Sunteți pe pagina 1din 44

REGLEMENTARI TEHNICE NP-082-04 din 15 februarie

2005 privind "Cod de proiectare. Bazele proiectării şi


acţiuni asupra construcţiilor. Acţiunea vântului"

1.Scop
Codul cuprinde principiile, elementele şi datele de bază necesare pentru proiectarea la vânt a
construcţiilor în România, în acord cu dezvoltările din codurile avansate: codul european de vânt
(Eurocodul 1, Partea 2-4), documentul ISO referitor la acţiunea vântului şi codul american ASCE
7, 2000.
Sunt indicate metodele şi procedurile practice de evaluare a forţelor din vânt pe construcţii şi
structuri uzuale, adoptându-se pentru reprezentarea acţiunii vântului modelul din Eurocode 1.
Sunt detaliaţi factorii de rugozitate, de rafală, de expunere, de răspuns dinamic la vânt precum şi
coeficienţii aerodinamici pentru construcţii cu forme uzuale după formatul şi datele de bază din
Eurocodul 1, cu luarea în considerare a informaţiei meteorologice INMH existente la ÎNCERC.
Prima versiune a prezentului cod a fost elaborată de către UTCB şi IPCT între anii 1995-1996,
forma actuală fiind finalizată la UTCB în anii 2001-2002.
Codul constituie un pas înainte în procesul de armonizare a legislaţiei tehnice româneşti cu cea
din Comunitatea Europeană, îmbunătăţind nivelul de înţelegere şi de reprezentare a efectelor
statice şi dinamice ale acţiunii vântului pe construcţii şi structuri în România.
Codul se refera la structuri şi construcţii curente (cu înălţimi şi deschideri sub 200 m) şi la
elementele lor componente.
Proiectarea structurilor şi a construcţiilor speciale ca tip şi complexitate şi a podurilor
suspendate/hobanate nu este decât în parte acoperită de prevederile prezentului cod.
Pentru proiectarea la vânt a structurilor cu un grad ridicat de risc în caz de accident este
necesară luarea unor măsuri de siguranţă suplimentare celor din prezentul cod.
2.Reprezentarea acţiunii vântului
2.1.În cele ce urmează se stabilesc elementele de bază şi metodele ce pot fi utilizate pentru
evaluarea acţiunii şi efectelor vântului asupra construcţiilor şi structurilor curente.
2.2.Efectele vântului asupra construcţiilor şi structurilor depind de proprietăţile vântului (viteza
medie, caracteristicile turbulenţei, etc.), de forma, dimensiunile şi orientarea construcţiei
(structurii) faţă de direcţia vântului, de proprietăţile dinamice ale structurii, de amplasamentul
structurii în mediul natural şi construit învecinat, etc.
2.3.Atât viteza vântului cât şi răspunsul structurii la vânt sunt modelate ca mărimi aleatoare.
2.4.Acţiunea vântului este evaluată fie de presiunea vântului fie de forţele produse de vânt pe
construcţii şi structuri.
Presiunile sau forţele din vânt acţionează normal pe suprafaţa expusă. În anumite cazuri
trebuiesc considerate suplimentar şi forţele de frecare orizontale, tangenţiale.
2.5.Răspunsul structurilor şi construcţiilor la vânt poate fi clasificat în următoarele tipuri:
- răspuns static sau cvasistatic
- răspuns stochastic rezonant datorita turbulenţei şi curgerii aerului în spatele structurii
- răspuns rezonant provocat de vârtejuri
- galopare
- fluter
- răspuns provocat de interferenţa unor construcţii vecine amplasamentului construcţiei.
2.6.Răspunsul total pe direcţia vântului datorită turbulenţei poate fi considerat suma dintre:
(i)o componentă care acţionează cvasistatic şi
(ii)o componentă rezonantă fluctuantă provocată de acele fluctuaţii ale excitaţiei având frecvenţa
în vecinătatea frecvenţelor proprii ale structurii.
Pentru majoritatea structurilor având frecvenţa fundamentală sub 1 Hz, componenta rezonantă
este neglijabilă şi răspunsul la vânt poate fi simplificat considerat static.
Pentru majoritatea structurilor cu răspuns dinamic la vânt, ponderea componentei rezonante
corespunzând frecvenţei fundamentale a structurii este de obicei dominantă faţă de ponderile
celorlalte componente ce corespund frecvenţelor modurilor superioare de vibraţie.
2.7.Acţiunea vântului considerată în proiectarea structurilor poate produce:
(i)Forţe excesive şi instabilitate pentru structură în ansamblu şi pentru elementele sale
componente
(ii)Deplasări şi rotiri excesive ale structurii şi elementelor structurale
(iii)Forţe dinamice repetate ce pot cauza oboseala elementelor structurale
(iv)Instabilitate aerodinamică în care caz mişcarea structurii în vânt produce forte aerodinamice
care amplifica mişcarea şi
(v)Mişcări ale căror caracteristici pot cauza disconfortul ocupanţilor structurii.
2.8.Efectele vântului pe structurile neuzuale ca tip, complexitate şi dimensiuni, pe structurile cu
înălţime (clădiri, antene) sau deschideri (poduri) de peste 200 m şi pe antenele ancorate şi pe
podurile suspendate nu sunt decât parţial evaluate în acest cod şi necesită studii speciale de
ingineria vântului.
2.9.Pentru încercări experimentale în tunele de vânt acţiunea vântului trebuie modelată astfel
încât să fie respectate
(i)profilul vitezelor medii şi
(ii)caracteristicile turbulenţei care corespund amplasamentului real al construcţiei.
3.Presiunea vântului pe suprafeţe, w(z)
3.1.Presiunea vântului la înălţimea z deasupra terenului, pe suprafeţele rigide exterioare sau
interioare ale structurii se determină cu relaţia:
w(z) = qref ce(z) cp (1)
unde:
qref este presiunea de referinţă a vântului, definită în Cap. 6
ce(z) - factorul de expunere la înălţimea z deasupra terenului, definit în Cap. 11
cp - coeficientul aerodinamic de presiune (cpe pentru suprafeţe exterioare şi cpi pentru suprafeţe
interioare), conform Cap. 12 din prezentul cod.
3.2.Presiunea totala a vântului pe un element este suma algebrică a presiunilor (orientate către
suprafaţă) şi sucţiunilor (orientate dinspre suprafaţă) pe cele 2 feţe ale elementului.
3.3.Presiunile sunt considerate cu semnul (+) iar sucţiunile cu semnul (-).
4.Forţe din vânt, Fw
4.1.Forţa din vânt acţionând asupra unei structuri sau asupra unui element structural poate fi
determinată în 2 feluri:
(i)ca forţă globală sau
(ii)prin sumarea presiunilor acţionând pe suprafeţele (rigide) ale structurii.
4.2.Forţa din vânt va fi evaluată pentru cea mai defavorabila direcţie a vântului faţă de structură.
4.3.Forţa globală pe direcţia vântului, Fw, pe o arie de construcţie de referinţă orientată
perpendicular pe direcţia vântului (Aref), se determină cu relaţia generală:
Fw = qref ce(z) cf cd Aref (2)
unde:
cg(z) este factorul de rafală definit în funcţie de intensitatea turbulenţei vântului în Cap. 10
Cf - coeficientul aerodinamic de forţă, conform Cap. 12
Cd - coeficientul de răspuns dinamic la vânt al construcţiei, Cap. 14 şi Anexa B restul simbolurilor
fiind definite în legătura cu relaţia (1).
4.4.Efectele de torsiune generală datorită acţiunii oblice a vântului sau datorită rafalelor
necorelate ale vântului acţionând pe structuri cvasi paralelipipedice pot fi evaluate simplificat
considerând aplicarea forţei Fw cu o excentricitate
e = b/10 (3)
unde b este dimensiunea laturii secţiunii transversale a construcţiei orientată (cvasi)
perpendicular direcţiei vântului.
4.5.Forţa de frecare din vânt sumată pe suprafeţe expuse de dimensiuni mari se obţine din
expresia:
Ffr = [qref ce(z)] cfr Afr (4)
unde:
cfr este coeficientul de frecare
Afr - aria de construcţie verticală, orizontală, etc. orientată paralel direcţiei vântului.
4.6.Valorile coeficientului de frecare în funcţie de rugozitatea suprafeţei pereţilor sau
acoperişurilor pot fi luate astfel:
- Suprafeţe netede (oţel, beton) cfr = 0.01
- Suprafeţe rugoase (beton) = 0.02
- Suprafeţe cu nervuri = 0.04.
5.Viteza de referinţă a vântului, Uref
5.1.Viteza de referinţă a vântului este viteza vântului mediată pe o durată de 10 min., determinată
la o înălţime de 10, în câmp deschis (lungime de rugozitate z0 = 0.03 m) şi având o probabilitate
de depăşire într-un an de 0.02 (intervalul mediu de recurenţă 50 de ani).
5.2.Medierea vitezei vântului pe o durata de 10 min. conduce la o definiţie stabilă a vitezei
vântului pe o suprafaţă mai mare decât cea a construcţiei şi pe o perioadă de timp suficientă
pentru dezvoltarea integrală a răspunsului dinamic al structurii.
Pentru teren deschis se recomandă următoarele relaţii de conversie între vitezele vântului
mediate pe diferite intervale de timp:

5.3.Acţiunea vântului este presupusă orizontală şi direcţională. Factorul direcţional este egal cu
1.0 în absenţa exprimării direcţionale.
5.4.Viteza vântului având 0.02 probabilitate de depăşire într-un an (viteza caracteristică) se
determină din analiza statistică a maximelor anuale ale vitezei.
Datele trebuie să fie omogene în privinţa expunerii la vânt (câmp deschis, etc.) şi a timpului de
mediere.
Numărul de ani pentru care există înregistrări trebuie să fie comparabil cu cel al perioadei medii
de revenire asociată vitezei caracteristice. Pentru zonarea acţiunii vântului se recomandă
utilizarea unui singur tip de repartiţie.
5.5.Dintre repartiţiile statistice de valori extreme care sunt adecvate maximelor anuale ale vitezei
vântului se recomandă repartiţia Fisher-Tippet de tipul I, Gumbel, pentru maxime.
În această repartiţie viteza maximă anuală având probabilitatea de nedepăşire p = 0.98 este:
U0.98 = m1 + 2.593 σ 1 = m1 (1 + 2.593 V1) (6)
unde m1 şi σ 1 sunt respectiv media şi abaterea standard a setului de viteze maxime, iar V1 =
σ 1/m1 este coeficientul de variaţie al maximelor anuale.
5.6.Viteza de referinţă a vântului pentru o probabilitate anuală de nedepăşire diferită de 0.98
poate fi stabilită cu expresia:

Coeficientul de variaţie al vitezelor maxime anuale ale vântului este, în funcţie de climat, în
intervalul 0.10-0.35.
5.7.Repartiţia maximelor în N ani ale vitezei vântului este deasemenea o repartiţie Gumbel.
6.Presiunea de referinţă, qref
6.1.Presiunea de referinţă este presiunea vântului calculată din viteza de referinţă:
qref = (1/2) ρ U2ref (8)
în care ρ este densitatea aerului ce variază în funcţie de altitudine, temperatură, latitudine şi
anotimp.
Pentru aerul standard ρ =1.25 kg/m3 şi presiunea de referinţă, în Pascali, este dată de relaţia:
qref [Pa] = 0.612 U2ref [m/s] (9)
6.2.Relaţiile de conversie între presiunile vântului în teren deschis determinate pentru diferite
intervale de mediere se obţin din relaţia (5):

6.3.Presiunea de referinţă a vântului în România determinată din viteza de referinţă mediată pe


10 min. şi având 50 ani intervalul mediu de recurentă este indicată în Harta de zonare şi în
Tabelul din Anexa A.
Pentru zone neacoperite suficient prin datele de viteze din Hărţile şi Tabelul din Anexa A (în
special zonele de munte) se recomandă consultarea INMH pentru obţinerea de date primare şi a
instituţiilor de specialitate din domeniul construcţiilor pentru analiza acestor date.
7.Rugozitatea terenului (categorii)
7.1.Rugozitatea suprafeţei terenului este descrisă aerodinamic de lungimea de rugozitate z0, în
metri. Ea reprezintă o măsura a mărimii vârtejurilor vântului turbulent la suprafaţa terenului.
Alternativ, rugozitatea terenului poate fi descrisă şi prin coeficientul k definit în funcţie de
lungimea de rugozitate z0 prin expresia:

unde k = 0.4 este constanta lui von Karman.


7.2.În Tabelul 1 categoriile de teren sunt clasificate în funcţie de valoarea lungimii de rugozitate
z0.
Trebuie considerată de asemenea şi variaţia rugozităţii terenului cu direcţia vântului.
Tabelul 1. Lungimea de rugozitate z0, în metri, pentru diverse categorii de teren 1) 2)

z0, m
Categoria terenului Descrierea terenului Valoare de
interval
cod
I. Mare, lacuri. Arii expuse vânturilor venind dinspre suprafeţe întinse de
Teren plat apă;
0.003-0.01 0.01
Teren plat (sau uşor ondulat) cu obstacole rare nu mai înalte
de 1.5 m
II. Câmp deschis Terenuri agricole şi cu iarbă;
0.03-0.07 0.05
Terenuri cu obstacole singulare nu mai înalte de 10 m.
III. Zone cu densitate Zone cu densitate redusa a construcţiilor şi zone împădurite
0.1-0.4 0.3
redusă a construcţiilor
IV. Zone urbane. Zone urbane dens construite, în care cel puţin 15 % din
Păduri suprafaţă este acoperită cu construcţii având mai mult de 15
0.8-1.2 1.0
m înălţime.
Păduri cu înălţime medie a arborilor de cca. 15 m
1)
Valorile mai mici ale lui z0 provoacă valori mai mari ale vitezei medii a vântului.
2)
Pentru aplicarea categoriilor de rugozitate III şi IV, terenurile respective trebuiesc dezvoltate pe
direcţia vântului pe o distantă de cel puţin 500 m şi respectiv 800 m în faţa construcţiei.
8.Variaţia vitezei medii a vântului cu înălţimea. Factorul de rugozitate, cr(z)
8.1.Variaţia vitezei medii a vântului cu înălţimea deasupra terenului datorită rugozităţii suprafeţei
acestuia este cel mai bine descrisă de o lege logaritmică. Pentru o categorie de teren specificată
prin caracteristică de rugozitate z0, legea logaritmică, scrisă în forma standard, este:

în care:
z este înălţimea deasupra terenului
zr - înălţime de referinţă
U(z) - viteza medie a vântului la înălţimea z
U(zr) - viteza medie a vântului la înălţimea zr.
8.2.Profilul vitezelor medii ale vântului pentru diferite categorii de teren în funcţie de viteza de
referinţă Uref se exprima din următoarea relaţie empirica ce da viteza medie a vântului la
înălţimea z deasupra terenului având rugozitatea z0, în funcţie de viteza medie a vântului la
înălţimea zref = 10 m în câmp deschis:

Valorile kr(z0) sunt indicate în Tabelul 2.


Tabelul 2. Factorul kr(z0) pentru diferite categorii de teren

Categoria terenului Mare, lacuri. Câmp deschis Zone cu densitate redusă Zone urbane dens
Teren plat a construcţiilor construite.
Păduri
kr(z0) 0.17 0.19 0.22 0.24
8.3.Raportul dintre viteza medie la 10 m în diverse categorii de teren, U(10) şi viteza medie la 10
m în câmp deschis, Uref:

este dat în Tabelul 3, împreună cu rapoartele corespunzătoare pentru presiuni.


Tabelul 3. Raportul între viteza (presiunea) medie a vântului la 10 m pentru diferite categorii de
teren şi viteza (presiunea) de referinţă

Categoria terenului Mare, lacuri. Câmp deschis Zone cu densitate redusă Zone urbane dens
Teren plat a construcţiilor construite.
Păduri
U(10)/Uref 1.18 1.00 0.77 0.55
q(10)/qref 1.40 1.00 0.60 0.30
8.4.Factorul de rugozitate, cr(z) defineşte variaţia presiunii medii a vântului cu înălţimea deasupra
terenului pentru diferite categorii de teren (caracterizate prin lungimea de rugozitate z0) în funcţie
de presiunea de referinţă:
Fig. 1 Factorul de rugozitate, cr (z)
8.5.Profilul logaritmic este valabil pentru vânturi moderate şi puternice (viteza medie >10 m/s) în
atmosferă neutrală (unde corecţia termică verticală a aerului poate fi neglijată).
Deşi profilul logaritmic este valabil pe toată înălţimea stratului limită atmosferic, utilizarea sa este
recomandabilă în special pe primii 200 m de la suprafaţa terenului (cca. 0.1 din înălţimea stratului
limită atmosferic).
Pentru înălţimi de peste 200 m se pot adăuga termeni suplimentari în ec. (12) sau se pot utiliza
alte profile.
9.Intensitatea turbulenţei, I(z)
9.1.Intensitatea turbulenţei este coeficientul de variaţie al fluctuaţiilor vitezei în jurul vitezei medii,
Fig. 3. Intensitatea turbulenţei la înălţimea z deasupra terenului se calculează din raportul între
rădăcina pătrată din valoarea medie pătratică a fluctuaţiilor faţă de medie ale vitezei pe direcţia
vântului, u(z,t) şi viteza medie a vântului la înălţimea z, U(z):

Fig. 2 Procesul stochastic al vitezei vântului la înălţimea z deasupra terenului, U(z,t)


Intensitatea turbulenţei la înălţimea z poate fi scrisă în forma generală:
9.2.Potrivit măsurătorilor, valorile lui (3 variază cu rugozitatea suprafeţei terenului (z0, m) şi sunt
considerate, simplificat, independente de înălţimea deasupra terenului z, Tabelul 4:

4.5 < β = 4.5 - 0.856 ln z0 < 7.5 (18)


Tabelul 4. Valori ale lui β

Categoria terenului Mare, lacuri. Câmp deschis Zone cu densitate redusă Zone urbane dens
Teren plat a construcţiilor construite.
Păduri
2.73 2.65 2.35 2.12

radical din
9.3.Intensitatea turbulenţei vântului la înălţimea de referinţă de 10 m, este:

Variaţia intensităţii turbulenţei cu înălţimea deasupra terenului pentru diferite rugozităţi (categorii
de teren) este reprezentată în Fig. 4, pentru valorile z0 recomandate în Tabelul 2.
9.4.Pentru câmp deschis intensitatea turbulenţei I(z) poate fi aproximată de relaţia:
Fig. 3 Intensitatea turbulenţei, I(z)

10.Factorul de rafală, cg (z)

10.1.Factorul de rafală este raportul dintre presiunea de vârf (produsă de rafalele vântului)
şi presiunea medie (produsă de viteza medie a vântului):

în care:
Q(z) - este valoarea medie a presiunii produsă de viteza medie a vântului

- rădăcina pătrată din valoarea medie pătratică a fluctuaţiilor faţă de


medie ale presiunii pe direcţia vântului
Vq - coeficientul de variaţie al fluctuaţiilor presiunii, aproximativ egal cu dublul coeficientului de
variaţie al fluctuaţiilor vitezei: Vq = 2 I(z)
g - factorul de vârf.
Factorul de rafală la înălţimea z deasupra terenului este o funcţie liniară de intensitatea
turbulenţei, deci o funcţie descrescătoare cu înălţimea deasupra terenului.
10.2.Valoarea medie a factorului de vârf este 3.2, iar abaterea standard a factorului este 0.4. În
utilizarea practică a ec. (21) valoarea recomandată a factorului de vârf este g = 3.5.
10.3.Valorile factorului de rafală depind în mod esenţial de intervalul de timp de mediere a vitezei
de referinţă a vântului. Întrucât:

din relaţia (10) se pot scrie următoarele relaţii simplificate de conversie:

10.4.Factorul de rafală pentru viteza vântului mediată pe 10 min., categoriile de rugozitate z0 din
Tabelul 2 şi g = 3.5 este reprezentat în Fig. 4.

Fig. 4. Factorul de rafală, cg(z)


10.5.Valoarea maximă a presiunii vântului la înălţimea z deasupra terenului poate fi evaluată cu
expresia:
qg(z) = cg(z)ce(z)qref (24)
11.Factorul de expunere, ce(z)
11.1.Factorul de expunere sau combinat ce(z) este produsul dintre factorul de rafală şi factorul de
rugozitate:
ce(z) = cg(z)cr(z) (25)
şi după caz, şi factorul topografic:
ce(z) = cg(z)cr(z)ct(z) (25')
11.2.Pentru ct(z) = 1.0 factorul de expunere pentru 10 min. interval de mediere a vitezei vântului
se defineşte ca produsul dintre factorul de rafală şi factorul de rugozitate corespunzător vitezei
mediate pe 10 min. El este reprezentat (cu datele din Fig. 1 şi Fig. 4) pentru diferite categorii de
teren (rugozitate) în Fig. 5.

Fig. 5 Factorul de expunere, ce (z)


Factorul topografic ct(z) evaluează creşterea vitezei medii a vântului peste dealuri izolate şi alte
accidente de topografice (nu peste dealurile ample din regiunile muntoase). Se aplică vitezei
vântului de la baza dealului sau a coastei.
El trebuie luat în considerare pentru amplasamente situate la o distantă mai mică de jumătate din
lungimea pantei dealului măsurată de la creasta sau de 1.5 ori înălţimea falezei.
Factorul topografic este definit astfel:

unde: s este un factor scalat în funcţie de lungimea efectivă a pantei expuse vântului:
s = s(z/Le;x/Le)
Φ - H/L,
Le - lungimea efectivă a pantei expuse vântului, definita în Tabelul 5
Lu - lungimea reală a pantei expuse vântului
Ld - lungimea reală a pantei ne-expuse acţiunii vântului
H - înălţimea efectivă a obstacolului
x - distanţa pe orizontală de la amplasament la creasta dealului sau a falezei
z - distanţa pe verticală măsurată de la nivelul amplasamentului
Tabelul 5. Valorile lungimii efective a pantei expuse vântului, Le

Panta, Φ = H/L
Lină (0.05 < Φ < 0.3) Abruptă ( Φ > 0.3)
Le = L u Le = H/0.3
În vale, ct(z) poate fi considerat 1.0 dacă nu se aşteaptă creşteri ale vitezei vântului datorate
efectului de tunel de vânt. Pentru structuri situate în văi sau pentru poduri rezemate pe versanţii
abrupţi ai unor văi ar trebui luată în considerare orice creştere a vitezei vântului cauzata de
efectul de tunel de vânt.

12.Coeficienţi aerodinamici de presiune, cp şi de forţa, cf

12.1.Elemente generale
Coeficienţii aerodinamici se aplică fie presiunii medii, fie presiunii de vârf a vântului.
Coeficienţii aerodinamici depind de: geometria şi dimensiunile construcţiei, de unghiul de atac al
vântului (poziţia relativa a corpului în curentul de aer), de categoria de rugozitate a suprafeţei
terenului la baza construcţiilor, de numărul Reynolds, etc.
În anumite cazuri coeficienţii aerodinamici pentru presiunile exterioare trebuie combinaţi cu cei
pentru presiunile interne.
Există două moduri de evaluare a efectelor vântului asupra corpurilor rigide:
(i)utilizând coeficienţi de presiune şi
(ii)utilizând coeficienţi de forţă.
În primul caz, forţa din vânt este rezultatul sumarii forţelor aerodinamice perpendiculare pe o
anumita suprafaţă. Abordarea este specifică pentru părţi şi elemente ale structurilor.
În al doilea caz, forţa din vânt este produsul a trei factori: presiunea vântului pe un plan
perpendicular pe direcţia sa, coeficientul de forţă global al construcţiei şi aria frontală a acesteia.
Abordarea este utilizată în cadrul procedurilor de calcul a răspunsului structural.
În capitolul 12 se prezintă coeficienţii aerodinamici pentru următoarele tipuri de structuri,
elemente structurale şi componente: clădiri (12.2), copertine (12.3), pereţi verticali, garduri şi
panouri pentru reclame (12.4), elemente structurale cu secţiune rectangulară (12.5), elemente
structurale cu secţiuni cu muchii ascuţite (12.6), elemente structurale cu secţiune poligonala
regulată (12.7), cilindri circulari (12.8), sfere (12.9), structuri cu zăbrele (12.10), steaguri (12.11);
şi zvelteţea efectivă şi factori de reducere în funcţie de zvelteţe (12.12).
Dacă sarcina din zăpadă sau gheaţă este importantă, aria de referinţă va fi aria care corespunde
grosimii stratului de zăpadă sau gheaţă.
12.2.Clădiri
12.2.1. Elemente generale
(1)Coeficienţii de presiune, cpe, pentru clădiri şi părţi individuale din clădiri depind de mărimea
ariei expuse - A. Ei sunt daţi în tabele, pentru arii expuse A de 1 m2 şi 102 m, pentru configuraţii
tipice de clădiri, sub notaţiile cpe,1, respectiv cpe,10. Pentru alte arii expuse variaţia valorilor poate fi
obţinută din Fig. 6.
Nota: Aria expusă este acea arie a structurii prin care se transmite acţiunea vântului în secţiunea
care este de calculat.

Fig. 6 Variaţia coeficientului de presiune cu dimensiunile ariei expuse vântului A


(2)Valorile cpe,10 şi cpe,1 din Tabelele 6 - 11 sunt date pentru direcţiile ortogonale ale vântului de
0°, 90° şi 180°, dar reprezintă cele mai mari valori obţinute într-o marjă direcţională a vântului de
θ = ±45° faţă de direcţia ortogonală relevantă a vântului.
(3)Valorile sunt aplicabile numai pentu clădiri.
12.2.2. Pereţi verticali ai clădirilor cu formă dreptunghiulară în plan
(1)Înălţimea de referinţă, ze, pentru zidurile verticale ale clădirilor rectangulare în plan depinde de
raportul h/b şi este dată în Fig. 7 pentru următoarele trei cazuri:
(a)pentru clădirile la care înălţimea h este mai mică decât b se va considera o singura zonă.
(b)pentru clădirile la care înălţimea h este mai mare decât b, dar mai mică decât 2b se vor
considera două zone: o zonă inferioară extinzându-se de la nivelul terenului până la o înălţime
egală cu b şi o zonă superioară.
(c)pentru clădiri la care înălţimea h este mai mare de 2b se vor considera mai multe zone astfel: o
zonă inferioară extinzându-se de la nivelul terenului până la o înălţime egală cu b; o zonă
superioară extinzându-se în jos de la vârful clădirii pe o lungime b; o zonă de mijloc, între zonele
precedente, divizată în benzi orizontale cu o lăţime de maximum b.

Fig. 7 Înălţimea de referinţă ze în funcţie de h şi b


(b dimensiunea laturii perpendiculare pe direcţia vântului)
(2)Coeficienţii presiunii cpe,10 şi cpe,1 pentru zonele A, B, C, D şi E definiţi în Fig. 8 sunt daţi în
Tabelul 6 în funcţie de raportul de d/h. Valorile intermediare pot fi obţinute prin interpolare liniară.
(3)Forţele de frecare vor fi considerate numai pentru clădirile lungi (vezi 4.5).

Fig. 8 Notaţii pentru pereţii verticali


Tabelul 6. Coeficienţii de presiune pentru pereţii verticali ai clădirilor cu formă dreptunghiulară în
plan

Zona A B, B* C D E
d/h cpe,10 cpe,1 cpe,10 cpe,1 cpe,10 cpe,1 cpe,10 cpe,1 cpe,10 cpe,1
<1 -1.0 -1.3 -0.8 -1.0 -0.5 +0.8 +1.0 -0.3
>4 -1.0 -1.3 -0.8 -1.0 -0.5 +0.6 +1.0 -0.3
12.2.3. Acoperişuri plate
(1)Acoperişurile vor fi considerate plate dacă panta lor este în intervalul de ± 4°.
(2)Acoperişurile vor fi divizate în zonele indicate în Fig. 9
(3)Înălţimea de referinţă ze va fi considerată ca fiind h.
(4)Coeficienţii presiunilor pentru fiecare zonă sunt daţi în Tabelul 7.
(5)Pentru acoperişurile lungi se vor considera forţele de frecare (vezi 4.5)

Fig. 9 Notaţii pentru acoperişurile plate


Tabelul 7. Coeficienţi de presiune pentru acoperişuri plate

Zona
Caz F G H I
cpe,10 cpe,1 cpe,10 cpe,1 cpe,10 cpe,1 cpe,10 cpe,1
A -1.8 -2.5 -1.2 -2.0 -0.7 -1.2 ±0.2
hp/h = 0.025 -1.6 -2.2 -1.1 -1.8 -0.7 -1.2 ±0.2
B hp/h = 0.05 -1.4 -2.0 -0.9 -1.6 -0.7 -1.2 ±0.2
hp/h = 0.10 -1.2 -1.8 -0.8 01.4 -0.7 -1.2 ±0.2
r/h = 0.05 -1.0 -1.5 -1.2 -1.8 -0.4 ±0.2
C r/h = 0.10 -0.7 -1.2 -0.8 -1.4 -0.3 ±0.2
r/h = 0.20 -0.5 -0.8 -0.5 -0.8 -0.3 ±0.2
-1.0 -1.5 -1.0 -1.5 -0.3 ±0.2
D
= 30°
-1.2 -1.8 -1.3 -1.9 -0.4 ±0.2

= 45°
-1.3 -1.9 -1.3 -1.9 -0.5 ±0.2

= 60°
Note:
(i)pentru acoperişurile cu margini, în cazurile B şi C se poate interpola linear pentru obţinerea
valorilor intermediare pentru hp/h şi r/h.
(ii)pentru acoperişurile cu margini, în cazul D se poate interpola linear între α = 30°, 45° şi 60°.
Pentru α > 60° se interpolează linear între valorile corespunzătoare pentru α = 60° şi valorile
corespunzătoare cazului A.
(iii)Pentru zona I se vor considera valorile cu ambele semne.
12.2.4. Acoperişuri cu o singură pantă
(1)Acoperişul va fi divizat în zone conform Fig. 10.
(2)Înălţimea de referinţă va fi considerată ca fiind h.
(3)Coeficienţii presiunilor pentru fiecare zonă sunt daţi în Tabelul 8.
(4)Pentru acoperişurile lungi se vor considera forţele de frecare (vezi 4.5)
(5)Pentru colţurile alungite ale acoperişului (vezi Fig. 10) zona R este supusă aceleiaşi presiuni
ca şi peretele vertical corespunzător. Această regulă este aplicabilă şi pentru acoperişuri de alte
tipuri.

Fig. 10 Notaţii pentru acoperişurile cu o singură pantă


Tabelul 8. Coeficienţi de presiune pentru acoperişuri cu o singură pantă

Zone pentru direcţia vântului θ = 0° Zone pentru direcţia vântului θ = 180°


panta F G H F G H

cpe,10 cpe,1 cpe,10 cpe,1 cpe,10 cpe,1 cpe,10 cpe,1 cpe,10 cpe,1 cpe,10 cpe,1

5° -1,7 -2,5 -1,2 -2,0 -0,6 -1,2 -2,3 -2,5 -1,3 -2,0 -0,8 -
1,2
15° -0,9 -2,0 -0,8 -1.5 -0,3 -2,5 -2,8 -1,3 -2,0 -0,9 -
+ 0,2 + 0,2 + 0,2 1,2
30° -0,5 -1,5 -0,5 -1,5 -0,2 -1,1 -2,3 -0,8 -1,5 -0,8
+ 0,7 + 0,7 + 0,4
45° + 0,7 + 0,7 + 0,6 -0,6 -1,3 -0,5 -0,7
60° + 0,7 + 0,7 + 0,7 -0,5 -1,0 -0.5 -0,5
75° + 0,8 + 0,8 + 0,8 -0,5 -1,0 -0,5 -0,5

Zone pentru direcţia vântului θ = 90°


panta F G H I

cpe,10 cpe,1 cpe,10 cpe,1 cpe,10 cpe,1 cpe,10 cpe,1

5° -1,6 -2,2 -1,8 -2,0 -0,6 -1,2 -0,5


15° -1,3 -2,0 -1,9 -2,5 -0,8 -1,2 -0,7 -1,2
30° -1,2 -2,0 -1,5 -2,0 -1.0 -1,3 -0,8 -1,2
45° -1,2 -2,0 -1,4 -2,0 -1,0 -1,3 -0,9 -1,2
60° -1,2 -2,0 -1,2 -2,0 -1,0 -1,3 -0,7 -1,2
75° -1,2 -2,0 -1,2 -2,0 -1,0 -1,3 -0,5
Note:
(i)Pentru θ =0° valorile presiunii schimbă rapid semnul în jurul unui unghi ascuţit de α = 15° - 30°
şi de aceea sunt date atât valori pozitive cât şi negative.
(ii)Pentru unghiurile ascuţite intermediare se poate interpola linear între valorile de acelaşi semn.
12.2.5. Acoperişuri cu două pante
(1)Acoperişul va fi divizat în zone conform Fig. 11.
(2)Înălţimea de referinţă ze va fi considerată ca fiind h.
(3)Coeficienţii presiunilor pentru fiecare zonă sunt daţi în Tabelul 9.
(4)Pentru acoperişurile lungi se vor considera forţele de frecare (vezi 4.5)
Fig. 11 Notaţii pentru acoperişuri în două pante
Tabelul 9 Coeficienţi de presiune pentru acoperişuri cu două pante

Zone pentru direcţia vântului θ = 0°


panta F G H I J

cpe,10 cpe,1 cpe,10 cpe,1 cpe,10 cpe,1 cpe,10 cpe,1 cpe,10 cpe,1

-45° -0,6 -0,6 -0,8 -0,7 -1,0 -1,5


-30° -1,1 -2,0 -0,8 -1,5 -0,8 -0,6 -0,8 -1,4
-15° -2,5 -2,8 -1,3 -2,0 -0,9 -1,2 -0,5 -0,7 -1,2
-5° -2,3 -2,5 -1,2 -2,0 -0,8 -1,2 -0,3 -0,3
5° -1,7 -2,5 -1.2 -2,0 -0,6 -1,2 -0,3 -0,3
15° -0,9 -2,0 -0,8 -1,5 -0,3 -0,4 -1,0 -1,5
+0,2 +0,2 +0,2
30° -0,5 -1.5 -0,5 -1,5 -0,2 -0,4 -0,5
+0,7 +0,7 +0,4
45° +0,7 +0,7 +0,6 -0,2 -0,3
60° +0,7 +0,7 +0,7 -0,2 -0,3
75° +0,8 +0,8 +0,8 -0,2 -0,3

Zone pentru direcţia vântului θ = 90°


panta F G H I

cpe,10 cpe,1 cpe,10 cpe,1 cpe,10 cpe,1 cpe,10 cpe,1


-45° -1,4 -2,0 -1,2 -2,0 -1,0 -1,3 -0,9 -1,2
-30° -1,5 -2,1 -1,2 -2,0 -1.0 -1,3 -0,9 -1,2
-15° -1,9 -2,5 -1,2 -2,0 -0,8 -1,2 -0,8 -1,2
-5° -1,8 -2,5 -1,2 -2,0 -0,7 -1,2 -0,6 -1,2
5° -1,6 -2,2 -1,3 -2,0 -0,7 -1,2 -0.5
15° -1,3 -2,0 -1,3 -2,0 -0,6 -1,2 -0,5
30° -1,1 -1,5 -1,4 -2,0 -0,8 -1,2 -0,5
45° -1,1 -1,5 -1,4 -2,0 -0,9 -1,2 -0,5
60° -1,1 -1,5 -1,2 -2,0 -0,8 -1,0 -0,5
75° -1,1 -1,5 -1,2 -2,0 -0,8 -1,0 -0,5
Note:
(i)Pentru θ = 0°, pe panta expusă vântului, valorile presiunii schimbă rapid semnul în jurul unui
unghi ascuţit de α = 15° - 30° şi de aceea sunt date atât valori pozitive cât şi negative.
(ii)Pentru unghiurile ascuţite intermediare se poate interpola linear între valorile de acelaşi semn.
Pentru situaţii între α = +50 şi α = -50 se utilizează datele pentru acoperişurile plate.
12.2.6. Acoperişuri cu patru pante
(1)Acoperişul va fi divizat în zone conform Fig. 12.
(2)Înălţimea de referinţă ze va fi considerată ca fiind h.
(3)Coeficienţii presiunilor pentru fiecare zonă sunt daţi în Tabelul 10.

Fig. 12 Notaţii pentru acoperişuri cu patru pante


Tabelul 10. Coeficienţi de presiune pentru acoperişuri cu două pante

Unghiul de Zone pentru direcţia vântului θ = 0° şi θ = 90°


pantă 0
pentru =0° F G H I J K L M N
şi 90 pentru
=90° cpe.10 cpe.1 cpe.10 cpe.1 cpe.10 cpe.1 cpe.10 cpe.1 cpe.10 cpe.1 cpe.10 cpe.1 cpe.10 cpe.1 cpe.10 cpe.1 cpe.10 cpe.1

+5° -1.7 -2.5 -1.2 -2.0 -0.6 -1.2 -0.3 -0.6 -0.6 -1.2 -2.0 -0.6 -1.2 -0.4
+15° -0.9 -2.0 -0.8 -1.5 -0.3 -0.5 -1.0 -1.5 -1.2 -2.0 -1.4 -2.0 -0.6 -1.2 -0.3
+0.2 +0.2 +0.2
+30° -0.5 -1.5 -0.5 -1.5 -0.2 -0.4 -0.7 -1.2 -0.5 -1.4 -2.0 -0.8 -1.2 -0.2
+0.5 +0.7 +0.4
+45° +0.7 +0.7 +0.6 -0.3 -0.6 -0.3 -1.3 -2.0 -0.8 -1.2 -0.2
+60° +0.7 +0.7 +0.7 -0.3 -0.6 -0.3 -1.2 -2.0 -0.4 -0.2
+75° +0.8 +0.8 +0.8 -0.3 -0.6 -0.3 -1.2 -2.0 -0.4 -0.2
Note:
(i)Pentru θ =0°, pe panta expusă vântului, valorile presiunii schimbă rapid semnul în jurul unui
unghi ascuţit de α =15° - 30° şi de aceea sunt date atât valori pozitive cât şi negative.
(ii)Pentru unghiurile ascuţite intermediare se poate interpola linear între valorile de acelaşi semn.
Pentru situaţii între α = +50 şi α = -50 se utilizează datele pentru acoperişurile plate.
(iii)Unghiul ascuţit al pantei expuse vântului va domina coeficienţii de presiune.
12.2.7. Acoperişuri multiple
(1)Pentru fiecare deschidere a unui acoperiş cu deschideri multiple coeficienţii de presiune se
stabilesc conform 12.2.4 - acoperişuri cu o singură pantă - modificându-se în funcţie de forma
acoperişului conform Fig. 13.
(2)Înălţimea de referinţă ze va fi considerată ca fiind h.
(3)Pentru acoperişurile lungi se vor considera forţele de frecare (vezi 4.5)

Fig. 13 Notaţii pentru acoperişuri multiple


12.2.8. Acoperişuri cilindrice şi cupole
(1)Aceasta secţiune se aplică acoperişurilor cilindrice şi cupolelor.
(2)Acoperişul va fi divizat în zone conform Fig. 14 şi Fig. 15.
(3)Înălţimea de referinţă ze va fi considerată ca fiind: ze = h + f/2
(4)Coeficienţii presiunilor pentru pereţi vor fi luaţi cf. 12.2.2.
Fig. 14 Coeficienţi de presiune pentru acoperişuri cilindrice pe plan dreptunghiular şi 1/(h+f) < 10
Note:
(i)pentru 0 < h/d < 0.5, cpe,10 se obţine prin interpolare lineară
(ii)pentru 0.2 < f/d < 0.3 şi h/d > 0.5 se vor considera două valori pentru cpe,10
(iii)diagrama nu este aplicabilă pentru acoperişuri plate

Fig. 15 Coeficienţi de presiune cpe,10 pentru cupole pe plan circular


Note:
(i)cpe,10 este constant de-a lungul arcelor de cerc, intersecţiilor de sfere şi a planelor normale pe
direcţia vântului; într-o primă aproximaţie poate fi determinat prin interpolarea liniară între valorile
în A, B şi C de-a lungul arcelor de cerc paralele cu direcţia vântului. În acelaşi mod se pot obţine
prin interpolare liniară în Fig. 17, valorile lui cpe,10 în A dacă 0 < h/d < 1 şi în B sau C dacă 0 < h/d
< 0.5.
12.2.9. Presiuni interioare
(1)Coeficientul presiunii interioare cpi pentru clădiri fără partiţionări interioare este dat în Fig. 18 şi
depinde de raportul golurilor μ definit ca:
μ= ( ∑ suprafeţelor golurilor de pe laturile opuse şi paralele cu direcţia vântului)/
( ∑ suprafeţelor golurilor de pe laturile expuse, opuse şi paralele cu direcţia vântului)
(2)Înălţimea de referinţă zi, în absenta partiţionărilor interioare şi a planşeelor, este înălţimea
medie a golurilor cu o distribuţie omogenă a înălţimii golului predominant. Un gol este definit ca
dominant dacă raportul dintre suprafaţa sa şi a restului de goluri este mai mare de 10.
(3)Înălţimea de referinţă zi pentru clădiri fără partiţionări interioare dar compartimentate prin
planşee interioare este înălţimea medie a nivelului considerat.
(4)Pentru o clădire cu planul aproximativ pătrat şi o distribuţie omogenă a golurilor se va utiliza
valoarea cpi = -0.25.
(5)Pentru orice combinaţie de goluri posibile se va considera cea mai defavorabilă valoare.
(6)Pentru clădirile închise cu partiţionări interioare şi goluri prevăzute cu ferestre se pot utiliza
valorile extreme:
cpi = 0.8 sau cpi = -0.5
(7)În Fig. 18 sucţiunea maximă este considerată cpi = -0.5 (punctul cel mai de jos de pe curbă).
Dacă în zonă există unul sau mai multe goluri dominante cu o sucţiune mai intensă decât -0.5,
curba continuă descendent spre o valoare mai mică.
(8)Presiunile interioare şi exterioare sunt considerate simultane.
(9)Coeficientul presiunii interioare pentru un siloz deschis este:
cpi = 0.8
Înălţimea de referinţă zi este egală cu înălţimea silozului.

Fig. 16 Coeficienţi de presiune interioară cpi pentru clădiri cu goluri în pereţi


12.2.10. Presiuni pe pereţi exteriori sau acoperişuri cu mai mult de un strat de închidere
(1)În cazul pereţilor exteriori sau acoperişurilor cu mai mult de un strat de închidere, forţa din vânt
este calculată separat pentru fiecare strat de închidere după cum urmează:
(i)Forţa din vânt pe stratul cel mai impermeabil:
Presiunea netă acţionând normal pe stratul cel mai puţin permeabil la aer este diferenţa
presiunilor pe fiecare faţă a peretelui sau acoperişului considerând semnele lor (vezi 5.4). Dacă
permeabilitatea stratului exterior este mai mică decât de 3 ori permeabilitatea stratului de aer, se
va utiliza pentru toată suprafaţa peretelui sau acoperişului valoarea medie a lui cpin, această
valoare fiind cea mai defavorabilă.
(ii)Forţa din vânt pe alte straturi:
În cazul unui strat secundar pe faţa exterioară sau interioară a celui mai puţin permeabil strat,
coeficientul cpin în stratul de aer intermediar este dat în Tabelul 11 în funcţie de permeabilitatea la
aer a straturilor.
Dacă ambele straturi sunt impermeabile, coeficientul cpin este dat în funcţie de deformabilitatea
straturilor, de grosimea stratului de aer şi de alte elemente (de exemplu cazul 4) în Tabelul 11.
(2)Dacă valoarea cpe variază pe suprafaţa stratului exterior, valorile lui cpin indicate în cazul (1) în
Tabelul 11 sunt aplicabile numai dacă permeabilitatea stratului exterior este de 3 ori mai mare
decât permeabilitatea laterală a stratului de aer.
(3)Dacă accesele aerului pun stratul de aer în, comunicaţie cu alte laturi ale clădirii decât latura
pe care este situat peretele, valorile cpin indicate în cazurile (1) şi (3) nu sunt aplicabile.
În particular, în apropierea colţului unei clădiri:
(i)dacă extremitatea stratului de aer este deschisă valoarea lui cpin nu este aplicabilă (Fig. 17a).
(ii)dacă extremitatea stratului de aer este închisă valoarea lui cpin este aplicabilă (Fig. 17b).

Fig. 17 Presiuni pe pereţi exteriori


Tabelul 11. Coeficienţi de presiune interioară cpin în stratul de aer interior unui perete sau a unui
acoperiş

cpin
Învelitoarea Învelitoarea Alte condiţii şi
exterioară interioară etanşeizări Calculul acţiunii vântului asupra învelitoarei Idem învelitoare
exterioare interioară
(1) Fără acces Suprapresiune μ >1% e cpia = 1/3 cpe
exterioară
Permeabilă
(panouri Impermeabilă
de aer la
extremităţi cpe< 0 μ < 1% e cpia = 0
juxtapuse cu μ e> μ i μ e Sucţiune μ > 0.1%
e cpin=2/3 cpe
cpin = 1/3 cpe
îmbinări
deschise şi cu
μ i
exterioară
cpe<0 μ < 0.1%
e vezi (4)/(5)
dimensiuni mici
în raport cu cele (2) Regula egalizării scurgerilor
Permeabilă
ale construcţiei) 3 μ > μ > μ /2 μ e cpin= ( μ e cpe+ μ i cpi)/( μ e + μ i )
2 2 2 2
i e i
μ i sau (1) dacă acest caz este mai defavorabil
(3) Fără acces
de aer la
Impermeabilă Permeabilă extremităţi cpin = cpi cpin = 2/3cpi
μ e

μ i

(4) Cu acces de
aer la cpin = cpe sau cpi
extremităţi în volumul interior cu care comunică fluxul de intrare al aerului
(posibil printr-o parte permeabilă)
Finisaj
impermeabil e
sau panouri cu Impermeabile (5) Fără acces vezi (5.3) pt.
îmbinări flexibile de aer la substituirea
impermeabile flexibile extremităţi cpin = cpi exterioarelor cu
rigide rigide (5.1) μ e interioare sau
flexibile rigide
rigide μ i
invers
Corespunzător rigidităţilor respective; dacă rigidităţile sunt egale:
flexibile (5.2)
cpin = (cpe + cpi)/2
(5.3) grosimea
stratului de aer c pin = cu cea mai mica valoare cpe pe exteriorul
d > 5 mm peretelui sau acoperişului cpin = cpe
grosimea d < 5 efect de sucţiune (cu condiţia ca impermeabilitatea
mm peretelui exterior şi interior sau a acoperişului sau
μ e orice partiţionare impermeabilă a stratului de aer să
μ i
fie menţinută sub deformaţia acestora)

sau grosimea d
> 5 mm cu
partiţionări
impermeabile
μ e

μ i

Notă: Procentajul golurilor μ este suma suprafeţelor golurilor împărţită la aria totală a porţiunii de
perete (interior sau exterior) considerată.

12.3.Copertine
(i)Copertinele sunt acoperişuri ale construcţiilor care nu au închideri verticale, de exemplu staţiile
de benzină.

(ii)Gradul de blocare este descris în Fig. 18. El depinde de raportul de soliditate care se
defineşte ca fiind raportul dintre aria posibilelor obstrucţii de sub copertină şi aria copertinei, cu
observaţia că ambele arii sunt normale la direcţia vântului.

Fig. 18 Gradul de blocare la copertine


(iii)Valorile nete ale coeficienţilor de presiune sunt date în Tabelele 12, 13 şi 14 pentru ϕ = 0 şi
ϕ = 1. Valorile intermediare se obţin prin interpolare liniară.
(iv)După obstacol, valorile nete ale coeficienţilor de presiune sunt cele corespunzătoare cazului
ϕ = 0.
(v)Coeficienţii globali reprezintă forţa rezultantă. Coeficienţii locali reprezintă forţa locală maximă
pentru diferite direcţii ale vântului.
(vi)Copertinele vor fi capabile să preia încărcările maxime antigravitaţionale după cum urmează:
- pentru copertine cu o singură pantă, Tabelul 12, centrul de presiune se va lua la 1/4 din
dimensiunea corespunzătoare direcţiei vântului, Fig. 19;
- pentru copertine cu două pante, Tabelul 13, centrul de presiune se va lua în centrul fiecărei
pante, Fig. 20; în plus, o copertină cu două pante se va proiecta astfel încât să poată prelua o
situaţie de încărcare în care una dintre pante preia încărcarea maximă, iar cealaltă pantă este
neîncărcată;
- pentru copertine cu două pante repetitive, Figura 21, fiecare deschidere va fi calculată prin
aplicarea factorilor de reducere din Tabelul 14, la valorile coeficienţilor de presiune din Tabelul
13.
(vii)Se vor considera şi forţele de frecare (vezi 4.5).
Tabelul 12. Valori ale coeficienţilor de presiune pentru copertine cu o singură pantă

Panta
Coeficientul ϕ Coeficienţi globali Coeficienţi locali
0 ϕ
Minimum + 0,2 + 0,5 + 1,8 + 1,1

Minimum ϕ = 0 -0,5 -0,6 -1,3 -1,4

Minimum ϕ = 1 -1,3 -1,5 -1,8 -2,2

5 Minimum ϕ + 0,4 + 0,8 + 2,1 + 1,3

Minimum ϕ = 0 -0,7 -1,1 -1,7 -1,8

Minimum ϕ = 1 -1,4 -1,6 -2,2 -2,5

10 Minimum ϕ + 0,5 + 1,2 + 2,4 + 1,6

Minimum ϕ = 0 -0,9 -1,5 -2,0 -2,1

Minimum ϕ = 1 -1,4 -2,1 -2,6 -2,7

15 Minimum ϕ + 0,7 + 1,4 + 2,7 + 1,8

Minimum ϕ = 0 -1,1 -1,8 -2,4 -2,5

Minimum ϕ = 1 -1,4 -1,6 -2.9 -3,0

20 Minimum ϕ + 0,8 + 1,7 + 2,9 + 2,1

Minimum ϕ = 0 -1,3 -2,2 -2,8 -2,9

Minimum ϕ = 1 -1,4 -1,6 -2,9 -3,0

25 Minimum ϕ + 1,0 + 2,0 + 3,1 + 2,3

Minimum ϕ = 0 -1,6 -2,6 -3,2 -3,2

Minimum ϕ = 1 -1,4 -1,5 -2,5 -2,8

30 Minimum ϕ + 1,2 + 2,2 + 3,2 + 2,4

Minimum ϕ = 0 -1.8 -3,0 -3,8 -3,6

Minimum ϕ = 1 -1,4 -1,5 -2,2 -2,7

Note:
(i)+ în jos, - în sus
(ii)zref = h

Fig. 19 Încărcări pentru copertine cu o singură pantă


Tabelul 13. Valori ale coeficienţilor de presiune pentru copertine cu două pante

Coeficienţi locali

Panta
Coeficientul ϕ Coeficienţi
globali

-20 Minimum ϕ -0,7 + 0,8 + 1,6 + 0,6 + 1,7

Minimum ϕ = 0 -0,7 -0,9 -1,3 -1.6 -0.6

Minimum ϕ = 1 -1,3 -1,5 -2,4 -2,4 -0,6


-15 Minimum ϕ + 0,5 + 0,6 + 1,5 + 0,7 + 1,4

Minimum ϕ = 0 -0,6 -0,8 -1,3 -1,6 -0,6

Minimum ϕ = 1 -1,4 -1,6 -2,7 -2,6 -0,6


-10 Minimum ϕ + 0,4 + 0,6 + 1,4 + 0,8 + 1,1

Minimum ϕ = 0 -0,6 -0,8 -1,3 -1,5 -0,6

Minimum ϕ = 1 -1,4 -1,6 -2,7 -2,6 -0,6


-5 Minimum ϕ + 0,3 + 0,5 + 1,5 + 0,8 + 0,8

Minimum ϕ = 0 -0,5 -0,7 -1,3 -1,6 -0,6

Minimum ϕ = 1 -1,3 -1.5 -2.4 -2,4 -0,6


+5 Minimum ϕ + 0,3 + 0,6 + 1,8 + 1,3 + 0,4

Minimum ϕ = 0 -0,6 -0,6 -1,4 -1,4 -1,1

Minimum ϕ = 1 -1,4 -1,3 -2,0 -1,8 -1,5


+ 10 Minimum ϕ + 0,4 + 0,7 + 1,8 + 1,4 + 0,4

Minimum ϕ = 0 -0,7 -0,7 -1,5 -1,4 -1,4

Minimum ϕ = 1 -1,3 -1,3 -2,0 -1,8 -1,8


+ 15 Minimum ϕ + 0,4 + 0,9 + 1,9 + 1,4 + 0,4

Minimum ϕ = 0 -0,8 -0,9 -1,7 -1.4 -1,8

Minimum ϕ = 1 -1,3 -1,3 -2,2 -1,6 -2,1


+ 20 Minimum ϕ + 0,6 + 1,1 + 1,9 + 1,5 + 0,4

Minimum ϕ = 0 -0,9 -1,2 -1,8 -1,4 -2,0

Minimum ϕ = 1 -1,3 -1,4 -2,2 -1,6 -2,1


+ 25 Minimum ϕ + 0,7 + 1,2 + 1,9 + 1,6 + 0,5

Minimum ϕ = 0 -1.0 -1,4 -1,9 -1,4 -2,0

Minimum ϕ = 1 -1,3 -1,4 -2,0 -1,5 -2,0


+ 30 Minimum ϕ + 0,9 + 1,3 + 1,9 + 1,6 + 0,7

Minimum ϕ = 0 -1,0 -1,4 -1,9 -1,4 -2,0

Minimum ϕ = 1 -1,3 -1,4 -1,8 -1,4 -2,0

Note:
(i)+ în jos, - în sus
(ii)zref = h
Fig. 20 Încărcări pentru copertine cu două pante
Tabelul 14. Valori ale coeficienţilor de presiune pentru copertine cu două pante repetitive

Valori pentru orice ϕ


Număr de deschideri Poziţia
Coeficient global maxim (în Coeficient global minim (în
jos) sus)
1 Deschideri de capăt 1.00 0.81
2 A doua deschidere 0.87 0.64
3 A treia şi următoarele 0.68 0.63

Fig. 21 Copertine cu două pante repetitive


(viii)Încărcările pe fiecare pantă a copertinelor cu două pante repetitive, Fig. 21, se determină prin
aplicarea factorilor din Tabelul 14 la coeficienţii globali corespunzători copertinelor cu două pante
izolate.

12.4.Pereţi verticali izolaţi, garduri şi panouri publicitare


12.4.1. Pereţi verticali izolaţi
(i)Peretele trebuie împărţit conform Fig. 22.
(ii)Valorile nete ale coeficienţilor de presiune cp,net pentru ziduri şi parapete izolate, cu sau fără
colţuri, sunt indicate în Tabelul 15 pentru două valori ale coeficientului de umplere (soliditate);
ϕ = 1 înseamnă pereţi plini, iar ϕ = 0.8 înseamnă pereţi care au 20 % goluri. Aria de referinţă
este în ambele cazuri aria totală.
(iii)O interpolare liniară poate fi utilizată în intervalul 0.8 < ϕ <1. Pentru ziduri având ϕ < 0.8,
coeficienţii aerodinamici trebuiesc obţinuţi ca pentru suprafeţele cu zăbrele (pct. 12.10).
(iv)Factorul de zvelteţe ψ λ (pct. 12.13) poate fi aplicat.
(v)Înălţimea de referinţă ze se consideră a fi h.
Tabelul 15. Coeficienţi de presiune pentru pereţi verticali izolaţi

Soliditate Zona A B C D
cu colturi 3.4 2.1 1.7 1.2
ϕ=1 fără colturi 2.1 1.8 1.4 1.2
ϕ = 0.8 1.2 1.2 1.2 1.2
Fig. 22 Pereţi verticali izolaţi
12.4.2. Coeficienţi de presiune pentru garduri şi împrejmuiri cu goluri
(i)Gardurile şi împrejmuirile având ϕ < 0.8 trebuiesc calculate ca suprafeţe zăbrelite folosind
indicaţiile de la punctul 12.10.
12.4.3. Factori de ecranare
(i)Dacă pe direcţia vântului avem alţi pereţi sau alte panouri care au o înălţime egală sau mai
mare decât peretele sau panoul de înălţime h, un factor suplimentar de ecranare poate fi folosit
pentru obţinerea coeficientului de presiune net. Valoarea factorului de ecranare depinde de

spaţiul dintre pereţi şi de valoarea coeficientului a peretelui sau panoului protector. Valorile
sunt reprezentate ca o hartă de contur în Fig. 23.
Coeficientul de presiune pentru peretele ecranat este dat de:

(ii)Factorul de zvelteţe ψ λ de la punctul 12.13 poate fi aplicat.


(iii)Pentru fiecare perete ecranat, zonele de capăt având o lungime egală cu înălţimea h a
peretelui vor fi calculate pentru încărcarea completă din vânt, luând în considerare efectul
direcţiei vântului.

Fig. 23 Factorul de ecranare s pentru pereţi izolaţi şi panouri


12.4.4 Panouri publicitare
(i)Coeficienţii de forţă pentru panourile publicitare separate de suprafaţa terenului de cel puţin d/4
din înălţime (Fig. 24), sunt daţi de:
cf = 2.5 ψ λ (28)
unde: ψ λ este factorul de zvelteţe (pct. 12.13).
(ii)Forţa rezultantă normala pe panou trebuie aplicată la înălţimea centrului panoului, cu o
excentricitate:
e = + 0.25 b (29)

Fig. 24 Panouri publicitare


Notă:
(i)înălţimea de referinţă: ze = zg + d/2
(ii)aria de referinţă: Aref = b d
(iii)zg > d/4 daca nu este considerată ca zid marginal

12.5.Elemente structurale cu secţiuni rectangulare


(i)Coeficientul de forţa cf pentru elemente structurale cu secţiune rectangulară şi cu vântul suflând
perpendicular pe o faţă este dat de:
cf = cf,0 ψ r ψ λ (30)
unde:
cf,0 este coeficientul de forţă pentru secţiuni rectangulare cu colturi ascuţite şi cu valoarea zvelteţii
λ infinită ( λ = l/b, l = lungimea, b = lăţimea elementului), Fig. 25
ψ r - factorul de reducere pentru secţiuni pătrate cu colţuri rotunjite. ψ r depinde de numărul
Reynolds. Limitele superioare aproximative ale valorilor lui ψ r sunt date în Fig. 26
ψ λ - factorul de reducere pentru elemente cu o valoare finită a zvelteţii (pct. 12.13)
(ii)Aria de referinţă Aref este:
Aref = l b (31)
Înălţimea de referinţă ze este egală cu înălţimea deasupra suprafeţei terenului a elementului
considerat.
(iii)Pentru secţiunile subţiri (d/b < 0.2) creşterea forţelor la anumite unghiuri de atac ale vântului
poate atinge 25 % (de exemplu, vezi pct. 12.4.4).
Fig. 25 Coeficienţi de forţă pentru secţiuni rectangulare cu colturi ascuţite şi zvelteţe ( λ = 1/b) infinită şi intensitatea
turbulenţei vântului Iv > 6 %

Fig. 26 Factorul de reducere r pentru secţiuni pătrate cu colturi rotunjite

12.6.Elemente structurale cu secţiuni cu muchii ascuţite


(i)Coeficientul de forţă cf al elementelor structurale cu secţiuni cu muchii ascuţite (Fig. 27) este
dat de:
cf = cf,0 ψ λ (32)
unde:
cf,0 este coeficientul de forţă al elementelor structurale cu valoarea zvelteţii λ infinită ( λ = l/b, l =
lungimea, b = lăţimea elementului). Pentru toate secţiunile şi pentru ambele direcţii ale vântului:
cf,0 = 2.0.
ψ λ - factorul de zvelteţe.

Fig. 27 Secţiuni cu muchii ascuţite


Notă: l = lungimea
(ii)Ariile de referinţă sunt:
pe direcţia x: Aref, x = l b
pe direcţia y: Aref,y = l d
(iii)În toate cazurile înălţimea de referinţă ze este egală cu înălţimea deasupra suprafeţei terenului
a secţiunilor considerate.

12.7.Elemente structurale cu secţiune poligonala regulată


(i)Coeficientul de forţă cf pentru elemente cu secţiune poligonală regulată cu 5 sau mai multe feţe
este dat de:
cf = cf,0 ψ λ (33)
unde:
cf,0 este coeficientul de forţă al elementelor structurale cu valoarea zvelteţii λ infinită ( λ = l/b, l =
lungimea, b = diametrul cercului circumscris, pct. Fig. 28) definit în Tabelul 16.
ψ λ - factorul de zvelteţe (pct. 12.13)

Fig. 28 Secţiuni poligonale regulate


(ii)Aria de referinţă Aref este:
Aref = l b (34)
(iii)Înălţimea de referinţă ze este egală cu înălţimea deasupra suprafeţei terenului a secţiunii
considerate.
Tabelul 16. Coeficientul de forţă cf,01 pentru secţiuni poligonale regulate

Număr de Finisarea suprafeţei şi a Numărul Reynolds, Re


Secţiunea cf,0
laturi colţurilor (1)
5 pentagon toate tipurile toate valorile 1.8
6 hexagon toate tipurile toate valorile 1.6
5
8 octogon suprafaţa netedă Re < 2.4 10 1.45
5
r/b < 0.75 (2) Re > 3 10 1.3
5
suprafaţă netedă Re < 2 10 1.3
5
r/b > 0.75 (2) Re > 7 10 1.1
10 decagon toate tipurile toate valorile 1.3
5 5
12 dodecagon suprafaţă netedă (3) colturi 2 10 < Re < 1.2 10 0.9
rotunjite
5
toate celelalte tipuri Re < 2 10 1.3
5
Re < 4 10 1.1
5
16 suprafaţa netedă (3) colţuri Re < 2 10 ca la cilindrii
rotunjite circulari
5 5
2 10 < Re < 1.2 10 0.7
5
18 suprafaţa netedă (3) colţuri Re < 2 10 ca la cilindrii
rotunjite circulari
5 5
2 10 < Re < 1.2 10 0.7
Notă:
(1)Numărul Reynolds, Re, este definit la pct. 12.8
(2)r = raza de racordare a colţului, b = diametrul
(3)Conform testelor în tunelul de vânt pentru elemente de oţel galvanizat şi cu o secţiune cu b =
0,3 m şi r = 0.06 b
12.8.Cilindri circulari
12.8.1. Coeficienţi de presiune
(i)Coeficienţii de presiune pentru structuri cu secţiuni circulare depind de numărul Reynolds, Re
definit astfel:
Re = [b vm (ze)]/v (35)
unde:
b este diametrul
v - vβscozitatea cinematică a aerului (v = 15 10-6 m2/s)
vm(ze) - viteza medie a vântului definită la înălţimea echivalenta a structurii
(ii)Coeficienţii de presiune cpe pentru cilindri circulari sunt daţi sub forma generală:
cpe = cp,0 ψ λα (36)
unde:
cp,0 este coeficient extern de presiune pentru valoarea infinită a zvelteţii, vezi pct. (iii)
ψ λα - factorul de zvelteţe, vezi pct. (iv)
(iii)Valorile coeficientului extern de presiune cp,0 este dat în funcţie de unghiul a în Fig. 29 pentru
diferite valori ale numărului Reynolds.
(iv)Factorul de zvelteţe ψ λα este:

unde:
α A defineşte punctul de separare a curgerii, Fig. 29
ψ λ - factorul de zvelteţe (pct. 12.13)

Fig. 29 Distribuţia presiunii pentru cilindri circulari de zvelteţe infinită, la diferite valori ale numărului Reynolds
Notă:
(a)Valorile intermediare pot fi obţinute prin interpolare liniară
(b)Valori tipice pentru Fig. 29 sunt date în tabelul de mai jos

Re cp0,min cp0,h
min A
5
5 x 10 85 -2,2 135 -0,4
2
2 x 10 80 -1,9 120 -0,7
7
10 75 -1,5 105 -0,8
unde:
α min caracterizează poziţia unde se realizează minimul presiunii pe suprafaţa cilindrului
cp0,min - valoarea coeficientului de presiune minim
α A - poziţia punctului de separare a curgerii
cp0,h coeficientul de presiune de referinţă.
(c)Datele din figură se bazează pe o rugozitate echivalentă a cilindrului, k/b mai mică de 5 10-4.
Valori tipice ale rugozităţii k sunt date în Tabelul 17.
(v)Aria de referinţă Aref este:
Aref = l b (38)
(vi)Înălţimea de referinţă ze este egală cu înălţimea cilindrului deasupra suprafeţei terenului.
12.8.2. Coeficienţii de forţă
(i)Coeficienţii de forţă cf, pentru un cilindru circular finit sunt daţi de:
cf = cf,0 ψ λ (39)
unde:
cf,0 este coeficientul de forţă pentru cilindri cu zvelteţe infinită (Fig. 30)
ψ λ - factorul de zvelteţe (pct. 12.13)

Fig. 30 Coeficienţii de forţă, cf,0 pentru cilindri circulari cu zvelteţe infinită şi pentru diferite valori ale rugozităţii echivalente
k/b
(ii)Valori ale rugozităţii k sunt date în Tabelul 17.
(iii)Pentru cabluri împletite cf,0 este egal cu 1.2 pentru orice valori ale nr. Reynolds, Re.
(iv)Aria de referinţă Aref este:
Aref = l b (40)
Tabelul 17. Rugozitatea k

Tipul de suprafaţă Rugozitatea k (mm)


Sticlă 0.0015
Metal polizat 0.002
Vopsea fină 0.006
Vopsea stropită 0.02
Oţel lucios 0.05
Fier 0.2
Oţel galvanizat 0.2
Beton neted 0.2
Beton rugos 1.0
Rugină 2.0
Zidărie 3.0
(v)Înălţimea de referinţă ze este egală cu înălţimea cilindrului deasupra suprafeţei terenului.
(vi)Pentru cilindri în vecinătatea unei suprafeţe plane cu o valoare a distantei zg/b < 1,5 (Fig. 31)
este necesară o analiză suplimentară.

Fig. 31 Cilindru lângă o suprafaţă plană


12.9.Sfere
(i)Coeficientul de forţă pe direcţia vântului, cf,x pentru sfere este dat în Fig. 32 ca funcţie de
numărul Reynolds (pct. 12.8.1) şi de rugozitatea echivalentă k/b (Tabelul 17).
(ii)Valorile din Fig. 32 sunt limitate pentru valori zg > b/2, unde zg este distanta de la sferă la
suprafaţa plană, iar b este diametrul, Fig. 33. Pentru zg < b/2 coeficientul de forţă cf,x va fi
multiplicat cu 1,6.
(iii)Coeficientul de forţă pe direcţie verticală, cf,z pentru sfere va fi considerat astfel:
(iv)În ambele cazuri aria de referinţă Aref este:
Aref = π b2/4 (42)
(v)Înălţimea de referinţă va fi luată astfel:
ze = zg + b/2 (43)

Fig. 32 Coeficientul de forţă pe direcţia vântului, pentru sfere

Fig. 33 Sfera lângă o suprafaţă plană

12.10.Structuri cu zăbrele şi eşafodaje


(i)Coeficientul de forţă, cf pentru structuri zăbrelite şi schele este dat de:
cf = cf,0 ψ sc ψ λ (44)
unde:
cf,0 este coeficientul de forţă pentru structuri cu zăbrele şi eşafodaje având zvelteţea A, infinită
( λ = l/b, l = lungimea, b = lăţimea elementului, Fig. 34) este dat de Fig. 35-37 în funcţie de
valoarea coeficientului de umplere, ϕ , pct. (iii) şi de numărul Reynolds, Re
Re - numărul Reynolds dat de ecuaţia (21) şi este calculat utilizând diametrul bi
ψ sc - factorul de reducere pentru eşafodaje fără suprafeţe pline, dar afectate de faţadele pline
ale clădirii (Fig. 38), calculat în funcţie de factorul de obstrucţie Φ B
ψ λ - factorul de zvelteţe (pct. 12.13)

Fig. 34 Structuri cu zăbrele şi eşafodaje


(ii)Factorul de obstrucţie este dat de:
Φ B = AB,n/AB,g (45)
unde:
AB,n este aria netă a feţei
AB,g - aria totală a feţei
(iii)Factorul de umplere, ϕ este definit astfel:
Φ = A/Ac (46)
unde:
A este suma proiecţiilor ariilor elementelor structurii pe un plan perpendicular pe direcţia vântului
∑ b l + ∑ A . Pentru structuri spaţiale se va determina mărimea A, numai pentru prima faţa
i ii i gi

expusă vântului
Ac - aria totală a structurii proiectată pe un plan perpendicular pe direcţia vântului
l - lungimea structurii cu zăbrele
b - lăţimea structurii cu zăbrele
bi li - lăţimea şi lungimea elementelor i ale structurii
Agi - aria guseului i
(iv)Aria de referinţă Aref este definită astfel:
Aref = A
(v)Înălţimea de referinţă ze este egală cu înălţimea structurii deasupra suprafeţei terenului.

Fig. 35 Coeficientul de forţă cf,0 pentru structuri plane cu zăbrele având elemente cu muchii ascuţite în funcţie de factorul

de umplere

Fig. 36 Coeficientul de forţă cf,0 pentru structuri spaţiale cu zăbrele având elemente cu muchii ascuţite în funcţie de
factorul de umplere ϕ
Fig. 37 Coeficientul de forţă cf,0 pentru structuri plane sau spaţiale cu zăbrele având elemente cu secţiune transversală
circulară

Fig. 38 Factorii de reducere pentru coeficienţii de forţă pentru eşafodaje afectate de faţadele pline ale clădirilor, în funcţie

de factorul de obstrucţie B

12.11.Steaguri
(i)Coeficienţii de forţă, cf şi aria de referinţă Aref pentru steaguri sunt daţi în Tabelul 18.
(ii)Înălţimea de referinţă ze este egală cu înălţimea steagului deasupra suprafeţei terenului.
Tabelul 18. Coeficienţii de forţă cf pentru steaguri

unde:
mf - este masa unităţii de arie a steagului
ρ - densitatea aerului
ze - înălţimea steagului deasupra suprafeţei terenului
ψ λ - coeficientul de zvelteţe
λ - zvelteţea h/l
Notă: Ecuaţia dată pentru steaguri nefixate include forţele dinamice datorate fluturării steagului.
12.12.Coeficienţi de frecare
(i)Coeficienţii de frecare cfr pentru ziduri lungi şi suprafeţele de acoperiş sunt daţi la punctul 4.6 în
funcţie de tipul suprafeţei.
(ii)Ariile de referinţă măturate de vânt Aref sunt indicate în Fig. 39.
(iii)Înălţimea de referinţă ze va fi luată în considerare după cum este indicat în Fig. 39.

Fig. 39 Aria de referinţă Aref pentru ziduri şi suprafeţe de acoperiş

12.13.Zvelteţea efectivă X şi factorul de zvelteţe ψ λ


(i)Zvelteţea efectivă λ este definită în Tabelul 19.
(ii)Factorul de zvelteţe ψ λ , în funcţie de zvelteţea efectivă λ şi pentru diferite valori ale
factorului de umplere ϕ este dat în Fig. 40.

Fig. 40 Factorul de zvelteţe în funcţie de factorul de umplere ( şi de zvelteţea )


Tabelul 19. Zvelteţea efectivă λ pentru cilindri, secţiuni poligonale, secţiuni rectangulare, panouri
publice, elemente structurale cu secţiuni cu muchii ascuţite şi structuri cu zăbrele
(iii)Factorul de umplere este dat de relaţia (Fig. 41):
ϕ = A/Ac (45)
unde:
A este suma proiecţiilor ariilor elementelor
Ac - aria totală Ac = l b

Fig. 41 Definiţia factorului de umplere.


ANEXA A: Zonarea acţiunii vântului asupra construcţiilor pe teritoriul
României
Generaţia de standarde de acţiuni din anii 70 din ţările avansate a introdus conceptele specifice
teoriei statistice a valorilor extreme şi a definit intensităţile acţiunilor din hazard natural (cutremur,
vânt, zăpada ş.a.) cu anumite intervale medii de recurenţă (perioade medii de revenire), în ani.
Practica internaţională utilizează valori caracteristice ale acţiunilor din vânt şi zăpadă având
intervalul mediu de recurenţă T = 50 ani. Aceste valori au probabilitatea de depăşire 2% într-un
an şi 64% în 50 ani. Desigur, calitatea rezultatelor obţinute în analiza statistică a valorilor extreme
depinde în primul rând de calitatea informaţiei statistice primare - seria statistică de extreme
maxime anuale măsurate, dar - nu în ultimul rând - şi de acurateţea procedurilor de calcul
probabilistic adoptate.
Rezultatele analizei statistice a maximelor anuale ale vitezei vântului (mediata pe 1-2 min.) la 10
m deasupra terenului, măsurată în staţiile meteorologice ale Institutului Naţional de Meteorologie
şi Hidrologie, au fost ordonate în Tabelul A.1 structurate după modelul codului american ASCE 7
în coloane de date cuprinzând:
(i)Denumirea staţiei meteorologice (alfabetic)
(ii)Numărul anilor de observaţie
(iii)Valoarea maximă observată
(iv)Media maximelor anuale
(v)Coeficientul de variaţie
(vi)Valori caracteristice având intervalul mediu de recurenţă T = 50 ani, calculate în repartiţia
Gumbel, pentru maxime.
Selectarea acestei repartiţii s-a argumentat prin:
(i)Corelaţia între coeficienţii de oblicitate şi de variaţie ai maximelor anuale în 120 staţii
meteorologice din România pe o durata de 20-50 ani;
(ii)Recomandarea utilizării acestei repartiţii în ultimele 3 ediţii ale standardului american ASCE 7-
88, 93 şi 2000, Minimum Design Loads for Buildings and Other Structures, în Documentele Joint
Committee on Structural Safety, Wind loads, 1995, 2000 şi în Documentul ISO/TC 98/SC3/WG
2/N 129 rev, Draft for DP 4354, Wind Actions on Structures;
(iii)Consecinţele numerice ale tipului repartiţiei asupra valorilor caracteristice având intervale
medii de recurenţă mari (T > 100 ani).
Valorile recomandate în Hărţile de zonare pentru maximele anuale ale vitezei şi presiunii vântului
la 10 m deasupra terenului având 50 ani interval mediu de recurenţă sunt:

- Viteze mediate pe 1 min.: 31, 35 şi 41 m/s


- Viteze mediate pe 10 min.: Uk = 25.8, 28.9 şi 34.2 m/s
- Presiuni mediate pe 1 min.: 0.6, 0.75 şi 1.0 kPa
- Presiuni mediate pe 10 min.: Qk = 0.4, 0.5 şi 0.7 kPa,

unde s-a ţinut seama de datele din Tabelul A.1.


Pentru fiecare staţie meteorologica, rezultatele analizelor statistice efectuate au fost consemnate
în hărţile de zonare cuprinzând valorile caracteristice ale vitezei şi presiunii de referinţă a vântului
având 50 ani interval mediu de recurenţă.
Hărţile de zonare a intensităţii acţiunii vântului având 50 ani interval mediu de recurenţa cuprind
viteze mediate pe 1 min., precum şi viteze şi presiuni corespunzătoare mediate pe 10 minute,
conform recomandărilor din documentul ISO DP 4354.
În zonele cu o expunere specială la vânt (de exemplu Sud-vestul Banatului ş.a.) şi frecvent la
munte, vitezele vântului (mediate pe 1 min.) având 50 ani interval mediu de recurenţa au rezultat
sensibil mai mari: 45-50 m/s.
Tabelul A1 Vitezele maxime anuale ale vântului la 10 metri, mediate pe 1 minut, având 50 ani
interval mediu de recurenţă, în 145 staţii ale INMH (repartiţia Gumbel)

Media Viteza
Numărul Maxim
maximelor Coeficient de caracteristică
Nr. Staţia meteorologică anilor cu observat
anuale variaţie având T = 50 ani
înregistrări m/s
m/s m/s
1 Adamclisi 27 24 17 0.21 27
2 Adjud 27 40 23 0.21 35
3 Alexandria 27 40 26 0.29 45
4 Apa Neagra 27 17 11 0.28 20
5 Arad 25 40 18 0.32 34
6 Avrameni 27 40 25 0.19 37
7 Bacău 27 40 18 0.35 35
8 Baia Mare 27 40 18 0.32 34
9 Balintesti 27 34 20 0.30 36
10 Banloc 28 40 26 0.23 42
11 Baraolt 27 34 17 0.28 30
12 Baileşti 27 24 18 0.14 25
13 Băişoara 28 28 16 0.27 27
14 Bechet 27 24 16 0.24 26
15 Berzeasca 27 40 19 0.37 37
16 Biclesu 27 28 20 0.16 28
17 Bistriţa 27 28 18 0.27 30
18 Bârlad 27 40 22 0.27 37
19 Blaj 28 28 23 0.18 33
20 Boita 27 40 36 0.10 45
21 Borod 23 40 19 0.28 33
22 Botoşani 27 40 25 0.30 44
23 Braşov 17 28 19 0.23 30
24 Brăila 27 37 24 0.21 37
25 Bucureşti Băneasa 25 28 16 0.29 28
26 Bucureşti Filaret 27 25 17 0.19 26
27 Buzău 27 40 26 0.29 46
28 Calafat 27 24 19 0.15 26
29 Caracal 27 40 25 0.21 38
30 Caransebeş 27 31 19 0.21 29
31 Călăraşi 27 33 20 0.25 34
32 Ceahlău Sat 27 24 14 0.26 23
33 Chişineu Criş 12 40 24 0.27 41
34 Câmpulung Moldov. 28 36 18 0.32 34
35 Cluj 27 34 21 0.26 35
36 Constanţa 27 28 20 0.16 29
37 Corugea 27 23 17 0.16 24
38 Craiova 27 34 22 0.24 36
39 Cuntu 27 40 21 0.32 39
40 Curtea de Argeş 25 31 13 0.36 25
41 Deduleşti 27 34 16 0.31 29
42 Dej 27 20 15 0.23 24
43 Deva 27 25 16 0.22 25
44 Diniasi 27 34 19 0.22 30
45 Dîlga 27 34 22 0.21 33
46 Dorohoi 27 40 26 0.21 40
47 Drăgăşani 27 35 22 0.23 36
48 Drobeta Turnu Severin 27 40 22 0.27 37
49 Dumbrăveni 27 28 15 0.22 24
50 Făgăraş 28 28 19 0.17 27
51 Fălticeni 27 20 17 0.14 23
52 Făurei 27 34 23 0.23 36
53 Feteşti 25 40 22 0.24 36
54 Fundata 25 40 26 0.30 46
55 Fundulea 20 24 18 0.14 24
56 Galaţi 27 30 22 0.18 32
57 Giurgiu 25 30 19 0.23 30
58 Goleşti 25 36 21 0.21 32
59 Gorgova 27 20 16 0.23 25
60 Griviţa 27 28 20 0.20 31
61 Gurahonţ 27 20 14 0.28 23
62 Hîrşova 27 25 20 0.16 27
63 Holod 23 40 21 0.30 37
64 Huedin 27 28 19 0.24 31
65 Huşi 27 34 23 0.26 39
66 Iaşi 27 40 22 0.30 40
67 Iezer 27 40 31 0.19 47
68 Ineu 13 20 14 0.24 22
69 Întorsura Buzău 27 40 20 0.30 35
70 Joseni 27 25 15 0.23 24
71 Jurilovca 27 34 24 0.21 37
72 Lăcăuţi 25 40 38 0.09 47
73 Lugoj 28 20 15 0.19 23
74 Mangalia 27 36 20 0.20 31
75 Măicăneşti 27 34 21 0.25 34
76 Mărculeşti 27 28 18 0.24 29
77 Medgidia 27 28 19 0.22 30
78 Miercurea Ciuc 27 34 21 0.33 38
79 Miniş 24 20 15 0.16 22
80 Moldova Veche 28 34 25 0.19 37
81 Moneasa Izvor 16 24 12 0.45 26
82 Negreşti 27 40 24 0.26 40
83 Ocna Şugatag 27 34 18 0.31 32
84 Odorhei 27 40 18 0.30 33
85 Oncesti 27 30 17 0.27 29
86 Oradea 27 25 17 0.17 24
87 Oraviţa 27 40 34 0.19 51
88 Paclesa 27 28 17 0.23 28
89 Parâng 27 35 20 0.31 36
90 Păltiniş 27 40 32 0.20 48
91 Pătârlagele 27 40 19 0.28 32
92 Petroşani 27 17 12 0.21 18
93 Petru Groza 27 28 16 0.30 28
94 Piatra Neamţ 27 28 22 0.15 30
95 Piteşti 27 37 17 0.34 33
96 Ploieşti 27 28 19 0.20 28
97 Podul Iloaie 27 36 19 0.29 33
98 Poiana Stampei 27 28 14 0.31 25
99 Polovraci 27 24 16 0.21 25
100 Predeal 27 28 19 0.26 31
101 Rarău 27 34 24 0.24 38
102 Rădăuţi 27 38 23 0.25 38
103 Rauseni 27 34 22 0.29 38
104 Râmnicu Sărat 27 24 17 0.16 25
105 Râmnicu Vâlcea 25 19 13 0.22 21
106 Roman 25 40 22 0.29 38
107 Roşiori de Vede 25 34 24 0.20 36
108 Salonta 9 24 16 0.25 26
109 Sarmaş 24 28 19 0.24 31
110 Satu Mare 27 26 17 0.19 26
111 Săcuieni 27 28 19 0.18 28
112 Sebeş 27 28 19 0.20 29
113 Semenic 27 40 32 0.21 50
114 Sfântu Gheorghe 13 28 18 0.19 27
115 Sf. Gheorghe Delta 27 24 18 0.16 25
116 Sibiu 27 34 21 0.24 34
117 Sighet 28 34 21 0.32 39
118 Sînnicolau Mare 28 24 17 0.13 23
119 Slobozia 11 30 21 0.20 32
120 Stolnici 27 28 15 0.26 25
121 Suceava 27 34 23 0.25 38
122 Sulina 27 35 25 0.15 35
123 Supuru de Jos 21 40 17 0.37 33
124 Tecuci 26 28 20 0.21 31
125 Timişoara 28 29 19 0.28 33
126 Titesti 27 23 12 0.37 23
127 Titu 27 28 21 0.12 28
128 Târgovişte 25 34 17 0.29 30
129 Târgu Jiu 27 35 17 0.30 31
130 Târgu Logreşti 27 14 11 0.17 16
131 Târgu Mureş 27 22 15 0.16 21
132 Târgu Neamţ 27 40 21 0.28 37
133 Târgu Ocna 27 36 21 0.28 36
134 Târgu Secuiesc 27 40 24 0.25 40
135 Tulcea 27 34 22 0.31 39
136 Tulnici 28 24 17 0.15 23
137 Turda 26 28 18 0.15 25
138 Turnu Măgurele 27 35 20 0.25 32
139 Urziceni 27 35 23 0.22 36
140 Vaslui 27 20 12 0.24 20
141 Videle 27 34 21 0.24 34
142 Viziru 27 28 21 0.17 31
143 Vlădeasa 27 40 39 0.08 47
144 Voineasa 27 16 10 0.23 16
145 Zalău 27 28 16 0.25 27
Tabelul A.2 Conversiuni ale vitezei vântului mediată pe 1 min. şi 10 min. (ISO DP 4354)

Presiunea vântului bazată pe viteza mediată pe 10


Intervalul de mediere a vitezei vântului
min.
kPa 10 min. 1 min.
0.3 22.4 27
0.4 25.8 31
0.5 28.9 35
0.6 31.6 38
0.7 34.2 41
0.8 36.5 44
0.9 38.7 47
1.0 40.8 50
În Câmpia Română, pentru oraşul Bucureşti s-au calculat şi valorile factorului direcţional pentru
vitezele maxime anuale ale vântului pe 16 direcţii, Tabelul A.3.
Tabelul A.3. Factorul direcţional al vitezei vântului având 50 ani perioada medie de revenire, Cdir
1)

Direcţia N NNE NE ENE E ESE SE SSE


CDir 0.34 0.52 0.97 0.83 0.48 0.38 0.38 0.34

Direcţia S SSV SV VSV V VNV NV NNV


CDir 0.41 0.41 0.52 0.52 0.55 0.42 0.31 0.38
1)
Pentru toate direcţiile CDir = 1.0
Vitezele caracteristice ale vântului definite cu 100 ani şi 10 ani interval mediu de recurenţă se pot
calcula simplificat în funcţie de viteza caracteristică a vântului având 50 ani interval mediu de
recurenţă, cu următoarele relaţii:
UIMR = 100 ani/ UIMR = 50 ani aprox. 1.09
UIMR=50 ani/ UIMR=10ani aprox. 1.25.
Figura A.1. Valori caracteristice ale vitezei vântului având 50 ani interval mediu de recurenţă (2% probabilitate anuală de
depăşire)

Figura A.2 Valori caracteristice ale presiunii de referinţă a vântului, mediată pe 10 min., având 50 ani interval mediu de
recurenţă (2% probabilitate anuală de depăşire)

ANEXA B: Metoda simplificată de calcul dinamic la vânt conform EC 1


Se recomandă pentru structuri paralelipipedice.
Factorul dinamic pentru evaluarea răspunsului de vârf la vânt al structurilor se defineşte ca un
factor ce amplifică presiunea vântului calculată la o înălţime a structurii z = zechivalent = ze pe baza
vitezei vântului care conţine factorul de rafală cg(z):

unde:
Iv(ze) este intensitatea turbulenţei la cota z = ze
g - factorul de vârf pentru răspunsul extrem maxim al structurii
Q02 - termen care evaluează componenta nerezonantă a răspunsului
Rx2 - termen care evaluează componenta rezonantă a răspunsului.
Înălţimea echivalentă ze se defineşte ca fiind înălţimea ce corespunde unei înălţimi egale cu 0.6
din înălţimea paralelipipedului aşezat vertical sau înălţimea până la centrul ariei expuse a
construcţiei, în celelalte cazuri.
Presiunea vântului pentru proiectarea structurilor cu răspuns dinamic la vânt, qd(z) se poate scrie
ca produsul următorilor factori:
respectiv

În relaţiile de mai sus:


cr(z) este factorul de rugozitate
cg(z) = l+3.5[2 Iv(z)]
ce(z) = cr (z)cg(z) este factorul de expunere
ze = 0.6 din înălţimea totală a clădirii
cd10min - factorul de răspuns dinamic ce amplifică presiunea vântului calculată pe baza vitezei
mediate pe 10 min.
cd - factorul de răspuns dinamic ce amplifică presiunea vântului calculată pe baza vitezei de
rafală (viteza mediată pe 10 min. înmulţită cu factorul de rafală cg(z)).
Semnificaţiile celorlalte mărimi din expresia factorului dinamic de răspuns la vânt sunt descrise în
cele ce urmează:
(i)În formula factorului dinamic de răspuns cd10min, factorul de vârf al răspunsului structurii g se
defineşte astfel:

unde t = 10 min. = 600 s este intervalul de mediere a vitezei de referinţă a vântului, iar v este
frecvenţa medie a vibraţiilor structurii dominate de modul fundamental. Aceasta poate fi
aproximată cu formula:

nlx este frecvenţa fundamentală, în Hz, a vibraţiilor structurii pe direcţia vântului, iar v0 este
frecvenţa medie, în Hz, a rafalelor vântului pe structuri rigide şi, după EC1:

în care:

b şi h sunt lăţimea şi înălţimea ariei structurii expuse vântului


U(ze) - viteza mediată pe 10 min. la înălţimea deasupra terenului ze
Li(ze) - lungimea scării integrale a turbulenţei, în metri, respectiv pentru z < 300 m;
Li(z) = 300(z/300) (B.8)
Exponentul ε are valorile:

Expunerea I Mare ε= 0.13


II Câmp deschis 0.26
III Zone cu densitate redusă a construcţiilor 0.37
IV Zone urbane dens construite. Păduri 0.46.
Simplificat, factorul de vârf al răspunsului structurii, g poate fi luat acoperitor g = 3.5.
(ii)Intensitatea turbulenţei vântului se defineşte cu formula (17):
unde valorile β sunt cele din formula (18).
Pentru z = ze:

(iii)Factorul Q0, care evaluează partea nerezonantă a răspunsului, se defineşte conform EC1 ca
fiind:

Figura B.1 Factorul Q0


(iv)Factorul Rx2, care evaluează partea rezonantă a răspunsului, se defineşte conform EC1 -
1993, astfel:
R2x = π 2/2 δ RNRhRb(0.53 + 0.47Rd) (B.11)
unde δ reprezint γ decrementul logaritmic al amortizării ale cărui valori recomandate în cod
sunt:

- pentru clădiri δ = 0.045 m > 0.05 (oţel)


= 0.045 n1 + 0.05 > 0.10 (beton)
- pentru coşuri (turnuri) δ = 0.015 - 0.030 (oţel)
= 0.075 n1 > 0.03 (beton)
RN - densitatea spectrală de putere adimensională (normalizată) a fluctuaţiilor faţă de medie ale
componentei longitudinale a rafalelor:
RN = 6.8Nx/(1 + 10.2Nx)5/3 (B.12)
unde:
Nx = [n1xLi(zechiv.)]/U(zechiv.) (B.13)
Figura B.2 Densitatea spectrală de putere adimensională, RN
Rh, Rb şi Rd sunt respectiv funcţiile de corelaţie verticală, transversală şi în lungul vântului date
de:

unde:

Acoperitor şi simplificat, Ec. (B.11) se recomandă a fi utilizată fără factorul (0.53+0.47 Rd),
respectiv:
R2x = π 2/2 δ RNRhRb. (B.16)

Figura B.3 Funcţia de corelaţie, R


ANEXA C: Reguli pentru solicitările din vârtejuri
Regulile pentru solicitările din vârtejuri şi efectele aeroelastice urmează a fi introduse în cod după
definitivarea Anexei C (informativa) a Eurocodului 1 - Partea 2.4 Acţiunea vântului.

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 349bis din data de 25 aprilie 2005