PROPOZIŢIE: leagă două părţi de propoziţie de acelaşi fel
Ex. Mama şi tata sunt la piaţă. (leagă două subiecte) FRAZĂ: leagă două propoziţii de acelaşi fel sau o subordonată de regenta* ei. EX. Am fost la şcoală şi am învăţat o lecţie. (leagă 2 principale) Se temea că va veni şi va vedea. („că” – leagă propoziţia a II-a de regenta ei, „şi” – leagă două propoziţii de acelaşi fel – CI).
1. După structură: SIMPLE: dar, iar, însă, ci, că, decât, încă, etc. COMPUSE: ca să, fără să, ci şi, deaorece, fiindcă,etc.
2. După rolul în enunţ:
COORDONATOARE: leagă (realizează joncţiunea) în propoziţie părţile de acelaşi fel sau în frază, propoziţii de acelaşi fel; SUBORDONATOARE: leagă propoziţiile subordonate/secundare de regentele lor; 1. ŞI 2. NICI
Înaintea acestora se pune întotdeauna virgulă. Când se află în
1. DAR interiorul propoziţiei, însă nu se desparte prin virgulă. 2. IAR 3. ÎNSĂ 4. CI Ex. Bunica ne-a lăsat afară, însă ne-a rugat să nu stăm mult.
Noi n-am ţinut însă cont de spusele ei.
Când aceste conjuncţii sunt perechi, virgula precedă
obligatoriu al doilea termen: 1. SAU 2. ORI 3. FIE Ex. sau vorbeşti , sau citeşti
1. DECI Conjuncţia deci nu se desparte prin virgulă de
2. AŞADAR restul propoziţiei, în timp ce aşadar se izolează între virgule,dacă este în interiorul propoziţiei. Ex. Să mergem,aşadar, acasă.