“Satisfacerea nevoilor cetăţenilor – obiectiv prioritar al reformei administraţiei publice

în România”
Emilia Lucia Cătană, Primăria Târgu-Mureş, Mureş, România

Lucrarea urmăreşte analiza stadiului reformei administraţiei publice în România, evoluţia şi

perspectivele acesteia în ţara noastră în contextul globalizării, cu accent pe satisfacerea nevoilor
cetăţeanului prin asigurarea unor servicii publice corespunzătoare, în condiţiile în care factori interni
şi externi determină diversificarea nevoilor umane şi creşterea gradului de implicare şi a exigenţelor
cetăţeanului faţă de administraţie.
Globalizarea, astfel cum este definită în literatura de specialitate ca “progres al limitelor”
între care se produce şi reproduce umanitatea, este caracterizată prin procesul în care distanţa
geografică a devenit un factor neesenţial în stabilirea şi susţinerea legăturilor transfrontaliere, a
relaţiilor economice, politice şi socioculturale internaţionale.
Oportunităţile oferite de globalizare creează premisele unei dezvoltări reale la nivel global,
politicile de orientare spre integrarea globală inducând un dinamism ridicat şi chiar prosperitate
pentru unele state (ţările din Asia de Est) spre deosebire de politicile de orientare spre interior care
au determinat stagnare în alte state ( anii-1970-1980 –ţări din America Latină, Africa).
În acest cadru mondial, în ţările est europene are loc un proces paralel de transformare a
sistemului economico-social, materializat în special prin iniţierea reformelor în administraţie, menite
să conducă la adaptarea acesteia la transformările economico-sociale produse în acest context.
La baza procesului de reformă în administraţia publică din România stă obiectivul major al
asigurării unor servicii publice pentru populaţie, respectiv motivarea autorităţilor locale prin
acordarea de competenţe decizionale îndreptate spre promovarea intereselor sociale cu orientare
spre cetăţean.
Aceste aspecte sunt tratate succint în lucrare, prin prezentarea cadrului normativ existent şi
citarea unor autori de marcă în domeniu, a căror expertiză deosebită contribuie pe deplin la
implementarea în practica administraţiei publice centrale şi locale a principiilor managementului
serviciilor publice, cu accent pe participarea cetăţeanului la decizia publică, fundament al
democraţiilor de tip european şi global.
Având în vedere faptul că subsemnata îmi desfăşor activitatea profesională în administraţia
publică locală, aduc ca element de contribuţie personală un exemplu de parteneriat local de succes, şi
anume Parteneriatul public-privat dintre Primăria Municipiului Târgu Mureş şi ENERGIECONFORT
GMBH Viena (societate comercială austriacă), având ca scop instalarea în vara anului 2004 o unei
noi centrale termice într-unul dintre cele mai mari cartiere din municipiul Târgu Mureş, concomitent
cu modernizarea a cinci substaţii termice şi înlocuirea reţelelor de distribuţie.

The aim of our research is to analyze the stage of the public administration reform in
Romania, its evolutions and outlook against the background of globalization, focusing on the
satisfying of the citizens’ needs through ensuring appropriate public services, in the present context,
when both internal and external factors determine the diversification of human needs and the increase
of the degree of commitment and of the citizen’s demands as far as public administration is concerned.
Globalization, defined by literature as „a progress of limits” between which humanity
multiplies itself, is characterized by a process in which the geographic distances has become a
negligible factor in establishing and sustaining the over border connections, the economical, political,
social and cultural relationships.
The opportunities offered by globalization create the premises of a real development on a
global level, the policies of orientation towards global integration inducing a high dynamism and even
prosperity in certain states (East Asia), unlike the home- orientated policies, which created stagnation
in other countries (such as South America and Africa, in 1970 – 1980).
Within this international framework, the East-European countries go through a simultaneous
process of transformation of their economical and social systems, carried out mainly by the initiation
of the reforms in their administration system, with an aim to adjust it to the economical and social
changes that are taking place in this context.
The process of the reform in Romania’s public administration has as a major purpose to
ensure public services for the population that is to motivate the local authorities through allowing
them decisional powers in order to promote the social interests for the benefit of the citizen.
The above-mentioned aspects are briefly approached in our research, through presenting the
specific legislation and mentioning the most important authors, whose remarkable expertise fully
contributes to implementing the principles of the public services management in the practice of the
central and local administration, focusing on the citizen’s participation in the public decision, as a
backbone of European and global democracies.
Taking into consideration that the undersigned carry on my professional activity within the
local public administration system, I describe – as an element of personal contribution – the example
of a successful local public-private partnership, that is The local public-private partnership between
the City Hall of Tîrgu-Mureş and ENERGIECONFORT GMBH – Vienna (an Austrian company),
having as an aim the fitting up, in the summer of 2004, of a new heating station in one of the largest
neighborhoods of Tîrgu-Mureş, concomitant with the modernization of another five heating sub-
stations and the replacement of the distribution network.

1. Globalizarea-premisă a reformei în administraţia publică din România

Globalizarea, astfel cum este definită în literatura de specialitate ca “progres al
limitelor” între care se produce şi reproduce umanitatea, este caracterizată prin procesul în
care distanţa geografică a devenit un factor neesenţial în stabilirea şi susţinerea legăturilor
transfrontaliere, a relaţiilor economice, politice şi socioculturale internaţionale.
Oportunităţile oferite de globalizare creează premisele unei dezvoltări reale la nivel
global, politicile de orientare spre integrarea globală inducând un dinamism ridicat şi chiar
prosperitate pentru unele state (ţările din Asia de Est) spre deosebire de politicile de orientare
spre interior care au determinat stagnare în alte state ( anii-1970-1980 –ţări din America
Latină, Africa).
Tendinţa de a promova conceptul de globalism, necesitatea abordării într-o viziune de
ansamblu a problemelor economiei mondiale, se manifestă într-o lume a creşterii continue a
interdependenţei lor economice, în care se impune realizarea securităţii economice colective.
Potrivit susţinătorilor ideii globalizării, esenţială este promovarea raporturilor de
cooperare care va permite producţia, distribuţia şi consumul de bunuri şi servicii pentru
utilizarea “fără frontiere” a resurselor disponibile în diverse părţi ale planetei. Totodată,
organizarea relaţiilor economice internaţionale trebuie să ţină seama de interesele legitime ale
fiecărei ţări, de întreaga complexitate a tendinţelor şi fenomenelor care se manifestă în lumea
contemporană.
Rolul important jucat de statele mici şi mijlocii în procesul de aşezare a colaborării
economice internaţionale pe baze instituţionale multilaterale a ieşit cu pregnanţă în evidenţă
încă de la crearea Organizaţiei Naţiunilor Unite, în anul 1945 ( la care România este membră
din 14 decembrie 1995).
În acest cadru mondial, în ţările est europene are loc un proces paralel de transformare
a sistemului economico-social, materializat în special prin iniţierea reformelor în
administraţie, menite să conducă la adaptarea acesteia la transformările economico-sociale
produse în acest context.
2. Reforma în administraţia publică din România– stadiu şi perspective
Revoluţia din decembrie 1989 a reprezentat pentru societatea românească ieşirea dintr-
un sistem opresiv şi totalitar, concretizată iniţial prin abandonarea majorităţii caracteristicilor
modelului anterior anului 1989 concomitent cu o reducere a politizării administraţiei o dată cu
dispariţia partidului unic.
 După cum spun autorii în domeniu (I.Alexandru “Administraţia publică” –teorii,
realităţi, perspective, Buc., 2002), următoarea etapă după revoluţie s-a caracterizat prin
politizarea administraţiei, respectiv interferenţa aparatului de partid în procesul de luare a
deciziei administrative, având ca principale efecte:
- pierderea controlului puterii politice statale (a parlamentului) asupra administraţiei
publice;
- pierderea controlului asupra economiei.
Totodată, trecerea de la administraţia supercentralizată ruptă de cetăţean la o
administraţie democratică, care să fie pusă în slujba cetăţeanului (teză esenţială a statului de
drept), este un demers dificil de pus în aplicare şi care presupune un efort instituţional şi
legislativ deosebit pentru guvernanţi.
În acest context, necesitatea ralierii la cerinţele de integrare în structurile europene şi
de globalizare manifestate la nivel mondial, cu accent pe cerinţele de luptă anticorupţie şi
respectare a interesului cetăţeanului ca obiectiv prioritar al administraţiei, au determinat şi
determină guvernele să caute soluţii pentru înfăptuirea unei reforme reale în administraţia
publică.
Pe primul loc în acest sens se află elaborarea strategiilor de realizare a reformei
economico-sociale, care situează în prim plan sistemul administraţiei publice, definindu-i
obiectivele, priorităţile, precum şi mijloacele şi modalităţile de înfăptuire a acestora.
Astfel, la baza procesului de reformă în administraţia publică trebuie să stea
următoarele obiective majore:
♦ întărirea autonomiei şi accelerarea procesului descentralizării sistemului
administraţiei, prin deplasarea treptată a centrului de greutate a activităţii organelor centrale
de stat dinspre gestionarea vieţii economico-sociale, spre elaborarea cadrului normativ
adecvat, a strategiilor de dezvoltare durabilă la nivel naţional şi sectorial, a metodologiilor la
nivel naţional şi sectorial;
♦ optimizarea managementului în administraţia publică prin dezvoltarea economiei de
piaţă şi afirmarea structurilor reprezentantive ale societăţii civile;
♦ asigurarea unor servicii publice pentru populaţie, motivarea autorităţilor locale prin
acordarea de competenţe decizionale orientate spre promovarea intereselor sociale în cadrul
procesului de dezvoltare durabilă.
Astfel, pe plan legislativ s-au adoptat o serie de acte normative de natură a elimina sau
măcar reduce carenţele sistemului administrativ, fundamentul acestora fiind Constituţia
României din anul 1991 republicată în octombrie 2003, art. 120 scoţând în evidenţă cele trei
principii de bază, principii de ordin constituţional, ale administraţiei publice locale din
unităţile administrativ-teritoriale, şi anume principiile descentralizării, autonomiei locale şi
deconcentrării serviciilor publice. Aceste principii se regăsesc atât în activitatea fiecărei
autorităţi comunale, orăşeneşti sau judeţene, cât şi în raporturile dintre autorităţile comunale
(orăşeneşti) şi cele judeţene.
Prin Legea nr. 339/2004, lege cadru privind descentralizarea, se reglementează
principiile fundamentale şi regulile generale, precum şi cadrul instituţional pentru
desfăşurarea procesului de descentralizare administrativă şi financiară în România.
În înţelesul acestei legi, descentralizarea reprezintă procesul transferului de autoritate
şi responsabilitate administrativă şi financiară de la nivel central la nivel local (art.2).
Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001 conţine reglementări exprese privind
serviciile publice, în fiecare judeţ constituindu-se consiliul judeţean, ca autoritate a
administraţiei publice locale, pentru coordonarea activităţii consiliilor comunale şi orăşeneşti,
în vederea realizării serviciilor publice de interes judeţean.
Tototdată, s-au adoptat acte normative care definesc statutul funcţionarilor publici şi al
personalului contractual din instituţiile publice, condiţiile şi limitele de exercitare a funcţiei
publice, inclusiv în ceea ce priveşte conduita acestor categorii profesionale şi strategiile
anticorupţie, cum sunt: Legea nr. 188/1999 republicată (Statutul funcţionarilor publici), Legea
nr.161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor
publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei,
Legea nr. 7/2004 privind Codul de conduită al funcţionarilor publici, Legea nr. 477 / 2004
privind Codul de conduită a personalului contractual din autorităţile şi instituţiile publice.
Dacă un cadru legal adecvat constituie o condiţie de bază a reformei administrative,
prezentul şi perspectivele reformei administraţiei publice apreciate prin prisma fenomenului
amplificării considerabile a funcţiilor administraţiei publice, în contextul creşterii
preocupărilor şi exigenţelor societăţii faţă de administraţie, necesită o abordare complexă, în
care managementul public, strategiile de dezvoltare, satisfacerea nevoilor sociale şi ale
intereselor cetăţeneşti prin asigurarea unor servicii publice corespunzătoare reprezintă
obiective prioritare ale reformei administraţiei publice.
3. Serviciile publice – componentă prioritară a reformei în administraţia publică
La baza procesului de reformă în administraţia publică din România stă obiectivul
major al asigurării unor servicii publice pentru populaţie, respectiv motivarea autorităţilor
locale prin acordarea de competenţe decizionale îndreptate spre promovarea intereselor
sociale cu orientare spre cetăţean, ca mijloc de realizare a performanţei în sectorul public.
Reforma administrativă în planul serviciilor publice presupune în primul rând
responsabilizarea autorităţilor locale în ceea ce priveşte îmbunătăţirea serviciilor publice în
funcţie de realizarea economică, eficacitate şi eficienţă, accelerarea globalizării determinând
creşterea rolului economic al autorităţilor locale, acestea fiind expuse la o economie globală
schimbătoare.
Principiul eficienţei serviciului public presupune realizarea raportului optim între cost
şi cantitatea şi calitatea serviciilor în condiţiile satisfacerii nevoilor publice. De menţionat este
faptul că, acest principiu operează într-o strânsă legătură cu principiul accesibilităţii tarifare,
ceea ce presupune că un serviciu de interes economic general trebuie oferit la un preţ accesibil
tuturor (altfel spus, între profit şi scopul serviciului public de a satisface nevoi sociale,
prioritar este cel din urmă).
Un exemplu edificator în sprijinul celor menţionate mai sus îl constituie operatorii
care furnizează energia termică prin sistemul centralizat de termoficare, Guvernul intervenind
în susţinerea preţurilor pentru energia termică furnizată populaţiei pentru încălzire pe calea
subvenţiilor şi a ajutoarelor.
De asemenea, un principiu complementar principiului eficienţei este principiul
cuantificării care susţine promovarea reformei serviciului public prin dezvoltarea unei culturi
a serviciului public orientate spre consumator/client.
Principiul eficacităţii serviciului public reprezintă gradul în care sunt realizate
obiectivele instituţiei privind calitatea serviciului public prestat, şi presupune, pe de o parte,
definirea în prealabil a unui obiectiv, iar, pe de altă parte, măsurarea (sau cel puţin estimarea)
rezultatului obţinut.
În aplicarea principiului subsidiarităţii potrivit căruia exerciţiul puterii publice trebuie
să revină autorităţilor cele mai apropiate de cetăţean, un rol deosebit se acordă în legislaţia
românească (Legea nr.215/2001, Legea nr. 326/2001 a serviciilor publice de gospodărie
comunală, Legea finanţelor publice locale nr. 189/1998) serviciilor publice locale, acestea
fiind structurate după cum urmează:
- infrastructură, locuinţe şi transport;
- artă, cultură, educaţie;
- asistenţă socială şi sănătate;
- ordinea şi siguranţa publică;
- activităţi economice.
 Reforma serviciilor publice trebuie abordată în contextul creşterii gradului de
implicare a cetăţeanului în decizia publică, astfel încât cetăţeanul depăşeşte stadiului
“supusului” căruia nu i se cere părerea, devenind:
♦ utilizator-client. În contextul regresului monopolurilor şi dezvoltării diverselor
forme de concurenţă, utilizatorul se vede în situaţia de a putea opta între mai mulţi furnizori ai
aceluiaşi serviciu public, astfel încât devine client al serviciului public.
Dreptul de opţiune al utilizatorului - clientului îl apropie pe acesta de serviciul pentru
care a optat, deoarece este vorba de adoptarea unui comportament care duce la creşterea
gradului de satisfacţie, şi, implicit, la ataşamentul acestuia faţă de serviciul respectiv.
♦client informat. Unul dintre mijloacele de realizare a reformei serviciilor publice
constă în transparenţa guvernării şi a drepturilor cetăţenilor la serviciile publice. Informarea
despre serviciile publice determină creşterea posibilităţilor clientului de a reclama, de a primi
despăgubiri, de a opta şi de a participa la serviciile publice.
♦actor. Calitatea de client, la care se adaugă creşterea transparenţei prin informare,
precum şi aplicarea în rândul cetăţenilor a marketingului public, determină participarea
clientului la serviciile publice, acesta devenind actor al serviciilor publice, putându-le chiar
influenţa.
Calitatea serviciilor publice reprezintă un aspect important al performanţei acestora,
implicând:
- servicii eficiente,
- o relaţie personalizată cu publicul,
- o satisfacere sporită a cerinţelor publicului.
Literatura de specialitate defineşte harta calităţii serviciilor publice prin următoarele
componente: punctualitate, cantitatea sau volumul serviciului, accesibilitatea sau avantajele
materiale, disponibilitatea, acurateţea, siguranţa, oportunitatea serviciului public.

4. Dezvoltarea serviciilor publice prin promovarea parteneriatul local

Parteneriatul ca parte componentă a dezvoltării serviciilor publice se regăseşte într-un
întreg pachet de acte normative elaborate în România la nivel naţional, edificatoare sub acest
aspect fiind prevederile Legii fundamentale a României – Constituţia, care creează cadrul
permisiv necesar descentralizării activităţilor şi creşterii autonomiei locale, principii care se
regăsesc în Legea nr. 215/2001 privind administraţia publică locală.
Distinct de prevederile legale instituite prin Legea administraţiei publice locale, s-a
emis Ordonanţa Nr. 16 din 2002 privind contractele de parteneriat public-privat aprobată prin
Legea nr. 470 din 9 iulie 2002, modificată şi completată prin Ordonanţa de Urgenţă a
Guvernului nr.15/2003 şi Legea nr. 528/2004.
Ordonanţa Guvernului nr.6/2002 astfel cum a fost modificată şi completată defineşte:
•contractele de parteneriat public-privat ca fiind actele juridice care statuează
drepturile şi obligaţiile autorităţii publice şi ale investitorului pentru întreaga perioadă de
funcţionare a parteneriatului public-privat, acoperind una sau mai multe dintre etapele de
pregătire, finanţare, construcţie sau exploatare a unui bun public, pe o durată de timp
determinată, dar nu mai mare de 49 de ani.
•proiectul public-privat ca fiind proiectul care se realizează în întregime sau în
majoritate cu resurse financiare proprii ori atrase de către un investitor, pe baza unui model de
parteneriat public-privat, din care va rezulta un bun public,
•autoritatea administraţiei publice locale ca fiind organismul de decizie publică
constituit şi funcţionând, după caz, la nivelul judeţului, municipiului, oraşului sau comunei,
responsabil pentru proiectele public-private de interes local.
 Acest act normativ a fost explicitat prin Normele metodologice de aplicare a
Ordonanţei Guvernului nr.16/2002 aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 621/2002, care
reglementează tipurile de proiecte de parteneriat public-privat, modalitatea de definire a
proiectelor, forma şi conţinutul studiilor de prefezabilitate şi fezabilitate, stabilirea criteriilor
de analiză a eligibilităţii investitorilor, metodologia de calcul a costurilor de proiect şi a
costului comparativ de referinţă, forma şi conţinutul acordului şi ale contractului de proiect,
precum şi definirea matricei de repartiţie a riscurilor de proiect care vor fi aprobate prin
hotărâri ale Guvernului.
Partenerii sectorului public sunt guvernul, autorităţile administraţiei publice locale,
autorităţile regionale.
Asociaţii acestora în parteneriatul dezvoltării locale sunt actori ai sectorului privat şi
comunitar, agenţii guvernamentale şi locale, sindicatele, organizaţii neguvernamentale.
Autorităţile locale au un rol-cheie în parteneriat, pentru că ele dispun de puterile
necesare privind planificarea şi vânzarea terenurilor şi clădirilor, deţin resurse imobiliare,
întreţin sistemele de alimentare cu apă potabilă, supraveghează sistematizarea locuinţelor şi
dezvoltarea industrială. Ca urmare, ele au o responsabilitate în ceea ce priveşte servicii
publice importante la nivel local, reprezentând comunitatea locală şi protejând interesele
acesteia.
De asemenea, comunitatea desemnează reprezentanţi în cadrul consultărilor
referitoare la proiectele determinate. Comunitatea constituie grupuri de presiune care participă
la parteneriate sau stimulează crearea de noi parteneriate.
Parteneriatele public-privat sunt acceptate ca alternative viabile ale realizării
proiectelor de dezvoltare, ce pun accentul pe cooperare, consens şi participare, datorită
flexibilităţii inerente a lor spre deosebire de obligaţiile contractuale mai stricte în cadrul
contractării competitive pentru serviciile publice.
Astfel, este cunoscut faptul că procedurile legale în materia achiziţiilor publice sunt
greoaie şi puţin flexibile, procedura parteneriatului public-privat fiind o procedură special
prevăzută de lege, şi care constituie o excepţie de la aplicarea normelor legale în materia
achiziţiilor publice.
În acest sens, Ordonanţa Guvernului nr. 16/2002 cu modificările şi completările
ulterioare prevede că proiectelor de parteneriat public-privat le sunt aplicabile prevederile
legale privind promovarea investiţiilor directe cu impact semnificativ în economie.
Contractarea proiectelor de parteneriat public-privat nu intră sub incidenţa legislaţiei privind
achiziţiile publice.
Parteneriatele public-privat au diverse sensuri şi forme instituţionale, inclusiv forma
cooperării între organizaţii formale, private şi publice, cu un anumit grad de împărţire a
riscurilor şi încheiate pe o perioadă mai lungă de timp.
Aceste parteneriate sunt responsabile pentru majoritatea serviciilor directe către
cetăţeni:
• educaţia primară şi secundară,
• asistenţa socială,
• curăţenie,
• servicii sociale, etc.
În România, în special la nivelul administraţiilor locale se pot dezvolta parteneriate
avantajoase, acestea putând înregistra succese în domenii deosebit de importante în realizarea
obiectivului administraţiei publice de satisfacere a intereselor cetăţenilor, îndeosebi în scopul
creşterii calităţii serviciilor publice şi a rentabilizării acestora.
Studiul de caz pe care îl prezentăm în cele ce urmează reprezintă o materializare a unui
parteneriat local de suces la nivelul municipiului Târgu Mureş.
STUDIU DE CAZ:
 Parteneriatul public-privat PRIMĂRIA MUNICIPIULUI TÂRGU MUREŞ –
ENERGIECONFORT GMBH Viena
Municipiul Tîrgu-Mureş a făcut un pas important pentru atragerea într-un parteneriat,
privind reabilitarea sistemului de termoficare la nivelul oraşului, a uneia dintre cele mai
prestigioase societăţi în domeniu din Viena – Energieconfort GMBH. Este un semnal
important că investitori serioşi sunt interesaţi de acest oraş care a demonstrat, în ultimii ani,
echilibru, armonie în relaţiile dintre cetăţeni şi preocupare pentru un ritm susţinut de
dezvoltare economică.
Prin parteneriatul public-privat cu societatea austriacă Energieconfort GMBH
s-a instalat în vara anului 2004 - începutul anului 2005 o nouă centrală termică pentru
cartierul Unirii din Târgu Mureş, concomitent cu modernizarea a cinci substaţii termice şi
înlocuirea reţelelor de distribuţie. Aceste investiţii garantează că sistemul centralizat va
elimina pierderile, va funcţiona cu un randament foarte bun şi cu costuri rezonabile pentru
consumatori. Este motivaţia pentru care este recomandată rămânerea în sistemul centralizat
de producere şi distribuţie a energiei termice, sistem care asigură eficienţă, siguranţă şi
economie.

Necesitatea acestui parteneriat în scopul convingerii populaţiei de a

rămâne în sistemul centralizat de producere şi distribuţie a energiei termice este dată de
faptul că, modul de trai al populaţiei, care în mediul urban în marea majoritate locuieşte în
blocuri de locuinţe, este reglementat de norme menite să uşureze traiul în comun. Astfel,
proprietarul poate aduce îmbunătăţiri sau modificări apartamentului său, fără a pune în pericol
integritatea structurală a clădirii sau a altor apartamente, dar numai după ce obţine acceptul
din partea vecinilor şi a asociaţiei de proprietari.
Dacă proprietarul unui apartament sau oricare altă persoană care acţionează în numele
său provoacă daune oricărei părţi din proprietatea comună sau unui alt apartament, respectivul
proprietar trebuie să repare stricăciunile sau să plătească cheltuielile pentru lucrările de
reparaţii.
Viitorul aparţine sistemului centralizat de producere a energiei termice, iar acest lucru
este demonstrat atât de normativele Uniunii Europene în domeniul protecţiei mediului, cât şi
de preţul diferenţiat practicat în statele dezvoltate pentru gazul metan - mai scump pentru
consumatorii casnici, individualizaţi, şi mai ieftin pentru agenţii economici (implicit pentru
producătorii de agent termic).
Amplasarea microcentralelor reprezintă surse poluante joase de emisie în atmosferă.
Chiar dacă, firmele care au invadat piaţa cu aceste instalaţii, invocă parametri de înaltă
calitate în funcţionare, menţinerea şi certificarea acestor parametri în timp, trebuie să fie o
preocupare şi grijă comune a tuturor locatarilor. Nu de puţine ori auzim de accidente grave
produse de microcentralele de apartament.
Natura poluanţilor generează fenomenul de smog fotochimic care creează ozon,
poluant deosebit de nociv pentru sănătatea populaţiei. Ozonul, cu atât mai periculos cu cât nu
poate fi sesizat neavând miros, dar produce stări de anxietate şi stres.
Parteneriatul public-privat privind reabilitarea sistemului de termoficare la nivelul
municipiului Târgu Mureş şi-a propus şi a reuşit să reunească locuitorii cartierului Unirii din
Târgu Mureş, municipalitatea şi partenerul extern la aceeaşi masă, ca expresie a participării
cetăţeanului la decizia publică, fundament al democraţiilor de tip european.