Anatomia Omului

ANATOMIA OMULUI

I. STRUCTURA ORGANISMULUI
Anatomia omului este studiat în general prin observarea multiplelor i variatelor organe ale corpului. Multe dintre acestea pot fi grupate laolalt în diferite sisteme, pe baza modului în care unele organe i structurile asociate lor ac ioneaz împreun pentru a îndeplini func iile specifice ale organismului. În final, toate sistemele ² i celulele minuscule care sunt componentele de baz ale tuturor organelor i esuturilor ² sunt implicate în men inerea s n t ii i a unei st ri de echilibru intern ale organismului în prezen a unor factori constant variabili.

1. Organele:
Prin structur se în elege modul în care anumite elemente sunt puse laolalt

pentru a forma organe. În cazul corpului uman, se poate vorbi despre aceast structur enorm de complicat având în vedere elementele ei de baz i considerând modul în care se potrivesc împreun . Aceasta este, în esen , obiectul de studiu ² descrierea formei i a planului de organizare a corpului. Deoarece structura unui organ este în corela ie cu func ia sa, anatomia i fiziologia sunt strâns legate . Un organ reprezint un element distinct, compus din diferite esuturi cu o structur i func ie specifice. De aceea reprezint un element convenabil pe care se poate baza studiul corpului uman. Înaintea unei abord ri în detaliu este necesar o privire asupra organelor importante ale organismului care sunt con inute în trei mari cavit i: craniul, toracele i abdomenul. a.Cavitatea cranian : Craniul este constituit din dou p r i: cavitatea cranian , care ad poste te

creierul; i fa a care reprezint un cadru de sus inere pentru ochi, nas i gur . Creierul umple complet cutia cranian . Cre terea lui este cea care determin forma craniului. Ini ial, oasele craniului sunt unite prin cartilaje, care permit mi c rile oaselor. Cartilajul este înlocuit treptat de c tre os în primele 18-24 luni de via , dup care craniul devine rigid. Creierul are aspectul unei mase moi de consisten gelatinoas , care poate fi u or strivit . Este învelit într-o membran tisular rezistent , denumit duramater, i aceasta, împreun cu oasele craniului, protejeaz creierul. Totu i, dac creierul este lezat i, prin urmare, este edema iat, esutul s u poate fi în continuare distrus prin strivire la contactul cu înveli ul osos exterior. Cavit ile mai mici din craniu includ fosele nazale i mult mai micile sinusuri sau cavit i aeriene care comunic cu aceasta. Mandibula este considerat , de obicei, ca un accesoriu al craniului.

La baza craniului exist mai multe orificii care permit trecerea arterelor, nervilor i venelor. Cel mai mare dintre ele, denumit foramen magnum (gaura occipital ), este orificiul de intrare al m duvei spin rii.

b.Cavitatea toracic : Toracele sau pieptul este o cu c osoas care con ine dou din cele mai importante organe ale corpului: pl mânii i inima. Func ia de baz a acestora este de a transfera oxigenul din aer la esuturi, unde este esen ial pentru procesele vitale. Cu ca toracic este localizat imediat sub piele. Include în totalitate pl mânii i inima, inclusiv suprafe ele lor inferioare, i are form de clopot. Este articulat de coloana toracic i este închis de diafragm, mu chiul ce separ toracele de abdomen. Între coaste exist al i mu chi denumi i intercostali. În consecin , peretele toracic

iar dioxidul de carbon ² produs rezidual de catabolism ² trece în sens opus.constituie o pung muscular în form de clopot ² având drept suport coastele ² care. Când pleura se inflameaz . numite bronhii. Pl mânul stâng i drept ocup majoritatea toracelui i sunt conecta i la trahee prin bronhiile principale. Membrane asem n toare acoper pl mânii i inima. prin mi c ri de expansiune i relaxare. Inima prime te sânge din organism prin . Din bronhiile principale ale fiec rui pl mân se desprind conductele aeriene mai mici sub form arborescent . d na tere st rii cunoscute drept pleurezie. care conduc aerul la alveolele pulmonare. Inima se g se te între cei doi pl mâni în interiorul propriei membrane seroase. este capabil s absoarb i s elimine aerul din pl mâni prin traheea care porne te din torace spre gât. Tot interiorul cavit ii este acoperit de o membran denumit pleur . unde oxigenul este extras din aer i difuzat în sânge.

În afar de inim i pl mâni. În abdomen exist un mare num r de organe.Cavitatea abdominal : Abdomenul este cea mai mare cavitate a corpului. Timusul joac un rol important în reglarea mecanismelor de ap rare. situat în por iunea superioar a toracelui. Sângele înc rcat cu oxigen se întoarce la atriul stâng i ventriculul stâng. în p r ile superioare de coaste. partea anterioar a abdomenului este un perete muscular gros. anterior traheei.intermediul cavit ilor drepte (atriul drept i ventriculul drept) i îl pompeaz în pl mâni. de asemenea. care este situat imediat dup diafragm. întinzându-se de la diafragm pân la bazin. toracele con ine esofagul. Delimitat posterior de coloana vertebral . c. frecvent . de unde este expulzat în principala arter a corpului ² aorta. care transport hrana de la cavitatea bucal pân în stomac. o gland denumit timus. Exist .

O re ea imens de vase sanguine deserve te toate organele i nervii abdominali. Tractul alimentar reprezint sistemul de prelucrare i excre ie a alimentelor ² descompune alimentele în substan e care pot fi absorbite în sânge pentru a fi transportate în alte p r i ale corpului i elimin reziduurile nedigerabile. care face parte din sistemul vascular limfatic. Aproape tot tractul alimentar este situat în interiorul abdomenului. fiecare legat de vezic printr-un conduct denumit ureter. În sus inerea func iilor tractului alimentar intervin glande abdominale importante. care se gole te prin anus. începând cu stomacul a ezat sub diafragm i sfâr ind cu rectul. aproape toate organele sexulae se g sesc . În spatele canalului alimentar se g sesc rinichii. Strâns legat de aparatul urinar este aparatul de reproducere. La femei. în plus. cum ar fi ficatul i pancreasul i.denumite viscere. care se afl în partea inferioar a abdomenului i în care urina este acumulat înainte de evacuare. splina.

în afara organismului. i cavitatea abdominal . în acela i timp. Peritoneul are func ia de a permite mi c ri relativ libere ale variatelor structuri din abdomen. În timp ce peritoneul acoper organe cum ar fi stomacul. Partea de peritoneu cae acoper organele se nume te peritoneu visceral. la fel ca splina. abdomenul este prev zut cu o membran denumit peritoneu. Poate p rea imposibil ca atât de multe organe vitale s încap într-un spa iu atât de mic. iar cea de-a doua este . înainte de na tere. Peritoneul acoper toate organele con inute în interiorul abdomenului. Astfel.în interiorul organismului. pancreasul. iar la b rba i o parte din organele sexuale coboar . dar cei 10 m (33 picioare) de intestin sunt plia i i astfel pot avea loc în interiorul abdomenului. stomacul i intestinele sunt acoperite de peritoneu. vezica urinar . uterul i apendicele. de care organele sunt ata ate prin mezenter. Penrtru fixarea organelor. în pozi ia lor definitiv . el c ptu e te. ficatul.

Membranele sinoviale acoper suprafe ele articulare i tendoanele. membranele mucoase con in celule specializate pentru a secreta lichidul fluid . astfel încât orice leziune sau inflama ie ce apare la nivelul acestuia este resim it ca o durere localizat acut . 2. cum ar fi tractul alimentar.denumit peritoneu parietal. în principal. Peritoneul parietal are o inerva ie senzitiv bogat . Peritoneul visceral nu este atât de sensibil i durerea apare dac intestinul este trac ionat sau destins. O categorie special . protejeaz creierul i m duva spin rii. Exist cinci tipuri principale de membrane. Dup cum sugereaz i numele. Mucoasele seroase înconjoar organele din torace i abdomen. meningele. la marginea structurilor cavitare. Membranele mucoase se g sesc. Membranele: Membranele sunt straturi simple de esut care acoper sau separ celulele.

care este eliminat în fiecare lun . în special endometrul sau membrana uterin . Din ele iau na tere cilii care se mi c în Åvaluri concomitenteµ pentru a împinge corpii str ini nocivi. Tendoanele. Membranele sinoviale se g sesc la nivelul articula iilor mobile i au forma unor pungi con inând fluidul lubrifiant denumut lichid sinovial. Membranele care delimiteaz intestinele se pliaz în deget de m nu . Unele membrane mucoase. amigdalelor i a întregului tract alimentar umede i elastice. de asemenea. cum ar fi praful. în special cele din tractul respirator. Printre func iile acestuia se num r lupta împotriva infec iilor (con ine anticorpi) i men inerea laringelui. Exist . înapoi spre laringe pentru a fi expectora i în afara organismului. membrane mucoase în sistemul de reproducere sau sexual. în timpul menstrua iei. benzile de .denumit mucus. con in i celule cu func ii adi ionale. formând vilozit ile pentru a cre te suprafa a de digestie.

toate organele sunt acoperite de o membran seroas cunoscut sub numele de peritoneu. În cavitatea toracic exist dou membrane seroase denumite pleure. La începutul fiec rei noi vie i . membranele au o func ie special temporar . În abdomen. F tul în dezvoltare este înconjurat în uter de o membran special .esut fibros care leag mu chii de oase sunt înconjurate de o teac sinoval . . Dup na tere. asigurând protec ia împotriva îmboln virii i reducând în mare m sur frecarea de organele învecinate. Membranele seroase sunt înveli uri pentru organele din torace i abdomen. Acesta con ine un lichid în care f tul pur i simplu plute te. acesta este eliminat împreun cu placenta. denumit sacul amniotic. creând astfel un sistem ideal pentru absorb ia ocurilor. în scop protector i lubrifiant.

pielea (tegumentul) este. În acele p r i ale scheletului în care este necesar mai mult flexibilitate intr în func ie cartilajele.II. Oasele reprezint un . proiectat pentru a asigura maximum de for i mobilitate. Fiecare os are o form particular . deoarece are un rol specific. Oasele i cartilajele: Scheletul unui adult este foemat din aproximativ 206 oase. un organ ² cu cea mai mare suprafa ² care nu numai c protejeaz organele interne fa de leziuni. SISTEMUL OSOS TEGUMENTUL I Structura de sus inere a corpului uman este un miracol de construc ie complex . 1. de asemenea. dar ajut . Înveli ul extern al corpului. de fapt. dar articula iile i ligamentele lor sunt cele care fac din schelet un ansamblu extrem de bine coordonat. la reglarea temperaturii corpului.

rupte sau strivite. În plus. scheletul reprezint cadrul care sus ine celelalte p r i ale corpului. Fiind legate între ele prin artticula ii i mi cate de c tre mu chii ata a i la ambele extremit i. Acest tip de celule produce ceea ce este denumit din punct de vedere tehnic un cadru de esut fibros. un material la fel de rezistent ca betonul. Oasele sunt la fel de puternice i rezistente ca betonul i pot suporta mari greut i f r a fi îndoite. oasele sunt formate din celule. asigurând în acela i timp un grad ridicat de mobilitate. Rezultatul final este o . Ca oricare alte componente ale organismului.srat exterior dur i gros i un interior moale. prin calcificare. În interiorul acestui cadru exist o re ea de substan mai dur care d . furnizând soliditate cadrului de esut fibros. o substan fundamental relativ moale i pliabil . ele formeaz spa ii (cavit i) care servesc la protejarea organelor moi. m duva.

a. unele din acestea fuzioneaz pentru a forma segmente mai mari. Într-un stadiu ulterior. Cre terea osoas : Când oasele încep s creasc . Craniul unui nou-n scut este un bun exemplu în acest sens. ele dezvolt canalul medular. Aceasta reprezint o lege natural a ingineriei structurale din care natura î i ia toate avantajele în ceea ce prive te formarea oaselor. reducându-i îns . de-a lungul anilor. Formarea canalului medular reduce foarte pu in rezisten a osului. scheletul nou-n scutului este alc tuit din aproximativ 350 de oase. un nou-n scut are mai multe oase în corpul lui decât un adult.structur extrem de rezistent cu o flexibilitate remarcabil . foarte mult greutatea. Dac craniul acestuia ar fi la . în acela i timp. Canalul medular con ine m duva osoas în care are loc producerea celulelor sanguine. La na tere. acestea sunt complet solide. în cursul na terii acesta este supus unei presiuni într-un canal îngust. De i pare surprinz tor.

Procesul de cre tere are loc printr-o m rire a lungimii oaselor bra elor. aceste fontanele se închid treptat. pur u simplu ar fi imposibil pentru copil s treac prin canalul pelvin. ci i din cartilaje care sunt mult mai flexibile. Dup na tere. Pe m sura cre terii organismului se înt resc treptat înspre o consisten osoas ² un proces numit osificare. cre terea în lungime a oaselor se opre te. Scheletul unui copil este format nu numai din oase. din cartilaj mai mult decât din os i din acest motiv zona cartilajului de cre tere nu este aparent pe radiografie. Odat ce suprafa a de cre tere s-a transformat în esut osos. picioarelor i a coloanei vertebrale. care continu i la vârsta adult . Suprafe ele de cre tere se osific la toate oasele într-o . Oasele luingi ale membrelor au câte o suprafa de cre tere la fiecare extremitate i acestea reprezint locul de unde porne te cre terea. în principal.fel de inflexibil ca a unui adult. Suprafa a de cre tere este format .

Maturitatea complet a scheletului nu se atinge pân la 20 de ani. Cartilajele: Cartilajele sau zgârciul constituie o component moale. care formeaz scheletul membrelor. a scheletului corpului. La adul i se g se te mai ales în articula ii. Acest lucru este important în special pentru oasele lungi. Modelarea oaselor are loc în special în timpul cre terii i persist toat via a. rezistent . ceea ce face posibil un contact mai bun la nivelul suprafe elor articulare unde acesta este necesar în cel mai înalt grad. acoperind extremit ile osoase i în alte puncte strategice ale scheletului.ordine precis . Ele sunt mai largi la cele dou extremit i decât la mijloc. . Propor iile scheletului uman se schimb semnificativ pe m sur ce acesta se dezvolt . dar în caela i timp flexibil . b. O caracteristic important i remarcabil a oaselor este capacitatea lor de a cre te spre o form adecvat func iei.

Toate fibrele pe care le con ine sunt formate din colagen. esutul cartilaginos se împarte în cartilaj hialin. Aceasta variaz în raport cu func iile specifice pe care le îndepline te. Acest tip de esut formeaz scheletul embrionului i are o mare capacitate de cre tere care permite noun scutului s ajung de la dimensiuni de . i din fibre constituite din proteine denumite colagen i elastin . Consisten a acestor fibre variaz în diferite tipuri de esut cartilaginos. Toate cartilajele sunt compuse dintr-o structur de baz .unde netezimea i flexibilitatea sunt necesare în cel mai înalt grad. cartilaj fibros i cartilaj elastic. Structura cartilajului nu este aceea i în tot scheletul. sau matrice. Cartilajul hialin este un esut traslucid de culoare albastr -alb i. dintre cele trei tipuri histologice. con ine cea mai mic cantitate de celule i de fibre. dar toate se aseam n prin faptul c nu con in vase sanguine. În func ie de caracteristicile fizice. în care sunt incluse celulele.

benzi de cartilaj hialin fac leg tura între coaste i osul stern. Pe m sura mi c rii. . dar i în mecanismul vorbirii. participând la formarea cavit ii nazale posterioare (cornete) i. La nivelul laringelui. având un rol în facilitatea expansiunii i contrac iei toracelui în timpul respira iei. de asemenea.cartilajul hialin r mâne înt-un strat foarte sub ire de 1-2 mm (1/32 inci) pe suprafa a extremit ilor osoase la nivelul articula iilor. în inelele rigide.80 m (6 picioare). La extremitatea coastelor. de asemenea. timbrul sunetului emis. dar flexibile ce înconjoar traheea i bronhiile care conduc la pl mâni. Cartilajul hialin este. abundent în tractul respirator. ele controleaz cantitatea de aer ce trece prin laringe i. Dup ce cre terea s-a oprit.aproximativ 45cm (18 inci) pân la dimensiunea adultului de 1. cartilajele hialine sunt implicate nu numai în sus inere. în consecin .

cel de-al treilea tip de cartilaj. cel elastic. pentru a permite trecerea capului f tului. Cartilajul fibros are un rol de conectare între oase i ligamente.Cartilajul fibros. Cartilajul elastic. în spe între vertebre. la nivelul centurii pelviene. Ambele însu iri sunt necesare la locul în care este prezent. este format din mai multe fascicule de colagen care îi confer atât elasticitate cât i rezisten la compresii. La femei. al doilea tip. Discurile intervertebrale protejeaz coloana împotriva traumelor i fac posibil pozi ia ostostatic . î i datoreaz denumirea prezen ei fibrelor de elstin . dar flexibil i intr în . El este compact. el une te oasele bazinului în articula ia numit simfiza pubian . ca i a celor de colagen în structura sa. În coloana vertebral . deoarece devine mai lax sub influen a hormonilor secreta i în timpul sarcinii. acest cartilaj are o importan particular . vertebrele sunt separate între ele printr-un disc fibrocartilaginos.

care acoper intrarea în c ile respiratorii în timpul degluti iei (înghi irii). . care leag fiecare ureche cu faringele posterior. La fel mucoasa olfactiv este ad postit profund în cavitatea nazal . 14 formeaz structura masivului facial. O privire asupra craniului arat cum structurile vulnerabile ale fe ei sunt protejate de aceste oase. în maxilarul superior. c. Cavit ile orbitale care se g sesc sub frunte ad postesc mecanismele complexe i delicate ale ochiului. Din cele 29 de oase ale craniului.constitu ia epiglotei. cartilajul elastic particip la structura laringelui i a corzilor vocale. de asemenea. ochii i urechile. Craniul protejeaz creierul i. ca i pere ii conductului auditiv extern i ai tubelor Eustachio. Cartilajul elastic formeaz pavilionul urechii. Împreun cu cartialjul hialin. Structura scheletului: Fiecare segment al scheletului îndepline te o func ie particular .

dar i s ne men inem pozi ia ortostatic . este greu de observat cât de eficiente sunt forma i dispunerea lor. m duva spin rii. de asemenea. este. sub craniu. Coloana vertebral este format dintrun lan de oase mici denumite vretebre i formeaz axul central al scheletului. nervi i piele.Un element frapant al craniului este dimensiunea mandibulei sau mailarul inferior. în loc s fie un os unic. foarte flexibil . Fiind mobil . Vertebrele protejeaz . dispus în . prin intermediul din ilor. de asemenea. deoarece este o tij format din segmente mici. dar. Când vedem oasele faciale acoperite cu mu chi. fie în sus. Este deosebit de solid . intr în contact cu maxilarul. Un alt exemplu de structur adaptat este acela c zona facial este mai solid în jurul ochilor i al nasului. pentru a preveni deplasarea oaselor faciale fie posterior. mandibula reprezint un instrument ideal de strivire a hranei atunci când. Acest lucru ne face capabili s ne aplec m înainte i s ne atingem degetele de la picioare.

cum ar fi câinii i pisicile. Extremitatea inferioar a coloanei vertebrale este denumit coccis. Prima i a doua pereche de coaste sunt strâns legate de clavicul i formeaz baza gâtului. Anterior. Acestea sunt cunoscute sub denumirea de coaste flotante i au o slab implica ie în respira ie. cutia toracic este astfel alc tuit încât asigur o protec ie a inimii i a pl mânilor care se g sesc în interiorul . Coastele sunt fixate de coloana vertebral printr-un tip special de articula ii. se ata eaz de stern prin esut cartilaginos. Structural.canalul vertebral. posterior de coloana vertebral i anterior de c tre stern. prin care trec c tre bra o serie de pachete vasculo-nervoase. Cutia toracic etse delimitat lateral de coaste. care le permit mi carea în timpul respira iei. Cele dou coaste inferioare (11 i 12) sunt articulate doar de coloana vertebral i nu se articuleaz cu sternul. este mult mai lung i formeaz coada. La unele animale.

dar perfect coordonat. Osul bra ului este denumit humerus i se articuleaz la nivelul cotului cu cele dou oase ale antebra ului: radius i ulna.ei. Mâna este format dintr-un mare num r de oase mici. Membrele i pelvisul: Bra ele sunt unite cu axul central al corpului reprezentat de coloana vertebral prin centura scapular . sacrul se articuleaz cu un os masiv. Leg tura dintre membrele inferioare i coloana vertebral se face prin pelvis. d. care este alc tuit dintr-un grup de oase extrem de rezistente. care este format din scapul (omoplat) i clavicul . a c rui creast poate fi . complexe. Acest lucru ne d posibilitatea s apuc m obiectele i s realiz m mi c ri de fine e. în care fiecare din componentele mâinii se mi c într-un mod diferit. deoarece lezarea acestor organe ar putea fi fatal . Partea posterioar a pelvisului este delimitat de osul sacru. osul iliac. De fiecare parte.

În plus.sim it cu u urin la suprafa a corpului. Piciorul. permi ând un surplus de stabilitate organismului. completat de o ans osoas denumit ischion. La nivelul gambei exist dou oase. cel mai lung os din corp. Aproape la dou treimi inferior de creasta iliac se g se te cavitatea acetabular . formând simfiza pubian . merg de la partea superioar la creasta iliac . La nivelul acesteia se g se te un disc cartilaginos. . tibia i fibula. Mai jos de aceast cavitate. la fel ca mâna. Anterior. discul interpubic. cele dou oase pubiene se articuleaz . Articula ia sacro-iliac este înt rit cu fibre i ligamente încruci ate. oasele bazinului se curbeaz în plan anterior. de asemenea. men inând stabilitatea pelvisului. descris mai sus. suprafe ele osoase sunt complementare. perfect adaptat pentru articularea cu capul femurului sau osul coapsei. Mai multe ligamente consolideaz articula ia i. Aceast parte a pelvisului este pubisul.

Deoarece cartilajul este foarte flexibil. unele oase trebuie s fie capabile de mobilitate unul în raport cu cel lalt. Articula iile sinoviale permit o gam larg de mi c ri i sunt delimitate de un înveli numit sinovial. De i este necesar o articulare solid . unele articula ii ale corpului se formeaz între os i cartilaj. alc tuire ne face capabili de a pozi ia ortostatic i de a merge i strându-ne echilibrul. Pe lâng aceste dou tipuri. Articula iile sunt împ r ite în dou categorii principale ² mobile sau sinoviale i fixe sau fibroase. Articula ii i ligamente: Oasele scheletului sunt unite prin articula ii. el permite un grad deosebit de mi care în absen a unei membrane sinoviale. . Mobilitatea articula iilor fibroase este limitat de prezen a esutului fibros. în acela i timp. 2. Aceste articula ii ne permit o gam variat de mi c ri i fac din schelet un sistem foarte mobil.prezint Aceast men ine alerga p un schelet alc tuit din oase mici.

Articula iile cotului i ale genunchiului permit mi c ri de flexie i de extensie. a. Exemple de articula ii semimobile se g sesc la nivelul coloanei vertebrale. Articula iile pivotante de la baza craniului i cea a cotului între humerus i ulna sunt tipuri speciale de articula ii în balama care se mi c în jurul unui pivot.Articula iile dintre coaste i stern sunt exemple de articula ii cartilaginoase. cum ar fi cele al oldului i . la rândul lor. împ r ite în func ie de amplitudinea mi c rii pe care o pot efectua. iar cea a cotului asigur rota ia antebra ului. Articula iile care sunt mobile în toate direc iile. f când posibile mi c ri cum ar fi r sucirea unei chei sau a unei urubelni e. deoarece suprafe ele articulare sunt aplatizate sau u or curbate. Articula ia pivotant a gâtului permite mi c rile de rota ie ale capului. Articula iile sinoviale pot fi. oasele pumnului i oasele tarsiene. articula iile semimobile permit mi c ri laterale în toate direc iile.

Aceasta men ine pozi ia articula iei. poate fi îndep rtat . f r afectarea pe termen scurt a articula iei. . În interiorul articula iei. Articula iile degetelor sunt articula ii tipice în balama.um rului. dar nedep ind cartilajul articular. Extremit ile osoase sunt acoperite cu un material denumit cartilaj articular. esen ial pentru a preveni uzura i distrugerea articula iei. are doar grosimea unei singure cellule care formeaz lichidul sinovial. prevenind orice mi care anormal . o membran sinovial s n toas este. denumit capsul articular . Acesta este un strat de esut care. se g se te sinoviala. sunt denumite articula ii cu suprafe e sferice. Ea n u este absolut necesar pentru func ionarea normal a articula iei i în anumite condi ii în care membrane sinovial este afectat . ce permite mi carea i reducerea frec rii. uneori. cum ar fi artrita reumatoid . probabil. Întreaga articula ie este împrejmuit de un esut fibros rezistent. Totu i.

s cule i cu lichid numi i burse sinoviale. care fac parte din articula ie i au un rol de protec ie împotriva ocurilor severe. Suprafe ele oaselor sunt acoperite cu cartilaj. Acestea reprezint por iunile care sufer leziuni în cursul activit ii sportive i pot fi îndep rtate prin interven ie chirurgical . Pentru a permite stabilitatea articula iei i flexibilitatea mi c rilor în spa iul articular se g sesc dou foi e cartilaginoase. Articula ia genunchiului este o articula ie în balama cu o structur aparte. dar uzura articular cre te. Extremitatea inferioar a femurului este rotunjit pentru a permite o articulare optim cu extremitatea superioar a tibiei. poate ap rea artrita. articula ia genunchiului poate fi înc func ional . .b. de asemenea. Suprafe ele articulare sunt lubrifiate cu lichid sinovial pentru a asigura mobilitatea articula iei. în cursul vie ii. astfel încât mai târziu. Exist . F r acestea.

Dup aceea. care se prind pe tibie. Genunchiul este important în mod special la locomo ie. F r a împiedica mi carea genunchiului. are loc extensia genunchiului i piciorul este adus pe p mânt prin mi c ri ale articula iei oldului. Inser ia acestor mu chi se afl pe oasele bazinului i pe femur. Mi c rile articula iei genunchiului sunt determinate de mu chii coapsei. Mu chii anteriori determin extensia articula iei (îl trag înainte) i cei posteriori fac flexia (îl trag înapoi). trecând peste articula ia genunchiului. permi ând mi carea înainte a gambei f r a atinge p mântul ² astfel piciorul ar avea o mi care exterioar datorit trac ion rii pelvisului. La extremitatea inferioar . el se îndoaie. . aceste ligamente sunt dispuse pe ambele p r i i în interiorul articula iei. ace ti mu chi se unesc într-un tendon fibros. Cu fiecare pas. men inându-i pozi ia.For a i stabilitatea sunt asigurate de benzi fibroase denumite ligamente.

Articula iile fibroase le includ pe cele ale coloanei vertebrale. în acela i timp permi ând . oasele sunt unite printr-un esut fibros dens. la nivelul abdomenului. conecteaz oasele articulare i le men in pozi ia prin limitarea mi c rilor. de asemenea. care nu permite decât mi c ri limitate sau nici un tip de mi care. Aceste articula ii nu au sinovial . craniului i unele din articula iile gleznei i pelvisului. fiind destul de flexibile pentru a permite un anumit grad de mobilitate. Articula iile coloanei vertebrale reprezint o excep ie. în acela i timp men inându. Ace tia se leag de articula ii prin tendoane lipsite de elasticitate. care au o elasticitate redus .c.i rolul de sus inere al acesteia. unde au rolul de a men ine pozi ia unor organe cum ar fi ficatul sau uterul. oasele ar putea fi foarte u or dislocate. Ligamentele se g sesc. Ligamentele: Oasele unei articula ii sunt ac ionate de c tre mu chi. Ligamentele. sacrului. d. F r ligamente.

Alte ligamente. fibrele sunt dispuse longitudinal i rezist la întindere. care au rolul de a preveni mi carea lateral a articula iilor. În ligamentele cu form cilindric .un grad de mobilitate necesar pentru modific rile care apar în cursul alimenta iei. cât i s furnizeze suprafa a de fixare pentru . Ligamentele se ata eaz de oase. e. în principal. acest esut este a ezat ordonat în fascicule fibroase. esutul cartilaginos al ligamentelor este format. Structur : Ligamentele sunt o form de esut conjunctiv. În majoritatea ligamentelor. Ele se unesc cu fibrele care penetreaz înveli ul extern al osului (periostul). din colagen i din elastin . i la nivelul sânilor exist ligamente constituite din fibre fine care sus in greutatea acestora. sunt dispuse sub forma unei re ele încruci ate de fibre. Periostul are o vasculariza ie i o inerva ie care îi permit s hr neasc osul. digestiei i sarcinii.

oasele reprezint cel mai important factor. f. La acest nivel. forma oaselor nu opune rezisten la mi carea articular . mi c rile sunt . de i genunchiul este o articula ie balama. Ligamentele i periostul se afl într-o interac iune atât de perfect încât periostul este frecvent afectat în urma unei leziuni a ligamentului. în acela i timp. Func ie: Varietatea mi c rilor corpului este dependent de forma i aspectul suprafe elor osoase articulare i a ligamentelor. La articula ia genunchiului. legându-l de uln i permi ând. Astfel. În unele artucula ii. înconjoar capul radiusului (osul extern al antebra ului). anterioare i posterioare.ligamente i mu chi. mi carea de rota ie. ulna formeaz suprafa a inferioar a articula iei i are o form de cârlig care permite doar mi c ri simple. La articula ia cotului. titu i. ligamentele au doar rolul de a preveni frecarea i un ligament special (ligamentul anular).

unii prin contrac ie i al ii prin relaxare. pân ce mi carea nu mai este posibil . nefiind afectate de mi c ri. fiind o structura static i pasiv . rezistent la umiditate i c ldur i care ne protejeaz . Mu chii ac ioneaz grupat la nivelul articula iilor. Ele pot fi întinse de c tre mi c rile articula iilor i devin din ce în ce mai tensionate. este mai mult decât un înveli al corpurilor noastre. prevenind mi c ri cu amplitudini excesive. sau tegumentul. Este un organ activ i elastic.controlate printr-un tip special de ligamente (ligamente încruci ate). Exist ligamente inserate între dou por iuni ale aceluia i os. care previn deplasarea posterioar a articula iei i stabilizeaz articula ia în ortostatism. Pielea: Pielea. Ligamentele nu sunt capabile de contrac ie. vasele sanguine i nervii. permi ând mi c rile oaselor. 3. Ele protejeaz sau men in pozi ia unor structuri importante. Ligamentele func ioneaz în concordan cu ace ti mu chi.

Acest strat protectiv extern este ferm ata at de un strat subiacent denumit derm. celulele se divid constant i se deplaseaz c tre suprafa . Papilele dermice p trund în epiderm i aspectul v lurit al jonc iunii dintre cele . Partea extern ² epidermul ² este format din mai multe straturi celulare. unde se aplatizeaz i sunt transformate într-un material numit cheratin i sunt eliminate în final prin descuamare.de radia iile d un toare din lumina solar . a. Structura pielii: Pielea este constituit din dou componente principale. totu i. destul de supl pentru a permite mi c rile. Timpul în care o celul din stratul profund ajunge la suprafa este de trei-patru s pt mâni. În acest strat. astfel men inându-se o temperatur intern constant . Ea conserv c ldura sau r ce te corpul în func ie de necesit i. cel intern profund fiind numit strat generator. Este destul de rezistent pentru a avea o ac iune protectoare împotriva agresiunilor i.

deschizîndu-se la suprafa a pielii. P rul i ductele glandulare trec prin epiderm pân la suprafa . Fiecare gland sudoripar este format dintr-un conduct contorsionat de celule epiteliale care se deschid în ductul sudoripar. foliculii pilo i. Secre ia glandelor sudoripare este controlat de sistemul nervos i este stimulat de emo ii. Melanina se g se te. de asemenea. în p r i iris. Ea este format în celulele denumite . Culoarea pielii: Culoarea pielii se datoreaz pigmentului negru denumit melanin . sebacee i apocrine. b. dar vasele sanguine r mân în derm. Dermul este format din fibre de colagen i elastin . care sunt mai proeminente la vârful degetelor i determin apari ia amprentelor digitale.dou straturi ale pielii d na tere crestelor papilare. vasele sanguine i nervii. Nervii penetreaz epidermul. În interiorul dermului se afl glandele sudoripare. stres sau de necesit i calorice.

melanocite. tirozina. celulele se m resc i culoarea pielii devine mai închis . R spunsul este variabil de la individ la . Func ia melaninei este de a proteja pielea fa de radia ia solar . fie prin radia ia solar . acela i num r de melanocite este întâlnit în pielea fiec rei fiin e umane. La rasa neagr . cu cât pielea are o culoare mai închis . în melanin au loc la periferia melanocitului. melanocitele sunt mai mari i produc mai mult pigment. pigmentul se deplaseaz spre centrul celulei pentru a acoperi i proteja astfel nucleul celular. Are loc formarea melaniei. Procesele chimice complexe ale organismului ce convertesc aminoacidul. situate în stratul bazal al tegumentului. Odat format. fie prin surse artificiale. Indiferent de tipul rasial. Cantitatea de melanin produs de aceste celule prezint mari varia ii.stimuleaz producerea de melanin printr-un proces fiziologic de bronzare. Expunerea la lumina ultraviolet . cu atât sunt mai pu in probabile arsurile datorate radia iei solare.

dar toate persoanele. devin mai pigmentate urmare acestei expuneri prelungite la lumina solar . SISTEMUL MUSCULAR Fiecare mi care a corpului. Astfel devenim Åpaliziµ în condi ii de fric . Al i factori care contribuie la colora ia pielii sunt sângele din vasele sanguine tegumentare i colora ia galben natural a esutului. III. Åro ii sau pletoriciµ la mânie datorit cre terii fluxului sanguin i cianotici. când mare parte din oxigenul din sânge este transportat spre esuturi pe m sur ce fluxul sanguin scade. în afar de albino i. este posibil datorit mu chilor i tendoanelor ² extensii ale mu chilor care . Colora ia pielii poate fi modificat ca urmare a unei st ri particulare a nuan ei sângelui din vasele pielii. când vasele mici se închid. de la o clipire a unei pleoape pân la un salt în aer.individ. Åalba triµ la frig.

cum ar fi urcarea sc rilor. cum ar fi intestinele sau vezica urinar . un prices complicat. . i sunt de asemenea implica i în reac iile automate denumite reflexe.joac un rol crucial în transmiterea for elor de contrac ie a mu chiului la osul asupra c ruia ac ioneaz . Împreun cu oasele i tendoanele. nervii i organele de sim . În spatele activit ii musculare exist mecanisme sofisticate care fac dintr-o ac iune aparent simpl . Mu chii: Exist trei tipuri diferite de mu chi în organism. Primul tip este reprezentat de mu chii scheletici sau voluntari. implicat în motilitatea organelor interne. ei sunt responsabili pentru toate formele de mi c ri con tiente. Al doilea tip este mu chiul neted (denumit a a datorit aspectului s u microscopic). ce implic creierul. cum ar fi mi carea capului. 1.

aranjamentul fibrilar care îi formeaz le d un aspect dungat. care reprezint constituientul principal al inimii. un proces denumit contrac ie. Inima este unica structur a corpului compus din mu chi striat de tip cardiac. de tipul celei pe care o efectueaz mu chii membrelor inferioare în timpul unei s rituri. exploziv . i de a men ine un . Mu chii voluntari se mai numesc stria i datorit faptului c . Ei î i exercit ac iunea prin scurtarea lungimii. Contrac iile inimii sunt rezultatul impulsurilor produse de sistemul excitoconductor al inimii. care asigur expulzarea sângelui din inim în vasele sanguine. la examinarea microscopic . Ei trebuie s fie capabili de a produce o contrac ie rapid .Al treilea tip este mu chiul cardiac.

Mu chii netezi nu sunt sub controlul con tient al creierului. pân la mu chiul gluteus maximus (marele fesier). care ac ioneaz asupra sc ri ei. ei produc contrac ia muscular necesar în procese cum ar fi digestia. Se comport ca resorturi ata ate de diferite puncte ale scheletului. determinând mi carea anumitor oase. determinând peristaltismul intestinal. În mu chii netezi sau involuntari. chiar i la un nou n scut. ce asigur transportul hranei. fusiform . fiecare fibr este o celul alungit . un os mic al urechii medii. de la micul mu chi stapedius.tonus constant pentru a p stra corpul într-o postur normat . dar fibrele . Mu chiul cardiac are o structur foarte asem n toare cu cel voluntar. reprezentând o propor ie de 25 la sut din greutatea corpului. care formeaz majoritatea masei fesiere i controleaz mi c rile articula iei oldului. Mu chii voluntari se g sesc în întreg organismul.

Miofibrilele sunt grupate în fascicule mai mari numite fibre musculare. formând o re ea dens . Printre miofibrile se afl depozitele energetice ale mu chiului. i furnizorii normali de energie. Cele mai mici dintre ele ² unit ile de baz ale activit ii musculare ² sunt filamente de actin i miozin . sub form de glicogen. a. Mu chiul se scurteaz când filamentele de actin i miozin gliseaz în lungul lor. mitocondriile. Ele sunt proteine cunoscute sub numele de proteine contractile.sunt mai scurte i groase. Aceste filamente sunt grupate în fascicule denumite miofibrile. Structura mu chilor: Mu chii voluntari pot fi privi i ca o serie de fascicule paralele de fibre adunate împreun pentru a forma o unitate complet . în care oxigenul i substratul energetic sunt metabolizate pentru a produce energie. Acestea . atât de fine încât pot fi observate numai la microscopul electronic.

sunt. sub membran . Structura mu chiului neted nu prezint acela i aranjament geometric ordonat al filamentelor i fibrelor. formând tendoanele. ea este constituit din celule fusiforme dispuse neomogen. Întregul mu chi este învelit într-un esut fibros. cum ar fi gluteus maximus. cu un înveli de esut conjunctiv. Fiecare fibr muscular vine în contact cu o fibr nervoas care îi declan eaz ac iunea ori de câte ori este necesar. Observat la microscop. de i are o contrac ie dependent de ac iunea filamentelor de miozin i actin . Un mu chi de dimensiuni mici este alc tuit din pu ine fascicule de fibre. fiecare din acestea inserându-se pe un os. în timp ce un mu chi de dimensiuni mari. poat fi alc tuit din sute de fascicule. Fibrele musculare sunt grupate în fascicule. celulele musculare cu nucleii celulari dispu i la periferie. de fapt. structura mu chiului cardiac este totu i aceea i ca a . care se îngusteaz la capete. Are un corp muscular gros.

Ace ti nervi motori au mai multe ramifica ii. Dup legarea acetilcolinei de receptori. unde se leag de zone speciale ale membranei celulare numite receptori. . Fiecare ramifica ie ia apoi contact cu celulele musculare. sunt activa i de nervii motori care pleac din m duva spin rii i care preiau impulsurile venite de la creier printr-un tract nervos. când ajunge la extremitatea nervului. sau voluntari. fiecare fiind distribuit la un mu chi voluntar. b. mu chiul se contract i r mâne în aceast stare atât timp cât mediatorul chimiceste legat de receptor. elibereaz o cantitate mic de acetilcolin din granulele în care aceasta este stocat . Impulsul electric se propag prin nerv plecând de la creier i. Pentru a asigura relaxarea muscular .mu chiului voluntar. Acetilcolina traverseaz spa iul îngust dintre termina iile nervoase i mu chi. o enzim ce neutralizeaz acetilcolina intr în ac iune. cu excep ia faptului c fibrele formeaz o re ea. Func iile mu chilor: Mu chii scheletici.

Spre deosebire de reflexe. Acest proces necesit energie. furnizat de . Ace ti receptori trimit implusuri la m duva spin rii i. Activitatea filamentelor de miozin i actin în timpul contrac iei musculare este un proces complicat. iar altele au o ac iune inhibitorie. mi carea con tient a mu chilor voluntari este declan at de semnale trimise de la creier prin m duva spin rii. Unele dintre semnale ac ioneaz prin stimularea unor anumi i nervi motori. astfel încâtse creeaz un mecanism ce va determina contrac ia unui mu chi i relaxarea altuia. mu chii coapsei se contract rapid i gamba se mi c înainte.Cele mai simple reflexe apar prin stimularea direct a nervilor motori de c tre semnalele ce sosesc la m duva spin rii de la receptorii senzoriali prin nervii senzitivi. în care are loc formarea i desfacerea continu a unor leg turi chimice dintre acestea. ac ioneaz nervii motori care pleac de la m duva spin rii la mu chii coapsei. consecutiv. Drept rezultat.

Totu i. Aceste impulsuri au o frecven de aproximativ 72 de ori pe minut. impulsul se propag simultan la mai multe celule.arderea substratului energetic în prezen a oxigenului în mitocondrii. de asemenea. 2. o inerva ie motorie. stocat i transferat apoi în compusul adenozin trifosfat (ATP). Procesul contrac iei musculare este ini iat de influxul de calciu ( unul din mineralele comune din corp) în celula muscular printr-o re ea tubular fin situat printre miofibrile. de exemplu. determinând contrac ia inimii i expulzia sângelui. ci de un esut specializat al inimii. Tendoanele: . în loc de un singur nerv ce stimuleaz o singur celul . Acest mod de propagare ajut . Mu chiul neted are. la transportul hranei în intestin. compus macroergic. Contrac ia mu chiului cardiac nu este produs de nervi motori. denumit microtubuli.

Mu chii ce ac ioneaz aceste . În principiu. întâlnite acolo unde exist un mare num r de articula ii care efectueaz mi c ri într-un spa iu relativ mic. realizând trac iunea structurii interesate i realizând astfel mi carea. ambele fe e ale mâinilor i picioarelor con in un întreg set de diferite tendoane. Astfel. Tendoanele sunt. Tendoanele sunt extensii specializate ale mu chilor i sunt formate din esut conjunctiv. care leag fasciculele de fibre musculare i care se unesc i se extind în afara mu chiului sub forma unui cordon inextensibil. For a de contrac ie a fibrelor musculare este concentrat i apoi transmis prin tendon. deoarece ele ocup mult mai pu in spa iu decât mu chii. Exist mai multe tendoane localizate aproape de suprafa a corpului i care pot fi sim ite cu u urin . de asemenea. tendonul une te partea activ sau corpul mu chiului cu structura ² un os ² care va fi mobilizat .Tendoanele joac un rol important întro gam variat de mi c ri.

Aici. IV. controlul mi c rilor i reglarea func iilor corpului. de asemenea. benzi dense de esut fibros formeaz structuri solide în interiorul mu chiului cardiac. în final. controleaz tot esutul nervos din celelalte p r i ale corpului. Fiind cea mai complex structur a organismului. SISTEMUL NERVOS Sistemul nervos este esen ial pentru percep ia senzorial . care. . În centrul s u se g sesc creierul i m duva spin rii. care îi confer atât o structur mai ferm . ca de exemplu respira ia. cât i inele de sus inere în punctele în care vasele mari se unesc cu inima. gândirii i memoriei.tendoane sunt situa i la distan de nivelul bra elor i picioarelor. favorizând ac iunea de pomp a acesteia. Un tip particular de tendon se afl în conexiune cu esutul muscular care formeaz peretele inimii. vital pentru dezvoltarea limbajului. percep ia durerii i a pl cerii. este.

care transmit informa ia de la organele de sim ale corpului la sistemul nervos central. Celulele nervoase: Unit ile func ionale ale sistemului nervos sunt milioanele de celule nervoase interconectate denumite neuroni. care ini iaz ac iunile voluntare i involuntare. care proceseaz informa ia primit . unde ele pot fi retransmise altor neuroni pentru a determina o anumit ac iune. neuroni integrativi (interneuroni). 2. Func ia lor este oarecum asem n toare cu cea a circuitelor dintr-un aparat electric complex: ele preiau semnalele dintr-o parte a sistemului nervos i le transmit alteia. Sistemul nervos periferic: . Neuronii sunt clasifica i în trei tipuri. în raport cu func ia lor: neuroni senzitivi.1. neuroni motori.

Unii nervi cranieni. î i au originea în sistemul nervos central: 12 perechi se desprind din por iunea inferioar a creierului (nervii cranieni) i 31 de perechi din m duva spin rii (nervii spinali). organele de sim i mu chii capului. grupe de celule nervoase situate în diverse puncte ale sistemului nervos. împreun cu esutul conjunctiv i vasele sanguine. con in doar fibre senzoriale. cum ar fi nervul optic. în principal. care leag sistemul nervos central de alte p r i ale corpului i ganglionii nervo i. cât i . în num r de 43 de perechi. de i un nerv cranian foarte important. Nervii principali. Nervii spinali se desprind la intervale regulate din m duva spin rii i con in întotdeauna atât fibre motorii. Nervii cranieni inerveaz .Componentele principale ale sistemului nervos sunt nervii. inima i c ile respiratorii din pl mâni. inerveaz organele digestive. Un nerv este un fascicul alc tuit din fibre motorii i senzitive. vagul.

Fiecare nerv spinal este ata at de m duva spin rii prin intermediul a dou r d cini. La mic distan de m duva spin rii. de i fiecare ac ioneaz independent de cealalt . Sistemul nervos periferic are dou mari componente: sistemul nervos somatic.senzitive. Ei inerveaz toate regiunile corpului situate mai jos de gât. care se g se te sub control con tient. . una alc tuit din fibre motorii i cealalt din fibre senzitive. formând o re ea care inerveaz tot corpul. Fibrele motorii i senzitive sunt prelungirile cele mai lungi ale neuronilor respectivi. fiecare nerv spinal se divide în ramuri care. i sistemul nervos autonom. cele dou tipuri de fibre se al tur pentru a forma nervul. la rândul lor. se divid în numeroase ramuri mai mici. Dup unirea r d cinilor. care este sub control subcon tient. Atât fibrele senzitive cât i cele motorii sunt doar p r i ale neuronilor senzitivi i motorii.

denumite simpatic i parasimpatic. rolul de a men ine func iile automate. În al doilea rând. fiecare . transmite mesaje prin fibrele motorii de la sistemul nervos central la m u chii scheletici.Sistemul nervos somatic are un rol dublu. stomacul. Sistemul nervos autonom este compus din dou p r i. El este alc tuit în întregime din nervi motori aranja i în releu pornind de la m duva spin rii c tre diferi i mu chi. intestinul. colecteaz informa ii din mediul extern de la organele de sim . care con in celule receptoare specializate. În primul rând. Fiecare folose te un mediator chimic diferit acolo unde fibra nervoas ajunge la organul int . Sistemul nervos autonom are. vezica urinar . f r un efort mental deliberat din partea noastr . prin fibrele senzitive. pl mânii. ini iind astfel mi carea. ale unor organe cum ar fi inima. organele sexuale i vasele sanguine. cum ar fi ochii. în principal. Semnalele de la ace ti receptori sunt transportate apoi c tre sistemul nervos central.

nivelul oxigenului scade în urma efortului. Practic. Sistemul nervos central: Sistemul nervos periferic ac ioneaz doar ca un releu pentru transmiterea mesajelor între sistemul nervos central i mu chii capului. nu joac nici un rol în analiza informa iilor senzitive sau în ini ierea impulsurilor motorii. componentele chimice ale corpului i ajusteaz sistemul autonom pentru a restabili echilibrul.are o autonomie diferit i are efecte diferite asupra organelor pe care le deserve te. Dac . Întregul sistem autonom este controlat de o zon din creier numit hipotalamus. hipotalamusul comand sistemului autonom cre terea frecven ei cardiace pentru a furniza mai mult sânge oxigenat. Ambele activit i i . 3. glande i organe de sim . de exemplu. Acesta prime te informa ii despre orice varia ie în. de exemplu.

multe altele apar în sistemul nervos central. majoritatea neuronilor cerebrali sunt interneuroni care au func ia de a filtra. analiza i stoca informa iile. De i mul i neuroni senzitivi se termin i mul i neuroni motori au originea în creier. Func ia de analiz sau de procesare poate fi relativ simpl pentru unele activit i ce se desf oar în m duva spin rii. Ele primesc mesaje prin fibrele senzitive de la organele de sim i receptori. dup aceea. care furnizeaz oxigenul i substan ele nutritive. dar analiza la nivelul creierului este de obicei de o înalt complexitate. le selecteaz i analizeaz i. transmit impulsurile de-a lungul fibrelor motorii. producând un r spuns adecvat al mu chilor i glandelor. El este de asemenea protejat de dou tipuri . implicând participarea a mii de neuroni diferi i. Creierul i m duva spin rii formeaz unitatea central care prelucreaz impulsurile. Întregul sistem nervos central necesit un aport substan ial de sânge.

iar primii ventriculi (ventriculi laterali) sunt i cei mai mari. ventriculii cerebrali sunt numerota i. care ad poste te creierul. în m duva spin rii i în ventriculii cerebrali (cavit i). printr-un canal . Spre deosebire de ventriculii inimii. Numerotarea începe de la emisferele cerebrale în jos.de înveli uri. care au nume specific. care ad poste te m duva spin rii. Primul este osos: craniul. care circul în meninge. i coloana vertebral . în ventriculul al treilea i apoi. ajutând astfel la protejarea esutului nervos vital fa de agresiuni. Acestea acoper în întregime creierul i m duva spin rii. Lichidul circul de la ventriculii laterali. Lichidul are un efect de amotizare. Cel deal doilea este constituit din trei membrane fibroase denumite meninge. c tre m duva spin rii. Lichidul cefalorahidian este un fluid limpede. printr-un orificiu îngust. Fluidul este produs continuu din sânge de c tre celulele specializate ale plexurilor coroide din ventriculii cerebrali. apos.

apeductul cerebral. De aici iese prin orificii ale plan eului ventriculului în ni te spa ii (cisterne) pline cu lichid care înconjoar trunchiul cerebral la baza creierului. cu uhn corn posterior i unul anterior în fiecare jum tate (protuberan e). Ea este compus din aglomer ri de neuroni i fascicule de fibre nervoase.i mai îngust. în lungime de circa 40 cm. Cel anterior este compus din neuroni motori. de pe arahnoid . lichidul circul c tre partea superioar a creierului (emisferele cerebrale) i este reabsorbit de c tre proeminen ele speciale. a. care este situat în interiorul canalului vertebral de la creier pân la vertebrele inferioare. în cel deal patrulea. Materia cenu ie ² denumire a aglomer rilor neuronale ² are form de H pe sec iune transversal . M duva spin rii: M duva spin rii este o coloan de esut nervos aproximativ cilindric . denumite vilozit i arahnoidiene. una dintre cele trei meninge. care este pu in mai larg. în timp ce cornul posterior con ine . Dup aceea.

corpii celulari ai neuronilor de asocia ie i senzitivi. vin în contact cu dendritele sau cu corpii celulari . Aceast func ie este îndeplinit prin intermediul neuronilor senzitivi i motori. Ea coboar pe distan e variate prin m duva spin rii i la cap tul lor la mare distan de creier. ea func ioneaz ca un sistem de conducere în ambele sensuri între creier i sistemul nervos periferic. fibrele acestora din urm formeaz fascicule lungi. ce pleac din diferite p r i ale creierului. M duva spin rii are dou func ii principale. Fasciculele descendente propag impulsurile motorii de la creier la sistemul nervos periferic. Aceasta este împr tiat în trei cordoane i con ine fasciculele ascendente i descendente care conecteaz creierul la m duva spin rii în ambele direc ii. În primul rând. fasciculele ascendente duc impulsurile senzitive c tre creier. Materia cenu ie este înconjurat de materia alb .

ai neuronilor senzitivi sau motori apar inând sistemului nervos periferic. Fiecare din aceste regiuni este divizat în zone separate. Aceasta se ob ine prin neuroni. creierul mijlociu i creierul anterior. A doua func ie a m duvei spin rii este de a controla activit ile reflexe simple. Aceast zon are. creierul poate fi împ r it în trei regiuni distincte: creierul posterior. b. activit i motorii. toate interconectate cu alte por iuni ale creierului. Ea trimite impulsuri care produc mi c rile . în principal. Mesajele urc prin m duva spin rii i sunt conectate prin interneuroni cu nervii motori care controleaz mi c rile gâtului. Cea mai mare structur a creierului posterior este cerebelul. care controleaz func ii distincte. ale c ror prelungiri se extind pe distan e mici în sus i în jos prin m duva spin rii i prin interneuroni care transmit mesajele direct între neuronii senzitivi i cei motori. Creierul: În principiu.

care face parte din creierul mijlociu ² au func ii vitale. Aici este locul de încruci are al tuturor c ilor aferente i eferente. i forma ia reticulat . Trunchiul cerebral. astfel încât postura i echilibrul sunt men inute i ac ioneaz în perfect acord cu ariile motorii ale emisferelor cerebrale pentru coordonarea mi c rilor corpului.incon tiente ale mu chilor. care fac parte din creierul posterior. astfel încât partea stâng a corpului este controlat de partea dreapt a creierului i viceversa. Variatele structuri ale trunchiului cerebral ² incluzândule pe cele denumite bulb i puntea. tot creierul mijlociu i o parte din cel anterior. cuprinde p r i din creierul posterior. . care leag creierul cu m duva spin rii. Emisferele cerebrale i hipotalamusul: Partea cea mai mare din creier este reprezentat de emisferele cerebrale (cerebrum) localizate în creierul anterior.

Creierul mare este împ r it pe linia median în dou jum t i. care coordoneaz activitatea muscular .Acestea sunt mai dezvoltate la om decât la orice alt animal i sunt esen iale pentru gândire. . ceea ce permite corpului s îndeplineasc diferite tipuri de mi c ri liber i incon tient. Aceste celule formeaz un sistem complex de control. denumite corp calos. Ele sunt unite la baz printr-un fascicul gros de fibre nervoase. În interiorul emisferelor cerebrale exist o aglomerare de substan cenu ie (celule nervoase) denumit ganglioni bazali. cunoscute sub numele de emisfere cerebrale. Acest tip de activitate muscular este implicat în balansarea bra elor în timpul mersului. memorie con tient i procesele mentale superioare. în expresia fe ei i în pozi ionarea membrelor înainte de ridicarea în picioare sau de mers.Acesta este locul unde toate celelalte p r i ale creierului transmit mesajele pentru a fi luat o decizie.

Hipotalamusul este. în fapt. Este regiunea creierului implicat în controlul unor func ii vitale. Cortexul cerebral: . Este strâns legat de sistemul hormonal endocrin.Hipotalamusul se afl la baza creierului. El este situat imediat sub o alt structur important din creierul anterior. o colec ie de centri nervo i specializa i. de asemenea. Aceast por iune a creierului are. care sunt conecta i cu alte zone importante din creier i cu glanda hipofiz (pituitar ). cum ar fi mâncatul. sub cele dou emisfere cerebrale. care func ioneaz ca un releu telefonic între m duva spin rii i emisferele cerebrale. Hipotalamusul are c i nervoase care îl conecteaz cu sistemul limbic. comportamentul i organizarea memoriei. dormitul i termoreglarea. talamusul. care este strâns legat de centrul olfactiv din creier. conexiuni cu arii ce controleaz alte sim uri.

care nu recep ioneaz decât senza iile de la genunchi i arie întins pentru police. vorbire i gândirea superioar . Aceasta explic de ce policele este mai . În fiecare din ace ti lobi exist por iuni specifice ce recep ioneaz mesajele senzoriale dintr-o singur zon a corpului. Aceast parte a creierului a de venit atât de dezvoltat la oameni încât a necesitat plieri repetate pentru a avea loc în craniu. Depliat . Lobul temporal seve te pentru auz i miros. Între pliuri exist câteva an uri adânci.Cortexul cerebral este un strat gros de aproximativ 3 mm de materie cenu ie cu aspectc cutat. sim ul tactil este localizat pe o arie mic în lobul parietal. Fiecare din ace ti lobi îndepline te una sau mai multe func ii specifice. iar cel frontal pentru mi care. De exemplu. reprezentând suprafa a exterioar a creierului. ar acoperi o suprafa de 30 de ori mai mare. care împart fiecare din cele dou emisfere ale cortexului în patru zone numite lobi. lobul occipital pentru v z. lobul parietal pentru pip it i gust.

pentru a în elege pe deplin felul în care lumea exterioar poate fi vizualizat în mica structur care este .Totu i. gust i miros ² sunt analizate i prelucrate astfel încât alte p r i ale sistemului nervos pot reac iona la informa ie dac este necesar. ariile premotorii i motorii ale cortexului cerebral conlucreaz cu alte arii ale sistemului nervos central i periferic pentru a produce mi carea coordonat care este vital pentru orice activitate con tient . pip it. În plus. De aceea. ei compar . ochiul cu un aparat de fotografiat perfect proiectat. Ochiul: Atunci când oamenii vor s explice mecanismul vederii. 4. de obicei. ca i ariilor motorii. Acela i principiu se aplic i altor arii senzoriale din cortex. cortexul cerebral este locul unde informa iile primite de la cele cinci sim uri ² v z.sensibil decât genunchiul. auz.

care este . creând posibilitatea ca obiectele s poat fi v zute.ochiul. de i de obicei se transmite linear. Corneea: Cînd o raz luminoas ajunge la ochi. Cel mai bun mod de a explica lumina este acela de a o considera ca un instrument de transmitere. De la orice surs . trebuie s ne reamintim principiile de baz . prima structur pe care o întâlne te etse o fereastr rotund numit cornee.. gradul de refrac ie poate fi controlat precis de c tre forma lentilei. cum ar fi lentila de form special a aparatului de fotografiat sau lentila alc tuit din esut a ochiului uman. a. ea se r spânde te în toate direc iile. Mai mult. În fapt. lumina poate fi refractat sau concentrat pentru a forma imagini mici. dar perfecte ale unor obiecte mult mai mari. Cel lalt lucru important de în eles despre lumin este c . poate fi distorsionat la trecerea prin anumite structuri.

Odat formate.prima din cele dou lentile ale ochiului. Corneea reprezint o lentil puternic cu focar fix. este un epiteliu format din cinci straturi celulare. fiind echivalentul pielii. Dup strom urmeaz o membran elastic denumit Descemet. Corneea are doar o jum tate de milimetru grosime la centru i un milimetru la jonc iunea cu sclerotica (albul ochiului). La exterior. Stroma ajut la ap rarea corneei împotriva infec iilor i a inflama iilor. Stratul final este un endoteliu de grosimea unei celule. Acesta men ine transparen a corneei i echilibrul hidric dintre cornee i restul ochiului. Acesta are cea mai mare grosime. Urmeaz apoi stroma format din colagen. Corneea este alc tuit din cinci straturi. Puterea optic a corneei este aproximativ dou treimi din puterea total de refrac ie a ochiului. celulele acestui strat nu se pot regenera i astfel leziuni ale . Dedesubt exist un strat elastic numit stratul Bowmann.

c ci f r lacrimi ar pierde transparen a i ar deveni opac.endoteliului pot determina defcte permanente ale vederii. alc tuit din trei structuri distincte: coroida. corpul ciliar i irisul. În acesat re ea exist i esut de sus inere care con ine . ce alimenteaz retina i formeaz o re ea intricat pe cea mai mare parte a ochiului. corneea nu ar fi protejat împotriva microorganismelor bacteriene. umoarea apoas . raza luminoas intr în camera anterioar aochiului. Aceasta este plin cu un lichid apos. F r lacrimi. O pelicul de lacrimi acoper stratul epitelial. polu rii sau prafului. Uvea: Uvea reprezint tunica medie a ochiului. Pelicula lacrimal alimenteaz stratul optic (epitelial). b. Coroida este o foi membranoas sub ire între sclerotica ce o protejeaz la exterior i retin . Aceast membran are o vasculariza ie bogat . acre este constant drenat i înlocuit. Dup ce trece prin cornee.

care formeaz peretele posterior al camerei anterioare. Dac intensitatea luminii este putenic . Ata at de corpul ciliar se afl a treia regiune specializat . de a produce umoarea apoas . de asemenea. Rolul ei este de a modifica forma cristalinului prin intermediul contrac iei mu chilor ciliari. între cristalin i suprafa a intern a corneei. f r ca . fibrele ei musculare dilatând sau contractând pupila i controlând astfel cantitatea de lumin care ajunge la retin . acesta împiedic lumina s treac de polul posterior al ochiului i s formeze imagini neclare.cantit i variate de pigmen i. Aceasta este sructura al c rui pigement de culoarea ochilor. situat în partea anterioar a ochiului. irisul. permi ându-ne focalizarea vederii pe obiectele situate la distan mic i. Func ioneaz ca diafragma unui aparat de fotografiat. pupila î i mic oreaz dimensiunile. lichidul care circul în camera anterioar . Corpul ciliar este o por iune cutat a uveei.

Acesta este . de fapt. denumit retin . în aria denumit . a globului ocular se g se te un strat fotosensibil. care este în schimb perceput de conuri. numite bastona e i conuri. ce are un aspect gelatinos i d consisten a. î i m re te diametrul. Bastona ele sunt sensibile la lumina de intensitate slab i nu percep culoarea. La lumin slab . Umoarea vitroas i retina: În spatele cristalinului este camera intern . datorit formei pe care o au. Pe suprafa a intern . Prin centru ei trece canalul hialoid. având o putere de refrac ie mai mic decât a corneei. Acestea sunt responsabile de claritatea imaginii i sunt cele mai numeroase la polul posterior al ochiului. În spatele irisului se g se te cristalinul elastic i transparent. curbat . r m i ele unui canal arterial din cursul dezvolt rii fetale. c. constituit din dou tipuri de celule fotosensibile. forma i elasticitatea ochiului. Aceasta este plin cu o substan denumit umoarea vitroas . a ochiului. principal .noi s facem nici un efort con tient.

Nervii de pe fiecare parte se încruci eraz astfel încât o parte din informa iile de la ochiul stâng trec în partea dreapt a creierului i viceversa. În jurul foveei sau maculei. aici se une te cu nervul optic centralateral.foveea sau macula. Nervul optic: Fiecare celul fotosensibil din retin se conecteaz prin intermediul fibrelor nervoase cu creierul. d. critalinul î i focalizeaz cea mai clar imagine i vederea noastr este cea mai bun . . În aceast zon . în regiunea glandei hipofize. Toate aceste fibre nervoase se unesc la polul posterior al ochiului pentru a forma nervul optic. Împreun . dar c tre marginile sale apare vederea periferic . ne ofer o imagine complet a lumii exterioare. unde are loc sinteza informa iilor despre aspect. retina înregistreaz imagini clare. vederea central i periferic . Acesta pleac de la globul ocular printr-un canal osos al craniului i p trunde în cavitatea cranian imediat sub creier. culori i forme.

În centrul nervului exist o arter ce îl înso e te pe toat lungimea. fiecare din acestea fiind izolate de cealalt prin teaca de mielin . Aceasta se nume te artera central a retinei. Nervul optic nu este altceva decât un fascicul de fibre nervoase ce transport impulsuri nervoase detaliate prin fibre fine. spre deosebire de fibrele nervoase motorii. Prima dintre acestea se g se te imediat . nervii optici mai au multe sinapse. în timp ce fibrele din por iunile nazale se încruci eaz i merg în partea opus .Nervii din por iunile temporale (lâng tâmple) ale fiec rei retine nu se încruci eaz i astfel p trund în emisfera cerebral de aceea i parte. Ea se ramific la polul posterior al ochiului i vasele care iau na tere se r spândesc pe suprafa a retinei. Exist o ven corespondent care traverseaz nervul optic al turi de artera central i care dreneaz retina. care au doar o singur conexiune pe traiectul lor de la creier. Fibrele nervoare care pleac de la retin sunt senzoriale.

este prima sinaps sau sta ie de releu.dup punctul în care inorma iile senzoriale sunt transmise de partea opus . Func ia acestei conexiuni are leg tur cu reflexele pupilare. la cortexul vizual. Acestea î i modific u or traiectul i se adun sub forma unui fascicul care traverseaz capsula intern . 5. Urechile: Urechea nu asigur numai sim ul nostru auditiv. De la corpii genicula i laterali. informa ia din stânga i dreapta este din nou schimbat pe linia median . de fiecare parte formând radia iile optice. Imediat dup încruci are. denumit corpii genicula i laterali. Aici. unde sunt concentrate toate c ile motorii i senzoriale ale organismului. nervii se desfac în evantai. Acest punct de încruci are se nume te chiasma optic i este foarte apropiat de hipofiz . Este un organ complex. De aici. împ r it în trei regiuni: . ci i pe cel al echilibrului. nervii au un traiect c tre partea posterioar a creierului.

de i ele se g sesc împreun în acela i organ. cu cât num rul vibra iilor este mai mare. Urechea extern i cea medie sunt implicate în special în auz.urechea extern . Auzul: Ceea ce auzim sunt unde sonore produse prin vibra iile moleculelor de aer. Mesajele care rezult sunt transmise la creier de-a lungul a dor nervi apropia i. cu traiect comun: nervul vestibular pentru echilibru i nervul cohlear pentru sunete. urechea medie. care converte te vibra iile sonore în impulsuri nervoase i determin pozi ia capului. i urechea intern . cu atât tonalitatea este mai ascu it . . care este m surat în decibeli (dB). a. dar structuriel urechii interne ce interpreteaz pozi ia capului i sunetul sunt separate. al c rei angrenaj osos seam n cu un aparat ce amplific sunetele care îi sunt transmise. Amplitudinea i energia acestor unde determin intensitatea. Num rul vibra iilor sau a ciclurilor pe secund determin frecven a. care preia sunetele precum un radar.

În centrul acestuia exist un canal osos ce conduce la timpan. în medie. por iunea elastic . Pe m sur ce îmb trânim sau dac suntem expu i la sunete cu intensitate excesiv pentru o perioad de timp. Pentru a m sura gradul pierderii auzului. Pere ii canalului secret o . este cel care coopteaz sunetele. La persoanele tinere. Acuitatea reprezint diferen a în decibeli între cel mai slab sunet perceput i sunetul standard generat de un aparat special denumit audiometru. nivelul normal al auzului este definit printr-un standard interna ional.Frecven a sunetului este exprimat în cicli pe secund sau în her i (Hz). gama de frecven e ce pot fi auzite este aproximativ între 20 pân la 20. Pavilionul.000 Hz.000 Hz pe secund . între 500 i 4. de i sensibilitatea maxim la sunete este cuprins . sensibilitatea pentru frecven e înalte scade. Urechea func ioneaz ca un captator (urechea extern ). amplificator (urechea medie) i transmi tor (urecgea intern ).

Atât auzul. Acestea sunt cioc nelul. ce apar ca urmare a modific rilor de presiune din urechea medie. care apar atunci când coborâm rapid cu un lift. care este ata at de urechea intern . ceea ce contribuie la egalizarea presiunii aerului de ambele fe e ale timpanului. denumit tuba Eustachio.substan ceroas pentru a preveni uscarea i descuamarea pielii. sunt produse de mi c rile reduse ale timpanului. Amplificatorul este reprezentat de un andrenaj format din trei osi oare. sc ri a. i nicovala. Por iunea urechii responsabile cu transmiterea este complex . care face conexiunea între cele dou . care vine în contact cu timpanul. un os mic. Pocniturile din urechi. De la urechea medie pleac un canal îngust. Acest sistem amplific de 20 de ori mi c rile timpanului. care se deschide în spatele amigdalelor. cât i mecanismul echilibrului formeaz o camer comun umplut cu un lichid numit endolimf i undele de presiune se transmit .

Modul în care undele sunt transformate în impulsuri electrice i interpretate de c tre creier nu este complet în eles. care trec în sus pe toat întinderea cohleei. Este numit cohleea i. Nervul cohlear ajunge la o regiune specializat a creierului. Modific ri ale intensit ii sunetelor sunt receptate de mici cili de pe membrana bazilar prin undele transmise prin endolimf . nu este clar modul în care urechea distinge intensitatea i tonalitatea sunetelor. formând nervul cohlear. pe toat lungimea ei. denumit aria auditiv . prezint o membran sub ire ² membrana bazilar ² de la care pleac mii de fibre nervoase fine. Teoria cea mai acceptat este c celulele cohleei m soar presiunea undelor din endolimf i le transform în impulsuri electrice (nervoase). b. De asemenea. Por iunea auditiv este situat la un cap t al acestei camere i formeaz o sterpentin asem n toare cu cochilia unui melc.prin acest fluid de la urechea medie prin intermediul sc ri ei. Echilibrul : .

toate la niveluri i unghiuri diferite. Când st m în picioare. cele implicate direct în echilibru sunt utricula. r mânând în echilibru. aceste granule preseaz cilii senzitivi ai celulelor. datorit gravita iei. bine protejat de oasele craniului. sacula i canalele semicirculare. i dac pozi ia capului este corect apreciat . Utricula i sacula au func ia de a detecta pozi ia capului. Aici exist un labirint de canale umplute cu lichid. care indic pozi ia ortostatic . Când capul se îndoaie înainte. urechea este responsabil de monitorizarea în fiecare moment a pozi iei i mi c rilor capului. Organul echilibrului se g se te în urechea intern . . Cilii transmit apoi semnale nervoase la creier. înapoi sau lateral. Din aceste canale.Ca un organ al echilibrului. Fiecare din aceste cavit i con ine un strat de celule avoperite de o substan gelatinoas în care sunt incluse mici granule de calcar. granulele calcaroase ating cilii. atunci organismul se poate adapta.

ref când echilibrul. dac este necesar. c. Utricula intr în ac iune atunci când corpul începe s se mi te înainte sau înapoi. granulele calcaroase se mi c înapoi.îndoindu-i într-un mod diferit. ca i când copilul ar c dea pe spate. În aceast mas sunt incluse vârfurile cililor senzoriali. La baza fiec rui canal exist o mas gelatinoas oval . trimite semnale c tre mu chi. Dac un copil. începe s alerge. care sunt îndoite de mi c rile fluidului din canalele semicirculare pe m sur ce corpul se mi c . . trimit comenzi la mu chi pentru ajustarea pozi iei capului. Îndat ce creierul prime te aceast informa ie. Toate aceste reac ii se inverseaz în aczul când copilul se apleac mult pe spate de pe un scaun. care fac corpul s se aplece înainte. Aceasta declan eaz noi mesaje c tre creier. care apoi. Pornirea i oprirea: Imediat deasupra utriculei se g sesc trei canale semicirculare pline cu lichid. de exemplu.

fluidul începe s se mi te în canalele semicirculare timp de pân la un minut sau mai mult. fluidul din canale tinde s r mân nemi cat. Când corpul începe s se mi te într-un sens.Canalele semicirculare preiau informa ia despre momentul în care capul începe i se opre te din mi care ² de o importan particular în timpul mi c rilor rapide i complexe. care ac ioneaz corespunz tor. Înv area echilibrului: . Centrul de control: Partea creierului responsabil pentru controlul ac iunii mu chilor de a men ine corpul în echilibru este cerebelul. Ace tia trimit mesaje la creier. Dar atunci când capul se opre te din mi care. au un rol special în echilibru. ac ionând asupra cililor senzoriali. furnizând informa ii vitale despre rela ia corpului cu mediul. în special când înceteaz mi carea de rota ie. f cându-ne s ne sim im ame i i. d. e. de asemenea. Ochii.

celule olfactive. atât creierul. Înainte de dobândirea unui echilibru perfect. Aceasta se nume te suprafa a olfactiv i este alc tuit din milioane de celule mici. aparatul olfactiv este duplicat. imediat sub lobii frontali ai creierului. Receptorii olfactivi i gustativi: a. Receptorii senzoriali pentru miros se afl pe peretele superior al cavit ii nazale. cu înc un an pentru a dobândi deprinderea de a sta într-un picior. Mirosul: Ca i multe alte organe din corp. în . Mucusul men ine umiditatea cililor i ac ioneaz ca o capcan pentru substan ele odorante. Fiecare celul olfactiv are aproximativ o duzin de cili care proemin într-un strat de mucus. cât i mu chii trebuie s fie suficient de maturi pentru a asigura for a i coordonarea necesare. fiecare cavitate ac ionând independent. 6.Acesta este un proces lung. care necesit aproximativ primii doi ani din via a unui copil.

b. Mecanismul molecular exact al sim ului mirosului este în mare m sur necunoscut. vin în contact cu cilii i stimuleaz celulele care emit impulsuri nervoase. trecând prin oasele craniului c tre cei doi lobi olfactivi ai creierului ² unde informa ia este stocat . Este limitat atât ca aspect. dar se crede c aceste substan e sunt dizolvate în mucus. cât i ca sensibilitate i ne furnizeaz mai pu ine informa ii despre lumea înconjur toare decât oricare alt .timp ce cilii m resc efectiv suprafa a fiec rei celule olfactive. procesat i apoi transmis printr-un circuit complicat de fibre nervoase la cortexul cerebral. Aici. mesajul este identificat i devenim con tien i de miros. Modul exact în care celulele receptoare pot detecta mii de mirosuri diferite i diferen ele minime dintre ele r mâne un mister. Gustul: Sim ul gustului este cel mai rudimentar din cele cinci sim uri. Fibrele nervoase olfactive propag aceste impulsuri.

În fapt. pierderea gustului ² din orice motiv ² prezint o problem mai mic decât pierderea sim ului mirosului.sim . Mugurii gustativi se g sesc în centrul acestui sistem. Particulele chimice sunt luate în gur i convertite în impulsuri nervoase care sunt transmise pe cale nervoas la creier. Mugurii gustativi: Ca i mirosul. Fiecare mugur gustativ este alc tuit din grupuri de celule . unde sunt interpretate. Acesta nuan eaz cele patru sim uri de baz pe care mugurii gustativi le pot recunoa te. Pres rate pe suprafa a limbii se g sesc mici proeminen e denumite papile. rolul exclusiv al acestui sim este de a selecta i aprecia hrana i b utura. În interiorul acestora se afl mugurii gustativi. mecanismul gustului este declan at de con inutul chimic al substan elor din mâncare i b utur . În consecin . ajutat în mod considerabil de mult mai sensibilul sim al mirosului.

La cap tul opus. celula receptoare este în contact cu o re ea de fibre nervoase. Mugurii gustativi sunt sensibili doar la patru gusturi de baz : dulce. Modul în care mugurii gustativi r spund la stimlii chimici din hran i ini iaz impulsurile nervoase c tre creier nu este complet în eles. Dou fascicule nervoase diferite. Hrana uscat nu d o senza ie gustativ imediat . ci î i . s rat i amar. dar pentru a le putea detecta gustul. în timp ce cei specializati pentru s rat sunt localiza i progresiv c tre zona posterioar . substan ele chimice trebuie s fie sub form lichid . sediile receptorilor pentru aceste gusturi sunt localizate în diferite p r i ale limbii. acru. Alc tuirea acestei re ele este complex i exist un grad mare de interconectare între acestea.receptoare i fiecare dintre caestea au proeminen e fine ² microvili ² care ajung la suprafa a limbii prin porii fini ai papilelor. Mugurii care r spund la dulce se g sesc pe vârful limbii. care fac parte din nervul facial i glosofaringian. transmit mesajele la creier.

Aceste fibre conduc informa ii de presiune i. ajung direct în trunchiul cerebral. Receptorii tactili: a. un anumit nivel de presiune. 7. f r oprire. unde întâlnesc o re ea de celule care efectueaz o analiz ini ial a informa iilor.dobânde te gustul doar dup ce este dizolvat în saliv . Alte fibre nervoase ce transport informa ii asupra unor atingeri mai difuze p trund în substan a cenu ie a m duvei spin rii. C ile nervoase: Unele fibre care conduc informa ia tactil intr în m duva spin rii i. astfel c senza ia bine localizat poate fi evaluat f r a fi diminuat de o prelucrare la nivelul m duvei spin rii. Aceasta este aceea i zon care prime te mesaje de la receptorii . De aceea este nevoie ca ele s trimit mesajele direct c tre centrii nervo i superiori. în mod particular.

Mesajele tactile i dureroase se transmit i ajung împreun la m duva spin rii. Materia cenu ie a m duvei spin rii ac ioneaz ca un organ interpus. Aceast împ r ire a c ilor tactile în dou compartimente ² unul care merge direct la trunchiul cerebral i altul care este analizat de m duva spin rii ² face posibil p strarea discrimin rii fine a sensibilit ii tactile. a a c informa ia dureroas poate fi suprimat aici datorit transmiterii concomitente a unor impulsuri tactile. ceea ce face ca acestea s fie resim ite în acela i timp. De aceea putem aprecia cu acurate e nivelul presiunii i pozi ia unei atingeri. limitând cantitatea de informa ii nesemnificative care trebuie transmise. dar dac presiunea este prea mare sau prea ascu it . analizatorii durero i intr în ac iune prin conexiunile din m duv spin rii. .durero i din piele i din alte zone ale corpului. Analiza efectuat la nivelul m duvei spin rii filtreaz informa iile care sunt transmise ascendent la creier.

În aceste din urm arii se contureaz tabloul sediului. con tien i. De la talamus. Releele senzoriale: Indiferent dac senza iile tactile de la piele au sosit pe calea direct sau dup interpretare din m duva spin rii. unde informa iile venite de la diferitele tipuri de receptori din piele sunt asamblate i coordonate.b. Aceasta permite centrilor superiori din cortexul cerebral s formeze un tablou al senza iilor tactile de care noi devenim. . în acest mod. informa ia în stare brut este transmis la o arie îngust . tipului i semnifica iilor senza iilor tactile pe care le percepem i are loc corelarea cu amintirile unor senza ii precedente. ca i cu stimulii senzoriali care sunt recep iona i de ochi i urechi. Aceast arie senzitiv primar a cortexului prelucreaz informa ia înainte de a o transmite la ariile senzoriale secundar i ter iar . situat în partea anterioar a lobului parietal. ele se termin în nucleul de materie cenu ie din talamus.

Întregul sistem respirator i toate structurile musculare de la abdomen la nas joac un anumit rol în emiterea sunetelor. vorbirea. limba. unde cuvintele sunt decodificate i de unde semnalele i comenzile sunt trimise la sutele de mu chi din pl mâni. În consecin . limbajul i în elegerea sunt controlate i coordonate de c tre creier. laringe i gur ² implica i în producerea vorbirii ² se g sesc în cortexul cerebral.8. laringele. În final. Laringele: Laringele este organul vorbirii con inând corzile vocale. dintre acestea. a. are i o func ie mai pu in complex ² o poart de trecere spre pl mâni. Vorbirea: Vorbirea este una dintre cele mai complexe i mai delicate opera ii efectuate de organism. . dar. Centrii vorbirii. de asemenea. este un instrument extrem de delicat. buzele i palatul moale sunt cele mai importante. care vibreaz pentru a produce vorbirea. dar.

acesta este inadecvat i atunci lichidele sau particulele de hran p trund în laringe. în esen . f când ca hrana sau lichidele s alunece în esofag. Este. uneori. luând deci o ´cale gre it µ. în partea superioar a traheei. Corzile vocale îndeplinesc o func ie asem n toare cu cea a anciei unui instrument de suflat. . laringele se închide ermetic. Când avem nevoie s inspir m i s expir m este. denumit glot . cum ar fi clarinetul.Când mânc m sau bem. ea va fi eliminat prin tuse. cu un înveli extern cartilaginos. dar. deschis. care conduce la stomac. bineîn eles. o clap care acoper comunicarea dintre faringele inferior i laringe. În afara cazului în care o înghi itur de mîncare este îndeajuns de mare încât s se opreasc în laringe. o por iune specializat a traheei. Laringele este situat aproximativ pe linia median a gâtului. Deasupra lui se g se te epiglota. Ac iunea epiglotei este controlat automat de c tre creier.

la o fant îngust în timpul degluti iei. lemnul sau plasticul de grosime mic vibreaz . Cartilajele aritenoide î i modific pozi ia astfel încât spa iul dintre corzi variaz ca form între un V. Vibra ia corzilor vocale în timpul vorbirii apare atunci când spa iul dintre ele se îngusteaz i aerul din pl mâni este expulzat prin acest spa iu în laringe. producând sunetul de baz . care este apoi modificat de conductele i orificiile instrumentului. corzile vocale vibreaz în timpul vorbirii.Când un muzician sufl aerul prin ancie. O extremitate este ata at de o pereche de cartilaje mobile. În mod similar. Corzile vocale sunt dou pliuri fine. iar sunetele produse sunt modificate de faringe. Aceasta se nume te fona ie. denumite aritenoide. nas i gur . deschis în timpul vorbirii. în timp ce a doua este ferm ancorat de cartilajul tiroid. Amplitudinea vocii este determinat de for a cu care aerul este . care formeaz m rul lui Adam. asem n toare ca form buzelor care se închid i se deschid dup cum trece aerul prin ele.

buzele.expulzat. Cavitatea bucal este profund implicat în vorbire. limba. Controlul acestor structuri este realizat de c tre sete de mu chi. în general. acesta este motivul pentru care b rba ii care. iar tonalitatea ² de lungimea i gradul de tensionare ale corzilor vocale. în general. palatul moale i cavit ile care dau rezonan a vocii î i au fiecare rolul lor. a nasului i a gurii. faringele (care leag cavitatea bucal cu esofagul) i cutia toracic . care conlucreaz cu o vitez . care. Cavit ile rezonante includ toat cavitatea bucal . b. nasul. deoarece ajut la modelarea sunetelor emise de cavitatea fonatorie a laringelui. Producerea sunetelor: Pentru a transforma sunetele simple emise de corzile vocale în cuvinte inteligibile. au corzile vocale mai lungi i cu mi care mai liber tind s aib voci mai profunde decât femeile. au un laringe mai mic decât b rba ii. Profunzimea i timbrul natural al vocii sunt determinate de forma i m rimea faringelui i a laringelui.

De asemenea.incredibil . vorbirea este alc tuit din vocale i consoane. vederea (prin care descifr m cuvântul scris) i mi c rile complexe ale mâinii folosite la scris. în apropiere se afl zonele creierului care controleaz auzul (prin care în elegem ce spun cei din jurul nostru). cântatul la un instrument etc. Aceast arie a creierului se împarte în centrul motor al vorbirii care controleaz mu chii cavit ii bucale. faringelui i laringelui i centrul senzitiv care interpreteaz semnalele care vin pe calea nervilor acustici. Conversa ia este un proces foarte complicat i primul eveniment care are loc . c. Rolul creierului: Vorbirea i func iile asociate sunt concentrate într-o singur emisfer . La o persoan care folose te mâna dreapt . Deci. Calit ile rezonante ale diferitelor cavit i ale gurii i sistemului respirator determin individualitatea vocii. aceasta este de obicei emisfera stâng i la o persoan ce folose te mâna stâng este emisfera dreapt .

când auzim o persoan vorbind este acela c centrii auzului. din cortexul cerebral. care determin presiunea aerului inspirat i expirat. recunosc ansamblul semnalelor auditive ce sosesc de la urechi. determinând vibra ia acestora i producând un sunet simplu. V. centrul motor al vorbirii i trunchiul cerebral devin opera ionali. cât i mu chii abdominali. Trunchiul cerebral controleaz atât mu chii intercostali. Odat ce o replic a fost formulat . Centrul senzorial al vorbirii decodific cuvintele astfel încât celelalte zone ale creierului implicate în proces pot recunoa te cuvintele i formula un r spuns. situa i între coaste care determin expansiunea pl mânilor. Pe m sur ce aerul este expulzat din pl mâni. aria motorie comand în acela i timp mi c rile corzilor vocale în fluxul de aer expirat. SISTEMUL ENDOCRIN .

Glandele responsabile în cea mai mare m sur pentru producerea i eliberarea majorit ii hormonilor sunt grup ri de celule denumite glande endocrine datorit faptului c î i descarc . ele sunt capabile s transmit mesaje la organe i stimuleaz îndeplinirea unor func ii specifice cum ar fi cre terea i reproducerea. Prin secretarea în sânge a unor substan e chimice denumite hormoni. ei au tendin a de a interac iona între ei pentru ob inerea rezultatului dorit. 1. Deoarece to i hormonii sunt implica i în metabolism. Hormonii: Hormonii sunt mesagerii chimici ai organismului. Ei sunt sintetiza i în glande speciale situate în diferite locuri din corp i circul prin sânge c tre celule ale organismului ² denumite celule int ² unde î i exercit efectul. care ajut la men inerea conlucr rii armonioase dintre diferitele p r i ale organismului.Multe din func iile organismului sunt controlate de glandele endocrine.

produ ii direct în fluxul sanguin, i nu prin intermediul unui duct, cum fac glandele exocrine. a. Modul de ac iune al hormonilor: În compara ie cu nervii, hormonii tind s ac ioneze mai lent i, de asemenea, s aib o ac iune prelungit în timp. Nu to i hormonii ac ioneaz atât de lent, dar mul i din cei cu ac iune prelungit sunt implica i în activit i vitale fundamentale, cum ar fi cre terea i reproducerea. În general, hormonii ac ioneaz controlând sau influen ând metabolismul celulelor int , de exemplu, prin determinarea gradului în care ele utilizeaz substan ele nutritive i elibereaz energie sau dac aceste celule ar trebui s produc sau nu lapte, p r sau orice alt produs al metabolismului corpului. Deoarece au efecte pe o arie larg , hormonii produ i de glandele endocrine majore sunt denumi i hormoni generali; ace tia includ insulina i hormonii sexuali. Organismul produce mul i al i hormoni care ac ioneaz mult mai aproape de locul unde sunt produ i. Un astfel de hormon local

este secretina, care este produs în duoden ca r spuns la prezen a hranei. Hormonul parcurge o mic distan prin sânge c tre pancreasul din vecin tate i stimuleaz eliberarea unui suc apos con inând enzime (catalizatori chimici), esen ial pentru digestie. b. Proteinele i steroizii: To i hormonii sunt activi în cantit i foarte mici. Ca structur chimic , hormonii se împart în dou categorii: cei care sunt proteine sau deriva i proteici i cei care au o structur steroidic ce con in inele steroidice. Când fiecare hormon ajunge la celula int , poate ac iona doar dac se fixeaz de un receptor al acesteia. Odat ce s-a legat de receptor, hormonul ac ioneaz prin stimularea form rii unei substan e denumit AMP-ciclic (adenozin monofosfat ciclic). Reac iile fiec rei celule int depind de procesele chimice specifice. Astfel, AMP-ciclic, produs de prezen a insulinei, determin prelucrarea i utilizarea glucozei de c tre celul , în timp

ce glucagonul, de asemenea produs de pancreas, determin eliberarea glucozei din celule i cre terea nivelului ei în sânge pentru a putea fi folosit ca substrat energetic pentu activitatea fizic . Dup ce i-au îndeplinit func ia, hormonii sunt inactiva i de îns i celulele int sau sunt transporta i la ficat pentru inactivare, apoi degrada i i fie executa i, fie folosi i pentru producerea unor noi molecule hormonale. c. Rolul hipotalamusului: Hipotalamusul realizeaz conexiunea dintre sistemul nervos i glandele endocrine. Una din func iile sale majore este cea de releu pentru impulsurile dintre creier i alte organe cum ar fi rinichiul. Acest lucru se realizeaz prin intermediul unora dintre mediatorii chimici elibera i de celulele nervoase din creier i, ca r spuns la stimulare, se elibereaz hormoni. Cei doi hormoni produ i în hipofiza exterioar , hormonul antidiuretic, ADH i oxitocina, sunt elibera i din hipofiz sub controlul direct al impulsurilor nervoase

generate în hipotalamus. Celulele nervoase specializate din hipotalamus produc factori de eliberare care trebuie s ac ioneze asupra celulelor hipofizei anterioare înainte ca acestea s - i elibereze hormonii.

2. Glandele endocrine:
Glanda pituitar (hipofiza) este principala gland a organismului. Ea nu numai c î i produce proprii hormoni, dar influen eaz , de asemenea, secre ia hormonal a altor glande. Glanda hipofiz se g se te la baza creierului. Ea este conectat cu hipotalamusul printr-o tij de esut nervos i func ioneaz în strâns leg tur cu aceast zon a creierului. Împreun , hipofiza i hipotalamusul controleaz multe aspecte ale mentabolismului, în elegând prin aceasta diferitele procese chimice al c ror rol este de a men ine în func ie fiecare parte a organismului. a. Structur i func ie: Glanda hipofiz este situat în interiorul unei ´ eiµosoase

m rimea caesteia indic existen a unui proces patologic al glandei. fiecare cu o func ie relativ independent de a celeilalte. de fapt. aua turceasc poate fi observat clar pe o radiografie a craniului. func iile lor se coreleaz foarte strâns. Secre ia unor hormoni este . Hipofiza posterioar este conectat cu hipotalamusul prin tija hipofizar . Glanda este împ r it în dou por iuni. Ea are doar doi hormoni principali.protectivedenumit sella turcica (o expresie latin ce înseamn aua turceasc ). impunând investiga ii. care. sunt produ i de hipotalamus. De i multe dintre comenzile de eliberare a hormonilor vin de la hipotalamus. Hipofiza anterioar produce hormonii care activeaz alte glande importante din corp ca i unul sau doi hormoni ce ac ioneaz direct asupra esuturilor. hipofiza anterioar are un grad de control independent asupra eliber rii lor. De i nu este legat direct de hipotalamus.

pe m sur ce aceasta trece prin tubi. Aceasta înseamn c esutul renal este capabil de a absorbi mai mult sau mai pu in ap din urin . b. se elimin . La b rba i. Hormonii hipofizari: Hipofiza posterioar elibereaz doi hormoni denumi i hormonul antidiuretic sau ADH i oxitocina. Ea este implicat în ini ierea travaliului i determin contrac ia uterin . modificând capacitatea lor de a re ine sau elibera apa. Rolul oxitocinei este mai pu in clar. de asemenea. rinichii tind s re in apa. Produce. se . Când ADH este secretat în sânge.inhibat de substan e care circul în sânge. dup necesit i. ADH controleaz echilibrul apei în organism. El ac ioneaz la nivelul tubilor renali. ale c ror func ie i importan nu sunt clarificate. un rol important în declan area secre iei lactate a sânilor. Joac . Când hormonul nu este secretat. prin urin . de asemenea. un num r de substan e denumite neurofizine. mai mult ap din organism.

Hipofiza anterioar elibereaz . în timp ce cortexul (por iunea extern a glandelor suprarenale) este influen at de ACTH (hormonul adreno ² corticotrop). Prolactina este unul dintre cei doi hormoni ai hipofizei antrioare care par s ac ioneze direct asupra esuturilor. care. La b rba i.crede c oxitocina poate avea leg tur cu apari ia orgasmului. Ei stimuleaz producerea a doi hormoni sexuali majori. controleaz ciclul menstrual. FSH (hormonul foliculo ² stimulent) i LH (hormonul luteinizant). estrogen i progesteron. De asemenea. ce influen eaz glandelesexuale. FSH i LH stimuleaz secre ia hormonilor masculini i a spermatozoizilor. f r a stimula alt gland . Activitatea glandei tiroide este declan at de TSH (tireo stimulant). prolactina are un rol mult mai complex la femei decât . Prolactina este implicat serios în controlul mecanismelor de reproducere. Ace tia sunt cunoscu i sub numele de gonadotrofine. de asemenea. la sexul feminin.

când este în exces. rolul ei la b rbat nu este clar. Privit la microscop. Func ia glandei este producerea hormonului tiroidian. rolul s u. Glanda are doi lobi. Glanda tiroid : Glanda tiroid se g se te la nivelul gâtului. întrucât determin modul în care esuturile organismului utilizeaz zaharurile. Cel lalt hormon produs de hipofiza anterioar etse denumit hormon de cre tere. poate avea efecte negative. Având o importan major în cursul copil riei i adolescen ei. este de a asigura cre terea normal . c.la b rba i. imediat sub laringe. o substan proteic de cae hormonul . glanda prezint mul i foliculi de dimensiuni mici. Cei doi lobi sunt uni i printr-o punte mic de esut i poate exista un lob central mai mic denumit piramidal. dup cum sugereaz i numele. De fapt. tiroxina. de i. care se afl anterior i lateral de trahee. hormonul continu s aib rol i al maturitate. ace tia sunt insuli e de esut con inând un material coloidal.

una dintre cele mai mari glande din corp. prin urmare. Tiroxina nu are numai o singur activitate specific . d. Glanda tiroid con ine iod care este vital pentru activitatea sa. m rirea glandei. putând fi apoi eliberat de c tre enzime. Absen a iodului din diet determin o disfunc ie a tiroidei i. Este eliberat din gland i dup aceea este preluat probabil din sânge de c tre toate celulele corpului.tiroidian se leag . Este singura parte din organism care necesit iod i tiroida capteaz foarte eficient tot iodul disponibil din sânge. Efectul global al hormonului este cre terea cantit ii de energie utilizat de celule. o stare denumit gu endemic . Pancreasul: Pancreasul. Se pare c exist un receptor la suprafa a nucleului celular care r spunde la acest hormon. Aproape toate celulele sale . reprezint de fapt dou glande într-una. cre te de asemenea cantitatea de proteine prelucrate de celule.

Duodenul înconjoar capul pancreasului. acestea constituie componenta endocrin a pancreasului ce secret insulina. aort i vena cav (artera i vena principal a corpului). Pancreasul este situat transversal în partea superioar a abdomenului. aglomer ri de celule secretoare în jurul cap tului unui duct unic. care se întinde mult la stânga coloanei vertebrale.au func ie de secre ie. din care insulina este cel ami important. Insulele Langerhans r spund prin eliberare de insulin în circula ie. de care organismul are nevoie pentru controlul constant al glucozei. Restul pancreasului este constituit din corp i coad . Insulina î i exercit efectul permi ând glucozei s treac din circula ie . El este o gland endocrin cu secre ie de hormoni. Unitatea structural de baz a pancreasului sunt acinii. Dac nivelul glucozei din sânge începe s creasc dincolo de anumite limite. anterior de coloana vertebral . Printre acini se afl mici grupe de celule denumite Insulele Langerhans.

mecanismul de reglare al nivelului glucozei sanguine este absent. Glandele suprarenale: Glandele suprarenale sunt situate imediat deasupra rinichilor. Este exact ce ne-am a tepta de la o gland responsabil de preg tire a organismului pentru a fi capabil de o reac ie instantanee. Dar dac insulina este absent din sistem. fiecare cu o func ie proprie. având drept rezultat diabetul. Fiecare gland este constituit din dou p r i distincte: medulara la interior i înveli ul extern. . e.în interiorul celulelor pentru a fi utilizat drept surs de energie. Medulosuprarenala este în strâns leg tur cu sistemul nervos. Aceste zone secret diferi i hormoni. Medulara este partea glandei care secret adrenalina i compusul asem n tor. denumit cortex. a ezate ca ni te scufii pe polul superior al fiec rui rinichi. noradrenalina. deoarece glucoza din sânge nu poate fi convertit în surse de energie pentru celule.

Hormonii sexuali sunt hormoni produ i de corticosuprarenal .f. care este responsabil de cre terea masei musculare. ce mai importan i fiind aldosteronul i cortizonul. Steroizii anaboliza i sunt deriva i sintetici ai hormonilor sexuali masculini. Corticosuprarenala: Situat deasupra medulo-suprarenalei. zona cortical secret o serie de hormoni cunoscu i sub numele de steroizi. Principalul hormon sexual masculin ² prezent i la femei într-o cantitate mai mic ² este testosteronul. Ace tia sunt secreta i de cortexul suprarenalian i completeaz ac iunea celor ase hormoni produ i în cantit i chiar mai mari de gonade. .

SISTEMUL RESPIRATOR Oxigenul este cea mai important i simpl substan de care depind vie ile noastre ² este esen ial pentru fiecare celul sau esut din corp. . implic pl mânii i diafragmul. care sunt de obicei expulzate prin str nut i astfel nu ajung în pl mâni. 1. care îl utilizeaz pentru a produce energia necesar men inerii vie ii. el are o func ie de protec ie împotriva substan elor iritante. În plus. Oxigenul este introdus în organism în timpul inspira iei i produ ii secundari sunt elimina i prin expira ie. nasul este calea natural prin acre aerul p trunde în organism în cursul respira iei normale. Nasul: Pe lâng faptul c reprezint organul mirosului. ca i tractul respirator superior ² cavitatea nazal . cum ar fi praful. faringele. respira ia. Acest proces.V. laringele i traheea. cavitatea bucal .

Piramida nazal este alc tuit par ial din oase i par ial din cartilaje. Cele dou oase nazale. este alc tuit din oase i cartilaj. formeaz puntea dintre cei doi ochi. Dedesubt. câte unul de fiecare parte. mai ale la b rba i. În partea superioar a foselor se g sesc lame osoase sub iri cu numero i receptori olfactivi. Cele dou cavit i create de sept sunt denumite fose nazale. care se une te cu marginea n rilor. . de c tre un perete ce se întinde antero-posterior. Acest perete. care cresc în jos i protejeaz calea aerian . El este acoperit cu o membran moale i delicat numit mucoas nazal . N rile reprezint fire de p r rigide. cartilajele nazale i cele ale n rilor dau nasului forma i pliabilitatea. sub 6 mm în l ime. nasul este împ r it în dou cavit i înguste. uneori. sunt orientate inferior i. Ele sunt foarte înguste. În interior. Sunt. de asemenea. u or de observat la unii oameni. septul.

mu chii s i intr în contact cu cartilajele elastice ale laringelui. Partea superioar i cea mai larg a laringelui prezint o rigiditate relativ datorit raportului cu oasele craniului. Anatomic. extinzându-se pe o distan scurt la nivelul gâtului. în concordan cu pozi ia i func iile pe care le îndepline te. care ajut la lubrifierea cavit ii bucale i a faringelui în timpul hr nirii i vorbirii. Are o musculatur bogat i o form de pâlnie. Mucoasa faringelui este o continuare a celei bucale i con ine multe celule produc toare de mucus.2. în timp ce la cap tul inferior mai îngust. Por iunea superioar . Faringele: Faringele este situat posterior fa de cavitatea bucal . C ile respiratorii superioare: a. cu o lungime de aproximativ 12 cm de la arcul mandibulei pân la locul de jonc iune cu esofagul. faringele este împ r it în trei segmente. î i datoreaz numele faptului c este situat deasupra . nazofaringele.

Inferior.nivelului palatului moale i formeaz por iunea posterioar a cavit ii nazale. la împingerea hranei c tre esofag. nazofaringele este delimitat de palatul moale. ace ti mu chi ajut . Având o mobilitate mai mare decît nazofaringele. laringofaringele. are rol numai în degluti ie. denumite amigdale faringiene. evidente în mod special la copii. de asemenea. este tapetat cu o membran mucoas ce con ine celule cu . contrac ia musculaturii sale ajut la modelarea sunetelor emise de laringe. Pe peretele nazofaringelui exist dou forma iuni tisulare. b. face parte din c ile aeriene dintre gur i pl mâni. Traheea. Traheea: Por iunea superioar a traheei se g se te în partea anterioar a gâtului i este format din inele cartilaginoase care men in deschis esutul elastic. orofaringele. Cu ajutorul lmbii. Por iunea inferioar a faringelui. Por iunea faringelui situat în continuarea cavit ii bucale. ca i cavitatea nazal .

cili care trimit germenii i praful înapoi în faringe. Cele mai mari sunt bronhiile. c tre stânga i dreapta. care se desprind. Componenta esen ial a pl mânilor este reprezentat de o re ea dens de conducte aeriene. i acestea în conducte mai mici denumite bronhiole. de unde sunt înghi i i. 3. Pl mânii: Cei doi pl mâni ocup cea mai mare parte din torace. cel drept este mai mare decât cel stâng. superior i inferior. mijlociu i inferior. În interiorul pl mânului. deoarece inima ocup mai mult loc în partea stâng a toracelui. iar pl mânul stâng are doi. fiecare p trunzând în pl mânul corespunz tor. . din trahee spre por iunea superioar a pl mânilor. Dintre cei doi. Fiecare pl mân este împ r it în lobi: pl mânul drept are trei lobi. Lobii sunt separa i unul de altul prin an uri pe suprafa ² fisuri. bronhiile se divid în bronhii secundare i ter iare. superior.

Când toracele î i m re te volumul. Dac aerul p trunde între pl mânii i peretele toracic. pl mânii le urmeaz mi carea io aerul p trunde în alveole. formeaz o re ea de capilare. mu chii intercostali se relaxeaz treptat. La nivelul alveolelor.Bronhiolele se termin în saci aerieni ² alveole. Dac ar exista o relaxare complet . Modul de func ionare al pl mânilor: Dac pl mânii ar fi îndep rta i din torace. Ei sunt men inu i deschi i de c tre tensiunea superficial creat de lichidul produs de c tre membrana fin ce acoper pl mânii i pere ii toracici ² membrana pleural . pl mâniiar reveni rapid la forma ini ial doar dac nu-i men inem în pozi ie în mod con tient. Când expir m. acre au un traseu paralel cu bronhiolele. Circula ia pulmonar este asigurat de arterele pulmonare care p trund în pl mâni de-a lungul bronhiilor dreapt i stâng . ei s-ar colaba ca un balon care se dezumfl . Ele se ramific în vase mai mici. tensiunea .

repir m în medie de 12 ori pe minut i în 24 de ore inspir m i expir m mai mult de 8000 litri de aer. i pl mânul 4. Oxigenul reprezint aproximativ a cincea parte din aerul pe care îl respir m i activitatea pl mânilor. În cursul efortului fizic intens. frecven a respiratorie va cre te considerabil.superficial este modificat colabeaz . inimii i vaselor sanguine are drept scop principal transportul oxigenului din aer la esuturi. . Respira ia: În stare de veghe sau de somn. unde este necesar pentru producerea energiei de care organismul are nevoie pentru men inerea vie ii. Scopul acestui flux aerian înspre i în afara corpului reste de a abilita pl mânii s efectueze dou func ii: de a extrage oxigenul necesar pentru men inerea vie ii i de a elimina din organism dioxidul de carbon. produsul de degradare al proceselor chimice interne.

Coastele formeaz por iunea superioar a cavit ii care înconjoar inima i pl mânii. Odat ajuns în pl mâni. Nervii diafragmului sunt denumi i nervul frenic stâng i drept. aerul ajunge la alveole. Fibrele musculare ale diafragmului se contract în timpul inspira iei i aplatizeaz ´cupolaµ diafragmatic . unde are loc schimbul între oxigen i dioxidul de carbon. tr gând por iunea central în abdomen. Nervii . diafragmul prime te stimuli de contrac ie sau relaxare de la sistemul nervos. Ca orice alt mu chi. nas i trahee.În cursul respira iei. Acest fapt cre te volumul pl mânilor i atrage aerul în ei prin gur . un perete compus din esut muscular fibros care separ toracele i abdomenul. Ace ti nervi î i au originea în segmentul superior al m duvei spin rii i din aceast cauz trebuie s parcurg un traseu lung de la gât pân la baza toracelui. func ia principal este îndeplinit de diafragm. iar diafragmul formeaz baza.

Creierul va r spunde unui nivel crescut de dioxid de carbon. fluxul sanguin va cre te i dioxidul de carbon va fi eliminat. Respira ia va deveni mai ampl i mai rapid . i va adopta corespunz tor frecven a respiratorie.frenici pot fi afecta i de diverse boli sau leziuni. astfel încât mai mult oxigen va fi inspirat. ca atunci când organismul efectueaz un efort fizic. mai degrab decât de concentra ia de oxigen.â Frecven a respiratorie: Frecven a respiratorie este controlat de c tre centrul respirator din bulb i este reglat în func ie de nivelul de dioxid de carbon din sânge. nivelul dioxidului de carbon scade i frecven a respiratorie va reveni la normal. SISTEMUL CARDIOVASCULAR . O dat cu încetarea efortului. stimulând b t ile inimii. VII.

de asemenea. ci ac ioneaz . inima este responsabil pentru pomparea sângelui în organism. la întoarcere. furnizând oxigen. 1. de . Sângele: Sângele este ese ial pentru func iile organismului. ca un mijloc de comunica ie prin transmiterea mesajelor chimice hormonale de la glandele endocrine la organe i esuturi. hran i alte substan e esen iale pentru esuturi i. Compus aproape în întregime din esut muscular. Sângele ajut . oxigenul i dioxidul de carbon de la o parte a corpului la alta.Sistemul cardiovascular este alc tuit din inim i re eaua de vase sanguine. extr gând dioxidul de carbon i al i produ i de degradare care ar putea deveni toxici pentru sistem. El este pompat de c tre inim în re eaua intern de artere i vene înc dinaintea na terii i pân la moarte. Sângele nu numai c transport substan e nutritive.

din ap . Ca majoritatea organismului plasma consist . a. datorit capacit ii de coagulare. Sângele nu este doar un lichid. în principal. Aceasta înseamn c mineralele i alte substan e pot fi transportate de la celul la celul în tot organismul.asemenea. cum ar fi capilarele. Plasma: . Fiind un lichid. prin plasm . ea poate difuza prin pere ii vaselor sanguine mici. Este astfel în direct leg tur cu lichidul extracelular ² lichidul prezent în spa iile dintre celulele corpului. Este constituit dintr-un lichid incolor în care plutesc globule ro ii (cunoscute i ca eritrocite). Vâscozitatea sa proverbial se datoreaz prezen ei milioanelor de celule ale c ror activit i îl fac s fie un esut al organismului. joac un rol important în mecanismele naturale de ap rare ale organismului. globule albe sau leucocite i celule foarte mici numite plachete. la fel ca oasele sau mu chii. la distrugerea microorganismelor patogene i.

ea asigur . de asemenea. cum sunt glucoza i gr simile. substan e nutritive i mici cantit i de componente esen iale. pe de o parte. Fiecare litru de plasm con ine aproximativ 75g de proteine. i presiunea osmotic . În consecin . Albumina ar putea fi considerat ca un fel de burete . care men ine partea fluid a sângelui în interiorul vaselor sanguine i opre te ie irea lui c tre esuturi i apoi c tre celule. Fiind. Albumina este sintetizat în ficat. cum ar fi cei tiroidieni. plasma reprezint o soli ie apoas de minerale. care este esen ial pentru sinteza hemoglobinei ce transport oxigenul i a unui num r de hormoni importan i. cum ar fi hormonii. Alte substan e transportate de plasm includ fierul.Plasme reprezint un vehicul pentru transportul substan elor energetice importante. Acestea se împart în dou tipuri principale: albumina i globulinele. plus un alt component esen ial ² o protein care reprezint un element major. o surs nutritiv pentru esuturi.

între care un rol important îl are protrombina. Plachetele: Plachetele sunt cele mai mici celule din organism. provine din ac iunea combinat a plachetelor i a unui num r de 12 substan e chimice. b. denumite factori de coagulare. care men ine volumul necesar de ap în fluxul sanguin. Defectele procesului de coagulare sunt de dou tipuri ² imposibilitatea form rii cheagului i tromboza. c. Un mililitru de sânge con ine aproximativ 250 milioane plachete i fiecare are aproximativtrei microni ( un micron reprezint a mia parte dintr-un milimetru). Globulele ro ii: . Capacitatea sângelui de a se coagula. prevenind astfel o hemoragie fatal în cazul unei leziuni severe a unui vas sanguin. Ace tia se afl în plasm . Plachetele au o singur func ie de baz : formarea cheagului sanguin când hemoragia trebuie stopat . în care cheagurile se formeaz intravascular.circulant.

de unde deriv numele lor. Cu ajutorul enzimelor din globulele ro ii. Ele sunt capabile s fac acest lucru deoarece con in milioane de molecule de hemoglobin . Dup ce elibereaz oxigenul. Numai dup 6 luni de dezvoltare fetal . unde este eliminat prin expira ie. un produs de degradare al metabolismului celular. se desf oar la nivelul ficatului. în primele trei luni. oxigenul se combin foarte rapid cu hemoglobina. dând globulelor culoarea ro ie aprins . i îl transport înapoi la pl mâni. prin vene. Acest sânge oxigenat ajunge la esuturi. ele preiau dioxidul de carbon. fiind transportat de artere. În pl mâni. Producerea globulelor ro ii începe din primele s pt mâni dup concep ie i. care este un alt produs rezidual al activit ii celulare. sunt preluate de globule i tranportate înapoi la pl mâni. produc ia este transferat c tre .Globulele ro ii ac ioneaz ca transportori ai oxigenului de la pl mâni la esuturi. dioxidul de carbon i apa.

în timpul c rora nucleul devine progresiv mai mic i. în final. necesitând astfel o reînnoire constant . dac por iuni ale m duvei osoase sunt distruse sau dac aportul de oxigen la esuturi este sc zut prin insuficien cardiac sau deoarece o persoan se g se te la mare altitudine. Dezvoltarea globulelor ro ii începe de la celulele cu form neregulat . În circula ia sanguin . acid folic i proteine. m duva osoas reac ioneaz prin cre terea produc iei de celule ro ii. . este pierdut definitiv. Dac o cantitate mare de sînge este pierdut . Pentru producerea celulelor ro ii. Organismul are o capacitate remarcabil de a controla num rul globulelor ro ii din circula ie în func ie de necesit i. cu nuclei mari. bitamina B12. unde continu pentru tot restul vie ii. relativ retund . denumite entrobla ti. globulele ro ii sunt supuse unei uzuri enorme. organismul are nevoie de fier.m duva osoas . Aceste celule trec prin diviziuni succesive.

au dimensiuni mari i sunt diferite de cele ro ii. cele albe nu au toate acela i aspect i sunt capabile de mi care. leucocitele. d. Atrase de produ ii chimici elibera i de bacterii. Când organismul este afectat de o boal produs de bacterii. Pe m sura desf ur rii acestui proces. acestea intr în ac iune. ele se deplaseaz pân la locul infec iei i încep s înglobeze bacteriile. Spre deosebire de globulele ro ii. limfocite i monocite. Cele mai numeroase sunt cele denumite neutrofile. Globulele albe: Globulele albe din sânge. granulele din interiorul neutrofilelor încep s produc substan e chimice ce distrug bacteriile capturate. Polimorfonuclearele. Ele sunt implicate în ap rarea organismului împotriva bolilor i sunt clasificate în trei grupe principale: polimorfonucleare. sunt subdivizate în trei tipuri.deoarece organismul are nevoie de o cantitate suplimentar de oxigen. care reprezint 50-75% din globulele albe. .

dar sunt esen iale pentru via . Limfocitele joac un rol vital. deoarece granulele lor devin roz prin colorare cu eozin .Al doilea tip de polimorfonucleare este cunoscut ca eozinofil. are loc producerea anticorpilor care se combin cu antigenul i le neutralizeaz efectul. având nuclei den i. eozinofilele combat agresiunea bacterian . asigurând organismului imunitatea natural fa de boli. se elibereaz compusul chimic histamina. Atunci când orice protein str in sau antigen p trund în sânge. deoarece granula iile lor produc i elibereaz heparina. e. sferici. Ele reprezint mai pu in de 1% din toate globulele albe. dar au i un rol vital. Limfocitele: Limfocitele reprezint 25% din globulele labe. În acela i timp. Al treilea tip de polimorfonucleare sunt bazofilele. care are func ia de a împiedica coagularea intravascular a sângelui. Ele realizeaz acest lucru prin producerea de antitoxine ce contracareaz . Reprezentând doar 1-4% din globulele albe.

Cealalt func ie esen ial a limfocitelor este producerea anticorpilor i a substan elor chimice care previn distrugerea celuleor organismului ca urmare a unei invazii bacteriene. Activitatea limfocitelor legat de invazia microbian i de late substan e este denumit r spuns imun.efectele nocive poten iale ale unor toxine puternice (otr vuri) sau compu i chimici produ i de unele bacterii. Ele con in nuclei mari i înglobeaz bacteriile. Inima: Inima etse un organ muscular cavitar de dimensiuni mari. eliminând detritusurile celulare rezultate în urma agresiunii bacteriene. Un alt tip de globule albe sunt monocitele. care reprezint pân la 8%. situat în regiunea median a toracelui. 2. Activitatea polimorfonuclearelor i a monocitelor decla ate de afec iunile bacteriene este denumit r spuns inflamator ² inflama ia reprezentând r spunsul organismului fa de o leziune la nivel local. De i de obicei este .

Aceasta poart numele de oc apexian. Are o greutate de aproximativ 340 g la b rba i i ceva mai pu in la femei. Func ia inimii este de a pompa sângele în dou circula ii separate. principala arter a organismului. sângele se reîntoarce la inim prin vene. Proiec ia la suprafa a inimii de partea stâng a sternului are aproximativ forma unui triunghi cu vârful rotunjit. cea mai mare parte r mânând. pompeaz sângele c tre artere prin aort . în spatele marginii drepte a sternului. ea trece linia . Sângele ajunge la organe i esuturi.edian spre dreapta. totu i. acesta fiind imediat sub mamelonul stâng. în stânga. În primul rând.considerat ca fiind situat în partea stâng a corpului. furnizându-le oxigen i substan e nutritive. Marginea dreapt a inimii se g se te. mai mult sau mai pu in. Dup aceea. Pulsa ia sa poate fi palpat la fiecare b taie a inimii. . oxigenul din el fiind complet absorbit.

îl pompeaz într-o arter principal . Fiecare atriu pompeaz sângele printr-o valv în ventricul. sângele înc rcat cu oxigen este retrimis c tre inim . Grosimea pere ilor musculari depinde de sarcina pe care fiecare camer o are de îndeplinit. care asigur func ia de pomp .Inima pompeaz sângele în al doilea circuit. de aceast dat c tre pl mâni. Por iunile din perete pe . la rândul lui. fiecare având un atriu cu perete sub ire. care. Camerele inimii sunt aranjate în perechi. ce prime te sângele de la vene. Ventriculul stâng are cei mai gro i pere i. Dup aceea. Amândou atriile i amândou ventriculele sunt al turate. întrucât pompeaz cea mai mare cantitate de sânge. Fiecare dintre ele are pere i musculari care se contract pentru a asigura circula ia sângelui. Cele dou atrii se g sesc în spatele i deasupra celor dou ventricule. pentru a înlocui oxigenul. ce are pere ii mai gro i. Inima are patru camere principale.

Contrac ia ventriculului drept expulzeaz sângele în artera pulmonar prin valvele pulmonare. Mecanismul de func ionare: Sângele revine la inim de la pl mâni prin venele pulmonare. iar din jum tatea superioar a corpului prin ven cav superioar . Sângele ajunge la esuturi. ventriculul stâng se contract i. Sângele se reîntoarce la inim din jum tatea inferioar a corpului prin vena cav inferioar . aducând o nou cantitate de oxigen.care le separ sunt denumite septuri: interatrial i interventricular. Dup aceea. P trunde în atriul drept. astfel încât sângele poate trece numai c tre aort prin valvele aortice deschise. P trunde în atriul stâng. acesta se contract i sângele trece în ventriculul drept prin valva tricuspid . unde elibereaz oxigen. pentru un nou . în ventriculul stâng. care se contract i împinge sângele. în acest timp. printr-o valv denumit valva mitral . valva mitral se închide.

Bazele foi elor se ata eaz de inel. în timp ce marginile libere vin în contact i asigur închiderea comunic rii între ventricule i atrii. Valvele pulmonar i aortic au o structur similar . func ia normal a inimii depinde de o serie de valve. valva tricuspid are trei foi e. de i i structura lor este asem n toare. Valvele mitral i tricuspid sunt mai complicate. Ele au trei cuspide sau foi e alc tuite din esut fibros dens. În partea dreapt a inimii exist valvele pulmonare i tricuspida. Acest proces este repetat de 50-60 de ori în fiecare minut. astfel încât el poate curge doar într-o singur direc ie.ciclu. . dar sub ire. Cele patru valve se deschid i se închid automat pentru a primi i desc rca sângele de la i c tre camere. Valva mitral are dou foi e (cuspide). Valvele sunt prev zute cu un inel situat între atriu i ventricul. la cea stâng se afl valvele aortice i mitral . Valvele: Ca multe sisteme de pompare.

cele dou atrii se contract împreun i încarc ventriculii cu sânge. De aici. determinând contrac ia acestora imediat dup cea a celor dou atrii. care se prind de peretele ventricular i împiedic prolabarea valvelor în atrii.Aceste margini libere sunt legate de o serie de corzi fine. atrio-ventricular. impulsurile sunt conduse la cele dou atrii. Dup aceea are loc contrac ia ventriculelor. din atriul drept. Acesta întârzie impulsul de contrac ie. determinând contrac ia acestora. 3. Vasele sanguine: . Ritmul cardiac: Cu fiecare b taie a inimii. impulsul se r spânde te prin ventriculi. denumite cordaje tendinoase. dup care îl conduce printr-un fascicul de fibre denumit fasciculul His. Sincronizarea acestor contrac ii este dependent de un sistem electric de control este nodul sinoatrial. Dup ce a fost condus prin fascicul. situat în jonc iunea dintre atrii i ventriculi. Exist i un alt nod.

Principala cavitate a inimii. Restul arterelor transport sângele la toate celelalte p r i ale organismului. în final. ventriculul stâng. Aproape imediat dup desprinderea din aort . în timp ce venele transport sângele pe drumul de întoarcere. Arterele transport sângele de la inim la esuturi. . asigurând aportul de sânge la fiecare zon . dând na tere. mai întâi. capilarelor. Traiectul lor acoper aproape toat suprafa a inimii. artera coronar stâng d na tere la dou ramuri. de fapt. exist trei artere coronare: cea dreapt i cele dou ramuri ale arterei coronare stângi. De acea.Arterele i venele sunt cele dou tipuri de vase sanguine mari din organism. expulzeaz sângele în principala arter din organism ² aorta. ce asigur aportul de sânge la inim . Primele ramuri ale aortei se desprind din ea imediat ce p r se te inima. unor ramuri denumite arteriole i. Ele sunt arterele coronare.

care prezint la suprafa a ei un strat celular neted care permite circula ia continu i liber a sângelui. Structura arterelor: Deoarece arterele sunt supuse acestei presiuni cu fiecare contrac ie a inimii. Sub acesta exist straturi elastice i musculare groase. Exist . de asemenea. Pere ii elastici sunt foarte importan i pentru func ionarea sistemului vascular.Ventriculul stâng produce o presiune considerabil pentru a împinge sângele prin re eaua arterial . Peretele extern al unei artere este un strat de esut fibros lax. care confer rezisten arterelor. Presiunea pe care o atinge man onul tensiometrului folosit la m surarea presiunii arteriale este aceea i cu presiunea maxim ap rut în ventriculul stâng la fiecare b taie a inimii. ele trebuie s aib un perete solid pentru a rezista. fibre musculare în interiorul mucoasei. O mare parte din for a fiec rei contrac ii este preluat de pere ii elastici ai arterelor .

Ace tia continu s împing sângele în pauza dintre dou b t i ale inimii. fa de schimbul de substan e. Având un perete sub ire. To i pere ii capilarelor sunt destul de sub iri pentru a permite trecerea substan elor în ambele sensuri. capilarele pot fi u or lezate i cele din piele prezint cel mai mare risc.mari. capilarele localizate în piele au un rol special în reglarea temperaturii corpului. Reglarea circula iei capilare este asigurat de mu chi. În plus. Când temperatura este crescut . Capilarele: M surând aproximativ a opta mia parte dintr-un milimetru. capilarele sunt doar pu in mai largi decât o singur celul sanguin . Ficare capilar este constituit dintr-un strat foarte sub ire de esut endotelial înconjurat de o membran la fel de sub ire. capilarele tegumentare se dilat . f când posibil ca un volum mai mare de sânge s ajung la piele. Venele: . unde poate fi r cit.

sau lumenul. De exemplu. substan e nutritive i alte substan e importante. untraseu comun. Totu i. sângele este bogat în oxigen.. iar pere ii unei artere sunt întotdeauna mai gro i decât cei ai unei vene de o m rime corespunz toare. Circula ia sângelui: Sângele î i începe circuitul prin organism p r sind ventriculul stâng prin aort . în timp ce canalul central.Venele se aseam n cu arterele prin aceea c au o distribu ie similar ² arterele i venele unui anumit organ sau esut au. cum ar fi hormonii. În acest stadiu. . multe vene au valve în interiorul lor care nu se întâlnesc la artere. Peretele venelor reprezint un strat extern ² tunica adventi ia . Unele con in doar un strat foarte sub ire de mu chi. exist diferen e majore. 4. va fi mai mare la vene decât la artere. deseori. un strat mediu de fibre musculare ² tunica medie ² i un strat intern ² tunica intima. Venel sunt alc tuite din esut muscular i fibros.

Lanivelul abdomenului exist trei artere principale c tre intestine i ficat i câte una pentru fiecare rinichi. arterele carotide stâng i dreapt . înainte ca aorta s se divid în artele iliace stâng i dreapt . care duc sângele la pelvis i membrele inferioare. sângele curge prin arteriole care conduc la fiecare organ sau esut din organism. În acest arc î i au originea cele dou artere principale ale corpului. sângele are tendin a s curg prin a a-numitele c i preferen iale. De la artere. În repaus. Artera aort coboar apoi prin torace în abdomen. aorta are un traiect ascendent înainte de a se curba. incluzând chiar i inima. celulele sanguine se a az pe un singur strat.Dup ce d na tere arterelor coronare. i apoi p trunde în vasta re ea de capilare. . pentru a forma arcul aortic. cedând oxigenul i alte substan e i preluând dioxidul de carbon i produ ii metabolici. În capilare. i câte o arter pentru fiecare bra .

Venele din acest calibru con in valve care previn curgerea sângelui înapoi spre esuturi. Prima prime te sângele de la cap. sângele intr în sistemul venos. Trece apoi în vene mici i apoi la inim prin vene care au dimensiuni destul de mari pentru a putea fi observate sub piele. care reprezint echivalentul venos al arteriolelor. Dup trecerea prin capilare. Dar dac exist o nevoie sporit de oxigen în orice zon a corpului. Valvele au o form semilunar care proemin în lumenul venei i fac ca sângele s circule într-o singur direc ie. bra e i gât i cea de-a doua prime te sângele din partea inferioar a corpului. în dou mari vase de sânge. în final. El p trunde îtâi în vase foarte mici denumite venule. una denumit vena cav superioar i alta vena cav inferioar .Acestea sunt capilarele care au dobâdit un calbru mai mare decât media. sângele circul în aproape toate capilarele din acea zon . Amândou . Toate venele din diferite p r i ale organismului se vars .

Faza final a circula iei este reprezentat de transportul sângelui bogat în oxigen prin venele pulmonare (singurele vene care transport sânge oxigenat) în partea stâng a inimii. Exist artere pulmonare i sistemice care transport sângele în afara inimii i vene pulmonare i sistemice care îl aduc înapoi. ci etse drenat în sistemul venos port-hepatic.venele transport sângele la partea dreapt a inimii i de aici el este pompat în artera pulmonar (singura arter care transport sânge f r oxigen). iar cea c tre restul organismului este denumit circula ie sistemic . sângele nu se întoarce direct la inim . Circula ia c tre pl mâni este denumit circula ie pulmonar . Aceast arter duce sângele la pl mâni. . Acesta permite sângelui. Deriva ii: P r sind intestinele. care poate fi bogat în hran digerat . s fie transportat direct la ficat.

urechile i nasul. prin care sângele poate trece de la una la cealalt f r a trebui s treac prin sistemul de capilare din esuturi. p trunde într-un alt sistem de vene denumite vene hepatice. Când sunt deschise. apoi. Aici este posibil existen a unor comunica ii directe între arterele i venele mici. cum ar fi mâinile i picioarele. se vars în vena cav inferioar i. trece prin celulele hepatice. prin capilare speciale denumite sinusoide i.Odat ce sângele de la intestin ajunge la ficat. Principala func ie a acestor conexiuni arterio-venoase este controlul temperaturii corpului. apoi. cre te pierderea de c ldur i temperatura corpului scade. Mecanismele compensatorii: În unele p r i ale corpului. în final. Alte zone unde exist un tip special de aranjament venos sunt la nivelul extremit ilor: mâinile. la inim . Acestea. arterele i ramurile lor . Acest sistem asigur în modul cel mai eficient transportul la ficat al hranei care p trunde în sistemul venos din intestine. picioarele.

vasele sanguine din mu chii membrelor inferioare î i m resc calibrul i cele din intestine se întind. î i m re te calibrul. Aproximativ 59% se g se te în vene. .sunt conectate astfel încât se pot suplini una pe cealalt . ca atunci când începem brusc s alerg m. De asemenea. sângele nu curge cu aceea i vitez în toate regiunile organismului. astfel încât sângele este dirijat în locul în care necesit ile sunt crescute. 5% în capilare i restul de 9% în inim . ramura celeilalte artere. 15% în artere. care a preluat fluxul sanguin. În orice moment. Distribu ie i flux: Sângele nu este repartizat uniform în tot organismul. Când exist o leziune a unei artere. Dac organismul se g se te într-o stare de stres fizic. aproximativ 12% se g se te în arterele i venele care îl transport la i de la pl mâni. formând o cale alternativ pentru sânge dac una dintre ele este lezat : aceasta se nume te circula ie colateral .

implicit. care controleaz circula ia sângelui i. presiunea arterial . Vasele sanguine responsabile pentru controlul acesteia sunt arteriolele localizate în cadrul sistemului circulator între arterele mici i capilare. VIII. Controlul circula iei: Exist o zon în por iunea inferioar a creierului denumit centrul vasomotor. SISTEMUL VASCULAR LIMFATIC . Centrul vasomotor prime te informa ii despre presiunea arterial de la receptorii de presiune din aort i arterele carotide i apoi trimite comenzi c tre arteriole.Viteza circula iei venoase de întoarcere cre te astfel încât sângele este transportat înapoi la inim cu 20 cm pe secund .

Ele colecteaz surplusul de lichid denumit limf de la esuturi. particulelor str ine i alte materiale de la esuturile i celulele corpului. cunoscute sub numele de limfocite. Pere ii capilarelor . splina i amigdalele. Pentru aceasta conlucreaz îndeaproape cu sângele i. De aceea acest sistem este implicat în vehicularea reziduurilor i a particulelor cu poten ial d un tor. în special.Sistemul vascular limfatic este un alt sistem de vase care transport fluidele în tot organismul. cu globulele albe. care sunt atât de esen iale pentru ap rarea organismului împotriva înboln virii. incluzând timusul. Vasele limfative: Sistemul vascular limfatic sau sistemul limfatic este compus din vase limfatice. 1. Vasele limfatice mici ² cele mai mici denumite capilare limfatice ² urmeaz traiectul arterelor i venelor corpului. Vasele limfatice realizeaz transportul excesului de lichid. organe i esuturi limfoide foarte specializate.

care p r se te celulele i vasele sanguine. bogat în proteine. limfa este. cartilajelor i din ilor. al oaselor. de aceea. astfel încât moleculele mari i alte particule.limfatice sunt foarte sub iri i permeabili. limfa din intestine con ine multe gr simi sub form de chil. Aceast limf are un aspect l ptos. cu excep ia sistemului nervos central. . Totu i. vasele care dreneaz membrele con in surplusul de fluid fa de necesit ile organismului. care au fost absorbite din intestin în timpul digestiei. care se contract ritmic într-o singur direc ie. ele au valve pentru a preveni refluxul limfei. Vasele limfatice se g sesc în toate regiunile corpului. care nu pot p trunde în capilarele sanguine. sunt de asemenea îndep rtate prin limf . Unele vase limfatice con in un mu chi involuntar. determinând circula ia limfei. De asemenea. incluzând bacteriile. De exemplu. Compozi ia limfei din vasele limfatice este dependent de localizarea acestora.

Func ia ei principal este de a filtra sângele i de a produce anticorpi. Organe i esuturi: Splina este o parte integrant a sistemului limfatic. Toate vasele limfatice se unesc. ductul toracic i ductul limfatic drept. care poate fi sim it la palparea abdomenului. cât i prin cea limfatic . reprezint frecvent o indica ie a unei . vasele limfatice se unesc cu o forma iune nodular de esut denumit ganglion limfatic. În plus. limfa este drenat de la esuturi în sânge prin sistemul limfatic. În consecin . formând dou ducte principale. Ganglionii limfatici sunt situa i în jurul arterelor mari i pot fi palpa i în punctele în care acestea sunt situate superficial sub piele. care dreneaz în venele brahiocefalice stâng i dreapt .În diferite puncte pe traseul lor. 2. o splin m rit . Acesta este locul în care limfocitele ajung în tot organismul atât prin circula ia sanguin .

afec iuni undeva în organism i necesit teste suplimentare. ea este de aproximativ 13 cm lungime i se întinde de-a lungul coastei a zecea. Arteriolele mai prezint o caracteristic unic : în loc de a fi conectate cu o re ea de capilare. Aportul sanguin la acest organ se realizeaz prin artera splenic . dar n cazul în care este m rit poate ajunge la o greutate de pân la 2 kg sau mai mult. acestea sunt aglomer ri de limfocite. Splina are o greutate de aproximativ 200 g la adul i. Dac splina este examinat cu ochiul liber. ele par . care se divide în artere mai mici i apoi în arteriole. Arteriolele splenice au particularitatea de a fi înconjurate de esut limfatic pe m sur ce trec prin pulpa splinei. în partea stâng superioar a abdomenului. În condi ii normale. Este posibil chiar distrugerea unor mici granula ii denumite corpusculi Malpighi. ea va ap rea ca o capsul fibroas ce înconjoar o mas amorf de pulp ro ie. Splina este situat imediat sub diafragm.

Acest lucru este valabil în special în cazul globulelor ro ii. dar globulele albe i plachetele sunt filtrate . dar ele pot îndep rta.s se goleasc direct în parenchimul splinei. modul în care sângele se vars direct în pulpa splinei permite celuleor reticulare ale acesteia s vin în contact direct cu sângele care ar trebui s fie filtrat. Func iile splinei: Splina reprezint unul din principalele organe care filtreaz sângele. faptul c arteriolele sunt înconjurate de esut limfoid implic faptul c limfa intr imediat în contact cu orice protein anormal din sânge i produce anticorpi împotriva acesteia. orice celule anormale. asigur eliminarea din sânge a oric ror celule îmb trânite sau uzate ale acestuia. de asemenea. În acela i timp. Celulele reticulare nu numai c îndep rteaz celulele sanguine îmb trânite sau uzate. Mai întâi. Caracterele particulare ale circula iei splenice fac posibil îndeplinirea a dou func ii fundamentale. În al doilea rând.

pentru a da doar un exemplu.selectiv c tre splin atunci când acest lucru este necesar. Corpusculii Malpighi produc anticorpi. Splina va elimina. dar la persoanele cu afec iuni ale m duvei osoase. În anumite circumstan e. De asemenea. În plus. când acesta se g se te în uter în cursul sarcinii. astfel încât globulele albe denumite fagocite o pot distruge. particulele str ine din fluxul sanguin. de asemenea. Timusul: În ultimele dou decenii. a devenit clar c timusul se g se te în centrul . Acest lucru nu se întâmpl la adultul normal. are o func ie în producerea anticorpilor ² proteine sanguine circulante care se leag de o protein str in i o imobilizeaz . splina are un rol foarte important în producerea unor noi celule sanguine. splina produce o mare parte din celulele sanguine ale f tului. splina i ficatul sunt sediile principale de producere a globulelor ro oii. de aceea ea joac rol major în eliminarea bacteriilor din organism.

imediat în spatele sternului. denumit cortex. Stratul extern al timusului. În interiorul glandei se g se te o zon numit medular care con ine limfocite i alte tipuri de celule timice. dar se tie acum c este esen ial pentru o dezvoltare optim a sistemului limfatic i c func ia sa este îndeplinit în primii ani de via .remarcabilei re ele de organe i esuturi aflate în interconexiune pentru a constitui sistemul limfatic i care sunt implicate în r spunsul imun ² adic ap rarea noastr în fa a surselor de infec ie. Aceste celule se g sesc în sânge. Timusul este situat în partea superioar a toracelui. ganglionii limfatici i splin i migra ia lor c tre esuturi poate fi observat în cazul unei reac ii inflamatorii. con ine multe limfocite. Timusul con ine multe din limfocitele care au un rol important în ap rarea organismului împotriva îmboln virilor. . Mecanismul exact prin care timusul î i exercit ac iunea este înc incomplet cunoscut. m duva osoas .

de fapt. Se pare c aproximativ 95% din noile tipuri de limfocite produse de timus sunt. dar un mecanism important a fost identificat. înainte de a avea prilejul de a ajunge în organism. Amigdalele: .Existã dou tipuri de celule imune în corp. Limfocitele T (derivate din timus) sunt sub controlul timusului i sunt responsabile pentru recunoa terea antigenului i pentru multe din c ile prin care organismul le distruge. distruse aici. Cel lalt tip de celule imune ² limfocitele B ² este responsabil de producerea efectiv a anticorpilor fa de antigene. ele fiind dou tipuri de limfocite. Mecanismele exacte prin care timusul realizeaz controlul limfocitelor T nu este cunoscut. Motivul probabil pentru aceasta este c ele ar putea avea un poten ial autoimun (posibilitatea de a ataca structurile organismului) i singurele celule c rora timusul le permite dezvoltarea sunt cele care vor ataca substan ele str ine.

Ele au o pozi ie ideal pentru a depista substan ele care reprezint o amenin are pentru organism. dar cresc rapid în cursul primilor ani de via . Amigdalele faringiene (adenoizi) sunt organele limfoide situate posterior de cavit ile nazale. Amigdalele produc i anticorpi cu rol în ap rarea împotriva infec iilor locale. Func ia exact a amigdalelor nu este cunoscut . Aceast proprietate este conferit de limfocitele care se g sesc la acest nivel. dar s-a sugerat c ele joac un rol seminficativ în men inerea ap r rii organismului împotriva bolilor. Amigdalele faringiene sunt astfel plasate încât orice infec ie cu poart de intrare nazal este filtrat i.Amigdalele fac parte dintr-un inel de esut (inelul Waldeyer). . care circumscrie intrarea spre c ile aeriene i alimentare. Totu i. ele nu dispar complet. exact în locul în care c ile aeriene se deschid în faringe. ele sunt relativ mici. De i sunt prezente înc de la na tere. cu pu in ans . pentru a involua dup pubertate.

Dac infec ia este recurent . De aceea. Pentru a transforma hrana ingerat în componente separate. copilul este expus continuu la noi infec ii cu diferite tipuri de bacterii i virusuri. IX. Nu se cunoa te prea mult despre modul în care amigdalele faringiene se infecteaz . dar. Amigadalele faringiene sunt prezente de la na tere. SISTEMUL DIGESTIV Digestia produce nutrimentele i substan ele furnizoare de energie necesare celulelor i esuturilor organismului. dar orice germen cu poart de intrare respiratorie le poate afecta. care pot fi preluate cu u urin de c tre sânge din intestinul sub ire pentru a fi transportate în vederea utiliz rii . între aceste vârste. dispar înainte de pubertate. în genere.ucis . amigdalele tind s se umfle i aceasta poate fi simptomatic . Ele sunt evidente între unu i patru ani.

imediate sau a stoc rii lor. cum ar fi maltoza i glucoza. Când hrana este mestecat . ajungând în stomac. 1. glande i enzimele lor. Aceste modific ri încep în gur . Digestia depinde de ac iunea unor substan e denumite enzime asupra hranei ingerate. o enzim produs de ele. glandele salivare de la nivelul cavit ii bucale î i încep secre ia i ptialina. Hrana traverseaz apoi esofagul. sistemul digetiv conlucreaz cu un num r de organe. Digestia: Digestia este procesul care descompune hrana în substan e ce pot fi absorbite i utilizate de organism pentru energie. cre tere i regenerare. acid clorhidric . unde un complex de substan e chimice ² mucus. Acestea sunt produse de organe ata ate la tractul digestiv i ele sunt responsabile pentru multe din reac iile chimice implicate în digestie. începe s descompun o parte din hidrocarbona i (glucide) în molecule mai mici.

Când aciditatea atinge un anumit nivel. astfel încât aceasta poate fi degradat pân la peptone. Ac iunea ptialinei înceteaz . Intestinul sub ire: Hrana care p r se te stomacul ² o past consistent . Duodenul produce i elibereaz cantit i mari de mucus. Cantitatea de suc gastric eliberat etse controlat atât aici.i enzima pepsin ² ac ioneaz asupra ei. acid . Gastrina. Secre ia de mucus previne lezarea mucoasei gastrice de c tre acidul clorhidric. cât i în intestin de impulsuri nervoase. prezen a hranei i secre iile hormonale. stimuleaz eliberarea de acid clorhidric i pepsin din celulele gastrice dup ce hrana a ajuns în stomac. un hormon. producerea de gastrin înceteaz . numit chim ² intr apoi în duoden. por iunea ini ial a intestinului sub ire. dar începe o nou serie de reac ii chimice declan ate de stimuli nervo i. care îl .

elibeart în duoden din vezicula biliar .protejeaz împotriva lez rii de c tre acidul clorhidric i de enzimele din chim. care este produs în ficat i stocat în vezica biliar . Aceste enzime includ tripsina. sucuri digestive de la pancreas i cantit i imporatnte de bil . Bila este. Secre ia sucului pancreatic este declan at de doi hormoni. de asemenea. pân când este nevoie de ea. Enzimele pancreatice ajut la digestia hidra ilor de carbon i a proteinelor pe lâng cea a gr similor. . care desface peptonele în componente mai mici. pentru a fragmenta particulele de gr simi. Secretina stimuleaz producerea unor cantit i mari de sucuri alcaline care neutralizeaz aciditatea chimului par ial digerat. amilaza care desface hidra ii de carbon pân la maltoz . pancreozimina. Duodenul prime te. Enzimele pancreatice se produc ca r spuns la eliberarea unui al doilea hormon. lipaza care desface gr simile în molecule de glicerol i acizi gra i. de asemenea. peptidele.

fier.Hrana digerat p trunde apoi în jejun i ileon. care pe peretele interior prezint milioane de proeminen e minuscule. acizii gra i i viatminele dizolvate intr în chilifere i sunt transportate în sistemul limfatic i. iod. unde au loc stadiile finale ale modific rilor chimice. denumite vilozit i. re ine unele substan e pentru necesit ile proprii i pentru . la rândul lui. Aceste capilare duc la vena port-hepatic . Când hrana digerat vine în contact cu vilozit ile. glicerolul. apoi. plus vitamine i minerale importante cum ar fi calciu. în fluxul sanguin. chilifer. por iuni ale intestinului sub ire situate în continuarea duodenului. care transport hrana direct la ficat. Enzimele sunt eliberate de celulele unor mici indenta ii numite criptele Lieberkühn. Fiecare vilozitate con ine un capilar i o mic ramur limfatic . Acesta. sunt absorbite direct în capilarele vilozit ilor. Cea mai mare parte a absorb iei are loc în ileon. Aminoacizii rezulta i din digestia proteinelor i zaharurilor din hidra ii de carbon.

Este delimitat de buze. cât i în respira ie. Spre deosebire de piele. de asemenea. Ele sunt alc tuite din fibre musculare între esute cu fibre elastice i au o inerva ie bogat . La suprafa a buzelor se g se te o form particular de esut epitelial cu o structur intermediar între pielea fe ei i membrana ce delimiteaz cavitatea bucal . glande sudoripare sau sebacee. Buzele sunt cele care dau expresia gurii. un rol în vorbire. iar restul acestora sunt trecute mai departe în circula ia general a organismului.. gura este implicat inevitabil atât în digestie. în timp ce la partea posterioar se deschide în c ile ce conduc la tractul digestiv i la pl mâni. buzele nu au peri. . care le confer o sensibilitate deosebit .stocare. Datorit acestei conexiuni cu dou din circuitele vitale ale organismului. Cavitatea bucal : Gura omului etse un fel de cavern ce con ine limba i din ii. 2. Are.

Palatul dur. permite ca limba s preseze asupra unei suprafe e ferme i. Cavitatea bucal este delimitat superior de palatul dur. Sensibilitatea palatului moale este esen ial . împreun cu secre ia glandelor salivare. deoarece îi favorizeaz mi carea superioar când hrana este înghi it . Func ia ei reprezint un mister. În mijlocul palatului moale se g se te o forma iune numit uvula sau Åa treia amigdal µ. dar unii cred c are un rol în închiderea . face ca hrana s fie înmuiat i mixat . astfel. Mucoasa obrajilor este supus unei uzuri permanente i are o remarcabil capacitate de regenerare. care se deschide în partea posterioar a gurii. prevenind astfel refluxul hranei în nas. care se continu posterior cu palatul moale.Cavitatea bucal este c ptu it cu o membran mucoas ce con ine glande produc toare de mucus. Secre ia continu a acestor glande men ine umiditatea cavit ii bucale. format de baza osului maxilar.

c ilor aeriene în timpuol degluti iei, prevenind, în acest mod, înecarea. Limba: Limba are o form asem n toare unui triunghi ² cu o baz larg îngustându-se treptat c tre vârf. Este ata at la baz , sau r d cin , de maxilarul inferior, sau mandibula, i de osul hioid. Pe p r ile laterale, r d cina limbii este unit cu pere ii faringelui, cavitate ce formeaz partea posterioar a gurii. Por iunea mijlocie a limbii are o suprafa convex superior, în timp ce fa a inferioar este legat de plan eul bucal printr-o band sub ire de esut, numit frenul limbii. Vârful limbii are mi c ri libere, dar când o persoan nu m nânc sau nu vorbe te, el se afl în mod normal în repaus înapoia din ilor. Mi c rile limbii sunt determinate de mu chii ce intr în alc tuirea sa i de care este conectat i de modul în acre este pozi ionat limba în gur . Limba con ine fibre musculare dispuse atât în plan longitudinal, cât i transversal,

care sunt capabile s produc mi carea, dar contrac ia unui num r de mu chi situa i pe p r ile laterale ale mandibulei pot conferi mi c rilor limbii o mobilitate remarcabil . Mu chiul stiloglos, de la nivelul gâtului, de exemplu, mobilizeaz limba în sus i înapoi, în timp ce hioglosul, de asenmenea de la nivelul gâtului, aduce limba în pozi ia normal de repaus. În timpul hr nirii, una din func iile principale ale limbii este de a prezenta hrana din ilor pentru mastica ie i în formarea bolului alimentar, preg tindu-l pentru înghi ire. Aceste ac iuni sunt realizate printr-o gam de mi c ri ondulatorii:în sus i în jos. Când aceast ac iune a fost îndeplinit (sau cînd o persoan m nânc în grab ), limba împinge bolul c tre faringe, de unde el p trunde în esofag, care îl transport în stomac. Glandele salivare: În fiecare zi, noi producem în mod obi nuit 1.7 l de saliv ² o secre ie apoas alc tuit din mucus i lichid. Ea con ine ptialina, cu rol în digestie, i o substan

chimic denumit lizozim, care ac ioneaz ca un dezinfectant, protejând mucoasa bucal de infec ii. Saliva are o ac iune u or antiseptic . Saliva este produs de trei perechi de glande situate la nivelul fe ei i al gâtului, glandele parotide, submandibulare i sublinguale. Exist , de asemenea, multe glande mici r spândite la nivelul cavit ii bucale. Fiecare gland salivar se compune din ducte ramificate, care se unesc i sunt delimitate de celule secretorii. Func ia acestor celule variaz de la o gland la alta i secre iile lor sunt diferite. Glandele parotide sunt cele mai voluminoase glande salivare situate la nivelul unghiului mandibulei, întinzându-se superior pân la nivelul oaselor obrazului, imediat anterior de ureche. Saliva produs de parotide este eliminat prin ducte ce se desprind din glande. În compara ie ci celelalte glande salivare, parotidele produc o secre ie apoas cu un con inut mare de ptialin ² enzim ce degradeaz amidonul.

De i parotidele sunt cele mai voluminoase glande, ele produc doar un sfert din volumul total de saliv . Glandele submandibulare, dup cum sugereaz i numele se g sesc sub maxilarul inferior, sub din ii posteriori i glandele sublinguale (au o denumire adecvat ), sunt situate sub limb , pe plan eul cavit ii bucale. Ambele perechi de glande î i descarc con inutul pe p r ile laterale ale frenului limbii (un cordon de esut care porne te de la baza limbii i se une te cu plan eul gurii). Saliva secretat de glandele sublinguale este de consisten vâscoas , cu mult mucus. Glandele submandibulare produc o saliv care con ine cantit i aproape egale de mucus i ptialin i aceasta completeaz volumul de saliv secretat în gur în orice moment. Din ii: Din ii sunt structuri osoase dure, implantate în cavit ile maxilarului i ale mandibulei. În timpul vie ii apar dou seturi succesive de din i. Fiecare dinte prezint dou por iuni: coroana, care este pu in

i r d cina.vizibil în gur . Din ii fronta i au doar o r d cin . în timp ce din ii situa i mai în spate au dou sau trei r d cini. Dentina este o substan dur . acre d senza ia de durere când este stimulat de excitan i termici sau chimici. de obicei. Dentina coroanei este acoperit de un strat protector de smal . R d cinile din ilor sunt. o substan asem n toare dentinei i care ajut la fixarea dintelui în alveol . care con ine celule vii. care este partea încorporat în maxilare. Este un esut sensibil. Centrul dintelui este o cavitate umplut cu un esut conjunctiv sensibil. R d cina este acoperit cu un strat de cement. o structur celular extrem de dur i de sensibil . mai lungi decât coroana. Aceasta se extinde de la coroan pân la extremitatea r d cinii care prezint un orificiu în punctul cel mai . Elementul structural major al dintelui este format dintr-un esut calcificat denumit dentin . asem n toare osului. numit pulpa dentar .

Acesta etse alc tuit dintr-o serie de fibre de colagen rezistente. Prin acest orificiu. care se întind de la cementul ce acoper r d cina la osul alveolar adiacent. Fixarea din ilor: Fiecare dinte este ata at prin r d cina sa de oasele maxilare. În aceast regiune. vasele sanguine i nervii ajung la pulpa dentar . .adânc al dintelui. Acesta are rolul unui tampon care poate proteja din ii i osul în timpul mastica iei. Modul de fixare al din ilor etse. Aceste fibre sunt între esute cu fibre de esut conjunctiv i con in. p r ile din maxilare care con in din ii sunt denumite procese alveolare. iar din ii sunt ata a i prin fibre ce formeaz ligamentul periodontal. unde fuzioneaz coroana cu r d cina. O zon de importan crucial se afl la nivelul colului dentar. Modul de fixare al din ilor are drept rezultat un grad foarte mic de mobilitate spontan . de asemenea. totu i. vase sanguine i fibre nervoase. complex. gingia intr în contact strâns cu dintele.

Din ii deciduali pot fi împ r i i în trei categorii: incisivi. Din ii formeaz o arcad ovalar uniform . Caninii sunt din ii ascu i i i bine adapta i la sfâ iere. premolarii i molarii localiza i . denumit premolari. care sunt intermediari atât ca form . în timp ce premolarii i molarii au rol în triturarea hranei. sunt elimina i. Incisivii se caracterizeaz printr-o margine ascu it ca o lam . Tipuri de din i: Omul are dou serii de din i. de obicei.protejându-l fa de infec ii i alte influen e nocive. cu incisivii în partea anterioar i caninii. Din ii permanen i îi înlocuiesc i sunt în num r mai mare decât seria ini ial . iar incisivii de pe maxilare opuse func ioneaz glisând unii peste al ii. cât i ca pozi ie între canini i molari. canini i molari. Ace ti din i pot fi împ r i i în acelea i tipuri ca din ii deciduali i completeaz seria ini ial cu o alt categorie. ca lamele unei foarfeci. Din ii deciduali )de lapte= sunt cei prezen i în timpul copil riei i.

în final. în timp ce altele dau na tere smal ului. Unele celule evolueaz pentru a forma dentina. Arcadele dentare.În acest stadiu. ce are forma arcului dentar. Dezvoltarea din ilor: Primul semn de dezvoltare a din ilor apare când f tul are doar ase s pt mâni.propriu-zis spre partea posterioar . celulele epiteliale primitive cresc ca num r i se formeaz o band groas . astfel încât în timpul mastica iei din ii opu i se suprapun unii peste al ii. Ace ti muguri cap t o form final a joc iunii dintre smal i dentin . de i acest proces nu este finalizat decât aproximativ un an dup erup ia din ilor deciduali. În diferite momente ce corespund dezvolt rii individuale a fiec rui dinte. aceast band produce mugurii dentari primitivi în esutul ce este acoperit de epiteliu. se potrivesc una peste alta. Marginile mugurilor dentari continu s creasc în profunzime i. formeaz r d cinile din ilor. La na tere. . de obicei.

aces proces fiind denumit erup ie dentar . În jurul vârstei de doi ani i jum tate pân la trei ani. copilul va avea. În caz ideal. primii incisivi inferiori încep s apar prin gingie. Dup apari ia incisivilor inferiori. în mod obi nuit. În jurul vârstei de ase luni. apare erup ia incisivilor superiori. un set complet de 20 de din i de lapte. Vârsta la care acesta apare este variabil : foarte pu ini copii au din i la na tere. incisivii deciduali inferiori i superiori sunt înlocui i de din ii permanen i. Molarii permanen i nu se dezvolt pe locul .singurul semn de ocluzie este semnalat de mucoasa gingival îngro at . dup vârsta de ase ani. Problemele dentare pot fi asociate cu oricare din din ii deciduali. de i secven a sau ordinea apari iei poate varia. ace tia fiind urma i de canini i molari. în timp ce al ii pot s apar doar dup vârsta de un an. ace tia ar trebui s fie spa ia i. în a a fel încât s asigure un loc pentru denti ia permanent . Consecutiv.

Por iunea inferioar a faringelui este implicat în întregime în degluti ie. Esofagul i stomacul: Faza oral a digestiei se termin atunci când limba împinge bolul alimentar de palatul gurii spre cavitatea muscular a faringelui înainte de a intra în esofag. Ac iunile acestor mu chi ajut la propulsarea alimentelor prin aceast zon a faringelui pe tractul digestiv. o varia ie considerabil în momentul apari iei din ilor. Primul molar permanent apare la vârsta de 6 ani. cel de-al doilea la vârsta de 12 ani i al treilea sau m seaua de minte. . ci posterior fa de ace tia. ale c ror mi c ri contribuie la emiterea sunetelor. 3. Aceast por iune este situat imediat posterior fa de laringe i mucoasa ei se continu cu cea a cartilajelor cricoid i tiroid. La aproximativ 25% din popula ie nu apare m seaua de minte niciodat . totu i. Exist . în jurul vârstei de 18 ani.molarilor de lapte.

la fel de bine stând în cap sau stând pe scaun. dac dorim. prevenind intrarea hranei în nazofaringe. dependent de gravita ie. astfel încât hrana nu poate . ei produc o mi care superioar a palatului moale.Primul timp al degluti iei este un act voluntar asupra c ruia avem un control con tient. a a se explic faptul c noi putem mânca sau bea. Mu chii faringelui se contract . au loc mai multe evenimente în cursul a câtorva secunde. Odat ce hrana ajunge în faringe. astfel încât hrana nu reflueaz în gur . automat. un proces activ i nu doar un mecanism pasiv. Odat ce hrana a dep it baza limbii. i închid epiglota. În acela i timp. Bolul alimentar este propulsat activ de o serie de contrac ii ondulatorii ² un proces denumit peristaltism. pentru a preveni interferen adintre degluti ie i respira ie. Trecerea hranei prin organism este. de aceea. degluti ia este un act involuntar. propulsând bolul alimentar c tre esofag. al i mu chi ai fe ei i gâtului ridic limba înspre palatul dur.

Când aceasta se întâmpl . La fel ca i restl tractului alimentar. Sub nivelul manubriului sternal. Esofagul este un tub elastic cu o lungime de aproximativ 25 cm i 2. Dup aceea.5 cm în diamentru. un strat submucos care îi men ine pozi ia. traverseaz diafragmul i se închide în por iunea superioar a stomacului. Nu exist un sfincter (un inel muscular constrictiv. un strat muscular relativ gros ce con ine atât fibre circulare. esofagul este alc tuit din patru straturi ² o membran mucoas ce permite trecerea alimentelor.p trunde în trahee i pl mâni. substan a înghi it este imediat expulzat prin tuse. cum ar fi cel de la anus) care s separe esifagul de stomac. un strat extern protectiv. cât i longitudinale i. în sfâr it. esofagul are un traseu u or c tre stânga i trece în spatele bronhiei stângi. Esofagul: Partea superioar a esofagului se g se te imediat posterior de trahee. sucul gastric este inut în mod normal în stomac datorit .

stomacul ac ioneaz ca un rezervor pentru hran . Membrana delimitant produce o secre ie specific .ac iunii concomitente a tunicii musculare a esofagului i a faptului c esofagul prezint o îngustare la trecerea prin diafragm în traiectul s u de la torace la abdomen. . care este apoi trecut în duoden. va ap rea un reflux gastro-esofagian. La jonc iunea dintre stomac i duoden exist un inel muscular. Peretele stomacului este alc tuit dintr-un strat muscular gros. În primul rând. hrana este amestecat cu sucurile digestive pân când se formeaz o mas p stoas . c ptu it cu o membran special . ce con ine acizi i enzime care degradeaz hrana i astfel ajut digestia. În stomac. Când acest mecanism func ioneaz inadecvat. Este legat la extremitatea superioar de esofag i la cea inferioar de duoden (por iunea ini ial din intestinul sub ire). sfincterul piloric. Stomacul: Stomacul este un organ muscular situat în partea superioar a abdomenului. denumit epiteliu.

cu excep ia faptului c nu este niciodat complet închis. . foarte asem n tor cu mecanismul de trecere din esofag în stomac. Intestinul sub ire: Unit cu partea superioar a stomacului. Evacuarea din stomac este reglat de un mu chi. sfincterul permite trecerea unor cantit i mici c tre intestinul sub ire. Hrana este apoi transportat prin intestine pentru a fi în continuare digerat i absorbit .care se relaxeaz intermitent. 4. duodenul este por iunea ini ial a intestinului sub ire cu rol în digestia eficient a hranei. sfincterul piloric. Pe m sur ce undele peristaltice propulseaz chimul prin stomac. contribuind la deplasarea con inutului aliomentar în timpul digestiei. permi ând hranei s treac în duoden. Peretele duodenal are dou straturi musculare care se contract i se relaxeaz alternativ. Are o form de potcoav ce înconjoar capul glandei pancreatice.

Acesta previne autodigestia duodenului sau lezarea lui de c tre compu ii acizi veni i din stomac. se g sesc glande care secret un suc alcalin ce con ine unele dintre enzimele necesare pentru digestie. mucoasa. În startul superficial al duodenului.Deasupra stratului muscular se g se te submucoasa ce con ine multe glande (glande abarunner) care secret mucusul protectiv. pentru a neutraliza secre ia gastric acid . aciditatea este neutralizat de c tre secre iile proprii ale duodenului i de ac iunea bilei i a sucurilor pancreatice. Celulele mucoasei necesit o reînnoire constant . Digestia: Hrana par ial digerat care ajunge în duoden con ine mult acid clorhidric. una este înlocuit la fiecare or pe tot parcursul vie ii. Ele se multiplic mai rapid decât orice alte celule ale organismului: din o sut de celule. În duoden. de asemenea. care se vars în duoden din vezica biliar i . Sucul ac ioneaz .

În continuarea duodenului se g se te jejunul. de ii ambii au peretele format din dou straturi musculare i structuri mucoase interne care delimiteaz lumenul intestinal. ci mai mult o schimbare gradual . Jejunul are un diametru în jur de 3. de asemenea. Duodenul m soar aproximativ 25 cm. care este mai mult sau mai pu in ferm fixat de peretele abdominal posterior. în timp ce ileonul are un diametru mai mic. Aceste trei secre ii continu procesul de digestie. Are o lungime de aproximativ 15 cm i este ata at de peretele posterior al abdomenului. Jejunul are. .8cm.pencreas. care se întinde pe o lungime de 2. jejunul i ileonul sunt sus inute de o membran numit mezenter. Aceast structur este alc tuit din dou straturi de peritoneu. Mezenterul: Spre deosebire de duoden. Nu exist diferen iere net între jejun i ileon. pere i mai gro i decât ileonul.5m înainte de jonc iunea cu ileonul.

Mucoasa jejunal prezint o serie de pliuri circulare. Observând la microscop suprafa a intern . cât i ileonului s se mi te relativ liber în cavitatea abdominal . denumite vilozit i.Foi a care acoper intestinele are o suprafa a de 5. este de aproximativ 20 cm. . jejunul are o structur specializat . Rolul jejunului: Jejunul reprezint sediul de absorb ie al alimentelor nutritive utilizabile din hran .5 m . se vede c întreaga suprafa este alc tuit din mici proeminen e digitiforme. l sând s treac apa i produ ii de degradare. astfel încât s poat asigura o absorb ie crescut . Pentru a îndeplini acest rol. pentru a asigura o suprafa maxim de contact cu lumenul. Procesul de absorb ie este finalizat în ileon. ceea ce permite atât jejunului. m surat de la baz pân la intestine. Adâncimea mezenterului. Fiecare vilozitate are aproximativ un milimetru.

Fiecare vilozitate are un vas limfatic central sau ´ chiliferµ. care face posibil absorb ia. Venele care dreneaz jejunul. necesit o iriga ie eficient . care ajunge la ficat. deoarece înveli ul celular al fiec rei vilozit i are o structur specific . cu ´margine în perieµ.Suprafa a de contact cu hrana digerat cre te mai mult. Arterele i venele ce transport sângele c tre i de la pere ii jejunali trec prin mezenter. înainte de ajunge în restul organismului. pentru metabolizare. Absorb ia hranei: Întrucât jejunul are rolul de a permite trecerea hranei din intestin în sânge. nu ajung direct la inim . Aceasta înseamn c substan ele nutritive absorbite în sânge sunt transportate mai întâi la ficat. ele conflueaz pentru a forma vena port . Gr simile din alimente sunt absorbite în sistemul limfatic concomitent cu absorb ia altor substan e nutritive în sânge. Acest tip particular de fluid . ca i venele care dreneaz restul intestinului.

Ileonul: Ileonul reprezint por iunea terminal a intestinului sub ire. în principal. de la stomac la colon.limfatic ce con ine gr simi i care dreneaz din intestin este denumit chil. în drumul ei.5 m ² conectând duodenul i jejunul cu intestinul gros ² i reprezentând aproximativ jum tate din lungimea total a intestinului sub ire. Ileonul are o structur asem n toare cu celelalte dou segmente ale intestinului sub ire. Suprafa a extern este protejat de peritoneu ² o membran care c ptu e te cavitatea abdominal . Peretele este alc tuit. în care hrana ajunge. Are o lungime de 3. din straturi musculare responsabile pentru transportul hranei digerate i straturi mucoase care delimiteaz lumenul. 5. Ficatul: Ficatul are dou roluri vitale: producerea (sau metabolizarea) unor noi .

substan e chimice i neutralizarea produ ilorde degradare i a celor toxici. dar când este m rit. uneori trecând peste linia median în partea stâng . ficatul nu poate fi palpat.81 kg. sângele se întoarce înapoi la inim i pl mâni din stomac numai trecând printr-un sistem venos hepatic. având o greutate între 1. denumit sistem port. dep e te rebordul costal i poate fi u or sim it. denumi i lobul stâng i drept. Este situat sub diafragm. De obicei. Are dou p r i sau lobi.36 ² 1. Cu alte cuvinte. ca rezultat al unei boli. Acest organ reprezint un loc de tranzit pentru fiecare pic tur de sânge care sose te de la intestin ² sânge ce transport toate substan ele nutritive din hran . Ficatul este cel mai mare organ al corpului. fiind protejat de traumatisme de c tre coastele inferioare. cel drept fiind cel mai mare i care ocup în întregime partea superioar dreapt a abdomenului. Lobul stâng este mai mic. Func ii: .

hidra i de carbon i gr simi. Celulele din ficat sunt denumite hepatocite. Ele sunt specializate pentru manipularea substan elor de baz pe care organismul nostru le vehiculeaz ² proteine. Proteinele sunt ingerate sub diferite forme. i pentru sinteza enzimelor. . celulele sunt cele care efectueaz activit ile vitale la nivelul microscopic. pentru formarea hormonilor. acest proces de sintez înseamn c proteinele preluate din sângele adus de vena port la hepatocite sunt sintetizate de enzimele hepatice i apoi eliberate în noua lor form . ficatul trebuie s sintetizeze proteine specifice pentru organism. În esen . cât i animal i din proteinele ini iale. degradându-le întâi pe cele basorbite i apoi sintetizându-le.Ca orice alt parte a organismului. Metabolismul proteinelor: Proteinele sunt esen iale pentru reînnoirea i diviziunea celular oriunde în organism. atât de origine vegetal . care reprezint mesagerii chimici ai organismului.

proteine.Reziduurile. denumit în general esut adipos subcutanat. totu i. Ele sunt transformate de c tre ficat în forme care pot fi convertite pentru producerea i reînnoirea esutului adipos. Aceste celule înl tur . hidra ii de carbon. care are un rol de izolator i de abosrb ie a ocurilor. dup numele descoperitorului lor. sunt toxice i celulele hepatice le . de asemenea. în mai mic m sur . esen iale pentru organism. Din toate resursele men ionate ² sânge. Eliminarea de eurilor: La nivelul ficatului se g sesc celule specializate denumite celule Küppfer. cum ar fi amoniacul. de asemenea. Metabolismul gr similor: Gr simile sunt. rezult produ ii finali în urma metabolismului ce are loc în hepatocite. În plus. cum ar fi bacteriile. Unele. gr simi i. gr simile reprezint un mijloc de stocare a energiei. care µcur µ sângele de impurit i. nu se întorc în fluxul sanguin. globulele ro ii produse în exces i le transmite hepatocitelor pentru procesare.

Este eliberat din vezicul în intestinul sub ire. Produ ii de degradare ai gr similor i ai sângelui trec în bil .neutralizeaz . Este produs continuu în cantit i mici de c tre fiecare celul hepatic . Face parte . de culoare galben verzuie. este colectat în mici canale . deoarece con ine produ ii de degradare a celulelor uzate. amar. i este esen ial pentru digerarea gr similor. De i con ine peste 95% ap . ca r spuns la prezen a alimentelor. are în compozi ie o gam larg de substan e chimice ce includ s ruri biliare. colesterol i pigmen i biliari ce îi confer culoarea caracteristic . din sistemele excretorii ale corpului. produs în ficat i stocat în vezicula biliar . înapoi în circula ie. de asemenea. În fiecare zi. un produs inofensiv. s ruri minerale. ficatul produce aproximativ un litru de bil . Pe m sur ce este produs de celule. Bila: Bila este un fluid consistent. trimi ând ureea.

es se scurge în vezicula biliar . care este un loc de stocare situat imediat sub ficat. De la ductele biliare. Pe m sur ce hrana ² i în special cea care con ine gr simi ² p trunde din stomac în duoden. bila se scurge printr-un alt duct. bila dreneaz în ductele hepatice. ductul biliar comun (coledoc) i printr-un orificiu îngust. duodenul produce un hormon denumit colecistochinin . Acest hormon ajunge pe cale sanguin la vezicula biliar i determin contrac ia pere ilor acesteia. Dup aceea. Bila r mâne în vezicula biliar pân când devine necesar în procesul de digestie. sfincterul Oddi. care se vars în ductele biliare plasate între lobulii hepatici. denumite canalicule biliare. Func ia bilei: .prezente între cordoane de celule hepatice. astfel încât bila este eliminat . care permite s p trund în intestinul sub ire. În afar de cazul în care bila este necesar imediat pentru digestie.

se crede c s rurile biliare favorizeaz absorb ia gr similor prin peretele intestinal. neutralizeaz aciditatea hranei par ial digerate în stomac. ce includ i bicarbonatul. 80-90% dintre ele fiind transportate înapoi la ficat prin sânge. Calculii biliari: Chiar dac produc ia hepatic de bil este normal . Ele transport de asemenea vitaminele A. Ele nu sunt distruse dup utilizare. . S rurile biliare. unde stimuleaz secre ia de bil i sunt refolosite de organism. Organismul î i conserv s rurile biliare. substan e chimice denumite glicocolat de sodiu i taurocolat de sodiu. Cea mai cunoscut afec iune a veziculei biliare sunt calculii biliari. uneori pot ap rea anomalii la nivelul veziculei biliare. D.S rurile minerale din bil . descompun gr simile astfel încât enzimele digestive î i pot exercita ac iunea. E. K. Pe lâng ac iunea de emulsionare.

sunt forma i. dup cum sugereaz numele. Se pot forma pân la 12 calculi în acela i timp i suprafa a fa etat le permite aglomerarea în vezicula biliar . din colesterol i rareori apar mai mult de unul sau doi i pot ajunge la dimensiuni de 1. din pigmentul verde din bil . Exist trei tipuri diferite de calculi biliari. deoarece sunt alc tui i din biliverdin i colesterol. Ei au tendin a de a se forma ca rezultat al unor boli care afecteaz compozi ia sângelui. în cea mai mare parte. apar în num r mare i sunt. Cei mai frecven i sunt denumi i calculi mic ti.2 cm în diamtru. care se formeaz chiar în vezicula biliar . în principal. . mici. de obicei. fiind destul de mari pentru a placa ductul biliar comun.Ace tia sunt aglomer ri de colesterol cu consisten dur . Calculii colesterolici. care este o substan chimic produs în organism în cursul metaboliz rii gr similor. Calculii pigmentari sunt compu i.

glandele sudoripare din piele. .X. Acest lucru este realizat prin diferitele sisteme de excre ie care depind de diverse organe i glande pentru eliminarea de eurilor: sistemul urinar ale c rui componente principale sunt rinichii i vezica urinar . colonul sau intestinul gros. SISTEMELE EXCRETOARE Organismul are mai multe metode de a elimina produ ii de degradare ² substan e care trebuie îndep rtate datorit toxocit ii lor pentru organism.

Excre ia: Excre ia este procesul prin care organismul elimin produ ii de degradare.1. mergând pân la posibila apari ie a mor ii. la rândul s u. Diferitele organe ² incluzând pl mânii. Pare ciudat s ne gândim la pl mâni ca la un organ de excre ie. Aceasta este denumit insuficien respiratorie i poate reprezenta stadiul final al bron itei cronice. Sistemul urinar: . pentru a nu deveni toxici pentru organism. atunci sângele devine foarte acid. ficatul i colonul ² vegheaz la buna desf urare a acestei ac iuni. dar dixidul de carbon este cel mai important produs de degradare care trebuie eliminat din organism. Dac dioxidul de carbon este dizolvat în sânge în cantit i mai mari decât cele normale. rinichii. Acest licru. paote paraliza multe reac ii chimice din corp. Diferitele componente ale corpului genereaz în continuu produ i secundari specifici i ace tia trebuie elimina i.

Majoritatea celulelor organismului utilizeaz unele proteine în reac iile lor chimice i, ori de câte ori o protein este degradat , produ ii secundari con in azot. Rinichii sunt responsabili pentru filtrarea acestor produ i ce con in azot ² dintre care cel mai comun este ureea ² în afara fluxului sanguin. Rinichii regleaz , de asemenea, cantitatea de ap eliminat din organism i men in echilibrul corect al sodiului. Rinichii au o ac iune complex . Ei primesc aproximativ un litru de sânge în fiecare minut. Acest sânge ajunge în final la filtrul situat la cap tul unuia din tubii renali ² câte dou milioane în fiecare rinichi ² unde este filtrat, astfel încât componenta apoas a sângelui (plasma) trece în tubii renali, în timp ce restul r mâne în fluxul sanguin. Lichidul filtrat traverseaz tubii renali i o mare parte din ap , sodiu i al i compu i sunt reabsorbi i în sânge. O parte din ap , uree i al i produ i secundari sunt transporta i de urin prin dou uretere la vezica urinar .

Rinichii produc în mod continuu urina atât în timpul zilei, cât i al nop ii. Aproximativ doi litri de urin sunt produ i în 24 de ore, dar acest volum poate varia foarte mult Controlul delicat al echilibrului hidric al organismului este realizat de tubii renali care pot absorbi mai mult sau mai pu in din lichidul filtart care circul la nivelul lor. Stimularea pantru absorb ia unei cantit i mai mari de ap , dac organismul dvine deshidratat, vine de la ADH ( hormonul antidiuretic) secretat de glanda hipofiz . Cantitatea total de uree care este eliminat r mâne aproximativ aceea i, dar, fiind dizolvat într-o cantitate variabil de ap , are drept rezultat o urin mai concentrat sau mai diluat . Exist un sistem foarte asem n tor pentru men inerea echilibrului, în care aldosteronul, secretat de glandele suprarenale, care se g sesc imediat deasupra rinichilor, ac ioneaz la nivelul tubilor i determin reabsorb ia unei cantit i mai mari sau mai mici de sodiu, în concordan cu necesit ile organismului.

Vezicula biliar : Bila este depozitat în vezicula biliar , care o elimin în intestin. Datorit substan elor pe care le con ine, bila desface pic turile mari de gr simi în pic turi mai mici ² proces denumit emulsionare ² u urân absorb ia acestora. Bila furnizeaz o cale util de eliminarea produ ilor de degradare hepatici i, de asemenea, joac un rol important în digestia hranei. Tractul intestinal: Când hrana p trunde în stomac, este desf cut i degradat pân când devine fluid . P trunde apoi în intestinul sub ire, unde are loc, de fapt, adev ratul proces de digestie i toate substan ele nutritive dezirabile din hran sunt absorbite. În final, ajunge în colon, denumit i intestinul gros. Acesta este un organ lung i larg, care începe în partea inferioar dreapt a abdomenului, având apoi un traiect ascendent i curbat în potcoav înainte de a e termina la anus. În timpul pasajului prin intestinul gros, resturile alimentare se

solidific gradat i apa este absorbit de influxul sanguin prin peretele intestinal. Consisten a final a reziduurilor alimentare ² fecalele ² depinde de cantitatea de ap absorbit . Dup ce substan ele nutritive au fost absorbite, majoritatea substan elor din fecale sunt reziduuri alimentare. Se poate discuta dac acest proces ar trebui denumit excre ie, dar colonul con ine în mod sigur produ i de excre ie, întrucât con ine produ i de degradare ai celulelor sub forma bilei. Glandele sudoripare: Într-o zi c lduroas , corpul pierde o mare cantitate de sodiu i ap prin transpira ie. Aceasta este produsul glandelor sudoripare din piele i unicul rol al ei este de a regla temperatura constant a corpului, întrucât c ldura se pierde o dat cu evaporarea transpira iei de la suprafa a pielii. Dac cineva nu ar transpira deloc, atunci orice exces de sodiu i ap ar fi eliminat cu u urin de c tre rinichi. De aceea, transpira ia nu are

La aproximativ 2-3 cm de extremitatea inferioar exist o jonc iune în form de T cu ileonul (por iunea final a intestinului sub ire). sunt ambele c i oarbe. La nivelul hipocondrului drept. ia un traiect descendent în partea stâng a corpului. Cecul i apendicele vermiform. imediat sub ficat. Prima parte a intestinului gros este denumit colon ascendent. care se desprinde din el. unde se continu cu rectul.o func ie esen ial în eliminarea produ ilor metabolici. Travesseaz cavitatea abdominal sub stomac i. Intestinul gros: Anatomi tii împart intestinul gros în patru regiuni: cecul. care se deschide prin anus. rectul i canalul anal. colonul face o curbur c tre stânga. cea de-a . Are un traiect ascendent c tre partea dreapt superioar a cavit ii abdominale. f r nici o func ie cunoscut la om. apoi. 2. pân în pelvis. colonul. Curbura colonului din partea stâng este denumit flexur hepatic .

împreun cu por iunea terminal a intestinului sub ire. când cap t un traiect descendent. este vascularizat de artera mezenteric superioar .doua. Apa este absorbit în sânge din resturile lichide ale digestiei.3 m. segmentul cu traiect descendent se nume te colon descendent. Func ia colonului este de a transporta materiale solide la anus prin procesul de peristaltism i de a absorbi sodiul i apa. bineîn eles. Colonul reprezint . care ajung la el din intestinul sub ire. Ramuri ale venei porte aduc sângele de la intestin la ficat. Por iunea colonului ce traverseaz cavitatea abdominal este denumit colon transvers i. Artera mezenteric inferioar irig restul colonului. se nume te flexur splenic . Amândou vasele sunt ramuri ale aortei. Colita: . de departe. cea mai mare por iune a intestinului gros. m surând 1. Colonul ascendent.

Rectul: Diferen a dintre rect i anus determin mult confuzie în rândul persoanelor neavizate. înconjurat de un inel muscular care face jonc iunea cu rectul. Func ionarea normal a anusului i a rectului permite evacuarea intestinului atunci când împrejur rile sociale o permit i nu doar . Anusul reprezint doar un canal îngust i scurt. por iune inferioar a intestinului gros. Poate avea complica ii serioase i necesit tratament prelungit. Exist dou tipuri: colita acut este frecvent rezultatul unei infec ii sau al unei alergii i nu dureaz mult timp.Colita este o inflama ie a mucoasei colonice. dar poate ap rea la orice vârst . colita cronic sau ulcerativ este mult mai sever . Principala func ie a anusului este men inerea continen ei fecalelor în timp ce rectul func ioneaz ca un rezervor pentru acestea. pe partea extern . Colita cronic este mai frecvent la persoanele în vârst de la 20 la 40 de ani.

Dintre materiile solide. La nivelul rectului. acest epiteliu con ine glande care produc mucus ce lubrifiaz fecalele i u ureaz tranzitul. dar în alte ocazii se poate dilata. O parte din ap provine din mucusul ce lubrifiaz canalul alimentar i u ureaz eliminarea materiilor fecale din organism. este un tub muscular delimitat de un epiteliu caracteristic. totu i. Retul. Partea muscular a rectului se contract în timpul defeca iei pentru a expulza fecalele. Aceast capacitate de cre tere a dimensiunilor face ca rectul s fie capabil s func ioneze ca un rezervor. ca i restul intestinului gros. o treime gr simi i .când materiile fecale au traversat întregul intestin gros. Anusul: Anusul sau canalul anal are o lungime de aproximativ 10 cm i reprezint orificiul prin care de eurile solide din organism ² denumite fecale ² sunt excretate. aproximativ o treime sunt bacterii. Fecalele con in în mod obi nuit aproximativ 75% ap i 25% materii solide.

Ace ti pigmen i biliari ajut . La extremitatea canalului anal se g sesc dou inele musculare ² sfincterele intern i extern. Culoarea fecalelor se datoreaz pigmen ilor biliari denumi i stercobilin i bilirubin . cele dou sfinctere men in anusul închis.proteine nedigerate i o treime celuloz ² componenta vegetal nedigerat . Sfincterul extern este men inut închis în mod deliberat pân când apare un moment convenabil pentru defeca ie. În mod normal. Pentru a u ura eliminarea . Mecanismul de func ionare: Odat ce fecalele se apropie de punctul final al c l toriei lor prin intestine. de asemenea. permi ând intrarea acestora în canalul anal. pentru a permite expulzarea acestora. la sterilizarea i deodorizarea fecalelor. mai compacte pe m sur ce lichidele sunt absorbite din organism. iar reziduurile solide sunt transportate la rect. dar în cursul defeca iei ele se relaxeaz . treptat. Sfincterul intern sesizeaz prezen a fecalelor i se relaxeaz . devin.

cel lalt cap t se deschide în cec. Vârful acestuia este închis. Se pare c . Rinichii: Fiecare om are doi rinichi. Din acest motiv. unele specii de maimu e i la marsupiale. Din interiorul fiec rui rinichi coboar pe . nu mai este necesar un organ pentru digerarea acesteia. 3. mucoasa canalului anal secret un fluid numit mucus. situa i pe peretele posterior al abdomenului.fecalelor din anus. Apendicele: Apendicele este o por iune îngust de intestin asem n toare unei cozi. localizat la cap tul intestinului gros. Poate avea pân la 10 cm în lungime i aproape 1 cm în diametru. Este întâlnit doar la oameni. pe m sur ce înaint m în vârst i începem s consum m mai pu in celuloz în favoarea c rnii. apendicele a fost considerat o relicv evolutiv .

situat de cealat parte. Conductul care pleac de la vezica urinar se nume te uretr . ncât moleculele peste o anumit dimensiune nu pot trece. ce se deschide în vezica urinar . Porii pere ilor capilari formeaz o Åsit bilogic 2 i sunt atât de mici. La femei. Apa i reziduurile dizolvate în ea po difuza prin ace ti pere i în sistmul tubilor colectori. Fiecare nefron are dou componente principale ² partea filtrant sau glomerulul i tubii.Glomerulul reprezint un ghem de mici capilare sanguine cu pere i foarte sub iri. aceasta se deschide în fa a vaginului i la b rba i ² la extremitatea distal a penisului. .peretele posterior al cavit ii abdominale un conduct. Rinichii con in mii de mici unit i filtrante ² nefronii. unde apa i nutrimentele esen iale sunt extrase din sânge. Aceast re ea de capilare este atât de întins încât poate con ine ² în orice moment ² aproximativ 130 ml de sânge în fiecare minut. numit ureter.

în care î i au originea tubulii. glomerulii se onflan·meaz i filtrarea nu mai este atât de selectiv . Tubii renali pornesc de la glomeruli c tre un sistem colector care. tubii devin mai pu in permeabili pentru ap . Fiecare glomerul este înconjurat de capsula Bowman. tubii permit reabsorb ia unei mari cantit i de ap . dreneaz în vezica urinar .Când apare o infec ie a rinichilor. hormonul scade. Cât timp acest hormon este prezent în sânge. organismul are un sistem foarte sofisticat. totu i. care este eliminat în exces prin urin ² proces denumit diurez . în care intervine un hormon eliberat în sânge de hipofiza posterior . Aici sunt reabsorbite aproape toat apa i sodiul care au fost filtrate astfel încât urina devine mai concentrat . Una dintre cele mai mici molecule proteice eliminat prin urin este albumina. modificând permeabilitatea tubilor. Pentru a reabsorbi aceast cantitate de ap . În . Când. permitând unor molecule mai mari s ajung în urin . în final.

Cre terea presiunii arteriale (presiunea sângelui): Rinichii regleaz cantitatea de sodiu din organism i secret un hormon numit renin . care trebuie înlocuit prin ingestie de ap . Parathormonul. Un alt hormon. pierzând astfel mari cantit i prin urin . regleaz reabsorb ia calciului. pacientul nu poate re ine apa. este controlat de ac iunea la nivelul tubilor al hormonului suprarenalion ² aldosteronul. Nivelul reninei este dependent de nivelul sodiului. . r spunde de schimbul dintre ionii de sodiu i potasiu ² contribuind la controlul presiunii arteriale i al echilibrului sodiului din organism. secretat de glandele suprarenale. Când se întâmpl acest lucru.condi ii cum ar fi diabetul insipid (care nu trebuie confundat cu diabetul zaharat). la rândul lui. constituient principal al oaselor i din ilor. care. Renina activeaz un alt hormon. un hormon produs de cele mai mici glande situate în spatele glandei tiroide. acest hormon lipse te complet. aldosteronul.

Baza piramidei reprezint suprafa a care vine în raport cu intestinul sub ire sau. Totu i. cu pere i gro i. Rinichiul elimin un flux continuu de urin c tre vezic . între oasele pubice i rect. cu uterul. Este o cavitate în form de pâlnie asem n toare unei piramide r sturnate. Vezica urinar : Vezica urinar este un organ muscular cavitar. determin constric ia arteriolelor i cre te presiunea sângelui. adaptându-se la . fibrele musculare ale vezicii fiind capabile de extensie considerabil .angiotensina. 4. Pere ii vezicii urinare sunt alc tui i dintr-un num r de straturi musculare care sunt capabili de relazare în timp ce vezica se umple i. la femei. de contrac ie penru a o goli. situat în regiunea inferioar a bazinului. în al doilea rând. apoi. determin cre terea secre iei de aldosteron din glandele suprarenale. a c rei presiune cre te constant în timpul umplerii. vezica urinar nu se comport ca un balon. Aceasta are dou efecte: mai întâi.

La nivelul deschiderii ureterelor în vezica urinar exist valve care previn refluxul urinii înapoi c tre rinichi. un mu chi circular care se contract pentru a închide pasajul. În timpul mic iunii. Când aceast capacitate este dep it .5 cm lungime i se întinde de la sfincterul colului vezical prin mijlocul . are 2. Uretra masculin . sau uretra prostatic . care î i are originea în por iunea inferioar a vezicii urinare. Prima. m soar îm medie 20 cm în lungime i are trei por iuni. Urina este eliminat din corp prin uretr . Cele dou uretere ² conductele prin care urina ajunge de la rinichi la vezic ² p trund prin partea posterioar . apare necesitatea de a urina. la un b rbat matur. acest sfincter se relaxeaz simultan cu contrac ia mu chilor vezicali care detemin eliminarea urinei. În mod normal.volumul de urin pân când vezica este aproape plin . dac vezica este prea plin . aceast comunicare este men inut închis de un sfincter.

cum ar fi sodiul i apa. Are un diametru de 1 cm i este înconjurat de glande mucoase. Urina: Compozi ia fluidului din celule este men inut în limite foarte stricte. uretra este mult mai scurt i singura func ie pe care o are este de a elimina urina. trebuie de asemenea men inute în limite precise i cest proces. cum ar fi ureea i acizii. Unele substan e toxice. se formeaz în mod constant i trebuie elimina i pentru a men ine o concentra ie sanguin acceptabil . Se g se te în penis i se deschide prin meatul uretral. Datorit faptului c este atât de scurt i se deschide într-o zon relativ expus . Por iunea final ² m soar aproximativ 15 cm. cea mai lung ² este denumit uretra spongioas . . care poate fi u or contaminat . se explic frecven a mai mare a infec iilor urinare la femei. Alte substan e.glandei prostatice. Por iunea mijlocie a uretrei masculine are aproximativ 12 mm în lungime i este frecvent denumit uretra membranoas . La femei.

orice component a urinei este prezent în sânge: doar concentra iile difer . Întregul mecanism este extrem de subtil i complex. rezultând doar un litru de urin . Compozi ia urinei excretat în final depinde de natura substan elor toxice produse în organism. Aceasta curge continuu de la rinichi prin uretere la vezica urinar i este cantitatea medie de urin produs pe zi. este una din func iile majore ale rinichilor. . cele din urin fiind extrem de variabile pentru a le men ine pe cele din sânge în limite precise. Aproximativ 1200 litri de sânge trec prin rinichi zilnic i se formeaz aproximativ 110 litri de filtrat. dar rezultatul final este reprezentat de formarea unui fluid în care produ ii de degradare i cantit ile variabile din alte substan e cum ar fi sodiul pot fi îndep rtate din organism. Aproape tot filtratul este reabsorbit. Virtual. În mod clar. este necesar un sistem extrem de flexibil ² mai ales datorit faptului c aportul de lichide variaz de la zero pân la 10 litri pe zi.homeostazia.

aceasta determin golirea automat prin mecanism reflex. creierul comand relaxarea mu chilor vezicali. Glandele sudoripare: Temperatura normal a corpului este. 5. vezica adult poate re ine aproximativ 250 ml de urin înainte de a ap rea orice disconfort i golirea ei apare înainte de re inerea unei cantit i ce atinge o pint întreag (500 ml). este esen ial ca temperatura normal s fie men inut mai mult sau mai pu in constant . Pe m sur ce vezica urinar se umple. Totu i. permi ând astfel o umplere suplimentar înainte de reapari ia senza iei de mic iune. de 37°C. Dac . Dac senza ia de umplere apare într-un moment neconvenabil. de i exist varia ii i fluctua ii zilnice de la persoan la persoan .Controlul vezicii urinare: În mod normal. La un copil mic. acest reflex este suprimat treptat de c tre controlul centrilor nervo i superiori. tradi ional. Pe parcursul vie ii. distensia pere ilor musculari transmite semnale la m duva spin rii.

O cantitate mic de c ldur se pierde direct în fiecare zi prin pl mâni i prin piele. Totu i. prin perspira ie. De fapt. temperatura corpului este men inut datorit pierderii de c ldur prin glandele sudoripare. Nu este un mecanism flexibil. La oameni. Aceast evaporare permite pierderea de c ldur . f r a implica direct glandele sudoripare. Dr. dup cum ne putem imagina.temperatura mediului extern cre te excesiv. majoritatea c ldurii pierdute zilnic rezult din perspira ie. acesta este un mod ineficient de a pierde c ldur . aceast energie provine din piele i efectul sudorii care se evapor se . Func ioneaz pe principiul c lichidul are nevoie de energie pentru evaporare ² la fel cum are apa când fierbe i se transform în vapori. sudoarea se evapor de la suprafa a pielii înainte de a putea fi observat i din acest motiv este denumit Åperspira ie insensibil µ. deoarece nu putem cre te frecven a respiratorie dac suntem supraînc lzi i.

în a a-numitul stadiu µinsensibilµ. Exist multe glande de acest tip în zone cu tegument gros. încât transpira ia devine excesiv . .realizeaz prin utilizarea unei p r i din energia i c ldura pielii. Odat ce temperatura corpului a crescut atât de mult. i activitatea lor este controlat atât de sistemul nervos. cât i de hormoni. Aceasta înseamn c la fel de bine cum r spund la modific rile de temperatur . acest mecanism a atins un nivel care nu mai poate face fa ² el lucreaz la capacitatea maxim . Înaintea pubert ii. ap rând prin urmare transpira ia palmelor în emo oo sau bufeele de la menopauz . cum ar fi palmele i plantele. tot a a reac ioneaz i în alte condi ii. cu excep ia buzelor i a unor regiuni ale organelor sexuale. Tipuri de glande sudoripare: Organismul este acoperit de glande sudoripare ce produc transpira ia. sc zând prin aceasta temperatura corpului. doar unul din tipuri func ioneaz ² glandele ecrine întâlnite pe tot corpul.

Aceasta se întâmpl deoarece secre ia gladular interac ioneaz cu bacteriile de la suprafa a pielii. ceea ce are drept rezultat mirosul nepl cut. Se dezvolt i încep s func ioneze în timpul adolescen ei i se g sesc la nivelul axilelor i al areolelor mamare. La microscop. . Dac atmosfera este umed i cald .Glandele apocrine sunt mult mai implicate decât cele ecrine. secre ia l ptoas i dens pe care o produc determin mirosul specific al corpului. au un aspect serpentiform. Nu sunt asociate cu sistemul nervos. dac nu ne sp l m cu regularitate. Men inerea temperaturii: Principiul perspira iei ca sistem de sc dere a temperaturii corpului func ioneaz foarte eficient într-o atmosfer relativ uscat . transpira ia nu poate duce la sc derea temperaturii i pelicula de perspira ie ce acoper pielea împiedic acest lucru.

concep iei i sarcinii.XI. acest lucru fiind evident în procesul menstrua iei. ci i la celelalte vie uitoare. organele i glandele de reproducere încep s se dezvolte în timpul pubert ii. Este necesar datorit nevoii speciei de a se reproduce pentru a supravie ui. . SISTEMUL DE REPRODUCERE Activitatea sexual este o func ie de baz care nu se întâlne te doar la fiin ele umane. evenimentele majore implicate în procesul de reproducere sunt sub controlul unor mecanisme reglatoare deosebit de fine. i gonadele. Gonadele sunt reprezentate la sexul masculin de testicule i la sexul feminin de ovare. La femei. La oameni. 1. Organele de reproducere: Organele de reproducere la cele dou sexe ² masculin i feminin ² sunt de dou tipuri: organe genitale interne i externe.

Ace ti hormoni simuleaz cre terea glandelor genitale. ca i a caracterelor secundare. veziculele seminale i diferitele conducte ale tractului genital care sunt situate în interiorul cavit ii abdominale. i glanda prostatic . cum ar fi cre terea laringelui la sexul masculin ( care determin îngro area vocii) i apari ia menstrua iei sau menarha ² la sexul feminin. situate în exteriorul corpului. organele genitale sunt scrotul i penisul.Pubertatea este momentul în care încep s creasc gonadele i devin active sub influen a hormonilor gonadotropi produ i de glanda hipofiz . Ace ti hormoni. Penisul are un conduct central ² uretra ² de-a lungul c ruia se scurge urina sau . Aparatul genital masculin este proiectat pentru producerea spermatozoizilor i pentru fecundare. Sexul masculin: La b rba i. stimuleaz produc ia hormonilor sexuali: testosteronul sau androgenii ² la b rba i ² i estrogenii i progesteronul ² la femei. la rândul lor.

iar zona în care se conecteaz de abdomenul inferior se nume te r d cin . situat la nivelul glandului. Sperma p trunde în uretr în timpul actului sexual prin intermediul unor ducte seminale sau vase deferente care se deschid în ea dup emergen a din vezic . anterior fa de scrot. Lungimea lui variaz între 612 cm. unde este depozitat urina. într-o stare flasc . astfel încât urina este eliminat doar atunci când este nevoie. Erec ia: . o pung tegumentar ce con ine testicule. an ul care separ glandul de corpul penisului este an ul coronar. de obicei cu vârful în sus. În timpul stimul rii sexuale. devine turgescent i intr în erec ie. Atunci atinge o lugime de 1012 cm. Penisul este situat. Uretra se întinde de la vezica urinar . în mod normal. pân la ostiul uretral extern. Glandul penisului este cea mai sensibil arie.lichidul seminal în timpul actului sexual. Un inel muscular strâns la nivelul colului vezical men ine pasajul închis. cea mai mare parte a penisului este corpul s u.

acesta se retrage. în final. presiunea intern . Aceste zone sunt bogat vascularizate i. de asemenea. când un b rbat este excitat sexual. Tegumentul ce acoper glandul produce o substan gr soas denumit smegm . Aceast înc rcare cu sânge face penisul mai lung. în acela i timp fiind împiedicat s p r seasc zona. . ea cre te. Prepu ul i glandul: Glandul este protejat de un pliu tegumentar denumit prepu . fluxul sanguin scade p nâ la nivele normale i penisul revine în starea flasc pe m sur ce sângele care a determinat erec ia este drenat. Pe m sur ce penisul se m re te în timpul erec iei. mai gros i ami rigid.Cea mai mare parte a penisului este alc tuit din trei grupuri de esuturi responsabile pentru erec ie. conduc la orgasm. cantitatea de sânge care ajunge în aceste zone cre te enorm. care ac ioneaz ca un lubrifiant. Dup ce ejacularea a avut loc i excita ia sexual a sc zut. l sând glandul expus stimulilor care.

facilitând mi carea prepu ului pe gland. Îndep rtarea acestei substan e prin igiena local prezint importan : la unii b rba i, smegma tinde s se acumuleze, formând un produs mirositor cu consisten brânzoas , care poate produce dureri sau inflama ii la nivelul prepu ului ² o stare denumit balanit . Balanitele repetate sau persistente reprezint , uneori, un motiv medical pentru evacuareacircumciziei ² care este, în mod normal, o practic social sau religioas . Testiculele: Adultul normal de sex masculin are dou testicule care se dezvolt în embrion dintr-o creast de esut în partea posterioar a abdomenului. Când testiculele s-au format, ele coboar treptat în interiorul abdomenului, astfel încât în momentul na terii fiecare testicul ajunge la pozi ia final din scrot. Testiculele au o func ie dubl . Mai întâi, reprezint sediul de prodecere al spermatozoizilor, fiecare spermatozoid con ine toat informa ia genetic a

individului respectiv. În al doilea rând, testiculele con in celule care secret testosteronul, hormon sexual masculin, i determin , în consecin , caracteristicile masculine cum ar fi vocea profund , distribu ia tipic a p rului i a esutului adipos. Aceste dou func ii sunt îndeplinite de dou seturi de celule complet diferite; una din func ii poate s fie deficitar , f r ca cealalt s fie afectat . Testiculele sunt structuri ovalare. În partea posterioar a fiec ruia este ata at o structur mai mic , în form de virgul , care se nume te epididim. Epididimul este format dintr-o serie de microtubuli care colecteaz sperma de la testicule. Ace ti tubuli se unesc pentru a forma un duct unic, ductul deferent, care transport spermatozoizii c tre baza vezicii urinare. Toate aceste structuri, cu excep ia ductului deferent, sunt de dimensiuni microscopice. Fiecare testicul este suspendat în scrot de c tre cordonul spermatic, care con ine ductul deferent, artera i vena testicular .

Aceste trei structuri sunt înconjurate de fibre musculare care formeaz mu chiul cremaster. De aceea, cordonul spermatic îndepline te dou func ii: mai întâi, asigur aportul sanguin la testicule; în al doilea rând, conduce spermatozoizii nou forma i de la testicule. Spermatozoizii: Acesta este numele conferit celulelor reproductive masculine. Singura lor func ie este de a realiza fertilizarea prin unirea cu celula feminin , ovulul. Fiecare spermatozoid are 0.05 mm lungime i o form de flagelat. Are trei sec iuni principale reprezentate de cap, sec iunea median i coada (flagelul). Partea anterioar a capului ² acrozomul ² con ine enzime specifice, care permit penetra ia spermatozoidului în ovul, realizând astfel fertilizarea. Partea median con ine structuri denumitemitocondrii, care furnizeaz energia necesar pentru a asigura mobilitatea spermatozoidului c tre ovul.

Singura func ie a flagelului este de a propulsa spermatozoidul, rol pe care îl îndepline te printr-o mi care ondulatorie, determinând o vitez de aproximativ 3-3.5 mm pe minut. Spermatozoizii sunt alc tui i din diferite substan e chimice i material genetic. Acestea sunt cromozomii care poart amprenta genetic a tat lui i care vor determina caracteristicile mo tenite pe cale patern de c tre copil. Spermatozoizii transport mesajul genetic care determin sexul copilului. Producerea spermatozoizilor: Producerea eficient a spermatozoizilor necesit o temperatur cu aproximativ 3°C mai sc zut decât a restului corpului. Ca urmare, producerea lor are loc în afara organismului, în scrot. esuturile înconjur toare ajut la reglarea temperaturii testiculelor situate în scrot prin contrac ii în condi ii de frig i printr-o cre tere a aportului sanguin ce disipeaz c ldura când temperatura devine prea ridicat .

Dac nu apare nici o ejaculare. Spermatozoizii nou forma i intr apoi prin tubii seminiferi în epididim. Aici. sunt necesare aproximativ dou zile pentrureumplerea sa. denumit lichid . sperma prime te o secre ie suplimentar de la veziculele seminale. numit ampul . epididimul poate fi golit prin trei sau patru ejacul ri pe parcursul a 12 ore. Aceasta este zona de stocare i de dezvoltare. dou glande care se deschid în ampul . Ejacularea: Înainte de apari ia ejacul rii. Aceast secre ie.Produc ia de spermatozoizi ² la o valoare de la 10 pân la 30 miliarde pe lun ² are loc în tubii seminiferi dintesticule. care este localizat în partea posterioar a testiculelor. De fapt. spermatozoizii se mi c de-a lungul ductelor deferente ² dou canale care ajung de la testicule la glanda prostatic ² i într-o zon de depozit suplimentar. spermatozoizii se dezintegreaz i sunt reabsorbi i. spermatozoizii necesitând între 60-72 de ore pentru matura ia complet .

spermatozoizii trec prin cervix în uter. spermatozoizii i lichidul seminal sunt expulza i din ampul i epididim în uretr printr-o serie de contrac ii musculare. Aceast gland produce o secre ie ce se adaug lichidului spermatic. datorit mobilit ii lor. stimuleaz mobilitatea ² capacitatea de a se mi ca spontan ² a spermatozoizilor i favorizeaz supravie uirea lor în secre ia vaginal . Odat ajun i în vagin. De i func ia exact a lichidului . împreun cu care formeaz lichidul seminal. ce confer i ea spermatozoizilor o mobilitate mai mare. Glanda prostatic ² prin care spematozoizii trec în timpul ejacul rii ² produce o cantitate mic de lichid. La acest nivel are loc fecunda ia dac este prezent un ovul. Este situat labaza vezicii urinare i înconjoar uretra. de unde î i continu drumul spre tubele Fallopio.seminal. Glanda prostatic : Glanda prostatic are o form de nuc i este întâlnit numai la b rba i. În momentul ejacul rii.

prostatic este necunoscut . problemele asociate cu aceast gland pot afecta frecvent func ia vezicii urinare. formeaz vulva. care. împreun . favorizând fecunda ia. La extremitatea superioar . ele devin mai sub iri i fuzioneaz cu perineul. La baz . Cele situate în exterior i cu dimensiuni mai mari ² labiile majore ² sunt pliuri tegumentare care acoper i protejeaz celelalte structuri. Organele genitale externe ale femeii sunt clitorisul i labiile. Datorit pozi iei sale în organism. dar acest aspect particular apare în mod obi nuit la b rba ii în vârst . care acoper . Sexul feminin: Sitemul de reproducere al femeii are o dubl func ie: prime te spermatozoizii i produce ovulele care pot fi fertilizate. P r ile proeminente ale vulvei sunt cele dou perechi de labii. dând na tere unui copil. labiile majore se continu cu pielea i p rul. se crede c unul din rolurile sale este de a men ine mobilitatea spermatozoizilor.

Resturile himenului întâlnite la multe femei în jurul vestibulului sunt numite caruncule mirtiforme. Clitorisul i glandele: Clitorisul are. formând o glug protectoare pentru clitorisul sensibil. Ele se unesc deasupra clitorisului. Acesta este variabil ca form . Între labiile majore sunt situate labiile minore. De asemenea. Reprezint . de fapt. acest spa iu este închis de himen. .stratul de esut adipos situat deasupra osului pubian. ele protejeaz deschiderea uretrei. În partea posterioar a labiilor minore se afl fur eta care se rupe frecvent în timpul primei na teri. Aria dintre labiile minore este ocupat de un spa iu denumit vestibul. o structur similar cu penisul. pân acolo încât prezint gluga epitelial format e c tre labii. muntele pubian sau veneric ² denumit frecvent muntele lui Venus. m rime i grosime. un semn al virginit ii. echivalent cu prepu ul i o band conectoare ce se nume te fren. Înainte de debutul activit ii sexuale. divizându-se în pliuri ce îl înconjoar .

Alte p r i ale vulvei r spund de asemenea la stimularea sexual : labiile con in esut erectil i devin frecvent turgescente în timpul actului sexual. când este stimulat esutul s u spongios. Exist dou perechi de glande situate la nivelul vulvei. în mod normal. fie prin alte mijloace ² conduce. Celelalte se g sesc la baza vestibulului. un organ cu rol în excita ia sexual . Aceste glande sunt. astfel încât orificiul vaginal devine mai umed i permite intrarea penisului. Acestea sunt glandele Bartholin i ele î i elimin secre ia atunci când o femeie este excitat sexual. iar glandele Bartholin intr în activitate. Este extrem de sensibil i.în principal. se umple cu sânge i devine erectil. Func ionarea clitorisului în erec ie ² fie datorit mi c rii penisului în timpul actului sexual. la orgasm. de m rimea unui bob de maz re i nu . Primele sunt glandele Skene. care se g sesc imediat inferior de clitoris i au o secre ie alcalin ce reduce aciditatea normal a vaginului. de obicei.

în mod evident. în mare m sur . Ele sunt sensibile. formând por iunea inferioar a canalului na terii. Mucoasa vaginal este mai sub ire în copil rie i la menopauz decât la femei de vârst fertil . Aceast condi ie (Bartholinit ) necesit tratament cu antibiotic. mai mic decât cel al unei femei mature. În unele cazuri. totu i. fiind capabil s se dilate suficient pentru a . Vaginul unei feti e este. Vaginul: Vaginul este canalul care une te vulva de uter.proemin la suprafa . Vaginul joac rol important în timpul actului sexual i al na terii. vaginul sufer mai multe mofic ri. ace tia sunt denumi i estrogeni. În cursul na terii are loc un rol relativ pasiv. la infec ii venerice sau de alt natur . se formeaz un abces la nivelul acestora ² abcesul Bartholin ² ceea ce poate necesita o incizie pentru eliminarea puroiului. m rindu.i volumul i devenind sensibile. În timpul vie ii unei femei. Aceste modific ri sunt influen ate. de c tre hormonii secreta i de ovar.

dar c ptu it cu un strat celular numit epiteliu scuamos. Aceste caracteristici u ureaz distensia vaginului în timpul actului sexual i al na terii. bacteriile se dezvolt i. Anusul este separat de vagin printr-un esut fibro-muscular denumit centrul perineal. iar rectul ² posterior de treimea superioar a peretelui vaginal. Pere ii canalului sunt de obicei alipi i unul de cel lalt i prezint multe pliuri. Structura: Vaginul este un canal cu o lungime de 7 cm pân la 9 cm înconjurat de esuturi fibroase i musculare. Acest lucru inhib cre terea bacteriilor patogene în vagin. vaginul devine moderat alcalin. Uretra este situat pe peretele anterior al vaginului. dar în perioada prepubertal i în anii de dup menopauz . În aceste circumstan e. determin dureri . Doar recent am început s în elegem unele din modific rile ce apar în vagin în timpul actului sexual.permite epulzia copilului. În timpul perioadei fertile din via a femeii secre iile vaginale sunt u or acide. ocazional.

Aceast cantitate cre te în timpul ovula iei i al excita iei sexuale. Masturbarea i . cum ar fi alergarea sau c l ria. dar a dobândit o mare importan în aproape toate culturile. ele se preling pe toat suprafa a epiteliului vaginal. o condi ie denumit vaginit atrofic . himenul prezint diferite forme i m rimi i nu poate fi considerat un indicator sigur al virginit ii. cu orificii multiple i poate fi u or lezat în timpul exerci iilor fizice. În timpul actului sexual. Totu i. Himenul nu are nici o func ie fiziologic cunoscut .i discomfort. sau semnul virginit ii. ca un semn al virginit ii. De obicei. Pere ii vaginului sunt bine lubrifia i de secre iile canalului cervical i al glandelor Bartholin. Prezen a unei anumite cantit i de secre ie este normal la toate femeile. a fost denumit dup zeul grec al c s toriei Hymen. Himenul. este de grosime mic .

un himen intact nu previne sarcina. organele genitale. Func iile vaginului: În timpul excita iei sexuale. cel mai frecvent. ace ti mu chi se vor contracta. Dac o femeie are o stare particular de tensiune sau anxietate în timpul actului sexual. în special labiile minore i vaginul inferior.implantarea tampoanelor poate produce ruptura himenului. mu chii pelvisului. himenul este rupt în timpul contactului sexual. se contract involuntar. De i condi ia în care se afl himenul nu este o dovad a virginit ii. devin turgescente i cantitatea secre iilor locale cre te. incluzând pe cei ce înconjoar vaginul. Aceasta determin îngustarea vaginului i actul sexual devine dureros. În contradic ie cu credin a popular . dar. Poate fi tratat cu ajutorul unui consilier psihosexual. sunt necesare . În timpul orgasmului. Aceast stare se nume te vaginism. Spermatozoizii care vin în contact cu zona genital pot traversa orificiile himenului pân în canalul vaginal. de obicei.

La o femeie nulipar . Uterul: Uterul este compus din dou p r i majore ² corpul organului i cervixul sau olul ² i este capabil de schimb ri majore în timpul perioadei fertile a unei femei. cap t o form de fant . De la pubertate la menopauz .5 cm în lungime i este str b tut de un canal prin care se deschide superior în uter i inferior în vagin. dup na tere. Crevixul are aproximativ 2. Cervixul are o form relativ cilindric i por iunea inferioar proemin în vagin. orificiul extern al colului este circular i de dimensiuni mici. acesta se dilat pentru a permite trecerea copilului i. În timpul sarcinii. cervixul poate fi sim it ca o mic gropi . permitând cre terea f tului i asigurându-i . uterul se destinde. în cursul urm torului ciclu menstrual. În timpul na terii.mai multe luni pân când femeia se poate bucura pe deplin de via a sexual . endometrul este eliminat în cursul menstrua iei i este înlocuit treptat. La palpare.

Toate aceste modific ri în func ionarea uterului sunt orchestrate de hormonii elibera i de glanda hipofiz i de ovare i de substan e asem n toare denumite prostaglandine. când ar fi evident neconvenabil. devenind capabil s ad posteac un alt ou. s-a raportat apari ia acestui eveniment chiar la 36 de zile dup na tere. Rareori. mental i fizic. Pozi ia: . În acela i timp. Dup aceea. el revine rapid la starea anterioar . ca o femeie s aib un copil. este împiedicat contrac ia fibrelor musculare. pentru a închide. care sunt eliberate de esutul uterin. Uterul pare s nu aib nici o func ie înainte de pubertate i dup menopauz . uterul se contract strâns. Dup na tere. uterul î i modific rolul i începe s se contracte. vasele mari care au aprovizionat placenta. Felul în care ac ioneaz aceste substan e ne este complet în eles.protec ia i nutri ia. Când f tul este matur. pentru a permite expulzia copilului i a aplacentei.

uterul î i m re te dimensiunile.La o femeie adult . Uterul este sus inut în pelvis de mu chii plan eului pelvin i de benzile de esut conjunctiv i vase sanguine care îl ata eaz de pere ii laterali ai pelvisului. aproximativ . În timpul sarcinii. cervixul. uterul reprezint o parte dintr-un traiect ce leag cavitatea abdominal de mediul extern. Extremitatea inferioar a uterului. ce transport lunar ovulul eliberat de unul din ovare. Astfel. Exist mecanisme speciale pentru prevenirea r spândirii infec iilor pe aceast cale pân în cavitatea abdominal . Fa a anterioar a uterului este a ezat pe vezica urinar . iar cea posterioar pe rect. În acest mod. uterul este un organ cavitar aproximativ de m rimea i forma unei pere mici. proemin în vagin. mucoasa uterin este eliminat la menstrua ie. Situat în interiorul oaselor centurii pelviene. cervixul secret anticorpi protectori i aciditatea natural a vaginului inhib dezvoltarea bacteriilor patogene. tubele Fallopio. Uterul prezint dou tube uterine. astefl încât.

tot în mod normal. o transformare în continuare. dar apare o secre ie bogat în substan e nutritive. Dac ovulul nu a fost fertilizat. Ovarele: Ovarele sunt componente ale sistemul de reproducere feminin. dac ovulul a fost fertilizat. de asemenea. La aproximativ 38 de s pt mâni. care au rolul de a produce i elibera ovulul matur. endometrul î i m re te grosimea pân în momentul eliber rii ovulului. Dup menopauz . care controleaz . Varia iile în dimensiune sunt controlate de secre ia hormonilor sexuali. În prima jum tate a ciclului menstrual al unei femei. Momentul .dup 12 s pt mâni. endometrul este eliminat în timpul menstrua iei. numai poate fi palpat în abdomn. i transform rile endometrului. uterul se atrofiaz . atinge în mod normal marginea inferioar a coastelor i la aproximatix 2 s pt mâni dup na tere. Cre terea înceteaz dup aceea. deasupra pubisului. poate fi palpat la nivelul cavit ii abdominale.

ovarele elibereaz un ovul în fiecare lun . prev zut cu franjuri. o regiune a corpului delimitat de oasele pelvine. De i sunt foarte apropiate. Pozi ia ovarelor este men inut de ligamente puternice i elastice. Ovarele sunt dou structuri de culoare gri-roz. de asemenea. nu exist o conexiune direct între ovar i deschiderea tubei. Ele sunt situate în pelvis. fiecare având aproximativ 3 cm în lungime i un centimetru în grosime. De la prima menstrua ie pân la menopauz . Motivul acestei neregularit i poate fi dedus prin examinarea la microscop a structurii . ovarele au un aspect relativ neregulat. componente esen iale ale sistemului hormonal sau endocrin al organismului. Ele sunt. La o femeie matur . în form de migdal . Deasupra fiec rui ovar se deschide infundibulul tubelor Fallopio. fiind situate fiecare lateral fa de uter.când ovulul este fertilizat de c tre un spermatozoid marcheaz începutul unei noi vie i umane. care face leg tura cu uterul.

celulele esutului folicular permit ie irea ovulului. Mai u or de observat sunt foliculii ce con in ovule aflate în diferite stadii de matura ie. Mecanismul exact prin care acest proces are loc este înc un mister. Când foliculul este complet dezvoltat i ovulul este matur. foliculii ovarieni în matura ie apar ca ni te sfere ce con in mici aglomer ri de celule. Ovula ia: La microscop. produc aspectul neregulat caracteristic al suprafe ei ovarului. sau folicul.interne. Ovulul este . În centrul acesteia se g se te ovulul în stadiile finale de matura ie. Pe m sur ce ace ti foliculi se m resc i dup eliberarea ovulului. mii de ovule imature aflate într-un înveli sferic. pot fi observate la periferia ovarului. Centrul ovarului este ocupat de un esut elastic fibros ce func ioneaz ca un suport pentru stratul extern ce con ine foliculii. Din celule acestui strat delimitant se formeaz ovulele. Înveli ul ovarului este un strat de celule denumit epiteliu germinativ.

preg tindu-se pentru primirea oului. FSH declan eaz . ca glande endocrine. Func ia ovarian este sub controlul glandei hipofize. luteinizant sau LH. de asemenea. Pe lâng rolul de a produce ovulele. ovarele func ioneaz . prin fluxul sanguin. Ea produce mai întâi un hormon denumit foliculinostimulant (FSH). la ovare. Dac ovulul nu a fost fertilizat.apoi preluat de c tre termina iile franjurate. care ajunge. de asemenea. ale tubei Fallopio. Func ia corpului galben este aceea de a ajuta men inerea sarcinii. Estrogenii stimuleaz i sinteza proteinelor din organism i reten ia de lichide. mucoasa uterin se îngroa . Sub influen a estrogenilor. sau fimbrii. i secre ia hormonilor estrogeni. Dup ce un folicul s-a maturat i rupt. în aproximativ . el produce propriul s u hormon ² progesteronul. intr în ac iune i declan eaz dezvoltatea corpului galben (corpus luteum) în foliculul gol. un alt hormon hipofizar. eliberând ovulul.

Odat depu i în vagin. Concep ia i reproducerea: Concep ia reprezint unirea dintre un spermatozoid i un ovul. pentru succesul c ruia sunt necesare o ultitudine de condi ii. secre ia de progesteron se opre te i mucoasa uterin este eliminat prin menstrua ie lunar . concep ia este foarte probabil . Este un proces complex. Ace tia sunt înconjura i de lichidul seminal. Un b rbat produce aproximativ 400 milioane de spermatozoizi la fiecare ejaculare. Dac actul sexual se petrece în perioada ovula iei. Dac ovulul a fost fertilizat. Producerea de FSH reîncepe i ciclul se reia. 2. spermatozoizii încep s se deplaseze de-a lungul vaginului . care protejeaz spermatozoizii împotriva acidit ii vaginale. atunci corpul galben î i cotinu func ia pân la formarea placentei i menstrua ia nu mai apare. corpul galben se astrofiaz .dou s pt mâni.

Dac un ovul este prezent deja în tub . la uter. prin cervix. fiind gata de a fuziona cu un ovul. Dup aceea. Fiecare spermatozoid transport o .i. Mobilitatea este asigurat de mi c rile viguroase ale flagelilor. Spermatozoizii pot tr i în tubele Fallopio cel mult trei zile. Fertilizarea (fecunda ia): Milioanele de spermatozoizi care au ajuns în uter sunt hr ni i de mucusul alcalin al canalului cervical. ei c l toresc pân în tubele Fallopio. Acest traseu de aproximativ 20 cm dureaz 45 minute i doar în jur de 2000 de spermatozoizi vor supravie ui în final. Fertilizarea este realizat atunci când un spermatozoid penetreaz suprafa a ovulului. dac ovula ia are loc. fertilizarea are loc imediat. Acesta este un mod natural de selec ie pentru a asigura înl turarea de la fertilizarea ovulului a spermatozoizilor leza i sau bolnavi. O parte din spermatozoizi nu ajung s fac acest traseu i ei vor fi distru i de mediul acid din vagin.

apoi. nideaz în peretele uterului matern. care ajut la lichefierea înveli ului extern al ovulului. s-a produs procesul de concep ie complet. facilitând penetra ia unui singur spematozoid. dezvolt mici proiec ii care ajut la nidarea în mucoasa uterin . formând un singur nucleu. Pân în s pt mâna a 12-a. în . restul spermatozoizilor mor. care. denumit trofoblast. pân când se produce un ou cu 64 de celule. În acest timp. Odat ovulul fecundat. Ovulul i spermatozoidul (care i-a pierdut flagelul) fuzioneaz . celulele continu s se divid . Oul c l tore te c tre uter în aproximativ 7 zile (ziua a 21-a a unui cuclu de 28 de zile). Timp de 72 de ore. O dat cu nida ia. unde poate fi hr nit i astfel debutând o sarcin .enzim (o substan responsabil pentru catalizarea proceselor chimice ce sus in via a). începe s se divid în dou celule. Placenta: Placenta se formeaz atunci când o parte specializat a oului. placenta devine un organ separat.

de asemenea. d unând f tului. cânt re te aproximatix 500 g i este de culoare ro ie închis. Placenta ac ioneaz . de care f tul este ata at prin cordonul ombilical. care împiedic noi ovula ii sau . Toat hrana i oxigenul de care f tul are nevoie sunt primite de la mam i este capabil s elimine orice produ i de degradare înapoi în corpul matern. Aceast func ie vitalã de schimb este îndeplinit de placent . dar multe substan e pot trece de la mam la f t. traversa placenta. Dou straturi de celule men in separat circula ia sângelui fetal de a celui matern din interiorul placentei. oxigenul . traversa placenta. nutrimentele i hormonii ² de la mam la f t.momentul na terii. de asemenea. produ ii de degradare i hormonii trec de la f t la mam . de i multe medicamente pot. În sfâr it. totu i. ca o barier ce protejeaz f tul de substan ele poten ial nocive. Dioxidul de carbon. spongioas i de form discoidal . Unii anticorpi materni pot. placenta produce o serie de hormoni.

abdomen i fese.apari ia de noi cicluri în timpul sarcinii. În acest stadiu. Ei stimuleaz . Sarcina este divizat în trimestre. sarcina începe. în cea de-a doua s pt mân a primului trimestru. sarcina este reprezentat de o celul fertilizat sau ou. dezvoltarea sânilor în vederea hr nirii nou-n scutului i depozitarea gr similor pe coapse. inhib contrac iile înainte de începerea travaliului. când ovula ia este cea mai probabil i fertilitatea femeii este maxim . de aceea. de fapt. Timp de . Înainte de aceast dat . ca o viitoare surs de enegie. ovulul fecundat este denumit embrion. probabil. concep ia are loc probabil între a 10-a i a 14-a zi a ciclului menstrual. Dezvoltarea f tului: ÅF tµ este numele atribuit copilului nen scut din momentul în care poate fi recunoscut ca o fiin uman în dezvoltare (de la aproximativ dou luni de la fertilizarea ovulului). de fapt. Al i hormoni stimuleaz m rirea dimensiunilor uterului i. dar. de asemenea.

formând un mic grup de celule numit morul . .aproximativ trei zile dup fertilizare. divizându-se i redivizându-se. oul se deplaseaz de-alungul tubei Fallopio.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful