Sisteme electorale

Modelele majoritara si pluralitara contra reprezentarii proportionale

In acest capitol se face o clasificare detaliata a sistemelor electorale folosite in 36 de

democratii, avand in vedere 7 aspecte fundamentale ale acestor sisteme:

Astfel, sistemele electorale pot fi descrise in termeni a sapte atribute:

 formula electorala;
 magnitudinea circumscriptia;
 pragul electoral;
 numarul total de membri ai corpului ce urmeaza a fi ales;
 influenta alegerilor prezidentiale asupra alegerilor legislative;
 distributia neechitabila;
 legaturile electorale intre partide.

Formule majoritariste si pluraliste

 regula pluralitatii (RP) – candidatul care primeste cele mai multe voturi invinge,
indiferent daca procentajul reprezinta o majoritate sau o pluralitate. Aceasta metoda
este folosita in 12 din cele 36 de tari prezentate in aceasta carte; ex: Marea Britanie,
SUA, Canada (1945-1996)
 formule majoritare - daca nici un candidat nu primeste o majoritate a voturilor, se
organizeaza un al doilea tur de scrutin intre primii doi candidati, -necesita o
majoritate absoluta; ex: Franta, Austria, Portugalia.
 formula mixta majoritate – pluralitate – cere ca in primul tur sa fie intrunita
majoritatea, iar daca nu, in al doilea tur de scrutin este suficienta o pluralitate intre
cei care indeplinesc pragul electoral de 12,5 %. De obicei raman doi candidati
principali astfel incat nu exista o mare diferenta fata de sistemele majoritare in doua
tururi;
 votul alternativ – este o formula majoritara in cadrul careia alegatorii indica prima
preferinta, apoi a doua si asa mai departe. Candidatul care a obtinut o majoritate
absoluta a primelor preferinte este ales, iar daca acesta nu exista, candidatul cu
numarul cel mai mic de voturi este eliminat. Apoi, buletinele care il contin ca prima
preferinta se vor transfera pentru numarul voturilor secunde. Aceasta procedura se
repeta pana cand se obtine un candidat cu o majoritate de voturi.

Formule in reprezentarea proportionala:

 reprezentarea proportionala pe liste – in cadrul careia partidele prezinta liste de

candidati in circumscriptii plurinominale. Alegatorii pot vota pentru o lista sau alta,
iar uneori pot imparti voturile intre mai multe liste, dupa care locurile sunt alocate
listelor de partid proportional cu numarul de voturi.
  formula mixta membru-proportionala – fiecare alegator are un vot pentru candidatul
de circumscriptie si unul pentru lista de partid, in acest caz locurile pe lista
compenseaza disproportionalitatea generata de rezultatul din circumscriptie.
 votul unic transferabil – seamana cu sistemul de vot alternativ, dar alegatorii
voteaza candidatii individuali in locul listelor de partid. Surplusul de voturi al
candidatilor care intrunesc cota minima pentru a fi alesi este transferat urmatorului
candidat de pe lista. Cel mai slab este eliminat si voturile sunt transferate in acelasi
fel pana se alege un castigator.

Majoritatea formulelor electonale se incadreaza in cele 2 mari categorii, RP sau

pluralitate-majoritate, formulele semiproportionale se intalnesc numai in Japonia. Aceste
formule sunt:
- Votul limitat
- Votul unic netransferabil;
- Votul paralel RP-pluralitate.

Magnitudinea circumscriptiei – numarul de candidati ce urmeaza a fi alesi in

circumscriptie.
Formule majoritariste si pluraliste pot fi aplicate si in circumscriptii uninominale sau
plurinominale.
RP si VUT necesita circumscriptii cu mai multe locuri eligibile, variind de la
circumscriptii cu 2 locuri la un singur district din care sunt alesi toti membrii
parlamentului.

Pragul electoral – pentru a nu fi prea usor ca partidele mici sa castige alegerile, toate
tarile care utilizeaza circumscriptii mari sau nationale au instituit praguri minime pentru
reprezentare, definite in termenii unui numar minim de locuri obtinute in circumscriptiile
de nivel inferior si/sau un procentaj minim din totalul voturilor.
Aceste praguri pot fi mici si inofensive ex: Olanda pragul este de 0,67 %, sau pot
constitui adevarate bariere pentru partidele mici, 4-5 % -Suedia, Norvegia, Germania.

Marimea corpului ce urmeaza a fi ales – sistemele electorale sunt metode de transformare

a voturilor in locuri, numarul locurilor disponibile pentru aceasta transformare este o
parte esentiala a procesului de transformare.
Ex: 3 partide obtin 43, 31, 26 de procente din voturile la nivel national in sistem RP.
Daca alegerile se organizeaza pentru un minilegislativ de 5 locuri, este evident ca nu se
poate face o distribuire proportionala a locurilor. Sansele unei alocari proportionale cresc
considerabil atunci cand vorbim despre un legislativ de 10 locuri, si mai cu seama cand
este vorba de 100 de locuri.
Tendinta generala este ca tarile mici sa aiba legislative mici, si tarile mari legislative
mari, marimea legislativelor tinde sa fie egala aproape cu radacina cubica a populatiei.

Influenta alegerilor prezidentiale asupra alegerilor legislative

  Sistemele prezidentiale pot avea un efect indirect, dar puternic asupra numarului
efectiv de partide parlamentare; presedentia e cel mai mare premiu politic – numai
partidele mari au sansa de a-l castiga.
 Aceasta tendinta este foarte puternica atunci cand:
– Alegerile prezidentiale sunt decise printr-o pluralitate;
– Alegerile legislative sunt in acelasi timp cu alegerile prezidentiale

Distributia neechitabila

 Poate conduce la disproportionalitate.

– Circumscriptii uninominale – nr. de alegatori difera considerabil de la una
la alta;
– Circumscriptii plurinominale – stabilirea unor magnitudini
disproportionale, in raport cu nr. de votanti.

Legaturile electorale intre partide

 Unele sisteme RP pe liste permit partidelor sa prezinte liste separate la un tur, dar
sa le “uneasca” formal – distribuirea proportionala catre partidele respective a
locurilor obtinute pe listele unificate;
 Ajuta partidele mici;
 Sistemul francez cu 2 tururi de scrutin implica posibiltatea partidelor de se alia in
scopul sustinerii reciproce.