PRINCIPIILE ECONOMIEI

1.1 CUM ADOPTĂ INDIVIZII DECIZII

1.2

Raritate Natura limitată a resurselor societăţii.

Aşa cum o familie nu poate oferi fiecărui membru tot ceea ce el îşi doreşte,
nici o societate (ca întreg) nu poate oferi fiecărui individ cel mai înalt
standard de viaţă la care el poate să aspire.

Economia Studiază alegerile pe care le fac oamenii şi

acţiunile pe care ei le întreprind pentru a da
cea mai bună utilizare resurselor rare,
urmărind satisfacerea intereselor lor.

Principiile economiei se grupează în trei clase:

Cum decid indivizii;

Cum interacţionează indivizii în cadrul societăţii;
Cum funcţionează economia ca un întreg.

Principiul 1: Indivizii se confruntă cu renunţări

(„Nu există prânz gratuit”)

Un student trebuie să decidă cum să-şi împartă timpul de studiu între diferite
materii.

O familie trebuie să decidă cum alocă venitul gospodăriei.

Indivizii grupaţi în societate se confruntă cu diferite compromisuri/renunţări

(de exemplu, apărare naţională vs. bunuri de consum; reglementări pentru
protecţia mediului vs. reducerea veniturilor proprietarilor firmelor,
reducerea veniturilor lucrătorilor; eficienţă vs. echitate).

Cu cât o societate alocă mai multe resurse pentru apărare naţională, cu atât
mai puţine resurse pot fi alocate pentru creşterea standardului de viaţă.
Principiile economiei

Legile care obligă firmele să diminueze poluarea cresc costurile de

producţie pentru bunurile şi serviciile oferite de firme.

Eficienţă Capacitatea unei societăţi de a obţine cât mai

mult posibil din resursele rare de care dispune.
Echitate Capacitatea unei societăţi de a distribui
prosperitatea economică, într-un mod echitabil,
între membrii ei.

Unele politici, cum sunt cele care se referă la asistenţa socială sau la ajutorul
de şomaj, încearcă să ajute pe acei membri ai societăţii care au performanţe
economice mai mici şi/sau nu se pot descurca singuri. Alte politici, cum
sunt cele care se referă la impozitarea venitului, cer membrilor societăţii
care au succes financiar să contribuie mai mult decât alţi membri ai
societăţii (care au un succes financiar mai mic) la susţinerea guvernului.
Deşi aceste politici au calitatea de a realiza o echitate mai mare, ele au un
cost sub forma reducerii eficienţei.
Cunoaşterea faptului că indivizii se confruntă cu renunţări/compromisuri nu
este suficientă pentru a şti ce decizii adoptă sau ar trebui să adopte indivizii.
Totuşi, dacă oamenii iau în considerare compromisurile/renunţările pe care
le presupun deciziile lor de-a lungul vieţii, creşte probabilitatea de a lua
decizii bune (analizarea compromisurilor înseamnă, de fapt, analizarea
opţiunilor disponibile).

Principiul 2: Costul unui lucru este dat de valoarea altui lucru

la care se renunţă pentru a-l obţine

Adoptarea deciziilor necesită compararea costurilor şi a beneficiilor acţiunilor

în desfăşurare. Totodată, costul unei acţiuni ar putea să nu fie atât de evident
cum pare la o primă vedere.

Cost de oportunitate Valoarea şanselor sacrificate ca urmare a

deciziei de a folosi resursele disponibile
într-un mod şi nu în altul.

Principiul 3: Indivizii raţionali decid pe baza analizei marginale

În viaţa de zi cu zi, deciziile ocolesc situaţiile extreme.

Schimbări marginale Mici ajustări ale unui plan în curs de desfăşurare.
 Microeconomie

Indivizii şi firmele pot adopta decizii mai bune pe baza analizei marginale.
Un decident raţional se angajează într-o acţiune dacă şi numai dacă
beneficiul marginal generat de acţiunea respectivă este mai mare decât
costul ei marginal.

Principiul 4: Indivizii răspund la stimulente

Deoarece oamenii decid comparând costurile şi beneficiile deciziilor lor,

comportamentul indivizilor se poate schimba atunci când se modifică
beneficiile sau costurile. Altfel spus, indivizii răspund la stimulente.

Politicile publice afectează costurile şi beneficiile pe care le implică

acţiunile indivizilor şi, de aceea, ele influenţează comportamentul
oamenilor. De exemplu, impunerea unei taxe asupra benzinei încurajează
oamenii să folosească maşini cu litraj mic (un consum mai mic de benzină).
De asemenea, taxele mari asupra benzinei încurajează indivizii să folosească
în mai mare măsură mijloacele de transport în comun, comparativ cu
folosirea autoturismelor proprii sau să se mute cu locuinţa mai aproape de
locul de muncă.

Atunci când decidenţii în politica publică ignoră sau nu reuşesc să înţeleagă

modul în care politicile lor afectează stimulentele, ei obţin rezultate departe
de cele dorite.

Exemplu: Legislaţia privind circulaţia autovehiculelor pe drumurile publice

obligă producătorii de autoturisme să doteze maşinile cu diferite dispozitive
de siguranţă, între care centurile de siguranţă pentru pasageri.

Efectul direct al acestei legislaţii este evident: în toate autoturismele există

centuri de siguranţă, mai mulţi pasageri folosesc centura de siguranţă şi
astfel creşte probabilitatea de supravieţuire a lor în caz de accident. Altfel
spus: Centura de siguranţă salvează vieţi.

Dar,

Oamenii îşi schimbă comportamentul ca răspuns la stimulentul care îi

priveşte. Comportamentul relevant este viteza şi atenţia cu care sunt
conduse autovehiculele. Conducerea autovehiculului cu viteză redusă şi cu
atenţie crescută este costisitoare, deoarece consumă timpul şi energia
conducătorului auto.
Principiile economiei

Atunci când decide cât de sigur să circule, indivizii raţionali compară

beneficiul marginal generat de siguranţă şi costul marginal al siguranţei. În
acest fel se explică de ce oamenii circulă cu viteză mai mică atunci când
şoselele sunt acoperite cu gheaţă sau zăpadă, decât atunci când şoselele sunt
curate.

Centura de siguranţă reduce costurile accidentelor pentru şoferi, deoarece

purtarea ei reduce probabilitatea decesului sau a vătămărilor grave în urma
unui accident. Prin urmare, centura de siguranţă reduce beneficiul generat de
conducerea autoturismului cu viteză mică şi cu atenţie ridicată. În
consecinţă, rezultatul final este creşterea numărului de accidente, o scădere
mică a numărului de şoferi decedaţi şi o creştere a numărului de pietoni şi
biciclişti accidentaţi.

Lecţie:

Pentru analizarea oricărei politici publice trebuie luate în considerare nu

numai efectele ei directe, dar şi efectele ei indirecte, care sunt generate de
alterarea stimulentelor. Dacă o decizie de politică publică afectează
stimulentele, oamenii îşi schimbă comportamentul.

1.2 CUM INTERACŢIONEAZĂ INDIVIZII

Principiul 5: În urma schimbului voluntar, fiecare participant

la schimb poate să fie mai bine situat

Examplul 1: Concurenţa între firmele din Ungaria şi firmele din România

Este adevărat, multe firme din Ungaria oferă produse alimentare similare cu
cele oferite de firmele din România.

Dar,

Comerţul dintre România şi Ungaria nu este o întrecere sportivă în care o

echipă pierde şi alta câştigă. Dimpotrivă, comerţul între două ţări face ca
fiecare ţară să câştige.
 Microeconomie

Examplul 2: Ce afectează liberul schimb propria voastră famile

Când un membru al familiei tale caută un loc de muncă, el intră în
competiţie cu membrii altor familii care, la rândul lor, caută un loc de
muncă. De asemenea, familiile intră în competiţie şi atunci când merg la
cumpărături – fiecare familie vrea să cumpere cele mai bune produse şi
servicii, cu cele mai mici preţuri posibile.
Dar,
În ciuda acestei concurenţe, familia ta nu ar fi mai bine situată dacă s-ar
izola de celelalte familii din societate. Dacă s-ar izola, o familie ar trebui să
consume doar ceea ce produce singură – de la îmbrăcăminte, până la
locuinţă şi spectacole de divertisment sau filme.
Orice familie are mai mult de câştigat folosindu-şi abilitatea de a schimba
cu alţi membri ai societăţii bunuri şi servicii.
Schimbul (comerţul) permite fiecărui individ să se specializeze în activitatea
pe care o poate desfăşura cel mai bine. Intrând în relaţii de schimb, oamenii
pot cumpăra o varietate mai mare de bunuri şi servicii cu costuri mai mici.

Lecţii:

⇒ Ţările, ca şi familiile, câştigă atunci când îşi folosesc abilitatea de a

intra în relaţii de schimb;
⇒ Schimbul (comerţul) permite ţărilor să se specializeze în activităţile
pe care le desfăşoară cel mai bine şi le permite să se bucure de o
varietate mai mare de bunuri şi servicii;
⇒ Maghiarii, ca şi germanii sau egiptenii sunt, pentru români, atât
concurenţi, cât şi parteneri în economia mondială.

Principiul 6: Activitatea economică organizată de piaţă asigură

o alocare eficientă a resurselor

Înainte de anul 1990, economia României funcţiona pe baza premisei că

planificarea centralizată la nivelul guvernului poate să ghideze activitatea
economică. Planificatorii centrali decideau ce bunuri şi servicii să se
producă, în ce cantităţi să fie produse şi cine să le consume. Teoria din
spatele planificării centralizate susţinea că doar guvernul poate organiza
activitatea economică în aşa fel încât să promoveze bunăstarea economică la
nivelul întregii ţări.
Principiile economiei

Astăzi, cele mai multe ţări, care înainte de anii 1990 aveau economii
centralizate, au abandonat acest sistem şi încearcă să promoveze economia
bazată pe legile pieţei.
Economie de piaţă O economie care alocă resursele prin deciziile
descentralizate ale unei multitudini de firme şi
gospodării, care interacţionează pe pieţe pentru
a dobândi bunuri şi servicii.

Într-o economie de piaţă, indivizii sunt preocupaţi în primul rând de propria

bunăstare şi nimeni nu urmăreşte bunăstarea economică a societăţii ca
întreg. Cu toate acestea, deşi procesul de decizie privind alocarea resurselor
este descentralizat şi deşi interesul personal este dominant, economiile bazate
pe piaţă au obţinut un succes remarcabil în organizarea activităţii economice
în aşa fel încât aceasta să promoveze bunăstarea economică generală.

Cum de este posibil acest lucru?

Preţurile sunt instrumentul cu care „mâna invizibilă” conduce activitatea

economică.

Preţurile reflectă atât valoarea pe care societatea o atribuie unui bun, cât şi
costul producerii lui. Deoarece gospodăriile şi firmele folosesc preţurile
atunci când decid ce să cumpere şi ce să vândă, ele ţin seama, în mod
implicit, şi de valoarea beneficiilor şi costurilor sociale ale acţiunilor lor.

Preţurile ghidează decidenţii individuali spre atingerea unor rezultate care,

în multe cazuri, maximizează bunăstarea la nivelul întregii societăţi.

Principiul 7: Uneori, guvernul poate îmbunătăţi rezultatele pieţei

Intervenţia guvernului în economie este justificată de două argumente:

promovarea eficienţei şi promovarea echităţii. De aceea, cele mai multe
politici guvernamentale urmăresc fie să mărească „prăjitura economică”, fie
să schimbe modul în care ea se împarte în societate.
Uneori, din diferite motive, mâna invizibilă nu funcţionează – piaţa eşuează
în alocarea eficientă a resurselor.
Eşec al pieţei O situaţie în care piaţa eşuează în alocarea
eficientă a resurselor.
 Microeconomie

Externalitate Impactul acţiunilor unei persoane asupra

bunăstării altei persoane din vecinătate.

Putere de piaţă Abilitatea unui singur actor economic (sau a

unui grup mic de actori) de a influenţa
substanţial preţurile pieţei.

Afirmaţia conform căreia, uneori, guvernul poate să îmbunătăţească

rezultatele pieţei nu presupune şi faptul că guvernul reuşeşte întotdeauna
acest lucru. Politicile publice nu sunt făcute de îngeri, ci sunt rezultatul unor
procese politice, care sunt departe de a fi perfecte. Uneori, sunt promovate
anumite politici doar cu scopul de a îmbogăţi anumite grupuri de indivizi.
Alteori, sunt promovate politici cu bune intenţii, dar cei care le promovează
nu deţin suficiente informaţii pentru a decide astfel încât să genereze
rezultatele dorite.

1.3 CUM FUNCŢIONEAZĂ ECONOMIA CA ÎNTREG

Principiul 8: Standardul de viaţă al unei ţări depinde de capacitatea

ei de a produce bunuri şi servicii

Atât diferenţele între standardele de viaţă dintre ţări, cât şi schimbările în

standardele de viaţă sunt explicate de diferenţele de productivitate care
există în diferite ţări.

Productivitate Cantitatea de bunuri şi servicii rezultată din

fiecare oră de muncă a unui lucrător.

Implicaţii pentru politicile publice:

Cum afectează politicile publice abilitatea de a produce bunuri şi servicii?

Pentru a creşte standardele de viaţă, decidenţii în politicile publice trebuie să
crească productivitatea în economie, prin asigurarea posibilităţii ca lucrătorii
să dobândească un nivel ridicat de educaţie şi prin asigurarea accesului
întreprinzătorilor la resursele necesare şi la cele mai bune tehnologii disponibile.

Dar,

Deficitul bugetului guvernamental – cheltuieli ale guvernului mai mari decât

veniturile acestuia – are un impact nefavorabil asupra productivităţii în
economie. Atunci când guvernul trebuie să-şi finanţeze deficitul, se
Principiile economiei

împrumută pe pieţele financiare, în acelaşi mod în care se împrumută o

firmă pentru a-şi extinde activitatea sau un invidid, pentru a-şi finanţa
studiile. Atunci când guvernul se împrumută, reduce cantitatea de fonduri
disponibile pentru indivizi şi pentru firme.

Deficitul bugetar reduce investiţiile în capital fizic. Cum investiţii mai mici
astăzi înseamnă o productivitate mai mică în viitor, deficitul bugetar
împiedică ridicarea standardului de viaţă la nivelul unei societăţi.

Principiul 9: Preţurile cresc atunci când autorităţile tipăresc prea mulţi bani

Inflaţie O creştere a nivelului general al preţurilor în economie.

Lecţii din istoria economică:

Atunci când autorităţile pun în circulaţie mari cantităţi de bani, valoarea

banilor scade (Germania, în anul 1920).

Nivelul înalt al inflaţiei este asociat cu creşterea rapidă a cantităţii de bani

(România, în anii 1992-1993), iar un nivel mai scăzut al inflaţiei este asociat
cu o creştere mai mică a cantităţii de bani (România în prezent).

Principiul 10: Societatea are de ales, pe termen scurt, între inflaţie şi şomaj

Dacă inflaţia poate fi explicată atât de uşor, de ce decidenţii în politica

economică reuşesc atât de greu să scadă inflaţia?

Reducerea inflaţiei este însoţită adesea de o creştere temporară a şomajului.

Curba Phillips O reprezentare grafică a compromisului pe termen

scurt între inflaţie şi şomaj.

De ce există acest compromis pe termen scurt?

În economie nu toate preţurile se ajustează imediat la scăderea cantităţii de

bani (pe termen scurt, preţurile sunt rigide). Atunci când autorităţile
micşorează cantitatea de bani din economie, volumul cheltuielilor efectuate
de indivizi scade. Cheltuielile mai mici, împreună cu preţurile care se
menţin la un nivel înalt, diminuează volumul de vânzări al firmelor.
Scăderea vânzărilor determină firmele să concedieze lucrători. Prin urmare,
reducerea cantităţii de bani creşte temporar şomajul – până în momentul în
care preţurile se ajustează la această schimbare.