Sunteți pe pagina 1din 4

DESPRE SOCIALIZAREA COPILULUI MIC

Literatura de specialitate mentioneaza ca “socializarea copilului inseamna


adaptarea lui la ambianta sociala in care trbuie sa traiasca”(familie,grup de joaca,grupa de
gradinita,prieteni etc.)Ca dascal,pentr a inlesni adaptarea,am inteles ca este necesar sa
creez un climat specific democratic,exprimat prin acea libertate controlata care sa imbine
existenta normelor si dirijarea cu un climat afectiv bazat pe incredere si empatie.In acest
mod am creat un cadru stimulativ pentru comportamente sociale pozitive,creative.
Privita problema din aceasta perspectiva,procesul este unul complex si nu se poate
produce la intamplare..Aveam nevoie de niste repere clare care sa tina seama de varsta,
de posibilitatile reale ale copiilor,de contextele sociale,dar,care totodata sa raspunda unor
intrebari :Cand poate incepe actiunea de socializare a copilului?Care sunt principiile
socializarii?Ce reguli presupune socializarea la varstele mici si care sunt caile prin care
copilul primeste regulile?Ce abilitati va dobandi copilul pentru a relationa cu cei din
jur?Cate din regulile generale ale societatii trebuie impuse copilului in stransa relatie cu
etapa de varsta si dezvoltare in care se afla?Care este continutul regulilor de
comportare, concret formulate in functie de situatie?Ce metode de lucru sunt specifice
socializarii,abordate atat de educatoare cat si de familie?Care este rolul familiei si ce
modalitati de atragere si convingere sa adopt?
Socializarea copilului incepe din primele luni de viata, cand in mod firesc este
implicata familia ,context in care toate demersurile mele au avut la baza parteneriatul
educatoare-familie,a carui importanta o sustin cu tarie.Parintii ne sunt parteneri reali in
educatia copilului.Ei au o experienta valoroasa ce ne este folositoare.I n virtutea acestei
idei,i-am informat de fiecare data despre intentiile mele si i-am convins ca problemele
noastre sunt comune si avem nevoie de sprijin reciproc.
Sunt de foarte multi ani in preajma copiilor,timp in care m-am convins ca in viata de
zi cu zi si ei se confrunta cu mult mai multe situatii decat ne putem inchipui si in care au
nevoie sa stie cum sa se poarte.Prin faptele lor dobandesc prestigiu in fata celorlalti.Ei se
vor bucura de respect doar invatand sa respecte.
Pentru a-i scuti pe copii de neplacutul unor situatii acum,si mai tarziu in viata de
adulti, am inteles ca se impun repere clare dupa care copiii sa se ghideze.
Formarea comportamentului la copii are la baza norme si reguli.Despre cat de
important este sa-i deprindem pe copii cu respectarea normelor si regulilor,as spune ca
ele guverneaza viata noastra sociala,ca ele sunt un fel de “cheita a succesului”in viata
sociala.
Acestea le-am selectat pentru a fi accesibile celor mici, dar pe care desigur,cei
mari(parinti,educatori,invatatori,rude,prietenietc.)le vor face comprehensibile
micutilor,situatie in care adultii insisi este necesar sa invete.
Voi face cateva sublinieri despre ceea ce inseamna norme si reguli si ce anume vom
lua in considerare cand le formulam copiilor, pentru a le insusi si respecta,pentru
ca,numai astfel vor fi acceptati in microcolectivitatea din care fac parte.

Am cautat informatii, le-am aplicat si din constatarile facute, relevant este faptul ca
in formarea comportamentului la copii ,lucrurile se petrec tocmai invers decat la
adulti.Astfel ca, la inceput copiii manifesta o atitudine de supunere fata de regula,ce are
rol coercitiv,fapt ce conduce mai intai la formarea comportamentului si dupa aceea vor
constientiza importanta regulilor.
Pentru a face parte dintr-un grup social,copilul va respecta atat regulile generale
impuse de societate,dar si regulile microcolectivitatii(grupei de copii).Aceasta genereaza
inevitabil si ea reguli dupa care sa se ghideze.Si intr-un caz si in altul ele au rolul de a
asigura convietuirea membrilor grupului la nivel interactional si social.
Socializarea nu se bazeaza exclusiv pe influente exterioare si actiuni de coercitie.Ea
este mijlocita si de resorturile interne ale copilului,si pe faptul ca este chiar solicitata si
asteptata de copii.Urmarind cu atentie copiii, vom vedea cat de bine se simt in compania
adultilor,cum le doresc anturajul si implicit respecta regulile pe care acestia le impun.
Normele si regulile nu sunt altceva decat un ansamblu de obligatii si
permisiuni.Obligatiile introduc unele restrictii,stabilesc anumite limite ce privesc
comportamentul in grupa de copii(grupul social).Permisiunile,orienteaza si directioneaza
comportarea copiilor.In masura in care regulile nu se materializeaza in comportamentul
majoritatii copiilor ce compun grupa,ele nu au forta de a directiona.
In sfarsit,daca regulile se aplica,ele mai antreneaza si un ansamblu de sanctiuni si
recompense care de altfel,nu sunt stabilite in prealabil si nici nu sunt scrise in vreo
lege.Recompensa si sanctiunea sunt rezultatul respectarii sau nerespectarii regulilor.Va
propun un exercitiu de memorie , pentru a va aminti in ce stare se afla copilul cand l-ati
descoperit ca nu s-a spalat pe maini inainte de masa sau ca arunca cu cocoloase de paine
in timpul mesei.Nerespectarea regulilor, inevitabil atrage dupa sine
incurcatura,jena,rusinea-stari ce pot fi o sanctiune fie data de ceilalti, fie ca traire propie.
Recompensa insa are rol stimulativ.Aceasta inseamna sa i se permita fiecarui copil
sa-si gaseasca un loc al sau,care sa-i fie recunoscut si sa-l faca sa se simta in largul lui in
grupa de copii.
Cat priveste atitudinea copilului fata de reguli,asa cum am mai spus ,in principiu
este una de respect si supunere.Aceasta este sustinuta si de un crescut “spirit juridic”al
copilului la aceasta varsta,aspect mentionat in studiile de specialitate ,ca un fapt ce
caracterizeaza perioada prescolara,evidentiind pregnant manifestarea psihologica a
realismului moral la copii.
Se mai impune clarificarea unei probleme si anume:prin ce cai primeste copilul
regulile.Pe doua cai;de la adulti gata elaborate(pe care le considera obligatorii)si reguli
elaborate de copiii insisi, indeosebi in jocul spontan.Este lumea lui,pe care singur si-o
creeaza si care-l atrage magnetic,venind din propie initiativa pentru a trai o viata plina de
farmec.
Daca observam jocul copiilor,de orice tip ar fi el,se desprinde concluzia ca atunci
cand se joaca unii cu altii, chiar de mici se deprind sa respecte reguli, tocmai din dorinta
de a nu fi exclusi din grupul de joc.Despre cum invata copiii aceste reguli ,as spune ca
prin imitatie si asumare de roluri,acestea fiind formele principale de invatare sociala,dar
mai sunt si altele.As exemplifica doar cu jocurile”De-a calatoria”,”De-a magazinul”De-a
mama si copiii”etc.situatie in care se identifica cu rolul prin raportare la propiul sau
rol.Implicat intr-un rol sau altul,copilul preia si conduitele de rol,invatand astfel sa se
insereze in relatiile sociale.
Cerinte fata de reguli fara de care munca de formare a comportamentului copilului ar
avea loc la intamplare:
*stabilirea regulilor impreuna cu copiii ;
* sa le negociem cu ei pentru a le obtine adeziunea ;
*sa fie discutate cu copilul pentru a le intelege rostul ;
*sa li se explice consecintele nerespectarii regulilor,fara a exagera ;
*sa manifestam consecventa in formularea si aplicarea regulilor ;
*sa trezim copilului reflectii si intrebari in legatura cu propriile comportamente ;
De remarcat este si faptul ca in respectarea regulilor,copiii aleg in concordanta cu
configurarea individualitatii lor.Ca au posibilitatea sa analizeze continutul regulilor
statuate la nivelul grupei(a grupului social in general)ca au posibilitatea de a discerne in
alegerea lor,ca vor avea responsabilitate fata de propiile actiuni si fapte,in functie de care
vor primi aprobarea sau dezaprobarea,data de ceilalti membri ai grupului.
Se mai cuvine a sublinia ca libertatea manifestarilor si actiunilor le apartine
copiilor,insa in stansa legatura cu modul de integrare a lor in cerintele vietii grupului.