Sunteți pe pagina 1din 8

• Spiritualitate

Ioan
Casian si rugaciunea focului

Pustiul - locul marilor experiente ale desavarsirii

Practica desavarsirii spirituale are o traditie de aur in Romania. Primul nume mare
consemnat de istoria ascezei crestine este cel al lui Ioan Casian de la Gurile Dunarii.
S-a nascut in anul 360. A trait in acelasi veac cu cei patru martiri de la Niculitel
(Tulcea) - Zotikos, Attalos, Kamasis si Philippos, scrisi pe piatra. In secolul VI, din
aceste locuri va pleca si Dionisie Exiguus ("Smeritul"), cel care fixeaza anul unu al
erei noastre: Anno Domini. Astfel ca anul unu incepe in Romania. Se spune ca daca
un tinut a dat un sfant, toti oamenii acelui tinut au mari inlesniri la mantuire. Asa
sa ne fie noua

In cautarea maestrilor

Ioan Casian pleaca de tanar din tinutul dunarean al Dobrogei, pornind in calatorie de
invatatura tainica, in cautarea maestrilor. Am zice: calatorie initiatica. El prefigureaza
modelul etern al cautatorului de intelepciune si pleaca in Orient. Caci Orientul este, de
milenii, locul marilor experiente ale desavarsirii. In cazul de fata, este vorba de Orientul
crestin.
Din cartile lui Casian reiese ca el a calatorit mult si cu entuziasm. Este ascetul calator.
Caci exista si o astfel de asceza. Exista doua tipuri de asceti: calatorul si nemiscatul.
Altfel zis:
:
Tipul intensiv, ilustra
t de Antonie cel Mare, care a stat numai in chilia lui, numai in pustia lui, peste 80 de ani,
din cei 106 cati a trait (250-356). In acest timp, a iesit doar de doua ori din pustie si a
mers la Alexandria sa dea un indemn crestin. Dar n-a mai iesit si a treia oara, cand a fost
invitat de imparat. A ramas in pustie, a luptat cu ispita, a biruit pana la miracol, a
convorbit cu Dumnezeu, a avut sute de ucenici. Ascetul model.
Tipul extensiv este ilustrat de Ioan Casian, care a calatorit mult si departe, vizitand
asezaminte calugaresti, vizitand dascali mari, dorind intelepciune, improspatat de spatii
inspirate, de intalniri admirabile si de altare datatoare de har.
Viata lui Ioan Casian este un roman initiatic, ascetic. Un cercetator englez chiar vorbea
de "dimensiunea aventuroasa a duhovniciei crestine", reflectata in cartile lui Casian.
Cartile sale, mai ales "Convorbiri duhovnicesti", vadesc acel simt de intimizare a
misterului, care aminteste de Milarepa (evident, acesta traieste mai tarziu). Cele trei
calatorii initiatice ale lui Milarepa si practica sa pe langa inteleptii vremii permit o
analogie cu cele trei calatorii ascetice ale lui Casian.

"Universitatea" pustiei

Ioan Casian, impreuna cu sora sa si cu prietenul sau Gherman (si el dobandind viata de
sfant), au plecat in Orient. Prima calatorie duhovniceasca a fost in Tara Sfanta, la
Betleem. Sora lui se va calugari si va ramane pana la sfarsitul vietii intr-o manastire din
Betleem.
Ioan Casian ramane aici doi ani. Sta intr-o chilie, nu departe de pestera unde s-a nascut
Mantuitorul. Face asceza si asculta sfatul duhovnicului; viziteaza comunitati manastiresti
din Siria si Mesopotamia.

Sf. Ioan Casian

O impresie puternica, din acelea care formeaza caracterul, i-a lasat-o intalnirea cu
calugarul Pinufie, mare anahoret al veacului: cel care, ajungand vestit, a fugit tot mai
departe, tot mai la pustietate, ca sa scape de laudele oamenilor.
Urmeaza o alta etapa rodnica in viata lui Casian: calatoria in Egipt, in pustia schetica.
Aici Casian si Gherman raman 7 ani. Si, dupa o scurta intrerupere, inca 7 ani. Casian ar fi
vrut sa ramana pentru totdeauna aici. Dar niste tulburari ivite la Constantinopole il silesc
sa paraseasca Egiptul si pustia.
Ioan Casian avea din plin si vocatia chiliei, vocatie de anahoret, cum vedem din acesti 14
ani petrecuti in pustia schetica. El spune, de altfel, ca ambele feluri de vietuire sunt
folositoare: si cea de anahoret, si cea de obste.
In manastirea de obste e bine sa petreci o vreme, pentru taierea vointei proprii. Iar dupa
aceea, dupa despatimire, sa ramai in pustie, pentru desavarsire. Acestea ar fi cele doua
aspecte ale unei experiente complete.

"Sa fugi de femei si de episcopi"

A treia etapa a formarii lui Ioan Casian a constituit-o intalnirea cu Ioan Hrisostomul
(Gura de Aur), la Constantinopole. In preajma acestui mare luminat ramane 5 ani.
Este anul 400. Marele Ioan Hrisostomul incepe sa fie persecutat.
Oare de ce sunt persecutati oamenii mari? De ce patriarhul Teofil al Alex
andriei a inceput sa cleveteasca si sa-l calomnieze pe Ioan Gura de Aur? Din cauza
invidiei, se vede. Dar oare de ce atata invidie si ocara la un patriarh, la un episcop?
Se pare ca atunci, Ioan Casian, prieten intristat, a notat enigmatic aceasta fraza: "Monahul
trebuie sa fuga de femei si de... episcopi!" Adica sa fuga de legare afectiva si de ispitele
apropierii de cei mari.

Misiunea in lume - Slujirea

In 405, Ioan Casian merge la Roma, sa-l apere pe Ioan Hrisostomul. Si sa-l apere pe
Evagrie. Cei doi maestri ai sai: Evagrie si Hrisostomul. Etapa formarii sale se incheiase.
Incepe etapa misiunii. La Roma, apara cu succes pe Ioan Hrisostomul. Este doar un ragaz
pentru marele om. Caci prigoana contra lui Hrisostom va continua pana ce acesta va fi
omorat de patru episcopi ai patriarhului Teofil din Alexandria.
Pentru Ioan Casian urmeaza 10 ani de interiorizare. Dupa care, el vine la Marsilia (in anul
415) unde intemeiaza doua manastiri. Ultima parte a existentei si-o petrece la Marsilia,
aici isi scrie cartile, aici scrie primul "regulament" monastic; primeste binecuvantarea
Bisericii pentru a-si difuza invatatura. Se ocupa de organizarea vietii monahale si de
cristalizarea metodei. Azi, exegetii din Marsilia demonstreaza cu aplomb ca Ioan Casian
este numai al lor. Asa cum noi demonstram ca-i numai al "patriei".

Rugaciunea focului

De la acest mare proto-roman, Ioan Casian, au ramas doua "metode" pentru cei care cauta
desavarsirea.
Aici s-au inchinat si primii crestini din Dobrogea

1. Metoda exterioara, sintetizand idei de la Evagrie si de la alti parinti filocalici, invatand


despre:
- Despatimirea sau tamaduirea celor 8 pacate;
- Crucificarea propriei vointe (mai ales in viata cenobitica);
- Purificarea mintii de orice urma grosiera, prin unirea cu Hristos (mai ales in viata
anahoreta).
Ca procedeu de meditatie, propune repetarea catorva formule filocalice. Anticipeaza,
asadar, procedeul oratio mentis.
Recomanda rugaciune scurta si silentioasa, care sa ajute concentrarea. Iar ca sa domini
"valurile de gandire, agitatia interioara" el spune ca singurul mod este: sa tii mintea
nedezlipita de Dumnezeu. Insista mult pe dobandirea discernamantului, "puterea de a
deosebi lucrurile", "dreapta socoteala". La intrebarea care este virtutea cea mai inalta
dintre cele trei (postire, despuiere, milostenie), el raspunde ca cea mai inalta intre cele trei
este... a patra: dreapta socoteala! Fara aceasta, orice virtute se transforma in contrariul ei!
2. Metoda secreta, despre care aflam doar cateva jaloane, si nu avem dreptul s-o spunem
decat tot codificat. Metoda secreta este "rugaciunea focului", o rugaciune mistica, "oratio
mentis", sau noera proseuche, fara cuvinte. Este numita intr-un "cod" stabilit mai tarziu,
"rugaciunea vazatoare". O convorbire cu Dumnezeu care incepe sa se petreaca atunci
cand tac gandurile. Rugaciunea focului nu trebuie descrisa, ci practicata. Si foarte putini o
dobandesc intr-un veac.

• Vasile Andru

Citat din cartea lui Vasile Andru, "Terapia destinului" (Eros si rugaciune(1) (ii multumim
Iulianei Bacioiu)

Eros si rugäciune (I)


1. Prietena mea misticà rn-a intrebat: ,,Existã legáturà intre sfintenie si abstinenta?
Asceza este necesarà iluminàrii? Lipsa ascezei aspre ne face sa rat am sfintenia?” Ea
zicea: ,,Bàrbatii sunt prea grabiti sa-si risipeascà energia. Rarnakrishna avertiza cà actul
sexual este o primejdie pentru iluminare”. Prietena mea era nelinititä si mistica.
2. ,,Daca femeile ar fi mai indraznete, nici un barbat n-ar atinge desavârsirea”. Asa zicea
un calugar medieval. El vede mecanismele de apärare active si un Iibidou nesublimat. Se
mai vàdeste prejudecäti despre asa-zisa adversitate intre sex si desavârsire.

3. Prietena mea misticä se temea de pàcat. Am inteles astfel ca ea nu se ruga destul. Cine
nu se roagà se teme de pacat. Dacä te rogi, nu te mai temi de vicii si de eroare. Ruga
regleazà distanta convenabila intre noi si pàcat. Ea da másurä si placere corectà.
4. Pofta si perfectiune. Se petrece asa. Pe masurä ce sporesti in rugàciune (adicà
reculegere sau meditatie trupul isi diminueazä de la sine trebuintele instinctuale de
baza.si derivatele lor.
Omul are 44 de trebuinte de bazä. Când nu si le satisface, incepe suferinta. Când suferinta
e neinteleasà, incepe nevroza.
Omul care mediteazà are tot mai putine trebuinte. De Ia 44 Ia 22. Omul cu 11 trebuinte
este optimizat. Cel care are doar 2 trebuinte se aflà in vestibulul nemuririi.
Meditatia reduce trebuintele trupului fàrà a produce nevroze. Orice reducere fortatà a
trebuintelor, produce tulburare. Numai red ucerea metodicà (adica pnin contemplare,
rugaciune) te ridicä deasupra trebuinte1or. Te eIibereaza.
Libertatea este o stare a mintii, zice inteleptul.
5.In orice suferintà se aflà un punct dulce. A descoperi acel punct. A-l extinde, mutându-
te in el.
6. Reformulez un precept din Palamas: Materia rugàciunii este foamea sexualà.
7. Infrânarea nu este inceputul vietii inalte, ci efectul ei. Nu este o conditie, ci o
consecintà. Cine incepe suisu1 prin abstinenta dura, riscà sà producà tulburare in trup.
Abstinenta este urmarea conturärii scopului: eliberarea mintii.
Viata curatä incepe prin lovirea gandurilor.
Cat timp suntem neevoluati, nu avem spor la abstinentà si drept Ia virtute.
8. Despre Sade s-ar spune ca este un aberant. Aber atia,ca si boala, este un mod
informational. Astfel materia primeste vesti despre ea insasi.
Casanova ce este? Este expresia unei mentalitati europene care confunda potenta cu risipa
seminala. Casanova nu
se compara cu Don Juan, acesta din urma fiind si
filosof, transformând adica disidenta sa erotica in cugetare.

9, Seductia imposibila: Nu poti stârni la act erotic pe un partener la care instinctul s-a
ingemanat cu rugaciunea.
10. Cine a ajuns sa transforme in rugaciune 9 acte sexuale din 10 este un intelept. Cine
transforma in rugaciune 99 acte sexuale din 100 este un nemuritor.
11. Ma veti intreba: dar cum se face aceasta? Ca am zis ca dezaprobam abstinenta si
frânarea pagubitoare a dorintei. Vorbim de sublimare. Care-i procedeul sublimarii? —
Mutarea gândului spre ,,sublim”. Dezvoltarea activitatilor de pontifex ale Eului: creatie,
integrare, transcendenta. Eul pontifex (adica facator de poduri: intre oameni si oameni,
intre oameni si cer uri) este eul eliberat. Un procedeu de imbunatatire pe care-l recomand
este lovirea gândurilor. In stare relaxata loveste bruiajul mental cu o sintagma autoritara,
veche pâna Ia sacralitate; odata aleasa, nu o mai schimba, pentru ca ea se inradacineaza in
tine ca si numele tau. Loveste de 3.000 de ori pe zi, pentru a obine o punficare medie.
12. Exista trei moduri de a dobândi putere: prin economie de putere, prin producere, prin
captare de putere.
Economisirea este modul omenesc, este modul cel mai Ia indemâna. Economia aduce
putin, dar trainic.
Producerea puterii, sau dezlegarea ei din zone latente ale trupului, este modul major si
cere o disciplina initiatica. Este modul sapiential.
Captarea ei este modul religios.
13. Practicianul, in stadiul ,,jad”, poate färä paguba sa a iba un act sexual complet Ia un
interval calculat astfel:
numàrul anilor persoanei impàrtit la doi dà o cifrà care indicà numarul zilelor de daruire
seminalà. Dacä este mai frecvent, se irosesc o serie de efecte pozitive obtinute prin
lucrare. In stadiul de ,,diamant” se recomandà economia totala si sublimarea.
Practicând contemplatia, trupul aflà singur sà-si regleze periodicitatea si sa-si curete
energia.
14. Postul (alimentar) este hrana viziunii. Efectele bune ale postului sunt zàdarnicite de
actul sexual. Pàzitorii ritualului spun cà un act sexual anuleazà un post alimentar de 21 de
zile. De aceea, pentru cei care cad in ispità in timpul postului mare, canonul cere
repetarea postului alimentar in perioada imediat urmàtoare.
15. Intre eros si rugaciune existà aceeasi legatura ca intre eros si moarte.
Adicä: rugaciunea smulge dinspre satisfacerea erotica partea de fiirtà muritoare.
Teama de moarte naste excese vitale: adica determina tocmai accelerarea spre moarte.
16. Occidentul räspunde Ia spaima de moarte prin desfrâu erotic. Orientul räspunde prin
reprimare ascetica. Ambele raspunsuri sunt de tip saturnian, sunt eronate.Ambele sunt
excesive. Tot ce este excesiv accelereaza mersul spre moarte.
Desfrâul este un exces vital. Prin asceza aspra,prin abstinenà durà, prin reprimarea
dorinetelor se produc jubilatie si trairi extatice, ca din orice exces.
In asemenea cazuri, creierul se consuma febril,spasmodic. Nici desfrâul, nici prohibitia
viciului nu sunt solutii de sublimare a vieii. Toate sunt expresii inconstiente ale fricii de
moarte.
Terapia fricii de moarte este aceeasi cu terapia destinului.
Constrangerea carnii nu aduce stingerea poftei.Ci, treptat, o pogorâre a gândului in vidul
carnal,in spatiile albastre ale materiei carbonice din trup. Carnea se lumineaza de gand, si
atunci, in mod firesc, instinctele hrane sc lumina.
17. Pânä Ia rugaciunea purä, pãnä Ia aprinderea duhului, omul s-a sprijinit in reguli si
rituri.
Erotologia indiana este rituala. Sponirea calitatii actului acuplärii prin ritual.
Veti spune: calitatea acuplärii se intemeiaza pe morala? Raspundem: in lipsa iluminänii,
morala este Calea cea mare. Morala nu este doar sublimarea agresivitii ci este si un
minimum de iluminare
Erotologia chineza este igienica: ea ne invata econonia seminalâ. Ca din aceasta rezulta si
rafinament cu atât mal bine. Marele rezultat insä este pâstrarea focului interior .
Ce spun stràmosii latini? Priapus, luat probabil la
greci, este un zeu mereu excitat. Dar el propune o legatura
intre fertilitate si divinitate Zeificarea unei functii biologice
impune inscrierea cosmicà a acelei functii.
Faptul ca omul modern a pierdut zeii (codificarea unor relee en ergetice intre lumi
paralele) si n-a descoperit in schimb rugaciunea (logosul hieratic) determina sporirea
cazurilor de dragoste nevroticâ.
18. Sa vorbim anatomic. Sa punem in fata binele si raul
psiho-somatic. Se constata: o ejaculare il vàmuieste pe
barbat de o anume energie. Se spune: ni s-a dat un anumit
numàr de respiratii si de ejaculàri. Când epuizam acel
numar prescris dinainte, viata se sfârseste. Chiar daca te
mai tii pe picioare, tot fàrà viatà esti. Viata se imbunatateste prin imbunatatirea ritmurilor
ei: ritm metabolic,
ritm sexual, ritm respiratoriu, ritm mental.
Purificarea este apartenenta Ia ritmul adamic,
19. Rugaciunea regleaza viata sexuala. Nu vointa,ci rugaciunea. Contemplatia este o
actiune de bunà intrebuintare
a trupului. Cea mai bunà igiena umanä e rugaciunea.e lectio divina, este oratio mentis,
este pratyahara, este chan,este cutremurare in genunchi in fata divinitatii
20. Viciul cel mare: a pacatui fara a inväta din asta. Adaptând indemnul unui vechi
intelept, và zic: Pacatuiti ca sa cunoasteti. Viciul este un mod informational.
Sa nu cititi in acest indemn o ingaduire Ia usuratate. Ci inteIeg cà existä douà etape:
varsta pacatului (adicä a necunoasterii legii revelate)si vârsta luarii de cunostinta.
Intrati prin pàcat si rugàciune in vârsta luàrii de cunostinta.
Veti intreba: Dar când este vârsta pàcatului? E ca si cum
ai intreba când sunt prescrise pàcatele! Ni ciodatà! voi raspunde.
- Caci cu aceastà vârsta ne-am nascut... 50 % din exigentele ancestrale (in cel mai bun
caz 50 %) ne duc la eroare si pàcat.
Odata cu luarea de cunostinta (LDC) inceteazà pàcatul
mostenit sau fàptuit.
Omul ne-liber isi savureazà sfárâmarea sau se plange de ea.
Cel liber se sfarama numai ca sa primeascà vesti despre reconstructie.
21. Imi amintesc de filmul Decameronul, realizat de Pasolini. El monteazà o paralelà
intre scene cu zugravirea unei catedrale si scene de jubilatie erotica. Filmul are unitate
prin acest axis: catedrala care trebuie zugravità dupà un program iconografic.In rest, in
jurul acestui ax, personajele isi exprima exploziv vitalitatea, in eros, in vin, in sfidarea
mortii. Un mester ucenic, tânàr si necioplit la figurà, noaptea face dragoste, iar ziua
picteazà sfinti pe zidul catedralei. Omul: mereu impârtit intre suprema bucurie a
pamântului care este patrunderea trupului femeiesc, orgasmul,si suprema bucurie de
dincolo de pâmânt, care este patrunderea enigmei ceresti,soapta metafizica, auzità intr-o
zi, samadhi, transfigurarea. Omul: traind intre eros si catedralã. Orbecàind in càutarea
distantei potrivite intre instinct si icoanà... Condusi de maestri care intuiesc unde se aflà
punctul de inflexiune eros-rugàciune.
Sa revin la filmul amintit. In final, maestrii se strâng sà vada intregul zugràvit, fresca.
Reactia este uluitoare. Unul din ei tràieste o incântare vizionarâ, altul izbucneste intr-un
hohot de plans.
22. Mi se pare cà Luther a spus: ,,Pàcàtuiti ca sà deveniti mai buni”. Eu spun astfel: Cine
n-a devenit mai bun, degeaba a pàcàtuit. Cine n-a dobândit cunoastere din pacatul sau sau
viciul sau,degaba a avut pricina pacatului si a viciului.
Cel care,prin moartea sa, n-a adus vesti folositoare de dincolo de moarte,degeaba a mai
murit.Cine nu s-a transformat dupa autodistrugerea lui,degeaba s-a mai nimicit.Cine n-a
invatat sa se reconstruiasca,degeaba a primit darul de a se distruge.