DeLiriKoN

DeLiriK oN
Biblioteca Judeţeană ASTRA

.
Revista Biblioatelierelor de Creaţie şi Comunicare
Anul I, nr. 3(3), septembrie 2007 Apare la Sibiu

Iulia Belu - Temptation

Iulia Belu - Nostalgia

ISSN 1843-4118 G R AT U I T
 Această revistă este editată în cadrul programului

Sumar
Sibiu - Capitală Culturală Europeană 2007,
prin proiectul
Creaţie şi Comunicare În mod special, pentru fotografii şi manipulările fotografice,
în Biblioateliere Culturale, redacţia mulţumeşte următorilor:
Special thanks for the photographs and photo manipulation to:
derulat de 1 Editorial
Biblioteca Judeţeană ASTRA Sibiu, PRIMA LA DREAPTA
director Onuc Nemeş-Vintilă, Małgorzata Maj, alias Sarachmet – Gliwice, Polonia
cu sprijinul
2 Poezie (http://sarachmet.carbonmade.com/)
Cristian C.: plombe, opacitate, m-a murit
Consiliului Judeţean Sibiu devocika
{tefan Ciobanu: scara aceasta nu are trepte, Elif Yarar, alias Junest – Istanbul, Turcia
pregătiri interioare (http://junest.deviantart.com)
Anamaria Stoia: Amintire, This Blind Old &
Serpent, Swimming into You
Iulia Belu, alias Opal-Moon, Bucureşti, România
Proz# (http://opal-moon.deviantart.com)
Redac]ia
6
Alexandru Uiuiu: Fereastra din tavan
Bogdan }i]ei: Pic#turi
Florinela Anca Vasilescu
c o o r d o n a t o r p roiect
9 Teatru
Ioana M#l#u: TIGRI DE H^RTIE
Laura Dima
editor 11 Sine Cera
Mihai Curtean Andreea Grui]oiu
editor 12 Dans
Florina Codreanu: _nt@lnirea cu omul prin dans

Colaboratori 15 Papucii lui Sartre

Cristian Cătălinoiu 18 Istoria Sibiului

Florina Codreanu Cristian C#t#linoiu: Ni[te origini
Camelia Crişan
Diana Micu (foto.) 20 Eseu
Revista online Becu’ din pivniţă Archaeus: Verbul a face la asiatic [i la occidental
(www.becu.co.uk) 23 Interviu
Camelia Cri[an: „Eu nu apar]in niciunei g#[ti.”
(Ion Milo[)
Adresa: Str. George Bariţiu, nr. 5, 7
cod 550178, Sibiu, România
Telefon: 0269/210551
25 Spectator 007
0724/704806 28 Biblos Revista DeLiriKoN publică articole pe teme culturale,
0724/725601
www.bjastrasibiu.ro Florinela Anca Vasilescu: Robin Hood vs. creaţii literare, artă fotografică, artă plastică, recenzii.
e-mail: biblioateliere_astra@yahoo.com Robin.net Dacă aveţi astfel de lucrări şi sunteţi interesaţi să le publicaţi,
Ludoteca contactaţi-ne sau trimiteţi-le la adresa
biblioateliere_astra@yahoo.com
30

Miscellanea
Redacţia respectă grafia autorilor.
32
Florina Codreanu: {ahul ca joc al istoriei \n
Responsabilitatea pentru conţinutul diaristica lui Ernst Jünger
materialelor publicate revine autorilor. M.: Sinele & limbajul

Materialele nepublicate nu se returnează.

40 VOX POP. Tipar executat la Biblioteca Judeţeană ASTRA Sibiu
 E dit oria l
P R I M A L A DR E A P T A 
Ce se poate spune despre Maratonul European
de Poezie? M.E.P. a fost un eveniment concentrat,
esenţă de rom, sirop de pătlagină, verde de Paris, praf
de cretă. A fost prea-prea, a fost foarte-foarte, a fost
şi-şi. M.E.P. a vrut să arate sensurile literaturii române
contemporane, a pus şi semne de circulaţie pe afiş, o
maşină cade în apă, adică PERICOL DE
SCUFUNDARE, o vacă într-un triunghi, adică
ATENŢIE RUMEGĂTOARE, un om într-un cerc,
adică AICI SUNTEM TOŢI UMANI, într-un cerc,
scris „DOGANA/DOUANE”, adică AICI IEŞI DIN
EUROPA ŞI INTRI ÎN... EUROPA, o curbă simplă la
dreapta, tot în triunghi (no comment), un P tăiat, în
cerc, adică ASTA NU-I POEZIE DE-AIA DE CARE
ŞTIŢI VOI, un călăreţ tăiat, în cerc albastru, adică
POEZIA MERGE PE JOS şi, în loc de I de la POEZIE,
un semn pentru... aţi ghicit, e simplu, haideţi cu toţii,
un semn pentru... DRUM ÎNFUNDAT.
Prima ediţie, în 2007, i-a adus pe Mircea
Cărtărescu, Andrei Codrescu, Nichita Danilov, Florin
Iaru, Nora Iuga, Ion Mureşan, Ioan Es. Pop, un Emil
Brumaru absent şi un Mircea Ivănescu permanent
absent şi evanescent, ascuns de lume şi indiscreţii, plus
o mână de poeţi tineri buni. Poeţi tineri, programaţi la
lectură de organizatorul
Andrei Bodiu, de la 1:00
A.M. Se pare că sub
nicio formă nu se putea
organiza Maratonul în
două zile. Nu ştiu de ce
nu fac Noaptea
Devoratorilor de Poezie.
Şi-aşa nu citeşte nimeni
poezie decât criticii şi
poeţii, aşa că... nu
contează, chiar nu
contează ora. Alt public
oricum nu vine. Dar
dacă nu vine, nici măcar
să-i dăm o şansă cumva
să asculte poezie scrisă de tineri. N-are importanţă şi
oricum tinerii ăştia impertinenţi o să dispară în curând
prin alte ţări. Păi nu?
Dacă spun că jumătate din participanţi puteau
să lipsească sau chiar era recomandat de Autoritatea
DeLiriKoN 1
Mihai Curtean
pentru Protecţia Consumatorului de Poezie ca ei să
lipsească, oare exagerez? Ca să nu exagerez prea tare,
numele şoferilor de TIR care-au derapat prin bălării şi
arături, n-o să le dau.
Ce-ar mai fi de spus despre drumurile
europene ale poeziei şi despre gropile patriei noastre,
metaforice sau nu? Poeţi de 2 eurocenţi au şi ei, avem
şi noi, doar că la ei nu-i publică nimeni.
Andrei Codrescu a publicat de curând
Submarinul iertat, scris în tandem cu Ruxandra
Cesereanu, a cărei strădanie lirică nu reuşeşte să lege
imaginile disparate într-un produs artistic cu mesaj
coerent, neridicându-se de la nivelul obsesiei de-a
epata. Pe cine? aş întreba eu în gol. Lansarea cărţii s-
a făcut într-un bar care pentru Codrescu reprezintă cel
mai inadecvat decor. Un submarin al platitudinilor şi
scufundărilor în melasa mediocrităţii şi uite cum devin
eu răutăcios şi acru, când nu vroiam decât să trec în
revistă câteva puncte de atracţie poetico-turistică.
S-a scos şi o antologie cu participanţii, pe
hârtie gri, creponată, cu coperte de carton gros, legată
cu şiret negru, trecut prin 5 găuri, făcute la cotor, cu
instrumente speciale
de făcut găuri în
hârtie, la cotor, prin
care şiretul a fost
trecut şi legat cu
fundiţă, cu gust, cu
simţ estetic, cu
eleganţă, cu stil.
Arată bine. Chiar
foarte bine.
Şmecheria este că
şiretul se poate
desface, jumătate din
foi se poate scoate şi
se poate face în aşa
fel încât să rămână o
antologie bună, fără şoferi de TIR şi fără şoferiţe de
taxi. Sunt rău, sunt foarte rău. Ar trebui să las să treacă
de la mine. Să-mi dau cu palma peste gură, nicicum să
urlu cu palmele peste urechi, ca omul din Strigătul lui
Munch. La urma urmei, şi cu poezia asta... fiecare
ajunge la ce destinaţie vrea.
 2 DeLiriKoN
Cristian Cătălinoiu
deodat# s-au trezit \ntreb#rile
alerga fata aceea frumoas# s# prind#
tramvaiul
dou# pleonasme pe or# nu mai mult (cacofonii
completai eu pierdut, b#l#rii)
striga dup# mine
c@nd eu deja nu mai auzeam – m# uitam dup#
ea [i at@t
a[ fi vrut s-o scot la o cafea la un ceai poate
sau cine [tie ce alte s#lb#ticii a[ fi
restructurat \n prezen]a ei
acolo \n intimitatea locului afundat solemn \n
and#rgraunduri
i-a[ fi pip#it aten]ia cu vorbele pline de miez
[i cu haotismul u[or al ideilor
sunt un nebun c@teodat# drag# mi se mai
\nt@mpl#
s# sar de la un lucru la altul dar de la lucrul
care e[ti tu sigur n-o s# mai sar un timp mai
departe fiindc# aici ne e locul asta ne e
masa [i melodia
care va urma sigur va fi a noastr# dac# n-ai
alerga frumoas# dup# tramvai [i cumva l-a
prins fiindc# p@n#
P o e z i e
am ridicat privirea din mine nu mai era
dec@t urma parfumului ei lunec@nd
lene[ peste noroaie am plecat de acolo [i
at@t
Elif Yarar - Dream over Mist
opacitate
\n col]ul #la al ei nem]oaica \[i mistuia
g@ndurile f#r# de nici o pricin#
plimb@ndu-le agale prin barul plin de fum
[i preumbl#ri de alte neasemenea g@nduri
le ocolea de persoane trupurile lor nu erau
neap#rat acolo pentru ea
a[a c# ochii ei de expresie nedeslu[it#
se odihneau pe corpurile zumz#itoare doar
Iulia Belu - Song to Say Goodbye
ca pe reazeme pentru clipe
dar n#b#d#ile ei ad#stau \n z@mbetul vag
se contopeau cu vinul care [i s# mai
abureasc# uitase
prive[te asta nu-i rom@nc# vorbe[te engleza
f#r# de cusur
cu cei care o [tiu [i o interpeleaz# \ntr-o
englez# f#r# de cusur
noi n-am [tiut-o doar o cuno[team din vedere
c#
mai intersecta p#relnic preumbl#rile noastre
prip#[ite la o can# de vin \n care
p@n# [i m#rul st# zgribulit de at@tea metehne
interioare
sau poate \n seara aia nem]oaica a[tepta
doar
s# i se duc# odat# g@ndurile mai \ncolo
s# nu se mai loveasc# de rezonan]ele
zumz#itoare
care trebuie (sau nu) ocolite [i s# se
estompeze
undeva dincolo de u[a \nchis#
pentru a st#vili frigul de afar#
 m-a murit
DeLiriKoN 3

devocika
[i cum mai \nghe]au
r#st#lm#cirile sub buzele noastre
p#r#site de aburi [i de s@ngele aprins sub
unghiile tale
seara asta se dezleag# de noi \ntraripate de fluturi

scara aceasta
se preface \n p#rul ei \nc#rcat de uit#ri
luminoase

nu are trepte
[i se duce \n lume
ce mai urla devocika \n sania lui alecsei
cum mai r#sp@ndea fluturii din pielea ei
miroseau z#pezile dup# ea a t#ceri
dezmembrate arde interiorul
iar eu ascultam cum \n urma ei
filozofa tracipul pe seama urc#rii pe panta- Ştefan Ciobanu

mbr#cat# \n ghea]# aliona repet# te rog dansul p#pu[ii

sufletul iernii z#mislit din oglinzi nedorite de asear#
cum s# ne vedem \n ele c@nd orele erau ni[te nasturi
am aluneca propriul nostru suflet sub z#pezi [i s#rut#rile
[i l-am uita p@n# la cine [tie ce prim#var# ah
nemaiv#zut# s#rut#rile ni[te valuri de plu[ care ne acop-
c@nd [iroaiele curg \n m#nunchiuri ereau limbile
pe sub g@ndurile noastre
a-ia-iai devocika cu ochii \nchi[i nu po]i s# numeri
cum plimbai tu fluturii \nm#nu[a]i la privirile cu ochii \nchi[i po]i mirosi
noastre a singur#tate
[i noi beam al#turi a fiin]# privit#
a dep#rtare de tavan

aliona

P o e z i e
corabia de noapte
ne a[teapt# \n portul \nvolburat al genelor
probabil
ultima lacrim# dintr-o petal# violet
ne va sigila pleoapele
probabil
marea pe care vom porni
Iulia Belu - Epidemic ne va cunoa[te p@n# la cap#t a[a probabili
cum suntem

\n preajma z#pezii afar# v@ntul

[i \l invidiam pe alecsei transfigurat \n igor [i se d# \n leag#n p@n# la lun#
\n nu mai [tiu cine alunec# pe tobogan p@n# la str#bunii no[tri
[i asurzeam \nc#tu[a]i \n sonata lunii \nfip]i \n minereuri
s# nu mai auzim cum sufereai toate sim]urile ridic# serpentine de nisip
\n bra]ele lui rusalko adic#
boala mea \nflorit# \n pielea nop]ii #steia copiii dorm aliona
care se va cufunda \n urmele nec#lcate de [i viseaz# secunde mari
dor ale saniei
 4 DeLiriKoN
hai aliona
s# tr#im o via]# pe mare
[i prin orizonturile consecutive
s# \nv#]#m s# alerg#m pe alge

p re g # t i r i
interioare
lumea se desparte
aliona bea un nes v#rgat
[i se simte precum un pumn
plin de antinevralgice uitat \n ploaie

capete de oameni \nfloresc pe la geamuri Elif Yarar - Where Do I Wake Up

s# o vad#
cum se transform# cu fiecare \nghi]itur#

uitasem s# spun
aliona \[i bea nesul \ntr-o cafenea la [osea
Anamaria Stoia

\n cafenea intr# tot felul de oameni

unii au chiar haine frumoase
aliona
nu se mai mul]ume[te cu at@t
oamenii se dezbrac# [i ies dezam#gi]i
P o e z i e
Prima oar#, c@nd mi-au lipit picioarele [i
m@inile de trup
[i capul de g@t, eram doar o s@m@n]#
A doua oar#, c@nd mi-au a[ezat inima [i

\n acele momente cineva vrea o linguri]# de creierii

miere \n locurile calde eram deja o broasc#.
barmanul iese \n fug#
aliona r#m@ne singur# Se iubeau mult
[i m# imaginau
capetele \nflorite \n nop]ile lor tinere
au \nceput s# pocneasc# cu trupul
r#sp@ndind un miros pl#cut
tat#, tat#, feroce ca un lup
e prim#var# aliona cu ochi t#io[i de lupt#tor aztec...
i se spune
apoi, dintr-o rug#ciune
aliona pleac# [i-o s#rutare bl@nd# a universului
scuip@nd de trei ori s-a pl#m#dit un mic sunet
\n s@nul mor]ilor pe care \i \nt@lne[te \n undeva sus
cale sau era o lic#rire?

drumul va fi cenu[# sau mam#, mam#, ce dor trebuie s# fi avut atunci

va fi doar p@n# la primul col] de replica mai mare a ta –
uterul universului ca un aspirator

[i p@ntecele tale – hoa]e
A treia oar# eram \ntreag#
Cu oase [i pl#m@ni
Cu ochi [i cu gur#
dar \nc#lzit#
de apa somnului ne[tiutor
This Blind
Old Serpent
This great blind serpent of light
Watching us so peacufully every night
It’s such a hungry creature
Awating for miracles
I open my mouth , you open your mouth
It’s such an easy game to play
This great blind serpent of light
Kills all the fears, all the pains
Swallows our thougths
Sedates our bodies
I remove my skin, you remove yours
It,s such a joy to see you naked
The wise old serpent
Vibrates in spirals above us
The ritual begins
Ten feet above the ground
I touch your hands, you touch mine
Breathing my breath, not hard at all
This great serpent of light
Gets bigger with every touch
Hungry and blind
Surrounds us with the simphony
There is no shyness, no remorse
Our minds are blind, our eyes are
closed
The serpent dances, a cosmic elevator
DeLiriKoN 5
It is so huge, the light is
flooding
Embracing our bodies, he lifts us
higher,
Till the earth is nothing but a grain of
sand
I touch your heart, it’s liqiud sound
You touch my soul, vibrating water
You stroke my feelings, purple waves
I feel your thoughts, blue violins
We let ourselves get carried away
This blind old serpent it’s a spiral…
Swimming
i n t o Yo u
Sounds are diving into silence
You and me are like the ears of God
Guarding the nights by the river
We touch ourselves with still glances
Blue is the face of tranquility
Light are her hands that nourish us
P o e z i e
Angel feathers make our bed
The moon is our lighthouse
We’ve lost all memories
Time is a tired bird
I am a joyful fish swimming into you
I don’t ever want to find the shores
I am a green field in Heaven
Your hands-angels flying close to the ground
I am a lonely cloud
Floating in your serene dreams
Guarding the nights by the river
We paint the same world on the sky
Guarding the nights by the river
Peace raining on us gently…
 6 DeLiriKoN

Fereastra din tavan

– dialog teatral –

Alexandru Uiuiu

– ...Cald...
– ...
– ...şi nu numai că e cald, da’ e aşaaa... o zăpuşeală....
– ...
– E un aer greu..., ieşit din asfalt. Aşa ceva nu a mai
fost la noi în ţară...
– Ei, nu a mai fost...
– Păi cînd?! Uite, amîndoi avem peste patruzeci de ani,
chiar cincizeci, ar spune răuvoitorii... Tu, de exemplu
tu, ai mai prins aşa ceva?
– ...
– Vezi?!... Dar dacă îl întrebi pe taică-tău, că al meu s-
a dus săracul – fie iertat – îţi zice că nici el nu a mai
prins aşa ceva...
– Tata e grav bolnav...

Małgorzata Maj - Black Crystal

– Deci de o sută de ani...! De o sută de ani e sigur că
nu a mai fost aşa cald. Se topesc toate... şi... şi
sufletul în om...
– Poate în patru’ş’şase...
– Nu cred... atunci nu era atîta asfalt...
– ...
– Mai trăgea pămîntul din căldură. Da’ acuma...
– ...
P r o z @

– ...şi noaptea e cald. Afară se mai răcoreşte..., da’

intră toată căldura din afară înăuntru.
– ...
– Astă noapte nu am putut dormi!
– Nici eu...
– M-a durut în partea stîngă. Ce e aici, sub inimă...?!
Cam la o palmă...
– Unde?!
– Aici, chiar pe ultima coastă... Adică sub ea...
– Nimic.
– Cum adică nimic?! Cum să nu fie nimic...?!
– Păi ce să fie...?!
– Nu ştiu... Ceva!
– Nu-i nimic! Îţi spun eu.
– Pancreasul?! Eu cred că e pancreasul...!
– Nici vorbă...
– Pe mine m-a mai durut pancreasul!
– Pancreasul nu doare. Splina doare!
– Ha, ha, ha... a mea nu doare. Eu am scos-o! Am dat-
o la pisică. Pisi, pissiii.... A fost o operaţie foarte grea...
cu complicaţii!
– Şi eu am fost operat. De prostată! Era să mor! A fost
 DeLiriKoN 7
acută! Acută!! era atunci în spital şi tata în puşcărie pentru o baniţă de
– Eu mi-am văzut moartea cînd am căzut din pod. Era porumb furată din colectivă şi un frate... un frate mai
o coasă pusă cu vîrful în sus chiar lîngă scară şi am mic nu a mai răbdat şi... şi... pur şi simplu s-a sinucis...
căzut milimetric pe lîngă ea. Putea să mă străpungă! – Da?! Da?!... da’ cînd a plecat cumnatu’ meu în
Mi-am rupt un picior şi trei coaste, dar am scăpat... Spania şi l-a călcat acolo o maşină şi am luat bani din
– Apoi ce să zic, cînd m-au operat pe inimă... Pfui, bancă – că şi acuma am rate – şi am mers să îi aducem
Doamne! Mi-a pus doctorul filmul după aceea... Au trupul, mai bine spus cadavrul şi am avut accident la
despicat coşul pieptului şi au tras cu cleştii coastele şi Budapesta şi mama lui a murit strivită şi eu mi-am rupt
au descoperit-o şi... şi... o ţinea doctorul în mînă uite mîna şi am avut dizlocare de coloană şi nevasta mea...
aşa..., ca pe o bucată de carne însîngerată... Mi-au pus că ţi-am spus, plămînul şi rinichiul şi sora mea... la
valvă metalică, inoxidabilă... sora mea i-a intrat volanul în burtă...
– Eu am o tijă de oţel în claviculă. D-apoi nevastă- – Eu am patru procese. Complet nevinovat!
mea, că nu mai are un plămîn şi un rinichi, de la – Nu ţi-am spus că am fost închis?! Imediat ce a ieşit
accident. Are şi pietre la vezică, săraca... tatăl meu din puşcărie. Trei ani pentru o baniţă de
– Măcar tu eşti cu porumb, ţi-am spus! Tata
cineva, dar eu, de la s-a îmbolnăvit grav atunci
divorţ... şi după o vreme... după o
– Sînt, sînt... da’ fata vreme a murit... Eu nu am
mea mai mare are putut merge la
cancer la colon în faza înmormîntare, că eram
terminală. Metastază! închis... Vrei să îţi spun
Îţi dai seama?! La pentru ce?! Vrei să îţi spun
trei’ş’doi de ani... pentru ce?!...
– Băiatul meu, al – Mi-au furat pămîntul
doilea, s-a apucat de prin tribunale...
droguri şi ştii cum e... – Mie cerul! Au făcut un
– Nu te mai poţi lăsa... bloc mare lîngă casa mea
– Nu numai asta, da’ a – care e de fapt a băncii,
început să fure şi să că e sub ipotecă – şi nu
vîndă droguri ca să Elif Yarar - Visitors mai văd nimic. Nu îmi
aibă bani... L-au prins, mai creşte nimic în
i-au dat douăzeci de ani... Îl aşteaptă noră-mea grădină...
douăzeci de ani?! Dar copilul?! Copilul e mongoloid, – Ce să vezi pe cer? Ce să vezi?! Cine dracu’ ştie ce
că l-a făcut în sevraj, trebuie dus la o şcoală specială, caută Pămîntul în sistemul ăsta planetar?! Azi-mîine

P r o z @
dar noră-mea nu poate, că au dat-o afară din slujbă şi o să explodeze Soarele... Umblă meteoriţii ca
acuma a luat şi un virus la ficat, că îşi tot face analizele nebunii...
şi nu ştie nimeni despre ce e vorba, da’ e galbenă şi stă – Dar secretele piramidelor care sînt? Cine să le
la pat... descopere, cînd ăştia nu ştiu nici măcar ce este
– ... virusul, sau electronul...
– ... – ...
– Păi dacă e pe aşa (se ridică în picioare), să ştii că – ....
fata asta care are cancer în metastază, e lesbiană şi
prietena ei are ulcer perforat şi a avut un accident grav, Începe o ploiţă de vară.
aşa încît respiră prin gît... are o gaură acolo şi un tub,
că aşa s-au şi cunoscut... Părinţii ei au murit asfixiaţi – ...
în lift, la incendiu, cînd ea avea numai trei anişori, dar – ...
pe ea au reuşit să o scoată prin capac. Acum s-a – Parcă s-a mai răcorit un pic cu ploiţa asta...
intoxicat cu plumb, că lucrează la un laborator şi fiica – Mda...
mea, fiica mea... – Nu a fost nu ştiu ce... da’ s-a mai răcorit...
– Tu vorbeşti de suferinţă?! Tu?! Tu nu ai cunoscut – ...
suferinţa! Păi eu la cinci ani am fost furat de acasă şi – În şaptezeci au fost inundaţii mari. Catastrofale...!
dus într-o pădure şi legat şi am fost... am fost agresat... – ...
sexual de trei puşcăriaşi evadaţi. M-au găsit abia după – Cele mai mari de la noi din ţară... Nu au mai fost aşa
patru zile, mai mult mort decît viu... au trecut pe lîngă niciodată... Poate în vremea lui Noe, dar atunci noi nu
mine lupii şi urşii... şi iepurii şi pielea îmi era uscată şi aveam încă ţară...
scorojită ca pe un copac. Tot eram o scoarţă... Mama – ...
 8 DeLiriKoN

Pic#turi
Bogdan Ţiţei

O picătură din realitatea cotidiană, o altă pică-

tură din irealitatea imediată, o ploaie de evenimente,
senzaţii, manifestări ale psihicului uman în general şi
strict comportamental în particular, văzute din prisma
unui hoinar pe străzi plouate…
Eram în baie, un loc feeric, ca atâtea altele,
pregătindu-mă să fac un duş... Un pic obosit, mă gân-
deam aiurea, fixând gresia albă cu irizaţii gri, în timp
ce mă dezbrăcam leneş, aruncând hainele în coşul cu
rufe. Stăteam cuminte pe marginea căzii aşteptând ca
apa să se încălzească, când, aproape imperceptibil la
început, apoi din ce în ce mai tare, un zgomot ciudat
îmi tulbură meditaţia ancestrală. Un sunet sacadat, rar,
distinct de tot ce se petrecea în jur, lovea cu puterea
unui gong timpanele mele. Chiar lângă mine, din ţeava
nichelată a robinetului de la chiuvetă se scurgea, la in-
tervale de cinci secunde, câte un strop de apă. Eveni-
mentul n-ar fi căpătat proporţiile, emoţiile unei Małgorzata Maj - Enjoy the Silence

tulburări sufleteşti dacă, în liniştea mirificei încăperi,

gânduri, uit să-l salut şi rămâne locului, aşteptând ne-
atenţia mea – captată iniţial de discuţiile vecinei de
dumerit un răspuns. În dimineaţa asta îi arunc o
la patru cu copilul ei de trei ani, căruia tocmai îi făcea
mormăială ce seamănă cu un ’neaţa sictirit. Se uită la
baie – n-ar fi interferat cu pasivitatea zgomotoasă a
mine, încurcat, probabil de tonul folosit sau de picătu-
robinetului………..
rile ploii. Nu-mi pasă prea mult şi-mi continui drumul.
A scârţâit, să mor de n-a scârţâit! Pe bune, şi
Astăzi am văzut un mort pe stradă. Un acci-
era o treaptă de ciment. Săream câte trei trepte (nu
dent stupid de maşină. Omul era întins pe caldarâm,
P r o z @

mai foloseam de la opt ani liftul) când, fără a se

acoperit cu o pătură. O lumânare fumega lângă el.
mişca, zgâlţâi sau zgudui, o treaptă de beton a
Adormise din cauza oboselii şi se izbise de un parapet
scârţâit. Am rămas tâmp pentru câteva secunde, ne-
de pe marginea drumului. Nimic neobişnuit până aici.
maiîndrăznind să pun piciorul pe scara respectivă.
Nu pot uita însă apetenţa românilor pentru sânge, pen-
Am plecat uşor, mai departe, temându-mă să
tru morbid. „Săracu’, a murit! Nu te uita, mamă, că vi-
pângăresc liniştea dimineţii, lăsând în urmă acea
sezi urât la noapte!” îşi acoperi o mamă protector
treaptă ca într-o scenă din „Păsările” lui Hitchcock.
copilul. „Doamne, şi cât sânge!” Pe dracu’! Până şi
V-aţi uitat vreodată la umbrelele celor de pe
sângele refuza să curgă, dezgustat parcă de stupiditatea
stradă? Negre, verzi, cu floricele roz, transparente,
accidentului.
tip baston sau automate, mici sau mari, în funcţie de
Scaunul îmi pulsează sub fund. Îl prind sănă-
bugetul proprietarului, dar majoritatea cu câte o spiţă,
tos cu ambele mâini. În cap îmi vâjâie o furtună surdă.
două, rupte. Pe stradă, nu ştiu de ce să mă feresc mai
Ochii sunt doar două obiecte de decor. Mă dor, mă
întâi: de oamenii ce iau forma umbrelelor sau de gro-
dezechilibrează, îmi împing capul înainte şi înapoi
pile pline cu apă.
(…) Moment de relativă acalmie. Îmi pier brusc
Ora 6:15. Ies din bloc, grăbit, spre serviciu.
ameţeala şi senzaţia de somn. Doar temporar. Reîncep
Afară plouă mărunt, e rece; vântul ce bate din toate di-
să casc, ochii îmi plâng. Mă uit împrejur şi îmi văd co-
recţiile mă face să-mi strâng geaca mai bine, cu gesturi
legii de călătorie cum dispar ca nişte picături mari,
iuţi, nervoase. Pe drum îl întâlnesc pe Doru, un băiat
negre, sub banchete. Alunecă, se scurg într-o canali-
uscăţiv, ascuţit, cu doi ani mai mic decât mine, ce mă
zare invizibilă. Şi eu rămân singur, aşteptând să mă
salută în fiecare dimineaţă cu aceeaşi voioşie, explica-
transform, să mă alătur lor… dar nu se întâmplă
bilă poate pentru că, venind de la schimbul trei, se
nimic… şi aştept… metamorfozarea într-o picătură
gândeşte că o să doarmă. Uneori, prins de propriile-mi
umană.
 DeLiriKoN 9
Sweething stă pe jos în camera ei, pe un desen

T I G R I D E H ^ RT I E mare, cu fluture pictat, căruia îi îngroaşă marginile.

Îşi ridică capul când intră Doctorul şi-l urmăreşte cu
teamă, Sweething e atentă la monologul Sofiei şi
începe să plângă, să suspine.
Tribut filmului Reconstruction, Christian Boe Yo George stă pe un scaun şi se agită, bătând
cu picioarele în marginea scaunului, se uită sub scaun
Motto: Adevărul cunoaştem. Adevărul iubim. şi împrejur, e atent la tot ce mişcă şi râde de suferinţa
Sofiei. Îl admiră pe Hey Jupiter, vrea să fie ca el când
Ioana Mălău
e mare, el nu vede suferinţa şi oboseala încă. Sub
scaun are un vapor şi un cuţit.
Lista cu personaje
Doctorul: Tigrii de hârtie se udă şi se îndoaie când ţi-
Sofia e lumea mai dragă. Animalele astea merită totuşi
Hey Jupiter spălate, trebuie să luăm aerul din ele, să vadă dincolo
Sweething, fetiţă, aproximativ 12 ani de cute, dincolo de ele. „Se spune că e o iluzie, dar
Yo George, băiat, aproximativ 12 ani totuşi doare la fel.”
Cele două conştiinţe ale Sofiei
Cele două conştiinţe ale lui Hey Jupiter Monolog pentru Sofia
Doctorul
Mrs. Jesus (muzică)
Poetul
Doi prieteni Sună telefonul, la receptor e doctorul. Sofia
stă în cameră, pe podea, şi ascultă telefonul cum sună,
SCENA 1: DOCTORUL ARE UN TELEFON se holbează în gol. Îşi pune mâinile pe urechi şi apoi,
exasperată, merge la telefon şi se uită la el cum sună.
Doctorul, Telefonul sună încontinuu... ea nu răspunde.
Sofia şi două conştiinţe,
Hey Jupiter şi două conştiinţe, Sofia: Nimeni nu-i acasă… închide naibii telefonul...
Sweething, nu mai suna… te rog, nu mai suna… nu mai suna…
Yo George. nu sunt acasă… ce vreţi de la mine... mâine... mâine
răspund... mâine o să fie bine…

T e a t r u
Se aprinde lumina. Vedem Doctorul care intră
în scenă, se aşază pe un scaun amplasat în mijlocul Doctorul (vorbeşte la telefon): Ştiu că eşti acasă.
scenei, are un telefon în mână, telefon pe care îl va Receptorul se ridică şi se pune la ureche. Se spune
folosi să comunice cu ALO! Pe nimeni nu
celelalte personaje. mai păcăleşti! ALO!
Răspunde naibii odată
Personajele se la telefon!
află în camerele lor,
amplasate în cele 4 Conştiinţele se
colţuri ale scenei. ascund după Sofia,
sunt înspăimântate,
Sofia stă în una zgârie podeaua,
camea ei şi se uită în iar cealaltă aşază
gol. O conştiinţă mâna Sofiei pe telefon.
dansează uşor prin
cameră şi cealaltă se Sofia: ALO!
loveşte de pereţi.
Hey Jupiter Doctorul: Bravo! Putem
este în camera lui şi se
Iulia Belu - The Remains of the Day
începe…
plimbă agitat, încearcă să scrie ceva şi nu-i iese.
Conştiinţele exprimă agitaţia şi nervozitatea lui, una Doctorul pune telefonul jos şi se aproprie de
râcâie podeaua, cealaltă, aşezată pe scaun, bate cu un Sofia. O examinează. Atunci când Sofia minte sau se
creion în scaun, în ritm de ceas etc. intimidează, conştiinţele îi spun ceva Doctorului la
 10 DeLiriKoN
ureche. Atunci, Doctorul o trage de păr ca şi cum ar Telefonul sună, sună încontinuu, de 3-4 ori.
forţa-o să spună adevărul. Îi măsoară capul, lungimea
braţelor, îi examinează ochii, etc. Hey Jupiter (răspunde): Am avut nişte zile really
fucked up. Rămâne pe altădată. Pa!
Sofia: Fericirea mea e un pistol cald, e o lovitură în
stomac, fericirea se scurge de pe mine… Nu sunt o Hey Jupiter închide telefonul. Doctorul e puţin
fetiţă… cunosc valurile, Dumnezeu ştie cât am contrariat, sună din nou.
îndurat… dar nu ştiu să înot… am supravieţuit, dar mă
simt atât de bătrână. Fericirea e un pistol cald… am Hey Jupiter (răspunde): Traduc o carte care-mi dă mari
nevoie… am nevoie… am nevoie (se chinuie să bătăi de cap. Dorm puţin şi prost şi nu mai am
vorbească, Doctorul o trage de păr). În ultimul timp transparenţe la geamuri.
nu mai funcţionez, din păcate. Am apă în urechi şi
hainele îmi sunt prea umede. Am căzut ca un lucru Hey Jupiter închide telefonul. Doctorul sună
haios în mare, în cămaşă albă din nou.
trimisă să te strig de sub apă, pe
tine, mamă, prietenă, mireasă, Hey Jupiter (răspunde): Nu ştiu,
agent secret cu perle şi pene. M- mi-e mai greu acum, am o slujbă,
am înecat în vana ta şi nu mai ştiu acum chiar nu mai dorm decât 4
de pământ. Am îngheţat… şi în ore pe zi, ceea ce e restrictiv şi
zile ca acestea mă apucă nasol. Dar cred că ne-am putea
frisoanele, îmi simt coloana cum întâlni, joi, să zicem după 5.
se răceşte şi dintr-o dată are să se
rupă. Îmi spui că sunt rea, dar Hey Jupiter închide
valurile sunt de partea lor. Am telefonul. Doctorul sună din nou.
înghiţit prea multă apă, nu o mai Hey Jupiter nu mai răspunde.
pot absorbi şi acum mi-e frică să
nu explodez. Mi s-a întins pielea Monolog pentru Sweething
şi acum nu-mi mai place să mi
se facă poze. Acum fac prea (muzică)
mult zgomot când mă mişc, aud
apa în mine… şi tu o auzi, Telefonul sună. Sweething
nu?… recunoaşte… o auzi şi ţi Małgorzata Maj - Madiel se uită ţintă la el.
T e a t r u

se face scârbă... şi nu spui

nimic. Ţii pentru tine… nu contează dacă simţi sau Sweething: Nu! (Lung). Nu vreau!
nu simţi ceva pentru mine... de fapt, nu mă
interesează, de fapt nu-mi pasă. V-am spus că nu vă Continuă să deseneze şi apoi îşi ridică capul
suport în prezenţa mea... nu mai am loc de voi. şi se adresează publicului, stând pe genunchi.
Trebuie să tai acum din mine… să fac o mică
crestătură… ştii tu unde (râde) şi apoi o să curgă Sweething: Nu ies de aici. E călduţ şi mi-e bine. Azi
peste noi toţi… toată apa asta blestemată. Am nevoie am rochiţa curată. Uite! Nu am făcut prostii. Oare e
acum de iertare… pot să mi-o cumpăr de aici de adevărat ce se spune despre ea… nenea Iuda îmi dă
aproape, nu?… şi asta costă scump... nu mai am bomboane seara, înainte să mă trimită la culcare şi
bunuri de dat... nu ştiu ce o să mă fac… poate mai când voi creşte un pic mai mare, o să mă trimită la circ
găsesc o femeie aici, înăuntru, să o investesc în să scuip flăcări, să spăl chiloţii clovnilor, să dau papa
ceva… dar nu într-o catedrală, nu între patru pereţi şi la animale de trei ori pe zi, porţie dublă cu steluţe
o voce răsuflată… un fâsâit negru… nu… nuuu… în seara, să spun că eu pot ţine mingile în aer şi să bat din
ceva cu mai mult foc în burtă… aşa o să ne salvăm palme cât de tare pot eu… şi mai ales să zâmbesc.
amândoi (zâmbeşte). Spune că acolo fetiţele nu trebuie să se ruşineze sau să
se spele pe mâini în fiecare zi, se pot da dimineaţa cu
Doctorul se ridică de lângă ea, aşază ruj pe buze şi noaptea pot umbla cu rochiţa toată
receptorul Sofiei pe furcă şi merge la următorul murdară.
personaj.
Doctorul (îi aduce un scaun): Stai jos şi fii fetiţă
Monolog pentru Hey Jupiter cuminte, fetiţa tuturor. Aici toţi te iubim şi toţi o să ne
(muzică) ocupăm de tine. (...)
S i n e C e r a DeLiriKoN 11

Andreea Gruiţoiu

Ziua \n care s@ngele trandafirului m-a

sc@rbit…

Omul nu este dec@t o unealt# a

dezn#dejdii…

Dumnezeu nu vrea nimic… este, dincolo

de sclavi…

Triste]e ascuns# de un z@mbet [ubred…

Iulia Belu - The Dead End II
Carpe diem, ce vorb# t@mpit#, tr#iesc,
agonizez, sper la \ntoarcerea unui trecut ideal
sau \mi \ntind aripile bolnave de speran]# unde
nu trebuie, aspir la un viitor care nu se mai   
arat# [i-l presimt negru… ve[nic aceea[i idee…
probabil ea-mi seac# spiritul, c#ci eu nu m#
mai reg#sesc [i totul este vidat de fiin]#,
dezn#dejdea respir# prin mine, transform@nd
totul \n scrum.

Ast#zi, suferin]a este vie, dar timpul o

va [terge ram@n@nd doar o amintire, uscat# de
esen]#, moart#; dar acum, \mi \ns@ngereaz#
eul, am cutezat din nou s# sper, [tiind c# bles-
temul meu este s# pl@ng \n mine, \n t#cere [i s#
suprim orice dorin]# oache[# care se ive[te; totul
este iluzie suferind# [i din nou lacrimile-mi sunt
interzise: of, de-ar fi luminate s@ngeriu…

_n tot jegul c#ruia \i spun suflet cred c# Iulia Belu - All Shall Fade

sunt mai pur# ca oric@nd; de c@t de \nger m#

cred, vreau trandafirul soarelui, c#ci ro[ul \mi
tr#deaz# natura…
  
Plecare…

De fapt nu exist# idei, ci obsesia…

Nu mai iubesc singur#tatea, era idol

c@nd era autoimpus#, acum nu o mai simt \n
sinea mea, ci m# asediaz#, vrea s#-mi fie
cu[c#…

M# simt un demon al apei, am v#zut

\nf#]i[area-]i fantomatic#…

Iubirea nu este dec@t un simbol al

destr#m#rii de sine…
Iulia Belu - The Dead End III
Moartea – singura salvare…
 12 DeLiriKoN
Înt@lnirea cu om ul prin dan s
4 . Tu r c i a i n t r # \ n j o c
Poate cea mai savuroasă ţară asiatică a
Orientului Mijlociu, Turcia îşi îmbracă faldurile
împrumutate prin dominaţie şi putere. Sultanatul e
marca unei astfel de înveşmântări pestriţe şi
exuberante, în care dansatoarele refac procesul istoric
prin asumarea mai multor influenţe şi lepădarea lor
odată cu vălul, când tradiţia islamică decade pradă
secularizării vestice. Cultural vorbind, această ţară
mediteraneană subzistă prin antologii, departe de ea
măreţia unei Grecii sau amploarea unui Egipt. În ciuda
acestui fapt, spectaculosul i-a oferit mai mult decât i-
ar fi putut asigura o tradiţie viguroasă. Islamismul are
şi el un rol profund, nu doar numeric prin figurile
musulmanizate, ci mai ales ca
matcă unei evoluţii unice.
Muzica arabă îşi face albie
tocmai în perioada imperiului
islamic, respectiv între
secolele VII-XIII,
distingându-se de muzica
africană din sudul Saharei. E
suficient să privim la
derviştii din moscheele
străvechi executând un dans
de intrare în transă pentru a
D a n s
recapitula ideea cum că
religia a avut întotdeauna un
efect catalizator asupra
uzanţei corporale, asupra
corpului lansându-se în lume prin mişcare. Ca
exemplificare, ordinul Sufi Mevlevis avea ca
instrument principal naiul, mizând pe
calitatea meditativ-plăpândă, chiar
lâncedă a acestuia. Adeptul,
acompaniat de nai şi dornic a se
conecta cu divinitatea, intra într-o stare de
transă graţie muzicii şi dansului. Invariabil
în istoria muzicii şi culturii otomane, cel mai
important instrument rămâne Saz, o lăută cu gâtul
alungit în formă de pară – eventual la fel de celebră
precum Bouzouki în Grecia. Diferenţa de performanţă
e mare: cel dintâi e utilizat solo sub formă de
improvizaţie islamică (Taksim), pe când cel din urmă
face deliciul dansurilor populare contemporane,
înrădăcinate în muzica şi dansul refugiaţilor de pe
pământul turc din Asia Minor. Aceste dansuri greceşti
Florina Codreanu
sunt executate cu preponderenţă circular, fie târâit
(Syrtos), fie ţopăit prin salturi (Pidiktos).
În 1920 refugiaţii de origine greacă din oraşele
Imperiului Otoman au fost mutaţi forţat în Grecia,
aducând cu ei propria tradiţie de dansuri. La nunţi şi
alte festivităţi se dansează Hasapiko, Tsamiko şi
Kalamatiano. De-a lungul ocupaţiei otomane, dorinţa
de independenţă şi libertate a grecilor a fost
comemorată în dansuri create ad-hoc. Dintre acestea
pot fi amintite: Kaggeleftos – dans istoric actualizând
revoluţia Chalkidiki-lor împotriva turcilor, capturarea
şi aşezarea lor în formă de cerc strâns, urmată de
înaintarea în faţa învingătorilor şi decapitarea rând pe
rând; (Ma)Krinitsa – datat
din timpul războiului de
independenţă şi executat de
femei spre a evita captivitatea;
Enteka – stil liber de dans
oficiat la închiderea
regulamentară a cafenelelor şi
tavernelor de greci în drum
spre casă; dansurile de
carnaval – forme de
comunicare mascată cu rudele
şi prietenii, scăpate de sub
vigilenţa autorităţilor
ismaelite.
Datorită contextului istorico-
geografic, intersectările turco-
greceşti sunt inevitabile. Prin
acaparare, expansiune şi impunere,
Imperiul Otoman se confundă, s-ar
zice, cu Marea Meduză pe care
o pomeneşte Valéry în cartea
Degas Dans Desen:
„Nicicând vreo
dansatoare – om, femeie
încălzită, beată de mişcare, de
veninul puterilor ei istovite, de
arzătoarea prezenţă a doritoarelor
priviri, n-a exprimat imperioasa ofrandă
a sexului, apelul mimic al nevoii de dezmăţ,
precum marea Meduză, care prin unduioasele
sacade ale mulţimii ei de fuste festonate, pe care le
ridică şi coboară cu o neruşinată, stranie insistenţă, se
transformă într-un vis al lui Eros; şi deodată, dându-
 DeLiriKoN 13
şi peste cap volanele vibratile şi rochiile din buze suflet e introdus în viaţă. Ceea ce frapează e doar
decupate, se răstoarnă şi se arată, cu furie, deschisă“1. sugestia unei culturi a sexului, imitarea actului şi
Spre a face faţă nenumăratelor runde de luare în plăcerea inerentă. Dansatul copilului în lume, refuzat
posesie, îţi trebuie supleţe, mişcare, sânge insidios şi odată privirilor masculine şi dedicat hipnotizării femeii
voinţă acerbă. Turcia le are. Nu degeaba, ţările aflată în travaliu spre a imita cu propriul corp mişcările
învecinate s-au aflat îndelung sub permanentă abdominale, funcţionează în prezent acompaniat şi
ameninţare şi freamăt camuflat. Dansul izvorât aici îi încurajat de privirea bărbaţilor. Satisfacţia vizuală dă
poartă pecetea. E un dans parşiv, care te poate pierde girul calităţii dansului.
sau înălţa dincolo de un cotidian neprielnic. Oricum Atestat ca cea mai veche formă de instrucţie a
nu există alegere, ci doar provocare. Dansatorul din naşterii naturale prin reducerea durerilor cauzate de
buric, fie el bărbat (rakkas) sau femeie (rakkase), e un contracţii, dansul din buric îşi pierde calitatea ritual-
acrobat al simţurilor făcând terapeutică devenind o formă
mişcări îndrăzneţe pe coardele de distracţie. Aici
cele mai sensibile ale monoteismul şi restricţiile
privitorului. În ciuda acestui religioase îşi asumă în mare
efect, perspectiva de faţă ar fi parte răspunderea secularizării
doar debuşeul laic al unui unui dans uluitor prin apelul la
dans care la origine era unul originea vieţii şi în acelaşi
sacru, perceput cu reverenţă şi timp benefic prin iniţierea
umilinţă, dedicat maternităţii viitoarelor mame încă din
şi executat strict sub auspiciile copilărie. Ideea aducerii
ei. Inclusiv denominarea s-a copilului pe lume în dans este
făcut tot pe suport secular, cât se poate de pre-creştină.
anume în 1893 impresarul Păcatul originar şi penitenţa
artistic Sol Bloom avea să impusă induce ideea viitoarei
scornească termenul belly agonii, frica şi anticiparea
dance spre a aţâţa minţile naşterii în durere. În loc de-a
Foto: Diana Micu

întunecate ale victorienilor. ajuta şi relaxa natura,

Exista o atitudine reversă pe care aceştia o abordau: creştinismul pune de-a curmezişul
căutau cu nesaţ fenomenul considerat de ei stavile psihice, anulând
lasciv, în ideea de a-l transmite mai departe beneficiile dansului primitiv,
şi a arbora cu pretinsă demnitate poza decupate dintr-o lume în
şocului. La fel s-a petrecut şi cu dansul care metodele
oriental ajuns în raza lor de interes. antiseptice moderne nu

Astfel, dintr-un dans grav s-a dedus
doar elementul senzual, iar
performerul, conştient sau nu de
implicaţiile pre-creştine ale dansului, a
acceptat cu seninătate această reaşezare şi
reinterpretare datorită recompensei materiale.
Dansul oriental sau Raqs Sharqi e neîndoios
unul dintre cele mai răspândite mijloace de expresie,
nefăcând obiectul unei singure culturi şi cu atât mai
puţin unei singure naţii. Punându-şi amprenta asupra
Orientului Mijlociu, a înflorit cu preponderenţă în
Egipt, Turcia şi Liban. Trăsăturile sale s-au îmbinat
treptat prin negoţ, război şi călătorii. Elementul de
bază, anume datul din buric, e extras din ritualurile
naşterii practicate de triburile berbere din nordul
Africii şi de cele beduine din Arabia pre-saudită.
Astăzi, acest element şi-a pierdut respectul, devenind
unul insinuant, asociat moravurilor uşoare, îndeosebi
prostituţiei. Rotirea pelvisului şi respiraţia sacadată nu
mai aduc sugestia maternităţii, accentuând calitatea
inefabilă a vieţii, suferinţa şi bucuria cu care un nou
D a n s
existau nici în cele mai
îndrăzneţe visuri.
Prin occidentalizare
treptată, exemplaritatea unui
exerciţiu sacru de gimnastică pre-natală
cade sub incidenţa autarhică a sexului, a
ceea ce în Occident poartă denumirea de
hoochie-koochie. Pântecul sau pocalul sfânt din
care s-a ivit umanitatea devine stigmatul unui eros
agresiv până şi pentru popoarele arabe. Moartea lentă
a ritualului îngreunează naşterea copilului, care nu
mai intră în lume prin dans, anume alert şi
neanesteziat, ci copleşit de o stare tipică de
somnolenţă. Mai mult, dansul oriental executat secole
de-a rândul de femei pentru femei în intimitatea casei
sau a haremului va fi preluat, prin îngrădire religioasă,
de tineri îmbrăcaţi în fete.
Alături de acest dans erotic, in speţă feminin,
ce mizează pe mişcări unduitoare ale şoldurilor şi
abdomenului lăsând braţelor eleganţa şi graţia propriu-
zisă, în Turcia primează şi un dans ceremonial
 14 DeLiriKoN
masculin, anume sword dance – asemănător cu
dansurile de luptă din Grecia antică. Dansul este unul
circular, de guerilla, ce pune accent pe jocuri de sabie,
fiind regăsibil şi în zonele balcanice influenţate de
turci. Calitatea acestui dans rezidă în abilitatea şi
impecabilitatea mişcărilor. Înainte de toate, e un dans
de perspicacitate, doar mai apoi un fenomen de
artisticitate.
Datorită omniprezenţei şi risipirii până astăzi
în numeroase regiuni din Europa şi Asia, popoarele
turce nu pot fi considerate mari catalizatori artistici,
mai cu seamă că timpul închegării frumosului pentru
ei a fost mereu relativizat
şi împărţit, închinat altor
priorităţi, de forţă, de
putere, de oprimare şi
chiar de teroare. De la
originile şi debuturile
istorice misterioase până
la perindarea prin lume,
poporul turc a dezvoltat
un stil mozaical, viu şi
foarte voios. Dansul s-a
manifestat pe plan
religios, folcloric pentru
plăcerea personală şi ca spectacol pentru public.
Totuşi, nu se poate vorbi de un dans naţional turc,
dansurile folclorice încorporând elemente din mai
multe culturi. Prohibiţia islamică a constituit, printre
altele, un element pernicios fluenţei şi continuităţii
dansului. Ceea ce rămâne specific e ritmul Chifte
Telli sau Karsilama – având o variantă lentă şi una
rapidă, deşi cea din urmă ar fi exclusiv turcă.
Majoritatea referinţelor la dansurile folclorice ţintesc
D a n s
şi la recuzita standard folosită de dansatorii din buric,
respectiv: băţ (Cane), ţimbală pentru degete (Sagat),
pocnitoare din lemn (Calpara), sabie, scaun sau
masă, voal, bijuterii opulente din monezi, mărgele şi
franjuri, candelabru (Shamadam), coş sau urnă,
eşarfă pentru şolduri (Sash) şi uneori şerpi pentru
efectul de senzaţional. În ceremonia turcă de nuntă
există, de asemenea, o recuzită: în cadrul ritului
nocturn de henna, oficiat în cinstea miresei, se
practică un dans circular în care participanţii ţin
lumânări aprinse aşezate pe farfurii. Funcţia lor e
magic protectivă, cum e şi calitatea sabiei, nu
întâmplător dansurile care uzează de ea sunt
executate în faţa procesiunii nupţiale.
Revenind la belly dance, denumire percepută
azi peiorativ şi parcurgând o perioadă de purificare faţă
cu reputaţia istorică îndoielnică, e de specificat că cel
mai important aport adus de cultura turcă îl reprezintă
ritmul, susţinut prin plesnitul degetelor cu ajutorul
unor talgere numite Zils. Femeia dansând îşi somează
audienţa sonor şi emoţional: folosindu-şi întreg corpul,
ea captează un ritm pe care-l face fluid prin carismă şi
emotivitate proiectivă. Publicul celebrează odată cu ea
senzualitatea şi puterea feminină. Prin expresivitate şi
energie, Oryantal Tansi e mai apropiat tradiţiei romani
decât celei egiptene sau libaneze. De exemplu, în Egipt
există restricţii de mişcare şi costumare, anume
dansatoarele sunt private de anumite mişcări pelvice
şi de îndoirea spatelui până la atingere de podea. În
schimb, în Turcia dansul nu e sărăcit de astfel de
restricţii, ci rolul femeii e preluat pur şi simplu de
bărbat. În perioada Imperiului Otoman, eunucii
sultanului, însărcinaţi a păzi haremul, îmbrăcau
veşmânte femeieşti şi dansau
nu de puţine ori pentru femeile
palatului. Întâmpinând restricţii
de natură religioasă, femeilor
musulmane li se interzicea
cariera de dansatoare sau
cântăreaţă. Cu toate acestea,
guvernul tolera aceste
manifestări.
Ca urmare a reprobării
apariţiilor feminine în public,
Diana Micu - Zbor turcii îşi satisfăceau nevoia
estetică admirând alţi bărbaţi
dansând. Dansatorii dotaţi cu întreg arsenalul feminin
de seducţie erau de două tipuri: tavsan oglan, prin
traducere literală băiatul-iepure, care purta pălărie şi
pantaloni strâmţi şi kocek – adesea îmbrăcat în femeie,
acesta îşi lăsa părul lung. Ambele categorii participau
la nunţi, unde conform obiceiului bărbaţii şi femeile
petreceau separat, la petreceri, festivaluri şi chiar în
prezenţa sultanilor. În timp, dansul masculin s-a
instituţionalizat, devenind profesie sub patronajul unor
companii de distracţie numite Kol. Simbol al existenţei
otomane solitare, dansul performat de bărbaţi, îşi va
pierde celebritatea prin 1800, fiind interzis oficial în
1856 şi destinat doar emigrării.
Privind în urmă, cu circa 4000 de ani î.d.Ch.,
hieroglifele Egiptului ne vor dezvălui existenţa
dansului oriental. Aşadar, poate cel mai vechi dans din
istoria umanităţii va avea un destin împărţit. Contrar
interdicţiilor islamice unanime, în Imperiul Otoman,
la curţile Bagdadului, dansul va fi protejat şi încurajat.
Epoca de aur a muzicii arabe avea să fie încununată
de impactul puternic asupra sensibilităţii şi percepţiei
trupeşti. Dacă Egiptul a dat startul costumării şi
prezentării dansului, Turciei i se atribuie savoarea
unică imprimată prin ritm. Degajând o lume nouă,
dansul are aici menirea de-a spori starea de bine, de-a
eleva imaginea corpului şi aprecierea de sine în
vremuri de restrişte.
1
p. 18, apărută la Edit. Meridiane, Buc., 1968
Pa p u c i i l u i S a r t r e
DeLiriKoN 15

MOTO:
L’enfer c’est les autres, MAIS je est un autre.
Mihai Curtean

m.: ne este incredibil de ruşine că nu ne găsim pe noi

înşine. chiar fără să ne dăm seama, ruşinea asta ne
macină, ne acuză, ne devorează.
t. q.: exact.
m.: ne face vinovaţi. avem fiecare propriu’ nostru tri-
bunal kafkian. adică nici nu ne dăm seama despre ce-
i vorba. şi de ce ne acuzăm pe noi înşine.
t. q.: dar ruşinea vine şi din cunoaşterea noastră, când
forma din capul nostru nu coincide cu cea reală.
m.: sigur. vine din orice formă a eşecului.
t. q.: cunoaşterea noastră e păcatul de care vrem să ne
salvăm.
m.: ne-cunoaşterea. nu?
t. q.: şi ce-i mai surprinzător e consternaţia noastră în
faţa datelor noastre. da. paradoxal.
m.: nu-i paradoxal. îi vorba de orgoliu. nu ne vine să
credem că putem greşi, eşua.
t. q.: un antonim care înseamnă, de fapt, un nou nivel,
ne-cunoaşterea. ne cunoaştem.
m.: dacă propria cunoaştere era păcatu’ originar, atunci Iulia Belu - After the Storm
am fost absolviţi de mult de el, la cât de proşti suntem
acum. m.: ne spală în măsura în care reuşim să mergem pe
t. q.: (râde) de fapt, păcatul se amplifică, pentru că ne- drumu’ cel bun, după şocu’ ruşinii de sine.
cunoaşterea asta nu e semn de ineficienţă intelectuală t. q.: (râde)
sau opacitate, păcatul nostru e frica. şi orgoliul. m.: dacă ne complacem în Uitare, nu ne prea spală.
închiderea voită a ochilor. uite cum ruşinea ne ruşinea nu face decât să ne ofere o şansă, un nou punct
salvează. ne spală. de plecare.
t. q.: da, aşa e, reabilitarea noastră ţine şi de acţiune.
m.: viaţa îi singuru’ domeniu în care, dacă eşti bun la
teorie, nu eşti nasol la practică. în rest, ăia care-i învaţă
pe alţii nu ştiu să facă ei înşişi. da’ ăia care ştiu despre
viaţă, ştiu cum să aplice ce ştiu. aşa că, dacă ştim, dacă
începem să ştim, suntem pe drumu’ cel bun... doar o
părere.
t. q.: da, aşa e şi contează şi momentul, dacă suntem în
etapa când putem să le aplicăm, când nu ne mai op-
unem nouă.
m.: io am o mie de feţe în poze. câte feţe am în poze,
cât de diferit pot să fiu în funcţie de unghi, de expresia
feţei, atâtea feţe am şi înăuntru. chiar am multe feţe.
zici că nu-i acelaşi om în poze. rubber face. o mie de
expresii. personality cocktail.
t. q.: pentru că omul face mai multe roluri, atâtea câte
solicitări are dinafară, cât de disponibil este şi toate
aceste cereri sunt puse în mişcare de cererile interioare.
suntem victimele nevoilor noastre de a fi în multiple
Małgorzata Maj - The Walls Kopice forme.
16 DeLiriKoN
Małgorzata Maj - A Certain View
m.: mă gândesc la şamani. ritualurile lor şi vorbitu’ pe
mai multe voci. nişte iniţiaţi schizofrenici. nişte actori
ai sacrului. paradoxal. să fii una cu esenţa ta şi, în ace-
laşi timp, să fii multiplu. poate că tocmai asta
înseamnă cunoaşterea la un grad înalt. coincidenţa
contrariilor.
t. q.: (zâmbeşte)
m.: totu-i să nu fii un simplu actor. să nu te pierzi în
roluri.
t. q.: doar cunoscând contrariul cunoaştem identitatea
formelor. da, e un exerciţiu de măiestrie. de autocon-
trol.
m.: să fii un actor al sacrului, al propriului sine. să fii
propriu’ tău actor, fără a te pierde. să presupunem că
nu ştii unde ţi-i casa. ai amnezie. atunci nu faci decât
să te pierzi pe diferite drumuri. da’ când ştii unde ţi-i
casa şi când ajungi acolo, după aia poţi să pleci oricând
şi oriunde, fără să te mai pierzi. ptr. că ştii unde să te
întorci. îţi ştii esenţa. cam asta cred că-i şi cu aspectele
multiple în care nu te pierzi dacă îţi cunoşti sinele. io
m-am tot pierdut multă vreme. adunând indicii dis-
parate.
t. q.: dar ăsta e şi un semn de umilinţă.
m.: care? să te pierzi?
t. q.: când nu ne oprim din căutat şi nu devenim auto-
suficienţi. să te cauţi şi să te pierzi.
m.: descoperi că umilinţa îi o extremă. nu-i o valoare
în sine. îi doar un exerciţiu ptr. diminuarea orgoliului.
după ce îţi atenuezi orgoliu’, nu mai ai de ce să fii
umil. ţinta îi un echilibru. umilinţa, asceza îs extreme
care atenuează orgoliu’. nu-s valori în sine.
t. q.: da.
m.: contextu’ le face valoroase. contextu’ de a avea or-
goliu. da’ odată ce ai scăpat de orgoliu, trăieşti... egal.
eşti un fel de martor al vieţii. acţionezi dezinteresat.
culegi fructe fără voluptatea de a le poseda, ci cu bu-
curia pură ptr. că ele există. nu mai ai de ce să te în-
frânezi de la a culege fructe, dacă nu mai ai orgoliu.
ptr. că nu te mai bucuri în mod egoist de fructele vieţii.
le culegi celebrându-le, pur şi simplu, existenţa. am
crezut, ca Buddha, la un moment dat, că asceza îi
calea. că înfrânarea îi o valoare în sine. da’ şi el şi-o dat
seama că nu-i aşa.
t. q.: da, nu e. trebuie să ajungi la anularea orgoliului,
a posesiei. a nevoii de posesie.
m.: a voinţei de putere. (trage cu ochiul)
t. q.: ca lucrurile să vină la tine sau ca tu să poţi merge
la ele fără ca sufletul tău să le vrea. să mergi ca să con-
templi, să mergi ca să te înfrupţi din beatitudine. să te
înfrupţi pt. că le aduci astfel un folos. cedarea puterii
fără a te goli. şi mă gândeam zilele astea că oamenii nu
te iubesc pt. ceea ce eşti, ci pt. ceea ce le poţi oferi,
văd în tine resursele care le pot potoli nevoile.
m.: sigur că da. egoismu’ îi cel mai mare obstacol.
t. q.: da. şi ceea ce e grotesc e ipocrizia care vine cu el.
m.: îi o forţă motrice primordială poate. adică poate
că face parte din voinţa aia datorită căreia spiritu’ se în-
trupează. poate că-i o formă decrepită a respectivei
voinţe universale. poate că de aia îi aşa puternică. ca la
schopenhauer.
t. q.: cred că egoismul e doar o deformaţie a altei
nevoi, foamea, când ştim că există atât de puţină
„hrană” pe lume. ţine şi de autoconservare. de fapt, de-
păşeşte autoconservarea.
m.: io cred că fără voinţa aia, nu există viaţă. fără
kāma, cum îi în hinduism. abolind respectiva voinţă,
aboleşti viaţa aşa cum o cunoaştem. începi un alt fel de
viaţă. adică doar exişti. Exişti.
t. q.: oare voinţa e o valoare?
m.: îi o forţă motrice, care tulbură echilibru’ univer-
sal.
Małgorzata Maj - Interior Kopice
 DeLiriKoN 17
t. q.: şi vreau să gândesc în afara tradiţiei europene. m.: poţi să-ţi trimiţi copilu’ la moarte, dacă faci bine
m.: şi face ca spiritu’ să se manifeste în materie. tre’ prin asta. chiar după exemplu’ lu’ Dumnezeu. aşa că
abolită. voinţa asta face ca spiritu’ să tindă din moarte nu actu’ concret se judecă, ci şi contextu’, rezultatu’
spre viaţă şi din viaţă spre moarte. adică îi cauza etc.
dezechilibrului, a balansului. dacă o aboleşti, rămâi în t. q.: datoria este să curmi suferinţa.
existenţă şi atât. existenţa înglobează şi viaţa, şi m.: tot complexu’ nostru de vinovăţie îi aiurea,
moartea. fiinţa anapoda. impus
adică. rămâi în de nişte tradiţii
fiinţă. în echili- false în atâtea as-
bru. fiinţa = tot. pecte. depărtate
nefiinţa îi doar de adevăr. nu a
ceva abstract. face sex cu
da’ ea îi... ne-fi- servitoarea soţiei
inţă. nu Există. îi un păcat. a
fiinţa îi tot ce face rău soţiei
există şi dacă prin asta îi păcat.
poţi transcende Iacov o făcut sex
viaţa/moartea, cu sevitoarea
atunci Exişti, soţiei ptr. că ea
pur şi simplu. nu putea avea
t. q.: (zâm- copii. nu actu’ în
beşte) sine îi păcat.
m.: cum poţi fi t. q.: aşa-i. nu
şi un iniţiat, şi actul, ci con-
un porc per- secinţele lui sau
Iulia Belu - Predictions
vers? consecinţele lui
t. q.: pt. că pot însemna acelaşi lucru. am- aplicate, premeditarea răului.
bele feţe ale monedei. iniţierea aduce m.: şi îi vorba despre acelaşi Iacov căruia îi
cu ea experienţa, alterarea stării vorbea Dumnezeu, care o văzut scara în-
pure. şi eşti şi sfânt, şi gerilor, care s-o luptat cu un înger şi
păcătos. îngeru’ n-o putut să-l bată. vorbim de
m.: sper să-mi anihilez oameni apropiaţi de sacru. nu cum
orgoliu’ în curând. adică suntem noi acum. atunci erau oa-
în anii următori. meni Puternici. se măsurau cu în-
t. q.: sper, pt. bunăstarea ta gerii. şi făceau sex cu
sufletească. şi, cum zice servitoarele soţiilor. ptr. sim-
cohen, and the dealer wants plu’ fapt că trebuia să aibă
you thinkin’ that it’s either black copii. şi dacă citeşti despre Iacov,
or white, thank god it’s not that vezi cum încearcă să împace orgoliile fe-
simple. să nu te mai flagelezi atât pt. meilor şi cum el face lucrurile astea detaşat.
dorinţele tale, fii un om mai bun, fără orgoliu. ce orgoliu dacă se măsura cu îngerii lu’
nepunându-te la pământ atât. vei rezista Dumnezeu? şi asta îi o dovadă clară că nu actu’ concret
mai mult. îi păcat. [...] dacă vezi cum îşi trăiau viaţa oamenii care
m.: am învăţat un lucru: nu există act care să erau plăcuţi lu’ Dumnezeu, îţi dai seama că ai fost
fie păcat în sine. totu’ depinde de context. păcălit atâta timp. cu restricţii, tabu-uri, să nu faci aia,
t. q.: (râde) da. anti-christule. (râde) aia şi, de fapt, nu fructu’ îi interzis, ci pomu’. adică nu
m.: dacă îi înspre binele cuiva să îi faci rău, atunci poţi lucru’ ăla, ci gându’ rău. gându’ de a face rău cuiva.
să faci. sună absurd, da’ nu-i. adică a face ceva cu rea intenţie. nu a fura îi păcat. sunt
t. q.: da, aşa-i. exemple în Biblie în care se fură ptr. că ăla care tre’ să
m.: şi acelaşi lucru poate fi şi bun, şi rău, în funcţie de dea ce i se cuvine cuiva, nu dă. şi atunci se fură şi nu
context. nu există acte păcătoase. acte concrete. nu se condamnă asta. nu violenţa îi păcatu’. Iisus distruge
actele concrete îs ceea ce se cheamă păcat. depinde de în templu ce aveau ăia care făceau negoţ. nu înjurătura
scop. îi păcatu’. Iisus îi înjură: „pui de năpârci”. chestia îi să
t. q.: da, aşa e. dar, în cele din urmă, trebuie să existe acţionezi fără orgoliu, fără egoism, fără rea intenţie. şi
binefacerea. trebuie să ajungi undeva. să nu ai balast. asta îi o idee de bază şi îi comună atâtor religii.
18 DeLiriKoN
Istoria Sibiului

Ni[te or igini
Ajuns, acum, Capital# Cultural# European#, Sibiul face apel ([i) la istorie pentru a-[i justifica
aceast# privilegiat# onoare. Se invoc# istoricitatea cet#]ii lui Hermann, vechimea ei [i rolul activ pe care l-a jucat
\n cadrul evolu]iei transilvane. Dar c@t de ad@nc \n timp se \ntinde istoria \n ]inuturile sibiene [i care sunt aspectele
ei principale? Revista noastr# \ncearc# s# r#spund# la aceste \ntreb#r i, pe parcursul unui foileton tematic.

Cristian Cătălinoiu

Oamenii râcâie încontinuu după propriul
trecut. Dacă nu şi-l pot afla prin intermediul celei mai
elocvente mărturii, cea scrisă, ei se pornesc să
scormonească pământul în căutarea oricăror dovezi
care să le ofere date coerente despre viaţa umană care
i-a precedat.
Cum la noi epoca bronzului nu a fost
înregistrată în memoria colectivă, precum războiul
troian amintit anterior, spre a da naştere peste veacuri
înregistrărilor scrise ale respectivei epoci, singurele
mărturii ale îndepărtatelor vremuri rămân descoperirile
arheologice. Acestea,
însumând informaţii
diverse, de la
arhitectură şi forme de
organizare arhitectonică
ale cetăţilor până la
numismatică şi
etnografie, pot reda, în
mod satisfăcător, o
imagine de ansamblu
― câteodată cu
segmente de amănunt
bine definite ― care să
ne permită a vizualiza
mental forma habituală
umană care ne-a precedat odinioară existenţa.
Săpăturile arheologice au relevat o tot mai
intensă locuire a actualului judeţ Sibiu în perioada
convenţional numită a bronzului (numele datorându-se
folosirii preponderente a armelor şi uneltelor din
bronz), fără a se şti cu siguranţă ce populaţii locuiau pe
atunci aceste ţinuturi. Dacă se cunoaşte denumirea
unor popoare antice din perioade care au precedat cu
4-5000 de ani vremurile noastre ― respectiv
sumerienii, egiptenii, asiro-babilonienii, akkadienii,
fenicienii, aheii (elenii de peste câteva veacuri) etc.,
datorită scrierilor care s-au păstrat de la ei, scrieri în
care ei înşişi sau vecinii lor întru civilizaţie foloseau
denumirea sub care au ajuns cunoscuţi în istorie,
zonele acestor părţi de lume au fost locuite de populaţii
pentru care scrisul nu era încă o necesitate. Aminteam
într-un număr anterior de pictogramele pe care
încercase a le făuri o populaţie neolitică ce-şi dusese
existenţa în spaţiul viitoarei Ocna Sibiului. Acestor
încercări, succesiunile de populaţie caracteristice
timpurilor respective, le aduseseră uitarea, ele neavând
continuitatea perfecţionării, precum scrierea
cuneiformă sumeriană. Prin urmare, singura urmă a
populaţiilor autohtone a rămas cea arheologică, până
când grecii, ajungând să-şi înfiinţeze colonii şi prin
părţile actualei Românii,
aveau să amintească în
însemnările lor de
populaţiile băştinaşe care
deja tindeau să formeze
mici forme de organizare
social-politică.
Neputând şti cu
exactitate ce populaţie a
locuit ţinuturile sibiene în
ultimul mileniu anterior lui
Hristos, putem în schimb
să reconstituim, în
ansamblu, caracteristicile
Foto: George Simulescu
de ansamblu ale
„sibienilor” epocii bronzului. Depozite de bronz,
descoperite la Ocna Sibiului şi Guşteriţa, precum şi
obiecte disparate, descoperite pe toată suprafaţa
judeţului, aparţinând aceleiaşi perioade istorice,
dovedesc existenţa în aceste regiuni a unei turnătorii
de bronz, ceea ce înseamnă că meşteşugul metalurgiei
are vechime apreciabilă în zona Sibiului. Existenţa
turnătoriei de bronz este susţinută atât de numărul
mare de obiecte de bronz descoperite în Guşteriţa,
precum şi a materiei prime necesare turnării obiectelor
de bronz, materie primă descoperită în aceeaşi zonă,
bogată în milenare vestigii istorice, care este Guşteriţa.
Iar cantitatea însemnată de obiecte consemnează
existenţa nu numai a meşteşugului prelucrării

bronzului, ci şi a activităţii economice care în mod cert
se desfăşura pe aceste meleaguri, semn al prosperităţii,
deci a premiselor pozitive unei locuiri a acestui spaţiu.
Densitatea demografică a epocii bronzului este
susţinută şi de descoperirile a numeroase aşezări
aparţinând culturilor bronzului ― Wietenberg,
predilect, dar şi Coţofeneşti ―, la Tilişca, Guşteriţa,
Ocna Sibiului, Şura Mică, Alţâna, Beneşti ş.a. Se poate
uşor imagina, un războinic folosind vârful de săgeată
din bronz, asmuţindu-şi curajul asupra duşmanului din
tribul vecin sau neguţătorul care îşi porneşte afacerea
cu „brichete” de sare (brichetele reprezentând forma
― cilindrică ― în care sarea
era prelucrată şi
comercializată), pentru ca în
timp să evolueze, odată cu
societatea, şi moneda sa de
schimb (sau a urmaşilor ― ai
săi ori măcar ai profesiunii
sale), depozitele fiindu-i acum
pline de obiecte din bronz ori
fier, pentru ca, în cele din
urmă, să folosească, mai
simplu, moneda.
Epoca metalurgiei
fierului, îndeletnicire adusă în
Transilvania de către populaţii
galice, avea să ducă la
cristalizarea formei de
organizare politico-socială
superioare, cea a statului.
Acum apar informaţii despre
locuitorii spaţiului carpato-
danubiano-pontic, pe care grecii îi denumeau geţi, iar
romanii daci. Aceştia erau organizaţi în uniuni de
triburi, ale căror conducători ― cum ar fi Dromihete,
Rhemaxos, Zoltes ― ajung să fie amintiţi de izvoarele
antice scrise. Făurirea primului stat dac, operă a
regelui Burebista, avea să cunoască şi o primă
necesitate evidentă: organizarea apărării împotriva
potenţialilor duşmani, atraşi de prosperitatea pe care
urmele materiale o vădesc pentru acea perioadă. Drept
urmare, Burebista iniţiază construirea unui sistem de
fortificaţii, bazat pe ridicarea în zone strategice,
predilect muntoase, a unor cetăţi puternice, construite
din piatră. O astfel de cetate a fost cea de la Tilişca,
ale cărei vestigii au supravieţuit până azi, ele dorindu-
se a fi integrate circuitului turistic. Cetatea de piatră
de la Tilişca şi descoperirile făcute aici, precum şi
descoperirile de aşezări dacice făcute la Apoldul de
Sus, Slimnic, Rod, Ocna Sibiului, Guşteriţa, Cisnădie
şi Cisnădioara, atestă existenţa unei uniuni de triburi în
spaţiul cuprins între râurile Sebeş şi Olt, uniune de
triburi ai cărei conducători îşi aveau reşedinţa la
Tilişca. Odată înfiinţat statul dac, cetatea de la Tilişca
DeLiriKoN 19
a fost integrată în ansamblul defensiv imaginat de
Burebista, ea făcând legătura zonei viitor sibiene cu
cetatea de reşedinţă a regatului dac. Este demn de
reţinut că obiectele descoperite la Tilişca prezintă o
analogie evidentă cu cele descoperite în cetăţile din
sudul Transilvaniei, dovadă a unităţii materiale şi
spirituale la care ajunseseră triburile dacice în secolele
I a.Hr – I p.Hr. De altfel, spiritualitatea getă, privită ca
un ansamblu, iar nu ca o manifestare accidentală în
cadrul unuia sau altuia dintre triburile din nordul
Istrului, fusese remarcată de Herodot încă din secolul
VI a.Hr., când istoricul grec îl amintea pe Zalmoxis,
zeu suprem get, recunoscut şi de
triburile trace din sudul Dunării.
În ce priveşte spaţiul sibian, se
constată şi o intensă activitate
economică în cadrul uniunii de
triburi pe care-o reprezenta
administrativ şi politic Tilişca, în
cadrul cetăţii fiind descoperite 14
matriţe de bronz, dovadă a
baterii monedei în cetate. Se ştie
că, pe lângă monedele străine, în
spaţiul triburilor dacice, circulau
monede bătute în ateliere
autohtone, ele reproducând
monedele macedonene şi
republicane (romane), ceea ce
evidenţia intensa activitate
economică a populaţiei geto-
dace. S-au descoperit monede de
Foto: George Simulescu factură dacică la Tilişca,
Guşteriţa şi Şeica Mică, adunate
în depozite impresionante. Spre exemplu, tezaurul
descoperit la Şeica Mică cuprindea, pe lângă monedele
de argint, obiecte de podoabă tot din argint, constând
din 3 torques (un soi de brăţări de origine grecească),
5 brăţări, un lanţ ornamental şi două fibule. În număr
de 356, monedele, emise la Roma în diferite perioade,
acopereau intervalul cronologic 217-28 a.Hr. (acestea
fiind limitele datelor de emitere). Acest tezaur certifică
atât prosperitatea economică a populaţiilor dacice din
zona Sibiului, precum şi intensa circulaţie monetară
desfăşurată în această zonă (şi nu numai, dacă ţinem
cont că în cadrul spaţiului ocupat odinioară de statul
dac au fost descoperite multe tezaure, chiar mai bogate
decât cel de la Şura Mică), bogăţia obiectelor de
podoabă fiind un corolar firesc al prosperităţii
economice. Însă această bogăţie, care aducea şi putere
militară şi, implicit, afirmarea statului dac în cadrul
realităţii politico-sociale a acelor vremuri, avea să
atragă atenţia asupra Romei, imperiu aflat în plină
expansiune şi într-o tot mai accentuată criză financiară.
va urma
 20 DeLiriKoN
Verbul a face
l a a s ia t ic [i l a occident al
„O, Dhananjaya (Arjuna, cuceritorul
bogăţiei), munca făcută pentru a-i culege roadele este
mai prejos decât munca făcută din pură devoţiune. (...)
Cât de săraci sunt cei ce vor să se înfrupte din roadele
muncii lor!” (Krşna către Arjuna; Bhagavad Gita, II,
3:19)
* renunţe la bunurile acestei lumi, la plăceri, la avuţii,
Ceea ce separă cel mai mult modul de gândire
al asiaticului de modul de gândire al occidentalului
este diferenţa dintre viziunile lor asupra acţiunii. În
timp ce primul concepe acţiunea ca pe un act total
lipsit de egoism şi de orice dorinţă, al doilea vede
acţiunea ca pe un mijloc de
glorificare a propriei persoane,
de împlinire a dorinţelor şi de
satisfacere a pornirilor
instinctuale.
Pornind de la acest
fapt, nu trebuie să ne mire deloc
prosperitatea şi decadenţa
Occidentului şi sărăcia şi
echilibrul moral al Orientului
Îndepărtat.
Eseu
Dacă putem vorbi de
un anume fir roşu în sistemele
filozofice şi religiile Asiei,
atunci acesta e tocmai
suprimarea dorinţelor.
Concepţia că, pentru a ajunge la
înţelepciune, omul trebuie să
elimine din acţiunile sale mânia, ambiţia şi egoismul
este adânc înrădăcinată în mentalitatea asiaticului de
rând. Există o serie de concepte în brahmanism,
hinduism şi buddhism, care propovăduiesc acţiunea
golită de conţinutul ei egoist.
În hinduism, conceptul de dharma (ansamblul
de legi care susţin universul pentru a nu se prăbuşi în
haos) se referea, din punct de vedere social, la omul
văzut ca fiind un simplu component al speciei, nu un
individ unic. Deşi împărţirea în caste, rezultată din
conceptul amintit, a fost desfiinţată de buddhism, acest
element al mentalităţii conform căruia omul nu
reprezintă ceva prin el însuşi, ci doar prin întreaga
Archaeus
specie (element preluat şi de zenism şi taoism),
supravieţuieşte încă la scară destul de largă, în special
în zonele cu populaţie rurală din ţările Asiei centrale şi
de sud-est.
Renunţarea la acţiunea ambiţioasă, egoistă, ca
mijloc al împlinirii dorinţelor, e prezentă în hinduism
prin conceptul de sannyasa, care impune adeptului să
la glorie, la putere, în scopul obţinerii eliberării
(mokşa).
*
„Eu ştiu că fericirea acestei lumi e trecătoare.
Căci ceea ce-i statornic nu se
dobândeşte prin lucruri nestatornice
Grafică: Simion Crişan
(...).” (Katha Upanişad, I, 2:10)
*
Suspendarea dorinţelor se
întâlneşte şi în buddhism. Cele patru
sublime adevăruri care i s-au revelat
lui Buddha sunt: 1. existenţa este
durere, 2. cauza durerii este dorinţa,
3. durerea poate înceta prin nirvana
şi 4. nirvana se atinge prin
contemplaţie şi, în final, prin extaz.
Din primele două reiese că, pentru a
pune capăt durerii care marchează
existenţa umană, trebuie ca dorinţele
să fie suprimate.
O valoare de prim rang a hinduismului e
asceza (tapas), care este o practică extremă de aplicare
a suprimării dorinţelor umane. Asceţii se conduc după
un principiu moral de acţiune inofensivă (ahimsa).
În poemul filozofic care a instituit o întreagă
şcoală de gândire, Samkhya Karika, originea suferinţei
e explicată prin unirea celor două principii eterne şi
opuse: puruşa (spiritul) şi prakrti (natura). Primul este
principiul masculin (unic, capabil de cunoaştere,
inactiv), iar al doilea este principiul feminin (multiplu,
incapabil de cunoaştere, activ). Pentru a evolua, omul
trebuie să se identifice cu principiul spiritual, care e
inactiv.
 DeLiriKoN 21
Durerea (duhkha), o preocupare constantă la
asiatici, se evită prin suspendarea dorinţei.
În doctrina karmei, primul principiu spune că
existenţa echivalează cu activitatea, iar al doilea
principiu, că existenţa e modificată prin activitate.
Aşadar, asiaticul e foarte atent la modul în care
acţionează şi la substratul psihologic al fiecărei acţiuni
pe care o întreprinde. Rodul unei acţiuni egoiste nu
poate fi decât durerea, pe când rodul unei acţiuni
lipsite de dorinţe pentru sine este echilibrul şi
armonizarea cu spiritul universal.
Ideea taoistă a totalităţii sau a golului, în care
trebuie să se transforme omul pentru ca lumea
înconjurătoare să-şi desfăşoare mersul înăuntrul lui,
susţine la fel de mult ca şi buddhismul şi unele
concepte din hinduism acea acţiune dezinteresată,

Occidentalul, cu mentalitatea sa de cuceritor,

de învingător, de om al acţiunii, al gloriei personale, a
înfăptuit trei lucruri monstruoase în decursul istoriei
sale până astăzi, şi e pe cale de a-l înfăptui pe-al
patrulea: 1. s-a răsculat împotriva lui Dumnezeu,
cerându-i tronul pentru sine; 2. odată instaurat ca
propriul său Dumnezeu, s-a sinucis, prăbuşindu-se în
angoasă şi spleen; 3. a maltratat natura neţinând cont
de nicio regulă, periclitând viitorul omului ca specie,
din unicul motiv de a acumula bogăţie. A patra
oroare, pe cale de a fi înfăptuită, e exportul acestei
ideologii occidentale falimentare, la scară largă,
afectând întreaga Asie urbană.
Mentalitatea occidentalului se poate împărţi
în două mari categorii: mentalitatea Europei conti-
nentale şi mentalitatea anglo-americană. Acestea

Eseu
două s-au fundamentat
pe două curente filo-
zofice – raţionalismul
golită de dorinţe egoiste. şi empirismul (care au
Cu toate diferenţele dintre zenism şi dat naştere modelului
buddhism, predilecţiile spre abstractizare ale deductiv şi, respectiv,
zenismului ar putea fi tot o formă a suprimării dorinţei, celui inductiv al
dar o formă sublimată. Relativismul din taoism şi gândirii). Cele două
zenism contrazic destule principii hinduiste şi curente au luat fiinţă în
buddhiste, dar se împacă bine cu ideea suprimării prima jumătate a sec-
dorinţei, chiar dacă scopurile sunt diferite. olului al XVII-lea şi s-
au cimentat până în a
* doua jumătate a secolu-
„Europă, uriaş cimitir în care nu dorm decât lui al XVIII-lea. Filo-
cuceritorii morţi şi-a cărui tristeţe se adânceşte tot mai zofii empirişti (Sir
mult împodobindu-se cu numele lor ilustre, tu nu laşi Francis Bacon, John
în jurul meu decât un orizont despuiat şi oglinda adusă Locke, David Hume
de deznădejde, bătrâna stăpână a singurătăţii.” (André etc.) au pus pe seama
Malraux, Ispita Occidentului) impresiilor simţurilor în-
 22 DeLiriKoN
t şi 3. viaţa este căutarea puterii.
reaga cunoaştere. Filozofii raţionalişti (René
Descartes, Baruch Spinoza, Gottfried Wilhelm von
Leibniz etc.) au considerat că numai raţiunea poate
conferi legitimitate unei opinii, ea reprezentând ul-
timul temei al cunoaşterii.
De aici s-au dezvoltat, pe de-o parte subcate-
goria mentalităţii europene, antrenată în descoperirea
de principii universale, de idei pure, de adevăruri
aplicabile la orice, oricui, în orice împrejurare, iar pe
de altă parte, subcategoria mentalităţii anglo-ameri-
cane, pragmatică si utilitaristă, având drept piatră de
căpătâi întrebarea lui William James: Ce valoare are
adevărul în bani gheaţă?.
Pretenţia de universalitate a conceptelor
raţionaliste le-a înlesnit răspândirea în întreaga Eu-
ropă continentală, în detrimentul ideologiei em-
Eseu
piriste, care a rămas la ea acasă, în Marea Britanie,
până când a întâlnit teren fertil şi vast – continentul
american.
În timp ce raţionalismul a căutat dintot-
deauna să construiască prototipuri, empirismul şi ur-
maşii săi (pragmatismul şi utilitarismul) au avut tot
timpul o puternică ancorare în factual. William
James, unul din întemeietorii pragmatismului,
considera că o idee este adevărată în măsura în care
aceasta este bună, şi o idee este bună în măsura în
care ea este utilă, adică valorează ceva în bani gheaţă.
Încă înaintea lui James, eseistul şi poetul
american Ralph Waldo Emerson (1803-1882) simţea
nevoia acută de a extrage tenia europeană din trupul
şi creierul Americii. În prima sa carte, Nature,
publicată în 1836, el afirma: Dumnezeu este bogat,
pentru ca mai apoi, discursul său să se concentreze în
jurul a trei idei de bază: 1. fiecare om este un
consumator şi ar trebui să fie un producător; 2. omul
este prin structura sa scump şi ar trebui să fie bogat;
Iată rădăcinile atât de vehiculatului vis
american! Iată rădăcinile conceptului de go-getter,
înrădăcinat în mentalul fiecărui individ din societatea
americană modernă şi contemporană, concept
materializat în tulburata perioadă interbelică prin acel
aşa-numit self-made man.
Europeanul, cu toată strădania lui, pe plan
politic, de-a se delimita clar de american, e prea afectat
la nivel mental şi emoţional de efectele globalizării
pentru a nu gândi şi el în aceeaşi manieră de
cuceritor/învingător, mai ales că are în spate o istorie
plină de mari imperii.
Dumnezeu este bogat, a spus un american.
Dacă Dumnezeu nu există, totul e permis, a spus un
rus. Apoi, un german a spus Dumnezeu este mort.
Paricidul occidentalului era menit să-l facă liber. Nu
l-a făcut decât bogat şi putred. În Occident, omul a
murit.
Pericolul mai mare este, însă, exportul acestui
tip de mentalitate în oraşele Asiei. În curând, mâna de
lucru nu va mai fi la fel de ieftină, modul de a gândi al
asiaticului se va schimba, iar acesta va căuta din ce în
ce mai mult satisfacerea dorinţelor personale,
afirmarea cu orice preţ, glorificarea propriei persoane,
îmbogăţirea. Va deveni propriul lui erou, după modelul
occidentalului. Îşi va omorî Dumnezeul pentru a fi
Grafică: Simion Crişan
liber şi puternic, iar prin asta se va sinucide şi el. Vom
fi toţi morţi şi bogaţi. Mormintele noastre vor fi
propriile muşuroaie de bani strânşi pentru o glorie
iluzorie, pe un pământ secătuit de resurse, poluat şi
silit să avorteze orice formă de viaţă mai zace în el.
*
„Există două feluri de oameni: cei care
muncesc şi cei care trag foloasele.” (Mohandas
Karamcand „Mahatma” Gandhi)
 DeLiriKoN 23

„Eu nu a par] in n iciunei g #[t i.”

Camelia Crişan

Promotor al culturii române în

Suedia, poetul şi traducătorul Ion Miloş este
membru al Uniunilor Scriitorilor din
România, Suedia, Serbia, Republica
Moldova şi Macedonia. Deşi născut în
Banatul sârbesc, în 1930, şi cu toate că
trăieşte în Suedia, se simte adânc
înrădăcinat în cultura română. Din 1988, a
început să facă traduceri din limba română
în limba suedeză a operelor lui Eminescu,
Blaga, Bacovia, Sorescu, Cioran, Eliade. În
cadrul Festivalului Internaţional „Lucian
Blaga” (4-6 mai a.c.), la Alba-Iulia, Ion
Miloş şi-a lansat două volume de poezii:
Gândul alb al cuvântului şi În timp ce
stelele cad (a 98-a şi a 99-a carte), apărute la
Editura Princeps Edit din Iaşi, în 2006, Foto: Paul Crăciun
respectiv 2007. Ulterior, aceleaşi cărţi au fost
lansate şi în cadrul Simpozionului după aceea a apărut suspiciunea bolnavă românească:
Internaţional „Emil Cioran” de la Sibiu (7- „Ce caută ăsta la noi? De ce a venit în ţara asta?” Eu
nu am venit la Ceauşescu, am venit la limba română
13 mai a.c.).
care m-a născut. Dacă nu veneam, dacă mai
aşteptam, s-ar fi întâmplat ceva în identitatea mea,
Reporter: De ce aţi ales titlul În timp ce stelele cad
m-aş fi pierdut. Dacă nu veneam, nu aş fi făcut atâtea

I n t e r v i u
pentru cea de-a 99-a carte a dvs.?
pentru literatura şi cultura română. Am constatat, în
1964, anul când m-am stabilit eu în Suedia, că prea
Ion Miloş: Titlul este metafora decadenţei cosmice.
puţin se ştia despre cultura şi literatura română. Nici
Stelele pot fi şi viermii din societate, care cad şi se
profesorii universitari nu auziseră de Eminescu! Iar
zdrobesc de pământ. În timp ce luminile cad, noi
Eminescu era, culmea, pasionat de cultura veche a
trebuie să ştim să ne ridicăm. Din facerea frumosului,
nordicilor! Şi să nu uităm că Eminescu a fost primul
prin îmbunătăţirea răului. Existenţa a început printr-
traducător român din literatura suedeză, a tradus o
un păcat, dar nu păcatul în sensul biblic, ci printr-o
nuvelă... Eminescu a fost idolul meu şi mă mir că aici
crimă: când fratele şi-a omorât fratele – Cain pe Abel.
lumea îl degradează, îl murdăreşte, căci aşa face
Şi când voievodul şi-a omorât creatorul care i-a zidit
omul prost. Atunci m-am pus să învăţ limba suedeză,
biserica.Vedeţi cât de neapreciaţi sunt oamenii creatori
din mânie, mai apoi din dragoste, ca să pot într-o
şi făcători de lumină – Manole, pentru înălţarea
bună zi să traduc şi să lansez idolii mei în limba lui
bisericii, şi-a sacrificat iubita şi odrasla. Şi a reuşit să
Nobel. După câţiva ani de chin, am început cu
ridice biserica. Şi era normal ca voievodul să-l
Eminescu, bineînţeles. Am făcut o selecţie a
onoreze. Şi răsplata care a fost? I-a tras schelele şi l-a
poeziilor lui, iar suedezilor le-a plăcut, au văzut şi ei
lăsat să piară.
în poet un artist de înălţime universală. Dacă acum
câţiva ani Eminescu era un necunoscut, acum, opera
Rep.: Ce aţi scris până la cea de-a 99-a carte?
lui apare în Enciclopedia Naţională Suedeză şi în mai
multe antologii de poezie pentru tineret. Iar un
I. M.: Am început cu proză, dar am abandonat, fiindcă
compozitor i-a pus chiar şi pe note o creaţie,
în poezie este esenţa. Când am venit în România
Somnoroase păsărele, cu mult diferită de varianta
pentru prima dată, se uitau la mine: „Cine-i ăsta?”. Eu
românească. Aşa am făcut şi cu Cioran, cu Blaga,
eram prieten cu „vedetele” N. Stănescu, M. Sorescu,
Bacovia, Eliade. Am reuşit să fac cunoscute suedezilor
dar eu eram un necunoscut, eram căzut ca din nori. Şi
visurile liricilor români.
 24 DeLiriKoN
Rep.: Există vreun manuscris pentru cea de-a 100-
a carte?
I. M.: Eu am încă douăzeci de manuscrise nepublicate,
dar nu mai sunt în vara vârstei. Şi prea multă energie
şi timp am dedicat altor scriitori, prea puţin m-am
ocupat de mine. Dar aşa trebuie să fie un creator
adevărat. Cine se gândeşte numai la el, nu e creator
adevărat: a crea înseamnă a da, a naşte.
Rep.: Aţi trăit în multe locuri din lume. Unde vă
simţiţi totuşi acasă?
I. M.: Păi eu nu am casă, nu am ţară. Eu sunt născut în
Iugoslavia. Dar Iugoslavia nu-i ţara mea. Pe mine
limba română m-a născut. Dar nici România nu e ţara
mea, fiindcă nu mă acceptă. Nu am avut nici cetăţenie
română până acum patru ani; din cauza aceasta nu am
avut niciun drept social, nici juridic, nu mi-au dat voie
să-mi cumpăr casă, deşi am vrut. Nicăieri nu mă simt
mai străin decât în ţara limbii mele. Căci aici bântuie
suspiciunea şi prostia bolnavă. Aici, eu cred că nimeni
nu este aşa cum este, ci cum este făcut de fantezia
bolnavă a românului. Eu nu aparţin niciunei găşti. Iar
în România contează doar apartenenţa la ceva: la
gaşcă, la partid, la prostie. Noi ne-am dus cu prostia
asta în găşti atât de departe, până când şi cuvântul
cultură l-am tăiat în două: în cult şi ură. Şi pe cine-i de
partea găştii mele, l-am transformat în obiect de
admiraţie, în cult, iar pe cine-i de partea cealaltă, în
obiect de ură. Asta face românul. De aceea nu am
reuşit în istorie.
I n t e r v i u
Rep.: Se poate face o comparaţie între
mentalitatea suedeză şi cea românească?
I. M.: Este o deosebire mare! Suedezul, prin
structura lui, este un reţinut, îşi cenzurează emoţiile,
trăirile sufleteşti sau trupeşti, ţine cont de caracterul
Foto: Paul Crăciun
Foto: Paul Crăciun
omului mai mult, iar aici, tocmai caracterul nu este
băgat în seamă. Nu vedeţi şi în politica noastră cine
ajunge la putere? Ca şi la Caragiale: toate personajele
inocente erau bătute, iar escrocii erau păsuiţi: Care va
să zică înţelegi... La Paris m-am simţit bine, în anii
studenţiei. Acolo mi s-a universalizat ştiinţa.Venit din
Balcani, de aici de unde omul nu te lasă să termini
propoziţia, că el ştie ce vrei să spui, ce gândeşti... E
imposibil să convingi un român de realitatea reală. De
prostia şi fantezia lui nu-l desparţi. Un francez
inteligent, când vede că într-o discuţie nu poate să
schimbe atitudinea celuilalt, că o ţine pe a lui, termină
spunând: Nu mă imbeciliza!, şi te lasă în pace. Abia
acolo mi-am dat seama ce înseamnă să ai ţara şi limba
ta. Pe când aici, dacă ai putea, ţi-ai vinde-o pe o ladă
de bere...
Rep.: Văd că sunteţi dezamăgit de unii români.
Puteţi să-mi spuneţi cine vă este totuşi prieten în
România?
I. M.: Pe timpul lui Ceauşescu nu am fost primit decât
în casele a patru români: Şerban Cioculescu, Ioan
Alexandru, Gheorghe Damian şi Dumitru Radu
Popescu. Oamenii mi-au făcut atâta rău, încât fug de
ei. Însă, când va veni ceasul despărţirii, o să-mi pară
rău că plec din lumea lor. Toţi românii îmi sunt
prieteni; au un specific al lor.... Şi şmecherii şi
diabolicii şi păcătoşii pot fi fermecători în felul lor.
Până nu te lovesc cu cuţitul în inimă... Şi Iisus i-a iertat
pe apostoli... Când am venit prima oară în România,
aveam o dragoste imensă, absolută pentru tot ce-i
românesc. Dar mi-am dat seama repede că nu se
potriveşte idealul meu cu realitatea românească, dar
nu am aruncat vina pe ei, ci pe mine: poate că nu-i
înţeleg. Dar când mi-am dat seama că eu am dreptate,
ce am făcut? Nu i-am părăsit, ci am continuat să fac
cunoscută creaţia spirituală a spaţiului românesc. Nu
poţi să faci o operă decât dacă iubeşti, nu o poţi face
prin ură.
Spectator 007 DeLiriKoN 25
Comentariu şi traducere de Mihai Curtean

Dintre serile/spectacolele/show-urile de poezie + proiecţie + muzică, după caz, găzduite de foaierul

corpului B al Bibliotecii Judeţene ASTRA Sibiu, în colaborare cu European House of Arts şi U.S.R. filiala
Sibiu, în luna august a acestui an, cea mai ternă şi înecată în caducitate a fost seara D. Chioaru. Autorului
i-a fost imposibil să aleagă spre lectură altceva decât clişee cu un ritm uniform.
O seară mai puţin placidă a fost seara G. V. Precup, ridicându-se din prozaism prin filmul
proiectat, având ca subiect autorul şi textele lui, realizat de F. D. Păun, şi prin câteva versuri notabile.
Cea mai reuşită a fost seara E. C. Neghină. Autorul, debutat în poezie abia la 37 de ani, în 2005, a
pus în scenă acum, aşa cum face de ceva vreme, un one man show. Fiind, printre multe altele, şi actor la
Teatrul Naţional „Radu Stanca” din urbe, ştie bine ce înseamnă să te afli în faţa publicului. Neghină
încearcă, în mod susţinut, să înfiinţeze o tradiţie care la noi n-a fost, anume aceea de a-ţi pune versurile pe
muzică şi a interpreta produsul final în faţa publicului. La noi n-a fost nici Cohen, nici Waits, nici Dylan,
nici Cash şi nici Gary Lee, care se străduieşte în S.U.A., la ora actuală, să păstreze tradiţia asta. La noi a
fost doar Alifantis cântând din Nichita şi Nichita cântând, turmentat şi plin de must, Marilena...
La showman-ul Neghină, câteva linii melodice/versuri memorabile şi interpretarea actoricească
de top atunci când se dezlănţuie ne fac să apreciem produsul cultural pe care îl oferă, cu atât mai mult cu
cât încearcă să scoată din amorţeală formele în care e prezentată poezia azi, apropiindu-se de public, aşa
cum ar trebui să facă mulţi. Reprezentaţia de la ASTRA a fost, poate, cel mai bun show al lui de acest gen.

Poemul care n-are motto şi care nu e The Poem that Doesn’t Have a Motto
dedicat nimănui and Is Not Dedicated to Anyone
(MONTMARTRE – variantă) (MONTMARTRE – version)
de Emil Cătălin Neghină by Emil Cătălin Neghină

Albe erau nopţile, la cabaret, albastre sau violete...
în jur mirosea a femei fine şi a fete dansatoare
cochete...
barba-mi duhnea a vin franţuzesc şi-a tutun olandez,
foarte bun...
dar în fiecare moment, ca un dement,
alergam gâfâind după idei şi femei...
le-amestecam în pahare în care fusese şampanie sau
gin,
sau cine mai ştie ce vin androgin...
şi le beam nesătul, să le uşurez,
ca să fie în lume bine şi cu mine mereu huhurez.
De-o vreme serile-s mult mai reci fără voi şi
cârciumile-s pustii
ca tot oraşul în care nimeni nu e interesat de nimic.
Nimeni nu mai bea cu mine,
doar femeile lui Lautrec îmi zâmbesc,
şi din când în când,
mai ales când mi se toarnă-n pahar alcool botezat,
îmi sună-n urechea de dreapta cântecele lui Aristide
Bruant,
şi-mi zburdă prin faţa ochilor, râzând de clienţii
mofluzi,
Cha-u Kao – clownăreasa...
şi-apoi în urechea din stânga mă strigă Gilbert
Becaut,
susurând poemele noi despre veşnicele beţii
cu toate vinurile Franţei.
White were the nights at the cabaret, violet or blue...
a scent of stylish dames and sassy dancing girls all
around...
my beard reeked of French wine and Dutch tobacco,
very fine…
but every clock tick, like a lunatic
I was gasping chasing ideas and women…
mixing them in glasses that were once filled with
champagne or gin,
or who knows what kind of wine of an androgyne…
and I was insatiably drinking them in, to lessen their
load,
so the world could be at ease and myself, a lonely owl.
The evenings have been much colder without you for
some time and the taverns deserted
like the entire city where nobody’s interested in any-
thing.
Nobody drinks with me anymore,
only Lautrec’s women smile at me
and from time to time,
especially when they pour me diluted alcohol,
songs of Aristide Bruant ring in my right ear
and laughing at the bankrupt customers, skipping in
front of me,
the clown woman passes – Cha-u Kao...
and then in my left ear Gilbert Becaut calls for me
purling new poems about the everlasting drunkenness
with all the wines of France.
26 DeLiriKoN
Prietene vechi, nu stinge lumina,
că-mi pleacă poemele călare pe butoaie!
Oamenii fug de poeţi ca de ciumă,
deşi străzile pe care locuiesc şi păşesc
sunt botezate cu numele lor.
Se mândresc cu ei după ce mor,
ca pruncii care nu şi-au stricat de tot jucăria.
Şi în Paradisul acestui pahar e-un întreg Univers,
ascuns întotdeauna… mereu de găsit…
Îl mângâi, îl alint şi-l pălmuiesc până cabaretul se-
ntoarce
pe dos, cu susul în jos, şi-ncepe să se zbată
ca un fluture la lumina lămpii, cum doar el ştie s-o
facă,
cu o bucurie simetrică, sinceră şi dreaptă.
Sunt rănit clar de liniştea neliniştii cetăţii!
E trist când cetatea devine oraş. Monstruos!
Poetul e-un cadavru de ulei
cu care se hrăneşte singurătatea pictorului.
Nu mă părăsi, Yvette Guilbert!
Uite, pentru tine închin un pahar plin ochi cu
voalurile tale
deschise... aprinse...
Uite, La Goulue, am rugat două pânze preparate să te
primească…
să te primească pe ele… ca pată!
Ăsta e parchetul, întâi rece şi apoi cald.
Ce scaldă în baia de bere-aş mai face,
dacă mi s-ar potrivi la cămaşă, ca mansardă,
cravata cu muzici gonite din Lesbos!…
Leave the lights on, old buddy,
otherwise my poems leave astride barrels!
People run away from poets like plague,
although the streets they live and walk on
bare their names.
They take pride in them after they die
as babies do with their half broken toys.
And inside the Paradise of this glass there’s an entire
Universe,
hidden forever... forever to be found...
I caress it, I fondle and I slap it until the cabaret
turns upside down and starts fluttering
like a butterfly in candlelight, as it alone can do it,
with symmetrical, sincere and righteous joy.
I’m clearly wounded by this citadel’s restful restless-
ness!
It’s sad when citadels become cities. Gruesome!
The poet is an oil cadaver
that the painter’s loneliness feeds on.
Don’t leave me, Yvette Guilbert!
Look, for you I raise the glass brimful with your
veils
unfolded... inflamed...
Look, La Goulue, I begged two prepared canvases to
Foto: Louis Guermond
receive you...
to receive you on them... as a stain!
This is the parquetry, cold at first, then warm.
How I’d bathe in beer,
if the tie of banished melodies from Lesbos
fitted my shirt, as an attic!...

Nu te pierde, Paradisule al meu,
nu pleca din delirul utopiilor concrete!
Uite, vopsele şi vin!
Avril, Jane Avril, desfă-te la rufe, vreau să te pictez,
vreau să te decoafez, pozează-mi... şi să răsune în
cearcăne
dragostea fină şi dragostea brutală, să ascultăm cum
se termină şi nu mai există ceasornicele!
Tot cabaretul, tot Montmartre-ul, Parisul tot, tot ce
există în Universul ăsta dansează pe buza paharului
meu...
în care se-mpiedică tristeţea genunchilor ei,
care acum e prin aer… plecată puţin în eter.
Am femei în pahare, pe ele le beau, nu pe mine, nu
pe voi.
Luna va exagera cu rotunjimea ei.
Carnea de cer se va opri lângă zidul pe care îl ţin
să nu trepideze violent.
Mâine dimineaţă va fi fără-ndoială totul banal,
dar seara, când turnul Eiffel o să înceapă cu mine să
bea,
am să port costum de tweed, joben şi baston
şi-am să fiu din nou atât de bogat,
încât o să bem până-n zori bandajaţi în milioane de
răni
şi-ntr-o mare de dansatoare goale lângă supe de chef.
Şi apoi, tremurând, am s-alung toate dimineţile din
oraş
şi-am să vă salut reverenţios şi dulce-amar,
afişând zâmbetul ţinuturilor călătorite
numai de visători beţivani,
am să ies din paharul ce-i gol şi-am să intru tiptil,
să nu mă simtă vânzătorii de indulgenţe, în paharul
cel plin
şi-am să visez că, în sfârşit, am pictat împreună cu
Lautrec...
cu paharele umplute ochi
gudurându-se printre noi femei ce petrec
şi că în sfârşit ne-am pilit suficient
cât să fim toleraţi... şi cu ochii zglobii...
suprasaturaţi de decor... uite-aşa am să zbor…
DeLiriKoN 27
Don’t perish, Paradise of mine,
don’t leave the concrete utopias delirium!
Look, dyes and wine!
Avril, Jane Avril, unfold your body linen, I want to paint
you,
to undo your hair, pose for me...
and let the graceful love and brutal love ring in the eyes’
dark rings,
let’s listen to its ending and the clocks cease to exist!
The entire cabaret, the entire Montmartre, the whole Paris,
all that exists in this Universe dances on the lip of my
glass...
in which the melancholy of her knees stumbles,
floating now in the air... for a little while departed in the
ether.
I have women in my glasses, it’s them that I drink, not me,
not you.
The moon will overdo its plumpness.
The ethereal flesh will stop by the wall that I lean against
to prevent it from violently shaking.
Undoubtedly, tomorrow morning everything will be dull,
but in the evening, when the Eiffel Tower will start drink-
ing with me,
I’ll wear tweed, top hat and cane
and I will be once more so rich
that we will drink till dawn bandaged in millions of
wounds,
in a sea of naked dancing girls near the banquet soups.
And then, trembling, I will cast all the mornings out of
this city
and I will solemnly salute you bitter-sweet,
displaying the smile of realms traveled
only by drunken dreamers,
I’ll step out of the glass that is empty and I will enter qui-
etly,
not to be noticed by the dealers of indulgences, in the
glass that is full
and I will dream that finally I painted with Lautrec...
with brimful glasses
party women fawning upon us
and that finally we got plastered enough
to be tolerated... and with sparkling eyes...
supersaturated with the décor... just like that I will soar...
 28 DeLiriKoN
Ro b i n H o o d
vs.
Ro b i n . n et
Vară. Vacanţă. Bibliotecă. Tumul de cărţi.
Noi prieteni. Răspunsuri. Alte întrebări. Jocuri,
vechi şi noi, pe calculator. Navigare în derivă
pe net. Visare cu ochii deschişi. Câteva ture
cu rolele, apoi alte câteva cu bicicleta.
Somn până târziu, stat cu ochii pironiţi
în tavan, drumeţii, vizite la cei dragi şi iar
visat cu ochii deschişi. Impresia că timpul stă
pe loc, iar apoi prinde nebuneşte viteza sune-
B i b l o s
tului, viteza luminii şi iată, vacanţa s-a în-
cheiat, precum un film, la început plictisitor,
dar care pe final face senzaţie!
Biblioteca nu a fost în vacanţă. A merge
la bibliotecă este o permanenţă, un obicei
bun, ca acela de a saluta prietenii şi cunoşti-
nţele. Nimeni nu îşi permite să ia pauză de la
“a şti”.
Biblioteca Judeţeană ASTRA Sibiu
- Secţia pentru Copii şi Tineret -
Florinela Anca Vasilescu
Biblioteca nu a fost în vacanţă, repet,
dar a compus evenimente pline de vis şi fante-
zie. Locul de studiu s-a transformat într-o
grădină a minunăţiilor, în care orice întrebare
îşi primeşte răspunsul. Secţia pentru copii a
fost cea mai animată, iar în acest fel, vacanţa
şi chiar “jocul de-a vacanţa” şi-a făurit cuib
magic între rafturi, între cărţi şi enciclopedii,
între literele ce descriu poveşti neauzite.
Ca într-o frumoasă compunere cu titlul
“Cum a fost în vacanţă?” voi povesti şi eu câte-
Foto: Florinela Anca Vasilescu
va întâmplări care descriu “şcolăreşte” ultima
parte a sezonului estival în Secţia pentru copii
şi tineret a Bibliotecii Judeţene ASTRA Sibiu.
Astfel, luna august, luna lui Gustar, a
adus odată cu canicula şi dorinţa de a pleca, de
a evada cât mai departe de soarele fierbinte.
Asta era dorinţa celor mici, iar cei mari, biblio-
tecarii, au venit cu ideea de a porni într-o ine-
dită călătorie prin spaţiu, chiar dacă numai
într-un demers imaginar. Şi în acest fel, pri-
mele două evenimente ale sezonului au fost de-
dicate Universului. Secţia pentru copii s-a
transformat de două ori într-o navă spaţială,
cu care cei mici au cutreierat în lung şi lat “in-
finitul”. Sub titlurile “Ating cerul, înţeleg Uni-
versul” şi “Lumea văzută prin ochi de copil” s-au
desfăşurat vizionări de filme documentare,
 DeLiriKoN 29
discuţii despre extratereştri şi roboţi inter-
stelari, expoziţie de carte de specialitate, stu-
diul de site-uri destinate astronomiei,
prezentare de romane SF şi câte şi mai câte...-
n lună şi în stele...
Iar timpul trecea repede, prea repede
pentru câte erau de aflat!
Alte zile, alte poveşti, şi la propriu, şi la
figurat, în două biblioateliere de creaţie lite-
rară pentru copii: “Cartea fără cuvinte” şi
“Aventurile lui Bim Teribum”. Cei mici au avut
ocazia să plece cu imaginaţia “la plimbare”, iar
în această promenadă literară şi teatrală, să
compună personaje, întâmplări şi scenarii, într-
un fel de “inventează pe loc o poveste despre...“
Şi timpul, iar, pornea în mare zor,
nepăsător, la câte poveşti aşteptau să fie
spuse!
Cel mai vesel eveniment, în care creati-
vitatea a atins cote maxime, a fost cel destinat
elfilor, acele spirite elementare ale naturii, ce
au inspirat sute, mii de povestitori din cele mai
vechi timpuri până în zilele noastre şi datorită
cărora rafturile cu poveşti şi basme sunt dol-
dora acum.
“Pe un puf de păpădie, descifrăm se-
crete o mie... Elfii: Cine sunt? Unde se ascund?
Şi cum meşteresc veşminte fermecătoare din
fiecare floare?” Toate aceste mistere, la sfâ-
rşitul zilei, au fost dezlegate. Până atunci s-au
spus poveşti, s-au făurit inelele cu puteri el-
feşti şi brăţări multicolore din petale, frunze
şi mărgeluţe colorate. Fiecare floare şi-a as-

B i b l o s
cultat povestea, fiecare copil a devenit pentru
o clipă elf, înţelegând altfel frumuseţea flo-
rilor, devenind una cu ele.
De atunci, povestea elfilor a continuat
în fiecare zi, până la începerea şcolii. S-a creat
un palat al elfilor - biblioteca, s-au împărţit în
mod echitabil funcţii de tot felul, la alegere, în
aşa fel încât, pe lângă nelipsitele prinţese şi
prinţi, palatul elfilor să fie animat de judecă-
tori, frizeri, elfi poeţi, mari, mijlocii şi mici
sacerdoţi, cavaleri, bucătari, croitori, într-un
fel de cetate ideală, după modelul lui Platon.
Şi timpul se oprea, lăsându-i pe copii să
copilărească.
Aceste cuvinte nu au pretenţia a fi (şi
nici nu au fost) meşteşugite pentru o descriere
detaliată a evenimentelor, ci doar a prezenta o
stare de fapt şi o stare de spirit a bibliotecii
pentru copii. Şi mai doresc să demonstreze
(aşa, ca într-o problemă de geometrie) că în
lupta crâncenă între lectură şi navigare, din
când în când, câştigă Robin Hood.
 30 DeLiriKoN
Europa, un patrimoniu cultural comun
Cioran, pur [i simplu
Florinela Anca Vasilescu
În seria ultimelor interviuri acordate, Emil
Cioran invoca cu forţă primii ani ai vieţii, declarând
faptul că, dacă ar fi fost lipsit de copilăria fericită trăită
pe Coasta Boacii – scutul de piatră şi cetină al
Răşinariului –, nu ar fi avut forţa să supravieţuiască în
lumea pe care avea să o descopere şi să o des-compună
fără milă. Moralistul legat sufleteşte de trei oraşe din
lume – Paris, Dresda antebelică şi Sibiu, se întrista:
„Domnule, după ce am fost smuls din Răşinari de tatăl
meu, din paradisul meu, eu am murit. Restul vieţii
pentru mine nu a fost altceva decât un simplu joc de-
a uitarea!”
Cum poate arăta şi în ce note vibrează Coasta
Boacii – gură de rai / pe-un picior de plai, tărâm de
legendă? Ce o face atât de specială şi nemaivăzută?
Acestea au fost întrebările de la care a pornit un proiect
al Bibliotecii Judeţene ASTRA, inclus în seria de
manifestări Sibiu, Capitală Culturală Europeană –
2007. Am intitulat evenimentul Cioran, pur şi
simplu, care pe lângă scopul editării, lansării şi
promovării documentelor ilustrului sibian existente
L u d o t e c a
în colecţiile speciale ale bibliotecii, a încercat să
descopere piatra de temelie a sufletului lui Emil
Cioran, Coasta Boacii.
Manifestarea a fost realizată în colaborare cu
Facultatea de Litere şi Arte a Universităţii „Lucian
Blaga” din Sibiu şi Centrul de Cercetare „Emil
Cioran”, iar participarea a fost pe măsura dimensiunii
spirituale a lui Cioran, care a demostrat inutilitatea
frontierelor, atunci când geniul se manifestă pur şi
simplu.
Lucia Tanislau Mateescu – Spre Livada Poştei
Ideea noastră a fost aceea de a re-constitui
atmosfera de odinioară de pe uliţele Răşinariului, care
şi acum răsună de vocile copiilor, de cântecele
bătrâneşti şi de jocuri transmise din generaţie în
generaţie. O misiune ce se anunţa imposibilă şi fragilă,
a fost îndeplinită în timp record. Am accesat rapid
copilăria, acolo unde îi stă cel mai bine, pe băncile
Şcolii cu clasele I-VIII „Octavian Goga” din Răşinari,
unde am descoperit o ceată de românaşi frumoşi şi
veseli, conduşi de minunata lor dăscăliţă, Ana Gladcă.
Am îmbrăcat, apoi, proiectul în haine de poveste şi am
pornit în căutarea copilăriei lui Emil Cioran, împreună
cu Ilenele Cosânzene şi Feţii Frumoşi de zece ani, care
în felul lor, unic, simplu, au descifrat misterul acestei
părţi de lume, a cărei măreţie şi frumuseţe marchează
pe toţi cei care păşesc spre ea cu sufletul curat. Micuţii
colaboratori au descris în cuvânt, culoare şi cântec
dealul copilăriei lui Cioran, din margine de sat, păstrat
între pagini, amintiri şi întrebări retorice „Pourquoi
avoir quitté Coasta Boacii?”
De la micii sfătoşi, oamenii mari au aflat ce
Lucrări din pinacoteca Bibliotecii Judeţene „George Bariţiu” Braşov
este, unde este şi cum este Coasta Boacii, dar mai cu
seamă că ea continuă să existe şi să inspire.
Copil#rie pe
Coasta Boacii
Cristina Boeru, Clasa a IV-a
În această compunere o să prezint câteva
întâmplări din viaţa mea.
Încă de când eram mică, mergeam cu alţi copii
de vârste diferite la joacă pe Coasta Boacii. Aceste
jocuri erau de diferite feluri, deoarece mergeam la
joacă în fiecare sezon al anului. Cele mai hazlii
întâmplări se petreceau când mergeam iarna la joacă.
Când mergeam la joacă luam sănii, schiuri, patine şi
alte obiecte care ne erau de folos la săniuş.
Întâmplările care ne făceau să râdem erau acelea când
cădeam cu toţii de pe sănii şi apoi începeam să ne
batem cu zăpadă până când eram îngropaţi de zăpadă,
astfel încât semănam cu nişte oameni de zăpadă.
Alte întâmplări hazlii petreceam şi vara. Când
mergeam cu toţii pe Coasta Boacii la cules de afine şi
frăguţe. Interesant era faptul că, în loc să culegem
pentru a duce acasă, noi mâncam şi începeam să ne
batem cu aceste fructe, astfel încât ne murdăream pe
faţă şi pe toate hainele.
Multe întâmplări se petreceau primăvara, dar
mai ales toamna, când mergeam la furat fructe, fapt
pentru care eram prinşi uneori.
Întâmplări asemănătoare se petrec şi se vor
petrece an de an.
 DeLiriKoN 31
Soarele ce străluceşte
El pe toate le-ncălzeşte
Şi în zări, în depărtări
Zorile zoresc şi se limpezesc
Totul e o veşnicie,
Una mie, una ţie...

O zi de prim#var#
Andrei Oltean, Clasa a IV-a
Gabriela Marica – Repetabila dimineaţă

Soarele răsare.
Privind norii suri Începe o nouă zi din
timpul infinit. Cocoşii
strigă cântecul lor.
Pâraiele îşi continuă
Ana-Maria Omota, Clasa a IV-a

Era toamnă, era o zi posomorâtă. Afară parcă veşnic câtecul limpede.

totul plângea după zilele de vară. Priveam cerul pe Păsările cântă şi ele
care se adunau grămezi ameţitoare de nori cenuşii. asemenea trâmbiţelor
Vântul lovea îngrozitor pomii golaşi ce se aplecau la care vestesc sosirea
pământ. Frunzele alergau pe solul tare, alungate de primăverii. Fluturii
viforniţa păgână. coloraţi plutesc,
Deodată, ploaia acoperi satul cu stropii ei bucurându-se de
reci. Porumbul tremura pe câmp cu haina lui frumuseţile primăverii. Veronica Bodea Tatulea – Primăvara
zdrenţuită. Ploaia necăjea pământul posomorât. Libelulele fac curse
Câteva păsărele ciripeau speriate sub streaşina casei. asemenea avioanelor supersonice, dar nu scot fum.
Totul era trist! Încercam să-mi aduc aminte Roua e asemenea lacrimilor ce curg pe firele de
peisajul verii, dar nu mai puteam. iarbă. Sunt lacrimile luptei.
Cascadele îşi continuă vuietul asurzitor. Na-

Anna Girás – Peisaj cu brad
L u d o t e c a
tura e în mişcare.
Iarna e înfrântă. Natura a scăpat de boala
îngrozitoare a îngheţului şi porneşte atacul. Îşi
strânge armatele şi îşi cheamă mâna ei dreapta –
PRIMĂVARA.
Prin murmurul apelor şi prin bâzâitul gâzelor
îi trimite veste, să adune războinici curajoşi şi mai
ales, marele războinic – SOARELE. El ştie leacul cu
care a scăpat natura de îngheţul crud şi ştie să
înfrângă zăpada. Cu razele lui o topeşte. Războinicul
de temut se întoarce din luptă, iar natura se înalţă
triumfătoare.

Ioan Fleschin (10 ani)

Codrul ce străjuieşte
Multe vede, nu vorbeşte
Liniştit foşneşte şi ne ocroteşte
Bate vântul, vuiesc brazii
Şoşotesc izvoarele
Murmură pâraiele
Iarbă legănată-n vânt
Florile, culorile... Aurelia Stoie Mărginean – Soare alb

32 DeLiriKoN
Şahul ca joc al istoriei
în diaristica lui Ernst Jünger
În jurnalele jüngeriene, imaginea e mai
puternică decât argumentul. Spaţiul abstract în care se
coagulează discursul e unul meditativ, interpretativ şi
subiectiv. Scriitorul nu subscrie la tranşarea
fenomenologică şi lineară a realului, ci la o
transpunere contemplativă, simbolică şi circulară.
Calitatea imaginilor sale rezidă în capacitatea de a
conferi sens contaminând realul prin ficţionalizare:
tendinţa irepresibilă de a problematiza la tot pasul, de
a conferi sens până şi celor mai aparent umile
întâmplări sau aspecte ale lumii... abstractitatea
discursului care înghite episodic fenomenalitatea vie a
vieţii1.
Lectura şi comentariul sunt detensionante şi
compensatorii: poate stăpâni spaimele provocate de o
lume în derivă, cum era aceea în care trăia Jünger2,
căci paginaţia fixează şi echilibrează starea de fapt.
Mitologia, textul biblic, literatura sunt tot atâtea
supape de salvare într-un univers al cărui contur s-a
destrămat, conţinutul căzând sub incidenţa
dezorganizantă şi distructivă a războiului asemeni unei
partide de şah în plină şi clară desfăşurare ale cărei
piese se împrăştie în diferite poziţii pe pardoseală.
Dificilă nu e atât refacerea ei, întrucât intervine
calitatea ireversibilă a istoriei, cât relansarea ei. Lumea
e tabla de şah pe care Hitler încearcă imposibilul.
Planurile sale de atac şi grandomanie se delimitează
de ţările combatante, deoarece sunt perfide şi nu
respectă regulile jocului. Astfel, el va ieşi în afara
Iulia Belu - Touched
Miscellanea
Florina Codreanu
Elif Yarar - Ghost Whisperer
spaţiului de joc, uitând în favoarea cui joacă şi luptând
doar pentru sine, punct în care se suprapune cu
Nebunul lipsit de număr din Taroc: Este deci în afara
jocului, în afara cetăţii oamenilor, în afara zidurilor3.
Prins în acest joc „nebun” şi absurd, Jünger
aşază în faţa Germaniei oglinda Israelului, două
comunităţi ce împărtăşesc un destin comun. Maestru al
similitudinilor şi metaforizării, acesta vede prezentul
fatidic prin prisma unui trecut similar: Trecutul
îndepărtat al Israelului şi prezentul Germaniei îşi
răspund simetric, planul de simetrie fiind răul comis şi
răul îndurat4. Paralelismul e o formă de inter-istorie
eliberatoare: Reduplicarea... acţionează paradoxal, nu
intensificator, ci diminuant. Numit, <povestit>, răul
real e stăpânit, relativizat, efectul asupra conştiinţei e
atenuat. Din <obiect real> el devine <obiect de
cunoaştere>. Lectura instituie o distanţă psihologică
ce se interpune mai apoi între cititor şi preajma lui
ostilă5.
Scrisul lui Jünger e un act sui generis de
salvare a lumii prin frumos. Esteticianul războiului
acţionează asemeni Esterei din Vechiul Testament,
care îmbunătăţeşte traiul comunităţii şi finalmente
salvează poporul iudeu prin prinosul de frumuseţe pe
care-l exercită asupra împăratului: Uneori, derulările
onirice se coagulează în jurul unor figuri care revin
obsesiv la Jünger. Astfel, în 22 noiembrie ne întâmpină
un vis <strategic>: partida se şah de la marginea unui

Małgorzata Maj - The Bridge
bazin cu apă se desfăşoară sub forma unei bătălii
navale, în care determinantă este nu forţa combativă,
ci frumuseţea. Aici ideea de confruntare armată este
eufemizată în joc, artă, miniaturizare6. Miza jocului
nu e negarea războiului, ci suspendarea într-un
moment de cumpănă care poate deveni revelator,
respectiv creativ. E jocul subtil dintre detaşare şi
implicare. Scapă cel care a reuşit să se implice simţind
întregul pericol, primind botezul focului: Teribilă e
această scufundare în spaţii din ce în ce mai lipsite de
lumină, această distanţare meteorică de sfera
mântuirii. Din astfel de abisuri trebuie să se întindă
neîntrerupt distrugerea, să izbucnească focul7 şi
detaşându-se nu din groază ori teamă, ci din imboldul
puterii ce a crescut în el: Trebuie să fiu de aceea
pregătit, echipat lăuntric, pentru a trece dincolo, în
partea luminoasă a fiinţei, şi anume nu ca rob, silit, ci
cu consimţire interioară, cu aşteptare calmă în faţa
porţii întunecate. Trebuie să-mi părăsesc fără
Elif Yarar - Songs of Moors and Misty Fields
DeLiriKoN 33
suferinţă bagajul, comorile8.
Aici, tabla de joc nu se află sub auspiciile
acalmiei şi tăcerii tipice stării de concentrare, e o tablă
viciată, în care se pregăteşte neantizarea şi moartea,
apropierea de prăpastie şi căderea. Fiind o tablă
existenţială, îşi pierde caracterul gratuit, rezervat
reflexivilor şi spiritelor strategice. Salvarea vine din
sine, întrucât intrarea în joc poate ucide sau, şi mai rău,
supune.
Schizofrenia social-politică a jocului derivă
din faptul că fiecare comunitate joacă de ambele părţi,
nu există o delimitare clară între alb şi negru, fapt ce
atestă şi mai accentuat perversitatea partidei: Când în
însemnările mele îi menţionez pe ruşi, americani,
polonezi, germani, francezi, acest lucru are aceeaşi
semnificaţie ca enumerarea figurilor în descrierea
unei partide de şah. Fiecare din ele poate să fie albă
Małgorzata Maj - Silence II
s a u
neagră. Fiecare poate să ducă la pierderea partidei,
fiecare îi poate determina cursul sau se poate sacrifica
pentru rege. Crima, violul, jaful, furtul, nobleţea,
grandoarea, ajutorul acordat în extrema nenorocire –
toate astea nu sunt rigid repartizate pe naţiuni.
Oricare naţiune cuprinde în sine toate posibilităţile
între care evoluează caracterul omului9. Jünger
pledează, de fapt, dreptul poporului german la
suferinţă, deoarece poziţia Germaniei pe harta istoriei
e una extrem de debusolantă, de două ori înfrântă,
parcurs în care foştii aliaţi se transformă în inamici;
rămâne principala culpabilizată: o pace umilitoare
după care ruşii creează prăpăd, abuzurile lor depăşind
orice limită. Lovitura finală se concretizează crud şi
nefast prin împărţirea Germaniei în două, astfel încât
o Germanie răstălmăcită de nazism va fi parţial
răstălmăcită a doua oară, de comunism. Procesul de
denazificare reprezintă o altă etapă nefericită în care
sunt angrenaţi mulţi nevinovaţi. Epidemia
sinuciderilor explică această povară morală ce apasă
asupra naţiei germane. Figura scriitorului decupează
34 DeLiriKoN
justiţiar posibilitatea de a provoca un holocaust ce zace Diaristica jüngeriană funcţionează pe post de
în fiecare naţie. Omul e doar unul: capabil de a crea reminder a faptului că nimeni nu e prea mare sau prea
(alb), dar şi de a distruge (negru). deştept să ia politica în serios, că toţi împărtăşim culpa
Cursul evenimentelor de aşa natură eşecului politic şi a barbariei. Discursul său iscodeşte
propulsează în prim-plan un erou salvator: Hitler. un contracandidat al timpului public, un cod de
Climatul de sufocare resimţit după primul război comportament pentru a putea face faţă realităţii. În
mondial face din Germania o ţară incapabilă de acest context lectura Bibliei apare ca pharmakon de
defensivă în cazul unui eventual atac. Disciplinarea exorcizare a răului, ce predică uitarea, creează iluzia şi
fizică şi monitorizarea la sânge de teama unui al doilea speranţa, neagă victimizarea şi renunţarea.
război mondial sunt Consolatoare ca totdeauna
semne ale unei rămân cărţile, nave uşoare şi
slăbiciuni ce se sigure pentru călătorii în timp şi
hrăneşte în chip spaţiu şi dincolo de ele. Atâta
romantic din dorinţa timp cât mai este o carte la
populară de revanşă: îndemână şi răgaz pentru
După 1918 Germania lectură, situaţia nu mai poate fi
s-a pomenit în rolul disperată, nici complet lipsită de
celui provocat, iar libertate1.
Hitler s-a făcut Scena istoriei – tabla de şah
avocatul ei şi a preluat – e prea şubredă pentru a garanta
replica. Îi stătea în supravieţuirea (de la marginea
caracter ca să treacă Elif Yarar - October of Me unui bazin), de aceea jocul e
de la replică la prelungit în scris sau lectură
provocare nemăsurată şi să atragă astfel, din nou, o (nave uşoare şi sigure), unde calitatea aleatorie a
replică masivă. Asta e situaţia pe care ne-a lăsat-o. O timpului nu acţionează, unde omul e liber să
bună poziţie de pornire s-a răsturnat în contrariul ei. călătorească fără frica înecului.
La fel se întâmplă în jocul de şah, când piesele
importante sunt deplasate prea rapid; voinţa Note:
jucătorului este atunci mai puternică decât reflecţia
sa, decât inteligenţa sa, decât evaluarea posibilului. 1
Nişcov, V., pref. Agonie şi sfârşit în Jünger, Ernst, Pagini din Kirchhorst.
Trebuie să joci şah stând cu mâinile în sân. Jocul ar Coliba din vie: Ani de ocupaţie, Iaşi, Edit. Polirom, 2004, p. 6.
trebui cultivat în şcoală ca în Rusia1. Precipitarea 2
Ibidem, p. 7.
jocului coincide cu transfigurarea lui într-un joc al 3
Chevalier, Jean, Gheerbrant, Alain, Dicţionar de simboluri, vol. 2,
puterii, al legii subiective şi abuzive, al forţei malefice Bucureşti, Edit. Artemis, 1995, art. Nebun, p. 333.
de stăpânire a lumii. Îngerul negru reclamă exersarea 4
Nişcov, V., pref., în op. cit., p. 32.
tiranică a puterii în defavoarea unui dumnezeu 5
Ibidem.
indiferent: A trece de pragul interzis înseamnă să fii 6
Ibidem, p. 38.
blestemat sau sfinţit, victimă a diavolului sau ales al 7
Jünger, E., Pagini din Kirchhorst, în op. cit., p. 121.
lui Dumnezeu1. 8
Ibidem.
Hitler întruchipează nu doar pe Nebun, ci şi 9
Jünger, E., Coliba din vie..., în op. cit., p. 253.
pe Diavol – tipologia îl încadrează întrucât el 10
Ibidem, p. 450.
organizează diversitatea, cele două jumătăţi germane 11
Chevalier, Jean, Gheerbrant, Alain, Dicţionar de simboluri, vol. 1, ed.
de care e responsabil dau girul alterităţii: Diavolul cit., art. Diavol, p. 444.
simbolizează toate forţele care tulbură, întunecă, 12
Ibidem.
slăbesc conştiinţa şi o fac să regreseze spre 13
Jünger, E., Coliba din vie..., în op. cit., p. 311.
nedeterminat şi ambivalent1. Inclusiv denumirea
paronomazică pe care i-o ataşează Jünger – Bibliografie:
KNIÉBOLO – rezonează la această perspectivă:
latinescul diabolus (=diavol) se conjugă cu germanul Jean Chevalier, Alain Gheerbrant, Dicţionar de
knie (=genunchi), având sugestii fonice şi semice la simboluri, vol. 1-2, Bucureşti, Edit. Artemis, 1995, art.
germanul knebel (=căluş). Statutul calului din jocul de Diavol, Nebun
şah e ultima ipostază care se adaugă personalităţii
complexe întruchipate de Hitler. Argument: Calul e Ernst Jünger, Pagini din Kirchhorst. Coliba din vie:
singurul care nu depinde de poziţia celorlalte piese, el Ani de ocupaţie; trad., prefaţă, note şi indice de Viorica
sare peste orice piesă s-ar afla în faţa lui. Nişcov, Iaşi, Edit. Polirom, 2004

Sinele & limbajul
Albert Thibaudet făcea undeva observaţia că
sincer provine de la sine cera, ceea ce înseamnă fără
ceară, cu referire la miere; sincer înseamnă fără
impurităţi, fără disimulări, clar, nemijlocit, pur. Ce mai
poţi face după ce îţi dai seama că nu poţi fi sincer, în
sensul cel mai pur al termenului, nici cu ceilalţi, nici cu
tine însuţi? Nu poţi fi sincer atunci când gândeşti, prin
urmare, nu poţi fi sincer nici atunci când acţionezi sau
comunici. Acest lucru se întâmplă din două motive: 1.
nu te cunoşti îndeajuns pentru ca propriile gânduri să
poată reprezenta sinele şi 2. chiar dacă te-ai cunoaşte
îndeajuns pentru ca propriile gânduri să poată
reprezenta sinele, nu ai putea acţiona sau comunica în
conformitate cu acestea, din pricina complexităţii
sinelui uman în comparaţie cu limbajul folosit şi
posibilităţile de acţiune.
* *
François al VI-lea, duce de La Rochefoucauld,
cca. 1660: „Cineva este fals în diferite chipuri. Există
oameni falşi care vor totdeauna să pară ceea ce nu sunt.
Există alţii, mai de bună credinţă, care s-au născut
falşi, care se înşeală pe ei înşişi, şi care nu văd
niciodată lucrurile aşa cum sunt. Sunt unii cu mintea
dreaptă şi cu gustul fals. Alţii au mintea falsă şi
oarecare siguranţă în gust. Şi mai sunt unii care nu au
nimic fals, nici în gust, nici în judecată. Aceştia sunt
foarte rari, deoarece, în general vorbind, aproape nu
există nimeni care să nu prezinte pe undeva ceva fals
în judecată sau în gust.”
Elif Yarar - No More Spring
DeLiriKoN 35
M.
Małgorzata Maj - The Season II
Cunoscuta „fereastră Johari” pretinde că oferă
o diagramă a manifestărilor sinelui în raport cu propria
persoană şi în raport cu ceilalţi. În anii ’50, psihologii
americani Joseph Luft şi Harry Ingham (care au
intitulat teoria aglutinându-şi prenumele), au preluat o
idee existentă deja şi au făcut-o celebră. Conform
acestei teorii, există: 1. sinele pe care îl cunoşti şi pe
care îl cunosc şi ceilalţi, 2. sinele pe care nu îl cunoşti,
dar pe care îl cunosc ceilalţi, 3. sinele pe care îl
cunoşti, dar pe care nu îl cunosc şi ceilalţi şi 4. sinele
pe care nu îl cunoşti şi pe care nu îl cunosc nici ceilalţi,
ultima categorie aparţinând subconştientului. Acelaşi
lucru se regăseşte în teoria lui George Herbert Mead,
elaborată la începutul secolului al XX-lea, despre
tipurile de structurare a sinelui: 1. sinele deschis, 2.
sinele orb, 3. sinele ascuns şi 4. sinele necunoscut.
Dacă aşa ar sta situaţia, ar fi un caz fericit. Aceste teorii
descriu o situaţie ideală, în care obiectul supus
cunoaşterii se suprapune perfect cu imaginea
subiectului despre acesta. Numai că în realitate rareori
se întâmplă aşa. Intervenind ceea ce se cheamă
percepţia unui lucru, apoi reprezentarea lui, această
interfaţă complică lucrurile, iar schema se poate
ramifica mai departe în: 1. sinele despre care ai
impresia că îl cunoşti şi despre care şi ceilalţi au
impresia că îl cunosc, 2. sinele despre care ai impresia
36 DeLiriKoN
Sever Pădureanu - Peisaj 1
că îl cunoşti şi pe care ceilalţi îl cunosc, 3. sinele
despre care ai impresia că nu îl cunoşti şi despre care
ceilalţi au impresia că îl cunosc et caetera. Se trece,
astfel, la nivel logico-semantic, de la pe, la despre.
Datorită percepţiei şi reprezentării lucrurilor (ce ţin, în
acest caz, de sine), trecem de la imediat la mediat.
Procesul percepţiei se continuă cu abstractizarea
informaţiei percepute, astfel rezultând ceea ce se
cheamă reprezentare. Nu vorbim de lucruri pe care,
ci de lucruri despre care: interfaţa imperfectă a
percepţiei/reprezentării umane. Nu ne putem hrăni cu
certitudini, doar cu impresii. Nu avem decât impresii
despre noi înşine şi despre ceilalţi, acestea rareori
corespunzând realităţii.
Se poate afirma, fireşte, că X este un nesimţit,
că Y este o profitoare sau Z un altruist. Trăsăturile de
caracter şi cele comportamentale au fost inventariate şi
în Asia şi în Europa, de timpuriu, ele fiind puse în
legătură cu diverse animale: de la zodiacele chinezesc,
indian şi babilonian la textele literaturii sanscrite, care
împart bărbaţii şi femeile în tipologii, după
caracteristicile lor fizice şi mentale, calităţile,
temperamentele şi comportamentele lor, acestea fiind
adesea asociate cu diferite animale (Natyaşastra a lui
Bharat Muni, Kamasutra a lui Vatsyayana – unde atât
bărbaţii, cât şi femeile sunt împărţiţi în trei clase: băr-
batul-iepure, bărbatul-taur, bărbatul-cal; femeia-
căprioară, femeia-iapă, femeia-elefant
Sever Pădureanu - Peisaj 2
Sahityadarpana a aceluiaşi autor, Satsai a lui Bihari,
Bhaşa Bhuşan a lui Jasvant Singh, Rasamanjari a lui
Bhanudatta, Rasikpriya şi Kavipriya ale lui Keşavdass
et caetera), de la ilustraţiile din cărţile călugărilor
medievali, în care se regăsesc oameni cu capete de
animale, la lucrarea fizicianului napolitan Giambattista
della Porta, De humana physiognomia (1586), unde
sunt comparate capete de animale şi de oameni,
punându-se accent pe forma, poziţia şi expresivitatea
ochilor, la versurile poeţilor francezi din veacul al
XVI-lea, Fabulele lui La Fontaine, Reflecţiile lui La
Rochefoucauld şi Hieroglificele lui Jean-Pierre
Valerian (în spaţiul românesc, Istoria ieroglifică a lui
Cantemir – cca. 1700).
Având o tradiţie aşa de veche în a atribui
oamenilor corespondente în lumea animală, după
trăsătura predominantă de caracter sau comportament,
era puţin probabil ca acest fapt să nu se reflecte în
limbă. Expresii de genul „Ce viperă!”, „Ce armăsar!”,
„Ce vulpe!” sau „Câine ce eşti!”, „Boule!”,
Sever Pădureanu - Peisaj 3
„Măgarule!”, „Porcule!”, „Papagalule!”, „Gâsculiţo!”
se regăsesc în multe limbi, sub o formă sau alta, chiar
dacă prin utilizarea lor ca invective, unele şi-au pierdut
semnificaţia care lega strâns observarea caracterului
unui om de cea a comportamentului animal.
Cu toate acestea, nu se poate ignora aportul
–,
conceptului de context în relaţiile de comunicare,
apărut în secolul trecut, odată cu teoria lui Roman
Jakobson. Deseori se întâmplă ca oamenii să tragă
concluzii pripite unii despre alţii, neţinând seama de
contextul unui anumit act de comunicare sau al unei
anumite acţiuni. Se poate întâmpla ca o sumă de
factori necunoscuţi celui care observă un anumit act
să ducă la producerea acelui act, iar observatorul să
judece greşit cu privire la cel observat. Cu alte cuvinte,
necunoaşterea unor circumstanţe atenuante (sau
agravante, după caz) pot duce la emiterea unor judecăţi
de valoare eronate asupra unui om. În general, nu se
ţine seama de context, iar acest fapt e evidenţiat în
limbă, prin numărul mic al exemplelor în acest sens.
 DeLiriKoN 37
vieţii cotidiene, punerea în scenă a actelor de
comunicare zilnice, despre care vorbeşte Erving
Goffman.

Patanjali, cca. 400 î.H.:

„drgdarsanasaktyorekatmatevasmita.” („A puterii
cunoscătoare şi instrumentului cunoaşterii identitate
aparentă sentimentul eului este. / Sentimentul eului
este identitatea aparentă dintre puterea cunoscătoare şi
instrumentul cunoaşterii.”)

Teoriile amintite mai sus şi care împart sinele

în patru, ca pe-un măr, nu ţin cont de prăpastia dintre
Horia Mircea Asciu – Peisaj pe Valea Răcădăului

Unul dintre ele este apelativul asociat unui cuplu de sine şi eu, dintre puterea cunoscătoare şi instrumentul
către cei din jur, în momentele în care aceştia îşi arată cunoaşterii. Eul e doar instrumentul.
afecţiunea unul faţă de altul. Li se spune Sunt enunţate nişte lucruri, presupunând că
Lucrări din pinacoteca Bibliotecii Judeţene „George Bariţiu” Braşov

„Porumbeilor!”, pe diverse tonuri: afectuos, înciudat eului îi este foarte uşor să cunoască despre sine. De
sau iritat. Se compară, astfel, gesturile lor cu cele din fapt, nici nu este vorba despre sine în aceste teorii. Nu
comportamentul de împerechere al porumbeilor. poate fi vorba despre aşa ceva; nici despre sine, nici
Totuşi, şi în acest caz, apelativul rostit într-un context despre spiritul de care vorbeşte religia, nici despre
precis se poate transforma într-unul rostit la simpla freudianul das Es, nici despre inconştient, nici despre
vedere a cuplului, aşa cum se întâmplă şi cu cele conceptul jungian de inconştient colectiv. Nu este
oferite drept exemplu mai sus, despre o femeie vorba aici de instanţa supremă existentă în fiinţa
putându-se spune că e „o viperă” doar pentru că umană, ci tot de eu. Eul cunoaşte despre eu, adică, în
observatorului i s-a părut că aceasta s-a comportat fără limbajul sistemului lui Patanjali, instrumentul
scrupule într-o anumită situaţie. cunoaşterii cunoaşte despre el însuşi. Cu alte cuvinte,
Animalele şi oamenii au ca procese psihice
comune senzaţia şi percepţia, prima fiind o imagine
primară simplă, corespunzând unui singur simţ, iar a
doua, o imagine primară complexă, corespunzând mai
multor simţuri prin care se poate lua contact cu un
obiect. Reprezentarea nu se întâlneşte decât la oameni
şi începe spre sfârşitul celui de-al doilea an de viaţă.
Studiile lui Jean Piaget arată că în această perioadă
copilul începe să folosească semne, ceea ce dovedeşte
o reprezentare simbolică a obiectelor şi acţiunilor. Încă
de la un an are loc ceea ce Piaget numeşte ritualizarea
unor scheme în comportamentul copilului, acesta
corelând unele gesturi cu altele, în anumite contexte.
Pornind de la acest prim pas, gestul devine mai apoi un
semn, o dovadă a reprezentării simbolice a unui lucru
în absenţa acestuia – capacitate exclusiv umană.
Extrapolând, jocul copilului nu devine altceva decât
un lanţ de semne, care se va transforma, cu timpul,
într-un sistem, adică într-un limbaj.
O consecinţă a reprezentării şi a capacităţii de
a comunica despre lucruri în absenţa lor, este o altă
capacitate exclusiv umană, anume aceea de a minţi/a
disimula. Din această consecinţă a reprezentării şi din
activităţile mecanismelor psihice de autoapărare, Sever Pădureanu – La malul apei
rezultă mai departe mascarea sinelui, teatralizarea
38 DeLiriKoN
intelectul cunoaşte despre intelect, caracter,
personalitate et caetera. Intelectul (parte a eului)
cunoaşte despre eu. Reprezentarea pe care şi-o poate
face fiecare despre adevăratul sine este extrem de
bruiată de măştile îngroşate în timp. Teoria lui Mead,
cunoscută sub forma „ferestrei Johari”, aşază cu
nonşalanţă în două din cele patru ochiuri ale ramei
„sinele pe care îl cunoşti...”; aşadar, are pretenţia că se
referă la o cunoaştere a sinelui. Dacă cineva ar înşira
ce cunoaşte despre propria persoană – persona (lat.) =
mască –, ce ar spune? Sunt liniştit, încăpăţânat,
superficial uneori, cam leneş, dar ambiţios, nu prea
mint, ajut pe cineva atunci când pot, îmi fac prieteni
destul de uşor, sunt dezordonat, uneori distrat şi uituc,
optimist, nu prea trist et caetera. Toate aceste lucruri şi
multe altele nu se referă nicidecum la sine. Ele se
referă la eu.

Carl Gustav Jung, 1928: „Sinele este o entitate

supraordonată eului conştient şi nu cuprinde doar psi-
hicul conştient, ci şi pe cel inconştient (...).”

Desigur, cunoaşterea despre eu este o condiţie

sine qua non pentru cunoaşterea despre sine. Dar

Foto: Camelia Crişan

sinele nu se manifestă în niciun proces de comunicare.
La sine, ca întreg, nici măcar nu se poate ajunge prin
limbaj, nici chiar prin individuaţia propusă de Jung sau
prin metoda fenomenologică propusă de Husserl, ci
printr-un alt fel de interacţiune, mult mai subtilă (de
pildă, meditaţia, iubirea).
Jung recunoaşte că individuaţia (sau
concentrarea în sine) e accesibilă unui număr mic de
oameni. În plus, în sistemele gnostice (studiate, de
altfel, în profunzime de Jung) se vorbeşte despre trei
tipuri de oameni: 1. oameni carnali, care au doar corp,
2. oameni psihici, care au corp şi suflet şi 3. oameni
pneumatici, care au corp, suflet şi spirit. Acest fapt
poate fi interpretat printr-o ierarhizare a capacităţii de
autocunoaştere: 1. oameni care nu-şi pot cunoaşte
decât corpul, 2. oameni care îşi pot cunoaşte corpul şi
sufletul şi 3. oameni care îşi pot cunoaşte corpul,
sufletul şi spiritul.
În ceea ce priveşte cunoaşterea sinelui,
metodele propuse de Jung şi Husserl (ambele fiind
intuitiv-ştiinţifice) au un mare neajuns: prima operează
cu arhetipurile care se găsesc în inconştientul colectiv,
iar a doua, cu eidos-urile (formele, prototipurile) care
se găsesc în psihicul pur. Acest mare neajuns al celor
două teorii are două cauze majore: 1. eroarea de a
crede că se poate ajunge la sine, ca întreg, prin limbaj
şi 2. eroarea de a crede că în spatele arhetipurilor,
 DeLiriKoN 39
respectiv eidos-urilor nu se mai află nimic. Adevăratul
sine, ca instanţă supremă a fiinţei umane, este spiritul,
respectiv atman, dacă ne raportăm la spaţiul asiatic.
Cele trei idei fundamentale ale Upanişadelor sunt: 1.
atman este obiectul cunoaşterii, 2. atman, ca obiect al
cunoaşterii, este incognoscibil în întregul său şi 3.
atman este unica realitate, restul este maya (iluzie).
Mokşa (eliberarea în hinduism) constă în două
suspendări: 1. suspendarea dorinţelor şi 2. suspendarea
conştiinţei pluralităţii. Această a doua suspendare nu se
poate realiza decât pe calea unei cunoaşteri pur
intuitive a lui atman, adică a adevăratului sine.
În procesele de comunicare, nu sinele, ci eul
este cel care se manifestă. Nici atunci când toate
măştile cad, nu se exprimă sinele. Goffman relatează
o întâmplare relevantă în acest sens, din viaţa unei soţii
de general în armata S.U.A. Ea şi soţul său, în civil,
plimbându-se într-o seară, cu o maşină a armatei, au
fost opriţi de Poliţia Militară. Soţului i s-au cerut
actele, permisul de conducere, dar nu avea nimic la el.
Având însă chipiul în maşină, şi l-a aşezat discret pe
cap. Când cei care solicitaseră actele au văzut chipiul
cu însemnele de general, au pălit. Au rămas
înmărmuriţi, unul chiar murmurând un „Doamne
Dumnezeule!”, apoi cerându-şi scuze şi pretextând că
nu l-au recunoscut. Acest „Doamne Dumnezeule!”,
deşi rostit într-un moment în care toate măştile eului
căzuseră, nu dezvăluie sinele. Atunci când cad aceste
măşti pe care fiecare le poartă zilnic, nu ies la iveală
decât cele şase senzaţii primare umane: bucurie,
tristeţe, frică, surprindere, furie şi scârbă, senzaţii
înscrise în codul genetic, la fel ca modul lor de
manifestare. Acest fapt a fost dovedit de experimentele
făcute în Noua Guinee, pe comunităţi izolate complet
de civilizaţie, aflate în stadiul de organizare şi
dezvoltare al epocii de piatră. Componenţii acestor
populaţii exprimau la fel ca lumea civilizată aceste
senzaţii primare, având aceleaşi expresii faciale pentru
fiecare. Aceste senzaţii tot din eu fac parte, iar mai
mult de jumătate dintre ele se întâlnesc şi la animale
(în afară de scârbă şi surprindere), iar până acum,
pentru două dintre ele (frică şi scârbă) s-au localizat
zone specifice în creier.
Prin limbaj nu se poate ajunge la sine ca
întreg. Tot ce se poate face este să se rupă mici bucăţi
din acesta, exprimate într-un limbaj codat, greu
accesibil, prin intermediul inconştientului, în cadrul
unui proces de individuaţie sau analiză
fenomenologică. În fond, cunoaşterea sinelui, ca
întreg, nu poate include, sub nicio formă, elementul
raţiunii.

* * *
40 DeLiriKoN
Ce p#rere ave]i despre noul sediu
al Bibliotecii Astra (Corpul B)?
Marius, 16 ani: E totul foarte curat şi frumos, ca o
cutie de cadouri cu fundiţă deasupra. Cel mai mult m-
a impresionat aici colecţia de enciclopedii şi faptul că
pot sta cât doresc pentru a le studia.
Andreea, 19 ani: Aici, faţă de celălalt sediu,
atmosfera este mult mai caldă. Fiecare angajat are
treaba lui, pare totul mai bine structurat. Eu sunt
voluntar la biblioateliere şi vin nu atât din dorinţa
întâlnirii cu cărţile, cât pentru a interacţiona cu
copilaşii.
Natalia, 64 de ani: Arată superb! Mă bucur că se văd
banii contribuabililor. Eu sunt pensionară, nu mai
citesc. Dar vin pentru nepoţii mei; în fiecare zi îi scot
din casă, ca să nu mai stea la TV sau internet. Îi aduc
la bilbliotecă şi le insuflu plăcerea citirii, pentru că aici
se formează gândirea, nu în altă parte.
Dumitru, 17 ani: Pe exterior arată bine... înăuntru o să
ajung poate când încep şcoala.
Viviana, 43 de ani: Contează cum arată sau ce
ascunde?!... Din păcate nu e bine pusă la punct cu
noile apariţii. Mai nou, dacă vreau o carte, o caut pe
internet, că nici în librăriile din Sibiu nu o găsesc...
Stephan, 51 de ani, (Germania): Nu ştiam că aici
este o bibliotecă. Afişele... şi de fapt e numai unul sin-
Foto: Ioana Stoica
VOX P O P.
Camelia Crişan
Foto: Ioana Stoica
gur; e în limba română. Eu de unde să ştiu ce scrie!?...
Alex, 26 de ani: Arată bine, n-am nicio reclamaţie.
Nici despre cărţi, nici despre angajaţi.
George, 32 de ani: Nu mă interesează clădirea
aceasta, am destui bani ca să-mi permit să-mi cumpăr
din librării cărţile dorite.
Mariana, 58 de ani: Nu am intrat să văd cum e, nu
am timp şi nu mai am de ce. Eu am renunţat de mult
să îmi mai hrănesc spiritul. De la o vreme doar gura
îmi cere...
Lili, 7 ani: Nu am fost niciodată într-o bibliotecă. Ce
e aia?
Flavius, 6 ani: Este mare şi frumoasă clădirea!
Momentan vin aici ca să pictez cărţi, că nu ştiu încă
alfabetul.
Iulia, 9 ani: Îmi place foarte mult aici. Este a doua
mea căsuţă. Îmi place să mă uit cu prietenele mele la
cărţi de geografie, să vedem lumea în imagini, aşa cum
nu o ştim.
Ion, 47 de ani: Este de nota 20! Încăperile, personalul,
totul!
Tim, 35 de ani (Austria): Nu are nimic special, e doar
o bibliotecă.
Corina, 23 de ani: Spaţii prea multe, cărţi prea puţine.
 Această revistă este editată în cadrul programului

Sumar
Sibiu - Capitală Culturală Europeană 2007,
prin proiectul
Creaţie şi Comunicare În mod special, pentru fotografii şi manipulările fotografice,
în Biblioateliere Culturale, redacţia mulţumeşte următorilor:
Special thanks for the photographs and photo manipulation to:
derulat de 1 Editorial
Biblioteca Judeţeană ASTRA Sibiu, PRIMA LA DREAPTA
director Onuc Nemeş-Vintilă, Małgorzata Maj, alias Sarachmet – Gliwice, Polonia
cu sprijinul
2 Poezie (http://sarachmet.carbonmade.com/)
Cristian C.: plombe, opacitate, m-a murit
Consiliului Judeţean Sibiu devocika
{tefan Ciobanu: scara aceasta nu are trepte, Elif Yarar, alias Junest – Istanbul, Turcia
pregătiri interioare (http://junest.deviantart.com)
Anamaria Stoia: Amintire, This Blind Old &
Serpent, Swimming into You
Iulia Belu, alias Opal-Moon, Bucureşti, România
Proz# (http://opal-moon.deviantart.com)
Redac]ia
6
Alexandru Uiuiu: Fereastra din tavan
Bogdan }i]ei: Pic#turi
Florinela Anca Vasilescu
c o o r d o n a t o r p roiect
9 Teatru
Ioana M#l#u: TIGRI DE H^RTIE
Laura Dima
editor 11 Sine Cera
Mihai Curtean Andreea Grui]oiu
editor 12 Dans
Florina Codreanu: _nt@lnirea cu omul prin dans

Colaboratori 15 Papucii lui Sartre

Cristian Cătălinoiu 18 Istoria Sibiului

Florina Codreanu Cristian C#t#linoiu: Ni[te origini
Camelia Crişan
Diana Micu (foto.) 20 Eseu
Revista online Becu’ din pivniţă Archaeus: Verbul a face la asiatic [i la occidental
(www.becu.co.uk) 23 Interviu
Camelia Cri[an: „Eu nu apar]in niciunei g#[ti.”
(Ion Milo[)
Adresa: Str. George Bariţiu, nr. 5, 7
cod 550178, Sibiu, România
Telefon: 0269/210551
25 Spectator 007
0724/704806 28 Biblos Revista DeLiriKoN publică articole pe teme culturale,
0724/725601
www.bjastrasibiu.ro Florinela Anca Vasilescu: Robin Hood vs. creaţii literare, artă fotografică, artă plastică, recenzii.
e-mail: biblioateliere_astra@yahoo.com Robin.net Dacă aveţi astfel de lucrări şi sunteţi interesaţi să le publicaţi,
Ludoteca contactaţi-ne sau trimiteţi-le la adresa
biblioateliere_astra@yahoo.com
30

Miscellanea
Redacţia respectă grafia autorilor.
32
Florina Codreanu: {ahul ca joc al istoriei \n
Responsabilitatea pentru conţinutul diaristica lui Ernst Jünger
materialelor publicate revine autorilor. M.: Sinele & limbajul

Materialele nepublicate nu se returnează.

40 VOX POP. Tipar executat la Biblioteca Judeţeană ASTRA Sibiu
 DeLiriKoN
DeLiriK oN
Biblioteca Judeţeană ASTRA

.
Revista Biblioatelierelor de Creaţie şi Comunicare
Anul I, nr. 3(3), septembrie 2007 Apare la Sibiu

Iulia Belu - Temptation

Iulia Belu - Nostalgia

ISSN 1843-4118 G R AT U I T