- Ai vrea să-mi iei un interviu, deci… zise Dumnezeu.
- Dacă ai timp… i-am răspuns. Dumnezeu a zâmbit. - Timpul meu este eternitatea… Ce întrebări ai vrea să-mi pui? - Ce te surprinde cel mai mult la oameni?
Dumnezeu mi-a răspuns:
- Faptul că:
• se plictisesc de copilărie, se grăbesc să crească… iar apoi tânjesc să fie copii
• îşi pierd sănătatea pentru a face bani… iar apoi îţi pierd banii pentru a-şi recăpăta sănătatea, • se gândesc cu teamă la viitor şi uită prezentul, iar astfel nu trăiesc nici prezentul, nici viitorul, • trăiesc ca şi cum nu ar muri niciodată şi mor ca şi cum nu ar fi trăit.
Dumnezeu mi-a luat mâna şi am stat tăcuţi un timp. Apoi am întrebat:
- Ca părinte, care ar fi câteva dintre lecţiile de viaţă pe care ai dori să le înveţe copii tăi? - Să înveţe că:
• durează doar căteva secunde să deschidă răni profunde în inima celor pe
care îi iubesc… şi că durează mai mulţi ani pentru ca acestea să se vindece, • un om bogat nu este acela care are cel mai mult, ci acela care are nevoie de cel mai puţin, • există oameni care îi iubesc dar, pur şi simplu, încă nu ştiu să-şi exprime sentimentele, • doi oameni se pot uita la acelaşi lucru şi că pot să-l vadă în mod diferit, • nu este suficient să-i ierte pe ceilalţi şi că, de asemenea, trebuie să ierte pe ei înşişi.
- Mulţumesc pentru timpul acordat… am zis umil. Ar mai fi ceva ce ai dori ca