EFECTELE NEGATIVE ALE VIOLENTEI AUDIOVIZUALE ASUPRA COPIILOR

INST. RODICA- GABRIELA OLTEANU

SCOALA 280 “MIHAIL SEBASTIAN”, BUCURESTI

In ultimii ani si, mai intens, in ultimele luni, mass- media a avut ca subiect preferat violenta care se manifesta in
unele scoli si licee din Bucuresti si din tara, fara sa insiste, in aceeasi masura, asupra contributiei proprii, in timp, la crearea
unor mentalitati favorabile acestei situatii.
Aproape ca nu trece zi fara o stire legata de agresivitatea din institutiile de invatamant. Violuri cu eleve victime,
filme pentru adulti cu actori din scoala, injuraturi, amenintari, pumni, injunghieri.
Concluzia pare sa fie una clara: elevii se poarta ca si cum nu mai stiu de frica nimanui si cred ca totul este permis.
Cum s-a ajuns aici? Comportamentul violent poate avea multiple cauze: biologice, psihologice, sociale, economice. De
aceea, este dificil sa separi efectele violentei media de influenta celorlalti factori. Cu toate acestea, cele peste 100 de studii
din ultimii 40 de ani au demonstrat ca una din principalele cauze ale comportamentului agresiv al copiilor este violenta
televizuala, violenta incurajata de televizor.
Referatul isi propune evidentierea relatiei copiilor cu violenta televizuala pornind de la constatarea evidentei ca
tocmai cei care ar trebui sa fie protejati vad la televizor mai multa violenta decat adultii. Copiii vad, percep si recepteaza
violenta altfel decat adultii- fapt agravant-, fiind mai puternic impresionati de aceasta.
Potrivit concluziilor specialistilor care analizeaza fenomenul- studii occidentale si romanesti- circa 80% dintre
emisiunile TV vizionate de copii sunt destinate adultilor, iar majoritatea acestora se situeaza in intervalul de maxima
audienta (19.00- 22.30), definit ca acela al “televiziunii familiale” sau “al marelui public”, in care o pondere importanta o
detin copiii. O nefericita coincidenta face ca in aceleasi intervale orare sa existe si cea mai mare densitate de programe cu
continuturi violente si o concentrare masiva a televizionarii, inclusiv de catre copii.
In al doilea rand, respectivele studii de specialitate dezvaluie faptul ca programele TV din Romania contin,
comparativ, o cantitate mult mai mare de violenta decat cele occidentale, in conditiile in care respectarea signalecticii anti-
violenta (adica respectarea recomandarilor C.N.A.- ului) este mai mult decat precara la noi.
Permisivitatea parintilor amplifica serios accesul indistinct al copiilor si al adolescentilor la programele TV
violente. Efectele acestora se regasesc in proportii variate, la copiii in cauza, si pot fi definite astfel:
1) imitatie si invatare (identificarea copiilor cu personaje agresive);
2) impregnarea (asimilarea, chiar inconstienta, a stilului violent de relationare umana);
3) dezinhibarea (imaginile violente pot favoriza trecerea minorilor la acte violente);
4) desensibilizarea (reducerea sensibilitatii la violenta si cresterea gradului de acomodare cu violenta);
5) catharsis (eliberarea de pulsiuni agresive);
6) incubatie (angoasa, spaima, sentiment de insecuritate).
De ce copiii devin mai usor victime ale violentei?
In primul rand, pentru ca mintea lor nu le permite sa analizeze critic informatiile primite.
In al doilea rand, deoarece sunt la varsta la care personalitatea lor este in formare si asimileaza tot ceea ce vad in
jur.
La acestea se adauga faptul ca au foarte usor acces la televizor.
Vizionarea indelungata a programelor de televiziune poate avea efecte deosebit de nocive asupra copiilor, asta cu
atat mai mult, cu cat unii parinti isi lasa copiii sa stea cuminti in fata televizorului in timp ce ei isi fac treburile.
Un fapt ingrijorator este si acela ca foarte multi copii nu gasesc pe nimeni acasa cand vin de la scoala, intrucat
parintii sunt la serviciu. Astfel, ei pot sa urmareasca orice program, indiferent de avertismentul din josul ecranului. Faptul ca
se uita la scene violente devine parte din rutina zilnica, de multe ori asociata cu mancatul sau recreerea.
Este bine ca simptomele unui posibil comportament violent al copiilor sa fie observate din timp, inainte ca minorul
sa aiba o conduita agresiva propriu- zisa (implicare in batai, incercari de a-i rani pe altii etc.).
Care sunt aceste simptome?
a) Manie intensa- Atunci cand este furios sparge, tranteste, loveste tot ce ii apare in cale, aduce injurii si
ii ameninta pe cei apropiati.
b) Pierderi frecvente ale cumpatului si izbucniri necontrolate.
c) Iritabilitate extrema.
d) Impulsivitate foarte mare- Nu se gandeste la actiunile sale.
e) Devine cu usurinta frustrat- Atunci cand ceva nu este conform dorintelor sale, isi pierde rabdarea,
controlul, incepe sa planga sau are manifestari agresive.

Care sunt solutiile?

Parintii si, alaturi de ei, dascalii trebuie sa actioneze.
 Cum se pot diminua aceste influente? Mentionam, succinct, cateva modalitati posibile, la indemana parintilor, in
primul rand, dar si a educatorilor:
- prin limitarea timpului petrecut de copil in fata televizorului;
- discutand cu copilul asupra a ceea ce se intampla in programul lui preferat;
- atunci cand la televizor este vizionat un incident violent, este necesar sa se discute cu copilul despre ceea ce a
cauzat comportamentul agresiv al persoanei respective. Trebuie sa i se spuna copilului ca acel tip de
comportament nu este caracteristic adultilor, pentru ca ei isi rezolva in alt mod conflictele: discutand,
negociind, prin solutii nonviolente;
- trebuie sa i se explice copilului ca anumite secvente nu sunt reale, ca oamenii respective nu au fost loviti
sau ucisi, insa daca acest lucru li s-ar intampla in realitate, ar fi raniti foarte grav;
- prin interzicerea vizionarii de catre copil a programelor prea violente, oferindu-i insa, de fiecare data, o
explicatie pentru decizia luata. Altfel, acesta va intelege interdictia ca pe o pedeapsa, nu ca un lucru facut
spre binele lui;
- prin incurajarea copilului sa se uite la documentare si programe educationale de tipul celor care prezinta
viata plantelor si animalelor;
- este deosebit de important de a indemna copilul sa faca sport si sa-si petreaca cat mai mult timp cu prietenii;
- copilul trebuie angajat la activitati placute, care sa inlocuiasca privitul la televizor, sau la diverse treburi prin
casa;
- ca sa nu existe presiuni asupra copilului din partea colegilor de clasa, este necesar ca parintii sa stabileasca
impreuna aceleasi reguli;
- a se evita instalarea unui televizor in camera copilului;
- a nu se uita la televizor in timpul servirii mesei;
- este preferabil ca parintii si dascalii sa fie modele pentru copii si sa-si investesca timpul in activitati mult
mai sanatoase decat privitul la televizor.

Intr-o epoca in care, generatiile de copii au nevoie mai mult decat oricand de rabdatoare intelegere, de mangaiere,
de incurajare si ascultare, de pilduitoare iertare, cati adulti “au timpul necesar” sa priveasca in sufletele copiilor si sa
stimuleze pozitiv resursele acestora? Si cati dintre ei au pregatirea pentru a o realiza?
Familiile din care provin elevii nostri creaza numai rareori un mediu educativ; timpul copiilor- prea mult liber,
petrecut pe strada, in “gasca” de prieteni, in fata televizorului sau calculatorului cu jocuri (adeseori inducand violenta in
mod subtil) sau consumat fara rost, fara nici o ocupatie, constituie un factor care indeamna la activitati subversive, menite sa
aduca bani necinstiti sau satisfactii cu orice pret, indiferent de natura lor.
Este nevoie de masuri menite sa produca schimbari adevarate si profunde, care sa actioneze pe termen lung, la
nivelul constiintelor. Este timpul sa fie reconsiderat aportul poeziei, al lecturii, al interpretarii sensibile a unui text
literar, respectul pentru natura si semeni, pentru muzica si arte plastice, pentru arte in general, ca termen de
comparatie si alternativa la facaturile indoielnice care conduc la exacerbarea violentei.
Avem nevoie de masuri menite sa produca schimbari adevarate si profunde, care sa actioneze pe termen lung, la
nivelul constiintelor.
Eliminarea treptata a violentei din intreg mediul social cere timp si eforturi.
Costul? Oricum, pe termen lung este mai mic decat acela cheltuit anual pentru politie, jandarmerie si alte organe de
paza si protectie, care, oricum, sunt deseori depasite de valurile de violenta manifestata.

Cele mai grave incidente produse recent:

Brasov. Un elev de 13 ani, de la Scoala nr. 4, a ajuns la spital dupa ce a fost batut crunt de un coleg. Imediat dupa
eveniment,directoarea adjuncta a institutiei a fost intrebata cine se ocupa cu paza scolii. Raspusul ei: “Se ocupa elevul si
profesorul de serviciu, care mai mananca uneori cate o bataie. Si femeia de serviciu, care a luat un pumn ieri”.

Valcea. O eleva de 14 ani, din comuna Berislavesti, si-a taiat venele la scoala.

Constanta. O profesoara de la Liceul Energetic a fost amenintata cu bataia, intr-o sala de clasa.

Mangalia. Un membru al Federatiei Rromilor din municipiu a sechestrat o profesoara din Constanta intr-o sala de
protocol a unei scoli, unde a dezbracat-o, a lovit-o si a violat-o. Femeia a fost eliberata dupa cateva ore.

Galati. Un elev de 15 ani de la Grupul Scolar “Traian Vuia” a fost intepat de catre un coleg in spate, cu briceagul si
o unghiera, incidental avand loc la doua zile dupa un evenimentsimilar, petrecut intr-un alt liceu galatean.

Bucuresti. O eleva de la Scoala Centrala a fost injunghiata de fostul prieten in cabinetul directorului institutiei.
BIBLIOGRAFIE

1. DRAGAN, IOAN- “CE” SI “CUM” PRIVESC COPIII LA TELEVIZOR, in Dilema Veche, nr. 64, 8 aprilie 2005
2. DRAGAN, IOAN- EVALUAREA REPREZENTARII VIOLENTEI IN PROGRAMELE TELEVIZUALE, raport
de cercetare, septembrie 2004
3. PRUTEANU, GEORGE- TELEVIZIUNEA: GENERATOR METODIC DE PROST- GUST SI VIOLENTA,
Saitul George Pruteanu
4. TUDOR, PAULA ANASTASIA- TELECULTURA SI COPILUL, in Jurnalul National, 04.02.2006
5. * * *- TELEVIZORUL, O AMENINTARE PENTRU COPIII NOSTRI?, in Revista Avantaje, februarie 2006
6. * * *- EXPUNEREA COPIILOR LA PROGRAME RADIO SI TV, raport de cercetare, The Gallup Organization
Romania, 2004