CAPITOLUL I

COMUNITĂŢILE EUROPENE. EVOLUŢIE ISTORICĂ

Secţiunea I - Generalităţi. Premise

Studiul dreptului comunitar al afacerilor nu poate fi separat de
înţelegerea premiselor generale şi a condiţiilor complexe de natură economică, politică,
socială şi de securitate globală ce au dus la apariţia modelului european de dezvoltare1.

1. Europa - temă de meditaţie de-a lungul secolelor

Ideea construcţiei europene se pare că a urmat un ritm impus de istorie; astfel, după
apariţia la sfârşitul Evului Mediu a câtorva precursori, sec. XVI se caracterizează prin sărăcie
doctrinară, sec. XVII, dimpotrivă, prin bogăţie, sec. XVIII printr-o relativă tăcere pe această
temă, sec. XIX prin reînvierea ideii, pentru ca sec. XX - cu începere din 1914 - să fie nu
numai o perioadă doctrinară, ci şi o epocă a eforturilor concrete de unitate europeană .
a) La sfârşitul Evului Mediu primii teoreticieni au adus construcţiei Europei o serie de idei ce
subzistă încă: unul dintre aceştia a fost juristul Pierre Dubois3 - care pentru asigurarea păcii
între state - propunea un sistem instituţionalizat de arbitraj internaţional, diferendele
urmând a fi rezolvate pe cale paşnică de către un Consiliu de prinţi laici şi ecleziaşti. Dacă
ideea lui Dubois a rămas fară ecou, fiind probabil prea avansată pentru vremea sa, nu
acelaşi lucru se poate spune despre proiectul sugerat de un om de afaceri francez Antoine
Marini, proiect care prevedea instituţii precise4. Apropiat de ideile lui Dubois şi fondat pe
principiile neagresiunii şi ajutorului mutual între state, proiectul prevedea crearea unei
confederaţii Europene dotată cu organe comune (Ansamblul sau Adunarea - care urma să
opteze cu majoritate simplă, Curtea de Justiţie) un buget federal, o forţă
armată comună, o procedură arbitrală.
b) Dacă la sfârşitul Evului Mediu au apărut primele doctrine
europene moderne, sec. XVI surprinde prin tăcerea sa. Se poate ca explicaţia
acestei tăceri să ţină de ideea formulată în legătură cu Erasmus: "Acest
olandez a locuit la Bruxelles, Paris, a vizitat Italia şi Germania; el este din
timpul acelor mari oameni ai secolului XVI, care nu au vorbit despre Europa
pentru că ei nu doreau nimic de la aceasta" .
c) Secolul XVII - contrar celui precedent - aduce doctrinei europene
oameni şi idei noi. Emeric Cruce - contemporan cu Louis XIII (1610-1643)
- aduce construcţiei europene o idee novatoare în sensul că proiectul său are
ca scop asigurarea păcii, nu ca scop în sine, ci pentru favorizarea economiei
şi schimburilor comerciale. Astfel, el propunea organizarea ţărilor printr-un
arbitraj încredinţat unei Adunări permanente - cu sediul la Veneţia - care să
reunească atât reprezentanţi ai statelor creştine cât şi ai altor state ale lumii
(Turcia, de exemplu). Tot în secolul XVII, pentru prima dată un american -
William Penu - oferea Europei mijloacele pentru încetarea războaielor care
o fragmentau. El sugera^* în 1693, instituirea unei Diete grupând reprezentanţii ţârilor
Europei (plus Turcia) care să hotărască cu majoritate şi care. să dispună de o forţă armată.
Pacea astfel obţinută permitea Europei sa¬şi dezvolte economia şi civilizaţia .
Id) Secolul XVIII se caracterizează printr-o relativă sărăcie în doctrine europene: cu toate
acestea el a văzut născându-se câteva mari proiecte ale unor oameni care aparţineau încă
secolului XVII, sau care aparţineau deja secolului XIX. Unul dintre proiecte a aparţinut
abatelui de Saint-Pierre, a fost publicat în anul 1712 şi s-a numit "Proiectul păcii eterne". El a
sperat să creeze impracticabila sa pace eternă printr-un guvern confederativ comun
naţiunilor europene. Această idee, himerică, imperfectă prin; chiar natura sa, este, totuşi
cea mai bună concepţie născocită din sec XV încoace . Organizarea păcii era fondată pe un
plan în cinci puncte: alianţa eternă între suverani, respectarea de către state a deciziilor
unui senat european, contribuţia statelor la cheltuielile alianţei, intervenţia colectivă contra
statelor care nu respectă pactul, revizuirea pactului cu majoritate, în afara celor cinci puncte
fundamentale pentru care unanimitatea era necesară.
e) Secolul XIX prin profundele schimbări aduse de Revoluţia franceză şi Imperiu, a fost
perioada dominată de două mari nume: Saint-Simion şi Proudhon. Saint-Simion - în
"Reorganizarea societăţii europene sau Necesitatea şi mijloacele de a uni popoarele Europei
într-un singur corp politic, păstrându-i fiecăruia independenţa naţională" (1814) - aprecia că
reorganizarea Europei rezidă în unirea dintre Franţa şi Anglia căci "Anglia şi Franţa unite
sunt mai puternice decât restul Europei" . In Europa există legături politice şi sociale,
continuă autorul. Deci trebuie prin mijloace corespunzătoare, să fie asigurată solidaritatea
ambelor tipuri de relaţii. Oricărei reuniuni de oameni' saii de popoare îi sunt necesare
instituţii comune şi o organizare unitară, în caz contrar, totul se decide prin forţă. Orice
organizaţie politică, ca şi orice organizare socială, au principii fundamentale, care le
formează esenţa şi fară de care nu pot nici să reziste, nici să-şi producă efectele aşteptate.
Aceste principii sunt în număr de patru: 1) orice organizaţie politică instituită pentru a uni
diferite popoare, păstrându-le independenţa naţională, trebuie să fie sistematic omogenă,
adică toate instituţiile sale trebuie să fie consecinţe ale unei concepţii omogene: deci, la
toate nivelele guvernarea trebuie să fie asemănătoare; 2) Guvernul general trebuie să fie în
întregime independent de guvernele naţionale; 3) cei care compun guvernul general trebuie
să fie îndemnaţi, prin poziţia lor, sa aibă o perspectivă generală, ocupându-se, cu prioritate
de interesele generale; 4) membrii guvernului general trebuie să dispună de o
putere în sine, independentă de orice altceva. Structura Europeană trebuie -după Saint-
Simon - să se sprijine pe un sistem parlamentar având un rege şi uii Parlament ("Europa va
avea cea mai bună organizare posibilă dacă toate naţiunile, guvernate fiind de parlamente,
vor recunoaşte supremaţia unui parlament general, plasat deasupra celor naţionale şi
investit cu puterea de a judeca diferendele lor"). Parlamentul10 trebuia să aibă două
Camere: Camera înaltă - numită de rege - şi Camera comunelor "în care s-ar putea trimite
câte un comerciant, un savant, un administrator şi un magistrat" (alegerea fiecărui deputat
se va face de către corporaţia profesională din care face parte). Nici ideile lui Pierre-Joseph
Proudhon (1809-1865) nu sunt mai originale: el condamnă atât centralizarea moştenită de la
iacobini cât şi principiul naţionalităţilor în care vede un pericol: crearea de state puternice şi
rivale poate genera războaie. In lucrarea "Principiul federativ" (1863) Proudhon propune să
se aplice Europei o organizare federală (mai precis "o confederaţie de confederaţii"1 ).
Pentru asigurarea unei libertăţi reale a oamenilor, Proudhon vede organizarea societăţii pe
fundamentul unei celule viabile, cea în care oamenii se cunosc direct .

2. Ideile şi mişcările europene ale secolului XX

Secolul XX este epoca mişcărilor europene; ea a început la 1900 -Paris - când Congresul de
Ştiinţe politice a propus proiectul: "Statele Unite Europene", a continuat cu o concentrare a
acţiunilor în direcţia constituirii unei ."Europe Unite" pentru ca perioada de după cel de-al
doilea Război Mondial să ducă la concretizarea ideii de unitate. De această idee şi-au legat
numele o seamă de personalităţi ale lumii. Astfel, Victor Hugo arăta că "unitatea Europei
este opţiunea cea mai înţeleaptă pentru popoarele care o alcătuiesc pentru că numai
unitatea va deveni scutul în faţa tuturor furtunilor care, altfel, ar putea pustii una din cele
mai vechi civilizaţii ale lumii"13.
Albert Camus observa că "uniţi, europenii vor fi în măsură să sporească
tezaurul de valoare acumulat în decursul istoriei", iar Nicolae Titulescu - în
intervenţia la Comisia de Studii pentru Uniunea Europeană "Căile practice
de formare a Uniunii Europene"14 - aprecia că prin constituirea Uniunii
Economice Europene va fi posibilă dezvoltarea colaborării dintre statele
continentului, precum şi dintre aceste state şi alte state, deoarece numai o
asemenea colaborare f constituie garanţia progresului. G.Mironescu,
reprezentantul ţării noastre la Liga Naţiunilor, în cursul aceleiaşi dezbateri,
afirma: "profund ataşată ideii de pace, ţara mea sprijină în mod călduros
această iniţiativă în care vede cea mai puternică garanţie pentru consolidarea
păcii, precum şi pentru progresul continuu al Europei şi al umanităţii.
Convingerea mea este că înfăptuirea federală europeană este o necesitate
absolută pentru a asigura viitorul bătrânului nostru continent şi civilizaţia sa".
A. Manifestul Pan European -1926
După ce popoarele Europei trăiseră experienţa tragică a Primei conflagraţii mondiale, în
1926, la Viena, 2000 de reprezentanţi din 24 de state - îngrijoraţi de perspectiva unor noi
tensiuni şi confruntări nu doar între statele continentului dar şi cu alte state ale lumii - s-au
întrunit pentru a examina viitorul posibil al continentului \ Congresul de la Viena şi-a propus
să "lanseze un mesaj statelor europene şi statelor din celelalte zone ale lumii" care, în urma
negocierilor, a luat forma "Manifestului Pan European"16. Dintre obiectivele convenite la
Congres şi consemnate în Manifest pot fi amintite: garantarea egalităţii, securităţii şi
suveranităţii; înfăptuirea uniunii vamale; stabilirea unei monede comune; respectarea
civilizaţiei fiecărui stat; dezvoltarea cooperării între statele membre şi cu celelalte state.
Rezultă că Manifestul Pan European a prefigurat "principiile care au fost puse la baza
construcţiei de mai târziu", dar Congresul de la Viena mai rămâne în memorie şi pentru
meritul reprezentanţilor care au reuşit atât să elaboreze cele mai importante direcţii de
acţiune ale popoarelor continentului pentru ca "dezideratul unităţii să devină realitate" cât şi
să precizeze obiectivele care urmau să se înfăptuiască. In acelaşi timp meritul rezidă şi în
reuşita elaborării unui mesaj coerent adresat atât statelor Europene cât şi celorlalte state17.

B. Uniunea Pan Europeană - Aristide Briand

Aristide Briand - şef al diplomaţiei franceze din anii sfârşitului celui de-al treilea deceniu al
secolului al XX-lea - şi-a legat numele atât de Tratatul General de renunţare la război ca
instrument al politicii naţionale (cunoscut şi sub numele de Pactul Briand-Kellogg)18 cât şi
de mişcarea "Uniunea Pan Europeană". Preşedinte de onoare al mişcării "Uniunea Pan
Europeană" Aristide Briand a stimulat şi alte iniţiative care să contribuie la promovarea
proiectului de creare a Uniunii Europene (constituirea Uniunii Economice şi vamale Europene
şi a Federaţiei pentru înţelegerea europeană). Dar iniţiativa cea mai spectaculoasă a constat
în propunerea - la 7 septembrie 1929 - în cadrul Adunării Generale a Societăţii Naţiunilor19
-de creare între statele membre a unei Uniuni Federale (care să nu aducă atingere
suveranităţii acestor state). Guvernul francez a fost solicitat să detalieze propunerea tăcută
de Aristide Briand astfel că în 1930 guvernul francez a prezentat un Memorandum cu privire
la organizarea unui regim de Uniune Federală Europeană20. Deşi statele au primit
favorabil21 proiectul, el nu a putut fi pus în aplicare datorită afirmării la scurt timp a
mişcărilor naţipnal-socialiste în Italia şi Germania astfel că ideea unităţii europene nu mai
puţeş fi dezvoltată.

C. Mişcarea federalistă după cel de-al doilea Război Mondial

Ideea a fost preluată după război, de mişcarea federalistă alcătuită din: Uniunea europeană
a federaliştilor, Uniunea parlamentară europeană. Noile echipe internaţionale, Mişcarea
socialistă pentru Statele unite ale Europei , iar în decembrie 1947 un Comitet internaţional
de coordonare a mişcărilor pentru unitate europeană a fost constituit de către aceste
organizaţii. Dintre reuniunile acestui Comitet cea mai importantă a fost Congresul de la
Haga din 8-10 mai 1948 deoarece concluziile acestui congres au fost cuprinse în actul
cunoscut sub titlul "Mesajul către europeni" care a stat într-o formă mult denaturată la baza
constituirii la 5 septembrie 1949 a Consiliului Europei22.
Consiliul Europei - constituit ca un adevărat forum al democraţiilor europene deoarece
obiectivele sale vizau realizarea într-un cadru instituţionalizat a protecţiei valorilor
democratice, a libertăţilor individuale precum şi a regulilor de drept ce formează baza
oricărei democraţii adevărate23 - este net diferit de Uniunea Europeană deoarece: 1) este o
organizaţie de cooperare şi nu de integrare; 2) dispune de puteri foarte mici în raport cu
Uniunea Europeană ale cărei decizii sunt obligatorii pentru statele membre; 3) are un scop
general politic, cultural şi de apărare a drepturilor omului fară să reprezinte un mecanism de
integrare economică şi politică.
Condiţiile existente la sfârşitul celui de-al doilea Război Mondial au stat, în mod hotărâtor, la
baza apariţiei Comunităţilor europene. Astfel situaţia economică, politică, militară a Europei
era foarte complexă şi se datora modului în care se încheiase pacea şi urmărilor ei; apariţia
celor două centre de putere Statele Unite ale Americii şi Uniunea Sovietică şi a zondor lor de
influenţă, începutul războiului rece, nevoia de refacere a economiilor distruse de război,
găsirea unui sistem de garanţii reale pentru menţinerea păcii.în plan economic se remarcă
lansarea Planului Marshall - de către SUA, în 1947 - de ajutorare a statelor europene aflate în
evidente dificultăţi economice şi sociale la sfârşitul războiului, sub condiţia aplicării de către
aceste state a unor programe de restructurare; în legătură cu aplicarea planului Marshall, la
16 aprilie 1942 a fost înfiinţată Organizaţia de Cooperare Economică Europeană - OCEE, ca o
organizaţie a cărei activitate să poată continua şi după ce planul respectiv va fi avut efectul
scontat şi care să promoveze cooperarea europeană24. Obiectivul OCEE25 era de a
promova dezvoltarea producţiei şi a schimburilor internaţionale de mărfuri şi servicii,
reducerea taxelor vamale şi a altor obstacole în calea comerţului, menţinerea stabilităţii
valutelor naţionale şi a echilibrului balanţelor de plăţi. în 1961, statele membre OCEE
împreună cu SUA şi Canada au încheiat un acord privind crearea Organizaţiei pentru
Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE) care a preluat funcţiile.
Pe lângă organizaţii cu vocaţie preponderent economică - cum e cazul OECE - în Europa, în
primii ani după război, dar şi pe plan internaţional, s-au creat organizaţii cu vocaţie militară
(UEO26 şi NATO27) sau cu vocaţie politică (ONU28, Consiliul Europei). Aceste organisme
datorită inconvenientelor pe care le prezentau - fie nu reuneau aceleaşi state europene, fie
participau şi alte state neeuropene care deţineau,
uneori, poziţia dominantă (cum e cazul SUA în .cadrul NATO) - nu răspundeau nevoilor
Europei mai ales sub aspect economic.

Secţiunea II - Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului

1. Planul Schuman
Intr-un discurs celebru - rostit la Universitatea din Zurich - la 19 septembrie 1946, primul
ministru englez Winston Churchill arăta că rezolvarea problemelor şi viitorul Europei rezidă
în reconcilierea dintre Franţa şi Germania. Germania, după recunoaşterea sa prin acordurile
semnate la Washington, în 1948 şi cu substanţialul ajutor acordat de SUA, începe să se
reorganizeze într-o mare putere, astfel că pentru statele europene, aflate între cele două
puteri militare SUA şi URSS, se punea tot mai acut problema menţinerii păcii. Franţa trebuia
să găsească atât o cale de dezvoltare a industriei şi de refacere a economiei cât şi o soluţie
care să-i ofere garanţii suplimentare faţă de cele date de acordurile internaţionale de tip
clasic. Soluţia propusă de economistul francez Jean Monnet -reprezentant de seamă al
mişcării federaliste europene şi totodată şef al Organizaţiei naţionale a planificării din Franţa
- şi cuprinsă în declaraţia din 9 mai 1950 a ministrului de externe francez Robert Schuman
preconiza "punerea producţiilor de cărbune şi oţel franceze şi germane sub controlul unei
înalte Autorităţi în cadrul unei organizaţii deschise celorlalte state europene" .
Declaraţia (Planul Schuman) a stat la baza semnării, la 13 aprilie 1951, la Paris a Tratatului
privind constituirea Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului. Planul Schuman
răspundea celor două imperative ale momentului: prevenirea izbucnirii unui nou conflict
militar prin punerea sub control comun a industriilor ce stăteau la baza producerii
armamentului şi realizarea integrării economice. Principiile pe care se bazează Planul
Schuman sunt: 1) punerea în comun a producţiei a două materii de bază, strategice:
cărbune şi oţel; 2) formarea unei pieţe comune pentru statele membre; 3) construirea
Comunităţii ca o solidaritate de fapt inspirată de un pragmatism prudent; 4) acordarea
priorităţii integrării sectoriale în raport cu cea globală şi integrării economice în raport cu cea
politică; 5) realizarea integrării politice ca urmare a solidarităţii de fapt. La 20 iunie 1950
Franţa va convoca, la Paris, o conferinţă interguvernamentală a cărei preşedinţie a fost
asigurată de Jean Monnet. Au răspuns apelului Italia, Germania şi ţările Berieluxuhii şi s-au
întrunit la o masă a negocierilor, ocazie cu care Jean Monnet avea să spună; "Noi suntem
aici pentru a realiza o operă comună, nu pentru a negocia avantaje, ci pentru a căuta
avantajele noastre îa avantajul

comun'01*. Marea Britanic deşi a participatUa negocieri, a refuzat31

semnarea Tratatului invocând faptul că: 1) Tratatul aduce atingere suveranităţii de stat; şi 2)
sub aspect economic îi sunt mai favorabile relaţiile cu Commonwelth-ul

2. Dispoziţii. Instituţii

Dintre dispoziţiile Tratatului semnat la 18 aprilie 1951, la Paris, trebuie reţinute: 1) durata
(teoretică) a Tratatului de 50 de ani iar statele membre nu aveau posibilitatea de a părăsi
Comunitatea înainte de expirarea termenului; 2) apropierea politicilor ţărilor membre în
vederea atingerii scopului propus; 3) Tratatul avea ca scop crearea unei pieţe comune a
cărbunelui şi oţelului înlăturând obstacolele puse în calea schimbului (de exemplu, taxe
vamale, contingentări). Conform art. 4 din Tratat sunt recunoscute ca incompatibile cu piaţa
comună a cărbunelui şi oţelului şi vor fi abolite şi interzise: 1) taxele la import şi export ori
taxele având efect echivalent şi restricţiile cantitative privind circulaţia produselor; 2)
măsurile şi practicile discriminatorii între producători, între cumpărători şi consumatori, în
special în privinţa preţurilor şi condiţiilor de livrare ori a tarifelor şi condiţiilor de transport,
precum şi măsurile care împiedică libera alegere de către cumpărător a furnizorului; 3)
subsidiile şi ajutoarele acordate de către state ori taxele speciale impuse de state, în orice
formă ar fi ele; 4) proiectele restrictive care tind spre împărţirea şi exploatarea pieţei.
Tratatul Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului a constituit următoarele instituţii: 1)
înalta Autoritate (reglementată de art. 8-15) care să asigure (conform art. 3) îndeplinirea
obiectivelor Comunităţii, sens în care i se conferă (conform art. 14) puterea de a lua, în
concordanţă cu dispoziţiile Tratatului, decizii obligatorii pentru statele membre ale
Comunităţii, precum şi atribuţia de a emite recomandări cu caracter, obligatoriu în ce
priveşte rezultatele urmărite. în luarea deciziilor urmează să consulte Comitetul special de
miniştri sau Comitetul consultativ în toate cazurile în care consideră necesar32; 2) Consiliul
de Miniştri - organ

ifttefguvemamental care îndeplinea, li principal, funcţia de armonizare a

^iitepesddr naţionale cu cele ale Comunităţii; 3) Adunarea Parlamentară -
formată din parlamentari âp ţărilor membre, îndeplinea o funcţie de Supraveghere a
activităţii lipitei ÂufSptăţi având între prerogativele sale şi revocarea din funcţie a meml^pr
acesteia; 4) Comitetul Consultativ ■
compus din 30 până la 51 fee membri desemnaţi de Consiliul Miniştrilor cuprindea
reprezentanţi ai industriaşilor, ^mercianţilor, consumatorilor din sectoarele reglementate de
tratat; 5) Curtea de Justiţie a Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului avea competenţa
de a judeca litigiile intervenite între statele membre, instituţiile Comunităţii, respectiv,
persoanele fizice şijuripce îfprocg|i aplicMi dispoziţiilor comunitare33.

Secţiunea III - Comunitatea Economică Europeană (CEE) şi

Comunitatea Europeană pentru Energia Atomică (CEEA sau Euratom)

tb. Momente
Observând atât experienţa acumulată în perioada funcţionării
CECO cât şi ayantnte şi dewvaiwjele acestei structuri, dar mai ales, pentru a răspunde
situaţiei economice şi polpee pe plan mondial în acea perioadă, statele europene şi-au
propus continuarea drumului început în condiţii care să permită o reală relansare
economică. La 25 iunie 1950 izbucneşte războiul din Coreea care aduce în discuţie interese
legate de apărare; sunt exprimate intenţiile blocurilor opuse34 care pun în lumină
necesitatea creării anumitor organizaţii militare integrate; Statele europene au încercat să
realizeze o comunitate de apărare de natură economică propunând un tratat de creare a
unei Comunităţi de apărare, dar era prea
recent după cel de-al doilea Război Mondial şi, ca atare, Franţa s-a opus
categoric, iar ţările Beneluxului au observat că între ele deja funcţiona o anumită uniune
vamală, care a fost inaugurată pentru a se dezvolta la scarav întregii Europe de Vest35.
Atunci, ţările Beneluxului au adoptat un proiect1 olandez care prevedea crearea unei Pieţe
comune generalizate, unde produsele să circule liber, neîngrădite, desfiinţâridu-se barierele
vamale ^

dintre statele membre36. Deci primul moment de referinţă în procesul constituirii CEE a fost
constituit Memorandul ţărilor Beneluxului, elaborat la 20 mai 1952, a cărui idee principală a
constituit-o faptul că "integrarea economică trebuia să preceadă integrarea politică".
Memorandumul a fost supus unei analize aprofundate şi discutat la Reuniunea de la Messina
1-3 iunie 1955 (la care au luat parte miniştrii de externe din Italia, Franţa, Germania, Belgia,
Olanda, Luxemburg). La reuniune a fost desemnat Paul-Henri Spaak - ministru de externe
belgian - să elaboreze, cu ajutorul unui Comitet de delegaţi guvernamentali, un proiect
privind posibilităţile de extindere a integrării sectoriale în domeniul energiei atomice cât şi
pentru a crea o piaţă comună generalizată37. Proiectul se justifica sub ambele aspecte, căci,
pe de o parte, în domeniul nuclear era necesară o reglementare aparte datorată specificului
său, iar pe de altă parte, proiectul corespundea nevoii de generalizare a integrării
economice şi de transformare a pieţei comune într-o piaţă internă. Raportul Spaak -
prezentat la 21 aprilie 1956 - a deschis calea negocierilor dintre "cei şase" care s-au finalizat
prin semnarea la 25 martie 1957 la Roma, a Tratatelor privind constituirea Comunităţii
Europene a Energiei Atomice sau Euratom (CEEA) şi a Comunităţii Economice Europene
(CEE) sau Piaţa comună.

2. Tratatul CEEA

v
In scopul dezvoltării cercetării ştnnţiiice în domeniul energiei atomice şi creării unei Pieţe
comune a combustibililor nucleari precum şi în vederea unui control riguros în industria
atomică s-a convenit constituirea Comunităţii Europene a Energiei Atomice38.
Tratatul CEEA cuprinde dispoziţii relative la folosirea energiei atomice în exclusivitate în
scopuri civile iar dintre direcţiile de acţiune amintim: 1) dezvoltarea cercetării ştiinţifice în
domeniu şi a distribuirii,, tehnicii de specialitate; 2) stabilirea de norme de securitate
comune; 3) facilitatea investiţiilor în domeniul nuclear; 4) crearea unei pieţe comune
ftţş* materişlele şi echipamentele nucleare cât şi pentru capitalurile legate ;

de domeniul nuclear. Tratatul, intrat în vigoare la 1 ianuarie 1958, obliga statele membre să
adopte măsurile care se impun pentru a împiedica orice utilizare ilicită a materiilor nucleare
şi pentru a proteja sănătatea populaţiei (înregistrarea unor accidente în acest domeniu au
pus în alertă pe liderii europeni şi ai celorlalte state ale lumii care au propus şi adoptat
reglementări adecvate în cadrul Agenţiei Internaţionale pentru Energia Atomică39).
Printre scopurile creării Comunităţii Europene a Energiei Atomice se numără şi: "contribuirea
prin stabilirea condiţiilor necesare formării şi creşterii rapide a industriilor nucleare, la
creşterea nivelului de viaţă în statele membre şi dezvoltarea schimburilor cu alte ţări (art.
1)". E vorba deci, pentru semnatarele tratatului de a asigura creşterea rapidă a industriei
nucleare, industrie în care statele membre înregistrau o reală întârziere în raport cu alte
state - mai ales SUA şi URSS °. Pe de altă parte, Europa, şi în particular Franţa, suferea, în
privinţa formelor de energie tradiţională de un deficit care impunea importul de mijloace
energetice (ceea ce punea statele într-o stare de dependenţă faţă" de furnizori41). Rezultă
că atât rămânerea în urmă faţă de alte state, cât şi deficitul de mijloace tradiţionale
energetice au incitat statele membre să facă din energia nucleară un mijloc de
independenţă energetică. Energia nucleară şi dezvoltarea ei a ridicat în faţa statelor
membre un obstacol deloc de neglijat: preţul deosebit de ridicat şi aceasta, cu atât mai
mult, cu cât în această industrie, în afară de Franţa care întreprinsese nişte cercetări, statele
europene trebuiau şa pornească de la zero. De aceea înfiinţarea CEEA, unirea statelor
membre a dus la depăşirea problemelor întâmpinate de statele izolate 2.

3. Tratatul CEE43
Tratatul include în articolul 2 scopul Comunităţii: "Comunitatea are ca misiune, prin
stabilirea unei pieţe comune şi prin participarea progresivi a politicilor economice ale
statelor membre, de a promova o dezvoltare armonioasă a activităţilor economice în
ansamblul Comunităţii, 6 expansiune continuă şi echilibrată, o stabilitate crescută, o
creştere accelerată a nivelului de viaţă şi relaţii mai strânse între statele pe care le
reuneşte".
In vederea realizării acestui scop sunt stabilite (în articolul 3) o serie de politici: 1)
eliminarea în relaţiile dintre statele membre a taxelor vamale precum şi a restricţiilor
cantitative la importuri şi exporturi de bunuri, ca şi a oricăror alte măsuri cu efect echivalent
acestor restricţii; 2) stabilirea unor tarife vamale comune şi a unei politici comerciale
comune în relaţiile cu terţe state nemembre ale Comunităţii; 3) înlăturarea în relaţiile dintre
statele membre a obstacolelor în calea liberei circulaţii a persoanelor, serviciilor şi
capitalurilor; 4) adoptarea unei politici comune în domeniul agriculturii; 5) adoptarea unei
politici comune în domeniul transportului; 6) crearea unei politici comunitare în domeniul
concurenţei comerciale; 7) elaborarea de politici coordonate în domeniul bancar; 8)
apropierea legislaţiilor naţionale; 9) constituirea Fondului Social European în vederea
îmbunătăţirii posibilităţilor de angajare a lucrătorilor în Comunitate; 10) crearea unei Bănci
Europene de Investiţii. Pentrti atingerea acestor scopuri, activităţile statelor membre şi ale
Comunităţii cuprind, adoptarea unei politici economice bazate pe strânsa coordonare a
politicilor statelor membre, pe piaţa internă şi pe definirea obiectivelor comune şi dirijate
conform principiului unei economii de piaţă, deschise, în care concurenţa este liberă (în
acelaşi timp, aceste activităţi cuprind fixarea irevocabilă a ratelor de schimb, care va
conduce la introducerea unei monede unice, ECU, precum şi definirea şi promovarea unei
politici monetare şi a unei politici de schimb unic, al căror obiectiv principal este menţinerea
stabilităţii preţurilor şi . susţinerea politicilor economice generale în Comunitate (articolul 3
Tratatul CEE).
Patru principii fundamentale stau la baza constituirii pieţei comune: 1) libera circulaţie a
mărfurilor, persoanelor, serviciilor, ^capitalurilor; 2) armonizarea progresivă a politicilor
economice ale statelor :\

membre (sau chiar crearea de politici comune în diferite sectoare); 3) crearea unor tarife
vamale comune pentru desfăşurarea comerţului pe teritoriul Comunităţii şi în relaţiile cu
terţe state; 4) stabilirea unei politici
Icomerciale comune pentru desfăşurarea relaţiilor economice între Comunitate şi terţe
state44. O piaţă comună înseamnă o piaţă unică inclusă pe teritoriul statelor membre şi care
prezintă aceleaşi caracteristici de piaţă naţională (ea se realizează prin crearea unei uniuni
vamale şi o liberă circulaţie a factorilor de producţie dublată de o protecţie externă printr-un
tarif vamal comun). In privinţa organelor celor două Comunităţi, trebuie subliniată
diminuarea caracterului supranaţional, astfel că înalta Autoritate este înlocuită cu o Comisie
care deşi reprezintă interesul Comunităţii şi-a pierdut caracterul dominant supranaţional.
Deci, este vorba nu doar de o schimbare a calificării înaltei Autorităţi, cu o calificare mai
neutră (Comisia) dar şi de un transfer al puterii de decizie de la o instituţie ce reprezintă
interesul
IComunităţii la o instituţie interguvernamentală, anume Consiliul.Consiliul de Miniştri,
Parlamentul şi Curtea de Justiţie îşi menţin caracterul şi atribuţiile iar sub aspect bugetar
noile Comunităţi depind de contribuţia statelor membre, nemaiavând independenţa de care
dispunea CECO.

Secţiunea IV - Evoluţia construcţiei comunitare

1. Lărgirea Comunităţilor Europene
Cu toate contradicţiile, "crizele şi eşecurile"45 care au existat,
^Rcomplex elaborat între anii 1951-1958 a suferit, în timp o evoluţie

cantitativă şi calitativă în sensul lărgirii sferei de cuprindere, prin aderarea de noi state cât şi
prin extinderea integrării la noi domenii. Dar realizările | economice şi politice - nu s-au
realizat fară dificultăţi, tocmai de aceea se subliniază că reuşita unificării europene a
însemnat depăşirea obstacolelor generate de diferenţele de limbă, cultură, tradiţie, sisteme
economice şt juridice. Se aminteşte 6 că printre dificultăţile întâmpinate în procesul de
integrare s-au numărat : diferenţa de resurse materiale, stadiile diferite de dezvoltare
economico-socială şi culturală ale statelor membre, disfuncţionalităţile instituţiilor
comunitare şi mai ales conflictul dintre interesele naţionale şi cele comunitare.
Până în 1973 cele trei Comunităţi au fost constituite din cei şase membri fondatori: Franţa,
Germania, Italia, Belgia, Olanda, Luxemburg. Marea Britanie, după refuzul din 1951 de a se
alătura "cete 6", şi-a depus candidatura în două rânduri, în 1961 şi 1967, ambele încercări
de aderare eşuând datorită veto-ului exprimat de Franţa. In acest sens, în toamna anului
1963, preşedintele Franţei, Charles de Gaulle, aprecia că "dobândirea, de către Marea
Britanie, a calităţii de membru al Comunităţilor
Europene este prematură şi că nu este cazul continuării negocierilor". S-a
afirmat că Marea Britanie nu se află pe poziţia de a accepta tarife externe
comune, de a renunţa la preferinţele privind statele din Commonwelth, <fe:j|
abandona cererile privind favorizarea agriculturii ori de a încălca raporturile,
cu AELS; pe de altă parte, s-a considerat că prin accesul acestei ţări s-ar,ff
mărit controlul SUA asupra întregii comunităţi atlantice, fiind, în acelaşiI
generalului Charles de Gaulle şi înlocuirea cu George Pompidou, la Conferinţa şefilor de stat
şi de guvern de la Haga s-au reluat negocierile cu Marea Britanic Acestea s-au purtat pe
parcursul anilor 1970-1972 şi s-au finalizat prin semnarea actului de aderare, în anul 1973,
când s-au mai finalizat negocieri şi eu alte trei state vest-europene: Danemarca, Irlanda şi
Norvegia. Deoarece prin referendum, poporul norvegian s-a opus aderării la Comunităţi,
începând cu 1 ianuarie 1974 au devenit membre Marea Britanie, Danemarca şi Irlanda
(astfel Europa comunitară devenind "Europa celor nouă"). Grecia şi-a prezentat candidatura
la 12 iunie 1975. Deschise la 25 iulie 1976, negocierile s-au finalizat prin semnarea la 28 mai
1979 a Tratatului şi Actului de adeziune care a făcut din Grecia al zecelea stat membru al
Comunităţilor cu începere de la 1 ianuarie
io B
1981 . Abandonarea regimurilor de dictatură din Portugalia şi Spania a dus la schimbări
esenţiale nu doar pe plan politic, ci şi economic, rând pe rând acestea devenind membre ale
Comunităţilor Europene; cele două şi-au depus candidatura la câteva luni diferenţă (28
martie 1977 şi 28 iulie 1977) în cursul aceluiaşi an - 1977 - dar abia la 12 iunie 1985 au fost
semnate Actul de adeziune şi Tratatul care au intrat în vigoare la 1 ianuarie 1986 9. In cursul
anului 1994 s-au purtat negocieri cu patru state membre AELS: Suedia, Finlanda, Norvegia şi
Austria, dar pentru că poporul norvegian pentru a doua oară' a votat împotriva aderării, la
1 ianuarie 1995 numărul membrilor Uniunii Europene a crescut la 15 ca urmare a aderării
Austriei, Suediei şi Finlandei51.
începând cu anul 1993 diversele reuniuni" ale Consiliilor Europene au luat poziţie privind
hotărârea de extindere a Uniunii Europene dând
posibilitatea de aderare atât ţărilor mediteraneene (Cipru, Malta şi Turcia )

Cehia*!* Estonia. Letonia. Lituania, Polonia54, România55, Slovacia16, Slovenia şi Ungaria).

Pentru aceste state s-a pus problema elaborării unor programe de tranziţie, în vederea
creării unor condiţii economice care sâ permită intrarea în UE. Trebuie precizat că statutul
de asociat nu se confundă cu cel de membru întrucât oferă doar unele facilităţi în domeniul
vamal, al schimburilor comerciale, investiţiilor, asistenţei tehnice. In temeiul Deciziei
Consiliului European, din 11 decembrie 1999, de la Helsinki în anul 2000, a fost declanşat
simultan procesul de negociere, în vederea aderării, cu toate statele asociate. După ce şi-au
negociat, mai mult sau mai puţin dur, condiţiile de aderare, între anii 1998 şl 2000 au primit,
la Copenhaga în 2002, unda verde pentru aderare Cehia, Ungaria, Slovacia» Lituania,
Letonia, Estonia, Slovacia, Polonia, Cipru, Malta. A urmat semnarea tratatelor de aderare, la
16 aprilie 2003, tratate care au primit ulterior ratificarea fiecăruia din cele 15 state membre.
Astfel câ te urma celei de 5-a extinderi din istoria construcţiei comunitare, de la I mai 2004
UE număra 25 de state.
Prezentat la 20 iunie 2003, la Consiliul European de la Salonic de
Icătre Convenţia Europeană57, Proiectul Constituţiei pentru Europa a fort adoptat cu ocazia
reuniunii de la Bruxelles din 17-28 iunie 2004 şi semnat de şefii de state şi de guverne la
Roma, la 29 octombrie 2004*1 încă Atl preambul se sublinia că "Europa este un continent
purtător de civilizat locuitorii săi, veniţi în valuri succesive de la începuturile umanităţii, au
dezvoltat aici în mod progresiv valorile care stau la baza umanismului: egalitatea oamenilor,
libertatea, respectarea raţiunii. Aceştia inspirându-se din moştenirea culturală, religioasă şi
umanistă a Europei, ale căiei valori sunt prezente şi astăzi In patrimoniul său, au ancorat în
viaţa societăţii rolul central al omului şi drepturile lui, inviolabile şi inalienabile, precum şi
respectarea dreptului'*. Concepţia filosofică pe care se fundamenta acest

proiect era unitate în diversitate, adică a unei Europe care să ofere locuitorilor ei cele mai
bune şanse de a continua, cu respectarea drepturilor fiecăruia şi cu conştiinţa răspunderii
faţă de generaţiile viitoare ale planetei, marea aventură care îşi găseşte aici un spaţiu
privilegiat de speranţă umana .
Nemulţumirile mai vechi ale cetăţenilor europeni faţă de "birocraţii de la Bruxelles"60,
nemulţumirea generată de invitarea - în octombrie 2004 -Turciei să adere la Uniune, panica
faţă de posibila extindere cu o serie de state europene ori cvasi-europene6 (9 la număr care
ar duce, împreună cu Turcia, la Uniunea celor 37 de state), frica resimţită de lucrătorii vest
europeni faţă de valul de lucrători ce au venit din statele ce au aderat la Uniune, au dus la
ceea ce s-a numit "decesul" proiectului constituţional (căci prin referendumurile
constituţionale organizate în mai-iunie 2005, Franţa a respins cu aproape 55% ratificarea
textului constituţional, iar Olanda a respins ratificarea textului constituţional cu 62%).

2. Aprofundarea construcţiei comunitare

Dar succesul construcţiei comunitare - de-a lungul celor peste 50 de ani de istorie - este
reflectat nu numai de creşterea continuă a numărului statelor membre, cât mai ales de
numeroasele transformări ce pot fi calificate ca acte de aprofundare a construcţiei
comunitare. Dintre acestea amintim: 1) procesul de fuziune a instituţiilor celor trei
Comunităţi a avut loc într-o primă etapă în 1957, prin fuziunea instituţiilor
democratice şi de drept, respectiv a celor trei Adunări Parlamentare şi a Curţilor de Justiţie
(astfel încât după acel an a funcţionat un singur Parlament şi o singură Curte de Justiţie); tot
în acel an au fuzionat şi Comitetele Economice şi Sociale CEEA şi CEE funcţionând în
continuare un singur Comitet Economic şi Social. O a doua etapă a avut loc în 1965 prin
Tratatul de fuziune de la Bruxelles (intrat în vigoare în 1967) consfiinţându-se fuzionarea
Comisiilor şi Consiliilor astfel încât pentru cele trei Comunităţi a fiinţat o singură Comisie şi
un singur Consiliu de Miniştri.

Fuziunea a fost doar instituţională şi nu funcţională deoarece funcţional, fiecare dintre cele
patru instituţii a continuat să-şi exercite atribuţiile prevăzute de cele trei tratate
constitutive62; 2) a fost înfiinţată - prin Protocolul adiţional la Tratatele de la Roma - Banca
Europeană de Investiţii ca organ auxiliar specializat, principala instituţie de administrare şi
conducere curentă a Fondului European de Investiţii, cea mai însemnată sursă de susţinere
financiară a politicilor economice comune; 3) după 1972 votul cu unanimitate - dominant
până la acea dată a fost înlocuit, în mecanismul de luare a deciziilor», cu votul cu majoritate
calificată, modificare ce a permis la nivelul Consiliului de Miniştri realizarea a numeroase
reforme în sensul aprofundării integrării europene; 4) în anul 1976 au intrat în vigoare
dispoziţiile! privitoare la alegerile directe pentru Parlamentul European (pâptele alegeri
directe având loc în anul 1979). Dispoziţiile sunt deosebit d^mportante căci dacă până la
acea dată Parlamentul era constituit din membri ai parlamentelor naţionale - delegaţi de
legislativul fiecărui stat, conform procedurilor proprii - alegerile directe pentru Parlamentul
European organizate în statele membre au constituit o reformă cu marcante aplicaţii asupra
legitimităţii construcţiei comunitare.
431
jL 3. Actul Unic European (AUE)63
Actul Unic European, semnat în 28 februarie 1986, şi intrat în vigoare
la 1 iulie reprezintă încă o etapă de'desăvârşire a integrării europene. Actul
Unic European se prezintă sub forma a două tratate - primul tratat priveşte
revizuirea dispoziţiilor comunitare, cel de-al doilea politica externă M
reunite într-un singur instrumentum. Actul Unic European a evidenţiat
insuficienţele pieţei comune şi a elaborat un program de transformare a sa
într-o piaţă unică până la finele anului 1992 . Art. 8 AUE: "Comunitatea va
adopta măsuri în scopul creării progresive a pieţei interne până la data de 31
decembrie 1992. Piaţa internă va fi formată dintr-o piaţă Iară frontiere
interne, în interiorul căreia libera circulaţie a bunurilor, persoanelor,
serviciilor şi capitalului va fi asigurată în conformitate cu prevederile
acestui Tratat". fel

Dintre reformele aduse de AUE amintim: 1) recunoaşterea Consiliului European - în

funcţionalitatea sa ca o reuniune de şefi de state şi de guverne; 2) generalizarea delegării
puterii de execuţie de la Consiliu la Comisie; 3) crearea de noi proceduri de luare a
hotărârilor în cadrul Parlamentului. AUE a consfiinţit generalizarea votului cu majoritate
calificată în locul celui cu unanimitate şi a marcat şi momentul creşterii caracterului
democratic al Comunităţii Europene prin sporirea rolului Parlamentului European în procesul
decizional; astfel, s-a prevăzut că o propunere legislativă care a fost respinsă de două ori, în
cadrul procedurii în faţa Parlamentului European, nu mai poate fi aprobată de Consiliu decât
cu unanimitate de voturi; 4) crearea unui nou organ de jurisdicţie: Tribunalul de Primă
Instanţă, care să funcţioneze alături de Curtea de Justiţie; 5) cooperarea în domeniul
combaterii terorismului. Importanţa AUE se afirmă şi prin extinderea competenţei
Comunităţii în domeniul protecţiei mediului, căci este ştiut faptul că până în anul 1984, fără
a avea o bază legală pentru acţiunea în domeniul mediului au fost promulgate aproximativ
200 de prevederi în scopul armonizării activităţilor în acest domeniu, în special pentru ca
standardele existente în statele membre să nu prejudicieze Piaţa Unică Europeană .
Punctual în AUE se afirmă: 1) în Preambulul AUE, hotărârea semnatarilor "de a transforma
ansamblul relaţiilor dintre statele lor într-o Uniune Europeană, conform declaraţiei solemne
de la Stuttgart, din 19 iunie 1983"; 2) în Titlul I: "Dispoziţiile comune eu privire la
Comunităţile Europene şi la colaborarea politică". Astfel art. 1 alin. 1 prevede: "Comunităţile
Europene şi cooperarea politică au ca obiectiv contribuţia comună la progresul concret al
Uniunii Europene*. Articolul, în alineatul 2 precizează: "Comunităţile Europene au la bază
tratatele institutive ale Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului, Comunităţii
Economice Europene şi Comunităţii Europene a Energiei Atomice precum şi tratatele şi
actele subsecvente care le-au modificat sau completat"; 3) Titlul II include "Dispoziţiile care
aduc modificări tratatelor institutive ale Comunităţilor Europene". Dintre acestea amintim: 1)
extinderea

votului cu majoritate calificată a Consiliului; 2) Consultarea Parlamentului

este întărită prin introducerea procedurii de cooperare în anumite materii; Mţ crearea unei
noi instituţii comunitare de primă instanţă, destinată să uşureze misiunea Curţii de Justiţie;
4) necesitatea desăvârşirii Pieţei interne (fixarea datei de 31 decembrie 1992, ca dată a
realizării definitive a Pieţei interne are valoarea untii angajament, statele membre trebuind
să adopte măsurile necesare pentru obţinerea acestui obiectiv, în termenul prevăzut); 5)
introducerea principiului coeziunii economice şi sociale, destinat să suscite acţiuni ce
vizează reducerea decalajelor între diferite regiuni ale statelor membre ale Comunităţilor
europene63; 4) Titlul III include "Dispoziţiile privind cooperarea europeană în materie de
politică externă" - art. 30 paragraful 1 precizează că oflectivul cooperării politice constă în
formularea şi punerea în practică a unei politici externe europene de către "înaltele Părţi
Contractante, membre ale Comunităţilor Europene", iar paragraful 2 prevede obligaţia de
consultare a statelor membre, consultarea fiind cerută pentru "orice problemă de politică
externă ce are un interes general"66; 5) Titlul IV include "Dispozi&e generale şi finale" care
privesc separarea ordinii juridice comunitare şi a cooperării politicii europene. Cu toate
neajunsurile67 sale (precizate în special de Parlamentul I European care sublinia persistenţa
deficitului democratic) AUE a deschis o serie de perspective ce au dus la o nouă etapă în
evoluţia construcţiei ' europene şi totodată a reprezentat primul tratat care menţionează
realizarea Uniunii Europene ca obiectiv major âl statelor membre.

4. Tratatul de la Maastricht. Uniunea Europeană

încă din 1972, în cadrul reuniunii "la vârf de la Paris şefii de state şi de guverne şi-au
manifestat intenţia de a transforma ansamblul relaţiilor lor într-o Uniune Europeană,
desemnând în acest sens pe L. Tindemans (prim ministru al Belgiei) pentru a elabora un
raport privind conţinutul şi modalităţile de realizare a Uniunii. Raportul Tindemans
(prezentat doi ani mai târziu) reunea o serie de propuneri ce vizau: 1) întărirea coeziunii
interne şi externe a Europei comunitare; 2) creşterea rolului instituţiilor existente; 3)
adâncirea integrării sub toate aspectele şi a cooperării politice
până la elaborarea unei politici externe comune68; deşi realist raportul nu a fost acceptat de
state. Consiliul European, la iniţiativa guvernelor Italiei şi Germaniei în iunie 1983 a adoptat
"Declaraţia solemnă asupra Uniunii Europene" pe baza căreia Parlamentul a declarat şi
adoptat un proiect de tratat privind Uniunea Europeană (proiect trimis statelor spre
examinare).
Tratatul asupra Uniunii Europene6' - negociat în anul 1991, semnat la 7 februarie 1992 la
Maastricht şi intrat în vigoare, după parcurgerea procedurii de ratificare prin referendum de
toate statele membre la 1 noiembrie 1993 - precizează în chiar Titlul I "Dispoziţii comune": -
art. A§1: "Prin prezentul Tratat înaltele Părţi contractante instituie între ele
o Uniune Europeană de aici înainte denumită Uniune"; - art. A§3: "Uniunea se va înfiinţa pe
Comunităţile Europene dublate de politicile şi formele de cooperare stabilite prin acest
Tratat. Ea are ca misiune organizarea de o manieră coerentă şi solidară a relaţiilor dintre
statele membre şi dintre popoarele acestora".
Dintre modificările aduse de Tratatul de la Maastricht amintim:
1) Tratatul instituie Consiliul European ca organ comunitar şi îl califică
drept Instituţie supremă a Uniunii care reuneşte şefii de state şi de guverne
ale statelor membre; 2) sunt stabilite noi direcţii de acţiune, noi obiective
în politicile comunitare referitoare la: mediul înconjurător, protecţia
consumatorilor, protecţia sănătăţii, reţelele de transport transeuropene,
educaţie, cultură; 3) Tratatul instituie o cetăţenie a Uniunii Europene. Este
cetăţean al Uniunii Europene orice persoană care are cetăţenia unui stat
membru; 4) Tratatul consacră principiul subsidiarităţii. Din reglementarea
art. A alin. 2 ("Prezentul Tratat marchează o nouă etapă în procesul de
creare a unei Uniuni fără sfârşit în care deciziile sunt luate cât mai mult
posibil de către cetăţeni) rezultă concepţia politică asupra subsidiarităţii, în
sensul de a fi favorizate, în mod sistematic, nivelurile cele mai apropiate de
cetăţeni (state sau regiuni) în momentul în care se adoptă o decizie. Uniunea
intervenind în cazurile de absolută necesitate.
Mai mult, Tratatul de la Maastricht fixează limitele intervenţiei comunitare făcând apel la
principiul proporţionalităţii. Art. 3B lllomunitatea acţionează în limitele competenţelor care
îi sunt conferite şi a

obiectivelor care sunt desemnate prin prezentul tratat. în domeniile care nu sunt de
competenţa sa exclusivă, Comunitatea nu intervine, conform principiului subsidiarităţii,
decât dacă şi în măsura în care obiectivele acţiunii considerate nu pot fi realizate de o
manieră satisfăcătoare de către statele membre şi poate astfel, având în vedere
dimensiunile sau efectele acţiunii considerate, să fie mai bine realizată la nivel comunitar.
Acţiunea Comunităţii nu depăşeşte ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivelor
prezentului Tratat"70. Aceste dispoziţii sunt privite de doctrină71 ca o simplă atribuire de
competenţe realizată de state în favoarea Uniunii, statele rămânând factorul de
reglementare de bază, de drept comun, bucurându-se de plenitudinea competenţelor; 5) o
altă modificare a Tratatului de la Roma vizează realizarea Uniunii Economice şi Monetare în
trei etape: prima etapă până la sfârşitul anului 1993, priveşte crearea unei pieţe unice a
capitalurilor, a doua priveşte crearea unei monede unice (responsabil în acest sens fiind
Institutul Monetar European) şi a treia etapă priveşte stabilizarea monede unice şi crearea
unei Bănci Centrale Europene independente; 6) Tratatul de la Roma a mai fost modificat şi în
privinţa structurii instituţionale (deoarece este inclusă, în rândul instituţiilor comunitare şi
Camera de Conturi, constituită în 1977, al cărei principal rol constă în verificarea
administrării fondurilor Comunităţii : şi combaterea evaziunii fiscale).
De asemenea, se constituie Comitetul Regiunilor, organism consultativ care, la solicitarea
Consiliului Miniştrilor sau a Comisiei Europene, ori din proprie iniţiativă, formulează opinii în
chestiuni de competenţa sa. Şi procedura legislativă a suferit modificări, în sensul că a fost
dat Parlamentului dreptul de codecizie alături de Consiliu în anumite
domenii ce privesc piaţa unică, dreptul de a cere Comisiei să înainteze anumite propuneri
legislative şi posibilitatea de a uza de dreptul de vetp pentru a respinge o propunere
legislativă; 7) dispoziţii noi reglementează probleme relative la securitate permiţându-se
Uniunii să intervină îa elaborarea unei politici de apărare comună şi atribuindu-se Uniunii.
Europene rolul de a elabora o politică comună de apărare şi de a pune în practică acţiuni
comune ale statelor membre (deciziile şi acţiunile Uniunii cu consecinţe în domeniul apărării
nu pot să afecteze nici specificul politicii de apărare al statelor membre şi nici obligaţiile
asumate de statele membre pe baza Tratatului Atlanticului de Nord) ; 8) Potrivit Tratatului
de la Maastricht cooperarea în domeniul justiţiei şi al afacerilor interne priveşte printre altele
: 1. politica de acordare a azilului; 2. regulile referitoare la trecerea frontierelor externe ale
statelor membre şi exercitarea controlului acestei treceri.

5. Evoluţia ulterioară tratatului de la Maastricht Tratatul de la Amsterdam

Dintre momentele mai importante în perioada ulterioară Tratatului de la Mastricht amintim:
1)-intrarea în vigoare la 1 ianuarie 1994 a Acordului pentru crearea unui Spaţiu Economic
European (SEE) care cuprinde statele membre UE şi AELS (mai puţin Elveţia datorită
opoziţiei poporului elveţian la participarea la SEE). SEE reprezintă o zonă economică în care
funcţionează cele patru libertăţi fundamentale: libera circulaţie a produselor, serviciilor,
persoanelor şi capitalurilor 4; 2) adoptarea strategiei de preaderare pentru statele asociate
din Europa Occidentală la reuniunea Consiliului European de la Essen (9-10 decembrie
1994). Instrumentele strategiei au fost dialogul structurat (în cadrul căruia In domeniul
economie şi financiar s-a stabilit un dialog multilateral între UE şi ţările asociate) şi
acordurile europene (în această privinţă dialogul fiind bilateral între UE şi fiecare dintre ţări);
3) Tratatul de la Amsterdam (17 iunie 1997) privind modificarea tratatelor constitutive ale
Comunităţilor Europene cât şi a Tratatului asupra Uniunii Europene marchează o nouă etapă
în procesul de creare a unei Uniuni din ce în ce mai strânsă între popoarele Europei, în care
deciziile sunt luate cât mai transparent şi pe cât de mult posibil la nivelul cetăţeanului (art. 1
şi 2 din Tratat). Tratatul aduce modificări în patru domenii importante: 1) cetăţenia şi
drepturile fundamentale; 2) înfiinţarea unei zone a libertăţii, securităţii şi justiţiei; 3)
promovarea unei politici externe şi de securitate comună; 4) reforma instituţiilor în vederea
extinderii Uniunii. Tratatul prevede - în art. I §5 - că obiectivele Uniunii sunt: 1) promovarea
progresului economic şi social şi a unui înalt nivel de ocupare

a forţei de muncă şi realizarea unei dezvoltări eeNlibratt fi âmăâe, in particular prin crearea
mm tone firi frontiere, prin întărirea mmmmi. ec<momi« şi soemle prin înfiinţarea Uniunii
economice şt monetare (vfaftnd In final introducerea unei monede unice); 2) afirmarea
identităţii sute pe atena internaţională* In particular prin implementarea unei poîMlci
externe şi de securitate-.comune, incluzând introducerea progresivă a cedtalut uifî politic!
de apărare comune, care ar putea conduce la apărarea comună; 3) tatărfrea protejării
drepturilor şi internelor cetăţenilor statelor memtat prin introducerea cetăţeniei Uniunii; 4)
menţinerea şi dezvoltarea Uniunii ca o wm& a libertăţii, securităţii şi justiţiei. In care libera
dezvoltare a persoanelor este asigurată în conjuncţie cu luarea unor măsuri aderate privind
controlul frontierelor externe, azilul, emigrarea, prevenirea şi combaterea crimei organizate;
5) menţinerea în integralitate a aet|uis«nluj comunitar şi dezvoltarea pe această bază, cu
luarea în considerare a maurii în oue politicile şi formele introduse de acest Tratat, pot
necesita revtertt te vederea asigurării eficacităţii mecanismelor şi instituţiilor CornmtKăfii**.
în baza Regulamentului adoptat de Consiliu la 1 ianuarie 1999 i intrat In vigoare actul privind
instituirea Euro ca monedă a statelor ntembre, stabilindu-se şi taxele de conversie între
monedele naţionale şi: Eure.

& Acordul de la Schengen (14 iunie 1985)

Ae@idul de. la Schengen semnat de Belgia, Fraofi, Gt«wi%' Luxemburg şi Olanda la 14 iunie
1985, a intrat în vigoare la 2 martie lf§0* şi a fost încheiat avându-se în vedere mai multe
considerente şi anume: uniunea din ce: în ce mai strânsă între popoarele statelor membre
ale Comunităţilor Europene trebuie si-şt găsească expresia în libera trecere § frontierelor
interne de toţi cetăţenii statelor membre şi în libera circuite a mărfurilor şi sm^ciilor;
solidaritatea intre popoarele părţilor semnatare- $e poate realiza şi prin înlăturarea
obstacolelor din-, calea liberei circulaţii |ş , frontierele comune; progresele realizate deja în
cadrul Comunităţilor Europene în vederea asigurării liberei circulaţii a persoanelor, mărfurilor
şi r7.serviciilor;- voinţa de a ajunge la eliminarea controalelor exercitate h i fr^fetierele
comune în ceea ce priveşte circulaţia cetăţenilor statelor membre

ale Comunităţilor Europene şi de a facilita circulaţia mărfurilor şi serviciilor. Acordul a fost

precedat de o serie întreagă de întâlniri concretizate în elaborarea următoarelor documente:
Declaraţia Consiliului European de la Fontainbleau, din 25-26 iunie 1984. privind eliminarea
la frontierele interne a formalităţilor poliţieneşti şi vamale privitoare la circulaţia persoanelor
şi a mărfurilor; Acordul încheiat la Saarbrficken, la 13 iunie 1984, între Republica Federală
Germania şi Republica Franceză; Concluziile adoptate la 31 mai 1984 la încheierea reuniunii
de la Nenstadt/Aisch a miniştrilor transporturilor din statele Benelux şi din Republica
Federală Germania; Memorandumul guvernelor Uniunii Economice Benelux, din 12
decembrie 1984 remis guvernelor Republicii Federale Germane şi Republicii Franceze.
7. Tratatul de la Nisa de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană, a Tratatelor ce
instituie Comunităţile Europene şi a unor
acte conexe
La 26 februarie 2001 s-a semnat Tratatul de la Nisa prin care s-a dorit completarea
procesului iniţiat prin Tratatul de la Amsterdam menit să pregătească funcţionarea
instituţiilor Uniunii Europene într-o Uniune Lărgită. Partea I-a include modificări de fond ale
Tratatului privind Uniunea Europeană. O primă modificare priveşte politica externă de
securitate comună care - după cum prevede art. 17 - cuprinde toate problemele referitoare
la securitatea Uniunii, inclusiv stabilirea progresivă a unei politici de apărare comună, care
ar putea conduce la o apărare comună (în cazul în care Consiliul European decide în acest
sens). Politica Uniunii -nu afectează caracterul specific al politicilor de securitate şi de
apărare al anumitor state membre; - respectă obligaţiile care decurg din Tratatul Atlanticului
de Nord pentru anumite state care consideră că cerinţele apărării lor comune sunt
îndeplinite în cadrul organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord (NATO) .O altă modificare
priveşte cooperările intensificate - în diferite domenii - care au ca scop, protejarea valorilor
şi intereselor Uniunii în ansamblul său şi afirmarea identităţii sale ca o forţă coerentă pe
scena internaţională. Ele trebuie să respecte: 1) principiile, obiectivele, orientările generale
şi coerenţa politică externe şi de apărare
comune, precum şi deciziile "adoptate în cadrul acestei politici; 2} competenţele Comunităţii
Europene; 3) coerenţa între ansamblul politicilor Uniunii şi activitatea sa externă. In
domeniul cooperării judiciare (care presupune o cooperare mai strânsă între autorităţile
judiciare şi alte autorităţi competente ale statelor membre, inclusiv prin intermediul Unităţii
Europene de cooperare judiciară - Eurojust -) în materie penală activitatea comună vizează:
1) facilitarea şi accelerarea cooperării între ministerele şi autorităţile judiciare sau cele
echivalente autorităţilor judiciare ale statelor membre în materie de procedură şi de
executare a deciziilor, inclusiv prin intermediul Eurojust; 2) facilitarea extrădării între statele
membre; 3) asigurarea, în măsura necesară îmbunătăţirii acestei cooperări, a compatibilităţii
normelor aplicabile în statele membre; 4) prevenirea conflictelor de competenţă între statele
membre; 5) adoptarea progresivă a unor măsuri de instituire a unor norme minimale cu
privire la elementele constitutive ale infracţiunilor şi la sancţiunile aplicabile în domeniul
criminalităţii organizate, al terorismului şi al traficului de droguri.

8. România şi construcţia comunitară

La 25 aprilie 2005, la Luxemburg, au semnat Tratatul de aderare la Unitinea Europeană,
România80 şi Bulgaria. Tratatul de aderare la Uniunea Europeană conţinea şi o clauză de
salvgardare care putea fi activată dacă cele două state nu îndeplineau - în 2007- condiţiile
de aderare ceea ce ar fi însemnat amânarea cu un an a integrării efective în Uniune; cum
clauza nu a fost activată, aderarea a avut loc la 1 ianuarie astfel că Uniunea a ajuns la 27 de
membrii81.
Drumul până la 1 ianuarie 2007 a fost sinuos, cu multe sincope, hopuri, recomandări şi
îndemnuri din partea Comisiei Europene astfel că, în puţine cuvinte, merită schiţat. Dintre
ţările Europei Centrale şi de est, 5 România a fost prima ţară care a stabilit relaţii oficiale cu
Comunităţile europene; astfel că în 1984, între aceste părţi (România şi Comunităţile
Europene) se încheie un Acord comercial. Datorită situaţiei precare a drepturilor omului în
România, Acordul a fost suspendat.
După evenimentele din 1989, apropierea României de Comunităţi S-a concretizat în Acordul
de comerţ şi cooperare (intrat în vigoare în 1991)^ Care a deschis calea pentru Acordul
european de asociere a României la

Comunităţile Europene (semnat la 7 februarie 1993 şi intrat în vigoare Ia 1 februarie 1995).

Un astfel de acord mai semnaseră, în 1991 Polonia şi Ungaria, rolul acordului, printre altele,
fiind şi acela de a pregăti integrarea la Uniunea Europeană. La 22 iunie 1995 se depune
Cererea de aderare a României la Uniunea Europeană împreună cu Strategia naţională de
pregătire a aderării, iar un an mai târziu - la 25 iulie 1996 - se înaintează
Comisiei Europene răspunsul la chestionarul privind pregătirea avizului cererii de aderare.
în 1999 - decembrie, Consiliul European de la Helsinki a decis \; organizarea, în februarie
2000 a conferinţelor guvernamentale bilaterale pentru începerea negocierilor cu România,
Slovacia, Letonia, Lituania, Bulgaria şi Malta (grup de state tare şi-au căpătat denumirea de
"Grupul de la Helsinki"); rezultă că negocierile pentru aderarea la Uniunea Europeană au ca
bornă de început anul 200083.
întocmai ca toate celelalte state candidate şi România trebuia să îndeplinească o serie de
criterii. Astfel, încă din 1993 (la Consiliul European de la Copenhaga) s-a decis că statele
asociate pot deveni membre ale Uniunii Europene dacă îndeplinesc anumite condiţii (sau
criterii): politice (anume existenţa unor instituţii stabile care să garanteze democraţia,
supremaţia dreptului, drepturile omului, respectul şi protecţia minorităţilor), economice
(economie de piaţă viabilă şi capacitatea de a face faţă presiunilor concurenţiale şi forţelor
de piaţă din Uniunea Europeană, acceptarea obiectivelor Uniunii economice şi monetare -
independenţa Băncii Centrale din respectivul stat, coordonarea politicilor economice şi
supravegherea acestora, aderarea la dispoziţiile Pactului de Stabilitate şi Dezvoltare) şi mai
ales* adoptarea şi transpunerea acquis-ului comunitar l
Obligaţie decurgând din Acordul de asociere a României la Comunităţile europene, condiţie a
succesului procesului de negocieri pentru aderare, armonizarea acquis-ului comunitar s-a
realizat, mai întâi, pe baza
Programului Naţional de Aderare a României Ia Uniunea Europeană (îţi cadrul căruia exista şi
un program de armonizare legislativă pentru

perioada 2002*2005, cu responsabilităţi concise pe capitole de acquis comunitar). Alte

documente programatice interne ale României, au înlocuit acest Program: în luna ianuarie
2004, Guvernul României a aprobat Programul legislativ prioritar pentru aderarea României
la Uniunea Europeana ( care cuprindea o serie de măsuri esenţiale» pentru procesul de
integrare); mai apoi s-a adoptat Programul legislativ prioritar (la nivel de lege) pentru
aderarea la Uniunea Europeană pe semestrul 11/2004 (care prevedea, mai ales, adoptarea
actelor normative de armonizare pe criterii şt domenii de aderare) .
Momentul / ianuarie 2007 şi, în general, statutul de membrii al Uniunii Europene, aduce ţării
noastre deopotrivă oportunităţi (posibilităţi) dar şi responsabilităţi.
Dintre posibilităţi am putea aminti: pe cea de a avea (şi a deveni) o voce din interiorul
Uniunii cu privire la evoluţia celei mai mari pieţe comune din lume (şi în general, cu privire la
dezvoltarea ulterioară a Uniunii în diferitele sale domenii, de la agricultură şi sănătate, la
transporturi,
energie, mediu, protecţia consumatorului ctc). Altă oportunitate este aceea de a influenţa -
mai ales în sensul realizării intereselor naţionale- procesul decizional (cu precizarea că
interesele naţionale sunt sau trebuie concepute şi promovate şt ca interese ale Uniunii, după
cum interesele acesteia sunt ş§ trebuie percepute şt ca interese naţionale) .
Răspunderile ce însoţesc posibilităţile sunt, de asemenea, variate "aceea de a contribui la
transpunerea în practică a unei viziuni comune dcsppe Europa" (ceea ce presupune şi
"cedarea voluntară de suveranitate individuali, în domenii precis definite, pentru ca
acţionând in comun, forţa întregului să fie mai mare decât cea a componentelor sale
individuale"17) sau aceea de a respecta acquis«ul comunitar (obligaţie care persistă
indiferent că vorbim de competentele exclusive ale Uniunii jt- cum e cazul politicii
comerciale comune sau uniunea vamală * sau de competenţele partajate cu statele membre
- cum este cazul politicii externe şi de securitate, mediu, energie sau asistenţă umanitară i
Tratatul de' aderare a României şi

Bulgariei reprezintă un document amplu şi a fost realizat pe baza aceloraşi principii şi

aceleiaşi metodologii utilizate, în 2004, pentru redactarea Tratatului de aderare a celor 10
state ce au devenit atunci membre ale Uniunii (cu precizarea că a fost conceput avându-se
în vedere şi eventuala viitoare aderare a celor doua state la Tratatul constituţional în situaţia
în care acesta ar fi fost ratificat de statele membre până la aderarea României şi Bulgariei -
eventualitate care nu s-a împlinit ). Tratatul de aderare include tratatul propriu-zis, actul de
aderare, protocolul de aderare, anexele şi declaraţiile. Dintre dispoziţiile tranzitorii
enumerăm: 35 de locuri în Parlamentul European pentru perioada cuprinsă între aderarea
efectivă la Uniune şi data desfăşurării alegerilor pentru Parlamentul European; 14 voturi în
Consiliu, dreptul la un judecător la Curtea de Justiţie, unul la Tribunal
ul de Primă Instanţă, un membru la Curtea de Conturi; 15 membri în Comitetul Economic şi
Social, 15 membrii în Comitetul Regiunilor; dreptul de a numi membri în Comitetul Director
al Băncii Europene de Investiţii.

9.Tratatul de la Lisabona

Apărut cu intenţia de înlocuire a Tratatului constituţional , Tratatul de ia Lisabona a fost

aprobat la 18 octombrie, de şefii de stat şi de guvern şi semnat la 13 decembrie 200791.
Tratatul92 are ca denumire completă: Tratatul de la Lisabona de modificare a Tratatului
privind Uniunea Europeană şi a Tratatului de instituire a Comunităţii

Europene. El conţine pe lângă modificări ale celor două Tratate şi o serie de 1

Protocoale şi anume: A. Protocoale care se anexează la Tratatul privind I
Uniunea Europeană, la Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene
şi. după caz, la Tratatul de constituire a Comunităţii Europene a Energiei j
Atomice şi B. Protocoale care se anexează la Protocolul de la Lisabona93;
Pentru realizarea acestui tratat, care ar fi pus capăt celor doi ani de- j
criză instituţională europeană, "a fost nevoie de bunăvoinţă"94 pentru a găsi j
soluţii la o serie de teme controversate: "definirea sistemului de vot cu ]
majoritate calificată în CoîAtra (unde adoptarea procedurii dublei
majorităţi introdusă în Tratatul Constituţional s-a lovit de inflexibilitatea|
Poloniei)90, statutul Cartei drepturilor fundamentale (în legătură cu care1 |
Marea Britanie s-a opus să devină parte integrantă a Tratatului); j

introducerea unei personalităţi juridice unice a UE (cu privire la care au 1 existat rezerve din
partea Republicii Cehe şi a Marii BritaifflH recunoaşterea principiului supremaţiei dreptului
Comunitar) la care s-au ■ opus Marea Britanie, Polonia şi Republica Cehă deşi principiul
estâm recunoscut în jurisprudenţa CJCE); rolul parlamentelor naţionale (pe care | Olanda şi
Marea Britanie îl doreau mai mare)". Urmare a acest^H controverse Tratatul Constituţional
pierde o serie de prevederi. Astfe|jj^|
renunţă la: simbolurile UE (imn, drapel96, chiar şi la termenul de "constituţie"; consacrarea
principiului supremaţiei dreptului comunitar, care se regăseşte într-o declaraţie anexă şi
care nu-şi pierde nici consacrarea la nivelul jurisprudenţei Curţii de Justiţie97); consacrarea
juridic obligatorie a Cartei Drepturilor Fundamentale. Cu toate aceste prevederi98 Tratatul
Constituţional îşi regăseşte o serie de dispoziţii: votul cu dublă majoritate99; reducerea
numărului de comisari (la două treimi din numărul statelor membre); limitarea - la 750 - a
numărului membrilor Parlamentului European; crearea postului de ministru de externe al UE
(care rămâne cu toate prerogativele prevăzute în Tratatul Constituţional, dar se va numi
înalt reprezentant al Uniunii pentru Afaceri Externe şi Politica de Securitate")100. Menit să
înlocuiască "eşuata Constituţie Europeană"- pe care reamintim, că o ratificaseră 18 state -
Tratatul de la Lisabona de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană şi a Tratatului
de instituire a Comunităţii Europene s-a aflat, din nou, în impas. Unul din cele două state101
obligate conform legislaţiei lor interne să apeleze la referendum, este vorba de Irlanda, prin
vocea poporului său, s-a opus ratificării, apreciind că
"noul trataţi nu este altceva decât proiectul de constituţie cm o altă
j * ut02
denumire .
Cu toate temerile popoarelor, un nou tratat este necesar, in primul rând* este necesar
pentru aducerea la zi a tuturor tratatelor anterioare (ultimul Tratat de ta Nisa105) care
vorbeau dc perspectiva unei Europe cu 21 de state. Perspectiva a devenit realitate, care
realitate trebuie oglindită într* un tratat, in al doilea rând. este necesar pentru adaptarea la
realitatea economică într-o continuă mişcare şi modificare. în al treilea rând, un tratat de
modificare este necesar pentru a elimina confuziile şi contradicţiile (măcar cu privire la
termenii "Uniune" şl "Comunitate") existente în/şi Intre tratate. O altă realitate ce trebuie
oglindită este trecerea de la Comumtak (ef dezvăluia situaţi*, anilor '50-'60 de punere în
comun a ideilor, materiilor, produselor ...) la Unitate (ce arăta situaţia anilor '90-2000) de
gândire unitară pe piaţa economică, pe eşicherul politic etc.
lată de ce, in toamna 2009 blocajul ridicat de poporul irlandez a fost eliminat, după cum
eliminată a fost şi opoziţia Cehiei (ca de atâtea ori in istoria construcţiei comunitare printr-un
compromis). Astfel dacă Irlanda i obţinut un comisar pentru fiecare stat membru, Cehia a
obţinut, ca In ceea ce o priveşte, obligativitatea Cartei drepturilor fundamentale să ik
suspendata (întocmai ca în cazul Marii Britanii şi a Poloniei).

Secţiunea V - Uniunea Europeană. Sistemul instituţional

în doctrină se spune deseori că sistemul juridic comunitar «e calitatea de ordine juridică :

reprezentând un ansamblu organizat fi structurat de norme juridice având propriile sale
izvoare, dotat cu organe şi proceduri care te fac apte să le emită, s& le interpreteze, precum
şi sl constate şi să sancţioneze, atunci când este cazul, încălcările. El se deosebeşte» te mod
fundamental, atât de dreptul naţional - o dată prin faptul că reglementează pe lângă alte
raporturi şi raporturi Interstatale şi apoi, prin faptul că dreptul comunitar se caracterizează
prin supremaţia sa în raport cu dreptul naţional şi prin aplicarea sa directă în statele
membre

Comunităţii - cât şi de ordinea juridică internaţională pentru că dacă aceasta este fondată pe
ideea de cooperare, ordinea comunitară are ca obiectiv realizarea unui proces de integrare,
pentru îndeplinirea căreia statele membre şi-au limitat, în unele domenii, suveranitatea .
Stabilitatea şi echilibrul întregului sistem instituţional comunitar, în variatele raporturi
juridice stabilite fie între instituţii, fie între instituţii şi statele membre sunt asigurate prin
aplicarea constantă a următoarelor principii: principiul supremaţiei dreptului comunitar -
conform căruia dreptul comunitar va fi aplicat cu prioritate faţă de normele naţionale
indiferent dacă acestea au devenit aplicabile înainte sau după intrarea în vigoare a tratatelor
comunitare10:5; principiul efectului direct al dreptului comunitar conform căruia normele de
drept comunitar devin în mod direct aplicabile în momentul în care un stat devine membru
Bl Comunităţii* principiul nediscriminării pe criterii de sex şi naţionalitate; principiul
asigurării protecţiei drepturilor omului în Comunitate; principiu] răspunderii statelor membre
faţă de naţionalii lor pentru încălcarea dispoziţiilor de drept comunitar (care presupune,
conform Curţii Europene de Justiţie, îndeplinirea următoarelor condiţii: să existe o dispoziţie
legală comunitară care să confere drepturi persoanelor fizice şi juridice din Comunitate iar
încălcarea adusă de statele membre să afecteze aceste drepturi; persoanele afectate să fie
în măsură să dovedească existenţa prejudiciului precum şi relaţia de cauzalitate între
încălcare şi prejudiciul propus)"106.
In raport de funcţiile îndeplinite, de competenţele generale cu care au fost dotate, instituţiile
formează aparatul decizional comunitar în cadrul căruia intră: Consiliul European; Consiliul
de miniştri; Comisia; Parlamentul. Acestor instituţii li se alătură o serie de organe
complementare ce au rol consultativ: de ex. Comitetul Economic şi Social, Comitetul
Regiunilor.
Pe lângă instituţiile mai înainte amintite - care pot fi numite
Instituţii Politice - există instituţii dotate cu puteri de control care
funcţionează în domeniul juridic (Curtea de Justiţie şi Tribunalul de primă
instanţă) şi financiar (Curtea de Conturi). In realizarea mecanismului
^mciăx al Uniunii Europene intervin organe cu caracter tehnic; Banca
Europeană de Investiţii şi Banca Centrală Europeană|| Vom observa din
._ _ —- -, •

scurta expunere a statutului juridic al instituţiilor - adică rolul şi poziţia lor în construcţia
comunitară - că ele sunt concepute potrivit regulilor de drept intern, după modelul şi potrivit
principiilor dreptului public intern; aşa se face că, întocmai ca şi în dreptul intern - vom vorbi
despre autorităţi răspunzătoare de elaborarea normelor juridice, şi de autorităţi
răspunzătoare de executarea şi respectarea regulilor de drept. La această structurare s-a
ajuns pornindu-se de Ia ideea că instituţiile, în cadrul organizaţiilor internaţionale, sunt pur
interstatale şi nu dispun de puteri suficiente pentru a impune o aplicare unică şi omogenă a
tratatelor, a căror executare rămâne supusă disponibilităţii semnatarilor, suveranitatea
naţională fiind principala cauză a aşa numitei "paralizii" a tratatelor107.
Vom observa, de asemenea, că activitatea instituţiilor comunitare este guvernată de
următoarele principii: 1) principiul autonomiei de voinţă, conform căruia instituţiile au
posibilitatea de a-şi elabora regulamente proprii de organizare şi funcţionare şi de a-şi numi
funcţionari proprii ; 2) principiul atribuirii de competenţe conform căruia instituţiile au doar
acele atribuţii stabilite în mod expres de tratate109; 3) principiul echilibrului instituţional
care presupune atât separarea competenţelor
instituţiilor europene (ceea ce înseamnă că delegarea de competenţe de la o instituţie la
alta este imposibilă) cât şi colaborarea, cooperarea între instituţiile UE (există domenii în
care, pentru atingerea obiectivelor propuse se prevede colaborarea între instituţii în materie
normativă, de exemplu, adoptarea bugetului comunitar.

A. Consiliul European

In literatura juridică, despre Consiliul European, fie nu se aminteşte nimic110, fie este tratat
alături de Consiliul de Miniştri (Consiliul Uniunii Europene) sub denumirea generală de
"Consiliul" (ceea ce poate genera confuzii).
A*
In fapt, Consiliul European a apărut în practică, drept rod al unei > iniţiative politice a
reuniunirii, într-o conferinţă la cel mai înalt nivel, a reprezentanţilor statelor membre şi ai
Comunităţii. Consacrarea Consiliului^^

European este realizată de AUE în următorii termeni: "Consiliul European reuneşte şefii de
state sau de guverne ale statelor membre ca şi preşedintele Comisiei. Aceştia sunt asistaţi
de miniştri afacerilor externe şi de un membru al Comisiei. Consiliul European se reuneşte
cel puţin de două ori pe an". Din art. 3 care se referă la instituţiile comunitare, puterile şi
competenţele acestora rezultă că AUE nu a creat o nouă instituţie, din Consiliul European, ci
doar a consacrat juridic existenţa unei reuniuni la cel mai înalt nivel şi caracterul regulat al
dezbaterilor. De fapt, textul AUE nici nu defineşte rolul Consiliului European. Definirea rolului
Consiliului European, ca fiind cel mai înalt forum care se pronunţă asupra principalelor
probleme ce privesc soarta Comunităţilor şi procesul de integrare - ca de altfel şi propunerea
franco-germană - de creare a UE, se va realiza prin "Declaraţia solemnă de la Stuttgart
asupra Uniunii Europene" (actul final al reuniunii "la vârf" din 1983). Din definiţia amintită
rezultă despre Consiliului European că: 1) reprezintă locul unde principalii conducători ai
statelor membre îşi expun * punctele de vedere şi deliberează asupra problemelor de
interes comun îndeosebi cooperarea politică; 2) reprezintă un forum de accelerare a
integrării; 3) funcţionează ca o instanţă de apel pentru situaţii care nu au putut fi soluţionate
de celelalte organe îndeosebi de Consiliu111. Actele Consiliului European - declaraţii,
orientări, directive generale - deşi nu sunt obligatorii pentru state şi Comunităţi, au
caracterul unor angajamente politice importante care ţin, în primul rând Consiliul şi Comisia
să adopte acte proprii cu caracter obligatoriu conform competenţelor celor două
instituţii. Consiliul European, considerat a fi puterea politică supremă, a dus la diminuarea
parţială a puterilor instituţiilor deoarece: 1) Consiliul (de Miniştri) a încetat de a mai fi
puterea supremă de decizie atâta timp cât deasupra sa se află o instanţă de apel abilitată să
soluţioneze toate problemele asupra cărora Consiliul nu a putut hotărî; 2) Comisia nu mai
este singurul organ cu iniţiativă politică, deoarece în materiile mai importante şi mai ales
când trebuie depăşit cadrul strict al tratatelor pentru a se lua o hotărâre este necesar avizul
Consiliului European (şi pe cale de consecinţă Comisia nu are în această situaţie un rol de
iniţiativă politică ci doar un rol de asistenţă) şi 3) Parlamentului European i-a fost diminuat
rolul de organ de control politic asupra Comisiei112.
Rezoluţia din 12 decembrie 1990 a Parlamentului European - asupra bazelor constituţionale
ale Uniunii Europene - a prevăzut că instituţiile MBBKt^opfene sunt: Parlamentul
European, Consiliul European

c^i8tu^o«fcu Curtea de Justiţie (art. 27) iar mai apoi Tratatul £ft1| Maastricht, în art. D a
stabilit: "Consiliul European dă Uniunii impatait necesare dezvoltării sale şi defineşte
orientările politice generale. Conaflitf
European reuneşte şefii de state sau de guverne ai statelor membre ft Preşedintele
Comisiei. Aceştia sunt asistaţi de miniştri afacerilor externe ai statelor membre şi de un
membru al Comisiei. Consiliul European se reuneşte de cel puţin două ori pe an sub
preşedinţia şefului de stat sau de guvern al statului membru care asigură preşedinţia
Consiliului. Consiliul European prezintă Parlamentului European un raport la sfârşitul fiecărei
reuniuni, ca şi un raport scris anual asupra progreselor realizate de Uniune".
Deşi din textul citat nu rezultă vreo ierarhie între instituţii - unul dintre principiile sistemului
instituţional fiind principiul echilibrului între organele de bază, realizat prin puterile conferite
fiecărui organ, atribuţiile şi
mijloacele de care dispun pentru realizarea atribuţiilor - totuşi, prin puterile conferite, de
principal organ politic responsabil cu dezvoltarea construcţiei comunitare, prin raporturile cu
principalele organe decizionale, Consiliul European devine instituţia supremă a Uniunii
Europene şi în această calitate a hotărât, în ultimii ani, linia politică generală a Uniunii.
Rolul Consiliului European este întărit de Tratatul de la Amsterdam (1997) care arată:
"Consiliul European defineşte principiilejF orientările generale ale politicii externe şi de
securitate comune, inclusiv pentru problemele care au implicaţii în domeniul apărării.
Consiliul European stabileşte strategii comune care vor fi implementate de Uniune în
domeniile în care statele membre au interese comune importante. Strategiile comune
precizează obiectivele şi durata lor, precum şi mijloacele care vor trebui furnizate de Uniune
şi de statele membre. Consiliul ia deciziile necesare pentru definirea şi implementarea
politicii externe şi de securitate comune pe baza orientărilor generale stabilite de Consiliul
European".

B. Consiliul Uniunii Europene (Consiliul de Miniştri, Consiliul)

Din articolul 203 TCE care precizează: "Consiliul va fi format dintr-un reprezentant la nivel
ministerial al fiecărui stat membru, abilitat să angajeze guvernul acelui stat membru"
rezultă: 1) fiecare stat are dreptulj doar la un reprezentant; 2) Consiliul se prezintă sub
forma unei instituţii unitare; 3) în funcţie de ordinea de zi a lucrărilor Consiliului statele ţm
delega membri ai guvernului cu atribuţii corespunzătoare problemelor vor fi dezbătute; 4)
doar persoanele care au calitatea de membru « guvernului unuia dintre statele membre, pot
sta în Consiliu. Cu lo*te aceste* ll^ilm al Consiliului care nu poate participa la o sesiune $ާf|

reprezentat" (ari 4 "Reprezentarea unui membru al Consiliului" din Decizia

Consiliului din 5 iunie 2000 pentru adoptarea regulamentului său intern
200G/396/CE)m. i |: ,i » ^ţSS^^^mâ
Consiliul se poate manifesta fie ca un Consiliu general in sensul că este alcătuit din miniştri
de externe ai statelor membre şi dezbate probleme de politică generală ale Uniunii (de
regulă, se reuneşte o dată pe lună), fie ca un Consiliu specializat când este format din
miniştri de resort pe diferite domenii (agricultură, finanţe, transporturi etc.) şi abordează
problemele pe domenii specializate . Regulamentul intern al Consiliului include norme
privind funcţionarea şi componenţa lui şi anume: 1) Consiliul se reuneşte la comunicarea
preşedintelui său, la iniţiativa acestuia, a unuia dintre membrii săi sau a Comisiei11 ; 2)
preşedinţia este exercitată pe rând, de fiecare stat membru al Consiliului, pe o durată de
şase luni. în ordinea fixată de Comisie, care hotărăşte în unanimitate (art. 203. alin. 2 TUE).
Deşi Tratatele i-au conferit Preşedintelui atribuţii mai mult de ordin procedural115, realul
statut al Preşedintelui s-a conturat în practică (în principal în domeniul relaţiilor externe ale
Uniunii). Un comitet compus din reprezentanţi permanenţi ai statelor membre are obligaţia
să pregătească lucrările Consiliului şi să îndeplinească sarcinile care îi sunt încredinţate de
acesta (art. 207 TUE). COREPER este alcătuit din COREPER I format din reprezentanţi
permanenţi pentru problemele tehnice şi economice şi COREPER II format din reprezentanţi
permanenţi pentru problemele de politică (în cadrul COREPER fiecare stat are un
reprezentant permanent cu rang de ambasador şi un reprezentant adjunct cu rang de
ministru plenipotenţiar, ajutaţi de experţi). COREPER este un organ de dialog şi control
politic, dialogul realizându-se în dublu sens, căci pe de o parte, în cadrul COREPER
reprezentanţii fiecărui stat se fac purtătorii de cuvânt ai interesului statului propriu
încercând să convingă pe ceilalţi membri de justeţea poziţiei adoptate, iar, pe de altă parte,
ei reprezintă pe lângă autorităţile naţionale poziţia COREPER aducandu-le la cunoştinţă
conţinutul problemelor dezbătute, punctele de vedere afirmate, motiv pentru care
respectivii reprezentanţi sunt consideraţi "ochii şi urechile statelor comunitare"11^, în orice
situaţie, COREPER asigură coerenţa politicilor şi

acţiunilor Uniunii şi respectarea următoarelor reguli: a) principiul egalităţi al subsidiarităţii, al

proporţionalităţii şi al motivării actelor; b) normele care stabilesc competenţele instituţiilor şi
organelor Uniunii; c) dispoziţiile bugetare; d) normele procedurale, regulile de transparenţă
şi de calitate a redactării (art. 19 alin. 1). în concret misiunea de a pregăti lucrările
Consiliului se realizează prin aceea că toate punctele înscrise pe ordinea de zi a unei sesiuni
a Consiliului fac obiectul unei examinări prealabile a COREPER. Totodată, COREPER asigură
prezentarea adecvată a dosarelor în Consiliu şi, dacă este cazul, prezintă orientări, opţiuni
sau propuneri de soluţionare (în caz de urgenţă Consiliul poate decide cu unanimitate să
delibereze în lipsa acestei examinări prealabile, art. 19 alin. 2 Regulament). Pentru
îndeplinirea anumitor sarcini de pregătire sau de studiu se pot înfiinţa de către COREPER ori
cu acordul acestuia comitete sau grupuri de lucru'1\ Consiliul este asistat de un secretariat
general aflat sub conducerea unui secretar general, asistat de un secretat general adjunct
însărcinat cu gestiunea secretariatului general. Secretarul general şi secretarul general
adjunct sunt numiţi de Consiliu, care hotărăşte în unanimitate (art. 23 "Secretarul general şi
secretariatul general" din Regulamentul intern al Consiliului) . Secretarul general exercită
funcţia de depozitar al acordurilor şi convenţiilor prevăzute de art. 25 din Regulamentul
intern şi asigură publicarea în Jurnalul Oficial a acestora.
Consiliul cunoaşte mai multe modalităţi de vot: 1) votul cu majoritate simplă este prevăzut
de articolul 205 CE (fostul art. 148): "cu excepţia dispoziţiilor contrare ale prezentului tratat
Consiliul hotărăşte m majoritatea membrilor săi ,9; 2) votul cu majoritate calificată, voturile
membrilor fiind ponderate astfel: şaizeci şi două de voturi când, în virtutea tratatelor ele
trebuie adoptate la propunerea Comisiei, şaizeci şi două de voturi care exprimă acordul a cel
puţin 10 membri, în celelalte cazuri.
ta Declaraţia privind extinderea Uniunii Europene adoptată de Conferinţa reprezentanţilor
guvernelor statelor membre (convocată la Bruxelles la 24 februarie 2000) se prevedea că în
cazul unei Uniuni cu 27 de state membre, pentru adoptarea actelor Consiliului sunt necesare
cel puţin 258 de voturi favorabile exprimate de majoritatea membrilor, când actele trebuie
adoptate la propunerea Comisiei. în celelalte cazuri, pentru

adoptarea actelor Consiliului, fiind necesare cel puţin 258 de voturi

favorabile, exprimate de cel puţin doua treimi din membri. în cazul în care o decizie trebuie
adoptată dc Consiliu cu majoritate calificată, un membru al Bpsiiiului poate cere să se
verifice dacă statele membre care constituie
majoritatea calificată reprezintă cel puţin 62% din populaţia Uniunii (dacă această condiţie
nu este îndeplinită, decizia în cauză nu este adoptată); 3) votul cu unanimitate - date fiind
modificările aduse de AUE şi TUE: are, in prezent, un câmp de aplicare mai restrâns,
îndeosebi în cazul unor decizii politice de o importanţă deosebită (primirea de noi membri,
modificarea Tratatelor: în cazul în care chestiunile în discuţie sunt sensibile pentru
suveranitatea naţională ori privesc probleme economice importante120).
Consiliul are următoarele atribuţii: 1) constituie principalul organ legislativ, actele sale
aplicându-se direct subiectelor de drept pe care le are în vedere (Consiliul adoptă împreună
cu Parlamentul - regulamente , directive şi decizii *~; de asemenea, Consiliul adoptă
directive, decizii, recomandări şi avize); 2) atât în raporturile externe cât şi în cele interne se
manifestă şi ca un organ executiv, cu atribuţii ce revin în mod tradiţional guvernelor; 3) în
relaţiile cu statele terţe el reprezintă Uniunea, încuviinţează purtarea negocierilor, dă
Comisiei mandat să-1 reprezinte in raporturile externe şi la negocieri (când participă ca
subiect de drept public la lucrările diferitelor organizaţii internaţionale - ONU dc exemplu q
Uniunea este reprezentată de preşedintele Consiliului); 4) joacă un rol hotărâtor al
negocierile pentru aderarea la UE; 5) în materie bugetari elaborează proiectul de buget şi
participă alături de Parlamentul European la i procedură complexă de elaborare a bugetului
în forma sa definitivă; 6) coordonează acţiunile statelor membre şi alături de Consiliul
European participă la elaborarea politicilor de integrare economică, politică şi juridică
definind linia politică generală

C. Parlamentul European
Alături de interesele guvernelor şi ale Uniunii - pentru a răspunde principiilor democraţiei
reprezentative - trebuiau satisfăcute şi interesele cetăţenilor ceea ce se putea realiza numai
prin constituirea unui parlament
Tpuft după reguli cât mai apropiate de cele ale parlamentelor naţionale.

întreaga evoluţie a reglementarilor ce privesc regimul acestei instituţii comunitare - atât în

ceea ce priveşte rolul său cât şi în privinţa desemnării parlamentarilor (realizată, în faza
iniţială, din rândul parlamentarilor statelor membre şi ulterior prin alegere directă)124 -
dezvăluie o dublă tendinţă: pe de o parte, să se dea o mai mare legitimitate şi, pe de altă
parte, să crească rolul său astfel încât să poată îndeplini, în timp, funcţiile oricărui parlament
naţional. In privinţa alegerilor directe - aprobate prin Actul privind alegerea reprezentanţilor
în Parlamentul European - trebuie spus că, iniţial, n-a existat o procedură electorală
uniformă în toate statele comunitare, ceea ce a dat dreptul fiecărui stat comunitar să
utilizeze procedura proprie. Dintre actele care au tins spre uniformizarea procedurilor
amintim decizia Consiliului şi a Parlamentului prin care s-a stabilit că alegerile au loc din
cinci în cinci ani (fixându-se luna şi săptămâna în care se desfăşoară scrutinul) şi Tratatul de
la Amsterdam care a stabilit că procedurile pentru desfăşurarea alegerilor printr-o procedură
uniformă ta toate statele membre vor ti elaborate de Parlament. Realizarea procedurii
electorale uniforme pentru compunerea Parlamentului European n-ar fi fost posibilă fără
stabilirea - prin Tratatul de la Maastrich - cetăţeniei europene ca statut politico-juridic ce dă
dreptul de vot pentru alegerile generale pentru Parlamentul European, cât şi pentru
alegerile locale tuturor resortisanţilor statelor membre, rezidenţi pe teritoriul acestor state,
indiferent de naţionalitate. Pentru stabilirea criteriului de acordare a numărului de mandate
corespunzător fiecărui stat s-a folosit raţionamentul conform căruia, aşa cum Ia nivelul unui
stat numărul de mandate revenite fiecărei circumscripţii electorale este în funcţie de
numărul alegătorilor, tot
aşa în raport de numărul populaţiei s-a stabilit numărul de mandate pentru fiecare stat1 \
Calitatea de membru al Parlamentului European este incompatibilă cu cea de membru al
oricărei instituţii precum şi a organelor auxiliare mai importante şi de asemenea, este
incompatibilă cu cea de membru al unui guvern naţional. în schimb, nu există
incompatibilitate cu calitatea de membru al unui Parlament naţional ceea ce determină ca o
proporţie mare din deputaţii Parlamentului European să aibă şi calitatea de membri ai
legislativului naţional, situaţie ce avantajează în mod evideflt instituţia, graţie politicii
europeniste promovate în parlamentele naţionale156.
Organele Parlamentului European sunt: Biroul alcătuit din preşedinte (ales după o procedură
cu majoritate absolută şi prin vot secret^ care este ales pe o perioadă de doi ani şi
jumătate, 14 vicepreşedinţi - aleşi*

după aceeaşi procedură, 5 chestori. Dintre atribuţiile biroului amintim: stabilirea compoziţiei
şi organizării Secretariatului general, desemnarea membrilor comisiilor parlamentare,
organizarea şi conducerea sesiunilor Parlamentului. Biroul lărgit include pe lângă membrii
Biroului şi preşedinţii grupurilor politice şi are ca atribuţii speciale: stabilirea de relaţii cu
celelalte instituţii şi organele auxiliare, cu organele diferitelor organisme internaţionale,
elaborarea propunerii de proiect bugetar al Uniunii etc. Ca formaţii de lucru, Parlamentul
European este compus din: 1) grupuri politice, care au dreptul de iniţiativă, timp de
intervenţie la dezbateri, locuri în comisii parlamentare; 2) comisii permanente organizate pe
domenii (în care fiecare parlamentar este membru prim al unei comisii şi membru supleant
al alteia; numărul şi denumirea comisiilor sunt fixate prin act intern al Parlamentului, ele
desfăşurându-şi activitatea între sesiuni); 3) comisii temporare, al căror mandat este de 12
luni şi sunt create printr-o decizie a Parlamentului în care se arată atât durata cât şi
atribuţiile; 4) comisii de anchetă, care se pot constitui la Cererea a cel puţin un sfert din
membrii Parlamentului, ele îşi încetează existenţa prin depunerea raportului lor'2; 5)
delegaţii interparlamentare, desemnate de grupurile politice şi ale căror competenţe sunt
determinate printr-un act intern al Parlamentului.
Atribuţiile Parlamentului - ce au făcut din acesta un organ consultativ, de cooperare şi
decizional - au fost stabilite prin Tratatele constitutive. Actul Unic European, Tratatul de la
Maastricht, Tratatul de la Amsterdam şi Tratatul de la Nisa, iar evoluţia a fost în sensul de a
mări rolul acestei instituţii. Dintre atribuţiile Parlamentului European amintim: I) putere
decizională în materie bugetară - ce face din Parlamentul European egalul Consiliului, ca
organ legislativ - este cea mai importantă atribupe. Deşi Comisia elaborează proiectul de
buget, Consiliului îi revine sarcina finală dc a stabili cheltuielile "obligatorii*, iar
Parlamentului îi revine decizia finală asupra cheltuielilor "neobligatorii" (privind in principal
politica socială şi regională, cercetarea şi ajutoarele pentru ţările ce nu sunt membre ale
Uniunii); 2) rol decizional alături de Consiliu în materia relaţiilor externe ale UE; 3) rol
codectzional alături de Consiliu şi uneori chiar de Comisie în proceduri de consultare (alături
de Consiliu), în /proceduri de coordonare (alături de Comisie) şi în proceduri de cooperare
(alături de Consiliu) în domenii determinate de Tratate; 4) de a desemna un

Ombudsman (mediator, avocat al poporului) care este împuternicit să primească plângeri de

la orice cetăţean al Uniunii sau de la orice persoană fizică sau juridică cu reşedinţa sau
sediul statutar într-un stat membru care privesc cazuri de administrare defectuoasă în
activitatea Instituţiilor sau organelor comunitare, cu excepţia Curţii de Justiţie şi a
Tribunalului de primă instanţă aflate în exerciţiul funcţiunii lor jurisdicţionale.
Puterile Parlamentului European au fost gradual sporite. Astfel Actul Unic European a
prevăzut că dacă Parlamentul respinge cu majoritate de voturi pentru a doua oară o
propunere legislativă, Consiliul o va putea adopta doar cu unanimitate. Parlamentul are
dreptul de a interpela în scris şi oral Comisia şi Consiliul; poate iniţia procedura de demitere
în bloc a Comisiei şi se pronunţă - prin aviz - asupra cererilor de aderare la UE şi asupra
acordurilor de asociere şi comerciale încheiate de Uniune. Tratatul de la Maastricht a dat
Parlamentului dreptul la codecizie alături de Consiliu în anumite domenii ce privesc piaţa
unică, dreptul de a cere Comisiei să înainteze anumite propuneri legislative, de a numi un
avocat al poporului (împuternicit să primească reclamaţii împotriva instituţiilor şi organelor
UE). Rolul codecizional al acestei instituţii - în domenii ca: libertatea de deplasare a
lucrătorilor, piaţa unică, protecţia mediului înconjurător - a fost întărit prin Tratatul de la
Amsterdam. Actul de modificare a CE din 1997. a întărit şi rolul politic al Parlamentului,
nominalizarea Preşedintelui Comisiei fiind supusă aprobării Parlamentului, iar la încheierea
şedinţelor Consiliului European, preşedintele în exerciţiu al acestei instituţii prezintă
concluziile lucrărilor în faţa Parlamentului.

D. Comisia
Comisia Europeană, cea mai originală dintre instituţii, "motorul" construcţiei comunitare, are
ca punct de plecare înalta autoritate instituita prin Tratatul de la Paris, apoi Comisia
Comunităţii Economice Europene aj Energiei Atomice şi exprimă interesul Comunităţii
independent dc| statele membre129. Membrii Comisiei îşi exercită funcţiile în interesul j
general al Comunităţii în deplină independenţă, motiv pentru care faJ realizarea îndatoririlor
lor, ei nu solicită şi nici nu acceptă instrucţiuni de lş|

vreun guvern şi nici de la un alt organism, şi se abţin de la orice act incompatibil cu

îndatoririle lor.
Pe durata funcţiei lor membrii Comisiei nu pot exercita nici o altă activitate, fie ea
remunerată sau neremunerată, iar la preluarea funcţiei, ei-se angajează solemn ca, pe
durata exercitării funcţiei şi după încetarea ei, să îndeplinească obligaţiile care rentă din
funcţie, mai ales datoria de a manifesta onestitate şi circumspecţie în acceptarea anumitor
poziţii sau avantaje după încetarea funcţiei lor (în cazul încălcării acestor obligaţii, Curtea de
Justiţie, sesizată de Consiliu sau de Comisie poate, după caz, să Restituie membrul în
cauză130 sau să-1 declare decăzut din dreptul la pensie sau la alte avantaje).
Tratatul de la Maastricht (şi următoarele documente) au prevăzut pentru Comisie o
procedură a învestirii, în funcţie de aprobarea Parlamentului, ceea ce acordă o mai mare
legitimitate Comisiei, deoarece membrii săi sunt numiţi nu numai cu acordul guvernelor, ci şi
cu acordul popoarelor din statele membre. Pe de altă parte, învestitura în funcţia dată, de
aprobarea Parlamentului justifică şi răspunderea în faţa acestuia pentru că: 1) Parlamentul
European dezbate în şedinţă publică raportul general anual prezentat de Comisie (articolul
200 (fostul articol 143) CE); 2) Parlamentul European, sesizat cu o moţiune de cenzură
asupra activităţii Comisiei, nu se poate pronunţa asupra acesteia decât după cel puţin trei
zile de la depunerea sa şi numai prin vot public. Dacă moţiunea de cenzură este adoptată cu
o majoritate de două treimi din voturile exprimate care reprezintă majoritatea membrilor
Parlamentului European, membrii Comisiei trebuie să demisioneze în boc. Ei continuă să
gestioneze afacerile curente până în momentul înlocuirii lor. In acest caz, mandatul
membrilor Comisiei numiţi pentru a-i înlocui, expiră de la data la care ar fi trebuit să expire
mandatul membrilor obligaţi să demisioneze în bloc (articolul 201 (fostul articol 144) CE).
Interdependenţa dintre instituţii se vădeşte şi prin faptul că mandatul membrilor Comisiei -
iniţial stabilit la 4 ani - a fost, prin Tratatul de la Maastricht, stabilit la 5 ani (tocmai pentru a
coincide cu cel al membrilor Parlamentului13.1). Mandatul poate fi reînnoit fără limită dar
poate fi scurtat, fie pentru întreaga Comisie, fie pentru un membru al său: 1) peftim întreaga
Comisie este cazul amintit mai sus, anume dacă s-a adoptat O ţîdţiune de cenzură de către
Parlament, caz în care Comisia este demisă în BB Pentru unul dintre membrii Comisiei, în
caz de deces, în cazul unei

demisii voluntare sau din oficiu. Comisia îşi îndeplineşte misiunea cu respectarea orientărilor
politice definite de preşedintele său, care stabileşte şi organizarea sa internă pentru a
asigura coerenţa, eficacitatea şi caracterul colegial al acţiunii sale. Responsabilităţile care
incumbă Comisiei sunt structurate şi repartizate între membrii săi de către preşedinte.
Preşedintele poate modifica repartizarea acestor responsabilităţi în cursul mandatului;
membrii Comisiei exercită funcţiile care le sunt atribuite de preşedinte sub autoritatea
acestuia. După aprobarea colegiului, preşedintele numeşte vicepreşedinţii dintre membrii
Comisiei (articolul 27 din Tratatul CE astfel cum a fost modificat prin art. 24 din Tratatul de
la Nisa). Din textul de mai sus rezultă că principala funcţie a preşedintelui Comisiei este de
a furniza direcţiile de acţiune ale Comisiei - promovarea de noi iniţiative sau reluarea celor
eşuate - şi asigurarea coordonării diferitelor politici comunitare.
Pentru pregătirea şi desfăşurarea acţiunilor sale, Comisia dispune de un ansamblu de
departamente, structurate în direcţii generale1 (şi servicii asimilate) conduse, fiecare în
parte de un Director general care răspunde în faţa comisarului de resort. La rândul lor,
direcţiile generale (şi serviciile asimilate) sunt organizate în direcţii şi direcţiile în unităţi.
Fieţare comisar este asistat de un cabinet format dintr-un grup de şase persoane oficiale -
fiecare având naţionalităţi diferite (măcar trei) - aflate sub autoritatea unui şef de cabinet.
Având în vedere toată suita de direcţii generale, servicii specializate, direcţii şi unităţi putem
spune că aparatul Comisiei este cel mai mare în raport cu celelalte organe fiind alcătuit din

zeci de mii de salariaţi134. Pentru a asigura eficacitatea acţiunii Comisiei, serviciile lucrează
în strânsă cooperare şi în mod coordonat pentru elaborarea şi implementarea deciziilor
Comisiei.
In concluzie, Tratatele au oferit Comisiei un rol politic general care îi dă caracterul de
promotor al construcţiei comunitare şi de aceea rolurile ei sunt: în primul rând de a elabora
dreptul, Comisia fiind principalul iniţiator legislativ, căci la propunerea sau cu autorizarea ei
atât Consiliul cât şi Parlamentul - în materiile în care are putere de decizie - iau toate
măsurile; în ai doilea rând Comisia are un rol decizional în domeniile care i-au fost conferite
de tratate, actele sale având direct o putere executorie asupra subiectelor pe care le au în
vedere; în fine, Comisia are un important rol de control care corespunde misiunii sale de a
veghea la respectarea tratatelor (ea îşi exercită acest rol atât faţă de Consiliu cât şi de
statele membre putând declanşa "procedura de carenţe" faţă de Consiliu şi "procedura de
lipsuri" faţă de state, iar faţă de particulari poate dispune sancţiuni sub forma amenzilor în
cazul în care se constată nereguli în aplicarea tratatelor1"5").
In realizarea acestui întreit rol, Comisia - adevăratul garant al interesului general comunitar -
se bucură de o eficientă putere de informare şi prevenţie pe care o exercită în raport cu
statele membre dar şi cu participanţii; în acest sens trebuie spus că atât statele membre cât
şi instituţiile au obligaţia de a aduce la cunoştinţa Comisiei, toate situaţiile de fapt şi de
drept şi măsurile pe care le au în vedere relativ la aplicarea tratatelor. La rândul său.
Comisia poate face toate verificările privind aplicarea şi respectarea tratatelor. Totodată,
Comisia este abilitată să încuviinţeze statelor măsurile derogatorii de la aplicarea tratatelor,
măsuri pe care statele le pot cere doar în perioada de tranziţie şi privesc transformările ce
trebuie să se realizeze în ordinea politică, economică, juridică internă13 .

2. Instituţii de control A. Carta drepturilor fundamentale şi jurisdicţia europeană

HPe lângă controlul politic realizat de Parlamentul European şi omisie, funcţionarea Uniunii
Europene este asigurată de realizarea unui control jurisdicţional şi nejurisdicţional de către
instituţii ce nu au atribuţii de control politic. Controlul jurisdicţional este realizat de Curtea
de Justiţie

şi Tribunalul de primă instanţă iar controlul nejurisdicţional - financiar şi bugetar este

realizat de Curtea de Conturi. Dar o jurisdicţie europeană, ca de altfel însăşi existenţa şi
înfiinţarea Uniunii nu se puteau realiza fără reafirmarea solemnă a drepturilor fundamentale,
lucru realizat prin Carta
Drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene (2000/C 364/01)
adoptată la Nisa la 7 decembrie 2000. Văzută de unii specialişti ca fiind
pas important pe drumul elaborării viitoarei Constituţii Europene137 C
aduce o serie de elemente de noutate care-i relevă importanţa juridică.
Mai întâi, este de subliniat ideea de căpătâi exprimată în chiar preambulul Cartei: "Uniunea
se bazează pe valorile indivizibile şi universale ale demnităţii umane, ale libertăţii, ale
egalităţii şi ale solidarităţii; ea are la bază principiul democraţiei şi principiul statului de
drept. Ea pune persoana în centrul acţiunii sale, instituind cetăţenia Uniunii şi creând un
spaţiu al libertăţii, securităţii şi justiţiei". Aceasta înseamnă atât că, instituţiile europene sunt
primele care s-au angajat să respecte Carta138 cât şi că, acest document se reazemă pe
toate instrumentele convenţionale şi pe practica europeană în domeniul drepturilor
omului139.1
- Apoi, este de subliniat că, întocmai ca într-o Constituţie sunt grupate toate categoriile de
drepturi civile, politice, economice şi sociale,, Astfel, în Capitolul I "Demnitatea" sunt
cuprinse următoarele: "artjf^

"demnitatea umană"; art. 2 "dreptul Ia viaţă"; art. 3 "dreptul persoanei la integritate"; art. 4
"interzicerea torturii şi a pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante"; art. 5
"interzicerea sclaviei şi a muncii forţate". In Capitolul II "Libertăţile" sunt cuprinse: art. 6
"dreptul la libertate şi la siguranţă"; art. 7 "respectarea vieţii private şi a familiei"; art. 8
"protejarea datelor cu caracter personal"; art. 9 "dreptul de a se căsători şi dreptul de a
întemeia o familie"; art. 10 "libertatea de gândire, de conştiinţă şi de religie"; art. 11
"libertatea de exprimare şi de informare"; art. 12 "libertatea de întrunire şi de asociere"; art.
13 "libertatea artelor şi a ştiinţelor"; art. 14 "dreptul la educaţie"; art. 15 "libertatea
profesională şi dreptul la muncă"; art. 16 "libertatea de întreprindere"; art. 17 "dreptul de
proprietate"; art. 18 "dreptul de azil"; art. 19 "protecţia în caz de îndepărtare, expulzare şi
extrădare". Capitolul III "Egalitatea" cuprinde: art. 20 "egalitatea în fa(a legii"; art. 21
"nediscriminarea"; art. 22 "diversitatea culturală, religioasă şi lingvistică"; art. 23 "egalitatea
între femei şi bărbaţi"; art. 24 "drepturile copilului"; art. 25 "drepturile persoanelor
vârstnice"; art. 26 "integrarea persoanelor handicapate". Capitolul IV "Solidaritatea"
cuprinde: art.27 "dreptul muncitorilor la informare şi consultare în cadrul întreprinderilor";
art. 28 "dreptul la negociere şi la acţiuni colective"; art. 29 "dreptul la acces la serviciile de
plasament"; art.30 "protecţia în caz de concediere nejustificată"; art.31 "condiţii de muncă
juste şi echitabile"; art.32 "interdicţia muncii copiilor şi protecţia tinerilor la locul de muncă";
art. 33 "viaţa familială şi viaţa profesională"; art.34 "securitate socială şi ajutor social";
art.35 "protecţia sănătăţii"; art.36 "acces la serviciile de interes economic general"; art.37
"protecţia mediului"; art.38 "protecţia consumatorilor". Capitolul V "Cetăţenia"'cuprinde:
art. 39 "dreptul la vot şi de egalitate în alegerile pentru Parlamentul European"; art.40
"dreptul la vot şi de eligibilitate în alegerile municipale"; art.41 "dreptul la o bună
administrare"; art.42 "dreptul de acces Ia documente"; art.43 "ombudsmanul";
art.44 "dreptul de petiţionare"; art.45 "libertatea de circulaţie şi de sejur"; art. 46 "protecţia
diplomatică şi consulară". Capitolul VI "Justiţia" cuprinde: art.47 "dreptul la un recurs efectiv
şi la un tribunal imparţial"; art.48 "prezumţia de nevinovăţie şi dreptul la apărare"; art. 49
"principiile legalităţii şi proporţionalităţii delictelor şi pedepselor"; art.50 "dreptul de a nu fi
judecat sau pedepsit de două ori pentru aceeaşi infracţiune". Capitolul VII "Dispoziţii
generale" cuprinde: art.51 "câmpul de aplicare"; art.52 "întinderea drepturilor garantate";
art.53 "nivelul de protecţie"; art.54 "interzicerea abuzului de drept".
Din studiul celor 54 de articole din Cartă observăm că aceasta, departe de a fi o Constituţie,
oferă premisele unei unificări judiciare la nivel european deoarece, în mod indiscutabil, oferă
posibilitatea asimilării în cele

mai multe domenii a naţionalilor cu străinii, în perspectiva desăvârşirii europene; diferenţele

între cetăţeni şi străini apar vizibil estompate de conceptul "cetăţean european" idee ce
implică nu doar eufemisme generoase despre libertate, egalitate etc. dar şi drepturi
concrete, raportate la anumite segmente ale activităţii economice, sociale sau chiar ale
vieţii de stat140. Carta se mai remarcă şi prin faptul că nu distinge între cetăţeni şi străini,
reunind astfel într-un document unic - drepturile tuturor persoanelor care se găsesc în mod
legal pe teritoriul Uniunii; aşa se face că majoritatea articolelor încep cu sintagma "orice
persoană". Mai mult, art. 15 alin. 3 prevede explicit: "cetăţenii statelor terţe care sunt
autorizaţi să lucreze pe teritoriul statelor membre, au dreptul la condiţii de muncă
echivalente acelora de care beneficiază cetăţenii şi cetăţenele Uniunii"141.Demne de
remarcat sunt şi dezvoltările, adevărate aduceri la zi, a formulărilor unor
idocumente care fondează Carta, dezvoltări ce sunt menite să curme o serie de controverse.
Este exemplul art. 3 "dreptul persoanei la integritate" care prevede: "(1) orice persoană are
dreptul la propria integritate fizică şi mentală; (2) în cadrul medicinii şi al biologiei trebuie
respectate mai ales: consimţământul liber şi în cunoştinţă de cauză al persoanei, în
modalităţile definite prin lege; interzicerea practicilor eugenice, în special a acelora care
au drept scop selecţia persoanelor; interdicţia de a face din corpul uman şi din părţile sale,
ca atare, o sursă de profit; interzicerea donării reproductive a fiinţei umane".

B. Curtea de Justiţie
După fuziunea din 1957, o singură Curte de Justiţie, reprezintă interesele dreptului la nivelul
structurii instituţionale a Uniunii Europen|| Cele trei tratate constitutive şi Protocoalele
privind statutul Curţii142

stabilesc constituirea, funcţionarea şi atribuţiile sale. Actul Unic European a adăugat Curţii
de Justiţie un al doilea organ jurisdicţional Tribunalul de primă instanţă care îndeplineşte,
alături de Curte, aceeaşi misiune şi reprezintă acelaşi interes (conform art. 20 din Tratatul
de la Nisa". Curtea de Justiţie şi Tribunalul de primă instanţă asigură, în cadrul competenţei
lor, respectarea dreptului în interpretarea şi aplicarea tratatelor constitutive").
Curtea de Justiţie este formată din câte un judecător pentru fiecare stat membru1 şi opt
avocaţi generali - numărul acestora putând fi majorat la cererea Curţii, de către Consiliu care
hotărăşte cu unanimitate. In cât priveşte funcţia de judecător, aceeaşi în toate legislaţiile
naţionale şi jurisdicţiile internaţionale, aceasta nu ridică probleme de calificare a rolului său;
în schimb particulară, pentru jurisdicţia comunitară, este funcţia de avocat general care nu
are echivalent în nici o jurisdicţie naţională, apropiindu-se sub aspect internaţional doar cu
cea întâlnită în cadrul Comisiei Europene pentru drepturile omului de la Strassbourg, organ
jurisdicţional al Consiliului European. Avocaţii generali - conform art. 28 din Tratatul de la
Nisa - au datoria să prezinte public, cu deplină imparţialitate şi în deplină independenţă,
concluzii motivate asupra cauzelor care, conform statutului Curţii de Justiţie, necesită
intervenţia lor". Judecătorii şi avocaţii generali ai Curţii de Justiţie sunt aleşi dintre persoane
care oferă toate garanţiile de independenţă şi care întrunesc condiţiile cerute pentru
exercitarea celor mai înalte funcţii juridice din ţara lor sau care sunt jurisconsulţi de
competenţă notorie şi ei sunt numiţi de comun acord de guvernele statelor membre, pe o
perioadă de 6 ani. Deoarece mandatul judecătorilor şi avocaţilor este de 6 ani (o reînnoire
parţială având loc din trei în trei ani: este posibil, de asemenea, ca judecătorii şi avocaţii
generali care îşi încheie mandatul să fie numiţi din nou) numirea membrilor Curţii reprezintă
un act de o deosebită importanţă căci personalitatea lor va influenţa pentru foarte multă
vreme evoluţia jurisprudenţei comunitare.
In privinţa statutului judecătorilor şi avocaţilor generali, trebuie făcute următoarele precizări:
1) înainte de intrarea în funcţie, fiecare judşcăţor (şi avocat general) trebuie să depună
jurământul, în şedinţă

publică, că îşi va exercita atribuţiile cu deplină imparţialitate şi conform conştiinţei, că nu va

divulga nimic din secretul deliberărilor; 2) judecătorii (şi avocaţii generali) se bucură de
imunitate de jurisdicţie, iar în ceea ce
priveşte actele îndeplinite de ei în calitate oficială, inclusiv afirmaţiile şi înscrisurile,
judecătorii (şi avocaţii generali) continuă să beneficieze de imunitate şi după încetarea
funcţiei. Imunitatea poate fi ridicată dc Curte, întrunită în şedinţă plenară. Dacă, după
ridicarea imunităţii, împotriva unui judecător este declanşată o acţiune penală, el poate fi
judecat, în orice stat membru, numai de instanţa competentă să judece magistraţii celei mai
înalte jurisdicţii naţionale; 3) judecătorii (şi avocaţii generali) nu pot exercita nki o funcţie
politică sau administrativă; ei nu pot exercita nici o activitate profesională, remunerată sau
neremunerată, în afara cazului în care Consiliul acordă o derogare.
Cu privire la procedura în faţa Curţii de Justiţie trebuie spus mai întâi, că statele şi instituţiile
Comunităţii sunt reprezentate în faţa Curţii de un agent desemnat pentru fiecare cauză,
agent care poate fi asistat de un
144 i . «
consilier sau de un avocat . Celelalte părţi trebuie să fie reprezentate de un avocat care este
abilitat să-şi exercite profesia în faţa jurisdicţiei unui stat membru sau a unui alt stat parte la
Acordul asupra Spaţiului Economic European. Agenţii, consilierii şi avocaţii care compar în
faţa Curţii se bucură de drepturile şi garanţiile necesare exercitării independente a funcţiilor
lor (tot asemenea este şi cazul profesorilor universitari cetăţeni ai statelor membre cărora
legislaţia naţională le recunoaşte dreptul de a pleda).
Procedura în faţa Curţii comportă două faze: o fază scrisă şi o fază orală. Procedura scrisă
cuprinde comunicarea adresată părţilor şi instituţiilor Comunităţii ale căror decizii sunt în
discuţie precum şi a oricăror acte justificative şi documente care le susţin sau a copiilor lor
certificate pentru conformitate. Comunicările sunt făcute de către grefier în ordinea şi la
termenele prevăzute în regulamentul de procedură. Procedura orali cuprinde lectura
raportului prezentat de un judecător raportor, audierea da către Curte a agenţilor,
consilierilor, avocaţilor şi a concluziilor avocatului general, precum şi audierea - dacă se
impune - a martorilor şl experţilor* Sesizarea Curţii se realizează printr-o plângere adresată
grefieruhd* plângerea trebuie să cuprindă indicarea: 1) numelui şi domiciliul reclamantului;
2) calităţii semnatarului; 3) părţii sau părţilor împotriva cărora s-a formulat; 4) obiectului
litigiului; 5) cererilor; 6) motivelor Jprocate, într-o sumară expunere. Plângerea trebuie să fie
însoţită de actul

cărui anulare se cere (în caz contrar grefierul îl invită pe cel interesat să-1 înfăţişeze Jîntr-un
termen rezonabil). Curtea poate cere: 1) părţilor să înfăţişeze orice documente pe care le
consideră necesare; 2) statelor membre şi instituţiilor care sunt părţi în cauză orice
informaţii pe care le consideră necesare pentru soluţionarea procesului; 3) efectuarea unei
expertize încredinţând efectuarea acesteia unei persoane, societăţi, birou, comisii sau
organ; 4) ascultarea unor martori (faţă de martorii care nu se prezintă, Curtea se bucură de
puterile generale recunoscute curţilor şi tribunalelor în această materie în sensul că poate
aplica şi sancţiuni pecuniare).
Atribuţii. Misiunea generală a Curţii de Justiţie este - conform art. 31 CECO, art. 164 CEE, art.
136 CEEA - asigurarea respectării dreptului în interpretarea tratatelor. Curtea are două
categorii de atribuţii: -consultative - Curtea fiind abilitată să emită în unele proceduri
particulare avize şi deliberări, care în general nu sunt obligatorii ci au un caracter
consultativ; - jurisdicţionale - atribuţii care înglobează toate categoriile de control.
După crearea Tribunalului de primă instanţă o parte din aceste atribuţii au fost preluate de
acesta astfel că se pot distinge trei categorii de competenţe: 1) de a interpreta şi aprecia
asupra validităţii, competenţă exercitată la cererea jurisdicţiilor naţionale şi care reprezintă
un important instrument de cooperare între jurisdicţia comunitară şi jurisdicţiile naţionale; 2)
de a judeca în fond în materie de legalitate şi reparaţii; 3) de a executa controlul judiciar
asupra hotărârilor date în primă instanţă de Tribunal.
In interpretarea normelor comunitare, Curtea Europeană de Justiţie foloseşte metoda
interpretării literal-gramaticală ceea ce se dovedeşte a fi destul de dificil, datorită naturii
plurilingvistice a dreptului comunitar căci toate variantele corespunzătoare celor limbilor
comunitare ale Tratatului de la Roma sunt valabile şi reprezintă punct de plecare pentru
interpretările realizate de Curte1 5. Aflându-se în faţa mai multor variante ale textului juridic
comunitar, Curtea de Justiţie va opta nu atât pentru varianta care se regăseşte cu fidelitate
în mai multe traducerii ci pentru aceea care este mai apropiată de intenţia legiuitorilor
comunitari şi, de principiile generale ale dreptului comunitar. Tocmai de aici rezultă
necesitatea ca traducătorii angajaţi la Curtea Europeană de Justiţie să fie licenţiaţi atât în
ştiinţe juridice cât şi în limbi străine14 . O altă dificultate întâmpinată în interpretarea literal-
gramaticală constă în caracterul general al normelor comunitare explicabil atât prin
începutul procedurii

integraţidniste cât şi prin caracterul special al ifcnelor comunitare, ce nu se identifică cu cele

naţionale. De aceea, Curtea foloseşte şi metoda interpretării istorice a norffielor comunitare
utilizând documente ce au stat la baza negocieripr desfaşflate în vederea încheierii
Tratatelor. La interpretarea literal-gjpnaticală şi istorică se adaipă şi interpretarea
sistematică şi de scop care c^plîl în aceea că fiecare dispoziţie de drept comunitar este
analizată flt raport cu anAmblul normelor de drept comunitar, cu flpditi^ ijfeiărită prin
reglementarea normelor de drept respective, şi de gradul de evoluii atij^Rt dezvoltarea
sistemului de norme juridice la momentul în care se aplică norma respeilSvă .
Dar pe lânjjji atribuţia de interpretare?purtea are şi un adevărat rol creator al dreptului
comuninr căit dat fiw faptul că Tratatele constitutivepte Comil^^pfeclud prevederi de
maximă geAalitate, Curtea trebuie să umple golurile ţjB^||H^derile dreptuUi cominAr
deprind linaile tratatelor c^^^^^^l^^^^nd allst. %ol creator Curtea Europeail de iistiţie a
afir^^pi gppawt swemaţia dreptului comunitar în raport cu cel naflbnal, ^^MHid feafirmată
eAres în Tratatele
«munitare1^
Actele Cu^pŞde Ju^jiţie funt ^^»anţe - rfiţe sunt măsuri de urgenţă care si pot lua Işfezsfie
instru»e sau prin care se poate dispune recuperarea unor sume de bani (ele sunt motivaşi
succint) - şi hotărâri -prin care se finalizează procedura §\ include soluţia #tă în cauza
dedusă judecăţii. Hotărârea includArei părţi: partea I denumită "în fapt" este o expunere în
fapt a lipzei, ea reproducând concluziile părţilor şi argumentele de fapt şi de drept aduse de
pă»în «ţinerea pretenţiilor lor; partea a Il-a "în drept" include considerentele Curţii, aceasta
analizând în fapt şi în drept I pretenţiile părţilor şi partea a IlI-a reprezintă dispozitivul
hotărârii şi include soluţia dată de Curte în cauza respe<|§ivă. Hotărârile sunt mult wâ| lungi
decât cele date de instanţele naţionale, fapt care se datorează
complexităţii dreptului comuffitar şi împrejurării că este un drept nou, supus influenţelor
unor «teme naţionale de drept în ce priveşte tehnica de redactare, cât şi faptului că litigiile
deduse judecăţii sunt complicate, iar părţile încearcă să-şi argumenteze poziţiile cu toate
mijloacele pe care le ap la dispoziţie, deoarece soluţiile date sunt de o importanţă majoră
atât pentru părţi, cât şi pentru întregul sistem comunitar - deoarece hotărârile Curţii de
Justiţie creează şi interpretează dreptul comunitar.

C. Tribunalul de primă instanţă149

Organizarea, funcţionarea şi atribuţiile acestui organ sunt reglementate de: 1) Tratatele
constitutive astfel cum au fost modificate; 2) Statutul Curţii (modificat în 1988) astfel cum e
prevăzut Ui Protocolul asupra Statutului Curţii de Justiţie (în Protocolul anexă la Tratatul
privind Uniunea Europeană. Tratatul instituind Comunitatea Europeană şi Tratatul instituind
Comunitatea Europeană a Energiei Atomice)150; 3) Regulamentul de procedură elaborat de
Tribunalul de primi instanţă cu acordul Curţii. Tribunalul de primă instanţă nu este o nouă
instituţie, ci un organ complementar, în raport cu Curtea de Justiţie reprezentând acelaşi
interes şi având aceeaşi finalitate lucru care rezultă din art. 26 al I ratatului de la Nisa care
prevede: "Curtea de Justiţie şi Tribunalul de primă instanţă asiguri, în cadrul competenţelor
lor, respectarea dreptului în interpretarea şi aplicarea prezentului tratat*.
Activitatea Tribunalului se desfăşoară permanent fie in plen. fie în camere compuse din 3
sau 5 judecători (în anumite cazuri Tribunalul poale statua printr-un judecător unic şi de
asemenea, prin regulamentul de procedură, se poate stabili ca Tribunalul să se reunească in
Mare Cameră, în cazurile şi în condiţiile stabilite în acesta). Mandatul membrilor Tribunalului
este de 6 ani - şi poate ti reînnoit parţial la fiecare trei ani, fără limită, iar * preşedintele este
ales - dintre membru Tribunalului - pe o perioadă de trei ani (mandatul preşedinţilor
camerelor de 5 judecători putând fi reînnoit doar o singuri dată).TribunaIul de primă
instanţă, ca fi Curtea de Justiţie - îşi are sediul la Luxemburg - dar funcţional, el este
independent având propriul său serviciu dc grefă, compus dintr-un grefier numit dc Tribunal
şi aliat sub autoritatea preşedintelui, în schimb, o scrie dc servicii - bibliotecă, cercetare,
traduceri - sunt comune pentru cele două organe (preşedinţii Curţii şi

Tribunalului fixând, de comun acord, modul de folosire a serviciilor comune)1 Dl.

Tribunalul de primă .instanţă este competent să hotărască în următoarele materii: 1) litigii
între Comunităţi şi personalul acestora; 2) recursul în anulare şi pentru carenţe când este
formulat de o persoană fizică sau o persoană juridică de drept privat împotriva unei instituţii;
3) recursul în anulare şi pentru carenţe formulate de o întreprindere sau un grup de
întreprinderi împotriva Comisiei; 4) recursul pentru dezdăunări, când se cere repararea
pagubei create de o instituţie; 5) recursurile formulate împotriva deciziilor camerelor
jurisdicţionale, în baza art. 26 din Tratatul de la Nisa; 6) chestiuni prejudiciale, formulate în
temeiul articolului 234 în domenii prevăzute de statut.
Procedura Tribunalului de Primă Instanţă, în cea mai mare parte identică celei a Curţii de
Justiţie, prezintă totuşi diferenţe ce ţin nu numai de desemnarea avocaţilor generali, dar şi
de raporturile dintre cele două instanţe, care se referă la: 1) cazurile de declinare a
competenţei Tribunalului de primă instanţă în favoarea Curţii de Justiţie152; 2) situaţiile de
suspendare a procedurii în aşteptarea unei decizii a Curţii de Justiţieb3; 3) cauzele
rejudecate de Tribunalul de primă instanţă, după desfiinţarea hotărârii sale, în apel, de
Curtea de Justiţie.
Hotărârile date de Tribunal - care au aceeaşi forţă obligatorie ca şi hotărârile Curţii - sunt
notificate de grefier tuturor părţilor, statelor membre şi instituţiilor (chiar dacă nu au fost
parte în litigiu). Hotărârile Tribunalului de primă instanţă pot fi atacate cu recurs, în termen
de 2 luni de la notificare. Recursul introdus la Curte este limitat la probleme de drept.In
recursul împotriva unei decizii a Tribunalului, procedura în faţa Cyrţii comportă cele două
faze - scrisă şi orală - dar Curtea poate - după ascultarea

părţilor şi a avocatului general - decide fără procedură orală, Exercitarea căii de atac nu are
efect suspensiv, dar partea interesată poate cere Curţii suspendarea executării (ca şi orice
altă măsură provizorie) până Ia soluţionarea litigiului în faţa Curţii de Justiţie. Dacă recursul
este întemeiat, Curtea anulează decizia Tribunalului; ea poate fie să hotărască ea însăşi
definitiv în proces, atunci când acesta se află în stare de judecată, fie să retnmită cauza
Tribunalului. In cazul returnării. Tribunalul este legat de chestiunile de drept soluţionate prin
decizia Curţii. Dacă un recurs formulat de un stat membru sau de o instituţie a Comunităţilor
care nu au intervenit în litigiul desfăşurat în faţa Tribunalului este întemeiat, Curtea poate
indica, dacă consideră necesar, care dintre efectele deciziei anulate a Tribunalului sunt
considerate ca definitive între părţile în litigiu.
Secţiunea VI - Dreptul comunitar

1. Izvoare ale dreptului comunitar

Prin Tratatele constitutive, statele membre au urmărit să creeze între ele atât o uniune cât
mai strânsă economic şi politic, dar şi o ordine proprie, de drept integrată, în sistemul juridic
al statelor membre. Existenţa unui sistem propriu, dotat cu puteri publice asemănătoare
oricărui sistem naţional, a unui sistem de norme diverse şi ierarhizate precum şi a organelor
proprii ce veghează la realizarea şi respectarea dreptului comunitar au permis Curţii
Europene de Justiţie să statueze că Uniunea Europeană dispune de propria ordine de drept şi
jurisdicţie154.
Prin trăsăturile generale care o particularizează - este o ordine de drept internă şi o ordine
de drept integrată în sistemul juridic al statelor membre - ordinea de drept comunitară se
deosebeşte în chip fundamental de ordinea de drept internaţională care se bazează pe
relaţiile dintre state şi cooperarea acestora. Ordinea de drept comunitară, întocmai ca orice
ordine de drept intern, rezultă din diferenţierea normelor în raport de izvorul lor formai şi din
ierarhizarea normelor în raport de autoritatea ce le-a fost conferită. Folosind drept criterii
diferenţierea normelor în raport de izvorul lor formal şi ierarhizarea normelor în raport de
autoritatea conferită, dreptul comunitar se poate împărţi în patru categorii: dreptul
comunitar originar,

dreptul comunitar derivat, dreptul comunitar complementar şi dreptul

comunitar jurisprudenţial.

2. Dreptul comunitar primar (originar)

Dreptul comunitar originar este alcătuit din ansamblul actelo
internaţionale care privesc constituirea şi modificarea Comunităţilo Europene, acte dintre
care amintim: 1) Tratatele constitutive: Tratatul d
la Paris155 din 18 aprilie 1951 (intrat în vigoare în 1953) prin care s-a înfiinţat Comunitatea
Europeană a Cărbunelui şi Oţelului; Tratatul de la Roma156 din 1957 (intrat în vigoare în
1958) prin care s-a înfiinţat Comunitatea Economică Europeană şi Comunitatea Europeană a
Energiei Atomice; 2) Tratatele şi acordurile de modificare sau adaptare a tratatelor
constitutive: Convenţia privind unele instituţii comune (prima fuziune) - 25 martie 1957; 3)
Tratatul de la Bruxelles privind instituirea unui Consiliu şi a unei Comisii unice; 4) Decizia şi
Tratatul de la Luxemburg privind modificarea unor dispoziţii financiare şi bugetare - 21-22
martie 1970; 5) Tratatul şi actul de aderare privind Danemarca, Irlanda şi Marea Britanie din
22 ianuarie 1972; 6) Tratatul de la Bruxelles privind modificarea unor
dispoziţii bugetare - 22 iulie 1975; 7) Decizia şi Actul privind alegerii
universale şi directe pentru Parlamentul European - 20 septembrie 1976; 8
Tratatul şi Actul de aderare privind Grecia - 28 mai 1979; 9) Tratatul de la Bruxelles privind
Groenlanda - 13\martie 1984; 10) Tratatul şi actul de aderare privind Spania şi Portugalia -
12 iunie 1985; 11) Actul unic European -1 iulie 1987; 12) Tratatul de la Maastricht - 1
noiembrie 1993; 13) Tratatul de la Amsterdam - 17 iunie 1997; 14) Tratatul de la Nisa - 26
februarie 2001; 15) Protocoale, convenţii şi tabele anexă la diferitele tratate pe care Curtea
de Justiţie le-a considerat ca având aceeaşi forţă obligatorie ca şi actele de bază pe care le
însoţeşte şi completează.
Aceste trei categorii de acte internaţionale formează un tot unitar -ce se prezintă sub forma
unui ansamblu de tratate încheiate şi ratificate de statele membre după toate regulile
dreptului internifional i dreptul

comunitar primar, care au o forţă juridică superioară în raport cu celelalte

norme comunitare. Sau, cum s-a afirmat în literatura juridică, toate actele comunitare
menţionate pot fi socotite ca un adevărat "corpus" constituţional, ele având prioritate altor
acte comunitare de nivel inferior şi beneficiind de o prezumţie absolută de legalitate .

3. Dreptul comunitar derivat

Dreptul comunitar derivat se numeşte astfel pentru că derivă, îşi extrage existenţa din
dreptul comunitar originar, adică este alcătuit din acte unilaterale ale Instituţiilor, acte emise
în şi pentru aplicarea tratatelor. In ierarhizarea lor, în funcţie de caracterul general şi
obligatoriu, actele ce alcătuiesc dreptul comunitar derivat se împart în:
Regulamente - reprezintă acte cu caracter obligatoriu ce includ norme generale şi abstracte
ce au în vedere o categorie largă de situaţii obiectiv determinate şi de subiecte determinate
generic. Ele se aplică direct statelor membre şi resortisanţilor şi aşa cum a precizat Curtea
de Justiţie, ele reprezintă acte comunitare integrate în ordinea juridică naţională a statelor
membre. Regulamentele intră în vigoare, ca regulă, la data prevăzută în însuşi actul
respectiv, iar în cazul în care o dată nu e prevăzută, ele intră în
vigoare la împlinirea a 20 de zile de la publicarea în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Regulamentele se supun principiilor neretroactivităţii în timp şi al aplicării imediate158.
Directivele sunt acte obligatorii - ca şi regulamentele - dar se disting de acestea din urmă
prin aceea că ele obligă statele membre doar în privinţa rezultatului ce trebuie atins, dar
lasă la latitudinea autorităţilor competente formele şi mijloacele de realizare efectivă a
finalităţii. Adresate tuturor statelor membre sau doar unuia singur, directivele se remarcă
prin

următoarele caractere ce se desprind din definiţie: 1) sunt obligatorii doar în privinţa

rezultatului ce trebuie atins; 2) trebuie aduse la cunoştinţa statelli Perorase adreseazas prin
notificarffl de către organul care le-a emis; 3) nu aur o aplicabilitate directă pentru că
rezultatul prevăzut va fi obţinut numai i| urxm adoptării de către statul respectiv a unui ac|
normativ intern care v| conţine formele şi npoacele de aplicare. Rezultă că apî&abilitate
directă va avea asuprit subiectelor de drept, doar actul naţional ce face »rte din sistemul de
drepwitern, act ce va avea toate oliacterele juridice prevăzute de sistemul de drept
intern15 ;
Deciziile reprezintă acte obligate» indiwuale şi cu aplicare directă asupra subiectului - de
regulă particulari, persoane fiifce şi juridice - avut fr| vedere. In mod e&epţional, § decizimf e
poate adresa unui stat, caz in care -întocmai ca şi directiva - îşfc^a glii aplicare doar după
ce statul va adopta norma internă de pun^Rn apliBş a decimei respective. Deciziile siM
supuse notificării, lipsteeeş^K^rmalităti atrăgând i|ppozabilitatea actului faţă de subiectul
avufin vedere160;
Recomandările şi avizele - calm^K|.de Curtea de Justiţie drept izvoare indirecte de apropMe
a le^^pilorfeţionale - reprezintă acte cu caracter consultat având valoarea unoMmijloace de
orientare a legislaţiilor
Regulamentele toter&re, regulamentele de procedură, rezoluţiile, comunicatele, declaraţiile
comune reprezintă acte nereglementate de tratate şi sunt mai mulu|rezultat al praefei, al
nevoii de reglementare internă a activităţii organelor de bază sau de consemnare a unor
atitudini comune a statelor membre sau al membrilor inwuţiilor; Rezoluţiile, comunicatele,
declaraţiile comune, pentru că sunt mai mult acte cu caracter politic, nu au. forţă
obligatorie.

4. Dreptul comunitar complementar

Ansamblul actelor convenţionale care privesc UniuneM printre care se numără şi hotărârile
luate de reprezentanţii statelor membre reuniţi to Consiliu European - alcătuiesc dreptul
comunitar complementar. întocmai ca şi în cazul normelor de drept comulftar derivat, aceste
acte au caracter convenţional adică sunt date în executarea propriu-»ă a tratatelor. Dinttţ

aceste acte amintim acordurile încheiate în temeiul tratatelor şi hotărârilor reprezentanţilor

statelor membre reuniţi în Consiliu European, luate în limitele puterilor acordate şi în
realizarea atribuţiilor acestui organ.La acorduri şi hotărâri - care sunt supuse ratificării
statelor membre conform procedurilor naţionale, devenind obligatorii pentru părţi după
ratificare -trebuie să adăugăm şi acordurile încheiate de Uniune cu statele terţe şi cu
organismele internaţionale (de exemplu: acordurile de asociere la Uniune a unor state sau
grupuri de state terţe, acorduri comerciale, vamale, de cercetare, protecţia mediului etc).

5. Dreptul comunitar jurisprudenţial

Jurisprudenţa Curţii de Justiţie este un veritabil izvor de drept în sistemul de drept
comunitar. în general, jurisprudenţa nu este considerată sursă de drept, soluţiile fiind date în
aplicarea normelor de drept comunitar scris.
Cu privire însă la precizarea principiilor generale şi a drepturilor fundamentale, statuările
Curţii de Justiţie sunt izvoare de drept nemijlocit. Curtea de Justiţie are şi importanta misiune
de a interpreta dispoziţiile tratatelor şi de a preciza în raport de ansamblul normelor
comunitare, principiile generale şi drepturile fundamentale ce guvernează acest sistem de
drept.
In activitatea sa, Curtea de Justiţie a realizat şi acoperirea lacunelor dreptului comunitar,
situaţie ce se datorează împrejurării că tratatele au fost preocupate îndeosebi de elaborarea
unor reglementări economice, ele acordând mai puţină atenţie principiilor şi regulilor de
drept.
Datorită integrării dreptului comunitar în ordinea juridică naţională a statelor membre - care
trebuie să fie conformă cu normele comunitare -dreptul comunitar se bucură de o aplicare
directă şi imediată tuturor situaţiilor pe care le are în vedere, având întâietate în raport cu
dreptul naţional.
Aplicarea imediată este un principiu de drept - formulat ca atare de Curtea de Justiţie -
prevăzut expres în izvoarele de drept comunitar şi constă în aceea că la data intrării în
vigoare a actului (data publicării sau data prevăzută expres) dispoziţiile sale se aplică
imediat subiectelor avute în vedere. Pe baza principiului efectului direct al dreptului
comunitar, normele acestuia vor putea fi invocate direct în faţa instanţelor naţionale de
către părţile aflate în litigiu, căci în momentul în care un stat devine membru al

Uniunii Europene sistemul de drept este înglobat în ordinea naţională de j drept devenind
astfel direct aplicabil în sistemul respectiv162.
Principiile amintite - a aplicabilităţii imediate şi directe a dreptului |
comunitar - generează problema raportului dintre dreptul intern şi celjj
comunitar în ordinea de drept naţională.
Soluţia problemei este dată de un alt principiu general, acela al întâietăţii dreptului
comunitar. Acest principiu se traduce prin aceea că ori de câte ori într-un anumit domeniu
există atât norme naţionale cât şi comunitare vor primi aplicare cele comunitare, iar dreptul
naţional se va aplica numai în situaţia şi măsura în care nu există o reglementare în
domeniu.
Acceptat cu greu de către statele membre acest principiu, deseori repetat şi clarificat de
Curtea Europeană de Justiţie, reprezintă însăşi baza procesului integraţionist comunitar.

CAPITOLUL II

PIAŢA EUROPEANĂ FĂRĂ FRONTIERE Secţiunea I - Dreptul comunitar al afacerilor. Prezentare

generală

1. Definiţie
Dreptul comunitar al afacerilor reprezintă o ramură de drept, parte integrantă a dreptului
comunitar ce are ca obiect de studiu regulile relative la acţiunea agenţilor economici şi a
statelor în spaţiul pieţei interne. Dreptul comunitar al afacerilor reprezintă, o parte a
dreptului comunitar - ca sistem de drept propriu construcţiei comunitare - alături de: dreptul
instituţional comunitar, dreptul comunitar vamal, comercial, bancar, fiscal, al asigurării,
transporturilor etc.
Bazele juridice ale dreptului comunitar al afacerilor sunt aceleaşi ca şi bazele juridice
fundamentale ale construcţiei comunitare: izvoare primare (tratatele institutive şi actele
modificatoare subsecvente, care alcătuiesc dreptul comunitar convenţional), izvoare
derivate (actele normative emise de instituţiile comunitare în limitele competenţelor care le-
au fost atribuite, acestea alcătuind dreptul legiferat), izvoarele rezultând din acordurile
internaţionale la care sunt parte Comunităţile Europene, izvoarele nescrise I (principiile
generale de drept comunitar şi metodele de interpretare ce se degajă din jurisprudenţa
Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene)163.
Socotite ca fiind expresia puterii normative a jurisprudenţei principiile generale de drept
sunt reguli de drept, în general nescrise, cărora judecătorul comunitar le recunoaşte o
valoare normativă generală, în consecinţă, le aplică chiar şi în absenţa unui text care să le
consacre1 4. Valoarea de „superlegalitate"1 5 comunitară este mereu repetată de Curtea de
Justiţie a Comunităţilor Europene. Intr-o deja celebră speţă în care -

printre altele - se pune problema priorităţii dreptului internaţional (anlM

Carta Naţiunilor Unite şi rezoluţiile Consiliului de Securitate) asupra
reptului comunitar, Curtea de la Luxemburg precizează: „această prioritate
a dreptului internaţional, pe planul dreptului comunitar nu se extinde 1
dreptul primar şi în special Ia principiile generale din care fac parte drepturile
fundamentale"166.
Tocmai de aceea se poate spune că „principiile (protejării! drepturilor fundamentale ale
omului, egalităţii de tratament/nediscriminării, cetăţeniei Uniunii Europene,
proporţionalităţii, subsidiarităţii, certitudinii raporturilor juridice, respectării dreptului la
apărare etc.) constituie schema-cadru a oricărei hotărâri a Curţii de Justiţie a Comunităţilor
Europene"167. în acelaşi timp, prin receptarea în tratate (ca rezultat al; construcţiei
comunitare) ele au valoarea juridică a tratatelor care le includ168'.
Misiunea Comunităţii prevăzută de articolul 2 TCE (fostul art. 2) constă în: promovarea în
întreaga Comunitate a unei dezvoltări armonioase, echilibrate şi durabile a activităţii
economice, un nivel ridicat de ocupare a forţei de muncă şi de protecţie socială, egalitatea
între bărbaţi şi femei,,;o creştere durabilă şi neinflaţionistă, un grad ridicat de
competitivitate şi de j convergenţă a performanţelor economice, un nivel ridicat de protecţie
fii ameliorare a calităţii mediului, creşterea nivelului şi calităţii vieţii*!
coeziunea economică şi socială şi solidaritatea între statele merabr%J|

Realizarea misiunii, astfel după cum rezultă din acelaşi articol 2 TCE, are
tec prin: instituirea unei pieţe comune, a unei uniuni economice şi monetare şi prin punerea
în aplicare a politicilor sau acţiunilor comune prevăzute la articolele 3 şi 4. Mai precis,
acţiunea Comunităţii presupune: a) interzicerea, între statele membre, a taxelor vamale şi a
restricţiilor cantitative la intrarea şi la iewea mărfurilor, precum şi a oricăror alte păsuri cu
efect echivalent; b) o politică ftomăcială comună; c) o piaţă internă caracterizată prin
eliminarea, între statele membre, a obstacolelor care stau în calea liberei circulaţii a
mărfurilor, persoanelor, serviciilor şi capitalurilor; d) măsuri privind intrarea şi circulaţia
persoanelor în conformitate cu titlul IV; e) o politică comună în domeniile agriculturii şi
pescuitului; f) o politică comună în domeniultransporturilor; g) un sistem care împiedică
denaturarea concurenţei pe piaţa internă; h) apropierea legislaţiilor interne în măsura
necesară funcţionării pieţei comune; i) promovarea unei coordonări între politicile de
ocupare a forţei de muncă ale statelor membre în vederea întăririi eficienţei acestora prin
elaborarea unei strategii coordonate privind ocuparea foî|f§i de muncă; j) o politică în
domeniul social care include un Fond Social European; k) întărirea coeziunii economice şi
sociale; 1) o politică în domeniul mediului; m) întărirea competitivităţii industriei
Comunităţii; n)promovarea cercetării şi dezvoltării tehnologice; o) încurajarea creării şi
dezvoltării de reţele transeuropene; p) o contribuţie la realizarea «ui nivel înalt de protecţie
a sănătăţii; q) o contribuţie la o educaţie şi o formare de calitate, precum şi la înflorirea
culturilor statelor membre; r) o politică în domeniul cooperării pentru dezvoltare; s)
asocierea ţărilor şi a teritoriilor de peste mări în vederea creşterii schimburilor şi a
continuării efortului comun de dezvoltare economică şi socială; €) o contribuie la întărirea
protecţiei consumatorilor; u) măsuri în domeniul energiei, protecţiei civile şi turismului*

2. Particularităţile dreptului comunitar al afacerilor

Pentru analiza dreptului comunitar al afacerilor se au în vedere faMeularităţile dreptului
comunitar ||f||iport cu sistemele naţionale de drept date de: 1) primordialitatea dreptului
comunitar în raport eu sistemele naţionale şi efectul direct al sistemului de drept comunitar.
Aplicarea directă a dreptului comunitar are în vedere efej||ul direct, pe verticală în raport cu
statele membre, ceea ce înseamnă că norma comunitară obligă autorităţile să i se
subordoneze, dar şi pe orizontală în raport eu particularii şi agei$ii economici, adică
normjîgomunitâră reglementează direct conduita subiectelor de drept avute în vedere; 2)
subsidiari tatea dreptului
comunitar. Reamintim că principiul subsidiarităţiî a fost precizat de Tratatul de la Maastrich,
care în art. 3 B dispunea: „în domeniile care nu privesc competenţa sa exclusivă,
Comunitatea nu intervine, conform principiului subsidiarităţiî, decât dacă şi în măsura în
care obiectivele acţiunii avute în vedere nu pot fi realizate de o manieră satisfăcătoare de
statele membre, avându-se în vedere dimensiunile sau efectele acţiunii urmărite, care pot fi,
astfel, realizate mai bine, la nivel comunitar". Cu alte cuvinte, statele îşi păstrează
competenţa de reglementare, care rămâne concurentă cu cea a Comunităţii, iar aceasta va
interveni doar în măsura în care realizarea scopului avut în vedere o impune.

A. Principiul primordialităţii
Cu privire la problema primordialităţii dreptului comunitar asupra dreptului naţional, într-o
serie de hotărâri celebre, Curtea a statuat următoarele reguli:
- Dreptul comunitar primar are efect direct în dreptul intern, iar drepturile deduse în
favoarea indivizilor, trebuie respectate de către instanţele naţionale. In susţinerea acestei
idei Curtea de la Luxembourg reaminteşte că Scopul Tratatului CEE este crearea unei pieţe
comune, iar funcţionarea acesteia îi afectează (priveşte) în mod direct pe toţi indivizii care
aparţin Comunităţii; aceasta înseamnă că tratatul este mai mult decât o convenţie care
prevede doar obligaţii reciproce ale statelor membre. Confirmarea acestei concepţii se
regăseşte nu doar în preambulul tratatului, care se adresează nu numai guvernelor, ci şi
popoarelor dar şi în atribuţia care revine Curţii „de a garanta interpretarea unitară a
tratatelor naţionale J ceea ce este o dovadă a faptului că statele au pornit de la ideea că
cetăţenii să poată invoca dreptul comunitar în faţa instanţelor naţionale"169.
In plus, Curtea afirmă „Comunitatea reprezintă o ordine juridică
nouă a dreptului internaţional public (dreptul popoarelor sau naţiunilor),
în favoarea căreia statele şi-au restrâns drepturile lor suverane, chiar dacă în ;
mod limitat, o ordine ai căror subiecţi de drept nu sunt doar statele, ci şi)
indivizii"170.

Prioritatea dreptului comunitar este reafirmată la puţin timp, tar-o altă hotărâre celebră 1
dar, de această dată folosindu-se un alt temei. Astfel, Curtea afirmă: „Spre deosebire de
tratatele internaţionale obişnuite, Tratatul CEE a instituit o ordine juridică proprie, integrată
în sistemul juridic al statelor membre în momentul intrării în vigoare a Tratatului, care este
de aplicat de către instanţele judecătoreşti ale acestora". „Această integrare în dreptul
fiecărei ţări membre a dispoziţiilor de natură comunitară, precum şi, în general, sensul şi
spiritul Tratatului, au drept rezultat faptul că statele nu pot impune, împotriva unei ordini
juridice acceptate de către acestea pe bază de reciprocitate, o măsură unilaterală, care nu
poate astfel să-i fie opozabilă".
Dacă forţa executorie a dreptului comunitar ar varia de la un stat la altul în favoarea
legislaţiilor interne ulterioare, s-ar pune în pericol realizarea scopurilor Tratatului stipulate în
articolul 5(fostul art.10) alin. 2 şi ar contraveni interdicţiei de discriminare prevăzute de
articolul 7(fostuI art.13).
- Aplicabilitatea directă presupune că normele dreptului comunitar trebuie să-şi producă
totalitatea efectelor lor uniform în toate statele membre, de la data intrării lor în vigoare şi în
cursul aplicării lor. Este ceea ce Curtea afirmă într-o altă consacrată hotărâre172 în care se
mai precizează: "aceste dispoziţii reprezintă un izvor de drepturi şi de obligaţii pentru toate
subiectele de drept, indiferent dacă este vorba despre statele membre sau despre
particularii care sunt părţi în raporturile juridice de drept comunitar. Acest efect se extinde
asupra oricărei instanţe naţionale sesizate în cadrul competenţei sale, care, ca autoritate a
unui stat membru, are ca misiune protecţia drepturilor conferite particularilor de dreptul
comunitar".
Rezultă că "Judecătorul naţional însărcinat să aplice în cadrul competenţei sale, dispoziţiile
dreptului comunitar, are obligaţia de a asigura realizarea efectului deplin al acestor norme,
lăsând la nevoie, din proprie iniţiativă, neaplicată orice dispoziţie contrară a legislaţiei
naţionale, chiar ulterioară prin propria putere de decizie fără a solicita sau a aştepta
eliminarea prealabilă a acestuia pe cale legislativă sau prin orice alt procedeu
constituţional"173.
Pe scurt, trebuie să reţinem că principiul aplicării directe are ca ifept, îrt cazul unei
contradicţii între norma comunitară şi cea naţională că

în aplicarea normei comunitare se lasă neaplicată, norma naţionali

contrară0.
Cu toată noutatea şi ambiguitatea exprimării, considerăm că nu presupune că "norma
naţională este abrogată de facto"174 deoarece dacă ar fi avut acest efect, Curtea ar fi putut
să folosească expresia corespunzătoare. Că nu este vorba despre o abrogare rezultă şi din
referirea strictă la dreptul comunitar, ceea ce înseamnă că norma naţională rămâne
aplicabilă pentru situaţiile cu state terţe sau se realizează în cazul pierderii pe orice cale a ?
valabilităţii normei juridice comunitare.

B. Principiul subsidiarităţii
Cuprins în forma mai înainte precizată în TUE, principiul subsidiarităţii este prevăzut atât de
articolul 5 CE (fostul articol 3 b) dar şi de Protocolul privind aplicarea principiilor
subsidiarităţii şi proporţie na lităţ ii (1997). Articolul 5 CE: "Comunitatea acţionează în \
limitele competenţelor care îi sunt conferite şi ale obiectivelor care îi sunt atribuite prin
prezentul tratat.
In domeniile care nu sunt de competenţa sa exclusivă, Comunitatea nu intervine, în
conformitate cu principiul subsidiarităţii, decât în cazul şi în j măsura în care obiectivele
acţiunii preconizate nu pot fi realizate într-un mod satisfăcător de către statele membre,
însă pot fi realizate mai bine la nivel comunitar din cauza dimensiunilor sau efectelor acţiunii
preconizate.
Acţiunea Comunităţii nu depăşeşte ceea ce este necesar în vederea atingerii obiectivelor
prezentului tratat".
Observăm că, de fapt, fiecare aliniat al articolului 5 CE cuprinde un principiu. Astfel, aliniatul
1 instituie principiul atribuirii de competentă conform căruia limitele în care acţionează
Comunitatea sunt; 1) competenţele care îi sunt conferite şi 2) obiectivele atribuite prin
tratat. Rezultă că în toate celelalte domenii care nu au fost transferate Comunităţii,
competenţa aparţine statelor membre175. Alineatul 2 instituie

principiul sub&idiarităţii Iar alineatul intlifuic principiul

proporţionalitătii.
Condiţiile de aplicare a principiilor subsidiarităţii f§ proporţionali lăţii sunt fixate prin
Protocolul privind aplicarea principiilor subsidiarităţii şi proporţionalitătii (1997). Astfel, art. 5
din Protocol dispune: "pentru • fi
justificată, o acţiune comunitară trebuie să corespundă prtnciffciluî. subsidiarităţii sub două
aspecte: 1) obiectivele acţiunii propuse nu pot fi suficient realizate prin acţiunea statelor
membre in cadrul propriului sistem constituţional şi 2) pot fi, deci, realizate mai bine printr-o
acţiune comunitară. Pentru a stabili dacă această condiţie este îndeplinită, trebuie urmate
liniile directoare arătate în continuare: "1) chestiunea examinată are aspecte transnaţionale
care nu pot fi rezolvate satisfăcător prin acţiunea statelor membre; 2) o acţiune limitată la
nivel naţional sau lipsa acţiunii comunitare ar fi contrară exigenţelor tratatului (cum ar fi
necesitatea de a corecta distorsiunile concurenţei, de a evita restricţiile deghizate impuse
schimburilor sau de a întări coeziunea economică şi socială) sau de a dăuna în ah mod
intereselor statelor membre; 3) o acţiune la nivel comunitar ar prezenta avantaje manifeste,
datorită dimensiunii sau dietelor dale, în comparaţie cu acţiunea la nivelul statelor membre".
Deşi nu rezultă din titlul protocolului, acesta vorbeşte şi de un alt principii* - al caracterului
necesar al legiferării, in acest sens art. 6 din Protocol dispune: "forma acţiunii comunitare va
fi atât de simplă pe cât o permite realizarea adecvată a obiectivului măsurii respective fi
necesitatea unei executări eficiente. Comunitatea du legiferează decât In măsura îu care
acest lucra este necesar.
Pe cât posibil, vor fi preferate directivele regulamentelor şi direcUvele-cadru măsurilor
detaliate. Chiar dacă sunt obligatorii pentru oriee stat membru destinatar in privinţa
rezultatului ce trebuie atins, direcţivfte -prevăzute la «ieotul 249 CE 4 iasă la latitudinea
mtorttăţilor naţionale alegerea formei şi a mijloacelor".
Principiul proporţionalitătii este stabilit într-o exprimare identica în articolul 5 (felul art. 3 b)
şi art. i din Protocol: "acţiunea Comunităţii nu va depăşi ceea ee este necesar pentru a
atinge obiectivele tratatului4'. Recunoscandu-i tocul printre ţmmvptik generale ak dreptului
comunitar,. Cartea de Justiţie li face o descriere precisa a conţinutului {^principiul cere ca
actele instituţiilor comunitare să nu depăşească limitele a ceea ce este potrivit şi necesar
pentru realizarea obiectivelor legitime urmărite de reglementarea în cauză, fiind înţeles că
dacă există o alegere intre mai multe

masuri potnviw urmeazffl să se recurgă la cea cu un grad mai mic de constrângere, şi că

inconvenientele cauzate nu trebuie să fie disproporţionate în raport cu scopurile urmăipe) §|
îi precizează câmpul de aplicare - % sensul că se aplică deojptrivă instituţiilor europine cât şi
statelor membre în executarea aetAr noiwtivAi a politicilor Urfeiii"176.

Secţiunea II - Libera circulaţie a mărfurilor

Din împreună observarea articolelor 23 (fostul articol 9) - art. 31

(fostul articol 37) care alcătuiesc Titlul II "Libera circulaţie a mărfurilor" din Partea a treia
"Politicile Comunităţii a Tratatului de instituire a Comunităţii Europene, rezultă că pilonii pe
care se sprijină libertatea de circulaţie a mărfurilor sunt: 1) Uniunea Vamală şi 2$
interzicerea restricţiilor cantitative între statele membre177.
Aceşti doi piloni sunt amintiţi de articolul 23 (fostul articol 9) introductiv de Titlu care
precizează:
(1) Comunitatea se întemeiază pe o uniune vamală care
reglementează ansamblul schimburilor de. mărfuri şi care implică
interzicerea în relaţiile dintre statele membre, a taxelor vamale la import şi
la export şi ă oricăror taxe cu efect echivalent, precum şi adoptarea unui tarif
vamal comun în relaţiile cu tări terţe:
(2) Dispoziţiile articolului 25 şi ale Capitolului II din prezentul titlu
se aplică produselor originare din statele membre precum şi produselor care
provin din ţări terţe care se află în liberă circulaţie în statele membre.
Observăm că alineatul 1 din articolul 23 TCE se referă la uniunea vamală iar alineatul 2 din
articolul 23 TCE se referă la interzicerea restricţiilor cantitative (referirea se face prin
raportarea la capitolul respectiv - „Capitolul II din prezentul titlu").
Dispoziţiile titlului se aplică produselor originare din statele membre şi produselor care
provin din ţări terţe care se află în liberă circulaţie în statele membre (se află în această
situaţie produsele pentru care au fost îndeplinite formalităţile de import şi au fost percepute
în statul membru resnectiv taxele vamale si taxele cu efect echivalent exigibile si

dacă nu au beneficiat de restituire totală sau parţială a acestor taxe şi impuneri (articolul
24TCE (fostul art. 10)). Mărfurile reprezintă valorile economice, evaluabile în bani care au
fost produse, transformate sau puse în circulaţie în Comunitatea Europeană, susceptibile de
a fi obiect al tranziţiilor comerciale. Aceasta este una din primele definiţii oferite de Curtea
de Justiţie, definiţie necesară pentru că TCE nu precizează ce se înţelege prin marfă sau mai
mult, ce se înţelege prin marfa originară dintr-un stat membru (nici noţiunea de piaţă nu
este definită)1 . Definiţia aceasta a atras numeroase critici179, ceea ce a determinat Curtea
să aducă mai multe precizări:
1) imaterialitatea unui bun nu reprezintă un obstacol în calificarea sa drept marfa18
(cazul operelor literare, filmelor şi suporturilor sonore);
2) curentul electric, gazul metan şi produsele petroliere reprezintă mărfuri în sensul
dreptului comunitar, deşi sistemele şi reţelele de distribuţie a acestora constituie
servicii181;
3) deşeurile, indiferent că sunt sau nu reciclabile, reprezintă mărfuri. Intr-o cauză din
2006, Curtea preciza: " deşeurile destinate eliminării intră în noţiunea de "produse" în sensul
articolului 20 TCE' 2. într-adevăr, chiar dacă sunt lipsite de valoare comercială intrinsecă,
acestea pot totuşi determina tranzacţii comerciale referitoare la eliminarea sau la
depozitarea
. „„183.
acestora ;

4) tratatul admite că anumite mărfuri pot fi supuse unor dispoziţii naţionale mai restrictive
(armele şi materialele de război, monedele care pot constitui obiecte de artă sau mijloace de
schimb) .
în privinţa originii unui produs Curtea a precizat că "o marfă este originară în ţara în care a
suferit ultima sa prelucrare substanţială economic justificată, efectuată într-o întreprindere
echipată în acest sens, şi care
prelucrare a dus la fabricarea unui nou produs sau reprezentând un stadiu
fabricaţie important". Caracterul imprecis al definiţiei a dus la numeroase litigii căci Curtea a
fost sesizată, în mai multe rânduri, adesea la iniţiativa operatorilor (importatori sau
întreprinderi care se ocupă cu asamblarea mai multor piese spre formarea unui produs),
care: 1) fie revendicau natura comunitară a produselor; 2) fie încercau prin implementarea
In ţări terţe (altele decât ţara lor de origine) să scape de anumite reglementari comunitare
sau să beneficieze de favorurile oferite de Comunitate185. De aceea. Curtea a dezvoltat o
importantă jurisprudenţa din care au rezultat mai multe reguli:
1) originea unui produs trebuie căutată pornind de Ia ultima modificare substanţială,
care a afectat calităţile obiective ale produsuluiI pentru a obţine un nou şi original produs,
ceea ce înseamnă că o simpli operaţie ce vizează doar prezentarea produsului nu este
suficientă;
2) nu este exclus ca o operaţie de asamblare să dea naştere unui produs nou, dar
trebuie ca această operaţie să constituie un stadiu de producţie determinant care să confere
mărfurilor calităţi specifice (rezultă că nu poate fi luată în considerare simpla operaţie de
asamblare a unor; piese)1 .

2. Uniunea vamală
Atât din articolul 23 TCE (fostul art. 9) cât şiito articolul 25TCE (fostul art. 12)187 şi articolul
26 TCE (fostul art|28) rezultă q| Uniunea vamală implică:
a) adoptarea unui tarif vamal comun în relaţiile cu ţări terţe;
b) interpcerea, în relaţiile dintre statele membre, a tfielor vamale la import şi la export
şi a oricăror taxe cu efect echivalent acestor taxe vamale.
Prin urmare, schimbpile de mărfurf reglementate de Uniunea
vamală - pe care se întemeiază Comunitate^ presupune două laturi, sau
dimensiuni, fiecarffbenefieiind de soluţia propr^ în || priveşte relaţiS cu
terţele state, dimensiunea externă* se aplie||tarifiil vamal comun, iar în
iela|iiie dintre state, f&imensiunea sau latura internă, presupune
interzicerea, între aceriBjtate, a taxelor d^yamă şi a taxelor m efect
echivalent acestora. .

A. Tariful vamal comun

Cu privire la Tariftil vamal comj| art^plull^ TCE (fostul art. 28) dispune; „taxele prevăzute
de Tariful vamal comun se stabilesc de către Consiliu, care hotărăşte i§u majoritate
calificat^la propunerea Comisiei",
Din articolul 27 TCE (fostullfart. 29) înţelegem că propunerile Comisiei, în executarea
misiunilor pelare le are relativ la a|tet capitol, au în vedere: a) necesitatea de a promova
schujiburile comerciale între statele nembre şi ţările terţe; b) evoluţia condiţiilor concurenţei
în cadrul Comunităţii, în măsura în care această evoluţie are ca efect creşterea
competitivităţii întreprinderilor; c) necesităţile Comunităţii de aprovizionare cu materii prime
şi produse semifinite, veghind în acelaşi timp ca între statele membre să nu fie denaturate
condMle confidenţei în cee^ ce priveşte produsele (Ginite; d) necesitatea d®. a evita
perţuMftriJe grave în viaţa economică a statelor membre şi de a asigura o dezvoltare
raţională a ttrofîtecţiei şi 0 creştere a consumului în cadrul Comunităţii.

bJCodul vamal comunitar

în materie vamală, Consiliul, la 12 octombrie 1992 a adoptat Regulamentul rar. 2913 care a
instituit codul vamal comunitar, cod ce a fost completat de Comisie prin Regulamentul de
aplicare nr. 2554/93 din 2 iulie 1993. Aceste regulamente au fost modificate în mod
substanţial şi repetat, de la data intrării lor în vigoare18, iar Regulamentul 2913/32 a fost
abrogat de către Regulamentul (CE) nr. 450/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului
din 23 aprilie 2008 de stabilire a Codului vamal comunitar (Codul vamal modernizat). Codul
vamal comunitar stabileşte normele şi procedurile generale aplicabile mărfurilor introduse
sau scoase de pe teritoriul vamal al Comunităţii .
Mărfurile comunitare cuprind mărfurile care aparţin uneia din următoarele categorii: a)
mărfuri produse în întregime pe teritoriul vamal ai Comunităţii; b) mărfuri care intră pe
teritoriul vamal al Comunităţii provenind din ţări sau teritorii care nu fac parte din acest
teritoriu şi care au fost puse în liberă circulaţie; c) mărfuri obţinute sau produse pe teritoriul
vamal al Comunităţii, fie exclusiv din mărfurile menţionate la litera b); fie din mărfuri
menţionate la literele a) şi b) (art. 4 "Definiţii" pct. 18)' .
Pentru îndeplinirea controalelor vamale sau pentru orice alt|i acţiuni referitoare la aplicarea
legislaţiei vamale în cursul programuluij

oficial de lucru al birourilor lor vamale competente autorităţile vamale nu solicită redevenţe.
Prin excepţie, autorităţile vamale pot solicita plata unor redevenţe sau recuperarea
costurilor pentru prestarea de servicii speciale, cum ar fi: a) prezenţa, dacă este necesar
acest lucru, a personalului vamal în afara programului oficial de lucru al biroului vamal sau
în alte locuri decât birourile vamale; b) analiza sau expertiza mărfurilor, respectiv cheltuielile
poştale pentru returnarea acestora solicitantului, în special în ceea ce priveşte deciziile luate
pe baza articolului 20; c) examinarea sau preluarea de eşantioane de mărfuri în scopul
verificării sau distrugerii mărfurilor, în cazul în care implică alte costuri decât cele legate de
utilizarea personalului vamal; d) măsuri excepţionale de control, în cazul în care acestea se
dovedesc a fi necesare din cauza mărfurilor sau a riscului potenţial (articolul 30 "Redevenţe
şi costuri").
Intrat în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul
Oficial al Uniunii Europene (articolul 187 "Intrarea în vigoare")
Regulamentul se aplică în marea sa parte din 24 iunie 2008, iar restul
dispoziţiilor se aplică din momentul în care sunt aplicabile dispoziţiile de
punere în aplicare adoptate în temeiul articolelor menţionate la alineatul (1)
al art. 188 ("Aplicarea") (dispoziţiile de punere în aplicare intră în vigoare
cel mai devreme la 24 iunie 2009 (art. 188 (2)). M ;fj',.

B. Interdicţia taxelor de vamă şi a taxelor cu efect echivalent

a) Reglementare TCE
In afară de amintita reglementare cu caracter general cuprinsă articolul 23 TCE (fostul art.
9), articolul 25 TCE (fostul art. 12) introductiv de capitol (1. Uniunea vamală) interzice "între
statele membre taxele vamale la import şi la export sau taxele cu efect echivalent"
("interdicţia se aplică de asemenea, taxelor vamale cu caracter fiscal").
Este de la sine înţeles că acest articol se găseşte în această formă în urma numeroaselor
modificări care au trecut peste Tratatul de la Roma. Fiecare modificare a reflectat stadiul
procesului integraţionist. Aşa se face că dacă în 1957 tratatul prevedea "eliminarea
drepturilor vamale ..." în urma modificărilor textul prevede "interzicerea drepturilor
vamale ...".
Interdicţia cuprinsă în articolul 25 TCE este absolută, astfel că excepţiile pe care le întâlnim
în cazul articolului 30 TCE, aici nu îşi găsesc locul. Articolul 30 TCE (fostul art. 36) cuprinde
excepţii de Ia regula interdicţiei de restricţii cantitative care sunt justificate pe motive de:
"morală publică, ordine publică, siguranţă publică, protecţie a sănătăţii şi a vieţii persoanelor
şi a animalelor, conservare a plantelor".

b) Interdicţia taxelor de vamă

Taxele de vamă sunt sarcini pecuniare ce apasă un produs la import sau export şi care, în
general, au două scopuri: 1) de instrument de protecţie desemnat să elimine sau să reducă
importul prin creşterea preţului acestuia; 2) de mijloc de obţinere a unor venituri pentru
bugetul ţărilor care le aplică1 .
în mod curent, şi îndeosebi în spaţiul comunitar tariful vamal sub aspectul stabilirii sale
poate fi : 1) tarif vamal general care constă în ansamblul taxelor vamale ce se aplică
operaţiunilor de import-export de bunuri, indiferent de statul din care provin sau către care
se exportă; 2) tariful vamal convenţional, care este stabilit prin convenţii între state sau prin
clauze ale diverselor acorduri comerciale privind toate operaţiunile de import-export de
mărfuri sau produse, sau numai unele dintre vânzările de mărfuri sau operaţii mai frecvente;
3) tarif vamal diferenţiat, care priveşte vânzările de mărfuri sau produse în relaţiile numai
cu' anumite state; 4) tarif vamal preferenţial care constă în practicarea de taxe vamale în
cuantumuri reduse şi în exceptarea de la plata taxelor vamale a unor categorii de mărfuri şi
produse192.
In eliminarea drepturilor de vamă o contribuţie notabilă şi-a adus Curtea de Justiţie care a
interpretat fostul articol 12TCEE (care interzicea impunerea unor noi taxe vamale şi a unor
taxe cu efect echivalent) şi fostul articol 13 TCEE (care obliga statele membre să elimine
taxele existente în cadrul unei perioade de tranziţie)193 statuând că "statele membre se vor
abţine de a introduce între ele orice alte taxe vamale noi, asupra importurilor şi exporturilor,
precum şi orice taxe cu efect echivalent, cât şi la creşterea cuantumului celor care există
deja în comerţul dintre ele".

c) Taxele cu efect echivalent

Am observat că taxele cu efect echivalent fac obiectul reglementării exprese (interdicţiei
exprese) în TCE (în articolul 23 (fostul art. 9) şi articolul 25 (fostul art. 12)). Această
reglementare nu doar a taxelor vamale dar şi a taxelor cu efect echivalent a devenit
necesară pentru a înlătura posibilitatea interpretării în mod tendenţios stricto sensu a
prevederilor Tratatului, ceea ce ar fi dus la posibilitatea creării unui alt gen

de tax$> dar tot cu efect protecţionist. Astfel aceste manopere cad toî sub incidenţa
articolelor 23-25 TCE care privesc interzicerea drepturilor de vamă în interiorul spaţiului
comunitar. In lumina dispoziţiilor din tratat, interdicţia taxelor cu efect echivalent taxelor
vamale, oferă posibilitatea sancţionării statelor membre, când acestea aplică taxe, care deşi
legale în aparenţă, produc un efect similar taxelor vamale şi antrenează un efect
descurajam asupra importurilor ori exporturilor. Deoarece Tratatul de la Roma nu definea
noţiunea de taxă cu efect echivalent taxelor vamale, Comisia şi Curtea au dobândit
posibilitatea de a interpreta această noţiune cu urmarea că astfel statele au putut fi
sancţionate.
O primă definiţie a taxei cu efect echivalent taxelor vamale este oferită de Curtea de Justiţie
(în anul 1962)'94 care arată că ea reprezintă "un drept unilateral impus, fie în momentul
importului, fie ulterior şi care loveşte în mod specific produsul importat, prin excluderea
produsului naţional similar şi care prin rezultatul asupra liberei circulaţii a produselor
realizează aceeaşi incidenţă ca un drept vamal".
Mai apoi, în 1968 * Curtea de Justiţie a sancţionat atitudinea Italici de a impune o
"contribuţie asupra bunurilor artistice, istorice şi arheologice la export în celelalte state
membre". Argumentele italici că acele articole nu ar trebui privite ca mărfuri in sensul
normelor privind uniunea vamală şi că scopul taxei nu era acela de a colecta venituri» ei
aceia de a proteja moştenirea artistică a ţării, au fost respinse de Carte* de Justiţie pe
următoarele considerente: "conform articolului 9 din Tr&fii* Comunitatea se întemeiază pe o
uniune vamală care reglementează ansamblul schimburilor de mărfuri. în sensul acestei
dispoziţii» prin mărfuri trebuie să înţelegem produsele evaluabile in hani şi susceptibile ca
atare, să facă obiectul tranzacţiilor comerciale. Produsele vizate de legea italian, oricare ar fi
calităţile care te diferenţiază de alte produse comerciale au in comun cu acestea din urmă
caracteristica de a fi evaluabile la bani şi posibilitatea de a face astfel, obiectul tranzacţiilor
comerciale". Cu privire la cel de-al doilea argument Curtea afirmă "articolul 16 din Tratat
interzice perceperea, în raporturile dintre statele membre a oricărui drept vamal la export şi
a oricărei taxe cu efect echivalent, adică a oricărei taxe

care, modificând preţul unei mărfi exportate produce asupra liberei circulaţii a acestei mărfi
acelaşi efect restrictiv ca şi un drept vamal. Această dispoziţie nu face distincţie în funcţie
de scopul urmărit prin perceperea drepturilor şi taxelor a căror eliminare o prevede". Un an
mai târziu, în 1969196 Curtea confirmă importanţa acordată efectului taxei. In cauza
Diamantarbeiders, Curtea examinând legalitatea unei norme belgiene care impunea ca
0,33% din valoarea diamantelor importate să fie plătite într-
un fond social pentru lucrătorii din industria respectivă, a subliniat că: "den scopul fondului
nu era acela de a proteja industria naţională şi nici de a strânge bani pentru trezoreria
statului este vorba de o taxă cu efect
echivalent unei taxe vamale pentru că este impusă asupra bunurilor cu ocazia faptului că
acestea traversează o frontieră de stat".
O definiţie, în care se observă o interpretare extensivă a noţiuni de taxă cu efect echivalent
a fost oferită de Curte într-un proces împotriva Italiei care impusese o taxă asupra mărfurilor
exportate către alte state membre cu scopul aparent de a colecta materiale statistice
folosite pentru a studia modurile în care au loc schimburile comunitare. Curtea precizează:
"o taxă pecuniară, oricât de mică, impusă unilateral, oricare ar fi denumirea sau modul său
de aplicare şi care vizează mărfurile naţionale sau străine pe motiv că traversează frontiera,
în cazul în care ea nu este o taxă vamală propriu-zisă, constituie o taxă cu efect echivalent
în sensul articolelor 9, 12, 13 şi 16 din Tratat, chiar dacă nu este percepută în folosul
statului, nu produce efecte discriminatorii sau protecţioniste, iar produsul impus nu se află în
concurenţă cu vreun produs naţional" .
f Ofl
Excepţia contraprestaţiei este o apărare frecventă care susţine că taxa impusă asupra
mărfurilor importate este justificată pentru că nu reprezintă decât plata unui serviciu pe care
statul 1-a oferit importatorului şi, prin urmare, nu ar trebui considerată ca o taxă cu efect
echivalent. La aceasta Curtea a replicat: faptul că o taxă de acest tip este proporţională cu
costurile unui control sanitar efectuat în mod obligatoriu la intrarea mărfurilor, nu afectează
evaluarea efectului pe care această taxă o are asupra
liberei circulaţii a mărfurilor. Activitatea administraţiei statului, destinată să menţină un
regim de control sanitar în interesul general, nu poate fi considerată serviciu prestat
importatorului de natură să justifice perceperea unei taxe pecuniare în echivalent. Prin
urmare, dacă la finalul perioadei de tranziţie, controalele sanitare sunt în continuare
justificate, cheltuielile organizate de acestea trebuie să fie suportate de publicul care
beneficiază, în ansamblul său, de libera circulaţie a mărfurilor comunitare.
Deşi interdicţia prevăzută de actualul articol 25 este absolută,
Curtea de Justiţie recunoaşte o excepţie. Intr-o cauză împotriva Germaniei -
ale cărei autorităţi au impus o taxă asupra animalelor vii importate în ţară,
taxă care trebuia să acopere costurile suportate ca urmare a controalelor
efectuate conform Directivei 81/389/CEE - după ce afirmă că "orice taxă
pecuniară impusă pentru faptul traversării frontierei de către mărfuri intră în
sfera de aplicare a Tratatului, fie ca taxă vamală, fie ca taxă cu efect
echivalent" precizează: "având în vedere că taxa în litigiu este percepută cu
ocazia controalelor efectuat^Stemeiul unei dispoziţii comunitare, trebuie
să amintim că din jurisprudenţa Curţii (...) rezultă că astfel de taxe nu pot ti
calificate ca taxe cu efect echivalent unei taxe vamale atunci când sunt
îndeplinite următoarele condiţii: - taxele nu depăşesc costul real al
controalelor cu ocazia cărora sunt percepute; - controalele în cauză au un
caracter obligatoriu şi uniform pentru toate produsele vizate din cadrul
Comunităţii; - sunt prevăzute de dreptul comunitar în interesul general al
Comunităţii"199. A

d) Concluzii desprinse din practica recentă a CJ.C.M.

a 9 Oft
1) Intr-o cauză din 2005 împotriva Italiei la întrebarea dacă taxa de protecţie a mediului
pentru gazoductele instalate pe teritoriul regiunii Sicilia este o taxă cu efect echivalent unei
taxe vamale Curtea a răspuns în felul următor: m uniunea vamală implică în mod necesar
asigurarea liberei circulaţii a mărfurilor între statele membre. Această libertate nu ar putea fi
ea însăşi deplină dacă statele membre ar avea posibilitatea să împiedice sau să îngreuneze,
în orice mod circulaţia mărfurilor aflate în tranzit. Trebuie să se admită, aşadar, ca o
consecinţă a uniunii vamale şi în interesul reciproc

al statelor membre, existenţa unui principiu general al libertăţi de tranzit

al mărfurilor în interesul Comunităţii" (pct. 31).
Statele membre ar aduce atingere principiului libertăţii de tranzit comunitar dacă ar aplica
mărfurilor aflate în tranzit pe teritoriul lor, incitaţi celor importate direct dintr-o ţară terţă,
taxe de tranzit sau orice alte impozite legate de acest tranzit (pct. 32) . Deşi guvernul italian
afirmă că taxa în litigiu nu vizează marfa, ci exclusiv infrastructura de transport, conform
afirmaţiilor acestui guvern, taxa în litigiu este datorată numai în cazul în care gazul este
efectiv prezent în infrastructură (pct. 37). Prin urmare, se impune să se constate că taxa
instituită în temeiul legii siciliene constituie o obligaţie fiscală impusă asupra unei mărfi
importate dintr-o ţară terţă, mai precis gazul metan algerian, în scopul distribuţiei şi
consumului acestuia pe teritoriul algerian sau al tranzitului acestuia spre alte state membre
(pct. 39). In măsura în care gazul algerian căruia i s-a aplicat o taxă în temeiul legii siciliene
este importat în Italia şi exportat ulterior în alte state membre, această impunere în litigiu
este susceptibilă de a afecta comerţul intracomunitar, încălcând articolul 25 TCE (pct. 41).
A
In ce priveşte argumentul guvernului italian conform căruia taxa în litigiu ar fi fost instituită
numai în scopul de a proteja mediul având în vedere în special condiţiile impuse de
principiul precauţiei, este suficient să se amintească faptul că taxele cu efect echivalent
sunt interzise, indiferent de scopul în care au fost instituite şi de beneficiarul veniturilor pe
care le aduc.
2) Intr-o cauză din 2006 Curtea de Justiţie precizează: "dispoziţiile tratatului referitoare la
taxele cu efect echivalent şi cele referitoare la-impozitele interne discriminatorii nu sunt
aplicabile în mod cumulativ, astfel încât aceeaşi măsură nu poate, în sistemul tratatului, să
aparţină simultan acestor două categorii" (pct. 26)202.
Deşeurile destinate eliminării intră în noţiunea "produse" în sensul articolului 90 TCE. într-
adevăr, chiar dacă sunt lipsite de valoare comercială

intrinsecă, acestea pot totuşi determina tranzacţii comerciale referitoare la eliminarea sau la
depozitarea acestora. O taxă internă aplicată acestor deşeuri este de natură să facă
tranzacţiile comerciale menţionate mai dificile sau mai oneroase pentru operatorul care vrea
să se debaraseze de acestea şi, prin urmare, poate să reprezinte o restrângere disimulată a
liberei circulaţii a deşeurilor respective, articolul 90 TCE având ca obiect tocmai înlăturarea
acestei restrângeri în cazul unui tratament discriminatoriu faţă de deşeurile importate (pct.
36).
In această hotărâre Curtea de Justiţie subliniază diferenţele dintre articolele 23 TCE şi 25
TCE (şi situaţiile prevăzute de acestea) şi articolul 90 TCE. Astfel, dacă articolul 25 din TCE
se referă la obstacolele în calea comerţului impuse la trecerea frontierei de către o marfă,
articolul 90 TCE reglementează barierele create în calea comerţului în interiorul statelor
membre.
3. Intr-o cauză din 2007, Curtea de Justiţie a fost solicitată să răspundă la întrebarea dacă
afirmaţiile critice exprimate de un funcţionar -cu urmări economice grave pentru o
întreprindere - pot fi considerate un obstacol pentru libera circulaţie a mărfurilor203. Curtea
a apreciat că imputabilitatea declaraţiilor unui funcţionar al statului depinde, în principal, de
explicaţia pe care au putut-o avea destinatarii cu privire la aceste declaraţii, adică de faptul
dacă aceştia din urmă puteau, în mod rezonabil, să presupună, în context, că este vorba de
poziţia pe care funcţionarul o are prin autoritatea funcţiei sale. Curtea de Justiţie a pus la
dispoziţia instanţei adresante mai multe criterii de apreciere: a) competenţa, în sens
general, a funcţionarului în sectorul respectiv; b) împrejurarea dacă funcţionarul a difuzat
declaraţii utilizând hârtie cu antetul serviciului competent; c) circumstanţa acordării de
interviuri televizate în sediul serviciului; d) dacă funcţionarul nu a menţionat caracterul
personal al declaraţiilor şi nu a precizat că respectivele diferă de poziţia oficială a serviciului;
e) serviciile de stat cu competenţă în materie nu au luat, în cel mai scurt timp măsurile
necesare pentru înlăturarea impresiei destinatarilor declaraţiei funcţionarului că ar fi vorba
de o poziţie oficială a statului (pct.

58 şi 66). Merită subliniat că aceste criterii se prezintă ca un îndreptai;, pentru instanţele

naţionale, pentru celelalte viitoare posibile cauze de această natură şi spunem asta pentru
că, este de la sine inţeles că în cazul dat, şi instanţa naţională şi CJCE au avut suficient timp
să-şi formeze opinia în legătură cu: competenţa funcţionarului, circumstanţa acordării
interviiurilor televizate, precizarea caracterului personal sau oficial ao opiniilor exprimate,
poziţia luată de serviciile de stat în materie.

3. Interzicerea restricţiilor cantitative între statele membre

A. Restricţiile cantitative
Restricţiile cantitative reprezintă a doua piedică - pe lângă taxele vamale şi taxele cu efect
echivalent acestora pusă mărfurilor în calea circulaţiei între statele membre. De aceea
articolul 28 TCE (fostul art. 30) şi articolul 29TCE (fostul art. 34) le interzic. Astfel articolul 28
TCE prevede: "între statele membre sunt interzise restricţiile cantitative la import ..." La
rândul său articolul 29TCE dispune: "între statele membre sunt interzise restricţiile
cantitative la export..."
Restricţiile cantitative au fost definite de doctrina europeană ca reprezentând: "ansamblul
regulilor sau măsurilor administrative care exclud total sau parţial importul liiia sau mai
multor produse, considerate din punctul de vedere al măsurii sau cantităţii lor"204.
Curtea a definiţwstricţiil& cantitative ca fiind măsurile "ce pot restrânge, total sau parţial, în
conformitate cu circumstanţele, importul,, exportul sau tranzitul mărfurilor"205.
Referindu-se la articolul 29 TCE (restricţiile cantitative la export) Curtea de Justiţie
precizează că este vorba de: "măsurile la nivel naţional al căror obiectiv sau efect este
impunerea de restricţii la export şi stabilirea prin urmare a unui tratament diferenţiat pentru
comerţul intern şi extern al unui stat membru, astfel încât se conferă un avantaj special
produselor fabricate pe piaţa internă a statului respectiv, în detrimentul produselor sau
comerţului aparţinând altor state membre".

B. Măsuri cu efect echivalent restricţiilor cantitative

I >; j ■■
§|: Reglementare. Definiţie
Prin articolul 28 TCE au fost interzise restricţiile cantitative la import şi măsurile cu efect
echivalent, iar prin depoziţiile articolului 29 TCE s-au interzis aceleaşi restricţii la export.
Această interdicţie este cu aplicabilitate directă de la sfârşitul perioadei de tranziţie şi,
permite sancţionarea tuturor formelor de restricţii cantitative, deghizate, aplicabile statelor
membre, faţă de mărfurile din alte state membre, în vederea protejării producţiei naţionale.
Deoarece Tratatul CE nu defineşte noţiunea de măsură cu efect echivalent i-a revenit
Comisiei (şi Curţii de Justiţie) & misiunea de a preciza sensul noţiunii, oferindu-se diferite
definiţii.
Comisia în Directiva nr 70/50 din 22 decembrie 1969 a indicat că I „această noţiune include
dispoziţiile normative, legislative, administrative, ja inclusiv practicile administrative^ adică
toate actele ce emană de la o I autoritate publică şi care reprezintă obstacole la importuri,
care puteau avea loc în absenţa acestor reglementări, adică a actelor care fac importurile
prea I dificile sau oneroase faţă de produsele naţionale"2 .
Lista acţiunilor care pot constitui măsuri cu efect echivalent restricţiilor cantitative include:
stabilirea de preţuri minime sau maxime ale produselor importate, preţuri mai puţin
favorabile pentru produsele importate, stabilirea de condiţii de plată pentru produsele
importate, diferite faţă de cele pentru produsele naţionale; stabilirea de condiţii privind
ambalajele, compoziţia, identificarea, mărimea sau greutatea etc. care se aplică numai
mărfurilor importate sau care sunt diferite şi mai greu de îndeplinit decât în cazul mărfurilor
naţionale; acordarea unei preferinţe ia achiziţionarea mărfurilor naţionale, în opoziţie cu cele
importate sau alt mod de îngreunare a achiziţiilor produselor importate, limitarea publicităţii
în 1 privinţa mărfurilor importate, raportate la produsele naţionale; prevederea I unor
cerinţe de depozitare diferite şi mai greu de îndeplinit decât cele care â se aplică
mărfurilor naţionale şi impunerea unei obligaţii pentru importatorii de mărfuri de a avea un
agent pe teritoriul statului importator (articolul 2 alin. (3)).
ICurtea de Justiţie, în Hotărârea Dassonville pronunţată la 11 iulie 1974, adoptă o
interpretare prea largă a noţiunii de măsură cu efect echivalent deoarece afirmă „toate
reglementările comerciale ale statelor membre susceptibile de a împiedica direct sau
indirect, actual sau potenţial comerţul intracomunitar sunt considerate ca măsuri cu efect
echivalent 7.

In rezumat cu privire la litigiu, trebuie spus că dreptul belgian prevedea că „mărfurile care
purtau o denumire de origine puteau fi importate numai dacă erau însoţite de un certificat
din partea guvernului ţării de export, care să ateste dreptul acestora de a purta denumirea
respectivă. Dassonville importa Scotch whisky în Belgia, din Franţa fără a poseda certificatul
din partea autorităţii britanice. Certificatul ar fi fost foarte dificil de obţinut pentru mărfurile
care erau deja în liberă circulaţie pe teritoriul unei a treia ţări, ca în cazul de faţă.
Dassonville a fost urmărit penal în Belgia şi a susţinut, ca apărare, că norma belgiană era o
măsură cu efect echivalent unei restricţii cantitative.
Din interpretarea realizată de Curte înţelegem că erau avute în vedere toate măsurile
statale, cu efect general, care prin natura lor produceau sau erau susceptibile să producă,
un efect direct sau indirect asupra importurilor, exporturilor, comercializării sau utilizării
produselor. In decizia Curţii se înţelege că nu conta dacă reglementările statale erau sau nu
dotate cu forţă obligatorie, dacă piedicile erau slabe, sau dacă aceste măsuri aveau un
caracter temporar, întrucât pentru a funcţiona interdicţia era suficient ca schimbul de
mărfuri să fi devenit mai dificil sau mai oneros" .
b) Cassis de Dijon. Reguli
In afacerea Cassis de Dijon (Coacăze negre de Dijon) Curtea de Justiţie aduce precizări
asupra incompatibilităţii „piedicilor tehnice" cu articolul 28 TCE. In rezumat,-afacerea se
referă la o lege germană, relativă la comercializarea băuturilor spirtoase care determină un
nivel minim al gradelor de alcoolizare, pentru diferitele categorii de astfel de băuturi.
Societatea Rewe-Zentral a cerut administraţiei germane a monopolului alcoolului, autorizaţia
de a importa din Franţa, lichior de coacăze negre, de Dijon. Autorizaţia a fost refuzată pe
motivul că acest produs avea o tărie situată între 15-20°, iar legea prevedea o tărie
minimală de 25° pentru alcoolurile din fructe. Societatea Rewe-Zentral a arătat că fixarea
unei tării minimale alcoolului împiedică desfacerea, în Germania a produselor alcoolizate,
originare din alte state membre, prin urmare, este contrară articolului 28 TCE.
Această hotărâre reţine atenţia, din multiple motive.
In primul rând, pentru faptul că se referă la aşa-numitele piedici tehnice. Acestea reprezintă
un aspect particular al măsurilor cu efect echivalent restricţiilor cantitative, rezultă din
caracterul disparat al legislaţiilor naţionale cu privire la compoziţia şi securitatea
produselor,fl

sunt susceptibile de producerea unui efect restrictiv asupra schimburilor între statele
membre, ele producându-se când un stat refuză importul unui produs pe motiv că nu
corespunde normelor standard în vigoare pe teritoriul său.
în al doilea rând, pentru că până la adoptarea Actului Unic
European, Curtea de Justiţie în soluţionarea acestui caz, a fixat următoarele reguli:
1) în absenţa unei reglementări comune cu privire la producerea şi comercializarea unui
produs, revine statelor membre să reglementeze, fiecare pe teritoriul său, tot ceea ce
priveşte producerea şi comercializarea acestui produs. Rezultă de aici că în domeniile în
care există reglementări comune, statele pierd competenţa de reglementare;
2) obstacolele la circulaţia intercomunitară rezultate din disparitatea legislaţiilor
naţionale, trebuie recunoscute ca fiind necesare pentru satisfacerea uneia sau mai multor
exigenţe imperative, adică a unor scopuri de interes general, de natură să primeze
exigenţelor liberei circulaţii. Pe lângă cerinţa existenţei unor exigenţe imperative mai trebuie
respectată şi cerinţa ca măsura să fie proporţională cu scopul urmărit;
3) în cazul în care o exigenţă imperativă nu poate fi recunoscută, un produs în mod
legal fabricat şi comercializat într-un stat membru trebuie să aibă posibilitatea de a intra în
alt stat membru, fără a putea opune o prohibiţie legală la comercializarea produsului.
în ai treilea rând, hotărârea "Cassis de Dijon" îşi relevă importanţa şi prin instituirea
principiului recunoaşterii mutuale a produselor legal fabricate şi comercializate în statele
membre ceea ce reprezintă baza liberei circulaţii a produselor(după cum rezultă din ultima
regulă).
în fine, hotărârea ne reţine atenţia şi în privinţa comentariului făcut de Curtea de Justiţie faţă
de argumentul invocat de guvernul german de justificare a măsurii luate. Astfel, în hotărâre
se precizează: "Guvernul Republicii Federale Germania (...) a înaintat diferite argumente
care, în opinia sa, ar justifica aplicarea dispoziţiilor referitoare la conţinutul minim de alcool
al băuturilor spirtoase, prevalându-se de considerente care ţin, pe de o parte, de protecţia
sănătăţii publice şi, pe de altă parte, de protecţia consumatorilor împotriva practicilor
comerciale neloiale" (pct. 9). In ceea ce priveşte protecţia sănătăţii publice guvernul german
afirmă că scopul stabilirii prin legislaţia naţională a conţinutului minim de alcool este acela
de a evita proliferarea pe piaţa naţională a băuturilor alcoolice cu un conţinut redus de
alcool, având în vedere că, în opinia sa, astfel de produse pot induce mult mai uşor toleranţa
faţă de alcool decât băuturile mai puternic alcoolizate (pct. 10). Astfel de considerente nu
sunt decisive atâta timp cât consumatorii îşi pot procura de pe piaţă o gamă extrem de
variată

de produse slab sau mediu alcoolizate şi atâta timp cât, o parte importantă a băuturilor cu
conţinut ridicat de alcool, liber comercializată pe piaţa
germană, este consumată în mod frecvent sub formă diluată (pct. II)2'0.
c) Jurisprudenţa post-Cassis
într-o lungă serie de cauze, regulile Cassis au fost aplicate. Deserbais, un importator de
brânză Edom din Germania în Franţa a fc acuzat de folosirea nelegală a unei denumiri
comerciale; în German această brânză nu putea fi produsă în mod legal decât cu un conţinut
grăsime de 34,3%, în timp ce în Franţa, denumirea Edom era limitată doar ia brânza cu un
conţinut de grăsime de 40%. Importatorul a invocat articolul 28 în apărare iar Curtea de
Justiţie a statuat, în conformitate cu regulile CASSIS, că norma franceză era incompatibilă cu
acest articol şi nici nu putea fi justificată de cerinţe imperative211.
In privinţa sferei de aplicare a prevederilor articolului 28 TCE şi articolului 29 TCE Curtea de
Justiţie, apreciază că există diferenţe: astfel dacă articolul 28 TCE se aplică atât prevederilor
discriminatorii, cât şi măsurilor aplicabile fără distincţie, articolul 29 TCE se aplică doar în
cazul în care există discriminare212. Un exportator care se confruntă cu o normă naţională,
privind standardele de calitate pentru un produs care urmează să fie comercializat pe
teritoriul acelui stat nu poate folosi articolul 29TCŞ pentru a argumenta că această normă
face mai dificilă pătrunderea acelui exportator pe alte pieţe din cadrul Comunităţii (ex. în
cauza Groenveld - era vorba despre o lege olandeză care interzicea tuturor producătorilor de
produse din carne să deţină în stoc sau să proceseze carne de cal, scopul acestei măsuţi
fiind acela de a proteja exportul produselor de carne spre ţările care interziceau
comercializarea acestei cărni. Curtea a reţinut că nu se încalcă articolul 29 TCE deoarece
interdicţia se aplica producţiei de mărfuri de un anumit tip, fără a face distincţie în funcţie
de faptul dacă aceste mărfuri erau destinate pieţei naţionale sau exportului)213, j

în afacerea Keck şi Mithonard214 (din 24 noiembrie 1993) Curtea

de Justiţie restrânge câmpul de aplicare a dispoziţiilor articolului 28 TCE. In rezumat, în speţă
era vorba de doi comercianţi Keck şi Mithonard care au fost urmăriţi penal în Franţa pentru
că au revândut produse la un preţ inferior celui de cumpărare, violând astfel legea franceză
din 2 iulie 1963 care interzicea vânzarea în pierdere. Cei doi comercianţi au pretins că
această lege este susceptibilă de a exercita restricţii asupra schimburilor şi că ea constituie
o măsură cu efect echivalent restricţiilor cantitative contrar articolului 28 TCE. Curtea de
Justiţie a respins aceste argumente pentru următoarele consideraţii: 1) o legislaţie naţională
care interzice în mod general revînzarea în pierdere, nu are ca obiect reglementarea
schimburilor de mărfuri între statele membre (pct. 12); 2) este adevărat că o astfel de
legislaţie este susceptibilă să restrângă volumul de vânzări şi, în consecinţă, volumul de
vânzări al produselor provenind din alte state membre, în măsura în care îi lipseşte pe
agenţii economici de o metodă de promovare a vânzărilor (pct. 13); 3) trebuie să
considerăm că, spre deosebire de ceea ce s-a reţinut până în prezent, aplicarea la produse
provenind din alte state membre a dispoziţiilor naţionale care limitează sau interzic anumite
modalităţi de vânzare nu este susceptibilă să împiedice direct sau indirect în mod real sau
potenţial, comerţul între statele membre, în sensul jurisprudenţei Dassonville (...), cu
condiţia ca aceste prevederi să se aplice tuturor agenţilor economici vizaţi care îşi
desfăşoară activitatea pe teritoriul naţional şi cu condiţia ca ele să afecteze în acelaşi fel,
atât în drept cât şi în fapt, comercializarea produselor naţionale şi a celor provenind din
alte state membre (pct. 16); în concluzie, articolul 28 TCE trebuie interpretat în sensul că nu
se aplică legislaţiei unui stat membru care interzice în mod general revânzarea în pierdere
(pct. 18).
De remarcat este că, aşa cum rezultă şi din punctul 16 al hotărârii, această cauză produce o
schimbare a raţionamentului utilizat în CASSIS. In cazul în care Curtea de Justiţie ar fi urmat
raţionamentul tradiţional, cu siguranţă că ar fi admis că o atare reglementare este
susceptibilă să restrângă indirect schimburile şi astfel intră în câmpul de aplicare a
articolului 28 TCE. Sau ar fi putut să fi exclus această calificare din raţiuni de exigenţe
imperative, de exemplu loialitatea tranzacţiilor comerciale, calificate deja de Curte ca
exigenţe imperative în Hotărârea CASSIS de Dijon, dar după ce ar fi verificat caracterul
necesar şi proporţional al măsurii.
d) Hotărâri recente ale Curţii de Justiţie în materia restricţiilor cantitative
O hotărâre din 20 05215 ne atrage atenţia pentru că se reamintesc o serie de idei generale
referitoare la interpretarea dreptului comunitar, întrebarea la care Curtea de Justiţie a
trebuit să răspundă a fost dacă art. 5 alin. (3) lit. d) al doilea paragraf coroborat cu art. 5
alin. (3) lit. d) şi cu punctul 4 din anexa III la Directiva 75/106/CEE [...] trebuie interpretat în
sensul că produsele al căror ambalaj are volumul de 0,071 şi care sunt fabricate şi/sau
comercializate în mod legal în Irlanda sau în Regatul Unit pot fi comercializate şi în celelalte
state membre ale Comunităţilor Europene?
Din analiza anumitor versiuni lingvistice ale articolului 5 alin. (3) lit. d) din Directiva 75/106
reiese că produsele enumerate la pct. 4 din anexa III la această directivă care se prezintă cu
volumul de 0,071 litri în Irlanda şi în Regatul Unit, pot fi comercializate, în timp ce, potrivit
altor versiuni lingvistice ale aceleiaşi dispoziţii produsele respective care se prezintă cu
volumul de 0,071 litri pot fi comercializate în (doar în) Irlanda şi în Regatul
Unit. 3 V 9| J
Regulile de interpretare reţinute de Curtea de Justiţie sunt:
1) necesitatea aplicării şi, prin urmare, a interpretării uniforme a dispoziţiilor dreptului
comunitar exclude posibilitatea ca, în caz de îndoială, textul unei dispoziţii să fie privit în
mod izolat prin raportarea doar la una dintre versiunile sale, impunând dimpotrivă, ca acesta
să fie interpretat şi aplicat în lumina versiunilor existente în celelalte limbi oficiale (pct. 17);
2) în caz de neconcordanţă între diferitele versiuni lingvistice ale unui text comunitar,
dispoziţia respectivă trebuie interpretată în raport cu economia generală şi cu finalitatea
reglementării din care fac parte (pct. 18); 3) un text de drept comunitar derivat trebuie
interpretat, în măsura posibilului, în sensul conformităţii sale cu dispoziţiile Tratatului CE şi
cu principiile generale ale dreptului comunitar (pct. 23); 4) articolul 28 TCE, trebuie
interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să interzică comercializarea unui
produs preambalat cu un volum necuprins în gama comunitară, fabricat şi comercializat în
mod legal într-un alt stat membru

(pct. 23); 5) prin urmare, în măsura în care respectivele produse preambalate sunt legal
fabricate şi comercializate, cel puţin în aceste două state membre, articolul 28 TCE se opune
interzicerii comercializării lor în celelalte state membre, cu excepţia cazului în care o astfel
de interdicţie se dovedeşte a fi justificată printr-o cJpifâ imperativă, este aplicabilă fară
distincţie între produsele naţionale şi produsele importate, este necesară pentru respectarea
cerinţei respective şi proporţională cu obiectivul urmărit, iar acest obiectiv nu poate fi atins
prin măsuri care restrâng în mai mică măsură schimburile intracomunitare. Rezultă că se
face apel la interpretarea literal-gramaticală, la cea sistematică ( contextuală) şi istorico-
teleologică. în plus remarcăm repetarea principiului recunoaşterii reciproce din CASSIS.
într-o altă cauză, din 2007216 s-a solicitat Curţii de Justiţie să stabilească dacă articolele 28
TCE - 30 TCE se mun unei dispoziţii privind vânzările la distanţă, care interzic furnizorului să
solicite un avans sau orice plată înainte de expirarea termenului de retractare. Rezultă din
dosar că domnul Gysbrechts şi Santurel au fost condamnaţi pentru că au solicitat
consumatorilor care nu au reşedinţa în Belgia numărul cârdului lor de plată înainte de
expirarea termen#ui de retractare. Conform legislaţiei naţionale furnizorul >& poate solicita
consumatorului numărul cârdului său de credit, chiar dacă se angajează să nu îl utilizeze
înainte de expirarea termenului în cauză pentru a încasa plata. Din aprecierile Curţii de
Justiţie reţinem: 1) potrivit unei jurisprudenţe constante, orice măsură naţională într-un
domeniu care a făcut obiectul unei armonizări exhaustive la nivel comunitar trebuie să fie
apreciată în raport cu dispoziţiile acestei măsuri de armonizare, iar nu cu dispoziţiile
dreptului primar (pct. 33); 2) Directiva 97/7 nu a realizat o armonizare exhaustivă (rezultă
din articolul 14 alin. (1) că Directiva autorizează statele
Îmembre să introducă sau să menţină în domeniul reglementat de directivă, dispoziţii mai
stricte pentru a asigura un nivel mai ridicat de protecţie a consumatorului, cu condiţia ca
respectiva competenţă să fie exercitată cu respectarea tratatului). Rezultă că o astfel de
dispoziţie nu exclude necesitatea de a examina compatibilitatea măsurii naţionale în cauză
în
acţiunea principală cu articolele 28 TCE - 30 TCE (pct. 34, 35); 3) în ceea ce priveşte
compatibilitatea art. 30 alin. (3) din Legea privind protecţia
consumatorului cu dispoziţiile articolului 28 TCE, trebuie să se constate că o procedură
precum cea din acţiunea principală nu priveşte importul ci, dimpotrivă, exportul de mărfuri
din Belgia către-âlte state membre, rezultă că trebuie verific» compatibilitatea cu articolul
29 TCE. (pct. 36); 4) se constată că interdicţia de a solicita o plată anticipată lipseşte
operatorii în "feauză de un instrument eficace pentru a preveni riscul de neplată. Acest lucru
este adevărat cu atât mai mult atunci când dispoziţia naţională în cauza este interpretată ca
interzicând furnizorilor să solicite numărul cârdului de plată al consumatorilor, chiar dacă
aceştia se angajează să nu îl utilizeze înainte de expirarea termenului de retractare pentru a
încasa plata (pct. 41); §) o asemenea interdicţie are în general, consecinţe mai importante în
vânzările transfrontaliere realizate direct către consumatori, în special cele efectuate prin
intermediul internetului, mai ales din cauza obstacolelor cu care se confruntă urmărirea în
alt stat membru a consumatorilor care nu fî-âu îndeplinit obligaţiile, în special când este
vorba despre vânzări în schimbul unor sume relativ reduse (pct. 41); 6) rezultă că o
interdicţie impusă furnizorului într-o vânzare la distanţă, de a solicita un avans sau orice
plată înainte de expirarea termenului de retractare constituie o măsură cu efect echivalent
unei restricţii cantitative la export. Acelaşi lucru este adevărat în ceea ce privfeşte
interdicţia impusă furnizorului de a solicita consumatorilor numărul cârdului lor de plată,
chiar dacă acesta se angajează să nu îl utilizeze înainte de expirării termenului respectiv
pentru încasarea plăţii (pct. 44); 7) o măsură naţională contrară articolului 29 TCE poate fi
justificată de unul dintre motivele enunţate la articolul 30 TCE, precum şi prin cerinţe
imperative de interes general, cu condiţia ca, măsura respectivă să fîe proporţională cu
scopul legitim urmărit (pct. 45). Nici unul dintre motivele menţionate la articolul 30 TCE nu
este relevant în contextul acţiunii principale (pct. 46). Totuşi potrivit unei jurisprudenţe
constante, protecţia consumatorilor constituie un obiectiv legitim de interes general de
natură să justifice o restrângere a liberei circulaţii a mărfurilor (pct. 47). Rezultă că
interdicţia impusă furnizorului de a solicita numărul cârdului de plată al consumatorului
depăşeşte ceea ce este necesar pentru a atinge obiectivul urmărit (pct. 62); 8) articolul 29
TCE nu se opune unei reglementări naţionale care interzice furnizorului, în cadrul unei
vânzări la distanţă transfrontaliere, să solicite un avans sau orice plată dfa partea
consumatorului înainte de expirarea termenului de retractare, dar acest articol se opune ca,
în temeiul acestei reglementări, să fie interzişi înainte de expirarea termenului menţionat,
solicitarea numărului cârdului de

pfettl al consumatorului (pct. 63). Observăm că aici rezolvarea cauzei este dată de principiul
proporfionalităţii.

e) Derogări legale şi jurisprudenţiale

Aria deosebit de largă de cuprindere a interdicţiilor analizate anterior iu fectrt absolut
necesară adoptarea unor derogări legale, cât şi admise de jurisprudenţa comunitară (atâta
timp cât piaţa unică nu îmbracă, până în prezent caracterele unei pieţe naţionale , astfel
încât să existe un interes unic pentru toţi operatorii, interes protejat de un mecanism de
reglementare unic şi intern de natura celui statal).
Reglementarea legală este cuprinsă de articolul 30 TCE care prevede: "dispoziţiile articolelor
28 şi 29 nu se opun interdicţiilor la import, la export sau de tranzit, justificare pe motive de
morală publică, de ordine publică, de siguranţă publică, de protecţie a sănătăţii şi a vieţii
persoanelor şi animalelor sau de conservare a plantelor, de protejare a unor bunuri de
patrimoniu naţional cu valoare artistică, istorică sau arheologică, sau de protecţie a
proprietăţii industriale şi comerciale. Cu toate acestea, interdicţiile sau restricţiile respective
nu trebuie să constituie un mijloc de discriminare arbitrară şi nici o restricţie disimulată în
comerţul dintre statele membre".
Existenţa acestei liste limitative de excepţii de la interdicţia restricţiilor cantitative şi a
măsurilor cu efect echivalent transformă interdicţia intr-una relativă (spre deosebire de
interdicţia taxelor vamale şi a taxelor cu efect echivalent acestora care nu admite excepţii).
Observăm că toate derogările prevăzute în textul de mai sus urmăresc apărarea intereselor
de natură neeconomică, ele permiţând justificarea reglementărilor naţionale de
restrângere a comerţului intercomunitar, deoarece ele se aplică atât produselor naţionale
cât şi produselor similare importate, astfel că ele nu vizează, cu deosebire, produsele
importate. Pentru a fi acceptate ca fundament al acestei derogări, reglementările naţionale
trebuie să fie justificate de reglementările comunitare, căci, în domeniile armonizate de
Comisie ori Consiliu, statele pierd competenţa de a legifera. Toate reglementările naţionale
care interzic sau restrâng schimburile intercomunitare trebuie să fie: 1) mai întâi necesare
pentru realizarea obiectivelor invocate (în baza articolului 30 TCE); 2) şi apoi trebuie să fie
proporţionale, adică să nu depăşească ceea ce este strict necesar pentru realizarea
obiectivului (şi, în general, toate derogările trebuie să fie cât mai puţine cu putinţă).
De asemenea, aşa cum precizează artcolul 30 TCE piedicile asupra schimburilor nu trebuie
să constituie o discriminare arbitrară sau o restricţie deghizată în comerţul dintre statele
membre.

2. siguranţa publică a fost invocată într-o reglementare irlandeză care impunea tuturor
distribuitorilor de carburanţi obligaţia de a cumpăra o cantitate minimală, în aprovizionarea
lor de la unica rafinărie naţională. Deşi o asemenea măsură, reducea în mod cert importurile
de carburanţi proveniţi din alte state membre, ea a fost socotită de Curte ca fiind justificată
de necesitatea apărării independenţei ţării în materie energetică, prin asigurarea rafinăriei
naţionale cu pieţe de desfacere regulate221;
3. protecţia sănătăţii şi a vieţii persoanelor, animalelor sau plantelor a generat, în mai
multe cauze, următoarele concluzii din partea Curţii de Justiţie. în primul rând, în măsura în
care în etapa actuală a cercetărilor ştiinţifice persistă incertitudinile, le revine statelor
membre în absenţa armonizării, să hotărască nivelul la care consideră că este necesar să
asigure protecţia sănătăţii şi vieţii persoanelor, ţinând cont de cerinţele liberei circulaţii a
mărfurilor în interiorul Comunităţii"222. în al doilea rând "dreptul comunitar nu se opune ca
statele membre să adopte o legislaţie care supune utilizarea aditivilor unei autorizări
prealabile acordată printr-un act de aplicabilitate generală pentru anumiţi aditivi
determinaţi, fie pentru toate produsele, fie doar pentru unele dintre acestea, fie în vederea
anumitor utilizări. O legislaţie de acest gen răspunde unui obiectiv legitim223 de politică
sanitară şi anume acela de restrângere a consumului necontrolat de aditivi alimentari". în
fine, "în hotărârile Sandoz, Motte224 şi Muller225, Curtea a dedus din principiul
proporţionâlităţii, "că interdicţia de comercializare a produselor care conţin aditivi
autorizaţi în statul membru în care au fost produşi, dar care sunt interzişi în statul membru
importator trebuie să fie limitate la ceea ce este efectiv necesar pentru a asigura protecţia
sănătăţii publice". Curtea a statuat, de asemenea, că utilizarea unui anumit aditiv, admis
într-un alt stat membru, trebuie să fie autorizată în cazul unui produs importat de acest stat
membru, din moment
ţinând cont, pe de o parte, de rezultatele cercetărilor ştiinţifice internaţionale şi în special de
lucrările Comitetului ştiinţific comunitar pentru alimentaţie umană, ale Comisiei Codex
Alimentarius a FAO şi ale OMS şl» pe de altă parte, de obiceiurile alimentare în statul
membru

importator, acest aditiv nu prezintă un pericol pentru sănătatea publică şi răspunde unei
nevoi reale, în special de ordin tehnologic226.
în ceea ce priveşte, în special, nocivitatea aditivilor, guvernul german, a făcut trimitere,
bazându-se pe expertize, la pericolele inerente ale absobţiei de aditivi, în general. Acesta a
subliniat că, "din motive de prevenţie generală, este important să se limiteze cât mai mult
posibil cantitatea de aditivi absorbiţi şi că este, în special indicat să se excludă cu
desăvârşire întrebuinţarea lor în fabricarea berei, care este un aliment consumat pe scară
largă de populaţia germană"227. Trebuie să se sublinieze că nu este suficient, pentru a
exclude posibilitatea ca anumiţi aditivi să fie folosiţi potrivit unei nevoi tehnologice, să se
invoce faptul că berea poate fi fabricată fară aditivi dacă este fabricată din materiile prime
prevăzute în Germania. O astfel de interpretare a noţiunii de nevoie tehnologică, care duce
la privilegierea metodelor naţionale de producţie, constituie un mijloc de restrângere în mod
I deghizat a comerţului în statele membre228;
4) Argumente întemeiate pe contextul socio-economic foarte dificil în care s-ar fi aflat o
anumită piaţă - este vorba de piaţa franceză de fructe şi legume după aderarea Regatului
Spaniei - "nu pot fi reţinute pentru că potrivit jurisprudenţei constante, motivele de natură
economică nu pot servi în nici un caz drept justificare pentru obstacolele interzise de
TCE"229. "In măsura în care guvernul pârât lasă să se înţeleagă în sprijinul acestor
argumente, că destabilizarea pieţei franceze de fructe şi legume a fost; provocată de
practici incorecte, cum ar fi încălcările dreptului comunitar de producătorii spanioli, trebuie
să se reamintească faptul că un stat membru nu poate adopta unilateral măsuri de apărare
sau un comportament menit să preîntâmpine o încălcare eventuală din partea unui alt stat
membru, a regulilor dreptului comunitar"230. Se poate coinchide că, guvernul francez în
mod "manifest şi constant, a omis să adopte

măsuri suficiente şi adecvate pentru a pune capăt actelor de vandalism care

periclitează libera circulaţie pe teritoriul său a anumitor produse agricole
originare din alt stat membru şi pentru a împiedica repetarea unor asemenea
acte"231. "Ca instrument indispensabil realizării pieţei fără frontiere interne,
TCE nu interzice numai măsurileJie origine statală care, ca atare, creează
restricţii la comerţul între statele membre, ci se poate aplica şi în cazul în
care un stat membru a omis să adopte măsurile necesare pentru a face
fată obstacolelor în calea liberei circulaţii a mărfurilor, determinate de
cauze care nu sunt de origine publică"232. Faptul că un stat membru nu
acţionează sau, eventual, nu adoptă măsurile necesare prevenirii
obstacolelor în calea liberei circulaţii a mărfurilor, ce au luat naştere în
special prin acţiuni ale particularilor pe teritoriul său, împotriva produselor
originare din alt stat membru, constituie un obstacol în calea schimburilor
intracomunitare, în aceeaşi măsură ca şi un act pozitiv233.

fi Aspecte particulare privind produsele agricole

1) Istoric şi reglementare
Politica agricolă comunitară, agricultura în rândul Comunităţii - a constituit pentru
agricultorii europeni un succes spectaculos, dar în acelaşi timp a fost un motiv de
distorsiune a comerţului mondial (ceea ce a dus Comunitatea în conflict cu SUA şi cu alţi
exportatori tradiţionali precum şi cu ţările în curs de dezvoltare ale căror economii riscau să
fie subminate de
exporturile europene) şi o sursă ce a înghiţit mare parte a fondurilor europene (ceea ce a
dus la abandonarea altor politici).
Piaţa agricolă comunitară, prima politică implementată a avut, din 1958 încoace, o evoluţie
sinuoasă cu urcuşuri şi coborâşuri, cu prilejuri de bucurie (pentru agricultori) dar şi cu
eşecuri răsunătoare. In fapt, ea a debutat spectaculos, pentru că datorită sprijinului financiar
generos acordat şi a inovaţiei tehnologice (ceea ce a dus la scăderea populaţiei active

ocupate în agricultură) nivelul de trai a celor rămaşi a crescut puternic. Dar acest prim
suc<§$ a avut drept recul, faptul că preţurile la produsele agricole în Comunitate erau mai
mari decât cele mondiale şi prin urmare, dezavantajat profund de această situaţie a fost
consumatorul european nevoit să suporte "succesul" din agricultură odată prin preţurile mai
mari la produsele agricole şi apoi prin impozitele plătite căci, aşa cum am spus, agricultura a
fost o sursă de imense cheltuieli comunitare234.
Perioada 1962-1967 a fost caracterizată prin faptul că pentru principalele produse agricole
au fost introduse preţuri comune, astfel că baza politicii agricole comune o constituie cele
trei tipuri de preţuri stabilite: 1) preţul indicativ - cel pe care producătorul trebuia să-1
obţină; el era fixat de către Consiliul de Miniştri, pentru fiecare campanie agricolă în parte
(în cazul în care oferta creştea, preţul real al pieţei scădea sub preţul indicativ, Comunitatea
trebuind să intervină pe piaţă pentru a stabili nivelul celor două preţuri); 2) preţul de
intervenţie - era fixat de organismele specializate în politica agricolă a Comunităţii, permitea
cumpărarea fară limite a produselor agricole (acest sistem permitea ca agricultorii să obţină
un venit echitabil, în sensul că exista garanţia de a obţine un preţ minimal, la care ei puteau
să-şi vândă produsele, dacă nu era posibilă obţinerea unui preţ mai mare pe piaţă); 3) preţul
de prag - era preţul minimal la care produsele agricole puteau fi importate în Comunitate,
ceea ce permitea protejarea, în cadrul Comunităţii a preţurilor agricole. Deoarece există
zone la nivel mondial mai avantajate din punct de vedere agricol, şi pentru a preîntâmpina
invadarea pieţei europene cu produse foarte ieftine (ceea ce s-ar repercuta negativ în
volumul vânzărilor şi al încasărilor producătorilor europeni) preţul acestor produse a fost
ridicat, în mod artificial, la preţul de prag, prin adăugarea unor prelevări la import235.
Aceste prelevări, ca orice taxă reprezenta o sursă de venituri pentru Comunitate dar, ca şi
subvenţia la export, au constituit motiv de proteste din partea SUA, Argentina, Australia şi
Noua Zeelandă. Subvenţiile la export permiteau produselor agricole europene să concureze
pe piaţa mondială iar exportatorilor să li se ramburseze diferenţa dintre preţurile interne, la
care cumpărau produsele şi eventualul preţ, mai mic, la care acestea trebuiau vândute pe
piaţa mondială. Această formă dc dumping a avut o serie de dezavantaje: mai întâi, a costat
Comunitatea sume

importante de baniZJ0; apoi, a generat vii proteste din partea ţărilor mai sus amintite care
reproşau Comunităţii că le fură pieţele de desfacere237.
La această situaţie controversată - a preţurilor garantate" şi a subvenţiilor la export s-a
ajuns şi datorită fondului comun 3 FEOGA. După cum rezultă din denumire, Fondul are două
părţi sau secţiuni - o parte de orientare (care finalizează eforturile de modernizare şi
îmbunătăţire în agricultură - poate şi datorită părţii reduse din fond, de până la 10% - nu a
întâmpinat opoziţie din partea statelor); o parte de garantare, care pe motive diferite s-a
"bucurat" de o opoziţie atât internă, în Comunitate -pentru că, prin cheltuielile făcute, a
zdruncinat finanţele europene - cât şi externă, din partea statelor agricole terţe participante
pe piaţa mondială.
Conştientă de necesitatea reducerii cheltuielilor agricole, Comisia a activat pe mai multe
planuri: 1) o primă tactică a constat în încercarea de a-i face pe fermieri să plătească pentru
surplusurile nedorite aplicând taxe la producţia excedentară (mai ales lapte); urmarea a fost
că, la reuniunea la vârf de la Fontainbleau, (iunie 1984) s-a hotărât, că de atunci cheltuielile
pentru agricultură trebuiau să crească într-un ritm mai lent decât bugetul în ansamblul său;
2) încercarea de creştere a resurselor părţii de orientare a FEOGA şi scoaterea din producţie
a unor mari suprafeţe de teren nearabil; bună în teorie, ideea s-a lovit, în practică de o reală
problemă şi anume necesitatea găsirii unor posibilităţi alternative de angajare a lucrărilor
din agricultură, posibilităţi care, în urma crizei economice declanşate în 1973, s-au dovedit a
fi puţine; 3) în 1985, a elaborat o Carte verde care cuprindea măsurile de îndreptare a
neregulilor politicii agricole comune240. Perioada 1990-1991 a fost şi ea critică pentru
politica agricolă

comună, nu doar pentru că preconizata reducere a bugetului pentru agricultură nu s-a putut
realiza, datorită costurilor integrării fermierilor est-germani, ci şi datorită faptului că, la
cererea SUA241 şi a celorlalte state exportatoare de produse agricole, de reducere de către
CEE cu 75% a sprijinului acordat agriculturii, Comunitatea a avut un răspuns mediocru242.
Nici anii 1994 şi 1996 nu au fost lipsiţi de convulsii în PAC pentru că în 1994 s-au finalizat
negocierile de aderare cu Austria, Finlanda şi Suedia, care invocând condiţiile lor climatice
deosebite pentru agricultură, au oferit ajutoare mai mari decât a primit PAC; iar în 1996
Comisia ca urmare a recunoaşterii de către guvernul Marii Britanii a unei posibile legături
între encefalopatia spongiformă bovină şi anumite cazuri de boală Crentzfeld Iacob
constatate la oameni - a interzis exportul produselor de origine bovină din Marea Britanie,
oriunde în lume.
Surse primare: cea mai importantă sursă primară pentru PAC o constituie întreg Titlul II
"Agricultura", din Partea a treia "Politicile Comunităţii", din Tratatul CE, care debutează cu
articolul 32. Acesta prevede: "piaţa comună se extinde asupra agriculturii şi comerţului
produselor agricole. Prin produse agricole se înţeleg produsele solului, cele animaliere şi
piscicole, precum şi produsele care suportă o primă transformare şi sunt într-un raport direct
cu aceste produse. Funcţionarea şi dezvoltarea pieţei comune pentru produsele agricole
trebuie să fie însoţite de instituirea unei politici agricole comune. Politica agricolă comună
are ca obiectiv conform articolului 33 alin.(l) TCE (fostul articol 39): a) creşterea
productivităţii agriculturii prin promovarea progresului tehnic şi asigurarea dezvoltării
raţionale a producţiei agricole, precum şi a utilizării optime a forţelor de producţie, în special
a forţei de muncă; b) asigurarea, în acest fel, a unui nivel de trai echitabil pentru populaţia
agricolă, în special prin creşterea venitului individual al celor ce lucrează în agricultură; c)
stabilizarea pieţelor; d)garantarea securităţii aprovizionărilor; e) asigurarea unor preţuri
rezonabile în livrările către consumator.
fey Iar aliniatul (2) din articolul 33TCE - prevede: "în elaborarea politicii agricole comune şi a
metodelor specifice pe care le poate implica,

se iau tn considerare: a) caracterul special al activităţii agricole, care rezultă din structura
socială a agriculturii şi din discrepanţele structurale dintre diversele regiuni agricole; b)
necesitatea de a opera gradual modificăriloe adecvate; c) faptul că, în statele membre,
agricultura constituie un sector strâns legat de ansamblul economiei".In vederea atingerii
acestor scopuri se instituie conform articolului 34 TCE (fostul articol 40) o organizare
comună a pieţelor agricole care, în funcţie de produse poate îmbrăca una din următoarele
forme: a) norme comune în materie de concurenţă; b) o coordonare obligatorie a diverselor
organizări naţionale ale pieţei; c) o organizare europeană de piaţă. Tot asemenea, pentru a
permite atingerea acestor obiective, în cadrul politicii agricole comune, pot fi prevăzute: a) o
coordonare efectivă a eforturilor întreprinse în domeniul formării profesionale, al cercetării şi
popularizării cunoştinţelor agricole (ceea ce poate implica şi proiecte şi instituţii finanţare în
comun); b) acţiuni comune pentru promovarea consumului anumitor produse.
Regulile de concurenţă se aplică şi producţiei şi comerţului cu produse agricole (având totuşi
în vedere specificul acestor produse şt obiectivele PAC). Acordarea de ajutoare poate fi
autorizată de către Consiliu: a) pentru protejarea exploatărilor defavorizate din cauza
condiţiilor structurale sau naturale; sau b) în cadrul programelor de dezvoltare economică.
La propunerea Comisiei şi, după consultarea Parlamentului European, hotărând cu
majoritate calificată, Consiliul adoptă regulamente sau directive ori ia decizii şi poate înlocui
organizările pieţelor naţionale cu organizarea comună, precizată mai sus, dacă: a)
organizarea comună oferă statelor care se opun acestei măsuri şi care dispun de o
organizare naţională pentru producţia în cauză, garanţii echivalente pentru ocuparea pieţei
de muncă şi nivelul de trai al producătorilor vizaţi, luând în considerare ritmul adoptărilor
posibile şi specializările necesare; şi b) această organizare asigură schimburilor din interiorul
Comunităţii condiţii similare celor care există pe piaţa naţională .

2) Aspecte. Dezvoltare rurală

Cu privire Ia acest pilon - al doilea al PAC - un rol important 1-a jucat Regulamentul nr.
1257/1999/CE al Consiliului din 17 mai 1999
privai ajţitorul acordat din Fondul European de Orientare şi Garantare

Agricolă (FEOGA) pentru dezvoltare rurală şi de abrogare a unor regulamente244.

Obiectivele politicii de dezvoltare rurală prevăzute de regulament sunt ameliorarea
exploataţiilor agricole, garantarea siguranţei şi calităţii produselor agricole, asigurarea unor
niveluri stabile şi echitabile ale veniturilor fermierilor, protecţia mediului, dezvoltarea de
activităţi complementare şi alternative generatoare de locuri de muncă, pentru a contracara
procesul de depopulare a zonelor agricole şi a întări substanţa economică şi socială a
zonelor rurale; îmbunătăţirea condiţiilor de muncă şi viaţă în zonele rurale şi promovarea
şanselor egale. Principiile pe care se întemeiază politica de dezvoltare rurală sunt: principiul
multifuncţionalităţii agriculturii, în sensul lărgirii funcţiilor agriculturii, pe lângă aceea de a
furniza produse agricole; principiul abordării multisectoriale şi integrale a economiei rurale,
în sensul diversificării activităţilor, creării de surse suplimentare de venit şi ocupare, şi
prezervării patrimoniului rural; principiul flexibilităţii financiare în sprijinirea dezvoltării
rurale, în sensul descentralizării deciziei, subsidiarităţii şi implicării partenerilor locali;
principiul transparenţei în elaborarea programelor de dezvoltare rurală, bazat pe
simplificarea legislaţiei.
Măsurile de politică de dezvoltare rurală privesc în principal: 1) investiţiile în exploataţiile
agricole243, urmăresc atingerea unuia sau mai multora dintre următoarele obiective:
reducerea costurilor de producţie; ameliorarea şi reorganizarea producţiei; creşterea
calităţii; conservarea şi îmbunătăţirea mediului natural, a condiţiilor de igienă şi a
standardelor de bunăstare a animalelor; promovarea diversificării activităţilor din
exploataţie. Acest sprijin este acordat exploataţiilor agricole a căror viabilitate economică
poate fi demonstrată, care respectă standardele minime de mediu, igienă şi bunăstare a
animalelor, şi în care agricultorul posedă o pregătire şi o competenţă profesională adecvată
în domeniu; 2)
instalarea tinerilor agricultori presupune un ajutor acordat (tinerilor
agricultori) în următoarele condiţii: agricultorul are vârsta sub 40 de ani; dispune de o
pregătire şi competenţă profesională corespunzătoare se stabileşte la o exploataţie agricolă
pentru prima dată; deţine calitatea de şef
de exploataţie (a cărei viabilitate economică poate fi demonstrată şi K
cadrul căreia simt respectate standardele minime de mediu, igienă ş
bunăstare animală); 3) pregătirea profesională presupune un ajutor care şâ

contribuie la îmbunătăţirea competenţelor profesionale ale agricultorilor şi ale altor

persoane implicate în activităţi agricole şi silvicole, precum şi pentru reconversia lor. Rolul
instruirii este de a: pregăti agricultorii pentru reorientarea calitativă a producţiei, pentru
aplicarea practicilor de producţie compatibile cu conservarea şi promovarea peisajului,
pentru protejarea mediului, a standardelor de igienă şi bunăstare animală şi pentru
dobândirea aptitudinilor necesare pentru a administra exploataţii viabile din punct de
vedere economic şi de a pregăti silvicultorii şi alte persoane implicate în activităţi silvicole în
vederea aplicării practicilor de administrare a fondului silvic menite să îmbunătăţească
funcţiile economice, ecologice sau sociale ale pădurilor; 4) pensionarea anticipată din
agricultură presupune un ajutor care are următoarele obiective: asigurarea unui venit pentru
agricultorii în vârstă care decid să-şi înceteze activitatea agricolă; încurajarea înlocuirii unor
astfel de agricultor|fîn vârstă cu agricultori capabili de a îmbunătăţi, acolo unde este
necesar, viabilitatea economică a exploataţiilor agricole rămase; redistribuirea terenului
agricol pentru a fi folosit în scopuri neagricole acolo unde nu poate fi cultivat în condiţii
satisfăcătoare de viabilitate economică246. Durata de acordare a ajutorului pentru
pensionare anticipată nu poate depăşi o perioadă totală de 15 ani pentru agricultorul care
cedează exploataţia, şi de 10 ani pentru lucrătorul agricol247; 5) zonele defavorizate şi
zonele cu restricţii ecologice. Ajutorul oferit acestor zone contribuie la realizarea
următoarelor obiective: a) compensaţii248 pentru zonele cu handicapuri naturale (pentru:
asigurarea utilizării continue a terenului agricol şi contribuirea prin aceasta la menţinerea
unei comunităţi rurale viabile, conservarea spaţiului natural, conservarea, promovarea unor
sisteme de exploatare agricolă durabilă având în vedere, în special, normele de protecţie a
mediului); b) compensaţii pentru zonele cu restricţie ecologică (pentru asigurarea respectării
normelor, privind mediul înconjurător şi protejarea agriculturii în zonele cu restricţii
ecologice); 6) agromediul: aportul acordat pentru metodele de producţie agricolă destinate
protecţiei mediului şi conservării spaţiului natural contribuie la dezvoltarea
"obiectivelor politicii comunitare privind agricultura şi mediul înconjurător şi
promovează; forme de: exploatare a terenurilor agricole, comptiWţ m protecţia şt
îmbunătăţirea calităţii mediului, a peisajului şi a eaf«t#feîkikf sale. a resurselor naturale, a
solului şi a diversităţii genetice; reducerea
exploatării agricole favorabilă mediului şi gestionarea .sistemelor de pşl
de mted intensitate; conservarea spatiilor cultivate şi de o înalţă valoatt
usturată care sunt ameninţate; întreţinerea peisajului şi a caracteristici;
tîadiţîoftak ale terenului agricol, utilizarea planificării ecologice
fgiacfictie agricole,.

Secţiunea III - Libera circulaţie a persoanelor

I. GmeralitiţL Principiul nediscriminării - temei al tuturor drepturilor

persoanelor

Trei texte din Partea 1 ("Principiile") a TCE. ne reţin atenţia când vorbim despre
nediscriminare: Primul este articolul 10 (fostul art Sa) TCE '"tetele membre iau toate
măsurile generale sau speciale necesare pentru & asigura îndeplinirea obligaţiilor care
decurg din prezentul tratat sau «re rezultă din actele instituţiilor Comunităţii. Statele
membre facilitea/i t omunitiţii îndeplinirea misiunii sale. Statele membre se abţin sg k
măsuri cam ar putea pune în pericol realizarea scopurilor ţţ&&&&& tratat***.
At doilea este articolul 12 TCE (foitul art. 6) In domeniul de aplicare a prezentului tmtet şt Uri
a aduce atingere dispoziţiilor speciale pe ara k prevede, te interzice ®rtee discriminare
exercitată pe motiv de cetăţenie sau naţionalitate Consiliul hoifefed în conformitate cu
procedura prevăzuta de articolul 251 TCE, poate adopta otice reglementare în vederea
intenrfeerii acestor dfcctwînifî"*1^.
Dm cete două teste re/uită cft stateîe - - obligate să fkMiwm. Comunităţii îndeplinirea
mîsiuMi sate sunt ţinute să ia toate măsurile»

generale sau speciale necesare pentru a asigura îndeplinirea obligaţiilor, care rezultă din
tratat şi din actele instituţiilor Comunităţii printre care se mimară şi asigurarea şi menţinerea
nediscriminării exercitată pe motiv de cstăţenie sau naţionalitate.
1 La aceste texte se adaugă cel de-al treilea, Articolul 14 TCE (fostul art 7a): (1)
"Comunitatea adoptă măsurile pentru instituirea treptată a pieţei interne în cursul unei
perioade care se încheie la 31 decembrie 1992, în #nformitate cu dispoziţiile prezentului
articol, ale articolelor 25 şi 26, ale articolului 47 alin. (2) şi ale articolelor 49, 80, 93 şi 95 şi
fară a aduce iiingeiS acestor dispoziţii din prezentul tratat
(2) Piaţa internă cuprinde un spaţiu fară frontiere interne, în care libera circulaţie a
mărfurilor, persoanelor, serviciilor şi capitalurilor este asigurată în conformitate cu
dispoziţiile prezentului tratat.
Acest text251 generează pncluztşM deoarece Comunitatea adoptă măsurile pentru
realizarea fpteţei iip&rne, carjjpresupune libera circulaţie $ mărfurilor, persoanelor,
serviciilor fl^^wlurilor, apare obligaţia pentru state - ţinute să faciliteze înd^^^^^mish^i
Comunităţii - să realizeze deplina aplicare a principiului^e,discrini|nării.
Libera circulaţie a persoanelor ca|f| are ca necesar temei nediscriminarea - sau prinJjjltl
ega^^p de tratament252 - presupune pentru resortisanţii statelor membre: 1 §|dreptul de a
se deplasa liber pe teritoriul comunitar; 2) dreptul de şedere în alte state membre decât
patria lor de origine; 3) dreptul de a avea acelaşi set de drepturi şi obligaţii ca şi cetăţenii
statului de primire; 4) dreptul de a accede la activităţi economice în statul de primire (ceea
ce presupune atât accesul la activităţi salariate cât şi accesul la activităţi nesalariate).
Statele membre au fost obligate prin Tratatul CEE (este vorba de Tratatul de la Roma în
varianta sa originară) să suprime toate restricţiile la libertatea de circulaţie şi este vorba, cu
deosebire, de legislaţiile care: 1) rezervau accesul şi exerciţiul diferitelor activităţi
resortisanţilor naţionali; 2) sau care impuneau alte condiţii pentru resortisanţii altor state
membre decât cele cerute naţionalilor.
Principiul liberei circulaţii a persoanelor se sprijină în aplicarea sa, atât pe controlul
legislaţiilor naţionale de către instituţiile comunitare cât şi pe adoptarea textelor de
armonizare a legislaţiilor naţionale sau pe punerea în practică a politicii lor economice.
Egalitatea de tratament implică, pentru fiecare stat membru asimilarea cu proprii cetăţeni a

străinilor comunitari, astfel încât aceştia să beneficieze de aceleaşi drepturi ca şi cetăţenii

acelui stat. Sunt avute în vedere, cu precădere, următoarele drepturi: 1) dreptul de reunire
familială (întregire a familiei) care vizează resortisanţii comunitari şi copiii mai mici de 21 de
ani aflaţi în grija părinţilor - acest drept se aplică indiferent de naţionalitatea membrilor de
familie; 2) dreptul de formare profesională (în legătură cu care Curtea de Justiţie a precizat
că: accesul la formare nu poate fi închis resortisanţilor altor state membre sau subordonat
unor condiţii necerute naţionalilor care ar constitui astfel discriminări indirecte)253; 3)
dreptul de protecţie juridică (în legătură cu acesta, Curtea de Justiţie sesizată în temeiul
articolului 177 TCE a precizat: "principiul nedifbriminăril se opune ca un stat membru să
supună acordarea unui drept resortisantului altui stat membru unor condiţii - în speciat
legate de reşedinţă - necerute naţionalilor ... cât timp, o armonizare a legislaţiilor naţionale
nu a intervenit, statele membre reglementează liber diferitele sectoare de activitate, cu
condiţia de a nu introduce discriminări faţă de resortisanţii altor state membre şi de nu
aplica reguli care creează piedici în libera circulaţie a persoanelor254. în plus, Curtea a mai
spus: "turiştii sunt destinatarii serviciilor şi au dreptul la aceeaşi protecţie ca şi naţionalii
contra riscului agresiunii sau la compensaţii pecuniare când acest risc s-a realizat").
Evident resortisantul unui stat membru nu poate să se prevaleze de principiul liberei
circulaţii şi de egalitate de tratament dacă se găseşte într^o situaţie reglementată de
dreptul comunitar şi, de asemenea, cetăţeanul unui
stat membru care locuieşte într-un alt stat membru nu poate să se prevaleze
de mai multe drepturi decât cele ce sunt recunoscute naţionalilor din ţara de primire şi
aceasta chiar dacă el dispune în ţara de origine de mai multe drepturi

2. Libera circulaţie a cetăţenilor A. Reglementare

Tratatul privind Uniunea Europeană, deoarece - marchează o nouă etapă în procesul de
creare a unei uniuni tot mai profunde între popoarele Europei, în cadrul căreia deciziile se
iau cu respectarea deplină a principiului transparenţei şi cât mai aproape cu putinţă de
cetăţeni, îşi propune printre obiective: - să consolideze protecţia drepturilor şi intereselor
resortisanţilor statelor membre prin instituirea unei cetăţenii a Uniunii255.
Cu toate criticile aduse, cu privire la introducerea conceptului juridic de cetăţenie a Uniunii
Europene - inclusiv cu privire absenţa îndatoririlor reciproce care ar putea da naştere unei
cetăţenii mai active sau participative256 - trebuie remarcat că: 1) mai întâi are drept
antecedent necesar acelaşi articol 12 TCE (fostul art. 6) care instituie principiul
nediscriminării; 2) în al doilea rând, întreaga Parte a Il-a "Cetăţenia Uniunii" nu este decât
completarea, dezvoltarea principiului amintit, adaptarea nediscriminării la o serie de alte
situaţii decât cele economice; 3) în fine, cu toate timidităţile inerente unei situaţii noi, Curtea
de Justiţie a ajuns ca, în hotărârile sale să aprecieze că anumite drepturi sunt generate din
însăşi calitatea de cetăţean european.
Articolul 17 TCE (fostul art. 8) precizează condiţiile în care se dobândeşte cetăţenia Uniunii:
anume existenţa cetăţeniei unui stat membru -m condiţiile prevăzute de acesta - atrage ca o
completare şi cetăţenia Uniunii. Prin urmare, această "instituită cetăţenie" nu are o
existenţă de sine stătătoare, ci este dependentă de existenţa cetăţeniei unui stat membru,
pe care "nu o înlocuieşte", ci doar i se alătură.
Precizarea, de către alin. (2) al articolului 17 TCE (fostul art. 8) alături de drepturi şi a
obligaţiilor, pe lângă caracterul "pur retoric" poate să mai exprime şi adevărul constituţional,
care precizează că o cetăţenie generează pentru cetăţean nu doar drepturi dar şi îndatoriri.
Deocamdată, obligaţiile nu sunt precizate257.
Dintre dispoziţiile Părţii a Il-a TCE pe noi ne interesează articolul 18 (fostul art. 8a)258 care
prevede: (1) orice cetăţean al Uniunii are dreptul de liberă circulaţie şi şedere pe teritoriul
statelor membre, sub rezerva limitărilor şi condiţiilor prevăzute de prezentul tratat şi de
dispoziţiile adoptate în vederea aplicării sale; (2) In cazul în care o acţiune a Comunităţii se
dovedeşte necesară pentru atingerea acestui obiectiv şi în care prezentul tratat nu a
prevăzut puteri de acţiune în acest sens, Consiliul poate adopta dispoziţii menite să
faciliteze exercitarea drepturilor menţionate la alin. (1). Consiliul hotărăşte în conformitate
cu procedura menţionată la art. 251TCE; 3) Alineatul (2) nu se aplică dispoziţiilor referitoare
la paşapoarte, cărţi de identitate, permise de şedere sau orice document asimilat şi nici
dispoziţiilor referitoare la securitatea socială sau protecţia socială.
Din normele dreptului derivat nu trebuie să omitem Directiva 2004/38/CE a Parlamentului
European şi a Consiliului din 19 aprilie 2004 privind dreptul la liberă circulaţie şi şedere pe
teritoriul statelor membre pentru cetăţenii Uniunii şi membrii familiilor acestora. Având
printre considerente o serie de idei majore ale dreptului comunitar (ex.: cetăţenia Uniunii
conferă fiecărui cetăţean al Uniunii un drept fundamental şi individual la liberă circulaţie şi
şedere pe teritoriul statelor membre, libera circulaţie a persoanelor constituie una dintre
libertăţile fundamentale ale pieţei ânterne, care reprezintă un spaţiu fară frontiere interne,
în care libertatea este asigurată în conformitate cu dispoziţiile tratatului), Directiva
stabileşte: a) condiţiile de exercitare a

dreptului la liberă circulaţie şi şedere pe teritoriul statelor membre de către cetăţenii Uniunii
şi membrii familiilor acestora; b) dreptul de şedere permanentă pe teritoriul statelor
membre pentru cetăţenii Uniunii şi membrii familiilor acestora; c) restrângerile drepturilor
menţionate la literele a) şi b) pentru motive de ordine publică, siguranţă publică sau
sănătate publică.

B. Conţinutul dreptului la libera circulaţie

Din textul articolului 18 TCE(fostul art. 8a) putem trage următoarele concluzii: 1) repetiţia
principiului nediscriminării apare din primele cuvinte ale alin. (1): "orice cetăţean"; 2) dreptul
pe care orice cetăţean al Uniunii îl are constă în: dreptul de liberă circulaţie - deci dreptul de
a intra şi de a ieşi de pe teritoriul unui stat, inclusiv al statului al cărui cetăţean naţional este
-şi dreptul de şedere - independent de existenţa sau nu a unei activităţi economice; 3) acest
drept nu este absolut deoarece i se pot fixa "limitări şi condiţii" în exercitare; 4) limitele şi
condiţiile în exercitarea dreptului la libera circulaţie sunt prevăzute de tratat (adică de
dreptul primar) şi de dispoziţiile adoptate în vederea aplicării sale (adică normele dreptului
derivat).
Din concluziile Curţii de Justiţie reţinem:
1) legătura dintre cetăţenie şi nediscriminare este deseori repetată
de către Curte. Astfel, într-o cauză Curtea a statuat: "cetăţenia europeană
este destinată a fi statutul fundamental al cetăţenilor statelor membre,
permiţând celor aflaţi în aceleaşi situaţii să se bucure de egalitate de
tratament în faţa legii, indiferent de cetăţenie cu excepţia anumitor situaţii
special prevăzute"259. în acelaşi timp, pe lângă principiul nediscriminării,
cetăţenia europeană mai are la bază şi principiile comune, prevăzute de
Tratatul de ia Amsterdam: principiul libertăţii, democraţiei, respectării
drepturilor omului, al statului de drept ;
2) efectul direct al dispoziţiilor privind cetăţenia Uniunii
uropene decurge din „statutul de cetăţean al Uniunii şi presupune -

după cum afirmă Curtea la pct. 17 din hotărârea dată în cauza C-33/07261 -posibilitatea
pentru domnul Jipa, în calitate de resortisant2 român de a se prevala, inclusiv faţă de statul
memjpru de origine de drepturile aferente unui astfel de statut şi în special de dreptul la
liberă circulaţie şi şedere pe teritoriul statelor membre, astfel cum a fost conferit de articolul
18 TCE'v Din însăşi situarea lor, în tratat în Partea a Il-a, după Partea I - „Principii" rezultă că
dispoziţiile privind cetăţenia Uniunii Europene au efect direct, adică pot fi invocate fără a
face obiectul unor măsuri de aplicare comunitare sau naţionale, încălcarea lor putând »
reclamată la Curtea de Justiţie263. Ideea efectului direct, şi independent de alte calităţi (de
ex. angajat) rezultă atât din alte hotărâri ale Curţii (în care se reafirmă: „Tratatul Uniunii
Europene nu cere cetăţenilor Uniunii să fie angajaţi sau să desfăşoare activităţi de comerţ,
(...) pentru a se bucura de drepturile prevăzute de
partea a doua a Tratatului Comunităţii privind cetăţenia română ) cât şi din alte texte ale
TCE cum este cazul articolului 10 (fostul art. 5) în care statele se obligă atât să ia toate
măsurile generale sau speciale necesare pentru îndeplinirea obligaţiilor, cât şi să se abţină
de la a lua măsuri care ar putea pune în pericol realizarea obiectivelor tratatului.
3) Efectul direct al dispoziţiilor privind cetăţenia europeană poate fi invocat inclusiv faţă de
statul membru de origine. Aceasta deoarece prin integrarea automată a dreptului comunitar
în ordinea juridică a statelor membre el completează, în mod direct, patrimoniul juridic al
persoanelor particulare cu noi drepturi şi/sau obligaţii în raporturile cu alte persoane, cât şi
în relaţiile cu statul căruia îi aparţin265. „în calitate de resortisanţi germani - a afirmat
Curtea, într-o hotărâre relativ recentă -doamnele Morgan şi Bucher se bucură de statutul de
cetăţean al Uniunii în temeiul articolului 17 alin. (1) TCE şi, prin urmare, au posibilitatea de a
se

prevala, inclusiv în privinţa statutului lor membru de origine, de drepturile aferente unui
astfel de statut266. Mai mult, o „reglementare naţională care dezavantajează anumiţi
resortisanţi naţionali pentru simplul fapt că aceştia şi-au exercitat dreptul de liberă circulaţie
şi şedere într-un alt stat membru constituie restricţie a libertăţilor recunoscute cetăţenilor
Uniunii prin articolul 18 alin. 11 TCE267.
4) Dreptul la liberă circulaţie, astfel cum prevede articolul 18 TCE, include, în mod
firesc, atât dreptul de a intra într-un alt stat membru decât cel de origine, cât şi de a-1
părăsi (este vorba de teritoriul altui stat membru şi de cel de origine), concluzia contrară ar
goli de conţinut libertăţile fundamentale recunoscute de tratat - cum ar fi cazul în care statul
membru de origine ar putea, fară o justificare valabilă să interzică propriilor resortisanţi să
părăsească teritoriul statului în cauză, pentru a intra pe teritoriul altui stat membru268. Şi în
alte cauze, Curtea a statuat că „prevederile care împiedică sau descurajează un cetăţean al
unui stat membru să-şi părăsească ţara de origine, exercitându-şi libertatea de circulaţie
constituie un obstacol în calea acestei libertăţi, chiar dacă se aplică fară a fi luată în
considerare naţionalitatea lucrătorilor în cauză"26 .
5) Posibilitatea restrângerii dreptului la libera circulaţie apare ca o concretizare a
principiului că o regulă juridică are (în anumite condiţii) şi excepţii. Tot în hotărârea dată în
cauza Jipa, la pct. 21, se prevede: „dreptul la libera circulaţie al cetăţenilor Uniunii nu este
unul necondiţionat, ci poate fi supus limitărilor şi condiţiilor prevăzute de tratat".
6) Restrângerea libertăţii de circulaţie şi de şedere a cetăţenilor Uniunii, poate fi
realizată de către statele membre pentru motive de interes general (sau altfel spus, în
continuarea principiului anterior, excepţiile de la o regulă, au temeiuri ce interesează
întreaga societate).
7) Principiul proporţionalităţii care trebuie să fie respectat de măsurile luate din motive
de ordine publică sau siguranţă publică, este reamintit deseori de către Curte, inclusiv în
cauza Jipa . Recunoscându-i locul printre principiile generale ale dreptului comunitar, Curtea
de Justiţie, îi face o descriere precisă a conţinutului („principiul cere ca actele instituţiilor
comunitare să nu depăşească limitele a ceea ce este potrivit şi necesar pentru realizarea
obiectivelor legitime de reglementarea în

cauză, fiind înţeles că dacă există o alegere între mai multe măsuri potrivite urmează să se
recurgă la cea cu un grad mai mic de constrângere şi ca inconvenientele cauzate nu trebuie
să fie disproporţionate cu scopurile urmărite) şi îi precizează câmpul de aplicare * Jn sensul
că se aplică deopotrivă instituţiilor europene cât şi statelor membre in executarea actelor
normative şi a politicilor Uniunii
3. Libera circulaţie a lucrătorilor A. Reglementare
Lucrătorilor le este rezervat un întreg capitol din Titlul II (Libera circulaţie a persoanelor,
serviciilor şi capitalurilor) al Părţii a Hl-a (Politicile comunităţii) a Tratatului CE.
Prevederea de bază - din capitol - este cea cuprinsă în articolul 39 TCE (fostul art. 48) care
dispune:
1) "Libera circulaţie a lucrătorilor ► este garantată în cadrul Comunităţii;
2) Libera circulaţie implică eliminarea oricărei discriminări pe motiv de cetăţenie între
lucrătorii statelor membre, în ceea ce priveşte încadrarea în muncă, remunerarea şi celelalte
condiţii de muncă;
3) Sub rezerva restricţiilor justificate de motive dc ordine publică, siguranţă publică şi
sănătate publica, libera circulaţie implică dreptul: a) de a accepta ofertele reale de încadrare
în muncă; b) de a circula liber în acest scop pe teritoriul statelor membre; c) de şedere într-
un stat membru pentru a desfăşura o activitate, salarizată în conformitate cu legile,
reglementările şi normele administrative care reglementează încadrarea în muncă a
lucrătorilor statului respectiv; d) de a rămâne pe teritoriul unui stat membru după ce a fost
încadrat în muncă în acest stat, în condiţiile care vor face obiectul unor regulamente de
aplicare adoptate de Comisie;
4) Dispoziţiile prezentului articol nu se aplică Încadrării în administraţia publică".
Că temeiul, fundamentul acestei libertăţi îl constituie acelaşi principiu al nediscriminării
(articolul 12 TCE) rezultă cu claritate din alin. 2 al articolului 39 TCE ("libera circulaţie
implică eliminarea oricărei discriminări pe motiv de cetăţenie ...").
Dar, aşa cum a precizat şi Curtea de Justiţie, articolul 39 TCE merge mai departe de simpla
interzicere a discriminării directe sau
indirecte, aplicându-se oricăror obstacole care împiedică libera circulaţie a

lucrătorilor27 . Având în vedere alin. 2 din articolul 39 TCE, se poate ajunge la această
concluzie; deoarece aceasta prevede că ... eliminarea oricărei discriminări" ... "priveşte
încadrarea în muncă, remunerarea şi celelalte condiţii de muncă". Intr-o cauză Curtea de
Justiţie a reţinut că "articolul 39 TCE se aplică chiar şi în cazul în care munca a fost prestată
în afara Comunităţii atâta timp cât raportul juridic de muncă a fost stabilit în cadrul
Comunităţii"2 3.
Articolul 39 TCE (fostul art. 48) se alcătuieşte pe aceeaşi tripartită structură: regulă, limite şi
excepţii. Astfel, regula este că libera circulaţie: este garantată şi implică drepturile: a) de a
accepta oferte reale de muncă; b) de a circula liber în acest scop pe teritoriul statelor
membre; c) de şedere într-un stat membru pentru a desfăşura o activitate salariată; d) de a
rămâne pe teritoriul unui stat membru după ce a fost încadrat în muncă în acel stat.
Limitele, sau restricţiile sunt justificate de motive de ordine publică, siguranţă publică şi
sănătate publică, adică motive de natură neeconomică şi de interes general.
Excepţia este cuprinsă în alin. 4 din art. 39 TCE şi se referă la administraţia publică.
Articolul 39 TCE (fostul art. 48) trebuie interpretat în mod contextual, în contextul capitolului
din care face parte şi articolul 42 TCE274 (fostul art. 51) care prevede: "Consiliul ... adoptă,
în domeniul securităţii sociale, măsurile necesare pentru instituirea liberei circulaţii a
lucrătorilor, în special prin instituirea unui sistem care să asigure lucrătorilor emigranţi şi
persoanelor aflate în întreţinerea acestora dreptul la: a) cumulul tuturor perioadelor luate în
considerare de către diferitele legislaţii interne,

în vederea dobândirii şi păstrării dreptului la prestaţii, precum şi pentru calcularea acestora;

b) plata prestaţiilor pentru persoanele rezidente pe teritoriile statelor membre".
B. Concluzii desprinse din hotărârile consacrate ale Curţii de Justiţie
Din hotărârile clasice ale Curţii reţinem:
1) Definiţia noţiunii de lucrător: "orice persoană care îndeplineşte
activităţi de serviciu care sunt reale şi efective, cu excluderea activităţilor
atât de mărunte încât ar putea fi considerate ca fiind pur marginale şi
accesorii este tratată ca lucrător"2 . Pentru ca o activitate economică să
poată fi calificată ca loc de muncă în sensul articolului 39 TCE, şi nu ca
activitate independentă, care face obiectul articolului 43 TCE, trebuie să
existe o relaţie de subordonare . Relaţia de subordonare rezultă şi din
articolul 39 TCE (3) pct. c) care prevede „dreptul de şedere într-un stat
membru pentru a desfăşura o activitate salarizată";
2) Prevăzând că „dispoziţiile prezentului articol nu se aplică
angajaţilor din administraţia publică, articolul 48 alin. 4 din Tratat (este
vorba despre Tratatul CEE) situează în afara domeniului de aplicare al
primelor 3 alineate din articolul 48 CEE o serie de locuri de muncă ce
comportă participare directă sau indirectă la exercitarea puterii publice
şi a funcţiilor care au ca obiect protejarea intereselor generale ale statului
sau ale altor colectivităţi publice. Astfel de locuri de muncă presupun, de
fapt, din partea titularilor, existenta unui raport special de solidaritate faţă de
stat, precum şi reciprocitatea drepturilor şi îndatoririlor care reprezintă
fundamentul legăturii de cetăţenie"77. Trebuie să se evite, în acelaşi timp ca
efectul util şi domeniul de aplicare ale dispoziţiilor Tratatului referitoare la
libera circulaţie a lucrătorilor şi la egalitatea de tratament pentru resortisanţii
tuturor statelor membre să fie limitate de interpretări ale noţiunii de
administraţie publică ce decurg doar din dreptul naţional şi care ar eluda
normele comunitare".
3) Activitatea sportivă este guvernată de dreptul comunitar în
măsura în care ea poate fi considerată o activitate economică în sensul
articolului 2 din Tratat. Acesta este şi cazul activităţii jucătorilor
profesionişti sau semiprofesionişti de fotbal, din moment ce exercită o

activitate salarială sau efectuează prestări servicii remunerate278. în scopul punerii în

aplicare a dispoziţiilor comunitare referitoare la libera circulaţie a lucrătorilor, nu este
necesar ca angajatul să fie o întreprindere, unicul element necesar fiind existenta unui
raport de muncă sau voinţa de a stabili
279
astfel de raport .
A
4) In dreptul comunitar, noţiunea de lucrător nu este univocă, ci
iază în funcţie de domeniul de aplicare. Conform articolului 48 din
Tratatul CEE este lucrător persoana care prestează pentru o anumită perioadă de timp,
pentru altă persoană şi sub conducerea acesteia, servicii în contrapartidă în urma cărora
primeşte o remuneraţie280. Articolul 2 din Regulamentul nr. 1408/71 prevede că se aplică
salariaţilor sau persoanelor care desfăşoară activităţi independente care fac sau au făcut
obiectul legislaţiei unuia sau mai multor state membre şi care sunt resortisanţi ai unui
* . ... St
stat membru, precum şi membrilor familiilor acestora. In temeiul acestui Regulament o
persoană are calitatea de lucrător de îndată ce este asigurată, chiar şi împotriva unui sigur
risc, în temeiul unei asigurări obligatorii sau facultative conform unui regim general sau
special de securitate socială menţionat în art. 1 lit. a) din Regulamentul nr. 1408/71,
independent de existenţa unui raport de muncă281.
5) Dreptul comunitar se opune cerinţei unui stat membru, ca
resortisanţii statelor membre autorizaţi să aibă reşedinţa pe teritoriul său, să
prezinte un permis de şedere conform, eliberat de administraţia naţională,
pentru a beneficia de o alocaţie de creştere a copilului cât timp cetăţenii
statului respectiv trebuie numai să aibă domiciliul sau reşedinţa obişnuită în
acest stat membru.
6) Art. 50 a din Legea salarizării exclude, Ia stabilirea sporului de
vechime orice posibilitate de luare în considerare a vechimii în muncă
acumulate de un profesor universitar într-un alt stat membru decât
Republica Austria. O astfel de reglementare poate obstrucţiona libera
circulaţie a lucrătorilor din două puncte de vedere: 1) dezavantajează lucrătorii din alte state
membre decât Republica Austria, deoarece vechimile în muncă efectiv în calitate de
profesor universitar în alte state membre, nu pot fi recunoscute pentru simplul fapt că nu au
fost realizate la o universitate austriacă; 2) se împiedică libera circulaţie a lucrătorilor
domiciliaţi în Austria pentru că îi poate determina să se abţină de la părăsirea ţării în
vederea exercitării dreptului lor la liberă circulaţie .
C. Restricţiile privind ordinea, siguranţa şi sănătatea publică la dreptul de intrare şi de
şedere. Directiva 2004/38/CE

în Capitolul VI Directiva 2004/38/CE reglementează restrângerea dreptului de intrare şi

dreptului de şedere pentru motive de ordine publică, siguranţă publică sau sănătate publică.
Principiile generale care reglementează această materie sunt: 1) sub rezerva dispoziţiilor
prezentului capitol, statele membre pot restrânge libertatea de circulaţie şi de şedere a
cetăţenilor Uniunii şi a membrilor lor de familie, indiferent de cetăţenie, pentru motive de
ordine publică, siguranţă publică sau sănătate publică. Aceste motive nu pot fi invocate în
scopuri economice; 2) măsurile luate din motive de ordine publică sau siguranţă publică
respectă principiul proporţionalitătii şi se întemeiază exclusiv pe conduita persoanei în
cauză. Condamnările penale anterioare nu pot justifica în sine luarea unor asemenea măsuri.
Conduita persoanei în cauză trebuie să constituie o ameninţare reală, prezentă şi suficient
de gravă la adresa unui interes fundamental al societăţii. Nu pot fi acceptate motivări cate
nu sunt direct legate de caz sau care sunt legate de consideraţii de

prevenţie generală; 3) pentru a stabili dacă persoana respectivi reprezintă un

pericol pentru ordinea publică sau siguranţa publică, la eliberarea
certificatului de înregistrare sau, in absenţa unui sistem de înregistrare, în termen de cel
mult trei luni de la intrarea persoanei respective pe teritoriul său sau de la data la care
persoana şi-a semnalat prezenţa pe teritoriul său în conformitate cu art. 5 alin. (5) ori la
eliberarea permisului de şedere, statul membru gazdă poate, în cazul în care consideră
indispensabil să ceară statului membru de origine sau, dacă este necesar, altor state
membre să ii formuleze informaţii privind antecedentele persoanei respective. Această
consultare nu poate avea un caracter sistematic. Statul membru consultai rispunde în
termen de două luni; 4) statul membru care a eliberat paşaportul sau cartea de identitate
permite titularului documentului care a fost expulzat din motiv de ordine publică, siguranţă
publică sau sănătate publică de pe teritoriul altui stat membru să reintre pe teritoriul său
fără nici o formalitate, chiar dacă documentul nu mai este valabil sau dacă cetăţenia
titularului este contestată (art. 27).
Una dintre inovaţiile Directivei 2004/38/CE este că introduce trei aivele diferite de protecţie
împotriva expulzării pe aceste motive: 1) un nivel general de protecţie pentru toate
persoanele care intră sub incidenţa dreptului comunitar; 2) un nivel accentuat de protecţie
pentru acele persoane care au câştigat deja dreptul de şedere permanentă pe teritoriul unui
stat membru şi 3) un nivel de protecţie ultraaccentuat pentru minori sau pentru cei care au
avut reşedinţa timp de 10 ani într-un stat gazdă2*3.
In ce priveşte sănătatea publică , art 29 (..sănătatea publică*! dispune: 1) singurele boli care
justifică măsuri de restricţtonarc a liberei circulaţii sunt bolile cu potenţial epidemic, astfel
cum acestea sunt definite de documentele relevante ale Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii,
precum şi alte boli infecţioase sau parazitare contagioase, dacă acestea fee obiectul unor
dispoziţii de protecţie ce se aplici resortisanţi lor din statul membru gazdă; 2) bolile ce se
declanşează după o perioadă de trei luni de la data
.
sosirii nu pot motiva expulzarea de pe teritoriul respectiv; 3) dacă există indicii serioase că
acest lucru este necesar, într-un termen de trei luni de la data sosirii statele membre pot
supune beneficiarii dreptului de şedere unui examen medical gratuit care să ateste că nu
suferă de nici una dintre bolile menţionate la alin. (1). Aceste examene medicale nu pot fi
impuse în mod sistematic.
Decizia adoptată în temeiul art. 27 alin. 1 este notificată în scris persoanelor interesate
(acestea sunt informate în mod precis şi complet cu privire la motivele de ordine publică,
siguranţă publică sau sănătate publică pe care se bazează decizia luată în cazul lor, cu
excepţia situaţiilor în care acest lucru este contrar intereselor siguranţei statului).
Notificarea precizează instanţa judecătorească sau autoritatea administrativă la care
persoana interesată poate contesta decizia, termenul pentru contestare şi, dacă este cazul
termenul acordat persoanei respective pentru a părăsi teritoriul statului membru. Cu
excepţia unor cazuri, de urgenţă, motivate corespunzător, termenul acordat pentru
părăsirea teritoriului nu poate fi mai mic de o lună de la data notificării.

D. Concluzii desprinse din hotărârile Curţii de Justiţie cu privire la limitele şi

jt* excepţiile prevăzute de articolul 39 TCE

Din hotărârile Curţii referitoare la motivele invocate de statele membre pentru aplicarea
limitelor şi excepţiilor de la libera circulaţie a lucrătorilor reţinem următoarele idei:
1) Prin menţinerea în legislaţie a cerinţei cetăţeniei spaniole pentru exercitarea
funcţiilor de căpitan şi de secund pe toate navele care arborează pavilionul spaniol, altele
decât navele comerciale cu o capacitate mai mică de 100 de tone registru care transportă
mărfuri sau mai puţin de 100 de pasageri care operează exclusiv între porturi sau puncte,
situate în zone în care Regatul Sjjgniei îşi exercită suveranitatea, drepturi suverane sau
jurisdicţia - măsură justificată pe ordinea internă 1 Regatul Spaniei nu şi-a îndeplinit
obligaţiile care îi revin în temeiul dreptului comunitar, în special în temeiul articolului 39
TCE285;
2) Articolul 48 din Tratatul CEE (actualul 39 CE) şi articolul 3 alin. (1) din Directiva 64/22
trebuie să fie interpretate în sensul câ,

impunând restricţii justificate de ordine publică, un stat membru poate lua în considerare, ca
făcând parte din conduita personală, faptul că persoana interesată este afiliată la un grup
sau la o organizaţie ale căror activităţi sunt considerate de statul membru ca reprezentând
un pericol social, fară a fi totuşi interzise şi chiar dacă nu se impune nicio restricţie
resortisanţilor statului respectiv care doresc să desfăşoare o activitate similară celei pe care
intenţionează să o desfăşoare resortisantul unui stat membru, în cadrul aceloraşi grupuri sau
al aceloraşi organizaţii286.

4. Libertatea de stabilire

A. Reglementare
Articolul 43 TCE (itul articol li) fnterzice restricţiile privind libertatea de stabilire a
reî^wpiţilor îMMStat gpembru pe teritoriul unui '0 stat membrtu. Aceastălisează şi
Sestricţiile privind înfiinţarea de agenţii, supursale sau filiale de către resortisanţii unui stat
membru stabiliţi pe ||ritoriul imilfat stat membnK
Libertatea de stabilire presupune accesul la activitlit independente şi la exercitarea
acestora, preciim, şi la^constituiiea şi administrarea întreprinderilor şi, în specialya
societăţilor în înţelesul articolului 48287 CE al doilea paragraf, în§ condiţiile definite pegtru
resortisanţii proprii de
or capitolului privind
legislaţia ţării de stabilire, sub rezerva capitalurile.
Sunt exceptate - prevede articolului 45 TCE (fostul articol 55) de
la aplicarea dispoziţiilor prezentului capipf, în ceea ce privlşte statul membru interesat,
activităţile care sunt asociate în acest stat, chiar şi cu titlu ocazional, exercitării autorităţii
publice. Consiffil, hotărând cu majoritate calificată la propunerea Comisiei, poate excepta
anumite achita» de Ia aplicarea dispoziţiilor prezentului capitol.
Prevederile acestxij^capitolş- dispune articolul 46 TCE (fostul articol 56) - şi măsurile
adoptate î«emeîul acestuia, nu aduc atingere tpttc&ti actelor cu putere de lege şi actelO|
^admin«ative care prevăd un

gim special pentru resortisanţii străini din motive de ordine publică,

siguranţă publică şi sănătate publică288.
Cele trei dispoziţii cuprinse în Capitolul II. Drepturile de stabilire
(din Titlul III. Libera circulaţie a persoanelor, serviciilor şi capitalurilor) dau
structura tripartită, deja cunoscută, normelor de consacrare a dreptului de
stabilire. Este vorba deâpre: regulă (anume interzicerea restricţiilor privind
ibertatea de stabilire şi în ce constă această regulă, anume accesul la
ctivităţi independente, exercitarea acestora, constituirea şi administrarea
treprinderilor), limite (aceleaşi ca şi în cazul anterior, al lucrătorilor,
rdine publică, siguranţă publică şi sănătate publică) şi excepţii (activităţile
asociate exercitării autorităţii publice).
Articolul 47 TCE (fostul articol 57) prevede: "(1) In vederea facilitării accesului la activităţile
independente şi Ia
exercitarea lor, Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251
TCE, adoptă directivele privind recunoaşterea reciprocă a diplomelor, certificatelor şi a altor
titluri oficiale de calificare.
1(2) In acelaşi sens, Consiliul hotărând în conformitate cu procedura revăzută la articolul
251 TCE, adoptă directivele privind coordonarea actelor cu putere de lege şi a actelor
administrative ale statelor membre cu
rivjre la accesul la activităţile independente şi la exercitarea acestora,
onsiliul hotărăşte în unanimitate pe parcursul procedurii prevăzute la
articolul 251 TCE cu privire la directivele a căror executare în cel puţin un
B-tat membru implică o modificare'a principiilor legislative existente ale egimurilor
profesiilor în ceea ce priveşte formarea şi condiţiile de acces ale persoanelor fizice. în
celelalte cazuri, Consiliul hotărăşte cu majoritate calificată.
(3) In ceea ce priveşte profesiile medicale, paramedicale şi 5 faimaceutice, liberalizarea
treptată a restricţiilor va fi subordonată Coordonării condiţiilor de exercitare a acestora în
diferitele state membre28*.

B. Co&cluzii desprinse din jurisprudenţa clasică a Curtţii de Justiţii'

I) Principiul libertăţii de stabilire şi toate drepturile conexate acestuia constituie, în esenţă
posibilitatea persoanelor fizice şi a persoanelor juridice, de a începe şi de a desfăşura o
acti> itate economică, pe teritoriul statelor membre fără deosebire de cetăţenie sau de
naţionalitate'"",
2} Cu privire Ia interpretarea articolului 53 CEE*': statele membre se angajează să nu
introducă noi restricţii cu privire la stabilirea pe teritoriul lor a resortisanţii or celorlalte state
membre. Obligaţia pe care statele şi-au asumat-o în acest sens se reduce din punct de
vedere juridic la o simplă abţinere, care nu este supusă nici unei condiţii şi nu se
subordonează, ia execuţia sa ori în efectele sale. intervenţiei vreunui act din partea statelor
sau a Comisiei. Obligaţia este completă şi precisă din punct de vedere juridic şi, în
consecinţă, capabilă să producă efecte directe în relaţiile dintre statele membre şi
justiţiabili. Interpretarea articolului 53 CEE cere ca acesta să fie analizat în contextul
capitolului referitor la dreptul de stabilire, unde este situat. După ce articolul 52 CEE a
prevăzut eliminarea progresivă a restricţiilor impuse libertăţii de stabilire a resorti sânţi lor
unui stat membru pe teritoriul altui stat membru", în continuare a prevăzut, în articolul 53,
că aceste state nu trebuie să introducă "noi restricţii la stabilirea pe teritoriul lor a resort
isanţilor celorlalte state membre" în

articolul 52 alin. 2 CEE se arată că Sertatea de stabilire implică accesul la activităţi

independente pe cont propriu, la înfiinţarea şi la conducerea de
întreprinderi, Mîn condiţiile definite de legislaţia ţării pentru proprii resortisanţi". Prin
urmare, articolul 53 pretinde numai, ca nici o măsură nouă să nu supună stabilirea
resortisanţilor din celelalte state membre unei reglementări mai severe decât cea rezervată
propriilor resortisanţi, iar aceasta indiferent de regimul juridic al întreprinderilor.
3) Cu privi» la "activităţi care sunt asociate într-un stat chiar cu
titlu ocazional, exercitării autorităţii publice" "într-o celebră cauză292 s-a
formulat întrebarea dacă în cadrul unei profesii precum aceea de avocat
sunt exceptate de la aplicarea capitolului referitor la dreptul de stabilire
numai activităţile inerente acestei profesii asociate exercitării autorităţii
publice sau dacă această profesie este exceptată în ansamblul său, în
virtutea faptului că include activităţi care sunt asociate exercitării acestei
autorităţi293. Excepţia de la libertatea de stabilire prevăzută de articolul 55
alin. (1) CEE trebuie să fie restrânsă la acele activităţi avute în vedere la
articolul 52 CEE care prin ele înselepmplică o asociere directă şi specifică
exercitării autorităţii publice. In nici un caz nu trebuie să se dea această
calificare, în cadrul unei profesiuni liberale cum este aceea de avocat,
activităţilor de consultanţă şi asistenţă juridică sau reprezentare sau apărare
a intereselor părţilor în justiţie, indiferent dacă realizarea acestor activităţi
este obligatorie sau facultativă.
4) Regula tratamentului naţional294 constituie una dintre
dispoziţiile juridice fundamentale ale Comunităţii, ea este în esenţă
susceptibilă de a fi invocată direct de către resortisanţi statelor membre.
Fixând ca termen, pentru aplicarea acestor măsuri, sfârşitul perioadei de
tranziţie, articolul 52 CE stabileşte o obligaţie de rezultat precisă. De la
sfârşitul perioadei de tranziţie, articolul 12 CEE este o dispoziţie directă
aplicabilă, chiar în lipsa unor directive de armonizare.
5) Regula prevăzută de articolul 52 CEE conform căreia suprimarea
progresivă a restricţiilor la libertatea de stabilire se aplică, în mod egal,
restricţiilor la crearea de agenţii, sucursale sau filiale de către resortisanţii

unui stat membru stabiliţi pe teritoriul altui stat membru, trebuie să fie considerată ca
expresia specifică a unui principiu general aplicabil la fel
profesiilor liberale, în virtutea căruia dreptul de stabilire implică facultatea de a crea şi de de
a menţine, cu respectarea regulilor profesionale, mai multe centre de activitate pe teritoriul
Comunităţii295.
6) Articolul 52 alin. 1 CEE lasă în mod expres operatorilor
economici posibilitatea de a-şi alege liber forma juridică pentru
exercitarea activităţilor lor în alt stat membru, această liberă alegere nu
trebuie să fie limitată de dispoziţiile fiscale discriminatorii296.
7) Articolul 52 CEE nu permite să se supună drepturile ce decurg din el unei condiţii de
reciprocitate în scopul obţinerii de avantaje corespunzătoare în alte state membre297.
8) Pentru a se stabili298 dacă este o încălcare suficient de gravă a dreptului comunitar,
susceptibilă să angajeze răspunderea unui stat membru pentru prejudiciile cauzate
particularilor trebuie să se ţină seama de toate elementele care caracterizează situaţia cu
care este sesizată instanţa naţională. Printre aceste elemente se numără mai ales gradul de
claritate şi de precizie al normei încălcate, caracterul intenţionat sau neintenţionat al
încălcării comise sau al prejudiciului cauzat, caracterul scuzabil sau nescuzabil al unei
eventuale erori de drept, împrejurarea că atitudinile adoptate de către o instituţie
comunitară au putut contribui la adoptarea sau la menţinerea unor măsuri sau a unor
practici naţionale contrare dreptului comunitar. In orice caz, o încălcare a dreptului
comunitar este vădit gravă atunci când aceasta a continuat în pofida pronunţării unei
hotărâri care constată încălcarea pretinsă a unei hotărâri preliminare sau a unei
jurisprudenţe consacrate a Curţii în materia respectivă din care rezultă caracterul ilegal al
comportamentului în cauză.
9) Articolele 43 TCE şi 49 TCE, principiile egalităţii şi
nediscriminării pe motive de cetăţenie sau naţionalitate, precum şi obligaţia
de transparenţă care rezultă din acestea nu se opun atribuirii de către o
autoritate publică, fără a asigura condiţii concurenţiale, a unei concesiuni de
servicii publice către o societate cooperativă intercomunitară ai cărei afiliaţi
sunt toţi autorităţi publice, din moment ce aceste autorităţi publice exercită
asupra societăţii menţionate un control analog celui pe care îl exercită

asupra propriile* semeţi, tar societatea respectivă desfăşoară partea cea mai
importantă activităţii sale cu aceste autorităţi publice*

C. linii directoare ale dreptului comunitar în materia recunoaşterii

calificărilor profesionale

a) Dreptul comunitar in materie

în ceea ce priveşte recunoaşterea reciprocă a diplomelor ea se regăseşte în mod expres în
privinţa dreptului de stabilire (articolul 47TCE (fostul art. 57(1))): "în vederea facilitării
accesului la activităţile independente şi la exercitarea lor, Consiliul ... adoptă directivele
privind recunoaşterea reciprocă a diplomelor, certificatelor şi a altor titluri oficiate de
calificare". Tot asemenea este şi cazul serviciilor în legătură cu care art, 55TCE (fostul art.
66) prevede: "dispoziţiile articolelor 45-48 se aplici domeniului reglementat de prezentul
capitol".
în mod evident, recunoaşterea calificărilor interesează în egali măsură libera circulaţie a
serviciilor, libertatea de stabilire şi libera circulaţie a lucrătorilor300. Până în 2005, odată cu
adoptarea Directivei de unificare a legislaţiei privind recunoaşterea calificărilor profesionale,
legiuitorul a urmat o abordare sectorială, pe domenii de armonizare (era vorba ca
deosebire* de activităţile din sfera rnedicală: medici de medicină generali asistenţi medicali,
farmacişti, medici veterinari şi arhitectură; activităţi şi ramuri industriale: artizanatul,
alimentele şi băuturile, comerţul en gros. comerţul cu amănuntul, intermedierea; serviciile
prestate de avocaţi).
Directiva 89/48/CEE a Consiliului prevăzând un "sistem general de recunoaştere a
diplomelor din învăţământul superior acordate pentru formarea profesională cu durata
minimă de 3 anio3°* apare ca tm răspuns la rezoluţia adoptată de către Consiliu (1974) ta
care se cerea ca directivele "să recurgă cât mai puţin posibil la prescrierea unor cerinţe
detaliate referitoare
1&formarea profesională"302.

După cum rezultă din denumire, Directiva 89/48/CEE se diferenţiază de anterioarele

directive din mai multe motive ceea ce au constituit şi văditele avantaje. Astfel, mai întâi,
era menită să se aplice tuturor profesiilor reglementate pentru care este necesară
pregătirea de nivel universitar de cel puţin 3 ani şi care nu erau acceptate de o directivă
specială; apoi, recunoaşterea se întemeia pe principiul recunoaşterii reciproce; în fine, în
cazul în care existau diferenţe majore între state în privinţa învăţământului, formării sau
structurii unei profesii, Directiva prevedea mecanismul de echivalare, fie sub forma unei
perioade de acomodare, fie a unui test de aptitudini.
Dezavantajele constau în faptul că Directiva 89/48/CEE nu reprezenta o garanţie absolută şi
automată pentru persoanele deţinătoare a diferitelor calificări că vor fi acceptate în orice
stat membru să practice, ci doar un punct de plecare; pe de altă parte, condiţii ale
procesului de recunoaştere au fost încrederea reciprocă şi adoptarea unei atitudini
neprotecţioniste de către autorităţile naţionale competente.
Dar Directiva 89/48/CEE se distinge de precedentele şi prin ceea ce este socotită a fi
principala sa realizare anume că, în cazul în care un resortisant comunitar dorea să
desfăşoare o profesie reglementată în orice stat membru, autorităţile competente din acel
stat membru nu puteau refuza să-i acorde permisiunea pe motivul calificării neadecvate,
dacă persoana îndeplinea anumite condiţii303 (persoana să fi urmat echivalentul unui curs
de trei ani de învăţământ superior în cadrul Comunităţii şi să îşi fi finalizat formarea
profesională necesară pentru a fi calificată să se dedice profesiei reglementate). Directiva
89/48/CEE definea diploma în termeni generali - la art. 1 lit. a - ca fiind: "orice diplomă,
certificat sau titlu eliberat de o autoritate competentă într-un stat membru din care rezultă
că titularul a urmat cu succes un ciclu de studii post-secundare de o durată minimă de trei
ani sau cu o durată echivalentă de timp, parţial într-o universitate sau aşezământ de
învăţământ superior sau aşezământ cu acelaşi nivel şi, eventual, dacă a urmat cu succes
formarea profesională cuvenită, în plus, ciclului post-secundar, din care rezultă că titularul
posedă calificarea necesară pentru a accede şi a exersa profesia reglementată într-un stat
membru".
Conform art. 4 statul membru de primire putea cere pe lângă
posesia unei diplome, în condiţiile precizate, şi îndeplinirea uneia din amatoarele condiţii: 1)
fie experienţă profesională, când durata formării a

fost mai mică cu un an decât cea cerută în patria de primire304 (art. 4.1. a); 2) fie un stagiu
de adaptare de trei ani sau o probă de aptitudini (art. 4.4
■jpg
Directiva 92/5U#EE30a?# a Consiliului privind cel de-al doilea sistem de recunoaşterlp:
formării profesionale, de completare a Directivei 89/48/CEE âveilîn vedere diplomele
acordate fie pe baza unui curs postliceal sau cu o durată de cel puţin un an şi ipe califica
deţinătorul să desfăşoare o profesie reglementat^ fie pe baza altor cursuri de învăţământ
sau formare, în afara cursurilor^postliceale cu durata de un an sau pe baza unei perioade de
probă ^HMe practică pofesională sau ca
urmare a formării profe^^^ff care calîpiau definitorul să desfăşoare o
profesie reglementată (art^^^
Directiva 1999/42/CE a ParlamentauEuropean şi a Consiliului Uniunii Europene de stabilire a
unui mecanism de recunoaştere a calificărilor pentru acwtă» regl^^^pite de directivele
privind măsurile de eliberare şi tranzitoSi şflBi- co^Bitare a sistemului general de
recunoaşte^ a diplomelor -«revedea, w|KK2)ftK se aplica activităţilor enumerate în ania A pe
care res^^^M statejit membre doreau să le desfăşoare mtr-uf§itat membru gazA ca
luctetorilfeare desfăşoară activităţi independente pu (^^brăt(^^^^^p 06 O^Httfl directivă
s-a folosit o abordare a recunoaştefll ra|iproce bazat pe perioadele consecutive de
experienţă şi pe demerea de aptitudini, nu pe dwierea liwr calificări sau diplome«ficiale).
g In anul 2001, Directivele 89/48JteEf 92/51/CE au fost modificate (alături de o serie de alte
directive secifcarfde Directiva 2001/19/CE a Parlamentului Europeaflşi a Consiliului . La
emiterea ei s-au avut în vedere mai multe motMk de exemplu: 1) necesitatea îmbunătăţirii şi
simplificării procedu» de coordonat prevăzute de directive privind sistemul general,
permiţând grupi^ftie coordonare să ern^^^ă publice avize referitoare la aspectele de
aplicare practică a Sternului general, care îi sunt prezentate de Comisie308;2) necesitatea
să fie precizat termenul în care statele membre urmează să ia deciziile referitoare la cererile
de recunoaşte â diplomelor, certilfctelor sau a alt#titluri de asistent medical generalist*

medic dentist, medic veterinar, moaşă, arhitect, farmacist sau medic,

obţinute într-o tară terţă309. .
» ■» -*-
Toată legislaţia cuprinzând cele trei directive de recunoaştere reciprocă din 1989, 1992 şi
1999 şi douăsprezece directive sectoriale (referitoare la asistenţi medicali, dentişti,
veterinari, moaşe, arhitecţi, farmacişti şi medici), în 2005 a fost modificată şi înlocuită cu un
singur act normativ, Directiva 2005/36/CE a Parlamentului şi a Consiliului privind
recunoaşterea calificărilor profesionale310. Directiva se aplică oricărui resortisant al unui
stat membru, inclusiv membrilor profesiilor liberale, care doresc să exercite o profesie
reglementată într-un stat membru, altul decât cel în care şi-a obţinut calificările
profesionale, fie cu titlu independent, fie cu titlu salariat311. Inovaţiile semnificative reţinute
de doctrină sunt în principal următoarele: mai întâi, simplificarea legislaţiei existente, apoi
stabilirea unor proceduri mai detaliate şi a unor termene mai stricte pentru luarea deciziilor
şi i$|ntru prestarea de servicii folosind titlul profesional original al prestatorului; în fine,
stabilirea unor platforme comune (adică un ansamblu de criterii capabile să compenseze
diferenţele semnificative care au fost identificate între fcenflle deformare în cel puţin două
treimi din statele membre, inclusiv în toate statele membre care organizează respectiva
profesie) şi colaborarea apriată între autorităţile administrative competente ale statului
membru gazdă şi ale statului membru de origine, implicând schimbări confidenţiale de
informaţii, inclusiv de legătură cu acţiunea disciplinară întreprinsă sau acţiunile impuse.

b) Concluzii reţinute din jurisprudenţa comunitară în materie

Pe baza şi în interpretarea dreptului comunitar - primar şi derivat - în materie Curtea de
Justiţie a oferit, în diferite procese, o serie de idei dintre care amintim:
a) un stat membru, care nu recunoaşte diplomele eliberate de autorităţile competente ale
unui alt stat membru în cadrul unor formări organizate în baza unui acord în temeiul căruia o
formare organizată de un organism privat în acest stat membru se omologhează de
autorităţile menţionate, nu îşi îndeplineşte obligaţiile care îi revin în temeiul Directivei 89/48
privind sistemul general de recunoaştere a di>lomelor de învăţământ superior acordate
pentru formarea profesională cu durata minimă de trei ani, astfel cum a fost modificată prin
Directiva 2001/19 .... Articolul 3

primul paragraf litera (a) din aceasta dă oricărui solicitant, titular al m

"diplome" In sensul acestei directive, care îi permite si exercite o profesie
reglementată într-un stat membru, dreptul de a exercita profesia respectivă
în orice ah stat membru3 ;
b) potrivit sistemului creat prin Directiva 89/48 o diplomă este recunoscută no în
considerarea valorii intrinseci a formării pe care o atestă, ci datorită faptului că acordă
accesul la o profesie reglementată în statul membru în care a fost eliberată sau
recunoscută:
c) potrivit modului de redactare a Directivei 89/48* formarea nu trebuie să fi fost
neapărat obţinută într-o universitate sau într-o instituţie de învăţământ superior. Astfel,
potrivit art. 1 lit a) este suficient să fie vorba despre o "instituţie cu un nivel similar de
formare". în consecinţă condiţia impusă de această dispoziţie, nu urmăreşte să asigure că
instituţia de învăţământ îndeplineşte condiţiile formale referitoare la statutul său. ci se
referă în mod esenţial la nivelul de formare real i/ut. Această condiţie este strâns legată de
caracteristicile diplomei eliberate. Aprecierea bl această privinţă trebuie, prin urmare, să fie
efectuată de autoritatea competentă care eliberează diploma, care trebuie să se asigure că
aceasta nu este acordată decât unor persoane suficient de calificate pentru exercitarea
profesiei reglementate la care dă acces ;
d) statul membru care atribuie în favoarea unei autorităţi a statului membru gazdă
competenţa de apreciere dacă "instituţia de învăţământ li care solicitantul şi-a definitivat
educaţia aparţine învăţământului superior" şi in ce măsură "solicitantul are experienţa
profesionali necesari în cazul în

ecesare, astfel încât condiţia securităţii juridice să fie îndeplinită. Prin

rmare, este contrară art. 3 din Directiva 89/48 o dispoziţie de drept naţional
care nu asigură securitatea juridică necesară pentru persoanele interesate care au fost
angajate la un nivel inferior celui la care ar fi avut dreptul în cazul în care diplomele ar fi fost
recunoscute conform art. 3 din Directiva 89/48, în măsura în care un funcţionar care a fost
încadrat în mod eronat
într-un anumit grad trebuie să aştepte 8 ani de la angajare înainte de a putea
ă obţină reîncadrarea pe un post de o categorie superioară şi nu poate
olicita reîncadrarea sa decât dacă se eliberează un post de categorie
uperioară în cadrul aceluiaşi minister sau al aceleiaşi persoane juridice de
ept public315;
f) potrivit dispoziţiilor art. 39 alin (2) TCE, libera circulaţie a
lucrătorilor implică eliminarea oricăip discriminări pe motiv de cetăţenie între lucrătorii
statelor membre, în ce##ce priveşte în#drarea în muncă, remunerarea şi celelalte condiţii
de muncă. Respectarea principiului egalităţii de tratament, a cărui expresie specifică o
constituie art. 39 TCE, impune ca situaţii comparabile să nu fie tratate în mod diferit şi că
situaţii diferite să nu fie tratate în acelaşi mod, cu excepţia cazului în care un astfel de
tratament este justificat în mod obilltiv3 6.

5. Generalităţi privind politica socială

A. Istoric şi reglementare
"Permanenta îmbunătăţire a condiţiilor de viată şi de muncă" în adrul Comunităţii a
reprezentat al treilea considerent din Preambulul
Tratatului CE, dar cu toate acestea, în domeniul politicii sociale Comunitatea a avut
competenţe reduse poate, şi datorită concepţiilor diferite - uneori total opuse - ale statelor
membre 17. Astfel, pe lângă concepţia generoasă a Franţei în ceea ce priveşte protecţia
socială şi atitudinea de „laissez faire" a Germaniei318, mare parte a statelor membre
socoteau că, de fapt, politica socială este parte integrantă a suveranităţii naţionale şi în
consecinţă, trebuia menţionată în sfera competenţelor naţionale3 9. Aşa se face că, deşi
acquis-ul comunitar în materie s-a dezvoltat, rămân întrebări de mmk "discutăm despre un
drept al muncii sau drept social şi indiferent cum

îl numim este un element esenţial al cetăţeniei sau o componentă vitală pieţei interne"320.
Suişuri şi coborâşuri a avut şi Fondul Social European - piatra unghiulară, centrul politicii
sociale - care a fost creat în baza art. 123 din Tratatul de la Roma şi al cărui obiectiv prioritar
era definit astfel: "să sporească posibilităţile de angajare pentru lucrătorii comunitari şi să
contribuie astfel la ridicarea nivelului de trai ... să faciliteze angajarea lucrătorilor şi să
sporească mobilitatea geografică şi profesională a acestora în cadrul Comunităţii". Dacă în
primii săi ani de existenţă, FSE a funcţionat la o scară măruntă (în sensul că doar a oferit
asistenţă pentru recalificarea lucrătorilor disponibilizaţi în urma restructurărilor) în urma
unei nedorite şi spectaculoase creşteri a şomajului (de 6 ori în perioada 1970 -1986) când
acesta a atins recordul de 16 milioane ( adică 12% in populaţia activă) atât bugetul cât şi
sfera de cuprindere a fondului au fost mult sporite321. Deoarece 85% din cele 2,5 milioane
de persoane care în cursul anului 1986 au beneficiat de pe urma activităţilor Fondului au
fost tineri, angajarea tinerilor cu vârste sub 25 de ani reprezintă una din axele prioritare de
activitate ale Fondului322. Pe lângă ajutorul acordat tinerilor

(prin diferite programe iniţiate de statele membre - cum este cazul a zeci de mii de tineri
francezi carg au beneficiat de contracte de angajare/instruire care le-a dat posibilitatea de f
lucra într-o companie în timp ce îşi continuau pregătirea) FSE a acordat prioritate şi adulţilor
din următoarele categorii: şomerii şi persoanele aflate în şomaj parţial, în special cele care
nu mai lucrează de mult timp; femeile care doresc să reia lucrul; persoanele cu handicap
capabile să Jtapreze; lucrătorii care migrează în UE şi imigranţii care s-au stabilit aici
împreună cu familiile lor pentru a lucra; angajaţii, în special cei din companiile mici şi
mijlocii, care se confruntă cu problema recalificării din cauza introducerii noilor tehnologi sau
efpluţiei fenicilor de management; persoanele care lucrează în domeniul promovării
profesionale; experţi în pregătirea profesională sau în recrutare <|şi agenţii de
dezvoltare323.
Alături de angajarea tinerilor cu vârsta sub 2J|ani, cea de-a doua prioritate capitală a FSE a
constituit-o ansamblul celor şapte cele mai dezavantajate regiuni (socotite de "prioritate
absolută'1 cuprinzând aproape o şesime din populaţia activă a Uniunii, mai exact 23 de
milioane de persoane). Este vorba de Grecia, Irlanda şi Portugalia, Mezzogiorno din Italia,
regiunile spaniole Castilia Leon, Castilia - fa Mancha, Extremadura, Andaluzia, Murcia,
Canare, Galicia şi oraşele Centa şi Melilla, Irlanda de Nord şi teritoriile franceze de peste
mări324.
"Carta socială" semnată în decembrie 1989, la Strasbourg reprezintă alături de FSE, cel de-al
doilea instrument al Politicii sociale europene; ea prevede cele 12 drepturi de bază ale
muncitorilor' şi promovarea unor şanse egale pentru femei şi bărbaţi. Concepută (te Jaecpeş

Delors, Carta s-a lovit de refuzul Marii Britanii (prin primul ministru Margaret Thatcher) refuz
justificat de motivul că "ar duce la creşterea şomajului» din cauză că angajatorii nu ar mai
putea crea noi locuri de muncă"325. Carta socială nu a avut decât un simplu efect
declarativ, dar ea a fost urmată de un Program de acţiune socială care (în marea sa parte) în
ciuda unei noi opoziţii a Marii Britanii, a fost aprobat prin votul cu majoritate calificată. După
1989, a urmat momentul 1994, în care Comisia Europeană a adoptat, Carta Albă care viza
printre altele, reducerea şomajului în Uniunea Europeană. Reducerea şomajului a stat în
continuare, în atenţia Uniunii astfel că "în cadrul Consiliului European de la Lisabona (martie
2000) şefii de state şi de guverne ai Uniunii Europene au făcut faimoasa declaraţie conform
căreia obiectivul lor este ca UE să devină, până în 2010, cea mai competitivă şi mai
dinamică economie bazată pe cunoaştere din lume, capabilă de o creştere economică
durabilă, având locuri de muncă mai multe şi mai bune şi o coeziune socială mai mare".

B. Aspecte

a) Principiul egalităţii între bărbaţi şi femei

Având ca bază articolul 141 TCE (care prevede că fiecare stat membru are obligaţia de a
asigura şi aplica principiul egalităţii de remuneraţie între lucrătorii de sex-masculin şi cei de
sex feminin pentru aceeaşi muncă) şi totodată art. 16 din Carta comunitară a drepturilor
sociale fundamentale, care proclamă egalitatea de tratament între bărbaţi şi femei,
observăm că au fost adoptate o serie de norme care - sub diferite aspecte -consfiinţesc
egalitatea dintre bărbaţi şi femei.
Astfel, Directiva 76/207/CEE din 9 februarie 1976 privind punerea în aplicare a principiului
tratamentului egal între femei şi bărbaţi în ce priveşte accesul la locuri de muncă, formarea
profesională şi ascensiunea profesională, precum şi în ce priveşte condiţiile de muncă527.
Directiva precizează că "principiul egalităţii de tratament implică absenţa oricărei

discriminări bazate pe sex328, fie în mod direct, fie în mod indirect, prin referire la starea
familială sau matrimonială ("excepţia este admisă când ■'sexul constituie o condiţie
determinantă la angajare din cauza naturii activităţilor profesionale şi a condiţiilor de
exercitare a acestora"). Egalitatea de tratament implică absenţa oricărei discriminări bazate
pe sex cu privire la condiţiile de acces, inclusiv criteriile de selecţie, la locurile de muncă sau
posturi, indiferent de sectorul sau branşa de activitate, şi la toate nivelurile ierarhiei
profesionale; în acest sens, statele membre sunt obligate să: suprime dispoziţiile legislative,.
regulamentare sau administrative conform principiului egalităţii de tratament; declare nule,
considere nule sau să anuleze depoziţiile %ontrare care sunt incluse în convenţiile colective
sau în contractele individuale de muncă, în regulamentele interne ale întreprinderilor,
precum şi cele din statutele profesionale independente; revizuiască dispoziţiile legislative,
regulamentare şi administrative contrare egalităţii de tratament, care nu mai au temei, iar în
cazul dispoziţiilor convenţionale de aceeaşi natură, partenerii sociali să fie invitaţi să
procedeze la revizuirea lor. K'£r Directiva 2002/73/CE din 23 septembrie 2002 de modificare
a Directivei 76/207/CEE din 9 februarie 1976 a Consiliului privind punerea în aplicare a
principiului egalităţii de tratament între bărbaţi şi femei în ceea ce priveşte accesul la
încadrarea în muncă, la formarea şi promovarea profesională (a Parlamentului European şi a
Consiliului) după ce reaminteşte că principiul egalităţii de tratament presupune inexistenţa
oricărei discriminări pe criterii de sex legată, direct sau indirect, în special de starea civilă
sau familială, defineşte o serie de termeni, definiţii ce nu se regăsesc în textul Directivei
modificate.

b) Libera circulaţie a persoanelor in spaţiul comunitar

Directiva 2004/38329 a Parlamentului European şi a Consiliului privind dreptul la liberă
circulaţie şi şedere pe teritoriul statelor membre pentru cetăţenii Uniunii şi pentru membrii
familiilor acestora
(din 29 aprilie 2004)330. Obiectul Directivei îl constituie: a) condiţiile de exercitare a
dreptului la liberă circulaţie, şedere pe teritoriul statelor membre de către cetăţenii Uniunii şi
membrii familiilor acestora; b) dreptul de şedere permanentă pe teritoriul statelor membre
pentru cetăţenii Uniunii şi membrii familiilor acestora; c) restrângerile drepturilor menţionate
anterior pentru motive de ordine publică, siguranţă publică sau sănătate publică.Expresia
membru de familie dobândeşte un sens mai larg, adică presupune: a) soţul; b) partenerul cu
care cetăţeanul Uniunii a contractat un parteneriat, înregistrat, în temeiul legislaţiei unui
stat membru, dacă potrivit legislaţiei statului membru gazdă, parteneriatele înregistrate
sunt considerate drept echivalente căsătoriei şi în conformitate cu condiţiile prevăzute de
legislaţia relevantă a statului membru gazdă; c) descendenţii direcţi în vârstă de cel mult 21
de ani sau care se află în întreţinerea sa, precum şi descendenţii direcţi ai soţului sau ai
partenerului; d) ascendenţii direcţi care se află în întreţinere şi cei ai soţului sau ai
partenerului. De asemenea sensul termenului lucrător devine unul mai larg: persoana care,
pentru o anumită perioadă de timp, efectuează activitate remunerată pentru sau în
subordinea altei persoane. Şi sensul termenului lucrător/muncitor este mult mai larg în

dreptul comunitar, decât în dreptul intern, el cuprinzând nu numai persoanele angajate în

ţara gazdă, ci şi cele care se află în căutarea unui loc de muncă, şomerii apţi de muncă şi
care anterior au fost angajaţi, persoanele incapabile de muncă datorită bolii sau accidentării
suferite în timpul angajării în ţara gazdă, persoanele care au atins vârsta normală de
pensionare în timpul desfăşurării activităţii în ţara gazdă331.
Reamintim că Tratatul de la Roma şi dispoziţiile ulterioare332 şi jurisprudenţa Curţii împart
libera circulaţie a lucrătorilor imigranţi în trei aspecte importante: accesul la angajare,
dreptul de şedere şi egalitatea de tratament. Accesul la angajare presupune dreptul pe care
orice cetăţean al unui stat membru îl are de a căuta un loc de muncă şi de a se angaja pe
teritoriul altui stat membru; dreptul de şedere reprezintă dreptul de a rămâne pe teritoriul
unui stat membru333. Directiva 2004/38 adaugă, în mod firesc, şi un drept de ieşire pe care
îl au toţi cetăţenii Uniunii de a părăsi teritoriul unui stat membru pentru a călători în alt stat
membru334.
Egalitatea de tratament' este reamintită în art. 24 alin. 1 din Directiva 2004/38 care
prevede; "sub rezerva dispoziţiilor speciale prevăzute expres de tratat şi de dreptul derivat,
orice cetăţean al Uniunii, care, în temeiul prezentei directive îşi are reşedinţa pe teritoriul
statului membru gazdă se bucură de egalitate de tratament în raport cu resortisanţii statului
membru respectiv în domeniul de aplicare a tratatului. Beneficiul acestui drept se extinde
asupra membrilor de familie care nu au cetăţenia unui stat membru şi care au dreptul de
şedere sau dreptul de şedere permanentă".

c) Securitatea şi sănătatea lucrătorilor la locul de muncă

j| Directiva cadru 89/391/CEE a Consiliului din 12 iunie 1989 privind punerea în aplicare de
măsuri pentru promovarea îmbunătăţirii securităţii şi sănătăţii lucrătorilor la locul de muncă
conţine principii generale privind prevenirea riscurilor profesionale, protecţia sănătăţii şi
securităţii, eliminarea factorilor de risc sau neprevăzuţi, informarea, consultarea,
participarea echilibrată în conformitate cu legislaţia

şi/sau practica naţională şi pregătirea profesională a lucrătorilor şi a reprezentanţilor

acestora, precum şi direcţiile generale privind aplicarea acestor principii335. Directiva se
aplică tuturor sectoarelor de activitate, atât
publice cât şi private (industrie, agricultură, comerţ, administraţie, servicii, educaţie, cultură,
recreere etc); ea nu se aplică atunci când vin la contradicţie, caracteristicile specifice
anumitor activităţi din domeniul administraţiei publice, cum ar fi forţele armate sau poliţia,
sau specifice anumitor activităţi din domeniul serviciilor de protecţie civilă3 6. O întreagă
secţiune Directiva acordă obligaţiilor angajatorilor, in acest sens, prevede că angajatorul are
obligaţia de a asigura securitatea şi sănătatea lucrătorilor sub toate aspectele referitoare la
activitatea desfăşurată; chiar şi în cazul în care angajatorul contractează servicii sau
persoane specializate, din exterior, acesta nu este exonerat de răspunderile ce-i revin în
acest domeniu .

Secţiunea IV - Libera circulaţie a serviciilor 1. Generalităţi

Există o tendinţă în literatura juridică - romană fi străină de a trata laolaltă libera circulaţie a
serviciilor şi libertatea de stabilire şi este o tendinţă firească atâta vreme cât libera prestare
de servicii este corolarul necesar al liberei circulaţii a persoanelor13*.
Dar există şi alte puncte de similitudine între diferite capitole privind libera circulaţie a
persoanelor şi serviciilor. Astfel, într-o cauza celebră (van Binsbergen) se arată că principiul
egalităţii de tratament pe criteriul cetăţeniei se referă în egală măsură la lucrători, servicii şi
dreptul de stabilire339. De asemenea, similitudinile dintre dreptul de stabilire şi servicii şunţ
evidentemomentul examinării nivelului la care un lucrător*

desfăşurând o activitate independentă, care prestează servicii obişnuite într-

un stat membru, poate fi considerat ca având o legătură suficientă cu acel
tat pentru a fi stabilit acolo, nu doar pentru a presta servicii pe teritoriul
acestuia340.
Prin urmare, libera circulaţie a persoanelor presupune pentru
resortisanţii statelor membre dreptul de a se deplasa liber pe teritoriul
comunitar, dreptul de şedere în alte state membre decât patria lor de
origine, dreptul de a accede la activităţi economice în statul de primire
(ceea ce presupune nu doar accesul la activităţile salariale, dar şi accesul la activităţile
independente). Statele membre au fost obligate, prin Tratatul CEE, să suprime toate
restricţiile la libertatea de circulaţie şi este vorba, cu deosebire, de legislaţiile naţionale ce
rezervau accesul şi exerciţiul diferitelor activităţi resortisanţilor naţionali sau care impun
străinilor alte condiţii decât cele ceruteipaţionalilor. Aceste restricţii au făcut obiectul a două
programe de suprimare, hotărâte în 12 septembrie 1961 de către Consiliu privind libertatea
de stabilire şi de prestare de servicii; Tratatul de la Amsterdam a simplificat şi actualizat
acestjpexte.

2. Reglementare A. Primară
Reglementarea primară pte conţinută în Capitolul III Serviciile al titlului III, din Partea a
IlMPolScile Comunităţii) a Tratatului CE.
Articolul 49 TCE (fostul articol 59) dispune: „In conformitate cu dispoziţiile ce urmează sunt
interzise Restricţiile privind libertatea de a presta servicii în cadrul Comunităţii cu privire la
resortisanţii statelor membre stabiliţi într-un alt mat al Comunităţii decât cel al beneficiarului
serviciilor. Consiliul hotărând cu majoritate calificată la propunerea Comisiei, poate extinde
beneficiul dispoziţiilor prezentului capitol la prestatorii de servicii care sunt resortisanţi ai
unui stat membru şi şunt
s$ibili# în cadrul Comunităţii".
Articolul 50 TCE (fostul articol 60) prevede: „în înţelesul
prezentului Tratat, simt considerate servicii prestaţiile furnizate în mod
obişnuit în schimbul unei remuneraţii, în măsura în care nu sunt reglementate de dispoziţiile
privind libera circulaţie a mărfurilor, a
capitalurilor şi a persoanelor. Serviciiler cuprind în general: a) activităţi cu

caracter industrial; b) activităţi cu caracter comercial; c) activităţi artizanale; d) activităţi

prestate în cadrul profesiunilor liberale341.
Fără a aduce atingere dispoziţiilor capitolului privind dreptul de stabilire, prestatorul poate,
în vederea executării prestaţiei, să îşi desfăşoare temporar activitatea în ţara în care
prestează serviciul, în aceleaşi condiţii care au fost impuse de această ţară propriilor
resortisanţi".
Observăm că articolul 49 TCE care deschide capitolul include o normă imperativă
prohibitivă, ea interzicând, întocmai ca şi în cazul celorlalte capitole ale Titlului III orice
restricţie, piedică în calea circulaţiei serviciilor. In continuarea sa, articolul 50 TCE dă sensul
legal al noţiunii de servicii, oferind în completare şi-o listă exemplificativă de activităţi care
se înscriu în sfera serviciilor.
Articolul 54 TCE (fostul articol 65) dispune: „Atât timp cât restricţiile impuse libertăţii de a
presta servicii nu sunt eliminate, fiecare dintre statele membre le aplică fară a discrimina pe
motiv de cetăţenie ori naţionalitate sau reşedinţă ori sediu tuturor prestatorilor de servicii
menţionaţi la articolul 49 TCE ultimul paragraf. Această normă se adaugă articolului 49 TCE
şi articolului 50 TCE ultimul paragraf, toate împreună şi fiecare în parte arătând că temeiul
libertăţii de circulaţie a serviciilor îl constituie nediscriminarea resortisanţilor celorlalte state
membre în raport cu cetăţenii proprii.
Articolul 55 TCE (fostul articol 66): Dispoziţiile articolelor 45-48 se aplică domeniului
reglementat de prezentul capitol. înţelegem că şi în cazul serviciilor: 1) excepţia o constituie
activităţile care sunt asociate in statul membru interesat, chiar şi cu titlu ocazional,
exercitării autorităţii publice; 2) limitele libertăţii sunt date de aceleaşi motive - de natură
neeconpmică: ordine publică, siguranţă publică şi sănătate publică; 3)

Consiliul adoptă directivele privind recunoaşterea reciprocă a diplomelor, certificatelor şi a

altor titluri oficiale de calificarea; 4) societăţile ... sunt asimilate persoanelor fizice
resortisante ale statelor membre.
In concluzie, şi normele privitoare la servicii sunt alcătuite intr-o structură tripartită: regulă
(anume interdicţia oricăror restricţii şi în ce constă această libertate), limite (aceleaşi: ordine
publică, siguranţă publică şi sănătate publică) şi excepţie (exercitarea autorităţii publice).

B Secundară (derivată)
Din multele dispoziţii342 care alcătuiesc legislaţia secundară reţinem doar: Directiva
2006/123/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind
serviciile în cadrul pieţei interne.
Ce tt surprinde, la o primă abordare, la această Directivă (2006)/123/CE) este formularea
negativă a dispoziţiilor. Astfel chiar primul articol (obiect) după ce în alin. (1) precizează că:
directiva stabileşte dispoziţii generale pentru facilitarea exercitării libertăţii de stabilire
pentru prestatorii de servicii şi a liberei circulaţii a serviciilor, menţionând totodată un nivel
ridicat al calităţii serviciilor, toate celelalte 6 aliniate cuprind domenii cărora directiva nu se
aplică. Spicuim, prin urmare, că Directiva nu are ca obiect sau nu afectează: 1) liberalizarea
serviciilor de interes economic general, rezervate organismelor publice sau private, şi nici
privatizării organismelor publice prestatoare de servicii; 2) monopolurile care prestează
servicii şi nici ajutoarelor acordate de statele membre în baza normelor comunitare în
materie de concurenţă; 3) măsurile luate la nivel comunitar sau naţional în conformitate cu
dreptul comunitar în scopul protejării sau promovării diversităţii culturale sau lingvistice sau
a pluralismului mijloacelor de comunicare în masă; 4) exercitarea drepturilor fundamentale
astfel cum sunt recunoscute în statele membre şi în legislaţia comunitară.
Maniera aceasta continuă în articolul 2 (domeniu de aplicare) care după ce precizează în
alineatul 1 că se aplică serviciilor furnizate de prestatori stabiliţi într-un stat membru, în
alineatul 2 enumera 12 domenii în care nu se aplică (cum ar fi: servicii neeconomice de
interes general; serviciile din domeniul transportului, inclusiv serviciile portuare care intră în
domeniul de aplicare a titlului V din tratat; serviciile agenţiilor de ocupare temporară a.
forţei de. muncă; serviciilor de securitate privată; serviciilor prestate de notari şi executori
judecătoreşti numiţi de autorităţile pmliee; în

domeniul impozitării; serviciilor audiovizuale, inclusiv serviciile cinematografice, indiferent

de modul lor de producţie, distribuţie şi transmisie, precum şi serviciilor de radiodifuziune;
serviciilor de îngrijire a sănătăţii, fie că sunt sau nu asigurate în cadrul unor unităţi de
îngrijire a sănătăţii şi indiferent de modul în care sunt organizate şi finanţate la nivel
naţional sau dacă sunt de natură publică sau privată.
Din definiţiile cuprinse de articolul 3 ne reţine atenţia definiţia „motivelor imperative de
interes general" (pct. 8): „motive cunoscute în jurisprudenţa Curţii de Justiţie, inclusiv,
următoarele motive: ordinea publică, siguranţa publică, sănătatea publică, păstrarea
echilibrului financiar al sistemului de securitate juridică, protecţia consumatorilor,
beneficiarilor serviciilor şi lucrătorilor; loialitatea tranzacţiilor comerciale; combaterea
fraudei; protecţia mediului şi a mediului urban; sănătatea animalelor, proprietatea
intelectuală; conservarea patrimoniului naţional istoric şi artistic; obiective de politică
socială şi de politică culturală.

3. Concluzii desprinse din jurisprudenţa Curţii de Justiţie în materie

A. Jurisprudenţa clasică
1) Având în vedere că, în scopul eliminării progresive, în cursul perioadei de tranziţie, a
restricţiilor la care se referă articolul 59 CEE, articolul 63 CEE a prevăzut elaborarea unui
„program general" adoptat prin decizie a Consiliului, la 18 decembrie 1961 . Cel puţin în
ceea ce priveşte exigenţa specifică referitoare la cetăţenie sau la reşedinţă, articolele
59 TCE şi 60 TCE implică o obligaţie de rezultat precisă a cărei executare, de către
statele membre, nu ar putea să fie întârziată sau compromisă de absenţa dispoziţiilor ce ar
fi trebuit să intervină în cadrul prerogativelor instituite prin art. 63TCE şi 66 TCE. Rezultă că,
articolele 59 alin. (1) şi
60 alin. (1) au efect direct şi pot, în consecinţă să fie invocate în faţa organelor de
justiţie naţionale, în orice caz în măsura în care ele urmăresc înlăturarea oricărei discriminări
faţă de un prestator pe motivul cetăţeniei sale sau pentru că îşi are reşedinţa într-un alt stat
membru decât cel unde
prestaţia trebuie să fie îndeplinită.

2) Interzicerea restricţiilor liberei circulaţii a serviciilor include toate cerinţele impuse

persoanei ce prestează servicii, în special din motive referitoare la cetăţenie sau la faptul că
persoana nu locuieşte stabil în statul unde se prestează serviciile, cerinţe care nu se aplică
persoanelor stabilite pe teritoriul naţional sau care pot împiedica sau obstrucţiona în alte
moduri activităţile persoanei care prestează serviciile. In special, cerinţa ca persoana care
prestează servicii să locuiască în mod obişnuit3 pe teritoriul statului, unde urmează să fie
prestate serviciile poate, în anumite circumstanţe, să aibă ca rezultat lipsirea articolului
49TCE de efect util, având în vedere că obiectivul precis al acestui articol este interzicerea
restricţiilor privind libertatea de a presta servicii pentru persoanele care nu sunt stabilite în
statul unde urmează să fie prestate serviciile.
Totuşi, luând în considerare natura specifică a unor servicii ce urmează a fi prestate,
anumite cerinţe impuse persoanei ce prestează serviciile nu pot fi considerate ca
incompatibile cu Tratatul, în cazul în care acestea au ca scop aplicarea normelor
profesionale justificate de interesul general - în special reguli privind organizarea,
calificarea, etica profesională, supravegherea şi răspunderea - care sunt obligatorii pentru
orice persoană stabilită în statul unde se prestează serviciile, iar dacă ar fi stabilită în alt
stat, persoana care prestează serviciile nu s-ar afla în sfera de
345
aplicare a acestor reguli ,
In conformitate cu aceste principii, cerinţa ca persoanele, ale căror atribuţii sunt de a asista
la administrarea justiţiei, să fie permanent stabilite în scop profesional în jurisdicţia anumitor
instanţe, curţi sau tribunale, nu poate fi considerată incompatibilă cu prevederile art. 49 şi
50TCE, această cerinţă fiind în mod obiectiv justificată de nevoia de a se asigura
respectarea normelor profesionale de conduită privitoare, în special, la administrarea
justiţiei şi la etica profesională346.
Referitor la o activitate profesională a cărei exercitare este în mod similar nerestricţionată
pe teritoriul unui stat membru, cerinţa de stabilire

pe teritoriul unui stat, constituie o restricţie incompatibilă cu articolele 49 şi 50 ale Tratatului

dacă administrarea justiţiei poate fi asigurată în mod satisfăcător prin măsuri mai puţin
restrictive, ca aceea a alegerii unei adrese pentru servicii.
3) Conform Tratatului, interzicerea discriminării se aplică "în sensul
acestui Tratat" şi „fară a neglija nicio prevedere specială conţinută în
acesta". Această din urmă expresie se referă, în special la alte prevederi ale
Tratatului unde aplicarea principiului general prezentat i se oferă în
forme concrete, în funcţie de situaţiile specifice. Libertatea de a oferi
servicii include libertatea pentru beneficiarii serviciilor, de a se deplasa
într-un alt stat membru, în scopul de a obţine acolo un anumit serviciu,
fără a fi obstrucţionat de restricţii, iar turiştii, printre alţii trebuie
priviţi ca beneficiari ai serviciilor . Atunci când dreptul comunitar
garantează unei persoane fizice libertatea de circulaţie într-un alt stat
membru, protecţia acelei persoane în interiorul statului membru în discuţie,
la fel ca în cazul cetăţenilor acelui stat şi a rezidenţilor în acel stat, este un
corolar al libertăţii de circulaţie. Rezultă că interzicerea discriminării este
aplicabilă beneficiarilor de servicii în contextul Tratatului în ceea ce
priveşte protecţia împotriva riscului de a fi victima unui atac şi dreptul
de a obţine compensaţii financiare, prevăzut de către legislaţia
naţională, atunci când acest risc se materializează. Faptul că această
compensaţie în discuţie este finanţată de Trezoreria Publică nu poate
modifica regulile privind protecţia drepturilor garantate prin Tratat.
4) Articolul 59 din Tratat trebuie interpretat în sensul că se referă
la serviciile pe care un prestator le oferă prin telefon unor destinatari
potenţiali care se află în alte state membre şi pe care Ie furnizează fară a se

5) Reglementările dintr-un stat membru care interzic prestatorilor de servicii care îşi au
sediul pe teritoriul său să adreseze apeluri telefonice nesolicitate unor clienţi potenţiali care
se află în alte state membre, cu scopul de a-şi oferi serviciile, constituie o restricţie adusă
libertăţii de a presta servicii, în sensul articolul 59 din Tratat34 .
6) Limitarea interdicţiei3 practicii numite „cold colling" la anumite întreprinderi pe
motivul conduitei lor din trecut ar putea să fie o măsură suficientă pentru atingerea
obiectivului de a restabili şi a păstra încrederea investitorilor în piaţa naţională a valorilor
mobiliare în general, în orice caz, reglementarea în cauză are o sferă de aplicare limitată.
Mai întâi, ea interzice numai contractarea clienţilor potenţiali prin telefon sau personal fără a
avea consimţământul lor prealabil în scris, celelalte tehnici de contractare fiind în continuare
autorizate. Apoi, această măsură afectează relaţiile cu clienţii potenţiali, dar nu şi cu clienţii
existenţi care au posibilitatea de a-şi da consimţământul în scris pentru noi comunicări. în
cele din urmă, interzicerea apelurilor telefonice nesolicitate este limitată la piaţa pe care s-
au constatat abuzuri, şi anume piaţa contractelor futures pe mărfuri. Faţă de cele expuse
interdicţia practicii numite „cold colling" nu pare să fie disproporţionată în raport cu
obiectivul urmărit. Articolul 59 din Tratat nu se opune actelor normative de drept intern
care, pentru a proteja încrederea investitorilor în pieţele financiare naţionale, interzic
>ractica ce constă în adresarea de apeluri telefonice nesolicitate unor clienţi
potenţiali rezidenţi ai altui stat membru, cu scopul de a le propune servicii legate de
investiţii în contracte futures pe mărfuri.

B. Jurisprudenţa recentă
1. Articolele 48 şi 49 TCE, principiile egalităţii de tratament şi nediscriminării pe motiv de
cetăţenie sau naţionalitate, precum şi obligaţia
de transparenţă care decurge din acestea nu se opun atribuirii directe a unui contract de
achiziţii publice de servicii, către o societate pe acţiuni cu capital integral public, în măsura
în care colectivitatea publică autoritate contractantă, exercită asupra acestei societăţi un
control analog celui pe care îl exercită asupra propriilor servicii şi această societate
desfăşoară partea cea mai importantă a activităţii sale cu colectivitatea sau colectivităţile
care o deţin.
Sub rezerva verificării de către instanţa de trimitere a caracterului operant al dispoziţiilor
statutare vizate, controlul exercitat de colectivităţile acţionare asupra societăţii menţionate
poate fi considerat analog celui pe care acestea îl exercită asupra propriilor servicii în
împrejurări precum cele din acţiunea principală, în care: 1) acţiunea societăţii menţionate
este limitată la teritoriul colectivităţilor respective şi, este exercitată în cea mai mare parte
în beneficiul acestora şi 2) prin intermediul organelor statutare compuse din reprezentanţi ai
colectivităţilor menţionate, acestea exercită o influenţă determinantă atât asupra
obiectivelor strategice, cât şi asupra deciziilor importante ale societăţii respective351.
2) Trebuie recunoscut că obiectivul de a menţine, din motive de sănătate publică, un
serviciu medical şi spitalicesc echilibrat şi accesibil tuturor se poate încadra în sfera uneia
dintre derogările pentru motive de sănătate publică, prevăzute în articolul 46 TCE, în măsura
în care un astfel de obiectiv contribuie, la atingerea unui nivel ridicat de protecţie a
sănătăţii352. Aceeaşi dispoziţie din Tratatul CE permite statelor membre să restrângă
libertatea de a presta servicii medicale şi spitaliceşti în măsura în care menţinerea unei
capacităţi de acordare a îngrijirilor medicale sau a unei competenţe medicale pe teritoriul
naţional este esenţială pentru sănătatea publică şi chiar pentru supravieţuirea
populaţiei353.
Chiar dacă restricţia ... este susceptibilă de a fi justificată de motivele imperative de interes
general amintite ... mai trebuie ca aceasta să nu fie disproporţionată în raport cu obiectiviil
urmărit354. Caracterul absolut, cu excepţia cazului copiilor în vârstă până la 14 ani, al

conţinutului interdicţiei impuse de legislaţia elenă nu este adaptat obiectivului urmărit dat
fiind că ar putea fi adoptate măsuri mai puţin restrictive şi care să respecte în mai mare
măsură libertatea de a presta servicii, cum ar fi un sistem de autorizare prealabilă care să
respecte cerinţele pe care le impune dreptul comunitar şi, dacă este cazul, definirea
baremelor de rambursare a cheltuielilor determinate de îngrijirile medicale353.
3) Articolele 43TCE şi 49TCE trebuie să fie interpretate în sensul că se opun reglementării
naţionale a unui stat membru, în temeiul căruia un lucrător care desfăşoară o activitate
independentă care are reşedinţa în acest stat membru este obligat să înmatriculeze acolo
un vehicul luat în leasing de la o societate stabilită într-un alt stat membru, în cazul în care
acest vehicul nici nu este destinat să fie utilizat cu titlu permanent în principal pe teritoriul
primului stat membru, nici nu este utilizat, în fapt, în

Secţiunea V - Capitalurile şi plăţile 1.Generalităţi

La vremea sa, T.U.E. (Tratatul privind Uniunea Europeană -Tratatul de la Maastricht)
prevedea - în capitolul consacrat politicii economice şi monetare «S că unul dintre
obiectivele337 propuse este realizarea unei uniuni economice monetare bazată pe
următoarele

principii: 1) sistemul economic de piaţă sau al concurenţei este liber acolo unde pieţele sunt
deschise spre interior, dar şi spre exterior; 2) garantarea stabilităţii monetare este dată de o
dezvoltare temeinică a economiei; 3) existenţa unui nivel înalt al politicii în domeniile muncii
şi ale stabilităţii sociale; 4) finanţe publice puternice şi sănătoase în toate statele membre;
5) libertatea deplină a mişcării capitalurilor şi o perfectă integrare a pieţei financiare; 6)
stabilitatea irevocabilă în ce priveşte cursul de schimb şi, în fine, o monedă unică. Tratatul
prevedea realizarea progresivă a U. E. M.: astfel etapa preparatorie - debutată la 1 ianuarie
1994 - avea ca scop asigurarea convergenţei politicilor economice şi pregătirea
instrumentelor în vederea fazei finale. în vederea realizării acestui scop, chiar înainte de 1
ianuarie 1994, statele membre au procedat la armonizarea dispoziţiilor naţionale -
reglementând mişcările de capital şi acordarea de credite serviciilor publice, prin băncile
centrale - cu dispoziţiile tratatului şi programele susceptibile să conducă la o mai mare
convergenţă a dezvoltării economice358. Pentru etapa finală a U.E.M. -începută în anul 1996
Tratatul prevedea stabilirea irevocabilă a cursului de schimb, introducerea unei monede
unice şi crearea unui sistem european de bănci centrale (S.E.B.C.) alcătuit dintr-o Bancă
Centrală Europeană (BCE) şi din Băncile centrale naţionale ale statelor membre. Avantajele
evidente oferite de o Uniune Monetară stabilă şi performantă consta mai ales din: 1)
dispariţia operaţiunilor de schimb în tranzacţiile financiare; 2) eliminarea riscului de schimb
în operaţiunile comerciale şi mişcările de capitaluri; 3) creşterea securităţii calculului
preţurilor şi a planificării; 4) deschiderea pentru investîHri a celui mai mare circuit financiar
din lume, un circuit în care capitalurile pot circula fară obstacole - ceea ce ar avea ca efect o
mai bună protecţie socială a cetăţenilor.
La 2 mai 1998 - la Bruxelles - statele membre au dat naştere în mod oficial monedei unice
EURO, Tratatul încheiat în acest sens fiind semnat de: Austria, Belgia, Franţa, Finlanda,
Germania, Italia, Irlanda, Luxemburg, Olanda, Portugalia şi Spania. Marea Britanie,
Danemarca şi Suedia - din motive politice - au refuzat aderarea la moneda unică, iar Grecia
a semnat Tratatul EURO în anul 2000 (intrând în vigoare la 1 ianuarie 2002). Statele care au
aderat la Tratatul EURO au instituit şi o Bancă Centrală Europeană însărcinată cu punerea în
aplicare şi garantarea
funcţionării politicii monetare unice. Libera circulaţie a banilor se află într-
o strânsă intercondiţionare cu libera circulaţie a persoanelor şi mărfurilor.
Astfel, libera circulaţie a banilor, care dădea sens Uniunii economice â

monetare (şi monedei unice pentru toate statele membre) nu se putea realiza fără crearea
unei pieţe economice fără frontiere, iar pe de altă parte, libera circulaţie a persoanelor şi
mărfurilor nu se putea realiza fară libera circulaţie a capitalurilor. Reflectând această
realitate, Curtea de Justiţie arată „libera circulaţie a capitalurilor, ca şi cea a persoanelor şi
serviciilor, constituie una din libertăţile fundamentale ale Comunităţii. Mai mult, libertatea de
mişcare a capitalurilor este, în practică, o condiţie a exerciţiului eficace al altor libertăţi,
garantate prin Tratat, în special a dreptului de stabilire ..."359.
Libera circulaţie a capitalurilor - prevăzută iniţial în articolul 67-73 din Tratatul CEE şi ulterior
de art. 73 a-73g360 din Tratatul de la Maastricht - se referă atât la mişcarea capitalurilor
aparţinând persoanelor rezidente în statele membre, cât şi la interdicţia tuturor
discriminărilor de tratament fondate pe reşedinţa sau naţionalitatea părţilor. Apare în mod
evident că unul dintre obiectivele importante ale Tratatului a fost eradicarea tuturor
piedicilor la libera circulaţie a capitalurilor ca factor esenţial al producţiei.

2. Reglementare A. Reglementarea iniţială

Cu toate că articolele 67-73 CEE conţineau norme referitoare la libera circulaţie a

capitalurilor, acestea erau mai puţin imperative decât în cazul mărfurilor, persoanelor sau
serviciilor.
De exemplu, articolul 67 CEE (care deschidea Capitolul 4 „Capitalurile") prevedea: (1) In
perioada de tranziţie şi în măsura necesara bunei funcţionări a pieţei comune, statele
membre elimină treptat în relaţiile dintre ele restricţiile impuse circulaţiei capitalurilor
aparţinând rezidenţilor statelor membre, precum şi tratamentul discriminatoriu în baza
cetăţeniei ori naţionalităţii sau reşedinţei ori sediului social al părţilor sau a locului
plasamentului de capital; (2) cel târziu la încheierea primei etape, nu se mai aplică nici un
fel de restricţii plăţilor curente aferente circulaţiei capitalurilor între statele membre.
Tot asemenea, este şi articolul 71 CEE: statele membre se Străduiesc să nu introducă în
Comunitate noi restricţii de schimb care să
afecteze circulaţia capitalurilor şi plăţilor curente aferente acestora şi să nu facă şi mai
restrictive reglementările existente.
Statele membre îşi declară disponibilitatea de a depăşi nivelul de liberalizare a
capitalurilor ... în măsura în care situaţia lor economică, în special starea balanţei de plăţi, le
permit361.

B. Reglementarea din T. U. E
în T.U.E. locul articolelor 67-73 a fost luat de articolele 73 b-g362. Articolul 73 b TUE
introduce interdicţia restricţiilor privind circulaţia în următorii termeni: (1) In temeiul
dispoziţiilor prezentului capitol , toate restricţiile privind circulaţia capitalurilor între statele
membre, precum şi între statele membre şi ţări terţe sunt interzise; (2) In temeiul
dispoziţiilor prezentului capitol, toate restricţiile privind plăţile între statele membre, precum
şi între statele membre şi ţări terţe sunt interzise.
Dar interdicţia prevăzută de articolul precedent nu este absolută deoarece articolul 73 c
dispune: (1) Articolul 73 b nu aduce atingere aplicării, în raport cu ţările terţe, a restricţiilor
existente la 31 decembrie 1993, în temeiul dreptului intern sau comunitar, în ceea ce
priveşte circulaţia capitalurilor având ca destinaţie ţări terţe sau provenind din ţări terţe, în
cazul în care acestea implică investiţii directe, inclusiv investiţiile imobiliare, stabilirea,
prestarea de. servicii financiare sau admiterea de titluri pe pieţele de capital. Şi, tot
asemenea, articolul 73 b364 nu aduce atingere dreptului pe care îl au statele membre: a) de
a aplica dispoziţiile incidente ale legislaţiei lor fiscale care stabilesc o distincţie între
contribuabilii ce nu se află în aceeaşi situaţie în ceea ce priveşte reşedinţa lor sau locul în
care le sunt investite capitalurile; b) de a lua toate
măsurile indispensabile pentru a combate încălcarea legilor şi

reglementărilor proprii, în special în domeniul fiscal sau al controlului prudenţial al

instituţiilor financiare, de a stabili proceduri de declarare a circulaţiei capitalurilor în scopul
informării administrative sau statistice sau de a lua măsuri justificate de motive privind
ordinea sau siguranţa publică (Aceste moduri şi proceduri însă - după cum precizează
articolul 73 b (3) ... nu trebuie să constituie un mijloc de discriminare arbitrară şi nici o
restrângere mascată a liberei circulaţii a capitalurilor şi a plăţilor)365.
In cazul în care, în împrejurări excepţionale, circulaţia capitalurilor provenind din sau având
ca destinaţie ţări terţe provoacă sau ameninţă să provoace dificultăţi grave pentru
funcţionarea Uniunii economice sau monetare, Consiliul hotărând cu majoritate calificată la
propunerea Comisiei şi după consultarea BCE, poate adopta în raport cu ţări terţe măsuri de
salvgardare pentru o perioadă care nu poate depăşi 6 luni, în cazul în care aceste măsuri
sunt strict necesare.

C. Prevederi actuale
In temeiul dispoziţiilor prezentului capitol - precizează articolul 56(1) TCE (fostul articol 73 b)
- sunt interzise orice restricţii privind circulaţia capitalurilor între statele membre, precum şi
între statele
A
membre şi ţările terţe; In temeiul dispoziţiilor prezentului capitol, sunt interzise orice
restricţii privind plăţile între statele membre, precum şi între statele membre şi ţările terţe.
Este al treilea — în şirul istoric - articol deschizător de capitol care, întocmai ca şi
precedentele nu defineşte noţiunile pe care le utilizează: nici capitalurile, nici plăţile.
Definirea celor două noţiuni a căzut în sarcina Curţii de Justiţie şi a doctrinei. Astfel, în ce
priveşte capitalurile doctrina consideră că prin această noţiune se înţeleg „valorile
scripturale, încorporate sau nu în titluri, ca şi monedele metalice care au un curs legal în
momentul operaţiei efectuate"366.
Plăţile curente au fost definite de Curtea de Justiţie - în cazul Luişi et Garbone367 mai mult
prin elementele de distincţie faţă de mişcările de
capitaluri. Astfel, Curtea precizează „transferurile corespunzătoare unei obligaţii de plată
decurgând dintr-o tranzacţie în domeniul schimburilor de mărfuri sau de servicii nu pot fi
calificate ca mişcări de capitaluri"368. Şi Curtea continuă: „plăţile corespunzătoare
călătoriilor în interiorul Comunităţii, efectuate pentru afaceri, studii şi turism, au caracter de
plăţi curente corespunzătoare achiziţiei de bunuri sau prestării de servicii". Rezultă că plăţile
curente sunt transferuri de devize care constituie o contraprestaţie în cadrul unei tranzacţii
subsecvente în timp ce circulaţia capitalurilor este constituită din operaţiuni financiare care
vizează, în mod esenţial folosirea sau investirea fondurilor în cauză, nu remunerarea unui
serviciu. Deoarece de plăţile curente depinde liberalizarea efectivă a mărfurilor şi serviciilor,
ele au făcut obiectul unei suprimări imediate a barierelor existente în această materie,
liberalizare începută la 1 ianuarie 1962 - astfel cum s-a prevăzut în art. 67 alin. (2) al TCEE.
Dacă plăţile curente au fost supuse unei liberări imediate, transferurile de capitaluri -
esenţiale pentru libertatea de stabilire a persoanelor, au fost liberalizate într-o manieră
progresivă şi prudentă. Transferurile de capitaluri au fost definite de Curtea de Justiţie (în
hotărârea Luisi et Carbone) care precizează: „ele nu au ca obiect remunerarea unei prestări
ci plasamentul şi investiţiile, spre exemplu plata primei de asigurare de daune sau de
responsabilitate intră în categoria plăţilor curente, pe când plata primei de asigurare de
viaţă sau care are ca obiect constituirea unui capital este o operaţie de transfer de
capitaluri". Rezultă că transferurile de capitaluri privesc, pe de o parte investiţiile directe,
foarte necesare dezvoltării economice, şi pe de altă parte, acumulările de capitaluri, care
prevăd crearea de fonduri pentru finanţarea investiţiilor.
Dintre elementele de distincţie a normelor remarcăm articolul 57TCE (fostul articol 73 c)
care în aliniatul (1) prevede: articolul 56 nu aduce atingere aplicării, în raport cu ţările terţe,
a restricţiilor aflate în

vigoare la 31 decembrie 1993 în temeiul dreptului intern sau al dreptului comunitar,

adoptate cu privire la circulaţia capitalurilor având ca destinaţie
ţări terţe sau provenind din alte ţări terţe, în cazul în care acestea implică investiţii directe,
inclusiv investiţiile imobiliare, stabilirea, prestarea de servicii financiare sau admiterea de
valori mobiliare pe pieţele de capital. Cu privire la restricţiile existente în conformitate cu
legislaţia internă în Bulgaria, Estonia şi Ungaria, data de referinţă este 31 decembrie 1999.

3. Concluzii desprinse din jurisprudenţa Curţii de Justiţie în materie

1) Articolele 49 TCE şi 56 TCE369 nu se opun aplicării de către un
stat membru, în cazul în care active rezultate din economii şi venituri
obţinute din aceste active sunt disimulate fată de autorităţile fiscale ale
acestui stat membru şi în cazul în care acestea ( autorităţile fiscale ) nu
dispun de nici un indiciu în ceea ce priveşte existenţa lor care să permită
iniţierea unei anchete, a unui termen de recuperare mai lung, atunci când
aceste active sunt deţinute în alt stat membru decât atunci când acestea sunt
deţinute în primul stat membru. împrejurarea ca acest alt stat membru
aplică secretul bancar nu este relevantă în această postură.
Articolele 49 TCE şi 56 TCE trebuie să fie interpretate în sensul că nu se opun ca, atunci
când un stat membru aplică un termen de recuperare mai lung în cazul activelor deţinute în
alt stat membru decât în cazul activelor deţinute în acest prim stat membru şi când aceste
active străine, precum şi veniturile obţinute din acestea erau disimulate faţă de autorităţile
fiscale din primul stat, care nu dispuneau de nici un indiciu în privinţa existenţei lor, care să
permită iniţierea unei anchete, amenda aplicată pentru disimularea activelor şi veniturilor
străine respective să fie calculată proporţional cu conţinutul recuperării şi pentru această
perioadă mai îndelungată370.
2) Potrivit unei jurisprudenţe constante a Curţii, tratatul nu
garantează unui cetăţean al Uniunii, că prin transferul reşedinţei sale,
în alt stat membru decât cel în care avea reşedinţa până atunci, acesta
este neutru în materie de impozitare. Ţinând seama de diferenţele de
reglementare dintre statele membre în această materie, un astfel de transfer
poate, după caz să fie mai mult sau mai puţin avantajos pentru cetăţeni.
Prin urmare, articolele 56 TCE şi 58 TCE trebuie interpretate în
sensul că, nu se opun unei reglementări a unui stat membru, astfel cum

este cea în cauză, în acţiunea principală, care în ceea ce priveşte calculul taxelor asupra
succesiunii datorate de un moştenitor rezident în acest stat membru pentru creanţe de
capital deţinute faţă de o instituţie financiară situată în alt stat membru, nu prevede, în
cazul în care persoana a cărei succesiune este deschisă avea reşedinţa, la data decesului
său, în primul stat membru, imputarea asupra taxelor asupra succesiunii datorate în acest
caz a taxelor asupra succesiunii achitate în celălalt de stat membru371.
CAPITOLUL III DREPTUL COMUNITAR AL CONCURENŢEI

Secţiunea I - Generalităţi

Dreptul comunitar al concurenţei poate fi considerat ca un compromis rezonabil între două

concepţii economice: 1) concepţia liberală conform căreia legea pieţei impune în mod
natural întreprinderilor, un comportament concurenţial şi 2) concepţia dirijistă conform
căreia statul trebuie să intervină pentru a prescrie, pe cale legislativă, un comportament
care să corespundă anumitor obiective economice şi politice. In mod esenţial este vorba de
a permite întreprinderilor să exercite o concurenţă liberă, cu condiţia de a nu dăuna altor
operatori pe piaţă, clienţilor, consumatorilor sau intereselor economice în general.
Obiectivele dreptului comunitar al concurenţei trebuie evaluate în lumina obiectivelor
generale ale Tratatului de la Roma, care în articolul 2* , enunţa că acţiunea Comunităţii
comportă stabilirea unui regim care să asigure nedeformarea concurenţei în piaţa comună,
astfel că în domeniul comunitar libera concurenţă are, nu atât o valoare în sine, cat este mai
mult un mijloc de realizare a altor obiective economice sau politice373, ca de exemplu: 1)
funcţionarea armonioasă a pieţei interioare; 2) politica de

Icercetare şi dezvoltare; 3) politica privind consumatorii. Este vorba mai mult, de garantarea
unei concurenţe practicabile şi eficiente decât de garantarea unei libere concurenţe
absolute374.

Dreptul comunitar al concurenţei îşi are regulile fundamentale In articolul 81 (fostul articol
85) - 89 (fostul articol 94) din Tratatul CB, te capitolul intitulat "Normele privind concurenţa"
(care face parte din Titlul VI (fostul Titlu V) "Normele comune privind concurenţa,
impozitarea şi armonizarea legislaţiilor"). Acest capitol este împărţit în două secţiuni:
"Normele aplicabile întreprinderilor" şi "Ajutoarele acordate de state".
Este însă evident că regulile aplicabile întreprinderilor privesc, fa aceeaşi măsură
comportamentul statelor pe piaţă, ca puteri publice sau întreprinzători» iar regulile ce se
aplică statelor membre privesc şi întreprinderile, cum este cazul regulilor relative la
ajutoarele statului care privesc nu numai acţiunile statelor membre care acordă ajutoarele,
dar şi întreprinderile, ca beneficiare directe ale ajutoarelor.

1. Sfera dreptului comunitar al concurenţei

Comparând reglementările naţionale cu cele comunitare observăm că sfera dreptului
comunitar al concurenţei este mai restrânsă, decât in dreptul naţional, întrucât concurenţa
neloiali nu face obiectul dispoziţiilor dreptului comunitar, care se limitează să edicteze o
serie de reguli specifice naturii pieţei comune ce ţin de practicile monopoliste. Prin urmare,
dreptul concurenţei se va raporta la o serie de activităţi economice pe care le promovează
întreprinderile, propunându-şi să reprime toate activităţile anticoncurenţiale care pot să
afecteze piaţa comună, libertatea economică şi comercială, comerţul dintre statele membre
ale Uniunii Europene (aceste activităţi pot fi bi sau multilaterale - cazul prevăzut de articolul
81 CE, unilaterale - cazul prevăzut de articolul 82 CE -sau concentrări organizate; nu sunt
excluse nici intervenţia statului sau a

colectivităţilor locale § articolele 92-94 TCE - sau practicile de

dumping376)377. | " ^
Dispoziţiile articolului 81 TCE (interdicţia înţelegerilor) şi icolului 82 TCE (interdicţia abuzului
de poziţie dominantă) privesc în
exclusivitate practicile antitrust, cu particularităţile reglementărilor integrării
uropene. Aceste reguli interzic acordurile între întreprinderi, deciziile de
-şociere profesională şi practicile concertate ca şi exploatarea abuzivă de
poziţii dominante, susceptibile să afecteze, direct sau indirect, actual sau potenţial comerţul
între statele membre.
Dreptul comunitar al concurenţei este o disciplină evolutivă378, care trebuie să răspundă
aşteptărilor şi practicii întreprinderilor cărora li se aplică direct (şi care simt interesate să nu
ignore regulile sale, politica de
aplicare şi jurisprudenta)

Teritoriul pe care se aplică disp&Hile articolelor 81 şi 82 TCE

Reglementările comuSpare con|^wîn articolele 81 şi 82 TCE se aplică comportamentului
comdwal al întreprinderilor a căror mărime ori
ctivitate estşlf ufîcientă, pentru a fi wctată de aceste regi Ele se aplică
nu numai ţărilor din Comunitatea Europeană, dăfcită dispoziţiilor echivalente care figurează
în Tratai! (Porto) privind Spaţiul Economic European (SEE) ele se aplică şi #fatelor membre
AELS (fară Elveţia) . Acest spaţiu reprezintă un teritoriu iu peste 400 milioane de p^jşoane,
fiind astfel cea ipai mtmsa piaţa europeana .
Deşi câmpul de apillare a regulilor enunţate în Tratatul CE, precum Şi din Tratatul fee la
Porto se limitează la spaţiul geografic comunitar, locălilpea comportamentului
anticoncurenţial t&jliaţa comună nu semnifică faptul că toate elementele comportamentului
concurenţial trebuie în mpd obligatoriu să se producă în sânul Comunităţii. Astfel, articolele
81 şi,82 TCE sunt aplicabile şi comportamentelor care deformează concurenţa în interiorul
pieţei comune, cum ar fi cazul în care două întreprinderi încheie un acord comun
anticoncurenţial în ţări îndepărtate de Comunitate - ca

Japonia - acw eft direct sau indirect poate să aibă un pipact economic în Piaţa Comună.
în acest sens este şi o hotărâre a Curţii de Justiţie380 în care se arată faptul că o
întreprindere participantă la un acord şi situată pe o piaţă terţă nu reprezintă un obstacol
pentru aplicarea articolului 81 TCE, câtă vreme acordul produce efecte pe teritoriul Pieţei
Comune. La rândul său şi Comisia a condamnat381 un acord între 41 de fabricanţi
canadieni, americani, suedezi şi finlandezi, toţi domiciliaţi - la vremea aceea38 | în afara
Pieţei Comune, dar având încheiate sau negociate contracte cu clienţi europeni; ea a arătat
că locul producerii efectelor a fost determinant pdmru caracterizarea infracţiunii (fapt
confirmat şi de Curte).
Chiar dacă locul geografic al unui comportament concurenţial este o ţară terţă, poate să
rezulte un efect pe Piaţa Comună prin ricoşare. în acest sens, Curtea a statuat cu privire la
întrebarea dacă un contract de distribuire de produse cosmetice de lux (comercializate de
Ives Saint Laurent Parfums SA) în Rusia şi Ukraina, care interzicea revânzarea acestor
produse în afaralcelor două teritorii este compatibil cu articolul 81 TCE, în măsura în care,
împiedică reexportul acestor produse către statele membre în Comunitate. Curtea a precizat
că, acordurile care interzic revânzarea de produse în afara teritoriului contractual
necomunitar, nu constituie acorduri care, prin natura lor, să fie interzise de articolul 81 TCE.
Obiectivul examenului este de a şti dacă exisktă un risc de influenţă sensibilă asupra
schimburilor curente între statele membre, susceptibil de a dăuna realizării obiectivelor
Pieţei Comune, deoarece este vorba de produse de lux distribuite nu numai pe teritoriul
necomunitar, dar, de asemenea, şi în Comunitate, printr-un sistem de distribuţie selectiv.
Totodată, trebuie avut îp vedere gradul concurenţei în interiorul reţelei comunitare de
distribuire a acestor produse şi diferenţa efemivă de preţ, între preţul produselor comunitare
şi necomunitare383.

3. Subiectele faţă de care se aplică articolele 81 şi 82 TCE

Articolul 81 TCE(fostul art. 85 CEE) declară că sunt incompatibile cu piaţa comună - fiind
interzise - orice acorduri între întreprinderi, orice decizii ale asociaţiilor de întreprinderi şi
orice practici concertate care pot afecta comerţul între statele membre şi care au ca obiect
sau ca rfect,

împiedicarea, restrângerea sau distorsionarea concurenţei în interiorul pieţei comune, şi mai

ales cele care constau în: a) fixarea directă sau indirectă a preţurilor de cumpărare sau de
vânzare sau a altor condiţii de tranzacţie; b) limitarea sau controlul producţiei, al desfacerii,
al dezvoltării tehnice sau al investiţiilor; c)- împărţirea pieţelor sau a surselor de
aprovizionare; d) aplicarea unor condiţii inegale la prestaţii echivalente faţă de partenerii
comerciali, creându-le astfel un dezavantaj concurenţial; e) condiţionarea încheierii
contractelor de acceptarea de către parteneri a unor prestaţii suplimentare, care, prin
natura lor sau conform uzanţelor comerciale, nu au nici o legătură cu obiectul acestor
contracte.
Articolul 81 TCE prevede că acordurile sau deciziile interzise sunt nule de drept. Cu toate
acestea "dispoziţiile paragrafului 1 pot fi declarate inaplicabile: oricărui acord sau categorii
de acorduri între întreprinderi; oricărei decizii sau categorii de decizii ale asociaţiilor de
întreprinderi; oricărei practici concertate sau categorii de practici concertate, care contribuie
la ameliorarea producţiei sau distribuirii produselor, la promovarea progresului tehnic sau
economic, rezervând în acelaşi timp utilizatorilor o parte echitabilă din profitul realizat şi
fară: a) să impună întreprinderilor interesate restricţii care nu sunt indispensabile pentru
atingerea acestui obiectiv; b) să dea întreprinderilor posibilitatea de a elimina concurenţa
pentru o parte substanţială a produselor în cauză".
Articolul 82 TCE (fostul articol 86 CEE) precizează că "exploatarea abuzivă a unei poziţii
dominante pe piaţa comună sau pe o parte substanţială a acesteia, exercitată de una sau
mai multe întreprinderi, este incompatibilă cu piaţa comună şi interzisă, în măsura în care
comerţul dintre statele membre poate fi afectat. Aceste practici abuzive pot consta mai ales
în: a) impunerea, direct sau indirect, a unor preţuri de cumpărare sau de vânzare sau a unor
condiţii de tranzacţie inechitabile; b) limitarea producţiei, a pieţelor de desfacere sau a
dezvoltării tehnice, în dauna consumatorilor, c) aplicarea unor condiţii inegale ia prestaţii
echivalente faţă de partenerii comerciali, creându-le astfel un dezavantaj concurenţial; d)
condiţionarea încheierii contractelor de acceptarea de către parteneri a unor prestaţii
suplimentare, care prin natura lor sau conform uzanţelor comerciale, nu au nici o legătură cu
obiectul acestor contracte.
Deoarece articolul 81 TCE (fostul articol 85 CEE) şi articolul 82 TCE (fostul articol 86 CE) sunt
incluse în secţiunea "Reguli aplicabile întreprinderilor" înţelegem că ele se aplică
întreprinderilor, ca agenţi economici. Noţiunea de întreprindere nu este definită de Tratat,
definirea căzând în sarcina doctrinei şi a jurisprudenţeu Din punct de vedere economic
întreprinderea este un ansamblu de mijloace umane şi materiale concordante sub o direcţie
economică pentru realizarea unui obiectiv
economica Tribunalul de Primă Instanţă a calificat drept întreprindere "toate entităţile
economice constituite dintr-un ansamblu de elemente materiale şi umane"385 iar Comisia a
considerat că "toate entităţile ce desfăşoară o activitate comercială pot fi considerate
întreprinderi". La rândul său Curtea de Justiţie a precizat că "art. 85 TCE se adresează
entităţilor economice, constând fiecare într-o organizare unitară de elemente personale,
materiale şi imateriale urmărind de o manieră durabilă un scop economic determinat de a
produce şi a vinde, de exemplu, în vederea maximizării profitului său, eventual chiar în
detrimentul profiturilor
• 386
individuale ale diferitelor componente ale sale ".
Rezultă că - noţiunea de întreprindere - în funcţie de care se analizează dreptul comunitar al
concurenţei, nu se confundă cu societăţile, deoarece articolul 81 şi articolul 82 TCE se aplică
întreprinderilor indiferent de forma juridică: societăţi civile, cooperatiste, comerciale, grupuri
de interese economice, stabilimente publice dotate cu. personalitate morală, asociaţii,
fundaţii etc; chiar şi o persoană fizică poate să constituie o întreprindere. O întreprindere
este un ansamblu organizat de resurse care nu are nevoie de o formă juridică determinată,
putând să fie o persoană fizică, o persoană juridică sau un grup a cel puţin două dintre
acestea, trebuie să funcţioneze ca o unitate economică independentă, autonomă şi să
realizeze o activitate economică pe o bază durabilă . Toate cele mai sus precizate reprezintă
condiţii pentru ca o entitate economică să fie socotită o întreprindere căreia să i se poată
aplica dispoziţiile TCE în materie comunitară.
Astfel, faptul că nu este nevoie de o formă juridică determinată pentru ca o entitate
economică să fie socotită întreprindere se explică prin: 1) aceea că graţie definiţiei
generoase oferite de Curtea de Justiţie orice entitate ce desfăşoară o activitate economică
poate fi socotită întreprindere (observăm o dată în plus că definiţiile Curţii de Justiţie tind să
reducă sau să anihileze orice tendinţă a statelor ori întreprinderilor de a scăpa de sub
reglementările Tratatului; tocmai de aceea Curtea de Justiţie nu se opreşte doar la o formă
juridică determinată); 2) aceea că în cursul existenţei sale o întreprindere poate să-şi
schimbe - prin fuziune ori divizare - forma juridică; 3) aceea că activitatea economică
presupune cu necesitate capacitatea de a avea resurse şi de a încheia contracte în legătură
cu ele

şi pnn urmare, măcar o parte a întreprinderii trebuie să aibă personalitate juridică388.

In privinţa faptului că o întreprindere trebuie să fie o entitate independentă autonomă s-a
precizat că articolul 81 alin. 1 TCE interzice acordurile dintre întreprinderi, deciziile de
asociere a întreprinderilor şi practicile concertate care au un efect anticoncurenţial. Aceste
acorduri, decizii, practici sunt calificate ca înţelegeri când există cel puţin două întreprinderi
participante la acord. Dar o pluritate de societăţi pot să constituie una şi aceeaşi
întreprindere, când în acordul unui grup există un singur centru de decizie situat, în mod
normal, la nivelul societăţii mamă care dă directive ansamblului filialelor. Este adevărat că o
filială are personalitate juridică dar societatea mamă poate fi ţinută ca responsabilă pentru
comportamentul filialei sale.
In jurisprudenţa lor asupra acestui punct, Curtea de Justiţie şi Tribunalul de Primă Instanţă
consideră că noţiunea de întreprindere folosită de articolul 81 alin. 1 TCE vizează unităţile
economice, chiar dacă din punct de vedere juridic ele sunt alcătuite din mai multe persoane
fizice sau juridice. în acest sens Curtea arată: "art. 85 totuşi nu vizează acordurile şi
practicile concertate între întreprinderile aparţinând aceluiaşi grup, între societatea mamă şi
filială, dacă întreprinderea formează o unitate economică în care filiala nu se bucură de o
autonomie reală în determinarea liniei sale de acţiune pe piaţă şi dacă aceste acorduri sau
practici au ca scop stabilirea unei repartiţii interne a sarcinilor între întreprinderi389".
Rezultă din jurisprudenţa Curţii, că nu se va aplica articolul 81 art. 1 TCE dacă există o
dependenţă absolută între o filială şi societatea mamă şi dacă acţiunile filialei nu reprezintă
decât o repartizare de sarcini în sânul grupului. într-un asemenea caz, acţiunea grupului faţă
de filială nu poate fi calificată ca înţelegere, chiar dacă rezultatele acţiunii sunt similare celor
interzise de articolul 81 TCE. Curtea de Justiţie şi-a reafirmat jurisprudenţa şi în cauza Viho
Europe 90 în care este vorba de un litigiu adus în faţa Curţii de un mic distribuitor de stilouri
şi alte obiecte de birou, în
urma deciziei Comisiei de respingere a plângerii privind practicile fabricantului englez de
stilouri Parker Pen ltd. Acesta vinde stilourile sale în anumite ţări, în Piaţa Comună, prin
intermediul filialelor sale. Viho a încercat, fară succes, să intre în relaţii comerciale cu Parker
şi să obţină produsele sale în condiţii echivalente celor acordate filialelor. In plângerea
depusă la Comisie, Viho acuza Parker că a obligat filialele sale să limiteze

istnbuirea produselor în teritoriile care le-au fost împărţite, segmentând

Piaţa Comună şi pieţele naţionale. în cursul procedurii, Parker a admis că în interiorul
grupului său cererile de livrare sunt în mod sistematic expediate către filialele locale, astfel
că cererea societăţii olandeze Viho făcută filialei germane Parker a fost expediată filialei
olandeze, pentru ca ea să trateze cererea şi să elibereze produsul, dar societatea Viho s-a
adresat iar filialei germane, pentru a beneficia de preţurile sale mai mici. In faţa Curţii, Viho
a contestat decizia Comisiei, deoarqie protecţia teritorială astfel practicată de Parker
împiedică pe terţi, ca ea însăşi, să se aprovizioneze liber şi la cele mai bune preţuri în sânul
Comunităţii, ceea ce i-ar putea afecta şi pe consumatori. Curtea a respins argumentele
societăţii Viho şi a constatat că societatea mamă dirijează amjvitatea de vânzare şi
marketing a filialelor, obiectivele de vânzare, gama produselor de vânzare, controlul
activităţii publicitare, politica preţurilor şi remizelor. Pentru Curte, Parker şi filialele sale
formează o unitate economică în care filialele nu se bucură de o autonomie reală în
determinarea liniei de acţiune pe piaţă şi care aplică instrucţiunile împărţite de societatea
mamă care le controlează391.
Tot asemenea, în scopul de a stabili dacă o întreprindere poate fi considerată a fi încălcat
articolul 81 alin.l TCE, Curtea de Justiţie a statornicit că singurele chestiuni relevante sunt: 1)
dacă ea a participat cu alte întreprinderi la un acord având ca obiect sau efect restângerea
concurenţei şi 2) dacă acel acord era răspunzător de afectarea comerţului între statele
membre (problema daca participarea individuală a întreprinderii în cauză la acel acord a
putut, în pofida proporţiilor sale limitate, să restrângă sau să afecteze comerţul între statele
membre este complet irelevantă)392.
O problemă ce trebuie să fie rezolvată a fost dacă o activitate desfăşurată de un stat sau
altă colectivitate publică poate fi asimilată unei activităţi economice cu caracter industrial
sau comercial, susceptibilă de a fi exercitată* în principiu măcar, de o întreprindere pri&ată
şi în scop lucrativ sau dimpotrivă, relevă exerciţiul unei puteri publice care decurge din
suveranitatea de stat. Dacă în primul caz este vorba de o întreprindere -supusă articolelor
81 şi 82 TCE - în al doilea caz nu este vorba de o întreprindere. Pentru exemplificare pot fi
oferite următoarele cazuri: 1) într-unui este vorba de o instituţie publică a administraţiei
federale germane care exercita o activitate de plasare a şomerilor la entităţi

economice distincte şi care a fost considerată de Curte393 ca fiind întreprindere. Cazul este
interesant şi pentru că este vorba de contestarea unei legislaţii statale care acordă
monopolul plasării şi recrutării şomerilor unui organism de stat. Curtea a considerat că un
astfel de organism trebuie calificat ca întreprindere deoarece în contextul dreptului
concurenţei
"activitatea de plasare este o activitate economică iar împrejurarea că
"cavităţile de plasare sunt înpnod normal conferite oficiilor publice nu
afectează natura economică a acestor activităţi"; 2) în altul394 este vorba de activitatea
unui organism căruia îi fusese încredinţată organizarea
serviciilor de securităţii aeriană. Curtea verificând natjţa, obiectul şi
regulile ce se aplică acestei activităţi a concluzionat M organismul respectiv
nu este o întreprindere supusă regulilor concurenţei. în acest caz, s-a pus o chestiune
prejudicSlă la Curtea de Jug™|Jn cadrul unui litigiu relativ la
acoperirea de redevenţe Me drui§ datorate de compania germană SAT -
Fluggeşplschaft, chesti^g relativi »iaracl^ul r&v^j|ei: - de remunerare a unei|^tedtăţi
economfp sau pe QjMgkparte vărsată pentru uzul unui
serviciu public. In co«uzi^^&e av<«tul ^prij^Pta că activitatea de control aerian este
sustrasă, pr^pnatura sa de la concurenţă; ea reprezintă un monopoţnorMii. în spMwgari se
«reita şi în această privinţă o conAentMfce d^ă ^an«ie m nurWMf^^We de dorit, dar şste şi
imposiMlă. Curtea a coreferat că actiâitatea de control aerian constituie o prerogativă a
puterii publice şi nu o activitate economică supusă concurenţei ("prinse îi&j ansamb»
loi^^Mătile Eurocontrol prin natura, obiectul şi|iegulil4irora int «puse se leagă de exerciţiul
prerogativelor relative la controlul şi Jppliţia spaţiului aerian care sunt în mod tipie
prerogativa^, putere publiţ^^^tivitatea ău prezintă caracter economic care să justifice
aplicarea regulil(*concurenţei")395. Statele înseşi sunt supuse obligaţiei de a ajigura
efecty&ll al articolului 81 TCE, ceea ce înseamnă că statele nu trebuie să ia Aici o măsură
legislativă şi nici să comită vreun n care ar avea drept consecinţă autMzarea sau favorizarea
infracţiunilor întreprinderilor naţioiriâe la articolul 81 şi articolul 82 Tqm Deoarece sta»e au
obligaţia de strictă neutralitate în privinţa
comportamentului concurenţial al întreprinderilorptuate pe teritoriul lor, ele w pot introduce
în reglementarea naţională măsuri itee să favorizeze bordurile de preţ sau repartizarea
geografică.

Secţiunea II - Interdicţia prevăzută de articolul 81 alin. 1 TCE şi excepţiile prevăzute de

articolul 82 alin. 3 TCE

1. Reglementarea dată de articolul 81 alin. 1 TCE

Rolul articolului 81 alin.l TCE din tratat este de a preveni toate
comportamentele anticoncurenţiale rezultând din acorduri sau alte practici între două sau
mai multe întreprinderi care deformează jocul concurenţei -prin "împiedicarea, restrângerea
sau distorsionarea concurenţei" - şi care sunt susceptibile să afecteze comerţul între statele
membre. Tocmai de aceea articolul 81 alin. 1 TCE nu defineşte "acordurile între
întreprinderi, deciziile asociaţiilor de întreprinderi, practicile concertate" textul legal
urmărind astfel să cuprindă în sfera sa orice asemenea acte care ar reprezenta obstacole ori
bariere în calea comerţului dintre state3 .
Din punctul de vedere al politicii economice se estimează că astfel de înţelegeri au, în mod
logic, drept consecinţă preţuri mai ridicate şi consum mai mic, ceea ce n-ar fi existat în cazul
absenţei înţelegerii, acordului sau practicii concertate.
Conform articolului 81 TCE sancţiunea imediată este nulitatea, dar interdicţia nu trebuie
absolutizată câtă vreme articolul 81 alin. 3 TCE prevede posibilitatea pentru Comisie de a
excepta anumite acorduri specifice de la aplicarea articolului 81 alin. 2 TCE. în textul
articolului 81 alin. 1 TCE figurează o listă nelimitativă de practici şi acorduri interzise ca:
fixarea directă sau indirectă a preţului în comun de concurenţi, acorduri de împărţire a
pieţelor, a surselor de aprovizionare sau a pieţelor de desfacere, acorduri de aplicare
discriminatorie a condiţiilor comerciale. Deoarece enumerarea prevăzută de articolul 81 alin.
1 TCE are doar un caracter exemplificativ sau fost considerate ca practici sau acorduri
interzise şi următoarele acte: 1) acordurile comerciale colective exclusive între producătorii
naţionali şi cumpărători; 2) acordurile de adaptare a preţurilor de import la nivelul preţurilor
naţionale; 3) practicile de reducere colectivă a cifrei de afaceri a producătorilor dintr-un stat;
4) creşterile simultane de preţuri; 5) restricţiile privind importurile, interdicţiile ori restricţiile
privind exporturile (fixare de cote de export); 6) rabaturi de preţuri; 7) promisiuni de a nu
contesta validitatea brevetelor397

Tot asemenea, acordurile care vizează în esenţă, să permită mai multor întreprinderi
concurente să pună în aplicare o politică comună privind ca obiect modificarea în mod
sensibil a structurii pieţei prin intermediu] unui mecanism destinat să încurajeze ieşirea de
pe piaţă a unora dintre ele şi pe cale de consecinţă, reducerea supracapacităţilor care ie
afectează rentabilitatea, împiedicându-le să realizeze economii la scară, se opun în mod
vădit concepţiei inerente dispoziţiilor privind concurenţa din tratat, potrivit căreia orice
operator economic trebuie să determine în mod autonom politica pe care intenţionează să o
urmeze pe piaţă. Articolul 81 alineatul (1) TCE urmăreşte într-adevăr să interzică orice formă
de coordonare care substituie în mod conştient riscurile concurenţei, cu o cooperare practică
între întreprinderi398.
In ceea ce priveşte punerea în aplicare a unor astfel de acorduri, introducerea unei
contribuţii plătite întreprinderilor care se retrag de către întreprinderile care rămân pe piaţă,
constituie un obstacol în dezvoltarea naturală a cotelor de piaţă pentru unele dintre
întreprinderile care rămân, care sunt motivate să nu depăşească volumul obişnuit de
producţie sau chiar să îngheţe producţia, şi constituie o restricţie al cărei obiect are caracter
anticoncurenţial. Aceeaşi este situaţia restricţiilor impuse întreprinderilor care se retrag în
ceea ce priveşte posibilitatea de a dispune de instalaţiile lor de producţie şi de a ie utiliza, în
măsura în care astfel de restricţii urmăresc să evite ca aceste instalaţii să poată fi utilizate
de noi operatori care intră pe piaţă pentru a concura cu întreprinderile care rămân. Faptul că
restricţiile menţionate, precum şi clauza de neconcurenţă impusă întreprinderilor care se
retrag sunt limitate în timp, nu este de natură să pună sub semnul întrebării constatarea
caracterului anticoncurenţial al obiectului lor399.

Uri exemplu înacest sip, este elocvent; e vorba de grupul Unilever care se afla pe fpna
potffie, pe piaţa îngheţatei în mulfpţări ale Uniunii Europene. Grupul american Mars
(fabtwgm al batoanelor de dulciuri Mars) dorea să intre pe adastă piaţă, dar s-a lofft de
aflîdul dintre Unilever şi revânzătorii de 'P^eta^feinfere^Mlever |eda anumite avantaje re
vânzătorilor în scfŞmbul unui angajamemt deftccl^vitate#u acesta care-i împiedica să
vândă altă îngheţată decât Unilever. MU mult, în Irlanda şi OetmMa, Unilever a furnizat
coi^elat^re com^pale r^lânzătorilor cu condiţia ca r»nzăti^Pfe. şficheze exojBp produs
Unilever. Această' clajipă avea ca efeci împiedicarea intrării efective ^Mars pe această piaţă
deoarece numărul distribuitelor^^^iaţă legaff prin obli^ţia de $ nu vinde decât produse
Unilev^em&fi(«it de mâ|| pentfil a el|||ple Mars de pe piaţă. Mai întâi, Mars a factif o
plângerea Coîilsia Europeană contra sistemului de dftib«e pra(^^^p[ G^na^^pl Unilever şi
de un alt
A
fabricant Sl|0îler fere oiipa de ppt ârafeiţ^^BŞ^^tă pe pljil). In apărarea lor, cele
dou^tereprimeriMi af^^^fe apelurile de exclusivitate în cauză s-ar putea înca(^^^fe)
sl^^^^e e»epţie prevăzu^l^ articolul 81 alin. 3 TC^Wom^a a^^^Wt cănj^fct întrunit cele
patru condiţii prevăzute de acest ttticAiar acordj^^wkcheia^ de Dangfee-ş! Scholler pe p^p
germană con^^Mlo resţ^^W apreciat» a coflgurenţei contrară dreptului comunitar al
concuren»^»va a™ mai târziu, Mars s-a plâns Comisiei de practici sinJjire ale ^^■evei|!^
bfcida, iar Comisia, examinând acordurile dăldistriAre ^^^^ de fcnilever în Irlanda, a
constatat nu nilpai o re^wie a co«ure^^ datorită sistemului de distribuire dar şi un abuz de
pozlle dominantă a Unilev^fpe această piaţă. Unilever a acceptat să-şiteiodifîce pract^fe pe
piaţăJp elinme cauza de exclusivitate şi să acorde detaili||lor o posibilitate mai vastă de
alegere a furnizorilor400.

2. Condiţiile cerute pentru aplicarea articolului 81 alin. 1 TCE

A. " Acorduri între întreprinderi"
Articolul 81 alin. 1 TCE interzice înţelegerile între întreprinderi ceea ce înseamnă că: 1)
trebuie să existe două sau mai multe întreprinderi între care să se realizeze un acord de
voinţă; 2) înţelegerile sunt orice fel de acorduri încheiate cu intenţia de a coordona
comportamentul întreprinderilor

pe piaţă. Aceasta presupune asumarea explicită a unor obligaţii de către

părţi, obligaţii ce se pot încadra într-unui din cazurile enumerate de
articol401. £ ^ ţn IP^l
Din perspectiva textului legal înţelegem că nu există nici o restricţie cu privire la
modalitatea actului juridic sau la forma acestuia, astfel că pentru a exista un acord în sensul
art. 81 alin. 1 este necesar ca întreprinderile: 1) să-şi fi exprimat voinţa într-un mod
determinat; 2) să-şi fi manifestat intenţia comună de a se comporta pe piaţă într-un mod
care restrânge concurenţa40 .
In acest sens Curtea de Justiţie, într-o hotărâre a afirmat: "pentru a intra sub incidenţa
interdicţiei prevăzute la articolul 81 alineatul (1) CE , un acord trebuie să aibă "ca obiectiv
sau ca efect împiedicarea, restrângerea sau denaturarea concurenţei în cadrul pieţei
comune". Caracterul alternativ al acestei condiţii, indicat prin conjuncţia "sau", conduce mai
întâi la necesitatea de a analiza însuşi obiectul acordului, ţinând seama de contextul
economic în care acesta trebuie să fie aplicat. Pentru a aprecia dacă un acord este interzis
prin articolul 81 alineatul (1) TCE, luarea în considerare a efectelor sale concrete este
superfluă atunci când se dovedeşte că acesta are ca obiect, împiedicarea, restrângerea sau
denaturarea concurenţei în cadrul pieţei comune. Cu toate acestea, în cazul în care analiza
clauzelor acestui acord nu ar indica un grad suficient de nocivitate pentru concurenţi, ar
trebui prin urmare, să se examineze efectele acestuia şi, pentru a fi interzis, să se impună
întocmirea elementelor care probează că, în fapt, concurenţa a fost împiedicată, restrânsă
sau denaturată în mod sensibil. Distincţia între „încălcarea prin obiect" şi "încălcarea prin
efect", rezultă din împrejurarea că anumite forme de coleziune între întreprinderi pot fi
considerate, prin însăşi natura lor, ca fiind dăunătoare pentru buna funcţionare a
concurenţei403.
Când este vorba de un contract scris (contract de distribuire, de exemplu) acordul de voinţă
există fară nici o îndoială. Deoarece dreptul concurenţei este fondat pe realitatea
comportamentelor, indiferent care ar fi forma juridică a acordului, sunt reprimate şi
gentlemen's agreement, prin care fiecare parte se simte obligată faţă de cealaltă fără să fi
fost formalizate obligaţiile lor prin contract404. Situaţia este mai complicată când este vorba
de un pact sau o practică ocultă. In sânul întreprinderilor, dirigentii sunt

informaţi despre constrângerile dreptului concurenţei'şi de aceea, când o practică

concurenţială este aplicată, probele scrise lipsesc deseori. în asemenea cazuri Comisia este
obligată să se pronunţe pe singurul fundament al indiciilor, pe care a reuşit să le obţină
privind comportamentul anticoncurenţial al întreprinderilor bănuite că ar fi participat la o
înţelegere. Printre indicii, se găseşte deseori, un comportament paralel pe piaţă a două sau
mai multe întreprinderi, care nu pot oferi explicaţii obiective ale comportamentului lor.
într-o hotărâre recentă Tribunalul de Primă Instanţă subliniază: "în caz de litigiu privind
existenţa unei încălcări a normelor privind concurenţa, revine Comisiei obligaţia de a stabili
elementele de probă care pot demonstra suficient de temeinic existenţa faptelor care
constituie încălcarea. Atunci când este vorba despre acorduri şi despre practici concertate
cu obiect anticoncurenţial, Comisia trebuie să dovedească, în principal că întreprinderea a
intenţionat să contribuie prin propriul comportament la obiectivele comune urmărite de
totalitatea paticipanţilor şi că a avut cunoştinţă despre comportamentul efectiv, anticipat şi
chiar manifestat în alte întreprinderi în urmărirea aceloraşi scopuri, sau că le putea prevedea
în mod rezonabil şi că era dispusă să accepte riscul aferent. Or, în mod obişnuit, în cazul
practicilor şi al acordurilor anticoncurenţiale, activităţile se desfăşoară în mod clandestin,
reuniunile se ţin în secret şi documentaţia aferentă acestora este redusă la minim". Rezultă
de aici că, chiar în cazul în care Comisia descoperă înscrisuri ce atestă în mod explicit un
contract nelegal între operatori, în mod normal acestea nu pot fi decât fragmentare şi
dispersate, astfel încât adesea este necesar ca anumite detalii să fie reconstituite prin
deducţii. In consecinţă, în majoritatea cazurilor, existenţa unei practici sau a unui acord
anticoncurenţial, dar şi eventual, a caracterului unic şi continuu al încălcării, trebuie să fie
deduse dintr-un număr de coincidenţe şi de indicii care luate în ansamblu, pot constitui în
absenţa altei explicaţii coerente, dovada încălcării normelor privind concurenţa. Prin urmare,
Comisia nu poate fi obligată să aducă o dovadă "dincolo de orice îndoială", privind existenţa
încălcării405
Faţă de aceste indicii Comisia Europeană şi Curtea de Justiţie au construit o teorie a
înţelegerilor bazată pe prezumţii. Toate înţelegerile comportă un aspect material şi unul
psihologic 1 aspectul material rezultă dintr-un eveniment prin care întreprinderile au putut
intra în contact (ex. un salon profesional); în absenţa înţelegerii scrise, aspectul psihologic
implică
un schimb de informaţii, prin care fiecare parte primeşte informaţia ct

certitudinea că cealaltă parte va urma un anumit comportament. Prezumţia operează în

sensul că permite Comisiei să facă legăturile necesare între aspectul material şi cel
psihologic406. Nu există înţelegere, fară si existe în acelaşi timp cele două elemente, şi de
asemenea, nu există înţelegere, dacă părţile sunt în măsură să furnizeze o explicaţie
plauzibilă pentru comportamentul lor paralel. Curtea a apreciat, în acest sens, că un
paralelism de comportament nu poate fi considerat ca reprezentând dovada unei
concentrări, decât în cazul în care concentrarea este singura explicaţie
407 • or,
posibilă . Concluzia aceasta este repetată şi în hotărâri recente în care, în plus, se afirmă:
"astfel, deşi articolul 81 TCE interzice orice formă de coleziune care poate denatura
concurenţa, aceasta nu exclude dreptul operatorilor economici de a se adapta în mod
inteligent la comportamentul constatator sau anticipat al concurenţei acestora".408 Acest
lucru permite explicarea faptului, că anumite comportamente paralele nu sunt totuşi părţi
constitutive a unei înţelegeri prohibite în sensul dreptului comunitar409. De exemplu, pe
anumite pieţe, întreprinderile practică price madeship, prin care anumite întreprinderi, de
regulă în cadrul industriei de automobile, aliniază preţurile lor la cele publicate de o
întreprindere concurentă. Deoarece o anumită întreprindere decide unilateral să alinieze
preţurile sale la acelea ale pieţei, nu există nici un contract între părţi (nici un element
material nu lasă să se înţeleagă că este vorba de o înţelegere prohibită). In concluzie, se
poate afirma că înţelegerile "la care se referă art. 85 alin. 1 TCE acoperă orice tip de acord,
prin care intenţia de a coordona comportamentul pe piaţă, este manifestată printr-o
acceptare explicită a obligaţiilor, moral sau juridic, de către una sau mai multe părţi"410.

B. "Decizii ale asociaţiilor de întreprinderi"

Articolul 81 alin. 1 TCE interzice, de asemenea, deciziile cu caracter anticoncurenţial luate
de organele de conducere ale unei asociaţii de agenţi economici, decizii obligatorii pentru
toţi membrii acesteia (ex. rezoluţia unei asociaţii comerciale care stabileşte termenii în care
membrii pot face afaceri) 11. Se consideră că o decizie va intra în sfera de aplicare a art. 81
alin. 1 TCE dacă asociaţia are capacitatea de a influenţa comportamentul membrilor, atât
prin acte de voinţă obligatorii pentru asociaţi, cât şi prin intermediul recomandărilor dacă
acestea au rolul de a coordona comportamentul întreprinderilor412. De exemplu, deciziile
Comitetului de navlu fluvial existent în Germania, compus din reprezentanţii încărcătorilor;
prin aceste decizii comerţul dintre statele membre este considerat a fi afectat, ele neputând
evita controlul judiciar conform dreptului comunitar al concurenţei.

C. "Practicile concertate"
Prin concertare se înţelege comportarea similară* şi coordonată a
unor agenţi economici realizată cii bună ştiinţă, în vederea împiedicării, restrângerii sau
denaturării jocului liber al concurenţei pe o piaţă sau un
segment al ei413. într-o altă definiţie, practicile concertate constau în comportarea similară
şi coordonată a unor agenţi economici, în absenţa
oricărei înţelegeri, urmărind împiedicarea, restrângerea sau denaturarea
concurenţei . Comisia a precizat că practicile concertate înseamnă o formă

de coordonare între întreprinderi, care înlocuiesc cu bună ştiinţă, riscurile concurenţei, cu o

cooperare practică între ele conducând la condiţii de concurenţă care nu corespund
condiţiilor normale de piaţă415.
"Conceptul de practică concertată" a fost calificat în jurisprudenţa Curţii de Justiţie în care s-
a arătat, mai întâi că articolul 81 TCE tratează o distincţie între acest concept şi conceptele
de "acorduri între întreprinderi" şi "decizii ale asociaţiilor de întreprinderi". Scopul acesteia
este de a aduce în cadrul interdicţiei acestui articol"... o formă de cooperare între
întreprinderi care, fără a fi ajuns în stadiul în care un acord propriu-zis să fi fost încheiat,
înlocuiesc conştient riscurile concurenţei cu o cooperare practică între ele"416.
O practică concertată este, adesea, dificil de dovedit: de aceea trebuie să se distingă între
comportamentul coordonat pe piaţă al agenţilor economici şi comportamentul paralel la care
s-a ajuns în mod independent. Acest paralelism poate fi efectul exercitării dreptului de a se
adapta hotărârilor concurenţilor pe care o întreprindere le poate opta în timpul afacerilor
obişnuite41 . Dovezile practicii concertate pot fi: 1) dovezi directe sub forma scrisorilor,
telexurilor, înregistrări ale convorbirilor telefonice sau ale întâlnirilor şi 2) dovezi indirecte ca
de exemplu: încetarea livrărilor de marfă în mod concomitent, creşterea preţurilor la un
produs în acelaşi timp pe o piaţă cu producători puternici şi relativi numeroşi, divizarea
pieţei etc.41
D. "Practicile anticoncurenţiale au ca obiect sau efect împiedicarea, restrângerea sau
distorsionarea concurenţei în interiorul pieţei comune"
Acordul sau practica prevăzută de articolul 81 alin. 1 TCE trebuie să afecteze comerţul între
statele membre. Această condiţie a fost interpretată de Comisie şi Curte de o manieră foarte
extensivă, atâta vreme cât Curtea afirmă: "pentru a fi îndeplinită această condiţie, acordul
trebuie, pe baza unui ansamblu de elemente, de drept sau de fapt, să permită a considera
cu un grad de probabilitate suficientă că el va putea exercita o influenţă directă sau
indirectă, actuală sau potenţială asupra schimburilor curente între statele membre"?9.

Afectarea HNWtrf^W dintre statele membre - precizează Curtea de Justiţie într-o hotărâre
mmmâ - art ret»! de criteriu de delimitare între domeniul de aplicare al dreptului crai unitar
al concurenţei te special al antalelor 81 TCE şi 82 TCE, fi domeniul de aplicare al dreptului
naţional al concurenţei D*dk se dovedeşte câ încălcarea invocata nu puica afecta comerţul
totercomunitar, sau nu îl poate afecta decât ia mod semnificativ^ dreptul comunii» al
concurenţei şi te special articolele 81 I ( I si 82 TCE nu mmt aplicabil*. Pe de altă parte,
pentru a fi susceptibil si afecteze comerţul dintre statele membre, un acord intre
întreprinderi trebuie să fie de asemenea natură încât, pe baza unui ansamblu de elemente
obiective de drept sau de fapt, trebuie si permită să se considere, cu un grad de
pmbabitttate suficient, ci exercită o influentă directă sau indirecţi actuala sau potenţială
asupra schimburilor comerciale dintre statele membre, intr-ua mod care ar putea aduce
atingere realizării obiectivelor unei pieţe unica Intre statele membre.
In ceea ce priveşte noţiunea disfuncţiei importante în cadrul pieţei comune, aceasta poate
constitui unul dintre criteriile de evaluare a existenţei unui interes comunitar suficient in
vederea examinării unei plângeri de către Comisie4*
Trebuie precizat că. în cazul in care acordul produce efecte doar pe teritoriul unui stat, nu se
va aplica dreptul comunitar al concurenţei, ii dreptul naţional. Articolul 81 TCE vizează toate
acordurile sau practicile concertate care prin obiect sau efect restrâng concurenţa, adică
este suficient ca părţile si fi avui intenţia de a atinge concurenta, pentru ca infracţiunea si fie
constituită: odată intenţia demonstrata nici nu mai este necesari examinarea efectelor.
Acest lucru rezultă d intr-o hotărâre a Curţii de Justiţie*1 in care se afirmă: "luarea in
considerare a efectelor concrete afc unul acord este superfluă câtă vreme prin obiectul său
restrânge, împiedică sau deformează jocul concurenţei".

£• Tipuri de înţelegeri vizate de articolul 81 TCE

Sunt vizate de articolul 81 TCE atât înţelegerile orizontale (mterbntnd competition) tn care
părţik din înţelegeri suni concurenţi actuali sau potenţiali, c vorba dt concurenţa întie mărci
(Pepsi şi Coca Cola de exemplu) cât fi înţelegerile verticale (intra-brand competition) în care
întreprinderile ta care se referă sunt situate pe stadii economice diferite ale

filierei (ex. acordul dintre un fabricant şi distribuitorii unui produs de o anumită marcă).
Acordurile orizontale interzise de articolul 81 alin. 1 TCE sunt: 1) acorduri de fixare a
preţului, de repartizare a pieţelor sau a producţiei; 2) acorduri privind aplicarea
discriminatorie de condiţii comerciale (adică acordarea de condiţii diferite cumpărătorilor în
situaţii identice); 3) acorduri încheiate cu condiţionarea perfectării acestora de acceptarea
de către parteneri a unor prestaţii suplimentare care, prin natura lor sau conform uzanţelor
comerciale, nu au nici o legătură cu obiectul
acestor contracte. Există cazuri în care, înţelegerea este mai greu de găsit, ca în cazul
constituirii sau funcţionării de întreprinderi comune (sau după
terminologia anglo-saxonă joint-venture - risc comun) care pot fi foarte complexe putând fi
supuse, fie regulilor de control al concentrării, fie regulilor articolului 81 TCE. în fapt,
noţiunea de întreprindere comună acoperă şi operaţiunile de concentrare, aşa cum sunt
definite de Regulamentul nr. 4064/89, ca simple acorduri de cooperare (numite întreprinderi
comune cu caracter cooperatist)422.
Politica Comisiei pentru aprecierea întreprinderilor comune cu caracter cooperatist - faţă de
articolul 81 TCE- a făcut obiectul unei comunicări publicate în 16 februarie 1993; regimul
aplicabil întreprinderilor comune a fost modificat de Comisie astfel că, potrivit art. 2 din
Regulamentul nr. 1310/97 din 30 iunie 1997 "când o întreprindere comună, zis concertativă,
prin obiect sau efect, coordonează comportamentul
comercial al întreprinderilor care rămân independente, această coordonare se apreciază
conform art. 89 alin. 1 şi 3 din tratat". Această reglementare introduce o nouă regulă,
conform căreia orice înfiinţare a unei întreprinderi comune, care atinge pragurile controlului
comunitar şi care îndeplineşte de o manieră durabilă funcţiile unei entităţi economice
autonome constituie o operaţie de concentrare.
Acordurile verticale poartă deseori asupra distribuirii de produse. In funcţie de gradul de
restricţie comercială a acordului pot fi distinse mai multe tipuri de acorduri: 1) acorduri de
distribuţie exclusivă constau în aceea că furnizorul se angajează să aprovizioneze un singur
distribuitor pe un teritoriu dat: acordul permite furnizorului să-şi raţionalizeze gestiunea
activităţii comerciale pe un teritoriu, el tratând doar cu un singur
distribuitor. în baza acordului, în schimbul avantajului exclusivităţii distribuitorul exclusiv va
accepta clauze restrictive (ca de exemplu,
terdicţia de a conduce o politică comercială activă în afara teritoriului
u); 2) acorduri de cumpărare exclusivă constând în aceea că

distribuitorul convine să se aprovizioneze de la un singur furnizor pentru toate necesităţile

sale legate de un tip de produs (acest lucru limitează sursele de aprovizionare dar, în
schimbul exclusivităţii, furnizorul îi acordă avantaje comerciale şi/sau financiare).
Distribuţia selectivă presupune - după cum rezultă şi din denumire -că furnizorul, în politica
sa privind vânzarea exclusivă a produselor sale, solicită anumite norme fixate de el.
Distribuţia selectivă este în mod tradiţional, admisă de jurisprudenţa, doar pentru produsele
de înaltă tehnicitate (ex. P.C. fabricat de I.B.M. distribuitorii trebuie să posede anumite
cunoştinţe tehnice) şi de câţiva ani, pentru produsele de lux (ex. ceasurile Rolex pentru care
actul de cumpărare trebuie să corespundă imaginii de lux a mărcii). în acest sens poate fi
prezentat şi cazul Ives Saint Laurent Parfums SA (care este un producător de produse
cosmetice de lux) şi care la 7 iulie 1989 încunoştiinţa Comisia despre o reţea de contracte
de distribuţie selectivă pentru comercializarea în Comunitate a produselor sale de
parfumerie alcoolizate, de îngrijire şi înfrumuseţare şi a cerut, în principal, o atestare
negativă care să confirme inaplicabilitatea articolului 81 alin. 1 CE şi, în subsidiar, o dispensă
în baza articolului 81 alin. 3 TCE. Decizia Comisiei a reafirmat un principiu fundamental în
materie, conform căruia o reţea fondată pe criterii calitative fixate de o manieră uniformă şi
aplicabile în mod nediscriminatoriu scapă prohibiţiei articolului 81 TCE fară a fi nevoie de o
dispensă. In expunerea motivelor acestei situaţii, Comisia subliniază nu numai necesitatea
de menţinere a calităţii dar se referă şi la necesitatea menţinerii imaginii de marcă a
prestigiului, care pe piaţa produselor cosmetice de lux este un factor esenţial de concurenţă.
Ca atare, numeroase clauze conţinute în contract sunt considerate ca justificate cu privire la
articolul 81 alin. 1 TCE, iar altele beneficiază de dispensa articolului 81 alin. 3 TCE -
(dispensa n-a fost acordată decât după modificarea contractelor, în special prin suprimarea
unei "clauze care interzicea revânzarea între distribuitorii stabiliţi în acelaşi stat
membru)423.
înţelegerile verticale în reţeaua de distribuţie, pot să afecteze ansamblul reţelei aşa cum a
demonstrat cazul Volkswagen (ianuarie 1998) care a dat loc celei mai mari amenzi aplicate
unei singure întreprinderi din istorie- până la acea dată - a Comunităţii: 102 milioane ecu
(650 milioane franci francezi). în octombrie 1995, în urma plângerilor a numeroşi
consumatori germani şi austrieci având ca obiect dificultăţile întâlnite la cumpărarea de
maşini noi marca Volkswagen şi Audi în Italia, Comisia a efectuat inspecţii în localurile
Volkswagen (Germania) şi Audi în Iugostadt (Audi este o filială de 98,99% a Volkswagen SG)
tot în Germania şi la
Autogerma din Verona (Italia, Autogerma este o filiala 100% Volkswagen şi importator
comun a două mărci pentru Italia) şi pe lângă un număr de concesionari VAG in nordul
Italiei. Documentele descoperite în momentul inspecţiilor indicau o politică de împărţire a
pieţei pusă în lucru de Volkswagen, Audi şi Autogerma. Probele scrise găsite la locul
diferitelor inspecţii indicau o serie de practici ca de exemplu: 1) ameninţarea rezilierii
contractelor în caz de vânzare către clienţii străini; 2) reducerea sistematică a limitelor
beneficiilor şi a primelor de concesionare vândute în afara teritoriului lor; 3) refuzul Audi, în
1995 de a livra 800 de vehicule concesionarilor italieni care au primit confirmarea acestor
livrări de la Autogerma; 4) controlul listelor de clienţi; 5) instrucţiunile date concesionarilor
italieni în sensul recomandării de a nu comunica clienţilor străini adevăratul motiv al
refuzului vânzării în Italia şi de a invoca drept pretext diferenţele de echipament şi
dificultatea de a executa garanţia. Pe de altă parte, a reieşit că Volkswagen şi Audi erau
conştiente de ilegalitatea practicii lor. In decizia sa Comisia a concluzionat că Volkswagen
împreună cu filialele sale Audi şi Autogerma au comis faptele prevăzute de articolul 81 alin.
1 CE prin încheierea cu concesionarii italieni de acorduri vizând interzicerea sau
restrângerea tuturor vânzărilor pentru utilizatorii din alte state membre şi, de asemenea, cu
alţi concesionari din reţea din alte state membre. Decizia a obligat Volkswagen - care
trebuia ea însăşi să dea instrucţiuni în acest sens celor două filiale - să suprime din
contractele sale de concesiune toate restricţiile de limitare sau interzicere în Italia de
vânzare de autovehicule noi consumatorilor finali sau intermediarilor agreaţi sau
concesionarilor altor state membre. Comisia a stabilit o amendă de 102 milioane ecu pentru
Valkswagen pe motivul gravităţii infracţiunii. Pentru fixarea amenzii Comisia a ţinut cont de
durata infracţiunii (mai mult de 10 ani) şi în special de faptul că societăţile membre în grupul
Valkswagen au exploatat puterea lor economică faţă de reţeaua lor de concesionari în Italia
pentru a-şi pune în practică măsurile restrictive 24.
Există şi acorduri care sunt nevizate de articolul 81 alin. 1 TCE; este vorba de acorduri de
importanţă minoră care datorită slabului impact pe piaţă, nu sunt susceptibile să afecteze
comerţul statelor membre şi jocul concurenţei în cadrul Pieţei Comune. Ele au ftcut obiectul
unei serii dc comunicări prin care Comisia precizează care sunt condiţiile ca anumite
acorduri să scape interdicţiei articolului 81 TCE şi aceasta în scopul facilitării cooperării între
întreprinderi (prima a fost dată în 1970 si ea a fost supusă unui şir de modificări în 1986,
1997).

Trebuie spus că potrivit comunicării, Comisia consideră că acordul între întreprinderi nu cade
în sfera de aplicare a articolului 81 alin. 1 TCE, în cazul în care părţile de piaţă combinate de
întreprinderi părţi în acord sau practică, în cauză, sunt inferioare anumitor praguri, când
întreprinderile vizate sunt concurente pe aceeaşi piaţă (acord orizontal) limita fixată e de
5%, iar când întreprinderile vizate intervin în stadii economice diferite, pragul e de 10%
(acord vertical) . Comisia aplică totuşi articolul 81 alin. 1 TCE, chiar în cazul întreprinderilor
situate sub aceste praguri când este vorba de următoarele acorduri: acorduri orizontale
când obiectul îl constituie fixarea preţului sau limitarea producţiei sau vânzării sau
repartizarea pieţelor sau surselor de aprovizionare, iar în cazul acordurilor verticale când
obiectul îl constituie fixarea preţului de revânzare, asigurarea pentru întreprinderile
participante sau pentru întreprinderi terţe a unei protecţii teritoriale4 .

F. Excepţiile prevăzute de articolul. 81 alin. 3 TCE

Acordurile şi practicile concertate ce cad în sfera de interdicţie a articolului 81 alin. 1 TTCE
pot beneficia, în baza articolului 81 alin. 3 CE de o excepţie dacă sunt întrunite condiţiile
prevăzute de acesta. Pentru a beneficia de excepţie acordul sau practica trebuie să
contribuie la ameliorarea producţiei sau a distribuţiei de produse sau la promovarea
progresului tehnic sau economic, cu rezervarea unei părţi echitabile între profitul care
rezultă din aceasta fară a impune întreprinderilor restricţii care nu sunt indispensabile
pentru atingerea acestor obiective. Analiza acestor condiţii este obiectivă, ea face abstracţie
de avantajele subiective pe care întreprinderile le pot trage din acordul sau practica
concertată.
Ca principiu general, ameliorarea producţiei sau a distribuţiei trebuie să fie constatată
obiectiv, ea trebuie să fie suficient de importantă pentru a contrabalansa efectele restrictive
ale concurenţei, astfel că în luarea deciziei sale asupra unei cereri de excepţie» Comisia va
cerceta proporţionalitatea între mijloacele restrictive utilizate şi rezultatele scontate (mai
buna productivitate, avantaje pentru consumatori de ex. scăderea preţului sau creşterea
calităţii produsului). Comisia dispune de o putere exclusivă pentru acordarea de excepţii în
baza art. 85 alin. 3TCE^ iar întreprinderile care doresc să obţină o excepţie trebuie să
notifice acordul lor

omisieu In practică, întreprinderile cer o atestare negativă, conform căreia

acordul lor nu cade sub incidenţa articolului 85 alin. 1TCE sau o excepţie individuală în baza
articolului 85 alin. 3TCE. Dintre reglementările cu privire la aceste excepţii amintim: 1)
Regulamentul nr. 1983/83 din 22 iulie 1983 relativă la distribuţia exclusivă; 2) Regulamentul
nr. 1984/83 din 22 iulie 1983 relativă la acordurile de vânzare exclusivă; 3) Regulamentul nr.
1475/95 din 28 iunie 1995 relativă la acordurile de distribuire şi service după vânzarea de
automobile.
Comisia a început o vastă consultare a cercurilor d^j|nterese privind reglementarea
excepţiilor ca în cazul politicii generale înftiateria restricţiilor verticale cu ocazia publicării
"Cărţii verzi" pe acest subiect în 22 ianuarie 1997. O reglementare importantă a fost
adoptată de Comisie în 1996 (nr. 240/96 don 31 ianuarie 1996) ea urmărind favorizarea
difuzării rapide a noilor tehnologii prin acordarea unor excepţii automate tuturor acordurilor
de licenţă chiar dacă ele prevăd anumite obligaţii restrictive de concurenţă cum ar fi
restricţia teritoriala între părţi, sau între beneficiarii de licenţe. Conform practicii Comisiei,
reglementarea excepţiei conţine şi o "listă neagră" a clauzelor sau restricţiilor neacoperite
de excepţie ca de exemplu: limitările la preţ şi cantitate, interdicţia de a exploata tehnologii
concurente, restricţia împărţirii pieţei între fabricanţii concurenţi etc.

Secţiunea III - Interdicţia prevăzută de articolul 82 TCIS Interdicţia

abuzuluifde pJglp dominantă

1. Reglementara dată de articolului 82 TCE

Articolul 82 dţSt Tratat priveşte comportamentul unilateral al unei întreprinderi când ea se

găseşte într-o poziţie dominantă pe piaţă (spre deosebire de articolul 81 TCE care presupune
un acord între două sau mai multe întreprinderi). Conform articolului 82 TCE "exploatarea
abuzivă a unei poziţii dominante pe piaţa comună sau pe o parte substanţială a acesteia,
exercitată de una sau mai multe întreprinderi, este incompatibilă cu piaţa comună şi
interzisă, în măsura în care comerţul dintre statele membre poate fi afectat. Aceste practici
abuzive pot consta mai ales în: a) impunerea, direct sau indirect, a unor preţuri de
cumpărare sau.de vânzare sau a unor condiţii de tranzacţii inechitabile; b) limitarea
producţiei, a pieţelor de desfacere sau a dezvoltării tehnice, în dauna consumatorilor; c)
aplicarea uftor condiţii inegale la prestaţii echivalente faţă de partenerii comerciali, creându-
se astfel un dezavantaj concurenţi al; d) condiţionarea încheierii contractelor de acceptarea
de către parteneri a unor prestaţii suplimentare,

care, prin natura lor sau conform uzanţelor comerciale, nu au nici o legătură cu obiectul
acestor contracte".
Se înţelege că articolul 82 TCE vizează cazul în care comportamentul constituie un abuz de
poziţie dominantă susceptibil sft afecteze comerţul între statele membre. Deci interdicţia nu
priveşte modul de dobândire sau deţinere a unei poziţii dominante, ci faptul de a abuza de o
situaţie de dominare. Rezultă că toate întreprinderile aflate în poziţie
Idominantă au obligaţia de a nu exercita abuziv puterea economică pe care o deţin pe piaţă.
Această obligaţie, ce nu incumbă întreprinderilor cu o putere economică mică427, are drept
justificare faptul că, din punct de vedere economic.» o întreprindere într-o poziţie
dominantă, este mai puţin afectată de presiunile concurenţiale pe o piaţă ceea ce-i permite
să funcţioneze fără să caute cea mai bună eficacitate, sau să impună preţuri mai
competitive . Intr-o atare situaţie întreprinderea trebuie să aibă un comportament
ireproşabil evitând să exploateze poziţia sa în dauna terţilor sau a structurii pieţei. Făcând o
comparaţie între cele două texte ale articolelor 81 şi 82 TCE •# care ambele condamnă
comportamente anticoncurenţiale, putem observa că spre deosebire de articolul 81 TCE,
articolul 8 TCE nu include nici. o excepţie. Acest lucru este firesc pentru că simpla noţiune
de "abuz" este incompatibilă cu ideea de "contribuţie la progres" (economic sau de orice altă
natură)429. Pe de altă parte şi procedurile sunt diferite: astfel nici o notificare a unei poziţii
dominante nu este prevăzută, unde autorii nu pot să solicite Comisiei o declaraţie de
neaplicabilitate, în schimb părţile pot să se adreseze Comisiei cu o cerere de atestare
negativă430. în rest, procedura prevăzută de cele două articole este la fel, iar sancţiunile
identice .

2. Condiţiipntru aplicarea articolului 82 TCE A. "Una sau mai multe întreprinderi"

Abuzul sancţionat de articolul 82 TCE ca nociv este, în principiu unilateral, el este realizat de
o întreprindere indiferent: 1) că are caracter public sau privat; 2) de obiectul sau activitatea
întreprinderii care poate fi: vânzarea de mărfuri sau prestarea de servicii ; 3) că, sau mai
ales, dacă
întreprinderea considerată în "poziţie dominantă" este în situaţie de monopol de drept433;
4) de forma juridică şi de natura finanţării434. Reamintim că articolul 81 şi 82T CE se aplică
întreprinderilor indiferent de forma juridică (societăţi civile, cooperaime, comereifp, grupuri
de interese economice, stabilimente publice dotate cu personalitate morală, asociaţii etc.) şi
aceasta pentru că, am observat, la nivel comunitar, definiţiile extensive sunt agreate; 5)
dacă acţionează singular sau într-un grup de întreprinderi. In acest al doilea caz se pot
întâlni situaţii în care comportamentul incriminat să fie sancţionat ori pe teme» lui 81 TCE,
ori pe temeiul lui 82 TCE. Astfel este o diferenţă între cazul mai multor întreprinderi între
care există obligaţii legale ce fac obiectul unui contract - caz în care se aplică articolul 81
TCE -şi cazul mai multor întreprinderi ce realizează un comportament paralel sau
suplimentar al întreprinderilor plasate într-un oligopol - caz în care va fi aplicabil articolul 82
TjEE435. Dar se poate întâlni şi situaţia în care comportamentul a două societăţi, dintre care
una deţine puterea de control asupra celeilalte şi o exercită efectiv, este caracterizat prin
unitatea evidentă de acţiune faţă de terţi - în acest caz ele trebuie considerate ca o unitate
economică. O astfel de unitate economică este indiscutabilă, dacă societatea mamă dispune
de un control de 100% asupra filialelor sale, control pe care-1

exercită efectiv sau dacă societatea mamă determină linia de acţiune a filialelor sale436.
In acest caz se citează o celebră afacere în care era vorba despre o societate comercială,
Comercial Solvents Corporation, care a refuzat să vândă filialei sale italiene ICI produse
intermediare - ex. nitropropan - care trebuia să fie revândute unei alte firme italiene Zoja,
acesta utilizându-se la fabricarea de produse împotriva tuberculozei. Societatea CSC avea
un monopol de fapt asupra pieţei Mondiale de nitropropan astfel că refuzul de vânzare către
filială s-a repercutat negativ asupra societăţii Zoja. S-a socotit de către Comisie că refuzul de
vânzare intră în prevederile art. 86 CEE, că reprezintă o situaţie clară de abuz de poziţîf
dominantă şi a pronunţat o condamnare solidară între societatea mamă (CSC) şi filială (ICI).
în urma controlului realizat, Comisia a concluzionat pe baza şi a altor elemente - în afară de
controlul de 51% realizat de CSC asupra ICI - că cele două societăţi nu fac o singură
întreprindere sau o unitate economică. Curtea de Justiţie a confirmat această concluzie; ea a
reţinut că societatea CSC a dobândit o participare de 51% la capitalul ICI şi în consecinţă şi o
putere preponderentă în sânul comitetului executiv şi al consiliului de administraţie al
acesteia. De asemenea, Curtea a mai precizat că refuzul flagrant faţă de o societate italiană
a unei filiale stabilite în Italia produce un efect asupra Pieţei comune ceea ce a permis
condamnarea solidară a celor două societăţi (mamă şi fiică) chiar dacă societatea mamă are
domiciliul în afara CEE"438.
Articolul 82 TCE mai are în vedere, în ceea ce priveşte "mai multe întreprinderi" şi situaţia în
care acestea nu formează o unitate economică. în acest caz Comisia a acordat o importanţă
deosebită comportamentului părţilor439 pentru caracterizarea poziţiei dominante: astfel
trebuia ca părţile

să se prezinte colectiv pe piaţă, deciziile lor trebuiau să prezinte interdependenţe440.

B. "Piaţa comună sau o parte substanţială a acesteia"

Piaţa pertinentă sau piaţa dominantă (pentru Curtea de Justiţie) sau piaţa în cauză (pentru
Comisie)441 reprezintă un segment al pieţei globale având mai multe subpieţe. In dreptul
concurenţei, piaţa pertinentă este înainte de orice, locul de întâlnire între furnizorii de
produse sau servicii (oferta) şi potenţialii cumpărători (cererea) ceea ce înseamnă că un
punct de întâlnire implică atât un loc geografic comun pentru ca oferta cu cererea să se
poată întâlni, cât şi concordanţa între aşteptările specifice cererilor clienţilor în materie de
bunuri şi servicii şi oferta furnizorilor442.
"Piaţa pertinentă se determină prin combinarea pieţei produselor sau serviciilor cu piaţa
geografică" spune Curtea de Justiţie în hotărârea din 14 februarie 1978443. Ea notează:
"există o linie de delimitare a acestei pieţe atât din punct de vedere al produsului, cât şi din
punct de vedere geografic" şi, adaugă că posibilităţile de concurenţă, privite de articolului
86 CEE din tratat, trebuie să fie examinate în funcţie de caracteristicile produsului în cauză
şi prin referire la o zonă geografică definită în care este comercializat şi unde condiţiile
concurenţei sunt suficient de omogene pentru a aprecia jocul puterii economice a
întreprinderii interesate.
Definirea pieţei de produse444 sau servicii se sprijină pe conceptul de "substituire": astfel
piaţa cuprinde produsele ce răspund unei cereri determinate, care sunt în mod riguros
identice sau înlocuibile cu altele în Scopul folosirii lor. După Curtea de Justiţie, piaţa
pertinentă este zona în care condiţiile obiective de concurenţă la produsele sau serviciile în
cauză

trebuie să fie similare pentru toţi operatorii economici: piaţa brutarilor este o piaţă limitată
la cartierul unde locuieşte consumatorul, căci e greu de imaginat un consumator care să
traverseze o regiune, un departament, un mare oraş pentru a cumpăra o baghetă. Dacă
există un singur brutar tti cartier el poate fi în poziţie dominantă, pe piaţa pertinentă,
limitată, de exemplu, la baghetele proaspete - piaţa produsului - şi în cartierul respectiv*
piaţa geografică. într-un asemenea caz este evident că dreptul comunitar nu se aplică
deoarece cartierul unui oraş nu constituie "o parte substanţială a pieţei comune" (art.
86CEE) dar sunt şi pe pieţe geografice mondiale: piaţa avioanelor de cursă lungă de ex.445.
în concluzie, "piaţa" - care într-adevăr reprezintă mai mult un concept economic decât
juridic - nu este o noţiune abstractă; ea presupune o dimensiune teritorială - deja analizată -
şi una materială - care se referă la "produs" sau "servicii". La acestea, doctrina adaugă şi o
dimensiune temporală referindu-se la activităţile sezoniere 46.
Intr-o hotărâre recentă, Tribunalul de primă instanţă447 precizează: "în scopul analizării
poziţiei eventual dominantă, a unei întreprinderi pe o piaţă determinată, posibilităţile de
exercitare a concurenţei trebuie evaluate la cadrul pieţei care grupează ansamblul
produselor sau al serviciilor care, în funoţie de caracteristicile lor, sunt apte să satisfacă
nevoi constante şi sunt greu substituibile altor produse sau servicii. Mai mult, având în
vedere că determinarea pieţei relevante serveşte la evaluarea faptului dacă
întreprinderea vizată are posibilitatea de a împiedica menţinerea unei concurenţe efective şi
de a avea un comportament într-o măsură apreciabilă independent de cel al concurenţilor
săi şi de cel ăl furnizorilor de servicii, nu este posibilă limitarea, în acest scop, numai la
analiza caracteristicilor obiective ale serviciilor în cauză, ci este de asemenea, necesar să se
ia în considerare condiţiile de concurenţă şi structura cererii şi a ofertei de pe piaţă. Atunci
când un produs este susceptibil să fie utilizat în scopuri diverse şi atunci aceste diferite
utilizări răspund unor nevoi economice diferite şi ele, trebuie admis că acest produs poate
aparţine, după caz, unor pieţe diferite, care prezintă eventual, atât din punctul de vedere al
structurii, cât şi din punctul de vedere al condiţiilor de concurenţă, caracteristici diferite.
Noţiunea de piaţă relevantă, implică, într-adevăr faptul că o concurenţă efectivă poate să
existe între produsele care fac parte din această piaţă, ceea

ce presupune un grad suficient de substituibilitate, în vederea aceleiaşi utilizări, între toate

produsele care fac parte din aceeaşi piaţă".
în cât priveşte "produsul" piaţa se referă mai întâi Ia produse "identice" - calificare ce s-a
dovedit a fi nu tocmai facilă - şi apoi la produsele care pot fi înlocuite de către utilizatori sau
consumatori. Comisia şi Curtea au precizat că în toate cazurile, aprecierea "puterii de
înlocuire" trebuie să se facă în concret şi în acelaşi timp esenţială este puterea practică44 -
şi nu teoretică - de înlocuire a produselor. "Jurisprudenţa autorităţilor comunitare furnizează
în această privinţă exemple grăitoare. De exemplu, într-un dosar s-a pus în discuţie
interschimbarea între ambalajele metalice şi ambalajele de sticlă. Comisia a refuzat această
interschimbare din cauza specificităţii de folosire a celor două tipuri de ambalaje şi din cauza
dificultăţilor de substituire efectivă şi rapidă. In alt caz, era vorba de a aprecia, dacă banana
are piaţa sa proprie şi dacă ea nu poate fi înlocuită cu alte fructe proaspete. S-a constat că
datorită maturării sale anuale acest fruct este unul privilegiat care are propria sa piaţă"450.

C. "Poziţie dominantă pe piaţa comună"

Poziţia dominantă primeşte, de asemenea, un înţeles specific. în
virtutea regulilor comunitare în materie de concurenţă, astfel cum a fost interpretată de
jurisprudenţa, o poziţie dominantă este o situaţie ce furnizează unei întreprinderi sau unui
grup de întreprinderi, în virtutea teoriei poziţiei dominante colective, posibilitatea unui
comportament independent, într-o măsură apreciabilă faţă de concurenţi şi în final, faţă de
consumatori.
In afacerea Hoffman - La Roche451 Curtea a precizat că poziţia dominantă, nu exclude o
anumită concurenţă, dar că întreprinderea care beneficiază de această poziţie este în
măsură să decidă sau să influenţeze de

o manieră semnificativă condiţiile, în care concurenţa se desfăşoară şi în toate cazurile să se

comporte fară să trebuiască să ţină cont de această concurenţă, şi fară ca această atitudine
să-i aducă prejudicii.
Conform comunicării din 9 decembrie 1997, acest lucru se produce când o întreprindere sau
un grup de întreprinderi asigură o parte importantă a ofertei pe o piaţă determinată, cu
condiţia să existe şi alţi factori, ca de exemplu o slabă capacitate de reacţie a clienţilor sau
relaţia dintre părţile deţinute pe piaţă ale întreprinderilor în cauză şi ale concurenţilor lor, în
special aceia dintre cei mai apropiaţi, avansul tehnologic al unor întreprinderi faţă de
concurenţii lor, existenţa unei reţele dezvoltate de vânzări şi absenţa concurenţei potenţiale,
integrarea verticală a unei întreprinderi, o reţea comercială perfecţionată, reputaţia unei
mărci, apartenenţa la grupuri de întreprinderi ce operează în întreaga Europă sau lume cu
avantaje asupra concurenţilor constând în rolul preponderent ăl grupurilor în materie de
investiţii şi cercetare şi. speciala întindere a volumului mărfurilor452.
Este firesc să existe mai multe criterii - nu numai cota de piaţă -pentru determinarea poziţiei
dominante pentru că, este adevărat că o cotă de peste 60% apare ca o dovadă suficientă a
unei poziţii dominante, dar chiar şi un procent mai mic, poate să fie relevant dacă există o
diferenţă semnificativă dată, faţă de partea din piaţa principalilor concurenţi . Dimpotrivă, o
întreprindere care deţine 25% din piaţă, poate avea o poziţie dominantă, cu condiţia ca
restul pieţei să fie ocupat de multe întreprinderi mai mici, care nu reprezintă pentru ea o
ameninţare454. în acelaşi timp, trebuie să se stabilească barierele, la intrarea pe piaţă a
concurenţilor pentru că existenţa unor bariere de intrare greu de trecut creează, în mod cert
un avantaj competitorului deja existent pe piaţă, care se comportă fără teamă de a pierde
clientela455.
Şi într-o hotărâre mai recentă, se apreciază că: "o poziţie dominantă există atunci când
întreprinderea în cauză se află într-o situaţie de putere economică ce îi permite să împiedice
menţinerea unei concurenţe efective

măsură independent faţă de concurenţii săi, de clienţii săi şi, în sfârşit de

consumatori, iar Comisia nu este nevoită să demonstreze excluderea de pe
piaţă, nici chiar într-un termen mai îndepărtat, a concurenţilor unei
întreprinderi. Existenţa unei concurenţe, chiar active, pe o anumită piaţă, nu
exclude existenţa unei poziţii dominante pe aceeaşi piaţă, respectiv poziţia
fiind caracterizată în mod predominant prin capacitatea de a se comporta
fără a fi necesar să ţină cont, în strategia sa de piaţă, de această concurenţă.
Aşadar, eventuala existenţă a unei concurenţe pe piaţă este un factor
relevant, dar ea nu reprezintă, în sine, un factor decisiv în această
privinţă"456. , g. ^ Atas'-^
Barierele la intrarea pe piaţă sunt obstacolele pe care întreprinderile le au de depăşit la
intrarea pe o piaţă: ele sunt de naturi diferite - financiare (ex. costurile de intrare ce includ
investiţiile iniţiale, publicitatea etc), de natură administrativă (obţinerea de autorizaţii ex.),
taxe vamale, accesul la resurse etc. 5 Autorităţile comunitare subliniază totodată, că
independenţa de comportament - altă condiţie a poziţiei dominante - a unei întreprinderi
poate fi determinată de performanţele tehnice, industriale sau comerciale ale întreprinderii,
de structura concurenţei asupra pieţei, sau fidelitatea consumatorilor45 .

D. "Exploatarea abuzivă a unei poziţii dominante pe piaţa comună"

După o interdicţie de principiu a exploatării abuzive a unei poziţii dominante pe piaţa

comună, articolul 82 TCE enumera, nelimitativ, patru cazuri de astfel de abuz. Reamintim că
articolul 82 TCE prevede: "exploatarea abuzivă a unei poziţii dominante pe piaţa comună
sau pe o parte substanţială a acesteia, exercitată de una sau mai multe întreprinderi, este
incompatibilă cu piaţa comună şi interzisă, în măsura în care comerţul dintre statele
membre poate fi afectat.
Aceste practici abuzive pot consta mai ales în: a) impunerea, direct sau indirect, a unor
preţuri de cumpărare sau de vânzare sau a unor condiţii

de tranzacţie inechitabile; b) limitarea producţiei, a pieţelor de desfacere sau a dezvoltării

tehnice, în dauna consumatorilor; c) aplicarea unor condiţii inegale la prestaţii echivalente
faţă de parametrii comerciali creându-se astfel un dezavantaj concurenţial; d) condiţionarea
încheierii contractelor de acceptarea de către parteneri a unor prestaţii suplimentare, care
prin natura lor sau conform uzanţelor comerciale, nu au nici o legătură cu obiectul acestor
contracte."
O primă idee care rezultă din articolul 82 TCE este aceea că articolul condamnă nu atât
poziţia dominantă - existenţa sau dobândirea unei poziţii dominante - în sine, ci exercitarea
abuzivă a unei astfel de poziţii.
în lipsa unei definiţii legale a "abuzului de poziţie dominantă", Curtea de Justiţie a definit
conceptul de abuz ca fiind unul obiectiv, legat de comportamentul unui întreprinzător într-o
poziţie dominantă, care influenţează starea pieţei prin diminuarea concurenţei. Conceptul de
abuz de poziţie dominantă presupune deopotrivă, comportamentul opresiv asupra
furnizorilor, clienţilor şi consumatorilor, cât şi atitudinea unor concurenţi actuali sau
potenţiali ce urmăresc să protejeze şi să întărească poziţia dominantă439.
Dintre cazurile prevăzute de articolul 82 TCE pe primul plan se află impunerea, directă sau
indirectă, a unor preţuri de cumpărare sau de vânzare a unor condiţii de tranzacţie
inechitabile poate şi pentru că reprezintă tipul (tiparul) abuzului. In categoria "preţuri
inechitabile" intră atât preţurile excesive care, impuse fiind, aduc prejudicii consumatorilor,
ce se află în situaţia de a nu găsi alternative, cât şi preţurile discriminatorii. Astfel un abuz
poate îmbrăca forma preţurilor excesiv de mari - caz în care trebuie văzut dacă diferenţa,
dintre costurile de producţie necesare şi preţul de vânzare, este excesivă - a preţurilor
excesiv de mici, sau a preţurilor de ruinare - adică preţuri mai mici, decât chiar preţurile de
producţie care au drept scop eliminarea concurenţilor mai slabi economic460. Limitarea
producţiei, a pieţelor de desfacere, a dezvoltării tehnice în dauna consumatorilor reprezintă
cazuri de abuz pe care' o întreprindere în poziţie dominantă le poate realiza, cazuri
incriminate de articolul 82 lit. b) TCE. Acest text a permis sancţionarea de exemplu, a
refuzului de furnizare a informaţiilor tehnice necesare activităţii utilizatorilor şi
concurenţilor461. Aplicarea unor condiţii inegale la prestaţii echivalente faţă de partenerii
comerciali, creându-le astfel un dezavantaj concurenţial este cazul c) al

articolului 82 TCE şi reprezintă o altă manifestare obişnuită a unei poziţii dominante.

Cazurile sunt abundente şi dintre acestea se poate cita practica preţurilor sau a rabaturilor
discriminatorii sau sistemul de remize zise "de fidelitate" (în acest sens afacerea
Michelin462 reprezintă un exemplu elocvent. Această societate dominantă pe piaţa
pneurilor - 69% din piaţă -avea o forţă determinată şi de alţi factori, printre care faptul că ea
oferea o gamă largă de produse. Dar, în acelaşi timp, ea realiza asupra revânzătorilor de
pneuri o influenţă preponderentă în sensul că, pe de o parte, fixa pentru revânzători un
"obiectiv de vânzare astfel încât vânzările totale să se menţină sau să crească", iar, pe de
altă parte, ea practica o politică de " reduceri selective". Aceasta a avut ca rezultat faptul că
revânzătorii s-au întrecut în vânzări - în dorinţa obţinerii reducerilor - iar societatea a abuzat
de această discriminare)463.
Condiţionarea încheierii contractelor de acceptarea de către parteneri a unor prestaţii
suplimentare, care, prin natura lor sau conform uzanţelor comerciale, nu au nici o legătură
cu obiectul acestor contracte, este cazul prevăzut de articolul 82 lit. c TCE şi reprezintă un
alt exemplu de abuz de poziţie dominantă (abuzul constând în aceea că un contract este
încheiat cu condiţia, subordonat îndeplinirii de către partener a unor prestaţii fară legătură
cu obiectul contractului)464. Faţă de textul articolului 82 TCE, trebuie precizat că există o
serie de practici care nu intră în categoria exerciţiului de abuz al unei poziţii dominante şi
există ale practici, care fiind socotite abuzive, au fost sancţionate. In prima categorie intră
"faptul unei asociaţii cooperative de vânzări, care, deţinând o poziţie dominantă şi-a
modificat statutele sale, în sensul interzicerii participării membrilor ei, la alte forme de
cooperare organizate care sunt în concurenţă directă cu ea, în măsura în care prevederea
respectivă este limitată la ceea ce este necesar spre a se garanta funcţionarea
corespunzătoare a cooperativei şi menţinerea puterii ei contractuale în relaţie cu
producătorii"465.
Din categoria a doua de cazuri neavute în vedere, de redactorii Tratatului, dar care sunt
considerate cazuri de exploatări abuzive fac parte "clauzele de aliniere" (numite şi clauze
engleze). Aceste clauze constau în

aceea că, dacă un client obţine de la alţi producători oferte de preţ |ft
favorabile, el poate cere întreprinderii aflate în poziţie dominantă să-şi alinieze preţurile Ia
aceste oferte. Dacă întreprinderea nu dă curs acestei cereri, clientul este autorizat să se
aprovizioneze de la producătorii în cauză Iară însă să piardă beneficiul rabatului de fidelitate.
Departe de a face să joace concurenţa în profitul cumpărătorului, clauza engleză prin natura
sa, nu face decât, să pună la dispoziţia producătorului elementele informative asupra
situaţiei de pe piaţă, mai ales asupra posibilităţilor şi iniţiativelor concurenţilor, care sunt în
mod particular preţioase pentru determinarea conduitei şi a strategiei de piaţă 66.
Toate aceste cazuri - creaţie a jurisprudenţei - au stat la baza teoriei conform căreia abuzul
nu poartă asupra schimburilor comerciale pe piaţă, ci asupra "structurii pieţei". întreaga
jurisprudenţa a avut ca pivot central constatarea (deseori subliniată) că întreprinderile In
poziţie dominantă au o responsabilitate particulară pe piaţă, care comportă obligaţia de a se
abţine de la toate comportamentele de natură să afecteze piaţa. Dacă, în regulă generală,
abuzul se situează pe aceeaşi piaţă, ca şi poziţia dominantă, articolul 81 CE se aplică şi
comportamentelor abuzive comise pe o altă piaţă decât cea în care întreprinderea deţine o
poziţie dominantă.
Hotărârea Tribunalului de primă instanţă şi a Curţii de Justiţie In cazul Tetra Pak furnizează
un exemplu elocvent. Societatea Tetra Pale cu sediul social în Suedia este specializată în
fabricarea de echipamente utilizate pentru introducerea de produse alimentare lichide sau
semilichide în ambalaje de carton, de maşini de umplere şi ambalaje. Ea ocupă între 90 şi
95% din sectorul de ambalaje aseptice, mai ales pentru ambalarea laptelui UHT şi 50-55%
din cel al ambalajelor neaseptice, utilizate pentru alte lichide (suc de fructe, vin). E vorba de
faimoasele "cărămizi" de lapte şi de suc de fructe pe care le găsim azi în comerţul alimentar.
La 24 iulie 1991 Tetra Pak a fost condamnată de Comisie să plătească o amendă de 75
milioane de ecu pentru abuz de poziţie dominantă, pe piaţa produselor neaseptice, datorită
diverselor practici: preţuri discriminatorii, impunerea de
clauze contractuale restrictive de concurenţă, politica de restricţie a ofertei şi de împărţire a
pieţei. Poziţia Comisiei este confirmată prin hotărârea Tribunalului de primă instanţă din 6
octombrie 1994 şi apoi de hotărârea Curţii de Justiţie din 14 noiembrie 1996. Cele două
hotărâri precizează condiţiile în care o întreprindere dominanta pe o piaţă determinată poate
să comită un abuz pe o altă piaţă. După ce a stabilit că piaţa produselor
aseptice şi cea a produselor neaseptice reprezintă pieţi separate, datorită
absenţei posibilităţii de înlocuire a produselor, Tribunalul de primă

instanţă consideră că proeminenţa acestei întreprinderi pe piaţa neaseptică, combinată cu

legăturile de conexitate strânsă între această piaţă şi piaţa aseptică oferă Tetra Pak o
independenţă a comportamentului în raport cu alţi
operatori economici prezenţi pe piaţa neaseptică de natură a justifica responsabilitatea
particulară, prevăzută de articolul 82 TCE, în menţinerea unei concurenţe efective şi de a nu
deforma aceste pieţe.
Dar circumstanţele particulare pot justifica o aplicare a articolului 82 TCE unui
comportament constatat pe o piaţă conexă non dominantă şi producătoare de efecte pe
aceeaşi piaţă .
O altă problemă interesantă este dacă acest tip de analiză se poate transpune situaţiei
concurenţiale pe o piaţă de produse secundare. Iată un exemplu: Pelikan este o societate
germană ce fabrică cartuşuri de toner pentru imprimante. în 1995 ea a- depus o plângere la
Comisie împotriva societăţii japoneze Kyocera care fabrica imprimante şi cartuşuri de toner
pentru imprimantele sale. în plângerea sa, Pelikan acuza firma japoneză de utilizarea
anumitor practici pentru eliminarea sa de pe piaţa de toner; conform Pelikan, firma japoneză
care nu are o poziţie dominantă pe piaţa imprimantelor de calculatoare (piaţa primară)
abuzează de poziţia sa dominantă pe piaţa cartuşurilor de toner pentru imprimante (piaţa
produselor secundare). Conform Comisiei, pieţele de produse secundare sunt pieţele de
piese de schimb sau de bunuri de consum rapid care sunt utilizate în legătură cu un produs
primar care trebuie să fie din punct de vedere tehnic compatibile cu acestea (un echipament
periferic este un exemplu de produs secundar). Particularitatea acestor produse este că nu
există întotdeauna înlocuitori, ca aceia comercializaţi de fabricantul de produse primare.
Problema este dacă un fabricant de produse primare care nu este într-o poziţie dominantă
pe această piaţă, poate fi considerat în poziţie dominantă pe o piaţă de produse secundare
(în acest caz e vorba de piaţa cartuşurilor de toner compatibile cu imprimantele Kyocera).
Comisia a respins plângerea, prin decizia din 2 septembrie 1995, ea considerând, în fapt, că
Kyocera nu ocupă o poziţie dominantă pe piaţa de cartuşuri destinate propriilor imprimante
în ciuda faptului că deţine o parte importantă din această piaţă, pe motiv că este expusă
unei concurenţe intense pe piaţa produselor primare (imprimantele). în concluzie, pentru
Comisie o concurenţă eficace pe piaţa
produselor primare, are drept consecinţă limitarea marjei de manevră şi deci
posibilitatea de abuz pe piaţa produselor secundare, în măsura în care un asemenea abuz
este sancţionat de consumatorii incitaţi să schimbe marca produselor primare şi în
consecinţă şi a produselor secundare .
E. "Exploatarea abuzivă... este interzisă în măsura în care comerţul dintre statele membre
poate fi afectat

Similitudinea dintre cele două texte care incriminează practicile anticoncurenţiale ne

determină să tragem concluzii asemănătoare şi anume: 1) ca şi în cazul acordurilor interzise
se cere pentru aprecierea abuzului de poziţie dominantă, posibilitatea - chiar neurmată de
concretizări - afectării comerţului dintre statele membre; 2) şi într-un caz şi în celălalt,
dreptul comunitar se va aplica indiferent de locul situării întreprinderilor (care am observat
că poate fi în spaţiul comunitar sau în afara acestuia dar poate să afecteze comerţul
comunitar); 3) afectarea comerţului poate fi - în ambele cazuri - atât directă cât şi
indirectă469. Beneficiarii pot fi afectaţi indirect, prin alterarea structurii concurenţiale
efective. Astfel dacă deţinătorul unei poziţii dominante, stabilit în piaţa comună, tinde prin
pploatarea abuzivă a acesteia, să elimine un concurent stabilit în aceeaşi piaţă, este
indiferent de a se cunoaşte dacă acest comportament priveşte activităţile de export ale sale,
sau activităţile în piaţa comună propriu-zisă, de vreme ce este de observat că, această
eliminare va avea repercursiuni constante asupra structurii concurenţei în piaţa comună470;
4) cele două interdicţii trebuie aplicate în baza "principiilor" care deschid Tratatul CE şi în
special este vorba de articolul 2 şi articolul 3 din Tratat.

într-o hotărâre din 2007, Curtea de Justiţie reaminteşte că:

..terpretarea şi aplicarea condiţiei referitoare la efectele asupra comerţului
dintre statele membre, prevăzute la articolele 81 TCE şi 82 TCE, trebuie să aibă ca punct de
pornire finalitatea acestei condiţii, care este aceea de a determina, în materia reglementării
concurenţei, domeniul dreptului comunitar în raport cu cel al statelor membre. Astfel,
aparţine domeniului dreptului comunitar orice înţelegere şi orice practică susceptibilă să
afecteze libertatea comerţului dintre statele membre într-un sens care ar putea aduce
atingere realizării obiectivelor pieţei unice dintre statele membre, în special prin separarea
pieţelor naţionale sau prin modificarea structurii concurenţei în cadrul pieţei comune"471.
Articolul 2 TCE prevede misiunea Comunităţii în următorii termeni: "misiunea Comunităţii
este ca, prin stabilirea unei pieţe comune şi a unei Uniuni economice şi monetare, precum şi
prin implementarea politicilor sau a acţiunilor prevăzute la articolele următoare să
promoveze în întreaga Com&itate o dezvoltare armonioasă, echilibrată şi durabilă a
activităţilor economice, uri nivel înalt al ocupării forţei de muncă şi al protecţiei sociale,
egalitate între bărbaţi şi femei, o creştere durabilă şi neinflaţionistă, un grad înalt de
convergenţă a performanţelor economice, un nivel înalt al protecţiei şi al îmbunătăţirii
calităţii mediului, creşterea nivelului de trai şi a calităţii vieţii, coeziunea economică şi
socială şi
solidaritatea între statele membre".
i
Articolul 3TCE pentru atingerea scopurilor enunţate în articolul 2, activitatea Comunităţii va
cuprinde, în condiţiile şi conform termenelor prevăzute de prezentul Tratat: a) interzicerea,
între statele membre, a drepturilor vamale şi a restricţiilor cantitative la importurile şi
exporturile de bunuri precum şi a tuturor celorlalte măsuri cu efect echivalent; b) o politică
comercială comună; c) o piaţă internă caracterizată prin eliminarea, între statele membre, a
obstacolelor în calea liberei circulaţii a bunurilor, persoanelor, serviciilor şi capitalurilor; d)
măsuri privind intrarea şi circulaţia persoanelor în conformitate cu dispoziţiile titlului IV; e) o
politică comună în domeniul agriculturii şi pescuitului; f) o politică comună în domeniul
transporturilor; g) un sistem care asigură nedistorsionarea concurenţei pe piaţa internă; h)
apropierea legislaţiilor naţionale în măsura impusă de funcţionarea unei pieţe comune; i)
promovarea coordonării între politicile de ocupare a forţei de muncă ale statelor membre în
vederea îmbunătăţirii eficienţei lor prin elaborarea unei strategii coordonate pentru
ocuparea forţei de muncă; j) o politică în domeniul social
care să includă un Fond social european; k) întărirea coeziunii economice şi sociale; 1) o
politică în domeniul mediului; m) întărirea competitivităţii industriei Comunităţii: n)
promovarea cercetării şi a dezvoltării tehnologice; o) încurajarea instituirii şi dezvoltării
reţelelor transeuropene; p) o contribuţie la realizarea unui nivel înalt de protecţie a sănătăţii;
q) o contribuţie la o educaţie şi o formare profesională de calitate, precum şi la înflorirea
culturii statelor membre; r) o politică în domeniul cooperării pentru dezvoltare; s) asocierea
ţărilor şi a teritoriilor de peste mări fa vederea intensificării schimburilor comerciale şi a
promovării prin eforturi comune a dezvoltării economice şi sociale; t) o contribuţie la
întărirea protecţiei consumatorilor: u) măsuri în domeniul energiei, protecţiei civile şi
turismului.

3. Organele abilitate să aplice dispoziţiile articolelor 81-82 TCE

Constituind o politică de bază a construcţiei Comunitare, în materia asigurării funcţionării
pieţei unice, în condiţii de eficienţă şi comportament normal, reglementările comunitare
analizate fac obiectul competenţelor mai multor organe, cunoscut fiind faptul că în cadrul
acestei structuri competenţele se întrepătrund, sunt de regulă complementare, pentru a
asigura funcţionalitatea optimă, instituindu-se un control riguros.
Pe de altă parte, o serie de principii ce guvernează însuşi ansamblul construcţiei comunitare
se regăsesc în această materie, întrucât ea este de esenţa funcţionării normale a pieţei
unice, adică asigurarea integrării europene. Datorită atribuţiilor sale executive şi de gestiune
economică, cele mai importante competenţe revin Comisiei, rolul său fiind completat de cel
al Curţii în interpretarea şi aplicarea dreptului comunitar. Realizarea efectivă a politicii
antimonopoliste este o problemă ce ţine de armonizarea legislaţiilor naţionale cu cea a
construcţiei Comunitare, scop atins în mod direct sau indirect prin aplicarea principiului
subsidiarităţii. Cât priveşte raportul dintre reglementarea comunitară şi cea naţională
întâlnim şi de această dată prioritatea celei dintâi, astfel încât putem considera că toate
aceste aspecte satisfac aplicarea corespunzătoare a articolelor 81 şi 82 TCE.

A. Atribuţiile Comisiei
Colegiu independent, alcătuit din comisari, Comisia este răspunzătoare atât de punerea
în viaţă : a regulilor comunitare ale

concurenţei, cât şi de asigurarea respectului473 acestora. Unul dintre comisari, asistat de

cabinetul său de consilieri este responsabil de departamentul "concurenţă", iar serviciile
Comisiei pentru acest domeniu sunt grupate în cadrul Direcţiei Generale IV (DG IV este
alcătuit din 200 de funcţionari având un rol operativ) care are ca rol gestionarea miilor de
dosare, în curs, relative la înţelegerile şi abuzul de poziţie dominantă, al controlul
concentrării, monopoluri şi ajutoarele acordate de state.
Procedura de aplicare a art. 85 şi 86 din Tratat CEE a fost enunţată în Regulamentul
17/62474 al Consiliului din 6 februarie 1962 relativ la punerea în aplicare a art. 85 şi 86 CEE.
Conform regulamentului Comisia putea fi sesizată de o plângere a unui terţ pentru violarea
dreptului comunitar, sau ea însăşi se poate sesiza din oficiu pentru constatarea infracţiunii.
Toată procedura era supusă aprecierii Comisiei, care era liberă să decidă dacă este sau nu
cazul să conducă o anchetă împotriva întreprinderilor suspectate. în cazul în care decidea că
se impune o verificare, Comisia mandata pe funcţionarii săi, în localurile întreprinderii, fară
avertizare prealabilă, pentru a cerceta la faţa locului dovezile unei infracţiuni.

La înlocuirea Regulamentului nr. 17 al Consiliului din 6 februarie 1962 prin Regulamentul

(CE) nr. 1/2003 al Consiliului din 16 decembrie 2002 privind punerea în aplicare a normelor
de concurenţă prevăzute la articolele 81 şi 82 din tratat, s-a avut în vedere şi că
Regulamentul nr. 17/62 a permis dezvoltarea unei politici comunitare de concurenţă care a
contribuit la diseminarea unei culturi a concurenţei te Comunitate. în articolul 1 ("aplicarea
articolelor 81 şi 82 din tratat) Regulamentul (CE) nr. 1/2003 prevede: (1) Acordurile, deciziile
şi practicile concertate menţionate la articolul 81 alineatul (1) din tratat, care nu îndeplinesc
condiţiile prevăzute la articolul 81 alineatul (3) din tratat, sunt interzise, fară a fi nevoie de o
decizie prealabilă în acest sens; (2) Acordurile, deciziile şi practicile concertate menţionate
la articolul 81 alineatul (1) din tratat, care îndeplinesc condiţiile prevăzute de articolul 81
alineatul (3) din tratat, nu sunt interzise, fară a fi nevoie de o decizie prealabilă în acest
sens; (3) Folosirea în mod abuziv a unei poziţii dominante menţionate la articolul 82 este
interzisă, fără a fi nevoie de o decizie prealabilă în acest sens.
Comisia şi autorităţile de concurenţă ale statelor membre aplică normele comunitare de
concurenţă în strânsă cooperare astfel: Comisia transmite autorităţilor de concurenţă ale
statelor membre copii ale celor mai importante documente obţinute (iar la cerere poate
pune la dispoziţie o copie din alte documente existente necesare pentru evaluarea situaţiei)
iar autorităţile de concurenţă ale statelor membre, când acţionează în temeiul articolului 81
sau 82 din tratat informează Comisia în scris, înainte sau imediat după începerea primelor
măsuri formale de investigaţie.
Aceste informaţii pot fi puse, de asemenea, la dispoziţia autorităţilor de concurenţă ale altor
state membre. Autorităţile de concurenţă din statele membre pot consulta Comisia cu
privire la orice cauză care implică aplicarea dreptului comunitar. Iniţierea de către Comisie a
procedurilor în vederea adoptării unei decizii privează autorităţile de concurenţă alertatelor
membre de competenţa lor de a aplica articolele 81 şi 82 din tratat. în cazul în care o
autoritate de concurenţă a unui stat membru analizează deja o cauză. Comisia iniţiază
proceduri numai după ce se consută cu autoritatea naţională de concurenţă în cauză
(articolul 11 din Regulament „Cooperarea dintre Comisie şi autorităţile de concurenţă ale
statelor membre").

Secţiunea IV - Controlul comunitar ai fuziunilor şi achiziţiilor

1. Aspecte generale
Fuziunile şi achiziţiile care constau în regruparea oamenilor şi a capitalurilor, în vederea unei
mai bune competivităţi reprezintă reacţia firească a întreprinderilor la globalizare. Dreptul
comunitar se interesează de consecinţele economice ale acestui fenomen care constă în
concentrarea capitalului şi a puterii de decizie a două sau mai multe unităţi anterior
independente, într-o singură întreprindere. Interesul este justificat pentru că o astfel de
concentrare poate conferi întreprinderii rezultate o importantă putere pe piaţă sau
atitudinea ei ar putea fi incompatibilă cu regulile dreptului comunitar al concurenţei. Comisia
Europeană asigură delicatul echilibru între cursa competivităţii mondiale şi menţinerea unei
concurenţe efective pe Piaţa comună.
In statele Uniunii există diferite concepţii privind rolul administraţiei în politica de dezvoltare
externă a întreprinderilor, lucru care a reieşit din negocierile pentru adoptarea
Regulamentului Concentrării. Astfel, unele state, în care dreptul intern al concurenţei este
aplicat de o autoritate independentă, cum este situaţia întâlnită în Germania (Oficiul federal
al cartelurilor) susţin ideea unei autorităţi europene abilitate să aplice criteriile dreptului
concurenţei proiectelor de achiziţii şi fuziuni. în alte state, precum Franţa, se pledează
pentru luarea în consideraţie a criteriilor de progres tehnic şi economic, care figurează în
Tratatul de la Roma, ceea ce ar putea face posibil un bilanţ economic al efectelor pozitive şi
negative al operaţiilor de concentrare. Regulamentul prevede că "se va ţine cont de evoluţia
progresului tehnic şi economic cât să fie în avantajul consumatorilor şi să nu constituie
un obstacol pentru concurenţă, ceea ce înseamnă reducerea importanţei economice în
aprecierea efectelor concentrării, în beneficiul securităţii juridice". Acest compromis se
situează în contextul general al dezbaterilor care impun politica concurenţei, ce a format
obiectul unei importante dezvoltări la nivel european şi politica industrială, care
caracterizată fiind de intervenţia protecţionistă a statelor de menajare a sectoarelor în criză
de dureroase, dar necesare reconversii, a constituit obiectul a numeroase divergenţe între
statele membre.

2. Regulamentul Concentrării
Regulamentul Concentrării475, adoptat Ia sfârşitul anului 1989, de
către Consiliu dădea competenţă Comisiei, sub privirea vigilentă a statelor

- ^.w*» 10X9 AL CONSILIULUI ASUPRA CONTROLULUI

Imembre, de a exercita poliţia fuziunilor, a achiziţionărilor cu garantarea exigenţelor de

rapiditate şi egalitate de tratament necesar întreprinderilor respective. Trebuie spus că încă
din 1965, Comisia476 a semnalat necesitatea unei reglementări în materie deoarece
Tratatul de la Roma, adoptat în perioada în care prioritară era creşterea întreprinderilor în
faţa industriei americane nu conţinea nici o reglementare în materie de concentrare. Şi
aceasta spre deosebire de Tratatul CECO care în 1951, a prevăzut expres un control al
concentrărilor în sectorul cărbunelui şi oţelului (înalta Autoritate, înlocuită azi de Comisie a
fost însărcinată să acorde autorizaţia dacă operaţia proiectată nu viza, şi nici nu avea ca
efect determinarea preţului, restrângerea producţiei sau a distribuţiei, nu constituia un
obstacol în menţinerea unei concurenţe efective şi nici nu scăpa regulilor concurenţei
prevăzute de Tratatul CECO)477. Deşi pare ciudat ca un control administrativ, susceptibil să
împiedice dezvoltarea creşterii externe a întreprinderilor, poate să satisfacă cererile miilor
de întreprinderi, se pare că a fost totuşi cazul Regulamentului Concentrării, care nu a fost
câtuşi de puţin contestat de întreprinderi, poate şi datorită următoarelor avantaje: 1) primul
avantaj consta în existenţa unui culoar unic la nivel european ce

dădea întreprinderilor garanţia că decizia luată la Bruxelles îşi producea efectele pe întregul
teritoriu al construcţiei Comunitare. Evident că în absenţa acestei reglementări,
întreprinderile internaţionale ar fi fost constrânse să se adreseze autorităţilor de concurenţă
ale diferitelor state, ceea ce ar fi dus la demersuri lungi, diverse, cu rezultate incerte, dacă
nu chiar contradictorii; 2) al doilea avantaj era cel al egalităţii de tratament al
întreprinderilor supuse controlului european al concentrării, căci regulile erau identice
pentru toate întreprinderile, indiferent de naţionalitate sau locul lor în Uniune; 3) al treilea
avantaj era chiar caracterul deschis al procedurii care permitea - prin dialogul cu Comisia,
prin organizarea de audiţii publice în care întreprinderile puteau verifica analiza efectelor
concentrării, prin controalele informative cu Comisia - celor interesaţi să-şi facă cunoscute
punctele de vedere; 4) al patrulea avantaj consta în aceea că Regulamentul nu era ostil
principiului concentrării economice, astfel că doar concentrările susceptibile să creeze daune
ireversibile concurenţei erau
• . 478
interzise .
Cu toate avantajele manifeste Regulamentul 4064/89/CEE a fost modificat în repetate
rânduri şi abrogat prin Regulamentul (CE) nr. 139/2004 al Consiliului din 20 ianuarie 2004
privind controlul concentrărilor economice între întreprinderi (Regulamentul (CE) privind
concentrările economice)479. Regulamentul nr. 139/2004 se aplică tuturor concentrărilor cu
dimensiune comunitară; se consideră că o concentrare are dimensiune comunitară în cazul
în care: a) cifra de afaceri totală realizată la nivel mondial de toate întreprinderile implicate
depăşeşte 5000 miliarde EURO; b) cifra de afaceri totală realizată în comunitate de către
fiecare din cel puţin două întreprinderi depăşeşte 250 miliarde EURO, cu excepţia cazurilor,
în care fiecare dintre întreprinderile implicate, realizează mai mult de două treimi din cifra sa
totală de afaceri la nivel comunitar între unul şi acelaşi stat membru.
O concentrare care nu atinge pragurile prevăzute mai sus are (totuşi) dimensiune
comunitară în cazul în care: a) cifra totală de afaceri combinată realizată la nivel mondial de
toate întreprinderile implicate

depăşeşte 2500 de miliarde de EURO; b) în fiecare din cel puţin trei state membre, cifra
totală de afaceri combinată realizată dc toate întreprinderile depăşeşte 100 de miliarde
EURO; c) în fiecare din cel puţin trei state membre care sunt incluse la litera b), cifra totală
de afaceri realizată de către fiecare din cel puţin două dintre întreprinderile implicate
depăşeşte 25 de miliarde EURO şt d) cifra totală de afaceri realizată în Comunitate, de către
fiecare din cel puţin două dintre întreprinderile implicate depăşeşte 100 de milioane EURO.
cu excepţia cazurilor în care fiecare dintre întreprinderile implicate realizează mai mult de
două treimi din cifra sa totală de afaceri la nivel comunitar într-unui şi acelaşi stat membru.

A. Evaluarea concentrărilor
Concentrările care intră în sfera de aplicare a regulamentului sunt evaluate în conformitate
cu obiectivele acestuia pentru a se stabili dacă sunt compatibile c u piaţa comună. La
efectuarea acestei evaluări, Comisia, ia în considerare: a) nevoia menţinerii şi dezvoltării
unei concurenţe efective pe piaţa comună având în vedere, printre altele structura tuturor
pieţelor vizate şi concurenţa actuală sau potenţială din partea întreprinderilor aflate pe
teritoriul sau în afara Comunităţii; b) poziţia pe piaţă a întreprinderilor implicate şi puterea
lor economică şi financiară, alternativele disponibile furnizorilor şi utilizatorilor, accesul
acestora la surse de aprovizionare sau pieţe şi orice alte bariere legale sau de altă natură la
intrarea pe piaţă, tendinţele ofertei şi cererii pentru bunurile şi serviciile relevante,
interesele consumatorilor intermediari şi finali şi evoluţia progresului tehnic şi economic, cu
condiţia ca acesta să fie în beneficiul consumatorului şi să nu reprezinte un obstacol în calea
concurenţei.
Din contră, o concentrare care nu ridică obstacole semnificative în calea concurenţei
efective pe piaţa internă sau pe o parte semnificativă a acesteia, în special ca urmare a
creării sau consolidării unei poziţii dominante este declarată compatibilă cu piaţa comună.
Concentrarea care ar ridica obstacole semnificative în calea concurenţei efective de pe piaţa
internă sau de pe o parte semnificativă a acesteia, în special ca urmare a creării sau
consolidării unei poziţii dominante, este declarată incompatibilă cu piaţa comună.
Conform articolului 2 alineatul (4) din regulament "In măsura în care crearea unei societăţi
în comun, reprezentând o concentrare în sensul dat de regulament - in articolul 3 - are ca
obiect sau efect coordonarea comportamentului concurenţial al întreprinderilor independent,
o astfel de coordonare este evaluată în conformitate cu criteriile din articolul 81

alineatele (!) şi (3) din tratat, pentru a se stabili daca operaţiunea este sau nu compatibilă
cu piaţa comună. La realizarea acestei evaluări, Comisia ia in considerare în special: 1) dacă
două sau mai multe societăţi - mamă reţin,
într-o măsură semnificată, activităţile de pe aceeaşi piaţă ca şi societatea în comun, sau de
pe o piaţă situată la amonte sau în aval faţă de cea a societăţii în comun sau pe o piaţă
vecină aflată în strânsă legătură cu această piaţă; 2) dacă prin coordonarea care reprezintă
consecinţa directă a creării societăţii în comun, întreprinderile implicate au posibilitatea de a
elimina concurenţa pentru o parte semnificativă a produselor sau a serviciilor în cauză",

B. Definiţia concentrării
Se realizează o concentrare în cazul în care modificarea de durată a controlului rezultă în
urma: a) fuzionării a două sau mai multe întreprinderi independente anterior sau părţi ale
unor întreprinderi; sau b) preluării de către una sau mai multe persoane care controlează
deja cel puţin o întreprindere sau de către una sau mai multe întreprinderi, fie prin
achiziţionarea de valori mobiliare sau de active, fie prin contracte sau prin orice mijloace, a
controlului direct sau indirect asupra uneia sau mai multor întreprinderi sau părţi ale
acestora.
Controlul decurge din drepturi, contracte sau orice alte mijloace care, fie separat sau
combinate şi având în vedere considerentele de drept sau de fapt relevante, conferă
posibilitatea exercitării unei influenţe decisive asupra unei întreprinderi, în special prin : a)
dreptul de proprietate sau dreptul de folosinţă integrală sau parţială asupra activelor unei
întreprinderi; b) drepturi sau contracte care conferă o influenţă decisivă asupra structurii,
voturilor sau deciziilor organelor unei întreprinderi.

Controlul este dobândit de persoane sau întreprinderi care: a) sunt titulare are drepturilor
sau beneficiare ale drepturilor în cauză; sau b) deşi nu sunt titularele acestor drepturi sau
beneficiare ale drepturilor în baza acestor contracte au puterea de a exercita drepturile care
decurg din acestea410.
Nu se consideră că s-a realizat o concentrare în cazul m care: a)
instituţii de credit sau alte instituţii financiare sau societăţi de asigurări, ale căror activităţi
obişnuite includ tranzacţionarea şi negocierea de valori mobiliare în contul lor sau în contul
altora, care deţin temporar valori mobiliare ale unei întreprinderi pe care le-au dobândit în
vederea revinderii, cu condiţia ca acestea să nu îşi exercite drepturile de vot conferite de

valorile mobiliare în cauza pentru a determina comportamentul concurenţial al întreprinderii

în cauză sau cu condiţia să îşi exercite aceste drepturi de vot numai pentru pregătirea
cesionării integrale sau parţiale a întreprinderii în cauză sau a activelor acesteia sau a
cesionării valorilor mobiliare în cauză, şi ca cesiunea să aibă loc în termen de un an de la
data achiziţiei". Comisia poate prelungi acest termen, la cerere, în cazul în care respectivele
instituţii sau societăţi pot dovedi că cesionarea nu a fost publică, în condiţii rezonabile, în
termenul stabilit; b) controlul este dobândit de o persoană mandatată de autorităţile publice
în conformitate cu legislaţia statului membru privind lichidarea, falimentul, insolvenţa,
încetarea plăţilor, concordatul sau alte proceduri similare.

C. Competenţele de inspecţie ale Comisiei

Pentru îndeplinirea sarcinilor atribuite de regulament, Comisia poate efectua toate
inspecţiile necesare la întreprinderi şi asociaţii de întreprinderi, în plus, funcţionarii şi
celelalte persoane autorizate de Comisie care fi însoţesc pentru a efectua o inspecţie au
competenţa: a) de a intra în orice sediu, pe orice teren şi în orice mijloace de transport ale
întreprinderilor sau ale asociaţiilor de întreprinderi; b) de a examina registrele şi alte
evidenţe privind activitatea comercială, indiferent formatul în care sunt păstrate; c) de a lua
sau de a obţine, în orice format copii sau extrase de astfel de registre sau evidenţe; d) de a
sigila orice sediu al activităţii comerciale şi orice registre sau evidenţe pe perioada şi în
măsura necesară pentru inspecţie; e) de a solicita oricărui reprezentant sau membru al
personalului întreprinderii sau al asociaţiei de întreprinderi explicaţii asupra faptelor sau
documentelor legate de obiectul şi scopul inspecţiei şi de a înregistra răspunsurile.
Funcţionarii şi celelalte persoane autorizate de Comisie care îi însoţesc pentru a efectua
inspecţia îşi exercită competenţele, după prezentarea unei autorizaţii scrise care
menţionează obiectul şi scopul inspecţiei şi sancţiunile prevăzute481 pentru cazurile în care
registrele sau celelalte evidenţe ale activităţii comerciale solicitate sunt prezentate
incomplet sau în care răspunsurile la întrebările adresate în conformitate cu dispoziţiile
anterioare sunt incorecte sau induc în eroare. Cu suficient timp înainte de inspecţie, Comisia
anunţă inspecţia, autorităţii competente a statului membru pe teritoriul căruia urmează să
fie efectuată.

Secţiunea V - Monopolurile publice şi ajutoarele acordate de state

1. Monopolurile publice
Prohibiţia înţelegerilor anticoncurenţiale şi a abuzului de poziţie dominantă vizează
deopotrivă întreprinderile publice cât şi cele private, dar aceste dispoziţii îşi pierd
eficacitatea, câtă vreme sunt menţinute monopolurile de stat. Tratatul de la Roma prevedea
printre obligaţiile originare ale statelor membre şi suprimarea drepturilor concedate,
contrare dispoziţiilor relative la concurenţă. La finele anului 1980 a început o scădere a
protecţiei în cauză, astfel că politica de concurenţă comunitară a devenit, prin dispoziţiile
relative la libera circulaţie, un instrument de deschidere a pieţelor naţionale. La acest prim
factor se adaugă progresul tehnic care a făcut dificilă menţinerea monopolurilor de stat,
altădată justificate de constrângerile materiale.
Comisia a pus în aplicare art. 80 din Tratat, conform căruia "statele membre, în privinţa
întreprinderilor publice şi a întreprinderilor cărora au acordat drepturi speciale sau exclusive
nu vor edicta şi nu vor menţine nici o măsură contrară regulilor prezentului Tratat, în special
celor prevăzute de articolele 85 şi 86-94 TCE"482. Trebuie remarcat că referirea la regulile
Tratatului (art. 85-90) trebuie conjugată cu mai multe dispoziţii ale acestuia: cum ar fi libera
circulaţie a mărfurilor, persoanelor sau serviciilor sau politica de concurenţă. De asemenea,
referirea la întreprinderile de stat titulare de drepturi speciale sau exclusive a permis
aplicarea ansamblului de principii stabilite de jurisprudenţa relativă la art. 81 şi 82TCE, nu
numai comportamentelor întreprinderilor private, dar, în mod egal şi întreprinderilor de stat,
ceea ce a dus la depăşirea divizării - făcută în Tratat - între regulile de concurenţă aplicabile
întreprinderilor şi cele aplicabile statelor.

A. Liberalizarea monopolurilor
Jurisprudenţa comunitară - în baza articolelor 81 şi 82TCE - a definit noţiunile de monopoluri
ale întreprinderilor publice şi drepturi exclusive ale întreprinderilor private. Drepturile
speciale nu sunt definite în Tratat dar doctrina consideră că nu există nici o diferenţă
notabilă între drepturile exclusive şi cele speciale.
în absenţa unei astfel de definiţii Comisia a emis două directive relative la drepturile
exclusive şi speciale pe piaţa terminalelor de

telecomunicaţii şi a serviciilor de telecomunicaţii pe baza art. 90.3 (Directiva 88/301 /CEE.

27 iunie 1989, Directiva 90/388/CEE, 28 iunie 1990. Aceste două directive au fost abrogate
de Directiva 2008/63/CE a Comisiei din 20 iunie 2008 privind concurenţa pe pieţele
echipamentelor terminale pentru telecomunicaţii. Conform acesteia, "drepturile speciale"
înseamnă drepturile acordate de un stat membru limitat de întreprinderi, prin orice
instrument cu putere de lege sau administrative, care, pe un anumit teritoriu geografic: a)
limitează la două sau mai multe numărul acestor întreprinderi, în conformitate cu alte criterii
decât criteriile obiective proporţionale şi nediscriminatorii şi b) desemnează,! astfel decât în
conformitate cu aceste criterii menţionate la lit. a) câteva întreprinderi concurente sau c)
conferă oricărei întreprinderi sau oricăror întreprinderi, orice avantaje legale sau rezultate
din măsuri de reglementare care afectează
semnificativ capacitatea oricărei întreprinderi să importe, să comercializeze ... echipamente
terminale de telecomunicaţii pe acelaşi teritoriu geografic şi în condiţii în mod semnificativ
echivalente.
Statele membre care au acordat întreprinderilor drepturi speciale sau exclusive trebuie să
asigure retragerea drepturilor exclusive, precum şi a acelor drepturi speciale care: a)
limitează la două sau mai multe
numărul întreprinderilor, în conformitate cu alte criterii decât criteriul obiectiv, proporţionale
şi nediscriminatorii sau b) desemnează, ta conformitate cu alte criterii decât,cele
menţionate la lit. a), mai multe întreprinderi concurente (art. 2). Totodată statele trebuie să
informeze Comisia cu privire la măsurile luate sau la proiectele legislative introduse în acest
sens.
Curtea în hotărârea din 19 martie 1991 a terminalelor de telecomunicaţii şi a serviciilor de
telecomunicaţii, a anulat cele două directive în privinţa drepturilor speciale reproşând
Comisiei că nu a definit în prealabil aceste drepturi şi nici nu a determinat în ce mod aceste
drepturi sunt susceptibile să restrângă concurenţa483. Comisia, a modificat prin Directiva
91/46/CEE - 13 octombrie 1994 cele două directive anterioare şi a definit drepturile speciale
ca fiind: drepturi acordate de un stat membru unui număr limitat de întreprinderi, prin
intermediul mijloacelor legislative ori administrative, care limitate la două sau mai multe
întreprinderi, sunt oferite după criterii neobiective şi care conferă, în acelaşi timp uneia sau
mai multor întreprinderi avantaje legale ce afectează substanţial capacitatea concurenţei a
altor întreprinderi. Art. 90 alin. 3 obligă Comisia să vegheze la aplicarea acestei dispoziţii şi îi
conferă puterea de a edicta directive şi
decizii: "Comisia veghează la aplicarea dispoziţiilor din prezentul articol şi adresează, când e
nevoie, directive sau decizii potrivite statelor membre".
Puterile acordate Comisiei sunt mai importante decât cele pe care Tratatul i le acordă în
cadrul obişnuit de procedură în caz de încălcare de către statele membre a dispoziţiilor (art.
169 pretinde o cerere, un aviz motivat şi apoi sesizarea Curţii). Prin articolul 90 Comisia are
posibilitatea de a alege mijloacele, căci ea poate acţiona prin directivă sau decizie. Alegerea
are avantajul de a conferi o anumită supleţe în modularea efectelor: o directivă acordă o
anumită perioadă de timp statului membru pentru adoptarea legislaţiei şi îi lasă o marjă de
manevră pentru transpunerea directivei, în timp de o decizie are un efect cvasiimediat.
In privinţa mijlocului de acţiune al Comisiei s-a pus întrebarea dacă este ţinută să acţioneze
pe baza unei plângeri care denunţă o situaţie contrară art. 85 şi 86TCEE. Această întrebare a
fost formulată în afacerea Ladbroke II (27 octombrie 1994) în care era vorba de o societate
britanică de organizare de pariuri pentru cursele hipice şi canine, care dorea să opereze în
Franţa unde s-a opus monopolul Pais Mutual Urbain. Ladbroke a depus la Comisie o plângere
în baza art. 85, 86 şi 90 şi înainte de termenul de judecată a formulat şi un recurs în carenţă
(în baza art. 175 din Tratat)484. Tribunalul a descărcat Comisia de obligaţia de a emite sau
de a refuza să ia o decizie deoarece, conform Tribunalului, puterea de supraveghere de care
dispune Comisia, în baza art. 90.3 implică şi puterea de apreciere a compatibilităţii măsurilor
statale cu regulile Tratatului. în consecinţă, exerciţiul acestei puteri, nu se asortează cu
obligaţia de intervenţie din partea Comisiei, ceea ce înseamnă că discreţia alegerii
instrumentelor se dublează cu cea de iniţiere a acţiunii.
Demonstrarea raporturilor politice între Comisie şi Consiliu poate fi făcută în exemplul
liberalizării sectorului energetic. Deoarece încă din anii '60 Comisia dorea să suprime
monopolurile energetice în vigoare în statele membre, ea a publicat un proiect de directivă -
Electricitate, bazat nu pe art. 90.3 din Tratat - ca în cazul directivelor terminalelor şi
serviciilor de telecomunicaţii - ci în baza art. 100, care cerea votul Consiliului şi al
Parlamentului în procedura codeciziei. Acest proiect se articula pe următoarele trei principii
de liberalizare care atentau la poziţia EDF şi a altor omologi comunitari: 1) abolirea
drepturilor exclusive de producţie şi de distribuţie; 2) introducerea unui sistem de gestiune
separată pentru activităţile de producţie, transport şi distribuţie cu asigurarea autonomiei
comerciale a fiecărei activităţi cu scopul de a preveni finanţarea activităţilor

deficitare prin activităţile rentabile graţie monopolului legal (subvenţiile încrucişate); 3)

accesul terţilor la reţele ATR a constituit piatra de încercare a procesului de liberalizare a
sectorului energiei, căci noul principiu de abolire a monopolurilor producţiei şi distribuţiei nu
putea fi satisfăcător
decât prin existenţa unei reţele ia îndemâna terţelor monopoluri de stat (ATR era destinat
deci să asigure accesul direct al concurenţilor contra remuneraţie la infrastructura de
distribuţie care continua să rămână proprietatea operatorilor istorici).
Această directivă a provocat opoziţie în special din partea Franţei, ai căror negociatori au
avansat ideea de "cumpărător unic": veritabil intermediar între consumatori industriali şi
producătorii străini sau independenţi485. Comisarul însărcinat cu chestiunea de concurenţă,
într-o declaraţie referitoare la puterile Comisiei, de luare a deciziei fără nici o obligaţie de
consultare arăta: "dacă în ciuda eforturilor, negocierile cu Consiliul nu au dus la nici un
rezultat, Comisia trebuie să facă uz de puterile conferite de art. 90 paragraful B. Directiva a
fost adoptată la 16 decembrie 1996 lăsând deschisă statelor alegerea între adoptarea ATR şi
un sistem de "cumpărător unic" substanţial revăzut.

B. Reglementarea monopolurilor. Regula şi excepţia

Cu privire la regula în materie, sunt esenţiale o serie de consideraţii. Deşi monopolurile,
drepturile exclusive şi speciale pot, prin natura lor, să genereze prejudicii concurenţei - în
special prin abuzul de poziţie dominantă - normele Tratatului nu intenţionează să interzică
aceste drepturi şi monopolul.
Astfel, Curtea a hotărât în dosarul Sacchi, la 30 aprilie 1974 că nimic nu interzice statelor
membre să stabilească un monopol, pe baza interesului general, dar organizarea şi
reglementarea monopolului trebuie să fie compatibile cu dispoziţiile Tratatului. Curtea a
stabilit o distincţie între existenţa unui drept şi exerciţiul lui, în sensul că doar exerciţiul
abuziv a} acestui drept este condamnat. Concepţia protectoare a monopolurilor s-a clătinat
sub influenţa unei doctrine zisă a "abuzului automat". Doctrina "abuzului automat" constă în
situarea originii abuzului în ocrotirea monopolurilor sau a drepturilor exclusive şi speciale,
căci abuzul este consubstanţial cu crearea sau menţinerea monopolurilor sau a drepturilor
monopoliste, Cu alte cuvinte, există un abuz prin simpla existenţă a monopolului. Această
doctrină - sistematizată de anumite servicii ale Comisiei - are la bază o serie de hotărâri:

Intr-un prim caz 86 (afacerea Httfftter - 13 aprilie 1W) este vorba de o întreprindere care
după ce a apelat la serviciile unei persoane ce recruta cadre capabile sâ conducă o
întreprinderi s-a opus cererii, de plată a acestuia invocând ilegalitatea contractului pe
motivul că, potrivit legislaţiei germane, serviciile de plasament erau rezervate unui oficiu
federal de muncă şi prin urmare, cabinetul de recrutare desfăşura o activitate ilegală, iar
contractele erau nule. Curtea a decis câ in cazul în care monopolul public nu este în stare să
satisfacă cererea, menţinerea în vigoare a legislaţiei contravine art. 86TCEE.
Intr-un alt caz este vorba de stabilirea în Salonic a unei staţii de televiziune locală ce a violat
astfel monopolul Ellinki Radiophonia Teîeorassi (ERT). în hotărârea din 18 iunie 1991 Curtea
a reţinut că art. 90.1 se opune acordării unui drept exclusiv de retransmitere de emisiuni de
televiziune când aceste drepturi sunt susceptibile să creeze o situaţie în care întreprinderea
încalcă art. 86 TCEE printr-o politică discriminatorie în favoarea programelor sale. Şi în
această hotărâre Curtea cere ca monopolul să conducă la o conduită abuzivă. In acest caz,
este condamnată cumularea monopolului de difuzare şi a monopolului de retransmitere,
care permit întreprinderii să abuzeze de poziţia sa dominantă în favoarea propriilor servicii.
într-un alt caz este vorba de supermagazinele belgiene Bgiuno care vindeau telefoane
neagreate de Regia belgiană de telefoane şi telegraf (RIT) care, dispunând de un dublu
monopol asupra serviciilor şi aparatelor de telecomunicaţii* i-a reclamat pe distribuitori
pentru atingerea adusă monopolului său. Curtea, la 13 decembrie 1991 a arătat că "
extinderea monopolului de stabilire şi exploatare a reţelelor telefonice pe piaţa dc aparate
telefonice, fără justificare obiectivă, este prohibită de art. 86TCEE, atunci când această
extindere este urmarea unei măsuri statale ,
bi dosarele privind terminalele de telecomunicaţii - în legătură cu care Comisia a emis o
directivă prin care a edictat principiul suprimării cumulului de drepturi exclusive asupra
aceloraşi operaţii - Curtea a decis: art. 3,86 şi 90 din Tratatul CEE, se opun ca un stat
membru să confere unei societăţi ce exploatează o reţea publică de telecomunicaţii puterea
de a edicta norme relative la aparatele tehnice şi de a verifica respectarea lor de operatorii
economici care sunt concurenţi cu operatorii ei pe piaţa acestor aparate. Iar acordarea
puterii de reglementare întreprinderilor permite acestora să abuzeze de poziţia lor
dominantă în discriminarea activităţilor concurenţilor lor şi în profitul propriu.

Tot asemenea, Curtea In hotărârea din 19 mai 1993 - pronunţată într-un dosar în care era
vorba de un antreprenor ce exploata la Liege un serviciu de curierat rapid şi care era
chemat în judecată de Regia de poştă belgiană pentru cJM violase monopolul * a arătat el
"art. 90. 3 din Tratatul CEE sc opune unei reglementări a unui stat membru care conferă
unei entităţi ca aceea a Regiei poştelor dreptul exclusiv de colectare, transport şi distribuţie
şi dc a interzice sub pedeapsa sancţiunii penate fapta umi operator economic stabilit In
acest stat care să ofere anumite serHeii specifice disociabile de serviciul de interes general,
care cere anumite prestaţii suplimentare pe care serviciul poştal tradiţional nu te oferă".
Curtea a pronunţat o atare hotărâre făcând distincţie între servietei de hazâ şi serviciul eu
valoare ajutătoare astfel că, în măsura în care acest ultim serviciu apare ca distinct sau
detaşabil de cel de bază reglementarea naţională de edictare a unui monopol unic este
contrari Tratatului.
în ultimii ani doctrina abuzului automat a intrat într-un adevărat declin deoarece Curtea a
afirmat principiul conform căruia practica abuziva trebuie să fie consecinţa directă a legii
naţionale şi că an. 90. 1 şi art. 86 nu se opun acordării de către statele membre a drepturilor
exclusive.
Delicată a fost problema aplicării regulilor concurenţei întreprinderilor care exercită o
misiune de serviciu public şi care opere a/A într-un sector comercial (spre deosebire de
sectoare necomerciale: educaţie, sănătate, securitate publică). Pentru a rezolva această
chestiune a fost inserat în art. 90 paragraful 2 care afirmă: "întreprinderile însărcinate cu
gestiunea unui serviciu de interes economic general sau prezentând un caracter de monopol
fiscal sunt supuse regulilor prezentului Tratat, în special regulilor concurenţei, în măsura în
care aplicarea acestor reguli nu determină eşecul îndeplinirii misiunii particulare care le-a
fost încredinţat".
Conform Comisiei, constituie servicii de intere* general activităţile de servicii, care
îndeplinesc misiuni considerate de interes general de autorităţile publice şi supuse, pentru
acest motiv obligaţiilor specifice serviciului public. Obligaţiile de serviciu public pot fi impuse
de autoritatea publică în scopul favorizării sau permiterii îndeplinirii acestei misiuni de
interes general. Aplicarea excepţiei de serviciu public - deoarece este # dispoziţie
derogatorie de la aplicarea regulilor comunitare ale concurenţei cm o interpretare strictă şi
întrunirea a două mari condiţii. Pentru a.se prevala de această excepţie un operator trebuie
ta primul rând, să aibă un act de delegare de serviciu public şi, ia piua, trebuie să
stabilească faptul că legislaţia sau caietul de sarcini, relevă obligaţii legate de misiunea de
interes economic generai Statele membre dispun de o mare latitudine în definirea acestei
misiuni şi a obligaţiilor de sMrviciţt public % astfel dreptul comunitar -cum a fost reamintit în
comunicarea Comisiei asupra serviciilor de interes

general - a stabilit "libertatea statelor membre pentru definirea misiunilor de interes

general, pentru acordarea de drepturi speciale sau «xclusive necesare
pentru asigurarea acestor misiuni întreprinderilor Însărcinate conform art, 90 din Tratat",
Curtea recunoaşte autorităţilor statelor membre în contextul particular al art, 90 "o largă
putere de apreciere în reglementarea anumitor materii ţinând cont de particularităţile socîo-
culturafc. Subliniem deet ei potrivit dreptului comunitar, atât dezvăluirea misiunilor de
interes general, cât şi definirea obligaţiilor serviciului public, cad în competenta statelor
membre. O a doua condiţie, priveşte demonstrarea necesităţii delegării dc gestiune a unui
serviciu de interes economic general pentru a permite unei întreprinderi îndeplinirea misiunii
sale particulare.
Art. 90 alin. 2 TCEE dispune că regulile concurenţei nu pot fi aplicate în măsura în care
"aplicarea acestor reguli ar împiedica, desfăşurarea în fapt sau în drept a misiunii particulare
a întreprinderii". Prin împiedicarea desfăşurării misiunii particulare "s-ar putea înţelege nu
numai când devine imposibil pentru întreprindere să-şi îndeplinească misiunea dar şi când
îndeplinirea ar provoca un dezechilibru financiar". Totuşi Curtea face referire - în hotărârea
din 23 octombrie 1997, hotărârea EDF - la "condiţii economice acceptabile şi condiţii dc
echilibru economic" ceea ce ar însemna că o derogare de la jocul concurenţei nu s-ar
justifica în cazul în care şi situaţia financiară a întreprinderii însărcinate cu gestiunea unui
serviciu de interes economic general se relevă perfect sănătoasă. Deoarece art. 90.2
stipulează că "dezvoltarea schimburilor nu trebuie să fie afectată, într-o măsură contrară
Comunităţii, înseamnă că a treia condiţie este aceea a proporţionalităţii - principiu general
de drept comunitar care îşi găseşte expresia şi în domeniul libertăţii de circulaţie a
mărfurilor, persoanelor şi serviciilor (art. 36, 56,66) şi în dreptul de concurenţă (art. 853).
12. Ajutoarele acordate de stat întreprinderilor Forme clasice ale întervenţionismului
statelor, In economiile naţionale, ajutoarele de stat au provenit, în anumiţi ani, în totalitate,
din bugetul comunitar. Disparităţile economice între ţările membre au fost agravate de
faptul că, cele mai multe ajutoare, au fost acordate tocmai de statele cele mai bogate _
Germania, Franţa, Marea Britaaie, Italia. Deoarece nici o politică naţională nu ignoră
existenta ajutoarelor de stat (subvenţii, împrumuturi cu dobânzi preferenţiale, ajutoare la
export) controlul comunitar al ajutoarelor de stat trebuie să participe pe de o parte, la
politica în materia concurenţei^ în privinţa comportamentului statelor în baza Regulilor
aplicabile întreprinderilor - iar pe de altă parte, la politica
regională, pentru dezvoltarea economică armonioasă în Uniune (în acest sens. art. 130 A
dispunând că un obiectiv comunitar este coeziunea economică şi socială).

A. Noţiunea de ajutoare de stat - condiţii

AOO
Conform articolului 87TCE - astfel cum a fost dezvoltat de Curte şi Comisie - ajutorul de stat
este un avantaj acordat de un stat ce favorizează anumite întreprinderi şi producţii. Cu
excepţia derogărilor prevăzute în Tratat, sunt incompatibile cu Piaţa comună, în măsura în
care afectează schimburile între statele membre, ajutoarele acordate de state sau
mijloacele care deformează concurenţa? prin favorizarea anumitor producţii sau anumitor
întreprinderi.
Dacă adăugăm la condiţia avantajului, pe aceea a producerii de către dreptul acordat a unui
efect asupra schimburilor între statele membre, înseamnă că se cer următoarele condiţii: 1)
existenţa unui avantaj vizează nu doar subvenţiile directe ale statului, ci şi toate măsurile
care, indiferent de formă, reduc sarcinile ce grevează în mod normal bugetul unei
întreprinderi, având astfel efecte similare subvenţiilor. Această noţiune înglobează toate
mijloacele care, pe de o parte, lipseşte de câştiguri un stat iar, pe de altă parte, creează o
situaţie favorabilă întreprinderii beneficiare; 2) ajutorul trebuie să fie acordat de stat,
condiţie afirmată de Curte în următorii termeni: "articolul 87 TCE înglobează ansamblul
ajutoarelor acordate de stat, fară a distinge dacă ajutorul a fost acordat direct de stat sau de
un organism public sau privat care a fost desemnat în vederea gestionării ajutorului". Se vor
înscrie în această condiţie toate ajutoarele, măsurile de protecţie a autorităţilor naţionale,
regionale sau locale de manieră directă -prin stat sau dezmembrămintele sale - sau indirectă
- prin intermediul unei instituţii publice sau private pe care statul a însărcinat-o cu acordarea
ajutorului; 3) un ajutor de stat trebuie să favorizeze anumite întreprinderi sau producţii
contrar măsurilor generale aplicabile tuturor întreprinderilor. Astfel, dacă o reducere
generală a impozitelor nu poate fi considerată ajutor de stat, în schimb, reducerea de sarcini
patronale în sectorul textil sau de îmbrăcăminte poate fi considerat un ajutor de stat.
Această soluţie a fost pronunţată de Curte în dosarul Kirsomner (30 nov. 1983) şi priveşte

problema reducerii generale de impozite pentru întreprinderile mici şi mijlocii, în dorinţa

legiuitorului de a antrena dezvoltarea lor; în dosar (Comisia Italia (14 iulie 1983)) se priveşte
problema avantajului acordat sectoarelor de textile şi îmbrăcăminte, pentru motivul marii
proporţii a femeilor salariate în acest sector.
Ştim că regulile concurenţei se aplică deopotrivă tuturor întreprinderilor care exercită o
activitate economică indiferent de statutul juridic şi proprietar. O problemă care se pune
este dacă intervenţia statului într-o întreprindere unde este acţionar poate fi considerată un
ajutor de stat. Deoarece acţionariatul public este şi condamnat în mod sistematic şi contrar
articolului 222 din Tratat, dreptul comunitar a elaborat testul investitorului privat. Pentru a
putea determina dacă tranzacţiile financiare între statele proprietare şi întreprinderile lor
publice constituie ajutoare de stat Comisia examinează dacă condiţiile în care statul procură
resursele acestor întreprinderi sunt similare celor ale unui investitor privat, operând în
condiţiile unei economii de piaţă.
O altă problemă priveşte acordarea de ajutoare de stat întreprinderilor care îndeplinesc
misiuni de interes general. Jurisprudenţa comunitară impune, în acest sens, o dublă condiţie,
mai întâi trebuie ca delegarea de misiune de serviciu public să fi fost necesară pentru
realizarea obligaţiilor de serviciu public şi apoi proporţionalitatea între nivelul de finanţare şi
nevoile pe care întreprinderea vizată le satisface489.

B. Controlul ajutoarelor de stat

Deoarece toate ajutoarele de stat sunt, în principiu, prezumate de articolul 87 alin(l)TCE ca
incompatibile cu Piaţa comună, ele, în general sunt prohibite. Principiul interdicţiei prevede
numeroase derogări, căci articolele următoare f admit că anumite ajutoare sunt necesare
pentru atingerea unor obiective recunoscute, chiar în interesul Comunităţii, sau pentru a
permite armonizarea obiectivelor de liberă concurenţă cu alte obiective
comunitare.Articolele citate prevăd următoarele categorii de derogări: derogări automate: a)
ajutoarele cu caracter social acordate consumatorilor individuali; b) ajutoarele destinate să
remedieze catastrofele naturale sau alte evenimente extraordinare; c) ajutoare legate
de consecinţele divizării Germaniei (articolul 87 (2) TCE derogări discreţionare: a)
Comisia dispune de o putere discreţionară pentru a considera că anumite ajutoare sunt
compatibile pentru faptul că efectul anticoncurenţial este compensat de un interes particular
pentru Comunitate. Este vorba de ajutoarele destinate să favorizeze dezvoltarea economică
a

regiunilor caracterizate printr-un nivel anormal de scăzut, sau de o gravă subdezvoltare; b)

pentru promovarea realizării unui proiect important pentru interesul european comun sau
pentru remedierea unei perturbări grave a economiei unui stat membru; c) pentru
favorizarea dezvoltării economice a anumitor activităţi sau regiuni economice; d)
promovarea culturii şi conservarea patrimoniului (articolul 87(3TCE));derogări reglementare
(articolul 89TCE). Regulamentul din 22 iulie 1997 al Consiliului a permis autorizarea Comisiei
să adopte ea însăşi reglementări de excepţie pentru categorii de ajutoare în favoarea
cercetării şi dezvoltării protecţiei mediului regimul ajutoarelor cu finalitate regională.
Urmarea practică a acestor reglementări este declararea compatibilităţii acestor ajutoare şi
dispensarea de notificare.
Deciziile de compatibilitate a ajutoarelor se fundează pe următoarele patru principii: 1)
necesitatea. Statul distribuitor al ajutorului trebuie să stabilească, cu întreprinderea
beneficiară, că ajutorul este economic necesar pentru a produce efectul scontat sau altfel
zis, că obiectivul economic vizai nu ar fi atins dacă întreprinderea nu beneficiază de
ajutor; 2) proporţionalitatea. Se traduce prin aceea că toate ajutoarele statului trebuie să fie
proporţionale în imensitate şi durată cu obiectivul urmărit; 3) rolul de catalizator. Un ajutor
nelimitat în timp sau destinat să susţină activităţi curente, nu va beneficia de nici o
derogare; 4) interesul eomunHzr. Ajutoarele trebuie să fie destinate» să producă efecte care
să depăşească avantajul economic al întreprinderii în sensul că vor contribui la realizarea
unor obiective comunitare mai mari. Altfel spus, simplul interes al întreprinderii, sau al unui
stat nu justifică autorizarea unui ajutor, căci întregul ansamblu comunitar trebuie să
beneficieze de avantajele acordate, în cadrul controlului comunitar al ajutoarelor de stat,
Comisia îndeplineşte un rol esenţial. în acest sens: articolul 88 (3)TCE arată "Comisia este
informată în timp util, pentru a prezenta observaţiile sale, de proiectele ce urmăresc să
instituie sau să modifice ajutoarele". Dacă ea estimează că un proiect nu este compatibil cu
Piaţa comună, ea închide fară întârziere procedura prevăzută (în paragraful precedent) iar
statul membru nu poate pune în executare măsurile proiectate înainte ca această procedură
să fi obţinut o decizie finală. Pornind de la această singură dispoziţie Comisia a aplicat o
procedură de notificare sistematică şi obligatorie a tuturor ajutoarelor . La controlul
comunitar participă statele membre care trebuie să notifice Comisiei toate măsurile de
ajutor pe care le au în vedere sau, cum afirmă articolul 88(3)TC£: "statele nu pot pune în
lucru aceste măsuri fară acordul prealabil al Comisiei". Această notificare trebuie să aibă loc
în stadiul de proiect, căci ea va fi lipsită de eficacitate dacă nu este urmată de un termen
minim de examen din partea Comisiei (fară a mai vorbi de faptul că o serie de ajutoare ar fi
greu de anulat şi mai ales de returnat). Dacă într-un termen de două luni după notificare
Comisia nu a reacţionat, statul membru respectiv, poate - după ce a avertizat Comisia - să
verse ajutorul în cauză. Tratatul atribuie puterea de control Comisiei care decide dacă un
ajutor este sau nu compatibil cu Piaţa comună. Odată notificat ajutorul. Comisia procedează
mai întâi la un prim examen: dacă se pare că proiectul notificat nu constituie un ajutor sau
acest ajutor este compatibil Comisia opreşte aici procedura. Dacă se constată că ajutorul nu
este a priori compatibil cu Piaţa comună, ea trebuie să deschidă o fază de examen
aprofundat. Acest timp al procedurii rezultă din articolul 88(2)TCE conform căruia: "dacă,
după ce cei interesaţi au prezumat observaţiile lor, Comisia constată că un ajutor acordat de
un stat sau mijloacele de resurse de stat, nu sunt compatibile cu Piaţa comună, în termenii
articolului 87TCE sau că acest ajutor este aplicat de o manieră abuzivă ea decide că statul
interesat trebuie să-1 suprime sau să-1 modifice într-un termen pe care-1 modifică ea".
Această fază urmăreşte mai multe scopuri: mai întâi, informarea completă a Comisiei asupra
ansamblului de date ale afacerii, apoi, permite statelor să depună eventuale plângeri şi, în
fine, pentru a nu exista motivul unei eventuale contestări, a unei faze anchetă, în urma unui
examen complet comisia va putea declara incompatibil un ajutor sau, din contră, va putea
emite o decizie de incompatibilitate. In absenţa notificării, Comisiei i-au fost recunoscute o
serie de puteri de sancţiune. Astfel, Curtea a recunoscut Comisiei pusă în faţa unui ajutor
nenotificat, puterea de a ordona statului membru, prin decizie provizorie, suspendarea
imediată a plăţii din plata încă nevărsată şi comunicarea de informaţii necesare unui
examen de fond. Dacă statul membru refuză să suspende vărsământul, Comisia poate
sesiza Curtea. In comunicarea din 22 iunie 1995 Comisiei i s-a recunoscut puterea de a
recupera ajutorul sau partea din ajutorul vărsat. Recuperarea ajutorului vărsat constituie o
obligaţie pentru statul naţional care trebuie să folosească toate mijloacele admise de dreptul
naţional şi comunitar491.

CAPITOLUL IV

POLITICI COMUNITARE

Secţiunea I - Proprietate intelectuală

1. Istoric şi reglementare
Conform art. 2 alin. VIII al Convenţiei privind Organizaţia Mondială a Proprietăţii Intelectuale
(WIPO Convention - 1967) proprietatea intelectuală, în sens larg include drepturile celor care
realizează: opere literare, artistice şi ştiinţifice, spectacole şi expoziţii ale artiştilor,
fotografilor şi televiziunilor, invenţii în toate domeniile cercetărilor umane, descoperirile
ştiinţifice, semnele industriale, mărcile înregistrate, cele de serviciu, numele comercial şi
emblemele, protecţia împotriva concurenţei neloiale şi toate drepturile rezultând dintr-o
activitate intelectuală în domeniile industrial, literar sau artistic.Trecând peste discuţia
referitoare la însăşi terminologia de "proprietate intelectuală" reţinem că noţiunea
desemnează relaţiile ce se stabilesc în jurul unei creaţii intelectuale, oricare ar fi ea şi
oricare ar fi aplicabilitatea ei492. De asemenea, reţinem că sintagma " dreptul proprietăţii
intelectuale" reprezintă acea parte a dreptului ce reglementează dreptul de autor, invenţia,
desenele industriale şi semnele distinctive .Fără a detalia, reamintim sensul acestor părţi,
elemente al proprietăţii intelectuale. Expresia "drept de autor" desemnează, deopotrivă, atât
instituţia juridică - norme ce reglementează relaţiile ce se nasc între oameni prin crearea şi
valorificarea operelor literare, ştiinţifice sau artistice -cat şi dreptul subiectiv - adică
posibilitatea recunoscută de lege a autorului unei opere de a exploata, cum crede de
cuviinţă, rezultatul muncii sale, pe

plan literar, artistic sau ştiinţific . Deşi drepturile de proprietate intelectuală se pot întâlni
pretutindeni49 \ deşi importanţa tot mai sporită a drepturilor de proprietate intelectuală este
demonstrată şi de dezvoltarea economiei informaţiei ( în care noile tehnologi pun la
încercare protecţia juridică a unor interese aparent ireconciliabile - creaţia intelectuală şi
respectarea regulilor concurenţei), de o reglementare unitară sau o armonizare totală în
diferitele materii ale proprietăţii intelectuale - la nivel comunitar - nu putem vorbi.
La caracterul disparat al reglementărilor am putea adăuga şi data relativ recentă a
interesului comunitar pentru această materie.

2. Aspecte
A. Dreptul european de eliberare a brevetelor
Un drept comun al statelor contractante cu privire la elaborarea brevetelor de invenţie este
instituit prin Convenţia privind eliberarea brevetelor europene496 (Convenţia brevetului
european) din 5 octombrie 1973 (la Munchen, revizuită la 17 decembrie 1991 şi la 29
noiembrie 2000).
Sunt brevete europene: brevetele eliberate în temeiul acestei Convenţii şi drept rezultat în
fiecare stat contractant pentru care este eliberat, brevetul european are acelaşi efect şi este
supus aceluiaşi regim ca şi un brevet naţional eliberat în acel stat. Convenţia instituie
Organizaţia Europeană de Brevete*91 ale cărei organe sunt: Oficiul European de Brevete
(OEB) şi Consiliul de administraţie, iar sarcina organizaţiei este eliberarea £ prin intermediul
Oficiului European de Brevete sub controlul Consiliului de administraţie - brevetelor
europene. Brevetele europene sunt eliberate pentru tiivenţiile noi care implică o activitate
inventivă şi sunt susceptibile de

aplicare industrială498. Rezultă că: noutatea, activitatea inventivă şi aplicabilitatea

industrială sunt condiţiile de brevetabilitate. Prin urmare, nu sunt considerate brevete: a)
descoperirile, teoriile ştiinţifice şi metodele matematice; b) creaţiile artistice; c) planurile,
regulile şi metodele pentru exercitarea activităţilor intelectuale, pentru jocuri sau pentru
activităţi economice, precum şi programele pentru calculatoare; d) prezentarea informaţiilor.
Tot asemenea nu sunt socotite invenţii ( pentru că nu îndeplinesc una din cele trei condiţii:
aplicarea industrială): metodele de tratament chirurgical sau terapeutic aplicate corpului
uman sau animal şi metodele de diagnosticare aplicate corpului uman sau animal. Există
invenţii care deşi pot să întrunească cele trei condiţii (noutatea, activitatea inventivă,
aplicabilitatea industrială) sunt exceptate de la brevetabilitate: este cazul invenţiilor a căror
publicare sau aplicare ar fi contrară ordinii publice sau bunelor moravuri (aplicarea invenţiei
neputând fi considerată ca atare datorită faptului că este interzisă de legi sau regulamente
în vigoare în unele sau în toate statele contractante). Convenţia explică, într-o serie de
articole cele trei condiţii. Astfel "o invenţie este nouă dacă nu este conţinută în stadiul
tehnicii (prin stadiul tehnicii înţelegându-se toate cunoştiinţcle care au fost făcute accesibile
publicului înaintea datei de depozit a cereri de brevet european, printr-o descriere scrisă sau
orală sau prin oricare alt mod499). Se consideră că o invenţie implică o activitate
inventivă500 dacă, pentru o persoană de specialitate, e$ nu decurge de o manieră evidentă
din stadiul tehnicii; şi este susceptibilă de aplicare5 industrială invenţia al cărui obiect
poate fi produs şi utilizat în oricare dintre domeniile industriale, inclusiv agricultură. Orice
persoană fizică sau juridică şi orice societate echivalentă unei persoane juridice, poate
solicita un brevet european . Dreptul asupra brevetului european aparţine inventatorului
sau succesorului său în drepturi ( dacă inventatorul este salariat, dreptul asupra brevetului
european se stabileşte conform legii statului în care acesta este angajat - îşi exercită
ocupaţia principală-; dacă nu se poate stabili în care stat salariatul este angajat, se va aplica
legea statului de pe teritoriul căreia se află întreprinderea patronului la care este angajat
salariatul). Dacă două sau mai multe persoane au realizat o invenţie, independent una de
alta, dreptul

asupra brevetului european aparţine aceleia a cărei cerere de brevet de invenţie are data de
depozit cea mai veche5 3.
Durata brevetului european este de 20 de ani (socotiţi de la data de depozit a cererii504).
Din ziua publicării anunţului de eliberare a brevetului european, acesta conferă titularului
său, în fiecare dintre statele contractante, aceleaşi drepturi pe care le-ar conferi un brevet
naţional acordat în acest stat.
Cererea de brevet - formulată în una dintre cele trei limbi oficiale sau în altă limbă, dar
însoţită de traducerea, în una dintre cele trei limbi - se depune, fie la unul dintre sediile OEB
(Munchen, Haga. Berlin), fie la sediile oficiilor de proprietate ale statelor membre ale
Convenţiei Brevetului European. Ea trebuie să cuprindă: a) o cerere de eliberare a unui
brevet european; b) o descriere a invenţiei; c) una sau mai multe revendicări; d) desenele la
care se face referire în descriere sau în revendicări; e) un rezumat. De asemenea, ea trebuie
să conţină numele inventatorului (iar în cazul în care solicitantul nu este acelaşi cu
inventatorul sau nu este singurul inventator, atunci menţionarea inventatorului trebuie să
cuprindă şi o declaraţie a modului în care solicitantul a obţinut dreptul la brevet).

B. Desenele şi modelele comunitare

Regulamentul (CE) nr. 6/2002 al Consiliului din 12 decembrie 2001 privind desenele sau
modelele comunitare precizează că unul dintre considerentele apariţiei sale constă în aceea
că " un sistem unificat de obţinere a unui desen sau model comunitar care să beneficieze de
o protecţie uniformă şi care să producă efecte uniforme pe întreg teritoriul Comunităţii poate
contribui la realizarea obiectivelor comunitare definite de tratat"505. Potrivit art. 1 ("desenul
sau modelul comunitar) - alin. 2 un desen sau model comunitar este protejat: a) drept
"desen sau model comunitar neînregistrat", dacă este făcut public conform prevederilor
prevăzute; b) drept "desen sau

model înregistrat" dacă este înregistrat conform procedurilor prevăzute50* Pentru a primi
protecţie un desen sau un model trebuie să fie nou şi si aibă caracter individual. Un desen
sau un model aplicat unui produs sau încorporat unui produs care constituie o piesă a unui
produs complex mk, considerat nou şi având un caracter individual numai dacă: a) după
încorporarea în produsul complex, piesa rămâne vizibilă la o utilizare normală a produsului şi
b) caracteristicile vizibile ale piesei îndeplinesc fiecare în parte, condiţiile de noutate şi de
caracter individual. Se consideră că un desen sau un model este nou dacă nici un desen sau
model identic nu a fost făcut public: a) în cazul unui desen sau model comunitar
neînregistrat, înainte de data la care desenul sau modelul pentru care se solicită protecţie a
fost ftcut public, pentru prima dată; b) în cazul unui desen sau model înregistrat înainte de
data de depunere a cererii de înregistrare a desenului sau modelului pentru care se solicită
protecţie, sau, dacă se revendică o prioritate, înainte de data de prioritate. Sunt considerate
identice acele desene sau modele ale căror caracteristici diferă între ele numai la nivelul
unor detalii nesemnificative . Are caracter individual un desen sau modei dacă impresia
globală pe care o produce asupra utilizatorului avizat diferă de impresia produsă unui
asemenea utilizator de orice alt desen sau model care a fost făcut public: a) în cazul unui
desen sau model comunitar neînregistrat înainte de data la care desenul sau modelul pentru
care se solicită protecţie a fost făcut public pentru prima dată; b) în cazul unui desen sau
model comunitar înregistrat înainte de data de depunere a cererii de înregistrare sau, dacă
se revendică o prioritate, înainte de data de prioritate.
Cererea de înregistrare a unui desen sau model comunitar poate ji formulată de orice
persoana, indiferent de naţionalitate fie la Oficiu , fie la serviciul central competent în
domeniul proprietăţii industriale al unui stat

membru sau în ţările din Benelux, la Oficiul desenelor sau modelelor din Benelux (dacă
cererea a fost depusă la Serviciul Central competent în domeniul proprietăţii industriale al
unui stat membru sau la oficiul desenelor şi modelelor din Benelux, serviciul sau oficiul în
cauză ia toate măsurile necesare pentru a transmite oficiului cererea în termen de două
săptămâni de la depunere). înregistrarea Gererii generează un drept de prioritate de 6 luni.
Cererea trebuie să conţină: a) solicitarea de înregistrare; b) date de identificare a
solicitantului; c) o reprezentare a desenului sau a modelului care poate fi reprodusă; d)
indicarea produselor, în care urmează să se încorporeze desenul sau modelul în cauză sau
cărora li se va aplica respectivul desen sau model. Cererea poate să conţină: a) o descriere
care să explice reprezentarea sau specificul; b) o cerere de amânare a publicării înregistrării;
c) informaţii care să permită identificarea reprezentantului, dacă solicitantul a desemnat un
reprezentant; d) o clasificare pe clase de produse în care urmează să se încorporeze desenul
sau modelul în cauză sau cărora li se va aplica respectivul desen sau model; e) menţionarea
autorului sau a echipei de autori sau a declaraţiei pe proprie răspundere a solicitantului care
să ateste că autorul sau echipa de autori au (a) renunţat la dreptul de a fi
menţionat/menţionaţi.
Data de depunere a cererii de înregistrare a unui desen sau model comunitar este data la
care documentele cuprinzând informaţiile de mai sus sunt depuse la Oficiu sau, dacă
cererea este depusă la serviciul statal competent în domeniul proprietăţii industriale al unui
stat membru sau la oficiul modelelor sau desenelor din Benelux, data la care documentele în
cauză sunt depuse la serviciul sau oficiul menţionat51 .

Secţiunea II - Transporturi

1. Istoric şi reglementare
Deşi Tratatul de la Roma cuprinde multiple referiri la transporturi
şi la o politică comună în acest domeniu, în primii 24 de ani ai CE progresul în această
direcţie a fost atât de lent, încât în 1982 (septembrie) Parlamentul European a chemat în
justiţie Consiliul de Miniştri pentru neîndeplinirea obligaţiilor asumate prin Tratat; succesul
acţiunii a fost unul

parţial pentru că, pe de o parte, Curtea a refuzat să ia în considerare absenţa unei politici
comune în domeniul transporturilor, dar pe motivul că însuşi Tratatul nu definea bine
această politică - iar pe de altă parte, a recomandat Consiliului să lucreze la realizarea unei
politici comune în domeniul transporturilor511.
Realizarea politicii comune în această materie s-a lovit de o serie de dificultăţi, multe greu
surmontabile: incompatibilitatea standardelor naţionale privind caracteristicile tehnice;
reglementări legate de condiţiile din cadrul forţei de muncă, de siguranţă şi de protecţia
mediului care difereau mult ca stricteţe; greutmle (mari, în special, în cazul
transporturilor, care sunt în mare parte, proprietate publică); faptul că nu toată lumea era
(sau este) convinsă că, în acest domeniu liberalizarea este un lucru bun512. în 1983,
Comisia Europeană a identificat o serie de obiective în materie (o mai mare integrare
«politicilor naţionale în domeniul transporturilor, asigurarea unui Mimat concurenţial între şi
în cadrul diferitelor forme de transport; creşterea productivităţii şi a eficienţei sistemului
european de transport, inclusiv prin eliminarea blocajelor şi constrângerilor birocratice;
abordarea coordonată la nivel comunitar a problemelor siguranţei, armonizării tehnice,
protecţiei mediului şi condiţiilor de muncă din domeniul transporturilor) iar în 1991 a fost
adoptat un raport intitulat "Transporturile după anul 2000" care stabilea obiectivele creării
unui sistem integrat de transport la nivel continental, cu asistenţă din partea CE în
conectarea reţelelor naţionale şi în îmbunătăţirea legăturilor cu Europa Centrală şi de
Est313.
Transportul rutier a fost domeniul unde Comisia a făcut propunerile cele mai insistente
pentru a se asigura adoptarea de politici CE, ce au vizat atât siguranţa traficului, (măsurile
au mers de la armonizarea normelor referitoare frâne, faruri, zgomote etc, până la
declararea anului 1986 ca "Anul Siguranţei Traficului Rutier") simplificarea procedurilor la
trecerea frontierelor (din ianuarie 1988 un singur document administrativ DAU a înlocuit
aproape 70 de formulare necesare anterior pentru camioanele caire traversau frontierele
interne ale CE514) şi transportul

internaţional al bunurilor (care au fost liberalizate în mod progresiv - până în 1993 au fost
înlăturate restricţiile cantitative, iar până în iunie 1998 s-au liberalizat complet serviciile de
transport în alte state membre).
Transportul feroviar se distinge prin caracteristici proprii la care măsurile comunitare
trebuiau să se plieze; astfel, problema cea mai grea a fost situaţia financiară dificilă în care
se găseau societăţile de profil. Această situaţie se datora nu numai concurenţei crescânde
faţă de celelalte forme de transport (rutier, aerian, naval)' , dar şi datorită obligaţiilor
necomerciale impuse de stat - practicarea unor tarife mici sau continuarea exploatării unor
linii nerentabile în zonele puţin populate . La începutul anilor '60 Comunitatea a început să
echilibreze balanţa în favoarea transportului feroviar, iar în 1975 Consiliul de Miniştri a
elaborat liniile directoare pentru revigorarea financiară a acestui sector. în 1996, socotind că
o strategie mai radicală s-ar impune, Comisia a publicat (în iulie) o Cartă albă cu titlu "O
strategie pentru revitalizarea căilor ferate ale Comunităţii" care viza - printre altele - şi
construirea rapidă a unei reţele de magistrale feroviare care să înlesnească transportul de
mare viteză al mărfurilor la nivel continental (ea cuprindea chiar şi o hartă ce prezenta
traseele corespunzătoare acestor magistrale).
Puţine au fost, înainte de 1986, acordurile comunitare privind transportul pe mare (şi
aceasta în ciuda faptului că pentru CE, circa 95% din comerţul său exterior este realizat pe
mare). O politică a UE privind siguranţa traficului pe mare a fost adoptată de Comisia
Europeană şi Consiliul de Miniştri. în 199351*, Comisia a pregătit directivele şi
regulamentele referitoare la: regulile comune pentru inspectarea navelor, nivelul minim de
instruire a echipajelor, normele de imersiune a petrolierelor, un sistem european de
raportare a situaţiei vaselor, transportul produselor periculoase sau poluante.
Sectorul cu cea mai mică influenţă a Comunităţii, a fost transportul aerian5™, astfel că până
în 1986 directivele adoptate se limitau

doar la cooperarea în anchetarea accidentelor, reducerea zgomotului produs

de aeronave şi elicoptere şi deschiderea de noi rute între anumite centre
regionale ale ComuniAfii. După îndelungate şi dificile negocieri, Consiliul
miniştrilor transporturilor a ajuns în 1987 la un compromis (cu marile
companii aeriene) care includea reduceri ale tarifelor, utilizarea în comun a
capacităţilor, intrarea unor noi concurenţi pe rute stabilite, realizarea de
conexiuni aeroporturile între unităţile regionale şi cele centrale» dreptul de a
îmbarca şi debarca pasagerii în puncte intermediare şi condiţiile în care se
acordă derogările în bloc de la regulile comunitare privind concurenţa. Intrat
în vigoare în 1988, Acordul a fost urmat de un pachet de liberalizare destinat
introducerii concurenţei depline între liniile aeriene europene, după 1993,
lumi realizat în 1997, când liniile aeriene au putut să-şi stabilească propriile
tarife şi să opereze oriunde în UE.
Prin Carta albă privind viitoarea Politică comună în domeniul
transporturilor, (prezentată în septembrie 2001) Comisia propunea 60 de
măsuri care vizau printre altele: reducerea costurilor ecologice financiare şi
umane, scăderea congestionării, poluării şi a accidentelor; dezvoltarea pieţei
interne. Alături de acestea Comisia sublinia că se impune reducerea utilizării
combustibililor fosili, prin dezvoltarea unor alternative şi creşterea eficienţei
("toate acestea pot fi promovate prin încurajarea" intermodalităţii, integrarea
sistemelor de transport, astfel încât orice cursă de pasageri sau transport de
marfă să poată trece lin de Ia tren la apă sau de la apă Ia calea ferată, fiind
posibilă alegerea celei mai eficiente alternative)520.
In materia transporturilor deosebim atât surse primare cât şi surse secundare.
Dintre sursele primare este de amintit Tratatul instituind Comunitatea Europeană care
precizează în art. 3, că pentru atingerea scopurilor enunţate activitatea Comunităţii
cuprinde: ... f) o politică comună
în domeniul transporturilor. Apoi în articolul 51 (capitolul 3 "Serviciile" din Titlul II, "Libera
circulaţie a persoanelor, serviciilor şi capitalurilor^ stabileşte (în alin.l) că libertatea de a
presta servicii în domeniul
transporturilor este guvernată de dispoziţiile titlului referitor Ia transporturi. Astfel, se
recunoaşte că, transporturile deşi constituie servicii (adică prestări furnizate în mod obişnuit
contra unei remuneraţii - cum preciza articolul 50) dispun, datorită caracteristicilor proprii,
de o reglementare specială.
Reglementarea specială cuprinsă în Titlul V "Transporturile" din Partea a IlI-a "Politicile
comunităţii din Tratatul instituind Comunitatea Europeană". Articolul 70 introductiv la acest
titlu prevede că "în materia guvernată de prezentul titlu, statele membre urmăresc
obiectivele Tratatului
în cadrul unei politici comune în domeniul transporturilor". Această dispoziţie nu face decât
să repete, sau să transpună în materia transporturilor dispoziţia cu caracter general
prevăzută de articolul 10 care prevede: "statele membre iau toate măsurile generale sau
particulare adecvate, ca să asigure îndeplinirea obligaţiilor care decurg din prezentul tratat
sau care rezultă din actele instituţiilor Comunităţii. Ele facilitează îndeplinirea sarcinilor
Comunităţii. Statele membre se abţin de la orice măsură susceptibilă să pună în pericol
atingerea scopurilor predatului tratat".
Pentru realim^ea obiectivelor- ţ0tâcii comune in domeniul transporturilor Consiliul
stabileştm - după consultarea Comitetului economic şi socjpl şi a Comitetulumegiunilor: a)
regulile comune aplicabile transporturilor internaţi^ale^tre sau dinspre teritoriufciui stat
membru sau care traversează teritorM u»a wjfflmî multor state membre; b) condiţiile în care
transportator^ nerezidenţi pot să efectueze servicii de transport într-un stat membrii
cl^KUrile peAu ameliorarea securităţii transporturilor; d) oiltee altelftpozi^^pe.
Dacă aceste dispoziţii se adoptă ^^ajoritate calificată | după obţinerea avizului
Parlamentului Et||opean521 - cu unanimitate, la propunerea Comisiei şi după
consultarea! Parlamentului European şi a Comitetului Economic şi Social - se adoptă
"dispoziţiile referitoare la principiile regimului transporturilor a căror aplicări ar fi
susceptibile să afecteze grav nivelul de trai şi al oci#ării forţei de muncă în anumite
regiuni^ precum şi exploatarea mijloacelor de transport". Anticipând că o politică închegată
în materia transporturilor se va realiza greu, articolul 72 prevede: "până ia adoptarea
dispoziţiilor prevăzute la articolul 71 paragraful Unici un stat membru nu poate adopta, fară
acordul unanim al Consiliului, dispoziţii mai puţin favorabile, prin efectul lor direct sau
indirect faţă de transportatorii altor state membre în raport cu transportatorii naţionali,
decât diversele dispoziţii care guvernau materia la 1 ianuarie 1958 sau, pentru statele care
au aderat ulterior la data adeziunii lor". Recunoscând specificul ti^porturilo^ şi totodată,
situaţia uneori dificilă financiara a transportatorilor, se prevede admiterea ajutoarelor5
care corespund cerinţelor de coordonare a transporturilor sau care corespund rambursării
anumitor prestaţii inerente noţiunii de serviciu public523, iar măsurile în domeniul preţurilor
şi condiţiilor de transport trebuie să ia în considerare lllfetiiM economică a
transporturilor524.

Alături de securitatea transporturilor ( articolul 71, paragraf (1) d), ajutoarele de stat
(compatibile în situaţia prevăzută de Tratat - articolul 73) preţurile (care nu trebuie să
favorizeze anumite întreprinderi transportatoare) nediscriminarea reprezintă un principiu de
bază al politicii comune în materia aceasta. Astfel Tratatul prevede (articolul 75): "în traficul
din interiorul Comunităţii trebuie eliminate discriminările care constau în aplicarea de către
transportator, pentru aceleaşi mărfuri, în aceleaşi condiţii de trafic a unor preţuri şi condiţii
de transport diferite în funcţie de ţara de origine sau de destinaţie a produselor
transportate".
2. Aspecte
A. Transportul rutier
Transportul rutier - liberalizat începând cu 1 ianuarie 1993, moment de la care
transportatorul stabilit într-un stat membru poate să transporte mărfuri într-un alt stat
membru, fară a avea nevoie de o autorizaţie în acest sens - este guvernat de mai multe
norme.
|^ - Regulamentul Consiliului (CEE) nr. 881/92 din 26 martie 1992 privind accesul la piaţa
în transportul rutier de mărfuri în cadrul Comunităţii către sau dinspre teritoriul unui stat
membru sau care traversează teritoriul unuia sau mai multor state membre. Regulamentul
prevede că transportul internaţional se va efectua pe boxa autorizaţiei comunitare525 (care
va fi eliberată de un stat membru oricărui transportator rutier care transportă mărfuri contra
cost care: este stabilit într-un stat membru, în conformitate cu legislaţia acelui stat membru;
este autorizat de acel stat membru în conformitate, cu legislaţia comunitară şi cu cea a
statului respectiv privind accesul la ocupaţia de operator de transport rutier să efectueze
transporturi internaţionale rutiere de mărfuri), împreună cu atestatul şoferului dacă şoferul
aparţine unei ţări nemembre (atestatul şoferului va fi emis de un stat membru oricărui
transportator care: este titularul unei autorizaţii comunitare; în acel stat membru sunt
angajaţi legal şoferi care aparţin ţărilor nemembre sau utilizează legal şoferi care aparţin
ţărilor nemembre, puşi la dispoziţia lor conform condiţiilor de angajare şi instruirii
profesionale stipulate în acel stat membru, prin legi, reglementări sau prevederi
administrative şi, corespunzător, prin acorduri colective, j^conform reglementărilor
aplicabile în acel stat membru) (art. 3).

Perioada pentru care se eliberează autorizaţia comunitară este de 5

i cu posibilitate de reînnoire. Cererea pentru obţinerea unei autorizaţii
comunitare (timp de nu mai mult de 5 ani de Ia eliberare şi ulterior cel puţin o dată la 5 ani)
este urmată de verificarea - de către autorităţile competente -îndeplinirii condiţiilor
prevăzute mai sus. In caz de neîndeplinire a condiţiilor, autorităţile competente ale statului
membru de stabilire vor respinge cererea de eliberare sau reînnoire a unei autorizaţii
comunitare, prin intermediul unei decizii motivate. De asemenea, autorizaţia comunitară se
retrage - de către autorităţile competente - dacă deţinătorul nu mai îndeplineşte condiţiile
stabilite la art. 3 alin. 2 sau a furnizat informaţii incorecte privind datele solicitate pentru
eliberarea unei autorizaţii comunitare. Copiile autentificate ale autorizaţiei comunitare se
suspendă temporar sau parţial- de către autorităţile competente ale statului membru de
stabilire - în cazul unor încălcări grave sau al unor încălcări minore repetate ale
reglementările privind transportul ** . In ce priveşte transportul de persoane, efectuat de un
transportator provenit dintr-un stat membru pe teritoriul unui alt stat membru, această
activitate este supusă autorizării -
autorizaţia fiind eliberată de statul în care sunt înmatriculate vehiculele (
Regulamentul nr. 517/72 din 28 februarie 1972)527. *
Directiva 92/106/CEE a Consiliului din 7 decembrie 1992 privind stabilirea de norme comune
pentru anumite tipuri de transporturi combinate de mărfuri între statele membre, are ca
temei (printre altele) şi ideea ca metodele de transport combinat să determine o reală
reducere a aglomerării traficului rutier .
"Transporturile combinate" înseamnă transporturi de mărfuri între state membre în cadrul
cărora camionul, remorca, semiremorca, cu sau fară tractor, caroseria mobilă utilizează
calea rutieră pe porţiunea iniţială sau finală a parcursului şi, pentru restul transportului,
calea ferată sau o cale navigabilă interioară sau maritimă, în cazul în care această secţiune
depăşeşte 100 km în linie dreaptă şi efectuează traseul rutier iniţial sau final al transportului
între punctul în care mărfurile sun încărcate şi gara feroviară de încărcare corespunzătoare
cea mai apropiată pentru traseul iniţial şi între

cea mai apropiata gară feroviară de descărcare fi punctul de descărcare a mărfurilor pentru
traseul final sau pe o rază care nu depăşeşte 150 km în linie dreaptă de la punctul fluvial sau
maritim de încălcare sau descărcare (art.l). Toţi transportatorii rutieri stabiliţi într-un stat
membru, care îndeplinesc condiţiile de acces la profesie şi de acces pe piaţa transporturilor
dc mărfuri între state membre au dreptul de a efectua, în cadrul unei operaţii de transport
combinat între statele membre, trasee rutiere iniţiale şi finale care fac parte integrantă din
operaţia de transport combinat şi care pot include sau exclude traversarea unei frontiere
(art. 4).

B. Transportul feroviar
£ * Directiva 95/18/CE a Consiliului din 19 iunie 1995 privind acordarea de licenţe
întreprinderilor feroviare precizează chiar în considerente că licenţa emisă de un stat
membru trebuie să fie recunoscută ca valabilă în întreaga comunitate.
Directiva defineşte o seric de noţiuni în sensul următor: "întreprindere feroviară" -
întreprindere privată sau publică al cărei obiect principal de activitate constă în prestarea de
servicii de transport feroviar pentru mărfuri şi/sau călători, cu obligativitatea ca
întreprinderea să asigure tracţiunea; - "licenţa" - autorizaţia acordată de un stat membru
unei întreprinderi prin care i se recunoaşte calitatea sa de întreprindere feroviară. Această
calitate poate să fie limitată de prestarea a anumite tipuri de servicii; - "autoritate de
acordare a licenţelor" - organismul însărcinat de un stat membru cu eliberarea licenţelor.
Pentru a obţine o licenţă, o întreprindere feroviară" trebuie să îndeplinească mai multe
condiţii ce ţin de buna reputaţie, capacitatea financiară şi competenţa profesională.
Cerinţele de buna reputaţie constau în aceea că întreprinderea feroviară sau persoanele
responsabile cu administrarea acestor întreprinderi: nu au suferit o condamnare penală
gravă, inclusiv pentru infracţiuni comise în domeniul comercial, nu au făcut obiectul unei
proceduri de faliment; nu au suferit o condamnare pentru infracţiuni grave de încălcare a
legislaţiei specifice aplicabile în domeniul transporturilor; nu au fost condamnate pentru
nerespectarea gravă sau în mod repetat a obligaţiilor care decurg din legislaţia socială sau
legislaţia munci, inclusiv a obligaţiilor care decurg din legislaţia privind siguranţa la locul de
muncă şi a sănătăţii.

C. Transportul aerian

Este guvernat de mai multe reglementări. Dintre acestea trebuie Kamintite: Regulamentul
(CEE) nr. 2409/92 al Consiliului din 23 iulie 1992
■privind tarifele serviciilor aeriene pentru transportul de pasageri şi de marfa i
Regulamentul (CEE) nr. 2299/89 al Consiliului din 24 iulie 1989 de stabilire a unui cod de
conduită pentru sistemele informatizate de
530
rezervare .
Primul regulament (2409/92) se referă la criteriile şi procedurile care urmează să se aplice la
stabilirea tarifelor, pentru pasageri şi pentru mărfuri, pentru serviciile aeriene pentru
transportul exclusiv intracomunitar (el nu se aplică tarifelor aeriene pentru transportul de
pasageri şi de marfa percepute de operatorii de transport aerian necomunitar). Tarifele
aeriene pentru transportul de pasageri înseamnă (în înţelesul Regulamentului - art. 2 (a))
preţurile exprimate în ecu sau în moneda locală, pe care pasagerii trebuie să le achite
operatorilor de la transport aerian sau agenţilor acestora pentru transportul propriu şi al
bagajelor prin intermediul serviciilor aeriene, precum şi condiţiile de aplicare a acestor
preţuri, inclusiv remuneraţia şi condiţiile oferite agenţiilor şi altor servicii auxiliare. "Tarifele
pentru transportul de mărfuri" înseamnă preţurile exprimate în ecu sau în monedă locală
care trebuie să fie achitate pentru transportul mărfurilor şi condiţiile oferite agenţiilor şi alte
servicii auxiliare; tarife standard pentru transportul de marfa, înseamnă tarifele practicate,
de obicei, de operatorul de transport aerian, inclusiv aplicarea reducerilor obişnuite; serviciul
aerian este zborul sau seria de zboruri pentru transportul cu titlu oneros de pasageri, de
marfa şi/sau de corespondenţă; "operatorul de transport m aerian" este
întreprinderea de transport aerian care deţine o licitaţie de funcţionare valabilă; iar
"operatorul de transport aerian comunitar" este operatorul de transport aerian care deţine o
licenţă de funcţionare valabil emisă de un stat membru în conformitate cu Regulamentul
(CEE) nr. 2407/92 al Consiliului din 23 iulie 1992 privind autorizarea operatorilor de transport
aerian; ^tarifele charter"531 înseamnă preţurile exprimate în ecu sau în moneda

locală pe care pasagerii trebuie să le achite afretatorilor3 pentru serviciile care asigură sau
includ transportul propriu şi al bagajelor prin intermediul serviciilor aeriene, precum şi toate
condiţiile de aplicare a acestor preţuri, inclusiv remuneraţia şi condiţiile oferite agenţiilor sau
altor servicii auxiliare.
în ceea ce priveşte cel de al doilea regulament (2299/89 din 24 iulie 1989)m de stabilire a
unui cod de conduită pentru sistemele informatizate de rezervare porneşte de la o serie de
realităţi şi anume; în transportul aerian, rezervările se efectuează în cea mai mare parte prin
sistemele informatizate de rezervări; - dacă sunt corect utilizate, aceste sisteme pot oferi un
serviciu important şi util transportărilor aerieni, agenţiilor de voiaj şi publicului călător
datorită accesului rapid la informaţii actualizate şi exacte privind zborurile, preţurile şi
locurile disponibile, rezervarea, şi în unele cazuri, eliberarea de bilete şi permise de
îmbarcări; -abuzurile prin interzicerea accesului la sisteme sau discriminarea în ceea ce
priveşte furnizarea, încărcarea sau afişarea datelor, prin impunerea unor condiţii
nerezonabile participanţilor sau abonaţilor, dezavantajează grav, deopotrivă pe transportorii
aerieni, agenţiile de voiaj şi în final, consumatorii. Prin urmare,^ regulamentul se aplică
oricărui sistem informatizat de rezervare, în măsura în care acesta conţine produse de
transport aerian şi în măsura în care produsele de transport feroviar sunt încorporate în
afişajul său principal, atunci când sunt oferite spre folosire sau folosite pe teritoriul
Comunităţii, indiferent de: - statutul sau naţionalitatea furnizorului de sistem; sursa
informaţiilor folosite sau localizarea unităţii centrale de prelucrare a datelor relevante,
amplasarea geografică a aeroporturilor între care se efectuează transportul aerian.
Sistemul informatizat de rezervare (SIR) înseamnă un sistem informatizat ce cuprinde
informaţii privind, inter alia, orele, locurile disponibile, tarifele; serviciile auxiliare, ale
transportorilor aerieni, cu sau fară mijloace prin care: pot fi făcute rezervări sau pot fi emise
bilete de călătorie, în măsura în care unele sau toate aceste servicii sunt puse la dispoziţia
abonaţilor (furnizorul de sistem reprezintă acea organizaţie şi filialele sale care este/simt
responsabilă (e) cu exploatarea şi comercializarea unui SIR). Furnizorul de sistem oferă
oricărui transportator aerian posibilitatea de a participa, pe baze egale şi nediscriminatorii,
la mijloacele sale de distribuţie, în limita capacităţii sistemului în cauză şi a constrângerilor
tehnice care nu depind de furnizorul de sistem. Un furnizor

de sistem nu poate să: impună condiţii nerezonabile contractului cu un transportator

participant; pretindă acceptarea unor condiţii suplimentare care, prin natura lor sau în
conformitate cu uzanţele comerciale, nu au legătură cu participarea la propriul SIR şi să
aplice aceleaşi condiţii pentru acelaşi nivel al serviciilor; condiţioneze participarea unui
transportor participant la propriul SIR de neparticiparea acestuia la un alt sistem.
Transportorii participanţi şi alţi furnizori de produse de transport aerian se asigură că
informaţiile pe care decid să le prezinte unui SIR sunt corecte, nu induc în eroare, sunt
transparente şi nu sunt mai puţin complete decât cele prezentate oricărui alt SIR334.

Secţiunea III - Mediul

1. Istoric şi reglementare
Dacă în anii '50 politicile europene au urmărit reconstrucţia economică a Europei
zdruncinată de război şi asigurarea păcii în viitor, astfel că în mod expres, Tratatul de la
Roma stabileşte ca obiectiv fundamental "îmbunătăţirea continuă a condiţiilor de muncă şi
viaţă a popoarelor europene", în timp, a devenit evident că este necesară o politică de
mediu. Fiind axat pe obiective economice, Tratatul CEE nu a prevăzut măsuri de protecţia
mediului. De aceea, actele Comunităţii, cu privire la mediu - adoptate în vederea stabilirii
unor standarde comune pentru protecţia consumatorilor, în vederea asigurării liberei
circulaţii a bunurilor între statele membre - s-au bazat, fie pe art. 100 din Tratat - care privea
armonizarea legilor în statele membre, pentru funcţionarea Pieţei comune -fie pe art. 235 -
care privea creşterea nivelului de viaţă al cetăţenilor europeni. Dar, pentru că, de-a lungul
anilor '60 s-au înmulţit semnalele de alarmă, protestele, apelurile pentru puritatea aerului şi
a apei, pentru oraşe în care să se poată respira, pentru hrană necontaminată cu chimicale,
pentru un mediu în care să se poată trăi fară teamă şi pe care generaţia aceasta să-1 poată
lăsa moştenire generaţiilor viitoare, poluarea mediului la nivel global a devenit evidentă,
astfel că, la Stockholm - 5-12 iunie 1972 - Conferinţa Naţiunilor Unite cu privire la mediul
înconjurător, a stabilit o serie de
principii comune în vederea îmbunătăţirii mediului înconjurător.

In urma Conferinţei de la Stckholm şi pe baza acestor principii, Comunitatea a adoptat un

număr de programe de acţiune te domeniul mediului, stabilind principiile comunitare - în
materie - în viitor. Primul (1973-1997) şi cel de-a/ doilea (1977-1983) program de acţiune în
domeniul mediului au formulat 11 principii care au fost reluate şi dezvoltate în celelalte
programe: "prevenirea este mai bună decât remedierea"; evaluarea impactului asupra
mediului ar trebui luată în considerare din stadiul incipient al procesului de luare a deciziilor;
trebuie evitată exploatarea naturii prin mijloace care provoacă distrugeri semnificative ale
echilibrului ecologic; cunoştinţele ştiinţifice trebuie îmbunătăţite pentru a permite luarea de
măsuri adecvate; principiul " poluatorul plăteşte" - cel care poluează trebuie să suporte
costul prevenirii şi refacerii mediului (în urma pagubelor aduse acestuia); activităţile dintr-un
stat membru nu trebuie să producă deteriorări ale mediului în alt stat; politica de mediu în
statele membre trebuie să ia în considerare interesele ţărilor. în curs de dezvoltare;
Comunitatea europeană şi statele membre trebuie să promoveze protecţia mediului la nivel
internaţional prin intermediul organizaţiilor internaţionale; protecţia mediului este o
responsabilitate a tuturor, motiv pentru care este necesară educaţia publicului; principiul
subsidiarităţii - măsurile de protecţie trebuie luate la cel mai potrivit nivel, luând în
considerare tipul de poluare, acţiunea necesară, şi zona geografică ce trebuie protejată;
programele naţionale în domeniul mediului trebuie coordonate în baza unor concepte
comune, pe termen lung, iar politicile naţionale ar trebui armonizate în cadrul
Comunităţii533. Adoptat în 1983, cel de-al treilea program de acţiune (1983-1987) în
domeniul mediului pune, din nou, accentul pe prevenim poluării şi consideră că protecţia
mediului ar trebui să includă şi planificarea utilizării terenurilor şi integrarea preocupărilor de
mediu în alte politici ale Comunităţii536. Obiectivul integrării protecţiei mediului în poate
celelalte politici ale Comunităţii este prevăzut şi în cel de-a/ patrulea program de acţiune în
domeniul mediului (1987-1992) care subliniază patru domenii de activitate: implementarea
efectivă a legislaţiei comunitare, reglementarea impactului produs asupra mediului de către
toate substanţele şi sursele de poluare, creşterea accesului public la informaţie şi la
diseminarea acesteia, crearea de noi locuri de muncă. Al cincilea program de acţiune (către
o dezvoltare durabilă) în domeniul mediului (1992-2000) este bazat pe o
abordare duală deoarece, pe de o parte, prevede standarde foarte înalte în domeniul
mediului, reglementând aproape toate emisiile poluante, deşeuri etc. iar, pe de altă parte*
prevede stimulente pentru industrie, stimulente ce au ca obiectiv îmbunătăţirea continuă a
performantei prin introducerea de procese, produse noi, nepoluante.
Dat fiind faptul că Tratatul de ia Maastricht conţine prevederi referitoare la un program de
creştere durabilă, într-o manieră care si demonstreze respectul pentru mediu, au fost
introduse peste 200 de instrumente, regulamente şi directive pentru îmbunătăţirea calităţii
mediului în Europa şi pentru a contracara poluarea transfrontieră. Acest al cincilea program
de acţiune în domeniul mediului se distinge de celelalte prin obiectivul prioritar, anume
dezvoltarea durabilă (lucru care rezultă din însuşi titlul programului Mcătre durabilitate").
Surse primare ale politicii de mediu: 1) articolul 2 din TCE - te care se precizează printre
obiectivele Comunităţii şi: "un nivel înalt al protecţiei şi al îmbunătăţirii calităţii mediului"; 2)
articolul 6 din TCE - în definirea şi implementarea politicilor şi acţiunilor Comunităţii ...
trebuie integrate exigenţele care ţin de protecţia mediului, în special pentru promovarea
unei dezvoltări durabile; 3) articolul 174 din TCE - obiectivele politicii Comunităţii în
domeniul mediului53 ; 4) articolul 175 din TCE * reglementează procedurile cu privire la o
acţiune pe care Comunitatea urmează să le întreprindă în vederea realizării obiectivelor
menţionate la art. 174; 5) articolul 176 din TCE - măsuri de protecţie mai stricte adoptate de
statele membre.

2. Aspecte
A. Calitatea apei
Cu privire la calitatea apei există o multitudine de norme comunitare. Dintre acestea ne vom
referi la Directiva 2006/118/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 12 decembrie
2006 privind protecţia apelor subterane împotriva poluării şi a deteriorării care porneşte de
la o seamă de constatări şi anume: apele subterane reprezintă o sursă naturală valoroasă şi
prin urmare, trebuie protejate împotriva deteriorării şi a poluării chimice, mai apoi, apele
subterane reprezintă corpul de apă dulce
cel mai sensibil şi mai important din Uniunea Europeana, în special, principala sursă a reţelei
publice de apă potabilă în numeroase regiuni.
Directiva stabileşte măsuri specifice cu scopul de a preveni şi controla poluarea apelor
subterane, măsuri care, în special, includ: a) criterii pentru evaluarea stării chimice bune a
apelor subterane şi b) criterii pentru identificarea şi inversarea tendinţelor ascendente
semnificative şi durabile şi pentru definirea nivelurilor de bază pentru inversările tendinţelor.
Directiva defineşte noţiunile cu care operează , prevede măsurile de prevenire şi limitare a
evacuării de poluanţi în apele subterane şi totodată excepţiile de la obligaţia de a lua măsuri
de prevenire şi limitări a evacuării de poluanţi în apele subterane (este vorba despre acele
evacuări de poluanţi: a) considerate de autorităţile competente ca fiind prezente într-o
cantitate şi o concentraţie atât de mici încât este înlăturat orice pericol prezent sau viitor de
deteriorare a calităţii apelor subterane receptoare; b) care sunt consecinţele unor accidente
sau circumstanţe excepţionale datorate unor cauze naturale care nu s-ar fi putut prevedea,
evita sau atenua în mod rezonabil; c) considerate de autorităţile competente ca fiind
imposibil de evitat sau de limitat din punct de vedere tehnic fară a recurge la: (i) măsuri
care ar spori riscurile pentru sănătatea oamenilor sau pentru calitatea mediului în ansamblul
său; (ii).măsuri cu un cost disproporţionat menit să îndepărteze cantităţi de poluanţi din
solul sau din subsolul contaminat sau să controleze infiltrarea acestora în solul sau subsolul
în cauză3 ).
Dintre acestea ne oprim la Directiva 96/62/CE a Consiliului privind evaluarea şi
managementul calităţii aerului care are ca obiective: evaluarea calităţii aerului înconjurător,
bazat pe metode şi criterii comune cu cele UE; obţinerea informaţiei adecvate, privind
calitatea aerului înconjurător şi asigurarea că această informaţie a fost pusă la dispoziţia
publicului; menţinerea calităţii aerului înconjurător acolo unde acesta este

corespunzător standardeloi sau îmbunătăţirea acesteiâBtîn cazuri necorespunzătoare.

Măsurile generale stabilite de Directivă sunt: evaluarea preliminară a calităţii aerului în
regiuni şi proiectarea reţelelor locale şi regionale pentru monitorizarea calităţii aerului;
crearea Sistemului Naţional de Evaluare şi Gestionare Integrată a Calităţii Aerului prin
dotarea autorităţilor locale şi regionale pentru protecţia mediului, cu echipamente de
monitorizare a calităţii aerului şi cu echipamente de laborator; monitorizarea calităţii aerului
şi informarea publicului cu privire la depăşirile pragurilor de informare şi alertă prevăzute în
legislaţia în vigoare: colaborarea cu autorităţile de sănătate publică locală în vederea
evaluării efectelor poluării aerului asupra sănătăţii populaţiei; identificarea surselor
responsabile de poluarea aerului şi elaborarea planurilor de gestionare a calităţii aerului.
Alături de măsuri generale directiva, prevede şi măsuri speciale (specifice la nivel regional):
proiectarea reţelelor locale pentru monitorizarea calităţii aerului ce avea ca termen limită
semestrul I 2005; achiziţionarea echipamentelor de monitorizare a calităţii aerului şi a
echipamentelor de laborator; întocmirea listelor cu arealurile unde concentraţiile pentru unul
sau mai mulţi poluanţi depăşesc valoarea limită şi/sau marja de toleranţă; instalarea
panourilor exterioare pentru informarea publicului cu privire la calitatea aerului^40
Dintre normele în materie ne vom opri la: Directiva nr. 2006/12/CE a Parlamentului European
şi a Consiliului din 5 aprilie 2006, privind deşeurile. Directiva subliniază în considerentul 2 că
"principalul obiectiv al dispoziţiilor referitoare la gestionarea deşeurilor trebuie să fie
protecţia sănătăţii oamenilor şi a mediului împotriva efectelor nocive cauzate de colectarea,
transportul, tratarea, stocarea şi depozitarea deşeurilor".
Pe de altă parte, se aminteşte că, în scopul atingerii unui nivel ridicat de protecţie a
mediului, statele membre, pe lângă luarea unor măsuri responsabile pentru a asigura
eliminarea şi recuperarea deşeurilor, trebuie să ia măsuri pentru a reduce producerea de
deşeuri, în special prin promovarea unor tehnologii curate şi a produselor care pot fi
reciclate sau reutilizate, luând în considerare oportunităţile existente şi potenţiale ale pieţei
pentru deşeuri recuperate541.
Statele membre iau măsuri adecvate pentru a încuraja: a) în primul rând, prevenirea sau
reducerea producerii de deşeuri şi a caracterului lor
nociv, în special prin: (i) dezvoltarea de tehnologii curate care utilizează mai raţional
resursele naturale; (ii) progresul tehnic şi introducerea pe piaţă a produselor proiectate
pentru a nu contribui sau a contribui în cea mai mică măsură posibilă, prin caracteristicile de
fabricaţie, utilizare sau eliminare a lor la creşterea cantităţii sau a caracterului nociv a
deşeurilor şi a riscurilor de poluanţi; (iii) dezvoltarea tehnicilor adecvate pentru eliminarea
definitivă a substanţelor periculoase din conţinutul deşeurilor destinate recuperării; b) în al
doilea rând: (i) recuperarea deşeurilor prin reciclare, reutilizare sau regenerarea sau orice alt
proces, în vederea extracţiei materiilor prime auxiliare sau (ii) utilizarea deşeurilor ca sursă
de energie.
Recuperarea sau eliminarea deşeurilor trebuie luate prin măsuri care să nu pericliteze
sănătatea oamenilor şi fară a utiliza procese sau metode care ar putea fi dăunătoare pentru
mediu, în special: a) fară riscuri pentru aer sau sol, sau pentru animale ori plante; b) fară a
cauza neplăceri prin zgomot sau mirosuri; c) fară a afecta în mod negativ regiunile rurale
sau zonele de interes special (statele trebuie să ia măsurile necesare pentru a interzice
descărcarea sau eliminarea necontrolată a deşeurilor (art. 4)). Cu privire la deţinătorii de
deşeuri, statele membre iau măsuri necesare pentru a se asigura că aceştia: a) asigură
manipularea deşeurilor printr-o societate privată sau publică de colectare a deşeurilor; b)
recuperează sau elimină deşeuri prin mijloace proprii.

Secţiunea IV - Consumatorii

1. Istoric şi reglementare
Politica privind protecţia consumatorului a fost denumită
"cenuşăreasa" construcţiei comunitare şi aceasta pentru că, nu numai că
u a fost menţionată în Tratatul de la Roma, dar mulţi ani şi multe demersuri
Ic organizaţiilor consumatorilor - (susţinute la Parlamentul European) au
j$t necesari (necesare) pentru a se ajunge la măsuri efective csiţ să

garanteze că problemele consumatorilor vor fi luate în considerare în mod

542
permanent .
Momentul de răscruce 1-a constituit reuniunea la vârf a CE, de la Paris, din 1972, când şefii
de state şi de guverne au decis că dezvoltarea economică trebuie însoţită de o îmbunătăţire
a calităţii vieţii - ceea ce se traduce prin aceea că se impunea o politică activă a
consumatorului. Trei mari paşi s-au făcut în această direcţie: ljjjfcrearea unui serviciu şi a
unui directorat general, în cadrul Comisiei, pentru protecţia mediului şi a consumatorului; 2)
crearea Comitetului Consultativ al Consumatorului^43; 3) adoptarea - în aprilie 1975 & de
către Consiliu a unui prim program de informare şi protecţie a consumatorului (care enunţa
cinci drepturi fundamentale ale acestuia: dreptul la protejarea sănătăţii şi a siguranţei;
dreptul la tratament economic evitabil; dreptul de a fi despăgubit; dreptul la informaţii şi
educaţie; dreptul la consultare), aceste drepturi urmau să fie implantate prin programe
special^şi - întocmai ca şi în cazul protecţiei mediului - să ajungă a fi nste în considerare în
toate domeniile -(agricultură, transporturi etc.).
Actul Unic European - 1985 - a deschis calea considerării protecţiei consumatomlii» ca un
obiectiv de sine stătător, cuprins în programul de realizare a Pieţei Interne. Pe această cale
s-au înscris patru directive (90/314/CE, din 13 iunie 1990 privind pachetele de servicii pentru
călătorii, vacanţe şi circuite, 93/13/CE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele
abuzive în contractele încheiate cu consumatorii; 92/59/CE din 29 iunie 1992 privind
securitatea produselor în general; 85/577/CEE a Consiliului din 20 decembrie 1985 privind
protecţia consumatorilor în cazul contractelor negociate în afara spaţiilor comerciale). Ele au
generat o dezvoltare a dreptului consumatorului, care consumator avea nevoie de un minim
de reguli comunitare care să-i dea încredere în mărfurile venite de peste graniţele
naţionale544.
Din acest drept al consumatorului fac parte atât surse primare cât şi secundare. Din dreptul
primar fac parte mai multe articole din TCE:

- articolul 2 care prevede că misiunea Comunităţii, printre altele este de a asigura

"creşterea nivelului de trai şi a calităţii vieţii";
- articolul 3 care prevede că pentru atingerea scopurilor enunţate la art. 2 activitatea
Comunităţii cuprinde ... t) o contribuţie la întărirea protecţiei consumatorilor;
- articolul 153 (care alcătuieşte Titlul XIV - Protecţia consumatorilor din Partea a IlI/a
"Politicile Comunităţii" a Tratatului) care prevede:
(1) în vederea promovării intereselor consumatorilor şi asigurării unui înalt nivel de
protecţie a consumatorilor, Comunitatea contribuie la protecţia sănătăţii, a securităţii şi a
intereselor economice ale consumatorilor, cât şi la promovarea drepturilor la informaţie, la
educaţie şi de a se organiza pentru apărarea intereselor proprii;
(2) Exigenţele privitoare la protecţia consumatorului sunt luate în considerare în
definirea şi implementarea altor politici şi acţiuni ale Comunităţii;
(5) măsurile adoptate în aplicarea paragrafului 2 nu pot împiedica un stat membru să
menţină sau să stabilească măsuri de protecţie mai stricte. Aceste măsuri trebuie să fie
compatibile cu prezentul tratat. Ele sunt notificate Comisiei.

2. Aspecte
A. Răspunderea pentru prejudiciile provocate de produse defectuoase
O directivă revoluţionară este Directiva 85/374/CEE a Consiliului din 235 iulie 1985 privind
armonizarea dispoziţiilor legislative, de reglementare şi administrative referitoare la
răspunderea pentru produse defectuoase. Este revoluţionară deoarece - contrar multor
sisteme naţionale - se instituie o răspundere obiectivă pentru prejudiciile provocate de
produse defectuoase. Astfel că, în temeiul Directivei, va răspunde pentru prejudiciile
provocate de produse defectuoase cel care a pus pe piaţă produsul în cauză şi aceasta
indiferent de calitatea lui de producător şi indiferent dacă a acţionat în mod diligent sau
nu545.
Raţiunile unei astfel de revoluţii sunt precizate din preambul anume, pe de o parte,
"răspunderea producătorului, independent de culpa sa, constituie singurul mijloc de
soluţionare a problemei, specifică unei epoci caracterizate prin progres tehnologic şi de o
justă alocare a riscurilor inerente producţiei tehnologice moderne", iar, pe de altă part|
^'prot«$l

consumatorului impune ca toţi producătorii implicaţi în procesul de producţie să fie traşi la

răspundere, în măsura în care produsul finit, o parte componentă a acestuia sau materia
primă furnizată de ei a fost defectuoasă"; "din acelaşi motiv, răspunderea ar trebui extinsă şi
asupra importatorilor de produse în Comunitate, precum şi asupra persoanelor care se
prezintă ca producători prin marcarea numelui mărcii sau a altui semn distinctiv pe produs
sau care furnizează un produs al cărui producător nu poate fi identificat". Un alt considerent
pe care se întemeiază directiva, considerent pe care, de altfel, îl regăsim în tot dreptul
consumatorului este exprimat aşa: "caracteristica deficitară a unui produs ar trebui
determinată, nu pe baza carenţei produsului din punct de vedere al utilizării sale, ci pe baza
lipsei de siguranţă la care populaţia se poate aştepta, întrucât siguranţa este evaluată
excluzând orice utilizare abuzivă a produsului care, în cazul de faţă, ar fi iraţională".
Directiva începe cu următoarea prevedere: "producătorul este răspunzător de dauna
cauzată de un defect al produsului său". Producătorul este definit de art. 3 (1) drept
"fabricantul unui produs finit, producătorul oricărei materii prime sau fabricantul unei părţi
componente, precum şi orice persoană care aplicându-şi numele, marca sau alt semn
distinctiv pe produs se prezintă drept producătorul acestuia". în plus "orice persoană care
importă un produs în Comunitate, în scopul vânzării, locaţiei, închirierii sau altei forme de
distribuţie în cadrul activităţii sale comerciale, este considerat producător, şi are
răspunderea unui producător" (art. 2).
Mai mult, când nu poate fi identificat producătorul produsului, este considerat ca atare orice
furnizor, cu condiţia ca acesta să comunice părţii vătămate, în timp util, identitatea
producătorului sau a persoanei care i-a furnizat produsul" (art. 3 (3)). Din acest articol
înţelegem, pe de o parte, că pentru Directivă nu este important a stabili temeiul contractual
sau delictual al răspunderii producătorului (motiv pentru care se vorbeşte de o răspundere
de tipul al treilea)546 iar, pe de altă parte, toată această enumerare a persoanelor care intră
în categoria de producător arată intenţia directivei de a face pe cineva răspunzător pentru
paguba suferită de o "parte vătămată''. Directiva recunoaşte răspunderea solidară în cazul
în care două sau mai multe persoane sunt răspunzătoare de aceeaşi vătămare, iar în ce
priveşte dreptul de regres se face trimitere la dispoziţiile naţionale. Produsul este definit
drept price bun mobil, cu excepţia produselor agricole neprelucrate şi a produselor pe bază
de vânat, chiar dacă formează o parte dintr-un alt bun
mobil sau imobil ("produse agricole naturale" reprezintă produsele agrici

cele zootehnice şi cele piscicole, cu excepţia produselor care au suportat o primă prelucrare;
termenul "produs" include şi electricitatea). în ceea ce priveşte noţiunea de "consumator", în
dreptul comunitar ea a fost definită în Convenţia de la Bruxelles privind recunoaşterea şi
executarea
hotărârilor în martie civilă şi comercială, ca fiind persoana care încheie un contract în afara
profesiei sale547. Oricum ideea care se degajă din legislaţia comunitară şi jurisprudenţa
Curţii este că "prevederile de protecţie care se aplică consumatorilor au rezultat din
preocuparea de a-i proteja pe aceştia ca parte considerată vulnerabilă din punct de vedere
economic şi mai puţin
experimentată în materie juridică decât cealaltă parte contractantă" . Produsul549 este
socotit defectuos (conform art. 6 din Directivă) când nu oferă siguranţa la care o persoană
se poate aştepta, ţinând seama de toate împrejurările, printre care: a) prezentarea
produsului; b) utilizarea căreia îi este destinat în mod raţional produsul; c) momentul punerii
în circulaţie a produsului (un produs nu poate fi considerat defectuos pentru simplul motiv
că un produs mai bun a fost pus în circulaţie ulterior).
Producătorul este exonerat de răspundere pentru următoarele motive: a) nu a pus produsul
în circulaţie; b) ţinând seama de împrejurări, este posibil ca defectul care a provocat dauna
să nu fi existat când a pus în circulaţie produsul său sau că respectivul defect apărut imediat
după punerea lui în circulaţie sau c) nu a fabricat produsul pentru vânzare sau pentru orice
altă formă de distribuţie cu scop economic, nici nu 1-a fabricat sau distribuit
cadrul activităţii sale profesionale sau d) defectul se datorează
nformităţii produsului cu normele imperative emise de autorităţile
publice; e) stadiul cunoştinţelor ştiinţifice şi tehnice în momentul punerii în
irculaţie a produsului nu permitea descoperirea existenţei defectului sau f)
cazul producătorului unei părţi componente, defectul este datorat concepţiei produsului în
care a fost încorporat partea componentă sau
instrucţiunilor date de producător550.

B. Accesul la justiţie al consumatorilor

E guvernat şi de Directiva 98/27/CE a Parlamentului European şi
a Consiliului din 19 mai 1998 privind acţiunile de încetare în ceea ce
riveşte interesele consumatorilor55^. Directiva porneşte şi de la considerentul că
"mecanismele actuale, disponibile la nivel naţional şi la
nivel comunitar, nu permit întotdeauna să se pună capăt, în timp util,
călcărilor care prejudiciază interesele colective ale consumatorilor1*,
irectiva stabileşte o procedură comună pentru a permite unei instituţii
calificate dintr-un stat membru (o entitate care are capacitatea de
introduce 6 acţiune în acest domeniu) să introducă o cerere în faţa instanţei
din alt stat membru, înainte de soluţionarea fondului cauzei, prin care să s<
dispună unui comerciant să facă sau să se abţină de la o acţiune în materii
protecţiei consumatorului552. %..
Statele membre desemnează instanţele judecătoreşti sau autorităţile administrative
competente să decidă asupra procedurilor iniţiate de entităţi
alificate pentru a adopta: a) încetarea sau interzicerea oricărei încălcări, cu
toată diligenta necesară şi, după caz, în cadrul unei proceduri de urgenţă; b) după caz,
măsuri precum publicarea integrală sau parţială a deciziilor într-o formă adecvată şi/sau
publicarea unei declaraţii de rectificare, în vederea eliminării efectelor durabile ale încălcării;
c) în măsura în care sistemul

juridic al unui stat membra interesat permite acest lucru, un ordin împotriva pârâtului, găsit
vinovat care să îl oblige ca, în cazul nerespectării «tfdonanţei într-un termen stabilit de
tribunal sau autorităţile administrative, să plătească
către bugetul public sau către orice beneficiar desemnat în legislaţia naţională o sumă fixă
pentru fiecare zi de întârziere sau orice altă sumă prevăzută în legislaţia naţională, cu scopul
de a se asigura respectarea ordonanţei. Capacitate de a introduce o acţiune în justiţie are
orice organism sau organizaţie care, fiind constituită în mod adecvat, în conformitate cu
legislaţia unui stat membru, are un interes legitim în a se asigura că dispoziţiile privind
protecţia consumatorilor să fie respectate, te special: a) unul sau mai multe organisme
publice independente, răspunzătoare în special de protejarea intereselor colective aste
consumatorilor, în statele membre în care există asemenea organisme şi/sau b) organizaţii
al căror scop este protejarea intereselor naţionale ta conformitate cu criteriile prevăzute în
legislaţia naţională respectivă.
Fiecare stat membru ia măsurile necesare pentru a se asigura că în eventualitatea unei
încălcări care îşi are originea în respectivul stat membru* orice entitate calificată dintr-un
stat membru, în care interesele protejate de acea entitate calificată sunt prejudiciate de
încălcare poate sesiza tribunalul sau. autoritatea administrativă. Comisia întruneşte o listă a
entităţilor colective, listă care se publică în Jurnalul Oficial; modificările aduse listei trebuie
publicate fără întârziere, iar lista actualizată este publicată ia interval de 6 lumi. Instanţele
sau autorităţile administrative acceptă această listă ca dovadă a capacităţii juridice a
entităţii calificate, fără ca acest lucru aft aducă
stingere dreptului lor de a examina dacă scopul entităţii calificate im
deschiderea unei acţiuni judecătoreşti într-un anumit caz.