Obiceiuri

Pe colina Monjuic din Barcelona, se afla Muzeul Natonal

de Arta Catalana, partial renovat, unele admira cele mai cunoscute
colectii de pictura din lume. Muzeul Picasso, aflat intr-un
incantator castel gotic, restaurant, ce contine lucrari din perioada
de tinerete a pictorului, precum si din alte perioade, donate char de
catre artist asezat n Catalonia.
O data pe an, fiecare oras din Catalonia isi sarbatoreste
ziua Marelui Festival.Strazile se umple de lume, caci catalanii sunt
prea veseli ca sa-i lase pe strain sa stea deoparte.Multi dintre ei isi
pastreaza pentru asemenea zile costume traditionale.In zona
Farragona poti admira agilitatea si robustetea "castalanilor" care
construiesc turnuri "umane" din trupuri, iar daca te simti destul de
puternic pentru a vana dragoni, vulturi uriasi si demoni, atunci te
poti duce la Bega Liesta Carpus Christi, din iunie; acest festival
unic care combina traditiile pagane cu cele de origine crestina se
sarbatoreste din generatie in generatie, din timpuri foarte vechi.
Spre deosebire de aceasta festivalul numit Dansul Mortii
cu radacini doar in practicile vechi crestne, comemoreaza teribilile
plagi ale nchizitiei din evul mediu si se celebreaza pe strazile
Vergees, in Joia Mare. In ajunul sarbatorii Sfantului Ion (24 iunie)
sunt aprinse focuri mari pe strazi si in piete, iar solstitiul de vara
este celebrat pana tarziu in noapte, cu focuri de artificii si
coca( niste dulciuri traditionale). la marile festivaluri si la alte
fieste, mai poti vedea parade de "papusi" uriase, ce danseaza jovial
printre pitici.
O alta cale de a-ti exprima bucuria si prietenia la
sarbatorile populare este sa dansezi sardana, dansul national
catalan, care se executa in acompaniament de cobla ( niste
instrumente care imita zgomotul facut de vant insotit de cel produs
de contrabas): dansatorii isi tin mainile ridicate, unite intr-un fel de
hora, pasind destul de calm spre dreapta si spre stanga.Catalonia,
ca multe alte regiuni din Spania, celebreaza si carnavalurile,cu
deosebire in Solsona,Sitges si Vilanova,care sunt cele mai colorate,
mai vesele.

Batalia bestiilor.
An de an, ibericii organizeaza un concurs de imblanzit caii
salbatici De peste 400 de ani, in primul weekend al lunii iulie,
tinerii din indepartatul Sabucedo, un sat aflat in nord-vestul
Spaniei, cauta sa devina stapani pentru doua zile peste caii salbatici
din munti, victorie pe care o dedica mai apoi patronului lor, Sfantul
Lorenzo. Legenda spune ca in vremurile de mult apuse ale Evului
Mediu, oamenii din Sabucedo au hotarat sa isi trimita caii in
salbaticie pentru ca acestia sa nu moara din cauza bolilor ce
bantuiau in Europa. Dumnezeu, prin intermedierea Sfantului
Lorenzo, a scapat animalele de la pieire, iar de atunci, in semn de
recunostinta, satenii prind si apoi elibereaza caii din munti. Stapani
pentru doua zile Competitia este spectaculoasa, iar privitorii nu stiu
catre cine sa isi indrepte admiratia: catre animalele ce se lupta sa
ramana libere sau catre temerarii ce isi doresc temporar sa le
infranga. O asemenea revarsare de energie si furie nu se mai
intalneste in linistitul Sabucedo in celelalte zile ale anului.
Festivalul imblanzirii cailor, consfintite prin taierea coamei
animalelor, incepe sambata, in zori. Atunci, tinerii dornici sa isi
dovedeasca puterea se avanta in munti, in cautarea cailor pe care,
mai apoi, ii mana catre sat. Odata ajunse acolo, animalele sunt
tinute intre zidurile de piatra ale atriumului parohiei pana in
dimineata urmatoare. Barbatii, in general tineri, navalesc la
crapatul zorilor peste caii fierband de furie si incearca sa le taie
coamele si cozile. Imblanzitorii devin eroii satului Dupa ore de
lupta indarjita, aproape pe viata si pe moarte, caii sunt marcati si
sortati. Unii dintre ei au sansa sa se intoarca in salbaticie, in vreme
ce altii, mai putin norocosi, sfarsesc in gospodariile satenilor din
Sabucedo. Imblanzitorii lor primesc aplauze si sunt priviti cu
admiratie si chiar invidie de catre vecini. In fond, au demonstrat ca
lumea cailor salbatici nu are secrete pentru ei. Incet, incet, satul se
linisteste, iar oamenii se intorc la activitatile lor obisnuite si atat de
putin spectaculoase. Dar asta pana la anul cand strazile din
Sabucedo vor fi din nou cuprinse de larma oamenilor si tumultul
cailor.

Masa de Craciun in Spania

In perioada Craciunului, pe mesele spaniolilor predomina
produsele “de pamint”, cum ar fi sofranul, uleiul de masline sau
otetul de Jerez. Majoritatea preparatelor traditionale sint pe baza de
fructe uscate: migdale in supa, nuci si migdale in prajituri si
seminte de pin in varza rosie. Fructele uscate sint o mostenire
lasata de arabii care au locuit in multe regiuni ale Spaniei timp de
opt secole. Acestia au marcat bucataria spaniola, aducind mai
multe produse, cum ar fi orezul, portocalele si, in special,
migdalele.
Varza rosie nu poate sa lipseasca din meniul de Craciun,
pregatita foarte simplu: fiarta si aromata cu usturoi. In unele case,
varza este aromata cu seminte de pin si stafide si stropita cu vin
Riebera del Duero, pentru mai multa savoare si culoare.
Foarte multi spanioli gatesc peste de Craciun, lucru
explicabil avind in vedere ca Spania este a doua tara consumatoare
de peste din lume. Il prefera prajit, alaturi de cartofi si ceapa si
decorat cu patrunjel si sofran. Pestele poate fi imbracat cu un sos
de sherry si piper. In unele zone se adauga si usturoi taiat foarte
fin, usor calit in ulei.
Craciunul nu poate fi conceput de spanioli fara pregatirea
unei prajituri traditionale, numita "touron", preparata din ciocolata,
nuca de cocos, inghetata de praline, pasta de migdale. La sfirsit, se
glazureaza cu ciocolata, in combinatia cu ulei de masline, in loc de
unt, fructe uscate, nuci si migdale intregi.