Sunteți pe pagina 1din 3

Cuvant

Tudor Arghezi
Poezia „Cuvant”, de Tudor Arghezi, deschide volumul „Carticica de
seara”, fiind o opera lirica, o arta poetica.
Opera lirica este opera in care poetul, prin intermediul eului liric, isi exprima
in mod direct ideile, sentimentele, emotiile, cu ajutorul figurilor de stil si al
imaginilor artistice.
Titlul poeziei, „Cuvant”, un substantiv nearticulat, face referire la tema
poeziei si orienteaza discursul liric.
Poezia este o arta poetica, o opera literara in care sunt reflectate principiile si
conceptia despre arta a creatorului prin intermediul mijloacelor artistice.
Astfel, titlul poate fi interpretat drept prefata, „cuvant inainte”, o introducere
in lumea cartii, dar poate semnifica si actul creatiei, lumea imaginara a acesteia.
Poezia este alcatuita din trei strofe, inegale ca numar de versuri (13, 5, 10)
si un vers final, despartit de restul poeziei printr-o pauza grafica.
Eul liric isi face simtita prezenta pe tot parcursul discursului liric, prin marci
lexico-gramaticale: verbe si forme pronominale la persoanele I si a II-a: „vrui”, ”-
ti”, „fac”, „am ales”, ”am voit”, „mi”, „nu stiu”, „as fi voit”, „sa fac”, „sa
strecor”, „dumitale, „sa culeg”, „sa caut”, „nu stii”, am rascolit”.
Tot o marca a prezentei eului liric este adresarea directa catre cititor
(„cititorule” – substantiv in cazul vocativ).
Inca din prima strofa se evidentiaza aceasta relatie dintre creator si cititor.
Darul pe care creatorul il face cititorului, „o carticica”, este o valoare spirituala;
folosirea diminitivului „carticica” ne poate sugera ideea ca lumea cuprinsa intre
paginile sale este o lume miniscula, un univers „al boabei si al faramei”. Pentru a
crea acest univers, eul liric se inspira din viata, surprinsa in toate manifestarile sale.
Se observa orientarea spre o lume minuscula (a micilor vietuitoare):
„Din slove am ales micile
Si din intelesuri furnicile.
Am voit sa umplu celule
Cu suflete de molecule.”
Aceasta lume a micilor vietuitoare, care il inspira pe poet,este asociata cu
instrumentele muzicale, o modalitate de a sugera muzicalitatea creatiilor poetice:
„Mi-a trebuit un violoncel:
Am ales un brotacel"
Tot aici se evidentiaza vocatia demiurgica a creatorului; el pare sa recreeze
lumea, sa-i dea alte sensuri (de fapt, creeaza o lume noua, imaginara, pornind de la
cea reala).
In strofa a doua se continua aceasta idee ca realitatea prezentata in opera
literara este transfigurata artisic:
Sentimentul pe care eul liric il are fata de acela care ii va citi creatia este cel
de respect, fapt sugerat prin folosirea pronumelui personal de politete „dumitale”.
Strofa a treia surprinde, prin intermediul unei insiruiri de metafore, elemente
ale universului imaginat de eul liric:
Versul final: „Am rascolit pulberi de fum...” evidentiaza inefabilul actului de
creatie, unicitatea lui, dar si nelinistile, incertitudinile pe care le implica.
Idei similare acestei creatii identificam intr-o alta arta poetica a lui Arghezi,
poezia „Testament”.
Pentru a-si transmite ideile si sentimentele, eul liric apeleaza la figuri de stil
precum: metafore, repetitii, enumeratii, epitete, inversiuni.
Prozodia poeziei se remarca prin originalitate. Masura versurilor este
inegala; rima este predominant imperecheata, dar, la un numar inegal de versuri,
apare cate un vers liber (fara rima).
Deoarece poetul, prin intermediul eului liric, isi transmite in mod direct
conceptia despre actul creatiei, apeland la imagini artistice si figuri de stil, poezia
„Cuvant” , de Tudor Arghezi, este o opera lirica, o originala arta poetica.

S-ar putea să vă placă și