ANATOMIA OMULUI

I. STRUCTURA ORGANISMULUI
Anatomia omului este studiat în general prin observarea multiplelor i variatelor organe ale corpului. Multe dintre acestea pot fi grupate laolalt în diferite sisteme, pe baza modului în care unele organe i structurile asociate lor ac ioneaz împreun pentru a îndeplini func iile specifice ale organismului. În final, toate sistemele ² i celulele minuscule care sunt componentele de baz ale tuturor organelor i esuturilor ² sunt implicate în men inerea s n t ii i a unei st ri de echilibru intern ale organismului în prezen a unor factori constant variabili.

1. Organele:
Prin structur se în elege modul în care anumite elemente sunt puse laolalt

pentru a forma organe. În cazul corpului uman, se poate vorbi despre aceast structur enorm de complicat având în vedere elementele ei de baz i considerând modul în care se potrivesc împreun . Aceasta este, în esen , obiectul de studiu ² descrierea formei i a planului de organizare a corpului. Deoarece structura unui organ este în corela ie cu func ia sa, anatomia i fiziologia sunt strâns legate . Un organ reprezint un element distinct, compus din diferite esuturi cu o structur i func ie specifice. De aceea reprezint un element convenabil pe care se poate baza studiul corpului uman. Înaintea unei abord ri în detaliu este necesar o privire asupra organelor importante ale organismului care sunt con inute în trei mari cavit i: craniul, toracele i abdomenul. a.Cavitatea cranian : Craniul este constituit din dou p r i: cavitatea cranian , care ad poste te

creierul; i fa a care reprezint un cadru de sus inere pentru ochi, nas i gur . Creierul umple complet cutia cranian . Cre terea lui este cea care determin forma craniului. Ini ial, oasele craniului sunt unite prin cartilaje, care permit mi c rile oaselor. Cartilajul este înlocuit treptat de c tre os în primele 18-24 luni de via , dup care craniul devine rigid. Creierul are aspectul unei mase moi de consisten gelatinoas , care poate fi u or strivit . Este învelit într-o membran tisular rezistent , denumit duramater, i aceasta, împreun cu oasele craniului, protejeaz creierul. Totu i, dac creierul este lezat i, prin urmare, este edema iat, esutul s u poate fi în continuare distrus prin strivire la contactul cu înveli ul osos exterior. Cavit ile mai mici din craniu includ fosele nazale i mult mai micile sinusuri sau cavit i aeriene care comunic cu aceasta. Mandibula este considerat , de obicei, ca un accesoriu al craniului.

La baza craniului exist mai multe orificii care permit trecerea arterelor, nervilor i venelor. Cel mai mare dintre ele, denumit foramen magnum (gaura occipital ), este orificiul de intrare al m duvei spin rii.

b.Cavitatea toracic : Toracele sau pieptul este o cu c osoas care con ine dou din cele mai importante organe ale corpului: pl mânii i inima. Func ia de baz a acestora este de a transfera oxigenul din aer la esuturi, unde este esen ial pentru procesele vitale. Cu ca toracic este localizat imediat sub piele. Include în totalitate pl mânii i inima, inclusiv suprafe ele lor inferioare, i are form de clopot. Este articulat de coloana toracic i este închis de diafragm, mu chiul ce separ toracele de abdomen. Între coaste exist al i mu chi denumi i intercostali. În consecin , peretele toracic

numite bronhii. Când pleura se inflameaz . Pl mânul stâng i drept ocup majoritatea toracelui i sunt conecta i la trahee prin bronhiile principale. Inima se g se te între cei doi pl mâni în interiorul propriei membrane seroase. care conduc aerul la alveolele pulmonare. Inima prime te sânge din organism prin . Tot interiorul cavit ii este acoperit de o membran denumit pleur . Membrane asem n toare acoper pl mânii i inima. iar dioxidul de carbon ² produs rezidual de catabolism ² trece în sens opus. este capabil s absoarb i s elimine aerul din pl mâni prin traheea care porne te din torace spre gât. prin mi c ri de expansiune i relaxare. unde oxigenul este extras din aer i difuzat în sânge. d na tere st rii cunoscute drept pleurezie.constituie o pung muscular în form de clopot ² având drept suport coastele ² care. Din bronhiile principale ale fiec rui pl mân se desprind conductele aeriene mai mici sub form arborescent .

o gland denumit timus. Sângele înc rcat cu oxigen se întoarce la atriul stâng i ventriculul stâng. de unde este expulzat în principala arter a corpului ² aorta. anterior traheei. toracele con ine esofagul. În afar de inim i pl mâni. În abdomen exist un mare num r de organe. care transport hrana de la cavitatea bucal pân în stomac. întinzându-se de la diafragm pân la bazin. Exist .Cavitatea abdominal : Abdomenul este cea mai mare cavitate a corpului. în p r ile superioare de coaste. de asemenea. care este situat imediat dup diafragm.intermediul cavit ilor drepte (atriul drept i ventriculul drept) i îl pompeaz în pl mâni. c. frecvent . Timusul joac un rol important în reglarea mecanismelor de ap rare. Delimitat posterior de coloana vertebral . situat în por iunea superioar a toracelui. partea anterioar a abdomenului este un perete muscular gros.

care se gole te prin anus. în plus. splina. În spatele canalului alimentar se g sesc rinichii. aproape toate organele sexulae se g sesc . Tractul alimentar reprezint sistemul de prelucrare i excre ie a alimentelor ² descompune alimentele în substan e care pot fi absorbite în sânge pentru a fi transportate în alte p r i ale corpului i elimin reziduurile nedigerabile. începând cu stomacul a ezat sub diafragm i sfâr ind cu rectul. cum ar fi ficatul i pancreasul i. care se afl în partea inferioar a abdomenului i în care urina este acumulat înainte de evacuare. La femei. Strâns legat de aparatul urinar este aparatul de reproducere. În sus inerea func iilor tractului alimentar intervin glande abdominale importante. fiecare legat de vezic printr-un conduct denumit ureter. care face parte din sistemul vascular limfatic.denumite viscere. O re ea imens de vase sanguine deserve te toate organele i nervii abdominali. Aproape tot tractul alimentar este situat în interiorul abdomenului.

Poate p rea imposibil ca atât de multe organe vitale s încap într-un spa iu atât de mic. i cavitatea abdominal . uterul i apendicele. Penrtru fixarea organelor. pancreasul. Astfel. iar cea de-a doua este . în acela i timp. În timp ce peritoneul acoper organe cum ar fi stomacul. vezica urinar . înainte de na tere. abdomenul este prev zut cu o membran denumit peritoneu. iar la b rba i o parte din organele sexuale coboar . stomacul i intestinele sunt acoperite de peritoneu. Peritoneul acoper toate organele con inute în interiorul abdomenului. Peritoneul are func ia de a permite mi c ri relativ libere ale variatelor structuri din abdomen.în interiorul organismului. de care organele sunt ata ate prin mezenter. la fel ca splina. el c ptu e te. dar cei 10 m (33 picioare) de intestin sunt plia i i astfel pot avea loc în interiorul abdomenului. Partea de peritoneu cae acoper organele se nume te peritoneu visceral. ficatul. în pozi ia lor definitiv . în afara organismului.

Membranele: Membranele sunt straturi simple de esut care acoper sau separ celulele. protejeaz creierul i m duva spin rii. Dup cum sugereaz i numele. meningele. Peritoneul visceral nu este atât de sensibil i durerea apare dac intestinul este trac ionat sau destins. Membranele sinoviale acoper suprafe ele articulare i tendoanele. 2. astfel încât orice leziune sau inflama ie ce apare la nivelul acestuia este resim it ca o durere localizat acut . Exist cinci tipuri principale de membrane. Membranele mucoase se g sesc.denumit peritoneu parietal. la marginea structurilor cavitare. în principal. membranele mucoase con in celule specializate pentru a secreta lichidul fluid . Mucoasele seroase înconjoar organele din torace i abdomen. Peritoneul parietal are o inerva ie senzitiv bogat . O categorie special . cum ar fi tractul alimentar.

de asemenea. Unele membrane mucoase. Membranele care delimiteaz intestinele se pliaz în deget de m nu . în special endometrul sau membrana uterin .denumit mucus. benzile de . înapoi spre laringe pentru a fi expectora i în afara organismului. în special cele din tractul respirator. membrane mucoase în sistemul de reproducere sau sexual. Printre func iile acestuia se num r lupta împotriva infec iilor (con ine anticorpi) i men inerea laringelui. formând vilozit ile pentru a cre te suprafa a de digestie. cum ar fi praful. Din ele iau na tere cilii care se mi c în Åvaluri concomitenteµ pentru a împinge corpii str ini nocivi. amigdalelor i a întregului tract alimentar umede i elastice. Tendoanele. Membranele sinoviale se g sesc la nivelul articula iilor mobile i au forma unor pungi con inând fluidul lubrifiant denumut lichid sinovial. care este eliminat în fiecare lun . Exist . în timpul menstrua iei. con in i celule cu func ii adi ionale.

denumit sacul amniotic. F tul în dezvoltare este înconjurat în uter de o membran special . acesta este eliminat împreun cu placenta. . Membranele seroase sunt înveli uri pentru organele din torace i abdomen.esut fibros care leag mu chii de oase sunt înconjurate de o teac sinoval . La începutul fiec rei noi vie i . În cavitatea toracic exist dou membrane seroase denumite pleure. membranele au o func ie special temporar . Acesta con ine un lichid în care f tul pur i simplu plute te. În abdomen. toate organele sunt acoperite de o membran seroas cunoscut sub numele de peritoneu. în scop protector i lubrifiant. asigurând protec ia împotriva îmboln virii i reducând în mare m sur frecarea de organele învecinate. Dup na tere. creând astfel un sistem ideal pentru absorb ia ocurilor.

deoarece are un rol specific. de asemenea. proiectat pentru a asigura maximum de for i mobilitate. Oasele i cartilajele: Scheletul unui adult este foemat din aproximativ 206 oase. un organ ² cu cea mai mare suprafa ² care nu numai c protejeaz organele interne fa de leziuni. 1. de fapt. SISTEMUL OSOS TEGUMENTUL I Structura de sus inere a corpului uman este un miracol de construc ie complex . la reglarea temperaturii corpului. În acele p r i ale scheletului în care este necesar mai mult flexibilitate intr în func ie cartilajele. dar articula iile i ligamentele lor sunt cele care fac din schelet un ansamblu extrem de bine coordonat.II. dar ajut . Fiecare os are o form particular . Oasele reprezint un . pielea (tegumentul) este. Înveli ul extern al corpului.

În plus. rupte sau strivite. asigurând în acela i timp un grad ridicat de mobilitate. oasele sunt formate din celule. Rezultatul final este o . Oasele sunt la fel de puternice i rezistente ca betonul i pot suporta mari greut i f r a fi îndoite. o substan fundamental relativ moale i pliabil . furnizând soliditate cadrului de esut fibros. m duva. prin calcificare. Ca oricare alte componente ale organismului. În interiorul acestui cadru exist o re ea de substan mai dur care d .srat exterior dur i gros i un interior moale. un material la fel de rezistent ca betonul. scheletul reprezint cadrul care sus ine celelalte p r i ale corpului. ele formeaz spa ii (cavit i) care servesc la protejarea organelor moi. Acest tip de celule produce ceea ce este denumit din punct de vedere tehnic un cadru de esut fibros. Fiind legate între ele prin artticula ii i mi cate de c tre mu chii ata a i la ambele extremit i.

acestea sunt complet solide. ele dezvolt canalul medular. în acela i timp. unele din acestea fuzioneaz pentru a forma segmente mai mari. Craniul unui nou-n scut este un bun exemplu în acest sens. Formarea canalului medular reduce foarte pu in rezisten a osului. în cursul na terii acesta este supus unei presiuni într-un canal îngust. Canalul medular con ine m duva osoas în care are loc producerea celulelor sanguine. Cre terea osoas : Când oasele încep s creasc . foarte mult greutatea. un nou-n scut are mai multe oase în corpul lui decât un adult.structur extrem de rezistent cu o flexibilitate remarcabil . de-a lungul anilor. Într-un stadiu ulterior. Aceasta reprezint o lege natural a ingineriei structurale din care natura î i ia toate avantajele în ceea ce prive te formarea oaselor. a. La na tere. De i pare surprinz tor. Dac craniul acestuia ar fi la . reducându-i îns . scheletul nou-n scutului este alc tuit din aproximativ 350 de oase.

în principal. din cartilaj mai mult decât din os i din acest motiv zona cartilajului de cre tere nu este aparent pe radiografie. Odat ce suprafa a de cre tere s-a transformat în esut osos. pur u simplu ar fi imposibil pentru copil s treac prin canalul pelvin. Suprafe ele de cre tere se osific la toate oasele într-o . ci i din cartilaje care sunt mult mai flexibile. Dup na tere. aceste fontanele se închid treptat.fel de inflexibil ca a unui adult. cre terea în lungime a oaselor se opre te. Procesul de cre tere are loc printr-o m rire a lungimii oaselor bra elor. Pe m sura cre terii organismului se înt resc treptat înspre o consisten osoas ² un proces numit osificare. care continu i la vârsta adult . Scheletul unui copil este format nu numai din oase. Oasele luingi ale membrelor au câte o suprafa de cre tere la fiecare extremitate i acestea reprezint locul de unde porne te cre terea. Suprafa a de cre tere este format . picioarelor i a coloanei vertebrale.

O caracteristic important i remarcabil a oaselor este capacitatea lor de a cre te spre o form adecvat func iei. Cartilajele: Cartilajele sau zgârciul constituie o component moale. Propor iile scheletului uman se schimb semnificativ pe m sur ce acesta se dezvolt . Ele sunt mai largi la cele dou extremit i decât la mijloc. care formeaz scheletul membrelor. ceea ce face posibil un contact mai bun la nivelul suprafe elor articulare unde acesta este necesar în cel mai înalt grad.ordine precis . b. Acest lucru este important în special pentru oasele lungi. dar în caela i timp flexibil . . Modelarea oaselor are loc în special în timpul cre terii i persist toat via a. rezistent . a scheletului corpului. La adul i se g se te mai ales în articula ii. Maturitatea complet a scheletului nu se atinge pân la 20 de ani. acoperind extremit ile osoase i în alte puncte strategice ale scheletului.

dar toate se aseam n prin faptul c nu con in vase sanguine. Structura cartilajului nu este aceea i în tot scheletul. Consisten a acestor fibre variaz în diferite tipuri de esut cartilaginos. i din fibre constituite din proteine denumite colagen i elastin . sau matrice. dintre cele trei tipuri histologice.unde netezimea i flexibilitatea sunt necesare în cel mai înalt grad. Aceasta variaz în raport cu func iile specifice pe care le îndepline te. con ine cea mai mic cantitate de celule i de fibre. esutul cartilaginos se împarte în cartilaj hialin. Acest tip de esut formeaz scheletul embrionului i are o mare capacitate de cre tere care permite noun scutului s ajung de la dimensiuni de . Cartilajul hialin este un esut traslucid de culoare albastr -alb i. cartilaj fibros i cartilaj elastic. Toate cartilajele sunt compuse dintr-o structur de baz . în care sunt incluse celulele. În func ie de caracteristicile fizice. Toate fibrele pe care le con ine sunt formate din colagen.

Pe m sura mi c rii. având un rol în facilitatea expansiunii i contrac iei toracelui în timpul respira iei. dar flexibile ce înconjoar traheea i bronhiile care conduc la pl mâni. în inelele rigide.80 m (6 picioare). Dup ce cre terea s-a oprit. de asemenea. participând la formarea cavit ii nazale posterioare (cornete) i. Cartilajul hialin este. de asemenea. dar i în mecanismul vorbirii. benzi de cartilaj hialin fac leg tura între coaste i osul stern. timbrul sunetului emis. . ele controleaz cantitatea de aer ce trece prin laringe i. în consecin .aproximativ 45cm (18 inci) pân la dimensiunea adultului de 1. La nivelul laringelui. abundent în tractul respirator. cartilajele hialine sunt implicate nu numai în sus inere. La extremitatea coastelor.cartilajul hialin r mâne înt-un strat foarte sub ire de 1-2 mm (1/32 inci) pe suprafa a extremit ilor osoase la nivelul articula iilor.

El este compact. cel de-al treilea tip de cartilaj. deoarece devine mai lax sub influen a hormonilor secreta i în timpul sarcinii. vertebrele sunt separate între ele printr-un disc fibrocartilaginos. al doilea tip. În coloana vertebral . este format din mai multe fascicule de colagen care îi confer atât elasticitate cât i rezisten la compresii. î i datoreaz denumirea prezen ei fibrelor de elstin . el une te oasele bazinului în articula ia numit simfiza pubian . La femei. dar flexibil i intr în . cel elastic. pentru a permite trecerea capului f tului. Cartilajul elastic. Discurile intervertebrale protejeaz coloana împotriva traumelor i fac posibil pozi ia ostostatic .Cartilajul fibros. acest cartilaj are o importan particular . în spe între vertebre. Cartilajul fibros are un rol de conectare între oase i ligamente. Ambele însu iri sunt necesare la locul în care este prezent. ca i a celor de colagen în structura sa. la nivelul centurii pelviene.

c. Cartilajul elastic formeaz pavilionul urechii. O privire asupra craniului arat cum structurile vulnerabile ale fe ei sunt protejate de aceste oase. care acoper intrarea în c ile respiratorii în timpul degluti iei (înghi irii). 14 formeaz structura masivului facial. Cavit ile orbitale care se g sesc sub frunte ad postesc mecanismele complexe i delicate ale ochiului.constitu ia epiglotei. Structura scheletului: Fiecare segment al scheletului îndepline te o func ie particular . care leag fiecare ureche cu faringele posterior. Craniul protejeaz creierul i. ochii i urechile. cartilajul elastic particip la structura laringelui i a corzilor vocale. ca i pere ii conductului auditiv extern i ai tubelor Eustachio. Împreun cu cartialjul hialin. Din cele 29 de oase ale craniului. în maxilarul superior. de asemenea. . La fel mucoasa olfactiv este ad postit profund în cavitatea nazal .

prin intermediul din ilor. dar. Vertebrele protejeaz . foarte flexibil . de asemenea. este. sub craniu. Un alt exemplu de structur adaptat este acela c zona facial este mai solid în jurul ochilor i al nasului. intr în contact cu maxilarul. nervi i piele. în loc s fie un os unic. deoarece este o tij format din segmente mici. dar i s ne men inem pozi ia ortostatic . dispus în . este greu de observat cât de eficiente sunt forma i dispunerea lor. m duva spin rii. Când vedem oasele faciale acoperite cu mu chi. Este deosebit de solid . Fiind mobil . Acest lucru ne face capabili s ne aplec m înainte i s ne atingem degetele de la picioare. fie în sus. de asemenea.Un element frapant al craniului este dimensiunea mandibulei sau mailarul inferior. Coloana vertebral este format dintrun lan de oase mici denumite vretebre i formeaz axul central al scheletului. mandibula reprezint un instrument ideal de strivire a hranei atunci când. pentru a preveni deplasarea oaselor faciale fie posterior.

este mult mai lung i formeaz coada. prin care trec c tre bra o serie de pachete vasculo-nervoase. Cutia toracic etse delimitat lateral de coaste. Prima i a doua pereche de coaste sunt strâns legate de clavicul i formeaz baza gâtului. Anterior. Acestea sunt cunoscute sub denumirea de coaste flotante i au o slab implica ie în respira ie. Structural.canalul vertebral. La unele animale. cum ar fi câinii i pisicile. care le permit mi carea în timpul respira iei. Extremitatea inferioar a coloanei vertebrale este denumit coccis. cutia toracic este astfel alc tuit încât asigur o protec ie a inimii i a pl mânilor care se g sesc în interiorul . posterior de coloana vertebral i anterior de c tre stern. Coastele sunt fixate de coloana vertebral printr-un tip special de articula ii. se ata eaz de stern prin esut cartilaginos. Cele dou coaste inferioare (11 i 12) sunt articulate doar de coloana vertebral i nu se articuleaz cu sternul.

Osul bra ului este denumit humerus i se articuleaz la nivelul cotului cu cele dou oase ale antebra ului: radius i ulna. Leg tura dintre membrele inferioare i coloana vertebral se face prin pelvis. sacrul se articuleaz cu un os masiv. Acest lucru ne d posibilitatea s apuc m obiectele i s realiz m mi c ri de fine e.ei. De fiecare parte. a c rui creast poate fi . care este format din scapul (omoplat) i clavicul . d. care este alc tuit dintr-un grup de oase extrem de rezistente. Partea posterioar a pelvisului este delimitat de osul sacru. Membrele i pelvisul: Bra ele sunt unite cu axul central al corpului reprezentat de coloana vertebral prin centura scapular . dar perfect coordonat. complexe. osul iliac. deoarece lezarea acestor organe ar putea fi fatal . Mâna este format dintr-un mare num r de oase mici. în care fiecare din componentele mâinii se mi c într-un mod diferit.

Piciorul. formând simfiza pubian . merg de la partea superioar la creasta iliac . completat de o ans osoas denumit ischion. perfect adaptat pentru articularea cu capul femurului sau osul coapsei. suprafe ele osoase sunt complementare. Anterior. permi ând un surplus de stabilitate organismului. Articula ia sacro-iliac este înt rit cu fibre i ligamente încruci ate.sim it cu u urin la suprafa a corpului. Aceast parte a pelvisului este pubisul. discul interpubic. la fel ca mâna. În plus. La nivelul acesteia se g se te un disc cartilaginos. Mai multe ligamente consolideaz articula ia i. cel mai lung os din corp. Aproape la dou treimi inferior de creasta iliac se g se te cavitatea acetabular . tibia i fibula. descris mai sus. de asemenea. Mai jos de aceast cavitate. . men inând stabilitatea pelvisului. La nivelul gambei exist dou oase. cele dou oase pubiene se articuleaz . oasele bazinului se curbeaz în plan anterior.

Articula iile sinoviale permit o gam larg de mi c ri i sunt delimitate de un înveli numit sinovial. 2. Mobilitatea articula iilor fibroase este limitat de prezen a esutului fibros. el permite un grad deosebit de mi care în absen a unei membrane sinoviale. . alc tuire ne face capabili de a pozi ia ortostatic i de a merge i strându-ne echilibrul. Articula ii i ligamente: Oasele scheletului sunt unite prin articula ii. unele articula ii ale corpului se formeaz între os i cartilaj. Pe lâng aceste dou tipuri.prezint Aceast men ine alerga p un schelet alc tuit din oase mici. Aceste articula ii ne permit o gam variat de mi c ri i fac din schelet un sistem foarte mobil. De i este necesar o articulare solid . unele oase trebuie s fie capabile de mobilitate unul în raport cu cel lalt. Articula iile sunt împ r ite în dou categorii principale ² mobile sau sinoviale i fixe sau fibroase. în acela i timp. Deoarece cartilajul este foarte flexibil.

f când posibile mi c ri cum ar fi r sucirea unei chei sau a unei urubelni e. Articula iile cotului i ale genunchiului permit mi c ri de flexie i de extensie. Articula iile pivotante de la baza craniului i cea a cotului între humerus i ulna sunt tipuri speciale de articula ii în balama care se mi c în jurul unui pivot. articula iile semimobile permit mi c ri laterale în toate direc iile. Articula iile care sunt mobile în toate direc iile.Articula iile dintre coaste i stern sunt exemple de articula ii cartilaginoase. la rândul lor. Exemple de articula ii semimobile se g sesc la nivelul coloanei vertebrale. Articula iile sinoviale pot fi. a. deoarece suprafe ele articulare sunt aplatizate sau u or curbate. împ r ite în func ie de amplitudinea mi c rii pe care o pot efectua. cum ar fi cele al oldului i . iar cea a cotului asigur rota ia antebra ului. Articula ia pivotant a gâtului permite mi c rile de rota ie ale capului. oasele pumnului i oasele tarsiene.

În interiorul articula iei. Extremit ile osoase sunt acoperite cu un material denumit cartilaj articular. se g se te sinoviala. probabil. . esen ial pentru a preveni uzura i distrugerea articula iei. Întreaga articula ie este împrejmuit de un esut fibros rezistent. prevenind orice mi care anormal . uneori. poate fi îndep rtat . dar nedep ind cartilajul articular. Aceasta men ine pozi ia articula iei. sunt denumite articula ii cu suprafe e sferice. Totu i. ce permite mi carea i reducerea frec rii. Articula iile degetelor sunt articula ii tipice în balama. f r afectarea pe termen scurt a articula iei. denumit capsul articular . Acesta este un strat de esut care. Ea n u este absolut necesar pentru func ionarea normal a articula iei i în anumite condi ii în care membrane sinovial este afectat . cum ar fi artrita reumatoid . o membran sinovial s n toas este. are doar grosimea unei singure cellule care formeaz lichidul sinovial.um rului.

F r acestea. de asemenea. Pentru a permite stabilitatea articula iei i flexibilitatea mi c rilor în spa iul articular se g sesc dou foi e cartilaginoase. . articula ia genunchiului poate fi înc func ional . Articula ia genunchiului este o articula ie în balama cu o structur aparte.b. astfel încât mai târziu. Suprafe ele articulare sunt lubrifiate cu lichid sinovial pentru a asigura mobilitatea articula iei. care fac parte din articula ie i au un rol de protec ie împotriva ocurilor severe. în cursul vie ii. dar uzura articular cre te. poate ap rea artrita. Extremitatea inferioar a femurului este rotunjit pentru a permite o articulare optim cu extremitatea superioar a tibiei. Suprafe ele oaselor sunt acoperite cu cartilaj. s cule i cu lichid numi i burse sinoviale. Exist . Acestea reprezint por iunile care sufer leziuni în cursul activit ii sportive i pot fi îndep rtate prin interven ie chirurgical .

La extremitatea inferioar . are loc extensia genunchiului i piciorul este adus pe p mânt prin mi c ri ale articula iei oldului.For a i stabilitatea sunt asigurate de benzi fibroase denumite ligamente. F r a împiedica mi carea genunchiului. Dup aceea. Mi c rile articula iei genunchiului sunt determinate de mu chii coapsei. . aceste ligamente sunt dispuse pe ambele p r i i în interiorul articula iei. ace ti mu chi se unesc într-un tendon fibros. Genunchiul este important în mod special la locomo ie. permi ând mi carea înainte a gambei f r a atinge p mântul ² astfel piciorul ar avea o mi care exterioar datorit trac ion rii pelvisului. men inându-i pozi ia. trecând peste articula ia genunchiului. Inser ia acestor mu chi se afl pe oasele bazinului i pe femur. Cu fiecare pas. Mu chii anteriori determin extensia articula iei (îl trag înainte) i cei posteriori fac flexia (îl trag înapoi). el se îndoaie. care se prind pe tibie.

sacrului. Ligamentele: Oasele unei articula ii sunt ac ionate de c tre mu chi. unde au rolul de a men ine pozi ia unor organe cum ar fi ficatul sau uterul. F r ligamente. în acela i timp men inându. de asemenea.i rolul de sus inere al acesteia. d. conecteaz oasele articulare i le men in pozi ia prin limitarea mi c rilor. fiind destul de flexibile pentru a permite un anumit grad de mobilitate. oasele ar putea fi foarte u or dislocate. care au o elasticitate redus . la nivelul abdomenului. craniului i unele din articula iile gleznei i pelvisului. care nu permite decât mi c ri limitate sau nici un tip de mi care. Ligamentele se g sesc. în acela i timp permi ând . Aceste articula ii nu au sinovial . Ligamentele. Articula iile fibroase le includ pe cele ale coloanei vertebrale. Ace tia se leag de articula ii prin tendoane lipsite de elasticitate. Articula iile coloanei vertebrale reprezint o excep ie.c. oasele sunt unite printr-un esut fibros dens.

e. care au rolul de a preveni mi carea lateral a articula iilor. Ligamentele se ata eaz de oase.un grad de mobilitate necesar pentru modific rile care apar în cursul alimenta iei. Ele se unesc cu fibrele care penetreaz înveli ul extern al osului (periostul). i la nivelul sânilor exist ligamente constituite din fibre fine care sus in greutatea acestora. esutul cartilaginos al ligamentelor este format. Periostul are o vasculariza ie i o inerva ie care îi permit s hr neasc osul. din colagen i din elastin . acest esut este a ezat ordonat în fascicule fibroase. în principal. Structur : Ligamentele sunt o form de esut conjunctiv. cât i s furnizeze suprafa a de fixare pentru . În majoritatea ligamentelor. digestiei i sarcinii. În ligamentele cu form cilindric . fibrele sunt dispuse longitudinal i rezist la întindere. sunt dispuse sub forma unei re ele încruci ate de fibre. Alte ligamente.

forma oaselor nu opune rezisten la mi carea articular . înconjoar capul radiusului (osul extern al antebra ului). titu i. în acela i timp. Astfel. Ligamentele i periostul se afl într-o interac iune atât de perfect încât periostul este frecvent afectat în urma unei leziuni a ligamentului. ligamentele au doar rolul de a preveni frecarea i un ligament special (ligamentul anular).ligamente i mu chi. În unele artucula ii. de i genunchiul este o articula ie balama. f. Func ie: Varietatea mi c rilor corpului este dependent de forma i aspectul suprafe elor osoase articulare i a ligamentelor. oasele reprezint cel mai important factor. legându-l de uln i permi ând. ulna formeaz suprafa a inferioar a articula iei i are o form de cârlig care permite doar mi c ri simple. mi c rile sunt . La articula ia genunchiului. mi carea de rota ie. La acest nivel. anterioare i posterioare. La articula ia cotului.

care previn deplasarea posterioar a articula iei i stabilizeaz articula ia în ortostatism. Mu chii ac ioneaz grupat la nivelul articula iilor. Exist ligamente inserate între dou por iuni ale aceluia i os. Ligamentele func ioneaz în concordan cu ace ti mu chi. unii prin contrac ie i al ii prin relaxare. fiind o structura static i pasiv . 3. Este un organ activ i elastic. Ele protejeaz sau men in pozi ia unor structuri importante. este mai mult decât un înveli al corpurilor noastre. rezistent la umiditate i c ldur i care ne protejeaz . pân ce mi carea nu mai este posibil .controlate printr-un tip special de ligamente (ligamente încruci ate). prevenind mi c ri cu amplitudini excesive. vasele sanguine i nervii. nefiind afectate de mi c ri. permi ând mi c rile oaselor. Ligamentele nu sunt capabile de contrac ie. Ele pot fi întinse de c tre mi c rile articula iilor i devin din ce în ce mai tensionate. Pielea: Pielea. sau tegumentul.

celulele se divid constant i se deplaseaz c tre suprafa . unde se aplatizeaz i sunt transformate într-un material numit cheratin i sunt eliminate în final prin descuamare. totu i. Timpul în care o celul din stratul profund ajunge la suprafa este de trei-patru s pt mâni. cel intern profund fiind numit strat generator. Ea conserv c ldura sau r ce te corpul în func ie de necesit i. Papilele dermice p trund în epiderm i aspectul v lurit al jonc iunii dintre cele . Partea extern ² epidermul ² este format din mai multe straturi celulare. În acest strat. astfel men inându-se o temperatur intern constant . Este destul de rezistent pentru a avea o ac iune protectoare împotriva agresiunilor i. destul de supl pentru a permite mi c rile. a. Acest strat protectiv extern este ferm ata at de un strat subiacent denumit derm. Structura pielii: Pielea este constituit din dou componente principale.de radia iile d un toare din lumina solar .

P rul i ductele glandulare trec prin epiderm pân la suprafa . dar vasele sanguine r mân în derm. Culoarea pielii: Culoarea pielii se datoreaz pigmentului negru denumit melanin . sebacee i apocrine. stres sau de necesit i calorice. Secre ia glandelor sudoripare este controlat de sistemul nervos i este stimulat de emo ii. Fiecare gland sudoripar este format dintr-un conduct contorsionat de celule epiteliale care se deschid în ductul sudoripar. care sunt mai proeminente la vârful degetelor i determin apari ia amprentelor digitale. În interiorul dermului se afl glandele sudoripare. de asemenea. în p r i iris.dou straturi ale pielii d na tere crestelor papilare. Melanina se g se te. Ea este format în celulele denumite . foliculii pilo i. deschizîndu-se la suprafa a pielii. vasele sanguine i nervii. Dermul este format din fibre de colagen i elastin . Nervii penetreaz epidermul. b.

stimuleaz producerea de melanin printr-un proces fiziologic de bronzare. Procesele chimice complexe ale organismului ce convertesc aminoacidul. R spunsul este variabil de la individ la . Are loc formarea melaniei. melanocitele sunt mai mari i produc mai mult pigment.melanocite. Odat format. pigmentul se deplaseaz spre centrul celulei pentru a acoperi i proteja astfel nucleul celular. cu atât sunt mai pu in probabile arsurile datorate radia iei solare. celulele se m resc i culoarea pielii devine mai închis . fie prin radia ia solar . tirozina. situate în stratul bazal al tegumentului. Cantitatea de melanin produs de aceste celule prezint mari varia ii. acela i num r de melanocite este întâlnit în pielea fiec rei fiin e umane. în melanin au loc la periferia melanocitului. Expunerea la lumina ultraviolet . La rasa neagr . fie prin surse artificiale. Func ia melaninei este de a proteja pielea fa de radia ia solar . cu cât pielea are o culoare mai închis . Indiferent de tipul rasial.

când vasele mici se închid.individ. Astfel devenim Åpaliziµ în condi ii de fric . Åalba triµ la frig. Colora ia pielii poate fi modificat ca urmare a unei st ri particulare a nuan ei sângelui din vasele pielii. în afar de albino i. de la o clipire a unei pleoape pân la un salt în aer. este posibil datorit mu chilor i tendoanelor ² extensii ale mu chilor care . III. SISTEMUL MUSCULAR Fiecare mi care a corpului. Al i factori care contribuie la colora ia pielii sunt sângele din vasele sanguine tegumentare i colora ia galben natural a esutului. Åro ii sau pletoriciµ la mânie datorit cre terii fluxului sanguin i cianotici. când mare parte din oxigenul din sânge este transportat spre esuturi pe m sur ce fluxul sanguin scade. devin mai pigmentate urmare acestei expuneri prelungite la lumina solar . dar toate persoanele.

implicat în motilitatea organelor interne. cum ar fi urcarea sc rilor. cum ar fi mi carea capului. . ei sunt responsabili pentru toate formele de mi c ri con tiente. 1. Primul tip este reprezentat de mu chii scheletici sau voluntari. Mu chii: Exist trei tipuri diferite de mu chi în organism.joac un rol crucial în transmiterea for elor de contrac ie a mu chiului la osul asupra c ruia ac ioneaz . un prices complicat. Împreun cu oasele i tendoanele. Al doilea tip este mu chiul neted (denumit a a datorit aspectului s u microscopic). În spatele activit ii musculare exist mecanisme sofisticate care fac dintr-o ac iune aparent simpl . ce implic creierul. cum ar fi intestinele sau vezica urinar . i sunt de asemenea implica i în reac iile automate denumite reflexe. nervii i organele de sim .

de tipul celei pe care o efectueaz mu chii membrelor inferioare în timpul unei s rituri. la examinarea microscopic . care reprezint constituientul principal al inimii. Mu chii voluntari se mai numesc stria i datorit faptului c . Ei trebuie s fie capabili de a produce o contrac ie rapid . Contrac iile inimii sunt rezultatul impulsurilor produse de sistemul excitoconductor al inimii. Ei î i exercit ac iunea prin scurtarea lungimii. care asigur expulzarea sângelui din inim în vasele sanguine. exploziv . aranjamentul fibrilar care îi formeaz le d un aspect dungat. i de a men ine un . un proces denumit contrac ie. Inima este unica structur a corpului compus din mu chi striat de tip cardiac.Al treilea tip este mu chiul cardiac.

În mu chii netezi sau involuntari. ei produc contrac ia muscular necesar în procese cum ar fi digestia. de la micul mu chi stapedius. Se comport ca resorturi ata ate de diferite puncte ale scheletului. chiar i la un nou n scut. determinând mi carea anumitor oase.tonus constant pentru a p stra corpul într-o postur normat . pân la mu chiul gluteus maximus (marele fesier). care formeaz majoritatea masei fesiere i controleaz mi c rile articula iei oldului. un os mic al urechii medii. dar fibrele . Mu chii voluntari se g sesc în întreg organismul. Mu chii netezi nu sunt sub controlul con tient al creierului. determinând peristaltismul intestinal. ce asigur transportul hranei. fiecare fibr este o celul alungit . Mu chiul cardiac are o structur foarte asem n toare cu cel voluntar. fusiform . reprezentând o propor ie de 25 la sut din greutatea corpului. care ac ioneaz asupra sc ri ei.

mitocondriile. Acestea . formând o re ea dens . Ele sunt proteine cunoscute sub numele de proteine contractile. Aceste filamente sunt grupate în fascicule denumite miofibrile. Cele mai mici dintre ele ² unit ile de baz ale activit ii musculare ² sunt filamente de actin i miozin . a. Miofibrilele sunt grupate în fascicule mai mari numite fibre musculare. Mu chiul se scurteaz când filamentele de actin i miozin gliseaz în lungul lor. i furnizorii normali de energie. sub form de glicogen. atât de fine încât pot fi observate numai la microscopul electronic. în care oxigenul i substratul energetic sunt metabolizate pentru a produce energie. Structura mu chilor: Mu chii voluntari pot fi privi i ca o serie de fascicule paralele de fibre adunate împreun pentru a forma o unitate complet .sunt mai scurte i groase. Printre miofibrile se afl depozitele energetice ale mu chiului.

care se îngusteaz la capete. Un mu chi de dimensiuni mici este alc tuit din pu ine fascicule de fibre. Fiecare fibr muscular vine în contact cu o fibr nervoas care îi declan eaz ac iunea ori de câte ori este necesar. în timp ce un mu chi de dimensiuni mari. poat fi alc tuit din sute de fascicule. cu un înveli de esut conjunctiv. Observat la microscop. Fibrele musculare sunt grupate în fascicule. ea este constituit din celule fusiforme dispuse neomogen. celulele musculare cu nucleii celulari dispu i la periferie. Întregul mu chi este învelit într-un esut fibros. de fapt. Are un corp muscular gros. fiecare din acestea inserându-se pe un os. de i are o contrac ie dependent de ac iunea filamentelor de miozin i actin . Structura mu chiului neted nu prezint acela i aranjament geometric ordonat al filamentelor i fibrelor. formând tendoanele. cum ar fi gluteus maximus.sunt. sub membran . structura mu chiului cardiac este totu i aceea i ca a .

Impulsul electric se propag prin nerv plecând de la creier i. Dup legarea acetilcolinei de receptori. sau voluntari. Fiecare ramifica ie ia apoi contact cu celulele musculare. când ajunge la extremitatea nervului. elibereaz o cantitate mic de acetilcolin din granulele în care aceasta este stocat . unde se leag de zone speciale ale membranei celulare numite receptori. Pentru a asigura relaxarea muscular . o enzim ce neutralizeaz acetilcolina intr în ac iune. mu chiul se contract i r mâne în aceast stare atât timp cât mediatorul chimiceste legat de receptor. fiecare fiind distribuit la un mu chi voluntar. Func iile mu chilor: Mu chii scheletici. b.mu chiului voluntar. Acetilcolina traverseaz spa iul îngust dintre termina iile nervoase i mu chi. cu excep ia faptului c fibrele formeaz o re ea. . Ace ti nervi motori au mai multe ramifica ii. sunt activa i de nervii motori care pleac din m duva spin rii i care preiau impulsurile venite de la creier printr-un tract nervos.

consecutiv. Activitatea filamentelor de miozin i actin în timpul contrac iei musculare este un proces complicat. în care are loc formarea i desfacerea continu a unor leg turi chimice dintre acestea. mi carea con tient a mu chilor voluntari este declan at de semnale trimise de la creier prin m duva spin rii.Cele mai simple reflexe apar prin stimularea direct a nervilor motori de c tre semnalele ce sosesc la m duva spin rii de la receptorii senzoriali prin nervii senzitivi. Ace ti receptori trimit implusuri la m duva spin rii i. Acest proces necesit energie. furnizat de . ac ioneaz nervii motori care pleac de la m duva spin rii la mu chii coapsei. mu chii coapsei se contract rapid i gamba se mi c înainte. astfel încâtse creeaz un mecanism ce va determina contrac ia unui mu chi i relaxarea altuia. Drept rezultat. Unele dintre semnale ac ioneaz prin stimularea unor anumi i nervi motori. Spre deosebire de reflexe. iar altele au o ac iune inhibitorie.

denumit microtubuli. Acest mod de propagare ajut . o inerva ie motorie. în loc de un singur nerv ce stimuleaz o singur celul . 2.arderea substratului energetic în prezen a oxigenului în mitocondrii. de asemenea. la transportul hranei în intestin. Tendoanele: . Procesul contrac iei musculare este ini iat de influxul de calciu ( unul din mineralele comune din corp) în celula muscular printr-o re ea tubular fin situat printre miofibrile. Contrac ia mu chiului cardiac nu este produs de nervi motori. determinând contrac ia inimii i expulzia sângelui. ci de un esut specializat al inimii. Totu i. stocat i transferat apoi în compusul adenozin trifosfat (ATP). compus macroergic. Aceste impulsuri au o frecven de aproximativ 72 de ori pe minut. de exemplu. impulsul se propag simultan la mai multe celule. Mu chiul neted are.

În principiu. Tendoanele sunt. care leag fasciculele de fibre musculare i care se unesc i se extind în afara mu chiului sub forma unui cordon inextensibil. deoarece ele ocup mult mai pu in spa iu decât mu chii. Exist mai multe tendoane localizate aproape de suprafa a corpului i care pot fi sim ite cu u urin . For a de contrac ie a fibrelor musculare este concentrat i apoi transmis prin tendon. Astfel. Tendoanele sunt extensii specializate ale mu chilor i sunt formate din esut conjunctiv. ambele fe e ale mâinilor i picioarelor con in un întreg set de diferite tendoane. Mu chii ce ac ioneaz aceste . de asemenea.Tendoanele joac un rol important întro gam variat de mi c ri. realizând trac iunea structurii interesate i realizând astfel mi carea. întâlnite acolo unde exist un mare num r de articula ii care efectueaz mi c ri într-un spa iu relativ mic. tendonul une te partea activ sau corpul mu chiului cu structura ² un os ² care va fi mobilizat .

Fiind cea mai complex structur a organismului. este. Un tip particular de tendon se afl în conexiune cu esutul muscular care formeaz peretele inimii. ca de exemplu respira ia. benzi dense de esut fibros formeaz structuri solide în interiorul mu chiului cardiac. percep ia durerii i a pl cerii. favorizând ac iunea de pomp a acesteia. controlul mi c rilor i reglarea func iilor corpului. în final. Aici. care.tendoane sunt situa i la distan de nivelul bra elor i picioarelor. care îi confer atât o structur mai ferm . vital pentru dezvoltarea limbajului. controleaz tot esutul nervos din celelalte p r i ale corpului. În centrul s u se g sesc creierul i m duva spin rii. . SISTEMUL NERVOS Sistemul nervos este esen ial pentru percep ia senzorial . gândirii i memoriei. IV. cât i inele de sus inere în punctele în care vasele mari se unesc cu inima. de asemenea.

care proceseaz informa ia primit . neuroni motori. 2. Neuronii sunt clasifica i în trei tipuri. care transmit informa ia de la organele de sim ale corpului la sistemul nervos central. Celulele nervoase: Unit ile func ionale ale sistemului nervos sunt milioanele de celule nervoase interconectate denumite neuroni. în raport cu func ia lor: neuroni senzitivi. Func ia lor este oarecum asem n toare cu cea a circuitelor dintr-un aparat electric complex: ele preiau semnalele dintr-o parte a sistemului nervos i le transmit alteia. care ini iaz ac iunile voluntare i involuntare. Sistemul nervos periferic: . neuroni integrativi (interneuroni).1. unde ele pot fi retransmise altor neuroni pentru a determina o anumit ac iune.

con in doar fibre senzoriale.Componentele principale ale sistemului nervos sunt nervii. inerveaz organele digestive. grupe de celule nervoase situate în diverse puncte ale sistemului nervos. Nervii principali. î i au originea în sistemul nervos central: 12 perechi se desprind din por iunea inferioar a creierului (nervii cranieni) i 31 de perechi din m duva spin rii (nervii spinali). Nervii cranieni inerveaz . împreun cu esutul conjunctiv i vasele sanguine. Nervii spinali se desprind la intervale regulate din m duva spin rii i con in întotdeauna atât fibre motorii. Un nerv este un fascicul alc tuit din fibre motorii i senzitive. în num r de 43 de perechi. de i un nerv cranian foarte important. în principal. cât i . Unii nervi cranieni. cum ar fi nervul optic. organele de sim i mu chii capului. inima i c ile respiratorii din pl mâni. vagul. care leag sistemul nervos central de alte p r i ale corpului i ganglionii nervo i.

se divid în numeroase ramuri mai mici. Atât fibrele senzitive cât i cele motorii sunt doar p r i ale neuronilor senzitivi i motorii. care este sub control subcon tient. fiecare nerv spinal se divide în ramuri care. cele dou tipuri de fibre se al tur pentru a forma nervul. Sistemul nervos periferic are dou mari componente: sistemul nervos somatic. i sistemul nervos autonom. la rândul lor. formând o re ea care inerveaz tot corpul. care se g se te sub control con tient. Fibrele motorii i senzitive sunt prelungirile cele mai lungi ale neuronilor respectivi. una alc tuit din fibre motorii i cealalt din fibre senzitive. de i fiecare ac ioneaz independent de cealalt . Dup unirea r d cinilor. Fiecare nerv spinal este ata at de m duva spin rii prin intermediul a dou r d cini. . La mic distan de m duva spin rii. Ei inerveaz toate regiunile corpului situate mai jos de gât.senzitive.

Semnalele de la ace ti receptori sunt transportate apoi c tre sistemul nervos central. transmite mesaje prin fibrele motorii de la sistemul nervos central la m u chii scheletici. ale unor organe cum ar fi inima. Sistemul nervos autonom este compus din dou p r i. ini iind astfel mi carea. Sistemul nervos autonom are. stomacul. Fiecare folose te un mediator chimic diferit acolo unde fibra nervoas ajunge la organul int .Sistemul nervos somatic are un rol dublu. f r un efort mental deliberat din partea noastr . vezica urinar . El este alc tuit în întregime din nervi motori aranja i în releu pornind de la m duva spin rii c tre diferi i mu chi. cum ar fi ochii. intestinul. colecteaz informa ii din mediul extern de la organele de sim . rolul de a men ine func iile automate. în principal. pl mânii. organele sexuale i vasele sanguine. În primul rând. În al doilea rând. prin fibrele senzitive. care con in celule receptoare specializate. denumite simpatic i parasimpatic. fiecare .

de exemplu. nivelul oxigenului scade în urma efortului. componentele chimice ale corpului i ajusteaz sistemul autonom pentru a restabili echilibrul. glande i organe de sim . 3. Sistemul nervos central: Sistemul nervos periferic ac ioneaz doar ca un releu pentru transmiterea mesajelor între sistemul nervos central i mu chii capului. hipotalamusul comand sistemului autonom cre terea frecven ei cardiace pentru a furniza mai mult sânge oxigenat. Ambele activit i i .are o autonomie diferit i are efecte diferite asupra organelor pe care le deserve te. de exemplu. nu joac nici un rol în analiza informa iilor senzitive sau în ini ierea impulsurilor motorii. Dac . Acesta prime te informa ii despre orice varia ie în. Practic. Întregul sistem autonom este controlat de o zon din creier numit hipotalamus.

care furnizeaz oxigenul i substan ele nutritive. analiza i stoca informa iile. implicând participarea a mii de neuroni diferi i. dup aceea. transmit impulsurile de-a lungul fibrelor motorii. Creierul i m duva spin rii formeaz unitatea central care prelucreaz impulsurile. producând un r spuns adecvat al mu chilor i glandelor. majoritatea neuronilor cerebrali sunt interneuroni care au func ia de a filtra.multe altele apar în sistemul nervos central. De i mul i neuroni senzitivi se termin i mul i neuroni motori au originea în creier. Ele primesc mesaje prin fibrele senzitive de la organele de sim i receptori. Func ia de analiz sau de procesare poate fi relativ simpl pentru unele activit i ce se desf oar în m duva spin rii. Întregul sistem nervos central necesit un aport substan ial de sânge. El este de asemenea protejat de dou tipuri . dar analiza la nivelul creierului este de obicei de o înalt complexitate. le selecteaz i analizeaz i.

Lichidul cefalorahidian este un fluid limpede. care ad poste te creierul. iar primii ventriculi (ventriculi laterali) sunt i cei mai mari.de înveli uri. Lichidul circul de la ventriculii laterali. Acestea acoper în întregime creierul i m duva spin rii. Lichidul are un efect de amotizare. ajutând astfel la protejarea esutului nervos vital fa de agresiuni. Numerotarea începe de la emisferele cerebrale în jos. i coloana vertebral . apos. Cel deal doilea este constituit din trei membrane fibroase denumite meninge. c tre m duva spin rii. printr-un orificiu îngust. în m duva spin rii i în ventriculii cerebrali (cavit i). care circul în meninge. printr-un canal . care au nume specific. Primul este osos: craniul. în ventriculul al treilea i apoi. Spre deosebire de ventriculii inimii. care ad poste te m duva spin rii. Fluidul este produs continuu din sânge de c tre celulele specializate ale plexurilor coroide din ventriculii cerebrali. ventriculii cerebrali sunt numerota i.

Ea este compus din aglomer ri de neuroni i fascicule de fibre nervoase. apeductul cerebral. a.i mai îngust. Cel anterior este compus din neuroni motori. în lungime de circa 40 cm. De aici iese prin orificii ale plan eului ventriculului în ni te spa ii (cisterne) pline cu lichid care înconjoar trunchiul cerebral la baza creierului. lichidul circul c tre partea superioar a creierului (emisferele cerebrale) i este reabsorbit de c tre proeminen ele speciale. de pe arahnoid . care este pu in mai larg. care este situat în interiorul canalului vertebral de la creier pân la vertebrele inferioare. în cel deal patrulea. denumite vilozit i arahnoidiene. M duva spin rii: M duva spin rii este o coloan de esut nervos aproximativ cilindric . Dup aceea. în timp ce cornul posterior con ine . Materia cenu ie ² denumire a aglomer rilor neuronale ² are form de H pe sec iune transversal . una dintre cele trei meninge. cu uhn corn posterior i unul anterior în fiecare jum tate (protuberan e).

ce pleac din diferite p r i ale creierului. Materia cenu ie este înconjurat de materia alb .corpii celulari ai neuronilor de asocia ie i senzitivi. ea func ioneaz ca un sistem de conducere în ambele sensuri între creier i sistemul nervos periferic. În primul rând. M duva spin rii are dou func ii principale. Ea coboar pe distan e variate prin m duva spin rii i la cap tul lor la mare distan de creier. Fasciculele descendente propag impulsurile motorii de la creier la sistemul nervos periferic. vin în contact cu dendritele sau cu corpii celulari . fasciculele ascendente duc impulsurile senzitive c tre creier. Aceasta este împr tiat în trei cordoane i con ine fasciculele ascendente i descendente care conecteaz creierul la m duva spin rii în ambele direc ii. fibrele acestora din urm formeaz fascicule lungi. Aceast func ie este îndeplinit prin intermediul neuronilor senzitivi i motori.

ai neuronilor senzitivi sau motori apar inând sistemului nervos periferic. creierul mijlociu i creierul anterior. Fiecare din aceste regiuni este divizat în zone separate. A doua func ie a m duvei spin rii este de a controla activit ile reflexe simple. toate interconectate cu alte por iuni ale creierului. Ea trimite impulsuri care produc mi c rile . Mesajele urc prin m duva spin rii i sunt conectate prin interneuroni cu nervii motori care controleaz mi c rile gâtului. Cea mai mare structur a creierului posterior este cerebelul. b. ale c ror prelungiri se extind pe distan e mici în sus i în jos prin m duva spin rii i prin interneuroni care transmit mesajele direct între neuronii senzitivi i cei motori. care controleaz func ii distincte. Aceast zon are. în principal. Creierul: În principiu. Aceasta se ob ine prin neuroni. creierul poate fi împ r it în trei regiuni distincte: creierul posterior. activit i motorii.

tot creierul mijlociu i o parte din cel anterior. care leag creierul cu m duva spin rii.incon tiente ale mu chilor. cuprinde p r i din creierul posterior. astfel încât partea stâng a corpului este controlat de partea dreapt a creierului i viceversa. Emisferele cerebrale i hipotalamusul: Partea cea mai mare din creier este reprezentat de emisferele cerebrale (cerebrum) localizate în creierul anterior. Variatele structuri ale trunchiului cerebral ² incluzândule pe cele denumite bulb i puntea. Aici este locul de încruci are al tuturor c ilor aferente i eferente. Trunchiul cerebral. i forma ia reticulat . care face parte din creierul mijlociu ² au func ii vitale. astfel încât postura i echilibrul sunt men inute i ac ioneaz în perfect acord cu ariile motorii ale emisferelor cerebrale pentru coordonarea mi c rilor corpului. care fac parte din creierul posterior. .

memorie con tient i procesele mentale superioare.Acesta este locul unde toate celelalte p r i ale creierului transmit mesajele pentru a fi luat o decizie.Acestea sunt mai dezvoltate la om decât la orice alt animal i sunt esen iale pentru gândire. ceea ce permite corpului s îndeplineasc diferite tipuri de mi c ri liber i incon tient. Aceste celule formeaz un sistem complex de control. în expresia fe ei i în pozi ionarea membrelor înainte de ridicarea în picioare sau de mers. . care coordoneaz activitatea muscular . cunoscute sub numele de emisfere cerebrale. Creierul mare este împ r it pe linia median în dou jum t i. Ele sunt unite la baz printr-un fascicul gros de fibre nervoase. Acest tip de activitate muscular este implicat în balansarea bra elor în timpul mersului. denumite corp calos. În interiorul emisferelor cerebrale exist o aglomerare de substan cenu ie (celule nervoase) denumit ganglioni bazali.

care func ioneaz ca un releu telefonic între m duva spin rii i emisferele cerebrale. o colec ie de centri nervo i specializa i. Este strâns legat de sistemul hormonal endocrin. talamusul. care este strâns legat de centrul olfactiv din creier. Hipotalamusul este.Hipotalamusul se afl la baza creierului. Aceast por iune a creierului are. de asemenea. El este situat imediat sub o alt structur important din creierul anterior. sub cele dou emisfere cerebrale. în fapt. Este regiunea creierului implicat în controlul unor func ii vitale. dormitul i termoreglarea. conexiuni cu arii ce controleaz alte sim uri. comportamentul i organizarea memoriei. Hipotalamusul are c i nervoase care îl conecteaz cu sistemul limbic. cum ar fi mâncatul. Cortexul cerebral: . care sunt conecta i cu alte zone importante din creier i cu glanda hipofiz (pituitar ).

reprezentând suprafa a exterioar a creierului. Între pliuri exist câteva an uri adânci. sim ul tactil este localizat pe o arie mic în lobul parietal. care nu recep ioneaz decât senza iile de la genunchi i arie întins pentru police. Depliat . lobul parietal pentru pip it i gust. iar cel frontal pentru mi care. care împart fiecare din cele dou emisfere ale cortexului în patru zone numite lobi. Lobul temporal seve te pentru auz i miros. vorbire i gândirea superioar .Cortexul cerebral este un strat gros de aproximativ 3 mm de materie cenu ie cu aspectc cutat. Aceast parte a creierului a de venit atât de dezvoltat la oameni încât a necesitat plieri repetate pentru a avea loc în craniu. De exemplu. lobul occipital pentru v z. ar acoperi o suprafa de 30 de ori mai mare. În fiecare din ace ti lobi exist por iuni specifice ce recep ioneaz mesajele senzoriale dintr-o singur zon a corpului. Aceasta explic de ce policele este mai . Fiecare din ace ti lobi îndepline te una sau mai multe func ii specifice.

În plus. ochiul cu un aparat de fotografiat perfect proiectat. pentru a în elege pe deplin felul în care lumea exterioar poate fi vizualizat în mica structur care este .sensibil decât genunchiul.Totu i. de obicei. ca i ariilor motorii. Acela i principiu se aplic i altor arii senzoriale din cortex. ariile premotorii i motorii ale cortexului cerebral conlucreaz cu alte arii ale sistemului nervos central i periferic pentru a produce mi carea coordonat care este vital pentru orice activitate con tient . 4. pip it. cortexul cerebral este locul unde informa iile primite de la cele cinci sim uri ² v z. De aceea. ei compar . Ochiul: Atunci când oamenii vor s explice mecanismul vederii. auz. gust i miros ² sunt analizate i prelucrate astfel încât alte p r i ale sistemului nervos pot reac iona la informa ie dac este necesar.

poate fi distorsionat la trecerea prin anumite structuri. prima structur pe care o întâlne te etse o fereastr rotund numit cornee. cum ar fi lentila de form special a aparatului de fotografiat sau lentila alc tuit din esut a ochiului uman.ochiul. creând posibilitatea ca obiectele s poat fi v zute.. Corneea: Cînd o raz luminoas ajunge la ochi. Cel mai bun mod de a explica lumina este acela de a o considera ca un instrument de transmitere. trebuie s ne reamintim principiile de baz . ea se r spânde te în toate direc iile. dar perfecte ale unor obiecte mult mai mari. lumina poate fi refractat sau concentrat pentru a forma imagini mici. Mai mult. În fapt. de i de obicei se transmite linear. De la orice surs . care este . gradul de refrac ie poate fi controlat precis de c tre forma lentilei. Cel lalt lucru important de în eles despre lumin este c . a.

Corneea reprezint o lentil puternic cu focar fix. Corneea este alc tuit din cinci straturi. Puterea optic a corneei este aproximativ dou treimi din puterea total de refrac ie a ochiului. fiind echivalentul pielii.prima din cele dou lentile ale ochiului. celulele acestui strat nu se pot regenera i astfel leziuni ale . Acesta are cea mai mare grosime. Corneea are doar o jum tate de milimetru grosime la centru i un milimetru la jonc iunea cu sclerotica (albul ochiului). Urmeaz apoi stroma format din colagen. La exterior. Dedesubt exist un strat elastic numit stratul Bowmann. Odat formate. Stroma ajut la ap rarea corneei împotriva infec iilor i a inflama iilor. Stratul final este un endoteliu de grosimea unei celule. Acesta men ine transparen a corneei i echilibrul hidric dintre cornee i restul ochiului. este un epiteliu format din cinci straturi celulare. Dup strom urmeaz o membran elastic denumit Descemet.

alc tuit din trei structuri distincte: coroida. corneea nu ar fi protejat împotriva microorganismelor bacteriene. umoarea apoas . Aceast membran are o vasculariza ie bogat . Uvea: Uvea reprezint tunica medie a ochiului. ce alimenteaz retina i formeaz o re ea intricat pe cea mai mare parte a ochiului. Coroida este o foi membranoas sub ire între sclerotica ce o protejeaz la exterior i retin . În acesat re ea exist i esut de sus inere care con ine . b. O pelicul de lacrimi acoper stratul epitelial. Dup ce trece prin cornee. polu rii sau prafului. Aceasta este plin cu un lichid apos. acre este constant drenat i înlocuit. corpul ciliar i irisul. Pelicula lacrimal alimenteaz stratul optic (epitelial).endoteliului pot determina defcte permanente ale vederii. raza luminoas intr în camera anterioar aochiului. c ci f r lacrimi ar pierde transparen a i ar deveni opac. F r lacrimi.

cantit i variate de pigmen i. de a produce umoarea apoas . Corpul ciliar este o por iune cutat a uveei. f r ca . Aceasta este sructura al c rui pigement de culoarea ochilor. situat în partea anterioar a ochiului. irisul. permi ându-ne focalizarea vederii pe obiectele situate la distan mic i. Ata at de corpul ciliar se afl a treia regiune specializat . lichidul care circul în camera anterioar . pupila î i mic oreaz dimensiunile. fibrele ei musculare dilatând sau contractând pupila i controlând astfel cantitatea de lumin care ajunge la retin . Dac intensitatea luminii este putenic . acesta împiedic lumina s treac de polul posterior al ochiului i s formeze imagini neclare. de asemenea. care formeaz peretele posterior al camerei anterioare. Func ioneaz ca diafragma unui aparat de fotografiat. între cristalin i suprafa a intern a corneei. Rolul ei este de a modifica forma cristalinului prin intermediul contrac iei mu chilor ciliari.

c. numite bastona e i conuri. Bastona ele sunt sensibile la lumina de intensitate slab i nu percep culoarea. a globului ocular se g se te un strat fotosensibil. constituit din dou tipuri de celule fotosensibile. î i m re te diametrul. datorit formei pe care o au. care este în schimb perceput de conuri. Acestea sunt responsabile de claritatea imaginii i sunt cele mai numeroase la polul posterior al ochiului. în aria denumit . Umoarea vitroas i retina: În spatele cristalinului este camera intern . denumit retin . având o putere de refrac ie mai mic decât a corneei. La lumin slab . curbat . de fapt.noi s facem nici un efort con tient. principal . forma i elasticitatea ochiului. a ochiului. Prin centru ei trece canalul hialoid. Aceasta este plin cu o substan denumit umoarea vitroas . În spatele irisului se g se te cristalinul elastic i transparent. r m i ele unui canal arterial din cursul dezvolt rii fetale. ce are un aspect gelatinos i d consisten a. Pe suprafa a intern . Acesta este .

critalinul î i focalizeaz cea mai clar imagine i vederea noastr este cea mai bun .foveea sau macula. d. Nervii de pe fiecare parte se încruci eraz astfel încât o parte din informa iile de la ochiul stâng trec în partea dreapt a creierului i viceversa. Toate aceste fibre nervoase se unesc la polul posterior al ochiului pentru a forma nervul optic. În aceast zon . Acesta pleac de la globul ocular printr-un canal osos al craniului i p trunde în cavitatea cranian imediat sub creier. în regiunea glandei hipofize. ne ofer o imagine complet a lumii exterioare. În jurul foveei sau maculei. dar c tre marginile sale apare vederea periferic . Împreun . Nervul optic: Fiecare celul fotosensibil din retin se conecteaz prin intermediul fibrelor nervoase cu creierul. retina înregistreaz imagini clare. aici se une te cu nervul optic centralateral. vederea central i periferic . culori i forme. unde are loc sinteza informa iilor despre aspect. .

care au doar o singur conexiune pe traiectul lor de la creier.Nervii din por iunile temporale (lâng tâmple) ale fiec rei retine nu se încruci eaz i astfel p trund în emisfera cerebral de aceea i parte. spre deosebire de fibrele nervoase motorii. Exist o ven corespondent care traverseaz nervul optic al turi de artera central i care dreneaz retina. Ea se ramific la polul posterior al ochiului i vasele care iau na tere se r spândesc pe suprafa a retinei. Prima dintre acestea se g se te imediat . În centrul nervului exist o arter ce îl înso e te pe toat lungimea. fiecare din acestea fiind izolate de cealalt prin teaca de mielin . în timp ce fibrele din por iunile nazale se încruci eaz i merg în partea opus . Aceasta se nume te artera central a retinei. nervii optici mai au multe sinapse. Fibrele nervoare care pleac de la retin sunt senzoriale. Nervul optic nu este altceva decât un fascicul de fibre nervoase ce transport impulsuri nervoase detaliate prin fibre fine.

De la corpii genicula i laterali. nervii au un traiect c tre partea posterioar a creierului. unde sunt concentrate toate c ile motorii i senzoriale ale organismului. De aici. ci i pe cel al echilibrului. Acestea î i modific u or traiectul i se adun sub forma unui fascicul care traverseaz capsula intern . împ r it în trei regiuni: . Func ia acestei conexiuni are leg tur cu reflexele pupilare. este prima sinaps sau sta ie de releu. denumit corpii genicula i laterali. Imediat dup încruci are. Acest punct de încruci are se nume te chiasma optic i este foarte apropiat de hipofiz . Urechile: Urechea nu asigur numai sim ul nostru auditiv. la cortexul vizual. Este un organ complex.dup punctul în care inorma iile senzoriale sunt transmise de partea opus . 5. nervii se desfac în evantai. Aici. informa ia din stânga i dreapta este din nou schimbat pe linia median . de fiecare parte formând radia iile optice.

care este m surat în decibeli (dB). a. cu cât num rul vibra iilor este mai mare. Mesajele care rezult sunt transmise la creier de-a lungul a dor nervi apropia i. Amplitudinea i energia acestor unde determin intensitatea. al c rei angrenaj osos seam n cu un aparat ce amplific sunetele care îi sunt transmise. de i ele se g sesc împreun în acela i organ. Num rul vibra iilor sau a ciclurilor pe secund determin frecven a.urechea extern . urechea medie. care converte te vibra iile sonore în impulsuri nervoase i determin pozi ia capului. . Auzul: Ceea ce auzim sunt unde sonore produse prin vibra iile moleculelor de aer. i urechea intern . dar structuriel urechii interne ce interpreteaz pozi ia capului i sunetul sunt separate. cu atât tonalitatea este mai ascu it . care preia sunetele precum un radar. cu traiect comun: nervul vestibular pentru echilibru i nervul cohlear pentru sunete. Urechea extern i cea medie sunt implicate în special în auz.

Urechea func ioneaz ca un captator (urechea extern ).000 Hz pe secund . Pe m sur ce îmb trânim sau dac suntem expu i la sunete cu intensitate excesiv pentru o perioad de timp. sensibilitatea pentru frecven e înalte scade.000 Hz. Pentru a m sura gradul pierderii auzului. de i sensibilitatea maxim la sunete este cuprins . nivelul normal al auzului este definit printr-un standard interna ional. amplificator (urechea medie) i transmi tor (urecgea intern ). Pere ii canalului secret o . În centrul acestuia exist un canal osos ce conduce la timpan. între 500 i 4. por iunea elastic . Pavilionul. în medie. La persoanele tinere. gama de frecven e ce pot fi auzite este aproximativ între 20 pân la 20.Frecven a sunetului este exprimat în cicli pe secund sau în her i (Hz). Acuitatea reprezint diferen a în decibeli între cel mai slab sunet perceput i sunetul standard generat de un aparat special denumit audiometru. este cel care coopteaz sunetele.

care este ata at de urechea intern . Pocniturile din urechi. sc ri a. denumit tuba Eustachio. care vine în contact cu timpanul. Acest sistem amplific de 20 de ori mi c rile timpanului. care se deschide în spatele amigdalelor. i nicovala. Amplificatorul este reprezentat de un andrenaj format din trei osi oare.substan ceroas pentru a preveni uscarea i descuamarea pielii. Acestea sunt cioc nelul. ce apar ca urmare a modific rilor de presiune din urechea medie. Por iunea urechii responsabile cu transmiterea este complex . cât i mecanismul echilibrului formeaz o camer comun umplut cu un lichid numit endolimf i undele de presiune se transmit . De la urechea medie pleac un canal îngust. sunt produse de mi c rile reduse ale timpanului. care apar atunci când coborâm rapid cu un lift. un os mic. Atât auzul. ceea ce contribuie la egalizarea presiunii aerului de ambele fe e ale timpanului. care face conexiunea între cele dou .

Por iunea auditiv este situat la un cap t al acestei camere i formeaz o sterpentin asem n toare cu cochilia unui melc. Modific ri ale intensit ii sunetelor sunt receptate de mici cili de pe membrana bazilar prin undele transmise prin endolimf . care trec în sus pe toat întinderea cohleei. Nervul cohlear ajunge la o regiune specializat a creierului. pe toat lungimea ei. denumit aria auditiv . Este numit cohleea i. De asemenea. b. prezint o membran sub ire ² membrana bazilar ² de la care pleac mii de fibre nervoase fine. Modul în care undele sunt transformate în impulsuri electrice i interpretate de c tre creier nu este complet în eles. formând nervul cohlear. Teoria cea mai acceptat este c celulele cohleei m soar presiunea undelor din endolimf i le transform în impulsuri electrice (nervoase). Echilibrul : . nu este clar modul în care urechea distinge intensitatea i tonalitatea sunetelor.prin acest fluid de la urechea medie prin intermediul sc ri ei.

i dac pozi ia capului este corect apreciat . aceste granule preseaz cilii senzitivi ai celulelor. sacula i canalele semicirculare. . Aici exist un labirint de canale umplute cu lichid. granulele calcaroase ating cilii. Din aceste canale. Când st m în picioare. cele implicate direct în echilibru sunt utricula. Organul echilibrului se g se te în urechea intern . toate la niveluri i unghiuri diferite. care indic pozi ia ortostatic . Când capul se îndoaie înainte. Utricula i sacula au func ia de a detecta pozi ia capului.Ca un organ al echilibrului. datorit gravita iei. atunci organismul se poate adapta. bine protejat de oasele craniului. înapoi sau lateral. urechea este responsabil de monitorizarea în fiecare moment a pozi iei i mi c rilor capului. Fiecare din aceste cavit i con ine un strat de celule avoperite de o substan gelatinoas în care sunt incluse mici granule de calcar. Cilii transmit apoi semnale nervoase la creier. r mânând în echilibru.

de exemplu. ref când echilibrul. dac este necesar. granulele calcaroase se mi c înapoi. Dac un copil. care fac corpul s se aplece înainte. începe s alerge. care apoi. Toate aceste reac ii se inverseaz în aczul când copilul se apleac mult pe spate de pe un scaun. Pornirea i oprirea: Imediat deasupra utriculei se g sesc trei canale semicirculare pline cu lichid. Utricula intr în ac iune atunci când corpul începe s se mi te înainte sau înapoi. c. Îndat ce creierul prime te aceast informa ie. trimit comenzi la mu chi pentru ajustarea pozi iei capului.îndoindu-i într-un mod diferit. care sunt îndoite de mi c rile fluidului din canalele semicirculare pe m sur ce corpul se mi c . . trimite semnale c tre mu chi. ca i când copilul ar c dea pe spate. În aceast mas sunt incluse vârfurile cililor senzoriali. Aceasta declan eaz noi mesaje c tre creier. La baza fiec rui canal exist o mas gelatinoas oval .

în special când înceteaz mi carea de rota ie. fluidul începe s se mi te în canalele semicirculare timp de pân la un minut sau mai mult. d. ac ionând asupra cililor senzoriali. furnizând informa ii vitale despre rela ia corpului cu mediul. Când corpul începe s se mi te într-un sens. Dar atunci când capul se opre te din mi care. care ac ioneaz corespunz tor. f cându-ne s ne sim im ame i i. e. Înv area echilibrului: . Ochii. Centrul de control: Partea creierului responsabil pentru controlul ac iunii mu chilor de a men ine corpul în echilibru este cerebelul. Ace tia trimit mesaje la creier. fluidul din canale tinde s r mân nemi cat. de asemenea. au un rol special în echilibru.Canalele semicirculare preiau informa ia despre momentul în care capul începe i se opre te din mi care ² de o importan particular în timpul mi c rilor rapide i complexe.

aparatul olfactiv este duplicat. celule olfactive. 6. cu înc un an pentru a dobândi deprinderea de a sta într-un picior. în . Mirosul: Ca i multe alte organe din corp. cât i mu chii trebuie s fie suficient de maturi pentru a asigura for a i coordonarea necesare. Mucusul men ine umiditatea cililor i ac ioneaz ca o capcan pentru substan ele odorante. Receptorii senzoriali pentru miros se afl pe peretele superior al cavit ii nazale. care necesit aproximativ primii doi ani din via a unui copil. fiecare cavitate ac ionând independent.Acesta este un proces lung. Receptorii olfactivi i gustativi: a. Înainte de dobândirea unui echilibru perfect. atât creierul. Aceasta se nume te suprafa a olfactiv i este alc tuit din milioane de celule mici. Fiecare celul olfactiv are aproximativ o duzin de cili care proemin într-un strat de mucus. imediat sub lobii frontali ai creierului.

Fibrele nervoase olfactive propag aceste impulsuri. Gustul: Sim ul gustului este cel mai rudimentar din cele cinci sim uri. cât i ca sensibilitate i ne furnizeaz mai pu ine informa ii despre lumea înconjur toare decât oricare alt . vin în contact cu cilii i stimuleaz celulele care emit impulsuri nervoase. Aici. mesajul este identificat i devenim con tien i de miros. Mecanismul molecular exact al sim ului mirosului este în mare m sur necunoscut. trecând prin oasele craniului c tre cei doi lobi olfactivi ai creierului ² unde informa ia este stocat .timp ce cilii m resc efectiv suprafa a fiec rei celule olfactive. procesat i apoi transmis printr-un circuit complicat de fibre nervoase la cortexul cerebral. Modul exact în care celulele receptoare pot detecta mii de mirosuri diferite i diferen ele minime dintre ele r mâne un mister. dar se crede c aceste substan e sunt dizolvate în mucus. Este limitat atât ca aspect. b.

Mugurii gustativi: Ca i mirosul. În interiorul acestora se afl mugurii gustativi. rolul exclusiv al acestui sim este de a selecta i aprecia hrana i b utura. ajutat în mod considerabil de mult mai sensibilul sim al mirosului. Acesta nuan eaz cele patru sim uri de baz pe care mugurii gustativi le pot recunoa te. Pres rate pe suprafa a limbii se g sesc mici proeminen e denumite papile. Mugurii gustativi se g sesc în centrul acestui sistem. Particulele chimice sunt luate în gur i convertite în impulsuri nervoase care sunt transmise pe cale nervoas la creier. În fapt. mecanismul gustului este declan at de con inutul chimic al substan elor din mâncare i b utur . pierderea gustului ² din orice motiv ² prezint o problem mai mic decât pierderea sim ului mirosului. Fiecare mugur gustativ este alc tuit din grupuri de celule .sim . În consecin . unde sunt interpretate.

ci î i . Mugurii care r spund la dulce se g sesc pe vârful limbii. Modul în care mugurii gustativi r spund la stimlii chimici din hran i ini iaz impulsurile nervoase c tre creier nu este complet în eles. transmit mesajele la creier. în timp ce cei specializati pentru s rat sunt localiza i progresiv c tre zona posterioar . dar pentru a le putea detecta gustul. s rat i amar.receptoare i fiecare dintre caestea au proeminen e fine ² microvili ² care ajung la suprafa a limbii prin porii fini ai papilelor. sediile receptorilor pentru aceste gusturi sunt localizate în diferite p r i ale limbii. Mugurii gustativi sunt sensibili doar la patru gusturi de baz : dulce. Hrana uscat nu d o senza ie gustativ imediat . Alc tuirea acestei re ele este complex i exist un grad mare de interconectare între acestea. acru. care fac parte din nervul facial i glosofaringian. La cap tul opus. substan ele chimice trebuie s fie sub form lichid . celula receptoare este în contact cu o re ea de fibre nervoase. Dou fascicule nervoase diferite.

Receptorii tactili: a. astfel c senza ia bine localizat poate fi evaluat f r a fi diminuat de o prelucrare la nivelul m duvei spin rii. Aceasta este aceea i zon care prime te mesaje de la receptorii .dobânde te gustul doar dup ce este dizolvat în saliv . f r oprire. De aceea este nevoie ca ele s trimit mesajele direct c tre centrii nervo i superiori. în mod particular. Aceste fibre conduc informa ii de presiune i. unde întâlnesc o re ea de celule care efectueaz o analiz ini ial a informa iilor. un anumit nivel de presiune. C ile nervoase: Unele fibre care conduc informa ia tactil intr în m duva spin rii i. Alte fibre nervoase ce transport informa ii asupra unor atingeri mai difuze p trund în substan a cenu ie a m duvei spin rii. 7. ajung direct în trunchiul cerebral.

. Materia cenu ie a m duvei spin rii ac ioneaz ca un organ interpus. a a c informa ia dureroas poate fi suprimat aici datorit transmiterii concomitente a unor impulsuri tactile. analizatorii durero i intr în ac iune prin conexiunile din m duv spin rii. Mesajele tactile i dureroase se transmit i ajung împreun la m duva spin rii. De aceea putem aprecia cu acurate e nivelul presiunii i pozi ia unei atingeri. limitând cantitatea de informa ii nesemnificative care trebuie transmise.durero i din piele i din alte zone ale corpului. ceea ce face ca acestea s fie resim ite în acela i timp. Aceast împ r ire a c ilor tactile în dou compartimente ² unul care merge direct la trunchiul cerebral i altul care este analizat de m duva spin rii ² face posibil p strarea discrimin rii fine a sensibilit ii tactile. dar dac presiunea este prea mare sau prea ascu it . Analiza efectuat la nivelul m duvei spin rii filtreaz informa iile care sunt transmise ascendent la creier.

ca i cu stimulii senzoriali care sunt recep iona i de ochi i urechi. în acest mod. În aceste din urm arii se contureaz tabloul sediului.b. con tien i. informa ia în stare brut este transmis la o arie îngust . ele se termin în nucleul de materie cenu ie din talamus. situat în partea anterioar a lobului parietal. Releele senzoriale: Indiferent dac senza iile tactile de la piele au sosit pe calea direct sau dup interpretare din m duva spin rii. . De la talamus. unde informa iile venite de la diferitele tipuri de receptori din piele sunt asamblate i coordonate. Aceast arie senzitiv primar a cortexului prelucreaz informa ia înainte de a o transmite la ariile senzoriale secundar i ter iar . Aceasta permite centrilor superiori din cortexul cerebral s formeze un tablou al senza iilor tactile de care noi devenim. tipului i semnifica iilor senza iilor tactile pe care le percepem i are loc corelarea cu amintirile unor senza ii precedente.

. limba. a. dar. În final.8. dintre acestea. Întregul sistem respirator i toate structurile musculare de la abdomen la nas joac un anumit rol în emiterea sunetelor. vorbirea. Vorbirea: Vorbirea este una dintre cele mai complexe i mai delicate opera ii efectuate de organism. laringele. dar. Centrii vorbirii. are i o func ie mai pu in complex ² o poart de trecere spre pl mâni. limbajul i în elegerea sunt controlate i coordonate de c tre creier. este un instrument extrem de delicat. de asemenea. buzele i palatul moale sunt cele mai importante. care vibreaz pentru a produce vorbirea. Laringele: Laringele este organul vorbirii con inând corzile vocale. În consecin . laringe i gur ² implica i în producerea vorbirii ² se g sesc în cortexul cerebral. unde cuvintele sunt decodificate i de unde semnalele i comenzile sunt trimise la sutele de mu chi din pl mâni.

în esen . o por iune specializat a traheei. . laringele se închide ermetic. În afara cazului în care o înghi itur de mîncare este îndeajuns de mare încât s se opreasc în laringe. ea va fi eliminat prin tuse. f când ca hrana sau lichidele s alunece în esofag. cu un înveli extern cartilaginos. bineîn eles. Când avem nevoie s inspir m i s expir m este. Deasupra lui se g se te epiglota. uneori. Ac iunea epiglotei este controlat automat de c tre creier.Când mânc m sau bem. deschis. acesta este inadecvat i atunci lichidele sau particulele de hran p trund în laringe. Este. Laringele este situat aproximativ pe linia median a gâtului. dar. în partea superioar a traheei. luând deci o ´cale gre it µ. Corzile vocale îndeplinesc o func ie asem n toare cu cea a anciei unui instrument de suflat. denumit glot . care conduce la stomac. cum ar fi clarinetul. o clap care acoper comunicarea dintre faringele inferior i laringe.

În mod similar. la o fant îngust în timpul degluti iei. în timp ce a doua este ferm ancorat de cartilajul tiroid. nas i gur . producând sunetul de baz . Cartilajele aritenoide î i modific pozi ia astfel încât spa iul dintre corzi variaz ca form între un V. O extremitate este ata at de o pereche de cartilaje mobile.Când un muzician sufl aerul prin ancie. corzile vocale vibreaz în timpul vorbirii. denumite aritenoide. Vibra ia corzilor vocale în timpul vorbirii apare atunci când spa iul dintre ele se îngusteaz i aerul din pl mâni este expulzat prin acest spa iu în laringe. lemnul sau plasticul de grosime mic vibreaz . deschis în timpul vorbirii. asem n toare ca form buzelor care se închid i se deschid dup cum trece aerul prin ele. Corzile vocale sunt dou pliuri fine. iar sunetele produse sunt modificate de faringe. Amplitudinea vocii este determinat de for a cu care aerul este . Aceasta se nume te fona ie. care este apoi modificat de conductele i orificiile instrumentului. care formeaz m rul lui Adam.

au corzile vocale mai lungi i cu mi care mai liber tind s aib voci mai profunde decât femeile. iar tonalitatea ² de lungimea i gradul de tensionare ale corzilor vocale. în general. faringele (care leag cavitatea bucal cu esofagul) i cutia toracic . care conlucreaz cu o vitez . care. Cavit ile rezonante includ toat cavitatea bucal . au un laringe mai mic decât b rba ii. deoarece ajut la modelarea sunetelor emise de cavitatea fonatorie a laringelui. nasul. acesta este motivul pentru care b rba ii care. b. limba. Controlul acestor structuri este realizat de c tre sete de mu chi. în general. Producerea sunetelor: Pentru a transforma sunetele simple emise de corzile vocale în cuvinte inteligibile. a nasului i a gurii. buzele. palatul moale i cavit ile care dau rezonan a vocii î i au fiecare rolul lor. Profunzimea i timbrul natural al vocii sunt determinate de forma i m rimea faringelui i a laringelui. Cavitatea bucal este profund implicat în vorbire.expulzat.

Conversa ia este un proces foarte complicat i primul eveniment care are loc . Aceast arie a creierului se împarte în centrul motor al vorbirii care controleaz mu chii cavit ii bucale. c. Calit ile rezonante ale diferitelor cavit i ale gurii i sistemului respirator determin individualitatea vocii. vorbirea este alc tuit din vocale i consoane.incredibil . faringelui i laringelui i centrul senzitiv care interpreteaz semnalele care vin pe calea nervilor acustici. aceasta este de obicei emisfera stâng i la o persoan ce folose te mâna stâng este emisfera dreapt . La o persoan care folose te mâna dreapt . vederea (prin care descifr m cuvântul scris) i mi c rile complexe ale mâinii folosite la scris. De asemenea. în apropiere se afl zonele creierului care controleaz auzul (prin care în elegem ce spun cei din jurul nostru). Rolul creierului: Vorbirea i func iile asociate sunt concentrate într-o singur emisfer . cântatul la un instrument etc. Deci.

Pe m sur ce aerul este expulzat din pl mâni. cât i mu chii abdominali. determinând vibra ia acestora i producând un sunet simplu. Centrul senzorial al vorbirii decodific cuvintele astfel încât celelalte zone ale creierului implicate în proces pot recunoa te cuvintele i formula un r spuns. situa i între coaste care determin expansiunea pl mânilor. centrul motor al vorbirii i trunchiul cerebral devin opera ionali. Trunchiul cerebral controleaz atât mu chii intercostali.când auzim o persoan vorbind este acela c centrii auzului. V. care determin presiunea aerului inspirat i expirat. SISTEMUL ENDOCRIN . recunosc ansamblul semnalelor auditive ce sosesc de la urechi. din cortexul cerebral. aria motorie comand în acela i timp mi c rile corzilor vocale în fluxul de aer expirat. Odat ce o replic a fost formulat .

ei au tendin a de a interac iona între ei pentru ob inerea rezultatului dorit. Prin secretarea în sânge a unor substan e chimice denumite hormoni. Deoarece to i hormonii sunt implica i în metabolism. Ei sunt sintetiza i în glande speciale situate în diferite locuri din corp i circul prin sânge c tre celule ale organismului ² denumite celule int ² unde î i exercit efectul. ele sunt capabile s transmit mesaje la organe i stimuleaz îndeplinirea unor func ii specifice cum ar fi cre terea i reproducerea. care ajut la men inerea conlucr rii armonioase dintre diferitele p r i ale organismului.Multe din func iile organismului sunt controlate de glandele endocrine. 1. Hormonii: Hormonii sunt mesagerii chimici ai organismului. Glandele responsabile în cea mai mare m sur pentru producerea i eliberarea majorit ii hormonilor sunt grup ri de celule denumite glande endocrine datorit faptului c î i descarc .

produ ii direct în fluxul sanguin, i nu prin intermediul unui duct, cum fac glandele exocrine. a. Modul de ac iune al hormonilor: În compara ie cu nervii, hormonii tind s ac ioneze mai lent i, de asemenea, s aib o ac iune prelungit în timp. Nu to i hormonii ac ioneaz atât de lent, dar mul i din cei cu ac iune prelungit sunt implica i în activit i vitale fundamentale, cum ar fi cre terea i reproducerea. În general, hormonii ac ioneaz controlând sau influen ând metabolismul celulelor int , de exemplu, prin determinarea gradului în care ele utilizeaz substan ele nutritive i elibereaz energie sau dac aceste celule ar trebui s produc sau nu lapte, p r sau orice alt produs al metabolismului corpului. Deoarece au efecte pe o arie larg , hormonii produ i de glandele endocrine majore sunt denumi i hormoni generali; ace tia includ insulina i hormonii sexuali. Organismul produce mul i al i hormoni care ac ioneaz mult mai aproape de locul unde sunt produ i. Un astfel de hormon local

este secretina, care este produs în duoden ca r spuns la prezen a hranei. Hormonul parcurge o mic distan prin sânge c tre pancreasul din vecin tate i stimuleaz eliberarea unui suc apos con inând enzime (catalizatori chimici), esen ial pentru digestie. b. Proteinele i steroizii: To i hormonii sunt activi în cantit i foarte mici. Ca structur chimic , hormonii se împart în dou categorii: cei care sunt proteine sau deriva i proteici i cei care au o structur steroidic ce con in inele steroidice. Când fiecare hormon ajunge la celula int , poate ac iona doar dac se fixeaz de un receptor al acesteia. Odat ce s-a legat de receptor, hormonul ac ioneaz prin stimularea form rii unei substan e denumit AMP-ciclic (adenozin monofosfat ciclic). Reac iile fiec rei celule int depind de procesele chimice specifice. Astfel, AMP-ciclic, produs de prezen a insulinei, determin prelucrarea i utilizarea glucozei de c tre celul , în timp

ce glucagonul, de asemenea produs de pancreas, determin eliberarea glucozei din celule i cre terea nivelului ei în sânge pentru a putea fi folosit ca substrat energetic pentu activitatea fizic . Dup ce i-au îndeplinit func ia, hormonii sunt inactiva i de îns i celulele int sau sunt transporta i la ficat pentru inactivare, apoi degrada i i fie executa i, fie folosi i pentru producerea unor noi molecule hormonale. c. Rolul hipotalamusului: Hipotalamusul realizeaz conexiunea dintre sistemul nervos i glandele endocrine. Una din func iile sale majore este cea de releu pentru impulsurile dintre creier i alte organe cum ar fi rinichiul. Acest lucru se realizeaz prin intermediul unora dintre mediatorii chimici elibera i de celulele nervoase din creier i, ca r spuns la stimulare, se elibereaz hormoni. Cei doi hormoni produ i în hipofiza exterioar , hormonul antidiuretic, ADH i oxitocina, sunt elibera i din hipofiz sub controlul direct al impulsurilor nervoase

generate în hipotalamus. Celulele nervoase specializate din hipotalamus produc factori de eliberare care trebuie s ac ioneze asupra celulelor hipofizei anterioare înainte ca acestea s - i elibereze hormonii.

2. Glandele endocrine:
Glanda pituitar (hipofiza) este principala gland a organismului. Ea nu numai c î i produce proprii hormoni, dar influen eaz , de asemenea, secre ia hormonal a altor glande. Glanda hipofiz se g se te la baza creierului. Ea este conectat cu hipotalamusul printr-o tij de esut nervos i func ioneaz în strâns leg tur cu aceast zon a creierului. Împreun , hipofiza i hipotalamusul controleaz multe aspecte ale mentabolismului, în elegând prin aceasta diferitele procese chimice al c ror rol este de a men ine în func ie fiecare parte a organismului. a. Structur i func ie: Glanda hipofiz este situat în interiorul unei ´ eiµosoase

Hipofiza anterioar produce hormonii care activeaz alte glande importante din corp ca i unul sau doi hormoni ce ac ioneaz direct asupra esuturilor.protectivedenumit sella turcica (o expresie latin ce înseamn aua turceasc ). m rimea caesteia indic existen a unui proces patologic al glandei. Secre ia unor hormoni este . Hipofiza posterioar este conectat cu hipotalamusul prin tija hipofizar . de fapt. De i nu este legat direct de hipotalamus. hipofiza anterioar are un grad de control independent asupra eliber rii lor. fiecare cu o func ie relativ independent de a celeilalte. aua turceasc poate fi observat clar pe o radiografie a craniului. Ea are doar doi hormoni principali. sunt produ i de hipotalamus. impunând investiga ii. De i multe dintre comenzile de eliberare a hormonilor vin de la hipotalamus. care. Glanda este împ r it în dou por iuni. func iile lor se coreleaz foarte strâns.

b. se elimin . un rol important în declan area secre iei lactate a sânilor. prin urin . de asemenea. Produce. La b rba i. de asemenea. se . ale c ror func ie i importan nu sunt clarificate. Când ADH este secretat în sânge. Când hormonul nu este secretat. ADH controleaz echilibrul apei în organism. Joac . dup necesit i. El ac ioneaz la nivelul tubilor renali. Aceasta înseamn c esutul renal este capabil de a absorbi mai mult sau mai pu in ap din urin . pe m sur ce aceasta trece prin tubi. rinichii tind s re in apa. Hormonii hipofizari: Hipofiza posterioar elibereaz doi hormoni denumi i hormonul antidiuretic sau ADH i oxitocina. Rolul oxitocinei este mai pu in clar. mai mult ap din organism. un num r de substan e denumite neurofizine.inhibat de substan e care circul în sânge. modificând capacitatea lor de a re ine sau elibera apa. Ea este implicat în ini ierea travaliului i determin contrac ia uterin .

FSH (hormonul foliculo ² stimulent) i LH (hormonul luteinizant). La b rba i.crede c oxitocina poate avea leg tur cu apari ia orgasmului. Prolactina este implicat serios în controlul mecanismelor de reproducere. controleaz ciclul menstrual. la sexul feminin. prolactina are un rol mult mai complex la femei decât . Ace tia sunt cunoscu i sub numele de gonadotrofine. ce influen eaz glandelesexuale. Activitatea glandei tiroide este declan at de TSH (tireo stimulant). Prolactina este unul dintre cei doi hormoni ai hipofizei antrioare care par s ac ioneze direct asupra esuturilor. de asemenea. FSH i LH stimuleaz secre ia hormonilor masculini i a spermatozoizilor. în timp ce cortexul (por iunea extern a glandelor suprarenale) este influen at de ACTH (hormonul adreno ² corticotrop). f r a stimula alt gland . De asemenea. Ei stimuleaz producerea a doi hormoni sexuali majori. care. Hipofiza anterioar elibereaz . estrogen i progesteron.

tiroxina. ace tia sunt insuli e de esut con inând un material coloidal. Glanda tiroid : Glanda tiroid se g se te la nivelul gâtului. rolul s u. hormonul continu s aib rol i al maturitate. Având o importan major în cursul copil riei i adolescen ei. Cei doi lobi sunt uni i printr-o punte mic de esut i poate exista un lob central mai mic denumit piramidal. de i. poate avea efecte negative. De fapt. imediat sub laringe. Glanda are doi lobi. Cel lalt hormon produs de hipofiza anterioar etse denumit hormon de cre tere. Privit la microscop. este de a asigura cre terea normal . când este în exces. o substan proteic de cae hormonul . rolul ei la b rbat nu este clar. c. glanda prezint mul i foliculi de dimensiuni mici. care se afl anterior i lateral de trahee.la b rba i. Func ia glandei este producerea hormonului tiroidian. dup cum sugereaz i numele. întrucât determin modul în care esuturile organismului utilizeaz zaharurile.

una dintre cele mai mari glande din corp. Este eliberat din gland i dup aceea este preluat probabil din sânge de c tre toate celulele corpului. Este singura parte din organism care necesit iod i tiroida capteaz foarte eficient tot iodul disponibil din sânge. o stare denumit gu endemic . cre te de asemenea cantitatea de proteine prelucrate de celule. Glanda tiroid con ine iod care este vital pentru activitatea sa. reprezint de fapt dou glande într-una. Pancreasul: Pancreasul. Tiroxina nu are numai o singur activitate specific .tiroidian se leag . m rirea glandei. d. Aproape toate celulele sale . Se pare c exist un receptor la suprafa a nucleului celular care r spunde la acest hormon. Efectul global al hormonului este cre terea cantit ii de energie utilizat de celule. Absen a iodului din diet determin o disfunc ie a tiroidei i. prin urmare. putând fi apoi eliberat de c tre enzime.

anterior de coloana vertebral . Pancreasul este situat transversal în partea superioar a abdomenului. Insulele Langerhans r spund prin eliberare de insulin în circula ie. din care insulina este cel ami important. El este o gland endocrin cu secre ie de hormoni. care se întinde mult la stânga coloanei vertebrale. Restul pancreasului este constituit din corp i coad . acestea constituie componenta endocrin a pancreasului ce secret insulina. aglomer ri de celule secretoare în jurul cap tului unui duct unic. aort i vena cav (artera i vena principal a corpului). Insulina î i exercit efectul permi ând glucozei s treac din circula ie .au func ie de secre ie. Duodenul înconjoar capul pancreasului. de care organismul are nevoie pentru controlul constant al glucozei. Unitatea structural de baz a pancreasului sunt acinii. Printre acini se afl mici grupe de celule denumite Insulele Langerhans. Dac nivelul glucozei din sânge începe s creasc dincolo de anumite limite.

Este exact ce ne-am a tepta de la o gland responsabil de preg tire a organismului pentru a fi capabil de o reac ie instantanee. fiecare cu o func ie proprie. Dar dac insulina este absent din sistem. Medulara este partea glandei care secret adrenalina i compusul asem n tor. Glandele suprarenale: Glandele suprarenale sunt situate imediat deasupra rinichilor. Medulosuprarenala este în strâns leg tur cu sistemul nervos. deoarece glucoza din sânge nu poate fi convertit în surse de energie pentru celule. denumit cortex. . Aceste zone secret diferi i hormoni. e. a ezate ca ni te scufii pe polul superior al fiec rui rinichi. Fiecare gland este constituit din dou p r i distincte: medulara la interior i înveli ul extern. având drept rezultat diabetul.în interiorul celulelor pentru a fi utilizat drept surs de energie. mecanismul de reglare al nivelului glucozei sanguine este absent. noradrenalina.

Principalul hormon sexual masculin ² prezent i la femei într-o cantitate mai mic ² este testosteronul.f. ce mai importan i fiind aldosteronul i cortizonul. Ace tia sunt secreta i de cortexul suprarenalian i completeaz ac iunea celor ase hormoni produ i în cantit i chiar mai mari de gonade. . care este responsabil de cre terea masei musculare. Hormonii sexuali sunt hormoni produ i de corticosuprarenal . Corticosuprarenala: Situat deasupra medulo-suprarenalei. Steroizii anaboliza i sunt deriva i sintetici ai hormonilor sexuali masculini. zona cortical secret o serie de hormoni cunoscu i sub numele de steroizi.

implic pl mânii i diafragmul. 1.V. care sunt de obicei expulzate prin str nut i astfel nu ajung în pl mâni. nasul este calea natural prin acre aerul p trunde în organism în cursul respira iei normale. respira ia. Oxigenul este introdus în organism în timpul inspira iei i produ ii secundari sunt elimina i prin expira ie. cum ar fi praful. cavitatea bucal . . laringele i traheea. el are o func ie de protec ie împotriva substan elor iritante. Nasul: Pe lâng faptul c reprezint organul mirosului. SISTEMUL RESPIRATOR Oxigenul este cea mai important i simpl substan de care depind vie ile noastre ² este esen ial pentru fiecare celul sau esut din corp. Acest proces. În plus. care îl utilizeaz pentru a produce energia necesar men inerii vie ii. ca i tractul respirator superior ² cavitatea nazal . faringele.

sub 6 mm în l ime. Dedesubt. El este acoperit cu o membran moale i delicat numit mucoas nazal . de asemenea. uneori. cartilajele nazale i cele ale n rilor dau nasului forma i pliabilitatea.Piramida nazal este alc tuit par ial din oase i par ial din cartilaje. care se une te cu marginea n rilor. este alc tuit din oase i cartilaj. sunt orientate inferior i. Acest perete. N rile reprezint fire de p r rigide. În partea superioar a foselor se g sesc lame osoase sub iri cu numero i receptori olfactivi. Cele dou oase nazale. care cresc în jos i protejeaz calea aerian . În interior. septul. Ele sunt foarte înguste. mai ale la b rba i. de c tre un perete ce se întinde antero-posterior. formeaz puntea dintre cei doi ochi. nasul este împ r it în dou cavit i înguste. . Cele dou cavit i create de sept sunt denumite fose nazale. Sunt. u or de observat la unii oameni. câte unul de fiecare parte.

î i datoreaz numele faptului c este situat deasupra . extinzându-se pe o distan scurt la nivelul gâtului. Mucoasa faringelui este o continuare a celei bucale i con ine multe celule produc toare de mucus. Partea superioar i cea mai larg a laringelui prezint o rigiditate relativ datorit raportului cu oasele craniului. nazofaringele. care ajut la lubrifierea cavit ii bucale i a faringelui în timpul hr nirii i vorbirii. Anatomic. C ile respiratorii superioare: a. Faringele: Faringele este situat posterior fa de cavitatea bucal . cu o lungime de aproximativ 12 cm de la arcul mandibulei pân la locul de jonc iune cu esofagul. Are o musculatur bogat i o form de pâlnie. în concordan cu pozi ia i func iile pe care le îndepline te.2. faringele este împ r it în trei segmente. mu chii s i intr în contact cu cartilajele elastice ale laringelui. în timp ce la cap tul inferior mai îngust. Por iunea superioar .

denumite amigdale faringiene. b. orofaringele. ca i cavitatea nazal . face parte din c ile aeriene dintre gur i pl mâni. Pe peretele nazofaringelui exist dou forma iuni tisulare. Por iunea faringelui situat în continuarea cavit ii bucale. Având o mobilitate mai mare decît nazofaringele. Por iunea inferioar a faringelui. contrac ia musculaturii sale ajut la modelarea sunetelor emise de laringe. Traheea: Por iunea superioar a traheei se g se te în partea anterioar a gâtului i este format din inele cartilaginoase care men in deschis esutul elastic. Cu ajutorul lmbii. ace ti mu chi ajut . nazofaringele este delimitat de palatul moale. evidente în mod special la copii. este tapetat cu o membran mucoas ce con ine celule cu . Inferior. la împingerea hranei c tre esofag. de asemenea. laringofaringele. Traheea.nivelului palatului moale i formeaz por iunea posterioar a cavit ii nazale. are rol numai în degluti ie.

i acestea în conducte mai mici denumite bronhiole. din trahee spre por iunea superioar a pl mânilor. În interiorul pl mânului. superior. Dintre cei doi. bronhiile se divid în bronhii secundare i ter iare.cili care trimit germenii i praful înapoi în faringe. cel drept este mai mare decât cel stâng. Componenta esen ial a pl mânilor este reprezentat de o re ea dens de conducte aeriene. . fiecare p trunzând în pl mânul corespunz tor. iar pl mânul stâng are doi. Pl mânii: Cei doi pl mâni ocup cea mai mare parte din torace. mijlociu i inferior. superior i inferior. care se desprind. Cele mai mari sunt bronhiile. c tre stânga i dreapta. deoarece inima ocup mai mult loc în partea stâng a toracelui. de unde sunt înghi i i. Lobii sunt separa i unul de altul prin an uri pe suprafa ² fisuri. Fiecare pl mân este împ r it în lobi: pl mânul drept are trei lobi. 3.

acre au un traseu paralel cu bronhiolele. Ele se ramific în vase mai mici. pl mânii le urmeaz mi carea io aerul p trunde în alveole. Când expir m. Dac ar exista o relaxare complet . pl mâniiar reveni rapid la forma ini ial doar dac nu-i men inem în pozi ie în mod con tient. Ei sunt men inu i deschi i de c tre tensiunea superficial creat de lichidul produs de c tre membrana fin ce acoper pl mânii i pere ii toracici ² membrana pleural .Bronhiolele se termin în saci aerieni ² alveole. ei s-ar colaba ca un balon care se dezumfl . mu chii intercostali se relaxeaz treptat. Când toracele î i m re te volumul. Modul de func ionare al pl mânilor: Dac pl mânii ar fi îndep rta i din torace. La nivelul alveolelor. tensiunea . Dac aerul p trunde între pl mânii i peretele toracic. Circula ia pulmonar este asigurat de arterele pulmonare care p trund în pl mâni de-a lungul bronhiilor dreapt i stâng . formeaz o re ea de capilare.

repir m în medie de 12 ori pe minut i în 24 de ore inspir m i expir m mai mult de 8000 litri de aer.superficial este modificat colabeaz . Respira ia: În stare de veghe sau de somn. Oxigenul reprezint aproximativ a cincea parte din aerul pe care îl respir m i activitatea pl mânilor. . i pl mânul 4. Scopul acestui flux aerian înspre i în afara corpului reste de a abilita pl mânii s efectueze dou func ii: de a extrage oxigenul necesar pentru men inerea vie ii i de a elimina din organism dioxidul de carbon. unde este necesar pentru producerea energiei de care organismul are nevoie pentru men inerea vie ii. frecven a respiratorie va cre te considerabil. inimii i vaselor sanguine are drept scop principal transportul oxigenului din aer la esuturi. produsul de degradare al proceselor chimice interne. În cursul efortului fizic intens.

Coastele formeaz por iunea superioar a cavit ii care înconjoar inima i pl mânii. tr gând por iunea central în abdomen. diafragmul prime te stimuli de contrac ie sau relaxare de la sistemul nervos. un perete compus din esut muscular fibros care separ toracele i abdomenul. func ia principal este îndeplinit de diafragm. Odat ajuns în pl mâni. iar diafragmul formeaz baza. Fibrele musculare ale diafragmului se contract în timpul inspira iei i aplatizeaz ´cupolaµ diafragmatic . Ca orice alt mu chi. nas i trahee. Nervii diafragmului sunt denumi i nervul frenic stâng i drept. Nervii . Acest fapt cre te volumul pl mânilor i atrage aerul în ei prin gur . aerul ajunge la alveole. Ace ti nervi î i au originea în segmentul superior al m duvei spin rii i din aceast cauz trebuie s parcurg un traseu lung de la gât pân la baza toracelui.În cursul respira iei. unde are loc schimbul între oxigen i dioxidul de carbon.

VII. fluxul sanguin va cre te i dioxidul de carbon va fi eliminat. O dat cu încetarea efortului. ca atunci când organismul efectueaz un efort fizic. nivelul dioxidului de carbon scade i frecven a respiratorie va reveni la normal. SISTEMUL CARDIOVASCULAR .â Frecven a respiratorie: Frecven a respiratorie este controlat de c tre centrul respirator din bulb i este reglat în func ie de nivelul de dioxid de carbon din sânge. mai degrab decât de concentra ia de oxigen. astfel încât mai mult oxigen va fi inspirat.frenici pot fi afecta i de diverse boli sau leziuni. stimulând b t ile inimii. Respira ia va deveni mai ampl i mai rapid . Creierul va r spunde unui nivel crescut de dioxid de carbon. i va adopta corespunz tor frecven a respiratorie.

hran i alte substan e esen iale pentru esuturi i. El este pompat de c tre inim în re eaua intern de artere i vene înc dinaintea na terii i pân la moarte. Sângele ajut . ca un mijloc de comunica ie prin transmiterea mesajelor chimice hormonale de la glandele endocrine la organe i esuturi. inima este responsabil pentru pomparea sângelui în organism. de . Sângele: Sângele este ese ial pentru func iile organismului. Compus aproape în întregime din esut muscular. Sângele nu numai c transport substan e nutritive. oxigenul i dioxidul de carbon de la o parte a corpului la alta. de asemenea. furnizând oxigen.Sistemul cardiovascular este alc tuit din inim i re eaua de vase sanguine. ci ac ioneaz . extr gând dioxidul de carbon i al i produ i de degradare care ar putea deveni toxici pentru sistem. la întoarcere. 1.

Aceasta înseamn c mineralele i alte substan e pot fi transportate de la celul la celul în tot organismul. cum ar fi capilarele. globule albe sau leucocite i celule foarte mici numite plachete. datorit capacit ii de coagulare.asemenea. la distrugerea microorganismelor patogene i. în principal. Fiind un lichid. joac un rol important în mecanismele naturale de ap rare ale organismului. Vâscozitatea sa proverbial se datoreaz prezen ei milioanelor de celule ale c ror activit i îl fac s fie un esut al organismului. Este constituit dintr-un lichid incolor în care plutesc globule ro ii (cunoscute i ca eritrocite). la fel ca oasele sau mu chii. ea poate difuza prin pere ii vaselor sanguine mici. Este astfel în direct leg tur cu lichidul extracelular ² lichidul prezent în spa iile dintre celulele corpului. prin plasm . Sângele nu este doar un lichid. Ca majoritatea organismului plasma consist . a. din ap . Plasma: .

care este esen ial pentru sinteza hemoglobinei ce transport oxigenul i a unui num r de hormoni importan i. cum ar fi hormonii. plus un alt component esen ial ² o protein care reprezint un element major. plasma reprezint o soli ie apoas de minerale. pe de o parte. cum sunt glucoza i gr simile. cum ar fi cei tiroidieni. i presiunea osmotic . Albumina ar putea fi considerat ca un fel de burete . În consecin . o surs nutritiv pentru esuturi.Plasme reprezint un vehicul pentru transportul substan elor energetice importante. Acestea se împart în dou tipuri principale: albumina i globulinele. care men ine partea fluid a sângelui în interiorul vaselor sanguine i opre te ie irea lui c tre esuturi i apoi c tre celule. ea asigur . de asemenea. substan e nutritive i mici cantit i de componente esen iale. Alte substan e transportate de plasm includ fierul. Albumina este sintetizat în ficat. Fiind. Fiecare litru de plasm con ine aproximativ 75g de proteine.

Globulele ro ii: . b. denumite factori de coagulare. care men ine volumul necesar de ap în fluxul sanguin. prevenind astfel o hemoragie fatal în cazul unei leziuni severe a unui vas sanguin.circulant. în care cheagurile se formeaz intravascular. Defectele procesului de coagulare sunt de dou tipuri ² imposibilitatea form rii cheagului i tromboza. Capacitatea sângelui de a se coagula. între care un rol important îl are protrombina. Ace tia se afl în plasm . Plachetele: Plachetele sunt cele mai mici celule din organism. Un mililitru de sânge con ine aproximativ 250 milioane plachete i fiecare are aproximativtrei microni ( un micron reprezint a mia parte dintr-un milimetru). provine din ac iunea combinat a plachetelor i a unui num r de 12 substan e chimice. Plachetele au o singur func ie de baz : formarea cheagului sanguin când hemoragia trebuie stopat . c.

se desf oar la nivelul ficatului. sunt preluate de globule i tranportate înapoi la pl mâni. i îl transport înapoi la pl mâni.Globulele ro ii ac ioneaz ca transportori ai oxigenului de la pl mâni la esuturi. dioxidul de carbon i apa. Dup ce elibereaz oxigenul. Cu ajutorul enzimelor din globulele ro ii. care este un alt produs rezidual al activit ii celulare. Acest sânge oxigenat ajunge la esuturi. oxigenul se combin foarte rapid cu hemoglobina. produc ia este transferat c tre . în primele trei luni. Numai dup 6 luni de dezvoltare fetal . ele preiau dioxidul de carbon. În pl mâni. un produs de degradare al metabolismului celular. prin vene. fiind transportat de artere. Ele sunt capabile s fac acest lucru deoarece con in milioane de molecule de hemoglobin . de unde deriv numele lor. Producerea globulelor ro ii începe din primele s pt mâni dup concep ie i. dând globulelor culoarea ro ie aprins . unde este eliminat prin expira ie.

În circula ia sanguin . Dac o cantitate mare de sînge este pierdut . . unde continu pentru tot restul vie ii. Aceste celule trec prin diviziuni succesive. dac por iuni ale m duvei osoase sunt distruse sau dac aportul de oxigen la esuturi este sc zut prin insuficien cardiac sau deoarece o persoan se g se te la mare altitudine. cu nuclei mari. relativ retund . Organismul are o capacitate remarcabil de a controla num rul globulelor ro ii din circula ie în func ie de necesit i. necesitând astfel o reînnoire constant . este pierdut definitiv. Pentru producerea celulelor ro ii. globulele ro ii sunt supuse unei uzuri enorme. în final. organismul are nevoie de fier. în timpul c rora nucleul devine progresiv mai mic i. bitamina B12. denumite entrobla ti. Dezvoltarea globulelor ro ii începe de la celulele cu form neregulat . acid folic i proteine.m duva osoas . m duva osoas reac ioneaz prin cre terea produc iei de celule ro ii.

au dimensiuni mari i sunt diferite de cele ro ii. d. . acestea intr în ac iune. Atrase de produ ii chimici elibera i de bacterii. leucocitele. limfocite i monocite. Pe m sura desf ur rii acestui proces. care reprezint 50-75% din globulele albe. Când organismul este afectat de o boal produs de bacterii. granulele din interiorul neutrofilelor încep s produc substan e chimice ce distrug bacteriile capturate.deoarece organismul are nevoie de o cantitate suplimentar de oxigen. Polimorfonuclearele. Spre deosebire de globulele ro ii. ele se deplaseaz pân la locul infec iei i încep s înglobeze bacteriile. cele albe nu au toate acela i aspect i sunt capabile de mi care. sunt subdivizate în trei tipuri. Cele mai numeroase sunt cele denumite neutrofile. Globulele albe: Globulele albe din sânge. Ele sunt implicate în ap rarea organismului împotriva bolilor i sunt clasificate în trei grupe principale: polimorfonucleare.

Ele realizeaz acest lucru prin producerea de antitoxine ce contracareaz . având nuclei den i. Al treilea tip de polimorfonucleare sunt bazofilele. eozinofilele combat agresiunea bacterian . dar sunt esen iale pentru via . Reprezentând doar 1-4% din globulele albe. deoarece granulele lor devin roz prin colorare cu eozin . Atunci când orice protein str in sau antigen p trund în sânge. deoarece granula iile lor produc i elibereaz heparina. care are func ia de a împiedica coagularea intravascular a sângelui. dar au i un rol vital. Ele reprezint mai pu in de 1% din toate globulele albe.Al doilea tip de polimorfonucleare este cunoscut ca eozinofil. sferici. asigurând organismului imunitatea natural fa de boli. Limfocitele: Limfocitele reprezint 25% din globulele labe. se elibereaz compusul chimic histamina. În acela i timp. are loc producerea anticorpilor care se combin cu antigenul i le neutralizeaz efectul. Limfocitele joac un rol vital. e.

Un alt tip de globule albe sunt monocitele. situat în regiunea median a toracelui. eliminând detritusurile celulare rezultate în urma agresiunii bacteriene. care reprezint pân la 8%.efectele nocive poten iale ale unor toxine puternice (otr vuri) sau compu i chimici produ i de unele bacterii. De i de obicei este . Inima: Inima etse un organ muscular cavitar de dimensiuni mari. 2. Ele con in nuclei mari i înglobeaz bacteriile. Activitatea limfocitelor legat de invazia microbian i de late substan e este denumit r spuns imun. Cealalt func ie esen ial a limfocitelor este producerea anticorpilor i a substan elor chimice care previn distrugerea celuleor organismului ca urmare a unei invazii bacteriene. Activitatea polimorfonuclearelor i a monocitelor decla ate de afec iunile bacteriene este denumit r spuns inflamator ² inflama ia reprezentând r spunsul organismului fa de o leziune la nivel local.

Are o greutate de aproximativ 340 g la b rba i i ceva mai pu in la femei. Sângele ajunge la organe i esuturi. totu i. mai mult sau mai pu in. Marginea dreapt a inimii se g se te. . ea trece linia . Pulsa ia sa poate fi palpat la fiecare b taie a inimii.edian spre dreapta. Func ia inimii este de a pompa sângele în dou circula ii separate. În primul rând. sângele se reîntoarce la inim prin vene. oxigenul din el fiind complet absorbit. furnizându-le oxigen i substan e nutritive. Proiec ia la suprafa a inimii de partea stâng a sternului are aproximativ forma unui triunghi cu vârful rotunjit. cea mai mare parte r mânând. Dup aceea. acesta fiind imediat sub mamelonul stâng. în spatele marginii drepte a sternului. principala arter a organismului.considerat ca fiind situat în partea stâng a corpului. Aceasta poart numele de oc apexian. în stânga. pompeaz sângele c tre artere prin aort .

sângele înc rcat cu oxigen este retrimis c tre inim . de aceast dat c tre pl mâni. Camerele inimii sunt aranjate în perechi. Ventriculul stâng are cei mai gro i pere i. Dup aceea.Inima pompeaz sângele în al doilea circuit. Cele dou atrii se g sesc în spatele i deasupra celor dou ventricule. Fiecare dintre ele are pere i musculari care se contract pentru a asigura circula ia sângelui. Grosimea pere ilor musculari depinde de sarcina pe care fiecare camer o are de îndeplinit. îl pompeaz într-o arter principal . întrucât pompeaz cea mai mare cantitate de sânge. pentru a înlocui oxigenul. care asigur func ia de pomp . Fiecare atriu pompeaz sângele printr-o valv în ventricul. care. fiecare având un atriu cu perete sub ire. la rândul lui. Amândou atriile i amândou ventriculele sunt al turate. ce prime te sângele de la vene. ce are pere ii mai gro i. Inima are patru camere principale. Por iunile din perete pe .

ventriculul stâng se contract i. Sângele se reîntoarce la inim din jum tatea inferioar a corpului prin vena cav inferioar .care le separ sunt denumite septuri: interatrial i interventricular. printr-o valv denumit valva mitral . în ventriculul stâng. iar din jum tatea superioar a corpului prin ven cav superioar . Sângele ajunge la esuturi. care se contract i împinge sângele. valva mitral se închide. P trunde în atriul stâng. P trunde în atriul drept. pentru un nou . astfel încât sângele poate trece numai c tre aort prin valvele aortice deschise. în acest timp. Contrac ia ventriculului drept expulzeaz sângele în artera pulmonar prin valvele pulmonare. Dup aceea. Mecanismul de func ionare: Sângele revine la inim de la pl mâni prin venele pulmonare. unde elibereaz oxigen. aducând o nou cantitate de oxigen. acesta se contract i sângele trece în ventriculul drept prin valva tricuspid .

Valvele sunt prev zute cu un inel situat între atriu i ventricul. în timp ce marginile libere vin în contact i asigur închiderea comunic rii între ventricule i atrii. valva tricuspid are trei foi e. Valva mitral are dou foi e (cuspide). În partea dreapt a inimii exist valvele pulmonare i tricuspida. Valvele: Ca multe sisteme de pompare. la cea stâng se afl valvele aortice i mitral . Bazele foi elor se ata eaz de inel. dar sub ire. func ia normal a inimii depinde de o serie de valve. de i i structura lor este asem n toare.ciclu. Acest proces este repetat de 50-60 de ori în fiecare minut. Valvele mitral i tricuspid sunt mai complicate. Cele patru valve se deschid i se închid automat pentru a primi i desc rca sângele de la i c tre camere. Valvele pulmonar i aortic au o structur similar . . astfel încât el poate curge doar într-o singur direc ie. Ele au trei cuspide sau foi e alc tuite din esut fibros dens.

impulsurile sunt conduse la cele dou atrii. impulsul se r spânde te prin ventriculi. dup care îl conduce printr-un fascicul de fibre denumit fasciculul His. 3. Dup ce a fost condus prin fascicul. din atriul drept.Aceste margini libere sunt legate de o serie de corzi fine. Ritmul cardiac: Cu fiecare b taie a inimii. determinând contrac ia acestora. atrio-ventricular. De aici. Sincronizarea acestor contrac ii este dependent de un sistem electric de control este nodul sinoatrial. cele dou atrii se contract împreun i încarc ventriculii cu sânge. care se prind de peretele ventricular i împiedic prolabarea valvelor în atrii. Acesta întârzie impulsul de contrac ie. determinând contrac ia acestora imediat dup cea a celor dou atrii. Dup aceea are loc contrac ia ventriculelor. Exist i un alt nod. Vasele sanguine: . situat în jonc iunea dintre atrii i ventriculi. denumite cordaje tendinoase.

Arterele transport sângele de la inim la esuturi. . Principala cavitate a inimii. de fapt. unor ramuri denumite arteriole i. artera coronar stâng d na tere la dou ramuri. în final.Arterele i venele sunt cele dou tipuri de vase sanguine mari din organism. ventriculul stâng. Restul arterelor transport sângele la toate celelalte p r i ale organismului. exist trei artere coronare: cea dreapt i cele dou ramuri ale arterei coronare stângi. De acea. Primele ramuri ale aortei se desprind din ea imediat ce p r se te inima. Traiectul lor acoper aproape toat suprafa a inimii. ce asigur aportul de sânge la inim . Aproape imediat dup desprinderea din aort . asigurând aportul de sânge la fiecare zon . capilarelor. Ele sunt arterele coronare. dând na tere. mai întâi. în timp ce venele transport sângele pe drumul de întoarcere. expulzeaz sângele în principala arter din organism ² aorta.

Ventriculul stâng produce o presiune considerabil pentru a împinge sângele prin re eaua arterial . Presiunea pe care o atinge man onul tensiometrului folosit la m surarea presiunii arteriale este aceea i cu presiunea maxim ap rut în ventriculul stâng la fiecare b taie a inimii. fibre musculare în interiorul mucoasei. care prezint la suprafa a ei un strat celular neted care permite circula ia continu i liber a sângelui. Structura arterelor: Deoarece arterele sunt supuse acestei presiuni cu fiecare contrac ie a inimii. care confer rezisten arterelor. Sub acesta exist straturi elastice i musculare groase. Peretele extern al unei artere este un strat de esut fibros lax. Pere ii elastici sunt foarte importan i pentru func ionarea sistemului vascular. O mare parte din for a fiec rei contrac ii este preluat de pere ii elastici ai arterelor . ele trebuie s aib un perete solid pentru a rezista. Exist . de asemenea.

Când temperatura este crescut . capilarele sunt doar pu in mai largi decât o singur celul sanguin . To i pere ii capilarelor sunt destul de sub iri pentru a permite trecerea substan elor în ambele sensuri. Capilarele: M surând aproximativ a opta mia parte dintr-un milimetru. Reglarea circula iei capilare este asigurat de mu chi. Venele: . capilarele tegumentare se dilat . fa de schimbul de substan e. Având un perete sub ire. f când posibil ca un volum mai mare de sânge s ajung la piele. În plus.mari. Ace tia continu s împing sângele în pauza dintre dou b t i ale inimii. capilarele localizate în piele au un rol special în reglarea temperaturii corpului. Ficare capilar este constituit dintr-un strat foarte sub ire de esut endotelial înconjurat de o membran la fel de sub ire. unde poate fi r cit. capilarele pot fi u or lezate i cele din piele prezint cel mai mare risc.

substan e nutritive i alte substan e importante. deseori. De exemplu. în timp ce canalul central. Unele con in doar un strat foarte sub ire de mu chi. sau lumenul. Peretele venelor reprezint un strat extern ² tunica adventi ia . cum ar fi hormonii. Venel sunt alc tuite din esut muscular i fibros. Circula ia sângelui: Sângele î i începe circuitul prin organism p r sind ventriculul stâng prin aort . Totu i. iar pere ii unei artere sunt întotdeauna mai gro i decât cei ai unei vene de o m rime corespunz toare. exist diferen e majore. 4.Venele se aseam n cu arterele prin aceea c au o distribu ie similar ² arterele i venele unui anumit organ sau esut au. sângele este bogat în oxigen. un strat mediu de fibre musculare ² tunica medie ² i un strat intern ² tunica intima. untraseu comun. În acest stadiu. va fi mai mare la vene decât la artere.. multe vene au valve în interiorul lor care nu se întâlnesc la artere. .

incluzând chiar i inima. care duc sângele la pelvis i membrele inferioare. arterele carotide stâng i dreapt . i apoi p trunde în vasta re ea de capilare. i câte o arter pentru fiecare bra . În acest arc î i au originea cele dou artere principale ale corpului. Artera aort coboar apoi prin torace în abdomen. celulele sanguine se a az pe un singur strat. . cedând oxigenul i alte substan e i preluând dioxidul de carbon i produ ii metabolici. Lanivelul abdomenului exist trei artere principale c tre intestine i ficat i câte una pentru fiecare rinichi. aorta are un traiect ascendent înainte de a se curba. înainte ca aorta s se divid în artele iliace stâng i dreapt .Dup ce d na tere arterelor coronare. sângele are tendin a s curg prin a a-numitele c i preferen iale. pentru a forma arcul aortic. În repaus. În capilare. sângele curge prin arteriole care conduc la fiecare organ sau esut din organism. De la artere.

Toate venele din diferite p r i ale organismului se vars . Venele din acest calibru con in valve care previn curgerea sângelui înapoi spre esuturi. El p trunde îtâi în vase foarte mici denumite venule. Trece apoi în vene mici i apoi la inim prin vene care au dimensiuni destul de mari pentru a putea fi observate sub piele. Prima prime te sângele de la cap. sângele intr în sistemul venos. Amândou . în final. una denumit vena cav superioar i alta vena cav inferioar .Acestea sunt capilarele care au dobâdit un calbru mai mare decât media. sângele circul în aproape toate capilarele din acea zon . Dar dac exist o nevoie sporit de oxigen în orice zon a corpului. Dup trecerea prin capilare. bra e i gât i cea de-a doua prime te sângele din partea inferioar a corpului. care reprezint echivalentul venos al arteriolelor. în dou mari vase de sânge. Valvele au o form semilunar care proemin în lumenul venei i fac ca sângele s circule într-o singur direc ie.

Circula ia c tre pl mâni este denumit circula ie pulmonar .venele transport sângele la partea dreapt a inimii i de aici el este pompat în artera pulmonar (singura arter care transport sânge f r oxigen). Deriva ii: P r sind intestinele. care poate fi bogat în hran digerat . . ci etse drenat în sistemul venos port-hepatic. Acesta permite sângelui. Aceast arter duce sângele la pl mâni. Faza final a circula iei este reprezentat de transportul sângelui bogat în oxigen prin venele pulmonare (singurele vene care transport sânge oxigenat) în partea stâng a inimii. sângele nu se întoarce direct la inim . Exist artere pulmonare i sistemice care transport sângele în afara inimii i vene pulmonare i sistemice care îl aduc înapoi. iar cea c tre restul organismului este denumit circula ie sistemic . s fie transportat direct la ficat.

Când sunt deschise. Alte zone unde exist un tip special de aranjament venos sunt la nivelul extremit ilor: mâinile. apoi. se vars în vena cav inferioar i. în final. trece prin celulele hepatice. prin care sângele poate trece de la una la cealalt f r a trebui s treac prin sistemul de capilare din esuturi. Acestea. la inim . picioarele. Aici este posibil existen a unor comunica ii directe între arterele i venele mici. apoi. cre te pierderea de c ldur i temperatura corpului scade. arterele i ramurile lor . cum ar fi mâinile i picioarele. urechile i nasul. Mecanismele compensatorii: În unele p r i ale corpului. Acest sistem asigur în modul cel mai eficient transportul la ficat al hranei care p trunde în sistemul venos din intestine.Odat ce sângele de la intestin ajunge la ficat. prin capilare speciale denumite sinusoide i. Principala func ie a acestor conexiuni arterio-venoase este controlul temperaturii corpului. p trunde într-un alt sistem de vene denumite vene hepatice.

Distribu ie i flux: Sângele nu este repartizat uniform în tot organismul. vasele sanguine din mu chii membrelor inferioare î i m resc calibrul i cele din intestine se întind. sângele nu curge cu aceea i vitez în toate regiunile organismului. care a preluat fluxul sanguin. aproximativ 12% se g se te în arterele i venele care îl transport la i de la pl mâni. 15% în artere. . Dac organismul se g se te într-o stare de stres fizic. Când exist o leziune a unei artere. Aproximativ 59% se g se te în vene. formând o cale alternativ pentru sânge dac una dintre ele este lezat : aceasta se nume te circula ie colateral . 5% în capilare i restul de 9% în inim . ca atunci când începem brusc s alerg m. În orice moment. De asemenea. î i m re te calibrul. astfel încât sângele este dirijat în locul în care necesit ile sunt crescute.sunt conectate astfel încât se pot suplini una pe cealalt . ramura celeilalte artere.

Vasele sanguine responsabile pentru controlul acesteia sunt arteriolele localizate în cadrul sistemului circulator între arterele mici i capilare. SISTEMUL VASCULAR LIMFATIC . implicit. presiunea arterial . VIII. Controlul circula iei: Exist o zon în por iunea inferioar a creierului denumit centrul vasomotor.Viteza circula iei venoase de întoarcere cre te astfel încât sângele este transportat înapoi la inim cu 20 cm pe secund . Centrul vasomotor prime te informa ii despre presiunea arterial de la receptorii de presiune din aort i arterele carotide i apoi trimite comenzi c tre arteriole. care controleaz circula ia sângelui i.

Pere ii capilarelor . incluzând timusul. Vasele limfative: Sistemul vascular limfatic sau sistemul limfatic este compus din vase limfatice. Ele colecteaz surplusul de lichid denumit limf de la esuturi. organe i esuturi limfoide foarte specializate. 1. particulelor str ine i alte materiale de la esuturile i celulele corpului. cunoscute sub numele de limfocite.Sistemul vascular limfatic este un alt sistem de vase care transport fluidele în tot organismul. Vasele limfatice mici ² cele mai mici denumite capilare limfatice ² urmeaz traiectul arterelor i venelor corpului. Vasele limfatice realizeaz transportul excesului de lichid. splina i amigdalele. cu globulele albe. care sunt atât de esen iale pentru ap rarea organismului împotriva înboln virii. în special. De aceea acest sistem este implicat în vehicularea reziduurilor i a particulelor cu poten ial d un tor. Pentru aceasta conlucreaz îndeaproape cu sângele i.

incluzând bacteriile. cartilajelor i din ilor. Compozi ia limfei din vasele limfatice este dependent de localizarea acestora. astfel încât moleculele mari i alte particule. de aceea. care nu pot p trunde în capilarele sanguine. limfa este. De exemplu. Unele vase limfatice con in un mu chi involuntar. limfa din intestine con ine multe gr simi sub form de chil. care p r se te celulele i vasele sanguine. care au fost absorbite din intestin în timpul digestiei. care se contract ritmic într-o singur direc ie. sunt de asemenea îndep rtate prin limf . al oaselor. bogat în proteine. ele au valve pentru a preveni refluxul limfei. Totu i. vasele care dreneaz membrele con in surplusul de fluid fa de necesit ile organismului. cu excep ia sistemului nervos central. De asemenea. Vasele limfatice se g sesc în toate regiunile corpului.limfatice sunt foarte sub iri i permeabili. . Aceast limf are un aspect l ptos. determinând circula ia limfei.

care dreneaz în venele brahiocefalice stâng i dreapt . Toate vasele limfatice se unesc. Organe i esuturi: Splina este o parte integrant a sistemului limfatic. limfa este drenat de la esuturi în sânge prin sistemul limfatic. o splin m rit . Func ia ei principal este de a filtra sângele i de a produce anticorpi. vasele limfatice se unesc cu o forma iune nodular de esut denumit ganglion limfatic. 2. formând dou ducte principale. reprezint frecvent o indica ie a unei . Ganglionii limfatici sunt situa i în jurul arterelor mari i pot fi palpa i în punctele în care acestea sunt situate superficial sub piele. În consecin . Acesta este locul în care limfocitele ajung în tot organismul atât prin circula ia sanguin . care poate fi sim it la palparea abdomenului. ductul toracic i ductul limfatic drept.În diferite puncte pe traseul lor. În plus. cât i prin cea limfatic .

care se divide în artere mai mici i apoi în arteriole. Aportul sanguin la acest organ se realizeaz prin artera splenic . ea va ap rea ca o capsul fibroas ce înconjoar o mas amorf de pulp ro ie. ea este de aproximativ 13 cm lungime i se întinde de-a lungul coastei a zecea. Este posibil chiar distrugerea unor mici granula ii denumite corpusculi Malpighi. în partea stâng superioar a abdomenului. dar n cazul în care este m rit poate ajunge la o greutate de pân la 2 kg sau mai mult. Splina este situat imediat sub diafragm. Splina are o greutate de aproximativ 200 g la adul i. Arteriolele splenice au particularitatea de a fi înconjurate de esut limfatic pe m sur ce trec prin pulpa splinei. Arteriolele mai prezint o caracteristic unic : în loc de a fi conectate cu o re ea de capilare.afec iuni undeva în organism i necesit teste suplimentare. În condi ii normale. Dac splina este examinat cu ochiul liber. acestea sunt aglomer ri de limfocite. ele par .

Func iile splinei: Splina reprezint unul din principalele organe care filtreaz sângele. Caracterele particulare ale circula iei splenice fac posibil îndeplinirea a dou func ii fundamentale. dar ele pot îndep rta. asigur eliminarea din sânge a oric ror celule îmb trânite sau uzate ale acestuia. dar globulele albe i plachetele sunt filtrate . În al doilea rând. modul în care sângele se vars direct în pulpa splinei permite celuleor reticulare ale acesteia s vin în contact direct cu sângele care ar trebui s fie filtrat. orice celule anormale. În acela i timp. Celulele reticulare nu numai c îndep rteaz celulele sanguine îmb trânite sau uzate. de asemenea.s se goleasc direct în parenchimul splinei. faptul c arteriolele sunt înconjurate de esut limfoid implic faptul c limfa intr imediat în contact cu orice protein anormal din sânge i produce anticorpi împotriva acesteia. Mai întâi. Acest lucru este valabil în special în cazul globulelor ro ii.

Corpusculii Malpighi produc anticorpi. splina i ficatul sunt sediile principale de producere a globulelor ro oii. a devenit clar c timusul se g se te în centrul . În plus. de asemenea. Acest lucru nu se întâmpl la adultul normal. splina are un rol foarte important în producerea unor noi celule sanguine. particulele str ine din fluxul sanguin. are o func ie în producerea anticorpilor ² proteine sanguine circulante care se leag de o protein str in i o imobilizeaz . pentru a da doar un exemplu. de aceea ea joac rol major în eliminarea bacteriilor din organism. când acesta se g se te în uter în cursul sarcinii. dar la persoanele cu afec iuni ale m duvei osoase. De asemenea. În anumite circumstan e. astfel încât globulele albe denumite fagocite o pot distruge. splina produce o mare parte din celulele sanguine ale f tului.selectiv c tre splin atunci când acest lucru este necesar. Splina va elimina. Timusul: În ultimele dou decenii.

m duva osoas . ganglionii limfatici i splin i migra ia lor c tre esuturi poate fi observat în cazul unei reac ii inflamatorii. Mecanismul exact prin care timusul î i exercit ac iunea este înc incomplet cunoscut. Timusul este situat în partea superioar a toracelui.remarcabilei re ele de organe i esuturi aflate în interconexiune pentru a constitui sistemul limfatic i care sunt implicate în r spunsul imun ² adic ap rarea noastr în fa a surselor de infec ie. con ine multe limfocite. Aceste celule se g sesc în sânge. Stratul extern al timusului. imediat în spatele sternului. În interiorul glandei se g se te o zon numit medular care con ine limfocite i alte tipuri de celule timice. dar se tie acum c este esen ial pentru o dezvoltare optim a sistemului limfatic i c func ia sa este îndeplinit în primii ani de via . . denumit cortex. Timusul con ine multe din limfocitele care au un rol important în ap rarea organismului împotriva îmboln virilor.

Cel lalt tip de celule imune ² limfocitele B ² este responsabil de producerea efectiv a anticorpilor fa de antigene. Se pare c aproximativ 95% din noile tipuri de limfocite produse de timus sunt. Amigdalele: . Mecanismele exacte prin care timusul realizeaz controlul limfocitelor T nu este cunoscut. ele fiind dou tipuri de limfocite.Existã dou tipuri de celule imune în corp. de fapt. Limfocitele T (derivate din timus) sunt sub controlul timusului i sunt responsabile pentru recunoa terea antigenului i pentru multe din c ile prin care organismul le distruge. înainte de a avea prilejul de a ajunge în organism. dar un mecanism important a fost identificat. Motivul probabil pentru aceasta este c ele ar putea avea un poten ial autoimun (posibilitatea de a ataca structurile organismului) i singurele celule c rora timusul le permite dezvoltarea sunt cele care vor ataca substan ele str ine. distruse aici.

pentru a involua dup pubertate. Totu i. Amigdalele faringiene (adenoizi) sunt organele limfoide situate posterior de cavit ile nazale. Aceast proprietate este conferit de limfocitele care se g sesc la acest nivel. ele nu dispar complet.Amigdalele fac parte dintr-un inel de esut (inelul Waldeyer). De i sunt prezente înc de la na tere. cu pu in ans . dar cresc rapid în cursul primilor ani de via . . Ele au o pozi ie ideal pentru a depista substan ele care reprezint o amenin are pentru organism. ele sunt relativ mici. care circumscrie intrarea spre c ile aeriene i alimentare. dar s-a sugerat c ele joac un rol seminficativ în men inerea ap r rii organismului împotriva bolilor. Amigdalele faringiene sunt astfel plasate încât orice infec ie cu poart de intrare nazal este filtrat i. Func ia exact a amigdalelor nu este cunoscut . exact în locul în care c ile aeriene se deschid în faringe. Amigdalele produc i anticorpi cu rol în ap rarea împotriva infec iilor locale.

Nu se cunoa te prea mult despre modul în care amigdalele faringiene se infecteaz . copilul este expus continuu la noi infec ii cu diferite tipuri de bacterii i virusuri. care pot fi preluate cu u urin de c tre sânge din intestinul sub ire pentru a fi transportate în vederea utiliz rii . Amigadalele faringiene sunt prezente de la na tere. De aceea. SISTEMUL DIGESTIV Digestia produce nutrimentele i substan ele furnizoare de energie necesare celulelor i esuturilor organismului. dispar înainte de pubertate. Dac infec ia este recurent . în genere. IX. Ele sunt evidente între unu i patru ani. dar orice germen cu poart de intrare respiratorie le poate afecta.ucis . dar. amigdalele tind s se umfle i aceasta poate fi simptomatic . Pentru a transforma hrana ingerat în componente separate. între aceste vârste.

acid clorhidric .imediate sau a stoc rii lor. începe s descompun o parte din hidrocarbona i (glucide) în molecule mai mici. Digestia: Digestia este procesul care descompune hrana în substan e ce pot fi absorbite i utilizate de organism pentru energie. unde un complex de substan e chimice ² mucus. Când hrana este mestecat . glande i enzimele lor. cre tere i regenerare. Digestia depinde de ac iunea unor substan e denumite enzime asupra hranei ingerate. sistemul digetiv conlucreaz cu un num r de organe. ajungând în stomac. glandele salivare de la nivelul cavit ii bucale î i încep secre ia i ptialina. Acestea sunt produse de organe ata ate la tractul digestiv i ele sunt responsabile pentru multe din reac iile chimice implicate în digestie. Aceste modific ri încep în gur . o enzim produs de ele. Hrana traverseaz apoi esofagul. cum ar fi maltoza i glucoza. 1.

un hormon. Gastrina. prezen a hranei i secre iile hormonale. Secre ia de mucus previne lezarea mucoasei gastrice de c tre acidul clorhidric. astfel încât aceasta poate fi degradat pân la peptone. Intestinul sub ire: Hrana care p r se te stomacul ² o past consistent . care îl . Duodenul produce i elibereaz cantit i mari de mucus. dar începe o nou serie de reac ii chimice declan ate de stimuli nervo i. cât i în intestin de impulsuri nervoase. numit chim ² intr apoi în duoden.i enzima pepsin ² ac ioneaz asupra ei. producerea de gastrin înceteaz . stimuleaz eliberarea de acid clorhidric i pepsin din celulele gastrice dup ce hrana a ajuns în stomac. Ac iunea ptialinei înceteaz . por iunea ini ial a intestinului sub ire. acid . Cantitatea de suc gastric eliberat etse controlat atât aici. Când aciditatea atinge un anumit nivel.

Enzimele pancreatice ajut la digestia hidra ilor de carbon i a proteinelor pe lâng cea a gr similor. Duodenul prime te. care desface peptonele în componente mai mici.protejeaz împotriva lez rii de c tre acidul clorhidric i de enzimele din chim. sucuri digestive de la pancreas i cantit i imporatnte de bil . peptidele. Aceste enzime includ tripsina. . pân când este nevoie de ea. pancreozimina. lipaza care desface gr simile în molecule de glicerol i acizi gra i. amilaza care desface hidra ii de carbon pân la maltoz . Secretina stimuleaz producerea unor cantit i mari de sucuri alcaline care neutralizeaz aciditatea chimului par ial digerat. Secre ia sucului pancreatic este declan at de doi hormoni. elibeart în duoden din vezicula biliar . care este produs în ficat i stocat în vezica biliar . Bila este. de asemenea. de asemenea. Enzimele pancreatice se produc ca r spuns la eliberarea unui al doilea hormon. pentru a fragmenta particulele de gr simi.

fier. denumite vilozit i. plus vitamine i minerale importante cum ar fi calciu. Fiecare vilozitate con ine un capilar i o mic ramur limfatic . care pe peretele interior prezint milioane de proeminen e minuscule. Aceste capilare duc la vena port-hepatic . iod. re ine unele substan e pentru necesit ile proprii i pentru . glicerolul.Hrana digerat p trunde apoi în jejun i ileon. sunt absorbite direct în capilarele vilozit ilor. unde au loc stadiile finale ale modific rilor chimice. Când hrana digerat vine în contact cu vilozit ile. Acesta. apoi. la rândul lui. Cea mai mare parte a absorb iei are loc în ileon. în fluxul sanguin. Aminoacizii rezulta i din digestia proteinelor i zaharurilor din hidra ii de carbon. chilifer. por iuni ale intestinului sub ire situate în continuarea duodenului. care transport hrana direct la ficat. acizii gra i i viatminele dizolvate intr în chilifere i sunt transportate în sistemul limfatic i. Enzimele sunt eliberate de celulele unor mici indenta ii numite criptele Lieberkühn.

. gura este implicat inevitabil atât în digestie. Ele sunt alc tuite din fibre musculare între esute cu fibre elastice i au o inerva ie bogat . Spre deosebire de piele. cât i în respira ie. . Buzele sunt cele care dau expresia gurii. Are. glande sudoripare sau sebacee. un rol în vorbire. La suprafa a buzelor se g se te o form particular de esut epitelial cu o structur intermediar între pielea fe ei i membrana ce delimiteaz cavitatea bucal . care le confer o sensibilitate deosebit . Cavitatea bucal : Gura omului etse un fel de cavern ce con ine limba i din ii. de asemenea. Datorit acestei conexiuni cu dou din circuitele vitale ale organismului.stocare. în timp ce la partea posterioar se deschide în c ile ce conduc la tractul digestiv i la pl mâni. Este delimitat de buze. 2. iar restul acestora sunt trecute mai departe în circula ia general a organismului. buzele nu au peri.

permite ca limba s preseze asupra unei suprafe e ferme i. Func ia ei reprezint un mister. În mijlocul palatului moale se g se te o forma iune numit uvula sau Åa treia amigdal µ. prevenind astfel refluxul hranei în nas. astfel. format de baza osului maxilar. Secre ia continu a acestor glande men ine umiditatea cavit ii bucale. Sensibilitatea palatului moale este esen ial . care se deschide în partea posterioar a gurii. care se continu posterior cu palatul moale. face ca hrana s fie înmuiat i mixat . Cavitatea bucal este delimitat superior de palatul dur. dar unii cred c are un rol în închiderea . împreun cu secre ia glandelor salivare. Mucoasa obrajilor este supus unei uzuri permanente i are o remarcabil capacitate de regenerare. Palatul dur.Cavitatea bucal este c ptu it cu o membran mucoas ce con ine glande produc toare de mucus. deoarece îi favorizeaz mi carea superioar când hrana este înghi it .

c ilor aeriene în timpuol degluti iei, prevenind, în acest mod, înecarea. Limba: Limba are o form asem n toare unui triunghi ² cu o baz larg îngustându-se treptat c tre vârf. Este ata at la baz , sau r d cin , de maxilarul inferior, sau mandibula, i de osul hioid. Pe p r ile laterale, r d cina limbii este unit cu pere ii faringelui, cavitate ce formeaz partea posterioar a gurii. Por iunea mijlocie a limbii are o suprafa convex superior, în timp ce fa a inferioar este legat de plan eul bucal printr-o band sub ire de esut, numit frenul limbii. Vârful limbii are mi c ri libere, dar când o persoan nu m nânc sau nu vorbe te, el se afl în mod normal în repaus înapoia din ilor. Mi c rile limbii sunt determinate de mu chii ce intr în alc tuirea sa i de care este conectat i de modul în acre este pozi ionat limba în gur . Limba con ine fibre musculare dispuse atât în plan longitudinal, cât i transversal,

care sunt capabile s produc mi carea, dar contrac ia unui num r de mu chi situa i pe p r ile laterale ale mandibulei pot conferi mi c rilor limbii o mobilitate remarcabil . Mu chiul stiloglos, de la nivelul gâtului, de exemplu, mobilizeaz limba în sus i înapoi, în timp ce hioglosul, de asenmenea de la nivelul gâtului, aduce limba în pozi ia normal de repaus. În timpul hr nirii, una din func iile principale ale limbii este de a prezenta hrana din ilor pentru mastica ie i în formarea bolului alimentar, preg tindu-l pentru înghi ire. Aceste ac iuni sunt realizate printr-o gam de mi c ri ondulatorii:în sus i în jos. Când aceast ac iune a fost îndeplinit (sau cînd o persoan m nânc în grab ), limba împinge bolul c tre faringe, de unde el p trunde în esofag, care îl transport în stomac. Glandele salivare: În fiecare zi, noi producem în mod obi nuit 1.7 l de saliv ² o secre ie apoas alc tuit din mucus i lichid. Ea con ine ptialina, cu rol în digestie, i o substan

chimic denumit lizozim, care ac ioneaz ca un dezinfectant, protejând mucoasa bucal de infec ii. Saliva are o ac iune u or antiseptic . Saliva este produs de trei perechi de glande situate la nivelul fe ei i al gâtului, glandele parotide, submandibulare i sublinguale. Exist , de asemenea, multe glande mici r spândite la nivelul cavit ii bucale. Fiecare gland salivar se compune din ducte ramificate, care se unesc i sunt delimitate de celule secretorii. Func ia acestor celule variaz de la o gland la alta i secre iile lor sunt diferite. Glandele parotide sunt cele mai voluminoase glande salivare situate la nivelul unghiului mandibulei, întinzându-se superior pân la nivelul oaselor obrazului, imediat anterior de ureche. Saliva produs de parotide este eliminat prin ducte ce se desprind din glande. În compara ie ci celelalte glande salivare, parotidele produc o secre ie apoas cu un con inut mare de ptialin ² enzim ce degradeaz amidonul.

De i parotidele sunt cele mai voluminoase glande, ele produc doar un sfert din volumul total de saliv . Glandele submandibulare, dup cum sugereaz i numele se g sesc sub maxilarul inferior, sub din ii posteriori i glandele sublinguale (au o denumire adecvat ), sunt situate sub limb , pe plan eul cavit ii bucale. Ambele perechi de glande î i descarc con inutul pe p r ile laterale ale frenului limbii (un cordon de esut care porne te de la baza limbii i se une te cu plan eul gurii). Saliva secretat de glandele sublinguale este de consisten vâscoas , cu mult mucus. Glandele submandibulare produc o saliv care con ine cantit i aproape egale de mucus i ptialin i aceasta completeaz volumul de saliv secretat în gur în orice moment. Din ii: Din ii sunt structuri osoase dure, implantate în cavit ile maxilarului i ale mandibulei. În timpul vie ii apar dou seturi succesive de din i. Fiecare dinte prezint dou por iuni: coroana, care este pu in

Dentina coroanei este acoperit de un strat protector de smal . Este un esut sensibil. Aceasta se extinde de la coroan pân la extremitatea r d cinii care prezint un orificiu în punctul cel mai . Dentina este o substan dur . de obicei. o substan asem n toare dentinei i care ajut la fixarea dintelui în alveol . Elementul structural major al dintelui este format dintr-un esut calcificat denumit dentin . numit pulpa dentar . Din ii fronta i au doar o r d cin .vizibil în gur . care con ine celule vii. o structur celular extrem de dur i de sensibil . R d cina este acoperit cu un strat de cement. care este partea încorporat în maxilare. Centrul dintelui este o cavitate umplut cu un esut conjunctiv sensibil. mai lungi decât coroana. asem n toare osului. acre d senza ia de durere când este stimulat de excitan i termici sau chimici. R d cinile din ilor sunt. în timp ce din ii situa i mai în spate au dou sau trei r d cini. i r d cina.

gingia intr în contact strâns cu dintele. Prin acest orificiu. p r ile din maxilare care con in din ii sunt denumite procese alveolare. vasele sanguine i nervii ajung la pulpa dentar . Fixarea din ilor: Fiecare dinte este ata at prin r d cina sa de oasele maxilare. Acesta are rolul unui tampon care poate proteja din ii i osul în timpul mastica iei. unde fuzioneaz coroana cu r d cina. În aceast regiune. totu i. Aceste fibre sunt între esute cu fibre de esut conjunctiv i con in. Acesta etse alc tuit dintr-o serie de fibre de colagen rezistente. complex. . iar din ii sunt ata a i prin fibre ce formeaz ligamentul periodontal.adânc al dintelui. Modul de fixare al din ilor are drept rezultat un grad foarte mic de mobilitate spontan . care se întind de la cementul ce acoper r d cina la osul alveolar adiacent. O zon de importan crucial se afl la nivelul colului dentar. vase sanguine i fibre nervoase. Modul de fixare al din ilor etse. de asemenea.

care sunt intermediari atât ca form . Ace ti din i pot fi împ r i i în acelea i tipuri ca din ii deciduali i completeaz seria ini ial cu o alt categorie. sunt elimina i. canini i molari. Din ii deciduali )de lapte= sunt cei prezen i în timpul copil riei i. în timp ce premolarii i molarii au rol în triturarea hranei. Din ii formeaz o arcad ovalar uniform . iar incisivii de pe maxilare opuse func ioneaz glisând unii peste al ii. de obicei. ca lamele unei foarfeci. Incisivii se caracterizeaz printr-o margine ascu it ca o lam . Din ii permanen i îi înlocuiesc i sunt în num r mai mare decât seria ini ial . Tipuri de din i: Omul are dou serii de din i. denumit premolari. Caninii sunt din ii ascu i i i bine adapta i la sfâ iere. Din ii deciduali pot fi împ r i i în trei categorii: incisivi.protejându-l fa de infec ii i alte influen e nocive. cât i ca pozi ie între canini i molari. premolarii i molarii localiza i . cu incisivii în partea anterioar i caninii.

formeaz r d cinile din ilor. Unele celule evolueaz pentru a forma dentina. în final. .propriu-zis spre partea posterioar . În diferite momente ce corespund dezvolt rii individuale a fiec rui dinte. în timp ce altele dau na tere smal ului. astfel încât în timpul mastica iei din ii opu i se suprapun unii peste al ii. La na tere. de i acest proces nu este finalizat decât aproximativ un an dup erup ia din ilor deciduali. ce are forma arcului dentar. de obicei. Marginile mugurilor dentari continu s creasc în profunzime i. celulele epiteliale primitive cresc ca num r i se formeaz o band groas . aceast band produce mugurii dentari primitivi în esutul ce este acoperit de epiteliu. se potrivesc una peste alta. Arcadele dentare. Ace ti muguri cap t o form final a joc iunii dintre smal i dentin .În acest stadiu. Dezvoltarea din ilor: Primul semn de dezvoltare a din ilor apare când f tul are doar ase s pt mâni.

Consecutiv. în mod obi nuit. În caz ideal. în a a fel încât s asigure un loc pentru denti ia permanent . Problemele dentare pot fi asociate cu oricare din din ii deciduali. de i secven a sau ordinea apari iei poate varia. În jurul vârstei de ase luni. ace tia ar trebui s fie spa ia i. În jurul vârstei de doi ani i jum tate pân la trei ani. ace tia fiind urma i de canini i molari. copilul va avea. incisivii deciduali inferiori i superiori sunt înlocui i de din ii permanen i. aces proces fiind denumit erup ie dentar . un set complet de 20 de din i de lapte. dup vârsta de ase ani. Dup apari ia incisivilor inferiori. Vârsta la care acesta apare este variabil : foarte pu ini copii au din i la na tere. primii incisivi inferiori încep s apar prin gingie. apare erup ia incisivilor superiori.singurul semn de ocluzie este semnalat de mucoasa gingival îngro at . în timp ce al ii pot s apar doar dup vârsta de un an. Molarii permanen i nu se dezvolt pe locul .

Esofagul i stomacul: Faza oral a digestiei se termin atunci când limba împinge bolul alimentar de palatul gurii spre cavitatea muscular a faringelui înainte de a intra în esofag. o varia ie considerabil în momentul apari iei din ilor. ci posterior fa de ace tia. Aceast por iune este situat imediat posterior fa de laringe i mucoasa ei se continu cu cea a cartilajelor cricoid i tiroid. totu i. Por iunea inferioar a faringelui este implicat în întregime în degluti ie. în jurul vârstei de 18 ani. ale c ror mi c ri contribuie la emiterea sunetelor.molarilor de lapte. Ac iunile acestor mu chi ajut la propulsarea alimentelor prin aceast zon a faringelui pe tractul digestiv. Primul molar permanent apare la vârsta de 6 ani. cel de-al doilea la vârsta de 12 ani i al treilea sau m seaua de minte. 3. . Exist . La aproximativ 25% din popula ie nu apare m seaua de minte niciodat .

Odat ce hrana ajunge în faringe. un proces activ i nu doar un mecanism pasiv. automat. al i mu chi ai fe ei i gâtului ridic limba înspre palatul dur. Odat ce hrana a dep it baza limbii. În acela i timp. Bolul alimentar este propulsat activ de o serie de contrac ii ondulatorii ² un proces denumit peristaltism. astfel încât hrana nu reflueaz în gur . i închid epiglota. Trecerea hranei prin organism este. la fel de bine stând în cap sau stând pe scaun. au loc mai multe evenimente în cursul a câtorva secunde. astfel încât hrana nu poate . dependent de gravita ie. prevenind intrarea hranei în nazofaringe. de aceea. propulsând bolul alimentar c tre esofag. a a se explic faptul c noi putem mânca sau bea.Primul timp al degluti iei este un act voluntar asupra c ruia avem un control con tient. dac dorim. degluti ia este un act involuntar. Mu chii faringelui se contract . ei produc o mi care superioar a palatului moale. pentru a preveni interferen adintre degluti ie i respira ie.

5 cm în diamentru. traverseaz diafragmul i se închide în por iunea superioar a stomacului. Esofagul este un tub elastic cu o lungime de aproximativ 25 cm i 2. un strat muscular relativ gros ce con ine atât fibre circulare. Dup aceea. un strat submucos care îi men ine pozi ia. cum ar fi cel de la anus) care s separe esifagul de stomac. în sfâr it. cât i longitudinale i. Esofagul: Partea superioar a esofagului se g se te imediat posterior de trahee. un strat extern protectiv. sucul gastric este inut în mod normal în stomac datorit . esofagul are un traseu u or c tre stânga i trece în spatele bronhiei stângi. Sub nivelul manubriului sternal. Nu exist un sfincter (un inel muscular constrictiv. Când aceasta se întâmpl . La fel ca i restl tractului alimentar.p trunde în trahee i pl mâni. substan a înghi it este imediat expulzat prin tuse. esofagul este alc tuit din patru straturi ² o membran mucoas ce permite trecerea alimentelor.

În stomac. ce con ine acizi i enzime care degradeaz hrana i astfel ajut digestia. hrana este amestecat cu sucurile digestive pân când se formeaz o mas p stoas . Când acest mecanism func ioneaz inadecvat. Stomacul: Stomacul este un organ muscular situat în partea superioar a abdomenului. c ptu it cu o membran special . La jonc iunea dintre stomac i duoden exist un inel muscular. stomacul ac ioneaz ca un rezervor pentru hran .ac iunii concomitente a tunicii musculare a esofagului i a faptului c esofagul prezint o îngustare la trecerea prin diafragm în traiectul s u de la torace la abdomen. În primul rând. Peretele stomacului este alc tuit dintr-un strat muscular gros. Este legat la extremitatea superioar de esofag i la cea inferioar de duoden (por iunea ini ial din intestinul sub ire). sfincterul piloric. denumit epiteliu. va ap rea un reflux gastro-esofagian. Membrana delimitant produce o secre ie specific . . care este apoi trecut în duoden.

care se relaxeaz intermitent. . Peretele duodenal are dou straturi musculare care se contract i se relaxeaz alternativ. cu excep ia faptului c nu este niciodat complet închis. Intestinul sub ire: Unit cu partea superioar a stomacului. Evacuarea din stomac este reglat de un mu chi. permi ând hranei s treac în duoden. foarte asem n tor cu mecanismul de trecere din esofag în stomac. sfincterul permite trecerea unor cantit i mici c tre intestinul sub ire. contribuind la deplasarea con inutului aliomentar în timpul digestiei. Are o form de potcoav ce înconjoar capul glandei pancreatice. Pe m sur ce undele peristaltice propulseaz chimul prin stomac. duodenul este por iunea ini ial a intestinului sub ire cu rol în digestia eficient a hranei. Hrana este apoi transportat prin intestine pentru a fi în continuare digerat i absorbit . sfincterul piloric. 4.

care se vars în duoden din vezica biliar i . Ele se multiplic mai rapid decât orice alte celule ale organismului: din o sut de celule. de asemenea. se g sesc glande care secret un suc alcalin ce con ine unele dintre enzimele necesare pentru digestie. Celulele mucoasei necesit o reînnoire constant . Acesta previne autodigestia duodenului sau lezarea lui de c tre compu ii acizi veni i din stomac. În duoden. Sucul ac ioneaz . mucoasa. pentru a neutraliza secre ia gastric acid .Deasupra stratului muscular se g se te submucoasa ce con ine multe glande (glande abarunner) care secret mucusul protectiv. aciditatea este neutralizat de c tre secre iile proprii ale duodenului i de ac iunea bilei i a sucurilor pancreatice. una este înlocuit la fiecare or pe tot parcursul vie ii. În startul superficial al duodenului. Digestia: Hrana par ial digerat care ajunge în duoden con ine mult acid clorhidric.

care este mai mult sau mai pu in ferm fixat de peretele abdominal posterior.pencreas. ci mai mult o schimbare gradual . Duodenul m soar aproximativ 25 cm. Nu exist diferen iere net între jejun i ileon. . de asemenea. de ii ambii au peretele format din dou straturi musculare i structuri mucoase interne care delimiteaz lumenul intestinal.5m înainte de jonc iunea cu ileonul. în timp ce ileonul are un diametru mai mic. Aceste trei secre ii continu procesul de digestie. Jejunul are un diametru în jur de 3. jejunul i ileonul sunt sus inute de o membran numit mezenter. pere i mai gro i decât ileonul. Are o lungime de aproximativ 15 cm i este ata at de peretele posterior al abdomenului. Mezenterul: Spre deosebire de duoden. Jejunul are. În continuarea duodenului se g se te jejunul. Aceast structur este alc tuit din dou straturi de peritoneu. care se întinde pe o lungime de 2.8cm.

ceea ce permite atât jejunului. l sând s treac apa i produ ii de degradare. jejunul are o structur specializat . Observând la microscop suprafa a intern . Rolul jejunului: Jejunul reprezint sediul de absorb ie al alimentelor nutritive utilizabile din hran . astfel încât s poat asigura o absorb ie crescut . se vede c întreaga suprafa este alc tuit din mici proeminen e digitiforme. pentru a asigura o suprafa maxim de contact cu lumenul. Fiecare vilozitate are aproximativ un milimetru. Pentru a îndeplini acest rol. Adâncimea mezenterului.5 m . denumite vilozit i. Mucoasa jejunal prezint o serie de pliuri circulare. este de aproximativ 20 cm. cât i ileonului s se mi te relativ liber în cavitatea abdominal .Foi a care acoper intestinele are o suprafa a de 5. Procesul de absorb ie este finalizat în ileon. . m surat de la baz pân la intestine.

Venele care dreneaz jejunul. ele conflueaz pentru a forma vena port . nu ajung direct la inim . care ajunge la ficat. cu ´margine în perieµ. Gr simile din alimente sunt absorbite în sistemul limfatic concomitent cu absorb ia altor substan e nutritive în sânge. Absorb ia hranei: Întrucât jejunul are rolul de a permite trecerea hranei din intestin în sânge.Suprafa a de contact cu hrana digerat cre te mai mult. Acest tip particular de fluid . necesit o iriga ie eficient . pentru metabolizare. care face posibil absorb ia. Arterele i venele ce transport sângele c tre i de la pere ii jejunali trec prin mezenter. Aceasta înseamn c substan ele nutritive absorbite în sânge sunt transportate mai întâi la ficat. deoarece înveli ul celular al fiec rei vilozit i are o structur specific . înainte de ajunge în restul organismului. ca i venele care dreneaz restul intestinului. Fiecare vilozitate are un vas limfatic central sau ´ chiliferµ.

Ficatul: Ficatul are dou roluri vitale: producerea (sau metabolizarea) unor noi . Suprafa a extern este protejat de peritoneu ² o membran care c ptu e te cavitatea abdominal . Are o lungime de 3. în drumul ei. în care hrana ajunge. din straturi musculare responsabile pentru transportul hranei digerate i straturi mucoase care delimiteaz lumenul. Ileonul are o structur asem n toare cu celelalte dou segmente ale intestinului sub ire. Ileonul: Ileonul reprezint por iunea terminal a intestinului sub ire. Peretele este alc tuit.limfatic ce con ine gr simi i care dreneaz din intestin este denumit chil. de la stomac la colon. 5. în principal.5 m ² conectând duodenul i jejunul cu intestinul gros ² i reprezentând aproximativ jum tate din lungimea total a intestinului sub ire.

Lobul stâng este mai mic. Are dou p r i sau lobi. uneori trecând peste linia median în partea stâng . sângele se întoarce înapoi la inim i pl mâni din stomac numai trecând printr-un sistem venos hepatic.substan e chimice i neutralizarea produ ilorde degradare i a celor toxici. denumit sistem port. dar când este m rit. Acest organ reprezint un loc de tranzit pentru fiecare pic tur de sânge care sose te de la intestin ² sânge ce transport toate substan ele nutritive din hran . fiind protejat de traumatisme de c tre coastele inferioare. Func ii: . denumi i lobul stâng i drept. dep e te rebordul costal i poate fi u or sim it. De obicei. având o greutate între 1. cel drept fiind cel mai mare i care ocup în întregime partea superioar dreapt a abdomenului. Este situat sub diafragm. ficatul nu poate fi palpat. ca rezultat al unei boli. Cu alte cuvinte.81 kg. Ficatul este cel mai mare organ al corpului.36 ² 1.

cât i animal i din proteinele ini iale. hidra i de carbon i gr simi. Ele sunt specializate pentru manipularea substan elor de baz pe care organismul nostru le vehiculeaz ² proteine. ficatul trebuie s sintetizeze proteine specifice pentru organism. atât de origine vegetal . i pentru sinteza enzimelor. Proteinele sunt ingerate sub diferite forme. acest proces de sintez înseamn c proteinele preluate din sângele adus de vena port la hepatocite sunt sintetizate de enzimele hepatice i apoi eliberate în noua lor form . Metabolismul proteinelor: Proteinele sunt esen iale pentru reînnoirea i diviziunea celular oriunde în organism. . care reprezint mesagerii chimici ai organismului. celulele sunt cele care efectueaz activit ile vitale la nivelul microscopic.Ca orice alt parte a organismului. pentru formarea hormonilor. Celulele din ficat sunt denumite hepatocite. În esen . degradându-le întâi pe cele basorbite i apoi sintetizându-le.

în mai mic m sur . de asemenea. gr simile reprezint un mijloc de stocare a energiei. dup numele descoperitorului lor. proteine. care are un rol de izolator i de abosrb ie a ocurilor. rezult produ ii finali în urma metabolismului ce are loc în hepatocite. care µcur µ sângele de impurit i. Din toate resursele men ionate ² sânge. În plus. totu i. nu se întorc în fluxul sanguin. Eliminarea de eurilor: La nivelul ficatului se g sesc celule specializate denumite celule Küppfer. Metabolismul gr similor: Gr simile sunt. gr simi i. esen iale pentru organism. globulele ro ii produse în exces i le transmite hepatocitelor pentru procesare.Reziduurile. Aceste celule înl tur . Unele. Ele sunt transformate de c tre ficat în forme care pot fi convertite pentru producerea i reînnoirea esutului adipos. denumit în general esut adipos subcutanat. sunt toxice i celulele hepatice le . cum ar fi bacteriile. hidra ii de carbon. de asemenea. cum ar fi amoniacul.

În fiecare zi. s ruri minerale. un produs inofensiv. din sistemele excretorii ale corpului. Face parte . Pe m sur ce este produs de celule. Este produs continuu în cantit i mici de c tre fiecare celul hepatic . ca r spuns la prezen a alimentelor. colesterol i pigmen i biliari ce îi confer culoarea caracteristic . este colectat în mici canale . Bila: Bila este un fluid consistent. produs în ficat i stocat în vezicula biliar . de culoare galben verzuie. De i con ine peste 95% ap . deoarece con ine produ ii de degradare a celulelor uzate. are în compozi ie o gam larg de substan e chimice ce includ s ruri biliare.neutralizeaz . înapoi în circula ie. i este esen ial pentru digerarea gr similor. de asemenea. ficatul produce aproximativ un litru de bil . amar. trimi ând ureea. Este eliberat din vezicul în intestinul sub ire. Produ ii de degradare ai gr similor i ai sângelui trec în bil .

es se scurge în vezicula biliar . Dup aceea. duodenul produce un hormon denumit colecistochinin . Pe m sur ce hrana ² i în special cea care con ine gr simi ² p trunde din stomac în duoden. bila se scurge printr-un alt duct. care este un loc de stocare situat imediat sub ficat. Func ia bilei: . care permite s p trund în intestinul sub ire. Bila r mâne în vezicula biliar pân când devine necesar în procesul de digestie. care se vars în ductele biliare plasate între lobulii hepatici. Acest hormon ajunge pe cale sanguin la vezicula biliar i determin contrac ia pere ilor acesteia. De la ductele biliare. denumite canalicule biliare.prezente între cordoane de celule hepatice. bila dreneaz în ductele hepatice. ductul biliar comun (coledoc) i printr-un orificiu îngust. astfel încât bila este eliminat . sfincterul Oddi. În afar de cazul în care bila este necesar imediat pentru digestie.

Calculii biliari: Chiar dac produc ia hepatic de bil este normal . E. unde stimuleaz secre ia de bil i sunt refolosite de organism. Cea mai cunoscut afec iune a veziculei biliare sunt calculii biliari.S rurile minerale din bil . descompun gr simile astfel încât enzimele digestive î i pot exercita ac iunea. uneori pot ap rea anomalii la nivelul veziculei biliare. K. Pe lâng ac iunea de emulsionare. ce includ i bicarbonatul. Organismul î i conserv s rurile biliare. substan e chimice denumite glicocolat de sodiu i taurocolat de sodiu. Ele nu sunt distruse dup utilizare. se crede c s rurile biliare favorizeaz absorb ia gr similor prin peretele intestinal. D. neutralizeaz aciditatea hranei par ial digerate în stomac. S rurile biliare. . Ele transport de asemenea vitaminele A. 80-90% dintre ele fiind transportate înapoi la ficat prin sânge.

Calculii colesterolici. de obicei. din pigmentul verde din bil . în principal. deoarece sunt alc tui i din biliverdin i colesterol. Ei au tendin a de a se forma ca rezultat al unor boli care afecteaz compozi ia sângelui.Ace tia sunt aglomer ri de colesterol cu consisten dur . fiind destul de mari pentru a placa ductul biliar comun. din colesterol i rareori apar mai mult de unul sau doi i pot ajunge la dimensiuni de 1. dup cum sugereaz numele. mici. Calculii pigmentari sunt compu i. sunt forma i.2 cm în diamtru. care este o substan chimic produs în organism în cursul metaboliz rii gr similor. care se formeaz chiar în vezicula biliar . Cei mai frecven i sunt denumi i calculi mic ti. . Exist trei tipuri diferite de calculi biliari. apar în num r mare i sunt. Se pot forma pân la 12 calculi în acela i timp i suprafa a fa etat le permite aglomerarea în vezicula biliar . în cea mai mare parte.

Acest lucru este realizat prin diferitele sisteme de excre ie care depind de diverse organe i glande pentru eliminarea de eurilor: sistemul urinar ale c rui componente principale sunt rinichii i vezica urinar . SISTEMELE EXCRETOARE Organismul are mai multe metode de a elimina produ ii de degradare ² substan e care trebuie îndep rtate datorit toxocit ii lor pentru organism. . colonul sau intestinul gros.X. glandele sudoripare din piele.

paote paraliza multe reac ii chimice din corp. Excre ia: Excre ia este procesul prin care organismul elimin produ ii de degradare. Pare ciudat s ne gândim la pl mâni ca la un organ de excre ie. rinichii. atunci sângele devine foarte acid. la rândul s u.1. Sistemul urinar: . Diferitele organe ² incluzând pl mânii. Aceasta este denumit insuficien respiratorie i poate reprezenta stadiul final al bron itei cronice. Acest licru. dar dixidul de carbon este cel mai important produs de degradare care trebuie eliminat din organism. ficatul i colonul ² vegheaz la buna desf urare a acestei ac iuni. Diferitele componente ale corpului genereaz în continuu produ i secundari specifici i ace tia trebuie elimina i. mergând pân la posibila apari ie a mor ii. Dac dioxidul de carbon este dizolvat în sânge în cantit i mai mari decât cele normale. pentru a nu deveni toxici pentru organism.

Majoritatea celulelor organismului utilizeaz unele proteine în reac iile lor chimice i, ori de câte ori o protein este degradat , produ ii secundari con in azot. Rinichii sunt responsabili pentru filtrarea acestor produ i ce con in azot ² dintre care cel mai comun este ureea ² în afara fluxului sanguin. Rinichii regleaz , de asemenea, cantitatea de ap eliminat din organism i men in echilibrul corect al sodiului. Rinichii au o ac iune complex . Ei primesc aproximativ un litru de sânge în fiecare minut. Acest sânge ajunge în final la filtrul situat la cap tul unuia din tubii renali ² câte dou milioane în fiecare rinichi ² unde este filtrat, astfel încât componenta apoas a sângelui (plasma) trece în tubii renali, în timp ce restul r mâne în fluxul sanguin. Lichidul filtrat traverseaz tubii renali i o mare parte din ap , sodiu i al i compu i sunt reabsorbi i în sânge. O parte din ap , uree i al i produ i secundari sunt transporta i de urin prin dou uretere la vezica urinar .

Rinichii produc în mod continuu urina atât în timpul zilei, cât i al nop ii. Aproximativ doi litri de urin sunt produ i în 24 de ore, dar acest volum poate varia foarte mult Controlul delicat al echilibrului hidric al organismului este realizat de tubii renali care pot absorbi mai mult sau mai pu in din lichidul filtart care circul la nivelul lor. Stimularea pantru absorb ia unei cantit i mai mari de ap , dac organismul dvine deshidratat, vine de la ADH ( hormonul antidiuretic) secretat de glanda hipofiz . Cantitatea total de uree care este eliminat r mâne aproximativ aceea i, dar, fiind dizolvat într-o cantitate variabil de ap , are drept rezultat o urin mai concentrat sau mai diluat . Exist un sistem foarte asem n tor pentru men inerea echilibrului, în care aldosteronul, secretat de glandele suprarenale, care se g sesc imediat deasupra rinichilor, ac ioneaz la nivelul tubilor i determin reabsorb ia unei cantit i mai mari sau mai mici de sodiu, în concordan cu necesit ile organismului.

Vezicula biliar : Bila este depozitat în vezicula biliar , care o elimin în intestin. Datorit substan elor pe care le con ine, bila desface pic turile mari de gr simi în pic turi mai mici ² proces denumit emulsionare ² u urân absorb ia acestora. Bila furnizeaz o cale util de eliminarea produ ilor de degradare hepatici i, de asemenea, joac un rol important în digestia hranei. Tractul intestinal: Când hrana p trunde în stomac, este desf cut i degradat pân când devine fluid . P trunde apoi în intestinul sub ire, unde are loc, de fapt, adev ratul proces de digestie i toate substan ele nutritive dezirabile din hran sunt absorbite. În final, ajunge în colon, denumit i intestinul gros. Acesta este un organ lung i larg, care începe în partea inferioar dreapt a abdomenului, având apoi un traiect ascendent i curbat în potcoav înainte de a e termina la anus. În timpul pasajului prin intestinul gros, resturile alimentare se

solidific gradat i apa este absorbit de influxul sanguin prin peretele intestinal. Consisten a final a reziduurilor alimentare ² fecalele ² depinde de cantitatea de ap absorbit . Dup ce substan ele nutritive au fost absorbite, majoritatea substan elor din fecale sunt reziduuri alimentare. Se poate discuta dac acest proces ar trebui denumit excre ie, dar colonul con ine în mod sigur produ i de excre ie, întrucât con ine produ i de degradare ai celulelor sub forma bilei. Glandele sudoripare: Într-o zi c lduroas , corpul pierde o mare cantitate de sodiu i ap prin transpira ie. Aceasta este produsul glandelor sudoripare din piele i unicul rol al ei este de a regla temperatura constant a corpului, întrucât c ldura se pierde o dat cu evaporarea transpira iei de la suprafa a pielii. Dac cineva nu ar transpira deloc, atunci orice exces de sodiu i ap ar fi eliminat cu u urin de c tre rinichi. De aceea, transpira ia nu are

Travesseaz cavitatea abdominal sub stomac i. care se desprinde din el. Intestinul gros: Anatomi tii împart intestinul gros în patru regiuni: cecul. colonul face o curbur c tre stânga. pân în pelvis. La aproximativ 2-3 cm de extremitatea inferioar exist o jonc iune în form de T cu ileonul (por iunea final a intestinului sub ire). ia un traiect descendent în partea stâng a corpului. cea de-a . rectul i canalul anal. unde se continu cu rectul. Prima parte a intestinului gros este denumit colon ascendent. La nivelul hipocondrului drept.o func ie esen ial în eliminarea produ ilor metabolici. Cecul i apendicele vermiform. 2. care se deschide prin anus. sunt ambele c i oarbe. Are un traiect ascendent c tre partea dreapt superioar a cavit ii abdominale. apoi. f r nici o func ie cunoscut la om. Curbura colonului din partea stâng este denumit flexur hepatic . imediat sub ficat. colonul.

Colonul ascendent. Colita: . Func ia colonului este de a transporta materiale solide la anus prin procesul de peristaltism i de a absorbi sodiul i apa. este vascularizat de artera mezenteric superioar . Apa este absorbit în sânge din resturile lichide ale digestiei. se nume te flexur splenic . Por iunea colonului ce traverseaz cavitatea abdominal este denumit colon transvers i. Colonul reprezint . împreun cu por iunea terminal a intestinului sub ire.3 m. cea mai mare por iune a intestinului gros. segmentul cu traiect descendent se nume te colon descendent. Amândou vasele sunt ramuri ale aortei. de departe. m surând 1.doua. bineîn eles. când cap t un traiect descendent. Artera mezenteric inferioar irig restul colonului. Ramuri ale venei porte aduc sângele de la intestin la ficat. care ajung la el din intestinul sub ire.

colita cronic sau ulcerativ este mult mai sever . Rectul: Diferen a dintre rect i anus determin mult confuzie în rândul persoanelor neavizate. Colita cronic este mai frecvent la persoanele în vârst de la 20 la 40 de ani. Anusul reprezint doar un canal îngust i scurt.Colita este o inflama ie a mucoasei colonice. pe partea extern . Principala func ie a anusului este men inerea continen ei fecalelor în timp ce rectul func ioneaz ca un rezervor pentru acestea. Poate avea complica ii serioase i necesit tratament prelungit. Exist dou tipuri: colita acut este frecvent rezultatul unei infec ii sau al unei alergii i nu dureaz mult timp. Func ionarea normal a anusului i a rectului permite evacuarea intestinului atunci când împrejur rile sociale o permit i nu doar . dar poate ap rea la orice vârst . por iune inferioar a intestinului gros. înconjurat de un inel muscular care face jonc iunea cu rectul.

acest epiteliu con ine glande care produc mucus ce lubrifiaz fecalele i u ureaz tranzitul. Dintre materiile solide. totu i. Anusul: Anusul sau canalul anal are o lungime de aproximativ 10 cm i reprezint orificiul prin care de eurile solide din organism ² denumite fecale ² sunt excretate. La nivelul rectului.când materiile fecale au traversat întregul intestin gros. aproximativ o treime sunt bacterii. ca i restul intestinului gros. o treime gr simi i . Aceast capacitate de cre tere a dimensiunilor face ca rectul s fie capabil s func ioneze ca un rezervor. dar în alte ocazii se poate dilata. Fecalele con in în mod obi nuit aproximativ 75% ap i 25% materii solide. Partea muscular a rectului se contract în timpul defeca iei pentru a expulza fecalele. Retul. O parte din ap provine din mucusul ce lubrifiaz canalul alimentar i u ureaz eliminarea materiilor fecale din organism. este un tub muscular delimitat de un epiteliu caracteristic.

pentru a permite expulzarea acestora. iar reziduurile solide sunt transportate la rect. Culoarea fecalelor se datoreaz pigmen ilor biliari denumi i stercobilin i bilirubin .proteine nedigerate i o treime celuloz ² componenta vegetal nedigerat . mai compacte pe m sur ce lichidele sunt absorbite din organism. La extremitatea canalului anal se g sesc dou inele musculare ² sfincterele intern i extern. treptat. dar în cursul defeca iei ele se relaxeaz . cele dou sfinctere men in anusul închis. Sfincterul intern sesizeaz prezen a fecalelor i se relaxeaz . Sfincterul extern este men inut închis în mod deliberat pân când apare un moment convenabil pentru defeca ie. Pentru a u ura eliminarea . Mecanismul de func ionare: Odat ce fecalele se apropie de punctul final al c l toriei lor prin intestine. permi ând intrarea acestora în canalul anal. În mod normal. de asemenea. Ace ti pigmen i biliari ajut . la sterilizarea i deodorizarea fecalelor. devin.

Apendicele: Apendicele este o por iune îngust de intestin asem n toare unei cozi. pe m sur ce înaint m în vârst i începem s consum m mai pu in celuloz în favoarea c rnii. situa i pe peretele posterior al abdomenului. nu mai este necesar un organ pentru digerarea acesteia. Vârful acestuia este închis. 3. localizat la cap tul intestinului gros. Poate avea pân la 10 cm în lungime i aproape 1 cm în diametru. Din interiorul fiec rui rinichi coboar pe . Rinichii: Fiecare om are doi rinichi. unele specii de maimu e i la marsupiale. cel lalt cap t se deschide în cec. Din acest motiv. Se pare c . Este întâlnit doar la oameni.fecalelor din anus. mucoasa canalului anal secret un fluid numit mucus. apendicele a fost considerat o relicv evolutiv .

La femei. Rinichii con in mii de mici unit i filtrante ² nefronii. .Glomerulul reprezint un ghem de mici capilare sanguine cu pere i foarte sub iri. Conductul care pleac de la vezica urinar se nume te uretr . situat de cealat parte. unde apa i nutrimentele esen iale sunt extrase din sânge. ce se deschide în vezica urinar .peretele posterior al cavit ii abdominale un conduct. numit ureter. Porii pere ilor capilari formeaz o Åsit bilogic 2 i sunt atât de mici. Aceast re ea de capilare este atât de întins încât poate con ine ² în orice moment ² aproximativ 130 ml de sânge în fiecare minut. aceasta se deschide în fa a vaginului i la b rba i ² la extremitatea distal a penisului. ncât moleculele peste o anumit dimensiune nu pot trece. Fiecare nefron are dou componente principale ² partea filtrant sau glomerulul i tubii. Apa i reziduurile dizolvate în ea po difuza prin ace ti pere i în sistmul tubilor colectori.

tubii permit reabsorb ia unei mari cantit i de ap . în care intervine un hormon eliberat în sânge de hipofiza posterior . în final. permitând unor molecule mai mari s ajung în urin . Una dintre cele mai mici molecule proteice eliminat prin urin este albumina. totu i. Pentru a reabsorbi aceast cantitate de ap . Fiecare glomerul este înconjurat de capsula Bowman. modificând permeabilitatea tubilor. în care î i au originea tubulii. hormonul scade. În . Cât timp acest hormon este prezent în sânge.Când apare o infec ie a rinichilor. organismul are un sistem foarte sofisticat. glomerulii se onflan·meaz i filtrarea nu mai este atât de selectiv . Când. Tubii renali pornesc de la glomeruli c tre un sistem colector care. Aici sunt reabsorbite aproape toat apa i sodiul care au fost filtrate astfel încât urina devine mai concentrat . care este eliminat în exces prin urin ² proces denumit diurez . dreneaz în vezica urinar . tubii devin mai pu in permeabili pentru ap .

regleaz reabsorb ia calciului. care. acest hormon lipse te complet. un hormon produs de cele mai mici glande situate în spatele glandei tiroide. pacientul nu poate re ine apa. secretat de glandele suprarenale. Nivelul reninei este dependent de nivelul sodiului. este controlat de ac iunea la nivelul tubilor al hormonului suprarenalion ² aldosteronul. aldosteronul. la rândul lui. Cre terea presiunii arteriale (presiunea sângelui): Rinichii regleaz cantitatea de sodiu din organism i secret un hormon numit renin . Când se întâmpl acest lucru. Renina activeaz un alt hormon. Parathormonul. r spunde de schimbul dintre ionii de sodiu i potasiu ² contribuind la controlul presiunii arteriale i al echilibrului sodiului din organism. constituient principal al oaselor i din ilor. pierzând astfel mari cantit i prin urin .condi ii cum ar fi diabetul insipid (care nu trebuie confundat cu diabetul zaharat). Un alt hormon. care trebuie înlocuit prin ingestie de ap . .

a c rei presiune cre te constant în timpul umplerii. situat în regiunea inferioar a bazinului. în al doilea rând. adaptându-se la . Baza piramidei reprezint suprafa a care vine în raport cu intestinul sub ire sau. cu uterul. de contrac ie penru a o goli. determin constric ia arteriolelor i cre te presiunea sângelui. Rinichiul elimin un flux continuu de urin c tre vezic . cu pere i gro i.angiotensina. 4. apoi. Este o cavitate în form de pâlnie asem n toare unei piramide r sturnate. Aceasta are dou efecte: mai întâi. Vezica urinar : Vezica urinar este un organ muscular cavitar. între oasele pubice i rect. vezica urinar nu se comport ca un balon. Pere ii vezicii urinare sunt alc tui i dintr-un num r de straturi musculare care sunt capabili de relazare în timp ce vezica se umple i. la femei. fibrele musculare ale vezicii fiind capabile de extensie considerabil . Totu i. determin cre terea secre iei de aldosteron din glandele suprarenale.

un mu chi circular care se contract pentru a închide pasajul. Urina este eliminat din corp prin uretr . Prima. acest sfincter se relaxeaz simultan cu contrac ia mu chilor vezicali care detemin eliminarea urinei. dac vezica este prea plin . La nivelul deschiderii ureterelor în vezica urinar exist valve care previn refluxul urinii înapoi c tre rinichi.5 cm lungime i se întinde de la sfincterul colului vezical prin mijlocul . care î i are originea în por iunea inferioar a vezicii urinare. Cele dou uretere ² conductele prin care urina ajunge de la rinichi la vezic ² p trund prin partea posterioar . În timpul mic iunii. la un b rbat matur. Când aceast capacitate este dep it . Uretra masculin .volumul de urin pân când vezica este aproape plin . apare necesitatea de a urina. În mod normal. aceast comunicare este men inut închis de un sfincter. are 2. sau uretra prostatic . m soar îm medie 20 cm în lungime i are trei por iuni.

se formeaz în mod constant i trebuie elimina i pentru a men ine o concentra ie sanguin acceptabil .glandei prostatice. La femei. se explic frecven a mai mare a infec iilor urinare la femei. uretra este mult mai scurt i singura func ie pe care o are este de a elimina urina. trebuie de asemenea men inute în limite precise i cest proces. Por iunea final ² m soar aproximativ 15 cm. care poate fi u or contaminat . Por iunea mijlocie a uretrei masculine are aproximativ 12 mm în lungime i este frecvent denumit uretra membranoas . Datorit faptului c este atât de scurt i se deschide într-o zon relativ expus . Se g se te în penis i se deschide prin meatul uretral. cum ar fi sodiul i apa. . Are un diametru de 1 cm i este înconjurat de glande mucoase. Unele substan e toxice. Urina: Compozi ia fluidului din celule este men inut în limite foarte stricte. Alte substan e. cea mai lung ² este denumit uretra spongioas . cum ar fi ureea i acizii.

Aceasta curge continuu de la rinichi prin uretere la vezica urinar i este cantitatea medie de urin produs pe zi. În mod clar. orice component a urinei este prezent în sânge: doar concentra iile difer . Compozi ia urinei excretat în final depinde de natura substan elor toxice produse în organism.homeostazia. este necesar un sistem extrem de flexibil ² mai ales datorit faptului c aportul de lichide variaz de la zero pân la 10 litri pe zi. cele din urin fiind extrem de variabile pentru a le men ine pe cele din sânge în limite precise. Întregul mecanism este extrem de subtil i complex. Aproape tot filtratul este reabsorbit. este una din func iile majore ale rinichilor. Aproximativ 1200 litri de sânge trec prin rinichi zilnic i se formeaz aproximativ 110 litri de filtrat. . rezultând doar un litru de urin . dar rezultatul final este reprezentat de formarea unui fluid în care produ ii de degradare i cantit ile variabile din alte substan e cum ar fi sodiul pot fi îndep rtate din organism. Virtual.

aceasta determin golirea automat prin mecanism reflex. Totu i. distensia pere ilor musculari transmite semnale la m duva spin rii. Dac . este esen ial ca temperatura normal s fie men inut mai mult sau mai pu in constant . tradi ional. de 37°C. creierul comand relaxarea mu chilor vezicali. Pe m sur ce vezica urinar se umple. Glandele sudoripare: Temperatura normal a corpului este. vezica adult poate re ine aproximativ 250 ml de urin înainte de a ap rea orice disconfort i golirea ei apare înainte de re inerea unei cantit i ce atinge o pint întreag (500 ml). Pe parcursul vie ii. de i exist varia ii i fluctua ii zilnice de la persoan la persoan . Dac senza ia de umplere apare într-un moment neconvenabil. acest reflex este suprimat treptat de c tre controlul centrilor nervo i superiori. La un copil mic.Controlul vezicii urinare: În mod normal. 5. permi ând astfel o umplere suplimentar înainte de reapari ia senza iei de mic iune.

De fapt. majoritatea c ldurii pierdute zilnic rezult din perspira ie. aceast energie provine din piele i efectul sudorii care se evapor se . Aceast evaporare permite pierderea de c ldur . La oameni. temperatura corpului este men inut datorit pierderii de c ldur prin glandele sudoripare. Dr. O cantitate mic de c ldur se pierde direct în fiecare zi prin pl mâni i prin piele. prin perspira ie. Totu i. acesta este un mod ineficient de a pierde c ldur . Nu este un mecanism flexibil. deoarece nu putem cre te frecven a respiratorie dac suntem supraînc lzi i.temperatura mediului extern cre te excesiv. f r a implica direct glandele sudoripare. dup cum ne putem imagina. sudoarea se evapor de la suprafa a pielii înainte de a putea fi observat i din acest motiv este denumit Åperspira ie insensibil µ. Func ioneaz pe principiul c lichidul are nevoie de energie pentru evaporare ² la fel cum are apa când fierbe i se transform în vapori.

încât transpira ia devine excesiv . sc zând prin aceasta temperatura corpului. Exist multe glande de acest tip în zone cu tegument gros. tot a a reac ioneaz i în alte condi ii. i activitatea lor este controlat atât de sistemul nervos. ap rând prin urmare transpira ia palmelor în emo oo sau bufeele de la menopauz . Înaintea pubert ii. . cât i de hormoni. acest mecanism a atins un nivel care nu mai poate face fa ² el lucreaz la capacitatea maxim . Odat ce temperatura corpului a crescut atât de mult. în a a-numitul stadiu µinsensibilµ. cum ar fi palmele i plantele. doar unul din tipuri func ioneaz ² glandele ecrine întâlnite pe tot corpul. cu excep ia buzelor i a unor regiuni ale organelor sexuale. Aceasta înseamn c la fel de bine cum r spund la modific rile de temperatur .realizeaz prin utilizarea unei p r i din energia i c ldura pielii. Tipuri de glande sudoripare: Organismul este acoperit de glande sudoripare ce produc transpira ia.

Nu sunt asociate cu sistemul nervos. au un aspect serpentiform. ceea ce are drept rezultat mirosul nepl cut. transpira ia nu poate duce la sc derea temperaturii i pelicula de perspira ie ce acoper pielea împiedic acest lucru. Se dezvolt i încep s func ioneze în timpul adolescen ei i se g sesc la nivelul axilelor i al areolelor mamare. Men inerea temperaturii: Principiul perspira iei ca sistem de sc dere a temperaturii corpului func ioneaz foarte eficient într-o atmosfer relativ uscat . La microscop. dac nu ne sp l m cu regularitate. secre ia l ptoas i dens pe care o produc determin mirosul specific al corpului. .Glandele apocrine sunt mult mai implicate decât cele ecrine. Dac atmosfera este umed i cald . Aceasta se întâmpl deoarece secre ia gladular interac ioneaz cu bacteriile de la suprafa a pielii.

concep iei i sarcinii. 1. . SISTEMUL DE REPRODUCERE Activitatea sexual este o func ie de baz care nu se întâlne te doar la fiin ele umane. Organele de reproducere: Organele de reproducere la cele dou sexe ² masculin i feminin ² sunt de dou tipuri: organe genitale interne i externe. organele i glandele de reproducere încep s se dezvolte în timpul pubert ii. evenimentele majore implicate în procesul de reproducere sunt sub controlul unor mecanisme reglatoare deosebit de fine. Este necesar datorit nevoii speciei de a se reproduce pentru a supravie ui. La oameni. acest lucru fiind evident în procesul menstrua iei. La femei. Gonadele sunt reprezentate la sexul masculin de testicule i la sexul feminin de ovare. ci i la celelalte vie uitoare.XI. i gonadele.

Sexul masculin: La b rba i. cum ar fi cre terea laringelui la sexul masculin ( care determin îngro area vocii) i apari ia menstrua iei sau menarha ² la sexul feminin. Ace ti hormoni simuleaz cre terea glandelor genitale. veziculele seminale i diferitele conducte ale tractului genital care sunt situate în interiorul cavit ii abdominale. la rândul lor. Aparatul genital masculin este proiectat pentru producerea spermatozoizilor i pentru fecundare.Pubertatea este momentul în care încep s creasc gonadele i devin active sub influen a hormonilor gonadotropi produ i de glanda hipofiz . i glanda prostatic . situate în exteriorul corpului. Ace ti hormoni. stimuleaz produc ia hormonilor sexuali: testosteronul sau androgenii ² la b rba i ² i estrogenii i progesteronul ² la femei. Penisul are un conduct central ² uretra ² de-a lungul c ruia se scurge urina sau . organele genitale sunt scrotul i penisul. ca i a caracterelor secundare.

lichidul seminal în timpul actului sexual. Atunci atinge o lugime de 1012 cm. Penisul este situat. o pung tegumentar ce con ine testicule. În timpul stimul rii sexuale. iar zona în care se conecteaz de abdomenul inferior se nume te r d cin . în mod normal. Erec ia: . într-o stare flasc . cea mai mare parte a penisului este corpul s u. Uretra se întinde de la vezica urinar . an ul care separ glandul de corpul penisului este an ul coronar. Glandul penisului este cea mai sensibil arie. pân la ostiul uretral extern. Lungimea lui variaz între 612 cm. Sperma p trunde în uretr în timpul actului sexual prin intermediul unor ducte seminale sau vase deferente care se deschid în ea dup emergen a din vezic . Un inel muscular strâns la nivelul colului vezical men ine pasajul închis. devine turgescent i intr în erec ie. astfel încât urina este eliminat doar atunci când este nevoie. de obicei cu vârful în sus. anterior fa de scrot. unde este depozitat urina. situat la nivelul glandului.

ea cre te. Prepu ul i glandul: Glandul este protejat de un pliu tegumentar denumit prepu . conduc la orgasm. de asemenea. în final.Cea mai mare parte a penisului este alc tuit din trei grupuri de esuturi responsabile pentru erec ie. cantitatea de sânge care ajunge în aceste zone cre te enorm. când un b rbat este excitat sexual. Aceste zone sunt bogat vascularizate i. . Dup ce ejacularea a avut loc i excita ia sexual a sc zut. acesta se retrage. Tegumentul ce acoper glandul produce o substan gr soas denumit smegm . în acela i timp fiind împiedicat s p r seasc zona. fluxul sanguin scade p nâ la nivele normale i penisul revine în starea flasc pe m sur ce sângele care a determinat erec ia este drenat. care ac ioneaz ca un lubrifiant. presiunea intern . l sând glandul expus stimulilor care. mai gros i ami rigid. Pe m sur ce penisul se m re te în timpul erec iei. Aceast înc rcare cu sânge face penisul mai lung.

facilitând mi carea prepu ului pe gland. Îndep rtarea acestei substan e prin igiena local prezint importan : la unii b rba i, smegma tinde s se acumuleze, formând un produs mirositor cu consisten brânzoas , care poate produce dureri sau inflama ii la nivelul prepu ului ² o stare denumit balanit . Balanitele repetate sau persistente reprezint , uneori, un motiv medical pentru evacuareacircumciziei ² care este, în mod normal, o practic social sau religioas . Testiculele: Adultul normal de sex masculin are dou testicule care se dezvolt în embrion dintr-o creast de esut în partea posterioar a abdomenului. Când testiculele s-au format, ele coboar treptat în interiorul abdomenului, astfel încât în momentul na terii fiecare testicul ajunge la pozi ia final din scrot. Testiculele au o func ie dubl . Mai întâi, reprezint sediul de prodecere al spermatozoizilor, fiecare spermatozoid con ine toat informa ia genetic a

individului respectiv. În al doilea rând, testiculele con in celule care secret testosteronul, hormon sexual masculin, i determin , în consecin , caracteristicile masculine cum ar fi vocea profund , distribu ia tipic a p rului i a esutului adipos. Aceste dou func ii sunt îndeplinite de dou seturi de celule complet diferite; una din func ii poate s fie deficitar , f r ca cealalt s fie afectat . Testiculele sunt structuri ovalare. În partea posterioar a fiec ruia este ata at o structur mai mic , în form de virgul , care se nume te epididim. Epididimul este format dintr-o serie de microtubuli care colecteaz sperma de la testicule. Ace ti tubuli se unesc pentru a forma un duct unic, ductul deferent, care transport spermatozoizii c tre baza vezicii urinare. Toate aceste structuri, cu excep ia ductului deferent, sunt de dimensiuni microscopice. Fiecare testicul este suspendat în scrot de c tre cordonul spermatic, care con ine ductul deferent, artera i vena testicular .

Aceste trei structuri sunt înconjurate de fibre musculare care formeaz mu chiul cremaster. De aceea, cordonul spermatic îndepline te dou func ii: mai întâi, asigur aportul sanguin la testicule; în al doilea rând, conduce spermatozoizii nou forma i de la testicule. Spermatozoizii: Acesta este numele conferit celulelor reproductive masculine. Singura lor func ie este de a realiza fertilizarea prin unirea cu celula feminin , ovulul. Fiecare spermatozoid are 0.05 mm lungime i o form de flagelat. Are trei sec iuni principale reprezentate de cap, sec iunea median i coada (flagelul). Partea anterioar a capului ² acrozomul ² con ine enzime specifice, care permit penetra ia spermatozoidului în ovul, realizând astfel fertilizarea. Partea median con ine structuri denumitemitocondrii, care furnizeaz energia necesar pentru a asigura mobilitatea spermatozoidului c tre ovul.

Singura func ie a flagelului este de a propulsa spermatozoidul, rol pe care îl îndepline te printr-o mi care ondulatorie, determinând o vitez de aproximativ 3-3.5 mm pe minut. Spermatozoizii sunt alc tui i din diferite substan e chimice i material genetic. Acestea sunt cromozomii care poart amprenta genetic a tat lui i care vor determina caracteristicile mo tenite pe cale patern de c tre copil. Spermatozoizii transport mesajul genetic care determin sexul copilului. Producerea spermatozoizilor: Producerea eficient a spermatozoizilor necesit o temperatur cu aproximativ 3°C mai sc zut decât a restului corpului. Ca urmare, producerea lor are loc în afara organismului, în scrot. esuturile înconjur toare ajut la reglarea temperaturii testiculelor situate în scrot prin contrac ii în condi ii de frig i printr-o cre tere a aportului sanguin ce disipeaz c ldura când temperatura devine prea ridicat .

spermatozoizii se dezintegreaz i sunt reabsorbi i. denumit lichid . Aici. epididimul poate fi golit prin trei sau patru ejacul ri pe parcursul a 12 ore. dou glande care se deschid în ampul . spermatozoizii se mi c de-a lungul ductelor deferente ² dou canale care ajung de la testicule la glanda prostatic ² i într-o zon de depozit suplimentar. Ejacularea: Înainte de apari ia ejacul rii. spermatozoizii necesitând între 60-72 de ore pentru matura ia complet . Dac nu apare nici o ejaculare. Spermatozoizii nou forma i intr apoi prin tubii seminiferi în epididim. Aceast secre ie. care este localizat în partea posterioar a testiculelor.Produc ia de spermatozoizi ² la o valoare de la 10 pân la 30 miliarde pe lun ² are loc în tubii seminiferi dintesticule. sperma prime te o secre ie suplimentar de la veziculele seminale. numit ampul . Aceasta este zona de stocare i de dezvoltare. sunt necesare aproximativ dou zile pentrureumplerea sa. De fapt.

La acest nivel are loc fecunda ia dac este prezent un ovul. Glanda prostatic : Glanda prostatic are o form de nuc i este întâlnit numai la b rba i. spermatozoizii trec prin cervix în uter. stimuleaz mobilitatea ² capacitatea de a se mi ca spontan ² a spermatozoizilor i favorizeaz supravie uirea lor în secre ia vaginal . împreun cu care formeaz lichidul seminal. Glanda prostatic ² prin care spematozoizii trec în timpul ejacul rii ² produce o cantitate mic de lichid.seminal. Odat ajun i în vagin. ce confer i ea spermatozoizilor o mobilitate mai mare. De i func ia exact a lichidului . datorit mobilit ii lor. Este situat labaza vezicii urinare i înconjoar uretra. În momentul ejacul rii. Aceast gland produce o secre ie ce se adaug lichidului spermatic. spermatozoizii i lichidul seminal sunt expulza i din ampul i epididim în uretr printr-o serie de contrac ii musculare. de unde î i continu drumul spre tubele Fallopio.

La baz . problemele asociate cu aceast gland pot afecta frecvent func ia vezicii urinare. Datorit pozi iei sale în organism. formeaz vulva. ele devin mai sub iri i fuzioneaz cu perineul.prostatic este necunoscut . dar acest aspect particular apare în mod obi nuit la b rba ii în vârst . labiile majore se continu cu pielea i p rul. Sexul feminin: Sitemul de reproducere al femeii are o dubl func ie: prime te spermatozoizii i produce ovulele care pot fi fertilizate. se crede c unul din rolurile sale este de a men ine mobilitatea spermatozoizilor. favorizând fecunda ia. La extremitatea superioar . Organele genitale externe ale femeii sunt clitorisul i labiile. P r ile proeminente ale vulvei sunt cele dou perechi de labii. Cele situate în exterior i cu dimensiuni mai mari ² labiile majore ² sunt pliuri tegumentare care acoper i protejeaz celelalte structuri. care. împreun . dând na tere unui copil. care acoper .

Între labiile majore sunt situate labiile minore. formând o glug protectoare pentru clitorisul sensibil. ele protejeaz deschiderea uretrei. Înainte de debutul activit ii sexuale.stratul de esut adipos situat deasupra osului pubian. Aria dintre labiile minore este ocupat de un spa iu denumit vestibul. În partea posterioar a labiilor minore se afl fur eta care se rupe frecvent în timpul primei na teri. de fapt. divizându-se în pliuri ce îl înconjoar . echivalent cu prepu ul i o band conectoare ce se nume te fren. Acesta este variabil ca form . muntele pubian sau veneric ² denumit frecvent muntele lui Venus. o structur similar cu penisul. un semn al virginit ii. Reprezint . m rime i grosime. pân acolo încât prezint gluga epitelial format e c tre labii. Clitorisul i glandele: Clitorisul are. Resturile himenului întâlnite la multe femei în jurul vestibulului sunt numite caruncule mirtiforme. Ele se unesc deasupra clitorisului. acest spa iu este închis de himen. . De asemenea.

care se g sesc imediat inferior de clitoris i au o secre ie alcalin ce reduce aciditatea normal a vaginului. un organ cu rol în excita ia sexual .în principal. astfel încât orificiul vaginal devine mai umed i permite intrarea penisului. Func ionarea clitorisului în erec ie ² fie datorit mi c rii penisului în timpul actului sexual. se umple cu sânge i devine erectil. iar glandele Bartholin intr în activitate. Este extrem de sensibil i. de m rimea unui bob de maz re i nu . Acestea sunt glandele Bartholin i ele î i elimin secre ia atunci când o femeie este excitat sexual. la orgasm. Exist dou perechi de glande situate la nivelul vulvei. Alte p r i ale vulvei r spund de asemenea la stimularea sexual : labiile con in esut erectil i devin frecvent turgescente în timpul actului sexual. Celelalte se g sesc la baza vestibulului. fie prin alte mijloace ² conduce. Aceste glande sunt. când este stimulat esutul s u spongios. Primele sunt glandele Skene. în mod normal. de obicei.

formând por iunea inferioar a canalului na terii. Vaginul unei feti e este. Vaginul: Vaginul este canalul care une te vulva de uter. Mucoasa vaginal este mai sub ire în copil rie i la menopauz decât la femei de vârst fertil . mai mic decât cel al unei femei mature.i volumul i devenind sensibile. Vaginul joac rol important în timpul actului sexual i al na terii. la infec ii venerice sau de alt natur . se formeaz un abces la nivelul acestora ² abcesul Bartholin ² ceea ce poate necesita o incizie pentru eliminarea puroiului.proemin la suprafa . În unele cazuri. totu i. Aceste modific ri sunt influen ate. Ele sunt sensibile. de c tre hormonii secreta i de ovar. În timpul vie ii unei femei. în mod evident. În cursul na terii are loc un rol relativ pasiv. fiind capabil s se dilate suficient pentru a . Aceast condi ie (Bartholinit ) necesit tratament cu antibiotic. în mare m sur . ace tia sunt denumi i estrogeni. m rindu. vaginul sufer mai multe mofic ri.

dar c ptu it cu un strat celular numit epiteliu scuamos. Aceste caracteristici u ureaz distensia vaginului în timpul actului sexual i al na terii. Anusul este separat de vagin printr-un esut fibro-muscular denumit centrul perineal. Uretra este situat pe peretele anterior al vaginului. Doar recent am început s în elegem unele din modific rile ce apar în vagin în timpul actului sexual.permite epulzia copilului. vaginul devine moderat alcalin. Structura: Vaginul este un canal cu o lungime de 7 cm pân la 9 cm înconjurat de esuturi fibroase i musculare. În timpul perioadei fertile din via a femeii secre iile vaginale sunt u or acide. În aceste circumstan e. dar în perioada prepubertal i în anii de dup menopauz . iar rectul ² posterior de treimea superioar a peretelui vaginal. Pere ii canalului sunt de obicei alipi i unul de cel lalt i prezint multe pliuri. determin dureri . bacteriile se dezvolt i. ocazional. Acest lucru inhib cre terea bacteriilor patogene în vagin.

cum ar fi alergarea sau c l ria. De obicei. ca un semn al virginit ii. Aceast cantitate cre te în timpul ovula iei i al excita iei sexuale. Totu i. o condi ie denumit vaginit atrofic . a fost denumit dup zeul grec al c s toriei Hymen. Himenul nu are nici o func ie fiziologic cunoscut . Prezen a unei anumite cantit i de secre ie este normal la toate femeile. himenul prezint diferite forme i m rimi i nu poate fi considerat un indicator sigur al virginit ii. Pere ii vaginului sunt bine lubrifia i de secre iile canalului cervical i al glandelor Bartholin. Masturbarea i . sau semnul virginit ii. dar a dobândit o mare importan în aproape toate culturile. cu orificii multiple i poate fi u or lezat în timpul exerci iilor fizice. În timpul actului sexual. ele se preling pe toat suprafa a epiteliului vaginal. Himenul. este de grosime mic .i discomfort.

himenul este rupt în timpul contactului sexual. în special labiile minore i vaginul inferior. organele genitale. sunt necesare . se contract involuntar. Aceast stare se nume te vaginism. În contradic ie cu credin a popular . Poate fi tratat cu ajutorul unui consilier psihosexual. de obicei. devin turgescente i cantitatea secre iilor locale cre te.implantarea tampoanelor poate produce ruptura himenului. incluzând pe cei ce înconjoar vaginul. dar. Aceasta determin îngustarea vaginului i actul sexual devine dureros. mu chii pelvisului. Spermatozoizii care vin în contact cu zona genital pot traversa orificiile himenului pân în canalul vaginal. În timpul orgasmului. Dac o femeie are o stare particular de tensiune sau anxietate în timpul actului sexual. cel mai frecvent. Func iile vaginului: În timpul excita iei sexuale. De i condi ia în care se afl himenul nu este o dovad a virginit ii. ace ti mu chi se vor contracta. un himen intact nu previne sarcina.

în cursul urm torului ciclu menstrual. La o femeie nulipar . cervixul poate fi sim it ca o mic gropi . Cervixul are o form relativ cilindric i por iunea inferioar proemin în vagin. În timpul na terii.mai multe luni pân când femeia se poate bucura pe deplin de via a sexual . În timpul sarcinii. La palpare. cap t o form de fant . permitând cre terea f tului i asigurându-i . dup na tere. Crevixul are aproximativ 2. Uterul: Uterul este compus din dou p r i majore ² corpul organului i cervixul sau olul ² i este capabil de schimb ri majore în timpul perioadei fertile a unei femei. acesta se dilat pentru a permite trecerea copilului i. uterul se destinde.5 cm în lungime i este str b tut de un canal prin care se deschide superior în uter i inferior în vagin. endometrul este eliminat în cursul menstrua iei i este înlocuit treptat. De la pubertate la menopauz . orificiul extern al colului este circular i de dimensiuni mici.

pentru a permite expulzia copilului i a aplacentei. Când f tul este matur. s-a raportat apari ia acestui eveniment chiar la 36 de zile dup na tere. vasele mari care au aprovizionat placenta. el revine rapid la starea anterioar . Rareori. În acela i timp. uterul se contract strâns. Dup aceea. mental i fizic. devenind capabil s ad posteac un alt ou. Dup na tere. ca o femeie s aib un copil. Pozi ia: . care sunt eliberate de esutul uterin. când ar fi evident neconvenabil. uterul î i modific rolul i începe s se contracte.protec ia i nutri ia. pentru a închide. Toate aceste modific ri în func ionarea uterului sunt orchestrate de hormonii elibera i de glanda hipofiz i de ovare i de substan e asem n toare denumite prostaglandine. Felul în care ac ioneaz aceste substan e ne este complet în eles. Uterul pare s nu aib nici o func ie înainte de pubertate i dup menopauz . este împiedicat contrac ia fibrelor musculare.

aproximativ . ce transport lunar ovulul eliberat de unul din ovare. cervixul. tubele Fallopio. mucoasa uterin este eliminat la menstrua ie. uterul î i m re te dimensiunile. Situat în interiorul oaselor centurii pelviene.La o femeie adult . Extremitatea inferioar a uterului. Exist mecanisme speciale pentru prevenirea r spândirii infec iilor pe aceast cale pân în cavitatea abdominal . Uterul este sus inut în pelvis de mu chii plan eului pelvin i de benzile de esut conjunctiv i vase sanguine care îl ata eaz de pere ii laterali ai pelvisului. În acest mod. uterul este un organ cavitar aproximativ de m rimea i forma unei pere mici. proemin în vagin. astefl încât. cervixul secret anticorpi protectori i aciditatea natural a vaginului inhib dezvoltarea bacteriilor patogene. iar cea posterioar pe rect. Astfel. În timpul sarcinii. Fa a anterioar a uterului este a ezat pe vezica urinar . uterul reprezint o parte dintr-un traiect ce leag cavitatea abdominal de mediul extern. Uterul prezint dou tube uterine.

Varia iile în dimensiune sunt controlate de secre ia hormonilor sexuali. În prima jum tate a ciclului menstrual al unei femei. La aproximativ 38 de s pt mâni. deasupra pubisului.dup 12 s pt mâni. uterul se atrofiaz . dac ovulul a fost fertilizat. Dac ovulul nu a fost fertilizat. poate fi palpat la nivelul cavit ii abdominale. numai poate fi palpat în abdomn. tot în mod normal. Ovarele: Ovarele sunt componente ale sistemul de reproducere feminin. care controleaz . de asemenea. atinge în mod normal marginea inferioar a coastelor i la aproximatix 2 s pt mâni dup na tere. Momentul . Dup menopauz . o transformare în continuare. endometrul este eliminat în timpul menstrua iei. care au rolul de a produce i elibera ovulul matur. i transform rile endometrului. endometrul î i m re te grosimea pân în momentul eliber rii ovulului. Cre terea înceteaz dup aceea. dar apare o secre ie bogat în substan e nutritive.

De la prima menstrua ie pân la menopauz .când ovulul este fertilizat de c tre un spermatozoid marcheaz începutul unei noi vie i umane. Deasupra fiec rui ovar se deschide infundibulul tubelor Fallopio. Pozi ia ovarelor este men inut de ligamente puternice i elastice. prev zut cu franjuri. o regiune a corpului delimitat de oasele pelvine. componente esen iale ale sistemului hormonal sau endocrin al organismului. ovarele elibereaz un ovul în fiecare lun . nu exist o conexiune direct între ovar i deschiderea tubei. fiind situate fiecare lateral fa de uter. Motivul acestei neregularit i poate fi dedus prin examinarea la microscop a structurii . ovarele au un aspect relativ neregulat. care face leg tura cu uterul. în form de migdal . de asemenea. Ovarele sunt dou structuri de culoare gri-roz. fiecare având aproximativ 3 cm în lungime i un centimetru în grosime. De i sunt foarte apropiate. Ele sunt situate în pelvis. Ele sunt. La o femeie matur .

Când foliculul este complet dezvoltat i ovulul este matur. Mecanismul exact prin care acest proces are loc este înc un mister. Ovulul este . foliculii ovarieni în matura ie apar ca ni te sfere ce con in mici aglomer ri de celule. Centrul ovarului este ocupat de un esut elastic fibros ce func ioneaz ca un suport pentru stratul extern ce con ine foliculii. Ovula ia: La microscop. celulele esutului folicular permit ie irea ovulului. sau folicul. mii de ovule imature aflate într-un înveli sferic. În centrul acesteia se g se te ovulul în stadiile finale de matura ie. pot fi observate la periferia ovarului. Pe m sur ce ace ti foliculi se m resc i dup eliberarea ovulului. Din celule acestui strat delimitant se formeaz ovulele. Mai u or de observat sunt foliculii ce con in ovule aflate în diferite stadii de matura ie. Înveli ul ovarului este un strat de celule denumit epiteliu germinativ. produc aspectul neregulat caracteristic al suprafe ei ovarului.interne.

prin fluxul sanguin. sau fimbrii. un alt hormon hipofizar. Sub influen a estrogenilor. Estrogenii stimuleaz i sinteza proteinelor din organism i reten ia de lichide.apoi preluat de c tre termina iile franjurate. Dac ovulul nu a fost fertilizat. eliberând ovulul. Pe lâng rolul de a produce ovulele. ca glande endocrine. Func ia corpului galben este aceea de a ajuta men inerea sarcinii. luteinizant sau LH. ale tubei Fallopio. el produce propriul s u hormon ² progesteronul. la ovare. ovarele func ioneaz . care ajunge. i secre ia hormonilor estrogeni. Dup ce un folicul s-a maturat i rupt. de asemenea. Ea produce mai întâi un hormon denumit foliculinostimulant (FSH). de asemenea. mucoasa uterin se îngroa . preg tindu-se pentru primirea oului. Func ia ovarian este sub controlul glandei hipofize. în aproximativ . intr în ac iune i declan eaz dezvoltatea corpului galben (corpus luteum) în foliculul gol. FSH declan eaz .

dou s pt mâni. atunci corpul galben î i cotinu func ia pân la formarea placentei i menstrua ia nu mai apare. Un b rbat produce aproximativ 400 milioane de spermatozoizi la fiecare ejaculare. concep ia este foarte probabil . Ace tia sunt înconjura i de lichidul seminal. Este un proces complex. Concep ia i reproducerea: Concep ia reprezint unirea dintre un spermatozoid i un ovul. Producerea de FSH reîncepe i ciclul se reia. care protejeaz spermatozoizii împotriva acidit ii vaginale. Dac ovulul a fost fertilizat. Dac actul sexual se petrece în perioada ovula iei. pentru succesul c ruia sunt necesare o ultitudine de condi ii. Odat depu i în vagin. 2. spermatozoizii încep s se deplaseze de-a lungul vaginului . secre ia de progesteron se opre te i mucoasa uterin este eliminat prin menstrua ie lunar . corpul galben se astrofiaz .

Dac un ovul este prezent deja în tub . Mobilitatea este asigurat de mi c rile viguroase ale flagelilor. Fiecare spermatozoid transport o . Acesta este un mod natural de selec ie pentru a asigura înl turarea de la fertilizarea ovulului a spermatozoizilor leza i sau bolnavi. Spermatozoizii pot tr i în tubele Fallopio cel mult trei zile. Acest traseu de aproximativ 20 cm dureaz 45 minute i doar în jur de 2000 de spermatozoizi vor supravie ui în final. Dup aceea. fiind gata de a fuziona cu un ovul.i. dac ovula ia are loc. O parte din spermatozoizi nu ajung s fac acest traseu i ei vor fi distru i de mediul acid din vagin. la uter. Fertilizarea (fecunda ia): Milioanele de spermatozoizi care au ajuns în uter sunt hr ni i de mucusul alcalin al canalului cervical. fertilizarea are loc imediat. Fertilizarea este realizat atunci când un spermatozoid penetreaz suprafa a ovulului. ei c l toresc pân în tubele Fallopio. prin cervix.

dezvolt mici proiec ii care ajut la nidarea în mucoasa uterin . Timp de 72 de ore. s-a produs procesul de concep ie complet. unde poate fi hr nit i astfel debutând o sarcin . nideaz în peretele uterului matern. facilitând penetra ia unui singur spematozoid. în . pân când se produce un ou cu 64 de celule. Ovulul i spermatozoidul (care i-a pierdut flagelul) fuzioneaz . care ajut la lichefierea înveli ului extern al ovulului. formând un singur nucleu. începe s se divid în dou celule. placenta devine un organ separat. celulele continu s se divid . Placenta: Placenta se formeaz atunci când o parte specializat a oului. care. restul spermatozoizilor mor. În acest timp. Odat ovulul fecundat. denumit trofoblast. Pân în s pt mâna a 12-a. O dat cu nida ia. Oul c l tore te c tre uter în aproximativ 7 zile (ziua a 21-a a unui cuclu de 28 de zile). apoi.enzim (o substan responsabil pentru catalizarea proceselor chimice ce sus in via a).

d unând f tului. oxigenul . În sfâr it. ca o barier ce protejeaz f tul de substan ele poten ial nocive. care împiedic noi ovula ii sau . Dou straturi de celule men in separat circula ia sângelui fetal de a celui matern din interiorul placentei. traversa placenta. de asemenea. Toat hrana i oxigenul de care f tul are nevoie sunt primite de la mam i este capabil s elimine orice produ i de degradare înapoi în corpul matern. produ ii de degradare i hormonii trec de la f t la mam .momentul na terii. nutrimentele i hormonii ² de la mam la f t. de i multe medicamente pot. de asemenea. spongioas i de form discoidal . placenta produce o serie de hormoni. de care f tul este ata at prin cordonul ombilical. Unii anticorpi materni pot. dar multe substan e pot trece de la mam la f t. Dioxidul de carbon. totu i. cânt re te aproximatix 500 g i este de culoare ro ie închis. Placenta ac ioneaz . traversa placenta. Aceast func ie vitalã de schimb este îndeplinit de placent .

de asemenea. Sarcina este divizat în trimestre. probabil. inhib contrac iile înainte de începerea travaliului. ovulul fecundat este denumit embrion. Înainte de aceast dat . dezvoltarea sânilor în vederea hr nirii nou-n scutului i depozitarea gr similor pe coapse. de fapt. Ei stimuleaz . în cea de-a doua s pt mân a primului trimestru. dar. ca o viitoare surs de enegie. sarcina începe. de fapt. abdomen i fese. Timp de . când ovula ia este cea mai probabil i fertilitatea femeii este maxim . de aceea.apari ia de noi cicluri în timpul sarcinii. concep ia are loc probabil între a 10-a i a 14-a zi a ciclului menstrual. Al i hormoni stimuleaz m rirea dimensiunilor uterului i. Dezvoltarea f tului: ÅF tµ este numele atribuit copilului nen scut din momentul în care poate fi recunoscut ca o fiin uman în dezvoltare (de la aproximativ dou luni de la fertilizarea ovulului). În acest stadiu. sarcina este reprezentat de o celul fertilizat sau ou.

formând un mic grup de celule numit morul . .aproximativ trei zile dup fertilizare. divizându-se i redivizându-se. oul se deplaseaz de-alungul tubei Fallopio.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful