Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
.
ÊÊÊ
Ê
c
. cc : Verificarea pe cale experimentală a
determinarea
şi celor
trasarea
a unui contur închis.
.
c
:
.
. Să se studieze noţiunile de bază referitor la calculul prin
.
.
Sa se verifice pe cale experimentală această metodă de calcul,
să se determine
şi
, să se traseze
a unui contur închis.
3
r
r
r
r
èü è è è è è
ü ü ü ü üü üü ü
è è è è è è
4
ü ü ü üü ü
"
unde ü ! ü !! üü !! ü reprezintă curenţii parţiali ai ramurii ,
provocaţi de surse cu ÿ corespunzător ! !! ü ! .
5
adică ü J , dacă în celelalte ramuri ale circuitului ÿ vor fi
egale cu zero:
ü
üü ü üü
ü
Analogic,
(
) ü ü a
ramurilor şi este numeric cu curentul ü în ramura ,
ü
ü ü
provocat numai de ÿ J , conectată în ramura , dacă în
toate celelalte ramuri ale circuitului ÿ sunt egale cu zero:
ü
ü ü ü
Practic,
se aplică în modul următor:
se calculează (
) succesiv curenţii parţiali în ramura dată
, provocaţi de fiecare sursă de ÿ aparte. În acest timp în circuit
acţionează numai o singură sursă de energie din ramura
corespunzătoare celelalte surse se înlocuiesc prin rezistenţele lor
interne, ÿ ale lor sunt considerate egale cu zero. După acesta
curentul rezultant în ramura se calculează ca suma algebrică a
curenţilor parţiali în această ramură.
Pentru studierea distribuirii potenţialelor nodale şi a altor
puncte caracteristice ale părţii circuitului sau ale unui contur închis,
se întocmeşte
± graficul distribuirii
potenţialelor de-a lungul oricărei părţi ori a unui contur închis a
circuitului electric.
Pentru întocmirea diagramei potenţiale, pe axa absciselor la
scara aleasă se depun valorile rezistenţelor ramurilor părţii
(
) circuitului.
Punctul de origine, faţă de care se determină potenţialele
punctelor circuitului, se selectează arbitrar. Potenţialul acestui punct
se socoate convenţional egal cu zero. Potenţialele celorlalte puncte
ale circuitului la scară, ce se alege arbitrar, se indică pe axa
6
ordonatelor. Fiecărui nod ori altui punct al circuitului pe grafic îi
corespunde punctul propriu, ce indică valoarea potenţialului acestui
punct.
Graficul obţinut după unirea punctelor prin linii drepte arată
distribuirea potenţialului în circuitele electrice liniare. Cu ajutorul
diagramei potenţiale este uşor de a determina diferenţa de potenţial
(
) între orice două puncte ale circuitului.
Practic potenţialul punctelor circuitului electric se măsoară
cu ajutorul voltmetrului. Pentru aceasta o bornă a voltmetrului (
) se conectează la punctul original al circuitului,
iar cu ajutorul firului conectat la a doua bornă a voltmetrului se
măsoară pe rând potenţialele pozitive ale celorlalte puncte. Pentru
măsurarea potenţialelor negative ale punctelor circuitului preliminar
polaritatea voltmetrului se inversează.
c
.
Ñc c cc
c
c Montaţi circuitul electric ramificat conform schemei (a .)
ÿ .
c Conectaţi circuitul electric şi stabiliţi valorile indicate de lector,
păstrându-le constante pe parcursul experienţelor
c Fixaţi comutatorul & în poziţia , iar comutatorul & în
poziţia . Măsuraţi şi înregistraţi în tabelă valorile curenţilor parţiali
ü pentru cazul, când în schemă acţionează numai ÿ
7
"c receţi comutatorul & în poziţia , comutatorul & în
poziţia . Măsuraţi şi înregistraţi în tabela valorile curenţilor parţiali
ü pentru cazul, când în schemă acţionează numai ÿ
$ Pe baza principiului de suprapoziţie calculaţi şi înregistraţi în
tabelă valorile curenţilor rezultanţi în ramurile ' ale circuitului,
alcătuind sumele algebrice ale curenţilor parţiali respectivi:
ü ü å ü
% Treceţi comutatorul & în poziţia , apoi măsuraţi şi înregistraţi
în tabelă valorile curenţilor rezultanţi pentru cazul, când în schemă
acţionează concomitent ambele ÿ.
Comparaţi valorile curenţilor obţinute prin măsurare cu cele
analitice din punctul $, stabilind justeţea principiului de
suprapoziţie pe baza rezultatelor experimentale.
Calculaţi curenţii parţiali şi rezultanţi din ramurile "'%,
folosind prima lege a lui & (( aa. Introduceţi valorile măsurate şi
calculate în
:
)
" $ %
*
+,J
!
+-J
+-J
!
+,J
+,J
+ .
+,J
/0 '
8
Folosind rezultatele obţinute în 0 şi ", calculaţi conductanţele
de intrare pentru prima MM şi a doua ëë ramură şi conductanţele
reciproce (
) ëM ! wM ! wë ale circuitului.
] Folosind conductanţele obţinute, calculaţi valoarea ÿ în a
doua ramură Më , pentru care curentul rezultant ar fi egal cu zero,
bazându-vă pe expresia:
ë ëM ëë §
Verificaţi calculele şi măsurarea tensiunii de mers în gol între
punctele şi (
u
,
M
,
ë -
)
+
1c Fixaţi comutatorii & M şi & ë în poziţia , folosindu-vă de
voltmetru, măsuraţi respectiv potenţialele tuturor punctelor
circuitului faţă de punctul , potenţialul căruia luaţi-l egal cu
zero, (
§ ).
-cCalculaţi valorile rezistenţelor în ramurile circuitului şi
întocmiţi diagramele pentru conturul ü cu sursele de
ÿ şi pentru conturul ü.
cFaceţi concluziile de pe urma efectuării lucrării.
Ñ
cc
:
c Expuneţi esenţa
şi spuneţi în ce mod se
aplică ea pentru a calcula curenţii în ramurile circuitului electric.
c Ce reprezintă
şi
ale ramurilor
circuitului şi cum se determină acestea experimental pe baza
măsurărilor şi în mod analitic?
c Cum se determină potenţialele punctelor circuitului electric cu
ajutorul voltmetrului?
"c Daţi definiţia
a conturului unui circuit
electric şi indicaţi ordinea de întocmire a acesteea.
9
Ê
ÊÊ
2Ê3JÊ
2.2. Ô
c
c Să se studieze noţiunile de bază a metodei generatorului
echivalent de tensiune
c Să se analizeze rezultatele primite cu cele calculate.
c
2.3.
2.3.1c R
Metoda generatorului echivalent de tensiune se aplică de
cele mai dese ori pentru determinarea curentului într-o ramură
anumită a unui circuit electric ramificat. Esenţa metodei constă în
faptul că, în raport cu bornele ale ramurii alese a cu
rezistenţa , restul curentului cu surse de ÿ şi de curent este
înlocuit cu un dipol activ a
a b
R R
R 3 R 3
1
R R Ee
4 Re
E 10
1 c Dipol activ
ÿ ÿ
În raport cu ramura aleasă cu rezistenţa , dipolul activ
poate fi înlocuit cu un generator echivalent de tensiune 2 , cu
doi parametri: ÿ a 2' rezistenţa interioară a 2'.
Parametrii 2 pot fi determinaţi experimental şi analogic.
Pentru determinarea experimentală a parametrilor 2 se fac două
experienţe:
c experienţa mersului în gol (ramura cu rezistenţa este
deconectată), cînd cu ajutorul ampermetrului se măsoară tensiunea
între bornele c c uc Această tensiune este egală cu ÿ a
generatorului echivalent:
+
(1)
experienţa de scurt circuit (rezistenţa ramurii este egală cu
zero ± +-) cînd cu ajutorul ampermetrului se măsoară curentul I
în această ramură.
Utilizând rezultatele obţinute în aceste experienţe, se calculează
rezistenţa interioară a generatorului echivalent. În corespundere cu
schema echivalentă a , curentul în ramura cu rezistenţa se
determină conform legii lui Ohm:
å
(2)
Substituind în expresia pentru regimul de scurtcircuit +-
obţinem: )
(3)
de unde
) )
(4)
În cazul cînd sînt cunoscuţi parametrii circuitului electric
a ! calcularea parametrilor generatorului echivalent se execută
cu următoarea succesiune: se întrerupe ramura cu rezistenţa
a şi se determină potenţialele punctelor şi în schema
11
a b
R
R R
3
1 I1 2
R
5
E I11
1 c
Fig.3
mersului în gol. Conform legii lui Ohm se determină curenţii 0U şi
4în ramurile circuitului mersului în gol:
M ë
M ë
Dacă admitem convenţional că potenţialul punctului este egal cu
zero 5+-, obţinem:
M ë@
å 0 # 0 @
M å @ë å @
Prin urmare, ÿa generatorului echivalent de tensiune, cu
tensiunea mersului în gol între punctele şi , se calculează în
modul următor: R R
(5)
1.c Se şuntează sursele ideale de ÿ (se deconectează ramurile cu
sursele ideale de curent ) şi se determină rezistenţa de intrare a
dipolului pasiv în raport cu punctele '
a " Această
rezistenţă este egală cu rezistenţa internă a 2
+
(6)
12
Rezistenţa de intrare a " se determină conform expresiei:
M ë
M ë
(7)
w ë
(9)
w
Puterii maximale ale sarcinii îi corespunde: §
w
Rezolvând această ecuaţie vom obţine condiţia de transmitere a
puterii maximale:
w (10)
a b
R
R R
R R
E
c
Fig.4
13
Însăşi valoarea puterii maxime transmise sarcinii va fi egală cu :
ë ë
w / ëwü wë
ë w
(11)
2.3.2
1.c Montaţi circuitul din fig. 5 şi stabiliţi valorile ÿ în limitele
indicate de lector.
2.c Fixaţi comutatorul & în ³regimul mersului în gol´. Introduceţi
în
. Indicaţia voltmetrului J (ÿ a generatorului
echivalent).
@
c
@
cc
c
J
) 7
@ @
)
@ @
14
a $
15
2.c În ce consecvenţă şi cum se face calculul parametrilor
generatorului echivalent? Cum se determină aceşti parametri în
mod experimental?
3.c Lămuriţi metoda generatorului echivalent de tensiune.
4.c În ce relaţie trebuie să se găsească rezistenţa sarcinii unui dipol
activ, pentru ca ea să consume puterea maximă? Deduce-ţi
formula pentru determinarea acestei relaţii.
16
3.2.1.cSă se studieze proprietăţile circuitelor electrice cu unire
consecutiva.
3.2.2. Să se analizeze metoda de calcul a proprietăţilor elementelor in
regimul de rezonanţă.
c
3.3.
3.3.1.R
c
Rezonanţa este regimul unui circuit electric pasiv, ce conţine
bobine de inductanţă şi condensatori, în timpul căruia reactanţa de
intrare ori susceptanţa reactivă de intrare sînt egale cu zero.
Rezonanţa în circuit poate fi obţinută:
-c prin varierea frecvenţei f a tensiunii aplicate la circuit, cînd
L=Const şi C=Const
-c prin varierea L sauC cînd f=Const
Funcţiile
/ Ê R ! / R ! / R ! R ! : R ! Ê R ! R ! R ! R ! 9 R ! R R
se numesc caracteristice de frecvenţe, iar reprezentarea grafică a
funcţiilor R ! Ê R ! R ! R ! R ! Ê R ! R R poartă
denumirea de curbe de rezonanţă.
Rezonanţa de tensiune apare în circuitul electric cu unire
consecutivă a elementelor ce conţin inductivitate şi capacitate
(fig.1), cînd are loc condiţia / R - Ê -! de unde
R
-
17
.
i R Ê LR 0 Ê 2 0 C
. .
UR U
0L UC 2
. U
20@
.
Fig.1 2
R 0
Fig.2
În acest caz curentul şi tensiunea aplicată la circuit coincid după
fază i - ! iar impedanţa (rezistenţa rezultantă) a circuitului este
egală cu cea activă:
/
RÊ
# R
-
R
Inductanţa şi capacitanţa circuitului sînt egale între ele şi
egale cu impedanţa caracteristică ori de undă a circuitului :
Ê
R- Ê
R-
Curentul în momentul de rezonanţă I0 are valoarea maximă,
fiindcă impedanţa circuitului în acest timp este minimă şi egală cu
R.
- /
În timp de rezonanţă tensiunea pe inductanţă UL0 este egală după
valoare cu tensiunea pe capacitanţă UC0 şi se găseşte cu ea în
opoziţie de fază, iar tensiunea pe rezistenţa activă este egală cu
tensiunea aplicată la circuit (UR=U) (fig.2).
La rezonanţa de tensiune maximele de energie acumulate în
cîmpul electric al capacităţii şi în cîmpul magnetic al inductanţei
sînt egale între ele:
;Ê / ; /
18
În timp de rezonanţă a tensiunii în circuit are loc schimbul
neîntrerupt de energie între cîmpurile magnetic şi electric şi, în
acelaşi timp, energia rezultantă a acestor cîmpuri rămâne constantă:
Ê Ê
;Ê ;
i ) R -
) R -
)
În caz dacă în circuit n-au loc pierderi (R=0), energia iniţial
acumulată în contur, la conectarea lui la sursă oscilează în regimul
de rezonanţă între L şi C, fără participarea sursei. Dacă circuitul
conţine rezistenţa activă R, toată energia electrică, care în timpul
rezonanţei se primeşte de contur de la sursă, se consumă în această
rezistenţă. Tensiunile UL0 şi UC0 în timp de rezonanţă pot să
depăşească considerabil valoare de tensiune la intrarea circuitului
U, dacă - ßß @ din această cauză rezonanţa în
-
circuitul consecutiv se numeşte rezonanţă de tensiune.
Raportul dintre tensiunea de inductanţă sau capacitanţă şi
tensiunea aplicată la circuit, ce se găseşte în regimul de rezonanţă,
se numeşte factor de calitate Q:
- - - - -
<
-@ @ @ @ @
În instalaţiile radiotehnice contemporane factorul de calitate
atinge valoarea 300 şi mai mult.
Rezonanţa de curent apare în circuitul electric cu unire în
paralel a elementelor, ce conţin inductivitate şi capacitate (fig.3),
cînd are loc condiţia:
i L C
u
g
Fig.3
19
.
2 0 R 0 0
.
.
2 Ê0 .
Ê
0
.
2
0
Fig.4
Ê R - -! sau R -
R- Ê Ê
La rezonanţa de curent susceptanţa capacitativă bc a
conturului paralel este egală după valoare cu susceptanţa inductivă
bL iar admitanţa conturului Y- egală cu conductanţa lui g.
R-
R-
R - #
-
R
-
În acest caz curentul la intrare în circuit şi tensiunea aplicată
la circuit coincid după fază (fig.4).
La rezonanţă curentul la intrare în circuit are valoarea minimă,
fiindcă admitanţa de intrare are valoarea minimă, egală cu
conductanţa activă a circuitului:
-
Curenţii în inductanţă şi capacitanţă sînt egale după valoare
şi se găsesc în opoziţie de fază unul faţă de altul: ILO=ICO.
Factorul de calitate a conturului oscilator paralel se
determină în caz de rezonanţă prin raportul dintre curenţii în
elementele reactive (IL ori IC) şi curentul în partea neramificată a
circuitului IO :
Ê R R
Ê !
unde Ȗ este conductanţa de undă ori caracteristică a circuitului.
20
La rezonanţă curenţii ILO şi ICO pot să depăşească
considerabil valoarea curentului IO în partea neramificată a
.
i . i2
2 2 22
i1
L C
. .
2 c 0 2
U
2 « 0
R1 R2
.
.
21
21
Fig.5
Fig.6
A W
RC L
R C RL
U
V V V
1 2
Fig.7
RÊ R
iRÊ
R
i
3.3.2
Tabela 1
22
ʋ Măsurat Calculat
I P Uk UC Zk Rk XL X L C cosR R
C
A W V V ȍ ȍ ȍ ȍ Hn ȝF grad
1
2
3
4
5
6
7
8
23
A W A2
R C
A1
U
V
L
Fig.8
4. Menţinând tensiunea pe conturul paralel U =«V, măsuraţi şi
înscrieţi valorile arătate în tabelul 2:
Tabela 2
ʋ
I IC Ik ! Yk Gk bL bC Ê cosij "
V A A V W Sm Hn ȝF grad
1
2
3
4
5
6
a)c inductanţa L=Const şi capacitatea C=Var (luaţi 11-12 valori C)
în apropierea punctului de rezonanţă schimbaţi valoarea C cu pasul
1®F în afară de punctul de rezonanţă, schimbaţi cu pasul 4-5 ®F
b)c capacitatea C=C0=Const şi L=Var.
24
5.c Construiţi diagramele vectoriale ale circuitului, folosind
datele punctelor 2 şi 4 pentru trei valori ale capacităţii:
CcC0 CC0 C«C0.
Construiţi pe hîrtie milimetrică graficele funcţiilor indicate în
coloana ³măsurat´ ale tabelului1 în funcţie de capacitatea C.
25
4.1.Ô
Cercetarea diferitelor regimuri de funcţionare a
receptoarelor de energie legate în stea, în cazul conectării lor la o
sursă simetrică trifazată.
4.2.c Ô
c
4.2.1. Să se studieze noţiunile de bază referitor la funcţionarea
receptoarelor de energie legate in stea.
4.2.2.Să se analizeze rezultatele primite după efectuarea lucrării.
4.3.
4.3.1c R
c c
c
Valorile instantanee ale FEM a unei surse simetrice trifazate
pot fi determinate cu ajutorul expresiilor următoare:
# sin(R )
# sin iR 120 Y (1)
# sin iR 240 Y # sin iR 120 Y ,
#L +j
$ Y L
!
+1
$ Y 26
Fig.1
sistemului simetric trifazat este reprezentată în fig.1.
Un circuit trifazat şi un receptor trifazat se numesc )
,
dacă numărul complex al rezistenţelor celor trei faze sînt egale între
ele, în caz contrar ele sînt numite )
Dacă la un circuit simetric trifazat este aplicat un sistem
simetric de tensiuni, atunci obţinem un sistem simetric de curenţi.
Regimul de funcţionare, a circuitului trifazat cu sistemul trifazat de
tensiuni şi ale curenţilor, simetric este numit a *
)
. Există două moduri principale de legare a celor trei
înfăşurători la generator şi a fazelor la receptor ± legarea în stea şi
legarea în triunghi. La legarea în stea (fig.2) toate începuturile
(A,B,C) sau toate sfîrşiturile (X,Y,Z) ale înfăşurărilor la generator
se unesc într±un singur punct. Punctele comune ale înfăşurărilor O
la generator şi ale fazelor la receptor O/ se numesc puncte neutre sau
de nul, iar conductorul ce uneşte între ele aceste puncte se numeşte
conductor neutru sau nul. Conductoarele ce leagă înfăşurările
generatorului cu receptorul se numesc conductoare de linie.
27
Ê! 2L!
L L L L
L
#L L
i %!
%$ 2L$
i i
#L L %
%
Lii
L L
L
i Li
% Ê 2L
L L
% Ê 2L
Fig.2
Tensiunile dintre începuturile şi sfîrşiturile fazelor sau, ceea ce este
identic, tensiunea dintre fiecare conductor şi cel neutru, se numesc
tensiuni pe fază. Tensiunile pe fază ale generatorului e notează prin
L , L , L (la începutul conductoarelor de linie), iar tensiunile pe
! `
28
L
L
L
L
L L
L
L
L
(3)
Să indicăm în mod convenţional sensurile pozitive ale
tensiunilor şi ale curenţilor, aşa cum sînt prezentate în fig.2.
Tensiunea dintre punctele de neutru la generator şi la
receptor se numeşte deplasarea neitralei:
Lii Li Li (4)
De obicei potenţialul punctului de nul la generator Li 0 .
Să cercetăm sistemul trifazat în cazul cînd sînt cunoscute:
;c numărul complex al rezistenţei ale celor trei faze
% , % , % (să considerăm aici şi în urmare rezistenţa ale celor trei
conductoare de linie % Ê % Ê % Ê 0 )
;c numărul complex al rezistenţei conductorului neutru, % 0
;c tensiunile pe fază la generator L , L , L , care, neglijînd
căderea de tensiune din înfăşurările generatorului, pot fi considerate
egale cu FEM corespunzătoare.
Calculul curenţilor în acest caz poate fi efectuat cu ajutorul metodei
de calcul numită Ämetoda celor două noduri´. Tensiunea dintre
punctele de neutru este calculată astfel:
L Å L Å L Å
Lii
Å Å Å Å0
(5)
unde Å ! 1 ! , Å 1 , Å` 1 ` , Å0 1 0 este numărul
complex al conductanţei ale celor trei faze la receptor şi
conductorului neutru.
Tensiunea pe fază la receptor se calculează astfel:
L
L Lii L L Lii L
L Lii
(6)
29
Curentul de fază al receptoarelor, care este egal cu curentul de linie
se află conform formulei:
2L L
Å , 2L L Å , 2L L
Å
(7)
Curentul în conductorul neutru se calculează astfel:
2L0 Lii Å0 (8)
Verificarea poate fi efectuată, aplicînd prima lege a lui Kirchhoff
sub formă complexă pentru punctul neutru a receptoarelor:
2L0 2L 2L 2L (9)
Cu cît mai mică va fi rezistenţa conductorului neutru, cu atît
mai mică va fi diferenţa dintre tensiunile pe fază la receptor şi
tensiunile pe fază corespunzătoare la generator, iar în cazul % 0 0
Lii 0, L
L , L L , L
L
Sistemul simetric trifazat de tensiuni pe fază poate fi
reprezentat în felul următor, aplicînd operatorul de rotaţie
120Y 0.5 * 0.866 :
L
L L 120Y L 240Y
2L (10)
L L 120 Y
L
Suma acestor trei vectori este egală cu zero:
L L L L
2L
L 0 (11)
Dacă în acest caz şi receptorul trifazat este simetric, adică
Å &Å&Å&Å, atunci Li i 0 pentru toate valorile Y0 şi curentul
conductorului neutru:
2L0 LiiÅ0 0 (12)
Curentul de fază al receptoarelor formează în acest caz un
sistem simetric. În cazul unui sistem simetric de tensiuni valoarea
eficace a tensiunii de linie este de 3 ori mai mare, decît valoarea
eficace a tensiunii pe fază:
Ê 3 ÿ (13)
30
Cînd lipseşte conductorul neutru, calculul se efectuează în
mod similar cazului descris mai sus, numai că:
Å0 0, 2L 2L 2L 0 (14)
Prin puterea activă unui sistem trifazat se subînţelege suma
puterilor active ale celor trei faze la receptor şi puterii active în
rezistenţa inclusă în conductorul neutru:
! ! ! ! !0 (15)
Puterea reactivă a unui sistem trifazat se determină prin
expresia:
Q=QA+QB+QC+Q0 (16)
iar puterea totală a sistemului trifazat prin formula:
Ô ! ' (17)
Puterea activă consumată de la generator în cazul unui
circuit trifazat şi în prezenţa conductorului neutru, poate fi măsurată
cu trei wattmetre monofazate, conectând fiecare din ele la curentul
şi tensiunea fazei corespunzătoare (fig.3):
! ! ! ! (18)
* 2L! %
*
L *
2L %
i
*
L
2L` %
L 2Li %i
`
i
Fig.3
unde:
31
! 2
2
! 2
2 (19)
! 2
2
În cazul cînd generatorul şi receptorul sînt simetrice, este
suficient de a măsura puterea activă a unei faze (Ph), atunci
valoarea puterii active a sistemului trifazat va fi egal cu 3 Ph .
Cînd lipseşte conductorul neutru, puterea activă poate fi
măsurată cu ajutorul a două wattmetre monofazate (fig.4). În acest
caz puterea activă consumată este egală cu suma algebrică a celor
două wattmetre:
P=P1+P2 (20)
* 2L !
L *
* 2L
i
L
*
2L`
Fig.4
unde:
!` 2 !
!` 2!
(21)
` 2
`2
32
Pentru claritate, rezultatele calculelor şi măsurărilor unui
circuit trifazat sînt ilustrate cu ajutorul diagramei topografice a
acestui circuit. Ea reprezintă o diagramă a potenţialelor, prezentate
sub formă simbolică, fiecărui punct din schemă corespunzîndu-i un
punct pe diagrama topografică. Punctul iniţial, potenţialul căruia
este considerat egal cu zero, îi corespunde pe diagrama topografică
începutul sistemului de coordonate.
Punctul neutru la generator este de obicei fixat pe diagramă
la începutul sistemului de coordonate, considerînd $ &$.
Tensiunea dintre două puncte ale circuitului, de exemplu
L L! L , ce poate fi determinată uşor de pe o aşa diagramă:
!
este suficient de a uni liniar pe diagramă punctele corespunzătoare
A şi B, şi de a îndrepta săgeata vectorului obţinut spre potenţialul ce
se micşorează, adică spre punctul A.
Vectorii curenţilor se construiesc de la începutul sistemului
de coordonate. În cazul legării în stea şi în prezenţa conductorului
neutru (fig.2),diagrama topografică poate fi construită, dacă sînt
cunoscute rezultatele experienţei, în ordinea următoare. Dacă
L$ $ tensiunile pe fază a generatorului:
L L L L
$
33
tensiunilor pe fază la generator. Punctul O/ se găseşte pe diagrama
la intersecţia curbelor construite din punctul A cu raza Ua/mu, din
punctul B ± cu raza Ub/mu şi din punctul C ± cu raza Uc/mu.
Tensiunile pe fază la receptor le putem construi, unind punctele O/
şi A,B,C (pentru verificare comparăm mărimea vectorului i i cu
datele experimentale). În continuare alegem scara curenţilor 2
(A/cm). Unghiurile de decolaj
între curent şi tensiuni pe
fază la receptori se determină (dacă sînt cunoscute indicaţiile
aparatelor folosite) cu ajutorul expresiilor :
! ! !
(25)
2 2
2
De la începutul sistemului de coordonate construim vectorii
curenţilor sub unghiurile deja cunoscute faţă de tensiunile pe fază,
corespunzătoare receptorului. Sensul unghiurilor de decolaj îl
determinăm, reieşind din caracteristica rezistenţei fazei
corespunzătoare la receptor. Sumînd geometric curenţii de linie,
obţinem vectorul curentului conductorului neutru:
2L 2L 2L 2Li (26)
În cazul rezistenţei active a conductorului neutru 2L trebuie i
! 2L
L
L
i
2L
2L$ 2L
2L` L L
L ii !
2L
i
L
Lii L
L L L
L
i L
ic
L L 34 L
c
c
c
Fig.5 Fig.6
legării în stea a receptoarelor în prezenţa conductorului neutru
i% $ @$ în fig.5. Întrucît conductorul fazei A este întrerupt (adică
% 2 $ ), în faza B este inclusă o sarcină activ-capacitivă,
iar în faza C ± o sarcină activ-inductivă.
4.3.2c
Fig.7
c
3.c Determinaţi frecvenţa ,perioada ( , ,mărimile efective şi
momentane a tensiunilor de fază:
35
1
50 Ú ( 0,02 R 2 [ [
R 314,159
220 J 220 J 220 J
i [ 2 [ sin iR [
2
i [ 2 [ sin R [
3
4
i [ 2 [ sin R [
3
0 ...001 ..
36
Ê
2 arctan( ) 2 53,132®
@
` )`2 å ( Ê` `` ) 2 ` 12
Ê
2 arctan( ) 2 0®
@
6.c Găsiţi conform legii Ohm mărimile efective a curentului în
faze, apoi determinaţi mărimile momentane a curenţilor, luînd în
considerate defazajul dintre tensiunile şi curent şi găsiţi mărimile
curenţilor ca mediile pătrate a valorilor momentane într-o perioadă.
2 2 44,002
%
[ 2 Ê!
! ( ) !
sin( [ å arctan( `! ))
! )!
1
2! [ ! ( ) 2 2! 44,002 !
0
2 2 21,999 !
[ 2 2 [ Ê
( ) sin(R [ arctan( ))
% 3 @
1
2 [ ( ) 2 2 21,999 !
0
2` `
2` 18,333 !
`
[ 2 4 [
` ( ) `
[ sin( [ )
` 3
1
2` [ ` ( ) 2 2` 18,333 !
0
37
7.c Determinaţi valoarea momentană a curentului în firul nul şi
valoarea lui efectivă:
(
1 2
0 i i i i 20
( 0
0 i
2 0 47.267 !
8.c Găsiţi faza iniţială a sinusoidei i0(t) şi construiţi diagrama
vectorială.
0, i0 i 0 « 0 [ 0 i 0 0
0
t0=0s 2, i0 i 0 0 [ 0 i 0 0
0
1, *
i0 *
n=2 0 9 10
sin 0
20 2
$
Ë$&+$+
38
ÿ,
@
39
9.c Întreruperea fazei C şi firului nul (fig.9)
Fig.9
Determinaţi modelul electronic in EWB şi determinaţi indicaţiile
dispozitivelor în modelul matematic MathCAD, indicând de
asemenea caracteristicile de fază.
10.c Determinaţi mărimile pentru fazele AB formate, compusă
dintre sarcinile de fază AO şi BO conectate serie, şi tensiunea UAB.
i i i
1 2
!
0
! i UAB=381,051 V
40
Fig.10
Rezistenţa activă şi reactivă şi impedanţa fazei AB sânt:
@ @ @ Ê Ê Ê
-
2 2
@ i Ê
! i !
[ sin [ å å arctan `!
! 6 )!
1 2
2!
0
! i 2! &+,.,!
41
12.c Determinaţi indicaţiile voltmetrelor UOA şi UOB pe porţiunile
OA şi OB a ramurii AB cu curentul IAB. Găsiţi mărimile efective ca
mediile pătrate a valorilor momentane luând în consideraţie
defazajul curentului IAB şi tensiunilor de pe porţiunile de circuit.
i &2 % i &+0++J
Ê
i 2 [ 2 [ % [ sin R [ arctan
arctan Ê
6 @ @
1 2
i! [ i! i i!&+0++J
0
i!&2! % i&+,.$J
Ê
0 i 2 [ 2 [ % [ sin R [ arctan
arctan Ê
6 @ @
1 2
i [ i i i &+,.$J
0
Semnul Ä-Ä în expresia U0 A(t) apare în urma cazului când
tensiunea este numeric egală cu lucrul de transfer a sarcinii pozitive
unice de la nodul 0 la nodul A, iar transferul se efectuează contra
direcţiei curentului IAB.
13.c Calculaţi tensiunea de defazaj între circuitul nul şi neutru la
început contra direcţiei curentului de fază OA şi pe bobina
generatorului AN, apoi de-a lungul curentului în fază OB şi pe
bobina generatorului BN.
i ( ) i! ( ) å ! ( )
(
1
iR
( 0
iR ( ) 2 UON=332,919 V
(
1
iR ( ) i ( ) ( ) iR
( 0
iR ( ) 2
UON=332,919 V
Analogic determinaţi valoarea tensiunii între zero şi modul C, luînd
în consideraţie că în bobina generatorului vom merge în direcţia
42
NC, determinăm mărimea activă ±indicaţiile voltmetrului în
modelul electronic. Determinăm la fel faza iniţială a sinusoidei
U0C(t) şi vom construi diagrama vectorială.
( ) iR ( ) ( )
1
i`
0
i` ( ) 2 UOC= 539,069 V
0 ( i` ( 0 ) 0 * ( i` ( 0 ) 0)
2 ( i` ( 0 ) 0) * ( i` ( 0 ) 0)
0
1
i (0 *
)
m=2 Ë i ( 1) *
sin( ËOC=315,86
i * 2
14.c Studiaţi la fel oscilogramele U0N(t) şi U0C(t) în modelul
electronic:
Fig.11
43
-
i 1i
Fig.12
15.c Determinăm rezistenţele inductive şi capacitive a porţiunilor
OA şi OB ca funcţie de R. Determinaţi rezistenţele active şi reactive
sumare în faza AB, inductanţa porţiunii OA şi OB, cât şi a fazei AB
în funcţie de R.
1
Ê iR R [ Ê Ê iR R [ Ê iR
R [
1
iR
R [
RAB=RA+RB
44
XLAB(R)=XLA(R) +XLB(R) XCAB(R)=XCA(R)
+XCB(R)
2
% i iR @ 2 i Ê iR iR
2
% i iR @ 2 i Ê iR iR
2
% iR @ 2 i Ê iR iR
Pentru a determina diapazonul schimbării frecvenţei
unghiulare şi construirea caracteristicilor de frecvenţă vom
determina frecvenţa de rezonanţă a fazei AB, din condiţia că la
această frecvenţă este valabilă egalitatea rezistenţelor inductive şi
capacitive , de aici rezultă formula lui Thomson pentru frecvenţa de
rezonanţă R0
Ê iR 0 iR 0
1 1
R i [ Ê R i [ Ê
R0 [ R0 [
1
R0
1
1 1
iÊ Ê
0
0 0 57,737 Ú R 0 362,769
2 [
Cum se vede că la întreruperea cablului liniar faza AB se află în
rezonanţa de tensiune.
16.c Determinaţi la fel mărimea frecvenţei unghiulare R, la
frecvenţa de lucru 50Hz şi vom indica diapazonul de schimbare a
frecvenţei unghiulare.
R1 2 [ 50 R 200 ...... 500
Construiţi caracteristicile de frecvenţă în dependenţă de curent în
faza AB (fig.13), găsită după legea lui Ohm şi vom însemna
frecvenţele unghiulare R0, R1(pe axa x) şi indicaţiile ampermetrului
din modelul electronic (pe axa y):
45
Fig.13
Determinaţi după legea lui Ohm caracteristicile frecvenţă tensiune
pe porţiunile OA şi OB a fazei AB (fig.14) şi vom indica acest lucru
pe grafic şi indicaţiile voltmetrelor din modelul electronic:
Fig.14
17.c Faceţi concluziile necesare în urma efectuării lucrării.
c
46
1.c Ce se numeşte curent alternativ trifazat?
2.c Ce se numeşte regim simetric a unui sistem trifazat?
3.c Cum se obţine un curent trifazat?
4.c Care tensiune se numeşte de fază şi care de linie, în cazul
legării în stea. Ce relaţii există între ele?
5.c Ce se presupune prin deplasarea neitralei? Cum se calculează
analitic aceată tensiune?
6.c Cum se determină puterile active, reactive şi totală ale unui
sistem trifazat?
7.c Construiţi diagramele topografice şi diagramele vectoriale ale
curenţilor într-un sistem de coordonate comun, pentru un circuit
trifazat, în cazul legării receptoarelor în stea şi în prezenţa
conductorului neutru (sau în lipsa lui), pentru o oarecare sarcină
asimetrică.
47
Ê2ÿ
49
Lucrarea de laborator nr. 5
Êÿ=
>23
5.2.c Ô
5.2.1.c Să se studieze noţiunile de bază referitor la funcţionarea
receptoarelor de energie legate in triunghi.
5.2.2.c Să se analizeze rezultatele primite după efectuarea lucrării.
c
5.3.
+ Noţiuni generale
1
2
1 1
1 3Ê
1
11
A
x a
c x
y b B
C
Fig.1
50
1
23ccccccccccccccc
Se vede că o asemenea legare este posibilă numai în
cazul, cînd suma FEM ce acţionează în acest circuit
este egală cu zero. Punctele comune, obţinute în
rezultatul legării înfăşurării generatorului, bornele
A,B,C sînt folosite pentru conectarea sarcinii
trifazate (fig.1). Legarea în triunghi a receptoarelor
de energie este reprezentată în fig.2.
În circuitele trifazate ce alimentează receptoare monofazate
(aparate electrice de sudat, motoare monofazate, becuri electrice şi
diferite aparate de uz casnic) schimbarea numărului de receptoare
conectate nu trebuie să ducă la schimbarea tensiunii la bornele lor.
Această condiţie se îndeplineşte în cazul legării receptoarelor în
triunghi. În acest caz tensiunile corespunzătoare pe fază şi de linie
ale receptorului trifazat sînt egale între ele, iar curenţii de linie se
determină, folosind prima lege a lui Kirchhoff, dacă sînt cunoscuţi
curenţii pe fauă (fig.2):
51
A K2
L
IA
L
I L
I ca
B Z ca Z ab
L
I ab
L
IC L
I bc
C
Z bc K1
Fig.2
+1
L
U ab
L
I
R
L
I ab
+j L
I ca
L 2L
L
U
IC bc
L
IB
L
U ca
Fig.3
52
unghiul de decalaj ij>0 (corespunde unei sarcini activo-inductive).
Atunci numerele complexe a tensiunilor vor fi egale cu:
L
2
L
2 i 120 Y
120 Y
L
i 2 120 Y
120 Y
(2)
Numerele complexe ale curenţilor pe faze vor fi
egale cu:
2L L
2
2L
L
2 i å120 Y
(3)
2L
L
2 i 120 Y
53
;c întreruperea fazei
la receptor (întrerupătorul Ʉ1 este
deconectat, iar Ʉ2 -conectat)
;c întreruperea conductorului de linie a fazei A (întrerupătorul Ʉ2
este deconectat, iar Ʉ1 - conectat)
;c întrerupătoarele Ʉ1 şi Ʉ2 sînt conectate, iar rezistenţa activă a
fazei
este înlocuită de rezistenţă de aceeaşi mărime, dar cu
caracter capacitiv.
Pentru regimul simetric (regimul 1) diagrama topografică şi
diagrama vectorială ale curenţilor sînt reprezentate în fig.4.
Curenţii de fază ai receptorului 2
2
2
2 ÿ 1, . Vectorii
+1
L
I ca L
I
L
I ab
L
I bc
+j
L
ca
L
I ab
L
Ic
L
I ca L L
L
I bc bc I
Fig.4
acestor curenţi sînt în concordanţă de fază cu vectorii tensiunilor pe
fază L
, L
, L
(sarcina activă şi unghiurile de decolaj sînt
egale cu zero).
Curenţii de linie sînt de 3 ori mai mari decît curenţii de fază şi se
2 2 2 2Ê 32 ÿ 3,
determină cu ajutorul expresiilor (1):
În cazul deconectării întrerupătorului K1 (regimul 2),
curentul Ibc=0. Potenţialul punctului este egal cu potenţialul
punctului . Curenţii Iab şi Ica în cazul dat nu se schimbă şi curentul
54
+1
A
L
U Aa
+j
L L
I ca
U ca a ULab
C,c L B,b
U bc
L L
I abL L L
Ic I ab L
I ca I
I
Fig.6
L L
IB L
I ab
IC L
I ca
Fig.5
L L
IA
I ca
L
I bc L
I ab
L
I ab
L
IB
L
I ca
L
I bc L
IC
Fig.7
Din diagramă putem determina: IA=1A
I B 2 I bc cos 75Y ____ A I C 2 I ca cos 15Y ____ A.
Calcularea unui circuit asimetric trifazat în cazul legării sarcinii în
triunghi iZ ab Z bc Z ca şi cunoaşterii tensiunilor pe fază
L ,U
U L ,UL (fig.2) se efectuează în felul următor:
ab bc ca
L
U L
U L
U
L
I ab ab L
I bc bc LI ca ca
Z ab Z bc Z ca
Curenţii de linie se determină cu ajutorul expresiilor (1).
c
c
+
56
Fig.8
3. Determinaţi frecvenţa f, perioada T, unghiul de faza R şi
amplituda tensiunii de faza:
1
f = 50 Hz T = 2 0
220 3 2 V
4. Determinaţi valoarea momentană a tensiunii de faza in circuit:
i 0 sin iR
2
i 0 sin R
3
4
i 0 sin R
3
: 0,.001..
5. Determinaţi mărimea tensiunii de fază efective:
1( 2
i 381,051 J
(0
57
1 2
` ` i `
381,051
0
1( 2
i 381,051 J
( 0
%
* : )
*
!
?
0
a:!? 6
)! 3 @ 6 @ 12
Ê 8 Ê 4 Ê 0
4 12 0
2) * 0*0
a a:6
2 2
! ) ! å i Ê! `!
5
2 2
` ) ` å i Ê ` ` ` `
10
2 2
@ iÊ 12
8. Găsiţi conform legii lui valorile efective a curenţilor: fazei
AB, apoi determinăm valoarea momentană a curentului luînd in
consideraţie defazajul dintre tensiune şi curent in faza AB şi găsim
valoarea efectiva a curentului:
2 2 ! 76,21 !
2
`! Ê!
! i !
sin å
! )
!
1 2
2! ! i 2 ! 76,21 !
0
Asemănător găsiţi valorile indicate de ampermetre in fazele BC şi
CA:
2 2 38,105
58
2
2
Ê
i
sin R
3 @
1( 2
2 i 2 38,105
(0
2 `! `!
2 31,754
`!
2
4
Ê`!
`! i `!
sin å
``!
`! 3 ) `!
1 2
2 `! `! i 2 `! 31,754 !
0
12) *
* 7 ?
a
6
1( 2
! i ! i `! i 2 i
(0
2 107,803
1( 2
i i ! i 2 i
(0
`
2 40, 227 !
1( 2
i i i 2 i
(0
2 69,735
c
c
c
@
c
59
10.c Întreruperea liniei B. (fig.9)
Fig. 9
11. Determinaţi mărimile pentru faza CBA formată, compusă din
sarcini de faza AB şi BC conectate serie şi tensiunii liniare UCA
conectate paralel cu faza CA. Rezistenţele active inductive,
capacitive şi impedanţa, respectiv sunt:
@ @ @ @ 9
Ê Ê Ê Ê 12
16
2 2
` ! )` ! å iÊ` ! `` ! 9,849
Mărimea momentană şi efectivă a curentului in faza CBA
este:
2 2 38,69
60
2
4
Ê`
` i `!
sin å
`` ! !
!
` 3 )` !
!
1( 2
2
i 2 38,69
(0
Curenţii in liniile A şi C a circuitului respectiv sunt:
1( 2
i i i 2 i 2 68,925
( 0
1( 2
i i i 2 i 2 68,925
(0
12. Determinaţi valorile momentane şi efective a tensiunii pe
porţiunile AB şi BC conectate consecutiv, ramurii CBA luînd in
consideraţie defazajul dintre curentul ICBA şi tensiunile pe
porţiunile AB şi BC.
! 2 ` ! [ ! ! 193.449J
4 [
Ê
( ) : 2 [ [ 2 [ sin R [
tan
tan Ê
3 @ @
(
1 2
( i
0
193.449J
2 [ 386 .899J
4 [
Ê`
`
` ( ) 2 ` ! [ ` [ 2 [ sin [ å tan `` ! !
å tan Ê ` `
3 )` ! )`
(
1 2
(0 i ` 386 .899
61
-
1
13. Determinaţi mărimile valorilor efective a tensiunii
liniare, rezistenţele active a porţiunilor AB şi BC fazei CBA,
mărimile inductanţelor şi capacităţilor.
220 * 3J
@ &+ @&.
Ê &0.®ÚÊ&4+®Ú
&44ÿ &.ÿ
14. Determinaţi rezistenţele inductive şi inductive ca funcţie de R.
Ê 2R3&R Ê Ê2R3&R Ê
2R3& R 2R3& R
15. Găsiţi rezistenţa activă şi reactivă a fazei CBA, rezistenţa
totală pe porţiunile AB şi BC, şi de asemenea la toată faza CBA
ca funcţie de R pe porţiunile AB şi BC.
@ &@
@
Ê 2R3&Ê 2R3
Ê2R3
2R3& 2R3
2R3
% (R ) @ 2 ( Ê (R ) (R )) 2
2
Z BC (R ) @ ( Ê (R ) (R )) 2
2
% (R ) @ ( Ê (R ) (R )) 2
Pentru determinarea diapazonului măsurării şi construirea
graficului găsim frecvenţa de rezonanţă a fazei CBA din condiţia că
pe această frecvenţă este adevărată egalitatea rezistenţelor inductive
şi capacitive din care rezultă formula lui Thomson pentru frecvenţa
de rezonanţă 0:
62
Ê 2R 3&Ê 2R 3
Ê2R 3&R Ê
R Ê&
R 2Ê
Ê3
2R 3& 2R 3
1 1 1
2R 3&2 R 3
2 R 3& * ( )
R
Ê 2R $3& 2R $3
1
R0
1 1 1
( Ê Ê ) * ( )
R $&+.4.
$&R $ $&
44+4Ú
Cum observaţi la întreruperea liniei fazei CBA se află în
rezonanţă de tensiune.
16. Determinaţi mărimea frecvenţei unghiulare 1 la frecvenţa de
lucru 50 Hz şi vom indica diapazonul frecvenţei unghiulare.
& $
R &$$
$$
17. Găsiţi mărimea completă a rezistenţei de fază CBA pe
frecvenţa de lucru şi vom construi graficul dependenţei
frecvenţei de rezistenţa completă.
63
Fig.10
18. Construiţi caracteristica frecvenţei de curent în fază
CBA, găsită după legea Ohm, construită în Electronic
Workbench 5.12:
ÿ
19. Determinaţi după legea lui Ohm caracteristicile tensiune-
frecvenţă pe porţiunile AB şi BC a fazei CBA şi depunem pe
grafic indicaţiile voltmetrelor din modelul electronic:
64
Fig.12
20. Faceţi concluziile în urma efectuării lucrării.
65
Ê
%
6.2.c Ô
c
+c Să se studieze noţiunile de baza a legii comutaţiei, procesele
ce se petrec în condensator la comutare.
0c Să se analizeze rezultatele primite după efectuarea lucrării.
c
6.3.
6.3.1c R
Procesul de trecere a unui circuit dintr±o stare stabilizată în alta se
numeşte proces tranzitoriu. Spre deosebire de procesele stabilizate
(staţionare), procesele dinamice tranzitorii se descriu cu ajutorul
ecuaţiei diferenţiale. Orice schimbări ce au loc într-un circuit
(conectarea şi deconectarea elementelor active şi pasive,
scurtcircuitul unei porţiuni de circuit, schimbarea bruscă a
parametrilor etc.) se numesc schimbări de comutaţie sau comutaţii.
În orice procese tranzitorii şi permanente (stabilizate) se
respectă două condiţii principale, ce pot fi formulate ca legi de
comutaţie:
1.c Într-o oarecare ramură cu inductanţa curentul (fluxul
magnetic) păstrează în momentul comutaţiei acea valoare, pe care o
avea pînă la comutaţie, apoi variază, începînd cu această mărime.
2.c Într-o oarecare ramură tensiunea şi sarcina electrică a
condensatorului păstrează în momentul comutaţiei acele valori, pe
care le avea la comutaţie, apoi variază, începînd cu aceste mărimi.
66
Ambele legi sînt bazate pe principiul, că
schimbarea bruscă a energiei acumulate în inductanţă şi
capacitatea este imposibilă.
Cercetaţi procesele de încărcare şi descărcare a unui
condensator.
c
Ñc
c
Aplicînd legea a doua a lui Kirchhoff (fig.1),
compunem ecuaţia diferenţială, ce ar exprima decurgerea
acestui proces:
@
& (1)
5@
C
U
ÿ
`
` (2)
Luînd în consideraţie valoarea curentului (2) şi (1),
obţinem ecuaţia:
@ (3)
Soluţia acestei ecuaţii diferenţiale prezintă legea
variaţiei tensiunii condensatorului în decursul procesului
tranzitoriu:
67
i
, (4)
` i 1 )` (11)
Curentul tranzitoriu este egal cu :
i @
(12)
@
Curbele U0(t) şi i(t) sînt prezentate în fig.2.
2$3&$
2$3& @
uc
Fig.2
69
Dacă un condensator prealabil încărcat pînă la tensiunea U0
este conectat la o rezistenţă R, va avea loc procesul de descărcare a
lui. Ecuaţia (1) în acest caz poate fi scrisă în felul următor :
5@&$ (13)
@ 0 (14)
Soluţia acestei ecuaţii diferenţiale omogene este expresia :
` ` . ! (15)
!
Constanta arbitrară A se determină din condiţia, că în timpul t=0
UC(O+)=UC(O-)=A=U0
atunci: ` i 0 0
)`
,
iar curentul tranzitoriu: i ` `
` )`
)
Curbele 23 şi23 sînt prezentate în fig.3.
cccuc
t
@c
u
i
ÿ
70
.+
c
1.c Montaţi circuitul pentru încărcarea capacităţii C prin rezistenţa
R2, corespunzător schemei din fig.4.
ÿ !c
2.c Fixând cheia în poziţiile 1 şi 2, încărcaţi şi descărcaţi de câteva
ori condensatorul C1 prin rezistenţa R2 şi desenaţi de pe ecran pe
hârtie curbele i2(t), UC(t) ± în cazul încărcării şi descărcării
condensatorului. Valoarea rezistenţei R2 trebuie fixată după
indicaţia lectorului.
3.c Stabiliţi tensiunea şi curentul în condensator (fig.5)
71
ÿ
4.c Repetaţi punctul 2 şi 3 pentru "c
alte două valori ale rezistenţei R2
(conform indicaţiei lectorului). După terminarea experienţei,
descărcaţi condensatorul C1. Toate curbele experimentale din p.3
trebuie introduse în darea de seamă.
5.c Determinaţi grafic şi analitic constantele de timp ale circuitului
(fig.5) în cazul când întrerupătorul este deschis ( 1) şi cuplat ( 2).
6.c Scrieţi pentru fiecare dintre schemele cercetate ecuaţiile
diferenţiale şi rezolvarea lor, obţinând legea variaţiei curentului şi
tensiunii pe condensatoare.
7.c Pe desenele cu curbele experimentale UC(t) şi i(t) construiţi
curbele U/C(t) şi i/(t), folosind experienţele obţinute. Comparaţi
caracteristicile obţinute în mod experimental şi teoretic.
73
Lucrarea de laborator nr. 7
c
@
Ê>Ê!Ê
7.2.c Ô
7.3.1c R
@
Ê
c
ÿ
întrerupătorului începe procesul de descărcare.
74
Pentru a determina legea variaţiei tensiunii condensatorului,
compunem ecuaţia diferenţială, aplicând legea a doua a lui
Kirchhgoff:
@ [ Ê
0 (1)
Tensiunea condensatorului şi curentul în circuit în decursul
procesului tranzitoriu se determină ca suma componentei stabilizate
(staţionare) şi componentei de variaţie liberă.
å
å .
Valorile componentelor stabilizate ale curentului şi tensiunii
sânt egale cu zero. Componentele variaţiei libere
şi se
dermină ca soluţia generală a ecuaţiei omogene:
@ [ Ê [
0 (2)
Folosindu-ne de expresia ` , ecuaţia (2) poate fi scrisă
în felul următor:
2
@
[ 0 (3)
2 Ê Ê[
Soluţia generală a ecuaţiei (3) de ordinul al doilea, cât şi
caracterul procesului tranzitoriu, depind de caracterul
rădăcinilor ecuaţiei caracteristice:
@
@
1
1, 2 (4)
2[ Ê 2Ê Ê[
care, după cum se vede depind de parametrii R,L,C ai circuitului.
Deosebim, în condiţiile corespunzătoare, descărcarea a
aperiodică, cazul limită de descărcarea aperiodică şi descărcarea
oscilatorie a condensatorului (descărcarea periodică). Să cercetăm
aceste cazuri.
Descărcarea aperiodică a unui condensator încărcat până la
tensiunea U0 în circuitul R,L se numeşte descărcarea, în procesul
75
căreia tensiunea condensatorului descreşte treptat de la U0 până la
zero. Regimul aperiodic are loc în cazul, când ambele rădăcini (4)
@2 1 Ê
p1 şi p2sânt reale negative, adică când 2
« sau ) 2
4Ê Ê `
Componentele de variaţie liberă se vor micşora cu timpul şi pot fi
scrise în felul următor:
1 2
1 [ 2 [
(5)
unde A1 şi A2 sânt constante arbitrare ce pot fi calculate,
cunoscând condiţiile iniţiale ± valorile
, pentru t=0 din
ecuaţia (5) şi din următoarea ecuaţie:
`
i
` !1 1 1
å !2 2 2
(6)
`1 2
0 i 1
2 0
i 1
2
,
2 1 Ê( 2 1 )
1
unde 1 [ 2 , din (3) şi (4).
Ê
Tensiunea la bornele rezistenţei uR şi inductanţei uL în regimul
tranzitoriu este egală cu:
76
0@
@ @
Ê ( 2 1 )
i 1 2
,
0
Ê Ê
2 1
1 [ i 1
2 [ 2
c
ÿ
Să tragem atenţie la următoarele momente:
;c În punctul iniţial t=0, deaceea 0 , linia tangentă la
curba uC(t) în punctul t=0 este orizontală
;c Valoarea maximă a curentului de descărcare are loc în acel
moment de timp, când curba uC(t) trece prin punctul de îndoire
;c Tensiunea la bornele inductanţei uL(t) îşi schimbă sensul,
după ce curentul trece valoarea ca maximă.
Cazul limită de descărcare aperiodică are loc când ambele
)
rădăcini sânt egale între ele: 1 2
. În
2Ê
acest caz rezistenţa conturului este egală cu aşa numită
77
Ê
rezistenţă critică ( ) )
2 ), iar tensiunile şi
`
curentul în circuit pot fi scrise în felul următor:
0
0 i1 [
Ê
Ê 0 i1 å .
Curbele uC, i şi uL nu se deosebesc de curbele fig.2,
adică descărcarea va fi şi în acest caz aperiodică.
Descărcarea condensatorului va fi periodică, când
Ê
@c2 . Atunci ambele rădăcini ale ecuaţiei
caracteristice (4) vor fi numere complexe conjugate:
1 R 0 , 2 R0 ,
2
unde e coeficient de armotizare, iar
2Ê
1 )2
0 2 frecvemţa ciclică a oscilaţiilor amortizate
Ê` 4 Ê
de descărcare, 0 2 - perioda oscilaţiilor amortizate.
0
78
astfel:
0
sin iR 0
sin iR 0 ,
R 0 Ê
0
sin i 0 å 2 sin i 0 å ,
0Ê
0
Ê sin i 0 u Ê sin i 0 u .
sin u
Curbele
2323sânt prezentate în fig.3.
c
c
c 2
c
($
ÿ+
Dacă în circuitul electric fig.1. R=0, oscilaţile vor fi neamortizate.
Frecvenţa ciclică proprie a oscilaţiilor nearmortizate se
determină astfel: 0/ 1 .
Ê`
Oscilaţiile ce au loc în circuit sânt caracteristice de decrementul
oscilaţiei, ce arată cât de repede are loc amortizarea oscilaţiilor.
Decrementul oscilaţiei este egal cu raportul:
79
( )
sin iR 0 (0
è .
( (0 )
( (0 ) sin iR 0 ( (0 )
Deseori pentru aprecierea termenului de amortizare este folosită valoarea
decrementului logaritmic al oscilaţiei:
è Ô(0 , 0 2 .
0
Amortizare este cu atât mai pronunţată, cu cât este mai mică
inductanţa L.
4+c
ÿ !c
2.c Stabiliţi tensiunea şi curentul în inductanţă (fig.5)
80
Fig.5
Fig.6
81
5.c Stabiliţi tensiunea şi curentul în 3 puncte indicate de lector
(fig.7,8)
Fig.7
ÿ #c
6.c Determinaţi grafic şi analitic constantele de timp ale circuitului
(fig.7,8) în cazul când întrerupătorul este deschis ( 1) şi cuplat ( 2).
82
Fig.9
8.c Stabiliţi tensiunea Uab şi curentul + în 3 puncte indicate de
lector (fig.10,11).
ÿ $c
83
ÿ c
9.c Montaţi circuitul electric cu conform schemei (fig.9).
ÿ
c
10.c Stabiliţi tensiunea Uab şi curentul în 3 puncte indicate de
lector (fig.13,14).
Fig.13
84
Fig.14
11.c Transferaţi rezultatele experimentale pe hârtia milimetrică.
Folosind curbele uc(t), obţinute experimental, construiţi, cu ajutorul
metodei derivării grafice şi înmulţirii la un număr constant, curbele
ur(t), uL(t), i(t) în cazul descărcării aperiodice.
85
Ê2ÿ
86
31.c Ursea P.C. Electrotehnica aplicată. - Bucureşti: Editura
Tehnică, 1995, -335pag.
32.c Fransua A. Electrotehnica şi electronica. Manual pentru licee
de specialitate, anul 3 şi 4. ±Cimişlia, 1993, -415pag.
33.c Potângă Arhip. Bazele teoretice ale electrotehnicii. Analiza
circuitelor electrice liniare în regim periodic sinusoidal şi
nesinusoidal. Ciclu de prelegeri. ± Chişinău, U.T.M.,1995,-160pag.
34.c Potângă A., Duradji V. Bazele teoretice ale electrotehnicii.
Analiza circuitelor electrice neliniare. Îndrumar de lucrări practice
N434.-Chişinău, U.T.M.,1995,-75pag.
35.c Potângă Arhip. Bazele teoretice ale electrotehnicii. Programa
cursului şi lucrări de laborator. Îndrumar metodic N431.-
Chişinău,U.T.M.,1995,-63pag.
36.c Potângă Arhip., Derevenciuc Gh. Electrotehnica generală.
Îndrumar de laborator N 524.- Chişinău,U.T.M.,1996,-48pag.
87
u@2Rc
..........................................................................9
2ÊAÊ;&3B...........10
1.1c 2Ê@ ..........................................10
1.1.1. Formatul general al fişierului ....................................10
1.1.2. Introducerea principalelor elemente de circuit ...........10
1.1.3. Principalele tipuri de analiză efectuate de program ...11
1.1.4. Meniurile programului ³EWB´...................................12
1.1.5. Instrumentele puse la dispoziţie de program ..............13
1.1.6. Afişarea rezultatelor în program .................................13
1.2
ÊÊ2ÊA;B«15
1.2.1. Lansarea în execuţie a programului ............................15
1.2.2Deschiderea şi închiderea fişierelor .............................15
1.2.3. Salvarea fişierelor .......................................................16
1.2.4. Importul şi exportul fişierelor .....................................16
1.2.5. Lucrul cu imprimanta .................................................16
1.2.6. Închiderea programului ...............................................17
1.3 Ê
Ê>A;B.....................17
1.3.1.cSurse de curent şi tensiune ..........................................17
1.3.2. Componentele de bază ................................................18
1.3.3. Indicatoare««««««««««««««««.. 22
1.4.1. Multimetru ...................................................................22
1.4.2. Generator funcţional «««««««««««««23
1.4.3. Osciloscop «...««««««««««««««....25
1.4.4. Ploterul Bode ««««««««..«««««««.27
88