Basmul

Cuvantul “basm” provine din slava veche si inseamna nascocire.Aceasta inseamna ca barmul
tine de zona oriental, mai bine definite prin aceasta intelepciune.
Basmul este specia genului epic popular sau cult, de regula in proza, cu o raspandire
mondiala, in care se nareaza intamplari fantastice ale unor personaje imaginare: feti frumosi,
zane, aflate in lupta cu forte vaste : balauri,zmei,vrajitoare, pe care ajung sa le biruiasca in cele
din urma. La baza acestei specii sta principiul moral care sustine ordinea valorica, de aceea
Calinescu defineste basmul ca un gen vast,depasind cu mult romanul,fiind: mitologie , etica ,
stiinta , observatie morala. Tot Calinescu,punand in evidenta realismul basmului(basmul
porneste de la realitate dar prezinta si fantastical) afirma ca “basmul e oglindirea vietii in
moduri fabuloase”. Cei mai de seama critici sunt: Propp si G.Calinescu. Propp scrie morfologia
basmului iar Calinescu estetica basmului.Am ajuns la concluzia ca sunt circa 500 tipuri de basme
care se pot grupa in 3 categorii: basmele fantastice( domina elementele mirasculos) ,nuvelistice
(povesti), basme animaliere, dezvoltate pe credinte totemice.
Se considera cabasmele au origine mitica, comuna tuturor popoarelor si apoi s-au diferentiat
de la un popor la altuk. Alti folcloristi considera basmul ca avand origine Indiana. S-au nascut in
acea zona si raspandita in alte popoare.Altii vorbesc de origine antropologica; basmul a aparut
odata cu omul in incercarea sade a exprima sau imblanzi anumite forte ale naturii care capatau
puteri miraculoase in relatie cu propria putere limitata.Calinescu, constata ca basmele din orice
cultura se bazeaza pe niste stereotipuri sau motive, numite de Propp functii.El a stability 31 de
functii.Basmul de regula incepe printr-o absenta ( un membru al familiei pleaca de acasa),
urmeaza interdictia (plecand de acasa imparatul sfatuieste pe cei de acasa sa nu intre intr-o
camera anume).De regula interdictia e incalcata si aceasta se intampla prin intermediul unui
raufacator care iscodeste.Urmeaza divulgarea in care raufacatorul primeste informatia prin
viclesug. Urmeaza complicitatea, in care victim se lasa inselata.Complicitatea presupune
prejudicierea: raufacatorul face un rau,adduce o paguba.Alte basme pornesc de la motivul
lipsei, adica eroului principal ii lipseste ceva sau doreste un lucru iar eroul trebuie sa
indeplineasca lipsa si este lasat sa plece.Contraactiunea incipient, cautatorul se hotaraste sa
indeplineasca sarcina.Plecarea, eroul pleaca de acasa.Prima functie a donatorului: eroul e pus la
incercari, e iscodit si ajutat de noul eroul sau de un obiect magic ( motivul probelor depasita,
motivul obiectului cu puteri magice. Reactia eroului, un motiv important e calauzirea, eroul
merge peste mari si tari, e dus in zbor sau pe jos ( motivul calatoriei, urmat de lupta eroului cu
raufacatorul, marcarea sau insemnarea eroului ( eroului I se face un semn pe corps au I se da un
obiect)Salvarea, eroul scapa de urmarire sau sosirea e amanita si in acest caz basmul primeste
motivul pretentiilor neintemeiate , apoi se continua probele, incercarea grea.Solutia,si

1
incercarea asceasta e trecuta cu success, recunoasterea si implicit demascarea.
Transfigurarea,eroul capata o noua infatisare.Pedeapsa e fundamental pt ca raspunde unor
faptemorale.Casatoria, cele mai multe basme au un final nuptial.
Basmul se defineste apoi si prin personaje, se observa o schematizare a personajelor pentru
ca si cele 31 de functii sunt tot niste conventii. In basm personajele se grupeaza in positive si
negative, reale si fictionare, principale , secundare si episodice; si respectand principiul binelui
care invinge raul se mai pot grupa in personaj protagonist si antagonist. In opera culta
personajul mai poate fi bidimensional: plat,sttic si tridimensional sau rotund, evolueaza sub
aspet moral. In basmul popular personajul e bidimensional sau plat. Propp grupeaza
personajele in alte tipuri : erou, falsul erou, raufacatorul, donatorul sau furnizorul, ajutorul,
trimitatorul si fata de imparat. In basmul popular sau cel cult, aceste tipuri se reunesc intr-un
personaj.Alt motiv mai este si acela al triplicarii, motivul cifrei 3.Dar in Povestea lui Harap Alb
triplicarea e mult mai complicate.In basmeleculte personajul cunoaste climaxul, o gradatie
ascendenta si un anticlimax, o gradatie descendenta. In Povestea lui Harap Alb basmul
evolueaza cu un anticlimax, eroul devine sclavul spanului. Basmul roman mai are 3 forme
obligatorii: initiala ( A fost odata), ne introduce in lumea basmului, formula mediana, menita sa
intretina atentia ( Dumnezeu sa ne tie ca, cuvantul din poveste inainte nu mai este) si formula
finala care scoate pe cititor din lumeafictiunii sau cum se spune adeseori, din aceasta lume in
care acum naratorul ne-a avertizat ca ne-a spus “o mare si gogonata minciuna”.Un concept
fundamental pentru basm e fabulosul.Cuvantul “fabulous” e sinonim cu cuvantul fantastic, iar
acesta provine din grace unde “fantasticos” inseamna ireal, fictive, incredibil, ceea ce apartine
inchipuirii. Cuvantul fabulous provine din franceza dar e preluat din latina “fabula”= poveste,
imaginative.Estetica le diferentiaza: fantastical este categoria estetica prin care o lume stranie
incearca sa o inlocuiasca pe a noastra, consideratareala. Deci fantastical e conceptia in care
realul se imbina cu irealul, ele coexista. Fantasticul se coreleaza cu straniul iar acesta se
raporteaza la o zona a posibilului. De aceea intr-o proza fantastica principal preocupare e cand
eroul trece “dincolo” si atunci ambiguitatea, confuzia, devin surse ale fantasticului, ca si visul la
Eminescu, macabrul ca la Poe.Fantasticul nu se imbina cu fabulosul, care inseamna categoria
estetica, referindu-se la personaje si intamplari care apartin lumii supranaturale, condusa de
legi proprii.De aceea formula “a fost odata” e o formula u puteri magice: ne scoate din lumea
reala si ne transporta intr-o lume diferita: zmei, balauri, zane.Daca in proza fantastica distinctia
dintre real si ireal nu se poate face, lasand loc unr multiple interpretari, in basm fabulosul se
coreleaza cu miraculosul, se raporteaza la imaginar si instituie o zona a imposibilului.Fantasticul
si fabulosul sunt niste concept aparute in romantism pentru ca acesta e curentul care
presupune o libertate a imaginatiei.

2
 Ion Creanga “Povestea lui Harap Alb”

Creanga a scris cateva basme, incepand cu “Soacra cu 3 nurori” si terminand cu capodopera

“Povestea lui Harap Alb”.Basmele sale se pot frupa in 2 categorii: intr-o etapa marcata de
“Soacra cu 3 nurori”,”Prostia omeneasca”,”Capra cu 3 iezi”, intamplarile narrate sunt
neverosimile dar posibile.Acestea sunt mai de graba niste snoave, niste minciuni cu haz,
majoritatea cu finalulu cunoscut (“si-am incalecat pe-o capsuna si v-am spus o mare si
gogonataminciuna”). A doua categorie , in care se include basmele : “Ivan Turbinca”,”Povestea
lui Harap Alb”, miraculousul e umanizat. Eroii, dracii, sfintii sunt umanizati prin suferinta.

Basmul cult-Basmul popular

Asemanari: prezentarea unor situatii de viata, construirea unor personaje in alb-negru,

pozitiv si negative, viziunea optimista din final, prezenta formulelor obligatorii, prezenta unor
planuri opuse( real si fabulous), motivul triplicarii.

Diferente:
 Estomparea epicului, la Creanga nu spectaculosul conteaza ci arta dialogului si a zicerii.
 Viziunea despre lume e la fel de optimista dar Creanga adauga si o perspective
umoristica.
 Stilul ( Creanga utilizeaza mult mai multe motive ale oralitatii)

Povestea lui Harap Alb

E un basm amplu si ilustreaza opinia lui Calinescu, potrivit careia acesta e un roman.A
fost definit chiar ca un bildungsroman.La baza sa stau motive ale initierii in varsta barbatiei.
De aici rezulta si prima diferenta fata de basmul popular: eroul principal e un eroul gata
formal, are doar calitati, eroul lui Creanga e chiar “boboc in felul sau la treburi de acestea”.
Basmul lui Creanga e diferit fata de basmul popular chiar prin structura. Creanga aplica
altfel motivul triplicarii fara sa renunte la stereotipicurile basmului:formulele obligatorii,
motivul probelor depasite, al obiectelor cu puteri magice, lupta dintre bine sir au. Ca in
toate basmele eroul lupta pentru a impune niste valori morale: corectitudinea, onoarea,
iubirea neconsimtita.Rema insa e usor deosebita,e un joc intre obedient,ascultare si

3
indrazneala.Altfel basmul lui Creanga respecta si structura epica ideala, cum propune
Todorov in “Poetica.Gramatica Decameronului”.O povestire ideala incepe printr- situatie
stabile pe care o perturba o forta oarecare (Imparatul Verde cere craiului un fecior pentru
a-I lasa tronul), de aici rezulta o stare de dezichilibru dar prin actiunea unei forte dirijate in
sens invers, echilibrul e restabilit, insa al2lea echilibru e asemanator primului dar niciodata
identic.
Motivul triplicarii e cu totul diferit aplicat. Ca in orice basm sunt 3 ferciori de crai, 3 fete
de imparat dar probele nu sunt numai 3 ci multiplu de 3. Sunt intai 3 probe principale:
aducerea salatilor, a podoabelor cerbului si a fetei imparatului Ros,dar a3-a genereaza alte6
probe: 3 dintre ele implica pe imparatul Ros: intrarea in casa de arama, pranzul pantaguelic
si 3 probe care implica pe fata imparatului Ros: sa o paraseasca, sa o identifice sis a aduca
apa vie, apa moarta si cele……………………………………. Dar ne-am obisnuit ca eroul popular dar
mai cu seama a lui Creanga, sa fie ajutat de alte personaje, donatorul sau auxiliarul , si
obiecte cu puteri magice ( aripa albinei, aripa furnicii), dar Harap Alb e ajutat de ( Gerila,
Flamanzila,Setila,Pasarila,Ochila).Insa la ultima proba Harap Alb nu participa si nici calul nu
impinge pentru ca acesta roaga turturica sa-I dea lui acele obiecte.In acest caz importanta e
si prima proba, insa nementionata,podul, pe care doar mezinul o promoveaza. Cu toate
acestea a-m putea spune ca probele sunt chiar 10, cifra perfectiunii.Motivul lui Harap Alb e
original si poate fi pus in relatie cu mitul altor popoare. E motivul muncilor lui Hercule dar
motivul este si la alte popoare mai moderne: francezi si indieni.
O lectura mai moderna a basmului exprima si alte motive care tin atat de structura
basmului cat si de structura operei realiste. Pe langa cele 3 formule mai sunt in basmul lu
Creanga si alte elemente structurale , mai evidente in structura epica a celor 5 uriasi. Nota
conventional schematic e usor obtinuta acum pentru ca autorul pastreaza niste structure
lexical repetate variabil.Structuri de tipul :” mai merge el cat merge”, “si mai mergand ei o
bucata” se repeata.Dupa cum se repeat si aceste structuri lexical prin care sunt prezentati
cei 5 uriasi: o dihanie de om, o namila de om, o pocitanie de om, o schimonositura de om, o
aratare de om. Se repeat si replica fiecariua “ razi tu razi Harap Alb dar unde mergi, fara de
mine nu o sa poti sa faci nimic”.Replicile implica si motive anticipative.Un motiv anticipative
e in relatie cu Sf Duminica. Il indeamna pe feciorul craiului “pentru ca tie ti-e scris din cer sa
devii imparat”,” pana cand ii muri si ii invia”.De fapt ultima replica e luata in sensul propriu
pentru ca in final asistam la motivul transfigurarii: lui Harap Alb I se taie capul, dispare ca o
sluga si devine imparat. La baza basmului sta motivul initierii. De aceea motivul se
structureaza in 2 etape. Initial sunt niste proble prin care feciorul de crai, trebuie sa se
maturizeze, sa intre in clasa eroilor, a vitejilor, a razboinicilor. Iar in a2a parte trebuie sa
demonstreze ca are calitatile unui imparat. Dupa cum spune si Sf Duminca “ cand ii ajunge si
tu mare si tare ai sa judeci lucrurile de-a fira par si vei crede celor asupriti si necajiti pentru
ca stii apoi ce e nacazul”. In concluzie, idea basmului,imparatia nu e un dar care ti se cuvine

4
ci trebuie sa demonstrezi ca o meriti, mai general, nimic nemeritat. Ajutorul va demonstra
contrariul opiniei fiului mai mare “ Tata eu cred ca mie mi se cuvine aceasta cinste pentru ca
sunt cel mai mare dintre frati”. Ursul e invins a2-a oara de Harap Alb.Prima proba dezvolta
un motiv totemic si initiatic: ursul, la cele mai multe popoare: japonezi, siberieni , e un
simblo al clasei razboinicilor.Invingerea ursului, stramos totemic inseamna transferarea
puterilor acestuia unui neofit, de aceea tatal da blana de urs fiului iar blana este aruncata la
prima proba, pentru ca tanarul a demonstrate ca este un erou, urmeaza sa demonstreze ca
va dobandi si calitatile unui imparat.Proba a2a (cerbul) dezvolta un symbol cu functie
funerara. Groapa care trebuie sapata e un mormant symbolic, un spatiu tonic, regenerator,
dupa cum si fantana, din care iese ca sluga spanului, dar apa si sangele au o functie
anavazica si catabazica. Stand in groapa, Harap Alb parca se ineaca in sangele cerbului> Deci
la modul simbolic e o regenerare, o renastere. Imbaierea in sangele cerbului confera lui
Harap Alb virtuti zeiesti, comparabil cu alti eroi invincibili: Achile , Ziegfrid. La modul
symbolic, aceste probe sunt ritualuri initiatice unde e nevoie de un maestro spiritual,Sfanta
Duminica, de o moarte regeneratoare al neofitului ( coborarea in fantana, in groapa si
taierea capului). Aceste ritualuri se desfasoara chiar in niste spatii initiatice: podul, padurea,
insula,sunt spatii ale ritualului de initiere.Pe o insula sau ostrov traieste Sf Duminica.Mai
sunt si alte cerinte ritualului initiatic, relevant in scena cu cerbul.Cerbul e invins intr-un
moment de pasivitate iar Harap Alb respecta cateva cerinte: sa poarte obrazarul, sa
pastreze tacerea, sa nu iasa din groapa pana la apus. Functia solara a cerbului se dovedeste
si prin pietrele pretioase cu care e batuta blana cerbului, iar piatra din frunte stralucea
precum soarele. Motivul poate fi corelat cu acela al aducerii soarelui si a lunii, aflat in
stapanirea zeilor. Creanga trimite la acest motiv cand spune ca se zareste in departare un
sul de raze,” piatra cea mare din capul cerbului stralucea de parca Harap Alb soarele cu el il
ducea”. Soarele e un principiu active si inseamna reinvierea imparatiei intrate in
inertie.Spanul e cel fara barba, fara par,iar acesta este symbol al rautatii sterilitatii si
vicleniei.Dorind sa ajunga imparat, de fapt spanul pune sub semnul mortii imparatia.
Drumul spre padurea cerbului are un sens ascensionar dar si religios. Calul se inalta pana la
nori si pana in inaltul cerului in probele 2 si 3 iar apoi realizeaza o cruce conica(Vasile
Lovinescu).

Realismul si fabulosul

Farasa fie vorba despre o contradictie, basmul lui Creanga dezvolta suficiente motive
realiste. Despre asta vorbeste Calinescu, care atrage atentia : realismul lui Creanga e
uimitor, mai cu seama in basme, unde ne asteptam de obicei la un schematism si
conventionalism.Torusi, cu greu s-ar vorbi de “analiza psihologica ci de nuante de
character”. Despre realism vorbim in relatie cu personajele umane carora autorul le

5
imprumuta un comportament si un mod de a gandi si de a vorbi specific taranesc, specific
Humulesteanului. In acest caz, cum tot Calinescu spune, miraculosul ca fi pus in relatie cu
personajele animaliere, calulsi cei 5 uriasi. Creanga, in basmul sau cult nu prezinta o singura
fata regeasca ci prezinta 3: un crai, un imparatverde si un imparat rosu, pe care ii
diferentiaza usor prin nuante de character. Crailu e doar parintele jignit in orgoliul sau de
tata. “Din 3 feriori cati are tata, niciunul sa nu fie bun de nimica”. Craiul gandeste ca un
taran din Humulesti care doreste ca fii lui sa aiba un rost, sa fie modesti.”Ce manca vadeu
bine ca ai (…) dar spuneti-mi, rusinea unde puneti”, “ sa umblati numai asa, frunza
frasinelului toata viata voastra sis a va laudati ca sunteti feciori de crai, asta nu miroase a
nas de om”
Imparatul verde e un individ sensibil si laudaros care nu vede dincolo de aparente ceea
ce si fetele lui vedeau,ca mai degraba Harap Alb semana cu ele decat spanul,care era urat si
rau. E la varsta unde nu-l mai interesa mare lucru si se lauda spanului cu niste obiecte
pentru care nu depusese niciun effort: salatile le aduceau slujitorii iar nestemata era cea
cazuta odata la 7 ani de pe blana cerbului.

Caracterizarea lui Harap Alb

Harap Alb e asemenea lui Fat-Frumos, are multe calitati dar spre deosebice de acesta, ele
nu sunt innascute ci sunt dobandite prin effort si experienta. El dovedeste inteligenta,
pentru ca la intrebarea ironica a tatalui, “da aista cal ti-ai ales” tanarul raspunde “ cum a dat
targul si norocul”, iar apoi motiveaza si la modul serios: “ Am de trecut prin multe locuri si
nu vreau sa ma ieie oamenii la ochi”.Un mod de caracterizare inexistent in basm este
caracterizarea prin replica. E chiar intelept desi e tanar, pentru ca la propunerea calului de
a-l duce ca vantul sau ca gandul prefer prima variant din prudent caci “ daca mi-I duce ca
gandul, mi-I prapadi”. Dovedeste bunatate, milostenie,ajuta pe cei slabi (caracterizare prin
fapte): miluieste pe batrana, face stup albinelor, ocoleste furnicile, e sociabil, fire blanda si
prietenoasa: leaga prietenie cu cei 5, rade de cele 5 aparitii dar mai cu seama demonstreaza
fidelitate, isi respecta juramantul pentru ca fat ail denunta pe span. Vrajitoarea e un
personaj negative dar aici e pozitiv pentru ca restabileste adevarul si dreptatea. In concluzie,
spune Calinescu: e rasa nobila prin tot ce face atrage admiratia ilustrand principiul “omul de
soi se vadeste sub orice strai”.Dar naratorul face din el un personaj realist. In primul rand
pentru ca are un comportament taranesc, bate calul,” ghijoaca uricioasa, de te mai impinge
pacatu sa mai vii odata, vai de steaua ta are sa fie”.Plange pentru nereusita fratilor, se bate
cu mana peste gura, dar mai ales e umanizat prin suferinta. Deci se pare ca necazurile il
coplesesc si isi doreste moartea: “ decat asa viata, mai bine moarte de 1000 de ori”( mitul
initierii, imbaierea, coborarea in spatial htonic).Eroul e prezentat si ca un personaj
6
mitologic, capata puteri zeiesti, dar pentru desavarsirea sa, naratorul face doar trimitere, nu
dezvolta motivul calatoriei in lumea de dincolo. In epopeile antice eroii desavarsiti,precum
Ulise, calatoreau chiar si in infern, deci Harap Alb calatoreste in lumea umbrelor dar revine
prin puterea fetei imparatului Ros.Fata ii spune “ dandu-I palosul in stapanire “ ca semn al
puterii. “Dormeai tu mult si bine Harap Alb daca nu eram eu”. Spre aceasta interpretare
trimite chiar numele personajului , care contine un oxymoron, un epitet antitetic.
Interpretarea sociologica e insuficienta: “harap” = negru si definea in vechime per obi, care
de regula erau negri sau galbeni.Vasile Lovinescu in “Creanga si creanga de aur” spune ca
basmul e un pelerinaj spre unitate.Aceasta autonomie il prezinta pe erou ca un spirit
ordonator intre rau si bine, intuneric si lumina. Deci prin efortul sau Harap Alb reface
unitatea cosmica, intrat sub stapanirea spanului.Sugestia o da aceasta calatorie in lumea
intunericului, a umbrelor.Numai asa eroul se poate desavarsi ca stapan al lumii.Stilul be
popular, oral dar nota distinctive a basmului lui Creanga e data de umor. Exista un umor al
faptelor, generand uneori grotescul ( macar cei 5) dar mai cu seama e un umor al
limbajului.Frazele lui Creanga sunt saturate de zicerile populare.