Sunteți pe pagina 1din 7

Just for you

Gazda
de Sthephenie Meyer
Inserata
Numele Vindecatorului era Fords Deep Waters (Cel-care-Trece-
prin-Ape-Adanci).
Pentru ca era un suflet, prin natura sa, avea toate calitatile:era
milos, rabdator, cinstit, virtuos si plin de iubire. Anxietatea
reprezenta o emotie neobisnuita pentru Fords Deep Waters.
Chiar si mai rar i se intampla sa se simta iritat. Oricum, pentru ca
Fords Deep Waters locuia intr-un corp omenesc, iritarea era
cateodata inevitabila.
In timp ce soaptele studentilor la Vindecare frematau in coltul
indepartat al salii de operatie, buzele lui s-au strans intr-o linie
subtire. Expresia parea nealocul ei, tinand cont ca era o gura care
cel mai adesea zambea.
Darren, asistentul lui obisnuit, a vazut grimasa si l-a batut pe
umar.
-Sunt doar curiosi, Fords, a spus el incet.
-Despre o insertie se poate spune cu greu ca este o procedura
interesanta sau provocatoare. Orice suflet de pe strada ar putea sa o
faca in caz de urgenta. N-au nimic de invatat din operatia la care
vor asista astazi.
Fords era surprins sa-si auda tonul ascutit alterand vocea sa de
obicei mangaietoare.
-N-au vazut niciodata un adult uman pana acum, a zis Darren.
Fords a ridicat o spranceana.
-Sunt orbi si nu-si vad unul altuia fetele? N-au oglinzi?
-Stii ce vreau sa spun – un om salbatic. Care inca n-are
suflet.Unul dintre rebeli.
Fords s-a uitat la fata inconstienta, intinsa cu fata in jos pe masa
de operatie. Mila i-a cuprins inima in vreme ce isi amintea de starea
in care se afla sarmanu-i trup zdrobit atunci cand Cautatorii o
adusesera la Centrul de Vindecare. Atata durere indurase…
Sigur ca acum era perfecta – complet vindecata. Fords avusese
grija de asta.
-Arata la fel ca oricare dintre noi, a murmurat Fords catre
Darren. Noi toti avem chipuri umane. Si, cand se va trezi, va fi si ea
una dintre noi.
-E interesant pentru ei, asta-i tot.
-Sufletul pe care l-am implantat astazi merita mai mult respect
decat ca oricine sa se zgaiasca prosteste la trupul sau. Deja are prea
multe lucruri cu care trebuie sa se obisnuiasca. Nu este corect sa-l
punem sa treaca prin asa ceva.
Prin asa ceva nu se referea la holbat. Fords a auzit din nou o nota
aspra in vocea sa.
Darren l-a batut iarasi pe umar.
-O sa se simta bine. Cautatorii au nevoie de informatii si…
La auzul cavantului Cautatorii, Fords i-a aruncat lui Darren o
privire care putea fi descrisa doar ca plina de dusmanie. Darren a
clipit socat.
-Imi pare rau, s-a scuzat Fords imediat. N-am vrut sa reactionez
asa. Doar ca mi-e teama pentru acest suflet.
Privirea lui s-a mutat catre rezervorul criogenic care se afla pe
suportul lui de langa masa. O lumina rosie constanta si palida
semnala ca acesta era ocupat si setat pe hibernare.
-Acest suflet a fost special ales pentru sarcina asta, a spus Darren
pe un ton linistitor. Ea este exceptionala printre cei ca noi – mai
viteaza decat majoritatea. Vietile ei vorbesc de la sine. Cred ca s-ar
fi oferit voluntar daca am fi putut s-o intrebam.
-Care dintre noi nu s-ar oferi voluntar daca i s-ar cere sa faca ceva
pentru binele general? Dar chiar asa stau lucrurile in acest caz?
Foloseste asta binelui general? Problema nu este dorinta ei, ci ceea
ce este drept sa-i ceri unui suflet sa indure.
Studentii de la Vindecare discuau si ei despre sufletul care
hiberna. Fords le auzea soaptele clar; vocile lor se ridicau acum,
devenind tot mai puternice pe masura ce acestia erau tot mai
nerabdatori.
-A locuit pe sase planete.
-Am auzit ca pe sapte.
-Am auzit ca n-a trait de doua ori intr-o gazda a aceleiasi specii.
-A fost aproape orice. Floare, urs, paianjen…
-Chiar si Dragon!
-Nu cred, nu sapte planete.
-Cel putin sapte. A inceput pe Origeno.
-Serios? Pe Origeno?
-Liniste, va rog! I-a intrerupt Fords. Daca nu puteti sa observati
operatia cu profesionalismsi in tacere, ca trebui sa va cer sa iesiti.
Jenati, cei sase studentiau facut tacere si s-au indepartat unul de
celalalt.
-Sa continuam, Darren.
Totul era pregatit. Medicamentele potrivite se aflau pe o masuta
langa fata. Parul ei lung si intunecat era prins sub o casca
chirurgicala, lasand la vedere gatul subtire. Sedata profund, ea
respira incet. Pielea aramita de soare abia daca avea vreo urma a…
accidentului.
-Incepe procedura de dezghet, Darren.
Asistentul cu par sur astepta deja langa rezervorul criogenic, cu
mana odihnindu-se pe tastatura. A indepartat capacul de protectie
al acesteia si a format codul. Lumina rosie de deasupra unui mic
cilindru gri a inceput sa pulseze, clipind din ce in ce mai tare pe
masura ce secundele treceau si schimbandu-si culoarea.
Fords s-a concentrat asupra trupului inconstient. A apasat
bisturiul prin pielea de la baza craniului cu miscari mici si precise,
iar apoi, inainte de a largi taietura, a pulverizat medicamentul care
a domolit curgerea in exces a sangelui. Fords a patruns delicat sub
muschii gatului, atent sa nu-i raneasca, expunand oasele palide din
partea de sus a coloanei vertebrale.
-Sufletul este gata, Fords, l-a informat Darren.
-Si eu sunt. Adu-l.
Fara a se indoi ca asistentul lui este pregatit, Fords l-a simtit pe
Darren langa el, cu mana intinsa si asteptand; doar lucrau deja de
multi ani impreuna. Fords a tinut taietura deschisa.
-Trimite-l acasa, a soptit el.
Mana lui Darren a patruns in campul sau vizual, cu licarirea
argintie a unui suflet care se trezeste in palma s-a facuta caus.
Niciodata Fords nu s-a putut uita la un suflet fara a fi izbit de
frumusetea sa.
Sufletul a stralucit in luminile puternice ale salii de operatie, mai
intens decat reflectorizantele instrumente argintii din mana sa. Ca
o panglica vie, s-a rasucit si s-a unduit intinzandu-se, fericit ca a
fost eliberat din rezervorul criogenic. Cele aproape o mie de
prinderi subtiri si usoare ca o pana s-au ridicat precum o coama de
par de un argintiu palid. Desi toate erau incantatoare, acesta anume
i s-a parut lui Fords Deep Waters deosebit de gratios.
Nu numai el a avut aceasta reactie. A auzit oftatul moale al lui
Darren, a auzit murmurele admirative ale studentilor.
Darren a asezat cu balandete mica creatura luminoasa in
deschizatura pe care Fords o facuse in gatul fiintei umane. Sufletul
a alunecat usor in spatiul oferit, mulandu-se in anatomia straina.
Fords a admirat tanetul cu care isi lua in posesie noua locuinta.
Prinderile lui s-au fixat usor in jurul centrilor nervosi, unele
intinzandu-se si ajungand mai departe decat putea el vedea, sub si
deasupra creierului, catre nervii optici si canalele auriculare. Era
foarte rapid, foarte ferm in miscari. Curand, doar un mic fragment
din trupul lui stralucitor mai era vizibil.
-Buna treaba, i-a soptit el, stiind ca ea nu-l putea auzi. Doar fata
avea urechi, iar ea inca dormea fara sa scoata vreun sunet.
Incheierea procedurii era o treaba de rutina. A curatat si a
vindecat rana, a aplicat balsamul care inchidea rana in urma
sufletului, apoi a sters cu pudra emolienta cicatricea de pe partea
stanga a gatului ei.
-Perfect, ca de obicei, a spus asistentul, care, dintr-o pricina
neinteleasa de Fords, pastrase numele gazdei sale, Darren.
Fords a scos un suspin:
-Regret ceea ce am facut azi.
-Iti faci doar treaba de Vindecator.
-Aceasta este una dintre rarele ocazii cand Vindecarea provoaca
o rana.
Darren a inceput sa faca curat in incapere. Parea ca nu stie ce sa
raspunda. Fords isi satisfacea Chemarea. Asta era suficient pentru
Darren.
Dar nu era de ajuns pentru Fords Deep Waters, care, in adancul
sufletului, era un adevarat Vindecator. A privit cu ingrijorare trupul
femeii, linistit in somnul sau, stiind ca aceasta pace va fi curmata
imediat ce ea se va trezi. Toata onoarea sfarsitului acestei tinere
femei va fi purtata de sufletul inocent pe care il pusese inauntrul ei.
In timp ce se apleca asupra fiintei omenesti si ii soptea la ureche,
Fords si-a dorit cu ardoare ca sufletul sa il auda de aceasta data.
-Succes, micuta ratacitoare, succes! Imi doresc atat de mult ca tu
sa nu fi avut nevoie de asa ceva.

Abstract
Melanie Stryder refuza sa se stinga. Lumea noastra a fost invadata
de un dusman invizibil. Oamenii devin gazde pentru acesti
invadatori, mintile le sunt luate, in timp ce corpurile lor raman
intacte si isi continua vietile, aparent neschimbate. O mare parte din
omenire a cedat. Cand Melanie, unul dintre putinii oameni salbatici
in viata, este capturata, are convingerea ca i-a sosit
sfarsitul.Wanderer, sufletul invadator care a intrat in corpul lui
Melanie, a fost avertizata despre provocarile cauzate de trairea in
corpul unui om: emotiile covarsitoare, multitudinea de simturi,
memoriile prea clare. Dar mai era ceva dificil, ceva la care Wanderer
nu se astepta: vechiul chirias al corpului refuza sa renunte la
posesiunile mintii ei. Wanderer ii pune la incercare gandurile lui
Melanie, sperand sa descopere locurile pe unde se ascund restul de
oameni rezistenti. in schimb, Melanie ii umple mintea lui Wanderer
cu viziuni despre barbatul pe care il iubeste Jared, un om care inca
isi duce traiul in clandestinitate. Incapabila sa se desparta de
dorintele corpului lui Melanie,Wanderer incepe sa tanjeasca dupa un
om a carui demascare facea parte dintre insarcinarile ei. Cand fortele
exterioare le transforma pe Wanderer si pe Melanie in aliate, ele se
pregatesc sa plece in cautarea omului pe care ambele il iubesc,
cautare ce se dovedeste a fi periculoasa si nesigura.