PSIHOPEDAGOG

PROFIL OCUPAŢIONAL

Descrierea ocupaţie: Practicanţii unei astfel de ocupaţii realizează cercetări asupra proceselor
menatale, sociale, ale persoanlor cu dizabilităţi, studiază comportamentele individuale şi colective ale
acestora, şi aplică cunoştinţele dobândite la promovarea adaptării persoanelor cu diverse dizabilităţi pe
plan social, profesional, educativ.

Cod COR: 244502

A. Sarcini principale
Această componentă cuprinde acele sarcini aferente unei ocupaţii care au cea mai mare importanţă pentru
ocupaţia respectivă şi permit diferenţierea între o persoană cu performanţe ridicate în profesia respectivă
(expert) şi o persoană cu performanţe reduse (novice).

• Identifică problemele psiholopedagogice (deficienţe deauz, văz, motorii), comportamentale şi

diagnostichează tulburările, pe baza informaţiilor obţinute din interviul clinic, testelor psihologice
administrate, fişelor medicale ale clienţilor şi lucrările de specialitate;
• Evaluează nevoile, limitele şi potenţialul copiilor, utilizând observaţia, examinarea documentelor
şcolare şi consultându-se cu părinţii şi cadrele didactice;
• Elaborează şi implementează planuri individualizate de tratament;
• Evaluează eficienţa terapiei, precizia şi caracterul complet al diagnosticului, apoi ajustează planul
de intervenţie terapeutică în funcţie de necesităţi;
• Desfăşoară activităţi de cercetare pentru a îmbunătăţi metodele de diagnostic şi tehnicile de
intervenţie sau prevenţie;
• Elaborează şi implementează programe de orientare în carieră, programe de instruire
profesională, pentru persoanele cu diverse handicapuri;
• Consultă lucrări de specialitate sau alţi specialişti pentru a identifica problemele, a formula
diagnosticul şi a elabora planul de intervenţie;
• Desfăşoară activităţi de cercetare pentru a îmbunătăţi metodele de diagnostic şi tehnicile de
intervenţie sau prevenţie;
• Proiectează cursuri şi programe adecvate pentru elevii cu cerinţe educative speciale;
• Promovează înţelegerea procesului de dezvoltare a copilului şi a relaţiilor dintre acest proces,
comportament şi învăţare;
 • Elaborează şi implementează strategii instrucţionale care răspund nevoilor copiilor cu cerinţe
educative speciale(CES);
• Educă persoanele cu handicap sever pentru deprinderi de viaţă cotidiană, necesară
autoîngrijirii(igenă personală, hrană, siguranţă, etc);
• Elaborează tehnici de intervievare, scale de evaluare şi teste psihologice adecvate deficienţelor
existente;
• Consultă părinţii, tutorii, profesorii, psihologii, asistenţii sociali, psiholedagogi şi alţi specialişti
pentru elaborarea planurilor de intervenţie;
• Colaborează cu alţi specialişti din domeniu sau alte domenii (psihologie, medicină, sociologie)
pentru soluţionarea eficientă a unor cazuri;
• Propune, dezvoltă şi derulează diverse programe sau proiecte pe tema dezvoltării activităţii
educative, acceptării şi integrării sociale şi ocupaţionale a persoanelor cu diverse handicapuri;
• Colaboraează cu partenerii şi autorităţile publice pentru realizarea şi desfăşurarea acestor
programe;

B. Contextul muncii
Această componentă conţine informaţiile esenţiale despre mediul în care practicanţii unei ocupaţii îşi exercită
activităţile menite să ducă la îndeplinire sarcinile aferente şi eventualele riscuri la care aceştia se expun.

B1. Mediul fizic

• Majoritatea activităţilor se desfăşoară în spaţiu protejat (cabinete, instituţii de învăţământ,
organizaţii nonguvernamentale, etc.)

B2. Mediul socio-organizaţional

• Sarcini sunt nestructurate
• Munca se desfăşoară după un orar fix
• Au foarte mare liberate de decizie şi suportă consecinţele erorilor
• Sunt foarte frecvente interacţiunile interpersonale faţă în faţă cu clienţii, elevii, colegii.

B3. Riscuri. Alte notificări speciale

• Nu apar situaţii de risc
C. Nivelul de educaţie şi calificare
Exercitarea oricărei ocupaţii necesită un anumit traseu de educaţie sau training finalizat printr-o calificare.
Conform Cadrului European al Calificărilor (EQF) există 8 niveluri de calificare (N1-N8).

• Studii superioare de specialitate (nivel licenţă)

• Nivel de calificare: N6

D. Cunoştinţe şi deprinderi
Cunoştinţele colecţii de informaţii relaţionate, specifice unui domeniu. Ele sunt rezultatul învăţării formale sau
non/informale. Deprinderile sunt cunoştinţele procedurale, adică blocuri de cunoştinţe despre cum să faci o
activitate (proceduri, strategii, tehnici), de regula cu o anumita unealta.

Cunoştinţe referitoare la: Tipuri de deprinderi

Psihologie Deprinderi folosite în învăţare

Terapie şi consiliere Deprinderi de rezolvare a problemelor
Comunicaţie şi media Deprinderi sociale
Limba română Deprinderi de gestionarea resurselor
Educaţie şi instruire
Sociologie şi antropologie
Legislaţie şi guvernare
Administraţie şi management
E. Aptitudinile
Aptitudinea reprezintă un set de procese cognitive, psihomotorii sau senzoriale necesare pentru a obţine
performanţă într-o gamă de activităţi. Succesul în activitatea respectivă presupune pe lângă aptitudini, un set de
cunoştinţe dobândite printr-o rută educaţională.

E1. Aptitudini cognitive

Aptitudine Nivel de dezvoltare

1 2 3 4 5
(minim) (mediu (mediu) (mediu (maxim)
inferior) superior)

1. Abilitatea generală de învăţare X

2. Aptitudinea verbală X
3. Aptitudinea numerică X
4. Aptitudinea spaţială X
5. Aptitudinea de percepţie a formei X
6. Abilităţi funcţionăreşti X
7. Rapiditatea în reacţii X
8. Capacitatea decizională X

E2. Aptitudini psihomotorii (A P), senzoriale (A S) şi fizice (A F)

Aptitudini psihomotorii
• Dexteritate manuală

Aptitudini senzoriale
• Acuitate auditivă
• Acuitate vizuală apropiată
• Claritate în vorbire

Aptitudini fizice
• Rezistenţă fizică

F. Alte caracteristici relevante

Cele mai importante caracteristici, altele decât cunoştinţe, deprinderi şi abilităţi (Knowledge, skiils, abilities -
KSA) sunt: interesele, surse ale satisfacţiei profesionale şi caracteristicile de personalitate.

F1. Interese
Primele trei tipuri de interese în ordinea relevanţei sunt:
S I A (social, investigativ, artistic)
F2. Surse ale satisfacţiei profesionale
• Independenţa în muncă
• Condiţii de muncă
• Realizare personală
• Munca în echipă
• Serviciul în folosul celorlalţi
• Condiţii de muncă
• Statut social
• Recunoaştere

F3. Caracteristici de personalitate

• Practicantul unei astfel de ocupaţii ar trebui să fie o persoană orientată spre acţiune,
conştiincioasă şi serioasă, riguroasă în realizarea sarcinilor. Capabilă de un bun echilibru
emoţional, uşurinţă în comunicare, nivel de sociabilitate ridicat.

G. Perspectiva pe piaţa muncii

Perspectiva pe piaţa muncii se referă la dinamica dezvoltării ocupaţiei respective în raport cu ansamblul
ocupaţiilor prezente pe piaţă. Sunt utilizate trei categorii de notaţii care semnifică tot atâtea tendinţe: creştere
(dinamica ocupaţiei e mai mare decât celelalte ocupaţii per ansamblu), stagnare (dinamica ei este similară cu a
altor ocupaţii) şi scădere (dinamica este sub nivelul ansamblului ocupaţiilor)

• Creştere

H. Categoria de salarizare
Raportarea unui salariu la salariul minim pe economie este un indicator relativ constant şi foarte informativ,
independent de fluctuaţiile salariale. Ca atare vom avea ocupaţii cu salariu minim şi ocupaţii de n x salariul
minim, unde n poate fi şi un interval (ex. „2-4” x salariul minim).

(2,5 - 3) X Salariu minim pe economie

I. Ocupaţii similare
Sunt prezentate 2-5 ocupaţii care fac parte din aceeaşi grupă, conform opiniei specialiştilor

• Pedoagog şcolar
• Psiholog
• Asistent social
• Sociolog