Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Managementul Monetarului (Curs)
Managementul Monetarului (Curs)
e- – Managementul monetarului
Probleme abordate
În viaţa de zi cu zi, plăteşti pentru bunurile şi serviciile achiziţionate în diferite moduri. Dacă te afli
în postura unui consumator individual, poţi efectua plata către comerciant prin bani gheaţă,
cecuri, cărţi de credit sau debit. Companiile îşi efectuează tranzacţiile între ele şi electronic, dar
folosesc de obicei reţele private. O dată cu creşterea popularităţii Internet-ului atât companiile cât
şi consumatorii individuali încearcă să-şi dirijeze afacerile prin intermediul acestuia.
Acest capitol se concentrează pe sistemul dezvoltat de marile concerne pentru a oferi alternative
electronice de plată. Pe lângă aceste alternative electronice de plată capitolul include şi câteva
date despre EDI (Electronic Data Interchange), deoarece este un sistem folosit în dirijarea plăţilor
pe reţele electronice şi deci deţine o importanţă deosebită. De asemenea se va aborda problema
constrângerilor impuse de folosirea comerţului electronic în timp real.
2
Tranzacţii pe internet
Dacă compania ta nu are nimic împotriva folosirii modalităţilor electronice de plată de către clienţi,
multe din proceduri sunt similare celor folosite într-o tranzacţie obişnuită, efectuată la punctul de
vânzare. Principala diferenţă este însă că toate operaţiunile se desfăşoară pe Internet, între PC-
ul consumatorului şi serverul Web al companiei (figura 3-1). Consumatorii folosesc un browser
Web pentru a plasa comanda şi a oferi informaţii despre modalitatea lor de plată, care ar putea fi
o carte de credit, bani digitali sau cecuri electronice. Echipamentul software de pe server trebuie
să stabilească tranzacţia prin verificarea comenzii şi obţinerea autorizaţiei pentru transferul de
fonduri de la bancă. De obicei, acest transfer se realizează printr-o “poartă” (gateway) de
comunicare între bancă şi companie prin folosirea Internet-ului sau a reţelei private a băncii
respective.
De asemenea,
consumatorii abia au
început să folosească Consumator Server de e-Commerce
şi ei acest sistem GATEWAY
electronic pentru plăţi
mici şi imediate către Browser Managementul Protocol de conversie Reţea
furnizorii de informaţie. Informaţii despre tranzacţiilor Reţea privată bancară
cărţi de credit Securitate Autorizare
Informaţii despre Încărcare Management
Să nu uităm de conturi Captură Securitate
Cash digital Marketing Gazdă interfaţă financiară
tranzacţiile business- Management Lista de
to-business. Este Securitate produse
adevărat că multe figura 3.1
Sarcini
Contabilitate
bănci şi companii mari
şi-au condus afacerile
electronic de câteva decenii prin folosirea EDI (Electronic Data Interchange) şi EFT (Electronic
Funds Transfer), dar multe din aceste sisteme nu au flexibilitatea necesară pentru a concura pe
pieţele actuale.
Companiile pot să comande bunuri de la furnizori şi din cataloagele on line, care devin o metodă
apreciată de a face cunoscute produsele oferite pe Internet. Companiile care deţin un registru-
bază de vânzări se vor putea ocupa de acestea prin EDI, fie prin VAN (Value Added Network), fie
prin Internet.
Atâta timp cât implementarea şi costurile de menţinere ale sistemelor electronice se menţin la un
nivel scăzut, atât marile corporaţii cât şi micile companii pot profita de avantajele oferite de aceste
sisteme. Preţul relativ mic de acces este şi unul din avantajele Internet-ului. Sistemele
precedente care foloseau VAN erau deosebit de scumpe, limitând mult accesul şi chiar dacă
furnizorii de Internet ar mări uşor preţurile pentru anumite activităţi, acestea tot nu ar ajunge la
nivelul celor din VAN.
3
Cerinţele sistemului de plăţi
Tranzacţiile financiare tradiţionale oferă un set de caracteristici speciale de care oamenii depind.
De exemplu, când oferi unui comerciant numărul cărţii tale de credit te aştepţi la
confidenţialitate din partea acestuia şi că numărul nu va fi oferit decât celor care sunt îndreptăţiţi
să-l cunoască, cum ar fi banca. Această situaţie cere şi integritate – bunurile şi serviciile
cumpărate nu trebuie alterate în nici un fel.
Atât cumpărătorul cât şi vânzătorul pot cere autentificarea (dacă cealaltă parte este cu adevărat
cine pretinde că este). Când achiziţionezi personal bunuri şi servicii poţi verifica foarte uşor
autenticitatea firmei, la fel şi aceasta pe a ta prin solicitarea actului de identitate dacă situaţia o
impune. Autentificarea părţii este mult mai dificilă atunci când schimbul nu se face faţă în faţă, de
exemplu, la telefon.
La rândul tău, vei cere un fel de asigurare că vânzătorul este unul competent şi demn de
încrederea ta. Aceasta ar putea lua forma unei licenţe de comerţ sau girului oferit de alţi
cumpărători, ziare sau reviste.
Se ivesc unele ocazii când doreşti ca tranzacţia să se desfăşoare în condiţii sigure. De exemplu,
o companie de cercetare ar putea cumpăra un raport de piaţă şi ar dori ca şi competitorii ei să nu
afle de această operaţiune. Plăţile cu bani gheaţă oferă această siguranţă, deoarece nu crează
o “urmă pe o hârtie” (paper trail) care leagă un anumit cumpărător de un anumit produs şi astfel
nu se pot realiza conexiuni între aceştia.
Dacă foloseşti sisteme electronice de plăţi trebuie să te aştepţi ca aceleaşi cerinţe să fie aplicate
şi în aceste condiţii. Există răspunsuri tehnologice pentru a oferi aceste principii şi online dar
acestea nu pot fi aplicabile imediat. De exemplu, te poţi identifica electronic pe Internet folosind o
semnătură digitală, însă infrastructura necesară pentru verificarea acesteia nu este încă
funcţională.
În spaţiul cibernetic este absolut necesară aplicarea criptării pentru asigurarea confidenţialităţii,
autenticităţii şi siguranţei. Care din aceste cerinţe sunt îndeplinite de sistemele de plăţi vom
vedea în secţiunea următoare. De exemplu, criptarea informaţiei trecută din browser-ul Web al
clientului în serverul vânzătorului asigură confidenţialitatea tranzacţiei dar nu şi autenticitatea şi
siguranţa în cazul în care vânzătorul poate decripta toată informaţia despre tranzacţia respectivă.
Pe de altă parte, dacă acestuia i se permite doar decriptarea informaţiei despre comandă şi
trebuie să trimită şi restul informaţiei criptate către instituţiile autorizate (de ex. bănci), frauda este
mai puţin probabilă.
Cineva a afirmat: “Nu există strângeri de mână în spaţiul cibernetic”. Pentru a lupta împotriva
fraudelor este nevoie de mecanisme de autentificare a vânzătorilor şi cumpărătorilor cât şi de
asigurare a integrităţii comerciantului. Pe scurt, cumpărătorul are nevoie de o „dovadă” că poate
avea încredere în vânzător. Asemenea proceduri includ folosirea semnăturilor digitale pentru
corespondenţa electronică şi certificate digitale pentru stabilirea identităţii companiei. Aceleaşi
proceduri sunt folosite şi în alte reţele, ca EDI sau reţele bancare, pentru că oferă legături
flexibile, atât de necesare pe pieţele actuale.
4
Tipuri de plăţi electronice
Metodele create pentru realizarea plăţilor pe Internet sunt în esenţă versiuni electronice ale
sistemelor tradiţionale de plăţi pe care le folosim în fiecare zi:
bani gheaţă;
cecuri;
cărţi de credit.
Diferenţa fundamentală dintre sistemele electronice de plăţi şi cele tradiţionale este că pentru
primele totul este digital şi proiectat să funcţioneze electronic încă de la începutul tranzacţiei. Într-
un fel, tot sistemul de plăţi a fost virtualizat într-un şir de biţi. Această virtualizare face ca multe
opţiuni de plăţi electronice să se asemene, diferenţele existente fiind în general datorate
companiilor care au dezvoltat software-ul specific pentru aplicaţie.
În timp ce multe sisteme de plăţi sunt implementate de curând pe PC-uri, există şi alte dispozitive
care folosesc aceste sisteme de mult mai mult timp. Deja se utilizează PDA-uri (personal digital
assistant) şi telefoane mobile inteligente pentru realizarea de plăţil, iar lista este deschisă Se
lucrează intens şi la tehnologia smart-card în care se implementează sisteme de plată şi li se
prevede o dezvoltare spectaculoasă în viitorul apropiat.
Multe din aceste sisteme au fost proiectate pentru piaţa bunurilor de consum. Dacă acesta este
domeniul companiei tale, te vei întâlni cu multe posibilităţi de a-ţi dirija comerţul pe Internet. Dar
aceleaşi sisteme pot fi folosite şi în comerţul business-to-business. Deoarece aceste metode
electronice de plată sunt analoage cu sistemele tradiţionale existente, vei căuta modalităţi de
implementare a acestora în cadrul companiei. Implementarea acestor metode ar oferi modalităţi
de furnizare de servicii noi clienţilor, dovedindu-se a fi un proces deloc complicat sau scump.
Într-o tranzacţie în care se foloseşte cartea de credit, consumatorul trebuie să facă dovada
preliminară a abilităţii sale de plată prin prezentarea numărului cărţii sale de credit, comerciantului
care o poate verifica la banca emitentă. Comerciantul foloseşte un bilet de cumpărare pentru
colectarea banilor de la bancă, iar consumatorul primeşte o declaraţie de la bancă, privitoare la
tranzacţia efectuată.
5
Cărţile de credit
Folosirea unei cărţi de credit pentru achiziţionarea de bunuri de pe Internet are acelaşi scenariu,
dar cu câţiva paşi în plus, necesari pentru a oferi o tranzacţie sigură şi pentru autentificarea
cumpărătorului şi vânzătorului. Sistemele folosite se disting prin două trăsături esenţiale:
În ce priveşte firma, pentru procesarea datelor provenite din numărul cărţii de credit este nevoie
doar de un Server Web dotat cu un script CGI (Common Gateway Interface). Pentru protejarea
comunicării dintre cumpărător şi vânzător o bună alegere o reprezintă combinaţia Browser-Server
Web care suportă protocolul SSL.(Secure Sockets Layer).
browsere Web numită wallet (valet), care verifică şi aprobă operaţiile desfăşurate pe serverul
comerciantului. First Virtual foloseşte în acelaşi scop VirtualPIN, acesta înlocuieşte numărul cărţii
de credit, iar după finalizarea
tranzacţiei First Virtual 10 Informaţii primite
transformă VirtualPIN în
numărul cărţii de credit şi 1 Înregistrare PIN
2 Verificare autenticitate PIN 9 OK
supervizează transferul de 4 OK
şi existenţă fonduri
PROCESARE
fonduri (figurile 3-5 şi 3-6). Informaţii
3 Confirmare e-Mail a III-a parte
lunare Informaţii detaliate (First Virtual)
Există totuşi două standarde semnificative pentru creşterea acestei inter operabilităţi. Mai întâi,
protocolul SET (Secured Electronic Transaction), proiectat de un consorţiu condus de Master
Card şi Visa. Acest protocol foloseşte certificate digitale pentru asigurarea identificării părţilor
implicate şi totodată criptează cărţile de credit şi verifică informaţia înainte de transmiterea ei pe
Internet.
Consumator Comerciant
Al doilea este JEPI (Joint
Electronic Payments Initiative),
condus de World Wide Web şi Browser
Server
negocierile de plată. Pe de o
Wallet Protocoale de plăţi
parte oferă posibilitatea Visa MC Amex Verificare digitală Pată SET1, SET2, Verificare digitală,Plată digitală
cumpărătorului de a folosi
Protocoale de plăţi
numeroase protocoale de plăţi, SET1, SET2, Verificare digitală,Plată digitală
“Transport”
HTTP SSL S-HTTP E-Mail
pe de altă parte, intervine între
reţea şi nivelele de transport “Transport”
HTTP SSL S-HTTP E-Mail
INTERNET JEPI
pentru a dirija eventualele figura 3-7
tranzacţii.
JEPI asigură o uşurinţă pentru cumpărător prin folosirea unei singure aplicaţii şi ajută
comerciantul în întâmpinarea diferitelor modalităţi de plăţi.
6
Cecuri electronice
Cu toate că plăţile prin cărţi de credit vor deveni din ce în ce mai populare, s-au proiectat două
sisteme – FSTC (Financial Services Technology Corporation) şi CyberCash – pentru clienţii care
doresc să folosească cecuri electronice pentru plăţi de produse şi servicii către comercianţi.
Cecul electronic are aproximativ aceleaşi trăsături ca şi cel de hârtie (paper check) şi preia
funcţia unui mesaj către banca emitentului de a transfera fondurile respective, mesaj care trece
mai întâi pe la vânzător.
Cecul electronic se dovedeşte a fi superior într-un aspect semnificativ. Ca emitent, te poţi proteja
împotriva fraudei prin codificarea numărului de cont. În ce priveşte protocolul SET, acesta
foloseşte certificate digitale pentru identificarea plătitorului, a băncii acestuia şi a numărului de
cont.
Sistemul celor de la CyberCash reprezintă o extindere a sistemului folosit pentru cărţile de credit
(wallet), doar că rolul de intermediar va fi jucat de această dată de către bancă.
Reţea
electronic. După modelul Certificat EPH CASĂ DE CLEARING
Cecurile electronice pot fi livrate fie prin transmiterea directă prin reţea, fie prin e-Mail. Astfel se
urmăreşte o cât mai bună colaborare între infrastructura băncilor şi Internet, pentru ca, pe viitor,
să se poată folosi cecurile electronice şi în transferurile de fonduri între bănci.
Clienţii obişnuiţi vor prefera cecurile electronice celorlalte sisteme de plată deoarece oferă o mai
mare flexibilitate, colaborând doar cu banca în realizarea diferitelor tipuri de plăţi.
7
Banii digitali
Deşi un echivalent digital al banilor gheaţă ar putea părea un sistem mai direct, banii digitali (e-
Cash) au ridicat câteva probleme interesante cu privire la siguranţă. Aceştia reprezintă sistemul
care se potriveşte cel mai bine cu realizarea tranzacţiilor care implică sume mici de bani şi sunt
văzuţi ca noul “val” în aplicaţiile de comerţ electronic.
În acest sistem digital, banii nu reprezintă altceva decât un şir de cifre. O bancă poate “crea”
acest şir şi să-ţi debiteze contul cu o sumă egală cu cea retrasă (tokens-simboluri). Banca
validează fiecare token cu ajutorul semnăturii digitale înainte de a-l transmite către PC-ul tău.
Când doreşti să cheltui din aceşti bani, trebuie doar să trimiţi cantitatea necesară de tokeni
comerciantului, care îi va verifica la bancă (figura 3-9). Pentru a se asigura că token-ul va fi folosit
doar o singură dată, banca înregistrează numărul acestuia când este implicat în vreo tranzacţie şi
va informa comerciantul în eventualitatea nevalidităţii acestuia.
Pentru cei doritori să-şi păstreze anonimatul, sistemul dezvoltat de DigiCash urmează o schemă
uşor diferită. Această schemă, numită semnături în alb (blind signatures), depersonalizează
tranzacţia, permite deci cumpărătorului să obţină e-Cash de la bancă fără ca aceasta să poată
face legătura dintre numele acestuia şi produsul plătit, devenind asemănători cu nişte bancnote.
Cu toate că, în mod normal, băncile trebuie să emită acest fel de bani, există comercianţi sau alţi
intermediari care emit şi ei astfel de bani. Până acum nu există nici un sistem care să ofere o
inter operabilitate între cele două sisteme, neexistând nici rate de schimb şi nici alte reguli.
Utilizatorii nu au deci garanţia că banii emişi de instituţii nefinanciare ar avea vreo valoare şi sunt
reticenţi în această privinţă.
Dacă banii digitali vor lua amploare, acest lucru ar transforma fiecare individ într-un
microcomerciant, care vinde şi cumpără prin Internet şi apoi îşi transformă profitul în bani reali
la o bancă din sistem.
Aceşti bani pot fi emişi în categorii foarte mici şi pot fi folosiţi în plata unor sume mici, rezultate din
efectuarea de tranzacţii pe Internet.
Costul tranzacţiilor electronice este în general mic, fapt ce îi face pe comercianţi să fixeze nişte
preţuri mai mici fără ca acest lucru să le afecteze profiturile. Deoarece aceşti tokeni au o valoare
limitată, folosirea lor în plăţi de dimensiuni reduse i-a transformat în „microcash”, iar tranzacţiile
respective în microtranzacţii.
8
EDI (Electronic Data Interchange)
EDI a fost folosit încă din 1960 dar la o scară restrânsă, însemnând doar mari corporaţii şi bănci,
fiind furnizat pe VAN-uri care oferă o mai mare siguranţă şi încredere decât Internetul.
Furnizorul de EDI menţine pe VAN câte o căsuţă poştală pentru fiecare partener de afaceri, iar
aceştia, la rândul lor, trebuie să fie de acord cu prevederile EDI în derularea afacerilor. Fiecare
companie deţine un software specializat în decodarea de informaţii provenite de la parteneri
pentru ca acestea să poată fi introduse în baza lor de date.
EDI-ul utilizat pe VAN nu este prea bine adaptat cerinţelor actuale şi nu permite un schimb rapid
de informaţii între parteneri. În trecut, majoritatea tranzacţiilor EDI erau negociate şi realizate prin
TPA (Trading Partner Agreements). Ajungerea la înţelegeri şi realizarea parteneriatelor este
scumpă şi înceată privită de la standardele actuale.
Furnizorii de servicii EDI oferă acces pe Internet la aceste servicii, scutind companiile de
obligativitatea deţinerii de software special. Astfel EDI-ului i se conferă flexibilitatea şi rapiditatea
necesară şi îşi extinde totodată accesibilitatea şi pentru companiile mici şi mijlocii.
Datorită faptului că serviciile EDI au fost proiectate în special pentru tranzacţii de mare amploare,
care impun anumite restricţii şi constrângeri, s-a căutat o cale de a face serviciile EDI mai
accesibile şi astfel a apărut OpenEDI ca o adaptare a funcţiilor serviciului la Internet.
Companiile pot folosi EDI pentru transferul de informaţii în cadrul departamentelor dar şi cu alte
companii. De exemplu, datele EDI pot fi transferate între departamentele vânzări, financiar în
scopul automatizării proceselor de vânzare şi plată.
Datorită costurilor reduse de pe Internet faţă de VAN multe companii şi instituţii financiare au
început să testeze serviciile EDI oferite de Internet. Deşi multe companii sunt mulţumite de
securitatea oferită de Internet, există totuşi rezerve în această modalitate de realizare a
tranzacţiilor şi numeroase companii mari au rămas fidele reţelelor de tip VAN.
9
Unelte de implementare
Chiar dacă singura grijă a clientului este de a găsi produsul dorit pe site-ul companiei tale şi de a
avea posibilitatea de a-l plăti, compania trebuie să integreze multiplele sisteme de plăţi în
inventarul pe careîl deţine şi în sistemele pe care le foloseşte.
Pentru a putea realiza legături între sisteme sunt necesare dispozitive ca interfeţe între serverele
Web şi bazele de date şi “porţi” către sistemele de procesare financiară, incluzând băncile şi
companiile de cărţi de credit.
Kit-urile de unelte (tool kits) pot varia de la cele de bază, pentru implementarea protocoalelor (kit
pentru SSL sau SET) până la cele speciale care lucrează cu serverul în procesarea datelor din
cărţile de credit. Sun Microsystems a introdus Java Electronic Commerce Framework (JECF) ce
include opţiuni de securitate şi de tip walet pentru efectuarea plăţilor electronice. Partea negativă
a folosirii unui astfel de kit este că vei avea în faţă un vast proiect de dezvoltare. Va trebui nu
numai să scrii un software capabil să facă faţă negocierilor şi tranzacţiilor, dar şi să îţi construieşti
propriul site Web şi să integrezi informaţiile în sistemul companiei, cum ar fi bazele de date ale
clienţilor.
Partea pozitivă a folosirii acestor kit-uri este că îţi dau posibilitatea de a-ţi construi un sistem de
derulare a afacerilor personal şi de a-l integra în sistemele deja existente.
Destul de puţini provideri (furnizori) ISP (Internet Service Provider), incluzând AT&T, MCI, Best
Internet Comunication şi BBN Planet, oferă servicii care includ procesarea de tranzacţii
comerciale. Acestea ar putea reprezenta soluţia ideală pentru companiile mici sau pentru cei
aflaţi în stadiul de testare.
Deşi Web-ul reprezintă un mod bun de a începe desfăşurarea unei afaceri pe Internet, aceasta
nu înseamnă că nu există şi alte posibilităţi. Dacă activităţile derulate iau amploare, un simplu
server Web şi un script CGI nu vor fi de ajuns.
HTTP-CGI nu oferă nivelul de înaltă performanţă care este asociat cu sistemul client-server în
derularea tranzacţiilor, neputând să se descurce cu cereri simultane în timp real. Astfel
operaţiunile riscă să devină încete, deoarece HTTP nu poate furniza o legătură permanentă cu
clientul, ceea ce este chiar cheia succesului unei tranzacţii importante.
Dacă îţi propui să creezi un site de comerţ electronic puternic, capabil să satisfacă sute de cereri
simultane şi vrei să te asiguri că fiecare tranzacţie se încheie cu bine trebuie să te gândeşti la
achiziţionarea de protocoale rapide care să poată face faţă tranzacţiilor iniţiate. Software-ul
necesar se numeşte „middleware” şi este folositor şi în crearea unei legături între datele
provenite de pe Internet şi bazele de date ale companiei. Echipamentul este oferit de BEA
Systems Inc. (TUXEDO) sau Active Software (Active Web).
10
Perspective de dezvoltare
Folosirea Internet-ului pentru comerţ electronic presupune rezolvarea multor probleme, inclusiv a
comercianţilor şi a securităţii tranzacţiilor, a identificării cumpărătorilor şi vânzătorilor şi legătura
dintre acestea cu sistemul comercial propriu-zis. Comerţul electronic se află încă în stadiu
incipient, iar standardele de inter operabilitate se află doar la un nivel de bază şi, ca atare,
companiile înfruntă unele probleme care în timp vor dispare.
Vânzătorii se luptă pentru poziţiile fruntaşe prin semnarea de parteneriate strategice, iar consorţii
ca Visa, MasterCard şi companii ca CyberCash încearcă să ridice cât mai repede posibil comerţul
electronic la un nivel mai înalt, prin dezvoltarea de echipamente software din ce în ce mai
performanţe.
CUVINTE CHEIE
EDI (Electronic Data Interchange) semnăturilor digitale microcash
SET (Secured Electronic Transaction) sistemul de plăţi a fost virtualizat microtranzacţii
Master Card script CGI (Common Gateway TPA (Trading Partner
Visa Interface). Agreements)
certificate digitale SSL.(Secure Sockets Layer). OpenEDI
JEPI (Joint Electronic Payments CyberCash, Financial EDI (FEDI)
Initiative), Verifone sau CHIPS
CommerceNet First Virtual SWIFT
FSTC (Financial Services Technology wallet (valet) Java Electronic Commerce
Corporation) VirtualPIN Framework (JECF)
CyberCash SET (Secured Electronic ) ISP (Internet Service
serverul Web Transaction), Provider),
browser Web CommerceNet AT&T, MCI, Best Internet
“poartă” (gateway) EPH (Electronic Payment Handler). Comunication şi BBN Planet,
EFT (Electronic Funds Transfer) (e-Cash) HTTP-CGI
VAN (Value Added Network) token Middleware
B2B (tokens-simboluri) BEA Systems Inc. (TUXEDO)
B2C semnături în alb (blind signatures) Active Software (Active Web).
DigiCash microcomerciant,