Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Cuprins
• Structura primara a acizilor nucleici
• Structura secundara a AND
• Fenomenul de denaturare-renaturare Hibri
zi moleculari
• Tipuri de ADN
• Replicarea AND
• Repararea AND
• Bibliografie
Structura primara a acizilor nucleici
• Acizii nucleici sunt substante polimere, macromoleculare, alcatuite din
unitati structurale care se repeta, numite nucleoide.
• O nucleoida este alcatuita dintr-o molecula baza azotata (purinica sau
purimidinica), o molecula de glucid (pentoza) si o molecula de radical acid
fosforic.
• Nucleosidita, este alcatuita dintr-o
molecula baza azotata si o molecula
pentoza. Principalele tipuri de baze
azotate purinice din molecula de acizi
nucleici sunt adenina si guanina, iar
dintre bazele azotate pirimidinice sunt
citozina si uracilul la ARN si
citozina si timina la ADN.
• Pentoza din ADN este 2’-dezoxi-riboza, obtinuta
prin eliminarea unui atom de oxigen din pozitia
C2’. In molecula de pentoza, atomii de carbon se
noteaza cu specificarea prim, respectiv de la C1’
la C5’
• Deoarece in fiecare tip de acid nucleic exista 4
tipuri de baze azotate, rezulta ca fiecare tip de
acid nucleic contine 4 tipuri de nucleotide. La
nivelul bazelor azotate purinice sau purimidinice
este prezent fenomenul de izomerie de pozitie –
tautomerie. Bazele azotate purinice prezinta un
atom de hidrogen la N9, iar bazele azotate
pirimidinice prezinta un atom de hidrogen la N3.
Aceasta dispozitie fovorizeaza formarea
moleculei de nucleosida. In cazul unei baze
azotate pirimidinice, formarea unei nucleoside
are loc prin legarea atomului C1’ al pentozei la
atomul N3 al bazei pirimidinice. In cazul bazei
azotate purinice, formarea unei nuclesoide are
loc prin legarea atomului C1’ al pentozei la
atomul N9 al bazei azotate si eliminarea unei
molecule de apa
• Nucleotida se obtine prin atasarea radicalului
fosfat la atomul C5’ al pentozei sau la atomul C3’
al pentozei cu eliminarea unei molecule de apa.
• Legatura dintre doua nucleotide se
realizeaza cu ajutorul grupului
fosfat care uneste moleculele de
pentoza a doua nucleotide
alaturate in pozitiile C5’-C3’ sau
C3’-C5’. Astfel daca radicalul
fosfat este legat la propria pentoza
in pozitia C5’, se leaga de atomul
C3’ al nucleotidului vecin, iar daca
este legat la atomul C3’ al
pentozei proprii, se leaga la
atomul C5’ al pentozei alaturate,
cu eliminarea unei molecule de
apa. Se obtin astfel catene
macromoleculare.
• Acizii nucleici sunt polimeri de
nucleotide, avand greutatea
moleculara de 10000 daltoni.
Structura secundara a ADN
• ADN-ul a fost descoperit in anul 1896, in
nucleii celulelor albe ale sangelui. Functia lui
era necunoscuta. Acest compus, denumit
acid nucleic, a fost izolat din nucleii diferitelor
tipuri de celule. Analizele chimice, efectuate
in anul 1910 au identificat doua clase de acizi
nucleici ADN si ARN. In anul 1924, studiile
micrascopice si utilizarea colorantilor specifici
pentru ADN si proteine au demonstrat ca
amandoua substantele se gasesc in
cromozomi.
• Structura secundara a ADN a fost stabilita in
anul 1953 de catre J.D. Watson, F.H.C. Crick
si M.H.F. Wilkins si corespunde tipului B de
ADN, prezent in regiunile de eucromatina, cu
gene active metabolic. Conform acestui
model, molecula de ADN este alctuita din
doua catene macromoleculare, antiparalele
cu directie diferita de inaintare, rasucite in
jurul unui ax comun avand forma unei scari in
spirala.
• Cele doua balustrade ale scarii sunt reprezentate printr-un schelet glucido-
fosforic, treptele scarii fiind reprezentate prin bazele azotate intre care se
stabilesc punti de hidrogen de tipul A=T, respectiv G≡C. Prin asezarea in
interior a bazelor azotate, acestea sunt protejate la actiunea diferitilor factori
de mediu, asigurandu-se stabilitatea moleculei si implicit a informatiei
genetice, conferita de ordinea nucleotidelor dintr-o catena. Datorita faptului
ca pot exista numai patru tipuri de legaturi de hidrogen, A=T, G≡C, respectiv
T=A, C≡G, se asigura reproducerea cu mare fidelitate a informatiei genetice
in urma procesului de replicare. Pasul elicei este de 34 Ǻ. Deoarece la un
pas al elicei se afla 10 perechi de nucleotide, distanta dintre doua perechi
alaturate de nucleotide este de 3,4 Ǻ. Diametrul elicei, la tipul B al ADN,
este de 19 Ǻ fata de 20 Ǻ stabilita initial. Dublul helix prezinta rasucirea spre
dreapta, fiind usor asimetric avand doua scobituri: cobitura mare si
scobitura mica. Acestea reprezinta locurile unde actioneaza factiorii
mutageni.
Fenomenul de denaturare-
renaturare Hibrizi moleculari.
• Prin incalzirea unei solutii de ADN la o
temperatura de 850-950oC, sau prin
mentinerea la o concentratie mare de
saruri, legaturile de hidrogen dintre
cele doua catene complementare se
pot rupe. Procesul este numit
denaturare, rezultand ADN denaturat.
Fig.1
• Renaturarea reprezinta capacitatea
catenelor complementare de a reface
dublul helix. Procesul are loc printr-o
racire treptata, lenta, care permite
refacerea puntilor de hidrogen si
reasocierea catenelor rezultand ADN
renaturat
• Temperatura de denaturare difera de
la o specie la alta, fiind dependenta de
procentul de legaturi triple de
hidrogen, fiind proportionala cu
procentul acestora in molecula de
ADN. Fig.2
• Procesul de renaturare se produce in doua etape. In prima etapa, catena de ADN din
solutie se imperecheaza cu alta catena, la intamplare, formandu-se scurte regiuni
bicatenare. In etapa urmatoare regiunea de baze imperecheate se extinde de-a lungul
moleculei, intreaga molecula devenind bicatenara.
• Hibridizarea implica refacerea unui dublu helix, pornind de la catene de ADN de origine
diferita, sau de la o catena de ADN si o catena de ARN. Hibridizarea se poate realiza pe
doua cai: hibridizare lichida si hibridizare de filtru
– Hibridizarea lichida, se face atunci cand doua preparate de ADN monocatenar
sunt amestecate in solutie. Procesul de hibridizare poate fi stabilit prin determinarea
schimbarilor in densitatea optica sau cu ajutorul unor izotopi radioactivi, prin
determinarea cantitatii de ADN care contine izotopi radioactivi.
– Hibridizarea de filtru, se utilizeaza pentru a stabili daca una din catenele originale
de ADN, hibridizeaza cu alte secvente. Pentru aceasta, dupa denaturarea ADN are
loc imobilizarea unei catene pe un filtru de nitroceluloza. Apoi, o alta catena de
ADN, marcata cu izotopi radioactivi este absorbita pe filtru. Aceasta va ramane pe
filtru numai daca va forma legaturi de hidrogen cu prima catena. Hibridizarea are
loc prin secvente complementare, fomandu-se duplexuri imperfecte, care sunt
intrerupte in regiunile unde nu exista corespondenta de baze azotate .
• Pe baza acestor proprietati ale moleculei de ADN, se pot stabili relatiile filogenetice
dintre specii, precum si modalitatile utilizate in tehnologia ADN- recombinat.
• Astfel s-a stabilit ca procentul de ADN comun dintre diferite specii este dependent de
distanta separarii filogenetice dintre specii: omul are in comun cu cimpanzeul 75% din
ADN, cu soarecele 25% si numai 5% cu pestii.
Tipuri de ADN
• Forma clasica de ADN descrisa de Watson, Crick si Wilkins, reprezinta tipul B de
ADN. In alte conditii, duplexul de ADN se poate gasi si sub alte forme structurale.
• Tipul A
• Este foarte apropiat de conformatia regiunilor dublu
catenate din molecula de ADN, unde prezenta
grupului hidroxil-2’ impiedica adoptarea formei B
Duplexurile hibride ADN-ARN apartin structural
formei A.
• Tipul B
• Reprezinta structura generala a macromoleculei de
ADN in celule active metabolic.Aceasta forma
prezinta o scobitura principala mare si o scobitura
mica. Diferentele dintre baze sunt de obicei usor de
evidentiat in scobitura principala, care reprezinta
locul principal de contact pentru proteine, care
leaga specific secventekle de ADN.
• Tipul C
• Nu se afla in conditii in vivo.
• A lte doua forme, tipul D si E pot reprezenta
variante extreme ale aceleiasi forme. Ele contin mai
putine elemente pe pas ale elicei, fiind prezente in
vivo numai la secventele de ADN din care lipseste
guanina.
• Tipul Z, singurul cu rasucire la stanga, este in
contrast cu forma clasica, respectiv cu tipul B. Este
o forma compacta, avand cele mai multe perechi de
baze pe rotatie. Numele ii este dat de la forma in
zig-zag a catenei fosfo-glucidice. Scobitura mica
este adanca si ingusta, iar scobitua mare este
practic absenta. Este intalnit la polimerii care au
secvente de baze purinice si pirimidinice alterate .
Replicarea ADN
Replicarea ADN bicatenar.