Dumitru Staniloae

CHIPUL NEMURITOR AL LUI DUMNEZEU

Volumul II

Editie ingrijita de CAMIL MARIUS nAnARLAT

CRISTAL

Bucuresti, 1995

CAPITOLUL I

SFANTA TREIME, PLINATATEA EXISTENTEI ~I DECI A IUBIRII

1. Sfanta Treime ca pllnatate din veci a exlstentei §i cauza a existentel temporale, prin creatie §i a mi§ciirii ei spre Sine

Existenta in general este din veci. Potrivit credintei noastre, n-a putut fi candva cand n-a existat nimic. Existenta in general nu s-a putut ivi din nimic. Ar trebui in acest caz sa socotim nimicul ca existenta virtuala. Deci tot la 0 existenja din veci am ajunge.

Dar existenta din veci trebuie sa aiba plinatatea continutului cunoscut §i cugetat de noi, sau chiar nesfarsit mai bogat decat eel cugetat de min tea orneneasca in continua inaintare in cugetare; 0 plinatate la care nu se mai poate adauga nimic, deci fara margini, sau infinita. N-a avut trebuinta sa i se adauge in timp ceva esential nou existentei ei, ce dateaza din veci. Numai prin puterea creatoare a ei, s-a putut adauga ceva nou. Posibilitatea acestui adaos nou la existenta din veci, trebuie sa fi fost data potential in existenta din veci. Ca un astfel de adaos trebuie socotit tot ce constatam ca marginit in putere §i insuficient prin sine. Dar ca at are nu poate fi socotit propriu- zis un adaos prin fiinlli.

Existenta din veci trebuie sa fie din veci plenitudinea, ba chiar plenitudinea in forma actualizata. Aceasta pentru ca, oricat ne-am duce cu gandul spre vesnicia de cand e data existenta, nu putem ajunge la un moment in care am putea socoti di a ajuns existents in general la starea ceruta pentru actualizarea potentelor ei. Nu se po] ivi momente mai tarzii pentru aparitia a ceea ce e dat in existenta din veci. In acest caz, inainte de orice moment, ar fi putut exista alte momente, pentru 0 aparitie sau alta. De aceea, nu se identifica vesnicul cu temporalul. Intre ele este 0 deosebire ontologica, dar nu 0 instrainare totala. Vesnicul nu e supus temporalului. Temporalul §i miscarea din cursu 1 lui are un inceput deosebit in fiinla de ceea ce e din veci. lar prin aceasta arata ca nu-si are existenta prin sine. ~i chiar prin aceasta ne face sa postularn existenta vesnica, care este prin sine. De aci urmeaza ca existenta din veci trebuie sa fie din veci desavar§ita, sau sa aiba din veci plenitudinea, §i anume plenitudinea actualizata, pentru ca aItfel ar trebui sli fie in ea 0 crestere, care, cu cat s-ar mergemaiinapoi.ar trebui sli se mearga spre un minus mai accentuat, ajungandu-se chiar la inexistenta, fapt imposibil dupa credinta noastra.

Astfel, noi credem ca este, pe langa existenta insuficienta in care traim in viata aceasta, 0 existenta superioara §i spre care fiinta noastra are 0 aspiratie de neinabusit. De fapt, existenta in care traim i§i arata pe de 0 parte insuficienta

6

DUMITRU STANILOAE

ei, pe de alta fiinta noastrii e imprimatii Ade aspiratia spre 0 existenta desii~ar§itii chiar in insuficienja §i temporaJitatea ei. Intr-un fel, ea se aratii legatii de existenta desiivar§itii pretemporalii.

Deosebirea intre aceste doua plan uri ale existentei §i aducerea la fiinla a planului temporal de catre eel vesnic nu prin emanatie din el, ci prin creare in vederea i'naintiirii lui la unirea cu planul vesnic §i prin aceasta la desavarsire, sau la vindecarea lui de insuficientele in care a cazut prin despartirea de planul vesnic, 0 prezintii Sfantul Maxim Marturisitorul intr-un fel in care uneste ridicarea pJanuJui existentei nedesavarsite din aceastii stare cu ridicarea ei din temporalitate §i spajialitate. Ciici temporalitatea §i spajialitatea sunt legate de marginire, precum de vesnicie e legata nernarginirea existentei, Timpul, ca 0 conditie a existentei create, e menit sa duca marginitul la implinirea cu nemarginitul, iar nemarginitul n-are nevoie de timp §i de miscare, pentru ca are in sine plenitudinea existentei. Timpul nu e menit deci sa lina lumea intr-o schimbare fara sfan~it. Timpul e drum, dar drumul fiirii 0 lintii n-are sens. Dar nefolosirea timpului ca drum spre perfectiunea vesnica a facut din el 0 continua inlocuire a formelor identice ale creatiei, sau 0 aparitie §i 0 corupere continua a lor. Timpul e menit sa confirme persistenja identitatii persoanelor in el, cu toata imbogatlrea lor cu alte experiente, dar §i sa duca la stabilirea imbogiilitii a lor in vesnicie, dar nu la 0 stabilitate in ele insesi, ci in jurul Celui prin Sine infinit in existenja, intrucat lumea creatii nu poate ajunge prin sine la existenta plenara proprie. Acest rost §i I-a recastigat timpul dupii caderea in pacat, prin asumarea umanitatii create de Dumnezeu Cel nemiirginit.

.Lumea este, spune Sfantul Maxim, un spajiu marginit, iar timpul e miscarea circumscrisa (rnarginita). De aceea, miscarea In cursul vietii transform a cele aflatoare In lume. Cand tnsa firea va trece cu lucrarea §i cugetarea peste spatiu §i timp (adica peste cele fara de care nu este nimic, sau poate stabilitatea §i miscarea marginita), va afla Providenta ca pe 0 ratiune prin fire simpla §i stabila, ce nu are nici 0 margine §i de aceea nici 0 miscare. Deci, pan a ce firea se afla in lume in chip temporal, e supusa miscarii transformatoare din pricina stabilitatii marginite a lumii §i a corupjiei prin alterare in cursul timpului. Dar ajunsa in Dumnezeu, ea va avea, datorita monadei naturale a Celui in care a ajuns, 0 stabilitate pururea in miscare §i 0 identica miscare stabila savar§ita etern in jurul Aceluiasi Unul §i Singur" (Rasp. ciitre Talasie, 65; Filoc. rom. III, p. 439). lar in alta parte, Sfantul Maxim prezinta stabilitatea pururea miscatoare a creaturilor in jurul existentei plenare ca odihna, pentru ca nu e rniscare care trece de la una la alta, pentru ca au In existenja plenara, la unirea cu care au ajuns, tot ce ravnesc sa aiba, Ele se deschid tot mai larg existentei infinite cu care s-au unit. o nerniscare total a nu dobandesc, insa, pentru ca nu au in ele plinatatea existentei.

Existenta plenara, desi miscata spre altceva, sau in jurul a altceva, are totusi in ea puterea care atrage spre sine sau in jurul ei, deci intr-o miscare ternporala, . sau netemporala, adica stabila, creaturile datorita faptului ca pe de 0 parte i§i sunt insuficiente, iar pe de alta ca se simt atrase de existenta plenara, lata cum descrie Sfantul Maxim atractia exercitata de Cel nemiscat asupra creaturilor §i odihna lor In EI: .Jnceputul oricarei miscari naturale a celor ce se misca este facerea celor ce se mi§ca. lar inceput al facerii lor este Dumnezeu ca Facator.

SFANTA TREIME, PLINATATEA EXISTENTEI SI DECI A lUBIRlI

7

~i sfa1'§it al facerii celor facute este stabilitatea pe care 0 produce dupa strabaterea tuturor celor marginite, nemarginirea, In aceasta se opreste toata miscarea in mod natural, pentru faptul ca nu exista in ea nici 0 distanla sau interval neavand deci unde, cum §i spre ce sa se miste, intrucat au pe Dumnezeu, care hotarniceste toata miscarea, ca sfar§it in calitate de cauza" (Ambigua, P.O. 91, 1217).

Desigur ca numai un Dumnezeu personal poate atrage §i numai persoane care asp ira la desavarsirea sau lmplinirea lor. 0 esenla impersonala nu poate atrage decat ca sa anuleze persoanele atrase. Atractia are loc de la Dumnezeu eel personal spre persoane carora El le acorda 0 valoare eterna, lar faptul de a at rage sau de a pune prin creajie fapturile in miscare spre El, arata ca din Dumnezeu iradiaza 0 putere atractiva. Deci El nu e tntr-o miscare moarta, ci intr-o nemiscare a plenitudinii nascatoare de miscare in cele ce, fiind create, tind spre plenitudine. El i§i manifests aceasta putere atractiva prin actul iubitor al creajiei §i prin legatura providenjiala, de asemenea iubitoare, cu creaturile. lar cand creaturile umane au devenit insensibile la atractia iubitoare a Creatorului desavarsit, s-a facut El lnsusi ipostasul firii lor, ca sa aiba in Sine atat atractia plenitudinii, cat §i simtirea atractiei ei in mod nepieritor.

Dar Parintii Bisericii cunosc in Dumnezeu nu numai 0 putere nascatoare de miscare in creaturi, datorita plenitudinii Lui, ci §i 0 miscare in El insusi §i anume in calitatea Lui de Treime. Aici crestinismul se deosebeste categoric de Aristotel. Vom vedea aceasta in capitolul ce urrneaza.

2. Sensul treimic al exlstentel, din veci desavarsite, plenare

Se pune intrebarea: in ce consta desavarsirea sau plenitudinea existentei fara de inceput §i nesupusa ternporalitajii §i evolujiei monotone §i nesatisfacatoare legate de ea?

Ea trebuie sa aiM ni§te insusir! opuse insuficientelor lumii temporale. Pe de alta parte, ea trebuie sa aiba niste insusiri care reprezinta implinirea deplina a aspiratiilor celor bune ale lumii temporale, spre care aceasta tinde prin continua transcendere spre ele, care e esenja miscarii normale a fiintelor constiente din cadrul ei. Cu alte cuvinte, existenja plenara trebuie sa fie ferita, pe de 0 parte, de insuficienta pe care 0 prezinta ordinea materiala §i animala a existenjei prin inconstienta ei; pe de alta parte, trebuie sa aiba 0 con§tiinla ca cea umana prin care subiectul ei nu se §tie dependent in libertatea lui de 0 ordine inconstienta, sau ca cea a spiritelor create, prin care subiectele ei se §tiu dependente de un Creator absolut. In existenja suprema constiinta trebuie sa se acopere cu existenta plenara, sau sa 0 stie pe aceasta stapana in mod absolut (ca creatoare) peste orice alta existenta.

8

DUMlTRU STANlLOAE

in primul rand, desavarsirea sau plenitudinea existentei acesteia consta din a fi prin ea insa§i. Ca atare, ea e din veci, deci e inepuizabila. Ea n-are nevoie de altceva pentru existenta sau completarea ei. Are prin ea tot ce cugeta omul ca lin and de existents §i mai mult decat poate cugeta. Ea nu are mai presus de ea, sau mai adanc decat ea, vreo treapta de existenja spre care sa se miste. Ea e nernarginita, .Dumnezeirea fiind desavarsita, nu cauta vreo crestere in vreun bine, fiind deplinul bine, mai bine zis plinatatea a tot binele. Acestea toate fiind deci insusiri proprii Celui desavarsit §i supraplin, e vadit ca cele opuse acestora, adica hotarul, marginea §i miscarea vazute in creatiune, sunt caracteristice lipsei §i absentei desavarsirii Celui supradesavarsit" (Teofan al Niceii, Despre Maica Domnului, cap. IX, ed. Martin Jugie). Sfantul Maxim Marturisitorul (Rasp. catre Talasie, P.G. 90, 621 B.), de la care a luat Teofan acest cuvant, mai de clara ca Dumnezeu, avand nernarginirea pe care nu 0 are faptura, implineste setea de nemarginire a acesteia, desigur prin har.

Pe de 0 parte, desavarsirea existenjei vesnice nu po ate fi lipsita de constiinta posesiunii depline a starilor §i puterilor nemarginite total independente, spre care tind fapturile temporale. Existenta desavar§ita trebuie sa fie, de aceea, 0 existenta constienta de starea ei desavar§ita §i de nimic dependenta a existentei ei. Absenta acestei constiinte ar stirbi gray desavarsirea sau plenitudinea ei §i ar face de neinjeles acea desavarsire sau plenitudine. Constiinta de sine face parte din componentele esenjiale ale existenjei desavarsite sau plenare. Absenta constiintei coboara existenta la treapta inferioara, sau intr-un intuneric §i intr-o dependenta total a de ceva superior ei §i intr-o absenja a oricarei bucurii a existentei de ea insa§i. Iar constiinta despre propria existenta a unor fapturi temporale §i deci marginite in existenja lor, e §i ea marginita §i constienta de ceva superior de care aceste fapturi depind. Deci constiinta lor despre propria existenta este imprirnata de 0 anum ita insuficienta. Chiar ele i§i dau seama ca nu stiu despre ele totul. Caci i§i dau seama ca constiinta lor e legata de ceea ce nu sunt ele §i e lipsita de cunoasterea deplina a A acelora §i fara cunoasterea deplina a ace lora, nu se cunosc nici pe ele deplin. In acelasi timp, constiinta lor Ie spune ca nu pot dispune deplin de ele, nici de cele de care depind, sau chiar de eele ce sunt in parte dependente de ele. In constiinta existentei de sine a fapturilcr create intra §i constiinta ca ele nu sunt prin ele insesi, ei depind de 0 existenta superioara si, pi'ma la urma, de existenta plenara sau desavarsita, pe care de aceea nu 0 pot cunoaste deplin, §i chiar daca ar cunoaste-o, nu si-ar putea-o anexa prin puterea lor, existentei proprii.

De aceste lipsuri nu sufera Existenta suprema. Constiinta ei de Sine cunoaste in acest Sine totul §i stie totodata ca acest totul li este propriu. Constiinta ei de Sine se acopera cu totul §i prin aceasta dispune de totul §i se bucura de totul. Existenja suprema, careia Ii spunem Dumnezeu, este "Soarele" a toata existenta. De aceea, Fiului lui Dumnezeu eel lntrupat i se spune "Soarele dreptatii". Iar El a spus despre Sine: .Eu sunt lumina lumii". El este .Adevarul" sau toata realitatea. Lumina Lui §i deci §i constiinta Lui se intinde peste toate §i alunga intunericul care, altfel, ar acoperi toate. De aceea, tot EI a spus: "Cel ce Imi urmeaza Mie, nu va umbla in intuneric, ci va avea lumina tuturor pentru ea e viaja tuturor".

SFANTA TREIME, PLINATATEA EXISTENTEI st DECI A IUBIRII

Dar asa cum existenta nernarginita da constiintei de Sine bucuria nernarginita, la fel existenja marginita se reflects in constiinta ca 0 bucurie marginita. ~i de aceea, aceasta tinde continuu la 0 bucurie mai mare, in unire cu existenta plenara, Chiar aspiratia aceasta arata constiinta ei despre existenta plenara unita cu bucurie plenara.

In ceea ce priveste constiinta umaria, chiar §i propriul ei domeniu al cunoasterii nu ii sHi sub putere. Nu stau sub puterea ei nici procesele trupului, care fac parte din fiinta omului. Cu atat mai putin stau sub puterea ei fenomenele naturii. Ea se tmbogajeste cu timpul prin cunoasterea fenomenelor naturii exterioare ei, dar §i din comunicarile altor constiinte umane. Chiar timpul, de care depinde Imbogajirea ei, arata nedeplinatatea ei, care nu ajunge in timp la deplinatate, deci care cere pentru obtinerea ei depasirea timpului. Constiinta umaria cunoaste cu atat mai putin temeiurile ei in existenta vesnica plenara, Numai existenta plenara, creatoare a lumii spirituale §i materiale, are §i constiinta depli9a a acesteia.

In existenta suprema, constiinta acoperindu-se deplin cu toata existenta, nimic din existenta, fie ea existents plenara proprie, fie existenta creata inferioara, nu-i este total exterior sau indisponibil.

o alta lnsusire de care nu poate fi lips ita existenta plenara e bunatatea, care se hraneste din iubire, care hraneste iubirea. Daca fara bucuria de existenta, existenta ar indica un minus, fara bunatate sau iubire nu poate fi bucurie. A iubi existenta inseamna ca ai de ce te bucura in ea. Bucuria de existents §i iubirea merg mana in mana. ~i fara de ele existenta se dovedeste intr-o mare lipsa. Absenta iubirii vine din saracia existentei. Cand nu poti iubi suferi ,de egoism, care e plin de teama de a nu ave a 0 existents suficient de bogata. In bunatate sau iubire e 0 revarsare de existenja din tine, care in chip misterios, chiar prin aceasta, creste in tine. Caci in iubire actualizezi in tine niste potente pe care altfel le nesocotesti §i nu le simti.

Sfantul Chiril al Alexandriei prezinta pe neoplatonicul Profiriu, atribuind chiar lui Platon, care - dupa Profiriu - amesteca neereatul eu creatul, sau cu emanatul, ideea ca Dumnezeu, care depaseste toata cugetarea, poate fi soeotit ca "UnuI" §i ca .Bunul''. Dupa Profiriu (in cartea IV-a a Istoriei filosofice), Platon a conceput §i chiar exprimat la randul sau dogma unicitatii lui Dumnezeu. .Acestuia nici un nume nu i se potriveste; constiinja orneneasca nu-l poate cuprinde §i numirile ce is-au dat, pornind de la existentele inferioare, ll desernneaza impropriu. Daca trebuie, totusi, sa indraznim sa ne servim de cuvinte pentru a vorbi de Dumnezeu, suntem siliti sa folosim cuvantul «bun»; numele de «unul» pune in valoare simplitatea naturii Sale §i prin aceasta perfecta Sa autonomie; caci Dumnezeu n-are nevoie de nimic, nici de parti, nici de substanta, de puteri sau de lucruri, ci este, dimpotriva, cauza lor. lar numirea de «bun» arata ca tot ce e bun provine din el, toate celelalte realitati imitand, pe cat posibil, caracterul propriu allui Dumnezeu" (Sf. Chiril al Alexandriei, Contre Julien, I, Sources Chretiennes, nr. 322, p. 191).

Dar filosofii eleni n-au putut fi consecventi, pentru ca n-au cunoscut caracterul personal allui Dumnezeu. A fi bun inseamna a fi bun cu alta Persoana din veci, deci a iubi alta Persoana §i a comunica bucuria de Persoana iubita unei

10

DUMITRU STANILOAE

a treia Persoane. Altfel, ce bunatate este aceea din care ies, in virtutea unei legi, alte existente? Pentru panteismul filosofiei elene nu poate exista un Dumnezeu cu adevarat bun. Din recunoasterea ca Dumnezeu e bun, ea ar fi trebuit sa conchida ca EI e Treime, desi atat de unita prin desavarsirea iubirii, incat EI sa fie in acelasi timp Unul,

lar un astfel de Dumnezeu din veci iubitor, daca voia sa-§i arate §i fala de alta existenja iubirea, aceasta existenta nu putea fi decat creata din nimic. Caci unei existente emanate din EI, sau organizate dintr-o substanta preexistenta, nu i-ar fi ararat 0 iubire desavar§ita prin emanare sau organizare, pentru ca aceste acte ar fi fost acte prod use de 0 necesitate careia existenta fundamentala i-ar fi fost supusa; sau existenta organizata de ea n-ar fi avut totul din iubirea ei.

De aci se vede ca bunatatea e proprie Persoanei libere §i in ea se vede relajia unei Persoane fala de alta Persoana. Dar cand esti bun cu altul, nu numai acela se bucura de bunatatea ta, ci §i tu lnsuti te simti fericit, aratand iubirea. Aceasta arata ca bunatatea sau iubirea nu poate fi traita dedit ca a unei persoane fala de tine, sau a ta fala de ea. ~i daca nu ne putem inchipui ca iubirea sau bunatatea s-a ivit candva in cursul timpului, trebuie sa admitem ca din veci a fost 0 Persoana care a iubit §i 0 alta iubita de ea §i viceversa, pre cum §i 0 Persoana fala de cealalta trebuie sa fie 0 deosebire, caci nici 0 persoana nu este lips ita de ceva propriu. In Dumnezeu 0 Persoana iubeste ca Tata §i alta ca Fiu, iar a treia se bucura cu fiecare de cealalta ca Duhul Sfant.

lubirea arata, pe de 0 parte, 0 distinctie Intre persoanele ce se iubesc §i, pe de alta, 0 unire intre ele pe masura iubirii reciproce. E un paradox intre bucuria ce 0 §tF ca eel pe care il iubesti este altul decat tine, dar in acelasi timp esti unit cu E!. Intre oameni bunatatea sau iubirea fiind nedeplina, unirea produsa de ea e §i ea nedeplina, Dar paradoxul amintit nu e depasit nici in cele mai inalte trepte ale bunatalii sau iubirii. Acest paradox ni se face cunoscut pe treapta lui suprema, intre Persoanele Sfintei Treimi. lntre Persoanele Ei este cea mai desavar§ita iubire, deci, in acelasi timp, cea mai mare unire, concornitenta ins a cu infinita afirmare a fiecarei Persoane de catre celelalte.

Existenta suprema, ca unitate suprema §i ca afirmare reciproca total a a celor Trei Persoane, are iubirea nesfar§ita in Sine insa§i. Ea n-are nevoie de alte existente pentru a-si intari iubirea §i deci existenta §i bucuria de ea.

In existenta suprema am vazut ca constiinta acopera totul, are deschis totul, care e nemarginit, Dar numai in iubirea fara margini I se deschide fiecarei Persoane totul nernarginit, sau dumnezeiesc, ipostasiat in cele trei Persoane. In iubirea desavarsita nu mai ramane in nici 0 Persoana ceva nedeschis, sau nearatat §i necomunicat celorlalte. Constiintei fiecarei Persoane dumnezeiesti, existenta (fiinta) totala nu-i mai este deschisa numai ca a sa proprie, ci §i ca a celorlalte. Aceasta inseamna ca existenta (fiinta), de care e constienta 0 Persoana suprema, nu e numai existenta (fiinta) ei, ci §i a altei sau a altor Persoane. Amandoua sau toate trei sunt Subiecte ale aceleiasi existente (fiin]e). Iubirea line de existenta proprie a lor, intrucat iubind existenta sau fiinta proprie, fiecare Persoana iubeste existents celeilalte sau celorlalte doua Persoane sau fiinta lor. ~i la fel, bucuria de existenta proprie e una cu bucuria celeilalte sau celorlalte doua Persoane. Fiecare se bucura de existenta proprie, bucurandu-se una de alta. Aceasta

SFANTA TREIME, PLINATATEA EXISTENTEI ~I DECI A JUBIRII

11

inseamna ca cele trei Subiecte sunt constiente de comunitatea exisrentei sau fiintei lor plenare, nu numai ca de 0 posesiune comuna, statica a ei, ci ca de 0 existenta com una in continua comunicare desavar§ita. Prin aceasta pot arata Persoanele dumnezeiesti iubirea desavar§ita. Iar in distincjia lor, una din Persoanele dumnezeiesti e Damitoarea existentei desavarsite §i nemarginite din veci celorlalte doua Persoane. In Ea iubirea are calitatea daruirii parintesti. In alta Persoana, iubirea are calitatea recunoscatoare a primirii filiale a existentei. Iar in a treia, iubirea are calitatea participarii la bucuria Tatalui de Fiul §i a Fiului de Tatal, primind ins a aceasta calitate tot de la Tatal. Dar nu numai Persoana ce se daruieste afirma existenta Celui careia Ea ii daruieste existenta Sa, ci §i Cea care 0 primeste afirma pe Cea care i se daruieste, bucurandu-Se de aceasta daruire §i prin aceasta facand bucuria Daruitorului. Nu numai Tatal it afirma pe Fiul, ci §i Fiul tl afirma pe Tatal, bucurandu-Se de existenta daruita de El. Aceasta e bunatatea sau iubirea reciproca a unei Persoane falii de alta. Bunatatea aceasta e legata de insa§i existenta lor. Tatal nu-si poate trai existenta §i nu se poate bucura de ea, decat ca existents ce se daruieste plina de iubirea Fiului. Iar Fiul nu-si po ate trai existenta decat insolita de bucuria primirii ei de la Tatal, care i-a daruieste dintr-o iubire nemarginita, conforma existentei Lui. Iar Duhul i§i traieste plinatatea existentei bucurandu-Se de bucuria Tatalui de Fiul §i viceversa. Valoarea Lui fiind confirmata prin aceasta de Ei, El Ii confirrna prin aceasta la randul Lui.

In aceasta vad Parintii Bisericii miscarea interioara a Sfintei Treimi. Dar tot in aceasta vad §i identitatea dintre miscarea §i odihna Ei. Astfel, Sf. Grigorie de Nazianz spune: .Prin cele trei ipostasuri se lauda unitatea §i mai mult, sau se arata Dumnezeu ca bun. Prin aceasta injelegem ca Dumnezeu Cel Unul §i Acelasi, ca sa-L numesc asa, are miscare §i vointa, dar §i identitate de fiinta". (Citat de Sf. Maxim Marturisitorul, P.G., 91, col. 548). Iar Sf. Grigorie de Nyssa, spune la randul sau: "Caci acesta este paradoxul suprem intre toate: putinta ca miscarea §i odihna sa fie acelasi lucru" (Viata lui Moise, P.G. 44, col. 405 C). Acest paradox line de iubirea desavar§ita intre Persoanele de 0 fiinla nernarginita. Iubirea e §i miscarea intre ele, dar §i unirea totala intre ele §i neplecarea vreuneia din ele mai departe de celelalte, deci odihna fiecareia in celelalte (perihoreza), avand fiecare in celelalte totul §i neavand trebuinta de a cauta ceva dincolo de ele.

In iubirea §i plinatatea Persoanelor supreme, i§i gasesc odihna §i fapturile constiente, care prin miscarea lor depasesc cele create §i deci marginite, inclusiv pe ele lnsesi: .Taina lui Hristos s-a ararat, pentru ca cele ce se misca dupa fire sa gaseasca odihna in jurul Aceluia, care este dupa fiinla cu totul nerniscat, iesind din miscarea lor spre ele insesi §i a uneia fala de alta". Dar tot el spune ca odihna fapturilor din odihna Sfintei Treimi e 0 continua indumnezeire, care nu po ate fi fara exercitarea unei lucrari dumnezeiesti asupra lor: .Prin Aceasta vom primi in viata viitoare indumnezeirea mai presus de fire, ce se va lucra fara incetare" (Rasp. catre Talaisie, 60, Filoc. rom., vol. III, p. 328-329).

E de remarcat ca Sf. Grigorie de Nazianz vede, in citatul de mai sus, miscarea intre cele trei Persoane durnnezeiesti ca iubire, sau ca bunatate. De aceea, vede bunatatea lui Dumnezeu unita cu existenta ipostasurilor Lui. Fara ele, Dumnezeu nu s-ar dovedi ca bun. Numai intre ele poate avea loc miscarea

12

DUMITRU STANILOAE

iubirii; fara ele, miscarea lor ar fi 0 miscare fara nici un scop. Deci bunatatea divina e una cu insa§i existenta intreit ipostatica a lui Dumnezeu. Un Dumnezeu monopersonaI, sau esenja irnpersonala, nu poate fi bun sau iubitor. Insasi monopersonalitatea I-ar apropia de cali tate a de esenta. EI n-ar putea ave a in acest caz 0 miscare iubitoare in Sine §i 0 odihna fericita a acestei rniscari in El. EI are miscarea iubitoare in Sine, pentru eli are iubirea ca 0 miscare a unei Persoane spre alta, pentru ca e intreit in Persoane. Dar fiecare Persoana are totodata odihna continua a acestei rniscari in Persoana iubita, sau 0 miscare stabila, pentru ca fiecare are in comun cu celelalte plenitudinea nernarginita a existenjei sau a fiintei.

~i mai cIar vorbeste Sf. Grigorie Palama de 0 miscare in Dumnezeu, comentand urrnatoarele cuvinte ale Sf. Grigorie de Nazianz: "Singur EI are lucrarea desavarsita, nepasiva, lucrand numai, dar nu §i patimind in ea, nici devenind, nici schimbandu- se". Dupa ce le reproduce, Sf. Grigorie Palama spune: "Infali§and lucrarea lui Dumnezeu ca opusa celei a fapturii, a ararat lim pede ca EI nu este faptura, Iar mergand ceva mai departe, a zis de aceasta lucrare ca este miscarea lui Dumnezeu. Cum nu va fi deci necreata aceasta miscare a lui Dumnezeu?" (0 sutd cincizeci de capete, cap. 128-129; Filoc, rom. VII, p. 512).

In alta parte, Sf. Grigorie Palama declara ca nu se poate vorbi de bunatatea separate a unei singure Persoane a lui Dumnezeu. Fiecare Persoana e buna numai pentru ca e unita cu cele!aIte. Dumnezeu e Dumnezeu numai pentru ca e Treime. o Persoana desparjita, nu e Dumnezeu. Fiecare Persoana e Dumnezeu numai in unire cu celelalte. De aceea nu sunt trei Dumnezei. E Dumnezeu Fiul, dar numai pentru ca e de 0 fiinla cu Tatal §i cu Duhul Sfant, La fel, fiecare Persoana e Dumnezeu numai pentru ca e de 0 fiinla cu celelalte doua. "Sa luarn deci seama ca este un singur Dumnezeu adevarat §i desavarsit in trei ipostasuri adevarate §i desavarsite, nu intreit, sa nu fie, ci simp!u. Caci bunatatea nu este intreita, nici 0 treime de bunatati, ci bunatatea cea mai ina!ta e Treimea Sfanta" (Op. cit., cap. 37, Filoc. rom. VII, p. 448). Nu poate fi 0 Persoana buna fara 0 legatura cu alta. Tatal e bunatate, pentru ca naste pe Fiu!; Fiul e bunatate pentru ca se naste din Tatal, Tatal e bun pentru ca e Tata a! unui Fiu §i Fiu! e bun, pentru ca e Fiu! unui Tata; pentru ca se iubesc in aceasta cali tate. Daca n-ar fi Treime, Dumnezeu n-ar fi bunatate §i iubire. Iar fiind bunatate §i iubire, este Treime. Tatal e nascator pentru ca e bun. Are un Fiu pentru ca e bun. Bunatatea §i iubirea nu poate fi sirntirea §i stare a unei existente monopersonale, care nu e de o fiinla cu alte Persoane. Dionisie Areopagitul spune: "Numele de bun, de Cel ce este, de viala Facator §i indurnnezeitor §i toate care se cuvin intregii dumnezeiri, ca origine a tuturor, daca nu Ie prirneste cineva ca §i comune §i unite pentru Tatal, Fiul §i Duhul Sfant, indrazneste in mod neingaduit sa sfa§ie monada supranumita §i atotputemica", lar in Scolia acestui text, Sf. Maxim spune: .Bine a scris MareIe Dionisie. Caci lucrarile dumnezeiesti, toata teologia le atribuie nu unei singure persoane, ei Sfintei Treimi, afara de proprietatile eelor trei Persoane" (P.G. 4, co!. 242 B).

Miscarea interioara a lui Dumnezeu e posibila pentru ca e intreit in Persoane; dar tot de aceea, aceasta miscare i§i gaseste odihna in EI insusi. Insa §i pentru

SFMlTA TREIME, PLINATATEA EXISTENTEI SI DECI A IUBIRII

13

ca nu cauta un plus de existenta in afara de EI, deei nici un plus de unire prin iubire eu alta existenja, Dar tot de aeeea tinde §i omul spre Dumnezeu; pentru ea e bunatatea suprema ca Cel intreit in Persoane. Iar tinzand spre bunatatea fara sfarsit, omul tinde totodata spre vesnicie, Caci in Dumnezeu existenta e una eu bunatatea din veci, deci nesfar§itii.

Omul nu urea din veci la bunatatea lui Dumnezeu, pentru eii nici bunatatea Lui nu e din veci coboratoare, dat fiind ca nu exista din veci in afara de El 0 existenja inferioara. Aceasta L-ar face intr-un anum it fel §i pe EI dependent de ~a, in care eaz iubirea Lui falii de ea n-ar mai fi libera, deci iubire adevarata. In Dumnezeu exista din veci 0 iubire intre Persoane egale, Dumnezeu neurcand prin ea nici mai su~ §i nici coborand mai jos, deci necompletandu-se nici prin una, nici prin alta. In Dumnezeu e, din veci §i pana in veci, aceeasi revarsare a plenitudinii de iubire intre persoane egale. Fiind nernarginite in viala, revarsarea iubirii intre ele e la fel de nernarginita din veci §i pana in veci. E 0 revarsare total a de la Persoana la Persoana, Dar Tatal e numai Tata, pentru cii e numai daruire. Se daruieste total unui singur Fiu. Iar Fiul se intoarce cu iubirea filiala total spre Tatal, nefiind decat Fiu §i nu Tata al altei Persoane.

Daca daruirea §i primirea iubitoare e semnul bunatatii sau al iubirii, daruirea §i primirea nernarginita lin de Dumnezeu eel in Treime. El e, prin fiinta Lui intreit personals, bunatate sau iubire. Dionisie Areopagitul socoteste ca eea mai proprie numire ce se cuvine subsistentei divine, care 0 deosebeste de toate, este aeeea de bunatate, sau de bunatate suprabuna. De aceea, ehiar prin existenta sau supraexistenta ei, adica prin existenta ei nemarginita in bogatie §i in sens, ea extinde bine1e ea existenja la alte subsistente. (De divinis nominibus, cap. IV, I, P.G., 3, col. 693). Prin adaosul de suprabunatate la bunatatea lui Dumnezeu, sau de supraexistenta la existenta Lui, Dionisie Areopagitul- se desparte de Porfiriu, afirrnand transcendenta lui Dumnezeu, sau discontinuitatea Lui de fiinla eu Iumea.

Sf. Maxim Marturisitorul ll numeste pe Dumnezeu .Jnicuria de sine existenta de toate bunatajile" (P.G. 91, col. 9), unind in plenitudinea existentei divine bucuria, existenta de sine ~i bunatatea. Dar la acestea mai trebuie adaugat ca de bucurie tine constiinia de sine, dar §i iubirea fatii de altii, sau iubirea altuia fata de sine. Nici una din aceste cinci insusiri nu poate lipsi existentei plenare. Pe toate trebuie sa Ie aiba in grad nemarginit,

Mai trebuie insa mentionat ca, desi plenitudinea existentei line de fiinla comuna suprema, aceasta nu exista real cu toate insusirile amintite decat in ipostasuri diferite. Iubirea care line de fiinta plenara nu se poate actualiza decal intre ipostasuri diferite. Persoanele se iubese, atat pentru ca au aceeasi fiinla, cat §i pentru ca sunt trei §i fiecare aduce ceva unie celorialte, tntregindu-Ie. Astfel, fiinta com una e realizata in Persoane diferite. Nu exista niciodata fiinta com una inainte de persoane. Numai prin eugetare se poate distinge fiinta comuna de persoanele in care e realizata, Iar faptul ca orice persoana are ea origine alta persoana, sau alte persoane, arata fecunditatea fiintei, numai existand in persoane diferite.

Acest fapt ll afirrna credinta crestina §i in Dumnezeu. ~i in El fiinta sau natura com una nu exista decat in Persoane, iar existenta lor se datoreste puterii

14

DUMITRU STANILOAE

ei de nastere manifestata printr-una dintre Persoane. In Treime e un Tata in care se manifests puterea de nastere a fiinjei divine. Tatal e exclusiv Tata, e Persoana nascatoare §i purcezatoare prin excelenja, EI nu e §i Fiu al altei Persoane. EI numai naste, nu e §i nascut. EI e Tata dinainte de veci. Nu apare un Tata din vreo esenja sau din vreun alt tata, care ar duce inapoi sirul de tali intr-o desfasurare fara sfarsit. La lnceputul tuturor, e un Tata absolut netemporal, Persoana constienta §i iubitoare. EI e Nascatorul ca Persoana, care are fiinta plenara nemarginita, Calitatea de nascator dinainte de veci e legata de iubirea constienta a unei Persoane, nu de 0 esenla sau fiinla impersonala, inconstienta. Daca existenta dinainte de veci n-ar avea puterea nasterii, n-ar fi plenara. ~i daca n-ar fi a unei Persoane constiente, ar fi a unei esente inconstiente, sup use unei legi superioare, fara nici 0 explicatie §i lipsita de iubire, deci de plenitudine. E nascatoare 0 Persoana constienta dinainte de veci. Ceea ce exista dinainte de veci e un Tata §i un Fiu, ca Persoane. Persoana nu se naste dedit din alta Persoana, ~i aceasta dinainte de veci. Nu naste §i nu se naste decat Persoana, chiar inainte de veci. Nu exista ceva din veci inainte de un Tata §i Un Fiu. Fiul e, prin urmare, §i EI dinainte de veci dintr-un Tata. Un Fiu care ar apare candva in timp n-ar implica un Tata dinainte de veci, ci 0 esenla emanatoare, supusa dezvoltarii temporale. Totul cade in acest caz sub timp. ~i in zadar se afirma in acest caz ca aceasta esenta supusa evolutiei in timp, e eterna. Daca ar fi eterna, ar fi fara sens §i inexplicabil sa devina Tata §i Fiu candva, in timp. Esenta trebuie sa fie din veci a unui Tata §i a unui Fiu personal. A lega anumite aparijii atat de noi ale unei esenje eterne de timp, e 0 absurditate §i 0 contradictie,

Fiinta suprema §i plenara exists din veci, ca Tata §i Fiu, sau i§i manifesta dinainte de veci, 0 data cu existenja ei, calitatea de a naste §i de a se naste in mod constient §i iubitor ca Persoane indreptate una spre alta. Fiul nu apare candva, pentru ca nu apare Tatal candva in timp. Fiul e nascut din Tatal "dinainte de tOli vecii". Dinainte de toli vecii, de toli eonii relativi la 0 alta existenta gandita de Dumnezeu, exista iubirea constient fecunda a unei Persoane supreme ce naste din ea 0 alta Persoana. Nasterea in Dumnezeu apartine planului etern, netemporal §i ea implica Persoana care naste §i Persoana care se naste. 0 Persoana suprema da nastere altei Persoane dinainte de tOli vecii, ceea ce inseamna ca, pe de alta parte, 0 Persoana naste §i alta este nascuta dinainte de tOli vecii, fara sa fi existat ceva inainte de Persoana care naste §i de cea nascuta.

Tatal naste nu dand 0 parte din fiinta Lui, ci intreaga. EI totusi continua sa existe, avand §i El fiinta intreaga, Tatal §i Fiul au din veci in comun fiinta lntreaga, dar Tatal dand-o, iar Fiul primind-o. Dinainte de veci apare din sanul Tatalui nu 0 Persoana cu 0 fiinla repetata, ci purtand aceeasi fiinla intreaga a Tatalui. Nu se repeta fiinta plenara, pentru ca ea este nemarginita, ci din Tatal care 0 poarta lntreaga se naste §i e nascut dinainte de toli vecii un alt ipostas purtator al ei. Nu apare fiinta divina cea nernarginita intr-o repetare a ei in ait ipostas, ci un alt mod de posedare a ei. Nasterea face ca fiinta divina sa fie purtata §i in mod filial, pe langa eel patern, sau 0 arata din veci purtata in aceste doua moduri, fara de care nu s-ar arata iubitoare. Aceasta arata act iva iubirea in viata interioara a lui Dumnezeu. Dumnezeu e Viata, Iar viata e iubire

SFANTA TREIME, PLlNATATEA EXISTENTEI !iT DECT A lUBTRlI

15

interpersonala. Iar cea mai curata §i mai deplina iubire §i via1a e aceea ce §i-o comunica Tatal §i Fiul supremo

Am vazut ca 0 Persoana in Dumnezeu e numai Tata dinainte de toti vecii.

EI nu e §i un Fiu a1 unei esente sau a1 unui alt Tata §i asa la nesfarsit. ~i e numai Tata al unui singur Fiu, pentru ca iubirea Lui parinteasca sa aiba prin aceasta gradu1 abso1ut. Pe 1anga aceea, multi fii ar reprezenta alte §i alte moduri de existenta ale fiintei divine. N-ar putea fi primita intreaga de un unic Fiu, ca sa 0 aiba impreuna cu Tatal, Numai primind-o intreaga un unie Fiu de la Tatal, e §i iubirea intre ei absoluta. In sfar§it, mai multi fii ai aceluiasi Tata, sau ai unor tati decurgand unii din altii §i deveniti la randul lor fii, ar reprezenta emanatii in trepte ale existentei supreme. ~i aceasta datorandu-se unei legi, ar arata ca divinitatea nu-si poate pastra plenitudinea existentei, ci e purtatoarea unei potente neplenare, ceea ce ar face inutila §i imposibila 0 lume creata, categoric distincta de existenja plenara a divinitajii, dar put and fi ridicata in desavarsirea lui Dumnezeu, cum nu poate fi ridicata 0 existenta emanata dintr-o esenja neplenara, Ar fi 0 singura lume cu diverse grade de existenja, deci nici plenara, nici cu totul dependents de autoputernicia lui Dumnezeu, capabil sa 0 rid ice la Sine din insuficientele ei. De aceea §i Fiul trebuie sa fie numai Fiu, nu §i Tata. Numai a§a e plin tntreg de iubirea fala de Tatal, e in tors intreg spre Tatal, aratand unirea lor, dar §i punand in relief paternitatea absoluta a Tatalui. Vom vedea ca aceasta va face ca intreaga existenta creata sa fie intoarsa §i ea spre Tatal. Totul se uneste prin Fiul tn Tatal. Numai asa se po ate realiza 0 unitate desavar§ita intre toate, 0 unitate filiala a tuturor in unieul Tata prin unieul Fiu. Numai daca toate yin din iubirea Tatalui, toate se intorc cu iubire filiala spre Tatal. Toate yin la existenta din iubirea Tatalui, care le face dupa chipul Fiului. Toate sunt iubite de Tatal in Fiul §i toate se intorc spre TaHiI prin Fiul. Nu exista pentru Tatal 0 existenja iubita dincolo sau in afara de Fiul. ~i de aceea toate sunt facute pentru a fi adunate in Fiul §i impreuna cu Fiul in Tatal, Caci nici cele ce provin din iubirea Tatalui prin Fiul nu pot gasi 0 tinta a iubirii lor in afara de Tatal, in care se aduna lmpreuna cu Fiul. Sf. Maxim Marturisitorul spune: .Aceasta este cu adevarat sfar§itul Providentei §i al celor providentiate, cand se vor readuna in Dumnezeu cele facute de El... Iar vestitorul acestei taine s-a facut insusi Cuvantul lui Dumnezeu, devenit om. Aceasta a dezvaluit, daca e ingaduit sa 0 spunem, insusi adancul bunatalii parintesti §i a aratat in Sine sfarsitul pentru care fapturile to ate au prim it inceputul existentei. Fiindca pentru Hristos sau pentru taina lui Hristos au prim it inceputul toate veacurile §i cele aflatoare inlauntrul veacurilor, inceputul existentei §i sfarsitul in Hristos" (Rasp. ciitre Talasie, 60, Filoc. rom., III, p. 329).

Tot Sf. Maxim spune ca, daca omul nu s-ar fi despartit prin neaseultare de Dumnezeu, n-ar fi cautat linta sa, inaintea sa, printr-un asa-zis progres, ci si-ar fi dat seama ca tinta sa e insa§i originea sa; deci s-ar fi intors spre ea, cunoscand-o eu u§urinlii ca [inta sa (Rasp. ciitre Talasie, 59, Filoc. rom., III, p. 320).

Despre neiesirea Sfintei Treimi din Sine, imbinata eu adunarea tuturor in Ea, Sf. Grigorie Pal am a spune: "Caci bunatatea nu este lntreita, nici 0 treime de bunatati, ci bunatatea cea mai lnalta este Sfanta Treime ... revarsandu-Se din Sine spre Sine, fara sa curga din Sine, bazandu-Se pe Sine in chip dumnezeiesc

16

DUMITRU STANILOAE

dinainte de veacuri §i fiind nehotarnicita §i hotarnicindu-Se singura pe Sine §i toate hotarnicindu-le §i spre toate lntinzandu-Se, nelasand nici una din existente in afara de Sine" (Op. cit., cap. 37, Filoc, rom., VII, p. 448). Se hotarniceste pe Sine, caci nu se arnesteca cu cele create, dar Ie cuprinde pe toate, nefiind nimic in afara de sine §i in afara de cele create prin puterea Ei.

Dar Fiul l§i arata intoarcerea Sa, prin iubire, spre Tatal nu numai prin faptul ca nu mai naste §i EI alt fiu, din care s-ar naste altul §i asa mai departe; ci prin faptul ca e 0 a treia Persoana neprovenita din EI, ci ipostasiata ca 0 suflare iubitoare a Tatalui Carre EI, care 11 atrage §i EI pe Fiul spre Tatal, Tatal 11 are astfel pe Duhul ca pe Cel ce se bucura irnpreuna cu Sine de Fiul, iar Fiul, ca pe Cel ce se bucura cu Sine de Tatal. Caci bucuria a doua Persoane una de alta se cere impartasita de 0 a treia §i se arata desavar§ita cand primesc pe 0 a treia sa se bucure impreuna cu fiecare de cealalta. Iar a treia Persoana nu trebuie sa fie alta §i alta pentru fie care din cele doua. Prin aceasta cele doua Persoane nu s-ar vedea intr-o deplina un ire intre ele. Prin aceasta Tatal §i Fiul se bucura §i Ei impreuna cu Duhul. Dar acest al Treilea nu poate proveni decat din Tatal §i nu poate fi indreptat decat spre Fiul, ca Fiul sa-L primeasca ca pe Cel care Se bucura §i EI de Sine cu Tatal §i cu Sine de Tatal, Fiul nu po ate fi originea unei Persoane pe care sa 0 aiba din inijiativa Sa, bucurandu-Se impreuna cu El de Tatal. EI ramane Fiu chiar in impreuna bucurie a Duhului de bucuria Lui de Tatal,

Iar cand Fiul se face om, bucuria Tatalui de Fiul ca om §i de tOli cei uniti cu EI, are impreuna cu ea bucuria Duhului; iar bucuria Fiului intrupat §i a celor alipi]i Lui prin credinta de Tatal, este intarita de impreuna bucuria Duhului.

Sf. Grigorie Palama 0 spune aceasta astfel: .Fiindca bunatatea prin nastere ca dintr-un izvor este Cuvant, iar Cuvant fara Duh nu ar putea sa-§i inchipuie cineva avand minte, de aceea Dumnezeu-Cuvantul, care e din Dumnezeu, are impreuna provenind din Tatal pe Duhul Sfant., Duhul acesta al Cuvantului e ca 0 dragoste negraita a Nascatorului fala de Cuvantul nascut in chip negra it. De Aceasta se foloseste insa §i Cuvantul §i Fiul prea iubit fala de Nascatorul, dar ca Unul ee-L are impreuna iesit cu Sine din Tatal §i odihnindu-se In EI pentru unitatea fiintei ... Nu numai Cuvantul, ci §i Duhul este de la Tatal, nu nascut, ci purees, dar fiind §i al Fiului, care 11 are de ICl Tatal ca Duh al Adevarului, al Intelepciunii §i al Cuvantului, Caci Adevarul §i Injelepciunea sunt Cuvantul potrivit al Nascatorului, Cuvantul care se bucura impreuna cu Tatal., Aceasta bucurie dinainte de veci a Tatalui §i a Fiului este Duhul Sfant, ca unul ce e comun amandurora In ce priveste intrebuintarea (de aceea se trimite de amandoi Ia cei vrednici), dar numai al Tatalui in ee priveste existenta; de aceea purcede numai de Ia Tatal in ce priveste existenta" (Op. cit., cap. 36, Filoc. rom., VII, p. 446).

Desi Sf. Grigorie Palama declara categoric di Duhul purcede numai de la Tatal, el afirma §i a legatura intre Duhul §i Fiul, ca "a impreuna iesire" a Duhului eu Fiul din Tatal, dar a Duhului prin purcedere, iar a Fiului prin nastere. Pe de alta parte, Duhul e in folosul comun al Tatalui §i al Fiului, ca unul ce reprezinta bucuria cam una a unuia de altu!. Dar intrucat are pureederea numai de la Tatal, nu §i de la Fiul, insa impreuna cu nasterea Fiului, intareste bucuria Tatalui §i a Fiului unul de altul, bucuria Tatalui ca bucurie de Tata, iar bucuria Fiului ca

SFitNTA TREfME, PLINATATEA EXfSTENTEf !if DEC! A IUBfRIf

17

bucurie de Fiu. Aceasta face ca Fiul sa aiba §i EI 0 bucurie de purcederea Duhului din Tatal.

o bucurie a unuia din altuI, necomunicata unui al treilea, legat de amandoi, e 0 bucurie inchisa. Necomunicarea ei §i a iubirii care 0 produce unui al treilea e insolitii de 0 frica a micsorarii iubirii falii de celalalt, prin comunicarea ei unui al treilea. Aceasta frica 0 are §i eel iubit. ~i el se teme ca eel ee-l iubeste ll va iubi mai putin daca va comunica iubirea falii de sine unui al treilea, sau daca acela socoteste ca iubirea lui falii de sine se tntareste prin comunicarea ei unui al treilea. Necomunicarea iubirii unui al treilea ar insernna ca fiecare din cei doi se teme de 0 prea mare intimitate a unuia din ei cu un al treilea, de prea marea deschidere a unuia din ei unui aI treilea. Aci apare fenomenul geIoziei. Dar aceasta apare numai in iubirea nedeplina a fiecaruia din ei.

NumeIe de Cuvantul §i Intelepciunea date Fiului accentueaza §i mai mult interioritatea reciproca dintre Tatal §i Fiul.

Am vazut cii bunatatea sau iubirea nu poate fi simtirea unei existente monopersonale, a unei existente solitare. Dar Dumnezeu e bun §i iubitor nu numai pentru ca e un Tata §i un Fiu care se iubesc, ci §i pentru ca cornunica fiecare §i unui al treilea bucuria iubirii lor. Aceasta este §i ea 0 experienta a omului ca chip al lui Dumnezeu. Chiar stirea cuiva de sine e conditionata de stirea de un altul §i stirea amandurora de ei e conditionata de stirea de un al treilea. Aceasta e legatura fiintiala intre persoane. Stirea de mine e atat de unita cu §tirea de tine, incat Sf. Grigorie de Nyssa a putut spune cii in Sfanta Treime, unde unirea lntre Persoane e desavarsita, Tatal 11 stie pe Fiul ca "un alt Sine" (Contra Eunomium, lib. II, P.G., 45, col. 495). Nu pot §ti de mine, daca nu stiu de }ine §i de un al treilea. Asa putem lntelege cAii Fiul are §i calitatea de Cuvant §i Injelepciune. Ca atare e nu un Cuvant §i 0 Intelepciune in Sine, ci in unire cu Tatal §i cu un aI Treilea. Ma disting de tine ca persoana §i totusi nu rna pot desparti de constijnta de tine §i de un al treilea, nici chiar in constiinta de mine. Fiul e Cuvant §i Intelepciune, dar e Cuvantul §i Intelepciunea Tatalui. Fiirii un Cuvantator nu poate fi Cuvant. ~i Tatal, stiind de Sine, §tie de Fiul; revelandu-se ca vorbitor al Cuvantului, II naste pe Cuvantul ca Persoana nedespartita de Sine. Iar iubirea pe care 0 sufla peste Fiul e §i ea 0 Persoana distincta. Iar Fiul, primind suflarea iubitoare §i, prin aceasta, imbrali§area Tatalui, 0 traieste pe Aceasta §i ca devenind proprie Lui, penetrate in El, dar §i ca Persoana deosebita de Sine §i de Tatal, Fiecare persoana le traieste deodata pe amandoua celelalte. Nu poti trai izolat cu una, fiirii alta, ci pe fiecare 0 vezi unita cu 0 a treia §i tu lnsuji te vezi unit prin una, cu 0 a treia. Tatal ll vede unit cu FiuI pe Duhul, care straluceste din Fiul, Fiul il vede lmpreuna cu Tatal pe Duhul, care purcede din El. Fiecare ll vede impreuna cu aI Doilea pe al Treilea.

Fiul e numit §i Cuvantul sau Injelepciunea Tatalui, aratandu-se §i prin aceasta cii e revelatia Tatalui. Iar bucuria Tatalui de Fiul, cornunicata unui al Treilea, aratand desavarsirea iubirii Tatalui falii de Fiul, e considerata §i ca 0 suflare a Vietii Tatalui spre Cuvantul Lui. In cornparatie cu Cuvantul, ca imagine a Tatalui in gandirea Lui despre Sine, DuhuI reprezinta revarsarea iubitoare a Tatalui ca Viala peste imaginea Sa. Tatal nu poate simti in deplinatate viata Sa fara bucuria de imagine a Sa. ~i imagine a §i bucuria de ea, redau plinatatea

18

DUM/TRU STAN/LOAE

existentei lui Dumnezeu numai daca sunt ipostasuri, sau Persoane. Tatal nu s-ar putea bucura deplin de imagine a cugetata a Sa §i de simtirea Sa ca Viala, care cuprinde §i Imaginea Sa, daca n-ar comunica §i el cu El. Tatal este Izvorul chipului §i al vietii sau simtirii existentei Sale, to ate trei traindu-se ca ipostasuri strans unite. Chipul gandit al Tatalui nu L-ar reda in intregime pe Tatal sau Izvorul Sau, daca n-ar avea §i Simtirea Tatalui, desi nu se confunda cu ea. Nici simtirea sau Viata Lui n-ar fi intreaga, daca n-ar fi simtire de chipul Tatalui, daca n-ar cuprinde §i chipul Tatalui in ea. De aceea, chipul Tatalui nu e privat de Simtirea Lui §i nici aceasta de chipul Lui. Fiecare Persoana are in Sine, impreuna cu Tatal, §i pe cealalta, cu toata bunatatea Tatalui. Dar fiecare traieste toata plinatatea din relajia Sa deosebita cu celelalte doua. Fiul traieste toata bunatatea Treimii ca Fiu, tnsa tocmai prin aceasta 0 traieste nu numai cu iubire filiala, ci §i cu iubirea care simte in ea iubirea Tatalui fata de Sine.

Iubind pe Tatal ca Fiu, traieste in iubirea Sa filiala iubirea tatalui fata de Sine. Dar in iubirea Tatalui fata de Sine nu traie§te numai pe Tatal care-L gandeste dandu-I existenja, ci §i Viata sau simtirea Tatalui fata de Sine. Duhul, la randul Sau, desi se traieste ca Viata sau Sirntirea Tatalui, traieste 0 data cu Tatal, ca Izvor al Viejii sau al Simtirii, adica al Sau, §i pe Fiul ca Cel spre care e indreptat EI ca sirnjire a Tatalui.

Yom vedea ca lumea creata va fi §i ea, prin rajionalitatea sau structura ei, capabila de a fi cunoscuta ca fiind dupa chipul Tatalui ("dupa" Cel ce e "chipul Tatalui"), §i ca plina de sensibilitate, atat in planul natural, cat §i in planul ei tnaltat in Hristos. Dumnezeu va fi nu numai cugetat in natura §i in Hristos, ci §i simtit, sau trait ca Viata prin Duhul. Sau se va simti prin toata suflarea Duhului, dar ca Persoana. De aceea, Duhul se numeste §i "de viata facatorul",

Dumnezeu n-ar fi plinatatea existentei, daca ar fi numai existenta constienta de Sine, sau existenta ce se cugeta, reduplicandu-se interior prin cugetare, §i nu §i ca viala ce se traieste ea insa§i §i se bucura de Sine. Dar Dumnezeu se traieste constient §i se §tie bucurandu-Se de existents Sa §i simtindu-Se cu toata intensitatea. El e §i izvor de gandire §i izvor de viata, nedespartite intre ele §i intre ele §i Tatal ca izvor.

Mai trebuie subliniat, in lnjelegerea Treimii ca plinatate de existenta, §i faptul ca Persoana a Doua §i a Treia nu sunt pentru Persoana Intai sanuri de odihna, sau de oprire a miscarii mai departe, in sensu 1 unei limitari. Sf. Grigorie de Nazianz afirma ca Unimea dumnezeiasca se opreste din miscarea ei in Treime "din pricina desavarsirii". "Unimea miscandu-Se din pricina bogatiei §i depasindu-Se doimea (caci e mai presus de materie §i forma din care se alcatuiesc cele create), se hotarniceste in Treime din pricina desavar§irii" (Cuv. despre pace, cap. 8; P.G. 36, II, 60). Unimea se mi§ca pentru ca e bogata in existenta, dar bogatia ei se arata desavarsit in Treimea Persoanelor. Sf. Maxim Marturisitorul declara in explicarea locului (Ambigua, cap. 1), ca in Treime i§i are Dumnezeu desavarsirea ca existents con creta, pentru ca in Ea se arata concret fiinta cea nernarginita.

De fapt, 0 persoana singulara, chiar daca ar fi cugetata nemarginita, nu poate fi in mod real nernarginita, pentru ca ramane monotona, sau intr-un

SFANTA TREIME, PLINATATEA EXISTENTEI SI DECI A IUBIRlI

19

infinit al vagului, al neprecisului, care nu e propriu-zis infinit. lar daca ar incerca sa-§i precizeze acest vag singura, ea l-ar delimita in mod real. Mai bogata §i mai real variata este existenta in doua Persoane. Celalalt, chiar daca ili este 0 granita a infinitatii tale monotone, intr-un fel te scapa dintr-o infinitate "marginita". El ili deschide 0 alta infinitate, care 0 imbogateste pe a tao EI ili imbogateste viata, el este viata ta, te scapa de monotonia ornoratoare.

Dar Sf. Grigorie de Nazianz declara ca, daca prin al doilea nu ai trece spre al treilea, al doilea nu li s-ar descoperi ca deschis infinitatii, Aceasta te-ar face sa-l parase§ti, fara ca sa te po]i opri nici la al treilea, caci el li-ar fi §i mai limitat ca punct de trecere spre al patrulea §i asa mai departe. Importanta celui de al doilea e imbogalita prin faptul ca e punct de trecere, dar §i de oprire la al treilea, care arata §i importanta acestuia. Dar prin aceasta §i al treilea contribuie la descoperirea §i mai adanca a infinitatii celui de al doilea, facandu-te sa-L iubesti §i mai mult. Astfel, in trei se traieste in mod desavarsit infinitatea de catre fiecare in el insusi §i in ceilal]i doi. Ei au in aceasta .Jiotarnicire" treimica adevarata inifnitate.

lntre oameni, lnsa, niciodata nu se produce aceasta oprire la trei readunati in unitate, deoarece nici 0 treime umaria nu are infinitatea. Caci la oameni fiecare fiu devine §i el tara al altui sau al altor fii. La oameni, nici 0 treime nu se muljumeste sa ramana la ea insa§i. In Sfanta Treime, lnsa, Tatal este numai Tata, deci e indreptat intreg spre unicul Fiu, are in EI tot ce inseamna Fiu, §i de aceea Fiul e numai Fiu, deci e indreptat intreg spre Tatal, avand in el infinitatea iubirii paterne indreptata spre EI §i Tatal avand in Fiul infinitatea iubirii filiale indreptata spre El. lar Duhul, indreptandu-Se din Tatal spre Fiul §i intorcandu-Se din Fiul spre Tatal, nu face decat sa deschida desavarsit Fiului infinitatea Tatalui §i Tatalui infinitatea Fiului, sau sa §i-o vada cu infinitate com una, care e totodata §i a Lui, 0 data ce si-a insusit iubirea fiecaruia de infinitatea celuilalt.

Din cele spuse s-a vazut ca Persoana dumnezeiasca e mai mult decat infinitatea. Caci ultima este a primei §i nu invers. Persoana i§i manifesta cum voieste diferitele forme ale infinitatii, dar acestea nu dispun de Persoana, Dar am vazut ca, daca infinitatea unei Persoane izolate este 0 infinitate vaga §i formele in care e manifestata poarta trasaturile unei un ice Persoane, infinitatea unei a doua Persoane, desi nascuta de prima, deschide primei Persoane 0 infinitate noua §i 0 descopera chiar pe a acesteia, intr-o mai mare complexitate. lar in comuniunea celor doua cu a treia Persoana, infinitatea se descopera §i mai bogat, in mod desavarsit §i ca 0 unica infinitate de infinita varietate. Chiar la oameni, eu traiesc ca 0 mare taina persoana mea, dar 0 traiesc ca pe 0 mai mare taina in unire cu indefinitul semenului §i ca pe 0 §i mai mare taina in unirea no astra cu al treilea. E un indefinit de care nu mai dispun numai eu, ca de al meu.

Cu atat mai mare taina este Dumnezeu, ca Treime de Persoane supreme.

Fiecare din Persoanele ei are in ea infinitatea, dar 0 are in comun cu celelalte doua. Daca ar fi numai 0 persoana, n-ar exista in ea nici simtirea infinitatii iubirii parintesti, nici simtirea infinitatii iubirii filiale, traite in

20

DUMITRU STANILOAE

eomun, dar in mod deosebit de Tatal §i de Fiul. N-ar sirnji impreuna, dar in mod deosebit, nici infinitatea bucuriei de iubirea lor a Duhului Sfant, eare Ie arata desavarsirea iubirii lor. 0 esenta impersonala nu-si traieste, in mod constient §i in toata varietatea, iubirea, deci e lips ita propriu-zis de bueuria nesfar§ita a ei. Trairea constienta §i in toata complexitatea a iubirii nemarginite este §i ea 0 infinitate. ~i nici 0 persoana soli tara nu traieste complexitatea infinitatii §i formele bogate ale simjirii ei, ci rarnane potenjiala intr-o infinitate mult saraeita. In fiecare persoana e data adancirnea potentiala a intregii fiinte. Dar aeeasta e traita §i manifestata la nesfarsit, in bogatia ei mereu activa, in reI alia dintre persoana §i persoana, Caci numai in aceasta relatie interpersonala exista coneret fiinja §i-§i arata bogajia ei prin nastere, pureedere, iubire §i viala in bueurie.

Dumnezeu are actualizata fiinja Sa, infinita in formele amintite, in mod desavar§it in eele trei Persoane.

CAPITOLUL II

SFANTA TREIME ~I CREATIA LUMII DIN NIMIC IN TIMP

1. Sensul actului creator §i motivul creatiel

Rodnicia, iubirea §i viala infinita a lui Dumnezeu, desi fac existenta Lui plenara in El Insusi, datorita relatiilor dintre cele trei Persoane, se pot manifesta §i in aducerea la existenja §i in conducerea spre Sine a lumii deosebite dupa fiinla de El. Pe de alta parte, iubirea dintre cele trei Persoane dumnezeiesti este singura explicare a crearii unei alte existente decat cea proprie Lor, plenara §i necreata dinainte de veci. Sf. Maxim Marturisitorul spune ca elinii nu primesc aceasta (creatia lumii), "necunoscand bunatatea, atotputernica, lntelepciunea §i cunostinta lui Dumnezeu, capabile de lucru §i mai presus de minte" (Filocalia, vol. II, Capete despre dragoste, Sibiu, 1947, p. 99). Dumnezeu n-ar fi creator daca n-ar fi bun. lar bun n-ar putea fi, daca n-ar fi Persoana in relatie constienta cu alta Persoana din veci, mai bine zis cu alte doua Persoane. N-ar fi Creator daca n-ar fi Treime. Dar §i invers: Adaca lumea aceasta n-ar fi creata, n-ar exista un Dumnezeu bun, constient §i liber. In acest caz n-ar exista nicaieri bunatate §i libertate. Lumea creata e 0 dovada a Unui Dumnezeu bun, liber §i constient. Ea arata ca constiinta, libertatea §i bunatatea nu sunt numai niste epifenomene trecatoare §i nesemnificative, totul fiind 0 legitate oarba §i inexplicabila in originea ei.

Dar bunatatea sau existenta plenara a lui Dumnezeu ca Treime nu-L sileste sa creeze lumea. In acest caz ea ar fi mai mult 0 emanatie a unei esente. Chiar faptul ca Dumnezeu este, prin Treimea Sa transcendenta, plenitudinea libera a existentei, avand totul in Sine, nu-L sileste sa mai adauge la existenta Sa. Treimea este atat explicatia pozitiva a lumii ca existenta, cat §i explicatia lumii ca deosebita de EI dupa fiinla, ca existenja din alt plan sau creata.

Daca Dumnezeu ar crea lumea din necesitate, ea n-ar fi creata din bunatatea Lui, ba nici n-ar fi creata propriu-zis din nimic, ci ar iesi intr-un fel din existenta Lui. ~i o bunatate silita la un lucru nu mai e propriu-zis bun at ate, Adeci Dumnezeu n-ar fi in acest caz bun in gradul suprem §i izvor a tot ce este bun. ill acest caz insuficientele §i relele din lume ar deriva din EI, nu dintr-o desparjire voluntara a lumii de El. Panteismul emanationist a cautat sa scape de sub puterea acestei concluzii logice, prin ideea grade I or tot mai red use ale existentelor emanate din esenta originara, Dar aceasta ar supune insa§i acea esenja unei nedeplinatati, sau marginiri, admitand incapacitatea ei de a emana din ea la infinit existente desavarsite. lar speranta panteismului evolutionist in faptul ca, in timp, lumea va ajunge la 0 perfectiune, nu s-a dovedit reala, desi are inapoia ei vesnicia, Apoi de ce n-ar emite esenta fundamental a

22

DUMITRU STANILOAE

din ea de la inceput forme deplin evoluate de existenta? In sfarsit, orice panteism supune esenta originara unei legitali, care i§i cere explicatia ei, dar care nu se poate da.

Crestinismul admite atat perfectiunea lui Dumnezeu, cat §i insuficienta lumii prin ea insa§i in cali tate a ei de existents creata, dar capabila de a se bucura de desavarsire in Dumnezeu, daca voieste §i ea. Ea salveaza prin aceasta atat demnitatea libertatii in toata existenta, divina §i umaria, cat §i existenta reala a binelui sau deosebirea intre bine §i rau.

Sf. Maxim Marturisitorul intemeiaza justejea invalaturii crestine despre creatie prin urrnatoarele cuvinte: "U nii spun ca fapturile exista dimpreuna cu Dumnezeu din veci. Dar aceasta este cu neputinta. Caci cum pot cele intru totul marginite sa existe din veci impreuna cu Cel intru totul nemarginit? Sau cum mai sunt propriu-zis fapturi, daca sunt impreuna vesnice cu Facatorul? Dar aceasta este invalatura elinilor, care nu socotesc pe Dumnezeu Facator al fiintelor, ci numai al insusirilor" (Op. cit., p. 99-100).

Bunatatea desavar§ita a lui Durnnezeu, deci caracterul treimic al Lui, explica nu numai calitatea Lui de Facator, ci §i pe aceea de Facator liber, deci faptul ca El creeaza lumea atunci cand voieste. Momentul crearii e ales de intelepciunea Lui nepatrunsa, zice Sf. Maxim Marturisitorul. .Dumnezeu, fiind Facator din veci, creeaza cand voieste prin Cuvantul eel de 0 fiinla §i prin Duhul, pentru bunatatea Sa nemarginita. Sa nu intrebi: pentru care motiv le-a facut acuma, 0 data ce e pururea bun? Fiindca inlelepciunea fiintei nemarginite e nepatrunsa" (Op. cit., p. 99).

Faptul ca lumea este creata ca marginita in timp din nimic e solidar cu faptul ca lumea nu vine la existenta ca 0 implinire a lui Dumnezeu. Dumnezeu ca existenta plenara prin fiinla §i prin Treimea de Persoane, nu mai poate fi implinit. In acest caz, lumea ar trebui sa existe din veci. Si El n-ar mai fi at unci propriu-zis Creatorul ei din nimic. Dar ca §i Creator i§i arata superioritatea Lui absoluta §i transcendenta fala de 0 lume care nu-L poate completa, cu marginirea §i cu total a dependents a existentei ei de Dumnezeu. A creat-o ca sa se bucure §i ea de existenta prin impartasirea de El. Caci orice grad de alta existenta se datoreste exclusiv Lui. Dumnezeu se bucura §i El de lumea pe care 0 creeaza din nimic, in timp, dar numai din bunatatea Lui, care se bucura de bucuria ei. Bucuria aceasta nu-I este necesara Lui, dar in nernarginirea bunatatii Lui binevoieste sa Ase bucure §i alte fiinte de existenta §i sa se bucure §i El de bucuria lor §i aceasta II face sa le-o daruiasca. Dumnezeu e departe de orice trebuinta, dar §i de orice pizmuire a bucuriei altor fiinte constiente de existenta, Totusi, aceasta capacitate de nepizmuire, sau capacitate a de a se bucura de bucuria altora de 0 existenja pe care El le-o poate da, care arata §i ea desavarsirea iubirii Lui, e un motiv care explica crearea lor de catre El, dar ca 0 creare libera.

Sf. Maxim Marturisitorul spune: .Dumnezeu Cel supraplin n-a adus cele create la existenta fiindca ave a nevoie de ceva, ci ca aces tea sa se bucure impartasindu-se pe masura §i pe potriva lor, iar El sa se veseleasca de lucrurile Sale, vazandu-le pe ele veselindu-se fara saturate de Cel de care nu se pot satura" (Op. cit., III, cap. 46, p. 56).

In felul acesta, hotararea lui Dumnezeu de a crea lumea §i crearea ei se pot numi un pogoriimdnt, nu 0 necesitate. Are §i El bucurie din crearea lumii, dar nu 0 bucurie care-I este necesara, ci 0 bucurie care se uneste, paradoxal, cu

SFANTA TREIME !iI CREAfIA LUMII DIN NIMIC IN TIMP

23

pogoramantul benevol. E 0 pogorare din generozitate, din plenitudine, din desavarsire, nu din sila, in care caz nici n-ar fi propriu-zis un pogoramant benevol. Plenitudinea e la baza pogorarii, nu 0 linta spre care tinde. Dar are bucuria sa-§i manifeste in aceasta generozitatea plenitudinii.

~i se poate spune ca aceasta bucurie a pogoramantului din generozitatea plenitudinii exprima unirea Intre libertatea lui Dumnezeu §i iubirea care e proprie Lui.

2. Lumea - opera a lucrarii Iibere §i iubitoare a lui Dumnezeu eel in Treime

Teologia apuseana n-a reusit sa vada creatia ca opera a unirii intre libertatea §i iubirea lui Dumnezeu, datorita despartirii de traditia Parintilor rasariteni. Teologia occidental a catolica, desi afirma cii lumea e numai analoaga cu Dumnezeu §i ca Dumnezeu a creat lumea "dupa toata substanta ei" (secundum totam suam substantiam), e expusa pericolului panteizant, nefacand 0 deosebire intre fiinta §i lucrurile lui Dumnezeu. De aceea, expresia de mai sus inseamna sau ca flinta divina are in Sine virtualitatea unor lucrari deosebite de ea, sau ca se extinde ea insa§i in obiectele aduse la existenja. Nu credem ca aceasta invalatura e dispusa pentru ultima solutie. Dar pana nu se decide pentru deosebirea intre fiinta §i lucrarile lui Dumnezeu, e posibil sa se traga 0 astfel de concluzie. ~i astfel, cu anevoie poate evita chiar 0 deosebire intre Fiul §i Duhul Stant §i lume. Ea vrea sa scape de aceasta concluzie, declarand ca In interiorul lui Dumnezeu nu se poate deosebi intre ideea lumii §i fiinta lui Dumnezeu, dar indata ce aeea idee se Indreapta spre obiectele exterioare ale lumii, ea devine multe (Ludwig Ott, Grundriss der Dogmatik, Herder, 1965, p. 950-961). Dar cum soar ivi diferite obiecte existente, daca n-ar fi in Dumnezeu dedit 0 singura idee a lor?

Teologia protestanta s-a zbatut In a vedea creajia, fie ca emanatie din fiinta lui Dumnezeu, fie ea produsul unui act creator, care nu are la baza lui decat 0 decizie eu totul discretionara a lui Dumnezeu. Emanationisrnul a fost propriu teologiei protestante din secolul al XIX-lea. Caracterul discretionar al aetului creator, care a produs o lume ce nu are nimie de la Dumnezeu, a fost imbrali§at de unii teologi protestanti din reactie extrema fala de emantionism, Astazi se cau}a 0 solutie intre aceste doua pozitii din dorinta de apropiere de mvalatura Parintilor, In aceasta orientare se declara ea Dumnezeu s-a hotarat liber sa creeze lumea (deci ar fi putut §i sa n-o creeze), dar in aceasta hotarare s-a manifestat fiinta Lui. Jurgen Moltman formuleaza aceasta unire intre hotararea lui Dumnezeu de a crea lumea §i intre manifestarea fiintei Lui in actul creatiei in felul urmator: .Dupa mvalatura emanationista, viata divina se deschide .. Dar daca hotararea crearii este 0 «hotarare fiintiala» a lui Dumnezeu, trebuie sa se spuna ca Dumnezeu se deschide (spre a se comunica) in hotararea pe care 0 ia" (Gatt in der Schopfung, Chr. Kaiser Verlag, Mimchen, 1985, p. 98). In fond, opinia aceasta nu se deosebeste de cea a Parintilor, pe care 0 vorn prezenta noi in cele urmatoare,

24

DUMITRU STWlLOAE

decat printr-o lipsa de exprimare potrivita, ca cea pe care au gasit-o Parintii, care au facut 0 deosebire intre fiinta lui Dumnezeu, pe care EI nu 0 poate comunica prin libertate §i putere, pe care 0 poate comunica in mod liber. Important e ca §i in formularea lui Moltmann tot voia lui Dumnezeu decide in ultima instanta daca sa creeze sau nu lumea, iar voia nu poate comunica decat puterea sau lucrarea fiintei, nu fiinta insa§i; iar lumea nu e insa§i puterea sau lucrarea lui Dumnezeu intr-o existents distincta de Dumnezeu, insa nu poate lua fiinta §i subzista rara puterea sau lucrarea Lui. Totusi, Dumnezeu da lumii ceva de la Sine prin puterea sau lucrarea Sa.

Avem aici un paradox: ceea ce e adus la existenta §i sustinut in existenta e din nimic, dar tocmai de aceea are ca baza puterea lui Dumnezeu. Iar puterea e din fiinja lui Dumnezeu, dar se activeaza prin libertatea lui Dumnezeu. Parintii vorbesc de 0 "impartii§ire" a lumii de Dumnezeu. Sf. Maxim Marturisitorul spune ca "toata fiinta mintala §i supusa simjurilor prirneste existenta prin imparta§ire".

Lumea creata n-ar putea veni la existents §i dura in existents nira imparta§irea de Dumnezeu in oarecare fel. Ea nu e facuta din ceva; nici din fiinta lui Dumnezeu, nici din altceva. Dar atunci insearnna ca i§i datoreaza existenta exc1usiv puterii lui Dumnezeu, care se manifesta in lucrarea Lui. Para lucrarea Lui, n-ar putea veni la existenta 0 lume deosebita de Dumnezeu. Ea exista §i dureaza datorita puterii lui Dumnezeu, dar nu e insa§i puterea lui Dumnezeu. Puterea exclusiva a lui Dumnezeu 0 creeaza §i 0 sustine, ca pe ceva deosebit de fiinta §i de puterea Lui. Puterea lui Dumnezeu e deosebita de puterea oricarei alte puteri, prin faptul de a putea crea ceva din nimic §i a-I putea sustine in existenja, Tot ce este real in lume e produsul exclusiv al puterii voluntare a lui Dumnezeu. Realul exista in acest sens din lmpartasirea de Dumnezeu. Lucrarea creatoare atotputernica a lui Dumnezeu se arata in faptul ca ea poate aduce la existenta ceva din nimic, sau nefolosindu-se de nimic. Puterea nernarginita a lui Dumnezeu s-a aratat in faptul de a fi creat ceea ce este deosebit de Sine, nefolosindu-se de nici 0 substanta.

Dar puterea §i lucrarea lui Dumnezeu nu numai creeaza §i sustin in existenta fapturile, nefolosindu-se de nimic, ci Ie pot §i sustine in lucrarile lor, adaugand la puterea lor naturala ce Ie-au dat-o prin creatie 0 putere a Lui mai presus de fire. Puterea §i lucrarea sustinatoare sunt permanente, intaritoare §i desavarsitoare, comunicandu-se ca dar numai celui ce crede §i voieste sa conlucre cu ele. Ultima implica §i din partea lui Dumnezeu §i a creaturii 0 relajie libera, care nu produce 0 comunicare §i confundare de fiinla, pe cand lucrarea careatoare §i sustinatoare a lui Dumnezeu e 0 manifestare libera numai a lui Dumnezeu. Aceasta face posibila §i 0 lucrare libera a creaturii, dar uneori rara 0 conlucrare constienta cu ,Puterea §i lucrarea suslinutii a lui Dumnezeu, ba uneori e chiar 0 lucrare opusa acesteia. In amandoua se vede insa, in orice caz la baza vointa libera a lui Dumnezeu. Dumnezeu lnsusi creeaza printr-o putere a Sa, 0 putere naturala a creaturilor, iar pe 0 alta le-o dii pe aceasta sa 0 aiba com una cu a Sa, sau face creaturile impreuna subiecte cu Sine a puterii Sale mai presus de natura lor.

Lucrarea lui Dumnezeu, deosebita de fiinta Lui, face posibila atat existenta deosebita a lui Dumnezeu ca Persoana libera de creaturi, cat §i existenta lor deosebita de a Lui. Cine neaga lucrarea lui Dumnezeu deosebita de fiinta Lui, neaga atat pe Dumnezeu ca Persoana, cat §i creatia ca deosebita de EI. 0 spune aceasta Sf. Grigorie Palama: .Dumnezeu avand fiinlii pentru a exista §i voinlii pentru a face, eel ce respinge

SFANTA TREIME !iI CREATlA LUMII DIN NIMIC iN TIMP

25

deosebirea intre fiinta §i vointa, respinge §i existents §i faptuirea Lui. Respinge existenta Lui §i facerea lucrurilor create" (Antireticul V contra luiAchindin, cod. Paris. 1238, f. 151 r.). Prin lucrare Dumnezeu face, prin fiinla fiinteaza. El nu creeaza lumea prin fiintarea Lui, ci prin facerea libera. Aceasta face lumea deosebita de Dumnezeu, dar 0 face opera a Lui.

Faptul ca numai deosebirea intre fiinta §i lucrarile dumnezeiesti §i ca numai existenta in Dumnezeu a unor lucrari necreate dependente de voia lui Dumnezeu fac posibila aducerea la existenta a unei lumi create, deosebite de Dumnezeu, il spune Sf. Grigorie Palama in multe feluri, precizand ca nu fiinta, ci lucrarea sta sub voia lui Dumnezeu: "Noi, condusi de adevarul lucrarilor, chiar §i cand zicem despre Duhul ca e facator al puterii §i cunostintei §i al celor apropiate, care apartin prin natura existentelor create, §i prin Creator intelegem pe Creatorul celor facute din nimic, §i prin aceasta ajungem la ideea lucrarilor §i puterilor necreate ale Duhului, inlelegem cii Duhul are lucrare de via1li facatoare §i de inlelepciune facatoare, din faptul ca Duhul e numit facator al vietii celor vii §i al injelepciunii celor intelepti, chiar daca lucreaza o viala §i 0 inlelepciune naturals §i creata. Caci numai 0 cugetare nero ada §i dobitoceasca nu vede din creaturile Celui ce prin lucrarea Lui ne-a adus la existenta, lucrarea Lui, ci sau 0 confunda cu creaturile, sau 0 identifica cu fiinta lucratoare" (Antireticul V, cod. Paris. 1238; la Pro D. Staniloae, Viata §i tnvatatura Sf Grigorie Paloma, Sibiu 1938, p. CXXIV, f. 144).

Invalatura aceasta vede 0 legatura indisolubila a lumii create cu Dumnezeul eel necreat, dar fara sa Ie confunde §i fara a vedea lumea ca 0 ernanatie, sau ca o opera necesara a lui Dumnezeu, caci, in acest caz, l-ar supune pe Dumnezeu necesitatii de a produce lumea. Legatura amintita se datoreaza faptului ca, prin lucrari, Dumnezeu se arata bun, dar §i liber §i atotputernic. Caci 0 bunatate fara libertate n-ar fi cu adevarat bunatate, iar fara atotputernicie, ar fi 0 bunatate marginita, care l-ar limita pe Dumnezeu insusi.

Lucrarile prin care Dumnezeu creeaza lumea, 0 sustine §i 0 desavarseste, ducand-o spre Sine, sunt forme ale bunatajii necreate. Iar opera lor po ate fi atat lumea creata §i darurile ei create, cat §i darurile necreate ale indumnezeirii ei, deci tot referitoare la ea. Prin aceasta se dovedeste ca bunatatea lui Dumnezeu nu e inchisa numai in interiorul Lui, in relatiile celor trei Persoane, ci se poate indrepta §i spre existente in afara de Sine, dar le poate §i crea pe acestea, nefiind silit sa-§i margineasca bunatatea numai in aratarea ei fala de ceea ce ar exista deosebit de El, fara voia Lui. Iar putinta de a inzestra lumea creata cu darurile necreate, arata atat atotputernicia Lui, prin care a creat lumea din nimic, cat §i bunatatea Lui nernarginita; dar §i 0 conformitate a lumii create cu sine, 0 data ce ea se poate folosi de darurile necreate ale lui Dumnezeu, sau poate fi facuta me diu transparent pentru lucrarile Lui necreate, iar persoanele create subiecte ale altor lucrari, impreuna cu Dumnezeu insusi, ridicand la lnallimea vietii Lui viata lor §i !a inallimea de cunoscatoare §i traitoare reale ale vietii Lui, intr-un dialog de deplina intimitate. Sau putinta lui Dumnezeu de a inzestra lumea creata eu darurile neereate, arunca 0 punte intre Dumnezeu eel neereat §i lumea creata, dar arata §i ca Durnnezeu a facut lumea capabila de a incapea in ea viata necreata a Lui. Aeeasta arata din nou bunatatea nelimitata a lui Dumnezeu, care trece peste deosebirile intre creat §i necreat. Putinta aeeasta a bunatatii dumnezeiesti e

26

DUMITRU STANILOAE

implicata de altfel chiar §i in faptul ca, prin lucrari necreate, Dumnezeu poate da nastere unei lumi create.

Despre efectul creat al lucrarilor necreate ale lui Dumnezeu, Sf. Grigorie Palama spune, referindu-se la Dionisie Areopagitul: "Cum ar fi deci voirile dumnezeiesti §i bune create, dat fiind ca sunt determinate §i facatoare ale lucrurilor? Cum ar fi creata insa§i fiinja suprafiintiala, care e mai presus de toata bunatatea? Ea e Providenta de bine facatoare, cea manifestata, care e bunatatea ce depaseste toate §i cauza tuturor bunurilor, sau cauza de fiinta, de intelepciune §i de viala facatoare a celor ce s-au lmpartasit de fiinla, de viala §i de rninte" (Op. cit., p. CXXIII, cod. Paris. 1238, f. 140; P. G. 3, 816 D).

Numai Fiul §i Duhul Stant ies din fiinja Tatalui §i anume Fiul prin nastere, iar Duhul Stant prin purcedere. Lumea este adusa la existenta prin lucrarea voita a lui Dumnezeu, care da lumii 0 fiinla deosebita de a lui Dumnezeu, adica din nimic, caci in afara de EI nu mai exista nimic. Caci daca ar mai exista ceva, aceasta l-ar limita, privandu-l de calitatea de Dumnezeu (Sf. Chiril al Alexandriei, Thesaurus IV: P. G. 75, col. 276).

Dintre teologii ortodocsi de azi am in tim pe Prof. Georg Galitis, care explica creatia prin lucrarea lui Dumpezeu, socotind ca altfel lumea s-ar identifica cu Dumnezeu in mod panteist. In Zu einer Theologie der Materie, Thessalonic, 1985, el zice: .Deosebirea intre fiinta §i lucrarile lui Dumnezeu ne apari'i de 0 mistica panteista §i de 0 inlelegere panteista a materiei indumnezeite".

Teologia occidental a, necunoscand deosebirea intre fiinta §i lucrarile lui Dumnezeu, a ajuns inevitabilla un fel de injelegere panteista a lumii. Identificand in Dumnezeu fiinta cu lucrarea, ea vede in lume 0 parte a fiintei lui Dumnezeu. Dar aceasta este 0 imposibilitate. Tot ce iese din fiinli'i e nascut din fiinla (la Dumnezeu §i purces). De aceea, teoria emanatiei unor grade mai reduse de fiinla din fiinta - izvor nu e valabila.

Dar fiinta nu exista real de cat in ipostas. De aceea, ca sa nascii trebuie sa fie in ipostas. Orice fiinla exista in ipostasuri: plante, animale, oameni. ~i orice ipostas se naste din alt ipostas, sau se formeaza din samanla lui. Iar aceasta lege e data chiar prin modul de a fi al lui Dumnezeu: ipostasul Tatalui naste ipostasul Fiului §i purcede pe al Duhului. In creatie, numai pamantul, apa, aerul sunt naturi neipostasiate, care de aceea nu nasc, ci servesc doar ca materie de hranire materiala a ipostasurilor existente, fiind un fel de fiinla virtuala a ipostasurilor.

Dar toate ipostasurile au nu numai puterea de a se naste, ci §i de a lucra asupra a ceva, adica nu numai puterea de a-si comunica fiinta prin nastere, ci §i puterea de a face ceva asupra a ceva ce le este exterior, mentinandu-se prin aceasta legatura intre toate ale lumii, fara a Ie confunda. Animalele au aceasta putere prin impuls involuntar. Plantele iradiaza din ele 0 putere la fel fara voie. Omul lucreaza cu voia asupra altora, dar i§i extinde 0 influenta §i fara voie. Dumnezeu fiind desavarsit, liber §i atotputernic, lucreaza numai cu voia, dar EI poate prin lucrarea Lui, nu numai sa organizeze §i modifice ceea ce exista, ci §i sa creeze 0 lume din nimic. In puterea de a face ceva exterior in mod voit, se arata din nou caracterul de Persoana al lui Dumnezeu §i al omului. Astfel, daca e propriu ipostasului de a naste, tot lui li este propriu de a face ceva. La om, ca existenta constienta, in lucrare intervine vointa, dar intr-o anum ita masura

SFANTA TREIME!iI CREATIA LUMII DIN NIMIC iN TIMP

27

§i in nastere, Aceasta il arata pe om ca ipostas-persoana. Dumnezeu Se arata, prin nasterea §i prin lucrarea exclusiv voita, Persoana desavarsita; iar in lucrarea care creeaza 0 existenta din nimic, se arata Persoana atotputernica, Emanatia nefiind prin nastere, nici facere volta, ci 0 miscare a esentei care nu exista real de sine, se dovedeste 0 simpla inchipuire a filosofiilor panteiste.

Deci, deosebirea intre Dumnezeu §i om in capacitatea amandurora de a naste din fiinla §i de a face ceva deosebit prin lucrarea volta, e ca Dumnezeu poate §i crea din nimic prin lucrare, pe cand omul nu poate lucra decat asupra a ceea ce este.

La Dumnezeu, numai Fiul §i Duhul Sfftnt ies din fiinta ipostasiata a Tatalui, Fiul prin nastere, iar Duhul Stant prin purcedere. Lumea este prin lucrarea volta a Lui, care-i da 0 fiinla deosebita de fiinja Lui. Dumnezeu poate da fiinla §i altor existente decat a Lui. Prin lucrarea creatoare a unei alte existente, Dumnezeu nu ramane numai cu fiinta Lui intreit ipostatica, iar prin lucrarea sa omul nu ramane inchis in natura sa pluriipostatica. De aici rezulta paradoxul: numai in faptul ca lumea nu ernana din fiinta lui Dumnezeu, ci e creata din nimic, deci cu mult inferioara Lui, se arata atotputernicia Lui, cu atat mai mult cu cat lumea e negra it de rnareata §i de complex a in fiinta ei. Daca ea ar em ana din EI, l-ar arata pe Dumnezeu, chiar daca ea ar veni la existenta prin voia Lui - cum se afirma contradictoriu in unirea emanatiei cu vointa - avand in sine niste imperfectiuni pe care Ie transmite §i lumii, ca imposibil de vindecat, deci L-ar arata ca 0 esenta neatotputernica, ~i pe langa aceea s-ar arata ca acest Dumnezeu nu poate crea 0 existenta din nimic. Numai in crearea lumii din nimic sau in lumea creata din nimic se arata, paradoxal, atotputernicia lui Dumnezeu, deci se arata ca Dumnezeu adevarat, nesupus in mod fatal unei ingustari.

Dar deosebirea Intre lucrarile alese §i folosite de voinja lui Dumnezeu §i intre fiinta Lui, arata ca Dumnezeu are caracter personal §i anume ca e 0 treime de persoane, caci 0 Persoana soli tara, fara iubirea din veci fala de alta Persoana, nu e Persoana. Unde n-ar fi decat fiinta impersonal a, totul ar fi emanatie din ea. Dar aceasta am vazut ca este 0 imposibilitate. De aceea, creatiunea ca opera a lucrarii dumnezeiesti, e opera Sfintei Treimi. Iar intrucat fiinta lui Dumnezeu e a celor trei Persoane in mod nedespartit, fiecare lucrare a lui Dumnezeu e a tuturor celor trei Persoane. Am vazut mai inainte ca Sf. Maxim Marturisitorul" explica un text al lui Dionisie Areopagitul, spunand: "To ate lucrarile dumnezeiesti, toata teologia le atribuie nu unei singure Persoane, ci Sfintei Treimi,

afara de proprietatile celor trei Persoane" (P. G. 4, col. 242 b). ,--

Deci, fara Sfanta Treime, lumea nu s-ar fi produs prin creatie, ci ar fi 0 ernanatie a esenjei impersonale, ceea ce am vazut ca este imposibil.

Dar aceasta nu inseamna ca lumea nu se lmpartaseste intr-un fel de Dumnezeu.

Aci avem un alt paradox: lumea e creata de Dumnezeu din nimic, dar pe de alta parte, se impartaseste de puterea Lui, tara ca aceasta sa-i devina ca necreata, putere natural a proprie. Proprii ii devin alte puteri necreate §i necreatoare ale lui Dumnezeu, dupa ce odata a fost creata capabila, sa devina §i suport al lor, nu dupa fiinta ei, ci dupa har, ca daruindu-i-se mereu de Durnnezeu, sau avand mereu punctul de plecare in Dumnezeu, cu voia Lui. Am dat unele citate despre aceasta mai inainte. Mai dam unul din Sf. Grigorie Palama: "E drept ca toate se impartasesc de Dumnezeu, dar e foarte mare deosebire intre aceasta impartasire §i cea a fiintei., Deosebirea aceasta e suficienta

28

DUMITRU STANILOAE

ea sa ne arate ca numai impartasirea eelor ce traiesc dumnezeieste e necreata" (Op. cit., p. 213, Despre participare, cod. Paris, 1238, f. 206 v.).

Faptul ca lumea nu e 0 parte din fiinja lui Dumnezeu - §i insuficientele ei arata aeeasta -, nu iuseamna ea nu are 0 anumita asernanare eu Dumnezeu, sau cii Dumnezeu nu are in voinja Lui de a crea lumea un temei in plenitudinea fiinlei Lui. El are in plenitudinea fiintei Lui capacitatea de a ere a lumea, ca pe o existenta capabila de a fi intr-o eomunieare eu EI, prin puterile naturale ee I le-a dat creand-o. De aceea, Invalatura Parintilor, desi afirma ca lumea e creata din nimic, §i nu e 0 parte a fiintei lui Dumnezeu, totusi 0 soeotesc opera a atotputerniciei §i intelepciunii Lui. Deci, lumea desi creata din nimic, reflectandule pe acestea sau tocmai de aceea, arata in sine semnele atotputerniciei §i intelepciunii lui Dumnezeu.

Atotputernicia, puterea fiira margini a lui Dumnezeu, s-a ararat chiar in faptul ca EI a putut aduce ceva la existenta fara sa aiba nevoie de nici 0 substanta anterioara §i poate sus line acel ceva in existenja exclusiv prin puterea Lui, Hira nici 0 contributie a unei substante, care ar ajuta la mentinerea a ceea ce a creat.

Un Dumnezeu intreit personal, deci nesupus vreunei legi, este singura explicatie suficienta a crearii unei existenje deosebite de El. Desigur, lumea nu decurge in mod necesar din Treimea Lui. EI nu e silit sa 0 creeze, tocmai pentru di are in Treimea Lui toata bucuria de infinitatea §i plinatatea vietii, Dar 0 poate crea pentru cii are aceasta plinatate. Treimea e temei atat pentru putinta crearii lumii din nimic, cat §i pentru libertatea Lui de a 0 crea sau nu. ~i Treimea are in iubirea din sanul Ei un motiv pentru crearea lumii. Neputinta de a crea ar insemna ca Dumnezeu e lipsit de libertate §i de atotputernicie. Dar necesitatea de a 0 crea ar insemna de asemenea 0 absenta in El a libertaji] §i a adevaratei atotputernicii §i lumea venita in acest caz la existenja n-ar fi propriu-zis creata, ci ernanata din fiinja Lui, pe de 0 parte bogata, pe de alta insuficienta, pe de 0 parte producatoare de vialii, pe de alta de moarte, mai bine-zis producatoarea unei vieti care poarta in ea germenele mortii.

Dumnezeu poate crea lumea, dar nu e silit sa 0 creeze. El se hotiirii§te in mod liber sii 0 creeze. EI i§i aratii §i in aceasta libertatea nernarginita §i atotputernica. Creand-o din nimic, i§i arata, pe langii atotputernicie, suficienta Lui in Sine, libertatea Lui personals neingustata, mai bine-zis libertatea §i atotputernicia tripersonala.

Dar a avut Dumnezeu nevoie sii-§i arate puterea Lui nernarginita creand lumea in mod liber §i din nimic? ~i cui a avut nevoie sa 0 arate? Lumii? Aceasta ar insemna sa nu aiba in Sine tot ce II putea face fericit. A avut nevoie sa-§i dovedeasca puterea Siesi? Dar El nu stie de puterea Sa §i fara sa si-o arate? Deci, EI n-a avut nici 0 nevoie sa-~i arate cuiva sau Siesi atotputernicia.

Hotararea de a crea lumea fara folosirea vreunei substante preexistente a luat-o Dumnezeu stiind de aceasta putere a Lui. Aceasta pentru ca stia cii va face 0 lume conforrna cu ceea ce are El insusi, sau cu ceea ce este El in Sine insusi. Nu poate veni la existenta ceva care sa nu aiba 0 asernanare cu vreun fel de existenta posibila care este in El. Caci El are in plenitudinea existenjei Sale tot ce poate fi existents. Existenta creata de El trebuie sii aiba 0 asernanare cu unele moduri ale existentei Lui plenare. El creeaza §i moduri inferioare, dar pe acestea lntrucat sunt necesare modurilor superioare mai asemanatoare ex is-

SFANTA TREIME !iI CREATIA LUMII DIN NIMIC iN TIMP

29

ten lei Lui plenare. Pe Hlnga aceea, chiar in modurile inferioare create este 0 rajionalitate cu baza in rationalitatea Lui suprema.

Unii din filosofii elini socoteau ca lumea nu vine la existenta de la un unie "dumnezeu", in varietatea ei. Dumnezeu n-ar fi putut crea dedit pe om, ca fiinla superioara, nu §i lucrurile inferioare. Sf. Chiril al Alexandriei raspunde ca aceasta ar atribui lui Dumnezeu un fel de dispre] fala de celelalte parti ale lumii (Contra Julien, in "Sources chretiennes", nr. 322, p. 305). La aceasta se poate adauga ca omul Ae legat in existenta lui de lumea material a inferioara. Toata creatia e 0 unitate. In lume, vede sC!_u descopera omul pe Dumnezeu. Unitatea §i armonia ei tnsa§i este 0 minune. In intregimea ei unitara, vede omul maretia §i in!elepciunea lucrarii lui Dumnezeu §i cu ajutorul ei se dezvolta pe sine insusi. In plus, atotputernicia lui Dumnezeu se vede §i in faptul de a fi dat 0 importanta unor lucruri asa de mici. In aceasta se vede intelepciunea lui Dumnezeu, unita cu bunatatea Lui. Sf. Chiril al Alexandriei gaseste ca, negand lui Dumnezeu vointa de a crea partile inferioare ale lumii, i se aduce marea of ens a de a-L socoti "orgolios §i neputincios". "De fapt, daca Dumnezeu nu creeaza totul, aceasta e sau din orgoliu, sau din neputinta.; Dar Dumnezeu n-are decat 0 pasiune: bunatatea. Iar 0 existenta buna nu e nici orgolioasa, nici neputincioasa, ~i Dumnezeu este accasta bunatate: bunatatea totala de a crea toate lucrurile".

Sfintii Parin]i afirma ca lumea este creata nu numai de bunatatea lui Dumnezeu, ca sa fie §i ele asemanatoare cu EI in bunatate, in intregirea lor, ci §i de injelepclunea Lui, ca sa arate in ea aceasta inlelepciune, dar §i de puterea Lui, ca sa arate in ea 0 asemanare cu puterea Lui.

Dar lntre lumea asemanatoare cu Dumnezeu §i Dumnezeu ca prototip al acestei asemanari este, pe de 0 parte, 0 infinita distanta, pe de alta parte, tntre EI §i lumea creata e 0 relatie vie prin care lumea se umple tot mai mult de bunatatea, inlelepciunea §i puterea prototipului, fara ca prototipul §i lumea asernanatoare Lui sa se confunde in sensul panteist. Caci primul i§i mentine pururea ca suport identitatea identica cu prototipul, deci lumea depinde de acela

§i tinde spre el. .

Dumnezeu este prototipul plenitudinii, iar creatia chipul plenitudinii, chemat sa seA umple tot mai mult din plenitudinea Aceluia.

In atotputernicia lui Dumnezeu de a crea 0 existenta fara trebuinta ca aceasta sa fie una cu fiinta Lui, ci numai asemanatoare cu unele sau altele din continuturile Lui §i in armoniile voite de EI, se arata 0 §i mai mare libertate a lui Dumnezeu, decat in ideea ca Dumnezeu s-a putut hotari liber pentru aducerea lumii la existenta, dar lumea adusa la existents prin aceasta hotarare nu putea fi decat parte emanata din fiinta Lui.

Dupa Sfintii Parinji, lumea este un chip §i 0 umbra a prototipului dumnezeiesc, ce inainteaza mereu spre continutul prototipului dumnezeiesc, care e in special Cuvantul Tatalui, ca sa se umple de EI, mai ales incepand de la intruparea Lui, iar deplin in viaja viitoare. Sf. Maxim Marturisitorul spune aceasta astfel: "Chiar daca ar avea omul in veacul acesta, in mod suprafiresc §i lnalt, puterea, puterea de a atinge cea mai inalta masura a virtutii, a cunostintei §i, prin aceasta, puterea de a se face stapan pe §tiinla celor dumnezeiesti, se afla inca in chipul §i icoana arhetipurilor. Pentru ca tot ce socotim noi acum ca e adevarat, e de fapt chip §i umbra §i icoana a

30

DUMITRU STANILOAE

Ratiunii celei mai inalte. Ratiunea (Cuvantul-Logosul), care lucreaza in vederea viitorului §i e facatoare a tuturor, e injeleasa ca existand §i aratandu-se in tip §i in adevar, ca una ce e mai presus de tip §i de adevar" (Ambigua, cap. 102 C., p. 253, Trad. rom., Buc. 1983). Teofan, mitropolitul Niceei, de la sfarsitul secolului al XIV -lea, reia ideea aceasta a Sf. Maxim, aplicand-o in special la Maica Domnului, care, ca varful creatiei, se umple de Fiul lui Dumnezeu eel intrupat: .Deci, fiindca taina privitoare la Nascatoarea de Dumnezeu este crearea zidirii spre existenta fericita, care s-a ararat fala de creatiunea ca existenta simpla, ca adevarul fata de umbra §i ca desavarsitul fala de nedesavarsit, foarte bine s-a spus ca cele ce exists ( cele create) sunt ca niste umbre §i preinchipuiri ale adevarului ararat in Prea Sfanta Fecioara §i ale tainei privitoare la ea. Caci e vadit ca pentru existenta fericita prim esc fapturile existenta simpla, fiindca daca nu vine la existenta fericita, existenta simpla este zadamica, fiind nedespartita" tCuvan: despre Maica Domnului, cap. III).

Creatia s-a facut pentru a fi implinita in Hristos. Aci rernarcam caracterul creatiei ca umbra a adevarului, sau a existentei plenare, men ita sa inainteze prin §i in Cuvantul, spre plinatatea existentei. Umbra se datoreaza §i ea realitatii, sau adevarului, care e Dumnezeu, accesibil noua in Dumnezeu Cuvantul. Existenta umbrei nu s-ar putea explica fara realitatea a carei umbra este. Aceasta este sensu I pozitiv al umbrei, ca §i legatura ei cu realitatea.

Lumea ca umbra a existentei se inlelege cu atat mai putin ca stand in ea insa§i, cu cat ea e numita umbra in sensul de chip al existentei plenare; adica In ea se vede conturul in parte inconsistent §i totusi real al existentei adevarate §i deplin consistente a lui Dumnezeu. Ea e, prin aceasta, un mediu straveziu §i 0 dovada a existentei durnnezeiesti, 0 forma dependents §i firava a acelei existente adevarate. Dar ea ar fi zadarnica, daca ar fi destinate sa ramana pururea umbra nedeplin consistenta, sau nesatisfacuta cu aceasta existenta nedeplin reala, Daca totusi ar trebui sa existe ca atare pururea, ar insemna ca Durnnezeu lnsusi 0 proiecteaza In mod necesar ca 0 completare nesatisfacatoare a ingustimii Lui. De aceea ea e, pe de 0 parte, 0 umbra a Cuvantului, pe de alta, Cuvantul e in ea intr-un grad din ce in ce mai launtric. mai consistent, ajutandu-i §i ei sa inainteze cu voia ei in E1. ~i tot de aceea i-a fost daruit timpul pentru aceasta inaintare in realitatea a carei proiectie este, avand ca el sa inceteze cand ea se va umple de toata consistenta Cuvantului. Deci timpul are 0 functie pozitiva, legat de caracterul dinamic allumii, ca umbra a lui Dumnezeu §i de destinatia ei, sa inainteze spre linta unirii depline cu prototipul. Timpul are 0 functie pozitiva pentru lume, dar nu vesnica. Daca creatia n-ar trai nici 0 prezenta a Cuvantului ca existenta plenara In ea §i mai presus de ea~ atragand-o spre El, ea ar fi de fapt "umbra §i vis". ~i cum ar mai exista peste tot? In aceasta stare de separatie accentuata de Cuvantul, de rajionalitatea intrejinuta in ea de Ratiunea dumnezeiasca, ea ajunge smpanita de moarte, datorita unei vieti voluntar dezorganizate §i in dezarmonia tuturor partilor ei.

Teologul catolic Herbert Miihlen a tras din caracterul de umbra al creatiei concluzia ca ea e prin natura ei profane. El identifica profanul cu creatul §i sacrul cu necreatul, deci cu fiinta lui Dumnezeu. El spune: ,,sfinlenia in sens strict teologic este fiinta proprie lui Dumnezeu. EI se arata in apropiere radicala de om §i de creaturitatea lui, ca Cel absolut depart at §i de neinteles. Dimpotriva, creatia este pur si simplu nesacrul, profanul. De aceea omul, intrucat este

SFANTA TREIME st CREAflA LUMll DIN NIMIC iN TIMP

31

creatura, nu poate experia prin sine sfinjenia lui Dumnezeu. Nu e mrmc in creatura ca §i creatura dumnezeiasca §i nimic in Dumnezeu ca Dumnezeu creatural. Dar aceasta nu exclude, ci include in sine ca, creatura ca lntreg, trebuie vazuta referindu-se la Dumnezeu. Daca creatura ar fi prin sine dumnezeiasca, Dumnezeu n-ar mai fi Dumnezeu. Aceasta referinja a creatiei la Dumnezeu trebuie de aceea declarata de asemenea profana, ca nedivina" (Entsakralisierung, Paderbom, Schoningh, 1971, p. 71).

Socotim ca aceasta concepjie se resimte de invalatura catolica despre pacatul ca natura purii a omului, iar viata lui in Dumnezeu ca supranaturalii. Fala de ea, Parintii rasariteni vad "natura" in calitatea ei de opera a lui Dumnezeu, ca "bun". Sf. Maxim Marturisitorul spune: .Jar ca nimic natural nu se impotriveste lui Dumnezeu, e vadit din faptul ca cele naturale au fost create de Dumnezeu prin facere §i ca nici una nu are ceva reprosabil in existenta ei fiintiala, ci, dimpotriva, sunt supuse invinuirilor prin abaterea lor. Cad prin aceasta abatere ne facem partasi de tot raul, prin socotinta noastra arbitrara asemenea §arpelui incepator al raului. Dar prin fire suntem :ffiptura a lui Dumnezeu §i zidire cinstita dupa fire". "Cad nimic din cele naturale, precum nici insa§i firea nu se lmpotriveste vreodata cauzei firii... Deci daca ar spune cineva ca eeva din eele doua firi se impotriveste lui Dumnezeu, vina ar arunca-o mai degraba asupra lui Dumnezeu decat asupra firii, ea asupra unuia ce a sadit in firea celor create un razboi natural spre revolta §i lupta fala de EI §i intre ele" (P. G. 91, col. 80).

Se poate deci spune ea profanul ea instrainare de Dumnezeu apare ea 0 abatere de la fire. Dar firea nu e numai creata de Dumnezeu, d, prin creatie, e §i pusa intr-o legatura eu Dumnezeu. Creatura nu se poate mentine in normalitatea ei fara 0 legatura eu Dumnezeu. Dar omul e persoana dotata eu voinla libera, ea dovada ca §i Creatorul e Persoana, sau comunitate de Persoane libere, care voiesc pe om intr-o relatie libera eu Ea. Deci omul poate sa lucreze §i Impotriva legaturii cu Dumnezeu. Prin aeeasta apare profanul. Cad fiind dotat cu libertate, omul e chemat sa intareasca legatura eu Dumnezeu §i prin voia lui libera, primind in sine din ee in ee mai rnulta putere spre bine sau spre sfintenie din eomuniunea eu Dumnezeu, izvorul binelui. Deci, ehiar daca nu se spune ca e sfant de la inceput, omul are pomirea spre sfintenie. EI nu e pomit prin fire spre profan, sau impotriva lui Dumnezeu, ea izvor al binelui. Cad aeeasta ar insemna ca Dumnezeu ea bun l-a ereat pe om contrar Siesi ea bun. Caracterul de creatura nu e identic eu earaeterul opus lui Dumnezeu, sau binelui, ci eu 0 anumita conformitate eu Dumnezeu §i eu aspirajia dupa 0 tot mai mare apropiere de EI §i de eolaborare eu El. Iar Dumnezeu l-a facut pe om spre aceasta inaintare spre EI §i spre a-i darui tot mai multe din darurile bunatatii Sale. Omul a fost facut ca chip al lui Dumnezeu, purtand in el dinamismul de a se inalta spre asemanarea eu Dumnezeu, sau de a se dezvolta la tot mai multa asemanare prin voia lui libera. Chiar ea umbra a existenjei plenare, ereatul i§i are aceasta existenta de umbra tot de la Dumnezeu §i e ehemat sa inainteze in existenta plenara, dar desigur cu ajutorul ei. De altfel, ehiar umbra nu poate fi dedit legata de realitate.

Chiar cand omul se abate de la fire, deci spre rau, in el nu dispare orice urma §i dorinta de bine, ca dorinta a firii. Sau chiar daca neaga prin constiinta §i libertate legatura eu Dumnezeu, el nu poate desfiinta in sine orice urma §i dorinja a binelui. ~i in binele ramas e 0 radacina a unei legaturi cu Dumnezeu,

32

DUMITRU STANILOAE

mai mult sau mai putin voite, deci 0 radacina a sfinteniei. Caci a fi bun inseamna a fi bun cu alta persoana, deci a recunoaste persoana ca valoarea cea mai inalta, legata cu Dumnezeu eel nepieritor. Iar In aceasta se ascunde simtirea ca mai presus de toata existenta sta persoana legata de Persoana sau de Comunitatea personals vesnica §i creatoare.

A declara creatul profan prin msa§i firea lui inseamna a considera ca profanul, sau opusul binelui, vine de la un Dumnezeu In sens panteist, adica a nu cunoaste pe Dumnezeu ca §i comuniune personala iubitoare, ci ca pe 0 esenta imperfecta, supusa legii impersonale. Aceasta sta In legatura cu considerarea creatiunii ca un fel de fiinta redusa a durnnezeirii In sens emanationist, desi la prima vedere considerarea creatului ca opus lui Dumnezeu ar putea indica 0 totala separatie a lui de Durnnezeu. Creatul, neexistand Insa decat prin Durnnezeu eel personal, nu poate fi cu totul profan, Dumnezeu tinandu-lln atentia Lui. AI mai putea fi intrucatva profan, daca ar avea 0 baza §i In ceva deosebit de Dumnezeu, ceea ce ar lim ita pe Durnnezeu, privandu-I de atotputernicie. Existenta creata, de§i e scoasa din nimic, nefiind decat prin Dumnezeu eel personal §i deci bun, desi inconsistenta prin sine, nu poate sa fie ca atare profana. Creatul, nevenind la existents decat prin Dumnezeu, ca §i comuniune personals suprema, nu po ate sa nu fie imprimat de acest caracter §i sa nu fie adus la existenta In vederea comuniunii cu El §i sa fie mentinut de acest Durnnezeu In acest scop.

In conceptia lui Miihlen, dupa care creatia e prin fire profana, mai e implicata ideea ca creatul nu vine la existenta prin puterea lui Dumnezeu eel In Treime §i nu se menjine prin puterea Lui, ci printr-o porunca capricioasa a Lui, ee-l line despartit de Sine, pentru a arata cat de slaba este 0 existenta deosebita de El. Creatura vine insa la existenta §i dureaza In ea prin "Imparta§irea" de Dumnezeu eel In Treime, desi aceasta nu inseamna cit e 0 parte din fiinta lui Dumnezeu, ci din puterea Lui, care-i da existenta §i-i sustine fiinta §i puterea. Creatul e fiinla §i putere creata, produsa de puterea necreata a lui Dumnezeu, printr-o prezenta lucratoare a Lui In puterea sau In flinta celor create, cum am vazut ca spun Sf. Maxim Marturisitorul §i Sf. Grigorie Palama.

Prin cele de mai sus s-a recunoscut totusi caracterul creatiei de umbra a existentei plenare a lui Dumnezeu. Stare a ei de umbra poate fi umpluta tot mai mult de adevarul existentei plenare, dar poate sa §i slabeasca tot mai mult asemenea unui cosrnar chinuitor ce pare cand existenta, cand neexistenta. Coruperea creatiei, manifestata In boli §i in moarte, slabeste chiar §i acest caracter de umbra propriu creatiei. Aceasta Ina in tare in starea de umbra vine din slabirea anormala a legaturii creatului cu existenta plenara sau cu Dumnezeu.

Dar se po ate pune intrebarea: de ce omul ca creatura n-a fost facut ca om desavarsit de la inceput? De ce a fost creat ca sa ajunga la desavarsire parcurgand un drum spre ea? Daca Fiul §i Duhul Stant i§i primesc existenta din Tatal ca desavarsita, de ce nu 0 primesc §i oamenii din creatie?

La aceasta se poate raspunde: oamenii n-ar putea avea existenta plenara sau desavar§ita de la inceput, decat daca s-ar naste §i ar purcede §i ei din fiinta lui Dumnezeu, ca Fiul §i ca Duhul Stant, iar aceasta ar insemna ca n-ar mai fi un singur Fiu care sa concentreze asupra Sa dragostea paterna absoluta, pe care s-o reverse §i peste noi cand El se face Frate m umanitate cu noi. De aceea, fiind adusi la existenta printr-o lucrare creatoare a Sfintei Treimi din nimic, oamenii nu pot avea de la inceput

SFANTA TREIME ~I CREATIA LUMII DIN NIMIC IN TIMP

33

desavarsirea pe care ar fi avut-o daca ar fi prim it fiinta dumnezeiasca, dar pot inainta in desavarsire, prin legatura tot mai stransa cu Dumnezeu. S-ar putea intreba iara§i: dar de ce nu li se da prin lucrare toata desavarsirea de la inceput? La aceasta se poate raspunde: 0 lucrare nu are in ea tot ce are fiinta §i deci nu poate da omului creat de ea insii§i fiinta, asa cum nici omul nu poate da altuia prin lucrare insii§i fiinta sa, cum o dii persoanei pe care 0 naste, E un lucru minunat cii Dumnezeu poate produce prin lucrare persoane, cum nu poate produce omul. Persoana omului e creata §i ea de Dumnezeu din nimic. Dar persoana produsa prin lucrarea lui Dumnezeu nu e una in fiinlii cu Persoana divina, care-i da existenta prin facere sau prin lucrare. De aceea nu e una niei cu Persoanele divine, care yin la existenta prin nastere §i purcedere din Tatal, primind prin aceasta insa§i fiinta divina, Avem aid iara§i importanta distincjiei dintre fiinta §i lucrarea dumnezeiasca, explicata pe larg de Sf. Grigorie Palama. Fara aceasta distinctie nu s-ar putea explica creatia din nimic a lucrurilor §i persoanelor umane, distincte de Dumnezeu. Toate ar fi de aceeasi esenja, in sens panteist. ~i toate ar fi condamnate la nedesavarsire §i moarte in mod definitiv, chiar daca ar fi socotite divine.

Persoanele umane nu pot primi niei pe parcursul existentei lor fiinja divina, ca sa aiba de la un anum it moment plenitudinea existentei. Ele primesc scopuri de existenta printr-o continua lucrare a lui Dumnezeu §i a lor, mai ales din continua comunicare intre lucrarile fiintei divine §i fiintei umane. lar in Iisus Hristos sunt unite intr-o singura Persoana. ~i din aceasta unire a lor intr-o singura Persoana in Hristos, prim esc §i persoanele umane lucrarea dumnezeiasca, care, prin unirea cu cea omeneasca a lor, Ie dau puteri sa inainteze in unirea cu Dumnezeu, simtind tot mai mult cum, din fiinla dumnezeiasca, se comunica fiintei lor lucrarea Ei.

Desigur, persoana umana, desi creata §i ea din nimic, prin lucrarea divina, e adusa la existenja, sustinuta in existenja §i ajutata in dezvoltarea ei prin alte lucrari durnnezeiesti, decat prin cele referitoare la lucruri. Ba chiar in lucrarea crearii omului se imbina mai multe lucrari. E alta lucrarea alcatuirii trupului prin "mainile" Lui Dumnezeu, §i alta cea a "sufHirii" sufletului in el, desi intre ele este 0 solidaritate. Cad prin alta lucrare creeaza Dumnezeu un suflet intelegator §i prin alta ajuta dezvoltarea lui 'in intelegere §i iubire. E drept di to ate cele create se tmpartasesc de Dumnezeu, dar e foarte mare deosebirea intre impartasirea celor materia Ie §i a persoanelor constiente; §i intre a lor §i a sfintilor. Cele ce traiesc numai sensitiv, sau nici sensitiv, nu prim esc puterea sa "traiasca in mod indumnezeit". Numai persoanele se "invrednicesc de 0 impartasire propriu-zisa" (Sf. Grigorie Palama, Despre participare, laPr. p. Sta~i1oae, Yiata §i fnvaliUura Sf Grigorie Palama, Sibiu, 1938, p . .113). In fiinta lui pumnez~~ se afla puteri nenumarate, sau Dumnezeu are putinta de a se folosi de lucran

in grade diferite. . . .

Aceasta imbogatire treptata a creaturii umane cu putenle dumnezeiesti necreate,

dupa ce ea a fost creata §i inzestrata cu puteri == tot ~rintr-o. puter~ creatoare necreata, cerand §i conlucrarea voita a persoanei umane hbere §l consuente, face necesar timpul. Deci §i timpul are ca premisa existenja dumnezeirii personale, ~r~ are puterea de a se folosi de lucrari voite, deosebite de fi~la, ?upa. cum e potnvit caliHilii persoanei create, a carei crestere cere 0 conlucrare hbera a ei,

34

DUMITRU STANILOAE

Daca n-ar exista decat 0 esenja care emana din ea individualitati ce se inlocuiesc fara rost §i fara 0 implinire adevarata, n-ar exist a 0 deosebire reala nici intre timp §i eternitate. Totul ar fi un timp vesnic, intrucat n-ar duce la nici

o tinta adevarata §i cu adevarat desavar§ita. Totul ar fi 0 temporalitate eterna,

o eternitate care nu porneste dintr-o plenitudine §i nu duce la ea, care nu are ca baza decat 0 existents insuficienta, lnsuficienta care nu poate fi depasita, dar nici nu poate fi dusa la inexistenja, Timpul in viziunea crestina e deosebit de eternitate, dar e produs de ea §i duce la ea, avand amandoua un rost; e prod us de eternitate in mod voluntar pentru persoane create ce inainteaza In mod voluntar prin el spre implinirea in eternitate.

Dar inainte de a incerca 0 inlelegere mai adancita a rostului timpului pentru creaturile constiente §i libere, ne vom opri asupra sensului nimicului din care e produsa de Dumnezeu existenta creata.

3. Creatia din nimic

Nimicul nu e un vid real, alaturi de Dumnezeu ca plenitudine a existentei, sau ca existenta nernarginita; un vid de care Dumnezeu ar fi marginit prin fire, sau printr-o anumita restrangere a Lui, ca sa scoata din ellumea creata. Aceasta i-ar da un anumit sens pozitiv. Ca atare nu inseamna 0 anumita micsoarare de Sine a lui Dumnezeu in favoarea lumii pe care 0 creeaza. .Este inexact §i insuficient a spune ca lucrurile sunt create §i plasate in afara lui Dumnezeu. Insusi acest «in afara» este pus numai de creatie §i creatia din nimicul din afara este tocmai 0 astfel de punere a unui «altcevaalaturi de Durnnezeu. Desigur nu in sensul unei limitari a plenitudinii divine, ci a aparitiei alaturi de Dumnezeu a substantei sau naturii eterogene a creatiei., Minunea creatiei consta in aceea ca apare altceva cu totul nou, ca picatura eterogena a creatiunii exista alaturi cu «nemarginitul ocean al existentei», cum zice Sf. Grigorie de Nazianz. Este 0 infinita distanla intre Dumnezeu §i creajie, dar distanla «nu de loc, ci de natura», cum spune Sf. loan Damaschin" (G. Florovsky, Creation and Redemption, Pelmonta Massachussetts,.1976, p. 46; Sf. Grigorie de Nazianz, Or. 18; P. G. 37, col. 316; Sf. loan Damaschin, De fide orth, I, 15; P. G. 96, col. 583). Avem in aceasta, pe de 0 parte, 0 mare coborare a atenjiei lui Dumnezeu la nimicnicia creatiei, dar pe de alta parte, tocmai in ea manifestarea negraitei Lui bunatali. Cu cat e mai mic cella care se apleaca cineva, cu atat arata acela in aceasta aplecare 0 mare bunatate,

Nimicul inseamna numai ca Dumnezeu n-a scos nici din Sine, nici din altceva lumea; sau ca inainte de actul creajiei n-a existat vreo substanta din care ea ar fi fost adusa la existenta; §i nu i-a dat nici din fiinta Lui existenta, Dupa definitia lui Toma d' Aquino, "crealiunea este producerea unui lucru dupa substanta lui total a, nepreexistandu-i nimic (nullo praesuposito) necreat sau creat". Sf. Parinti rasariteni spun ca lumea a fost adusa la existenta "din ceea ce nu este".

SFANTA TREIME SI CREATIA LUMII DIN NIMIC iN TIMP

35

A nu fi avut nevoie de ceva pentru a crea lumea, nu inseamna 0 marginire a lui Dumnezeu, ci dimpotriva, semnul atotputemiciei, sau al puterii Lui nemarginite.

o seams de filosofi §i teologi occidentali au asociat cu crearea lumii 0 restrangere a lui Dumnezeu, pentru a face sa se iveasca un gol, din care sa 0 scoata. ln idee a de 0 kenoza a lui Dumnezeu, 0 data cu crearea lumii (afirmata §i de Serghie Bulgakov), este un adevar. Dar dupa Parintii rasariteni ea nu consta in a crea lumea din nimic, ci in a face 0 lume marginita §i in a se cobori pentru veci la 0 relatie cu ea. Caci 0 lume nemarginita nu putea crea. Aceasta ar fi fost 0 emanatie din El, in baza unei legi interioare, care pe de 0 parte l-ar fi supus acelei legi, marginindu-l in putere, pe de alta l-ar fi ararat producand 0 lume in care viata e mereu anulata de moarte. De fapt, in coborarea la 0 lume creata marginita se arata, pe de alta parte, 0 negra ita marime a iubirii, cum se arata in crearea ei din nimic atotputernicia Lui. Constatam deci paradoxul: Dumnezeu i§i arata, creand lumea §i intrand in relatie cu ea, pe de 0 parte atotputemicia §i nemarginirea iubirii ocrotitoare §i mangaietoare, pe de alta nu-si poate revarsa in ea toata puterea, caci aceasta ar avea ca efect distrugerea ei. E 0 putere §i in a ocroti un bob de roua lntr-o palma care-l poate distruge, sau a line ca tata in bratele iubitoare, dar §i coplesitoare ca putere, copilul fraged, usor de strivit. Dumnezeu nu se limiteaza de lume ca de ceva alaturat, caci 0 cuprinde in Sine, sau El se sala§luie§te in ea, depasind-o infinit §i invaluind-o in infinitatea Sa, trainduSe intreg in ea §i dincolo de ea in Sine insusi, ca izvor din care se da atata putere cat po ate primi ea §i anume fiinjele constiente mai multa §i unele din ele mai mult, asa cum tatal revarsa in inlelegerea copilului Imbratisat, atata puter.e cat poate cuprinde el, §i unul din ce in ce mai multa, pe masura cresterii spirituale, altul foarte putina.

Toata puterea Lui asupra ei si-ar putea-o manifesta Dumnezeu numai rand ea ar fi din fiinta Lui. Dar aceasta, pe de alta parte, n-ar mai fi 0 lume creata, semn al atotputerniciei Lui. De aceea, doctrine le panteiste nu pot ex plica insuficientele lumii, decat dintr-o anumita marginire a esentei emanatoare.

Dumnezeu se coboara, deci, dand existenta din nimic unei lumi marginite, dar o face aceasta benevol §i i§i arata, pe de alta parte, in aceasta atotputemicia. Micimea lumii create nu-L arata §i pe El mic, in esenja, cum il arata doctrina emanationista, ci nemarginit in putere §i in iubire. Pe de alta parte, coborarea la nivelul ei arata caracterul Lui superior sau personal, caci 0 face aceasta de bunavoie.

Sf. loan Damaschin uneste creatia din nimic cu atotputernicia, in sensul ca Dumnezeu ar putea sa §i distruga lumea aceasta §i sa §i creeze altele, daca ar voi (Contra Manichaios 131; P. G. 94, 70). In crearea lumii este pe de 0 parte o coborare, pe de alta se manifests puterea §i libertatea lui Dumnezeu §i pentru !?a El ar fi putut sa n-o creeze. Ea n-are in ea nimic careia si-ar datora existenta. In creatie se reveleaza 0 mare minune. Lumea ar fi putut §i sa nu fie peste tot. .Dumnezeu n-a avut nevoie de ea" (G. Florovski, Op. cit. p. 51). Biserica a dezaprobat pe Origen care afirma ca lumea a fost 0 necesitate pentru revelarea puterii §i bunatalii Lui §i de aceea El trebuie sa creeze diferite lumi din eternitate, lntre care §i pe cea prezenta (Idem, Op. cit., p. 54).

Libertatea aceasta a lui Dumnezeu in raport cu lumea poate da §i omului o libertate. Daca Dumnezeu, desi a gandit lumea din veci, n-a fost silit sa 0 §i creeze, sau ar putea sa §i distruga lumea pe care a gandit-o din veci §i sa creeze §i alta la care a putut sa §i gandeasca sau a gandit de fapt, alegand pe cea care

36

DUMITRU STANILOAE

a voit-o, El poate sii gandeasca in veci in asa fel §i diferite lucruri, ca sii nu sileasca nici pe oameni sii le implineasca. Libertatea Lui falii de lucrurile prevazute poate sii dea §i oamenilor 0 libertate privitoare la lucrurile prevazute de El. In nici un fellumea nu-L sileste pe Dumnezeu intru ceva. Dar Dumnezeu se poate angaja la ceva §i aceasta angajare benevola nu §i-o dezminte. Iar prin aceasta cere §i omului sii tina seama de angajamentul Lui. ~i daca omul nu 0 face, inseamna ca nu se arata ascultator de EI, ceea ee-l desparte sufleteste de Dumnezeu §i-i aduce suferintele prelungite chiar etern, daca nu se caieste.

A crea §i a sustine 0 existenta care n-are in sine ca baza ° substanta proprie a ei, sau Iiinta Lui, e §i ea ° putere cum nu ° poate avea decat Dumnezeu. El realizeaza prin aceasta §i sustine un alt fel de existenta, datorita exclusiv puterii Lui. In acest sens s-ar putea spune cii-§i adauga un alt fel de existenta la existenta Lui, caci nici ° existenta nu poate fi realizatii §i mentinuta rara ° legatura cu existenta Sa, unica baza pentru orice fel de existenta; prin creare infaptuieste 0 alta posibilitate de existenta, dar care depinde exclusiv de EI, spre deosebire de fiinta Lui, de care nu se poate spune ca §i-o aduce la existenta cum ° aduce pe cea a lumii. Aceasta aducere la existenta a lumii exclusiv prin voia Lui, e §i 0 coborare, dar §i ° manifestare a atotputemiciei. Iar aceasta noua forma de existenta neputand exista rara puterea Lui, ea primeste oarecum loc in EI lnsusi. Astfel, coborarea sau autornarginirea Lui Dumnezeu la relatia cu ° existenta marginita, care nu poate fi decat legata de EI, este pe de alta parte ° cuprindere a ei in EI insusi, cum rernarca cu dreptate Moltmann, care adauga: .Aceasta nu inseamna ° dizolvare panteista a crAealiei in Dumnezeu, ci forma definitiva pe care creatia ° afla in EI" (Op. cit., p. 10). In aceasta avem iara§i 0 coborare a lui Dumnezeu, care arata atotputemicia §i atotcuprinderea Lui. Desi face loc in Sine unei existente miirginite, faptul eii 0 sustine §i pe aeeasta in Sine nu-l margineste, ci-L arata §i in alt fel nernarginit in putere.

Iar in unirea paradox ala a coborarii eu atotputernicia Lui se arata iubirea deplina, 0 iubire care n-ar fi asociata eu atotputernicia, dar §t cu coborarea, n-ar fi 0 iubire deplina. Dumnezeu e atotputernic, dar §i milostiv. In mila Lui se arata coborarea, insa cum ar fi un Dumnezeu adevarat eel ce n-ar fi In stare de mila? Cu cat e mai puternic, eu atat e mai milostiv. Prin mila ridica eeea ce-i infinit mai mic §i mai slab decat EI, sau ceea ce n-are prin sine nici ° putere la nivelul de partener al Sau §i la participarea la fericirea Sa.

Un Dumnezeu care ar fi ereat lumea din capriciu arbitrar, numai pentru a-i arata puterea Lui, nu din iubirea fala de ea, n-ar corespunde intru totul ideii ce-o avem despre atotputernicia Lui. Dumnezeu eel adevarat n-are nici ° trebuinta de lume, nici macar pentru a fi slavit de ea; nici macar pentru a-si satisface prin crearea ei un capriciu. Singura Lui bucurie de lume este bueuria ei de a exista §i de a participa tot mai mult la existenta Lui infinita.

~i numai unirea puterii Lui cu mila Lui, sau eu bucuria ei de existenta ei, Indeamna creajia la lauda Lui sincera, Daca lumea ar vedea in existenja ee a primit-o numai marirea Lui, lauda ee i-ar aduce-o n-ar fi lntreaga. Daca ar vedea numai mila unuia care nu e atotputernie, lauda n-ar fi iarasi deplina. II laudam pe Dumnezeu nu numai pentru ca e tare, ci §i pentru ca e bun §i milostiv, adica pentru ca se coboara la noi, desi e atotputernic. Cu cat e cineva mai mare, cu at at coborarea Lui e mai reala. Coborarea implica 0 mare inallime, precum

SFANTA TREIME SI CREATIA LUMII DIN NIMIC iN TIMP

37

daruirea 0 mare bogatie, dar §i 0 mare iubire. In coborare se arata bogatia, dar nu §i pierderea ei. Cel puternic ramane in esenta puternic, pentru a se putea cobori, Cel darnic ramane in esenja bog at, pentru a putea darui continuu, El poate coborl la planul inferior al celor mici, dar ramane totodata chiar prin aceasta in Sine la inallimea lui §i 0 face simlita pe aceasta in alt fel, sau intrun fel superior celor mici, chiar prin coborarea lui ridicandu-i la inallimea Lui §i pe ei prin har, dar nu prin fiinta, cum este El.

o laudii deplina nu pot aduce lui Dumnezeu decat creaturile constiente, pentru eli numai ele traiesc bucuria existentei ce Ii s-a dat. Lauda aceasta 0 aduc lui Dumnezeu ingerii §i oamenii. Natura materiala §i animals dii oamenilor un motiv in plus pentru bucuria existentei lor. Caci ea face oamenilor posibila 0 existenta complexa, bogata, un prilej de putere §i pentru ei, facand mai vaditii maretia §i iubirea lui Dumnezeu fatii de ei, ca surse de imbogatire a existentei lor. Ea se incadreaza prin aceasta in existenta lor. Ei nu pot trai deplin bucuria de existenta fara ea. De aici se vede ca lumea materials §i animala e facuta pentru oameni, ca fiinje constiente. Ei lauda de aceea pe Dumnezeu §i prin natura materiala §i animala; vad marirea iubitoare a Lui coborata la ei §i in existenta acelei naturi. Astfel, prin oameni aduce §i lumea materiala §i animals lauda ei lui Dumnezeu. Oricat ar fi ea de minunata in puterea §i rationalitatea ei armonioasa, de 0 complexitate de necuprins, daca ar fi fara om ar fi rara sens. Lauda ei obiectiva §i nedeplina capata sens numai inclusa in lauda constienta a oamenilor. Daca Dumnezeu n-ar fi creat dec at lumea materiala §i animala inconstienta, s-ar fi putut spune ca a creat-o numai pentru Sine, ca sii-§i vada in ea rationalitatea §i puterea Lui, deci ca EI a avut nevoie de aceasta, caci ea n-ar avea 0 bucurie de existenta ei. Iar 0 lume rara om, oricar ar fi de rationala §i plina de semne ale puterii lui Dumnezeu, n-ar arata deplin puterea §i ralionalitatea Lui §i deloc iubirea Lui. L-ar arata ca pe un dumnezeu insuficient sau eel putin capricios in EI insusi.

Dar coborarea lui Dumnezeu la lume, care face cunoscuta marirea Lui, se arata mai ales in relatia Lui cu ea, ca lume ternporala, Caci in aceasta se arata o participare a Lui la temporalitatea lumii §i 0 legatura a Lui cu lumea schimbiitoare pentru a 0 conduce cu conlucrarea ei libera - posibila prin darul Lui - la inaltimea Lui §i unirea vesnica cu El.

4. Creatia adusa la existen!a in tlmp de un Creator, care 0 gande§te din veci, pentru ca sa inainteze in timp spre EI

E meritul recunoscut al lui Mircea Eliade de a fi remarcat ca religiile naturiste dau importanta naturii care se repeta, pe cand Vechiul §i Noul Testament dau atentie principal a timpului §i istoriei. Dupa el, "cre§tinismul este credinta omului modern §i a omului istoric, a omului care a descoperit totodata libertatea personals §i timpul continuu (in locul celui ciclic)", pe cand "omul civilizatiilor

38

DUMITRU STANILOAE

arhaice suporta cu greu istoria §i se silea sa 0 desfaca in perioade" (Le My the qe l'eternel retour; archetypes de repetition, Paris, Gallimard, 1949, p. 161,36). In acelea "timpul e privit numai biologic, fara sa devina istoric" (Op. cit., p. 74). .Deosebirea principala Intre omul comunitatilor arhaice §i omul cornunitatilor moderne, cu 0 pecete accentuata a iudeo-crestinismului, consta in faptul ca primul se simte legat indisolubil de cosmos, pe cand ultimul e legat numai cu istoria" (Op. cit., p. XIII-XIV). Evreii sunt primii care au descoperit istoria ca manifestare a lui Dumnezeu, in asa fel ca "cosmogonia indreptateste mesianismul §i apocalipsa §i acestea pun bazele unei filosofii a istoriei" (Op. cit., p. 60). Crestinisrnul a facut evidenta eshatologia ca timpul din urma, aparut in Hristos §i apropiat de sfarsirea lui in vesnicie.

Fara sa staruie prea mult §i sa puna in evidenta sensul existentei implicat in ea, Eliade leaga ideea de timp §i de istorie de ideea de Durnnezeu ca persoana. Dar un Dumnezeu Persoana e stapan al naturii §i transcedent ei §i de aci rezulta valoarea persoanei care nu se topeste in natura, ci e enemata la 0 vesnica existenta personala. Timpul §i istoria li sunt date acestui om pentru ca in cursul lor sa inainteze neoprit in natura, spre desavarsire, care ii este necesara pentru vesnicia fericita.

Teologul grec Marcos Begzos vede caracterul istoric al intregii lumi, influentata de spiritul uman, confirm at de noile descoperiri ale fizicii, mai precis ale lui Werner Heisenberg: a) simpla observatie a omului modifica miscarea dinlauntrul atomului §i b) particulele elementare ale lumii fizice nu sunt corpuscule separate, ci particele simetrice, deci in relatie intregitoare. Largind ideea de relatie la cosmosul intreg §i influenta observatiei umane asupra miscarii atomului la legatura oamenilor eu tot eosmosul §i deducand de aci 0 puternica influenja a umanitatii asupra naturii, iar de aici 0 negrait mai puternica influenta a Creatorului personal asupra lumii, teologuI grec vede Iumea creata de El §i asezata in cadrul timpului, condusa prin EI cu colaborarea umanitatii spre desavarsirea ei eshatologica (Fizica dialecticii si teologia eshatalogicii. Dialogul filosofic contemporan al fizicii si teologiei pe baza operei stiintlfice a lui Werner Heisenberg, Atena, 1985).

De fapt, daca linem seama ca timpuI este succesiune §i ca atare e propriu existentelor schimbatoare, un timp care ar dura din veci §i pana in veci, dar care prin aceasta n-ar duce niciodata existentele schimbatoare la desavarsire, n-ar ave a nici un sens. Daca Iumea aceasta ar fi din veci, timpuI ei oricat de vesnic ar fi, nu ar face-o sa depaseasca schimbabilitatea §i insuficientele ei. Evolutia ei, chiar daca are Ia dispozitie un limp etern, n-o scoate din ceea ce este ea prin fire: rarnane mereu schimbatoare, deci imperfects. Aceasta inseamna 0 nesocotire a sensului istoriei §i existentei, Ia care a ajuns omenirea in Vechiul Testament §i mai deplin in Crestinism §i 0 recadere in mentalitatea arhaica, a religiiIor naturaliste, copiate de filosofiile panteiste.

TimpuI nu e dat Iumii dedit ca un interval trecator spre pregatirea ei pentru desavarsirea §i neschimbarea ei in viata eterna. Dar aceasta situare a lumii in timp, sau dotarea ei cu schimbarea in revederea desavarsirii, implica faptul ca ea nu e din vreo esenja fundamentals sau din vreo alta esenta, caci in acest caz n-ar putea lnainta spre desavarsire, ci e creata din nimic, de un Creator personal din veci desavarsit, care i-a sadit aspiratia inaintarii spre El prin desavarsirea ei din puterea Lui, sau din tot mai sporita comuniune eu El.

SFANTA TREIME SI CREATIA LUMII DIN NIMIC iN TlMP

39

Lumea aceasta nu po ate fi din veci. Caci nu poate fi din veci 0 lume in aspiratia temporal a spre 0 linta - asa cum se vadeste ea - fara sa fi ajuns pana acum la aceasta linta a desavarsirii, care sa 0 muljumeasca. Ea trebuie sa fi aparut in timp §i trebuie sa-si sfarseasca odata forma existentei temporale, sau schimbatoare. ~i intrucat nici aparitia ei in timp, nici sfarsitul ei in timp nu §i I-a putut da §i nu §i-l va putea da singura, acestea trebuie sa vina de la Existenta personala de suprema putere §i desavarsire, neternporala, neschimbata. Caci neschimbarea in injelesul ei pozitiv irnplica plenitudinea nemarginita a existentei. Fiinja plenara e neschimbata nu intr-o saracie extrema a existentei, ci pentru plenitudinea ei, dincolo de care nu mai po ate inainta, ci are in ea toata plenitudinea §i bucuria de ea.

In lntelegerea sensului timpului legat de lume, trebuie sa se lina seama ca la originea §i la sfarsitul lui sta 0 existenta vesnica §i ca el depinde in durata lui de acea existenja, ca drum spre ea. Sf. Maxim Marturisitorul zice: .Deci, pana ce zidirea se afla in lume, in chip temporal e supusa miscarii transformatoare, din pricina stabilitatii marginite a lumii §i a coruperii prin alternare in cursu I timpului. Dar ajunsa in Dumnezeu, va avea, datorita monadei naturale a Celui in care a ajuns, 0 stabilitate pururea in miscare §i 0 identica miscare stabila, savar§ita in jurul Aceluiasi Unul §i Singur ... Taina Cincizecimii este deci unirea nernijlocita a celor providentiati cu Providenta, adica unirea firii §i a Cuvantului prin lucrarea Providentei, unire in care nu se mai arata nici timp, nici devenire" (Rasp. catre Talasie, 65; Filoc, rom. III, p. 438-9). Sfintii ajunsi pe culmile desavarsirii traiesc in detasarea lor de lume eel mai intens apropierea vesniciei §i sfarsitului timpului sau eshatologicul.

Dar se cade sa vedem mai arnanuntit in ce consta functia timpului, ca §i conditie a inaintarii creaturilor constiente spre desavarsirea vesniciei. De ce are lumea actuala nevoie de el? ~i cum se poate defini mai concret raportul timpului cu eternitatea?

La aceste intrebari credinta crestina a dat un raspuns care acorda §i timpului o valoare pozitiva, Dar referitor la sensul §i rostul timpului §i la raportul lui cu eternitatea, s-au dat in istoria gandirii omenesti §i alte raspunsuri.

Un raspuns deosebit a dat Platon, preluandu-I de la Parmenide. Ei considera eternitatea existenta care persists, iar temporalul ceea ce trece, lasand amintiri din ce in ce mai sterse, Omul trecator nu are decat perspectiva topirii in esenta vesnica inconstienta, Nu persista decat niste idei permanente, care tree de la persoane la persoane, ca niste valori impersonale. Precum se vede, aceasta conceptie amesteca inlelegerea impersonala a eternitatii cu 0 anum ita desconsiderare a persoanei. Sufietul are ceva etern, impersonal, §i ceva trecator, personal. De aceea poate cobori in alte §i alte trupuri trecatoare. Dar nemultumit de trupul care-i impune temporalitatea, se desprinde mereu de orice trup, urcand in eternitate. Insa nu poate rarnane permanent nici in ea, ci coboara intr-un alt trup §i asa mai departe. Se arata in aceasta 0 intelegere ciclicf a timpului. Sufletul nu se multumeste nici cu eternitatea pura, nici cu timpul. In general, existenta care rarnane nu se separa definitiv de ceea ce trece. Existenta propriu-zisa poate fi numita divinul, dar ea nu e transcendenta cu adevarat temporalului.

Aceasta conceptie nu da propriu-zis nici 0 explicatie "ve§nicului" existent §i temporalului, care nu are in sine 0 valoare permanenta. Nimic nu ca§tiga omul

40

DUMITRU STANILOAE

de la timp. Nici 0 speranta, nici un regret nu insojeste viata in timp, dedit doar speranta de a scapa de el, dar nu pentru a ca§tiga dincolo de el 0 vesnica rnultumire §i odihna, Aceasta conceptie nu cunoaste decat 0 esenta, care exista in mod orb §i fara sens §i care are nevoie de individualizari trecatoare.

Aceasta conceptie l-a influentat in parte §i pe Fericitul Augustin. Caci, desi vede in timp 0 calitate a creatului §i ca atare ii vede originea in Dumnezeu, totusi 11 considera ca prea opus eternitatii. Totul in timp e supus, dupa el, trecerii §i mortii, Nu vede putinja de a ne inalla prin timp treptat in Dumnezeu. De fapt, timpul ne poate face §i sa ne opunem in toate lui Dumnezeu, cand ne alipim celor din lume §i din timp ca unicelor realitati §i nu vedem prin timp cele de dincolo de timp sau ale lui Dumnezeu; cand nu cautam sa scapam de perisabilitatea celor din timp §i noi insine de moartea ca uscaciune eterna de viala prin alipirea la cele materiale, trecatoare; cand nu vedem timpul ca mijloc de inaintare spre vesnicia plinatalii de viala in Dumnezeu. Deci timpul i§i pierde rostul pozitiv numai cand 11 socotim ca forma ultima §i exclusiva a realitatii. Dar are sens pozitiv cand e vazut §i folosit ca drum spre Dumnezeu.

Sf. Maxim Marturisitorul ne spune ca timpul ne e de folos cand suportam mai degraba necazurile legate de el, in loc sa alergam dupa placerile trecatoare ce ni le poate prilejui. Prin rabdarea primelor ca§tigam din timp eternitatea fericita: .Jndumnezeirea, ca sa spun pe scurt, e concentrarea §i sfarsitul tuturor timpurilor §i veacurilor §i a celor din timp §i veac ... Spre aceasta Ie este zborul (sfintilor), dorind slava ei in Hristos, ca precum au patimit impreuna cu EI in veacul acesta (pe care, cum am spus, Scriptura i-a numit «timp»), asa sa fie §i slavili impreuna cu EI in veacul viitor, devenind intr-un chip mai presus de fire ai luiDumnezeu dupa har" (Rasp. ciitre Talasie, 59; Filoc. rom. III, p. 315-318).

In acest sens credem ca vede §i Fericitul Augustin sensul negativ al timpului.

Dar intrucat chiar acest sens negativ al lui e necesar, timpul are totodata chiar prin aceasta un sens pozitiv. Chiar prin incercarile dureroase, omul creste spiritual in timp. Dar timpul ocazioneaza 0 crestere spirituala §i prin multe experiente nedureroase. Chiar in ceea ce nu ne da, face sa apara in noi mereu 0 margine, pe care ne cere sa 0 trecem. El are §i prin aceasta 0 transparenta spre vesnicie.

Fala de inlelegerea exclusiv pesimista a timpului, se intreaba §i teologul protestant Moltmann: Are timpul prin el insusi numai un sens negativ? Acest sens care nu-l poate desparti de moarte, ca un fel de unic efect al lui, i s-a dat chiar prin creatie, nu i-a venit prin pacat? ~i in urma pacatului a pierdut timpul orice sens pozitiv?

Sensul acesta pozitiv al timpului, sau lucrarea lui Dumnezeu in lumea temporal a chiar dupa caderea ei in pacat, 11 vede Moltmann afirmat chiar in Sf. Scriptura: "Tradiliile biblice raporteaza despre experiente ale vietii §i timpului in istoria lui Dumnezeu cu lumea, care sunt determinate prin fagaduinla, legamant, mantuire §i alte fapte ale lui Dumnezeu".

Asadar, timpul nu are pe Dumnezeu eel vesnic numai ca origine §i linta a lui, ci Scriptura ll vede pe Dumnezeu lucrand in timp, Dumnezeu insusi se coboara la 0 impreuna lucrare cu omul in timp. Istoria nu este deci numai a omului, ci §i opera a lui Dumnezeu. Dumnezeu line seama de timp, coboara in el, lucreaza in el impreuna eu omul, cu umanitatea; pune 0 pecete istorica a lui pe timp.

SFANTA TREIME SI CREATIA LUMII DIN NIMIC iN TIMP

41

Moltmann vede lucrarea lui Dumnezeu in timp, in determinarile lui ca .rimp al fiigaduinlei", "timp profetic", "timp al implinirii fagaduinlelor", "timp mesianic", "timp eshatologic". Dumnezeu pune diferite peceti pe timp, desfasurand 0 "istorie a mantuirii", Aceste feluri ale timpului ne arata ca Durnnezeu destineaza timpul pentru anumite impliniri, care nu se infaptuiesc numai prin lucrarea omului. Lucrarea lui Dumnezeu insus! se face transparenta prin timp, ca 0 lucrare mereu variata, dar continua, care linand seama de istoria determinata de imprejurarile variate ale vietii omenesti, se face §i ea 0 lucrare istorica, dar provenind din supraistorie §i ducand istoria spre vesnicie, Nu orice timp e potrivit pentru orice implinire, care se infaptuieste prin lucrarea lui Dumnezeu.

Sensul acesta pozitiv al timpului rezulta, dupa Moltmann, dintr-o "uimitoare autodeterminare a lui Durnnezeu de a trece, in vederea creatiei, de la eternitate la timp; Dumnezeu §i-a retras, in aceasta fiintiala hotarare a Sa (pentru crearea lumii), eternitatea Sa, ca sa-§i ia timp pentru creajie §i a dat timpul propriu creatiei Sale (op. cit., p. 125). Apreciem la Moltmann rostul pozitiv ee-l da timpului §i vedem un adevar in legatura stransa ce 0 face intre etemitate §i timp. Dar socotim ca merge prea departe in derivarea timpului din eternitatea lui Dumnezeu, socotindu-l ea 0 reducere a eternitatii Lui. Aceasta provine din necunoasterea deosebirii dintre fiinta §i lucrarea lui Dumnezeu. Timpul e produsul lucrarii lui Dumnezeu, ea §i lumea §i Dumnezeu po ate da un earaeter temporal lucrarilor, nu fiintei Sale. Caci pe aeestea Ie poate aetiva §i opri, dar fiinta Sa nu.

Prin lucrari, Dumnezeu poate crea lumea §i poate implini in ea anumite fagaduinte. Fara indoiala, ele au 0 conformitate eu fiinta dumnezeiasca, §i Dumnezeu face prin ele lumea tot mai asemanatoare eu ea. Dar 0 face umpland-o de aceste lucrari, insa nu de fiinta Lui. Prin aeeasta §i prin conlucrarea creatiei constiente eu ele, creajia urea tot mai aproape de Dumnezeu, ba chiar devine 0 creatie noua, scapata de "pacat", de "lege". Dar aceasta "viala noua" se traieste o vreme in ambianta lumii aetuale, in care continua §i formele ei veehi. E timpul cresterii multora din oameni in Hristos. Cu Hristos lncepe timpul eshatologic, dar viata noua se misca inca in legatura cu viata istorica.

AToate Intelegerile amintite ale timpului au comun faptul ca leaga timpul de om. Intr-o lume fara om timpul n-ar avea nici un rost, sau niei 0 existenta reala. ~i insa§i existenta acestei lumi n-ar avea nici un sens. Caci un sens nesesizat de 0 constiinta e un sens acoperit de intuneric. Chiar daca ar fi 0 desfasurare a ei de la unele forme la altele, desfasurarea aeeasta ar lasa sensu I ei aeoperit §i multe laturi ale lumii nescoase din stare a virtuala, Lumea i§i actualizeaza in mare parte sensul prin lucrarea omului §i el se arata in folosul ee-l aduce ea oamenilor ea fiinte constiente, care inainteaza eu ajutorul ei spre un seop dineolo de ea, sau de repetitia ei monotona prin individuatiunile ei supuse mortii.

Dar at unci schimbarile din lume trebuie sa fie de folos pentru 0 crestere spiritual a a omului. Ele se imprirna de un sens, pentru ca exista omul care vede in ele un ajutor pentru cresterea lui spirituala. Lumea are un sens pentru ca e de 0 temporalitate marginita §i pentru ea omullegat de ea e la fel. ~i omul e de 0 temporalitate marginita, pentru ea inainteaza in timp §i in lumea temporal a spre 0 linta ultima a desavarsirii, pentru ea nu e nemiscat spiritual, sau desavarsit de la inceput, Cresterea lui in timp spre 0 linta e legata de implinirea un or fapte in lumea temporal a, pentru sine sau

42

DUMITRU STANILOAE

pentru semenii sai la momentele potrivite, Ornul asteapta acele momente, le foloseste sau nu le foloseste, nu le lasa sa-i scape, sau le lasa, dar §i in cazul din urma e determinat de timp. Tjmpul trebuie folosit In mod pozitiv §i poate fi folosit astfel, pentru ca e marginit, In om se inscrie astfel prin timp 0 traiectorie §i In traiectoria aceasta se vede realizarea sau nerealizarea lui. Omul e intr-un dialog continuu de fapte cu semenii sai, dar §i cu Dumnezeu, dialog provocat §i dirijat de timp, de momentele ce i le prezinta lumea.

Omul e temporal §i traieste lumea ca temporala, pentru eli e persoana constienta responsabila fala de semeni §i de sine inaintea lui Dumnezeu. Dumnezeu 11 face sa fie atent la timp, la cerintele fiecarei ciipe. Dumnezeu accentueaza caracterul sau de fiinla ternporala, Omul e fiinla istorica §i face viata in lume istorica, pentru ca Dumnezeu ii cere sa raspunda fiecarei clipe potrivit cerintei ei. Omul urmareste mereu scopuri §i vrea ca, prin realizarea acestor scopuri, sa ajunga la 0 realizare desavar§itii a sa pentru eternitate. Istoria rezulta din acorduri §i dezacorduri intre scopurile variate urmarite de multimea de oameni §i de generatii, Unii dintre ei vor ca prin faptele lor sa ajunga in eternitatea desavar§ita a lor, allii nu cred in aceasta, dar urmaresc totusi alte scopuri. ~i faptele tuturor au 0 influenta asupra timpului tuturor, sau asupra istoriei generale. Dar intrucat ei urmaresc scopuri adeseori contradictorii, istoria nu inainteaza in mod armonie spre acel unie scop al desavarsirii, dar totusi se inscrie ca un drum al unei inaintari unitare spre 0 epuizare a virtualitatilor umane In timp. De aceea, fie ca ar ajunge la linta unei desavar§iri camune, fie ca in general renunta sa mai urmareasca 0 asemenea linta §i impiedica §i pe pujinii care mai vor sa 0 urmareasca, ea devine de la 0 vreme inutila, pentru eli a slabit la maximum colaborarea umanitatii cu Dumnezeu, care foloseste istoria spre a realiza in ea planul Lui de inaintare a oamenilor spre desavarsirea in EI, sau spre eternitatea fericita,

Deci, daca factorii ei n-ar fi oameni ca persoane libere §i diferite, timpul §i istoria n-ar exista, caci totul ar decurge uniform in baza unei legi identiee §i nu s-ar urmari in ea nici de Dumnezeu nici un scop. Timpul §i istoria implies libertatea §i varietatea persoanelor umane §i vointa lor de a inainta spre un scop, fie ca e identic pentru toti, fie ca e variat. Timpul implica libertatea persoanelor umane, care n-au desavarsirea de la inceput, dar aspira spre ea, indiferent cum o injeleg. ~i cum fiecare persoana este unica, fiecare e lasata prin libertatea ei sa se realizeze in alte imprejurari ale timpului §i in alt fel, in unicitatea ei. Fiecare ajunge la 0 forma proprie in apropierea posibila a desavarsirii ei, a desavarsirii insusirilor ei, sau la forma cat mai strarnbata §i imposibil de Indreptat a lnsusirilor proprii. De aceea fiecare persoana i§i are timpul ei, dar determinat de momentul general al timpului §i determinand forma lui viitoare. Teoria reincarnarilor anuleaza unicitatea persoanelor §i a formelor lor realizate §i a unicitatii mom en tel or temporale pentru fiecare persoana,

Dar persoanele, desi sunt libere, nu-si au existenta §i nici virtualitatile lor uniee de la ele, ci sunt create. Deci §i timpul §i imprejurarile un ice date unicitatii §i libertatii lor §i aspiratiei lor spre desavarsire. Timpul e intervalul dat spre folosul fiecarei persoane, intre inceputul existentei §i sfarsitul ei apropiat, de desavarsire sau de imperfectiune vesnica, Atunci timpul va inceta in neschimbarea plenitudinii sau in imposibilitatea miscarii mai departe spre ea, adica in moartea ca uscaciune a vietii.

SFANTA TREIME !jI CREATIA LUMII DIN NIMIC iN TIMP

43

Dar din faptul ca timpul e dat 'in mod deosebit fiecarei persoane, pentru a inainta spre desavarsire printr-o tot mai mare asernanare cu existenta desavar§ita prin sine, care a §i creat-o, urmeaza ca persoana e creata ca existents ternporala de 0 existents personala supratemporala, ~i daca numarul persoanelor e Iimitat, §i timpul e Iimitat. In aceasta se arata iara§i 0 legatura a timpului cu Dumnezeu cel supratemporal, dar personal, 'in relatie cu un numar de persoane umane. In caIitatea oamenilor ca persoane §i 'in faptul ca tind spre 0 desavarsire ca persoane 'in com un, se arata ca ei sunt creaji de 0 existents personals suprema 'in comuniune, spre 0 maxima asernanare cu ea. Dar existenta comuniunii personale supreme se arata nu numai ca Creatoare a persoanelor create cu aspiratia lor spre asemanarea cu ea, ci ca §i Comuniunea care sa Ie ajute 'in inaintarea lor spre Ea, prin exercitarea responsabilitatii lor 'in acest scop 'in timpul ce Ii s-a dat; ba chiar ca 0 Comuniune atenta la fiecare din persoanele create. Caci responsabilitatea fiecarei persoane fala de semenii sai e sustinuta 'in om de responsabilitatea fala de Comuniunea personal a suprema, atenta la fiecare §i prin aceasta impunand-o responsabilitatii fiecareia, conform cerintelor impuse de timpul dat fiecareia. Deci, fiecare om se afla 'in timp 'in legatura distincta cu Dumnezeu Cel 'in Treime §i vesnic §i prin aceasta cu persoanele apropiate Lui. EI nu e inchis lui Dumnezeu §i In sine, In timp.

Cum se explica acest raport pozitiv al timpului cu Dumnezeul treimic Cel vesnic? cad se pune intrebarea: Cum poate Dumnezeul treimic Cel vesnic sa creeze timpul §i sa-l sustina ca drum spre inaintarea fiecarui om In legatura cu altii spre EI? Raspunsul la aceasta intrebare se ghiceste de indata ce vesnicia Persoanei supreme, mai precis a Comuniunii personale supreme, nu e cugetata ca 0 vesnicie amorfa, inconstienta, lips ita de libertate §i de relatie interioara, 0 astfel de existenta desigur ca se poate desehide §i relajiei eu persoana temporal a, chemata la 0 eomuniune tot mai accentuata eu alte persoane asemenea ei, dar §i la comuniunea personala suprema §i desavar§ita. Ea poate erea §i sus line intr-o inaintare spre desavarsirea relatiei in comuniune eu Ea §i cu persoane asemenea ei §i persoane lipsite de plenitudinea ei. Ar fi nefirese sa poata erea numai existente supuse unei repetitii monotone, rara putinta de inaintare spre seopul unei cat mai depline §i vesnice coinuniuni eu persoane ca ea §i eu eele mai pres us de ea. Putinta de legatura intre Comuniunea personala suprema §i vesnica §i eea temporala e data In faptul ca amandoua sunt deschise In mod constient binelui, eea dintai putandu-se cobori din pomirea binelui spre persoane facute sa aspire spre cresterea In binele eomuniunii, iar cea de a doua, capabila sa se Inalle spre binele Comuniunii supreme. Constiinta personala e prin sine dornica sa se deschida altar constiinte spre eomuniunea eu ele, §i aceasta este una eu binele.

Bunatatea vrea sa deschida §i prin coborare la existente inferioare, nu numai 'in relatie eu constiinte din planul ei. Cu cat e bunatatea mai mare, eu atat e nu numai eomuniunea la planul egal mai deplina, ci §i vointa de eomunieare a bunatatii §i unor constiinte inferioare §i anume ehiar at at de inferioare fala de ea, incat Ie §i creeaza din nimic.

Extinsa precizare a deosebirii intre fiinta §i lucrarile lui Dumnezeu, facuta de Sf. Grigorie Palama, ne ajuta sa injelegem prezenta activa mereu deosebita a lui Dumnezeu In dezvoltarea ternporala a creatiei, fara sa considerarn aeeasta ea 0 sehimbare a fiintei Lui nesehimbate. Daca Dumnezeu se foloseste de

44

DUMITRU STANILOAE

lucrarile Lui prin vointa Lui, EI poate sa-§i schimbe lucrarile Sale in relatie cu lumea ternporala §i deci schimbatoare prin fiinta ei, desi EI ramane neschimbat dupa fiinla, iar lucrarile Lui urmaresc mereu atragerea acestora in binele, care e propriu fiintei Lui. EI se arata in aceasta libertate a folosirii lucrarilor cu existenja personala, asemenea omului. EI se foloseste mereu de alta §i alta lucrare, potrivit cu fiecare situajie §i trebuinja a lumii ca Intreg, sau ale persoanelor singulare, dar ramane cu fiinta in aceeasi iubire §i putere absoluta fala de lume §i de persoanele constiente §i libere din ea. Caci El doreste mereu bine1e lor, conform cu fiinta Lui, dar le ajuta sa inainteze in bine, potrivit situatiilor schimbatoare prin care tree persoanele create in mediul schimbator al lumii. In Dumnezeu sunt toate posibilitatile de manifestare §i comunicare ale binelui, dar Ie alege dupa cum 0 cer situatiile schimbatoare ale creaturilor. Aceasta ar putea ex plica pana la un punct chiar aducerea la existenta a timpului, sau a fapturilor schimbatoare de catre Dumnezeu eel etern §i neschimbat In fiinla, dar nesfarsit In posibilitatile Lui de manifestare a binelui, aflat ca intr-un izvor in fiinta Lui. Ea poate explica chiar 0 legatura a timpului cu eternitatea lui Dumnezeu, fara a se pune in cauza neschimbarea fiintei Lui. Daca ar fi §i lumea din veci, ea n-ar mai fi opera a vointei Lui §i nici 0 deosebire intre ea §i Dumnezeu. Iar insuficientele lumii si-ar avea cauze in fiinta Lui. Deci §i raul din ea. Timpul §i lumea nu sunt din veci. Prin aceasta se evita eternitatea insuficientelor §i raului si atribuirea lor lui Dumnezeu.

o problema care se disputa e dad prin aceasta nu se introduce un "inainte" in vesnicia lui Dumnezeu fala de lume §i dad prin aceasta nu se introduce in El 0 temporalitate. H. Andrutsos a cautat sa scape de aceasta concIuzie, admitand totusi un "inainte" de crearea lumii in Dumnezeu, in urmatorul fel: "Nu trebuie sa cugetarn vreun timp inainte de crearea lumii, intercaland vreo distanta temporal a intre existenta lui Dumnezeu §i creatiune. Dumnezeul etern este anterior lumii nu temporal, ci logic. De aceea este cu totul deplasata intrebarea: ce fiicea Dumnezeu inainte de lume §i pentru ce a amanat crearea ei? .. Dar daca lumea se cugeta numai logic ulteriora lui Dumnezeu, nu urmeaza ca ea este coeterna cu E1. Desigur nu putem determina inceputul lumii in raport cu un timp anterior inexistent. Dar daca Inceputul timpului nu se poate determina a priori, el se poate determina a posteriori. Astfel, nu se poate afirma eternitatea lumii, sustinuta de teologi din §coala lui Schleiermacher, pe motivul ca Dumnezeu se po ate cugeta numai logic anterior lumii... Aceasta teorie este, evident, un panteism deghizat. Determinand inceputul temporal al lumii din timpul scurs de la inceputul ei, vedem ca ea ar fi putut fi mai vechi decat este, prin urmare nu este eterna" (Dogmatica, trad. rom. Sibiu, 1930, p. 109- 110).

Expresia lui Andrutsos: .Dumnezeu este numai logic anterior lumii" nu ni se pare fericita, Chiar el 0 contrazice cand declara ca totusi lumea a putut fi mai veche decat este. Crearea lumii in timp credem ca se poate con cilia cu admiterea unui "inainte" in Dumnezeu, prin invalatura despre deosebirea dintre fiinla §i lucrurile necreate ale lui Dumnezeu. Cugetand la un "inainte de veacuri", cand a gandit Dumnezeu lumea, nu introducem timpul in vesnicia fiintei Lui. Sf. Apostoli scriu §i ei in Noul Testament ca Dumnezeu "ne-a ales in Hristos inainte de veacuri" (Ef I, 11; I Petru I, 19-20; Apoc. XIII, 8). Dar acest "inainte"

SFANTA TREIME SI CREATIA LUMII DIN NIMIC iN TIMP

45

al cugetarii nu introduce timpul in fiinta lui Dumnezeu, cum nu-l introduce nici cugetarea lui anterioara la cele ce se petrec in lume dupa aparitia ei. Dimpotriva, el apara pe Dumnezeu de evolutie, sau de 0 aparitie in EI a ceva cand savar§e§te ace I ceva in timp, facand ceva conform cugetarii lui anterioare.

Dumnezeu n-a introdus in Sine cand a creat lumea §i timpul un "inainte" temporal, pentru ca EI a cugetat lumea §i timpul "dinainte de veacuri". Dar n-a fost silit sa creeze lumea dinainte de veacuri, pentru ca nici cugetarea lumii §i a timpului sau a diferitelor timpuri dinainte de veacuri n-a fost 0 necesitate pentru fiinta Lui, ci fapta a vointei Lui. Ideea dinainte de veacuri a lumii §i a timpului nu a fost 0 necesitate de aceea nici ele n-au iesit din EI cu necesitate din veci. Avem aici taina Persoanei lui Dumnezeu, nesilit de a gandi §i lucra ceva de insusi fiinta Lui, avand deci in fiinta Lui numaidecat un "inainte" de orice gandire §i lucrare, dar 0 baza pentru ele.

Rezumand pe Sf. Parinji, Florovski zice: .Jdeea lumii, gandirea §i voia lui Dumnezeu privitoare la lume sunt evident eterne, dar intr-un sens nu coeterne §i nu legate in mod absolut cu EI, ideea ei fiind distincta prin voia Lui de «fiinta» Lui. Distinctia aceasta nu introduce vreo separatie sau taiere in existenta divina ... , ci exprima distinctia intre fiinta §i vointa ... Ideea lumii are baza ei nu in esenta, ci in vointa lui Dumnezeu. EI gandeste lumea in perfecta libertate §i, numai in virtutea acestei gandiri deplin libere ... , EI devine Creator. .. EI ar fi putut de asemenea sa nu creeze ... ~i retinerea de la crearea ei n-ar fi alterat sau saracit natura divina" (Op. cit., p. 87). Daca-i asa, Dumnezeu, hotarandu-se prin vointa Sa sa creeze lumea §i timpul, a putut sa le cugete dinainte de a le crea in baza puterii date in fiinta Sa, dar nu a fost silit sa Ie cugete §i sa Ie aduca la indeplinire prin lucrare, sau sa Ie emane, ori sa Ie nasca prin fiinla. Limba greaca a putut reda distinctia Intre vesnicia fiintei lui Dumnezeu §i gandirea §i voia Lui cu privire la lume §i la timp, inainte de veacuri, folosind pentru cea dintai termenul "eternitate", iar pentru ultimele termenul "ve§nicie". Lumea e gandita "inainte de tOli vecii". Gandirea lui Dumnezeu cu privire la cele deosebite de EI tntemeiaza .vecii". Lumea ia §i ea loc prin gandirea §i lucrarea lui Dumnezeu Intr-un fel in EI insusi §i prin aceasta in "ve§nicie", care nu e gandita, sau nu e fara 0 relatie cu timpul, fie ea viitoare (gandita de Dumnezeu ca viitoare), fie prezenta sau trecuta, Astfel, Dumnezeu nu numai coboara in timp, gandindu-l, dandu-i existents, sau ridicand pe cele ce-au trait in timp, in Sine, ci il are de cand ll gandeste intr-un fel in El Insusi, dependent de El, plin de El. Astfel, este §i timpul mai ales pan}i e numai gandit §i dupa ce a fost trait de fiintele create ca 0 alta .vesnicie", In felul acesta, Dumnezeu are, iar noi cugetam in EI 0 eternitate a fiintei Lui, sau 0 eternitate intr-un sens fundamental "inainte" de gandirea §i de crearea lumii, plasata intr-o "ve§nicie" cugetata ca 0 legatura a lui Dumnezeu cu lumea sau a lumii cu Dumnezeu, fara de care ea nu poate fi gandita, realizata §i desavar§ita.

Aceasta "ve§nicie" implies 0 relatie a lui Dumnezeu cu lumea §i cu timpul, inainte de a fi lumea §i timpul, fara sa-L scoata din eternitatea proprie exclusiv Lui, sau fiintei Lui.

Dar aceasta inseamna ca Dumnezeu se a§aza de bun a voie, nu prin fiinja Sa "de infinite ori infinit inainte de veacuri" (Sf. Maxim Marturisitorul, Rasp.

46

DUMITRU SrANILOAE

ciitre Talasie 60; P. G. 90, 621 urm.) in relatie gandita cu timpullumii, cugetand sa dea cand va voi lumii temporale existenta reala. Daca n-ar gandi lumea §i timpul inainte de creatie, lumea n-ar mai fi creatie, ci 0 emanatie, Daca ar trebui sa creeze lumea 0 data cu gandirea ei dinainte de veacuri, iarasi ea n-ar mai fi creajie, ci ernanajie. Dumnezeu e liber §i fala de timp, neproducandu-l cand Il gandeste, dar §i timpul capata 0 mare valoare, fiind gandit de Dumnezeu inainte de veacuri.

Categoriile gandirii noastre nu pot reda lnsa decat in forma nedeplin inteleasa taina relatiei lui Durnnezeu cu lumea §i cu timpul, in gandirea §i in voia Sa tnainte de existenta lor reala, care e insa 0 relajie libera. Nu poate interveni in Dumnezeu ceva deosebit fara voia Lui. Aceasta ar fi 0 evolujie panteista. Dar nici nu poate fi ganditii lumea de El prin insa§i fiinta Lui. Aceasta ar implica §i ea 0 i'nlelegere panteista a lui Dumnezeu, lipsindu-L de atotputernicie. Cine ne-ar mai elibera atunci de moarte, odata ce ea iese din lnsa§i fiinja Lui?

Daca Dumnezeu poate trece dupa crearea lumii de la 0 lucrare la alta, in relatia cu ea, ceea ce inseamna ca s-a hotarat pentru 0 relatie permanent a §i vesnica cu lumea, fara ca aceasta sa-i afecteze plenitudinea neschimbata, de ce n-ar putea accepta §i 0 relatie gandita cu lumea inca neexistenta in mod real in timp, fara ca aceasta sa-i afecteze eternitatea plenitudinii? ~i cum n-ar fi putut avea in Sine dinainte de crearea lumii, ca posibilitati, aceste lucrari referitoare la lumea pe care stia ca 0 va crea? Lucrurile Lui in lume, potrivit diferitelor momente ale dezvoltarii ei temporale, nu sunt contrare eternitatii Lui §i deci timpul insusi are 0 posibilitate de a fi adus la existenta §i sustinut de eternitatea §i in eternitatea Lui. El prevede §i face sa apara in desfasurarea lumii §i a vietii omului situatii potrivite pentru anumite impliniri din partea Sa, nu fara colaborarea oamenilor. El da anumite fagaduinle poporului Israel §i oamenilor, cand socoteste ca ei sunt maturizati pentru a le primi. El pregateste trimiterea Fiului Sau in lume §i Acesta vine, de fapt, cand aceasta pregatire s-a implinit. El daruieste invierea umanului prin Fiul Sau, cand oamenii pot inlelege §i primi aceasta inviere, ~i ei se pot pregati cu ajutorul altor lucrari ale Fiului Sau inviat §i ale Duhului Sfant pentru Invierea lor de la sfarsitul veacului acesta al lumii, pentru vesnica viala viitoare in comuniune cu El. Dumnezeu traieste astfel timpul nostru, fara ca aceasta sa se inscrie ca schimbari §i imbogatiri in plenitudinea fiintei Lui. Aceasta relatie a Lui cu istoria oamenilor, ca sa raspunda trebuintelor lor schimbatoare, dar pe linia binelui al carui izvor nesfarsit este, ca sa le ajute sa inainteze tot mai mult in binele Lui §i, prin aceasta, sa se lnalte in vesnicie, arata 0 unire a lor cu eternitatea Lui, inca chiar in cursul vietii lor temporale. El aduce prin lucrarile Sale unite cu timpul nostru, vesnicia in viata lor.

El traieste astfel istoria noastra §i §i-o face oarecum proprie, dar umpland-o de vesnicia Lui §i, prin aceasta, ajungand la inaintarea ei spre vesnicia mai presus de timp a desavarsirii oamenilor, care nu mai are nevoie de schimbare, sau de unire a timpului, sau de inaintare prin timp in eternitate. Dar 0 data cu trairea timpului nostru, pentru ca sa ne ridice prin el §i prin vesnicia Lui legata cu timpul nostru spre vesnicia lipsita de orice unire cu timpul, Dumnezeu traieste §i eternitatea Sa interioara pura, sau eternitatea fiintei Sale. Mama traieste trebuintele variate ale copilului, legate de etapele §i imprejurarile vietii lui

SFANTA TREIME $1 CREATIA LUMII DIN NIMIC IN TIMP

47

temporale, ca sa le raspunda lor §i sa-l ajute in cresterea spre nivelul ei spiritual. Dar in acelasi timp traieste maturiatea ei spiritual a, ca sa-l poata ajuta din ea pe copil, pe drumul dezvoltarii lui. Daca omul insusi poate trai aceasta imbinare a maturitajii sale intr-un fel neschimbat, cu schimbarea lucrarilor sale, potrivit timpului, socotim eli ne putem folosi de ceea ce-i este posibil lui, pentru 0 oarecare injelegere a acestei lmbinari, odata ce omul este chipul lui Dumnezeu.

Chiar increderea omului in ascultarea cererilor lui determinate temporal, de catre Dumnezeu, are la baza aceasta putinla a lui Dumnezeu de a line seama de momentele temporale schimbatoare ale omului, fara a-§i schimba prin aceasta fiinta Lui, fara a intra adica EI insusl intr-o dezvoltare temporals. EI ia seama la timp, dar fara sa-i fie EI insusi supus, ci numai omul. Daca are mila de om §i nu numai in general, ci de omul concret in fiecare situatie concreta a unuia sau altuia, traieste EI lnsusi aceste situatii temporale concrete ale fiecaruia, dar in lumina §i cu puterea vesniciei Lui, care Ie duce spre ea. Dar in faptul ca poate asculta §i implini in acelasi timp cere rile variate ale unei mari multimi de oameni, i§i arata totodata nemarginirea §i atotputernicia Lui, care le invaluie, sau 0 nemarginire §i atotputernicie din care pune in lucrare ceea ce voieste §i' cat voieste de fiecare data, pentru fiecare din cei ee-l asculta.

Sf. Grigorie Pal am a spune: "Noi numai pe Tine Te §tim atotputernic din veac §i aceste puteri niciodata nu Ie rupem de la natura Ta. Despre natura Ta ne-am invrednicit sa §tim ca e una §i simpla §i neimpartita in sine; despre puterile Tale insa §tim ca sunt nu numai multe, ci ca §i intrec orice numar, cum spun Sf. Parinti. ~i prin fiecare din ele Te faci cunoscut pretutindeni unitar, simplu §i neimpartit" (Op. cit., p. LXVII).

5. Creatia adusa la existenta ea 0 unitate armonioasa de catre Sf3nta Treime, prin Fiul §i Cuvantul eel Unul Nascut al Tatalul §i sustinuta in parte ea atare prin El

Creatia a fost ad usa la existenta ca un intreg armonios, sustinut astfel de o rationalitate unitara, care uneste in ea rajiunile tuturor partilor componente.

Intregul se vede in fiecare parte componenta, dar toate aceste intreguri sunt unite intr-un intreg universal. lntregul fiecarei parli §i al tuturor parlilor universului e atat de eficient §i de hotarator pentru specificul partilor §i pentru sustinerea universului, incat e de admis ca nu numai el e alcatuit din partile componente, ci §i el aduna §i line parlile impreuna §i Ie imprima specificul lui. Acest intreg i§i arata puterea lui §i in faptul ca indivizii speciei se pot adapta diferitelor circumstante schimbatoare exterioare, primind modificari, dar nu pot fi scosi din specia lor. Cainele mai mic, sau de 0 rasa deosebita de altii, tot caine ramane.

48

DUMITRU STANILOAE

Universul e un intreg compus din intreguri neconfundate §i neschimbatoare, ci doar modifieabile in anumite limite.

Sa luam ca pilda a unui lntreg component al universului, ca lntreg format din lntreguri neconfundabile, persoana umaria. Ea e un intreg unitar §i nerepetat exact, biologic §i spiritual, care preexists in samanla parinjilor ca alte intreguri §i care aduna in ea alte §i alte parli componente, imprimandu-le pecetea unitara §i nerepetata a lui in nici 0 alta persoana.

Ea e 0 unitate biologica §i spirituala intr-o miscare interioara continua, cornbinata din multele miscari ale parjilor, sau organelor ei §i subdiviziunilor lor, miscare ce sustine Intregul specific al persoanei §i se manifesta §i in miscarea exterioara de multe feluri. Iar miscarea biologica §i in spatiu a persoanei ca Intreg e toata imprimata de 0 rationalitate unitara, combinata din ratiunile extrem de complexe ale tuturor partilor ei.

Unitatea spirituala, care reflects §i unitatea biologica §i e reflectata de aceasta, se arata in faptul ca fiecare persoana e un cuvant cuvantator unie, ce are in sine adunate to ate cuvintele limbii sale nationale, iar acestea manifesta in ele unirea ei cu intregul cosmos §i unirea virtuala cu toti semenii sai, iar mai special cu cei de 0 natie. Nu se poate desparti persoana de cuvintele ei §i de to ate cele ce le expirrna prin ele §i de cei catre care le exprima. Ea e in primul rand unitatea cuvintelor sale; in ele se exprima §i se comunica; ele sunt manifestarea sa constienta rationala §i ernojionala. Dar in faptul ca aceleasi cuvinte sunt §i ale celorlalte persoane §i, de aceea, 0 persoana poate intelege cuvintele lor §i acelea pe ale ei, sau fiecare simte nevoia sa comuniee prin acelasi tezaur de cuvinte, pe care 11 invala de la altele, dar 11 §i precizeaza impreuna, ramanand totodata ca subiect unic neconfundat cu ele, se arata unitatea de intreg cuprinzator al fiecarei persoane, legat de intregurile personale neconfundate ale altora. Fiecare e un intreg care se poate exprima §i comunica prin cuvintele comune, dar fiecare ramane subiect neconfundabil cu alte subiecte ale acelorasi cuvinte §i intr-un fel incomunieabil. Cuvintele nu exista de sine. Numai 0 persoana Ie rosteste §i numai 0 alta persoana Ie aude. Numai in comunicarea de sine inepuizabila prin cuvinte, persoana exprirna §i lumea in care traieste §i care-i condijioneaza viata sa biologica §i dii un continut celei spirituale, necontopita cu a altora, dar legata de a lor §i de a intregului cosmos. Astfel, prin cuvinte se arata ca un intreg neconfundabil nu numai intregurile personale intre ele, ci §i unitatea lor cu natura cosmica. Se arata fiecare ca 0 ratiune unita intr-o ratiune comunii cu altele, unind ratiunile tuturor.

Unitatea cuvintelor intr-o limba comuns arata unitatea oamenilor intre ei §i cu cosmosul, ca §i unitatea omului in sine. Toate sunt unite in cosmos, dar intr-o unitate variabila descifrata de oameni §i modelata in mod variat de fiecare §i de toli in com un.

iwsa unltatea tntregurnor personate §l a lor intreolalta §i cu lumea in unul §i acelasi intreg nu poate fi de la sine. Aceasta unitate e creata §i sustinuta de un Subiect superior, care nu numai Ie vorbeste spiritual persoanelor, ci le-a §i creat §i le sustine ca atare in unitatea intre ele §i in unitatea lumii prin lucrarea Lui de Cuvant suprem creator §i sustinator, ceea ce se ~ reflecta in puterea transformatoare, nu insa §i creatoare a cuvintelor oamenilor. In Cuvantul personal

SFANTA TREIME $1 CREATIA LUMII DIN NIMIC iN T1MP

49

suprem l§l are, ca intr-un izvor, originea universul rational intreg §i to ate intregurile rationale neconfundate, care fac parte din unitatea lui.

In mod special, El este prototipul omului care are in sine cuvintele ee-l exprima pe el §i toate cu care sta in legatura, ca unele ce Yin §i ele din Cuvantul supremo Cuvantul creator §i susjinator are in Sine cuvintele sau ratiunile tuturor, ale unora ca subiecte de cuvinte, ale altora ca continut al lor, deosebit de continutul persoanelor subiecte ale cuvintelor, dar destin at sa devina al lor. Dar in toate cele create §i sustinute ca cuvinte plasticizate de alta fiinla se reflecta §i comuniunea eterna a Cuvantului suprem, cu Persoana suprema a Tatalui §i a Sfantului Duh, care reflecta §i in comuniunea deosebita prin cuvinte lntre oameni.

Numai persoana vorbeste §i ea nu vorbeste decat altei persoane, pentru eli numai ele sunt constiente de ratiunea lor §i de rajionalitatea tuturor. Dar §i pentru ca numai ele traiesc unirea intre ele ca necesitate a comuniunii iubitoare §i emojionale, dar care, prin libertate, poate deveni §i neiubitoare. Aceasta i§i are baza in Dumnezeu ca comuniune suprema §i desavar§ita de persoane, ca §i comunicare neconfundata a lor. Ea se prelungeste nu fiintial, ci prin reflectare §i lucrare volta in intregul rational §i emotional al persoanelor umane, dar §i in trebuinta acestora de a-si comunica lumea ca un tntreg, in parte de 0 fiinla cu ele, una alteia.

Dar persoanele umane nu i§i cornunica numai altora continutul lor §i al lumii gandit de ele, ci se §i influenteaza unele pe altele, unindu-se tot mai mult prin cuvinte, iar in natura fac posibila prin cuvinte conlucrarea in descoperirea impreuna a energiiJor asclmse in ea, in combinarea lor in moduri noi, spre 0 mai arnpla folosire a lor. In aceasta se arata ca nu numai omul este ca unitate intelectuala §i biologica in miscare unitara §i multi pla, ci §i natura este un intreg mentinut ca atare printr-o miscare unitara §i multipla a componentelor ei. ~i tot in aceasta se arata caracterul dinamic, niciodata ajuns la capat al ratiunii umane, preeum §i faptul ea tot universul este in Ami§care, dar eomponentele lui raman aceleasi §i in aceeasi armonie rajionala. In aceasta se reflecta faptul ca lnsusi Cuvantul prin care s-a creat §i se men line universul ca acelasi intreg armonios, sustine in parlile lui miscarea unitara §i multipla prin lucrarea Lui care se rnanifesta in nenurnarate lucrari. ~i tot EI sus tine §i 0 rniscare de cunoastere §i de organizare a fortelor universului, corespunzatoare lor. 0 sustine aeeasta nu numai fiind Cuvant sau Ratiune ereatoare suprema, ci §i ca Fiu al Tatalui, care vrea sa adune tot mai mult in simtirea Sa filiala fala de Tatal intreaga creatiune, legand lumea prin persoanele constiente de Dumnezeu §i prin iubire. Rationalitatea ei unitara face posibila iubirea Intre oameni §i da unitajii tuturor cu Dumnezeu §i intre ei bucuria iubirii.

Originea lumii §i lin uta ei nu e 0 esenta impersonala din care ar ie§i §i in care s-ar topi toate fara rost, sau care ar susjine prin aceasta 0 unitate rigida unita cu moartea, ci un Tata personal iubitor. Toata existenja i§i are originea intr-un Tata iubitor §i tinde sa se uneasca prin oameni cu EI in bucuria iubirii, fara sa se topeasca in El.

Oamenii pot prin gandirea §i actiunile lor libere sa descopere §i sa combine prin conlucrare iubitoare miscarile universului in care se manifesta energiile lui, sau aceste energii tnsesi in alte §i aite forme. Dar ei sunt ispititi prin aceasta

50

DUMITRU STANILOAE

adeseori sa scoata unele energii ale universului din armonia lor, sau sa Ie foloseasca unii pe unele impotriva aitora, ceea ce are un efect nefavorabil asupra naturii §i asupra viejii omenesti legata de ea. Ei fac aceasta in legatura cu promovarea in ei in§i§i a unor miscari inferioare, unilaterale, a miscarilor pur biologice, producatoare de placeri, prin dezlegarea lor de viata spirituala, care Ie pune 0 frana in iubirea intre ei §i fala de Dumnezeu. Astfel, in loc sa puna prin spirit in lucrare armonica puterile fizice ale naturii §i puterile organismului biologic, lin and natura in armonia ei promovatoare de sana tate pentru oameni §i organismul biologic sanatos, iar prin coplesirea lor de spiritul uman §i creator, sa evidenjieze 0 mai mare lumina in univers §i 0 iradiere de putere iubitoare la distanta a persoanelor, aduce 0 dezordine in fortele naturii §i ale organismului biologic uman §i, prin aceasta, 0 descompunere a armoniei lor, ceea ce aduce §i moartea intregurilor biologice ale persoanelor umane. Unitatea arrnonioasa a universului §i a intregurilor umane face loc astfel dezordinii. Rajionalitatea unificatoare face loc unei false rationalitati a descompunerii, prin care fie care individ i§i justifies pornirile lui egoiste. E rationalitatea golita de iubire sau de armonia adevaratei rationalitati; e 0 rationalitate care ii face pe oameni sa se socoteasca nu adusi la existenta de un Tata iubitor, ca sa fie iubiti ca Fiul Sau §i pe care sa-L iubeasca impreuna cu Fiul Lui, ci ca produsi de 0 esenta fala de care nu pot simti nici 0 iubire filiala, pre cum nu pot sim]i nici fala de semenii lor, adusi la existenta spre moarte de aceeasi esenja.

Un astfel de univers nu mai este unit cu Fiul §i Cuvantul unificator al lui Dumnezeu. Persoanele umane nu se mai considera intr-un fel provenind din singura origine iubitoare §i constienta a tuturor, din Tatal suprem, promovand sentimentul filial fala de EI §i unitatea intre ele. Aceasta este caderea lor din Rai, caderea din unitatea lor deplina in Cuvantul, Creatorul lnsa, nevrand sa lase lumea in aceasta stare, 0 A va readuce in unitatea cu Sine printr-o mai stransa unire a ei prin Cuvantul, In acest scop il va trimite pe Fiul Sau sa se faca om, sa ia trup, pentru ca sa inlature moartea §i sa adune in EI, prin iubirea pan a la jertfa, pe oameni ca fratii Sai §i impreuna fii ai Tatalui ceresc §i sa aduca la armonie toate, inlaturand dezordinea §i descompunerea §i restabilind adevarata rationalitate. Dar spre aceasta e necesara 0 pregatire a lumii.

6. Rolul deosebit al Fiului §i Cuvantul lui Dumnezeu in erearea lumii §i in mentinerea unitatii ei eu Dumnezeu §i in ea insa§i

In Sfsnta Treime, fiinta lui Dumnezeu e traitii de Tatal ca izvoruI suprafiintial a tot ce poate fi, ca plenitudinea prin excelenta a existentei, De Dumnezeu nu se poate spune decat ca e izvoruI pomit spre daruirea a toata pIenitudinea Sa. De aceea nu se poate inleIege lara FiuI, Caruia ii daruieste toata existenta supraexistenta a Sa. Fiul,

SFA.NTA TREIME ~I CREATIA LUMII DIN NIMIC iN TlMP

51

primind-o, are un motiv deosebit sa cugete cu multumire infinita la Tatal, care-I daruieste bogajia infinite a fiintei Lui. De aceea, in Fiul, plenitudinea existentei primite e traita indeosebi ca lumina. Fiul e adancit ca Rajiunea suprema in infinita bogatie ce I s-a daruit din veci §i I se daruieste in veci de Tatal, Tatal, la randul Lui, priveste la bogatia infinita cugetata de Fiul cu muljumire de Fiu, cu 0 bucurie nesfarsita. ~i bucuria aceasta cu care priveste la fiinta Sa daruita Fiului §i purtata §i de Fiul, bucurie data §i de Fiul pentru primirea ei, e Duhul Sfant care e §i EI purtatorul fiintei Tatalui. Fiul, avand in EI fiinta revelata §i luminata in Sine, ca daruita de Tatal, se bucura §i EI de primirea ei de la Tatal cu bucuria cu care se bucura Tatal, adica irnpreuna cu Duhui. Dar Tatal §i Fiul §i Sfantul Duh se hotarasc ca existenta de care se bucura Ei, sa faca bucurie §i altor fiinte constiente, chiar daca intr-o masura infinit mai redusa. ~i astfel aduc la existenta creatia din nimic, care reda in natura variata a lumii, dar mai ales in capacitatea de gandire §i traire constanta a existentei cu care sunt lnzestrate persoanele create, ca umbra, bogajia infinita a fiintei primita de la Tatal, insolita de trairea ei ca dar §i ca lumina, cu care e traita de Fiul §i de sirntirea bucuriei de trairea ei in comuniune, traita de Duhul Sfant.

Fiecare om e astfel ca un fel de chip al Fiului §i Cuvantului lui Dumnezeu, sau o persoana "dupa chipul" Tatalui care este Fiul §i Cuvantul sau Ratiunea §i lntelepciunea suprema, avand in Sine §i bucuria Duhului. Fiecare om e chemat sa gandeasca cu bucurie de la Duhulla taina fiintei lui §i a lumii primite de la Tatal prin Fiul, cum gandeste Fiul Unul Nascut la bogalia infinita a fiintei divine primite de la Tatal impreuna cu Duhul. Caci desi fiinta lui §i a lumii e numai 0 umbra a fiintei divine primite de Fiul, de la Tatal, chiar in aceasta cali tate de umbra a ei reflecta bogatia §i adancirnea fiintei divine, asa cum e primita de Fiul de la Tatal §i sentimentul afectuos de multumire al Fiului fata de Tatal pentru primirea de catre EI a fiintei de la Tatal, sentimentul ipostasiat in Duhul.

De aceea se adanceste §i omul cu ratiunea §i cu rnultumirea sa in sine §i in lume, cum se adanceste Fiul impreuna cu Duhul in fiinta primita de la Tatal, avandu-se pe sine §i lumea ca imprimate de Fiul §i de Duhul. Omul gandeste la ceea ce este el §i lumea legata de el, ca umbra a fiintei daruita de Tatal Fiului, pentru ca Fiul gandeste la Sine §i la tot ce are de la Tatal. Omul ia la cunostinta, cu multumire catre Tatal, de lntelesurile fiintei sale §i ale lumii, primite de la Tatal, prin Fiul, pentru ca le-a prim it luminate in modelul lor de Fiul §i Cuvantul lui Dumnezeu §i insotite de bucuria intretinuta in EI de Duhul. Omul, cunoscandu-se pe sine §i lumea, intalneste pe Fiul §i Cuvantul lui Dumnezeu, care proiecteaza injelesurile lor §i multumirea originara pentru ele din Sine insusi, care-L are pe Duhul. Omul se cunoaste pe sine §i lumea prin Fiul §i impreuna cu EI §i simte multumirea catre Tatal pentru existenta sa §i a lumii prin Duhul Sfant.

Lumea e 0 lume de Intelesuri pentru ca ea poarta pecetea Cuvantului lui Dumnezeu §i Duhul din Cuvantul ll indeamna pe om sa multumeasca pentru existenta sa §i a lumii, pentru ca, vazand ca nu le are prin sine, Ie cugeta ca daruite de Tatal prin FiuI. Omul §i lumea nu pot fi decat existente de lntelesuri, pentru ca sunt chipul existentei de inlelesuri originare primita de Cuvantul de la Tatal, Omul trebuie sa se recunoasca pe sine §i lumea ca dar de la Tatal, ca suprema origine, pentru ca el §i lumea sunt chipul fiintei divine primite de Fiul

52

DUMITRU STANILOAE

ca dar. Daca n-ar fi un Tata care a daruit fiinta Sa Fiului, n-ar fi lumea ca chip al acestui dar. Daca la originea tuturor n-ar fi un Tata care face fiinta Sa un dar unui Fiu, n-ar putea fi nici existenta omului §i a lumii lui un dar al iubirii, ci 0 emanatie impusa de 0 lege §i n-ar avea rost 0 relatie de multumire intre om §i Daruitorul existentei lui §i a lumii, intrejinuta de Duhul Sfant,

Persoanele umane au primit de la Fiul pecetea ipostasului filial des co peri tor al luminii fiintei divine primite de El de la Tatal, iar lumea po art a §i ea intiparita in ea umbrele inlelesurilor fiintei divine, prirnita de Fiul de la Tatal §i revelata in FiuI. Lumea nu e un haos §i nici omul nedoritor de a-i descoperi Intelesurile ei, pana la radacinile lor in tnjelesurile fiintei divine, §i ale sale in injelesurile Fiului §i Cuvantului lui Dumnezeu, pentru ca nici Fiul §i Cuvantul lui Dumnezeu nu e lipsit de calitatea revelatoare originara a injelesunlor §i a muljumirii de a fi prim it de la Tatal 0 fiinta plina de injelesuri, pentru a se revela prin EI. Lumea e "lumina" (cuvantul romanesc .Jume" exprima aceasta direct), dar aceasta pentru ca e daruita unui vazator §i cautator de lumina in sine §i in ea, de lumina care nu vine de la eI. Lumea §i omul sunt lumina §i omul e cautator de lumina, dar nu sunt lumina de la ele §i nici nu au toata lumea in ele, pentru ca Yin de la un Daruitor, care are toata lumina in El §i, de aceea, omul, cautand lumina pana la capatul ei, trebuie sa caute pe Dumnezeu, izvorul infinit al luminii, sau al luminii infinite. Cuvantul lui Dumnezeu e imprimat in noi, ca Cel prin care am fost creati dupa chipul Lui. Voind a ne injelege pe noi §i lumea ce tine cu noi, Tatal ne-a creat prin Cuvantul Sau pe noi ca ratiune cunoscatoare §i cuvant care exprima inlelesurile descoperite de ea lui Dumnezeu §i semenilor nostri, pentru ca Dumnezeu n-a creat prin Cuvantul Sau un singur om dupa chipul Lui, ci multi, ca sa fie §i intre oameni 0 comuniune, cum este in Sfanta Treime, 0 comuniune mai usor accesibila omului. Aceasta §i pentru ca sa se exercite mai usor in iubirea ce li se cere sa 0 arate §i lui Dumnezeu §i pentru ca sa poata contribui toji la intelegerea de catre fiecare, a lumii atat de bogate, §i prin aceasta la Intelegerea lui Dumnezeu, ca comuniune de desavar§ita iubire.

Sfanta Scriptura ne spune clar ca lumea a fost creata prin Cuvantul §i Fiul lui Dumnezeu. "To ate prin El s-au facut; §i fara El nimic nu s-a facut din ce s-a facut" (loan I, 3). Aceasta 0 repeta §i Simbolul niceo-constantinopolitan. Prin aceasta s-a imprimat pecetea Lui ca Fiul ji Cuvantul lui Dumnezeu in ea, sau pecetea unei filiatii §i rationalitat! de sus. In special omul a fost facut dupa "chipul Fiului §i Cuvantului", care este chipul Tatalui. Iar natura cosmica e prelungirea actuala §i potentials a omului ca astfel de chip.

Desigur, omul ca creatura nu e chipul Fiului, la fel cum e Fiul chipul Tatalui, Cad el nu e nascut din fiinta Fiului, cum e nascut Fiul din fiinta Tatalui, ci e creatura. Fiind "dupa chipul Fiului §i Cuvantului", nu chipul Lui, omul e facut sa aspire spre Tatal in unire cu Fiul §i prin Fiul, nu sa se indrepte exclusiv spre Fiul, ca Fiul spre Tatal. Fiul pune pe om pecetea Sa de Fiu al Tatalui, ca sa fie §i el fiu al Tatalui, dar nu prin fiinla, ci prin originea ce 0 are ca creatura de la Tatal. Omul e Fiu al Tatalui §i aspira spre originea personal a a vietii sale prin natura lui, care nu e din fiinta Tatalui, ca Fiul Unul Nascut, dar are origine §i ca temelie puterea §i lucrarea Tatalui, Dar 0 are din faptul ca e creat de Tatal prin Fiul §i a primit prin aceasta pecetea Fiului.

SFANTA TREIME !iI CREATIA LUMII DIN NIMIC iN TIMP

53

Dar Fiul e §i Cuvantul lui Dumnezeu, sau Rajiunea, sau Inlelepciunea ipostatica a lui Dumnezeu. EI a pus pe om pecetea Sa §i Intrucat l-a inzestrat prin creatie, in firea lui, eu ratiune, sau eu inlelepciune, eu ratiunea care se misca spre infinitate §i spre intelegerea injeleapta, cuprinzatoare, neunilaterala, profunda a tuturor, deci a lui Dumnezeu in care i§i au temeiul §i explicatia toate. Astfel, in ratiunea omului e pusa aspirajia de a cunoaste in fond pe Dumnezeu §i in Dumnezeu toate. De fapt, aspiratiei omului de a cunoaste totul, de a nu se opri la nimie finit §i la nici 0 suma a celor finite, trebuie sa-i corespunda un obieetiv mai presus de toate cele finite, un obieetiv atotsatisfacator al setei de cunoastere a ratiunii omenesti. Omul asp ira prin ratiunea lui la 0 cunoastere a nernarginitului personal, caci numai in Persoana nemarginitul e trait in mod coneretizat §i ca o viala real experiata. 0 reflectare a nernarginitului personal coneretizat ea viala are omul in persoana proprie §i a altora. De aceea, cunoasterea sa §i a altora intr-un mod care nu e numai teoretie, ci §i experimental, Ii serveste omului ca un mijloe prin care se urea la unirea eu Dumnezeu, ca izvor al vietii vesnice, Dar spre cunoasterea lui Dumnezeu ii serveste §i cunoasterea naturii, fara de care omul nu se poate injelege. Natura Ii serveste ca un asemenea mijloc numai cand omul I§i pune ultimele intrebari eu privire la originea ei, care nu poate fi de la ea, la temelia §i la sensul ei ultim, ca §i la legaturile ei cu taina persoanei indefinibile. Ea se dovedeste ea data omului ca mijloe de inaintare prin cunoasterea ei spre Cuvantul prin rationalitatea imprimata ei, accesibila ratiunii umane, spre a se adanci prin ea in ratiunile tot mai profunde ale ei in Dumnezeu. Ea poate deveni astfel stravezie pentru Dumnezeu. Dar omul, cunoscand natura ca dar multiplu al lui Dumnezeu catre sine, ajunge prin tot mai profunda cunoastere rationala a naturii §i la cunoasterea iubirii lui Dumnezeu care i-a dat-o. La fel ajunge prin cunoasterea tot mai profunda a sa §i a semenilor sai, in legatura afectuoasa ce-i leaga §i fericeste, ii incalzeste §i Ie lumineaza viata, la cunoasterea iubirii lui Dumnezeu, care le-a dat existenta sa §i le-o imbogajeste continuu prin natura §i prin semenii lor.

7. Caderea lumii, sau slablrea legaturii ei cu Fiul §i Cuvantul lui Dumnezeu §i pregatirea ei prin El, pentru intruparea Lui

Omul n-a mers la aceasta sernnificatie curata a creatiei, spre descoperirea transparentei ei pentru Dumnezeu. Prin aeeasta nici spre descoperirea tainei spirituale a lui §i a semenilor sai, care ii putea deschide adancirnea spre Dumnezeul eel personal. EI a fost ispitit sa ramana la grosimea de suprafata a naturii, a sa §i a semenilor sai, care se satisfaee eu placerile pe care i Ie dsuprafata pur rnateriala a lumii. EI a rarnas la folosirea trupeasca a nat~ Ii of era niste placeri pe care le socoteste bune, cand de fapt aduc ur ~

54

DUMITRU STANlLOAE

la seoaterea trupului de sub puterea spiritului §i deci la treapta lui de deseompunere pana la moarte. EI a lasat deci acoperita natura ea "porn al vietii", vazand-o numai ea "porn al cunostinjei binelui §i raului". Aeeasta l-a seos din legatura constienta eu Fiul §i Cuvantul lui Dumnezeu, din adevarata rationalitate imprimata de EI creatiei §i fiintei Sale proprii §i a semenilor Sai, ea §i din sentimentul filial fata de Dumnezeu, din constiinta intretinuta in el de Fiul ea lumea Ii este daruita de Tatal eerese §i din bueuria de aeest fapt, daruita de Duhul. Aceasta impatimire egoists §i oarba de suprafata pur materiala a lumii a ad us §i 0 tot mai mare dezmembrare §i lupta intre oameni. Chiar Adam §i Eva pun vina unul pe altul pentru caderea lor din viaja spirituala traita in eomuniune eu Dumnezeu, fapt care a slabit §i eomuniunea intre ei.

Aceasta cadere din unirea prin Cuvantul §i departarea de la "pomul vietii" echivaleaza eu seoaterea oamenilor din Rai, din eomuniunea eu Dumnezeu §i intreolalta.

Ei au dezvoltat aceasta considerare a lumii, ea lume de obieete a carei rationalitate superficiala poate fi cunoscuta §i folosita in tot felul de combinatii ale energiilor ei materiale deseoperite de ei in folosul lor pur trupese. In aceasta dezvoltare a inchipuirii puterii lor asupra naturii ca depinzand exclusiv de ei, sau de niste zei una eu ei in fond, ca forte ale naturii de 0 fiinla cu fortele lor, au inaintat in producerea de opere gigantice, ca semne arnagitoare ale puterii lor, nestiind de spiritul lor cu care pot ramane real nemuritori. Asa au inaltat turnul Babel §i piramidele. Dar orgoliul manifestat in inaltarea turnului Babel i-a dus pana la gradul de a nu mai ave a aceeasi limba, sau de a nu mai avea euvintele ca mijloc de unitate, iar construirea piramidelor, ca practica de a chinui cei cu mai mare putere social a pe cei mai mici, robindu-i muncii de eonstruire a acestor monumente "pastratoare" ale trupurilor lor.

Dar Cuvantul lui Dumnezeu a continuat in acelasi timp sa-§i manifeste puterea Lui in unii oameni, pentru pregatirea lor de a primi pe Fiul §i Cuvantul lui Dumnezeu intr-un trup, care va parasi alipirea la suprafata materiala §i superficiala a lumii, cautand prin trupul curatit de patimi materiale §i prin natura vazuta in adancimea ei spirituals de "porn al vietii", transfigurarea ei §i a trupului §i unirea eu Dumnezeu. Daca caderea a venit prin cresterea poftelor trupesti, cautatoare de satisfaceri printr-o natura vazuta numai in suprafata ei materiala, devenita opaca, ridicarea omului din aceasta stare nu putea veni decat printr-o detasare de aceasta suprafata exclusiv materiala a lumii, printr-o adancire in ea ca "porn al vietii", prin care se reia unirea cu Dumnezeu. Dar la aceasta putere nu putea ajunge trupul decat numai as urn at de lnsusi Cuvantul §i Fiul lui Dumnezeu, care se traieste ca trup al insusi iposatasului dumnezeiesc, In cali tate de Cel ce si-a pus pecetea rationalitatii §i filiatiei Sale in ella creare. In aceasta ealitate Cuvantul po ate reface §i intar! la maximum, in trupul asumat de EI lnsusi ea Persoana, rajionalitatea lui.

Pregatirea pentru aceasta intelegere a caii spre mantuire 0 va face Cuvantul lui Dumnezeu cu conlucrarea unora din oameni, ba chiar cu un popor intreg, cu poporul ales. Ea e preinchipuita oarecum simbolic, de detasarea lui de lumea aceasta "egipteana" §i de eliberarea de robia ei prin trecerea printr-o pustie, spre lara unde va sluji liber lui Dumnezeu §i va trai in deplina unitatea a credintei,

SFANTA TREIME ~I CREATIA LUMII DIN NIMIC iN TIMP

55

sau a legaturii cu EI §i intre ei. Ei se vor dezlipi printr-o asceza anevoioasa de robia egipteana, care Ie produce §i 0 placere prin "caldarile ei cu carne", miscandu-se patruzeci de ani, ceea ce simbolizeaza toata viata matura a unui om, intr-o pustie, pentru a ajunge in pamantul vesnic al fagaduintei, sau in Canaan. Faptul ca Cel ce ocroteste iesirea aceasta simbolica a poporului evreu din atasarea la lume este Cuvantul §i ca EI 11 va scapa de moarte prin jertfa Sa, se arata in simbolul mielului pascal. EI se preanunta pe Sine mai lamurit ca Mantuitor viitor, prin cuvintele comunicate prin prooroci.

Pregatita astfel omenirea pentru primirea Lui ca om apropiat prin revelatia Vechiului Testament, care e opera lui Dumnezeu prin Cuvantul, Acesta se face de fapt om, luand trup prin care va practica cea mai desavar§ita asceza a detasarii de lume, ca sa poata reveni ca om in Rai, dar nu ocolind moartea, ci biruind-o prin suportarea ei, ca ultimul act al detasarii de lumea ca "porn al cunostintei" pentru a intra in viata vesnica fara de moarte, prin Invierea cu trupul.

Fiul lui Dumnezeu cel lnviat, dupa 0 astfel de viala dezlipita de lumea superficiala, va ajuta §i celor ce se vor alipi Lui sa parcurga acest drum al Lui, ca sa treaca prin moarte cu sufletul in Rai, iar la sfarsitul lumii intregi in forma ei actuala ingrosata, sa invie §i cu trupul la viata vesnica, cu intreaga fiinla omeneasca.

Dar unii oameni nu vor accepta aceasta cale a lui Hristos. ~i in general multi oameni vor continua sa se lase ispititi §i dupa venirea Lui de descoperirea energiilor cosmice §i de combinarea lor in noi forme de gigantism, prin care cred ca-si usureaza §i-§i fac mai placuta viata trupeasca in lume.

8. Scopul ultim al creatiei dupa cadere: reunificarea in Fiul §i Cuvantul lui Dumnezeu eel intrupat §i pregatirea prin EI spre acest scop

Din cele spuse s-a vazut ca chiar prin creajie, Dumnezeu a dat lumii ca scop unitatea ei in El. Dupa cadere, Dumnezeu urmareste acelasi scop prin reunificarea creatiei in El, Acest scop se adevereste prin aceasta ca un scop al iubirii. Iar ca Dumnezeu sa urmareasca acest scop, trebuie ca EI~ insusi sa fie un Dumnezeu al iubirii, sau sa cunoasca iubirea in Sine din veci. Insasi crearea lumii §i scopul crearii ei se explica astfel din faptul ca Dumnezeu este Treime iubitoare de Persoane. Precizam insa ca Treimea nu-L obliga pe Dumnezeu sa creeze lumea, caci aceasta n-ar mai fi cu adevarat iubire; dar 0 explica.

Sfintii Parinji precizeaza de aceea ca scop al crearii lumii §i al conducerii ei spre Sine, ca sa-i impartaseasca iubirea pe care Tatal 0 are fala de Fiul Sau, iar fiintele create constiente sa-i raspunda cu iubirea lor filiala, care Ie vine din alipirea la Fiul Lui Unul Nascut facut om.

56

DUMITRU STANILOAE

Acesta e §i rostul pozitiv al timpului. Farii Cuvantul §i mai ales fara Cuvantul intrupat facut om, ca sa-i conduca pe oameni in timp spre iubirea ce 0 are EI fala de Tatal, timpul n-ar avea nici un rost. Timpul poarta pecetea Cuvantului §i va fi asumat de Cuvantul intrupat, spre a-l conduce spre vesnicie, sau spre sfarsitul lui, fara a se pierde cele bune castlgare in cursul lui, ceea ce insearnna conducerea oamenilor in timp spre vesnicia lor in El. Deci lumea nu numai ca a fost creata prin Cuvantul dinainte de veci, ci §i pentru Cuvantul care se va intrupa, ca sa adune lumea in vesnica unire cu EI §i cu Sfanta Treime.

Dar aceasta inseamna ca lumea, desi se compune din natura §i oameni, propriu-zis natura inconstienta e facuta pentru oameni, iar oamenii pentru a urea in comuniunea filiala cu Dumnezeu eel in Treime, in adunarea lor in Fiul Tatalui. Natura e facuta pentru oameni, ca ei sa fie ajutati de ea sa urce in comuniunea intre ei §i cu Dumnezeu, dar §i ca ei sa 0 ridice §i pe ea la treapta unui tot mai vadit transparent al lui Dumnezeu. Fara om, natura n-ar avea nici un rost §i n-ar avea nevoie nici de un timp cu sens progresiv, pentru a creste in unirea cu Dumnezeu. N-ar exista decat un timp al repetitiei monotone. Omul e ajutat in urcusul lui spre Dumnezeu de natura, dar in vederea cresterii lui spirituale spre Dumnezeu. El e eel ce ad una din ea sensurile originii ei divine §i 0 foloseste ca mijloc al comuniunii tot mai sporite cu semenii sai, care-l ajuta sa creases §i in comuniunea cu Dumnezeu, izvorul iubirii dintre oameni.

Umanul e chemat sa urce in mod constient §i liber, condus de imtelepciunea ipostatica, care e totodata Fiullui Dumnezeu, pan a la a fi facut umanul Persoanei Lui, §i prin aceasta pana la tinta de a se face El om intre oameni, ramanand §i Fiul, Unul Nascut al lui Dumnezeu. Omul e coroana creatiei mai ales intrucat se poate face insusi Fiul lui Dumnezeu ca om, 0 astfel de coroana. Dumnezeu nu face 0 lume pentru a 0 privi de sus §i ea a-L privi de la distants, ci pentru a 0 face prin umanitatea asumata, conjinutul vietii Sale in Fiul Sau §i viata dumnezeiasca din Fiul Sau, conjinut al ei. Iar Fiul Sau aduna in Sine ca om toata creajia §i actualizeaza pe omul unit cu sine, ca 0 coroana a Creatiei.

Omul e creat ca viata lui sa devina viata lui Dumnezeu Cuvantul, iar viata lui care uneste spiritul cu materia, devenind viata umaria a lui Dumnezeu Cuvantul, sa devina a Lui §i lumea materials, ca mediul de manifestare al Persoanei durnnezeiesti,

Am vazut ca insa§i observatia imprima subiectivitatea sau puterea spirituala a omului in miscarea naturii. Nu e greu deci de admis ca natura po ate fi dusa de oameni puternici in duh spre transfigurarea ei prin Dumnezeu eel lucrator in ei. Dar numai in Hristos §i prin El, Dumnezeu lucreaza deplin in umanitate.

Numai pentru ca omul are nevoie de 0 crestere spiritual a pentru unirea cu Dumnezeu - sau pentru ca n-a fost emanat intr-o desavarsire asemenea Lui, sau intr-o nedesavarsire de nedepasit - are timpul cu un sens sau cu un rost. Altfel, timpul ar fi fara nici un sens sau rost. ~i intrucat cresterea spirituala a fiecarui om e .Iegata de natura §i de sernenii sai, s-a dat intregii creatii un timp. ~i fiecare om e adus de Dumnezeu Cuvantul la existenta intr-un timp deosebit al lui, in care sa poata creste ca persoana deosebita, in alte relatii, in alt moment al istoriei, legat de alte persoane, in alta societate, pre gat it de alli predecesori. Toate aceste timpuri personale sunt incadrate intr-un timp al lumii ca intreg, in care fiecare

SFANTA TREIME $1 CREAflA LUMII DIN NIMIC iN TIMP

57

om i§i are locul lui, cu responsabilitatea §i indatoririle lui, care se leaga intr-un intreg al istoriei, de care fiecare va avea sa raspunda, in ce masura a contribuit la inaintarea ei in bine sau in buna intelegere intre oameni, sau in rau, in dezmembrarea irationala intre oameni, adica pentru conducerea ei spre adunarea in ipostasul Cuvantului sau Ratiunii Ipostatice a lui Dumnezeu, sau contrar ei, dupa ce Acesta a venit in intampinarea §i ajutorul nostru, facandu-Se om Intre oameni, sau partenerul nostru de dialog la nivel intim §i egal, dar §i cu puterea de a ne inalla la nivelul Indumnezeit pe care I-a imprimat umanitatea asumata de El. Dumnezeu a creat in acest scop pe om ca partener posibil al Lui, sau pentru a putea lua loc intre oameni, ca sa-i poata ridica pe ei la nivelul indumnezeit prin har. Si in legatura cu omul, a creat toata natura materiala capabila de a fi purtata de EI, transfigurata de EI, facuta mediu de manifestare stravezie a Lui; dar nu dintr-o necesitate a Lui, ci dintr-o iubire asa de mare fala de creatie, ca a fost in stare de a se face EI lnsusi purtatorul ei, sau pe ea mediu comunicabil al Lui.

Daca Dumnezeu a creat lumea prin Cuvantul, dupa caderea ei, sau dupa slabirea legaturii ei cu EI, care Ins a nu a incetat cu totul, tot prin EI 0 conduce ca sa poata primi pe Cuvantul intrupat in maxima intimitate cu oamenii ca Acesta sa scape pe oameni de moarte §i sa-i uneasca cu Sine, ducandu-i IAa Indumnezeirea dupa har §i la viata vesnica lntru desavarsire, In aceste roluri II prezinta Sf. Apostol Pavel pe Cuvantul intrupat la plinirea vremii, cand scrie:

"Precum intru EI ne-a §i ales, inainte de intemeierea lumii, ca sa fim sfin]i §i fara de prihana inaintea Lui" (Efeseni I, 4).

Dar aceasta iara§i nu tnsearnna eli dad Tatal a nascut din veci pe Fiul Sau, a trebuit sa creeze numaidecat lumea. Ba nici macar odata ce a creat-o, n-a trebuit numaidecat sa se §i intrupeze Fiul Sau. Sf. Maxim Marturisitorul spune direct ca, daca lumea n-ar fi cazut, Dumnezeu ar fi dus-o in alt mod la unirea definitiva cu EI, 0 data ce a fost unita prin creatie cu Fiul §i Cuvantul Sau. EI zice: "Caci trebuia ca 0 data ce Dumnezeu ne-a facut asemenea Lui (prin aceea ca avem prin impartasire trasaturile exacte ale bunatajii §i a planuit dinainte de veacuri sa fim in EI), sa ne §i duca la acest sfar§it pre a fericit, dandu-ne ca mod buna folosire a puterilor naturale. lar omul, refuzand acest mod prin reaua intrebuintare a puterilor naturale, ca sa nu se indeparteze de Dumnezeu, instrainandu-se, trebuia sa introduca un alt mod cu atat mai minunat, §i mai dumnezeiesc decat eel dintai, cu cat ceea ce e mal presus de fire, e mai inalt decat ceea ce e dupa fire. Si acest mod e taina venirii atottainice a lui Dumnezeu la oameni, precum credem toti. Caci daca testamentul eel dintai ar fi ram as, zice Apostolul, fara prihana, nu s-ar fi cautat loc pentru un al doilea (Evr. VIII, 7). Si de fapt este vadit tuturor ca taina ce s-a savar§it in Hristos la sfarsitul veacurilor este dovada §i urmarea greselii protoparintelui de la inceputul veacului" (Ambigua, Bucuresti, 1983, cap. 7 k, p. 97).

Deci, la intruparea Fiului lui Dumnezeu pentru situatia lumii cazute, cugeta in concret Sfintii Parinti cand pun in legatura intruparea cu crearea lumii. La situatia aceasta cugeta ei cand vad dinainte de veci intruparea conditionata de o Fecioara prea curata §i legata cu jertfa ce ave a sa 0 aduca Fiul Cel intrupat.

58

DUMITRU STANILOAE

Cu precizarile aceastea, sc poate spune ca gandirea dinainte de veci a lui Dumnezeu la nume §i la timpul §i la crearea ei e legata de Cuvantul lui Dumnezeu, de intruparea Lui, de adunarea lumii in Hristos eel inviat §i prin aceasta de relatia noastra filiala cu Tatal in Duhul Stant. Hristos este in calitate de Fiul lui Dumnezeu eel intrupat, "viala" §i "lumina" desavar§ita §i vesnica a lumii, spre care e condusa de El. EI e "calea" prin care inaintam §i linta caii, sau "odihna" vesnica §i fericita a plenitudinii, spre care sunt condusi cei ce se alipesc de EI prin credinta, Fara EI, lumea n-ar avea nici un injeles. Cine A nu §tie de EI, umbla intr-un intuneric total: .Eu sunt lumina Iumii; eel ce lmi urmeaza Mie nu va umbla in intuneric, ci va avea lumina vietii" (loan VIII, 12). Acela, socotind ca se va topi in esenta lumii, nu vede §i nu va vedea nici un sens al existentei lui. lar declarandu-Se EI insusi "odihna" vesnica a tuturor, zice: "Veniti la Mine toti cei osteniti §i impovarati §i Eu va voi odihni pe voi" (Mt. XI, 28). Numai 0 persoana odihneste cu dragostea ei; §i numai Persoana care are in Ea dragostea §i viata desavar§ita poate odihni deplin §i vesnic pe cei ce Yin Ia Ea. Mantuitorul spune ca aceasta odihna consta in a-L avea pe Dumnezeu ca Tata; dar eu nu-L pot avea pe Dumnezeu ca Tara, daca nu-L am pe FiuI Lui ca Frate. lar aceasta ni S-a facut EI intrupandu-se. "Toate Mi-au fost date Mie de catre Tatal Meu §i nimeni nu cunoaste pe Fiul decat numai Tatal, nici pe Tatal nu-L cunoaste nimeni decat numai Fiul §i eel caruia va voi Fiul sa-i descopere" (Mt. XI, 27). Cine nu a cunoscut pe Hristos ca Fiu al Tatalui ceresc, nu-L poate cunoaste pe Tatal ceresc ca Tata, deci nu poate ajunge la odihna in El.

Oamenii nu pot gasi "viata" fara sfarsit, deci "odihna" de framantarile §i indoielile lor cu rost §i fara rost, decat in Tatal ca izvorul nesfarsit a toata "viata", dar un izvor iubitor. Numai Tatal uneste in Sine izvorul vietii nesfarsite cu izvorul iubirii nesfarsite. Iar in EI nu putem ajunge §i nu ne putem simti fericiti decat in calitate de fii. lar calitatea aceasta n-o putem dobandi de cat in unire cu Fiul Lui Unul Nascut, facut om.

Sf. Maxim Marturisitorul a vazut progresul fiinjelor constiente create, in inaintarea de la "existenta" ce li s-a dat de Dumnezeu, la "existenta buna" spre tinta "existentei vesnic bune" (Ambigua, cap. 7). Dar existenta nu poate deveni buna de cat in relatie cu alte persoane. lar "ve§nic buna" nu poate deveni decat ca persoana eternizata in relatie cu 0 comuniune de Persoane eterne prin ele lnsesi, adica cu Sfanta Treime. Aceasta aspiratie a persoanei umane e 0 dovada ca exista Persoane eterne prin ele insesi, in fericirea comuniunii desavarsite, care pot crea §i alte persoane care sa voiasca §i sa poata deveni in relatie cu Ele, dar §i lntreolalta vesnic bune. Trebuie sa se poata bucura de iubirea unor Persoane care au in Ele insesi din veci iubirea desavar§ita intre Ele, ca sa se iubeasca prin aceasta §i intre ele lnsesi cu 0 iubire vesnica,

Dar la iubirea PersoaneIor eterne §i prin ea la iubirea persoanelor umane ajungem prin Hristos, care e una din Persoanele comuniunii iubitoare eterne, ce S-a facut om aducand acea iubire §i in relatie cu persoanele umane create. Caci El a umplut de iubirea Sa eterna fata de celelalte Persoane divine §i umanitatea pe care si-a facut-o proprie, iar prin ea a ararat aceasta iubire a Sa, ca Persoana divina §i in relajia cu cei dintre care s-a facut unul dupa firea asumata,

SFANTA TREIME !il CREAflA LUMII DIN NIMIC iN TIMP

59

incalzindu-ne §i pe noi de iubirea Lui fala de celelalte Persoane ale Sfintei Treimi §i fala de oameni. Prin aceasta Hristos a devenit Persoana care a extins Iubirea intre Persoanele divine, ca iubire intre 0 Persoana devenita §i umana §i cele divine §i lntre ea §i celelalte persoane umane. ~i aceasta este "odihna" spre care conduce pe toji cei ce se alipesc Lui.

Ca lumea e creata pentru Hristos §i prin EI pentru iubirea intre oameni §i Sfanta Treime §i intre ei in§i§i, adica pentru ca exista Fiul Tatalui din veci care se va face om, sau pentru ca Sfanta Treime vrea sa extinda iubirea dintre Persoanele ei §i la oameni §i deci §i intre ei in§i§i §i Intre ei §i Ea, 0 spune Sf. Maxim Marturisitorul in urmatoarele: .Aceasta este taina cea mare §i ascunsa, acesta este sfarsitul fericit spre care s-au intemeiat toate; acesta este dumnezeiescuI scop, mai inainte cugetat al inceputului tuturor, pe care definindu-l spunem ca e linta finala mai inainte cugetata pentru care sunt toate. Spre acest scop final privind Dumnezeu, a adus la existenta fiintele cele create. Aceasta e cu adevarat linta finala a Providentei §i a celor providentiate, cand se vor aduna (recapitula) in Dumnezeu toate cele facute de El. Aceasta este taina care imbrali§eaza toate veacurile §i descopera sfatul suprainfinit al lui Dumnezeu, care exista de infinite ori infinit dinainte de veacuri. Iar Vestitor allui s-a facut insusi Cuvantul fiintial allui Dumnezeu, facut om. Caci Acesta a dezvaluit, daca e tngaduit sa 0 spunem, insusi adancul eel mai dinlauntru al bunatatii parintesti §i a aratat in Sine linta pentru care au primit fapturile Inceputul existentei, Fiindca pentru Hristos sau pentru taina lui Hristos au primit toate veacurile §i cele aflatoare inlauntrul veacurilor inceputul existentei, Dar §i sfarsitul lui Hristos ... Caci inca inainte de veacuri a fost cugetata §i randuita unirea marginitului §i nemarginitului, a masuratului §i nernasuratului, a Creatorului §i a creaturii, a stabilitatii §i a miscarii, Iar aceasta taina s-a aratat in Hristos, care s-a aratat in cele din urma dintre timpuri, aducand prin ea implinirea hotararii de mai inainte a lui Dumnezeu. Aceasta, pentru ca cele ce se misca dupa fire sa gaseasca odihna in jurul Aceluia care este dupa fiinla cu totul nemiscat, iesind din miscarea fala de ele insesi §i una fala de alta; de asemenea ca sa primeasca prin Incercare cunostinta traita a Aceluia in care s-au invrednicit sa se odihneasca, cunostinta care le daruieste posesiunea fericita neschirnbata §i statornica a Celui cunoscut de ele" (Riisp. catre Talasie 60; Filoc. rom. III, p. 327-8; P. G. 90, col. 621).

Sfarsitul spre care sunt duse in Hristos toate este una cu indumnezeirea lor, sau cu ridicarea lor peste insuficientele pentru a carer depasire Ie e dat timpul. .Jar indumnezeirea, ca sa spun pe scurt, este concentrarea §i sfarsitul tuturor timpurilor §i veacurilor §i a celor din timp §i din veac. Iar concentrarea §i sfarsitul timpurilor §i veacurilor §i a celor din ele este unirea nedespartita a inceputului adevarat §i propriu cu sfarsitul adevarat §i propriu in cei mantuiti" (Riisp. ciitre Talasie 59; Filoc rom. III, p. 315).

G. Florovski reda, dupa Sf. Atanasie, ideea ca lumea a fost creata prin Cuvantul §i pentru Cuvantul astfel: "Creaturile sunt create prin Cuvantul §i pentru Cuvantul, «in chipul Cuvantului», «in chipul chipului Tatalui», cum a exprimat aceasta §i Metodiu de Olimp. (Banchetul VI; P.G. 18, col. 113). Creatiunea presupune Treimea §i pecetea Treimii e imprimata pe toata creatiunea ... Aceasta introduce «iconomia mantuirii». Sfatul dumnezeiesc privind mantuirea §i

60

DUMITRU STANILOAE

rascumpararea este 0 hotarare din veci §i pretemporal a (Ef III, 11) ... Fiul lui Dumnezeu este din veci randuit spre intrupare §i cruce §i de aeeea este Mielul «care a fost randuit mai inainte de intemeierea lumii, dar s-a aratat in anii eei mai de pe urrna, pentru noi- (I Petru I, 20); este «Mielul junghiat de la Intemeierea lumii» (Apoc., XIII; 8). Intruparea §i luerarea Fiului lui Dumnezeu pentru mantuirea lumii nu e 0 neeesitate a fiintei dumnezeiesti, ci a vointei lui Dumnezeu, sau a «iconomiei Lui».

Caci insusi faptul di timpul nu e folosit de fapturile constiente numai spre inaintarea lor spre unirea eu Dumnezeu, arata nu numai libertatea lor, ei §i di niei crearea §i conducerea lumii spre unirea cu Dumnezeu, deci nici timpul, nu sunt imp use de 0 necesitate a fiintei Lui, ei sunt fapte ale vointei lui libere, care se eer aceeptate de 0 libertate corespunzatoare din partea oamenilor.

Ele sunt, de aceea, fapte libere ale Persoanelor divine §i ale eomuniunii iubirii lor, care cer 0 acceptare §i conlucrare libera a persoanelor umane. Iubirea e fapta a libertatii §i se adreseaza libertatii.

Din rostul timpului de a prilejui §i face posibila miscarea lumii spre un scop final §i anume spre unirea ei cu Dumnezeu in vesnicia fericita neschimbata, rezulta caracterul dinamic al creatiunii §i al timpului legat de ea. Timpul e imprimat ca mereu schimbator chiar in creatiune, Dar e imprimat ca forma de trecerea continua spre mai mult. Timpul e de aceea trecator, dar nu fara urme, ci prilejuind inscrierea unui progres spre desavarsire in creatiune, pentru ca insa§i creatiunea nu poate ramane fixata in starea in care este in fieeare moment, fi treee mereu spre alte stari mai bune (sau mai rele) prin timpul care trece. In mod normal, sehimbarea creatiunii §i a timpului e din dorinta de a trece spre 0 stare mai buna, mai bogata in viata. Dar ereatura se poate amagi §i eu 0 miscare spre 0 stare mai rea, eu aparenta ca e 0 miscare spre mai bine. Ea po ate fi §i o miscare a creatiunii spre dezbinare, in amagirea ca prin aeeasta seA afirma mai tare pe sine. Astfel, se slabeste eu amagirea ca se imbogajeste. In amagirea aceasta oamenii au cazut, prin pacat, prada morjii. Dar eei ee revin la inaintarea spre Dumnezeu, izvorul adevaratei vieti, §i eu aceasta la adevarata lrnbogatire spirituala, inving moartea trupului.

Dar sa vedem in mod special care e rolul Cuvantului lui Dumnezeu in aducerea lumii la existenta §i in ee consta caderea ei §i pregatirea ei pentru intruparea Lui.

Am vazut pregatirea poporului ales pentru Hristos ea 0 pregatire prin detasarea de lume, pentru legatura eu Dumnezeu §i pentru viata vesnica in EI, ea stare realizata in Hristos. Dar Hristos nu ne-a adus numai viata vesnica in Dumnezeu, in general, ci §i legatura iubitoare eu Tatal prin EI ea Fiu, facut Om §i deci Frate eu noi. Oamenii sunt pregatiti astfel pentru primirea Cuvantului facut Om, ca Fiu al Tatalui §i ea Frate allor, deci in scopul de a-i face impreuna cu Sine fii ai Tatalui eerese §i fraji intre ei.

Pregatirea oamenilor pentru primirea cu injelegere a Fiului §i Cuvantului lui Dumnezeu ca Om nu se putea realiza tara a-i face sa-§i dea seama cii divinitatea nu e una eu fortele naturii in sens panteist, dar §i ca Dumnezeul adevarat, fiind un Dumnezeu al iubirii, nu vrea sa se tina la distants de oameni, nici sa se faca un om plin de vointa de stapanire, ci apropiat in smerenia iubirii fala de ei, §i di aceasta este

SFANTA TREIME SI CREATIA LUMII DIN NIMIC iN TIMP

61

restabilirea adevaratei umanitati. Ei trebuie sa afle cii Dumnezeu este in EI lnsusi un Dumnezeu al iubirii lntre Tatal §i Fiul uniti in Duhul Sfant, intr-o comuniune mai presus de natura §i ca deci rationalitatea acesteia nu e de la ea §i nu e ultima realitate, ci e subordonata iubirii. Aceasta pregatire se facea prin simbolul mieluluijertfit pentru eliberarea de moarte a primilor nascuti, sau a intregului popor ales. Prin aceasta, ei erau ajutati sa inleleaga ca omul e chemat sa fie partener al iubirii lui Durnnezeu, ca omul e de valoare mai presus de fortele naturii, neconfundat cu aceasta, asemenea zeilor inchipuiti de el dupa cadere §i nesupus pasiunilor care Il fac incapabil de iubirea semenilor sai, Numai asa avea sa fie omul facut sa inleleaga pe Dumnezeul Treimii, al iubirii desavarsite, care printr-o Persoana a ei, coboara la om, i§i face umanitatea proprie, se jertfeste pentru el, realizand cu oamenii 0 relatie vesnica de fralietate, dar ridicandu-i totodata, ca Cel dimas §i Dumnezeu, la viata Sa dumnezeiasca, unita cu a Tatalui §i a Duhului Sfant. Numai de la un astfel de Dumnezeu coborat la ei ca Om din iubire, puteau primi puterea iubirii fala de EI §i de semenii lor, puteau fi ridicati la nivelul de parteneri ai iubirii cu El.

Aceasta perspectiva clara a tot ce va aduce Fiul facut om, 0 deschid cuvintele revelatiei Vechiului Testament, comunicate prin prooroci, deci cuvintele profetice. Ele prezinta mai lamurit §i mai complet ceea ce se aratase prin iesirea poporului evreu din Egipt, prin jertfa mielului pascal, prin trecerea lui prin pustie, in Canaan. Ele prezinta mai lamurit ce fel de Durnnezeu este Cel ce se va cobori in Hristos la oameni §i cum voieste EI sa devina §i oamenii. Ele explicau ca EI, se va cobori pana la starea de Miel bland, ce se va jertfi pentru ei, asteptand ca §i ei sa devina unii altora din lupi, miei capabili sa se jertfeasca unii pentru altii. Cuvintele comunicate de Cuvantul prin prooroci despre viitorul Mesia ajutau pe oameni sa se ridice spre starea capabila sa-L inteleaga pe EI cand va veni intre ei ca Miel constient ce se va jertfi pentru ei. Prin proorocul Isaia se spunea oamenilor ca Mesia va veni ca Cel ce "a luat asupra-Si durerile noastre §i cu suferintele noastre S-a impovarat" (Isaia, LIII, 4); "pentru aceasta lndoit in pamantul Ior vor rnosteni (dupa creatie, sau dupa intrarea in Canaan, n. n.) §i de slava cea de-a pururi ei se vor bucura! Ca Eu sunt Domnul, Care iubesc dreptatea §i urasc rapirile nedrepte (neiubirea Intre oameni, n. n.). Eu Ie voi da cu credinciosie plata lor §i legamant ve§nic cu el voi incheia" (Isaia LXI, 7-8). La fericirea aceasta va duce EI pe cei ce n vor prirni. Cel ce va realiza aceasta legatura vesnica cu oamenii va fi "ca un Prune tanar inaintea Domnului..., care a patimit pentru faradelegile noastre, purtand certarea peste dansul., " "Toli umblam ratacili ca niste oi, fie care pe calea noastra, §i Domnul a facut sa cada asupra Lui faradelegile noastre, ale tuturor. Chinuit a fost, dar S-a supus §i nu ~i-a deschis gura Sa; ca un miel spre junghiere s-a ad us §i ca 0 oaie fara de glas inaintea celor ce 0 tund, asa nu ~i-a deschis gura Sa. Intru smerenia Lui judecata Lui s-a ridicat §i neamul Lui cine Il va spune? Ca s-a luat de pe pamant viata lui! Pentru faradelegile poporului Meu a fost dus spre moarte" (Isaia LIII, 6-8).

Cel ce putea objine prin jertfa Lui fara cartire §i §ovaiala iertarea pacatelor noastre ale tuturor, nu putea fi de fapt decat de un neam mai presus de injelegerea noastra, deci nu un om dintre noi, desi in acelasi timp trebuia sa se faca unul dintre noi.

62

DUMITRU STANILOAE

9. "Plinirea vremii"

Aducerea oamenilor in starea in care putea injelege pe Fiul lui Dumnezeu, venit ca un astfel de Miel de jertfa, avea sa coincida cu "plinirea vremii". Pana ce oamenii erau inca pre a prinsi de inlelegerea lurneasca a lucrurilor, adica nu inlelegeau ca oamenii sunt mai presus de stihiile lumii §i in stare sa prirneasca iubirea unui Dumnezeu, care are atata iubire incat e in stare sa se faca §i om capabil de jertfa pentru ei, nu era "plinita vremea" in care puteau primi pe Hristos, ca Fiul lui Dumnezeu facut om, socotind-o aceasta 0 sminteala, sau un fapt nedemn de Dumnezeu. Ei nu erau ajunsi nici la injelegerea unei valori atat de mari a omului in ochii lui Dumnezeu incat sa poata admite ca insusi Dumnezeu sa se faca om, din marea pretuire a lui, nici a unei iubiri atat de mari a lui Dumnezeu incat sa binevoiasca sa se faca om, pentru a inalla pe om prin har la inallimea lui Dumnezeu. Nu erau in stare sa injeleaga ca omul smerit §i gata de jertfa poate fi totodata Fiul lui Dumnezeu, dar §i omul adevarat, §i deci sa-L poata primi pe eel ararat ca astfel de om, ca Fiul lui Dumnezeu eel intrupat. "Tot asa §i noi, cand eram copii, eram robi intelesurilor celor slabe ale lumii. Iar cand a venit plinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Sau, nascut din femeie, nascut sub Lege, ca pe cei de sub Lege sa-i rascumpere, ca sa dobandim infierea" (Gaiateni, IV, 3-5).

Cine ar fi putut descrie atat de bine pe Fiul lui Dumnezeu care s-a facut om §i s-a jertfit pentru noi, daca n-ar fi facut-o EI insusi prin proorocul Isaia? E vadit ca El insusi a facut pregatirea omenirii pentru primirea Lui cu Intelegere cand va veni.

Pregatiti astfel unii dintre evrei vor putea injelege pe Hristos cand, depasind porunca Legii vechi: "Sa nu ucizi", va cere: .Jar Eu zic voua: Iubi]i pe vrajmasii vostri, binecuvantati pe cei ce va blestema, faceti bine celor ce vii urasc §i rugati-va pentru cei ce va vatama §i va prigonesc, ca sa fili fiii Tatalui vostru Celui din ceruri, ca EI face sa rasara soarele peste cei rai §i peste cei buni §i trimite ploaie peste cei drepti §i peste cei nedrepti" (Matei, V, 44-45). Ei simteau acum puterea ca, urmand acestui indemn, sa paraseasca orice dezbinare fala de semenii lor §i sa refaca unitatea lor cu aceia §i ca prin aceasta devin fii ai Tatalui, care e plin de 0 astfel de iubire.

Dar "plinirea vremii" s-a aratat realizata in alt mod §i intre pagani, la venirea Fiului lui Dumnezeu ca om in vederea inlaturarii dezbinarilor intre oameni §i a unificarii lor cu Dumnezeu §i intre ei, prin invalatura §i modelul de om, aratat in EJ. In lumea de atunci l§i facuse loc un sentiment de universalism. Expedijiile lui Alexandru eel Mare §i regatele inrudite intemeiate de el dusesera limba greaca in toate partile Rasaritului, Imperiul roman a Intins dupa aceea un stat unitar in Occident §i Orient, facand cunoscuta pretutindeni §i limba latina, fara sa 0 inlature pe cea greaca. Dar mai ales a inlesnit circulatia in tot cuprinsul lui. Negustorii greci intemeiasera colonii in toata lumea cunoscuta. Chiar evreii nu mai traiau inchis] in lara lor. Biblia devenise cunoscuta in multe parli, dar mai ales in Alexandria, un centru de cultura mondiala in acea vreme, §i se

SFANTA TREIME §I CREATIA LUMII DIN NIMIC iN TIMP

63

incercau sinteze intre ea §i filosofia greaca, Insa§i filosofia greaca devenise cunoscuta in toata lumea, ca 0 filosofie care, cu ajutorul ratiunii comune a tuturor oamenilor, relativiza despartirile intre oameni §i ridiea pe om deasupra naturii inchipuite ca zei, ba chiar facea pe oameni sa admita un izvor superior al ratiunii comune, superior naturii fiziee. Oamenii de pretutindeni incepusera sa se cunoasca §i sa vada ca, in fond, toji sunt oameni §i~ aspiratia spre adevarata umanitate §i spre adevarul eel unic e com una tuturor. Incepusera sa paleasca in ochii lor deosebirile dintre ei. I§i transmiteau cu u§urinla zeii, dar vedeau ca aspiratia lor se Intinde spre valori superioare §i spre un adevar unie, pe care zeii nu le reprezentau. Poate ca un fenomen asemanator mult mai general se traie§te §i azi, cand prin mijloacele de circulatie rapida ajung sa se cunoasca oamenii §i popoarele din toata lumea §i sa vada ca, in fond, deosebirile carora le-au dat importanta in trecut - facandu-i sa se socoteasca despartiji - sunt de minima importanja fala de esentialul credintei, care Ie este cerut de ratiunea adevarata. Omul ridieat la 0 idee superioara a fiintei sale umane, prin cunoasterea oamenilor de pretutindeni, nu po ate sa nu fie animat de un sentiment de universalism. El vede tot mai mult ca fralia tntre oameni, ca sentiment superior al omului, isi gaseste implinirea reala in fralia cu toli oamenii.

Iisus Hristos, Cuvantul lui Dumnezeu, prin care toate s-au facut, vine nu numai ca un om de cea mai lnalta calitate, prin iubirea de care este insufletit, ci §i ca un om care vrea sa-l imbrali§eze pe tOli oamenii in iubirea Sa. E1 trece uneori granitele larii locuite de evrei, in parlile Gadarei §i dincolo de Iordan (Lc. VIII, 7), ale Tirului §i Sidonului, vindeca 0 femeie cananeanca (Mt. XV, 22-28). Dusmania conduciitorilor evrei impotriva Lui s-a datorat §i vointei Lui de a uni toate popoarele in credinta in Dumnezeu treimic al iubirii, Creator al lntregii lumi.

La iniillarea Lui la cer, EI trimite pe Apostoli sa propovaduiasca credinta in Ella toate popoarele §i sa boteze pe toli in numele Sfintei Treimi, al Dumnezeului iubirii. Iar la Cincizecime se aduna in jurul Apostolilor, pe langa iudei "barbali din toate neamurile cate sunt sub cer" (Fapte II, 5), §i toti devin membri ai Bisericii universale incepatoare. Daca la Babilon orgoliul nascut din realizarile mareje in planul material al lumii, a dus la despartirea limbiIor, sau la dezbinarile prin cuvintele menite sa uneasca pe oameni, la Cincizecime, Duhul iubirii intre Persoanele Sfintei Treimi, revarsat asupra lor, ii reunifica in Hristos, Cuvaptul sau Rajiunea adevarata unica a lui Dumnezeu, intrupat ca om.

Intrebarea proorocului Isaia: ,,§i neamullui cine il va spune?" are §i injelesul ca Hristos nu va fi din vreunul din neamurile cunoscute de pe pam ant, ci mai presus de toate neamurile §i cuprinzandu-le pe toate. Numai asa a putut El reunifica toate popoarele §i pe toli oamenii.

Universalismul acesta a fost §i el 0 "plinire a vremii", pregatira de Cuvantul lui Dumnezeu, sau de Ratiunea suprema "mai presus de, ratiune" (Rasp. ciitre Talasie 64; Filoc rom. III, p. 400), prin care to ate s-au facut §i care s-a imprimat in toate. Acest universalism va usura primirea EvangheJiei de catre to ate popoarele. Acest sentiment universalist a manat §i pe Apostolii evrei sa duca Evanghelia lui Hristos in toate orasele lumii, intai la evreii raspandili in ele, apoi, incepand mai ales cu Sf. Apostol Pavel, §i intre celelalte neamuri.

64

DUMITRU STANILOAE

Sf. Apostol loan va deschide intelegerea gandirii filosofice eline pentru Hristos, declarand la inceputul Evangheliei sale ca El e Logosul ce uneste filosofiile, dar Logosul personal §i mai presus de lume, Fiullui Dumnezeu, care ne poate uni nu numai in gandire, ci §i in dragoste, intre noi §i cu Dumnezeul iubirii, ca fii ai Tatalui ceresc impreuna cu Fiul Lui Unul Nascut,

Ca sa revenim la treapta superioara la care a ridicat Cuvantul lui Dumnezeu, prin prooroci §i prin lucrare directa in oamenii care is-au deschis, umanitatea pentru intelegerea §i prim ire a Lui, Sf. Parinjl spun ca aceasta treapta superioara §i-a atins cui mea in Sf. Fecioara. Sf. Grigorie Palama zice: .Fiindca nici unul dintre oameni nu s-a aflat primitor de Dumnezeu cum trebuia, la urma de tot a facut pe Pururea Fecioara Maria ca pe un palat imparatesc, ca sa se faca prin curatia ei incapatoarea culrninanta a plenitudinii lui Dumnezeu, dar §i Nascatoarea §i pricinuitoarea (0. minune!) inrudirii cu Dumnezeu, atat a oamenilor dinainte, adica a parintilor dinainte, cat §i a celor de dupa ea ... A fost asezata lntre Dumnezeu §i oameni §i L-a facut pe Dumnezeu Fiul oamenilor, iar pe oameni fiii lui Dumnezeu" (Cuvant La Intrarea Maicii Domnului in Bisericii, tradus in limba greaca de Nicodim Aghioritul, in revista "AGHIOS NEKTARIOS" nr. 4, 1981, p. 147). "Dar inainte de toate acestea, pentru Fecioara s-au facut toate prezicerile proorocilor; vechile minuni care au preinchipuit adevarul ce avea sa vina; prefacerile atator generatii §i lucruri care aratau spre linta acestei taine de obste" (Op. cit., p. 147). .Astfel toate darurile cate erau raspandite in toli sfintii din veacuri, toate vredniciile cate Ie-au primit toli prietenii lui Dumnezeu la un loc, atat oamenii cat §i ingerii, toate acestea le-a adunat Fecioara in sine §i singura le avea pe toate" (Op. cit., p. 149), "Trebuia sa fie fara asemanare in toate darurile §i sa primeasca de la Fiul ei 0 frumuseje minunata dupa trup (asemenea celei spirituale) §i 0 infali§are minunanta Aceea care avea sa nasca pe Cel mai frumos decat toli oamenii, pentru cii §i Fiul ei ave a sa fie mai pe urrna asemenea Maicii lui in frurnusete §i sa se cunoasca ca e Pruncul ei §i din frumusetea din afara a fetei Lui" (Op. cit., p. 151).

Realizarile rajiunii umane in cadrul pur al lumii au fost adeseori impresionante, pentru ca veneau §i ele dintr-o ratiune cu originea in Ratiunea suprema. Dar aceasta, inchizandu-si orizontul relatiei cu originea ei divina personala, §i-a inchis orizonturile pe care le poate da spiritului uman relajia cu Dumnezeu eel viu §i infinit, ca izvor al iubirii, orizonturi care i-ar fi lngaduit sa vada adancimea tainica a lumii in Dumnezeu. Voind sa ramana la rationalitatea inciiputa in limitele inguste ale tntetegeni proprii, oamenii n-au vazut dinamismul fara sfarsit al ratiunii, Rupand legatura cu Dumnezeu, oamenii nu au mai vazut decat lumea irnanenta. De aceea n-au putut sa se deschida Intelepciunii ipostatice atotcuprinzatoare, prin care toate s-au creat §i care se reveleaza in armonia bogata §i armonioasa a tuturor, dar le §i depaseste. Numai vazuta astfel, ratiunea nu e manipulata unilateral de fiecare om, justificand tot felul de dezbinari §i lupte intre oameni. Numai vazuta astfel, e puterea unificatoare a tuturor, nedespartita de iubirea lntre toti,

Sf. Maxim Marturisitorul prezinta pe Hristos ca factorul unificator al tuturor, astfel: "Nimic nu e atat de mult in chipul dumnezeiesc ca dumnezeiasca iubire, nici atat de tainic §i de inalt ca Cel ce e lucrator spre indumnezeirea oamenilor.

SF.A.NTA TREIME!jI CREATIA LUMll DIN NIMIC iN TIMP

65

Caci cuprinde in sine toate bunatatile cate le prezinta Cuvantul adevarului §i chipul virtutii., Caci lor (adevarului §i virtutii) le urrneaza taina iubirii, care ne face pe noi din oameni dumnezei §i aduna pe cei imparlili in ratiunea general a a pruncilor, cuprinandu-i pe toti in chip unitar prin bunavoire" (Ep. ciitre loan Cubicularul, Despre iubire; P. G., 91, col. 300). Iubirea universala §i deci unificatoare a lui Hristos nu dispretuieste deosebirile lntre persoane §i dezvoltarea fiecareia in cadrul universal, sau in unire cu celelalte. E in toji, dezvoltandu-i, dar in fiecare potrivit cu el. .Dumnezeu i§i da din iubirea de oameni, dupa faptele virtutii intiparite in fiecare ... Deci mare bine este iubirea. Este binele eel dintai §i prin excelenta dintre toate cele bune, ca una ce uneste prin sine pe Dumnezeu cu oamenii §i pe oameni in jurul Celui ce 0 are §i ca una ce face pe Facatorul oamenilor sa se arate ca om, prin asemanarea deplina a celui indumnezeit cu Dumnezeu, prin binele care devine propriu omului, atat cat Ii este cu putinla lui. Ba, pe cat inleleg, face pe om sa iubeasca pe Domnu1 Dumnezeu din toata puterea §i pe aproapele ca pe sine insusi" (Deut. VI, 5); (Ep. ciitre loan Cubicularul, Despre iubire; P. G. 91, col. 301).

Hristos prornoveaza prin iubire pe fiecare om pana la umanitatea deplina, sau pana la indumnezeirea dupa har, dar in unire cu toti, intrucat pe toti vrea sa-i cuprinda in Sine. In EI se infaptuieste personalismul universalist, sau universalismul personalist. Aceasta pentru ca fiecare om e gandit din veci de Dumnezeu, ca persoana de neinlocuit in unire cu toate. ~i fiecare va duce in veci starea dobandita de eforturile sale in timp, in un ire cu ceilalti, Persoana nu e un prod us al evolutiei sup usa unei legi impersonale §i uniforme, nimicita de evolutia unui timp etern, lipsit de adevarata fericire ce 0 da persoanei vesnicia. Omul nu e jucaria timpului, ci se serveste de timp, ajutat de Dumnezeu, dezvoltandu-se in timp pentru a trece dincolo de el, in fericirea comuniunii eterne cu Dumnezeu eel in Treime §i cu semenii sai.

Daca omul ar fi emanat dintr-o esenla impersonal a supusa unei legi uniforme, moartea lui, ca intoarcere in aceasta esenta, ar fi definitiva. Daca n-ar fi decat 0 esenla supusa unei evolutii din veci §i pana in veci, ar trebui sa constatam ca ea n-a produs in aceasta evolujie nimic esenjial nou, ci ar fi 0 identica desfasurare monotona. Astfel, pentru oameni, a fi creati de un Dumnezeu transcendent lumii §i iubitor, deci personal sau treimic, e un privilegiu. E un privilegiu pentru om sa fie adus la existenta de un Dumnezeu care gandeste pe fiecare om din veci, dar il aduce la existenta in timp din nimic, caci prin aceasta omul are indreptata spre sine atotputernicia, dar §i iubirea de oameni a unui Dumnezeu iubitor in Sine lnsusi sau treimic, §i ca urmare e sigur ca daca Dumnezeu a binevoit sa-l creeze, 11 va §i readuce la viata deplina §i eterna, dintr-o moarte care nu e decat temporala §i cu trupul, din pricina slabirii legaturii sale cu Dumnezeu prin libertatea Sa, daca vrea sa se intoarca la El. Iar pentru a da ocazie persoanelor umane, socotite atiit de valoroase pentru Dumnezu, sa se alipeasca de EI §i sa scape prin aceasta de moarte, insusi Fiul lui Dumnezeu se face om, inviind ca parga a umanitatii trupului Sau. Daca n-ar exista decat 0 esenla oarba, din care oamenii emana pe rand, ca sa se intoarca pe rand "in nefiinta" existentei impersonale, n-ar putea fi yorba nici de intruparea unui Durnnezeu mai presus de aceasta esenta, ca sa poata invinge moartea produsa de intoarcerea in ea, ci doar de "un mare initiat", identic in esenta cu toti oamenii. 0 esenta care emana din sine indivizi umani, ca sa

66

DUMITRU STANILOAE

se intoarca in ea, pierind, ar fi un izvor de viala spre moarte, un izvor de via1li in§elatoare. ~i totul ar fi fara sens.

Numai un timp cugetat de 0 comuniune personals iubitoare dinainte de veci, pentru persoane create din nimic, deci marginite, pentru a castiga cu voia lor, din iubirea cu care raspund acelei comuniuni de viala nemarginita, nemarginirea vietii in unirea cu Ea pentru vesnicia impreunei bucurii de comuniunea lor, e un timp cu un rost pozitiv. Timpul nu e nici opus eternitatii, dar nici una cu ea. Numai un timp ce-si are originea in eternitate, pentru cresterea . spirituals a unor persoane create de iubirea unui Dumnezeu vesnic iubitor, sfar§e§te iara§i in eternitate, ducand cu el persoanele care s-au silit sa creasca in cursul lui pentru eternitate. Sf. Maxim Marturisitorul zice: "Timpul cand se opreste din miscare este eon §i eonul cand se mascara este timp, purtat de miscare" (Amhigua; P. G. 91, col. 1164 C). Eonul e vesnicia care a facut sau va face loc in ea celor bune, savar§ite de cele create in timp.

Fiul lui Dumnezeu eel etern, care a creat persoanele din timp, pentru a le aduce imprimate de cele bune ca§tigate in timp, se imbraca in umanitatea no astra temporala, pentru a 0 duce plina de cele temporale in eternitatea Sa, ca prin ea sa ne ajute §i noua sa urcam cu cele bune, castigate de fiecare din noi in timp in mod deosebit in vesnicia Lui.

Dar adunandu-ne in EI, Hristos ne uneste in EI cu toti cei care am fost creati prin EI §i care am prim it sa ne readunarn in EI, umplandu-ne de eternitatea Lui dumnezeiasca, traita de umanitatea Lui ca vesnicie purtand urmele ternporalitajii Lui, facandu-ne astfel sa ne sirntim §i mai aproapiati de El. EI ne va reunifica astfel pentru veci in Sine, cu Sine §i intre noi, intr-o iubire universal a, dar in care fiecare aduce nota sa personala §i popoarele specificul lor.

Sf. Grigorie Palama vede §i pe Sfanta lui Maica, ca una care s-a ridieat prin iubirea ei deosebit de adanca fala de Fiul ei la calitatea de punct viu §i personal de intalnire nu numai intre uman §i divin, ci §i intre toate neamurile. "Caci Dumnezeu a ales doua neamuri: pe eel al iudeilor §i pe eel al neamurilor. Iar intre ele a fost asezata Nascatoarea de Dumnezeu, ca intruchipare vie a toata bunatatea., Ea a facut incepatura noului Israel, adica a celor din neamuri, nascand pe Cauzatorul tuturor, §i i-a facut pe ei ceresti, in loc de fii ai carnii" (Op. cit., p. 147).

Daca Fiul lui Dumnezeu cel intrupat ne uneste in Biserica, sau cu Sine prin Duhul Sau eel Sfant, prin Duhul care, patrunzandu-ne cu sfintenia Lui, departeaza de la noi toata despartirea patimasa a egoismului. Maica Sa unita eel mai intim eu Fiul ei prin Duhul lui eel Sfant, ne ajuta §i ea prin apropierea de ea sa devenim duhovnicesti, adica unificati in Fiul ei, sau in Biserica.

CAPITOLUL III

FIUL ~I CUVA.NTUL LUI DUMNEZEU CEL INTRUPAT ~I INVIAT CA OM, REUNIFICATORUL CREATIEI IN EL, PENTRU VECI

1. Creatia lumii din nimic §i intruparea Fiului lui Dumnezeu, ca om

Daca lumea n-ar fi creata din nimic, n-ar putea fi yorba de 0 intrupare a Fiului §i Cuvantului lui Dumnezeu ca om §i de mantuirea omului pentru veci. In acest caz, n-ar exista un Dumnezeu transcendent lumii §i omului, un Dumnezeu care, fiind Creator al ei, e mai tare ca ea §i de aceea po ate scapa pe om de moarte §i-i poate asigura 0 viata de veci nesupusa procesului de corupere al lumii actuale. Daca lumea aceasta ar fi singura realitate, moartea care domneste in ea ar fi 0 fatalitate definitiva, chiar daca persoanele care mor definitiv sunt urmate de altele. Nu viaja ar invinge moartea, ci moartea ar invinge viata, caci viaja persoanelor e scurta, iar moartea definitiva; nu invers.

Numai un Dumnezeu, care e transcendent ca fiinla lumii §i legilor care stapanesc acum in ea, poate birui moartea careia ii este supusa firea orneneasca desparlita de Dumnezeu, prin asumarea ei de catre El. ~i numai 0 lume care nu e nici din alta substanta eterna alaturi de a lui Dumnezeu, ci e din nimic, nu are moartea ca linand de substanja ei, ca 0 calitate pe care nu 0 poate birui nici Dumnezeu. Deci numai intr-o lume creata de Dumnezeu eel transcendent §i atotputernic din nimic, moartea poate aparea ca 0 slabire voluntara a legaturii persoanelor umane cu Dumnezeu, unicul izvor nesfarsit al vietii, unica existents prin sine din veci §i pan a in veci, dar poate fi biruita de Dumnezeu eel atotputernic, daca creaturile primesc din nou legatura ce li se of era de El. Dar aceasta creare a lumii din nimic §i caderea fiintelor constiente create din legatura cu izvorul nesfarsit al vietii §i Creatorul vietii create, §i deci in moarte, §i scaparea lor de moarte nu se poate explica decat din existents lui Dumnezeu eel de 0 fiinla transcendenta ei, ca existenta personala, libera §i atotputernica.

Astfel, pentru oameni, e un privilegiu de a nu fi emanatii succesive §i definitiv pieritoare ale unei substante sup use unei astfel de legi, ci creaturile unui Dumnezeu transcendent, atotputernic §i personal, capabil sa foloseasca atotputernicia in mod liber, in manifestarile iubirii Sale. Numai un astfel de Dumnezeu poate asuma 0 alta fire decat a Sa, cu atat mai mult cand ea e creata de EI prin atotputernicia Sa din nimic, dat fiind ca nu mai po ate aparea 0 alta existenta decat prin EI §i ca fie ea cat de mica, e facuta importanta prin interesul ce i l-a ararat creand-o, ~i prin aceasta 0 face pe ea sa scape de moarte, caci numai 0 fire omeneasca creata din nimic §i nu dintr-o substanta care avea moartea

68

DUMITRU SrANILOAE

legata de acea substanta, ce nu depindea in existenta ei de Dumnezeu, a putut cadea intr-o moarte din pura vointa ce i s-a acordat, deci poate fi scapata de ea de catre Dumnezeu eel atotputernic, daca ea primeste oferta de a primi reluarea legaturii cu El.

Iar actul lui Dumnezeu de reluare a legaturii cu firea omeneasca, de asta data pentru veci §i in toata deplinatatea, pentru a-si exercita deplina putere in scaparea definitiva a firii ornenesti de moarte, a fost un act de maxima unire cu ea, asumand-o ca fire a Persoanei Sale, dar fara a inceta ca El sa ramana §i Persoana a firii Sale dumnezeiesti, Iar raspunsul pozitiv dat de om vointei Lui de a realiza aceasta unire rnaximala, a venit §i din partea unei persoane umane: din partea Sfintei Fecioare Maria. ~i aceasta unire maximala voita de Dumnezeu §i acceptata de om, nu se putea explica decat prin iubire.

Aceasta este marea importanta a invalaturii despre asumarea firii ornenesti de catre Fiul lui Dumnezeu in Persoana Sa, sau despre nasterea Sa ca om din Sf. Fecioara. Prin aceasta, Dumnezeu se arata nu numai ca Dumnezeu eel atotputernic, care a creat lumea §i pe om, ci §i ca Cel ce, prin atotputernicia Sa iubitoare, poate scapa pe oameni de moarte §i intra intr-o comuniune ca de la egal la egal cu oamenii pentru veci, desigur cu cei ce primesc aceasta §i cu voia libera a lor. Daca Dumnezeu a creat §i aceasta forma de existents constienta, alaturi de a Sa, e usor de inteles ca El vrea sa 0 pastreze §i pe aceasta pentru veci §i sa 0 lege cat mai strans de Sine. Nu poate lasa sa piara aceasta forma de existents proven ita de la El prin creare, nici dispretuita §i deci linuta la distanta de El, afara de cazul cand ea insa§i refuza sa primeasca strangerea ei prin El, langa El. Nu 0 poate lasa in chinul vesnic al unei existente saracite la maximum. Tot ce exista nu exista decat prin Dumnezeu §i nu poate fi fericit decat prin El. Daca e asa, e .firesc'' ca El sa tina Intr-o legatura stransa cu existenta Sa tot ce a facut sa existe §i sa-l faca sa se bucure de cat mai multe daruri ale Sale §i de comuniunea cu Sine, ca lmbogatire a existentei create.

Aceasta este importanja diofizitismului. Caci in afirmarea monofizita a contopirii firii ornenesti cu cea divina e implicata ideea ca in fond §i firea umaria e de 0 esenta cu cea divina, deci nu e creata, sau daca e creata, crearea ei a fost fara rost. Diofizitismul implica valoarea pe care a dat-o Dumnezeu §i unei alte forme de existenta, anume celei create de Sine din nimic, care pe de 0 parte depinde intru totul de El, pe de alta e pretuita de El ca fire deosebita de a Sa §i vrea sa 0 mentina din veci, in stransa unire cu a Sa. Acest pre] dat unei alte forme de existents, care mai e posibila, §i care depinde intru totul de Dumnezeu, deci nu e straina de El, i§i are explicatia in faptul ca ea se realizeaza in alte feluri de persoane, cu care Dumnezeu eel intreit in Persoane poate intretine un alt dialog al iubirii. Caci Dumnezeu a ere at lumea ca pe un cadru al unor astfel de persoane constiente, care aspira spre Dumnezeu ca §i comuniune de Persoane in plinatatea existentei §i sunt capabile sa injeleaga tot mai mult viata spirituala a acelei comuniuni supreme §i sa se bucure de iubirea Ei §i sa raspunda cu iubirea Sa. Ambele forme de existents, una divina, §i una creata de cea divina, sunt intr-un anumit fel inrudite §i capabile de 0 comuniune in iubire, §i in acelasi timp capabile sa inteleaga existenta care are 0 inteligibilitate §i sa se bucure astfel impreuna de lumina ei. Monofizitismul nu recunoaste lui Dumnezeu

FIUL ~l CUVANTUL LUI DUMNEZEU

69

puterea sa dea fiinta §i unei alte forme durabile §i consistente de existenta §i sa o lmpodobeasca cu cele mai bogate daruri ale Sale §i sa se bucure de bucuria ei de existents ca dar al Lui §i de relatia de partener al ei cu Sine in intelegerea existentei §i de iubirea reciproca,

Dimpotriva, nestorianismul in forma lui veche, sau moderna, nu vede pe Dumnezeu capabil de atata iubire fala de creatia Sa, incat sa uneasca firea omeneasca creata cu a Sa la maximum, intr-o unica Persoana §i prin aceasta sa se faca Dumnezeu insusi unul dintre oameni, in comuniunea cea mai intima cu oamenii. Deci nici acesta nu vede deplina dragoste a lui Dumnezeu in actul crearii unor fiinte constiente din nimic, care sa-L faca sa se coboare, pana la a se face EI insusi Om §i partener al iubirii §i intelegerii comune a existetei §i al bucuriei de ea cu oamenii.

In contrast cu aceste erori, Iisus Hristos e marturisit in Evanghelie §i de invalatura Bisericii ca Fiul lui Dumnezeu care, facandu-se om, dar ramanrmd §i Dumnezeu, e singurul in stare sa arate dragostea §i atotputernicia lui Dumnezeu fala de noi §i ca atare sa ne mantuiasca de moarte §i sa ne asigure 0 viala vesnica in comuniune cu Sfanta Treime, izvorul vietii in plenitudine. Dar prin aceasta, in Iisus Hristos e implicata §i invalatura crestina despre lume, creatie a lui Dumnezeu in Treime, transcendent §i atotputernic, personal §i iubitor.

Domnul Iisus Hristos Insusi se rnarturiseste pe Sine ca atare. EI se §tie pe Sine ca Fiul Unul Nascut din veci din fiinta dumnezeiasca a Tatalui, dar §i ca facut om, de 0 fiinla creata ca noi, care suporta durerile mortii §i frica de ea. EI cere Tatalui sa-L preamareasca cu marirea pe care a avut-o la EI inainte de a fi lumea. El declara ca este una cu Tatal §i va veni impreuna cu Tatal in cei ce vor implini poruncile Lui; dar §i oboseste, flamanzeste, inseteaza. Le traieste ca una §i aceeasi Persoana pe arnandoua acestea. Le traieste pe arnandoua ca ~n singur Eu §i e simtit de credinciosi ca un Tu care e §i Domn §i Frate, §i Imparat §i MieI, §i Stapan §i ca Unul ce poarta greutatile lor, §i ca Unul din Treime §i ea Unul dintre oameni, EI e Unul din Treime, intrat in dialog etern eu oamenii ca om, dar ridicandu-i pe oameni la nivelul Sau dumnezeiese prin indumnezeiere. Se traieste at at ca Dumnezeu, cat §i ca om, dar ca Eu unitar. A§a trebuie injeleasa expresia lui Maxentiu daco-rornanul, Leontiu de Bizan] §i Sf. Maxim Marturisitorul despre Iisus Hristos, ca un ipostas "compus". EI e 0 singura Persoana, dar se traieste §i ca Dumnezeu §i ea om. EI nu modifica, facandu-Se §i om, dumnezeirea ipostasului Sau. Dar facandu-Se om, nu introduce un nou ipostas in Sfanta Treime. Picatura umaria care devine un alt mediu prin care se manifests ipostasul divin, 11 lasa pe acesta in intregimea Lui nealterat. Caci ipostasul dumnezeiesc rarnane neschimbat in fiinta divina a carei concretizare ipostatica este din veci §i pana in veci, impreuna cu celelalte doua ipostasuri divine. Dar despartirea intre divin §i uman e depasita in ipostasul Lui printr-o anum ita corespondenja cu divinul care s-a dat umanului prin crearea lui de divino EI i§i pastreaza constiinta de Dumnezeu in patirnirea cu trupul §i constiinta de om in savarsirea lucrarilor durnnezeiesti.

Cum e posibil sa se simta Hristos ea un singur Eu §i Dumnezeu §i om? Para pretentia de a da un raspuns deplin satisfacator la aceasta intrebare, mai presus de intelegerea noastra, 0 putinta a acestei uniri a celor doua firi intr-o Persoana, credem

70

DUMITRU STANILOAE

ca e data in faptul ca umanul, creat de Dumnezeu, nu e contrar divinului, ci un mediu real, dar In felul lui propriu al divinului, asa cum ochiul material, de exemplu, e un mediu care reveleaza in felullui sufletul omului, pre cum mana ll reveleaza in alt fel. Aceasta pentru ca umanul a fost creat ca un mod smerit de traire a divinului §i divinul traieste in masura infinita ceea ce corespunde umanului. EI traieste in Eul Sau absolut, dar §i relativul ca creat de EI; in relativul Sau I§i vede puterea absolutului Sau, ca temelie a relativului Sau; i§i vede relativul ca facut partas al absolutului Sau, prin voia §i puterea proprie. Ciita vreme noi ne traim relativul ca dependent de Altul, nestiind daca Acela ne va asigura existenta in veci, Hristos i§i traieste relativuI ca dependent de EI insusi, ca existenta absoluta, deci cu asigurarea data de EI lnsusi vesniciei relativului Sau, ca partas la existenta Lui absoluta, I§i traieste umanul nu ca vesnic prin el insusi, dar asigurat de vesnicie prin EI insusi ca Dumnezeu, Ca Dumnezeu se traieste pe Sine §i ca atotputemic §i coborator din iubire la uman. In aceasta coborare traieste §i atotputernicia Sa, dar §i sirntirea slabiciunii asumate; se vede pe Sine cum suporta slabiciunea, dar §i cum 0 poate depasi. Nu-si traieste 0 atotputemicie rigida, ci coborata in mod liber §i iubitor la slabiciunea Sa pentru a 0 vindeca. E 0 atotputernicie personala de care dispune EI insusi in slabiciunea Sa in mod iubitor. E atotputernic cu adevarat pentru ca dispune §i de atotputernicia Sa §i prin faptul ca face loc in Sine, langa §i prin atotputemicia Sa, §i unei existente slabe prin ea insa§i, dar covarsite de Sine. Prin aceasta relativul, creatul, a fost facut deschis in EI vesniciei, coplesirii caracterului sau creat, relativ, avand in EI temelia unei existente vesnice, fiind facut mediu al atotputerniciei. Unirea necreatului cu creatuI, facandu-se cu voia lor, asigura vointa ambilor. Reducerea necesara a intregii existente Ia necreat ar face totul rara vointa §i lipsit de atotputernicie reala, ceea ce este imposibiI §i rara sens.

Daca consider lumea creata, sau ca neabsoluta - §i trebuie sa 0 consider asa, data fiind insuficienta ei §i Jipsa ei de sens, daca 0 consider absoluta - ~dmit implicit un Creator, care 0 poate ridica din insuficienta ei §i li da un sens. In aceasta ma confirrna Domnul Iisus Hristos ca ipostas, care uneste in Sine pe Creator cu creatia.

2. Semnlflcatia uniunii ipostatice

Invalatura despre Mantuitorul Hristos stabilita la Sinodul IV ecumenic §i precizata de Leontiu de Bizan] §i de SinoduI V ecumenic, afirrna ca Fiul lui Dumnezeu S-a facut om raman and §i Dumnezeu, intrucat S-a facut pe Ianga Persoana a firii dumnezeiesti Acelasi §i Persoana a firii ornenesti. EI nu S-a unit cu 0 Persoana omeneasca, ci a asumat in Persoana Sa, pe langa firea dumnezeiasca ce 0 are din veci, §i firea orneneasca fara sa-i lipseasca acesteia nimic prin faptul ca a fost construita ca fire a Persoanei Sale dumnezeiesti §i nici Persoana dumnezeiasca nepierzand ceva din caracterul ei de Persoana a firii

FlUL Sf CUVANrUL LUf DUMNEZEU

71

dumnezeiesti, prin faptul cit s-a facut §i Persoana a firii ornenesti, Numai asa a putut fi Iisus Hristos 0 unica Persoana, dar atat durnnezeiasca, cat §i omeneasca.

Faptul ca firea omeneasca nu s-a constituit in EI ca Persoana omeneasca are 0 importanta sernnificatie, Fiul lui Dumnezeu, facandu-Se ipostas al firii omenesti, i-a dat acesteia functia de mediu al iubirii lui Dumnezeu indreptata spre toji oamenii §i al iubirii Fiului Unul Nascut in forma umana fata de Tatal, facandu-Se omul eel mai iubitor al Tatalui ceresc, din care poate iradia aceasta iubire spre toji oamenii, ca sa-l faca §i pe ei in stare de iubirea Lui dumnezeiasca in forma umaria, fala de Tatal §i lntre ei.

Luand firea noastra in ipostasul Sau, nu ca pe un ipostas limitat, in rand cu celelalte ipostasuri umane, Hristos Se poate afla prin ea ca Dumnezeu intr-o legatura intima cu toti oamenii §i ca atare intr-o legatura eu toata creatia, cum ar putea-o realiza la maxim to ate persoanele umane la un lac §i chiar cu mult mai mult decat toate la un loc. Insusi Cuvantul lui Dumnezeu, care e Cel prin care s-a creat §i se sustine in legatura deosebita cu Dumnezeu toata creajiunea, vine prin intrupare intr-o noua legatura cu intregimea ei. El nu mai e numai Creator §i Proniator al ei §i al oamenilor, ca persoane deosebite de Sine, ci ipostas al umanitatii comune a tuturor oamenilor. E altceva sa te afli in legatura cu ceva din afara ta §i altceva ca acel ceva sa devina parte a persoanei tale. Pe de alta parte, asa cum omul, ca persoana posedand un trup, are ca trup mai general tot cosmosul, asa sau cu mult mai mult Fiullui Dumnezeu ~i face prin trupul asumat intreaga creatie un trup in sensullarg al cuvantului. EI Se face ipostasul central al intregii umanitati §i creatii.

Umanul general §i creatia in intregimea ei Ii devin astfel proprii, dar in acelasi timp ca Celui ce e totodata Creatorul lor, prin faptul ca se face Persoana a lor, dar le §i inalla, prin faptul ca se face Subiectul lor, la treapta cea mai inalta. Umanul trait de Subiectul divin ca propriu i§i descopera §i actualizeaza toate puterile §i cosmosul i§i descopera toate semnificatiile §i transparentele, privit §i folosit de Fiul lui Dumnezeu, prin care a fost creat, prin umanitatea Sa. Propriu-zis umanul Lui e potentat prin puterea dumnezeiasca la lucrarile omenesti cele mai inalte §i la maximele posibilitati de unire cu cele dumnezeiesti.

Se realizeaza 0 unitate maxima intre divin §i uman, fara sa se confunde. Divinul poate folosi pana la capat umanul pe care L-a creat, aratandu-Se adevaratul scop al crearii lui. Dar §i umanul poate trai §i folosi cu maxima intimitate divinul §i puterile §i bunataliJe Lui, aratandu-se din nou scopul pentru care a fost creat.

Se realizeaza 0 unire maxima intre divin §i uman fara sa se confunde, ci fiecare fiind trait de una §i aceeasi Persoana cu maxima intensitate, intr-o patrundere reciproca a lor: umanul e trait in actualizarea tuturor potentelor Sale prin piitrunderea de divin, dar aceasta numai pentru ca e indumnezeit. ~i pentru noi toli se deschide perspectiva acestei experiente nesfarsite a unirii umanului cu divinul, a patrunderii de el, a folosirii adevaratului uman prin indumnezeirea lui §i a cunoasterii nesfarsite a lui Dumnezeu, prin patrunderea umanului §i a eosmosului de divino Fiul §i Cuvantul lui Dumnezeu, Fiul §i Cuvantul suprem se face eu rationalitatea §i afecjiunea Lui filiala Subiect al umanului in comuniune cu noi, deschizandu-ne perspectiva nesfarsita a trairii adeviirat rationale, dar §i afectuoase cu toate: eu Dumnezeu, cu semenii §i cu natura. Caci numai unde este afectiune curata este §i rationalitate adevarata. Numai unde este bunatate

72

DUM/TRU STAN/LOAE

este §i rationalitate. De aceea, poporul roman nurneste pe eel nerational .riebun", lipsit de bunatate, ~i tot de aceea, vechile traduceri romanesti ale textelor patristice numesc virtutile "bunatali". Numai bunatatea este rationala,

Fiul §i Cuvantul lui Dumnezeu, iposatasul supremei afectiuni §i ratiuni, intra cu noi intr-o comuniune ca de la om la om, intr-o legatura interumana, umanizandu-ne deplin, dar prin indumnezeire. EI ne descopera adancimea fara sfarsit a fratelui nostru uman, cand e in comunicare cu Dumnezeu, caci acest frate ne descopera pe Dumnezeu in el. Datorita lui Hristos, chiar prin firea noastra suntem pusi intr-o legatura actuala sau virtuala cu Fiul lui Dumnezeu, legatura ce se poate actualiza §i experia la nesfarsit, Omul nu mai e inchis in sine insusi, nici ca individ, nici ca specie. Calitatea sa de creatura a lui Dumnezeu e inallata la cali tate a de frate a Fiului lui Dumnezeu eel Unul Nascut, care ne pune in relatie cu Persoanele Sfintei Treimi. Caci asumarea firii umane in ipostasul divin II coboara pe Acesta la treapta de ipostas sau de Persoana umana in comuniune cu oamenii §i ne ridica pe noi la comuniunea cu Persoanele Sfintei Treimi. Asumand Creatorul firea umaria, ca fire a ipostasului Sau, strans unita cu firea divina, se arata avand in EI capacitate a de a Se face ipostas al firii umane §i pe ea 0 arata avand capacitatea de a se face fire a Lui.

E .firesc" ca Dumnezeu sa Se poata manifesta §i prin ceea ce a creat.

Primul efect ee-l are asupra firii umane facuta fire a ipostasului Sau, este restabilirea ei in normalitatea ei, din stram bare a §i Inchiderea egoista in care a fost dusa de persoanele purtatoare ale ei, prin pacat. Ea e readusa in curatia ei de pacat chiar de la lnceputul formarii in Sfanta Lui Maica. Ea e repusa prin aceasta in starea de deschidere normala fala de Dumnezeu, Creatorul ei, §i recapata prin aceasta forta de restabilire a comunicabilitatii cu toate concretizarile ei in persoanele umane. Hristos se face astfel Omul prin care se cornunica eel mai usor cu Dumnezeu §i care se cornunica eel mai generos tuturor oamenilor, dandu-Ie §i lor, daca voiesc, aceasta comunicabilitate fraleasca. lar aceasta n-a facut-o Fiul lui Dumnezeu folosindu-se numai de voia Sa dumnezeiasca, ci §i de voia firii omenesti asumate. Caci EI a avut doua voi, dar a fost un singur voitor prin ele §i nu s-ar fi manifestat ca Persoana integrala divino-umaria, daca nu s-ar fi manifestat §i cu voia sa omeneasca. El a readus la acordul deplin cele doua voi, odata ce, ca Dumnezeu Creatorul, a inzestrat firea omeneasca cu 0 voie in armonie cu vointa dumnezeiasca §i cu 0 singura voie norrnala in toate persoanele umane voitoare, sau odata ee Dumnezeu insusi nu voieste ceva eontrar firii omenesti, sau dreptei ei dezvoltari prin voia ei (Sf. Maxim Marturisitorul, P.G. 21, col. 81).

In sfarsit, daca persoana omeneasca este 0 unitate cuprinzand constient §i influentand eficient tot universul creat, Domnul Iisus Hristos, ea persoana divino-umaria, este 0 unitatea care cuprinde in Sine constient totul: dumnezeirea §i creatia, pe ultima in mod mai eficient decat toate persoanele umane la un loc. Din EI lucreaza nu numai spiritul uman in relatiile cu semenii §i asupra lumii create, ci insa§i dumnezeirea in modul eel mai intim, mai interior ei, deci mai desavarsitor asupra ei. in mentinerea Sa pentru veci ca Persoana divino-umaria El are ca parte umanul sau creatia, sau e dat temeiul pentru desavarsirea eterna a intregii creatii, dar prin umanul ca mediul activ eel mai important.

FIUL !if CUVANrUL LUI DUMNEZEU

73

Creatorul intregii creatii ave a putinta sa cuprinda in modul eel mai intim umanul, ea pe faetorul ereat constient §i efieient asupra creatiei in gradul maxim, spre a duee prin el intreaga creatie la [inta spre care a fost chemata aeeasta, sa o duca odata eu sine, eu ajutorul Creatorului, la unirea eu El §i .cu semenii.

Astfel, in Fiul lui Dumnezeu facut om i§i afla creatia prin firea umana asumata in El, unitatea desavar§ita in Dumnezeu, sau Dumnezeu devine totul in toate. In Hristos, Dumnezeu Cuvantul a redat toata puterea ratiunilor adevarate, imprimate in creatie, in tendinja lor spre deplina armonie Intre ele, prin mijlocirea umanitatii careia S-a facut El insusi ipostas.

3. Venirea Cuvantului in trup ca "plinire a vremii". Alte sensuri ale "plinirii vremii" pentru intruparea Cuvantului

Am vazut ea unul din sensurile "plinirii vremii" pentru intruparea Cuvantului a fost ridicarea omenirii prin unii din reprezentantii ei, §i mai ales prin Sf. Fecioara Maria, la 0 sensibilitate capabila sa inteleaga adevarata inallime a lui Dumnezeu aratata in smerenie, in iubire curata, in jertfa de Sine §i in inallimea corespunzatoare a omului, capabila sa vina in intampinarea unei asemenea coborari a lui Dumnezeu. Am vazut ea un alt sens al "plinirii vremii" a fost ridiearea omului la un sentiment universalist, eehivalent eu 0 injelegere a valorii omului ea om §i eu 0 iubire a oricarui om ea atare de catre orice semen al lui.

Yom prezenta aei alte sensuri ale aeestei "impliniri a vremii". Unul consta in insusi continutul prin care timpul e implinit in eeea ee-i lipseste, continut care totusi nu vine din desfasurarea timpului lnsusi, fie §i eu ajutorul lui Dumnezeu, ei din partea lui Dumnezeu exclusiv. Timpul i§i are momentele §i etapele randuite pentru diferite lmpliniri partiale §i sueeesive in viata persoanelor, a popoarelor, a omenirii. Prin aeestea i§i implineste el insusi in mod treptat rosturile. Dar exista §i 0 implinire generala a intregului timp, prin coborarea in el a insusi Fiului §i Cuvantului lui Dumnezeu ea om in interiorul lui. Prin aeeasta se descopera pentru ee e timpul. EI este aeum un timp "umplut", fara sa inceteze deocarndata ea timp. EI se umple de toata puterea dumnezeiasca, eata poate luera in timp, pentru ea oamenii sa 0 poata folosi ehiar traind in timp, spre a ajunge traind in ella viata vesnica, sau sa se intalneasca §i sa eonluereze ehiar in el eu Dumnezeu eel etern. Dar §i pentru aceasta implinire a fost pregatit timpul, de mai inainte de Cuvantul lui Dumnezeu §i eu aceasta implinire rarnane timpul §i dupa aeeea, ea sa ia oamenii urmatori din aceasta implinire a lui putere spre a inainta spre viata de dineolo de timp.

Dumnezeu a stiut dinainte de veaeuri ea oamenii nu vor putea ajunge fara aceasta implinire a timpului prin ei in§i§i la vesnicul sfarsit fericit al lui. Fiul

74

DUMITRU STANILOAE

lui Dumnezeu vine, prin aceasta, in Intampinarea oamenilor, ca sa-i ia de mana §i sa-i due a cu mai multa intelegere §i putere data lor, cu Sine in vesnicia Sa. Intr-un fel insa Cuvantul lui Dumnezeu se afla in timp §i in cursu 1 de pregatire a lui pentru implinirea lui prin venirea in el ca om. ~i oamenii trebuie sa se foloseasca fieeare de timpul ce i s-a dat pentru ina in tare a eu EI spre vesnicie. Dumnezeu a cugetat dinainte de veacuri nu numai la crearea lumii, implinind acest plan la "plinirea vremii" pentru el, §i nu numai la desfasurarea ei in timp cu ajutorul de deasupra ei, lmplinind-o §i pe aceasta, ci §i la intrarea Lui insusi in timp, la cea mai proprie "plinire a vremii", sau la vremea pentru aceasta. Caci n-a creat lumea ca sa 0 lina la distanja de EI, ci ca sa 0 umple cat mai mult de Sine, fara sa 0 desfiinteze, ci ca s-o desavarseasca. .Plinirea timpului" pentru venirea Lui ca om in ea arata ca omenirea n-a fost lasara sa inainteze singura spre EI, avand doar un ajutor allui Dumnezeu de la distanta in inaintarea spre EI, ci a fost necesara venirea Lui la ea §i ca om in timp, ea sa 0 conduca din maxima apropiere spre viata Lui in vesnicie, Timpul e cugetat din veci de Dumnezeu, nu numai ea un cadru in care oamenii sa inainteze spre Dumnezeu oarecum prin ei in§i§i, ci §i ea sa fie asumat de EI insusi, ca sa Ie dea din imediata apropiere puterea inaintarii cu EI insusi spre vesnicie. "lata Eu eu voi sunt pana la sfaI§itul veacului" (Mt. XXVIII, 20). Aceasta prezenta a Lui continuata dupa Inaltarea lui la cer nu mai e 0 prezenta vazuta, dar nu mai e nici numai 0 prezenta de Cuvant neintrupat, cum era inainte de intrupare. Ea e prezenja unei apropieri prin umanitatea Sa prin care participa la viata omeneasca de pe pamant, in baza unitatii de fiinla cu noi dupa umanitate. A§a cum nu credem ca prin moarte se produce 0 uitare totala a celor mor]i de noi, cu at at mai mult nu se produce 0 astfel de despartire a Lui de noi, odata ce EI s-a ridicat din moartea cu trupul la plenitudinea vietii umane. EI rarnane in oameni §i intre oameni, daca raman §i ei cu EI prin credinta. §i Hristos insusi cand le-a dat porunca §i fagaduinta sa ramana in EI, le-a dat §i puterea pentru aceasta:

"Ramane1i intru Mine §i Eu intru voi" (loan XV, 4).

Prin ramanerea lui Hristos eel intrupat in noi §i intre noi dupa inviere §i inaltare, s-a realizat §i se menjine 0 relajie interpersonala cu cei ce cred in EI, simlita de fiecare pe rnasura credintei lui. E 0 relatie care i§i atinge masurile cele mai inalte in grade le diferite ale iubirii Lui de catre credinciosi §i intreolalta. "paca pazili poruncile Mele, veti ramane intru iubirea Mea" (loan XV, 10). .Jntru aceasta vor cunoaste toji ca sunte]i ucenicii Mei, ca veti ave a dragoste unii fala de altii" (loan XIII, 35). Relatia de iubire cu Fiul Tatalui facut om, aratata §i in relatia de iubire intre cei ee-L cred Fratele lor dumnezeiesc, este §i o relatie de iubire intre ei cu Tatal Fiului, cu Tatal, care iubeste pe oameni cum 11 iubeste pe Fiul care S-a facut om §i care iubeste pe Tatal §i in aceasta calitate. E 0 relatie de iubire in care nu numai omul iubeste pe Tatal cum Il iubeste Fiul facut om, ci §i Tatal II iubeste pe om cum iubeste pe Fiul facut om, intre altele §i pentru ca omul iubeste pe Fiul Lui ea pe fratele sau. .Daca Ma iubeste cineva, va pazi cuvantul Meu §i Tatal Meu il va iubi pe el §i vorn veni §i ne vom face locasin el" (loan XIV, 23).

Implinirea timpului §i a rostului lui de catre Fiullui Dumnezeu eel intrupat e §i 0 implinire a lui de catre Treimea iubitoare. Caci odata ce Fiul ca Unul din

FlUL !if CUVANTUL LUI DUMNEZEU

75

Treime S-a facut participant la timpul oamenilor, Treimea insa§i participa la timpul nostru, dar umplandu-l cu vesnicia neschirnbata a iubirii Ei, deci ridicandu-ne §i pe noi inca de pe acum in aceasta vesnicie, desi n-o traim inca in mod neschimbat §i plenar, ci eadem adeseori din trairea deplina a ei. Aceasta participare constienta la iubirea Sfintei Treimi, ca raspuns Ia iubirea Ei, aceasta participare la izvorul etern nesecat §i infinit al iubirii, care irnplica cea mai inalta ridicare a umanitatii noastre in timp, e ceea ce reprezinta implinirea timpului fata de timpul pregatirilor al ei din Vechiul Testament.

Momentul in care se produce intruparea Fiului lui Dumnezeu in timp, dupa pregatirea lui pentru acest eveniment, pentru ca sa-l faca pe om sa stie dupa aceea spre ee fel de sfar§it inainteaza, ar putea fi soeotit ea un centru al timpului. Dar Noul Testament il numeste mai degraba timpul de pe urma, nu insa chiar sfarsitul timpului. Aceasta pentru ca, dupa ce vine in timp Fiul lui Dumnezeu eel intrupat, timpul s-a umplut propriu-zis de Dumnezeu, la care a fast facut sa ajunga. Nu numai Dumnezeu a intrat in timp, ci §i timpul a intrat in vesnicia lui Dumnezeu, desi n-a ajuns inca la sfarsitul lui ca timp. Caci pe de 0 parte, se spune ca Hristos a fost "oranduit rnai inainte de intemeierea lumii, dar S-a aratat in timpurile de pe urma" (/ Petru I, 20), sau ca Hristos "a patirnit acum, la sfarsitul veacurilor" (Evr. IX, 26), dar pe de alta, Hristos spune: .Eu voi fi cu voi in toate zilele, pana la sfarsitul veacului" (Mt. XXVIII, 20). Iar Sf. Apostol Pavel numeste "sfiir§itul, viaja vesnica" (Rom. VI, 21).

Pana ce n-a aparut Fiul lui Dumnezeu intrupat, nu se putea §ti de un sfiir§it sigur §i relativ apropiat al timpului. Dar odata ce a venit El, se poate vorbi in mod sigur de sfar§itul timpului in vesnicia lui Hristos, care a aparut in EI in parte prin intrupare §i deplin prin inviere, Ba se po ate socoti ca acest sfar§it al tuturor po ate avea loc oricand, 0 data ce el a patruns in umanitatea lui Hristos, com una cu a noastra.

Trebuie sa ne lntrebam mai precis: de ce se poate considera Fiul lui Dumnezeu eel facut om ca "plinirea vrernii?"

Fiul lui Dumnezeu cel intrupat ca om pentru veci se poate considera ca "plinirea vrernii" pentru ca in El umanitatea este lnaltata la culmea ei suprema supraternporala, sau pentru veci, ca umanitate a ipostasului divin al Fiului lui Dumnezeu. Umanitatea asurnata de EI nu mai poate atinge 0 alta inallime, deci nu mai poate aspira spre 0 alta linta, 0 data ce a fost ridicata la cea mai din varf §i atotdesavarsita treapta, unita intr-un ipostas cu infinitul dumnezeiesc. Pentru ea timpul s-a Implinit, 0 data ce ea a ajuns la linta suprema prin inviere, inaltare §i sedere de-a dreapta Tatalui. A fi la dreapta originii personale a tuturor inseamna a nu mai avea spre ce alta inallime sa mai tinda. E 0 taina cum la aceasta eulme a vietii originare se poate afla Fiul lui Dumnezeu, nu numai eu dumnezeirea, ci §i eu umanitatea Sa. Tatal e intreg in aceasta, ca prin ea sa fie, la sfarsitul temporalitatii creatiei, in toate.

Daca un timp etern - fara un Dumnezeu transcedent venit in el - nu e eapabil, ea rniscare a unei esenje, de nici un progres real spre 0 linta ultima - caci de ce n-ar fi ajuns-o pana acum? - in Hristos eel transcendent timpului prin dumnezeirea Sa atotdesavarsita, timpul si-a ajuns linta ultima §i culminanta pentru umanitatea asurnata de EI §i spre acea cuI me ajuta sa se apropie pe cei

76

DUMITRU STANILOAE

ee se alipesc de EI, inca in cursul istoriei, iar prin aceasta ii duce la vesnicia de dincolo de timp §i cu trupul, dupa invierea de la sfarsitul istoriei. lar aceasta da intregului timp ca tinta vesnicia, sau plenitudinea viejii nesfarsite a celor din el in Dumnezeu eel iubitor in Treimea Lui de Persoane desavarsite.

Hristos a adus vesnicia in timpul nostru prin dumnezeirea Lui, in urn anita tea asumata la intrupare §i deplin prin lnviere. Dar EI ne-a ararat §i cum putem inainta §i noi spre vesnicie prin timpul nostru. ~i ne-a dat §i puterea spre aceasta. EI a atins vesnicia cu umanitatea Sa, prin bunatatea §i jertfa total a de care s-a imprimat aceasta prin unirea cu ipostasul divino EI ne-a aratat ca vesnicia la care sun tern chema]i e una cu desavarsirea §i eli noi trebuie sa facem in timpul ce ne mai sta la dispozitie eforturi, ajuta]i de EI, pentru a inainta spre desavarsirea pe care ne-a aratat-o EI ca om. Caci daca n-ar fi urmarit sa ne-o arate aeeasta §i sa ne ajute la aceasta, ci numai sa ne faca sa speram ea ne va duce la aceasta numai prin El, nu S-ar fi intrupat. EI ne-a aratat prin intruparea Lui spre ce ne este dat timpul. EI ne-a aratat prin intrupare semnificatia §i importanta timpului pentru eforturile noastre de a ajunge la capatul lui.

Desavarsirea la care ne cheama sa inaintam urmand modelului Sau e §i 0 unitate intre noi, prin earacterul principal de bunatate, care transpune in forma umaria a relatiilor dintre noi bunatatea unifieatoare a lui Dumnezeu. Numai bunatatea poate da §i celui caruia i se arata 0 multumire fara saturate si-i poate uni. Numai de ea e legata vesnicia. Numai practicand-o cu bucurie in veci, traim in plenitudinea vietii, din care nu voim sa iesim, trecand la alteeva. Noi inaintam spre vesnicie, devenind buni §i jertfelniei in timp fala de semenii nostri, Noi avem de facut eforturi §i de rabdat greutati in inaintarea spre bine, asemenea lui Hristos §i din puterea Lui, care a ridieat umanitatea Sa la bunatatea suprema prin unirea cu bunatatea divina in unul din ipostasurile Treimii iubitoare. Noi dobandim vesnicia primind-o din eternitatea Treimii, in unire cu Fiul Tatalui Intrupat, devenind in mod neschimbat buni cum este EI ca om. Programul nostru este, cum ziee Sf. Maxim Marturisitorul, sa inaintam de la "existenla buna" §i prin ea la .vesnica existenta buna" (Ambigua, cap. 7). Iar acest drum in timpul ce nis-a dat il putem strabate numai in Hristos.

In fond, Dumnezeu nu ne este numai transcendent, ci §i asemanator §i in legatura atractiva cu noi. EI e in legatura cu noi ca eel Bun in sensu I suprem §i ca Cel ce a sadit in noi prin creatie aspiratia spre a fi buni. EI nu poate sa nu fie bun cu creaturile Sale. ~i nu poate sa nu vrea sa fim §i noi buni. Bunatatea leaga persoanele. Intrucat e prin Sine bunatatea fara margini §i creatore, ne e §i transcendent §i apropiat. EI e transcendentul care coboara la noi din bunatate, nu din neeesitatea unei legi; coboara nu numai ca sa ne arate bunatatea Sa, ci ca sa ne faca §i pe noi buni. Caci numai asa ne putem face parta§i la fericirea Lui. Numai asa ne putem apropia de EI, asernanandu-ne tot mai multcu El. De aceea, a pus in noi, ehiar prin creatie, setea dupa EI sau dupa bunatate. In Hristos, Dumnezeu a realizat cea mai deplina coborare la noi, aratandu-ne ehiar prin aceasta coborare eel mai lnalt grad de bunatate, ca sa ne ajute sa urcam §i noi vesnic in bunatatea pe care ne-a aratat-o §i ne-a facut-o accesibila in umanitatea Sa §i posibila §i pentru noi prin ea.

FIUL Sf CUVANTUL LUI DUMNEZEU

77

Hristos e izvorul de putere al inaintarii noastre in vesnicia bunatatii dumnezeiesti, nu numai pentru ca e ipostasul divin al umanitatii, ci §i prin faptul ca e ipostasul divin filial al Sfintei Treimi. Prin aceasta intareste miscarea umanitatii spre Dumnezeu ca origine personals suprema a ei, ca Tatal prin excelenta. Hristos e in tors ca Fiu spre Tatal in vesnicia Lui. Lumea a fost creata prin Fiul pentru a-i imprima prin EI aceasta rniscare spre Tatal. Aceasta miscare 0 intareste §i mai mult in umanitate prin intruparea Lui. In Hristos, Cuvantul intareste §i ca Fiu dependenta afectuoasa a urnanitatii de Tatal, EI imprirna in mod clar §i deplin accentuat in umanitatea asurnata simtirea Tatalui, ea izvor iubitor ultim al vietii. ~i din Hristos aceasta simtire, evidenja §i miscare se imprima eelor ee se alipesc Lui.

Aeesta este progresul adecvat care ridica fiintele umane la cel mai inalt grad de fratietate, deci de umanizare, sau ridica creatia dincolo de timp in neschimbarea bunatatii, care e una cu experienta fericita a nesfarsirii ei. Prin aceasta, omul bun are in sine §i primeste de la ceilalti 0 fericire neschimbata, pentru ca e nernarginita, §i totusi vesnic noua in fericirea nemarginita pe care o da. Omul are acum nemarginirea bunatalii lui Dumnezeu, dar nu de la sine, ci din darul Lui prin Hristos, fapt care constituie §i el un motiv de fericire. Aceasta e una eu indumnezeirea, cu trairea in lumina plenara a Soarelui existentei iubitoare.

Acesta e adevaratul progres, caci el duce pe om la implinirea infinita. Un progres care nu duce la aceasta linta infinita, ci e mereu Intr-o miscare neodihnita pu e un progres propriu-zis, pentru ca e unit mereu cu nemultumirea fara sfarsit. In timpul conceput ca drumul unui progres, care nu ajunge niciodata la linta plenitudinii, nu se realizeaza de fapt nici un progres esential. Lipsa de plenitudine line de insa§i esenta zisa fundamentala. 0 pot eonstata aceasta chiar cei ce sustin un timp existent din veci. In el nu s-a facut un progres in bunatate, care e adevaratul progreso Teoriile reincamarilor nu scapa nici ele de aceasta neputinta de a vedea vreodata ajungandu-se l~ bunatatea desavar§Wi, din care nu mai trebuie sa se miste, cele ajunse la ea. Intr-un timp care dureaza etern se fac doar progrese in descoperirea unor noi mod uri de utilizare a energiilor fizice, care lin in cumpana, cu pierderea altor mod uri de folosire favorabila a naturii §i care nu elibereaza pe oameni de non-sensul §i tristetea mortii, fara nici 0 nadejde a scaparii de ea.

Nu soar putea spune nici ca ar trebui ca fiecare om sa fie totodata §i Dumnezeu, ca Iisus Hristos, pentru a dobandi vesnicia. Aceasta ar insemna 0 multiplicare a ipostasului Fiului, ceea ce ar relativiza iubirea paterna §i filiala chiar in priginea suprema a lor; sau ar echivala cu 0 confundare a persoanelor umane. In orice caz, ar desfiinta deosebirea intre Dumnezeu §i oameni, in sens panteist §i Hristos nu ne-ar aduce nimic, nici scaparea de moarte.

Nu soar putea nici spune ca umanul asumat in Fiul lui Dumnezeu, neavand un ipostas propriu, nu e un uman deplin.

Numai un uman asumat in unicul Fiu al lui Dumnezeu, ca uman al ipostasului Lui, a atins suprema inallime fara sa se slabeasca trairea lui Dumnezeu in autenticitatea §i deplinatatea Lui, dandu-se totodata cea mai inalta valoare §i actualizarea umanului. Fiul lui Dumnezeu ca Cel prin care s-a creat umanul,

78

DUMITRU STANILOAE

dupa chipul Lui filial, in relatie cu Tatal, poate valorifica, in calitate de ipostas al umanului, toate potentele puse prin creatie in uman, actualizand toata capacitatea lui de mediu al deplinei manifestari a divinului filial, ca chip straveziu §i intermediator al divinului, deplin corespunzator Lui in forma umana, neinghitit de divin ca model §i Creator al lui. Daca ipostasul este forma de realizare a firii, ipostasul divin al Fiului este nu numai actualizarea deplina a firii dumnezeiesti ca ipostas filial, ci §i a firii omenesti, avand dinainte de veacuri, ca chip al Sau, firea umana ipostasiata virtual in ipostasul Lui. Prin aceasta, El are capacitate a care poate da existenta reala firii umane in ipostasul Lui §i poate actualiza in aceasta calitate potentele ei la maxim, fara ca sa 0 scoata din aceste potenje specifice ei, dar da existenta umanului nu scotandu-l din sine, in sensul monofizit, ci luandu-l din umanitatea creata de EI prin nasterea din Fecioara §i pe jumatate creandu-l acum din nou.

Negraita cinste ce a dat-o Dumnezeu umanului s-a aratat nu numai in faptul ca l-a facut fire a ipostasului Sau filial, ci §i prin faptul ca El S-a facut ipostasul lui; nu numai prin faptul ca l-a indumnezeit, ci §i in faptul ca S-a inomenit EI insusi. Caci rarnanand .Dumnezeu desavarsit (deplin), S-a facut §i om desavarsit", pogorand la trairea umanului, fara sa Inceteze a fi Dumnezeu. Dumnezeu a trait limitarile mele, durerile mele, simtirile mele, a putut cobori la trairea lor. ~i a ramas in veci in trairea ca om, fara sa inceteze a fi Dumnezeu. Au convietuit in El arnandoua felurile de stari. Avem in aceasta un paradox de negrait. N emarginitul S-a facut ipostas la marginitului, dar aratand prin el nemarginitul. N-a facut umanul asumat, coplesit de dumnezeirea Sa, ci I-a trait concret, §i nu intr-o generalitate abstracta, dar in forma concreta prin ipostasierea in EI ca Dumnezeu, deosebita de forma concreta pe care 0 primeste umanul in alte persoane (0 spune aceasta Sf. Teodor Studitul). Dar deosebirea lui Hristos ca om concret de ceilalti oameni concreji sta in faptul ca are in concret calitatile bune ale tuturor oamenilor, sau ca e om pentru toji, putand lntari orice calitate buna a oricarui om, sau facandu-Se toate ca un om pentru tOli oamenii, intelegator al tuturor, apropiat de tOli, cum nu e nici un om. Dumnezeu i§i cinsteste fie care creatura umaria, pana a se face EI lnsusi creatura umaria ca toate. Dar prin aceasta, oamenii traiesc comuniunea cu Dumnezeu in modul uman. Dumnezeu traieste modul uman al existentei, iar umanul traieste in modul Sau uman divinul. Hristos nu trebuie sa paraseasca umanul pentru a trai infinitatea divinului.

Fiullui Dumnezeu Se face om cu adevarat, fara a inceta sa fie §i Dumnezeu.

Dar toemai prin aceasta poate realiza Dumnezeu un dialog eu fratii Sai intru umanitate, putandu-le ajuta in urcusul §i actualizarea firii lor la nivelul la care a ridicat El firea Sa orneneasca, dar §i la nivelul de parteneri ai Sai, ca Fiul lui Dumnezeu. Toti oamenii care vor sunt ridicaji prin aceasta la nivelul comuniunii cu EI, care e §i om §i Dumnezeu, prin identitatea fiintei lui umane cu a lor. Hristos vorbeste cu ei omeneste, dar Ie comunica prin vorbirea Lui nu numai gandurile §i simtirile Lui omenesti cele rnai Inalte si mai curatev ci §i puterea §i dragostea Sa dumnezeiasca inepuizabila, mai presus de orice formulare exacta prin cuvinte. S-a coborat la ei ca om, dar i-a ridicat prin aceasta la Sine ca Dumnezeu.

FIUL st CUVANTUL LUI DUMNEZEU

79

Dad} umanitatea n-ar exista ca fire urnana in multiple ipostasuri umane, ar inceta putinta lnmuljirii persoanelor speciei umane, deci §i putinta calitatii lor de partenere ale Fiului lui Dumnezeu eel Unul Nascut inomenit, care e varful de care suntem noi legaji §i spre care aspiram, De aceea, Dumnezeu a lasat ca oamenii sa se §i inmulteasca, chiar dupa pacat, punand in om puteri prin care poate coplesi voluptatea actului de concepere: sfanta iubire de mama, spiritualizarea legaturii intre sol §i sotie. Dar acestea se intaresc in lumina unui rost clar allor in Hristos. Acestea au ca prernisa deschiderea umanului lui Hristos §i, prin el, §i a celorlalti oameni spre modelul lor suprauman. Caci divinul nu e strain umanului, ci e existenta plenara a umbrei de existenta creata, care e umanul. Iar umbra nu poate exista decat legata de existenta consistenta a carei umbra este §i ca atare cand e constienta cum e omul, e dornica §i capabila sa comunice cat mai mult cu modelul consistent §i prin sine existent.

Umanul care asp ira prin fire spre tot mai multa existenja, cu cat are mai mult din ea, cu atat e mai ferm .in existents, iar existenta e una cu binele. Existenta e un bine, iar in bine se experiaza in modul eel mai indubitabil §i mai multumitor existenta. Binele pornit de la 0 persoana intareste in existenta pe alta. In Hristos, in care umanul e linut in unitatea neclintita cu divinul, prin faptul ca e linut in ipostasul divin, umanul i§i atinge nu numai culmea binelui in forma proprie lui, ci §i neclintirea in bine, iar prin aceasta §i neclintirea in iubire. Daca nu si-ar primi umanul in Hristos existenta in ipostasul divin, el n-ar ajunge la aceasta culme §i neclintire a iubirii §i nici iubirea nu si-ar putea ajunge candva in forma umana, sau in aceasta a doua forma a existentei produsa de Dumnezeu, cui mea ei. Astfel, in unitatea ipostatica a lui Hristos nu si-a atins numai umanul cui mea existentei §i a binelui, culmea lui de putere vesnica §i neschimbata in bunatate, ci §i divinul si-a putut arata in alta forma, in forma umaria, prin daruirea facuta umanitatii, puterea culminanta §i neschimbatoare in bunatate §i iubire, at at cat §i asa cum 0 poate arata prin creatura umaria, intelegand prin neschimbabilitate nu 0 rigiditate, ci neputinta iesirii din comuniunea vie cu altii, echivalenta cu 0 neincetata miscare a autodaruirii desavarsite, Iar aceasta nu e de cat readucerea firii umane din nou la stare a ei adevarata, asa cum a fost cugetata de Dumnezeu, stare pe care 0 poate avea in comuniunea stransa cu izvorul neschimbabil §u supraplin al viejii, sau binelui. Eo comunicare la care firea noastra nu mai poate fi redusa decat prin primirea ei in ipostasul Fiului lui Dumnezeu, in care a putut inviuge, unita cu firea dumnezeiasca, to ate cele contrare. Aceasta 0 spune Sf. Maxim Marturisitorul: .Jar taria puterii atotcovarsitoare si-a aratat-o (Cuvantul lui Dumnezeu) daruind neschimbabilitatea prin toate cele suferite de El. Caci daruind firii, prin patimiri, nepatimirea, prin osteneli, odihna §i prin moarte, viata vesnica, a restabilit-o iarasi, innoind prin privatiunile Sale trupesti deprinderile firii pe care a indumpezeit-o" (Rasp. ciitre Talasie 61; Filoc. rom. III, p. 336).

.Jmplinirea'' (umplerea) timpului consta deci, pe de 0 parte in extrema coborare a lui Dumnezeu la creaturile Lui temporale, iar pe de alta, in extrema tnaljare a creaturilor temporale la vesnicia divina, fara sa anuleze din ele cat sunt pe pamant temporalitatea traita. Astfel, extrema coborare e totodata extrema manifestare a iubirii §i a puterii pozitive pe care iubirea Lui 0 are in sine. Daca

80

DUMITRU STANILOAE

crearea lumii temporale din nimic este prima coborare minunata a lui Dumnezeu eel vesnic §i iubitor la relajia cu ceea ce nu este El, dar e adus la existenja de El, asumarea vietii temporale a creaturii de catre Dumnezeu este desavarsirea primei coborari, fiind un pas mai departe §i consecvent al aceleia, desi nu impus lui Dumnezeu de vreo necesitate. Acum temporalitatea nu mai ramane proprie creaturii deosebite de Dumnezeu, sau faptura nu mai rarnane inchisa In temporalitatea care 0 descompune treptat, ci Dumnezeu tnsusi I§i face proprie temporalitatea ei §i chiar Iiinja temporala creata de El din nimic. Mai jos nu poate cobori Dumnezeu la faptura. E suprema iubire aratata fapturii §i suprema pretuire acordata timpului folosit de ea, pentru urcarea spre El. E "Implinirea" culminanta a timpului §i a vietii temp orale de catre Dumnezeu. Dar nerenuntand la eternitatea Lui, ridica timpul in ea; insa fara sa-l anuleze. Cel etern l§i asuma timpul nostru, nu renunjand la eternitate, ci dand semnificatie §i valoare vesnica celor traite in timp, In mod potrivit eternitatii, care Ie face demne de durata vesnica. Prin aceasta arata legatura intre ambele, arata valoarea timpului pentru vesnicie, arata timpul ca slujitor al eternitatii, desi nu In mod necesar, ci prin libertatea persoanelor umane; arata cele bune, savarsite In timp, capabile de 0 valoare §i durata vesnica,

Daca n-ar exist a decat 0 desfasurare nesfilr§ita de timp, Dumnezeu cel etern ar rarnane despartit total de ei, §i nu s-ar putea vedea timpul ca fiind creat de Dumnezeu, ci Dumnezeu ar fi fara nici 0 putere asupra lui, intr-un dualism de neinteles. Numai legat de eternitate, creat de Dumnezeu eel etern §i slujind Lui sau fapturilor sa ajunga la EI, prin cele bune savar§ite In timp, cele savar§ite In timpul trecator capata 0 valoare vesnica, 0 adancime inepuizabila, pentru ca raman legate de faptura care e creata ca sa treaca prin timp, dar leaga toto data faptura de Dumnezeu, facand-o capabila sa ajunga cu ajutorul celor facute In timp, In vesnicie. Omul nu e facut pentru un timp trecator, ci pentru vesnicie, timpul servindu-i numai ca drum spre vesnicie. Valoarea timpului ca drum spre vesnicie a aratat-o insusi Dumnezeu, asumand viata In timp, deci 0 vietuire trecatoare In timp. Faptul ca Fiullui Dumnezeu, prin asumarea creatului a as urn at timpul acestuia, a dat vietii noastre 0 valoare vesnica. Faptul intruparii Lui da celor savarsite de EI In timp, dar §i celor savarsite de noi, 0 semnificatie vesnica, Pentru un singur ceas de osteneala, Dumnezeu ne da fericirea vesnica. Nu ne cere eforturi sau patimiri prelungite, pan a a nu le putea suporta, ci ne cere foarte scurte oboseli §i rabdari pentru vesnice bucurii. Clipa temporala capata 0 valoare vesnica. Dar aceasta ne cere §i 0 intensa responsabilitate §i atentie pentru orice clipa. Faptele unor eforturi §i indurari de 0 clipa se imprima vesnic in fiinta noastra, ceea ce arata adancimea ei din care nu mai §terge nimic, nici eternitatea. Numai cainla noastra, facuta tot In timp, poate sterge urmele vesnice ale faptelor noastre In fiinta noastra. Dumnezeu eel intrupat, dand faptelor Sale ca om, savar§ite 0 singura data In timp, 0 valoare vesnica, a dat aceasta valoare faptelor tuturor fratilor Sai intru umanitate.

Cu atat mai mult, Dumnezeu, intrupandu-Se, a dat faptelor Sale ca om, savarsite In timp 0 singura data, 0 valoare vesnica. Iar prin aceasta a dat aceasta valoare faptelor asemanatoare din timp ale tuturor fratilor Sai Intru umanitate. Dar faptelor Sale In timp ca om au 0 valoare vesnica pentru ca

FlUL $1 CUVANrUL LUI DUMNEZEU

81

sunt fapte desavarsit bune §i de aceea mantuitoare pentru vesmcie, ale oamenilor, adica fapte de sustinere, sporire §i adancire a existentei persoanelor pentru veci. De aceea §i faptele noastre in timp, asemanatoare faptelor Lui, au 0 valoare vesnica, pentru ca prornoveaza existenja noastra ca persoane pentru veci, Intrucat ne deschidem prin ele spre Dumnezeu, izvorul viejii fara sfarsit. Or ice fapta buna, §i ca atare indreptata spre Dumnezeu, afirma doua valori: pe Dumnezeu §i persoana urnana, punandu-le in legatura. De aceea, orice astfel de fapta are 0 valoare vesnica. Binele se arata §i prin aceasta ca modul de sustinere §i adancire a existentei, sau ca mod prin excelenta al existentei.

Legatura persoanelor §i a faptelor bune cu Dumnezeu a luat, dupa lntruparea lui Hristos, caracterul legaturii acestor fapte cu Hristos §i cu faptele Lui mantuitoare: ,,~i Intru aceasta voinja suntem sfinlili prin jertfa trupului lui Iisus Hristos, 0 data pentru totdeauna. ~i orice preot s11i §i slujeste in fie care zi §i aduce aceleasi jertfe de multe ori, ca unele care niciodata nu pot sa inlature piicatele. Acesta, dimpotrivii, aducand 0 singurii jertfa pentru pacate a sezut in vecii vecilor de-a dreapta lui Dumnezeu ... Ciici printr-o singura jertfa adusa, a adus la vesnica desavarsire pe cei ce se sfintesc" (Evr. X, 11-14).

Numai ceea ce face persoana bun pentru persoana are urmare fericita in vesnicie, Cu atat mai mult jertfa trupului ei, care e jertfa ei insii§i, are urmarea binefacatoare vesnica. Jertfa trupului personal al Fiului lui Dumnezeu are urmarea deplin mantuitoare pentru to]! oamenii, caci e jertfa Persoanei lui Dumnezeu prin trupul Sau, imprimata in EI pentru veci §i revarsandu-se prin ea 0 bunatate nernarginita spre oameni.

Persoana cii§tigii vesnicia intr-o clipa, cand foloseste acea clipa pentru o daruire totala din credinta in urmarea vesnica a ace lei daruiri. Dar oamenii nu pot folosi astfel clipa decat din credinta in Hristos §i din puterea jertfei Lui. Valoarea aceasta 0 are daruirea persoanei, pentru cli ea este realitatea cea mai valoroasa de pe lume, valoarea nepieritoare. Numai dand persoana de valoare, vesnica, ca§tigii eternul. Aceasta a facut-o Hristos mai mult decat oricine, daruindu-Se pe Sine ca valoare eternii mai mult decat a oricarui om, prin jertfa, in care a renuntat la viaja in timp, trecand imediat la vesnicia umanului Sau, ca izvorator de viata vesnica pentru toti.

Pe de alta parte, jertfa te uneste cu cei pentru care te jertfesti, daca voiesc §i ei. Cu atat mai mult se uneste Hristos cu toti oamenii traitori in timp, pentru care a adus jertfa desiivar§itii. Prin aceasta Ie dii §i lor vesnicia §i prin aceasta valoare vesnica §i faptelor pe care le savarsesc §i ei din puterea jertfei Lui. Pentru faptele savarsite sau nesavarsite in timp, unii vor ave a viata vesnica, allii osanda vesnica, Caci prin ele s-au unit sau nu cu Hristos insusi, devenit om ca ei, dar aflator in vesnicia in care ii atrage §i pe ei, prin faptele lor asernanatoare (Mt. XXV, 32-46).

Intalnirea eternitatii lui Dumnezeu cu timpul creaturii, care umple creatura de Dumnezeu, nu e dedit dialogul iubirii ridieate la desavarsire, Dumnezeu se daruieste intreg creaturii temporale, pentru eii ea e fiicutii pentru vesnicie. Prin aceasta daruire, Dumnezeu primeste in Sine pentru veci continutul ce se ca§tiga

82

DUMITRU STANILOAE

in timp §i creatura, deschizandu-se in momentul temporal prin raspunsul ei, sau prin daruirea ei lui Dumnezeu, se umple de eternitatea Lui, sau i§i vede continutul ei temporal umplut de eternitate. Se realizeaza lntre ele 0 perihoreza (interioritate reciproca), fara sa se anuleze.

In aceste sensuri, timpul trebuie sa se "implineasca" de catre Dumnezeu Cuvantul, lntrucat prin sine tnsusi nu e 0 realitate implinita, satisfacatoare, sau capabila de implinire. EI devine "timp implinit", tntrucat intra in vesnicie, sau e inal1at in vesnicia lui Dumnezeu. Daca timpul nu s-ar implini prin Fiul lui Dumnezeu facut om §i daca n-am crede ca EI e Dumnezeu, in care timpul s-a implinit pentru EI §i se va implini §i pentru noi, am ramane profund nemulturniti de insuficientele lui. Simpla credinta ca vom scapa de aceste insuficiente prin inviere, Ie da un sens §i ni le face suportabile, stiind ca nu ne vom topi ca persoane in esenja inconstienta.

Dar timpul are aceasta trebuinta de lmplinire nu numai pentru ca manifesta 0 tensiune pe care nu si-o poate satisface singur, ci §i pentru ca decazuse pentru multi oameni de la aceasta nazuinla, socotit fiind el insus! vesnicia, De aceea, pregatirea "implinirii" lui de catre Logosul divin §i "implinirea" lui prin intrarea in el a Logosului divin, in formarea lui, adica prin trup, e §i 0 ridicare a lui dintr-o stare in care nu mai inainta spre vesnicia adevarata, in urma caderii din legatura cu Dumnezeu eel vesnic.

Pentru aceasta a trebuit nu numai ca insusi ipostasul divin sa se faca din proprie iniliativa §i ipostas al umanului, adica sa §i-I ia din Fecioara, ci §i ca umanul luat din aceasta Fecioara sa aiba §i 0 alta curatie, decat neconceperea Lui din un ire a pasionala dintre barbat §i femeie. Caci inal1area umanului asumat la neschimbarea, adica la desavarsirea in bine, trebuia sa se faca nu numai ca a unui obiect, ci §i cu conlucrarea lui. Dar acest fel de uman nu si-l putea forma ipostasul divin decat dintr-o femeie, care, pe langa calitatea de Fecioara, trebuia sa fie curata de orice gand contrar lui Dumnezeu, sau sa fie prin toate gandurile ei daruita lui Dumnezeu.

Omenirea a fost pregatita, de aceea, prin Fiul §i Cuvantul lui Dumnezeu spre "plinirea vremii" potrivita venirii Lui, nu numai prin sensibilizare superioara a umanului, pentru intelegerea lui Dumnezeu ca Cel ce coboara, ci §i prin conducerea lui la un varf de curatire care sa nu poata suferi sa cugete nimic contrar lui Dumnezeu, sau Binelui. Coborarea extrema a lui Dumnezeu din iubire trebuia sa fie intampinata de primirea Lui de catre creatura, prin extrema inallare spre EI din iubire.

Desigur, acest varf implica calitatea de Fecioara a Celei care naste pe Cel care vrea sa se nasca din Ea, desi acest varf e mai mult decat atat, De aceea vorn incerca in cele urrnatoare sa Ie tnjclegem pe arnandoua ca pe unul singur: pregatirea atotneprihanitei Fecioare pentru intruparea Fiului lui Dumnezeu din Ea.

FIVL !j/ CUVANTUL LUI DUMNEZEU

83

4. Nasterea Fiului lui Dumnezeu ca om, din Sfanta Fecioara

Nasterea Fiului lui Dumnezeu ca om din Fecioara inseamna ca EI insusi S-a facut om §i aceasta nu pentru Sine, dintr-o necesitate proprie, ci pentru oameni, deci nu pentru a castlga EI ceva din aceasta, ci pentru a-i ajuta pe ei prin coborarea la ei din iubire. Fiul lui Dumnezeu nu Se putea face om supunandu-Se legii firii dupa care sunt nascuti oamenii, fara sa fie intrebati, sau fara sa se hotarasca ei in prealabil pentru aceasta nastere. EI Se face om in mod liber, din proprie hotarare, nu e facut, Aceasta pentru di exista inainte ca Dumnezeu. Daca soar spune ca ar fi putut accept a sa Se nasca ca om, supunandu-Se legii generale a nasterii oamenilor dupa pacat, in mod voluntar, se poate raspunde ca nu putea admite cu voia, sa aiba ca act al conceperii Sale ca om actul pasional obisnuit al conceperii celorlalti oameni dupa pacatul stramosesc, act care si-ar fi lasat urma in El. Caci cum ar fi putut elibera, nascandu-Se astfel, de pacatul strarnosesc imprimat in om §i prin aceasta pasiune, pe ceilalti oameni, daca EI insusi Soar fi conceput cu acest pacat rnostenit de la inaintasi? Voind sa Se faca om, dar §i sa ne elibereze de pacat, trebuia sa fie de la inceput ferit de acest pacat, sau sa aduca cu Sine de sus puterea de a Se face om printr-o concepere ferita de pasiunea lmpreunarii trupesti intre barbat §i femeie. Nefiind facut om prin aceasta irnpreunare, ci facandu-Se EI insusi, distinge umanul de la inceput de pacat. Dar nu 0 putea face aceasta decat numai fiind Cel ce Se facea astfel om, Dumnezeu. Caci numai Dumnezeu poate elibera de pacat, 0 data ce lipsa de pacat vine din unirea cu Dumnezeu.

Trupul ce Si-l ia Cuvantul dumnezeiesc, fadmdu-Se om, din Fecioara, este semnul §i mijlocul extremei Lui coborari iubitoare la om. Dar EI nu poate lua un astfel de trup decat dintr-un trup, care s-a facut §i el semn §i mijloc al iubirii extreme fala de Dumnezeu. Caci nu se poate sa nu se vada legatura trupului asumat de EI cu trupul Maicii Lui. Cuvantul a voit sa faca din trupul Lui un mijloc al manifestarii iubirii Lui extreme ca om fala de Dumnezeu §i al iubirii Sale extreme ca Dumnezeu fala de oameni. Dar trupul acesta s-a format din sangele strabatut de simjirile Maicii Sale §i a ramas intr-o legatura cu el. "Cele ale firii Maicii subzista asa de mult in Unul Nascut, ca El e cunoscut nu numai din insusirile dumnezeiesti ale Dumnezeirii, ci la fel §i din cele ale Maicii. De aceea, precum Fiul fiind de 0 fire §i unit in chip natural eu Tatal prin locuirea §i vietuirea in Acela, tot asa de mult ca §i in Sine, are §i trupul propriu impreuna bucurandu-se de aeele bunatali negraite §i mai presus de lntelegere, la fel, fiind eonatural dupa trup cu Maiea, prin legatura dragostei naturale §i voluntare mai presus de fire §i voie, fiind in Ea tot a§a de mult ea §i in Sine prin suprafirescul dragostei. De aceea, are §i dumnezeirea proprie nu numai eauza §i datatoarea acestei iubiri, ci §i parta§a la ea din pricina unirii ipostatice, asa incat Acelasi are §i cu Tatal §i eu Maica aceasta negraita petrecere, reciproca unire §i bueurie" (Teofan al Niceii, cap. XIII).

Unirea lui Hristos cu Maiea Lui, dupa firea orneneasca, este mai intima decat unirea eu ceilalti oameni. EI eu Ea intr-o unire nemijlocita, pe cand eu

84

DUMfTRU STANfLOAE

ceilalti oameni lntr-o unire intr-un fel mijlocita prin Ea. Dialogul Lui cu Ea e primul dialog cu 0 persoana urnana §i eel mai intim. Maica II iubeste ca nici un alt om §i EI i§i iubeste Maica mai mult ca pe orice om. EI iubeste pe oameni pentru ca vede in ei inrudirea lor cu Maica Sa §i simte in iubirea Maicii dulce ala iubirii omenesti. Culmea iubirii Lui fala de oameni s-a intalnit in Maica Lui cu cui mea iubirii ornenesti fala de EI. Maica Lui a fost §i pregatita, dar a §i contribuit astfel la "plinirea vremii" in intalnirea Fiului lui Dumnezeu cu umanitatea, in umanitatea Lui luata din ea §i prin aceasta in suprema iubire dintre EI §i Ea. Nimeni n-a putut simti lnsa nici iubirea Lui fala de Tatal §i de oameni, ca Ea. Nimeni n-a simtit pornirea Lui de jertfa placuta Tatalui §i durerile suferite de EI pe cruce pentru oameni, ca Ea. Ea e prima creatura umaria §i cea care s-a asociat Lui in gradul eel mai inalt, in aceasta iubire fala de oameni, care a mers panii la jertfii. Totusi, et a riimas izvorul ecestei iubiti, iet duretee ei a lost in mod flirect §i primordial durere pentru EI.

Intrucat in Fecioara lucrarea de form are a trupului Cuvantului nu e inceputa de barbat, ci de Cuvantul lnsusi §i EI 0 §i continua, Fecioara nu e numai Maica, ci §i Mireasa Lui. Are astfel 0 lndoita iubire in Ea. Ea se face Maica Creatorului, dar numai pentru ca se face Mireasa Lui §i crede ca EI a iubit-o asa de mult, ca a binevoit sa se faca MireIe Ei.

Fiul §i Cuvantul lui Dumnezeu s-a referit la Ea pregatind-o nu numai prin unele proorociri, ci §i prin fapte minunate §i simbolurile prin care a sustinut §i calauzit poporul Israel, in general. Acatistul inchinat Ei in cuItul Bisericii vede referindu-se la Ea, ca niste umbre la adevar: marea in care a fost inecat Faraon, piatra din care a izvorat apa vietii, stdlpul de joe, care conducea spre piimdntul fiigiiduifIJei, mana care linea loc de paine, chiar piimantul [agiiduiniei care inca nu era Imparajia reala a cerurilor, tara in care curge lapte ~i miere (leas. VI).

A vand ca Creator §i Calauzitor al ei creatura constienta in legatura cu Sine, Fiul §i Cuvantul lui Dumnezeu 0 ridica in persoana Fecioarei in intimitate suprema cu Sine, facand-o Maica a Sa §i pe Sine facandu-se din ea Fiu al Omului §i Subiect al umanitatii asumate din Ea, ca sa 0 desparta definitiv de pacat, EI nu lasa de asta data umanitatea sa existe §i sa subziste in subiectul ei propriu ci ii da existenta in El insusi ca Subiect, sau se naste El insusi ca Subiect al ei, sau se face EI insusi om, ca Fiu al unei purtatoare a umanitatii. Fiind prototipul chipului Sau, uneste cu Sine, ca prototip §i chipul, sau se face prototipul insusi al chipului Sau,

Sf. Maxim Marturisitorul scrie: "Cel ce spune ca intruparea s-a facut prin asumarea trupului, salveaza §i existenta dinainte de veci a lui Dumnezeu Cuvantul, dar marturiseste in chip binecredincios §i intruparea Lui volta §i Iiber hotarata in timp" (P. G. 91, 53). EI implineste prin aceasta in mod liber planul dinainte de veci al eliberarii firii noastre de pacat.

S-ar putea intreba eventual: dar daca firea Lui omeneasca e eliberata de pacat, prin faptul ca primeste existenta ei in Subiectul divin, mai este aceasta 0 eliberare a omului adevarat de pacat, daca omul e 0 fire care-si are propriul ei subiect? Am vazut insa ca Subiectul divin, in care e prim it sa subziste in cazul lui Hristos umanul, nu e contrar subiectului uman, §i ca atare s-a putut face §i subiect uman §i prin aceasta poate realiza comuniunea cu subiectele umane, daca

FIUL $1 CUVANTUL LUI DUMNEZEU

85

acestea voiesc, dar pastreaza in aceasta comuniune §i calitatea de Subiect divin, putand astfel sa comunice §i umanitatii subiectelor umane obisnuite eliberarea de pacat, pe care a imprimat-o umanitatii Sale. Subiectul divin se face Subiectul umanului pentru ca, in ultima instanta, El e la temelia existentei umanului §i a existenjei lui ipostatice.

Fiul lui Dumnezeu Se naste ca om liber de pacat, din proprie initiativa, pentru ca exista ca ipostas divin cand Se naste. EI nu e nascut ca om fara sa existe inainte de aceea. De aceea, I§i ia El insusi umanitatea Sa, sau Si-o formeaza, insa nu din nou din nimic, ci din umanitatea existenta. Amandoua acestea inseamna ca Si-o ia dintr-o Fecioara, El I§i asuma umanitatea ca Unul mai pres us de ea, dar coborandu-Se la ea, facandu-Se Subiect al ei, ca sa 0 ridice din starea in care vine la existents ca persoana de sine in ceilalti oameni.

Hotarandu-Se dinainte de veci sa fie §i Subiect al umanului, care e "chipul" sau "umbra" firii Sale divine, Cuvantul lui Dumnezeu randuieste din veci 0 Fecioara, pentru a Se naste din ea ca om din initiativa Lui, aratand §i in aceasta libertatea Lui fala de legea careia s-a supus firea noastra. El pune dinainte de veei timpurile in slujba irnplinirii planului de lntrupare a Sa din Fecioara, pentru ca sa Se poata naste din ea intr-un mod mai presus de legea obisnuita, nesupus pacatului, spre eliberarea umanitajii de ingustimea vietii pacatoase §i spre unirea ei cu inallimea, adancimea, lalimea §i largimea vietii in Dumnezeu, intfli in EI §i prin eomunicarea eu El in tOli cei ce se vor alipi Lui (Ef Ill, 18).

lpostasul divin, voind sa-§i asume in mod tiber firea umana, n-a putut sa 0 ia lntr-o forma sup usa pacatului. Caci incadrarea ei in Subiectul divin 0 curale§te de pacat, Facandu-Se in mod liber om, aceasta libertate nu inseamna insa 0 stapanire asupra umanului, ca asupra unui obiect. Lucrul acesta ar fi posibil numai daca umanul s-ar constitui ca strain de El. Dar prin intrupare lnsusi Cuvantul devine om, iar ipostasul divin liber nu poate deveni rob in calitatea de om. De aceea spune Sf. Maxim Marturisitorul ca EI a asumat firea noasira "rara pasivitate" (p. G. 91, 532). E drept, Cuvantul lui Dumnezeu a luat firea noastra cu afeetele ireprosabile de pe urma pacatului stramosesc, cu oboseala, eu trebuinta de hrana, supusa durerilor §i morjii, Dar el avea totodata, in faptul ca ele lineau de 0 fire asumata liber, constiinta ca Ie suporta numai pentru a Ie birui prin rabdare §i in acest sens avea chiar in firea umana o libertate potentiala fala de eIe, libertate care ave a puterea de a fi actualizata, mai ales in baza faptului ca era firea ipostasului divin facut Subiect al firii umane §i ale afeetelor ei, dar lucrator in aeord cu aspirajia ei de a birui aceste afeete prin rabdare. Cad daca nu Ie-ar fi putut birui §i ea insa§i suportandu-le, ci ar fi fost ferita de ele, prin puterea dumnezeirii, n-ar fi devenit cu adevarat stapana asupra lor, sau mai tare ea insasi ca ele. Prin aeeasta Hristos aduce 0 implinire a aspiratiei firii dupa biruirea asupra afectelor §i dupa 0 libertate actualizata fala de ele, stari de care ne face parte §i noua prin alipirea noastra la EI ca om §i prin comuniunea eu El.

Aceasta tarie a firii asumate fala de ele i-a venit ehiar din faptul ca a fost asumata de EI in deplina libertate, intarind prin aceasta §i libertatea in ea; dar i-a venit §i din faptul ca ~i-a format-e intr-o Fecioara care a rezistat in tot timpul - desigur §i cu ajutorul Lui dinainte de intrupare - pacatelor persona Ie, sau a staruit tot timpul in legatura cu El. Ridicarea ei la acest nivel spiritual s-a datorat §i pregatirii ei din partea Lui, dar §i efortului ei. In acest sens, "plinirea vremii" s-a realizat §i prin ea, sau de

86

DUMITRU STANlLOAE

Dumnezeu cu impreuna ei lucrare. Parintii Bisericii socotesc cii ea a fost iniillatii nu numai la culmea umanitatii, ci §i a cetelor ingeresti, adica a intregii creatii. Teofan al Niceii spune: "Cum nu s-ar numi mai presus de toti ingerii, cea laudata de noi ca podoaba ingerilor. .. , cea care a adus zidirii intregi nu numai cuvinte §i vreun sfat durnnezeiesc, cum au adus ingerii §i proorocii, ci pe Insusi Cuvantul ipostatic Cel unic §i Unul Nascut al lui Dumnezeu, care ramane in veci, pe Cuvantul eel bun pe care L-a scos din Sine inima parinteasca de veacuri, rodul, fatul §i pecetea Marii Minti., pe care L-a dat in chip nematerial ingerului §i aducatorului Lui, adica Prea Sfintei Fecioare, dar S-a ingrosat in Aceasta §i a luat forma in trupul din ea asemenea unui glas articulat in organele vocale §i prin ea s-a vestit ca orice sunet §i s-a facut vazut intregii zidiri §i a ararat nu vreun chip partial al lui Dumnezeu, potrivit pentru vreo generatie, ci ... capatul din urma pentru care s-au intemeiat toate" (Op. cit., cap. VI).

Dar la implinirea intruparii Fiului lui Dumnezeu, printr-o suprema intalnire §i conlucrare a Maicii cu Fiul ei, a participat §i Duhul Sfant, Caci tot ce se face de Dumnezeu in creatiune, se face de El ca Treime careia ii este proprie iubirea, adica de Tatal, prin Fiul, in Duhul Sfant, sau cu "suflarea" Acestuia. Daca Fiul §i Cuvantul constituie modelul ontologie al creaturilor care i§i au existenta prin El de la Tatal, Duhul e viata lor.

Aceasta conlucrare i§i pune pecetea mai viiditii in crearea fapturilor constiente umane. Geneza ne spune cii Dumnezeu luand prin Cuvantul liiranii din pamant a creat trupul lui Adam, iar "sufliind in fata lui suflare de viata (prin Duhul) s-a facut omul cu suflet viu" (III, 7). Acestea nu sunt doua acte succesive, ci simultane. Ele arata cum persoana creata vine la existents prin toate Persoanele divine. Iar simultaneitatea se vede mai clar in aducerea Evei la existenta din trup §i suflet deodata, din Adam. Forma primita de trupul lui Adam §i al Evei nu exista anterior sufletului. Ci prin insusi sufletul suflat prin Duhul, trupul ia forma lui. In insa§i forma trupului se arata prezenta lucratoare a sufletului in El. Cele trei Persoane ale Sfintei Treimi nu-si aduc lucrarea lor in mod separat, ci deodata, caci omul ca persoana e opera iubirii Sfintei Treimi. Urrnasii lui Adam dupa cadere sunt §i ei creaturi ale lucrarii simultane a Tatalui prin Cuvantul §i Duhul. Dar sufletul ca suflare a Duhului in momentul conceperii lor e slabit de pacat, ca urmare a slabirii legaturii cu Dumnezeu. Totusi, ceea ce se ia din parinti, ia forma persoanei unice prin suflarea Duhului in momentul conceperii ei, dill "pamantul" parinjilor.

In cazul Fecioarei, "pamantul" e trupul ei refacut in curatie, deci profund induhovnicit prin penetrarea lui de Duhul Sfant. Ea e "larina manoasa" (Acatistul Bunei Vestiri, condac 3); .brazda in care creste multimea milelor" (leas 3). E larina redevenita roditoare prin puterea lucratoare a Duhului Sfant, de viala facator in ea.

Rodnicia firii umane se reface in ea prin lucrarea Duhului Sfant, fara sa fie necesara samanja barbatului, cum n-a fost necesara femeia la scoaterea Evei din Adam, sau cum la inceput Cuvantul a ad us la existenta pe Adam §i Eva, ca doua chipuri distincte ale Lui, prin conlucrarea Duhului ce le-a dat viala. Aceasta se face §i la noua creatie a omului, cand Cuvantul in cepe sa ia din Fecioara chipul lui uman, iar Duhul ii insufla simultan sufletul viu, contribuind la conceperea Fiului ca om. Dar acum umanul nu e conceput §i format ca un ipostas de sine, ci in ipostasul Cuvantului, Simion Metafrastul afirrna in general, urrnand

FWL !if CUVJ..NTUL LUI DUMNEZEU

87

Evangheliei Sf. Luca (III, 5), lucrarea com una a celor trei Persoane dumnezeiesti la conceperea Fiului ca om, spunand: .Doamne, cela ce singur esti curat §i fara stricaciune, care pentru negraita milostivire a iubirii Tale de oameni ai luat firea noastrii din curatul §i feciorelnicul sange al Celei ce Te-a niiscut pe Tine mai presus de fire, cu venirea dumnezeiescului Duh §i cu bunavoirea Tatalui" (Rugiiciunea 3 inainte de Sf Impiiruisaniey.

Sf. Maxim Marturisitorul confirma cele spuse de noi in randurile de mai sus. Dar el pune intr-c dependents de conceperea Domnului ca om fara voluptate din Fecioara, biruirea morjii. Fara nasterea din Fecioara, Hristos n-ar fi biruit moartea. Ea n-ar fi fost 0 nastere libera a unui om capabil sa fie mai tare decat toate cele mai tari ca omul. "Caci Cel ce din cauza facerii primului Adam a prim it sa se faca om §i nu a refuzat sa se nasca din pricina caderii lui, a acceptat facerea ca pogo ram ant, iar nasterea ca golire (kenozii), in favoarea celui osandit. Facerea l-a adus la identitatea cu omul de la inceput, prin suflarea de viala facatoare, din care luand «dupa chipul» ca om (prin Duhul, n.n.), a pastrat libertatea nevanduta §i nepacatuirea nepatata; iar prin nastere a irnbracat la intrupare asemanarea cu omul stricaciunii, intrucat a luat chip de rob, a patimit ca un vinovat Cel ce era fara pacat, ca sa se sup una cu voia acelorasi afecte (patimi) naturale ca §i noi, afara de pacat., purtand in Sine prin laturile amandurora pe primul Adam nernicsorat. Caci acceptand, prin legea pogoramantului, facerea lui Adam dinainte de cadere §i deci luand la plasmuirea (la conceperea) Sa prin insuflare ca ceva natural nepacatosenia, nu a luat totusi §i nestricaciunea, Iar din nasterea sub osanda de dupa cadere, luand prin golirea de slava (prin kenoza) de bunavoie, ca ceva natural, caracterul patimitor (afectele), nu a I uat §i pacatosenia. ~i astfel se face un nou Adam, primind aceeasi facere afara de pacat §i suportand aceeasi nastere unita cu patimirea. Caci unindu-Ie pe amandoua prin comunicarea reciproca, le-a tamaduit cu putere pe una cu alta prin absenta consecinjei ultime a fiecareia. Celei dintai §i cinstite i-a facut-o tamaduitoare §i innoitoare pe cea de a doua §i umilita, iar celei de a doua i-a facut-o susjinatoare §i tamaduitoare pe cea dintai. Aceste ultime consecinte (a facerii, nestricaciunea, a nasterii, pacatosenia), neprimindu-le Mantuitorul., dar primind cele ce sunt din pricina lor, a facut nasterea salvatoare a facerii, reinnoind prin patimirea ce line de ea, in chip minunat, nestricaciunea facerii, iar facerea a facut-o tamaduitoare a nasterii, sfintind prin nepacatosenia ei nasterea sup usa patimirii. Astfel, facerea a sal vat cu totul randuiala firii prin creare ... §i a salvat cu totul nasterea careia li era supusa firea din pricina pacatului, ca sa nu se mai produca prin curgerea sernintei, ca Ia celelalte vietuitoare de pe pamant" (Amhigua, cap. 108, trad. rom. p. 270-271).

Mai dar vorbeste Sf. Maxim Marturisitorul despre biruirea mortii de catre Hristos in toli frajii Sai dupa umanitate, prin nasterea Sa din Fecioara, in urrnatoarele: .Dornnul, facandu-Se om §i dand 0 alta obarsie firii, pentru 0 a doua nastere din Duhul Sfant, §i primind moartea atotcuvenita din durere, a lui Adam, devenita in El atotnecuvenita, intrucat nu-si avea ca obarsie a nasterii Sale placerea atotnecuvenita de pe urma neascultarii protoparintelui, a adus desfiintarea ambelor consecinje finale: a obarsiei §i sfarsitului fapturii ornenesti dupa modul lui Adam, ca unele ce nu au fost date de la inceput de Dumnezeu.

88

DUMITRU STANILOAE

Si asa a facut pe toji cei renascuti din El duhovniceste, liberi de vina ce apasa asupra lor. Drept urmare acestia nu mai au de la Adam placerea nasterii, dar pastreaza din pricina lui Adam durerea care lucreaza in ei moartea, nu ca 0 datorie pentru pacat, ci ca mijloc impotriva pacatului., lar cand moartea nu mai are placerea ca mama care 0 naste §i pe care trebuie sa 0 pedepseasca, se face in chip vadit pricina vietii vesnice. Astfel, pre cum viata lui Adam din placere s-a facut maica mortii §i a stricaciunii, la fel moartea Domnului pentru Adam (caci El era liber de placerea lui Adam), se face nascatoarea vietii vesnice", "Caci nu era cu putinja ca in Cel ce nu si-a luat nasterea din placere sa fie moartea osanda a firii. Drept aceea in El moartea §i-a avut rostul sa desfiinteze pacatul protoparintelui din pricina caruia stapanea peste toata firea frica mortii. Caci daca in Adam moartea a fost osanda a firii, intrucat aceasta si-a luat ca obarsie a nasterii ei placerea, pe drept cuvant moartea in Hristos a devenit osanda a pacatului, firea recapatand din nou in Hristos 0 obarsie libera de pacat.

Astfel, pre cum in Adam pacatul din placere a osandit firea la stricaciune prin moarte §i cat a stapanit el a fost vremea in care firea era osandita la moarte pentru pacat, tot asa in Hristos a fost cu dreptate ca firea sa osandeasca pacatul prin moarte §i sa fie vremea in care sa inceapa a fi osandit pacatul la moarte, pentru dreptatea dobandita de fire, care a lepadat in Hristos cu totul nasterea din placere, prin care se intinsese peste toji cu necesitate osanda mortii ca datorie ... Caci eel ce sufera moartea ca osanda a firii de pe urma pacatului, 0 sufera dupa dreptate, dar eel ce nu 0 sufera de pe urma pacatului, primeste de buna voie moartea adusa in lume de pacat, spre desfiintarea pacatului, daruind-o mai degraba din iconomie ca pe un har spre osanda pacatului" (Rasp. ciitre Talasie, 61, Filoc. rom. Ill, p. 339-340).

Sf. Maxim Marturisitorul ne pune astfel in evidenta amploarea §i adancirnea lnsemnatatii nasterii Fiului lui Dumnezeu din Fecioara pentru mantuirea oamenilor. El accepts prin aceasta crearea §i nasterea, refacandu-Ie §i valorificandu-le pe amandoua, EI se creeaza pe Sine insusi ca om, dar se §i naste, EI inlatura astfel stricaciunea §i moartea adusa fiintei umane create de Dumnezeu, prin pacat, dar §i patima legata de ea prin nastere. EI cinsteste §i restabileste creatura primind aceasta cali tate, dar se creeaza EI insusi pe Sine ca om. Nu se fereste nici de nasterea ca om, dar se naste El insusi din Fecioara, cinstind-o §i pe aceasta, restabilita in curatie, EI cinsteste creatura (si prin aceasta actul Sau de creare), ridicand-o la nivelul Sau fara sa 0 schimbe, intrucat a primit El lnsusi calitatea de creatura, dar se creeaza El insusi pe Sine. Nu se fereste nici de nasterea din om, dar se naste EI insusi; nu e nascut fara voia Lui, desi primeste §i 0 colaborare a creaturii la nasterea sa. Pe amandoua Ie face oarecum acte comune ale Sale §i ale creaturii, ca sa aiba in comun cu creatura ambele rezultate ale acestor forme ale obarsiei umanului. Prin aceasta Ie reface pe amandoua. Si Ie face 0 punte vesnica intre Dumnezeu §i creatura, fara sa micsoreze pe nici una.

Fiul lui Dumnezeu, facandu-Se om din Fecioara, scoate conceperea din robia voluptatii, aducand in ea puterea creatoare, facandu-Se un nou Adam, sau un nou inceput curat al umanitatii, desi nascut dintr-o persoana umaria, in solidaritate cu oamenii. Nasterea Cuvantului ca om §i nasterea spirituala

FlUL :j/ CUVANrUL LUI DUMNEZEU

89

a celorlalti oameni la Botez, prin lucrarea lui Dumnezeu, care aduce §i actul creator al Lui in ea, nu e insojita de un libido lnrobitor, ci e un act de tarie curata a libertatii. E §i in aceasta 0 placere, dar 0 placere spirituala. Oamenii devin slabi spiritual, sau mai putin oameni prin nasterea din placerea trupeasca sau prin placerile voluptoase din cursu I vietii, ce-i stapanesc in urma conceperii din voluptate. ~i aceasta slab ire a spiritului asupra trupului a adus moartea acestuia §i frica de ea. Acestea au fost biruite prin taria spirituala pe care 0 imprima umanului Fiul lui Dumnezeu, nascandu-Se ea om din Fecioara, datorita §i puterii ereatoare a Duhului pusa in ea §i in umanul sau, tarie cornunicata prin Botez §i celorlalti oameni care se alipesc Lui prin credinta. Caci aceasta tarie a dat-o Fiul lui Dumnezeu nascandu-Se ca om din Fecioara nu numai chipului Sau uman, ci §i Fecioarei In mod deosebit prin Duhul Sau eel Sfant, refacand In ea rodnicia firii umane, prin intarirea duhului ei asupra slabiciunii fiintei umane, aratata in pornirea spre voluptatea eonceperii din unirea trupeasca intre barbat §i femeie. Asupra Fecioarei a suflat Duhul de viala facator din Hristos, care si-a format prin acelasi Duh din ea firea Sa urnana. Fecioara a experiat acest eveniment §i cresterea firii umane a Cuvantului in ea nu printr-o traire pur simtuala, ci printr-una spiritualizata §i curata. Caci ea e introdusa in Sfanta Sfintelor spirituala, in care nu au intrare femeile care experiaza evenimentul eonceperii §i forrnarii unei persoane noi in mod biologic-senzitiv. Sau ea a fost facuta adevarata §i originara Sfanta Sfintelor neatinsa §i nestrabatuta de nici un pacat, "unde primeste pe adevaratul Arhiereu" (Teofan al Niceii, Op. cit., cap XIII).

Duhul Sfant 0 curateste deplin (chiar de pacatul stramosesc) cand incepe sa se formeze in Ea chipul Prototipului §i insoteste aceasta formare in curatie §i in iubire totals pentru §i catre Cel ce se forrneaza ca om in Ea, plin de iubire fala de Ea §i pentru tOli oamenii. Ea e prin aceasta ca un templu viu §i insufletit al Cuvantului §i Fiului, care I§i traieste §i ca om toata iubirea de Fiu fala de Tatal, dar §i iubirea Tatalui fala de El ca om §i prin El fala de tOli oamenii §i in primul rand fala de Maica Lui. Ea e negrait de units cu El, participand intr-un fel prin simjire spiritualizata la intentia Lui mantuitoare, iar dupa nastere la toate actele Lui rnantuitoare, in asa masura lncat Parintii Bisericii au nurnit-o §i altar al jertfei Lui, sau oglinda in care primesc un fel de alt chip toate simtirile §i faptele Lui de oameni iubitoare. Caci de nimeni nu e insolit cineva in gandurile §i simjirile Lui de bucurie, de durere, pentru altii, ea de mama lui. ~i nu stim cum ne-ar arata Fiul Ei iubirea lui de oameni, dad n-ar arata-o mai int~ii §i intr-un grad deosebit de afectuos fala de Maica Lui, care §i Ea il iubeste mai mult ca toji,

Dad Iisus Hristos nu s-ar fi nascut din Fecioara, n-ar fi §i Dumnezeu, ci simplu om. Dar in acest eaz n-ar fi invins moartea §i n-am fi mantuiji, Cei ce neaga nasterea lui Hristos din Fecioara, neaga mantuirea.

90

DUMITRU STANlLOAE

5. Iisus Hristos, Dumnezeu Creator §i Ipostas al umanitatli create

.Aratat-a faptura rninunata, aratandu-se noua, Facatorul" (Acatistul Domnului nostru lisus Hristos, leos 7).

,,~i Cuvantul trup s-a facut" (loan II, 14).

Daca lumea n-ar fi creata din nimic, ci ar fi ultima realitate, sau produsa dintr-o oarecare substanta eterna, n-ar putea fi rnantuita de insuficientele ei. Caci numai un Dumnezeu transcendent ei prin fiinla §i atotputemic fala de ea 0 poate mantui. Numai un Dumnezeu care a §i creat-o din nimic, 0 poate §i mantui. Pentru aceasta, Iisus Hristos nu e Mantuitorul ei, decat daca e §i Creatorul ei. Dar se face Mantuitorul ei, unind umanitatea creata de El cu dumnezeirea Sa, facand-o parte a Persoanei Sale §i legand-o prin aceasta indisolubil §i in cea mai deplina intimitate cu Sine. Numai un Dumnezeu Creator poate da omului plenitudinea §i vesnicia viejii Sale, scapand-o de orice insuficienta §i perisabilitate.

Iar creatiunea ave a numai in calitate de opera exclusiva a lui Dumnezeu, asadar din nimic, putinta de a se bucura de viata plenara a lui Dumnezeu §i de vesnicia Lui, daca ar fi persistat in legatura cu El. Dar ea a putut sa §i rupa legatura cu El, prin libertatea ce i s-a dat. De aceea, a trebuit ca Dumnezeu sa faca firea orneneasca, inclusiv vointa ei, parte a ipostasului Sau, pentru ca aceasta vointa, devenind a lui Dumnezeu insusi, sa nu mai cada din legatura cu E1. ~i a putut face aceasta numai pentru ca e Creatorul ei. Aceasta l-a facut pe Sf. Maxim Marturisitorul sa apere vointa omeneasca a firii asumate in ipostasul Cuvantului intrupat.

Aceasta a dat nu numai firii umane putinta de a fi scapata de insuficientele ei §i de moarte, ci §i vointei ce line de ea putinta de a lucra in acord cu voia lui Dumnezeu, pentru mantuirea oamenilor. Caci unitatea firii din oameni implica §i unitatea vointei acestei firi, fara sa-i anuleze ca persoane, usurand prin comunicarea lui Hristos cu ei, dupa fiinta omeneasca, acordul vointei lor cu a Lui.

~i numai 0 lume creata din nimic de un Dumnezeu liber li poate da §i acesteia libertate §i prin aceasta ea poate deveni din bun a §i rea, sau poate spori in bunatate sau se abate in rautate, dupa cum ramane in mod liber in legatura cu Dumnezeu, sau se lasa readusa de Ella bine, dupa caderea ei din legatura cu Dumnezeu. 0 lume ernanata dintr-o ultima esenja, sau organizata intr-o substanta de un demiurg ingustat de ea in puterea lui, nu poate fi scapata de insuficientele ce lin indisolubil de acea substanta. Ba lntr-o astfel de lume nu exista deosebire intre bine §i rau, 0 data ce toate insuficientele ii Yin din acea esenja, In acest caz, toata vorbirea orneneasca despre bine §i rau, despre virtuti §i rautali, toate indernnurile §i nazuintele spre bine sunt 0 arnagire. In acest caz, toata vorbirea omeneasca despre bine §i rau este 0 vasta minciuna, 0 inventie inselatoare fara rost, care de aceea naste intrebarea de ce exists? Ce forta impinge omenirea la aceasta autoinselare a ei?

Numai 0 lume inteleasa ca creatiune a lui Dumnezeu, degradata printr-o cadere libera din legatura cu El, ave a nevoie de 0 re-creare §i poate fi re-creata

F/uL !iI CUVANrUL LUI DUMNEZEU

91

de Creatorul ei atotputernic. Astfel ramane inchisa in insuficientele ei §1 In moartea care se opune aspiratiei spre vesnicie a oamenilor. Numai ca 0 astfel de lume avea nevoie de 0 noua creare a omului, in a carui vesnica implinire sta sensul creajiei, fiind chipul lui Dumnezeu. Altfel, trebuie sa ne resemnam cu 0 viala cu insuficientele ce le manifesta §i cu lipsa ei de sens. 0 viala constienta, adusa la existents numai pentru a-si da seama ca e spre moarte, ar supune celui mai crunt nonsens 0 astfel de fiinla constienta, Astfel, numai Hristos ca Dumnezeu facut om din iubire pentru oameni, pentru a-i scapa de moarte, da sensul dupa care se cere ornul, ca singura fiinla constienta de sens §i cautatoare a lui.

Dar tocmai de aceea, noua creatie nu trebuie sa anuleze pe cea veche, sau pe omul creat ca fiinla constienta, cazuta in moarte. Trebuia deci ca Omul nou, parga a omenirii innoite, pe de 0 parte sa se nasca din eel existent, pe de alta sa fie lmbinata nasterea Lui cu actul unei noi creatii a lui; sa uneasca existenta prin nastere cu crearea din nou, care 0 putea reface pe aceea. Aceasta a realizat-o Cuvantul facut om, folosind din nou puterea sa uneasca cu existenta prin nastere ceea ce 0 putea reface pe ea. Aceasta 0 putea face Cuvantul facut om, folosind din nou puterea Sa creatoare.

De altfel, 0 anum ita lucrare creatoare a Cuvantului nu lipseste nici din nasterea obisnuita a oamenilor. Caci El a dat oamenilor puterea sa aduca alti oameni la existents §i El pune in fiecare persoana ce se naste un suflet unic, cu o responsabilitate deosebita in fata lui Dumnezeu pentru el §i pentru altii.

Dar intrucat in aceasta lucrare a lui Dumnezeu in nasterea oamenilor obisnuiti se amesteca patima omeneasca §i oamenii nu erau prea constienji ca i§i datoreaza venirea la existenta lui Dumnezeu, tragand toate consecintele din aceasta, Dumnezeu pune un inceput nou omenirii, printr-o lucrare intensificata §i de aceea evidenta a puterii Sale creatoare in nasterea Omului nou, curatind chiar prin aceasta nasterea, mai bine zis conceperea Lui, de amestecarea in ea a pasjunii voluptatii,

Insa nu era suficient ca Dumnezeu sa faca un om innoit numai ca persoana de sine, ca sa inceapa 0 omenire innoita. Nici sa-i faca pe toji noi ca persoane de sine. Caci acestia puteau cadea din nou din legatura cu Dumnezeu, ca §i oamenii primei creatii, De aceea, Dumnezeu nu numai ca a creat pe om sau pe oameni din nou, ci S-a creat §i nascut pe Sine insusi ca unul din urmasii lui Adam, dar fara sa inceteze sa ramana §i Dumnezeu. Numai pentru ca, imbinand crearea cu nasterea S-a facut Dumnezeu pe Sine tnsusi om, a putut sa Ie vindece una prin alta. Am vazut explicarea ce 0 da Sf. Maxim Marturisitorul acestei imbinari. Daca ar fi adus la existenta prin acestea un om, acesta ar fi putut cadea iarasi, ca Adam, intinand din nou facerea prin nasterea din voluptate §i nasterea printr-o cadere in pacat a celui facut,

A fost suprema cinstire §i inaltare pe care a adus-o Dumnezeu omului, facandu-Se El lnsusi om §i Frate cu omul. ~i a fost singurul mod de a curati prin facere, nasterea omului devenita patirnasa §i de a face cu putinla readucerea rodului facerii la nestricaciune §i nepacatosenia definitive pentru umanitatea luata in Sine, iar existentei celorlalti de a le da putinta ajungerii la libertatea de pacat §i la nestricaciunea vesnica.

92

DUMlTRU SrANlLOAE

A fost suprema cinste §i inallare pentru om, ca S-a facut om insusi Fiul lui Dumnezeu. Prin aceasta S-a facut lnsusi Fiullui Dumnezeu partener de dialog cu orice om, putandu-i uni pe tOli cu Sine §i in mod mai adanc intre noi. Noi ne dam seama de minunatele §i nesfarsitele posibilitati puse de Logosul dumnezeiesc in om, culminand in posibilitatea de a Se face EI insusi om sau de a fi umanul parte a ipostasului dumnezeiesc. Daca Logosul dumnezeiesc s-ar fi facut om simplu, fara sa ramana §i Dumnezeu, printr-o simpla desfasurare a esentei sale, aceasta n-ar fi aratat aceeasi uriasa cinstire acordata de Dumnezeu omului. Caci acest dumnezeu, devenind exclusiv om, n-ar fi fost dumnezeu adevarat, ci una in esenla cu omul, supus unei legi a desfasurarii prin care ar fi ajuns om, neputincios de a scapa pe om de pacat §i moarte. ~i n-ar fi ararat nici uimitoarea asemanare a umanului cu Dumnezeu, ramanand ins a umanul uman, iar Dumnezeu, Dumnezeu. El ridica umanul la libertatea deplina a voii, care, desi e a firii umane, e folosita de ipostasul divin devenit §i ipostas al umanului. Creandu-Se §i nascandu-Se ca om, nu face umanul ce §i-l creeaza §i si-l da prin nastere din Fecioara, rob fara de voie, ci se face EI insusi rob cu voia (Filip II, 7), rob al Sau, caci Fiul lui Dumnezeu Insusi este purtatorul §i Subiectul umanului pe care §i-l asuma. La 0 mai lnalta libertate ca aceasta, care nu refuza sa fie rob de buna voie al eel or prin care se poate inalla prin eforturi proprii, nu po ate aspira omul.

Libertatea Lui 0 scoate in relief Sf. Maxim Marturisitorul §i prin declaratia repetata ca El i§i "asuma" firea umaria, ca aceasta nu i se impune fara voie. Dar asurnand umanul ca al Sau, sau facandu-Se prin aceasta EI insusi om, nefiind facut, EI nu po ate fi decat omul absolut liber, caci chiar afectele ireprosabile ale firii de dupa cadere, Ie accepts de bun a voie §i de aceea Ie po ate §i birui.

De aceea, El accepta §i nasterea din femeie, ca mod al inomenirii Sale: dar 0 nastere in care i§i arata libertatea Sa. Nasterea Sa ca om se uneste cu autofacerea Sa, innoind-o pe una cu cealalta, EI nu se autocreeaza ca un om despartit de ceilalti. Ci accepta sa se faca om in unitatea de fiinla cu ceilalji prin nastere, dar ca om innoit printr-o nastere innoita prin creare. De altfel, chiar numai creat, Adam n-a fost inch is de ceilalti, fiind facut pentru comuniunea de fiinla cu ceilalti,

Dar omul nu e lnchis nici in unitatea de natura sau de specie cu ceilal]i oameni. EI nu e, asemenea animalelor §i plantelor, lipsit de 0 deschidere spre cele de dincolo de lumea aceasta. Aceasta 0 arata §i prin modul cum e adus la existenta Adam. El a fost adus la existents nu prin legile speciei sale, ci prin Dumnezeu. ~i Eva la fel. Aceasta arata ca, in general, nu line de om sa fie adus la existenja nici exclusiv prin legile speciei de dupa cadere. Tine de el sa fie doar intr-o unitate de natura cu ceilalti oarneni. ~i Iisus s-a incadrat §i EI prin nastere in unitatea de natura cu ceilalti oameni. Dar cu mult mai mult dedit ei, nu s-a inchis exclusiv in specia umana. Caci EI n-a avut numai natura orneneasca adevarata. Ci avea §i natura divina purtata de ipostasul Lui preexistent.

In acest sens trebuie tnteleasa §i afirmarea Parintilor (In special Sf. Maxim Marturisitorul) ca Cuvantul ,,§i-a luat" ("asumat") firea orneneasca. EI ,,§i-a luat" firea orneneasca adevarata prin nastere, adica din natura celorlalti oameni. Nu I s-a impus. In .Juarea" ei de catre EI din Fecioara s-a Imbinat "crearea" cu nasterea. S-a facut om in mod liber prin Sine insusi, dar §i in legatura cu

F/uL !jI CUVANTUL LUI DUMNEZEU

93

umanitatea existenta, nu creand 0 fire umaria din nou, desparlita de a celorlalti oameni. A intrat liber in unitatea de fire cu oamenii. Prin aceasta a re-creat firea existenta, fapt repercutat asupra tuturor oamenilor. Aceasta nu inseamna numai o pretuire a firii omenesti in ea insa§i, ci a persoanelor umane reale in care ea se realizeaza, EI pretuieste prin nastere pe Maica Sa ca persoana, dar §i pe ceilalti oameni in care firea omeneasca se realizeaza asemenea ei §i din care a proven it Ea. Iar aceasta inseamna iubirea Lui fata de oamenii in care s-a realizat §i se realizeaza firea omeneasca creata la inceput. lnseamna 0 iubire cum nu 0 are nici un om, care e facut om fara sa fie intrebat. In libertatea cu care "se face" om, nu e facut, se arata nu numai puterea Lui asupra firii noastre, ci §i iubirea Lui, ca a nici unui om obisnuit fata de noi.

Dar aceasta tnseamna §i 0 capacitate a firii noastre, asa cum a fost creata de Ella inceput, de a fi facuta fire a ipostasului Sau divin, chiar dupa ce a ajuns in pacat. Arata nu numai putinta ce i s-a dat de a fi vindecata, ci §i capacitatea de a fi facuta parte a Persoanei Cuvantului, de a fi mediu al manifestarii Persoanei dumnezeiesti, Ea-I devine proprie asemenea firii Lui divine. Creatul, fiind creat al Lui, poate sa-l fie un mediu de manifestare a Lui ca Persoana, cum Ii este §i firea divina, desi in alt mod. Inseamna ca ipostasul divin are in Sine §i putinta virtuala de a se manifesta in forma omeneasca, ca persoanele umane, §i acest mod §i-L actualizeaza ca mod al Persoanei proprii, prin asumarea umanului din firea oamenilor in unire cu firea divina necreata. Sau inseamna ca firea omeneasca a fost creata lntr-o anum ita conformitate cu firea Lui divina, sau inzestrata cu capacitate a de a se uni cu ea in unitatea unei Persoane, intrucat a primit existenta de la acea Persoana §i po ate fi facuta parta§a la vesnicia Aceleia. Nu s-ar fi putut intampla aceasta cu firea unor specii necuvantatoare §i necugetatoare,

De fapt, prin injelegere, firea umana este deschisa planului superior celui material, iar prin cuvant se arata capabila de a primi §i transmite sensuri din planuri spirituale niciodata inchise. Dar aceasta inseamna iara§i ca insa§i firea dumnezeiasca, adica firea spirituala suprema §i nemarginita in bogatia ei, nu e lnchisa intr-o transcendenla incomunicabila §i total neasemanatoare cu cea omeneasca. Iar cea omeneasca nu e total incomunicabila cu aceea. Desigur, faptul ca "asumarea" firii umane de catre Cuvantul nu se face pe calea generala, arata §i realizarea acestui fapt intr-un mod mai presus de fire. Dar chiar acest mod mai presus de fire n-ar fi posibil, daca n-ar exista o baza naturala pentru el. Firea necuvantatoare sau vegetala n-ar putea fi .asumata" pe cale supranaturala de Cuvantul, ramanand in el fire necuvantatoare, nedeschisa Lui prin cugetare.

.Asumarea" firii umane nu se face de firea dumnezeiasca, ci de un ipostas al ei. Deci nu e 0 miscare intre naturi. Aceasta le-ar duce la contopire. Firile nu exists decat in persoane. Deci firea care asuma, sau cea dumnezeiasca, asuma pentru ca e in Persoana. Dar cea omeneasca asumata nu exista mai dinainte in persoana sau in afara de persoana, Ea ia existenta in Persoana firii care 0 asuma, ceea ce 0 face sa inceapa a exista tot in Persoana, dar Intr-o Persoana existenta a altei firi. Dar aceasta nu inseamna ca ea e pur pasiva in actul asumarii. Ea e asumata ca fire inzestrata cu vointa. Dar vointa ei se pune de la inceputul asumarii ei la dispozitia ipostasului care o asuma, Iasandu-se asumata. Dar §i ipostasul care 0 asuma, intrucat se face ipostasul

94

DUMITRU STANILOAE

ei, line seam a §i de voia umanului asumat, dar a voii lui naturale, care vrea ceea ce vrea §i Creatorul ei, nu contra Lui.

Aceasta voie a firii umane se arata In bucuria de slujire lui Dumnezeu, spre fericirea ei. Firea omeneasca are In intregimea ei tendinta spre comunicare desavar§ita §i fara sfarsit, adica In ultima analiza cu Dumnezeu, ceea ce se arata §i in comuniunea de nesaturata bunatate cu semenii. Caci comunicarea adevarata intre firea omeneasca §i cea dumnezeiasca §i intre persoanele firii umane, nu se face numai prin vointa de inlelegere. Acesteia ii ramane lnchisa adancimea tainei divine §i a persoanei semenului, mai ales, cand se produce 0 desparjire prin opozijie sau prin pre a mare grija de afirmare proprie. In acest caz, Dumnezeu devine Inchis in mod rapid. Comunicarea adevarata are loc prin bunatatea in care se activeaza in mod real injelegerea §i libertatea. Pe masura ce omul inainteaza in bunatatea fala de semeni, lnainteaza in injelegerea §i simtirea prezenjei lui Dumnezeu, ca )emelie a persoanelor fala de care i§i manifesta §i care ii manifests bunatatea. In bunatate se traieste eel mai evident §i mai simtit bucuria relatiei interpersonale, bucuria de existenja proprie §i a celuilalt. Bucuria in sporirea ei fara sfar§it duce spre izvorul personal, mai bine-zis interpersonal suprem al bunatatii. Dumnezeu n-a creat lumea ca sa ramana despartit de ea §i tot de aceea ea nu e identica cu El. Existenta e dovada pentru noi, ca fiinte constiente, a bunatalii Lui, ca existenta personal a nernarginita, deosebita de noi. ~i Dumnezeu nu poate fi decat bun. Iar existenta nu poate fi fara bunatate, §i anume fara 0 bunatate suprema §i fara sfarsit, adica fara Dumnezeu.

Transcendenta divina consta doar in faptul ca ea nu dobandeste bunatatea treptat, din alta parte, ci 0 are in Sine din eternitate. Incolo, ea e comunicabila oamenilor, Taculi pentru a se imparta§i de ea tot mai mult prin dreapta intelegere §i libertate.

La activitatea deplina a acestei capacitati a fost ridicata firea umana in Hristos. Ea poate primi in mod culminant bunatatea dumnezeiasca §i 0 poate comunica mai mult decat orice om, sporind in mod maxim dorinta §i capacitatea ei de comuniune §i comunicare. De aceea EI a fost ca nici un alt am, "omul pentru oameni". .Pentru noi oamenii" S-a facut El om din proprie vointa §i iubire, nu a fost facut, sau nu S-a facut pentru Sine, nici n-a devenit om pentru Sine, cum vreau sa devina §i devin in parte oamenii, desi nu s-au facut oameni din proprie vointa. Paradoxul lui Hristos e ca El se face om prin vointa Sa, dar totusi nu se face pentru Sine, ci pentru noi, in veci pentru noi; paradoxul omului obisnuit e ca el e facut om fara voia lui, dar devine unul mai mult, altul mai putin, om pentru el. Numai in Hristos, printr-o a doua nastere, pe care omul obisnuit 0 primeste §i cu voia lui, devine intr-o masura mai accentuata om pentru altii, pentru ca devine om pentru Dumnezeu, ceea ce Il face §i om cu adevarat pentru sine, intr-un sens care nu exclude calitatea lui de om pentru altii §i pentru Dumnezeu. Membrele paradoxului lui Hristos sunt unite prin libertate, ale omului obisnuit, in parte prin libertate.

In acest scop §i mod S-a facut Fiul lui Dumnezeu om, sau a asumat Fiul lui Dumnezeu fire a noastra exc1usiv "pentru noi oamenii". ~i se injelege, .pentru a no astra mantuire" vesnica, Deci S-a facut om pentru oameni ca sa-i scoata din opozitia fala de Dumnezeu §i din separatia fala de El, devenit din pricina opozitiei fala de El

FJUL Sf CUVANrUL LUI DUMNEZEU

95

departat de ei (in sens etic); iar prin aceasta §i din separatia intre ei. Numai prin aceasta se realizeaza fie care om cu adevarat, umplandu-se de viala.

Redarn, despre indumnezeirea umanului, un citat al Sf. Maxim Marturisitorul: .Rodul eel mai desavarsit al iubirii §i linta ultima spre care tinde lucrarea ei este sa faca pe om dumnezeu, iar pe Dumnezeu sa fie §i sa se arate om. Deci mare bine este iubirea. Este binele eel dintai §i prin excelenta intre toate bunatalile, ca una ce uneste prin sine pe Dumnezeu §i pe oameni in jurul Celui ce 0 are §i ca una ce face pe Facatorul oamenilor sa se arate ca om, prin asernanarea deplina a celui indumnezeit cu El" (Ep. II catre loan Cubicularul. Despre iubire; P. O. 91, 401).

lar despre inornenirea lui Dumnezeu tot el zice: "Unind cu adevarat in Sine cele pamantesti §i cele ceresti, aduce firea aplecata spre cele materiale a oamenilor, razboita de pacat, lui Dumnezeu §i Tatal, mantuita, impacata §i indumnezeita, nu prin identitatea fiintei, ci prin puterea negraita a inomenirii, spre a ne face §i pe noi, «partasii firii dumnezeiesti» (II Petru, I, 4), «prin sfantul lui trup §i sange-" (Ep. XII, ciitre loan Cubicularul, Expunerea dreptei miirturisiri: P.O. 91, 468).

Dar aceasta 0 realizeaza Fiul lui Dumnezeu printr-o nastere nesupusa total legilar rig ide ale firii de dupa pacat, dintr-o alta persoana omeneasca, Numai asa El a putut sa scape §i pe oamenii nascu]i conform acelor legi, de servitutile lor care ii duceau la moartea vesnica, insusindu-si 0 a doua nastere conform a celei a Lui, prin Duhul Stant la Botez.

Calitatea lui Hristos ca om eficient pentru oameni sta §i in faptul ca voia Lui omeneasca era in acord cu voia divina §i deci cu voia naturala a tuturor oamenilor, intrucat nu si-o afirma, impotriva altara prin egoismul pacatos, lar acest lucru nu era posibil 0 data ce era folosita de ipostasul divin, care voia .§i ca om ceea ce e in acord cu voia Lui divina §i de folos tuturor oamenilor. In aceasta consta "indumnezeirea" ei, Caci voia lui umaria a ramas voia firii comune a tuturor oamenilor, fiind folosita in acord cu voia divina §i in favoarea tuturor, asa cum voiesc in normal ita tea firii lor toti. Sf. Maxim Marturisitorul spune in privinta aceasta: ,,~i daca avea vointa natural a ca om, voia desigur dupa fiinla, acelea pe care El ca Dumnezeu, creand-o, le-a sadit in firea Sa in chip natural, ca linand de constitutia §i de continutul ei. Caci n-a venit ca sa strice firea pe care EI a facut-o ca Dumnezeu §i Cuvantul, ci a venit sa indumnezeiasca cu totul firea pe care EI insusi a voit, cu bunavoirea Tatalui §i cu impreuna lucrarea Duhului, sa 0 uneasca cu Sine dupa ipostas, impreuna cu toate insusirile ce-i apartin in mod natural, afara de pacat, Deci ca Dumnezeu prin fire a voit cele dumnezeiesti §i parintesti prin fire. lar ca om voia iarasi Acelasi cele omenesti., neimpotrivindu-se nicidecum voii Tatalui. Cad nimic din cele naturale, precum nici insa§i firea, nu se opune vreodata cauzei firii... lar ca nimic natural nu se opune lui Dumnezeu, e vadit din faptul ca cele naturale au fost create de Dumnezeu prin facere §i ca firea nu are ceva reprosabil prin existenta ei fiinjiala, ci toate sunt supuse vinii pentru abaterile ei" (Tomul dogmatic trimis diaconului Cosma; P. G. 91, col. 77-80) ,,~i a fost indumnezeita voinja Lui omeneasca, fara sa fie anulata, fiind in acord in intregime cu cea dumnezeiasca, prin consimtire, fiind mereu mi§cata §i intiparita in mod desavar§it de judecata voii

96

DUMITRU STANILOAE

Tatalui" (Op. cit., col. 80). In mod liber voia §i ca om ceea ce voia Tatal, adica binele tuturor. Fiul lui Dumnezeu s-a facut §i ea om voitor exclusiv al binelui oamenilor, cu deosebirea ca daca in ealitatea de Dumnezeu 0 facea aceasta fara sa sufere cele ale oamenilor, ca om 0 face a aceasta insusindu-si §i capacitatea de patimire a lor §i moartea, dar numai pentru ei. Curatia altruista a patimirii Lui pentru oameni i-a dat put ere a sa invinga prin forta iubirii patimirea §i moartea, sa Ie slabeasca puterea acelora sau slabiciunea firii manifestata in ele; §i din puterea Lui iau §i oamenii puterea sa le suporte cu efect biruitor. Binele i§i arata biruinta in suportarea cu tarie a greutajilor pentru altii, nu in refuzul de a Ie suporta. E 0 suportare care nu e prim ita din neputinta, unita cu protestul interior, ci din dragoste libera.

Omul obisnuit e facut om §i pentru sine. Caci omul e facut ca valoare vesnica pentru sine. Dar se realizeaza ca at are §i el insusi, suferind cu rabdare greutajile §i pentru sine §i pentru altii, uneori moartea, nu numai pentru sine, ci §i pentru altii, §i prin aceasta crescand spiritual. Dar pacatul face adeseori ca aceasta fa cere a lui pentru sine sa ia un caracter pur egoist, omul nevrand sa §tie ca aceasta calitate de om pentru sine i se realizeaza mai degraba lucrand §i suferind pentru altii. Prin aceasta, omul i§i insuseste in mod pozitiv faptul de a fi facut nu de sine, ci de Dumnezeu. Fiul lui Dumnezeu, facandu-Se om exclusiv pentru altii, reprezinta culmea generozitatii din care se poate intari generozitatea umana pentru slabirea egoismului. EI nu are nevoie sa fie om pentru a exista in modul §i gradul supremo El se face om numai pentru oameni, purtand toate ale omului nu pentru a se realiza pe Sine ca dumnezeu, ci pentru a realiza in Sine culmea omului adevarat, pururea mai presus de oameni, pentru a da oamenilor putere sa se Inalte in veci, sa aiba un model intaritor mai pres us de ei. El se traieste chiar prin aceasta §i ca Dumnezeu care S-a facut om. Poate trai §i omul, prin faptul ca nu s-a facut el tnsusi om, pe Cel ce l-a facut om, ca mai presus de sine. Dar Dumnezeu nu e identic cu sine, ca in Hristos. Ci ll traieste ca dincolo de sine, superior siesi. Uneori se spune ca omul i§i datoreaza existenta ca om legilor speciei umane. Dar specia consta din indivizi. ~i dad fiecare i§i da seama ca nu e de la sine, nici toti la un loc nu se pot socoti ca origine ultima a fiecaruia.

De asemenea, omul i§i da seama ca §i natura i§i datoreaza existenta rajionala nu lui sau ei, ci are 0 origine superioara com una omului §i ei, rationalitatea ei raspunzand ratiunii lui.

Luand firea noastra cu totul de buna voie pentru noi, Cuvantul ia toate patimirile noastre ireprosabile, ca sa fie om adevarat §i sa intareasca omul adevarat in EI, biruindu-Ie prin rabdarea lor, singura cale pe care putem inainta §i noi spre omul tare spiritual, spre omul adevarat. El le-a suferit pe acelea cu voia, dar fara a face prin constiinta suportarii lor cu voia mai putin grea patirnirea lor §i rabdarea lor de catre El mai usoara, El sufera frica §i durerile agoniei, folosindu-se de voia omeneasca. Tocmai prin intreaga rabdare a lor cu voia, i§i supunea voia Sa omeneasca voii dumnezeiesti, desi, pe de alta parte avea prin firea orneneasca §i dorinta sa evite moartea. Era 0 voie care se invingea pe ea insa§i. Caci in aceasta se arata adevarata voie: in a se invinge pe sine, supunanduse voii lui Dumnezeu. Ea inalta astfel firea omeneasca peste fire, dar prin aceasta

FIUL SI CUVItNTUL LUI DUMNEZEU

97

insa§i voia firii se inalta peste ea. Aceasta este indumnezeirea care nu anuleaza pe om, prin transcenderea la Dumnezeu, ci il realizeaza cu adevarat. Caci omul e facut asa de mult, pentru ridicarea sa peste sine, cu viaja in Dumnezeu, lncat numai prin aceasta ajunge om adevarat, A§a cum biologic omul nu poate trai dedit in aer, la fel nu poate trai viata spiritual a decat in Dumnezeu.

Sf. Maxim Marturisitorul mai afirma ca Dumnezeu Cuvantul s-a facut el insusi "samanla" umanitatii Sale in Fecioara. Aceasta nu trebuie injeleasa in sens emanajionist (ca extindere a fiintei Sale divine in forma umanitajii), ci numai in sensul ca EI insusi era factorul care a pus in miscare in fiinja Fecioarei procesul formarii umanitajii Sale, ca forma realizata a potenjei celui mai deplin chip al Sau (Filip. II, 7), deoarece EI insusi S-a facut ipostasul acestui chip.

Prin aceasta se confirma §i in cazul intruparii Sale ca om, legea fundarnentala care sta la originea oricarui om in lume: legea comuniunii. Singur Adam a fost adus la existenja numai de Dumnezeu, desi §i in acest caz factorul creator a fost Dumnezeu Cel in Treime cu sfatul Ei. Orice alta existenja concreta a umanitatii are la origine 0 comuniune, adica iubirea. Hristos are la originea formarii Sale ca om iubirea de suprema intensitate §i curatia spiritual a intre Dumnezeu Cuvantul §i Fecioara, Maica §i Mireasa Lui. Omul e adus pe lume din iubire §i pentru iubire, chiar daca pacatul a intinat prin voluptatea senzuala, in aducerea omului obisnuit la existenja, iubirea care-i sta la arigine, slabind-o pe cea spirituala.

Ca sa revenim la invalatura ca Hristos S-a facut om pentru oameni, In deplina libertate, repetam ca EI n-avea nevoie pentru Sine sa se fad om. In acest caz ar fi fost facut om de 0 lege intrinseca a Lui §i deci n-ar fi fost propriu-zis Dumnezeu §i nici n-ar fi putut sa-i mantuiasca pe oameni, sau sa-i scape de moarte. Ar fi fost una djn formele individuale umane in care se realizeaza esenja de la baza tuturor. In acest caz, Hristos n-ar fi adus nimic nou in existenja lumii, ar fi supus legii conform careia "toate-s vechi §i noua toate"; toate se nasc ca sa moara, Moartea ar ave a ultimul cuvant, viata poarta in ea viermele mortii. ~i ce existents ar mai fi aceasta?

Numai daca Hristos e Dumnezeu care S-a facut om ca sa scape pe oameni de moarte §i sa Ie daruiasca viata vesnica in EI insusi, avem in acest fapt dovada unui Dumnezeu al iubirii, care da un pre] nemasurat fiecarei persoane umane. In acest caz, nu numai Dumnezeu se face om pentru oameni, ci §i fiecare om e facut om nu numai pentru sine, ci §i pentru ceilalti. Nici unul nu se poate realiza decat in comuniune cu ceilalti. Hristos e omul eel mai adevarat, pentru ca e omul eel mai mult sau exclusiv pentru aljii, fiindca e in acelasi timp Dumnezeu. Nu poate veni pe lume acest Om desavarsit sau exclusiv pentru aljii, decat pentru ca exista un Dumnezeu personal al iubirii. Fara un Dumnezeu iubitor nu poate exista om desavarsit, sau desavarsirea umana,

Astfel, daca Dumnezeu eel desavarsit in iubirea Sa treimica nu are nevoie sa se fad om, oamenii au absoluta nevoie de comuniune cu EI, iar dupa pacat, ehiar venirea uneia din Persoanele treimice ca om in comuniune deplina §i netrecatoare cu ei. Numai asa se pot mantui de moarte pentru viata de veci. De aceea, EI nu numai vine ca om in aceasta comuniune netrecatoare cu ei, ci 0 duce pe aceasta pana la capat, jertfindu-Se pentru ei §i dandu-le §i lor puterea

98

DUMITRU STANILOAE

sa se jertfeasca in diferite moduri unii pentru altii, pentru 0 victorie deplina asupra egoismului. Numai primita de EI ca jertfa, moartea a putut fi invinsa de EI in umanul Sau, trecandu-l la invierea §i viata de veci, la viata nesfarsita in Dumnezeu. Iar aceasta jertfa deplina pentru oameni e urmarea faptului ca EI s-a facut om exclusiv pentru oameni.

6. Unirea eelor doua firi in ipostasul eel unul al Cuvantului

a. Unitatea complexii a persoanei umane, cuprinzdtoarea intregii creatii.

Firea omeneasca nu exista in ea insa§i, ci ca ipostas sau persoana. Iar firea, sau natura omului e alcatuita din doua substante, pe care nu Ie vedem nici pe ele existand distinct in ele lnsesi. Materia pana nu e trup, nu poate fi numita una din cele doua parti ale naturii omenesti, iar sufletul nu incepe sa existe decat lucrand la organizarea materiei ca trup. Cand la moarte, trupul parase§te sufletul, acesta nu continua sa existe fara sa aiba in el intiparite, ca amintiri §i in oarecare fel ca prelungiri ale gandurilor §i simjurilor faptelor savarsite in timpul vietii in trup, sau ca urmari ale lor.

Unitatea sufletului §i a materiei devenita trup in persoana omului Ie imprima amandurora 0 pecete intr-un fel unica, fara sa Ie contopeasca. In toate celulele, oricat de mult se deosebesc in compozijia lor, unitatea originara a persoanei pune 0 pecete unica. Persoana vie e prezenta aceeasi in toate celulele.jirganele, gandurile, simtirile, actele ei. Persoana e unitatea unei cornplexitati. In toate e prezenta §i activa aceeasi persoana intreaga; e prezent ipostasul respectiv intreg in fiecare din componentele sau actele lui. Totul e prezent ca ipostas unitar in fiecare components, desi prin fiecare se implineste alta functie, care sus tine §i promoveaza intregul. Lucrul acesta I-a descris inca Sf. Ap. Pavel, desi s-a multumit sa-l descrie numai in aratarea lui in trup: "Caci precum trupul este unul §i are multe madulare, iar toate madularele trupului multe fiind, sunt un trup, asa §i Hristos ... Daca toate ar fi un singur madular, unde ar fi trupul? Dar acum sunt multe madulare, dar un singur trup" (I Cor. XII, 18-19).

Unitatea ipostasului sau a persoanei e 0 mare taina. Ea nu e numai 0 stare de sine concreta a firii umane, compusa din doua substante, ci da acesteia 0 unitate §i 0 unicitate nerepetata, fara sa contopeasca componentele §i funcjiile lor §i fara sa uniformizeze persoanele. Ce e aceasta unitate §i unicitate? Rezulta ea din pornirea spre unirea intre ele a componentelor ei? Aceasta nu se poate cugeta. Caci nu se poate spune ca materia tinde ca atare sa devina trup al sufletului. Apoi, componentele ar trebui sa aiba, in acest caz, intr-o existenta anterioara separata a lor, 0 asemenea pornire. ~i de un de ar fi in acest caz ceea ce da unicitatea persoanei? Ar trebui cautata 0 alta cauza pentru unicitatea pusa in componentele ce ar preexista separat, mai bine zis in sufletul care ar porni

F/uL §l CUVANTUL LUI DUMNEZEU

99

la organizarea unui trup depIin corespunzator lui. Dar atunci omul n-ar incepe sa existe din momentul conceperii lui, prin iubirea trupeasca Intre parinli. Unitatea §i componentele ei incep sa existe deodata in unicitatea persoanei. Unitatea persoanei in componentele ei §i unicitatea de neinlocuit a fiecareia arata ca trebuie sa fie 0 cauza unitara a persoanelor, care are 0 privire peste toate, avand grija sa nu se repete in aducerea la existenja a fiecareia. Ea realizeaza de la inceputul fiecareia unitatea tainica §i de neinlocuit lntre componentele ei, folosind ca contributie pentru acest inceput unirea iubitoare intre barbat §i femeie.

Dar faptul ca sufletul poate continua sa existe §i dupa despartirea trupului de el, pe cand trupul nu mai poate exista dupa aceasta despartire, tnsa sufletul ce continua sa existe po art a in el tot ce a trait in trup, arata ca sufletul e un fel de temelie formatoare a trupului, neexistand §i neavand motiv sa existe inainte de momentul cand incepe formarea omului ca persoana, prin inceputul de form are a trupului. Dar atat sufletul cat §i trupul ce incep sa existe deodata au ca temeIie ultima a lor puterea §i intenjia lui Dumnezeu, care voieste sa aduca 0 persoana noua, nerepetata, pe lume. Aducerea unei noi persoane la existenta e opera suflarii Sf. Duh, care-i da existenta ca unei persoane originale §i in comuniune inca inconstienta cu alte persoane §i cu Dumnezeu treimic, in comuniune iniliala cu parintii, traind ei in§i§i in momentul conceperii ei 0 stare de intensa comuniune. Geneza spune ca barbatul §i femeia sunt un "trup". Noua persoana integrala, .ia fiinta din acest "trup" unic al parintilor, dar numai Dumnezeu eel in Treime e cauza ultima a persoanei unice, dar nu poate exista in afara comuniunii, hranita din comuniunea Sfintei Treimi, aflandu-si viata adevarata numai in comuniunea cu altul, care nu poate fi in afara comuniunii cu suprema comuniune. Fiecare om e prin creare de la Tatal, din care ia putere nasterea din parint], primeste pecetea luminii rationale, prin care se stie avandu-si originea de la Dumnezeu, ca Tata creator, de la Fiul, §i suflarea vietii in comuniune fericita de la Duhul Stant.

Sf. Maxim Marturisitorul, urrnand Sf. Grigorie de Nyssa, socoteste ca conceperea unei persoane noi s-ar fi prod us altfel daca n-ar fi intervenit pacatul, Dar faptul ca Dumnezeu foloseste pentru formarea trupului lui Adam pamantul, iar al Evei, trupul lui Adam, arata poate ca nici oamenii ulteriori n-ar fi fost adusi de Dumnezeu la existenta fara folosirea "pamantului" sau a persoanelor existente. Deosebirea de conceperea de dupa pacat ar fi stat poate intr-o necoplesita traire a suflarii Sf. Duh §i deci §i a unei comuniuni spirituale de irnpreuna §i responsabila depasire a comuniunii Intre parinti, spre Dumnezeul comuniunii treimice, in lucrarea Lui de aducere la existents a unei noi persoane, dar §i spre aceasta insa§i.

Nici 0 persoana nu se compune din parti preexistente in momentul aparitiei ei, ci e adusa la existenta ca un intreg conform chipului ei nerepetabiI, aflat in Fiul dinainte de veci §i de aceea nici nu se descompune de tot vreodata, ci va exista in veci, caci chiar dupa moarte, cand ramane fara trup, toata viata traita in trup ramane intiparita in suflet §i astfel persoana rarnane oarecum cu viata lntreaga, desi nu mai poate savar§i alte fapte, ca cele savarsite in trup. Timpul trait de persoana pe pam ant ramane in ea ca eon, sau ca intreg, ridicat la 0 unitate nepieritoare in vesnicie. Cuvantul lui Dumnezeu nu mai desfiinteaza in

100

DUMITRU STANILOAE

veci 0 persoana ad usa la existenta ca un chip neinlocuibil al Lui dinainte de veci. Aceasta se vede §i din faptul ca are sadita in ea tendinta de a se bucura de viata fara de sfar§it §i de a se bucura in veci de comuniunea cu persoanele umane, cu care a fost in legaturi afectuoase pe pamant.

De aceea §i Fiul lui Dumnezeu se face om nu din nimic, ci dintr-o persoana umaria, pentru a intra prin ea in comuniune cu toji oamenii care vor aceasta. Dar se naste dintr-o Fecioara curata pentru a feri comuniunea Sa cu oamenii de orice ingustare egoista, Astfel, Fecioara din care se naste poate simti suflarea Sf. Duh, care 0 ridica la curajia de pacatul stramosesc, ceea ce 0 face in stare sa conceapa ca om pe Cel ce se naste pentru comuniunea cea mai curatitoare cu toti oamenii care vor. Aceasta suflare va ave a loc §i la Botez cand va exista §i 0 constiinja umana a acestei cornpletari a nasterii omului intreg. La nasterea din parinli, suflarea Duhului Sfant, respectiv a Sfintei Treimi, i§i arata efectul numai in intemeierea unui om cu suflet rational, inlelegator §i liber dar cu toate aceste functii slabite, Intr-un trup robit §i el pasiunilor. La Botez, suflarea Duhului intareste sufletul cu 0 ratiune, inlelegere §i libertate refacute prin legatura mai stransa acceptata de 0 persoana cu Fiul sau Cuvantul §i cu Tatal Lui, ceea ce inseamna §i un orizont largit §i inallat §i un suflet intarit Impotriva pasiunilor trupesti §i in general egoiste.

Deci s-ar putea ca parerea Sf. Grigorie de Nyssa §i a Sf. Maxim Marturisitorul dupa care, in cazul nepacatuirii, oamenii ar fi venit la existenta prin lucrarea creatoare a lui Dumnezeu, sa aiba sensul spiritualizarii actului de procreare al parintilor. Iubirea com una atat de spiritual a a parintilor fala de copil n-ar fi inceput numai dupa nasterea copilului, ci din momentul in care s-ar fi hotarat sa se uneasca pentru a da prilej lui Dumnezeu, prin iubirea curata dintre ei, saA aduca prin lucrarea Lui 0 noua persoana umaria la existenta.

In definirea unicitajii persoanei aduse la existenta intra §i relatia ei deosebita cu parinlii deosebiti §i raspunderea ei in tot ce face §i in felul cum se dezvolta in fata lui Dumnezeu, raspundere pentru oamenii din locul §i timpul in care este ad usa la existenja, pentru contributia ce 0 poate da pentru unirea lor cu Fiullui Dumnezeu eel lntrupat §i pentru inaintarea lor prin dialogul dreptei injelepciuni primita de la EI, spre vesnicia lor fericita in Imparalia desavarsitei comununi a Sfintei Treimi §i prin aceasta la intarirea armoniei dintre ei in Hristos, inca de pe pam ant.

Definirea ipostasului nerepetat al fiecarui om §i prin relatia lui cu altii, prin originea proprie a lui e cu atat mai importanta, cu cat ea e unica nota prin care se deosebesc ipostasurile Sfintei Treimi, in care Tatal e Tata, pentru ca naste pe Fiul §i pureede pe Duhul Sfant, iar Fiul e Fiu, pentru ca e Fiul Unul Niiscut al Tatalui, iar Duhul Sfant unicul ipostas purees din Tatal, Fiecare din Aceia are toata fiinta divina, dar Tatal traind-o ca Cel ce naste din ea pe Fiul §i pureede pe Duhul, iar Fiul ca Cel ce 0 prirneste prin nasterea Sa de la Tatal §i Duhul ca Cel ce 0 primeste prin pureedere de la Tatal §i se odihneste cu ea din Fiul.

Ca sa revenim la oameni, daca persoana, neputandu-se naste dintr-o iubire total nepatimasa a parintilor, poarta in ea urmarea acestui fapt, ea e chernata sa se ridice la aceasta iubire prin Botez, cand asupra ei sufla prin Duhul, cu 0 noua tarie, viata iubitoare a Sfintei Treimi.

FIUL Sf CUVANTUL LUI DUMNEZEU

101

Astfel, persoana, ca subiect iubit §i iubitor, nu se naste dedit din persoane ce iubesc §i sunt iubite §i in ultima instanta din puterea creatoare a Sfintei Treimi. Chiar daca fie care persoana ia existenta de la inceput prin unitatea intre suflet §i trup, ca membru al speciei, deci conform legii care face ca omul sa apara ca fiinla cornpusa din suflet §i trup, nu prin hotararea lui, legea aceasta nu 0 inchide total in natura supusa unei legi. Fiecare om e rnadular al aceleiasi specii, dar pastrand caracterul de persoana dotata cu libertatea de care se serveste §i care e servita prin ratiunea §i lntelegerea ei. Iar ratiunea §i injelegerea deschid fiecarei persoane orizonturi superioare celor ale lumii materiale; in plus, in lntelegerea §i in folosirea celor materiale fiecare persoana aduce nota proprie §i 0 libertate cum nu se intampla cu exemplarele speciei neumane.

Identitatea de specie sau de natura pastreaza persoanele umane intr-o unitate a neamului omenesc, dar nu printr-un aport uniform, ci fiecare aduce in aceasta unitate lntelegerea ei §i toate persoanele se pot imbogati astfel necontenit in mod reciproc, largind mereu intelegerea lumii §i a vietii. Persoanele umane pot trai astfel progresand la nesfarsit, dar se pot §i impiedica in imbogajirea §i dreapta lor dezvoItare. Caci diferenta intre ele, dar §i unitatea lor de natura, poate §i ispiti pe fiecare sa socoteasca punctul sau de vedere pe acela ce trebuie adoptat de toate.

Astfel, unele persoane pot inainta A in dreapta lor intelegere, cu ajutorul celorlaIte, spre vesnicia iubirii fericite a Imparatiei cerurilar, aItele spre vesnica uscaciune §i nefericire spiritual a a singularizarii dusmanoase. Dar insasi acest fapt arata ca apartenenta la specie nu Ie impune 0 inaintare uniforrna, ci Ie lasa toata libertatea, ceea ce dovedeste ca modul in care se dezvolta nu e numai produsul legilor unei specii total materiale si uniforme, ci, dimpotriva, materia trupului e supusa fortei libere a spiritului uman, chiar daca orice fel de dezvoItare are 0 forma umaria. Caci omul e om fie ca ajunge in rai, fie in iad. Fie luminoase, fie intunecate, trasaturile omului sunt tot ale omului. Aceasta arata iadi§i ca omul nu se face om prin el insusi, nici nu se poate desfiinta ca om. El e adus la existents in cadrul unei specii, conform legilor ei, dar ca persoana ce se po ate dezvolta prin libertate intr-un fel sau altul in eadrul ei. De specia lui line spiritul inzestrat cu libertate §i cu caracter personal distinct. Aceasta Inseamna ea insusi Creatorul ei este eomuniune de Persoane diferentiate de 0 fiinla §i de aceea poate aduee pe om la existenta ea persoana libera §i diferentiata in cadrul speciei, chemat sa creasca spiritual la nesfarsit in eomuniunea eu semenii sai §i cu Treimea creatoare, infinita in existenta §i iubirea Ei.

Minunea omului §i a uniHilii lui larg cuprinzatoare ca persoana se arata §i in faptul ca el face §i din materie organ de manifestare §i obiect al lucrarii spiritului, irnprimand-o de spiritualitate. Materia devine, prin unitatea omului ca persoana, mediu al spiritului; oehi al lui, cuprinziind in vederea lui tot mai mult din lumea materiala, urechea lui, prin careA aude sunetele materiei cosmice §i pune 0 pecete spirituala §i 0 armonie in ele. In toate organele activeaza persoana sa, unitate spiritual-materials. Cand se vorbeste de spiritualitatea produsa de materie, se uita ca taina aceasta 0 infaptuieste persoana umana dotata eu suflet. Vede §i animalul printr-un ochi alcatuit din materia vitala, dar aceasta e 0 vedere inconstienta, neintelegatoare, de simpla atractie biologica. Persoana umaria

102

DUMITRU STANILOAE

realizeaza §i manifesta prin vedere 0 constiinta de sine, in relatie cu obiectul vazut in mod constient §i cu intreaga arnbianja cosmica in care se aflii. Omul nu desparte vederea de gandire, care injelege ceea ce vede, dar se intinde eu lntelegerea §i dineolo de ceea ce vede. Persoana umana tinde sa vada §i sa cuprinda in gandire universul intreg §i existenta de care el depinde; §i sa auda pe oamenii de pretutindeni vorbindu-i §i sii le vorbeasca tuturor despre toate ale lor, ale universului §i despre cauza universului, de dincolo de ei. Prin aceasta arata eli vrea sa intre in legiiturii cu Subiectul creator §i absolut. Omul e punte intre Acela §i intreaga lume dependents de Absolut, in ealitate de creaturii a Aceluia. El intinde prin aceasta un sens ultim asupra universului. Dumnezeu devine transparent prin univers, ba chiar lucrator prin om asupra universului, ea factor constient.

~i to ate se intiparesc in oareeare fel deosebit in fiecare persoana, in modul ei propriu de a fi. Persoana umana nu e numai un Integ spiritualizat, format din componentele sale imediate, ci un intreg care e sau tine sa fie intreg in toate. In acest sens fiecare persoana e a eomplexitate unitara de extindere universala §i tinde sa cuprindii prin aceasta, fara sa le eonfunde eu sine, toate persoanele §i impreuna cu ele toatii realitatea. ~i mai minunat e faptul cii persoana umaria sufera durerea sau placerea celor ee se lntampla in trupul ei sau 11 ating pe el, fie ca-§i au originea in el, fie in universul in care traieste. Ea simte sufleteste intepatura din trup, sau pliicerea mangaierilor ee-i ating trupul. Daca ar fi numai trup, nu le-ar simti in mod constient. In aceasta se vede din nou caraeterul campus §i complex al persoanei umane.

E drept cii aceasta triiire constienta a eelor ce se petree in materia trupului, prin atingerile materiei lui din afara trupului, sau prin procesele dinliiuntrul lui, se datoreazii misterioasei interpretari a spiritului §i trupului, ca fiinlii unitara a omului. Dar aceasta unitate are lac numai in persoana §i numai ea traieste spiritual procesele materiale din trup sau atingerile materiale din afara ale trupului. Aceasta se datoreazii faptului ca trupul viu al persoanei nu e numai a cladire materiala, ci §i spirituala. De fapt, in trup, ca participant subiectiv la simtirea celor din el §i ea obiect simtit, nu se poate desparti intre material §i spiritual. Dar unitatea aceasta 0 realizeaza numai persoana. Simtirile celor petrecute in trupul sau Ie traieste §i animalul, dar nu reflectate tntr-o constiinta §i intr-o gandire,

Aceasta arata cii materia nu e incapabila sii se uneasca cu spiritul in a simti lmpreuna, ca dureri §i placeri, cele ce se intampla cu trupul §i de a se alcatui prin spirit intr-un trup plin de spirit §i organizat de el. Aceasta inseamna cii ea e facuta pentru spirit, ca participanta la subiectivitatea lui sau ca obiect al ei; §i ca durerile §i placerile pe care spiritul le po ate trai in unirea cu ea pot fi puse de spirit in slujba bunei lui dezvoltiiri sau a celei rele. In materia trupului se reflects sirntirea §i constiinta spiritului sau prin ea se pot produce simtiri de durere §i placere in spirit. Ea poate fi spiritualizata de spirit, dar spiritul nu poate fi materializat de ea, desi e triiitii §i penetrata de spirit. Nu spiritul e facut pentru a fi materializat, ci materia pentru a fi spiritualizata, desi prin aceasta lucrare se intareste §i spiritul §i se actualizeaza alte puteri ale lui §i altfel, sau in mod mai accentuat §i mai frumos. Dar §i in aceasta se arata ca materia e facuta pentru

FlUL Sf CUVANTUL LUI DUMNEZEU

103

spirit, nu spiritul pentru materie. Iar prin aceasta, cii nu materia creeaza spiritul, ci un Spirit atotputernic 0 creeaza pe ea.

E drept ca materia po ate atrage §i ea spiritul la 0 viala supusa ei. Dar omul ca lntreg se lngusteaza prin aceasta. Existenta nu se dezvolta prin prioritatea acordata materiei, ci invers. ~i de aceea, omul nu se simte bine pe lunga durata, prin prioritatea acordata materiei. Dimpotriva, intr-o viala in care materia e spiritualizata se simte bine §i se lnfrumuseteaza, sau se lumineaza §i spiritul §i materia, sau omul lntreg. Caci in acest caz persoana urnana po ate aduna in unitatea ei toate lntelesurile §i poate trai, spre lmbogatirea proprie netrecatoare a sa §i a celorlalti oameni, cu voia ei cea buna toate contactele cu realitatea lumii materiale.

Din cele spuse se vede ca persoanele, cu inlelegerea variata §i intregitoare ad usa de ele, privitor la existenta lor §i a lumii, nu sunt inchise in uniformitatea oarba a speciei, ci sunt lumini ce cresc in continutul lor spiritual neincetat, aratand ca sunt facute pentru vesnicie, Ele nu sunt inchise in legile uniforme ale speciei, ca animalele inconstiente §i nelibere. Ele sunt in raport cu ele tnsesi §i cu lumea, reprezentantele §i ferestrele luminii celei mari a Fiului iubitor §i Cuvantul atotluminos, Creator §i Calauzitor al creatiei spre unirea tot mai mare cu EI insusi. Caci ele i§i dau seama ca nu sunt suficiente pentru a se explica §i realiza in mod desavarsi; prin ele tnsesi. Nici lumea nu Ie e suficienta pentru aceasta. Puterea aceasta 0 are numai Fiul §i Cuvantul Creator. De aceea, Fiul §i Cuvantul Creator a binevoit sa satisfaca setea umanului de a ajunge la aceasta linta, luand umanul §i cu ellumea lntreaga in EI insusi, pentru a Ie lumina deplin §i pentru a-i umple pe tOli cei ce vor da lumina §i plinatatea daruita umanitatii asumate in El.

Daca firea umaria asp ira sa cuprinda prin persoana ei pe toti semenii, lumea lntreaga §i pe Dumnezeu insusi in unitatea ei, dar nu 0 poate face aceasta numai 'in aceasta calitate, caci lumea nu e creata de ea §i nici Dumnezeu nu-i sta la dispozitie, ea se poate imparta§i de aceasta cuprindere desiivar§itii numai prin asumarea ei in Persoana Fiului lui Dumnezeu §i a Ratiunii ipostatice divine. Aceasta, facandu-se om, cuprinde in Sine toata realitatea §i pe toti oamenii farii sa-i anuleze, cum nu se anuleaza niei oamenii prin comuniune, ci dand dimpotriva fiecaruia putinta sa cunoasca in Ea pe toti §i pe toate §i sa se armonizeze toji in unirea cu Ea, in cuprinderea §i intelegerea tuturor de catre Ea.

b. U nirea firii divine si umane In ipostasul eel unul si atotcuprinzator allui lisus Hristos. Aceastii cuprindere a realizat-o Fiul lui Dumnezeu in ipostasul Sau infinit mai cuprinzator dedit eel uman, devenit §i ipostas al firii umane, sau om, unind in ipostasul Siiu unie atat firea dumnezeiasca, cat §i cea omeneasca, rara ca acestea sa devina 0 singura fire ca cea a omului, fermata din suflet §i trup, ci ramanand necontopite, sau EI facandu-se om fara sa Inceteze a fi §i Dumnezeu. Prin aceasta, Fiullui Dumnezeu intra intr-o solidaritate cu specia umana, dar nu e limitat in putinta de euprindere a lntregii existente. Insa, desi este prin firea Lui dumnezeiasca absolut liber in aceastii unire, EI 0 poate uni pe aeeasta eu firea limitata orneneasca, pentru ea este prin eea dumnezeiasca Creatorul eelei omenesti, iar eea omeneasca este raeuta eu bratele desehise pentru infinitatea celei dumnezeiesti §i capabila ehiar in realizarea ei ea persoana sau in persoana, de 0 libertate de dezvoItare din Dumnezeu in cadrul