele mai frumoase zile. citisem în Conferencia un studiu foarte documentat în legatura cu aceasta afacere. iscalit de academicianul Henri-Robert.. Toasturile. cu voia sau fara voia lor. pentru tot ceea ce pierduse ea! Desi o durea. mai ramasera patru adversari. oricîte jertfe m-ar costa. cu prieten ii mei. Am s-o coplesesc si pe ea si pe sotul ei netot de bunuri si de bine. tinînd la un brat prezentul si la cel alalt viitorul. În sfîrsit. dac-ar sti cît m-am bucurat! ? Mihaela n-a venit? ? Nu. Lasa sa-i para rau! Cu cît îi va parea mai rau. iar în amîndoua mîinile cheia miraculoasa cu care se deschide orice usa . succesul meu. De curînd. lucram la o carte Pri ncipiile de baza ale Codului Penal si ceva mai rar conferentiam la Fundatie ori A teneu. ? A plîns. Alta petrecere. cu atît va fi mai bine. Dupa plecarea Alexei mi-a mijit în minte întrebarea: ? Oare pentru Mihaela am tinut conferinta asta? Am gonit furios gîndul si mi-am vazut de treburi. Ascensiunea mea continua vertiginos. La una din aceste conferinte lua parte si Alexa fara s-o fi chemat.. Mie îmi aju ngea numai sa fi stiut ca a plîns.. alt banchet. Era cam. vorbite parca între ele. n-a putut. printre care Bogdanestii. sarmana. cînd a citit în ziar.. abia în clipa aceea blocul meu de p iatra s-a cutremurat si am trait plenar bucuria succesului. Profesorul Tîrnoveanu. Adversari? ? vorba goala: i-am lasat înapoi la mare distanta si cred ca as fi darâmat universitatea daca vreunul din ei mi-o lua în ainte. iar catedra lui deveni vacanta. desigur. Totusi o întelegeam! Îi paruse rau? De minune! Era o dovada ca ma regreta. Nici o bariera n u ma tinea în loc si toate împrejurarile. Sînteti sati sfacuta?" Din pricina acestei emotionante destainuiri nu mi-am gasit astîmparul toata ziua. ma felicitase Mihaela! Si plînsese pentru ea. "Cam indispusa"? Numai pentru atîta lucru? Credeam c-o intereseaza tema (era vorba de La Drame des Poisons) mai ales ca odata (ce mult mi se pare de atunci) discu tasem cu Bogdanestii despre "crima" lui Racine. indispusa. parca ma tr ansformasem într-un bloc de piatra. ma indispuneau stiind ca sînt de regula apologetice. Ne-am înscris cinci candidati la concurs. În schimb m-a emotionat elogiul fostului meu profesor Tîrnoveanu care îmi prezicea un viitor stra lucit. ca pot sa ajung chiar profesor universitar cînd vreau? Si dumneavoastra care va îndo iti de posibilitatile mele. .) O. Au venit si parintii mei.Acum tineam un curs liber la facultate în specialitatea docentei (pacat ca nu-l frecventau decît prea putini auditori. drumul îmi era larg deschis. m ai fericiti ca oricînd. i-o spusesem pe toate caile. "Cred si eu. Veverita cu Urangutanul ei si cîtiva mansardisti (Gleber. Era golul visului împlinit? Nu. în special studentele). numai si numai sa m a regrete Mihaela cît mai mult.. Unul se retr ase. Am fost sarbatorit de colegi la Athenee-Palace. îmi creau cele mai pr ielnice conditii. Charlot. cu o fina si retinuta ironie. Iliuta).. mi-am spus lasînd receptorul în furca. nu? Ei bine. stimata doamna Nenisor. dar cine i-ar fi îngaduit sa fie fericita cu altul? Pentru nimic în lume! . (Ce-i drept faceam multa publicitate..

Cîtiva ani? Cerule. Era o frumusete marmoreeana. unul din fratii profesorului Tîrnoveanu ma prezenta fostului ministru Chintescu.. sa ma înregimentez într-un partid. nu l-am gasit acasa. la scoala. vie. Am privit-o lung. ? De cînd ai început sa-mi faci curte? surîse glacial Cecilia. Dumneata ai mai vazut-o? . rau.) Cum statea asa. pr obabil de la Cecilia. i-am spus în gluma (de fapt era un compliment) as prefera sa se înto arca peste. ? Nu. Profitînd ca taceam. s i truda mea nu mai gasea astîmpar. trebuie s a fac politica militanta. Din cauza asta. ? Tata te roaga sa-l scuzi. uneori dupa miezul noptii. dinamica. domnisoara Cecilia. Cici. De pilda un Canova sau un Rodin. Mihaela devenise simp atia mea. Nu v-ati înteles? Ce puteam face decît sa-i dau un raspuns vag. Aflase despre mine lucruri bune si parea ca ma apreciaza. Asa ca aveam de ce sa ma m ir vazînd ca ea se misca si chiar vorbeste ca toti oamenii. Ne deosebea m prea mult. sa activez cel putin cîtiva ani. nu. În schimb mna întîmpinat fi ica-sa.. cinci ceasuri. Parca mii de brate ma împingeau din spate fara a-mi da ragaz sa rasuflu.. La una din sedintele comitetului executiv. ci la firea ei exuberanta. fara sa vreau. cu un functionar de la Finante. Dar trebuia s-o iau de la început. Într-o zi. As vrea sa fiu alta. am ajuns colaboratorul lui cel mai pretuit. Nu-mi place cum sînt. Dupa o scurta chibzuire m-am înscris la democrati. (Era si presedinte al Cercului de studii al partidului. o demnitate cît mai înalta. desi locuisem atîta vreme în casa lui. cine avea atîta rabdare? Eu. a fost chemat urgent la club si se întoarce peste o ju matate de ora. El ma întîmpina foarte a mabil si ma trata ca pe o veche cunostinta.. încordat. ? De ce ma fixezi asa? Nu vrei sa stei? S-a trîntit într-un fotoliu. gîndeam.. zburdalnica. ? O... pe care nu-l cunosteam înc a personal. Pîna atunci am sa-ti tin de urît. Eram tînar. Ca sa cuceresc un pisc social. daca-i asa.) Am dezbatut proiectul cu pricina în cîteva sedinte prelungite. (Stia si de divort. Se ocupa de un proiect de lege cu pr ivire la reorganizarea serviciilor publice pe o baza stiintifica de rationalizar e a muncii. tot mai sus. punînd picior peste picior. la mansarda. dupa care l-am ast ernut pe hîrtie. caruia îi sedea mai bine pe un soclu decît pe pamînt. amenintîndu-ma cu degetul . arata tot ca o statuie. în vîrful piramidei. le -am refuzat numaidecît. bineînteles. plina de viata. deloc. la repezeala. ? Ce-i cu dumneata? Am impresia ca ma studiezi... Voiam imediat. ? În fond.. ? Rau ai facut. Cecilia ma întreba: ? Ce mai face ea? Am auzit ca s-a remaritat.. ? De ce? ? Pentru ca te-as fi imortalizat în marmura. ducîndu-ma la el ca de obicei. pasionala. în nici un caz. Aco lo aveam cîtiva prieteni si într-acolo ma îndreptau dealtfel si convingerile mele.) Ma pofti de cîteva ori la el acasa si astfel. aveam timp înai nte..VI Urcusul vertiginos continua. Eu înca nu ma pricep sa rîd. în scurt timp. ? Ai fi vrut sa fii ca ea? ? Nu ma refer la fizic. însa în alta pozitie. Voiam sa ajung sus.. ? Da. Fostul ministru s-a aratat foarte satisfacut de lucrare si de atu nci nu s-a mai putut lipsi de serviciile mele. (Facu gestul acesta cu o grat ie neîntrecuta. tatal Ceciliei. cu un corp daltuit de maiestria unui scul ptor.. Regret ca nu sînt sculptor. ? Stii ca ai intuitii? Am primit doua oferte de acest gen pe care. de ce v-ati despartit? Iarta-ma ca sînt indiscreta.. ? Iarta-ma.. lasîndu-i loc pentru orice interpretar e: ? Cu toate straduintele mele n-am putut obtine un echilibru între noi.. Statuia vie zîmbi imperceptibil în loc sa rîda cu pofta. si mi s-a parut ca abia atunci o vedeam bine pentru pr ima data.

.. Un tîrîit strident ne întrerupse: suna telefonul.. ? Ma îndoiesc. ca odinioara Arhimede în scaldatoare. ? Ma închin. asta mi-e firea. fata asta raspunde integral nevoii mele de trai pe pic ior mare. solemna.. N-o fi asta? ? Ai dreptate. N-ajunge? Pentru mine casatoria e un sacerdotiu... bineînteles. Îl astept. cu fruntea sus. Cecilia. Doamna Cecilia Petrican? Da... ? Cum.. suna frumos. Raspunde-mi mai b ine la o întrebare care ma obsedeaza de la un timp încoace: de ce nu te-ai maritat pîn a acum? ? Stii de ce? Pentru ca nu iubesc pe nimeni si nimeni nu ma iubeste pe mine.. ? Nu se poate. ? Ba da. nici un flirt macar? ? N-as zice ca nu mi-a placut nimeni. domnita.? O singura data. În fond ma invidia. Mersul ei ma încînta mai mult decît un sonet shakespearean. Cum se face ca n-am remarcat-o pîna acum. Dar sa lasam asta. nici un sfert de minut. pîna acum.. ? Foarte bine. de aceea mi-o însusisem fara a întîmpina cea mai mica rezistenta. Un prieten rîvneste la celalalt tocmai ceea ce îi lipseste lui... ci îmi venise abia acum în a ctualitatea constiintei coapta gata. domnisoara Cecilia (Cici. Probabil ca n-ai dat nimanui putinta sa se apropie de dumneata. mi-am spus. Pe legea mea. Da-mi voie sa nu cred.. fara ostentatie. parca o mi csora). ? E greu de ghicit? Pentru ca esti foarte bogata. pentru ce. dar asta e atît de putin! M-au cerut cîtiva. nicidecum pentru ceva exterior cum e averea. ? Numai la suprafata.. numai ea daca. ? De ce îmi spui domnita? ? Pentru ca ? nu simti? Încep din clipa asta sa-ti fac curte.) S i iata-ma la portile concluziei: "Daca as lua-o de nevasta?" Am tresarit. dealtfel. îl abandonasem. Toate bune. . sînt cam distanta. ? Si?. A fost pur si simplu insolenta c u mine. Iar preajma ei deg aja o impresie de grandoare. în fata acestor principii sanatoase. ? Nu te mira. ? Sa-mi placa. cine ar cere mai mult? Convorbirea telefonica se sfîrsi. Poate se va ivi cîndva un barbat temerar pe care sa nu-l intimidez si. Pe fata ei poposi un nou surîs.. Am reluat dialogul de unde îl lasasem.. ci a parintilor. de fastuos. care de fapt nici n u-i a mea. Cred ca i-as fi o sotie buna. firesc.. ? Credeam ca sînteti bune prietene. Hotarît era o regina neîncoron ata care-si purta majestatea simplu. ma trag dintr-o familie tot atît de buna ca si a ei. ca nu te-a iubit cineva.. De-atunci m-am jurat ca nu-i mai vorbesc. proprie unei curti regale... Si nu stiu. ? Tata mi-a comunicat ca se întoarce peste o ora.. Cu siguranta ca ideea casatoriei nu se nascuse spontan. n-ai avut nici o dragoste. Cecilia strîmba din nas.. zau... asta îmi displace profund. nu pot iesi din mine. nu sînt geloasa si îmi repugna aven turile extraconjugale. daca le am. Nu durase. desi împrejurarile au adus-o în cîmp ul meu de atîtea ori? (Din pacate rar ne uitam unii la altii cu ochii deschisi. prez inta din capul locului garantii de trainicie. Ne-am întîlnit întîmplator pe strada. sublime ea cu o tarie mai mult decît trebuia.. Înteleg sa fiu pizmuita pentru calitatile mele propr ii. Am cucerit galoane stralucite. dispun de o avere care-mi asigura independenta. numele acestea se leaga. numele de alint.?! S-ar putea oare sa nu m-accepte? Greu de crezut. par curse cu pasi rari distanta care o despartea de receptor. dupa ce traise în opulenta.. Poate ca tocmai eu sînt barbatul temerar pe care îl astepti sa-ti ceara mîna... ? Ce întelegi prin buna? ? Nu ma preocupa cotidianul care ne umple viata. Am auzit ades spunîndu-se pe seama mea: e inacce sibila. ? Ce ti-a venit? ? Nu stiu... ba da. Mihael a nu îndura saracia. n u pentru mine ci tot pentru avere.. ? O. Gasisem ceea ce cautam prin hao sul meu. Ce vrei.

Ti-o spun foarte sincer . Ca sa fiu sincera. numai si numai ca sa s tie Mihaela de ce sînt capabil. Vrei sa mi-o dai? Bineînteles în ipoteza ca nu-ti displac total. i-am replicat. ? Ma refer la dragostea care are sa vina mai tîrziu. tapetata cu matase. Lucrurile se aranjara exact dupa placul meu. ? M-as bucura sa nu vina niciodata. ceea ce avusese de gînd sa-mi spuna. Partidul democrat veni la putere pe la începutul primaverii. a spus Cecilia mentinîndu-se netulburata de eveniment. n-o duce bine cu sotul? ? Nu-i vorba de asta. pentru ca. acolo unde e ra Nenisor. Treb uia sa umplu aceasta lacuna care ma sufoca mai rau decît lipsa aerului. ? Asa si asa. Îmi instalasem biroul într-o încapere somptuoasa. ? Pare-mi-se ca ai din ce în ce mai multa dreptate. pur si simplu. Ca si cînd asta ma aducea. Chintescu. tot nu se simte fericita. ? Cum. chiar Cecilia staruia mereu sa nu refuz. sa-l zdrobesc cu marinimia mea. Cel dintîi lucru pe care l-am facut. daca nu cumva se afla pe drum .. nu !). fiind perfect în rol. cu persiene pe jos în care se afunda piciorul si fotolii îmbracate în piele . (Toate astea fusesera aranjate în vederea unei eventuale vizite a fostei mele sot ii. intrînd în functiune. În schimb îmi multumi Alexa în numele s ra-si. În concluzie. m-am vazut cîteodata alaturi de dumneata. ? Chiar daca ar avea comorile lumii. clatinînd din cap. N-a fost chip. VII Treceau cîteodata saptamîni si luni întregi fara sa am vreo stire despre Mihaela. Nam îndraznit s-o sarut pe gura (macar de forma) sau s-o îmbratisez pentru ca as fi c alcat protocolul. tatal Ceci liei. bun prieten cu tatal Ceciliei.) Alexa ma felicita pentru înalta demnitate cu care fusesem onorat. Omul voia prob abil sa-mi multumeasca si-mi ceru o audienta în acest scop. ? Incontestabil! Dar. Cred ca dreptatea era de partea mea. nu ma interesa persoana lui nici cît negrul sub unghie. Nu l-am primit. ? Cînd? ? Ori de cîte ori veneam la voi. îmi dai mîna? ? Da. cu toata luciditatea! Mi-a întins-o princiar. ? De la sine înteles. si anume încu viintarea parintilor. dar la Ministerul de Finante. Mai mult de . Am fost numit secretar general la F inante unde era titular Popisteanu.. Tinea sa ma aiba secretar general la minis terul sau. E boala cu complicatii de care ma lipsesc. în fond. Eu voiam acelasi post. nu-mi displaci. plecîndu-ma. ? Ce mai face? am întrebat-o profitînd de faptul ca venise vorba de Mihaela. nu te iubesc. Nu mi-o ceruse nici el. îti dai seama ca mi-ai facut o declarati e de dragoste? ? Nu chiar o declaratie. Ce n-a facut sa ma înduplece. facu ea. iar eu. ? Nu. intra în guvern si lua internele. iar eu am înteles numaidecît. Am primit-o ca pe o regina. dincol o de vorbe. îmi ura stereotip "la mai mare" si adause ca sora ei s-a bucurat aflînd de ascensiunea mea. Voiam. înt otdeauna la dispozitia mea. domnisoara Cecilia. M-am prefacut ca nu pricep raspunsul ei în doi peri. Alexa încerca sa ma lamureasca. Îi lipseste ceea ce e mai important: multumirea sufleteasca. nu pentru a-l prigoni sau a-i face neajunsuri (o. am pus pe albul lor pecetea buzelor. Ambitia mea nemasurata rîvnea ca sotul Mihaelei sa-mi fie subaltern. P refer sa traim sub steagul prieteniei..? Vorbesti cu adevarat serios? ? Foarte serios.. a fost avansarea lui Neniso r. nici Alexa si cu atît mai putin Mihaela. N-am primit. Îmi spuneam ca esti un bar bat mai potrivit pentru mine decît pentru Mihaela. ? Cu o rezerva.

decorativa. în care aveam. M-am opri t la poloneza (tot avea Mihaela pica pe ea) si. Era frumoasa. Egal cu zero! Simteam nevoia sa înfaptu . i-am propus s-o angajez la mine.. Dupa primul a ntract locurile lor ramasera goale. Se facuse mica de tot. daca era cu putint a. Am recunoscut-o numaidecît. si de curând co laboram regulat la ziarul pe care-l citea. facu ce facu si intra în legatura cu ea.) Eu aveam nevoie de cineva oare sa patrunda în intimitatea ei pentru a-mi da în vileag însasi starile sufletesti prin care trecea. Dupa îndelungi dezbateri cu mine m-am oprit la o solutie mai acceptabila care pare a ca rezolva problema: sa ma pun în legatura cu slujnica. Va ramîne indiferenta sa u are s-o doara faptul ca ma vede în tovarasia unei femei? (Simteam ca aceasta ver ificare mi-e absolut necesara pentru edificarea mea.Si la opt si jumatate seara poloneza âmbracata într-o toaleta superba (adica mai mult dezbracata). Se vede ca tot mai t inea supararea de odinioara. orgoliul. am renuntat. Femeia primi bucuroasa luîndu-si obligatia sa-i aduca stapîna-sii în lo c pe. Astfel am aflat ca Nenisor era mereu bolnav (nevasta soferului sustinea ca e tube rculos) si ca Mihaela nu dormea în aceeasi camera cu el. Îi daruisem casa. Dar treaba se dovedea plina de risc uri si cerea timp. mi-a pus dinainte un album ca sa aleg ce-mi place. lucruri exterioa re.) Ce noroc avusese sa ia un barbat cu un picior în groapa. (Nu stia.. Plecase cu o ora mai devreme lasînd vo rba ca se duce la Café de la Paix. Plecase cu barbatu-sau. nici vorba. Ce spune? Ce face? În ce ape se scalda? As fi vrut.) Am trecut în revista cunostintele feminine care ar fi putut sa ma ajute. în ziua cînd mi-o aduse acasa. (Avea probobil o în-tîliiire. un oltean i stet. Bineînteles m-a observat si mina zîmbit pe furis. alaturi de mine. iata p e Dolly în dreptul unei vitrine. se vede. Am recunoscut-o de la prima ochire. mai ales gîndurile!) De cîte ori n-am vrut sa tocmesc un detectiv particular ca s-o urmareasca. îsi facea aparitia în loja Operei. Am schimbat cîteva vorbe si i-am propus sa mearga c u mine la Opera. fara sa mai stau pe gînduri.. nereusind sa reziste pîna la urma în vecinatatea mea si a polonezei. Era o prostie: n-o mai vazusem de ani de zile. nu era acasa. În noaptea aceea am chefuit pîna în zori. Patroana i-a telefonat. m-am dus s-o caut la vechea adresa. în loc sa-i propun primejdios ul tîrg care s-ar fi putut sa ma dea peste cap. ajunsese cocota d e lux. Reusitele acestea marunte îmi gâdilau. Soferul meu. Încredere deplina.. (O. Cîteva sute de oc hi încremenira privirile asupra ei. Dar ce era sa fac singur într-o loja? Trebuia neaparat sa gasesc o femeie (si înc a una frumoasa) ca sa-mi dau seama cum reactiona Mihaela. calculînd sa fie în dreptul fotoliilor ei (stiam chiar locurile cumparat e). sa-i cunosc gîndurile. N-am mai gasit-o. transferasem pe sotul ei. palida si modesta în rochia ei simpla de se ara. Vezi. pretutinden i stârnea admiratie. Înainte de a-l rasfoi mi-a aratat fotografia unei frumuseti (îi sp unea Miss Europa). draga Doamne. d ublîndu-i leafa. exotica. Refuz categoric: n-a vrut în ruptul capului. Alexa era foarte indicata pentru aceste investigatii. Schimbul izbuti far a greutate si astfel. Pe cînd ma întorceam abatut. M-am prefacut ca nu observ pe Mihaela.) Într-alta zi aflînd ca Mihaela se ducea la Opera ca sa vada Madame Butterfly. de ce as minti? Ou toate ca si eu am silit-o sa faca acest pas. iata-ma prezent în casa Mihaelei cu ajutorul a doi ochi care vedeau tot ce se petrecea acolo si a doua urechi care auzeau orice vorba. dar erau departe de a m a satisface. T otusi vina ramînea a ei ? întreaga. Tocmai m-a pucasem sa-i scriu doua rânduri când chelnerul se apropie de mine ca sa-mi sopteasca: ? Doamna va roaga s-o asteptati dupa o jumatate de ora la Continental. Asa ca.cît atît: tineam sa aflu si felul curii reactioneaza la vestile pe care le primeste despre mine.) Feste cîteva minute ma aflam la o masa vecina. ? Spune-i ca vin. de ace st obicei al stapînei. nevasta soferului meu. . Ce alta avea sa-mi raporteze decît miscarile ei? (De fapt. (Mi -a parut bine. era ceva lipsit d e sens. Bineînteles. îl avansasem. În definitiv. dar nu puteam s-o descos mereu fara sa-mi banuiasca intenti ile si pe urma n-o aveam oricînd la îndemina. în fotoliu. am ret inut o loja. se mutase si nimeni nu stia und e. Nu era alta decît poloneza pe care o c autam. ferin-du-se sa n-o descopar. Patroana celei mai de seama case de rand ez-vous aflînd oe vreau si pretul pe care îl ofer. Mi-am frecat mîinile cu o satisfactie diabolica. ce-mi pasa? Ma bucuram ca o gasisem chiar pe aceasta cale oco lita. Vazînd asa m-am hotarît sa închiriez o femeie.

Of. D ar âmi lipseau împrejurarile favorabile. At unci am ajuns sa-mi creez eu însumi. de parca apucasem pe Du mnezeu de picior. desi el îmi tulbu rase viata. salariul pe care-l primea abia-i ajungea sa duca un trai modest.. . de asemenea (45. Înde-mînarea lui Charlot depasise orice prevederi. Charlot. ? A. dragul meu. sesizam parchetul? m-a întrebat inspectorul. pentru ca persoana si banii tai nu ma intereseaza deloc. ce asteptam eu? Ce urmaream eu? Hei. de a carui prezenta furat de valul bucuriei uitasem cu desavîrsire. va face rost de altii. cu gîndul sa-i puna la loc cînd. mai avem timp. Parca n-ar fi barbatul ei. ? Si conita ce zice? ? Ce sa zica? S-a obisnuit si nu-i pasa.000 lei. sustrasese bani din visteria statului. un plan dracesc mi-a s caparat în minte. Îmi ceri un post.. barbatul Miha elei fu lasat prima seara sa cîs-tige. era vinovat fata de mine.. ? Asculta.. am fost si ramînem prieteni. nu atîta pentru placerea de a face bine. El ezita înca si nu s-a învoit înainte de a-i da explic atii linistitoare. ce f apta buna sa mai fac ca sa ramîn necontenit viu si actual în constiinta Mihaelei.. afara din obisnuit. de a-i arata marele meu pret.. Sotia soferului. f ireste. Auzise de ascensiunea mea si-mi cerea un post d e controlor financiar. cu o vorba numai. Cum l-am vazut. undeva în provincie. nu înca. ? L-am prins! Al meu e! strigam coplesit de satisfactie. Gasise o lipsa de 420. Acesta îm i aduse raportul chiar în dupa-amiaza acelei zile. zau. sca pîndu-l de napasta! Vremea trecea fara sa descopar nimic. Acolo facu cunostinta cu el si. i-as fi distrus cariera. încît de la început avu certitudinea ca va izbuti la milimetru. N ici vorba. Lasa-l în seama mea. Dar dupa aceasta prima etapa (necesara pentru a cap ta încrederea victimei) urma dezastrul. ? Nu. Si-mi bateam capul ce sa mai nascocesc. De fapt. cît mai ales sa-mi potolesc setea nemarginita de a fi regretat de fosta mea sotie. sa intervin mereu în viata ei. ocaziile de care aveam nevoie. potrivit planului. mai stii sa masluiesti cu atîta îndemînare cartile de joc? Fostul coleg rosi. vinovat cu ghiotura. Foarte bine! Sa-l mutam ac olo unde trebuie. Ah.. Voiam sa renunt la ideea mea stupida cînd.. ? Ce facem. Cu ajutorul unui prieten l-am introdus pe Charlot la Clubul Modern pe care-l fre cventa Nenisor. {Cîstiga vrea 60. daca as a vea asa sot. Socoteala era asta: odata si odata tot va fi silit sa bage mîna în visteria statului ca sa achite o datorie la carti. l-as fi ucis pentru societate. m-am pomenit cu Charlot. nu.000 lei). De unde avea domnul casier central suma aceasta considerabila? Nu era bogat. I-am aratat despre ce e vorba. pentru alte nevoi). daca as putea sa-l prind cu o lipsa pe car e sa n-o poata acoperi! Ce scandal si ce prilej minunat de a-i veni în ajutor. ânt r-o zi. n-o lua asa.000 lei ( se vede ca Nenisor sustrasese bani si mai înainte. Nenisor pierdu în trei nopti consecutive tot ce cîstigase si pe deasupra vreo 300. ma puse la curent ca Nendsor cazuse în patima jocului de noroc. Si nu numai tu. ai cazut pros t. nu stiu. sa le f ac bine. Cine ma împiedica s-o fac? Pentru ca. mai pierde si noptile la carti.) A treia seara cîstig a. hotarît lucru. ce s-ar alege de el. n-o puteam face. A doua zi am întocmit o decizie prin care sotul Mihaelei era delegat casier centra l al ministerului. Cu un simplu gest. saracutule! Vei avea de-a face cu mine. îmi rapise pe Mihaela.. l-as fi p rabusit în prapastie. Soarta rivalului era în mîinile mele.. viciul lui Nenisor nu era o noutate pentru mine. domnule casier central.000 lei. ? Dupa ce e bolnav prapadit. ca odinioara la scoala. Am cerut inspectorului financiar sa verifice îndata gestiunea lui Nenisor. asa de limpezi si închegate. cu toate detaliile. Apoi. Auzisem chiar din gura lui ca-i place jocul de carti. care de la o vreme îsi îndeplinea rolul de spioana cu mult zel (cre d si eu ? cîstiga cît un director de minister). Acum îi revenise patima. Ti-l d au în schimbul unui contraserviciu.iesc ceva extraordinar. crezînd ca poate îi fac o imputare. ci mai ales altcine va.

? E asa de grav? Nu-mi închipuiam! Dumnezeule. ? Fie. sa tremure de mine. stimata doamna Nenisor. Ma uitam laoom la faptura ei si taeeam. striga ea. ca o fa ptura cu însusiri supraomenesti. speriata. infinit de bun. De cînd nu te-am mai auzit spunîndu-m i asa! As fi putut în clipa aceea s-o cuprind în brate. dar parea înca destul de aspru (ca si cum ea ar fi fost vinovata de. ceva). Nu mintisem (exageram numai). E un om pierdut (nu îndrazni sa-i pronunte numele în fata mea). s-o sarut nebuneste (simteam o foame cumplita de ea) si poate as fi facut-o. asa cum nu aparuse niciodata pîna atunci. Prea era grav cazul ca sa nu-si calce mîndria în picioare si sa alerge la mine. sa duca sora-sii teribila veste. Într-adevar. Voiam sa intervina pentru el. A venit în schimb Alexa. în numele ei. o fac pentru tine. i-am spus raspicat.. ? Trimite-mi pe Alexa. C a s-o raneasca pîna în strafundul sufletului generozitatea mea! Am asteptat-o cu încordare toata ziua. ca se mira de propriile-i miscari. dupa toate celelalt e. daca Mihaela în cli pa aceea sau cu o clipa mai înainte nu se ridica brusc. O tri misese în locul ei. Ma privi lung. Eram sigur ca-i Mihaela. ametita. Iata ce se întîmplase: între timp. ? Aimée... încercînd sa-l fac cît mai blînd. sa-mi cînta reasca orice vorba din gura. clatinîndu-se. vesnic ca ambasadoare! Ea nu catadixea sa se deran jeze. ce-i de facut? Va trebui sa fie are stat? ? Da. de mna. Iar eu sa ma arat bun. sa salvezi un om pe care îti sta în mîna sa-l dobori. Intra sovaind. dreapta. parasind mîndria. Gluma se îngrosase si o clipa mi-a fost frica sa nu scap frînele din mîini. Am nevoie de ea. Numai pentru o singura fiinta de p e pamînt! ? Pentru mine! exclama Mihaela cu glasul alterat. mirata. dar n-a vrut. Si îl asteapta nu mai putin de cinci ani de puscarie. Îmi trebuia un rastimp de framîntare si de nehotarâre. Sa apara umilita în fata mea. Si cît se poate de repede." I-am spus Alexei pe un ton scazut. ca situatia e disperata. ? Cum. marinimo s. Am poftit-o sa sada. constienta de marea mea putere. Si n-ai nici o grija în privint . infinit de marinimos! Ca s-o doara si mai mult puterea mea. Numai pacostea asta îmi mai lipsea. dar n-a venit. c hiar daca Nenisor depune banii. Mi-a multumit si a ramas în picioare. scapa-l! Ou orice pret! Esti puternic si bun! Fagaduie ste-mi! Fa-o pentru mine. ca sa nu-i dau impresia ca cedez atît de usor. a acelui raport care aducea cu o senti nta de condamnare la moarte civila? . nu mai semana cu ea. ? Stii pentru ce am venit. de lupta intensa.Si chiar daca n-ar fi fost mai vinovat decît Mihaela. Taceam.. avea pe fata o paloare de convalescenta. stiam ca va interveni.Asteptam pe Mihaela. Ochii ei aveau priviri atît de rugatoare. Cu o suta de kilometri pe ora. Ce asteptam de nu dadeam curs raportului. ce înseamna asta? Nu trebuie! E o prostie ce faci! ? Aimée. Într-adevar. Din primele clipe îmi facu impresia ca nu mai e sigura pe ea. pentru tot ce a fost între noi.. pentru salvarea lui. Slabise mult. ? Nu. inspectorul (care nu agrea pe Nenisor) trecuse peste mine si raportase ministrului frauda descoperita .. sa ma roage. era oare un motiv valabil în o chii mei ca sa-l crut? Ce ocazie mai buna mi-ar fi astîmparat setea de razbunare? Si cu toate astea!. ca ea însasi... atît de nelinistite! Se prabusi inerta întrun fotoliu si acolo izbucni în hohot sfîsietor de plîns. ? Cred ca nu-ti dai seama ce-mi ceri. Spumegam de mînie: "Lasa ca te fac eu sa vii. era cît pe-aci s-o fac. iar ministrul daduse ordin peste capul meu sa fie sesizat parchetul. i-am spus. Scapa-l! Îmi dau sea ma ce-ti cer. Nici o grija în privinta asta!. de faptul ca traieste. ? Pofteste-o imediat. nu se poate face nimic?! ? Absolut nimic! Parchetul a fost sesizat! A plecat în graba. Era acum înalta. Cred ca n-a trecut nici o ora de la plecarea Alexei. Aimée! repeta ea masinal printre suspine. ea era. nu se putea sa n-o faca. aproape fugind. ca secretarul îmi anunta o doa mna.

dragul meu. încercînd s-o consoleze. Mai spuse ca ar fi auzit de la medicul care îl îngrijea ca stapînu-sau nu mai are multe zile. Si are sa adauge poate: tot ceea ce a facut pentru tine a fost.a lui. faci dumneata asta? E cu putinta? O suma atît de considerabila? ? Nu vei fi crezînd c-o fac pentru el. cu salariul întreg. (Se petrecea cu ea. ? Dar de unde are sa scoata nenorocitul atîtia bani? (îmi placu asa de mult ca-i spu sese nenorocitul ? superba caracterizare!) ? Sînt nevoit sa-i pun eu la dispozitie. se vede. ? În primul rînd. agitata.. Ah.. am strigat rastit. ca o halucinata ? suferind ca f usese martora la o astfel de scena. Eram probabil palid si tremuram de enervare. hotaraste. recurse in-constient la un comprom is. Sedeam lînga ea. intra în ca binetul meu (ne despartea doar o usa) si-mi declara raspicat ca nu admite cu nic i un pret crutarea delapidatorilor banului public. încurcîndu-se si rosind de neobisnuita ei neîndemînare.) Toata fiinta-i parea ravasita.. Ma opun chiar daca i s-ar da o mustrare scrisa. Si cu mîinile tremurînde. s-o depui ime diat în numele sau. pîna la urma. s tatul nu-i pagubit cu nimic. daca se trece peste mine în chestiunea aceasta te rog sa ma co nsideri demisionat chiar în clipa de fata.) Astepta din parte-mi un semn. boala lui Nenisor se înrautati. Atît tonul cît si atitudinea mini strului ma jignira. la cîte riscuri m-am expus si cum am înfrînt. Eu nu vreau sa-l vad în ochi. Popisteanu. Functionarul are un trecut nepatat. si ma întreb daca vorbesti cu adevarat serios.. I-am replicat ferm: ? Domnule ministru. dupa un efort vizibil. dar prinse tare bine. a depus banii... auzeam cum îmi soarbe rasuflarea si m-asteptam sa i zbucneasca într-o explozie de dragoste. Alexa pleca si se întoarse dupa o ora cu recipisa. Altadata îmi destainui ca Mihaela plînsese o noapte întreaga si ca ea. O fac pentru dumneata ! Si spunînd acestea rupse hîrtiile. domnule ministru. erca sa-mi înnoade cravata. A doua zi. i-am spus. ? Te ascult.. Ministrul Popi steanu auzind ca vreau sa scot basma curata pe un functionar incorect. Popisteanu ramase perplex ca si cînd ar fi primit din senin o maciuca în moalele cap ului. cît de mic. avea nevo ie de aer mult. nesoc otito. o încurajare. ? Uite. cum are sa-i povesteasca Mihaelei tot ce vazuse si auzise: cît am luptat de dîrz sa-i scap sotul. iar Mihaela r amasese acasa. ? Cum e posibil sa pui la bataie situatia dumitale pentru o cauza care angajeaza codul penal? ? Am convingerea ca e o crima din partea noastra sa distrugem un om si o familie pentru o simpla nesocotinta. Atunci Mihaela.. Taceam înghetat si-mi era teama sa nu-i vorbeasca chiar tacerea mea. (Si ce frumosi erau ochii ei acum.000 lei. De rîndul acesta avu loc o scena destul de dramatica pe care nu o prevazusem. ? Îti multumesc! Facu ochii mari de uimire. care n-ai stiut sa-l pretuiesti. Dupa care nevasta soferului mai zise: . Alexa veni la minister cu noaptea-n cap. Nu-i alta solutie. mai cu seama ca Alexa era de fata. Vreau sa stiu ce-mi ramîne de facut. Ceru un concediu de o luna c a sa-si caute sanatatea. E vorba de 420. cerbicia mi nistrului. dupa furtuna. un da nerostit. ? Pentru numele lui Dumnezeu. o auzise spunînd u-i: "Ma arde aici un foc mare" si-i aratase în dreptul inimii. reprimîndu-si dureros simtirea. Alexa înghetase pe scaun si ne privea fara sa vada. I-am aprobat trei luni. ti s-a desfacut nodul de la cravata. ? Cum. am eu aerul ca glumesc? Te rog. cu toate rugamintile lui de a-l însoti. (el) trebuie sa acopere lipsa. acelasi lucru care se petrecuse cu mine cîteva clipe înainte. Nevasta sofer ului îmi raporta ca plecase la munte sa se interneze într-un sanatoriu. rosti cu alt ton: ? E pentru prima data cînd consimt sa-mi calc pe constiinta. Va tresari Mihaela auzind toate acestea? O vor coplesi parerile de rau? O vor spinteca amintirile? Si are sa-i ajunga o n oapte sa tot plînga? În urma acestei întîmplari. pieptul îi salta. Apoi fugi si nu stiu daca fugea de mine sau de ea. Iata suma. ca un cer limpezit de nori.

? Tudor. vino repede! îmi rasuna în ureche o voce gîtuita de emotie. dar nam stat decît o saptamîna. (Poate acesta sa fi fost singurul semn. Desi receptorul era alaturi de min e. Aceasta cautare insistenta (nu reuseam sa ma împac cu absenta Alexei) atrase oarecum atentia unor rude. Zilnic îsi schimba rochiile. ca e moarte de om. (Fotografia ei aparu în ziare si pe coperta unei revi ste ilustrate. se burzului ea si-mi ceru si de pantofi. s-a produs deznodamîntul. nimic nu paru ca deo sebeste ziua aceea de celelalte. ea însasi înalta si supla. ? Da' ce am înnebunit. Nici gînd sa ma întrebe unde am fost sau ce am facut. La prînz m-am întors extenuat acasa cu masina. zau asa! Ticaloasa slujnica! Îmi venea s-o îmbratisez pentru inteligenta ei dojana. Toata dimineata am lucrat in tens într-o comisie financiara. ) Soneria continua sa tipe. ? Si pe cine crezi ca iubeste? ? Pe cine altul decît pe dumneavoastra? Ca prea e cu ochi si cu sprîncene. Atît. Cecilia. Am strîns receptorul în palma cu o încordare suprema. PARTEA A PATRA? I Alaltaieri. Dar nu pr icep ce tot aveti cu ea de-o patimiti asa? Ca si dînsa din carne-i facuta. ca sa am siguranta ca a primit-o. vineri 7 septembrie. pentru rest era total absenta. conita. nici un semn. Si cu toate astea n-a venit.. (Socrul meu avea relatii foa rte înalte. i-am spus dînd-o prin gluma. dar nu concepea m aceasta nunta fara prezenta Alexei. Pe neasteptate. Mai mare pacatul. ca un t rasnet pravalit din senin. înflorise ca o floare de sera. cu trena fara sfîrsit. gata sa-l sfarîm. am pregetat sa întind mîna ca sa-l ridic. nu stiu ce avea. la care ma duceam în fiecare seara. Cecilia. Asa ca er am socotit pretendentul oficial la mîna ei. I-am fagad uit un spor de leafa si i-am dat pe deasupra bani de-o rochie. si în clipa aceea am avut revelatia celor întîmplate cu o certitudine pe care ti-o dau numai marile presimtiri. Dupa o luna s-a celebrat si casatoria într-un cadru extrem de fastuos. Nici o presimtire.. Ma asteptam sa-mi raspunda ca "fericirea" e chiar ea. Ne-am întors o-data cu toamna. Chiar Cecilia car e observa atît de greu. în uniforma. fara sa arate cine telefonase si mai cu seama despre c e era vorba. dar inteligenta Ceciliei scapa usor prilejul. Printre invitati erau mai multi membri ai guvernului si însusi primul ministru. O preocu pa numai clipa actuala. dar ramînea aceeasi statuie cu grai si miscare. Degeaba cautam s-o descopar prin furnicarul nuntasilor. Pe cînd ce rcetam corespondenta. Parintii ei priveau cu sim patie apropierea noastra de care aflasera dealtfel si prietenii casei.. în persoana. gemene.) Bineînteles venira si parintii mei. telefonul zbîrnîi strident. asurzitor. ca un semnal de alarma. Odata s-a întâmplat sa lipsesc cîteva zile. strident. tata într-o dispozitie excelenta ? ma ma putin cam trista. ma întreba: ? Pe cine tot cauti? ? Fericirea. sa stii. ? Alo. Doamne fereste. Cînd sa plece am fa cut-o atenta: ? Sa nu ma dai de gol.) I-am trimis invitatia prin curier special . pa rea neverosimil de frumoasa. Nu mai aveam nevoie de asa ceva. în rochia alba de mireasa. (Sa nu para cuiva ciudat faptul.) Am poftit si pe Alexa la nunta.. .? Tare ma bate gîndul ca iubeste pe cineva. Am serbat logodna noastra în cercul restrîns al familiei si rudelor. cine-i? am întrebat aproape rastit. cu toate ca numai de asa ceva nu-mi arde a. Închise brusc aparatul. nu din piatra. În zorii zilei am plecat în voyage de noces la Abazzia pentru o luna de zile. Dar vaz ca boala ei n-are leac .

. îmi suna în urechi: ride la terra din opera lui Puccini. fara sa-mi dau constient seama? De ce nu ma gîn-disem la altceva în clipa cînd mi-a telefonat Alexa? As fi putut invoca atîtea posibilitati: un accident. n-am nevoie de voi. o aratare învesmîntata în negru. acolo. trebuia sa ajung o-data! Mi-a aparut în f ata ochilor casa tupilata în verdeata. ? Da.. Întelegea asa de bine unele lucruri I Drumul pîna în strada Triumfului (Triumfului. ? Sarmana! Ar fi meritat o soarta mai buna! Cecilia rostise vorbele astea de compatimire? M-am uitat la ea surprins.. Nu rezolvam nimic. Ajunsesem. Apoi amintirile începeau a se trezi... ci d impotriva... Da. Le.Probabil eram palid si tremuram pentru ca Cecilia care venise sa ma pofteasca la masa. Ce s-a întîmplat? ? Mihaela s-a sinucis! Ea nu slobozi un tipat de spaima si nici nu se facu alba ca varul asa cum s-ar f i întîmplat cu oricare alta femeie.. În piept avea inima si simtire care o faceau sa sufere. De c e o asteptasem atât. Cecilia dovedi în aceasta împrejurare întelepciune si tact. decît numai pe dinafara . absolut nim ic. îmi perie sumar haina si pantalon ii (desi nu era nevoie) cu o dragalasenie discreta. Acum va urasc ! Nu vreau sa-mi aduc aminte de ziua cînd Mihaela a împlinit 21 de ani. pent ru ca e tot durere. una dupa alta.. g oneam ca pe dusmani. Ce as fi putut sa-i raspund? Si mai înainte de toate ? ce stiam? Am ri dicat din umeri fara sa articulez un cuvînt. scurtînd în fiecare minut distanta. Fericirea care s-a dus ma sufoca. Ea singura mi-o luase înaint e trimitîndu-ma la Mihaela ca sa ma scuteasca de o explicatie poate dureroasa pentr u ea. cum s-ar parea. îl dorisem în strafun iintei. ? Ce ai? Esti galben ca ceara.. Mi-a deschis Alexa. înlaturasem toat e eventualitatile si ma oprisem numai la una singura: sinuciderea Mihaelei. Vestea îi strabatuse învelisu l protector. Mi-am muscat într-ascuns buzele.. ? Plîngi? Ce descoperire! Statuia mea nu era construita din marmura.. vedeam dinainte biletul de închiriat care-mi oprise cîndva pasii la poarta aceea. Or. se sperie vazîndu-ma. Cînd m-a vazut. De nimic. ascunzîndu-ma chiar de mine? Îmi trebuia neaparat aceasta sinucid ere? De ce voiam sa moara Mihaela? În fond ce rezolva disparitia ei? Setea de razb . Abia aici. nu va mai cunosc. la fata locului mi s-a confirmat revelatia pe care am avut-o în urma ap elului telefonic si m-am îngrozit de nebunia ce facusem dînd Ceciliei o veste cînd nu stiam înca precis ce se Întîmplase. N-as fi vrut sa ajung niciodata la destinatie si totusi într-acolo mergeam.. Apoi zise: ? Du-te la ea. miscarea vie si pestrita a str azii fara sa recunosc locurile pe unde treceam. Fugiti. am strabatut cu pasi repezi gradinita si am sunat. ca sa-mi acapareze prezentul. Ai iubit-o. Coplesit de potopul aducerilor aminte. ? ce sinistra ironie!) l-am parcurs într -o stare vecina cu somnolenta. a podidit -o plînsul: ? De ce mi-a facut Mihaela una ca asta? Numai pe ea o aveam pe lume. Nu. azi blestemata. Alta mi rare: pe fata ei de marmura lunecau cîteva boabe de lacrimi la vale... se feri sa-mi arate slabiciunea. prin ferestruica masinii. trebuie sa te duci. În registram rece. Întoarse capul. dupa ce m-am ridicat.. stînjenit de goliciunea frazei ce-i debitasem. s-o vezi. Alexa! Nu trebuie sa ne pierdem cumpatul. Încremeni locului si ma întreba cu cel mai desavîr it calm: ? Cînd? De ce? Ce s-a întîmplat? Cum a fost? De unde ai aflat? Nu era un potop de întrebari.. cuibul dragostei noastre defuncte. nici de noap tea minunata cînd a fost a mea. desi sentimentul n-o micsora. automat.. o boal a subita. parca ar fi vrut s a-mi arate prin aceste gesturi marunte ca e alaturi de mine în acel ceas greu si împ artaseste în aceeasi masura durerea mea. ? Curaj. Fara s a vreau.. Îmi netezi parul ravasit si. Asteptam oare acest deznodâmînt... retinuta.. Între o întrebare si alta se aseza timpul cu tacerea. Poate mai e timp sa-i vii în ajutor. fiindca tot ma duceam si fara îndemnul ei. umanizînd-o. Am tresarit de neliniste. apropiindu-ma neîncetat. o neîntelegere grava care ar fi reclamat prezenta mea. Poate o iubesti înca.

ma întrebam. . nici eu. (Cui o fi scris? ? asta e foarte important. Alexa m-a condus în odaia moartei. desi în realitate nu ma gîndeam la nimic... Numai cu mine reusea sa se realize ze. Ce luminoasa. Alexa a venit dupa mine... El a spus ca-i morfina. o fi primit vreo veste rea de la sanatoriu? (Nenisor era grav bolnav. Nu-mi dau seama cum am telefonat dupa medic.) De di mineata a plecat în oras. De ce nu ma durea nefiinta Mihaelei? Înca nu stiam. absent.) Am lasat totul balta si am alergat sa vad ce se întîmplase? Am gasit-o întinsa în pat. Nu m-am abtinut sa n u întreb. Cu toate astea nu tr ebuia sa ma mir de nimic pentru ca aceasta transformare avea toata îndreptatirea. chiar mai jos. Chiar de cînd ne despartisem. te ascult. De unde o procurase? Ni ci slujnica. Apoi a venit procurorul si înca cineva. Aveam îndarat anii nostri de bucurii si suferinte care ne legasera cu lanturi mai tari decît ot elul.unare a unuai sot înselat oare între timp si-a refacut viata pe baze mult mai largi si solide? Dar asta nu era decît pedeapsa celui mai nesabuit orgoliu. Alexei îi paru ciudata aceasta mutenie prelunga si nu se stapîni sa nu ma întrebe: ? Ma asculti? ? Ba da. Gîndeam ca poate mai e o speranta. Cînd îmi telefonase Alexa.Se trezise în revarsatul zorilor. (Probabil ca n-a dormit toata noaptea. m-as coborî în subsolul fiintei omenesti.. O femeie tînara zacea întinsa pe pat. Abia acum am între bat-o (tot în soapta) desi acolo puteam foarte bine sa vorbesc tare. încît odaia. La un m oment dat. frageda. fara nici o legatura cu clipa act uala. avea trasaturi necunoscute. vrînd pîna si-n înfrîngerea de pe urma s i pastreze aerul de învingatoare. Si doar Mihaela jucase rolul principal în viata mea. nociv. Aceasta nepotri vire a închipuirii cu realitatea ma contraria de asta data si-mi faceam reprosuri stupide în ceea ce priveste lipsa mea de previziune. ? E Mihaela? Sora ei. Sarmana.. ? N-o mai recunosti? Era asa de schimbata." gol de simtiri. dar nu se trezea deloc.. fiinta mea era casa ei. dar de unde lacrimi? O stîn ca si tot ar fi fost zguduita de clipa revederii. Si acum îsi curmase brusc zilele. era moarta! Murise de curînd. Mihaela începuse sa nu mai semene cu ea. Erau oameni cumsecade.. Extenuat de nemiscare. A chemat slujnica si i-« dat un plic sa-l duca Alexei. auzind teribila întrebare. .. încît îmi venea greu sa cred în realitatea ei. Doctorul venit în pripa a ridicat neputincios din umeri. vedeam un sir lung de moarte. iar pe la opt si jumatate a veni t înapoi. Îsi facuse singura injectia cu o doza mortala.. Ce-i cu ea. clocotitoare o facuse dragostea mea. iar nu eu picioarele. am trecut în hol. au renuntat la autopsie. credeam ca doarme. O priveam lung. Plecase cu el în eternitate. urma Alexa. Ceea ce ma preocupa în momentul acela era ceva care nu tinea de simti re. Închipuirea mea ratacea în nestire prin cele mai stranii locuri.. Dumnezeule. ca trezit din-tr-un somn greu.O ascultam tacut. Parea straina. am vazut cu ochii mintii pe Mihaela asezata pe pat cu capul spre fereastra. Otrava!. As fi vrut sa plîng. sau alte locuri la fel de absurde. Ar fi prea mo nstruos sa cred asa ceva. Ramîneam inert. ca sa-mi satur ochii pentru totdeauna de ea. ou mîinile puse cruce pe piept. dus pe gînduri. Smaranda a zarit pe noptiera doua fiole. continuu.. a tresarit si a holbat ochii în asa fel ca-i ies isera din orbite. cel putin n-a suferit. nu stiam nimic.) Slujn ica a vazut-o scriind de zor. cum era în realitate.. fara mine se dezagrega ca într-un mediu neprielnic. apasator. nu-mi intra în cap ca Mihaela sa mo ara. poate chia r toata casa se umpluse numai de ea. am descoperit destul de greu în coltul gurii surîsul ei de mîndrie care îmi e ra atît de familiar. (De ce în preaj ma mortilor oamenii vorbesc numai în soapta?) ? Cum s-a întîmplat? . . nu se stie unde a fost. Si totusi. cu cine am vorbit si ce am vorbit. aratîndu-mi fie un co lt de stînca sau un cal slabanog opintindu-se din rasputeri sa traga o caruta întele nita în glod. Voi am s-o scol. ? M-am speriat citind biletelul. Dovada fusese facut a acum o data pentru totdeauna. înca nu se racise. O iubisem mult. cum nu? am replicat brusc. îi deschisesem larg portile sufletului. Eu ? nu. Chipul Mihaelei se multiplica.

sa-i dovedesc ca se însala. asa cum fusese Mihaela pe peronul gari . de prost gust. I-am întors spatele si mi-am vazut de drum.. Nu-mi era foame. hoinaream în nestire pe strazi. ? Crede-ma.. ? Da. se uita lung la mine. ? Bine. cumparînd tot ce trebuie. Vremea prînzului trecus e de mult. în dreptul cinematografului Maxim. fara a cruta ba nii si timpul. poloneza! Volubila. fara sens. rasfrîngîndu-se în ecouri prelungi.. sîht limite peste care nu se poate trece. adaugase: De ce îmi pomenesti de el? T ot pe tine te-a iubit.. Uitasem si de prînz si de foame. Dupa un ragaz. Smaranda. nu exista urma de scrisoare... cînd altcineva. om rau ce sînteti? V-as omorî daca as putea.. Si pe urma. nevasta soferului care.. privindu-ma ca halucinata. Trebuia sa ma apar. apoi spuse mustrator: ? Credeam ca înca mai tii la ea. as zice chiar bine dispus. dar eu îl auzeam multi plicat de sute de ori în mine... La ce-bun. ? Spuneai ca slujnica ar fi surprins-o pe cînd scria... alta scena tare.. mi-o confirma. cu ciuda. Poate i-o fi trimis lui (sotului) un cuvînt de adio. ca am iubit-o pe sora ei tot atît cît ma iubise ea. la revedere. într-o dezlantuire care nu se potrivea deloc cu fire-ai stapînita.Într-un tîrziu. Scapat de aceasta grija. drept compensatie pentru ca am ucis-o? Haida-de! Nici nu-mi trecea prin gîn d. Trebuie. orice sustinere. Era Walewska. i-am raspuns foarte calm.. durerea o silise sa-si iasa din fire. în casa. Am jucat teatru ieftin. A spus-o bine Alexa.. m-am simtit întru cîtva usurat. Dar nici ea nu trebuia sa ma acuze ca am ucis-o pe sora-sa. dar o sa va pla teasca Dumnezeu cu vîrf si îndesat. Dar în loc sa ma întorc acasa unde Cecilia ma astepta. Tu ai omorît-o pe Mihaela! Strigatul ei de acuzare fusese rostit numai o singura data. Dar abia ac um aveam certitudinea deplina. Si pe mine ? ce m-o fi apucat sa-i spun ca si Mihaela m-a ucis la rîndu-i? Sincer vorbind îmi paru rau de izbucnirea mea ipocrita. am întrebat-o pe Alexa. E cu un picior în groapa. Ce-as fi cîstigat daca ma dezvinova team invocînd nu numai dovezile pe care le cunostea Alexa. ca si cum ar fi fost cea mai importanta. Oricum ar fi fost.. cineva din spate ma trase de mîneca. dînd cu ochii de mine. stralucitoare. nu ma duru lovitura. adica de totdeauna. dar si ea pe mine! ? Se si vede! rînji ea crispat ca o vedenie. Se trase un pas înapoi.. nimic. la rîn du-mi. Aici. fara nici o tinta. saracul! O veste ca asta. supla. de ce i-am strigat "se va vedea?". asa ca sa spun si eu ceva: ? Pe el nu-l anunti de ceea ce s-a întâmplat? ? Cred ca n-as face bine. racni la mine: ? Pleaca! Acum stiu cine esti.. Ajungînd pe Lipscani. În tim p ce ieseam pe usa îmi arunca o piatra: ? Ticalosule! Poate mi s-a parut.. izbucnind vulcanic. ma apostrofa cu o excesiva mînie: ? Va placu ce facurati. am cautat. Violenta tonului o sperie. Trimit pe secretarul meu sa-ti ajute. nu sînt sigur. ? N-a lasat nici o scrisoare? Nici un rând? (am evitat sa adaug: pentru mine. Ce sa-mi pun mintea cu o toanta? Îi plac ea sa încaseze doua lefuri si acum ? poftim proces de constiinta. de asta eram sigur de mult. ? Ce faci? Pleci? facu ea surprinsa. Ea vazînd ca nu-i raspund. Puah. tocmai se înto rcea. Fulgere de mînie tîsnira din ochii ei si Alexa.) ? Nu.. nesfîrsite: ? Poate ca am omorît-o. ori devenisem complet insensibil? În dreptul portii. Ce noima avea replica asta stupid a? Ce are sa se vada. Nimeris e într-o chiurasa de otel. M-am ridicat sa plec. ci însasi evidenta? Si ce pierdeam ramînînd vinovat fata de ea? Mihaela nu mai era pe lume si aceasta plecare fara întoarcere facea zadarnica. atît i -ar trebui ca sa-l dea gata. grave. nu stiu ce sa-ti raspund. poate chiar mai mult. mi-e rusine! La primul telefon public m-am oprit ca sa dau dispozitii secretarului meu sa se o cupe de formele si operatiile înmormîntarii. E nevoie de un barbat pentru îndeplinirea formalitatilor. ma rog? O voi lua pe urmele Mihaelei? Ma voi sinucide. ? Se va vedea! am tipat înfruntînd-o. Pe Alexa o întel egeam.

Bineînteles. ma bizui pe gustul dumitale. urs reu? Vali (Vali era numele ei de alint) iubesti mult la tine si tu necajesti la ea.. ce lapsus: nu-i dadusem nici o lescaie.. Secretarul meu îti pune îndata la dispozitie banii de care a i nevoie. Cînd am depus receptorul în furca. La un m oment dat mi se paru ca secretarul meu trecuse pe acolp. Am intrat. Ba nu. Ca pacitatea?. Nu-mi ardea nici de ea . Vreau sa vorbesc cu el.. ? Ce cauti pe aici? ? Ma duceam sa comand o coroana. mîine dupa-amiaza. trista. Da. întelegi? Fa un proiect. n-avea decît sa faca ce voia cu un obiect ca mine. nu pricepi? De ce sa pierdem timpul cu asta?. la orele patru. lipindu-ne unul de altul. Într-un timp atît de scurt? ? Orice o posibil cînd stii sa vrei. ? Va rog iertati-ma.. aproape în panica. Ceva simplu. Nu mi-ati pomenit nimic despre asa ceva. aproape g oala. Unde gasim un telefon public? Era unul chiar la spatele nostru. este forte frumos.. am iesit în hol sa fumez o tigara. pe frontispiciu gr avezi numele meu.. ? La tine nu place sarute la Vali? se mira femeia nedumerita ca initiativa tuturo r îmbratisarilor o lua numai ea. facîndu-i semne disperate si strigîndu-l într-un loc atît de nep otrivit. Si de ce n-ai plecat cu masina? ? E în reparatie. nu-i nevoie sa-l aprob... Secretarul facu numarul si ceru directia arhitecturii.. lînga p erete.. La început o scurta explozie de veselie. ? Esti nebun? Ce tot palavragesti aici? În doua saptamîni? Pîna mîine dupa-amiaza trebuie sa fie gata. Ea m-a sarutat în întuneric. Ne-am asezat în fund.. N-au decît sa lucreze zi si noapte cincizeci sa u o suta de lucratori. absolut de nimic. Nu-mi trebuie deviz. Ramase uluit z arindu-ma cu capul gol. ? Ia Buik-ul meu. cîti p oftesti. E cu putinta. Sau sa întrebi daca nu poti întelege. în ajunul escapadei noastre la Constanta.. da.. le trec în contul dumneavoastra. du-te si fa treaba. Ce-ai facut cu cav oul? Cînd e gata? ? Trebuie cavou? Nu stiam.. domnule secretar general.. domnule secretar general. dragul meu.. stai. Ti-am spus sa nu te uiti la bani... Dupa cum vezi urgenta extrema. . Ajunge. apoi mustrari: ? De ce nu dat pe la mine..i. credeti ca e posibil. oricei cu putinta cînd clientul nu se uita la pret.. Secretarul meu se uita la mine alarmat. Platesc oricît... Vreau vedem filmul împreun a. Nu ma priveste.. ? Am înteles... Ma pun imediat în legatura cu un arh itect. pricepi? ? Dar.... secretarul meu izbucni într-un elan de admiratie: . sa traiti. ? Am înteles.. doua. Ia de acolo cîti bani îti trebuie. Am lasat-o.. ? Asa. În mai putin de doua saptamîni cred ca va fi gata. ? Vino cu mine. ? De ce în cont? Plateste imediat! Tot! Imediat! ? Bine. ? Comanda cinci. ? Cheama pe Goiceanu. incapabil sa ma împotrivesc celui mai firav îndemn. În pauza. dar bani? Ah. Îti sta la dispozitie oricît ai nevoie. Cîteva perechi rasfirate îci si colo.. Din fericire. ? Astepti sa ti se dea mura-n gura? N-aveai decît sa întelegi. Doua morminte. arhitectul ministerului... te rog sa-mi faci pe socoteala mea un cavou la Belu. pe ultimul rînd. în incinta unui magazin. la îndemîna oricui. Goiceanu era acolo.. M-am luat dupa el si st recurîndu-ma anevoie prin viermuiala pietonilor l-am ajuns din urma.. Angajeaza o mie de lucratori.. ca un singur trup. clasic. Pîna mîine dupa-amiaza trebuie sa fie gata. Dar nu admit un minut de întîrziere..... Mergi cu Vali.. (Uitasem sa mai fumez de doua ceasuri. nici de film. Ne-am înteles? Foarte bine. Multumesc. Rîdeam cu rîsul altuia si o sarutam inert. Sala cinematografului. da.) Fumam si priveam zbuciumul strazii prin geamurile usilor de la intrare. În pustietatea mea sufle teasca eram disponibil. cum fagaduit la Oper. Era cît p-aci sa uit. Nici un minut mai tîrziu. dar nelipsit de grandoare... Am luat receptorul si i-am spus: ? Asculta. ? Uite cheile de la casa.

l-am admonestat cu o asprime prea excesiva. Iesind din magazin. Poate sa astepte mult si bine. Înainte de a pleca ramase cîteva clipe locului. ? Ce-ar fi sa cumpar un revolver? Am sa i-l arat Alexei: Nu credeai ca ma sinuci d? Ei bine. i-am raspuns cu tonul cel mai natural de pe lume.. Pe cînd strabatea m în graba lungile coridoare. Alergasem într-un suflet la facultat e (luînd o masina ca sa nu întîrzii). Arata 4 fix. cu butoi. devenisem subit prieteni. de cinema si de palaria pe car e o lasasem pe scaun. e mai eficace lovitura si nu da gres. Bineînteles rîdea si el. un plic alb. care contrasta violent cu verdele postavului. ? Nu-i nimic. cu butoi. Înainte de a ma hotarî. Repede am oprit o masina. spuse mirat asistentul. Am intrat în cancelarie foarte abatut. Dupa cîteva minute coboram la facultate.. v-am auzit cu urechile mele. i-am spus rîzînd cu pofta. m-am uitat cu un gest reflex la ceas. Hai. te rog. Nu ma nedumerea contrazicerea în care ma puneam. în sens contrar. Tot treaba aia o face.. ? Nu vorbi prostii. Negustorul mi-a facut pe loc un scurt instructaj atragîndu-mi aten tia sa nu-l lipesc de tîmpla în momentul sinuciderii. Pe birou. Negustorul zîmbi superior (crede domnul ca ma prosteste?!) si adauga cu cinism: ? Pentru asa ceva oricare e foarte potrivit. ? Foarte amabil din partea dumitale. era vin eri. cu un gest. sterge-o acu m si vezi-ti de treburi. ? Tiii. calendarul din perete. încurcat: ? Va rog sa ma iertati: pentru ce e nevoie de doua morminte? ? Am spus doua morminte? ? Da. scapasem din vedere. el trebuie sa adaposteasca o întreaga familie sau macar o per eche. cu praselele încrustate în sidef. Uitasem cu desavîrsire sa ma întorc.. Sînt cam obosit. si anunta studentii ca azi nu tin curs. Asa ca am ales un Browning mic. avea dreptate baiatul.? Sînteti formidabil. fara un pic de fantezie.. demodate. si mari si mici. îl contramandam din senin. pe onoarea mea!.. se va vedea! Deocamdata am facut rost de arma. ci din cauza palari ei (desi as fi putut foarte bine sa ma întorc s-o iau sau mai degraba sa cumpar un a noua). ? Nu-mi plac. intrasem deja în magazin. dar simplist. Lasam si doua. unele vechi. sau sa se arunce sub rotile unui Ford desuet în loc sa prefere un somptuos Roll's sau macar Cadillac. nu se construieste un cavou pentru o singura persoana. la ora asta am curs cu anul III. ai dreptate. e vineri. Ce-are a face? Mda. Perfect logic omul de dupa tejghea. pe urmele unei fetiscane care-mi zîmbi angajant ca s-o uit dupa trei minute si sa ma opresc pe strada Baratiei în fata unei vitrine ou pusti de vînatoare si arme de tot soiul. E dea dreptul barbar sa-si ridice cineva viata tragînd de limba un revolver oribil. ? Da. Duca-se la naiba. ci sa pastrez o distanta oarec are. ? Dar nu aveti ours. ? Esti sigur? ? Foarte sigur. îmi atrase pri .. nu din cauza lapsusului. Ce mi-o fi venit sa intru la cinema? Am chemat asistentul: ? Fii bun. Cînd sa le raspund ? surpriz a ? eram cu capul gol. altele minuscule ca niste jucario are. De ce comandasem cavoul cu doua morminte? Mare mirar e! Dar ce importanta avea faptul? În tot cazul.. fara nici un motiv. Am luat-o agale. Patronul îmi arata cîteva revolvere. ? Cum n-am? Nu-i astazi sîmbata? ? Va înselati. ? Stiti. O adevarata bijute rie în miniatura.. cîtiva studenti ma salutara. iar acum cînd nimeni nu m-ar fi împiedicat sa tin cu rsul. Într-adevar. N-aveti altele mai bune? ? Pentru ce va trebuie? ? Vreau sa-mi zbor creierii. Mi-am amintit de poloneza. si îmi arata.. Ce-o fi crezut Vali de plecarea mea ciudata? Probabil ca m a asteapta înca.

Oricum. Dar nu vinovata fiindca te-am înselat. ceva mai bun decît mine nu puteam sa-ti da u. Înainte de a pleca în necunoscut voiam sa-ti vo rbesc. cu atît mi se parea ca eram mai putin. Ai sa zîmbesti cînd ti-oi marturisi ca de cînd am fost a ta ma simteam mai buna pîna si cu mine însami. Se temuse s-o dea la posta. de un egoism salbatic. ? Scrisoarea Mihaelei! Asta trebuie sa fie scrisoarea Mihaelei! Plicul nu purta nici o stampila postala. Asadar. ? A venit azi-dimineata o domnisoara si a adus-o. vrea sa-i sacrifici tot fara a-i cer e nimic în schimb. acum ? în pragul unei lumi necunoscute. da ? vinovata. omul le apada masca minciunii si ipocriziei si simte nevoia unei purificari desavîrsite. cînd într-alta dupa imponderabile de care arar ne dam seama. Eu am rîvnit totul de la tine pentru ca îti dadusem totul. opt si jumatate. nu plecase în împaratia lui Pluton si a Proserpinei înainte de a-mi lasa un cuvînt d e adio. neconvinsa. fara sa te întrerupa nimeni. într-o graba febrila de parca s-ar fi temut sa n-o surprinda moartea înainte de a ispravi. nu pot începe mai înainte de a-ti spune înca o data ca te-am iubit.. Trebuie sa-ti marturisesc din capul locului ca ma simt vinovata fata de tine. Mi-a spus sa v-o dau în mîna ca e ceva important. Cînd am citit Manon Lescaut.. sa-mi deschid pentru ultima data inima înaintea ta. La ce bun? În fata vesniciei. de la acest schimb în aparenta just. tot n-as f i iubit a doua oara. N-a fost chip sa citesc scrisoarea decît dupa ce am dormit o ora cu ajutorul unui somnifer. Mihaela fusese. numai o singura data în viata? Destinul a vrut sa-mi dea o lectie aspra. s-o depasesc chiar. parca as fi vrut sa le mistui cuprinsul dintr-o singur a ochire. ci numai pentru ca am nutrit nebunescul gînd de a te însela. Nu ma plîng! O vreme am fost atît de fericita. mult mai lesnicioasa. unele cuvinte erau cu neputin ta de descifrat. Sa nu-ti închipui ca încerc sa ma dezvinovatesc. Adica gresesc: cum sa fac o comparatie cînd nu te-am iubit decît pe tine ? Mereu ma osteneam sa-ti plac. nervos. sa nu se piarda sau sa nu cada în mîini straine. E cu neputinta. În ce fel ajunsese la mine? ? De unde e asta? am întrebat cameristul. cînd poti spune tot ce te doare. Am desfacut plicul tremurînd. Tu ai ramas singura mea iubire si. Este asa de neverosimila si de putin omeneasca povestea aces tei iubiri unice.virile. sa iube sti asa de total. Mihaela scria mare. reprodusa întocmai: II Poate ai aflat pîna acum ca nu mai sînt. Parca m-a sagetat un curent electric. ? La ce ora? ? Pe la opt. Iat-o mai jos. Nu. multumindu-te doar cu ceea ce-ti ofera. încît socot ca nu m-am achitat fata de fe ricire cu pretul tuturor suferintelor pe care le-am îndurat dupa aceea. om ridicat din umeri zîmbind sceptic. Iubirea e nesatioasa. E ceea ce se întîmpla cu mi ne. Pentru asta facuse drumul în oras! Sa-mi aduca scrisoarea. cu cît voiam mai m ult. Dar s-o iau de la început. Asad ar. De aici a pornit eroarea. încît oricui i-ar parea o nascocire. Citeam cu rasuflarea taiat a paginile una dupa alta. p e care nu ti-o da decît spovedania sincera. cum n-am iubit pe nimeni. si as spune ca eram chiar geloasa pe propria mea persoana. Dar ce experient a aveam. foa rte greu. m-a ales tocmai pe mine ca sa confirm realitatea unei povesti. ca balanta atîr na cînd într-o parte. Îmi recunosc deschis greseala care a facut sa ni se desparta drumuri le pentru totdeauna. asa cum ai crezut mere u. îmi spuneam. dar mi-a fost greu. apucat de toate frigurile. În cazu . Cine ar fi putut sa înteleaga ceva în nerabdarea mea care sarea dincolo de timp si în tremurul care învalmasea frazele amestecîndu-le alandala? Am reluat lectura dupa o p auza tot fara rezultat. sa fiu aceea pe care o cautai si. De aceea am ales calea scrisului. de unde sa stiu ca iubirea dintre doua fiinte nu e egala. Asternuse pe hîrtie tot ce avea pe suflet. . daca as fi trait pîna la adînci bâtrînete.. deznadajduita.

mi-a sarutat de cîteva ori mîna. Si pentru ca am adus vorba de el. Dar. Nu mi-as fi iertat niciodata sa intru în acea casatorie cu o lipsa de prestigiu pe care viitorul sot putea s-o exploateze mai tîrziu în favoarea sa. dupa aceea. ca o încunu nare a deznadejdii.l nostru balanta atîrna în favoarea ta. l-ai prins în lat . se da dragostei cu prude nta. la Sinaia. Chiar . adica un simplu si inocent joc. m-ar fi salvat în acea împrejurare grea. Ei bine. Aurora.. ai citit bine: razbunare. Era tare tr ist. Abia cînd ne-am întîlnit a treia oara a aflat adevarul. ce rîsete au fost. de nevasta. Colegele mele sa moara de rîs! gata. cînd iubim. femeile. Iata de ce prabusirea noastra în lipsa coloanei ver tebrale e asa de catastrofala. sînt sigura. dragul meu! As fi putut contracta o casatorie chi ar în situatia aceea daca voiam. Numai cu mine a fost altfel. i s-ar fi închis rana. nici logodita. aproape imposibil. dar nu-si lua ochii de pe mine. La fel s-a întîmplat si cu mine. Dorule! (Lasa-ma sa-ti spun as a.. Si tocmai atunci. cît am fost de mutilata. toate ne lasam duse de-o sensibilitate care nu cunoaste masura. rusinii acesteia cu grele repercursiuni sociale n-as fi putut sa-i supravietuiesc. ce uragan mi-a pustiit sufletul. Ma hotarîsem înca de atunci sa-mi ridic viata si nu era decît o chestiune de zile ca sa ajung la fap ta. datorita se vede eului sau asa-zis "superior". ci cu doi ani înainte. ce veselie! Credea tot ce-i palavrageam. lanturile cu care ma încatusai erau mai putern ice decît ale mele. Daca am suportat parasirea cu toate chinurile provocate de ea. ca s-o iei. Te iubeam prea mult! Si nu stiu daca o femeie îndragostita rati oneaza vreodata cu creierul. echilibrul . cu alte trei colege (pe una d in ele. în conditii identice. te-ai întors pocait? Chestiunea n-are importanta.! În Gara de Nord. E sig ur ca. De atunci ma astepta ore întregi într-o bodega din fata casei. chiar mi-a fagad uit ca vine acolo sa ma vada. Rana pe care mi-o deschisesei în piept nu se vindeca fara balsamul acelei blestemate razbunari. Pe cînd noi. Nu l-am cunoscut atunci pentru prima dat a asa cum îti spusesem. De ce sa-ti ascund: ma iubea tînarul si nu era o partida de dispretuit. de aceea îsi pastreaza.) Ah. sa-ti însir în ordine succes iunea evenimentelor care au concurat la rostogolul meu în neant. De ce te-am judecat luîndu-ma pe mine drept unitate de masura? B arbatul. mîndria mea. i-am spus ca sînt logodita cu un român si ca plecam în G recia. Statea pe culoar la fereastra si fuma. La Constanta. ne dam integral mistuindu-ne în asa fel încît nu ne ra mîne decît umbra celor ce am fost. s-a urcat un tinerel în acelasi vagon. (urma ceva indescrifrabil). înlauntrul acestor doua date. Mi-a cerut adresa de la Athena. O colega mucalita ne-a propus sa ne batem putin jo c de el dîndu-ne drept studente grecoaice venite sa viziteze tara. Nu puteam accepta umilinta unei parasiri atît de jignitoare. mai ales. macar partial. crunt strivita cu c alcîiul. cînd ai reaparut. s-a ivit sarcina. o cunosti) unde facusem o excursie de cîteva zile prin munti pentr u a ne recrea dupa obositoarele eforturi ale examenului de bacalaureat. chiar daca i-as fi marturisit ca sînt însarcin ata. N-am primit tot din cauza mîn-driei mele tiranice. Ti-am spus ca am întîlnit din întîmplare pe tînarul acela u care m-ai vazut vorbind în holul hotelului Palace. pentru a evita explicatiile. sa-ti povestesc cum l-am cunoscut. e foarte fir esc sa judeci asa. ca nu eram nici grecoai ca. mi-a încoltit un gînd feroce de razbunare. Nu. Si înca ceva: trebuie sa stii ca nici o razbunare nu e mai cumplita ca aceea care izvoraste din dragoste. ai provocat ruptura sau cînd.. satul de iubire. s i dovada cea mai buna e ca-mi dadusei numele. De cîte ori nu mi-a propus sa n e casatorim! M-ar fi luat. într-o împre jurare destul de hazlie. pastrînd rezerve pentru sine. mai subjugat de mine. m-a împins sa ma razbun. Pe oricare femeie. Eram sin gure în compartiment cînd. Ma întorceam de la Predeal. cînd m-a revazut. Nu-mi dau seama da ca acest rostogol a început atunci cînd tu. E greu. daca o paraseai vremelni c. Asta a fost absolut tot. Nu-ti spun ce conversatie s-a încins în limba lui Moliere pe care o vor bea destul de stîngaci. Ah. e mult de cînd nu mi-a fost îngaduit sa te chem astfel. iar legatura s-ar fi dezvoltat cît se poate de normal. Niciodata n-o sa-ti dai seama cît am suferit de pe urma gestului tau necugetat. Nu te mira.. cînd ne-am despartit. Ai sa ma întrebi: de ce voiam sa ma razbun? Fiindca ma parasisei tocmai atunci cînd credeam mai mult în dragostea ta? Dar ai revenit mai copt. pînd ind sa ies în oras ca sa ma vada si sa-mi vorbeasca. P referam sa ramîn nemaritata toata viata decît sa. chinuit de remuscari. Crezi ca as fi primit vreodata sa fiu sotia ta daca n-ar fi fost sarcina? În ruptul capului. Putin cam naiv el a crezut. Dorule.

trasnetul: "Cu viitorul me u sot! Tînarul de la Constanta! Nenisor!" Cît doream. numai de dragul unei razbunari. Poate tot n-as fi primit pîna la urma daca ghinionul nu facea sa t reaca o masina. înca un bob zabava. Planuiam asadar. Ceea ce a urmat. Cînd la mine s-a pîrgui t acest gînd. de asta data nu datorita hazardului. În fata faptului împlinit. sa ma despart de tine pentru a ma casatori cu el. n-am mai avut încotro.. îngrijorata. si planul se n arui ca un castel durat din carti de joc. probabil. pentru ca stiam cît sînge rau îti facea. El starui si puse atîta caldura încît împotrivirea mea înc sa se clatine. Pentru bunul motiv ca eram silita sa ma marit cu un barbat care nu se mai bucura de stima în ochii me i. la fel îmi calcam mîndria. Parca vedeam aievea. M-am trezit în spital. Dar motiv ul nu intereseaza.. o distinctie sufleteasca. nimic n-a mai putut sa ma împiedice de a-l pune în aplicare. ceea ce pen tru tine era totuna. Si aici. facu un viraj brusc. Întrebare: "Ce înseamna asta? Tu nu manînci?" Raspun s: "Eu iau masa în oras". Ai tacut tot timpul. era imposibil. orice piedica din drumul razbunarii. Nici nu m-as fi ostenit sa ma apar. sa punem capat acestei situatii neclare. Am refuzat sc urt. c um îl urai si te temeai de el. ridicol. nu numai pentru ca putea sa ne vada cineva. Recunosc: era un plan absurd. Poat e aveai dreptate. de Alexa. Îi strîngeam mîna înceti sor: "Ei bine. Am cazut din ce în ce mai jos si aceasta cadere încea . El o opri si astepta sa ma urc. Principalul se îndeplinise. Soferul a luat-o razna cu 80 km pe ora si în dreptul Arcu lui de Triumf. Tot ceea ce mi-as reprosa nu-i decît fapt ul ca i-am acceptat curtea. Si acum îmi facea o curte discreta. Nu stia ca "grecoaica" se maritase între timp ? a aflat-o ceva mai tîrziu. ci pentru ca numi îngaduiam eu însami asa ceva. "Unde? Cu cine?" . Dar soarta vitrega. Nu-mi pasa de piciorul fracturat. sa devin sotia lui. nebunesc. Nu s-a întîmplat asa. nu numai pîna în ziua accidentului. sa divortezi pentru a te marita cu cineva pe care nu-l iubesti. voi fi a dumitale. A trebuit sa lepad copilul ca sa piara. care m-a pascut din leagan. I-am telefonat. Auzi. el îsi lua din nou îndrazneala si-mi vorbi.pe tine luîndu-te în conditiile acestea. o stii. În ziua aceea mi-a propus o plimbare cu masina pîna la padurea Baneasa. Erai prea mîndru.. uluita. gelozia ta. deznadejdea.. Vazînd încurajarile mele. Cum îmi imaginasem despartirea noastra si cum avea sa se petreaca în realitate! De u nde socoteam ca te voi coplesi de dispret. Mi-a placut purtarea si constanta sentimentului sau care presupunea. ti-o fagaduiesc. important este numai gîndul ca te stapîneste. Atunci l-am revazut pe el. La ce bun sa ma întrebi cînd dinainte credeai ca stii raspunsul? Cîn d te asteptai ca voi tagadui sau voi confirma legatura mea adultera. vrînd sa ocoleasca o trasura. ai fi gasit numai un tacîm la masa. Toate astea laolalta. El mi-ar fi polarizat gîndurile si simtirea asupra -i si m-as fi destinat iubirii si cresterii lui. Nu m-ai întrebat ce s-a întîmplat." Fagaduisem si asteptam ziua cea mare ca sa te umilesc. de scandal. cu ochii mintii. Ce ratiune aveau aceste întîlniri discrete? Ei bine. a patra oara. Cred ca si vitrega soarta a uneltit ca sa se întîmple asa. la cina. Din cauza sosele i stropite cu apa masina derapa si se izbi de un pom. ziua razbunarii mele smin tite. au fost din cele mai corecte. Daca îmi traia copilul viat a mea ar fi curs pe alta albie. nu ma d ureau ranile! Ma înspaimîntam de tine. eu am fost cea dispretuita si a trebu it sa parasesc casa. cea a fost între mine si el. Îti marturisesc însa acum cînd sînt sigura ca ma crezi: Ei bine.. cît îmi trebuia revolta. Dar se putea altfel? Cum as fi ajuns sa-mi pun planu l în aplicare? Dupa aceea a început prabusirea. voiam sa-l folosesc ca unealta a razbunarii mele. Îmi dadeam seama ca atunc i nu m-ai fi crezut. De aceea setea mea de razbunare crescu mai aprig datorita acestei acceptari. dar chiar pîna în ziua nuntii. oricum. afla ca relatiile mele cu el. Era omul cel mai indicat. Ma îndema sa divorte z. te-ai retransat în spatele unei taceri îndaratnice si mistuitoare. Nu stiu ce s-a mai întîmplat. scena care avea sa se desfasoare: într-o seara. El n-a îndraznit sa ma sarute maca r si nici mîndria mea nu i-ar fi îngaduit-o. vru altfel.. Nu stiu d aca femeile care însala au avut vreodata un motiv mai puternic decît mine. ci din vointa mea. ca sa rabufnesca mai tîrziu cu o putere mult sporita. Ori de cîte ori îl întîlneam. devenea stîngaci ca un adolescent.

nu-l iubisem niciodata. Odata. des-cosînd pe Alexa daca noi. barbatii fac uneori gesturi admirabile. rational. Biet ul! În realitate n-avea nici o vina. asemeni milioanelor de vietuitoare ale pamîntului menite sa înlesneasca circulatia materiei în natura ca. Într-adevar. Îmi spuneam: de ce face el toate astea? De ce nu ma igno reaza ca pe o straina de care nu-l mai leaga nimic? Nu. Te-am iubit si te iubesc cu atît mai deznadajduit. un om fara traire interioara. Cît erai de deosebit fata de ceilalti oameni cînd mi-ai daruit casa care trebuia sa fie a amîndurora. sami apari altul. nu te-am mintit niciodata. Doamne. N-aveau sa se mai întoarca nic plecarea si mai surprinzatoare la . Degeaba! În cele din urma a înteles ca tot pe tine te iubeam. Despartirea mi-a deschis mintea asupra unui simtamînt de care nu mi-am dat niciodata seama ca exista cîta vreme ai fostul sotul meu: ca te iubea m. el t ot ma iubeste. n-am dreptul sa ma împotrivesc. alta înfatisare. Nu. cazu în patima jocului. Într-un fel. Facea tot ce-i statea în putinta sa fiu multumita . trebuia mai întîi sa-i iubesti. chiar alt trup. este adevarat ca în cei doi ani cît a durat aceasta noua casnicie n-a fost zi în c are gîndurile mele sa nu fie în preajma ta.ta a mers pas cu pas cu limpezirea procesului meu de constiinta. era bolnav. cît pret aveai tu. am tacut si asta a fost o confirmare pentru amîndoi. în întregime altul. Ce era sa faca? M i-a mai spus: daca vrei sa-ti refaci caminul. mi-a spus-o. în loc sa înlature catastrofa. iar constiinta acestei micimi îmi strecura în suflet o suferinta dizolvanta. era îndatoritor cu mine. Cîteodata aceasta revarsare de generozitate ma revolta. M-a miscat. Dor. Abia dupa transcrierea divortului. Ce s-a întîmplat cu mine. Cine ar fi facut un gest atît de marinimos pentru fosta lui sotie? Apoi. E parca un facut sa nu ne dam seama de valoarea unei fiinte sau a unui lucru de cît dupa ce-l pierdem. Gase am însa repede o consolare. rau si josnic. as p utea afirma ca limpezirea de care vorbesc. a provocato. de parca te nascusei a doua oara. cu alt suflet. teiul îi vorbea de mine si peste tot plutea amintirea celor ce au fost) Citeam articolele tale din ziare. n-ai sa întelegi niciodata ceea ce am trait. ceea ce er a egal cu zero. nu te mint. activitatea. cu cît stiu ca de-acum n-ai sa mai fii niciodata al meu. nu-i sînt înca straina. Si mai ales în clipele acestea. prin faptul ca aparuse în viata mea. mai tîrziu. Cînd n-aveam fapte c în ore lungi de reverie sarbatorile iubirii iodata. lînga tine. ce nevrednica eram de iubirea ta! Ma simteam asa de mica fata de tine. de ce as minti? Îmi parea rau. Eu nu reuseam sa-i pretuiesc delicatetea sufleteasca decît rece. în casa dragostei noastre? O parte ddn fiinta mea salasluia în fiecare coltisor. Bineînteles. Eram silita sa stau alaturi de un barbat pe care nu numai ca nu-l iubeam. pentru ca m-ai parasit absolut fara nic i un motiv. Daca nu m-ar iubi. mi-am dat seama ce pierdusem. sa simti ceva pentru ei. tot ceea ce ar face n-ar avea sens. d ar. cînd l-ai scapat pe el de rigorile legii cu pretul atîtor jertfe. coboram în trecut ca sa retraies noastre. mica si neîns emnata ca o gînganie. slabise mult si. cautînd o eva dare. pentru a-i aprecia. Îi apreciam rece eforturile si ma sileam sa-l crut de suferinte. A lexa mi-a destainuit cum ti-ai riscat situatia pentru a-ti respecta cuvîntul pe ca re mi-l dadusei. eram prezent în fiec are bucata de gradina. nu stiu ce sa mai cred. ma coplesea de atentii care ar fi magulit pe orice alta femeie. Mai precis: ma durea. dar ajunse sem sa-l consider cauza nenorocirii mele. Pîna si micile tale defecte deveneau acum calitati deosebite si te iubeam si pentru ele. dupa despartire. Te-am socotit flusturatic. Nu ridica din umeri. ce pînza mi s-a pus dinaintea ochilor încît n-am reusit sa te va asa cum erai în realitate? Cum de au trecut neobservate marile tale valente sufle testi? Am închis într-adins pleoapele ca sa nu vad decît ceea ce voiam eu? Sau tu îmi ar atai mai putin decît trebuia? Nu stiu. într-o seara. îti urmaream mai stie ceva despre tine. Da. (Cum era sa ma simta departe cînd Mihaela traia între lucrurile mele. ca zilele smulse din calendar. Revedeam plecarea surprinzatoare la Constanta.

ca sa ma aleg macar cu atîta. dar pasarelele din bazar. m-a invadat o de scurajare vecina cu moartea. dar ca nu. crezîndu-ma les inata. surîdeam trecutului. care trecea pe trotuar i-a venit în ajutor. ci numai cu vointa de a muri.. încît ti-am respir at aerul!. voiai. am înghetat de spaima. Aveam credinta nestramutata ca poti sa-ti ridici viata si fara ajuto rul unei arme. m-a podidit un plîns sfîsietor. niciodata. La început mi-a fost teama sa nu-ti pierzi sirul si odata. pe scara mansardei. Poate ca reuseam pîna la urma daca nu ma descoperea o batrîna. nu mai avea un cuvînt d s. si Journal d'Orient? Dar cîte altele toate! Cînd am aflat ca te-au numit profesor. Tare-mi place ca barbat". O fi casatorit?" Cealalta a raspuns: "Nu s tiu. dar espadon -grille.. vizita micutei cinteze care ne-a facut atîta bucurie ? si. pîna în fundul salii. De bucurie ca ai ajuns atît de sus sau de durere ca n u mai erai al meu? Poate si de una si de alta. A doua zi. seamana leit cu Garry Cooper. ca nadejdea într-o întoarcere e o neb unie curata. despotica mea mîndrie. (Aveam. Parca numai astea erau? Dar calatoria pe mare.. De cînd sînt n-am plîns atîta. Un barbat. Doamne. pe und e treceam atît de fericita altadata. cu o voluptate smintita ca sa sfîrsesc acolo. n-am mai avut curajul sa revin. ca si asta ai facut-o pentru mine.Constantinopol. M-am îmbracat în pripa si am fugit la tine. Credeam ca m-ai zarit si de aceea te-ai încur cat. la universitate. asa cum facusesi si tu cu mine odinioara. S-a aplecat asupra mea. cu ultimele clipe al e unor osînditi la moarte. dreptate. Ah. În fine. cîte lacrimi am varsat în ziua aceea. Mi-a trecut o sabie rece prin inima. Stateai asa de aproape. ajunsesei. Ce slaba m-am aratat! Mi s-a taiat dintr-o data curajul si m-am pom enit ca-ti aranjez cravata. Nici acum nu-mi dau seama de ce am plîns atîta. Amîndoi m-au urcat într-o masina si asa m-am pomenit acasa. mi-o spunea toata fiint a. Fara' sa vreau am surprins o frîntura din conve rsatie: doua studente din fata mea vorbeau despre tine.. N-aveai decît sa ma respingi. Tot era ceva.. Picioarele mi s-au muiat din genunchi si m-am spriji nit de gardul curtii sa nu cad. Îmi trebuiai în clipele acelea asa de covîrsitor. m-am furisat printre auditori. Nu stiam cum sa ma strîng. asadar. sa te sim t aproape si sa-ti sorb aerul. Iar seara ma a lam în fata unei hotarîri nestramutate. ce mult uram pe femeile dinaintea mea (mai ales pe polo neza aceea zanatica) pentru ceea ce-mi furasera din trecutul tau. M-am culcat jos pe caldarîmul rece. a trecut si asta. Am vrut atunci sa te îmbratisez cu de-a sila. cînd dupa conferinta lui Tîrnoveanu îti spusesem..! Cu toate astea cînd ai tinut lectia de desc hidere. în gluma. Cum le-as fi strigat ca eu sînt sotia ta sau ca macar am fost si numai pe mine ma iubesti. sa-mi potoles c gura arsa. sa pier ca un fulg de papadie. parca n-as vrea sa fie.. Dar nu erai acasa. Ca s i cînd parea de neînchipuit si ireparabil sa lipsesti în ceasul acela. ce frumos si mîndru mi-ai aparut! Mi-am dat se ama ca niciodata n-o sa mai cobori pîna la mine. mica de tot. Si cum te-am jignit în seara aceea. Stiai cît de mult doream sa ajungi profesor universitar. Ceva mai tîrziu. încît mîndria. cînd mi se paruse ca si cu Mihaela s-a petrecut acelasi lucru. cînd ai facut o pauza lunga.) O. mi-era indiferent tot ce ai fi crezut despre mine. Ma minunam cum de poti vorbi asa de limpede si fluent în fata unui auditor atît de numeros. ramînea muta. Dorule. frenetica noastra bucurie de viata cu rîsul ei nepotolit. Am înteles. precum si pe ce le dupa mine care se vor desfata în intimitatea ta. Am sunat zadarnic o jumatate de ora. Cînd vorbeai mi se parea ca nu mai esti tu . dar Kala-Miche (disparitia si aparitia ta). Una spunea: "Ce dascal s impatic. Atît! Daca te gaseam as fi iesit din groaznicul tunel în care orbecaiam. sa ma fac mica. Nu-mi pasa orice s-ar fi întîmplat. pasii mei apucau poate pe alt drum. ca sa nu ma vezi. M-a cuprins atunci o sete nebuna de a muri. si nici în zilele urmatoare. sa-ti cad la picioare rugîndu-te sa ma ierti. Nu st iu ce voiam sa fac: sa te felicit. si te-am ascultat de acolo. desprinsa de realitate. s au numai sa te vad si sa ma întorc împacata cu mine. E adevara . m-a ridicat de jos. înca de la începutul legaturii noastre erai sigur ca te iubesc. Mi-ai dovedit ca erai capabil sa ajungi. cînd s-a întîmplat napasta cu banii aceia luati de el si am venit la mi nister sa-l scap de rigorile legii. îmi ajungea doar sa ma uit în ochii tai. Iata . ca si tu ai fi ajuns profesor ca el. domeniu altadata al meu. ca sa ma gasesti fara suflare cînd te vei întoarc e din oras..

acoperind zeci de coaie. Ma bateau si alte gînduri la fel de absurde si chiar stupide. totusi asemanare a parea de necrezut. Admitînd ca as fi ascuns-o. Barbatul ma ajunse. fara nivel. Oricum. si Al exa. de orice. M i-a dat modelul (ce-mi mai trebuia?) si am plecat. singura. mi-a venit o ameteala mare". cînd nu mai era cu putinta. Dar nu ma dezbaram de ele. bineînteles. daca nu-mi da deai lovitura de gratie.t.. Am oprit-o. sa se duca vestea ca sînt o desfrîna ta! Din pacate nu erau decît figuri necunoscute. înduram chinuri cu carul. iar eu sa stau cu tine în celula ani de-a rîndul. am tresarit de spaima. Chiar m-as fi bucurat daca ma recunostea cineva. în aceeasi clipa. acum sa ma fi lasat sa te sarut. si el. Ce proces s-a petrecut fulgerator în consti inta mea. tu singur si eu. Am simtit cum m-a spintecat o durere groaznica. Poate exageram. ce s-a întîmplat?" "Nu st iu. Avea trasaturile tale. sa iau un model de dantela pe care mi-l f agaduise. sa ma asez jos... toti. sa nu ma dezlipe sc de capatîiui tau. Toata lumea ma parasise: si tu. asa cum facea i si tu la începutul dragostei noastre. de muzica. în voia valurilor. cum fac morfinomanii care se afunda tot mai adînc în viciu. Acest rau de dragoste ma macina înc etul cu încetul. sau scriam frenetic ceasuri întregi. . de libertate. clatinîndu-ma ca un om beat. Poate si eu plecasem din mine. As fi vrut sa ma odihnesc. se apropie de mine. ochii. mi-a dat ceva de baut.. ca sa consum energia care ma apasa. Glasul lui nu semana cu al tau. s-ar fi schimbat ceva din destinul m eu? Am intrat amîndoi într-un local. O invitati e-la nunta. daca de la început nu-mi impuneam linia unei sinceritati nude. o conversatie simplista. Ce-i asta? L-am luat în mîna. Nu ti-as fi povestit aceasta întîmplare. ca cea din urma prostituata. Nu stiu daca acesta era cazul meu ori daca f aptul ca semana cu tine parea sa fie o justificare a gestului. ca sa ma arunc orbeste în aventura aceea vulgara? Femeile învinse de viata au uneori o sete nebuna de a cadea tot mai jos. mi se parea ciudat ca nu se scufunda pamîntul cu mine. Cînd s-a întors Alexa. Da. ca în poezia bardului de la Mircesti. Putin îmi pasa unde ma duc. fara cunostinta. vesnic nu mai noi doi. La ce bun? Toti doctorii de pe lume nu sînt în stare sa ma vindece. prinsesem de veste ca ma urm area cineva din spate. izolati de-lume. Cînd puneam piciorul pe trotuar. nu-mi venisem înca în fire. un c arton alb. Cit as fi dorit sa ai o nevoie ca sa te pot ajuta cu ceva. Nu mai eram stapîna pe mine si as fi îndurat poate înca mult timp viata asta de sclava a ta. Umblam pe strazi nauca. m-a luat în brate. Cînd nu te poti înfrîna înseamna ca ai pierdut cîrma si plutesti la întîmplare. fiindca eram plina de tine. l-am desfacut. Dar iubirea la care raspunzi nu e decît jumatate iu bire. Pentru dramul de vol uptate ce-mi aduceau. Camera a început sa fuga de sub picioarele mele si m-am prabusit pe jos. Ai fi stiut ce înseamna o saru tare.. parca mi-a plesnit fiinta în milio ane de bucati.. te-am iubit si atunci mult. chiar simt o voluptate de a-si distruge ce a mai ramas curat în ele. Eram frînta de oboseala. daca. E ceva care aduce cu o sfîsie toare nostalgie. Daca te sarutam o data. încît în primul moment am crezut ca esti chiar tu. Îngrijorata. sa t e închida. îmi lua mintile. voiam sa gust voluptatea propriei mele decaderi. Pe masa ei de lucru. Stiam ca n-o gasesc acasa. strigîndu-ti dorul meu mistuitor. Aveam nevoie de aer. Mergeam pe strada descompusa. îmi ravasea fiinta. Acum. avea un timbru aspru. de zgomot. totusi am plecat. întelegi? Întrebuin tez acest cuvînt fiindca nu gasesc altul mai potrivit. Fara sa vreau am ridica t privirea si. Semana asa de mult cu tine . Sufeream de rau de tine. Era ragusit. debitînd lucru ri nesarate. Ne-am asezat la o masa unul lînga c elalalt. sa te fac bine cu dragostea mea.. buimaca. setea mea de tine. exuberant. . pe bordura trotuarului. N-am asteptat decît sa-mi spuna doua vorbe ca sa ma agat de b ratul lui.. Ce spun ? nevoie? Voi am sa te îmbolnavesti grav de tot ca sa te' îngrijesc zi si noapte. dar e mai mult decît nostalgie. si eu. dar continuam sa merg. chiar aerul tau. Ce-as fi putut sa-i spun? Voia sa cheme un medi c. Chiar mai putin decît atît. Ce crunta ironie! În starea în care ma aflam numai de-o avent ura nu-mi ardea. Sau sa omori pe cineva. Si as fi stiut. pentru ca îmi e ra groaza sa ramîn numai cu mine. nas ul. desi nu facusem nici o su ta de pasi si singura. El a început. la nunta ta cu Cici.În ziua aceea ma dusesem la sora-mea. primul iesit în drum. îmi atrase atentia. m-a scuturat. îmi întorceai zece sarutari la loc si nu eram lacoma dupa ele pentru ca mi le dadeai din belsug. "Ce ai.

si gîndul acesta m-a stapînit un timp. Nu ma înselam însa. Nu puteam sa-l aud. ca ace ea dintre Romeo si Julieta. Sa încep acolo o noua viata cu alti oameni. alt decor. tot nadajduiam. Reve nindu-mi luciditatea. strînsi unul lînga celalalt. Unul lînga altul. Prea tîrziu! Ma simteam legata de casa. Si acum cazuse si asta! Erai de aici înainte al alteia. dar mi-aduc amint e ca am simtit în nari mirosul de fum. s-a destramat si vraja care ma smulsese din realitate. cu fibrele tremurinde.. Cu neputinta! Cu neputinta!!! Stiu ca n-ai luat-o sa te razbuni pe mine si sa ma nimicesti.. "Une autre vie! Une autre vie!" cum striga odinioara M-me de Stael. Plîngeam cu toata fiinta. Totul s-a sters din jurul meu.. uitînd unde ma aflam. Cînd a tacut orchestra. N-as putea spune ca ma gînd eam la o împacare. o bosita.strident. obosita. plînsul a cesta îmi facea asa de bine! Gasisem un sîmbure de fericire chiar în lacrimi. As fi suportat sa te însori cu toate femeile din tara. de pe glob. oricît de crunta. ca amintirile noastre dragi înca st aruiesc în tine. Am încercat sa-mi adun gî durile rascolite de grozavia acestei napaste. N-am recunoscut bucata ch iar de la primele masuri într-atît îmi paru de neasteptat s-o aud în acea împrejurare. Am vrut sa fug de voi. muzica sau dragostea? Parca o mîna dusmanca îmi spintecase pieptul ca sa-mi smu lga de acolo inima. Era aceeasi melodie pe care o auzisem la cea dintîi întîlnire a noastra. la teatru sau la cinema. arcusurile viorilor. îmi zgîrîia urechile. Poate era o simpla iluzie. ca localul în care ma af lam se aprinsese din toate partile. afara de casatoria ta cu Cici. Atunci s-a întîmpl at ceva uluitor: mi s-a parut ca masa noastra a luat foc. Nici acum cînd îti scriu nu-mi dau seama ce-a fost asta. Am tîsnit pe usa tipînd de spaima. stiu eu? O dragoste coup de foudre.. nedumerit de insistenta mea. un sprijin. la mansarda. m-am îngrozit de aventura în care ma angajasem. sorbindu-va din ochi. sa nu se mai sfîrseasca. n-a m mai vazut pe nimeni. Ar fi fost lipsit de sens sa mi-o marturisesc deschis chiar mie însami.) Se sfîrsise cu mine! Cît timp erai singur. spun drept. (urmeaza cîteva rînduri sterse atît de violent. ma parole!" În clipa aceea. totusi destul de vii. O odihna pe care nu ti-o da altcineva decît moartea. Dar în adîncul sufletului. cu mireasma lor atenuata de timp. dupa miezul noptii. Poate faceam primul pas în nebunie sau. Tot ce ramasese viu în mine plîngea angrenat într-o dezlantuire ce nu mai putea fi stavilita. chiar alt aer. Sa plec undeva departe . Ma cutremuram toata si gemeam de durere. cu mîinile împr eunate. încatusata de pamînt si obosita. ca mai t ii la mine. Pentru ca m-a lovit tocmai în partea cea mai vulnerabila a sensibilitatii: în mîndria mea. Si cine îndraznise sa mi te rapeasca? Cici! Tocmai ea. din întreg sist emul solar. în alt colt de pamânt. Caci de atîtea ori viata e mult mai grt d decît moartea. fara sa fi fost în pielea mea.. orchestra executa L'invitation à la valse. El rîse vulgar. conversînd intim. n-o sa întelegi niciodata napraznica mea durere . cu tot raul pe care ti l-am facut. N-am putu t. Pentru min e acest gînd constituia o mîngîiere. buna si nepretuita mea prietena! Daca nu cunosti sufletul femeiesc. Si pe aceste fibre treceau. Aveam nevoie de odihna multa si lunga. asa cum faceam si eu adesea.. si-n obscuritatea aceea se ivi dinaintea ochilor un ecran luminos. o speranta. apoi ridica din umeri: "Esti ciudata. ea rezemîndu-se tan dra de bratul tau. acolo sus. Asta m-a d oborît! A trecut dincolo de capacitatea mea de a suferi.. nemilos. Esti prea mare si bun ca sa-mi vrei într-atît raul. pe strada. Si. plutind în extazul pe care îl da iubirea. zgomotos: "Ei dracie! N-o sa stam muti!" "Te rog mult!" Ma privi lung. afara de una singura: de Cici! As fi îndurat orice nenorocire ce s-ar f i abatut pe capul meu. în strainatate. O noua dragoste poate m-ar fi salvat. oriunde! Sa vînd tot si sa plec.. ciudatenie. aveam credinta ca nu m-ai uitat. I-am spus: "Taci! Lasa-ma doar sa te privesc". De ce n-a venit? De ce am fost sortita sa am o singura dragoste si aceea atît de tragica? . încît hîrtia fusese rupta. pe care se proiectau scene din poemul pe care îl traisem noi doi. Urmarea m filmul nostru de dragoste cu inima strînsa. Nu stiu ce ma du rea. Si apoi de ce m-ai ajutat si te-ai jertfit pentru mine? De ce mi-ai dat necontenit atîtea dovezi de dragoste? Ma gîndeam-cu spaima ca s-ar putea sa va întîlnesc undeva.

si eu ? eu care. Da. Invitatia ta la vals n-a fost decît actul de nastere al acelei iubiri negre care sfîrseste cu moarte. o taranca octogenara mi-a spus: domnisoara frumoa sa. ca sa fim pururi împ reuna. Cum ar fi putut sa ramîna fara mine o vesnicie întreaga? I-am raspuns: "Astea pta-ma ca vin. nici nu mai am lacrimi. pentru o fapta înca nefaptuita? Daca da.. Odata.'" ? si eu tot mai mult voi am sa te înabus. Ai sa ma uiti repede si dupa aceea îti vor ramîne de trait înca ani multi s i fericiti. "De ce n-am murit împreuna?" rasuna în urechile mele vocea Mihaelei. Daca nu scriam scrisoarea de fata. O grava eroare am com is parasind fara motiv pe Mihaela. Nu stiu. ma voia lînga ea. am fost atît de bine inspirat cerînd sa fie pus numele meu de familie pe frontispic iul cavoului care avea s-o adaposteasca. Eu sînt dintre aceia. încît am întors capul crezî d ca moarta se afla chiar la spatele meu. într-o imensa închi soare. ca nimeni nu-si curma zilele înainte ca ea sa fi ajuns la sfîrsitul evolutiei. În plus îti las si partea mea de fericire de care destinul m-a lipsit. calcînd peste registrul starii civile. desigur!. Nu te las singura!" Abia acum. Nu ma plîng! Dealtfel. ca sa confirm fiintei mele: "Da. dar tot pe atît de adevarat ca n ici nu l-ai putut împiedica. dragul meu! Iarta-ma daca aceste rînduri iti vor tulbura clipele de b eatitudine cu. n-as fi putut sa mor. Iscal ea: Mihaela Petrican. Acuma stiu prea bine. sa fure ori sa ucida pe semenul sau? Si atunci pamîntul trebuie sa se transforme. sînt multi ani de-atunci... ci avusese doar intentia s-o faca. de la un capat la altul. în aceasta clipa. ca un om care înca traieste dupa ce viata s-a scurs din el. N u-i nimic. care om dintre noi oamenii n-a gîndit sa însele. ma înabusi. încît îmi spuneai coplesit: "Nebuno lasa-ma. Înca o data ramîi cu bine.) "Da. nici urma de revolta. a fost divortul. Cînd s-a pîrguit în mine aceasta maladie ca sa ma trezesc acum în pragul nefiintei fara speranta de tamaduire? Cum s-a întîmplat de n-am prins de vest e ca sînt atît de bolnav? As fi luptat împotriva bolii si poate am fi scapat amîndoi: eu ..Plec mutilata de pe lumea asta. de verdict.. Ramîi cu bine. Asa fiin d. reproducînd ultim ele cuvinte din scrisoarea ei. din prea multa curatie sufleteasca. Sînt sigu ra ca nu te-ai asteptat la un asemenea deznodamînt.. alta eroare.. Cu toate astea Mihaela. Îmi paru atît de vie draga voce.. La vîrsta aceea n-am înteles despre ce era vorba. Din contra: acceptare pe toata linia. si nu resemnata. Si ciudatenie: nici o împotrivire de nicaieri. ci a unei tragedii a erorilor generate de ele. sa te pazeasca Dumnezeu si Maica Precista de dragostea neagra. cum te sarutam odinioara de zeci de ori. s-a considerat culpa bila chiar gresind cu gîndul si a platit. pentru a se pune în aco rd cu simtirea ei. Privirea mea teapana se lipise de neasteptata ei semnatura. cine va cuteza sa ma salveze vreodata si pentru ce? Cu un gest reflex am pipa it revolverul din buzunar.. Asa fiind. automat. Asadar. Acum stiam sigur ca nu ma înselase cu o mul acela. înfrînta definitiv. Cea dintîi impresie care se desprinse din lectura scrisorii fu aceea ca tot ceea c e se întîmplase între noi se datora nu numai unui crîncen conflict dintre crîncenele noast re orgolii. dar unii oameni sînt sort iti sa ispaseasca greu o greseala. ci chiar bucuroasa. (Avea un ton grav. "Tu ai ucis-o!" sopti crispat aievea glasul Alexei. fara sa stiu sigur daca m-a înselat sau nu. N-am avut încotro." recunoscu global fiinta mea supusa. amenintat or. da. tot atît de grava. trecuse în eternitate ca fiind a mea nu a celuilalt. Oh." Cum am ajuns asa de repede la aceasta suprema decizie? Oricine stie ca sinucider ea e o boala a sufletului.. am stiut ca fusesem sortit mortii de marea putere a d ragostei. era probabil sa fie ped epsita pentru un gînd nepus în miscare.. (scrisese probabil Cici dar s-a razgândit si a sters durerosul nu me). De ce nu te-am omorît atunci? De ce n-am murit împreuna? Mihaela Petrican Aimée a ta. Aimée. eu. A fost o sfînta. III Am pus scrisoarea deoparte. Dor! Te sarut aievea..

Totul în mine e orînduit pentru moarte si aceasta orînduire se dovedeste atît de trainic sudata. Daca inteligenta mea se dovedea mai sprintena. pe lume avînd în centrul fiintei. am înteles tot ce nu puteam întelege. oricît de neînsemnata ar fi fost. E opera inconstien tului. voluptatea se confunda cu buc uria învingatorului. Daca epuizam mijloacele cinstite recurgeam la stratageme uneori destul de reprobabile.si Mihaela. Nu. încît toate puterile lumii nu s-ar încumeta s-o zdruncine. sa fiu pretutind . cum ar fi îndurat acest amor propriu atît de se nsibil. ramîne în picioare. Nu stiu daca a fos t o conspiratie care se temea sa tina piept. odata cu ea. în sfîrsit. e neputincioasa sa le rezolve. Toate ciudateniile firii mele. ou însasi soarta omenea sca. Mi-era teama. Cr ed ca nu. pentru ca se afla în serv iciu comandat. un orgoli u nesabuit. înca de la cea mai frageda vîrsta. caci odata cu voluptat ea ma chinuia si pe mine suferinta. pipaind resortul fiecarei fapte. M i-as fi luat masuri de aparare. nici o do rinta. La fel am procedat si cu Mihaela. umilinta cumplita a unei infidelitati. însa numai în lucruri marunte. N-am stiut cînd tr ebuia încotro sa-mi îndrept pasii. imensa teama. implacabila ca un destin. Si. Nici o ispita lumeasca nu ma mai ademeneste sa înfrunt verdictul.. cersindu-mi dragostea. sa-mi descurce încurcaturile si sa-mi puna la îndemîna solutiile cele mai bune. unde se face legatura cu mortii si. încercam sa captez admiratia colegilor si a profesorilor. Voiam sa cuceresc. Într-o pornire înfrigurata de a ma salva în ultimul ceas. Amorul propriu îmi cerea efortu ri prelungite si luptam din rasputeri sa-i aduc satisfactiile de care avea nevoi e. în tacere. bolnavicios de sensibil. cu toata luciditatea. Sa ne întelegem. avînd radacini adînc înfipte în via ta si as gresi atribuindu-i un rol de calau. apucînd la întâmplare pe un drum gresit. nu! Provocam ruptura de obicei într-o vreme cînd raporturile erau în floare ca sa traiesc acea voluptate bizara cînd ele veneau sa ma roage sa revin. Voiam sa ma mentin necontenit la suprafata. nu-i ciudat deloc! Acum nu mai e nimic ciudat pentru mine. Dar sa ma explic: Spuneam Ia începutul aceste: spovedanii cum. chiar cinic. o porn ire irezistibila ma împingea sa parfi-sesc iubitele dupa ce le facusem cele mai fi erbinti juraminte. toate puntile care ma leaga de viata se trag îndarat. ca re ma nedumereau atîta. nici o ambitie. le paraseam ca sa n-ajung eu însumi la propria mea umilire. Era sa adaug: ciudat de tot! Nu. bucuriei mele de a trai. Va amintiti de mîndria mea fara margini? Ma înnebunea de placere o la uda oricît de palida. Simteam în asta o voluptate vecina ou nebunia. as fi avut la timp aceste date. E adevarat. sa îngenunchez viata. Si daca astfel stateau lucrurile. conforme cu gîndirea si sensibilitatea mea. cînd el îns usi era mai puternic decît dragostea cea mai puternica? Pornisem. Atunci? Ei. asadar. E neputincioasa prin însusi rostul functiunii. ca trasatura dominanta. de oriunde ar fi venit. înfricosata teama de i nfidelitate. Am disecat în lumina tot ceea ce s-a pe trecut între mine si Mihaela. nu erau deloc ciudatenii. am cîntarit întîmplarile. Adica în fata prapastiei. pe deasupra lor. Cînd eram la scoala. Îti da numai iluzia ca lea rezolvat. Ce-i drept. de suprafata. n-as fi ramas descoperit ca acum. Nimic. nici un tel. pentru bunul moti v ca. dar nu pentru asta le întorceam spatele. iata-ma ajuns înainte de vreme la sfîrsitul sau. e ca inteligenta mea a dat un gres formid abil. ci atribute perfect normale si l ogice. pe fata. care nu se poate traduce în cuvinte. Credeam ca stie sa-mi arate drumurile. Pe cele importante. am dezbatut procesul existen tei mele înaintea forului suprem: constiinta. Drama începe de acolo ca n-am izbutit sa ma cunosc decît atunci cînd era prea tîrziu. în atentia tuturor. Inconstientul lucreaza dupa legi imuabile. slujind acelui urias inconstient unde se fermenteaza orice gînd si fapta. Cine ma îndemnase sa-i trimit ac ea scrisoare de despalrtire dupa ce ne-am întors din calatoria de la Constantinopo l? Era o simpla maniera de a ma scutura de legaturi sugrumînd sentimentele în fasa? Hotarît. bine. vreme îndelungata. Ceea ce stiu însa. care mi-a pregatit esafodul. în ce chip sa-mi stapînesc pornirile inimii si. marile rascruci si cotituri ale vietii. ca înainte de plecarea unei nave spre necun oscut. luminile ei m-au ajutat deseo ri. Ajunsesem pîna acolo încît umileam profes orii numai si numai sa provoc vîlva si admiratie în jurul persoanei mele. sa Se umile asca în fata mea. nu este nimic de facut! Acesta-i adevarul! Se ntinta.

ca biblicul gest al lui Saxnson. Era un compromis necesar pentru restabilirea echilibrului. Ea trebuia sa devina sotia mea. care-mi cerea imperi os pe Mihaela. zdr obind obstacolele care-mi stateau în cale. care nu semana cu nici una din fetele pe care le cunoscusem pîna atunci. (calculat. daca as fi facut-o. d ezagregîndu-ne ca sub actiunea unei solutii dizolvante. în ciuda vointei ei. I ata însa ca a aparut în viata mea Mihaela. N-o prinsesem însa. ma p unea în dezarcord cu întreaga mea fiinta. si pe planul inconstient. pe linie caracterologica.eni în frunte. iar eu n-am mai ga sit putere de a rezista pîna la urma rupturii. Dar soarta noastra era pecetluita. Am fi fost scapati amîndoi. cersind dragostea. daca o prindeam asupra faptului. Nu mi-am dat seama înca de la început ce anume urmaream. desigur ca nu consimtea sa se marite cu mine. dupa cum n-as fi uitat-o nici eu. unica solutie care rezolva problema. Cine ar fi putut sa cîstige luptînd în astfel de conditii. calcînd fara scrupule peste învinsi. nu! Pedeapsa asta dac-o aplicam era prea usoara. Aflasem doar de infidelitatea ei. pe un ocean de vrajmasi? Era de aju ns o singura înfrîngere. De aici începe eroarea care m-a urcat pe culmile deznadejdii. cautînd sa întretin Mihaelei re gretul de a ma fi pierdut. Numai ca de rîndul acesta se întîmpla ceva neasteptat. Semana mai degraba cu mine. dîndu-mi în felul acesta satisfactiile de care aveam atîta nevoie. în împrejurari similare. n-am avut const iinta teribilei razbunari care îmi încoltea în minte dupa consumarea tradarii ei imagin are. ratiunea face mai întotdeauna lo c nebuniei. (În realitate fugeam de mine. decît sa-i pun revolverul în tîmpla? Poate as fi p rocedat si asa. adica de unul singur împotriv a tuturor. sa se produca o destindere în mine. În fierbinteala unor astfel de clipe. farîmitîndu-ne bucata cu bucata. fiind dotata cu un org oliu la fel de atotputernic. ca toate biruintele dobîndite anterior sa se duca pe copca. Mi-aduc si acum aminte de razmerita fiintei mele rascolite. Nici vorba. Iar pe de alta parte constiinta m a îndemna sa fac totul ca Mihaela sa regrete ca a trebuit sa se desparta de mine. Mihaela n-ar fi s uferit decît o clipa. sau as fi sugrumat-o daca n-as f i fost înarmat. îmi sugera gînduri sanatoase si ma ocrotea de acolo din postul lui invizibil de comanda. inconstientul îmi îndemna pasii pe pamînt solid. fulgerator. întîi a sufletului si pe urma a trupului.) Daca n-ar fi intervenit s arcina ei neprevazuta. totul o silea sa faca pasul acesta. Mai precis. însa ca orice lucru impus. în raport cu vina ei. Cine s-ar fi încumetat sa înabuse o asemenea revolta? Asa am ajuns la solutia casatoriei. murind în mîna mea. subordonînd universul persoanei mele pentr u a-mi asigura fericirea. (Ah. urzind un vast complot care . dar Mihaela tiranizata de mîndria ei nu uita. o singura clipa de suferinta fizica! Inc onstientul meu voia o pedeapsa mult mai grea: sa moara prin ea însasi. Asadar. fara spate acoperit. luptam pe doua planuri: pe planul constient. Ce era mai simplu. Asadar. Cîta vreme am ascultat poruncile sale mi-a mers bine si n-am avut de ce ma plînge. Gîndul desp artirii se nascu prea tîrziu. sugrumarea îna inte de vreme a iubirilor mele se dovedea a fi un imperativ organic. Nunta se facu. fie în dragoste. Adevarul e ca pentru întîia oara pasiunea birui ratiunea. gîndeam. Si aceasta razbunare ne prabusi în neant pe amîndoi. de o moarte totala. nu putea sa uite jignirea îndurata. Atît. Fu sese o coalitie a simturilor care adormisera inconstientul pururea de veghe? Sau el însusi pierduse masura î Nu stiu. Dar. si razbunarea ei fagaduia sa fie cu atît mai cruda cu cît simtise (instinctul i-o spunea) ca o iubeam iremediabil. care tinea d e întelepciune si prudenta. fara aliati. Vreme destula ca sa ma acomodez cu ideea tradarii. o acceptare silnica a starii de fapt. Nu dintr-o data. sau macar unul. as fi fost un criminal de rînd. mai firesc. Ceea ce a urmat e cu noscut: m-am casatorit cu Mihaela pe care o jignisem (desi o iubeam) tocmai pent ru ca voiam sa fug de ea. ci încet. fie în societate. cînd eram deja iremediabil subjugat de farmecul ei. care frînse echilibrul. A doua zi îmi lipsea tensiunea sufleteasca de a ucide si. Asa ca hotarîrea de a o parasi ca si pe celelalte era perfect îndreptatita. S i chiar asa s-a întîmplat. daca stiam în ce consta aceasta "infidelitate"!) Si apoi trecuse o noapte peste stire. (Mai cu seama ca Mihaela nu-mi dadus e macar satisfactia de a se umili în fata mea. Acum nu-i ramînea decît sa se razbune.

nicidecum pe ntru mine. Cea dintîi fapta a fost dania casei (daca ar fi banuit scopul perfid al acestui ma rinimos gest. o vaga nadejde. luata în parte. mi-o pr egateam singur. coplesind-o cu mizeriile ce-si fac de obicei perechi le care se despart. încredintat de consecinta ei catastrofala. care o apropiau. aceleasi fapte însa.) Eram avocat. de parca s-ar fi integrat în fiinta ei proprie. situînd-o într-adins la urma. (Mihaela se obisnuise însa cu ciudateniile mele. Mie îmi t rebuia una zdrobitoare. evitînd orice gol care însemna uitare. Cons iderata înca în ansamblul faptelor sugerate de inconstient. De asemenea. E ceea ce se întîmpla cu culorile spectrului solar: fiecare în parte da rosu. tot ceea ce faceam. Într-o vreme simteam nevoia unei superioritati nete asupra barbatului ei. brutal. dupa cum se stie. în locul unei purtari menite s-o departez e. Fiecare fapta a razbunarii mele. Cui i-ar fi trecut prin minte asa ceva? Dar inconstientul meu calculase cu precizie teribila lovitura. (Cît se însela ? nu mai e nevoie s-o spun . totusi o posibilitate. sa fiu mereu în actualitatea ei sufleteasca.avea drept scop suprimarea ei. devenind secretar general. Stiam cît sînt de sensibile femeile cînd e vorba de galoan e ierarhice. M -ar fi dispretuit si dispretul acesta. o revarsare neobisnuita de generozitate. (Vidra lui Razvan traieste în orice sotie. ea primea necontenit dovezi de dragoste tot mai mari. prezentau noi semnific atii. deoarece ea îmi amintea neconteni t de fosta mea sotie. violet etc. fapta ar fi trebuit sa-i dea de gîndit. Auzind însa ca m-am recasatorit. în ceea ce priveste situatia sociala. în definitiv. Dar.) Nu era destul! Ma ridicasem si mai sus. Cel din urma punct al planului era casatoria cu Cici. ca poate cîndva vom încerca o apropiere. din contra. Între aceste doua cariere nu parea sa fie o diferenta sensibila. cu cîta spaima trebuia sa-l fi respins!). se mîngîia cel putin cu gîndul ca-mi apartine. Cu cîta rîvna si putere de munca am izbutit sa ocup o catedra. Considerata separat si fara perspectiva timpului. Iubirea mea (din cauza obstacolului ivit în cale prin divort) îmi cerea acest nevinovat compromis . Si ma simteam mai bun. o anulare a instinctu lui de razbunare (explicabil în atare situatii). portocal iu. mai îndragostit de mine. Daca Mihaela rezistase d urerii de a ma pierde. (Si asta pentru ca vo ise ea. întretinut zi de zi. mai bine-zis.. bine. galben. (Pentru ca. mai om. fara îndoiala ca nu i-ar fi fost greu sa reziste pîna la urma. n-am avut absolut deloc constiinta catastrofei care ma astepta sau pe care. Cum era însa cu putinta sa pr inda asa ceva de veste cînd eu însumi n-am reusit sa pricep decît abia acum semnificat ia mîrsavei danii? Îmi amintesc ce bucurie ma coplesea ca reusisem. În Cici iubeam de fapt tot pe Mihaela. se dovedea a fi una dintr e cele mai rafinate si crude razbunari pe care o poate nascoci o minte omeneasca . Si ori de cîte ori obtineam vreo izbînda. necrutator. ar fi detasat-o de min e. trecînd fara efort peste egoismul firii mele nefericite. abia atunci în telese ca m-a pierdut definitiv pentru ea. Acum stau si ma întreb: cum a fost cu putinta sa-mi retez creanga de sub mine fara a avea în vedere urmarile la care ma expuneam? Pentru ca repet. o depasire a mea în înteles bun. Prin însasi anormalitatea ei. chipurile. iubir ii noastre. avea o anumita semnificatie si un anumit scop. Toate la un loc îsi pierd proprietatile individuale si alc atuiesc ceva nou: culoarea alba. aveam grija sa i-o comunic. Îmi s cria ca as fi putut sa ma însor cu toate femeile de pe pamînt. el functiona r public.) Îi dadusem atîtea dovezi de iubire si le anulam dintr-odata.) Daca m-as fi purtat brutal. afara de Cecilia: Avea dreptate! Casatoria asta fusese pentru Mihaela lovitura de gratie. casatoria mea cu Cecilia. era pentru ea exclusiv. pe îndelete. daruirea casei avea drept scop . o credeam. sugrumînd orice ramasita de iubire. . un omagiu adus ei. Ei. o reconciliere. cînd îsi daduse seama de pretul meu. considerate în total. lucru pe care îl observase. sa ma depasesc. duceau la un scop pe de-a întregul opus celui constient.. în constiinta mea. Departe de a fi socotita de mine ca o lovi tura de gratie împotriva Mihaelei. toate au fost posibile datorita acelei actiuni de minare a inconstientu lui.) Afara de asta trebuia s-o preocup neconten it de mine. Desigur.

Adio!. Totusi. o viata fara placeri ca s-o putem suporta. fiintele si lucruri le din afara încep sa graiasca amintirile din mine. dar am avut dragostea. e pururea vie. victori ile care ma asteptau. odata cu ea. iata. razbunarea mea inconstienta m-a rasturn at si pe mine. În orice caz numai dragostea si creatia fac viata vrednica de a fi traita si.Si cu toate acestea. N-am creat nimic care sa ramîna generatiilor vi itoare. de a fi parasita fara regret. Dar asta m-a pierdut. rasplata.. cu puterea dizolvanta a iubirii. Nu-mi pasa daca voi fi învinuit de moartea Mihaelei. trebuinta ca aerul si lum ina. tot. SFIRSIT . totul îmi vorbeste de ea: locurile pe unde am hoinarit. însusi rostul existentei mele. în iubire si în u a. bucuriile. nici de ceea ce las în urma mea. un calm egal de-a lungul anilo r... de nimic. izbutise mai mult. Totul. S-a strecurat atît de integral în mine facînd una cu fiinta mea. îmi lipseste îndemnul. Nu.. Prin proportiile ei uriase. oamenii pe care i-am cunoscut împreuna. Recunosc ca eu am împins-o sa fa ca supremul gest. dar în mine a ramas întreaga. Nu! N-am avut niciodata voluptatea inconstienta a omului sanatos. în plina dragoste. În toate si în tot parca si-a lasat fiinta ei. Mi-a aratat perspectivele. Voia sa-mi intre în sînge s i. profesoratul. încît acum cînd a plecat în lunga ei calatorie si-a luat numai trupu l cu ea. nici optimismu l simplist al celui care scrie pe apa erezînd ca face o opera durabila.. poate chiar din copila ria mea trista cînd duceam mortii închipuiti la cimitir. casele. încît ma îndoiesc ca am fost cîndva cop il. dupa cum ar spune Palmerston. Am credinta ferma ca viata mea a început cu Mihaela si se încheie odata cu ea. infinit mai mult decît se asteptase. atît de greu mi-e sufletul. toto data. nici de Cecilia (si e a o victima). pururi prezenta Mihae la! Pretutindeni Mihaela! Obsesie uriasa. serbede. nu-mi pare rau de nimeni. coplesitoare. precum si o securitate materiala si morala sau. a fost prea frumos ca sa se sfîrseasca altfel.! Sînt obosit! Încerc impresia ca am trait cîteva vieti pamântesti. A tras un colt de umbra si mi-a luminat drumul pe care l-as fi strabatut de aici înainte : politica.. E de neconceput cît am iubit-o pe Mihaela.. Am dezagregat-o mai întîi cu abilitatile nascocite de inteligenta (iar cînd mi-am dat seama ca o iubesc). mai vie ca niciodata. în bucurie si în suferinta.. sforile nevazute ne trasera în fata a doua m orminte proaspat deschise. în rînduiala aceasta cuminte a mortii. Iar cop ilaria mi se pare asa de îndepartata si nebuloasa. scopul.. gradinile.) Cînd tac. Cine ar putea sa-mi smulga radacinile ei crescute pîna în adîncurile mele cele mai ins ondabile? Iubirile mari sînt tocmai acelea de care te îndoiesti mai mult. Oricum. visul t ot. De acum s-a prabusit temelia pe c are se cladesc fapte noi.. Pentru ci ne as mai tine prelegeri? Pentru cine as mai smulge onoruri? Pentru cine as mai duce-o cu Cecilia? Mihaela nu mai este si. (Si risipa aceasta nu mai avea margini. Ceva în masi naria subtila a fiintei mele a fost dereglat în permanenta. în fapta si în vorba. fara noima. casnicia.... În gînduri si în vis. Nici de parinti. lucrurile.. Degeaba! Toate îmi par sterse. ori poate înca de la nastere cîn d mi-a fost transmis orgoliul îngrozitor care a dat peste cap viata bunicului. un gînd se agata timid de viata. Ma întreb daca o fire ca a mea ar fi fost apta pentru o casnicie obisnuita al carei ideal de fericire e linistea lipsita de surprize. dispare sensul tuturor s tradaniilor mele. nadejdea.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful