Universitatea Libera Internationala din Moldova

Facultatea Psihologie si A sistenta Sociala

Specealitatea Psihologie

Referat
Consilierea psihologica
Tema:Consilierea profesionala si
vocationala

Efectuat:Dulghier Iana

Gr.32 P

Verificat:Gonta Victoria

Chisinau 2009
1
Consilierea profesionala si vocationala
Consilierea profesionala constituie un ansamblu de servicii acordate in mod gratuit
persoanelor in cautarea unui loc de munca, care au ca scop:
               a) furnizarea de informatii privind piata muncii si evolutia ocupatiilor;
               b) evaluarea si autoevaluarea personalitatii in vederea orientarii profesionale;
               c) dezvoltarea abilitatii si increderii in sine a persoanelor in cautarea unui loc de munca,
in vederea luarii de catre acestea a deciziei privind propria cariera;
               d) instruirea in metode si tehnici de cautare a unui loc de munca.
         
Consilierea profesionala se realizeaza de centre specializate, organizate in cadrul agentiilor
pentru ocuparea fortei de munca, precum si de alte centre si furnizori de servicii din sectorul
public sau privat, acreditati, care incheie cu agentiile pentru ocuparea fortei de munca contracte,
in conditiile legii.
         
       Informarea privind piata muncii, stabilirea traseului profesional, evaluarea si autoevaluarea
se realizeaza prin autoinformare, prin acordarea de servicii de consiliere individuala sau de grup
oferite, la cerere, persoanelor in cautarea unui loc de munca sau in cadrul job-cluburilor
organizate de agentiile pentru ocuparea fortei de munca.
          
       Consilierea profesionala si instruirea in metode si tehnici de cautare a unui loc de munca si
de prezentare la interviuri in vederea ocuparii se realizeaza de catre consilieri de orientare a
carierei, in cadrul centrelor de informare si consiliere privind cariera sau, la cerere, in cadrul
altor forme organizate de instruire

Programele de consiliere profesionala au scopul de a acorda suport in clarificarea directiilor si

posibilelor optiuni profesionale ale angajatilor, prin parcurgerea unor etape de clarificare asupra a ceea
ce reprezinta o anumita profesie, asupra intereselor si motivatiilor personale.

Consiliere profesionala

Consilierea profesionala este acea activitate in cadrul careia o persoana este ajutata sa se
dezvolte si sa accepte o imagine completa despre sine, despre rolul sau in societate ; testarea
conceptiilor acesteia si transformarea lor in conformitate cu realitatea inconjuratoare, astfel incat
acea persoana sa obtina satisfactii si sa desfasoare o munca benefica societatii.

Orientarea carierei consta in acele activitati si programe prin care indivizii sunt ajutati in
asimilarea si integrarea cunostintelor , a experientei, in corelatie cu :

-         autointelegerea – care include cunosterea propriei personalitati si raportarea acesteia la

personalitatile altora.

-         intelegerea mecanismelor de functionare a societatii si deci a acelor factori care

contribuie la schimbarea continua a acesteia, incluzand aici si atitudinea fata de munca.

-         constitentizarea rolului pe care-l poate juca timpul liber in viata personala.
2
-         intelegerea necesitatii existentei unei multimi de factori cu rol activ in planificarea
carierei.

-         intelegerea necesitatii informatiilor si a abilitatilor in obtinerea succesului si a

satisfactiei de munca, dar si in activitatile desfasurate in timpul liber.
 -         invatarea procesului de luare a deciziilor in alegerea si dezvoltarea carierei.

Alegerea vocationala – expresie a personalitatii

Dupa John Holland, alegerea profesiei reprezinta o expresie a personalitatii; inventarele

de interes sunt inventare de personalitate; membrii aceluiasi domeniu de activitate au
personalitati similare, precum si istorii similare ale dezvoltarii personalitatii ; indivizii unui grup
vocational, avand personalitati similare, vor raspunde, in multe situatii si la multe probleme, in
mod similar, punandu-si amprenta asupra mediului de munca, dandu-i acestuia anumite
caracteristici ; satisfactia profesionala, stabilitatea si realizarea in profesie depind de congruenta
dintre propria personalitate si mediul in care lucreaza.

John Holland ajunge la urmatoarele concluzii :

-         in cultura nostra, majoritatea oamenilor pot fi impartiti in sase tipuri de personalitate :
realist, intelectual, social, conventional, intreprinzator si artistic

-         sunt sase cateorii de medii de munca : realist, intelectual, social, conventional,
intreprinzator si artistic

-         oamenii cauta medii si vocatii care sa le permita sa-si exerciteze deprinderile si
aptitudinile, sa-si exprime si valorile, sa rezolve probleme sau sa joace roluri agreabile si
sa le ocoleasca pe cele dezagreabile

-         comportamentul unei persoane poate fi explicat prin interactiunea personalitatii sale cu
mediul inconjurator

Cele sase tipuri de personalitate sunt :

1.     Tipul Realist ( motor ) – ii plac activitati care impun forta fizica ; este agresiv ; are o
organizare motorize buna; nu are deprinderi verbale si de relationare interpersonala;
prefera sa rezolve probleme concrete concrete si nu pe cele abstracte ; este nesociabil.
Preferintele sale se indreapta spre acele activitati care nu solicita manipularea ordonata si
sistematica a obiectelor , instrumentelor , masinilor. Achizitioneaza competente manuale
in domeniul mecanic, agricol, tehnic. Ii displac activitatile sociale si educationale.

2.     Tipul Intelectual ( investigator) – este orientat in sarcina; gandeste problemele; incearca
sa inteleaga si sa organizeze lumea; ii plac sarcinile ambigue si activitaile intraceptive;
este orientat spre abstract. Preferintle sale se orienteaza spre acele activitati care implica
investigatii creatoare ale fenomenelor fizice, biologice si culturale. Achizitioneaza
competente stiintifice si matematice. Ii displac activitatile persuasive, sociale si
repetitive.

3.     Tipul Artistic ( estetic) – prefera relationarea personala indirecta, printr-o

autoexprimare proprie mediului artistic. Preferintele sale sunt axate pe activitati
3
nestructurate, care presupun manipularea materialelor pentru a crea forme artistice noi.
Achizitioneaza competente artistice in domeniul musical, lingvistic, al artelor plastice,
literar. Ii displac activitatile ordonate, administrative, sistematizate, de afaceri.
 4.     Tipul Social ( de sustinere ) – alege roluri de predare si/sau terapeutice; ii plac lucrurile
sigure; are deprinderi verbale si interpersonale; este orientat social. Preferintele sale se
indreapta spre acele activitati care implica informarea, pregatirea, dezvoltarea, grija
pentru alte persoane.

Achizitioneaza competente in stabilirea unei bune relationari cu alte persoane. Ii displac

activitatile manuale si tehnice care presupun utilizarea de materiale, masini, unelte de
lucru.

5.     Tipul Intreprinzator (persuasiv) – prefera sa-si foloseasca deprinderile sale verbale in
situatii care-i furnizeaza ocazii de vanzare, de dominare, de conducere a altora. Prefera
acele activitati in care solicita alte persoane pentru atingerea scopurilor sale
organizatorice sau financiare. Are competente de lider, de persuasiune, de relationare
interpersonala. Ii displac activitatile stiintifice, de observare.

6.     Tipul Conventional ( conformist) – prefera activitatile in care foloseste cifre ; alege rolurile
de subordonat ; isi realizeaza scopurile prin conformism ; este loial sefilor. Prefera activitatile
care solicita folosirea ordonata si sistematica a datelor.

Consilierea profesionala poate fi descrisa ca ansamblul activitatilor care ii ajuta pe

participanti (clienti) sa constientizeze calificarea si abilitatile de care dispun , astfel incat sa-si
imbogateasca resursele si optiunile in relatia cu sistemul educational, cu piata muncii si viata in
general. Consilierea profesionala este un proces interactiv intre informare, monitorizare,
activitati practice si interviuri personale informale.

Beneficiarii activitatii de consiliere sunt : persoanele individuale (dezvoltare personala,

incredere, siguranta); familia ( siguranta sociala si economica); mediul de afaceri ( personal
calificat disponibil la momentul portivit) ; societatea la nivel local, national, global ( cresterea
veniturilor, cunoasterea ca instrument democatic).

Consilierea vocationala se refera strict la consilierea orientata pe problemele legate de

alegerea unei profesii, fiind cel mai adesea utila in cazul tinerilor care nu s-au putut hotari in
privinta unei profesii sau a celor care doresc o reconversie profesionala dar nu stiu cum sa
realizeze acest lucru. Consilierea vocationala tine cont de interesele, abilitatile si cunostintele
persoanei in chestiune, precum si de contextul psihosocial al persoanei. Consilierul vocational
foloseste teste de evaluare a intereselor si abilitatilor, are acces la informatii bine stabilite
stiintific privind abilitatile necesare in anumite profesii si are cunostinte privind modalitatile
practice de inscriere pe o anumita cariera profesionala, incepand de la studiile necesare, pana la
detalii privind compunerea unui CV, prezentarea la un interviu etc.

Consilierea vocationala nu se face in mod regulat, deci pregatirea si calificarile oamenilor

care ofera sedinte de acest gen variaza considerabil. Un sfatuitor cu diploma de masterat sau
chiar cei care au invatat despre consilierea vocationala fara nici un fel de pregatire formala, pot
oferi servicii de consiliere vocationala, pe langa psihologii licentiati. Unii dintre acesti sfatuitori
au o experienta considerabila si se axeaza numai asupra consilierii vocationale si pot avea 4
cunostinte vaste in raport cu un psiholog licentiat. Oricum, este important de stiut la ce sa va
asteptati in pregatirea in cariera de consilier vocational.
  Consilierea vocationala include evaluarea ingeniozitatii, personalitatii si variabilelor care
se refera la joburi specifice, identificarea scopurilor personale, a motivatiei pentru
dezvoltarea personala si a clarificarii valorilor caracteristice stilului de viata. Psihoterapia
are ca scop ajutorarea persoanelor pentru a identifica si pentru a rezolva problemele. Unii
consilieri vocationali isi implica pregatirea in rezumarea dezvoltarii si ofera asistenta in schitarea
unui program pentru cautarea unui job. Aceste servicii pot fi oferite de oameni fara pregatire in
psihologie.
   Nu toti psihologii ofera sedinte de consiliere vocationala. Scopul psihoterapiei este de a-i ajuta
pe cei ce intampina dificultati in luarea deciziilor legate de cariera, sa tina cont de toate
variabilele implicate in luarea unor decizii importante. Psihologii va pot ajuta de asemenea sa
faceti fata stresului aparut din cauza fricii, esecului si din cauza unui loc de munca nesigur

Modele de consiliere vocationala

Modelele de consiliere au evoluat de la o teorie simpla a compatibilizarii dintre persoana si

profesie (Parsons, 1909), care se concentra in principal asupra orientarii individului spre o
cariera in cadrul unei singure profesii, considerand doar similaritatea dintre caracteristicile
personale si cele ale mediului muncii, la modele holiste, care urmaresc integrarea tuturor
rolurilor individului in luarea unei decizii de cariera si orientarea individului spre o cariera
profesionala realista, in care un rol important il detin tranzitiile (de la un loc de munca la altul, de
la o pozitie la alta in cadrul aceleeasi organizatii, dar si in organizatii diferite, mutarea dintr-o
localitate in alta pentru ocuparea unei pozitii profesionale superioare, etc.). Modelele holiste pun
accent pe viziunea individului asupra vietii, stilul de viata preferat si dorinta de autorealizare a
individului ca determinanti ai deciziilor sale educationale si profesionale. Continua schimbare a
conceptiilor despre sine si viata, odata cu acumularea de experienta si cunostinte despre propria
persoana, determina necesitatea de continuitate si flexibilitate in acordarea asistentei de orientare
vocationala. In conditiile schimbarilor de pe piata muncii si a modificarilor intraindividuale,
indivizii vor avea nevoie de asistenta in mai multe momente ale carierei.
In continuare vom expune cateva modele teoretice de abordare a consilierii vocationale si vom
sublinia elementele care necesita a fi integrate intr-un proces complex de consiliere pentru
cariera.

1. Modele personaliste.

La inceputul secolului simpla concordanta dintre persoana si mediul muncii a reprezentat

baza conceptuala pentru orientarea pe baze stiintifice a indivizilor spre o anumita cariera
profesionala. Modelul teoretic ce a stat la baza activitatii agentiilor de consiliere vocationala
(model elaborat de Parsons, 1909) consta in trei asumtii:

- oamenii sunt diferiti

- mediile muncii sunt diferite
- exista posibilitatea ca prin studiul acestora sa gasim similaritati care determina „potrivirea”
individ -; mediul muncii.

5
Ca urmare a acestor asumtii, accentul se punea pe oferirea de date cat mai valide despre individ
si mediul muncii, ceea ce a dus la dezvoltarea testelor psihometrice de aptitudini si interese.
Modelul „potrivirii” dintre persoana si mediul muncii a fost dezvoltat ulterior si de alti autori,
cum ar fi Rodger (1952), in Anglia sau Holland (1959, 1973, 1985) in SUA. Modelul lui Holland
este insa unul mult mai complex. Acesta incearca sa explice comportamentul vocational al
indivizilor pornind de la aspecte legate de interesele profesionale, competentele si dispozitiile
individului, ceea ce, in contextul unei consilieri vocationale holiste, ofera informatii pertinente
pentru o persoana aflata in fata unei optiuni profesionale sau confruntata cu o schimbare in viata
profesionala.
Optiunea profesionala este privita prin urmare ca o expresie a personalitatii individului, care
optand pentru o anumita profesie opteaza in fond pentru un mod de viata, un rol si un status
social bine delimitate. Cu cat gradul de congruenta (suprapunere) intre individ si mediul
ocupational este mai mare cu atat creste sansa de satisfactie profesionala, stabilitate si succes
profesional. Prin aceasta, modelul lui Holland furnizeaza un suport teoretic substantial pentru o
abordare diagnostica a orientarii pentru cariera. Din aceasta perspectiva, o sarcina importanta a
consilierului pentru cariera este testarea intereselor si determinarea gradului de congruenta cu
alegerea facuta.
Modelele personaliste au fost criticate datorita caracterului lor static in abordarea problemelor
legate de cariera si a insensibilitatii la impactul factorilor sociali si economici in determinarea
comportamentului vocational (Kidd, 1996). Aceste modele nu investigheaza modul de evolutie al
unei persoane intr-un mediu ocupational incongruent si nici rolul pe care il detine socializarea
din cadrul organizatiei in determinarea satisfactiei profesionale si al cresterii congruentei.
O serie de modele au aparut ca reactie la aceste neajunsuri.

2. Modele dinamice.

Modelele developmentale sau dinamice au la baza ideea ca dezvoltarea unei cariere

presupune parcurgerea mai multor etape, pe parcursul desavarsirii identitatii vocationala. Un loc
important in cadrul acestor modele revine procesului actualizarii imaginii de sine,
conceptualizata ca o rezultanta a interactiunilor continue dintre factorii individuali si cei
situationali. Super (1957) considera ca preferintele si competentele vocationale ale indivizilor se
modifica in permanenta, la fel ca si situatiile in care traiesc si muncesc. Odata cu trecerea
timpului si acumularea de noi experiente, indivizii isi dezvolta noi interese.
Actualizarea imaginii de sine a individului presupune parcurgerea unor stadii evolutive, de la
stadiul de crestere, la explorare, stabilizare, conservare si apoi retragere, in cariera profesionala.
Fiecarui stadiu al dezvoltarii individuale ii corespunde o secventa adaptativa alegere-ajustare,
care presupune o interactiune dinamica, adesea ordonata si previzibila, intre persoana si mediul
in care isi desfasoara activitatea.

Stadiile dezvoltarii vocationale impun cerinte diferite procesului de consiliere pentru cariera,
avand in vedere etapele diferite de actualizare a imaginii de sine a individului. Unul din
principalele domenii de interventie ale consilierului este asistarea tranzitiei de la un stadiu la
altul, iar in interiorul stadiilor de dezvoltare a carierei, asistarea individului in dezvoltarea
imaginii de sine, prin raportarea continua a aspiratiilor sale profesionale la realitate. Obiectivul
final al consilierii consta in sustinerea indivizilor in luarea unei decizii profesionale constiente si
informate.
O atentie speciala in cadrul procesului de consiliere in cariera se acorda influentei factorilor
familiali, culturali si economici asupra evolutiei profesionale a individului. Fiecare dintre aceste
categorii de factori poate avea o influenta facilitatoare sau frenatoare in cristalizarea preferintei
vocationale si in adaptarea individului la mediuJ profesional ales.

3. Modelul cognitiv al consilierii pentru cariera (Peterson, Sampson si Reardon, 1991)

6
Pornind de la ideea ca disfunctionalitatea cognitiva are efecte negative asupra
comportamentului decizional si a emotiilor individului, modelul cognitiv al consilierii in cariera
postuleaza existenta unei relatii de cauzalitate directa intre eficienta in luarea deciziilor, pe de o
parte, si solutionarea problemelor legate de cariera, acuratetea procesarii informatiei despre sine
si problematica ocupationala, planificare si abilitati decizionale, pe de alta parte. Cunoasterea de
sine face referire la modul in care individul isi percepe sistemul personal de interese, valori si
abilitati, in timp ce cunoasterea problematicii ocupationale se refera la integrarea intr-un sistem a
cunostintelor legate de modalitatea complexa de organizare si functionare a mediului
profesional.
Abilitatile decizionale, considerate a fi domeniul care ofera cele mai largi oportunitati de
interventie prin consilierea pentru cariera, includ urmatoarele subcomponente: analiza, sinteza,
evaluarea si executia. Consilierea permite individului sa devina constient de faptul ca intre
dorinte si realitate poate exista o discrepanta datorata unor factori externi (evenimente
neprevazute, semnale negative din partea celor apropiati, etc.) sau/si interni (emotii negative,
comportament de evitare, etc). Analiza tuturor componentelor implicate in alegerea traseului
ocupational permite individului construirea unui model mental al problemei, in care sa includa si
relatiile existente intre componentele acesteia.
Prin sintetizarea ulterioara a experientelor din timpul consilierii individul poate sa elaboreze,
intr-o prima faza, iar apoi sa circumscrie sfera alternativelor profesionale pe care le ia in
considerare. Acest proces este urmat de evaluarea alternativelor ocupationale, respectiv
estimarea costurilor si beneficiilor pe care le implica fiecare din altemativele considerate, alaturi
de evaluarea situatiei curente, in vederea realizarii celei mai avantajoase alegeri.
Intr-un astfel de proces de consiliere se evalueaza o serie de aspecte legate de cariera, cum ar fi:
impactul altor roluri asupra carierei, posibilitatile de adaptare la rolul educational/ocupational,
constiinta de sine relativ la optiunea educationala/profesionala, constiinta oportunitatilor in
structura educationala/ocupationala, impactul persoanelor semnificative asupra alegerii carierei,
etc. Executia se refera la efortul individului de a face efectiva alegerea facuta, de a realiza
demersurile necesare pentru evolutia inspre ocuparea unei pozitii conforme cu aceasta.
Viabilitatea deciziilor luate de individ in momentele de tranzitie in plan profesional depind, din
perspectiva modelului cognitiv al consilierii in cariera, de eficienta cu care subiectul utilizeaza
resursele care ii stau la dispozitie. Unul din rolurile consilierii pentru cariera este sensibilizarea
individului fata de sursele de informare existente si modul cel mai eficient de utilizare a acestora.
Prin procesul de consiliere pentru cariera se ofera subiectului instrumente de identificare si
modificare a cognitiilor disfunctionale legate cariera si se formeaza modalitati viabile de
rezolvare a problemelor care intervin in traseul educational al persoanei.
Etapa de restructurare cognitiva este urmata de dezvoltarea si implementarea unui plan de
actiune, bazat pe strategii flexibile, care are ca scop atingerea de catre individ a unor obiective
legate de cariera, fixate in mod constient si realist. O interventie de tip cognitiv isi propune, pe
langa depasirea unei etape dificile din viata profesionala a individului, dezvoltarea unor abilitati
decizionale care sa poata fi transferate si utilizate cu eficienta in orice situatie problematica
survenita in cariera profesionala.
Asumtia de baza a interventiilor cognitive in consilierea pentru cariera este ca dezvoltarea de
catre individ a unor patternuri dezadaptative (emotionale si comportamentale) fata de
evenimentele de cariera profesionala este facilitata mai mult de modul de interpretare si evaluare
a evenimentelor, decat de evenimentele ca atare (Woolfe & Dryden, 1996). Prin urmare,
anxietatea resimtita de individ in momentul in care este pus in situatia de a-si exprima optiunea
profesionala reprezinta, nu atat o rezultanta a procesului decizional in sine, cat un rezultat al
modului in care individul interpreteaza aceasta situatie de alegere.

7
Consilierul trebuie sa fie capabil sa detecteze distorsiunile de procesare a informatiilor privind
cariera, deoarece acestea pot constitui bariere in alegerea unei profesiuni sau adaptarea la o
cariera profesionala. Dintre factorii care contribuie la distorsionarea procesarii cognitive a
informatiilor despre cariera sunt:
• deficitele informationale (despre sine sau profesii);

• conceptiile nerealiste ( stereotipiile, prejudecatile determinate de lipsa de modele viabile sau

impunerea unei conceptii din exterior);

• caracteristici psihologice cum sunt: indecisivitatea sau stilul decizional deficitar, stima de sine
scazuta, fobiile si anxietatile;

• tulburarile psihologice (psihoze, consum sever de substante toxice);

• factori externi (crize maritale, stress).

Unele dintre aceste probleme se pot rezolva in cadrul consilierii pentru cariera, altele insa
necesita interventii specializate, consilierea privind cariera urmand rezolvarii problemei
specifice.
Modalitatea de obtinere a acestor informatii este in principal interviul de consiliere. Se pot utiliza
teste, inventare, de multe ori alese impreuna cu clientul. Alegerea instrumentelor de evaluare in
cadrul procesului de consiliere pentru cariera se realizeaza in functie de problema specifica a
celui care necesita consiliere. Astfel daca acesta nu poate exprima preferinta pentru o profesie
sau un grup de profesii atunci se prefera inventarele de interes, in timp ce daca profesiile la care
aspira clientul cer aptitudini speciale este preferabil sa se utilizeze modalitati de reflectare
sistematica asupra experientei personale sau diverse probe de aptitudini.
Momentul evaluarii acuratetii de procesare a infoirmatiilor legate de cariera este urmat de decizia
privind directia procesului ulterior de consiliere .

4. Modelul lui Krumboltz (1996)

Acest model se constituie intr-o analiza critica a modelelor de consiliere care au la baza
teoria trasaturilor. Pornind de la ideea ca, in viitor, profesiile vor necesita o permanenta
dezvoltare si perfectionare din partea individului, Krumboltz (1996) subliniaza lipsa de validitate
a acestor modele pentru consilierea privind cariera. Teoriile personaliste au implicita ideea
inertiei in evolutia intereselor si a lumii ocupatiilor, or individul trebuie sa manifeste initiativa si
creativitate deoarece sarcinile si exigentele muncii se afla intr-o continua schimbare.
Este necesar astfel ca intr-un proces de consiliere privind cariera sa se abordeze probleme ca:
locusul controlului (factorii personali si contextuali care influenteaza evolutia carierei),
obstacolele (elementele cu caracter frenator care se interpun in ca1ea atingerii obiectivelor
profesionale), abilitatile (capacitati care se cer dezvoltate), motivatia (variabilele care asigura
caracterul activator), relatiile interpersonale (abilitatile de relationare pozitiva cu ceilalti),
schimbarea (modalitatile de identificare a unui nou loc de munca), avansarea ( strategiile ce se
cer implementate pentru asigurarea succesului in cariera), retragerea (modul de pregatire a
pensionarii).
8
Krumboltz (1996) pune in centrul modelului sau principiile teoriei invatarii conform carora
scopul consilierii nu este acela al punerii unui diagnostic, ci al identificarii nivelului de invatare
pe care il manifesta un individ la un moment dat. Acesta reprezinta punctul de plecare pentru
initierea unor noi experiente de invatare. Instrumentele stiintifice utilizate in cadrul acestor
modele trebuie sa identifice domeniile de interes pe care persoana nu a reusit sa le exploreze
suficient, sa-l determine pe individ sa-si reconsidere convingerile false despre cariera, sa permita
identificarea acelor valori care sunt generatoare de conflict si sa asigure elementele de baza in
elaborarea unor strategii de modificare a comportamentelor dezadaptative. Rolul consilierului
este de a-l invata pe individ cum sa-si sporeasca sansele de succes in viata, prin ajustarea
continua la realitatea profesionala aflata intr-o continua schimbare.

5. Modelul lui Herr (1996)

Modelul lui Herr are la baza conceptul de "flexibilitate personala"', inteleasa ca abilitatea
generala a individului de a-si renegocia continuu pozitia ocupationala in functie de oportunitatile
profesionale existente. Teoria managementului carierei raspunde noilor cerinte de orientare
impuse de o piata a muncii in continua schimbare. Aceasta ia in considerare nevoia de
constientizare a necesitatii de dezvoltare permanenta pe care o impune flexibilitatea pietei
muncii, cunoasterea pietei de forta de munca, monitorizarea permanenta a situatiei in care se afla
individul din punct de vedere emotional si coping cu incertitudinea si lipsa de securitate.
Un concept important in cadrul modelului propus de Herr este cel al “demnitatii individuale”.
Scaderea continua a ofertei locurilor de munca, cresterea ratei somajului si redefinirea conditiilor
ce se cer indeplinite pentru ocuparea unui post sunt doar cativa factori care vor atenta la
demnitatea individuala. Rolul consilierii in acest context este de a determina constientizarea
diversitatii optiunilor profesionale pe care le poate avea un individ si de a creste posibilitatea de
autocontrol al acestora.

Concluzie
Multi dintre noi avem cunostinte sau prieteni care au renuntat la o anumita facultate si au
inceput alta, pe motiv ca nu si-o mai doresc. Acesta este cazul fericit. Cazul nefericit este atunci
cand ramâne in acea facultate( la insistentele parintilor sau din comoditate) si se pregateste
pentru o meserie pe care nu si-o doreste sau poate chiar o uraste.

9
Bibliografie
• www.google.com

• http://www.psihogen.ro/consiliere-psihologica-versus-consiliere-
vocationala.html

• http://facultate.regielive.ro/referate/psihologie/consilierea_vocationala-
111515.html

• http://www.terapiam.ro/consiliere-vocationala 

• http://www.munca.ro/articole/?idarticol=25

10