ANATOMIA OMULUI

I. STRUCTURA ORGANISMULUI
Anatomia omului este studiat în general prin observarea multiplelor i variatelor organe ale corpului. Multe dintre acestea pot fi grupate laolalt în diferite sisteme, pe baza modului în care unele organe i structurile asociate lor ac ioneaz împreun pentru a îndeplini func iile specifice ale organismului. În final, toate sistemele ² i celulele minuscule care sunt componentele de baz ale tuturor organelor i esuturilor ² sunt implicate în men inerea s n t ii i a unei st ri de echilibru intern ale organismului în prezen a unor factori constant variabili.

1. Organele:
Prin structur se în elege modul în care anumite elemente sunt puse laolalt

pentru a forma organe. În cazul corpului uman, se poate vorbi despre aceast structur enorm de complicat având în vedere elementele ei de baz i considerând modul în care se potrivesc împreun . Aceasta este, în esen , obiectul de studiu ² descrierea formei i a planului de organizare a corpului. Deoarece structura unui organ este în corela ie cu func ia sa, anatomia i fiziologia sunt strâns legate . Un organ reprezint un element distinct, compus din diferite esuturi cu o structur i func ie specifice. De aceea reprezint un element convenabil pe care se poate baza studiul corpului uman. Înaintea unei abord ri în detaliu este necesar o privire asupra organelor importante ale organismului care sunt con inute în trei mari cavit i: craniul, toracele i abdomenul. a.Cavitatea cranian : Craniul este constituit din dou p r i: cavitatea cranian , care ad poste te

creierul; i fa a care reprezint un cadru de sus inere pentru ochi, nas i gur . Creierul umple complet cutia cranian . Cre terea lui este cea care determin forma craniului. Ini ial, oasele craniului sunt unite prin cartilaje, care permit mi c rile oaselor. Cartilajul este înlocuit treptat de c tre os în primele 18-24 luni de via , dup care craniul devine rigid. Creierul are aspectul unei mase moi de consisten gelatinoas , care poate fi u or strivit . Este învelit într-o membran tisular rezistent , denumit duramater, i aceasta, împreun cu oasele craniului, protejeaz creierul. Totu i, dac creierul este lezat i, prin urmare, este edema iat, esutul s u poate fi în continuare distrus prin strivire la contactul cu înveli ul osos exterior. Cavit ile mai mici din craniu includ fosele nazale i mult mai micile sinusuri sau cavit i aeriene care comunic cu aceasta. Mandibula este considerat , de obicei, ca un accesoriu al craniului.

La baza craniului exist mai multe orificii care permit trecerea arterelor, nervilor i venelor. Cel mai mare dintre ele, denumit foramen magnum (gaura occipital ), este orificiul de intrare al m duvei spin rii.

b.Cavitatea toracic : Toracele sau pieptul este o cu c osoas care con ine dou din cele mai importante organe ale corpului: pl mânii i inima. Func ia de baz a acestora este de a transfera oxigenul din aer la esuturi, unde este esen ial pentru procesele vitale. Cu ca toracic este localizat imediat sub piele. Include în totalitate pl mânii i inima, inclusiv suprafe ele lor inferioare, i are form de clopot. Este articulat de coloana toracic i este închis de diafragm, mu chiul ce separ toracele de abdomen. Între coaste exist al i mu chi denumi i intercostali. În consecin , peretele toracic

Tot interiorul cavit ii este acoperit de o membran denumit pleur .constituie o pung muscular în form de clopot ² având drept suport coastele ² care. d na tere st rii cunoscute drept pleurezie. Membrane asem n toare acoper pl mânii i inima. unde oxigenul este extras din aer i difuzat în sânge. Din bronhiile principale ale fiec rui pl mân se desprind conductele aeriene mai mici sub form arborescent . Când pleura se inflameaz . numite bronhii. Inima prime te sânge din organism prin . prin mi c ri de expansiune i relaxare. este capabil s absoarb i s elimine aerul din pl mâni prin traheea care porne te din torace spre gât. Pl mânul stâng i drept ocup majoritatea toracelui i sunt conecta i la trahee prin bronhiile principale. Inima se g se te între cei doi pl mâni în interiorul propriei membrane seroase. care conduc aerul la alveolele pulmonare. iar dioxidul de carbon ² produs rezidual de catabolism ² trece în sens opus.

întinzându-se de la diafragm pân la bazin. de asemenea. În afar de inim i pl mâni. Exist . partea anterioar a abdomenului este un perete muscular gros. toracele con ine esofagul. frecvent . care transport hrana de la cavitatea bucal pân în stomac. în p r ile superioare de coaste. de unde este expulzat în principala arter a corpului ² aorta. care este situat imediat dup diafragm. Delimitat posterior de coloana vertebral . Timusul joac un rol important în reglarea mecanismelor de ap rare. Sângele înc rcat cu oxigen se întoarce la atriul stâng i ventriculul stâng. anterior traheei. c.intermediul cavit ilor drepte (atriul drept i ventriculul drept) i îl pompeaz în pl mâni. o gland denumit timus. În abdomen exist un mare num r de organe. situat în por iunea superioar a toracelui.Cavitatea abdominal : Abdomenul este cea mai mare cavitate a corpului.

În sus inerea func iilor tractului alimentar intervin glande abdominale importante. fiecare legat de vezic printr-un conduct denumit ureter. în plus. cum ar fi ficatul i pancreasul i. Strâns legat de aparatul urinar este aparatul de reproducere. care se gole te prin anus. Tractul alimentar reprezint sistemul de prelucrare i excre ie a alimentelor ² descompune alimentele în substan e care pot fi absorbite în sânge pentru a fi transportate în alte p r i ale corpului i elimin reziduurile nedigerabile. O re ea imens de vase sanguine deserve te toate organele i nervii abdominali.denumite viscere. aproape toate organele sexulae se g sesc . La femei. splina. care se afl în partea inferioar a abdomenului i în care urina este acumulat înainte de evacuare. începând cu stomacul a ezat sub diafragm i sfâr ind cu rectul. Aproape tot tractul alimentar este situat în interiorul abdomenului. care face parte din sistemul vascular limfatic. În spatele canalului alimentar se g sesc rinichii.

în interiorul organismului. iar cea de-a doua este . Penrtru fixarea organelor. uterul i apendicele. în afara organismului. în pozi ia lor definitiv . Peritoneul are func ia de a permite mi c ri relativ libere ale variatelor structuri din abdomen. dar cei 10 m (33 picioare) de intestin sunt plia i i astfel pot avea loc în interiorul abdomenului. el c ptu e te. i cavitatea abdominal . Poate p rea imposibil ca atât de multe organe vitale s încap într-un spa iu atât de mic. înainte de na tere. Astfel. la fel ca splina. în acela i timp. de care organele sunt ata ate prin mezenter. iar la b rba i o parte din organele sexuale coboar . Peritoneul acoper toate organele con inute în interiorul abdomenului. În timp ce peritoneul acoper organe cum ar fi stomacul. ficatul. abdomenul este prev zut cu o membran denumit peritoneu. Partea de peritoneu cae acoper organele se nume te peritoneu visceral. pancreasul. vezica urinar . stomacul i intestinele sunt acoperite de peritoneu.

în principal. Dup cum sugereaz i numele. Membranele mucoase se g sesc. Mucoasele seroase înconjoar organele din torace i abdomen. meningele. Exist cinci tipuri principale de membrane. 2.denumit peritoneu parietal. membranele mucoase con in celule specializate pentru a secreta lichidul fluid . cum ar fi tractul alimentar. Peritoneul visceral nu este atât de sensibil i durerea apare dac intestinul este trac ionat sau destins. la marginea structurilor cavitare. Membranele: Membranele sunt straturi simple de esut care acoper sau separ celulele. protejeaz creierul i m duva spin rii. astfel încât orice leziune sau inflama ie ce apare la nivelul acestuia este resim it ca o durere localizat acut . Peritoneul parietal are o inerva ie senzitiv bogat . O categorie special . Membranele sinoviale acoper suprafe ele articulare i tendoanele.

Membranele care delimiteaz intestinele se pliaz în deget de m nu .denumit mucus. înapoi spre laringe pentru a fi expectora i în afara organismului. con in i celule cu func ii adi ionale. de asemenea. Unele membrane mucoase. Tendoanele. în special endometrul sau membrana uterin . care este eliminat în fiecare lun . membrane mucoase în sistemul de reproducere sau sexual. Printre func iile acestuia se num r lupta împotriva infec iilor (con ine anticorpi) i men inerea laringelui. formând vilozit ile pentru a cre te suprafa a de digestie. Membranele sinoviale se g sesc la nivelul articula iilor mobile i au forma unor pungi con inând fluidul lubrifiant denumut lichid sinovial. Exist . amigdalelor i a întregului tract alimentar umede i elastice. în timpul menstrua iei. în special cele din tractul respirator. benzile de . cum ar fi praful. Din ele iau na tere cilii care se mi c în Åvaluri concomitenteµ pentru a împinge corpii str ini nocivi.

În abdomen. . Acesta con ine un lichid în care f tul pur i simplu plute te. asigurând protec ia împotriva îmboln virii i reducând în mare m sur frecarea de organele învecinate. F tul în dezvoltare este înconjurat în uter de o membran special . Dup na tere. În cavitatea toracic exist dou membrane seroase denumite pleure. membranele au o func ie special temporar . creând astfel un sistem ideal pentru absorb ia ocurilor.esut fibros care leag mu chii de oase sunt înconjurate de o teac sinoval . La începutul fiec rei noi vie i . denumit sacul amniotic. toate organele sunt acoperite de o membran seroas cunoscut sub numele de peritoneu. Membranele seroase sunt înveli uri pentru organele din torace i abdomen. în scop protector i lubrifiant. acesta este eliminat împreun cu placenta.

deoarece are un rol specific. dar ajut . În acele p r i ale scheletului în care este necesar mai mult flexibilitate intr în func ie cartilajele. Fiecare os are o form particular . pielea (tegumentul) este. la reglarea temperaturii corpului. 1. dar articula iile i ligamentele lor sunt cele care fac din schelet un ansamblu extrem de bine coordonat. Oasele i cartilajele: Scheletul unui adult este foemat din aproximativ 206 oase.II. Înveli ul extern al corpului. SISTEMUL OSOS TEGUMENTUL I Structura de sus inere a corpului uman este un miracol de construc ie complex . Oasele reprezint un . proiectat pentru a asigura maximum de for i mobilitate. de asemenea. de fapt. un organ ² cu cea mai mare suprafa ² care nu numai c protejeaz organele interne fa de leziuni.

rupte sau strivite. Oasele sunt la fel de puternice i rezistente ca betonul i pot suporta mari greut i f r a fi îndoite. o substan fundamental relativ moale i pliabil . oasele sunt formate din celule. un material la fel de rezistent ca betonul. asigurând în acela i timp un grad ridicat de mobilitate. Fiind legate între ele prin artticula ii i mi cate de c tre mu chii ata a i la ambele extremit i. În plus. furnizând soliditate cadrului de esut fibros. Rezultatul final este o .srat exterior dur i gros i un interior moale. m duva. Ca oricare alte componente ale organismului. ele formeaz spa ii (cavit i) care servesc la protejarea organelor moi. scheletul reprezint cadrul care sus ine celelalte p r i ale corpului. În interiorul acestui cadru exist o re ea de substan mai dur care d . Acest tip de celule produce ceea ce este denumit din punct de vedere tehnic un cadru de esut fibros. prin calcificare.

structur extrem de rezistent cu o flexibilitate remarcabil . Canalul medular con ine m duva osoas în care are loc producerea celulelor sanguine. în cursul na terii acesta este supus unei presiuni într-un canal îngust. a. Formarea canalului medular reduce foarte pu in rezisten a osului. acestea sunt complet solide. reducându-i îns . Dac craniul acestuia ar fi la . de-a lungul anilor. unele din acestea fuzioneaz pentru a forma segmente mai mari. în acela i timp. scheletul nou-n scutului este alc tuit din aproximativ 350 de oase. Cre terea osoas : Când oasele încep s creasc . La na tere. Craniul unui nou-n scut este un bun exemplu în acest sens. ele dezvolt canalul medular. De i pare surprinz tor. Într-un stadiu ulterior. Aceasta reprezint o lege natural a ingineriei structurale din care natura î i ia toate avantajele în ceea ce prive te formarea oaselor. foarte mult greutatea. un nou-n scut are mai multe oase în corpul lui decât un adult.

Pe m sura cre terii organismului se înt resc treptat înspre o consisten osoas ² un proces numit osificare. în principal. Scheletul unui copil este format nu numai din oase. Suprafa a de cre tere este format . picioarelor i a coloanei vertebrale. pur u simplu ar fi imposibil pentru copil s treac prin canalul pelvin. ci i din cartilaje care sunt mult mai flexibile. aceste fontanele se închid treptat. care continu i la vârsta adult .fel de inflexibil ca a unui adult. Dup na tere. cre terea în lungime a oaselor se opre te. Oasele luingi ale membrelor au câte o suprafa de cre tere la fiecare extremitate i acestea reprezint locul de unde porne te cre terea. Odat ce suprafa a de cre tere s-a transformat în esut osos. Suprafe ele de cre tere se osific la toate oasele într-o . din cartilaj mai mult decât din os i din acest motiv zona cartilajului de cre tere nu este aparent pe radiografie. Procesul de cre tere are loc printr-o m rire a lungimii oaselor bra elor.

Propor iile scheletului uman se schimb semnificativ pe m sur ce acesta se dezvolt . Maturitatea complet a scheletului nu se atinge pân la 20 de ani. ceea ce face posibil un contact mai bun la nivelul suprafe elor articulare unde acesta este necesar în cel mai înalt grad. b. rezistent . Modelarea oaselor are loc în special în timpul cre terii i persist toat via a. dar în caela i timp flexibil . O caracteristic important i remarcabil a oaselor este capacitatea lor de a cre te spre o form adecvat func iei. care formeaz scheletul membrelor. Acest lucru este important în special pentru oasele lungi. La adul i se g se te mai ales în articula ii.ordine precis . Cartilajele: Cartilajele sau zgârciul constituie o component moale. acoperind extremit ile osoase i în alte puncte strategice ale scheletului. a scheletului corpului. Ele sunt mai largi la cele dou extremit i decât la mijloc. .

esutul cartilaginos se împarte în cartilaj hialin. Structura cartilajului nu este aceea i în tot scheletul. cartilaj fibros i cartilaj elastic. con ine cea mai mic cantitate de celule i de fibre. Toate fibrele pe care le con ine sunt formate din colagen. În func ie de caracteristicile fizice. Acest tip de esut formeaz scheletul embrionului i are o mare capacitate de cre tere care permite noun scutului s ajung de la dimensiuni de .unde netezimea i flexibilitatea sunt necesare în cel mai înalt grad. Toate cartilajele sunt compuse dintr-o structur de baz . Cartilajul hialin este un esut traslucid de culoare albastr -alb i. în care sunt incluse celulele. dar toate se aseam n prin faptul c nu con in vase sanguine. sau matrice. Consisten a acestor fibre variaz în diferite tipuri de esut cartilaginos. dintre cele trei tipuri histologice. Aceasta variaz în raport cu func iile specifice pe care le îndepline te. i din fibre constituite din proteine denumite colagen i elastin .

având un rol în facilitatea expansiunii i contrac iei toracelui în timpul respira iei. dar i în mecanismul vorbirii. în consecin . Pe m sura mi c rii. în inelele rigide. La extremitatea coastelor. de asemenea.aproximativ 45cm (18 inci) pân la dimensiunea adultului de 1. cartilajele hialine sunt implicate nu numai în sus inere. benzi de cartilaj hialin fac leg tura între coaste i osul stern. dar flexibile ce înconjoar traheea i bronhiile care conduc la pl mâni. de asemenea. abundent în tractul respirator.80 m (6 picioare). Dup ce cre terea s-a oprit. La nivelul laringelui.cartilajul hialin r mâne înt-un strat foarte sub ire de 1-2 mm (1/32 inci) pe suprafa a extremit ilor osoase la nivelul articula iilor. participând la formarea cavit ii nazale posterioare (cornete) i. . Cartilajul hialin este. ele controleaz cantitatea de aer ce trece prin laringe i. timbrul sunetului emis.

în spe între vertebre. El este compact. al doilea tip. Ambele însu iri sunt necesare la locul în care este prezent. acest cartilaj are o importan particular . este format din mai multe fascicule de colagen care îi confer atât elasticitate cât i rezisten la compresii. î i datoreaz denumirea prezen ei fibrelor de elstin . Cartilajul fibros are un rol de conectare între oase i ligamente.Cartilajul fibros. Discurile intervertebrale protejeaz coloana împotriva traumelor i fac posibil pozi ia ostostatic . deoarece devine mai lax sub influen a hormonilor secreta i în timpul sarcinii. el une te oasele bazinului în articula ia numit simfiza pubian . dar flexibil i intr în . În coloana vertebral . vertebrele sunt separate între ele printr-un disc fibrocartilaginos. la nivelul centurii pelviene. pentru a permite trecerea capului f tului. ca i a celor de colagen în structura sa. cel elastic. Cartilajul elastic. La femei. cel de-al treilea tip de cartilaj.

constitu ia epiglotei. de asemenea. c. în maxilarul superior. care acoper intrarea în c ile respiratorii în timpul degluti iei (înghi irii). Cartilajul elastic formeaz pavilionul urechii. Craniul protejeaz creierul i. 14 formeaz structura masivului facial. O privire asupra craniului arat cum structurile vulnerabile ale fe ei sunt protejate de aceste oase. ochii i urechile. Structura scheletului: Fiecare segment al scheletului îndepline te o func ie particular . Din cele 29 de oase ale craniului. cartilajul elastic particip la structura laringelui i a corzilor vocale. . Cavit ile orbitale care se g sesc sub frunte ad postesc mecanismele complexe i delicate ale ochiului. Împreun cu cartialjul hialin. La fel mucoasa olfactiv este ad postit profund în cavitatea nazal . ca i pere ii conductului auditiv extern i ai tubelor Eustachio. care leag fiecare ureche cu faringele posterior.

nervi i piele. dar i s ne men inem pozi ia ortostatic . este greu de observat cât de eficiente sunt forma i dispunerea lor. sub craniu. pentru a preveni deplasarea oaselor faciale fie posterior. m duva spin rii. în loc s fie un os unic. Vertebrele protejeaz . mandibula reprezint un instrument ideal de strivire a hranei atunci când. Un alt exemplu de structur adaptat este acela c zona facial este mai solid în jurul ochilor i al nasului. prin intermediul din ilor. este. Este deosebit de solid . dar. Fiind mobil . foarte flexibil . fie în sus.Un element frapant al craniului este dimensiunea mandibulei sau mailarul inferior. Acest lucru ne face capabili s ne aplec m înainte i s ne atingem degetele de la picioare. de asemenea. de asemenea. Coloana vertebral este format dintrun lan de oase mici denumite vretebre i formeaz axul central al scheletului. intr în contact cu maxilarul. dispus în . Când vedem oasele faciale acoperite cu mu chi. deoarece este o tij format din segmente mici.

cutia toracic este astfel alc tuit încât asigur o protec ie a inimii i a pl mânilor care se g sesc în interiorul . Coastele sunt fixate de coloana vertebral printr-un tip special de articula ii. Anterior. care le permit mi carea în timpul respira iei. Structural. Extremitatea inferioar a coloanei vertebrale este denumit coccis. se ata eaz de stern prin esut cartilaginos. Cele dou coaste inferioare (11 i 12) sunt articulate doar de coloana vertebral i nu se articuleaz cu sternul. Acestea sunt cunoscute sub denumirea de coaste flotante i au o slab implica ie în respira ie. La unele animale. Prima i a doua pereche de coaste sunt strâns legate de clavicul i formeaz baza gâtului. prin care trec c tre bra o serie de pachete vasculo-nervoase. cum ar fi câinii i pisicile. posterior de coloana vertebral i anterior de c tre stern.canalul vertebral. este mult mai lung i formeaz coada. Cutia toracic etse delimitat lateral de coaste.

De fiecare parte. Osul bra ului este denumit humerus i se articuleaz la nivelul cotului cu cele dou oase ale antebra ului: radius i ulna. care este alc tuit dintr-un grup de oase extrem de rezistente. complexe. Acest lucru ne d posibilitatea s apuc m obiectele i s realiz m mi c ri de fine e. d. Leg tura dintre membrele inferioare i coloana vertebral se face prin pelvis. deoarece lezarea acestor organe ar putea fi fatal . osul iliac.ei. a c rui creast poate fi . care este format din scapul (omoplat) i clavicul . sacrul se articuleaz cu un os masiv. Mâna este format dintr-un mare num r de oase mici. dar perfect coordonat. Membrele i pelvisul: Bra ele sunt unite cu axul central al corpului reprezentat de coloana vertebral prin centura scapular . în care fiecare din componentele mâinii se mi c într-un mod diferit. Partea posterioar a pelvisului este delimitat de osul sacru.

la fel ca mâna. formând simfiza pubian . merg de la partea superioar la creasta iliac . Aproape la dou treimi inferior de creasta iliac se g se te cavitatea acetabular . men inând stabilitatea pelvisului. tibia i fibula. de asemenea. completat de o ans osoas denumit ischion. permi ând un surplus de stabilitate organismului. La nivelul acesteia se g se te un disc cartilaginos. Anterior. cele dou oase pubiene se articuleaz . suprafe ele osoase sunt complementare. perfect adaptat pentru articularea cu capul femurului sau osul coapsei. discul interpubic. În plus.sim it cu u urin la suprafa a corpului. oasele bazinului se curbeaz în plan anterior. Mai jos de aceast cavitate. . descris mai sus. Aceast parte a pelvisului este pubisul. Piciorul. Articula ia sacro-iliac este înt rit cu fibre i ligamente încruci ate. Mai multe ligamente consolideaz articula ia i. La nivelul gambei exist dou oase. cel mai lung os din corp.

Mobilitatea articula iilor fibroase este limitat de prezen a esutului fibros.prezint Aceast men ine alerga p un schelet alc tuit din oase mici. unele oase trebuie s fie capabile de mobilitate unul în raport cu cel lalt. el permite un grad deosebit de mi care în absen a unei membrane sinoviale. Aceste articula ii ne permit o gam variat de mi c ri i fac din schelet un sistem foarte mobil. în acela i timp. alc tuire ne face capabili de a pozi ia ortostatic i de a merge i strându-ne echilibrul. unele articula ii ale corpului se formeaz între os i cartilaj. . Articula ii i ligamente: Oasele scheletului sunt unite prin articula ii. Articula iile sinoviale permit o gam larg de mi c ri i sunt delimitate de un înveli numit sinovial. Deoarece cartilajul este foarte flexibil. Pe lâng aceste dou tipuri. Articula iile sunt împ r ite în dou categorii principale ² mobile sau sinoviale i fixe sau fibroase. 2. De i este necesar o articulare solid .

deoarece suprafe ele articulare sunt aplatizate sau u or curbate. Articula ia pivotant a gâtului permite mi c rile de rota ie ale capului. iar cea a cotului asigur rota ia antebra ului. Exemple de articula ii semimobile se g sesc la nivelul coloanei vertebrale. Articula iile pivotante de la baza craniului i cea a cotului între humerus i ulna sunt tipuri speciale de articula ii în balama care se mi c în jurul unui pivot. Articula iile sinoviale pot fi. oasele pumnului i oasele tarsiene. Articula iile care sunt mobile în toate direc iile. împ r ite în func ie de amplitudinea mi c rii pe care o pot efectua.Articula iile dintre coaste i stern sunt exemple de articula ii cartilaginoase. cum ar fi cele al oldului i . Articula iile cotului i ale genunchiului permit mi c ri de flexie i de extensie. la rândul lor. a. f când posibile mi c ri cum ar fi r sucirea unei chei sau a unei urubelni e. articula iile semimobile permit mi c ri laterale în toate direc iile.

prevenind orice mi care anormal . f r afectarea pe termen scurt a articula iei. cum ar fi artrita reumatoid . esen ial pentru a preveni uzura i distrugerea articula iei. ce permite mi carea i reducerea frec rii. are doar grosimea unei singure cellule care formeaz lichidul sinovial. În interiorul articula iei. Totu i. denumit capsul articular . uneori. probabil. o membran sinovial s n toas este. sunt denumite articula ii cu suprafe e sferice. Întreaga articula ie este împrejmuit de un esut fibros rezistent. Articula iile degetelor sunt articula ii tipice în balama. dar nedep ind cartilajul articular. Extremit ile osoase sunt acoperite cu un material denumit cartilaj articular. Ea n u este absolut necesar pentru func ionarea normal a articula iei i în anumite condi ii în care membrane sinovial este afectat . se g se te sinoviala.um rului. Aceasta men ine pozi ia articula iei. poate fi îndep rtat . . Acesta este un strat de esut care.

poate ap rea artrita. Suprafe ele articulare sunt lubrifiate cu lichid sinovial pentru a asigura mobilitatea articula iei. articula ia genunchiului poate fi înc func ional . Acestea reprezint por iunile care sufer leziuni în cursul activit ii sportive i pot fi îndep rtate prin interven ie chirurgical . s cule i cu lichid numi i burse sinoviale. dar uzura articular cre te.b. Exist . în cursul vie ii. Pentru a permite stabilitatea articula iei i flexibilitatea mi c rilor în spa iul articular se g sesc dou foi e cartilaginoase. Suprafe ele oaselor sunt acoperite cu cartilaj. astfel încât mai târziu. Articula ia genunchiului este o articula ie în balama cu o structur aparte. F r acestea. care fac parte din articula ie i au un rol de protec ie împotriva ocurilor severe. Extremitatea inferioar a femurului este rotunjit pentru a permite o articulare optim cu extremitatea superioar a tibiei. de asemenea. .

aceste ligamente sunt dispuse pe ambele p r i i în interiorul articula iei. care se prind pe tibie. Cu fiecare pas. ace ti mu chi se unesc într-un tendon fibros. Mu chii anteriori determin extensia articula iei (îl trag înainte) i cei posteriori fac flexia (îl trag înapoi). are loc extensia genunchiului i piciorul este adus pe p mânt prin mi c ri ale articula iei oldului.For a i stabilitatea sunt asigurate de benzi fibroase denumite ligamente. Genunchiul este important în mod special la locomo ie. el se îndoaie. F r a împiedica mi carea genunchiului. men inându-i pozi ia. permi ând mi carea înainte a gambei f r a atinge p mântul ² astfel piciorul ar avea o mi care exterioar datorit trac ion rii pelvisului. La extremitatea inferioar . trecând peste articula ia genunchiului. Mi c rile articula iei genunchiului sunt determinate de mu chii coapsei. Dup aceea. Inser ia acestor mu chi se afl pe oasele bazinului i pe femur. .

F r ligamente. unde au rolul de a men ine pozi ia unor organe cum ar fi ficatul sau uterul. de asemenea. conecteaz oasele articulare i le men in pozi ia prin limitarea mi c rilor.i rolul de sus inere al acesteia.c. în acela i timp men inându. în acela i timp permi ând . la nivelul abdomenului. Ligamentele: Oasele unei articula ii sunt ac ionate de c tre mu chi. sacrului. craniului i unele din articula iile gleznei i pelvisului. Aceste articula ii nu au sinovial . Articula iile coloanei vertebrale reprezint o excep ie. Ligamentele se g sesc. Ligamentele. care au o elasticitate redus . oasele sunt unite printr-un esut fibros dens. Articula iile fibroase le includ pe cele ale coloanei vertebrale. Ace tia se leag de articula ii prin tendoane lipsite de elasticitate. care nu permite decât mi c ri limitate sau nici un tip de mi care. fiind destul de flexibile pentru a permite un anumit grad de mobilitate. d. oasele ar putea fi foarte u or dislocate.

cât i s furnizeze suprafa a de fixare pentru . din colagen i din elastin . Structur : Ligamentele sunt o form de esut conjunctiv. Alte ligamente. sunt dispuse sub forma unei re ele încruci ate de fibre. În ligamentele cu form cilindric . i la nivelul sânilor exist ligamente constituite din fibre fine care sus in greutatea acestora. acest esut este a ezat ordonat în fascicule fibroase. esutul cartilaginos al ligamentelor este format. În majoritatea ligamentelor. digestiei i sarcinii. Ligamentele se ata eaz de oase. e.un grad de mobilitate necesar pentru modific rile care apar în cursul alimenta iei. care au rolul de a preveni mi carea lateral a articula iilor. Ele se unesc cu fibrele care penetreaz înveli ul extern al osului (periostul). fibrele sunt dispuse longitudinal i rezist la întindere. în principal. Periostul are o vasculariza ie i o inerva ie care îi permit s hr neasc osul.

ligamente i mu chi. La acest nivel. titu i. de i genunchiul este o articula ie balama. oasele reprezint cel mai important factor. Astfel. legându-l de uln i permi ând. ligamentele au doar rolul de a preveni frecarea i un ligament special (ligamentul anular). Func ie: Varietatea mi c rilor corpului este dependent de forma i aspectul suprafe elor osoase articulare i a ligamentelor. în acela i timp. înconjoar capul radiusului (osul extern al antebra ului). forma oaselor nu opune rezisten la mi carea articular . mi carea de rota ie. Ligamentele i periostul se afl într-o interac iune atât de perfect încât periostul este frecvent afectat în urma unei leziuni a ligamentului. anterioare i posterioare. f. ulna formeaz suprafa a inferioar a articula iei i are o form de cârlig care permite doar mi c ri simple. La articula ia genunchiului. La articula ia cotului. mi c rile sunt . În unele artucula ii.

permi ând mi c rile oaselor. fiind o structura static i pasiv . Exist ligamente inserate între dou por iuni ale aceluia i os.controlate printr-un tip special de ligamente (ligamente încruci ate). este mai mult decât un înveli al corpurilor noastre. rezistent la umiditate i c ldur i care ne protejeaz . Ligamentele nu sunt capabile de contrac ie. Este un organ activ i elastic. Ligamentele func ioneaz în concordan cu ace ti mu chi. Pielea: Pielea. nefiind afectate de mi c ri. sau tegumentul. prevenind mi c ri cu amplitudini excesive. 3. Ele pot fi întinse de c tre mi c rile articula iilor i devin din ce în ce mai tensionate. pân ce mi carea nu mai este posibil . care previn deplasarea posterioar a articula iei i stabilizeaz articula ia în ortostatism. vasele sanguine i nervii. unii prin contrac ie i al ii prin relaxare. Ele protejeaz sau men in pozi ia unor structuri importante. Mu chii ac ioneaz grupat la nivelul articula iilor.

Structura pielii: Pielea este constituit din dou componente principale. cel intern profund fiind numit strat generator. totu i. Acest strat protectiv extern este ferm ata at de un strat subiacent denumit derm. În acest strat. Timpul în care o celul din stratul profund ajunge la suprafa este de trei-patru s pt mâni. Papilele dermice p trund în epiderm i aspectul v lurit al jonc iunii dintre cele . Partea extern ² epidermul ² este format din mai multe straturi celulare. a. Este destul de rezistent pentru a avea o ac iune protectoare împotriva agresiunilor i. destul de supl pentru a permite mi c rile. unde se aplatizeaz i sunt transformate într-un material numit cheratin i sunt eliminate în final prin descuamare.de radia iile d un toare din lumina solar . astfel men inându-se o temperatur intern constant . Ea conserv c ldura sau r ce te corpul în func ie de necesit i. celulele se divid constant i se deplaseaz c tre suprafa .

Melanina se g se te. P rul i ductele glandulare trec prin epiderm pân la suprafa . de asemenea. stres sau de necesit i calorice. deschizîndu-se la suprafa a pielii. Ea este format în celulele denumite . Nervii penetreaz epidermul. foliculii pilo i. Dermul este format din fibre de colagen i elastin . sebacee i apocrine. Secre ia glandelor sudoripare este controlat de sistemul nervos i este stimulat de emo ii. care sunt mai proeminente la vârful degetelor i determin apari ia amprentelor digitale. vasele sanguine i nervii. Culoarea pielii: Culoarea pielii se datoreaz pigmentului negru denumit melanin . b.dou straturi ale pielii d na tere crestelor papilare. În interiorul dermului se afl glandele sudoripare. Fiecare gland sudoripar este format dintr-un conduct contorsionat de celule epiteliale care se deschid în ductul sudoripar. dar vasele sanguine r mân în derm. în p r i iris.

tirozina. Expunerea la lumina ultraviolet . cu atât sunt mai pu in probabile arsurile datorate radia iei solare.stimuleaz producerea de melanin printr-un proces fiziologic de bronzare. Func ia melaninei este de a proteja pielea fa de radia ia solar . La rasa neagr . în melanin au loc la periferia melanocitului.melanocite. situate în stratul bazal al tegumentului. Odat format. Cantitatea de melanin produs de aceste celule prezint mari varia ii. pigmentul se deplaseaz spre centrul celulei pentru a acoperi i proteja astfel nucleul celular. celulele se m resc i culoarea pielii devine mai închis . R spunsul este variabil de la individ la . fie prin radia ia solar . Are loc formarea melaniei. acela i num r de melanocite este întâlnit în pielea fiec rei fiin e umane. melanocitele sunt mai mari i produc mai mult pigment. Procesele chimice complexe ale organismului ce convertesc aminoacidul. cu cât pielea are o culoare mai închis . Indiferent de tipul rasial. fie prin surse artificiale.

Colora ia pielii poate fi modificat ca urmare a unei st ri particulare a nuan ei sângelui din vasele pielii. de la o clipire a unei pleoape pân la un salt în aer. dar toate persoanele.individ. când mare parte din oxigenul din sânge este transportat spre esuturi pe m sur ce fluxul sanguin scade. în afar de albino i. Al i factori care contribuie la colora ia pielii sunt sângele din vasele sanguine tegumentare i colora ia galben natural a esutului. este posibil datorit mu chilor i tendoanelor ² extensii ale mu chilor care . III. devin mai pigmentate urmare acestei expuneri prelungite la lumina solar . Astfel devenim Åpaliziµ în condi ii de fric . când vasele mici se închid. Åalba triµ la frig. Åro ii sau pletoriciµ la mânie datorit cre terii fluxului sanguin i cianotici. SISTEMUL MUSCULAR Fiecare mi care a corpului.

. În spatele activit ii musculare exist mecanisme sofisticate care fac dintr-o ac iune aparent simpl . i sunt de asemenea implica i în reac iile automate denumite reflexe. cum ar fi intestinele sau vezica urinar . cum ar fi urcarea sc rilor. nervii i organele de sim . 1. implicat în motilitatea organelor interne. cum ar fi mi carea capului.joac un rol crucial în transmiterea for elor de contrac ie a mu chiului la osul asupra c ruia ac ioneaz . un prices complicat. Împreun cu oasele i tendoanele. Mu chii: Exist trei tipuri diferite de mu chi în organism. ce implic creierul. Primul tip este reprezentat de mu chii scheletici sau voluntari. Al doilea tip este mu chiul neted (denumit a a datorit aspectului s u microscopic). ei sunt responsabili pentru toate formele de mi c ri con tiente.

Al treilea tip este mu chiul cardiac. care reprezint constituientul principal al inimii. aranjamentul fibrilar care îi formeaz le d un aspect dungat. Inima este unica structur a corpului compus din mu chi striat de tip cardiac. Mu chii voluntari se mai numesc stria i datorit faptului c . un proces denumit contrac ie. i de a men ine un . care asigur expulzarea sângelui din inim în vasele sanguine. de tipul celei pe care o efectueaz mu chii membrelor inferioare în timpul unei s rituri. exploziv . Ei î i exercit ac iunea prin scurtarea lungimii. Ei trebuie s fie capabili de a produce o contrac ie rapid . la examinarea microscopic . Contrac iile inimii sunt rezultatul impulsurilor produse de sistemul excitoconductor al inimii.

tonus constant pentru a p stra corpul într-o postur normat . determinând mi carea anumitor oase. fiecare fibr este o celul alungit . care ac ioneaz asupra sc ri ei. Mu chii voluntari se g sesc în întreg organismul. chiar i la un nou n scut. determinând peristaltismul intestinal. dar fibrele . Mu chiul cardiac are o structur foarte asem n toare cu cel voluntar. ce asigur transportul hranei. de la micul mu chi stapedius. În mu chii netezi sau involuntari. reprezentând o propor ie de 25 la sut din greutatea corpului. Mu chii netezi nu sunt sub controlul con tient al creierului. un os mic al urechii medii. care formeaz majoritatea masei fesiere i controleaz mi c rile articula iei oldului. fusiform . ei produc contrac ia muscular necesar în procese cum ar fi digestia. Se comport ca resorturi ata ate de diferite puncte ale scheletului. pân la mu chiul gluteus maximus (marele fesier).

sunt mai scurte i groase. Acestea . Miofibrilele sunt grupate în fascicule mai mari numite fibre musculare. atât de fine încât pot fi observate numai la microscopul electronic. Cele mai mici dintre ele ² unit ile de baz ale activit ii musculare ² sunt filamente de actin i miozin . în care oxigenul i substratul energetic sunt metabolizate pentru a produce energie. mitocondriile. Ele sunt proteine cunoscute sub numele de proteine contractile. a. i furnizorii normali de energie. Structura mu chilor: Mu chii voluntari pot fi privi i ca o serie de fascicule paralele de fibre adunate împreun pentru a forma o unitate complet . Aceste filamente sunt grupate în fascicule denumite miofibrile. sub form de glicogen. Printre miofibrile se afl depozitele energetice ale mu chiului. formând o re ea dens . Mu chiul se scurteaz când filamentele de actin i miozin gliseaz în lungul lor.

poat fi alc tuit din sute de fascicule.sunt. Are un corp muscular gros. cum ar fi gluteus maximus. care se îngusteaz la capete. structura mu chiului cardiac este totu i aceea i ca a . Fibrele musculare sunt grupate în fascicule. Structura mu chiului neted nu prezint acela i aranjament geometric ordonat al filamentelor i fibrelor. formând tendoanele. Observat la microscop. sub membran . fiecare din acestea inserându-se pe un os. cu un înveli de esut conjunctiv. de i are o contrac ie dependent de ac iunea filamentelor de miozin i actin . ea este constituit din celule fusiforme dispuse neomogen. în timp ce un mu chi de dimensiuni mari. Întregul mu chi este învelit într-un esut fibros. Un mu chi de dimensiuni mici este alc tuit din pu ine fascicule de fibre. Fiecare fibr muscular vine în contact cu o fibr nervoas care îi declan eaz ac iunea ori de câte ori este necesar. de fapt. celulele musculare cu nucleii celulari dispu i la periferie.

Func iile mu chilor: Mu chii scheletici. Acetilcolina traverseaz spa iul îngust dintre termina iile nervoase i mu chi. când ajunge la extremitatea nervului. o enzim ce neutralizeaz acetilcolina intr în ac iune. Dup legarea acetilcolinei de receptori. sunt activa i de nervii motori care pleac din m duva spin rii i care preiau impulsurile venite de la creier printr-un tract nervos. fiecare fiind distribuit la un mu chi voluntar. Ace ti nervi motori au mai multe ramifica ii. mu chiul se contract i r mâne în aceast stare atât timp cât mediatorul chimiceste legat de receptor. Impulsul electric se propag prin nerv plecând de la creier i. cu excep ia faptului c fibrele formeaz o re ea. Fiecare ramifica ie ia apoi contact cu celulele musculare. Pentru a asigura relaxarea muscular . . b.mu chiului voluntar. unde se leag de zone speciale ale membranei celulare numite receptori. elibereaz o cantitate mic de acetilcolin din granulele în care aceasta este stocat . sau voluntari.

iar altele au o ac iune inhibitorie. Spre deosebire de reflexe. Unele dintre semnale ac ioneaz prin stimularea unor anumi i nervi motori. Activitatea filamentelor de miozin i actin în timpul contrac iei musculare este un proces complicat. mu chii coapsei se contract rapid i gamba se mi c înainte.Cele mai simple reflexe apar prin stimularea direct a nervilor motori de c tre semnalele ce sosesc la m duva spin rii de la receptorii senzoriali prin nervii senzitivi. Ace ti receptori trimit implusuri la m duva spin rii i. ac ioneaz nervii motori care pleac de la m duva spin rii la mu chii coapsei. furnizat de . consecutiv. mi carea con tient a mu chilor voluntari este declan at de semnale trimise de la creier prin m duva spin rii. astfel încâtse creeaz un mecanism ce va determina contrac ia unui mu chi i relaxarea altuia. în care are loc formarea i desfacerea continu a unor leg turi chimice dintre acestea. Drept rezultat. Acest proces necesit energie.

ci de un esut specializat al inimii. la transportul hranei în intestin. o inerva ie motorie. Procesul contrac iei musculare este ini iat de influxul de calciu ( unul din mineralele comune din corp) în celula muscular printr-o re ea tubular fin situat printre miofibrile. de asemenea. Mu chiul neted are. impulsul se propag simultan la mai multe celule. Aceste impulsuri au o frecven de aproximativ 72 de ori pe minut. Tendoanele: . stocat i transferat apoi în compusul adenozin trifosfat (ATP). 2.arderea substratului energetic în prezen a oxigenului în mitocondrii. determinând contrac ia inimii i expulzia sângelui. Totu i. Acest mod de propagare ajut . compus macroergic. denumit microtubuli. în loc de un singur nerv ce stimuleaz o singur celul . de exemplu. Contrac ia mu chiului cardiac nu este produs de nervi motori.

de asemenea. Tendoanele sunt. ambele fe e ale mâinilor i picioarelor con in un întreg set de diferite tendoane. întâlnite acolo unde exist un mare num r de articula ii care efectueaz mi c ri într-un spa iu relativ mic. deoarece ele ocup mult mai pu in spa iu decât mu chii. care leag fasciculele de fibre musculare i care se unesc i se extind în afara mu chiului sub forma unui cordon inextensibil. Astfel. realizând trac iunea structurii interesate i realizând astfel mi carea. În principiu. For a de contrac ie a fibrelor musculare este concentrat i apoi transmis prin tendon. Mu chii ce ac ioneaz aceste . Exist mai multe tendoane localizate aproape de suprafa a corpului i care pot fi sim ite cu u urin . Tendoanele sunt extensii specializate ale mu chilor i sunt formate din esut conjunctiv. tendonul une te partea activ sau corpul mu chiului cu structura ² un os ² care va fi mobilizat .Tendoanele joac un rol important întro gam variat de mi c ri.

.tendoane sunt situa i la distan de nivelul bra elor i picioarelor. în final. care. cât i inele de sus inere în punctele în care vasele mari se unesc cu inima. percep ia durerii i a pl cerii. favorizând ac iunea de pomp a acesteia. ca de exemplu respira ia. Fiind cea mai complex structur a organismului. Un tip particular de tendon se afl în conexiune cu esutul muscular care formeaz peretele inimii. controlul mi c rilor i reglarea func iilor corpului. controleaz tot esutul nervos din celelalte p r i ale corpului. este. Aici. vital pentru dezvoltarea limbajului. care îi confer atât o structur mai ferm . SISTEMUL NERVOS Sistemul nervos este esen ial pentru percep ia senzorial . IV. În centrul s u se g sesc creierul i m duva spin rii. gândirii i memoriei. benzi dense de esut fibros formeaz structuri solide în interiorul mu chiului cardiac. de asemenea.

unde ele pot fi retransmise altor neuroni pentru a determina o anumit ac iune. Func ia lor este oarecum asem n toare cu cea a circuitelor dintr-un aparat electric complex: ele preiau semnalele dintr-o parte a sistemului nervos i le transmit alteia. Celulele nervoase: Unit ile func ionale ale sistemului nervos sunt milioanele de celule nervoase interconectate denumite neuroni. care ini iaz ac iunile voluntare i involuntare. neuroni integrativi (interneuroni). care proceseaz informa ia primit . în raport cu func ia lor: neuroni senzitivi. care transmit informa ia de la organele de sim ale corpului la sistemul nervos central. Neuronii sunt clasifica i în trei tipuri.1. 2. neuroni motori. Sistemul nervos periferic: .

inerveaz organele digestive. Nervii spinali se desprind la intervale regulate din m duva spin rii i con in întotdeauna atât fibre motorii. care leag sistemul nervos central de alte p r i ale corpului i ganglionii nervo i.Componentele principale ale sistemului nervos sunt nervii. inima i c ile respiratorii din pl mâni. vagul. cât i . con in doar fibre senzoriale. în principal. grupe de celule nervoase situate în diverse puncte ale sistemului nervos. în num r de 43 de perechi. împreun cu esutul conjunctiv i vasele sanguine. Unii nervi cranieni. organele de sim i mu chii capului. Nervii principali. de i un nerv cranian foarte important. î i au originea în sistemul nervos central: 12 perechi se desprind din por iunea inferioar a creierului (nervii cranieni) i 31 de perechi din m duva spin rii (nervii spinali). Un nerv este un fascicul alc tuit din fibre motorii i senzitive. cum ar fi nervul optic. Nervii cranieni inerveaz .

care este sub control subcon tient. care se g se te sub control con tient. Ei inerveaz toate regiunile corpului situate mai jos de gât. Atât fibrele senzitive cât i cele motorii sunt doar p r i ale neuronilor senzitivi i motorii. la rândul lor. fiecare nerv spinal se divide în ramuri care. formând o re ea care inerveaz tot corpul. Dup unirea r d cinilor. i sistemul nervos autonom. se divid în numeroase ramuri mai mici.senzitive. . de i fiecare ac ioneaz independent de cealalt . Fiecare nerv spinal este ata at de m duva spin rii prin intermediul a dou r d cini. cele dou tipuri de fibre se al tur pentru a forma nervul. Sistemul nervos periferic are dou mari componente: sistemul nervos somatic. Fibrele motorii i senzitive sunt prelungirile cele mai lungi ale neuronilor respectivi. una alc tuit din fibre motorii i cealalt din fibre senzitive. La mic distan de m duva spin rii.

prin fibrele senzitive. care con in celule receptoare specializate. În primul rând. f r un efort mental deliberat din partea noastr . în principal. pl mânii. fiecare . Fiecare folose te un mediator chimic diferit acolo unde fibra nervoas ajunge la organul int . El este alc tuit în întregime din nervi motori aranja i în releu pornind de la m duva spin rii c tre diferi i mu chi. organele sexuale i vasele sanguine. Sistemul nervos autonom are.Sistemul nervos somatic are un rol dublu. transmite mesaje prin fibrele motorii de la sistemul nervos central la m u chii scheletici. În al doilea rând. Semnalele de la ace ti receptori sunt transportate apoi c tre sistemul nervos central. denumite simpatic i parasimpatic. stomacul. Sistemul nervos autonom este compus din dou p r i. vezica urinar . colecteaz informa ii din mediul extern de la organele de sim . ini iind astfel mi carea. ale unor organe cum ar fi inima. intestinul. rolul de a men ine func iile automate. cum ar fi ochii.

hipotalamusul comand sistemului autonom cre terea frecven ei cardiace pentru a furniza mai mult sânge oxigenat. Dac . Acesta prime te informa ii despre orice varia ie în. Practic. glande i organe de sim .are o autonomie diferit i are efecte diferite asupra organelor pe care le deserve te. 3. componentele chimice ale corpului i ajusteaz sistemul autonom pentru a restabili echilibrul. Sistemul nervos central: Sistemul nervos periferic ac ioneaz doar ca un releu pentru transmiterea mesajelor între sistemul nervos central i mu chii capului. de exemplu. Întregul sistem autonom este controlat de o zon din creier numit hipotalamus. Ambele activit i i . nu joac nici un rol în analiza informa iilor senzitive sau în ini ierea impulsurilor motorii. nivelul oxigenului scade în urma efortului. de exemplu.

dar analiza la nivelul creierului este de obicei de o înalt complexitate. analiza i stoca informa iile. Întregul sistem nervos central necesit un aport substan ial de sânge. transmit impulsurile de-a lungul fibrelor motorii. Ele primesc mesaje prin fibrele senzitive de la organele de sim i receptori. dup aceea. implicând participarea a mii de neuroni diferi i. El este de asemenea protejat de dou tipuri . Creierul i m duva spin rii formeaz unitatea central care prelucreaz impulsurile.multe altele apar în sistemul nervos central. care furnizeaz oxigenul i substan ele nutritive. De i mul i neuroni senzitivi se termin i mul i neuroni motori au originea în creier. producând un r spuns adecvat al mu chilor i glandelor. majoritatea neuronilor cerebrali sunt interneuroni care au func ia de a filtra. le selecteaz i analizeaz i. Func ia de analiz sau de procesare poate fi relativ simpl pentru unele activit i ce se desf oar în m duva spin rii.

Cel deal doilea este constituit din trei membrane fibroase denumite meninge. iar primii ventriculi (ventriculi laterali) sunt i cei mai mari. Lichidul cefalorahidian este un fluid limpede. printr-un orificiu îngust. Fluidul este produs continuu din sânge de c tre celulele specializate ale plexurilor coroide din ventriculii cerebrali. care ad poste te creierul. Acestea acoper în întregime creierul i m duva spin rii. printr-un canal . care circul în meninge.de înveli uri. Primul este osos: craniul. în ventriculul al treilea i apoi. i coloana vertebral . care au nume specific. c tre m duva spin rii. Lichidul circul de la ventriculii laterali. Spre deosebire de ventriculii inimii. care ad poste te m duva spin rii. ajutând astfel la protejarea esutului nervos vital fa de agresiuni. în m duva spin rii i în ventriculii cerebrali (cavit i). Lichidul are un efect de amotizare. ventriculii cerebrali sunt numerota i. apos. Numerotarea începe de la emisferele cerebrale în jos.

Cel anterior este compus din neuroni motori. de pe arahnoid . Materia cenu ie ² denumire a aglomer rilor neuronale ² are form de H pe sec iune transversal . una dintre cele trei meninge. cu uhn corn posterior i unul anterior în fiecare jum tate (protuberan e). în cel deal patrulea. M duva spin rii: M duva spin rii este o coloan de esut nervos aproximativ cilindric . lichidul circul c tre partea superioar a creierului (emisferele cerebrale) i este reabsorbit de c tre proeminen ele speciale. în timp ce cornul posterior con ine . Ea este compus din aglomer ri de neuroni i fascicule de fibre nervoase.i mai îngust. care este pu in mai larg. Dup aceea. apeductul cerebral. De aici iese prin orificii ale plan eului ventriculului în ni te spa ii (cisterne) pline cu lichid care înconjoar trunchiul cerebral la baza creierului. care este situat în interiorul canalului vertebral de la creier pân la vertebrele inferioare. în lungime de circa 40 cm. a. denumite vilozit i arahnoidiene.

vin în contact cu dendritele sau cu corpii celulari . Aceasta este împr tiat în trei cordoane i con ine fasciculele ascendente i descendente care conecteaz creierul la m duva spin rii în ambele direc ii. Materia cenu ie este înconjurat de materia alb .corpii celulari ai neuronilor de asocia ie i senzitivi. ea func ioneaz ca un sistem de conducere în ambele sensuri între creier i sistemul nervos periferic. Fasciculele descendente propag impulsurile motorii de la creier la sistemul nervos periferic. M duva spin rii are dou func ii principale. fibrele acestora din urm formeaz fascicule lungi. În primul rând. Aceast func ie este îndeplinit prin intermediul neuronilor senzitivi i motori. ce pleac din diferite p r i ale creierului. fasciculele ascendente duc impulsurile senzitive c tre creier. Ea coboar pe distan e variate prin m duva spin rii i la cap tul lor la mare distan de creier.

ai neuronilor senzitivi sau motori apar inând sistemului nervos periferic. Creierul: În principiu. creierul mijlociu i creierul anterior. Aceasta se ob ine prin neuroni. activit i motorii. ale c ror prelungiri se extind pe distan e mici în sus i în jos prin m duva spin rii i prin interneuroni care transmit mesajele direct între neuronii senzitivi i cei motori. Mesajele urc prin m duva spin rii i sunt conectate prin interneuroni cu nervii motori care controleaz mi c rile gâtului. Fiecare din aceste regiuni este divizat în zone separate. care controleaz func ii distincte. Cea mai mare structur a creierului posterior este cerebelul. toate interconectate cu alte por iuni ale creierului. Aceast zon are. b. A doua func ie a m duvei spin rii este de a controla activit ile reflexe simple. în principal. creierul poate fi împ r it în trei regiuni distincte: creierul posterior. Ea trimite impulsuri care produc mi c rile .

Trunchiul cerebral.incon tiente ale mu chilor. astfel încât partea stâng a corpului este controlat de partea dreapt a creierului i viceversa. Aici este locul de încruci are al tuturor c ilor aferente i eferente. care fac parte din creierul posterior. . care face parte din creierul mijlociu ² au func ii vitale. i forma ia reticulat . astfel încât postura i echilibrul sunt men inute i ac ioneaz în perfect acord cu ariile motorii ale emisferelor cerebrale pentru coordonarea mi c rilor corpului. care leag creierul cu m duva spin rii. Variatele structuri ale trunchiului cerebral ² incluzândule pe cele denumite bulb i puntea. tot creierul mijlociu i o parte din cel anterior. cuprinde p r i din creierul posterior. Emisferele cerebrale i hipotalamusul: Partea cea mai mare din creier este reprezentat de emisferele cerebrale (cerebrum) localizate în creierul anterior.

care coordoneaz activitatea muscular . Ele sunt unite la baz printr-un fascicul gros de fibre nervoase. memorie con tient i procesele mentale superioare. În interiorul emisferelor cerebrale exist o aglomerare de substan cenu ie (celule nervoase) denumit ganglioni bazali.Acestea sunt mai dezvoltate la om decât la orice alt animal i sunt esen iale pentru gândire. . Creierul mare este împ r it pe linia median în dou jum t i. ceea ce permite corpului s îndeplineasc diferite tipuri de mi c ri liber i incon tient.Acesta este locul unde toate celelalte p r i ale creierului transmit mesajele pentru a fi luat o decizie. Aceste celule formeaz un sistem complex de control. în expresia fe ei i în pozi ionarea membrelor înainte de ridicarea în picioare sau de mers. Acest tip de activitate muscular este implicat în balansarea bra elor în timpul mersului. denumite corp calos. cunoscute sub numele de emisfere cerebrale.

sub cele dou emisfere cerebrale. cum ar fi mâncatul. conexiuni cu arii ce controleaz alte sim uri. de asemenea. care sunt conecta i cu alte zone importante din creier i cu glanda hipofiz (pituitar ). Cortexul cerebral: . în fapt. Aceast por iune a creierului are. dormitul i termoreglarea. care este strâns legat de centrul olfactiv din creier.Hipotalamusul se afl la baza creierului. o colec ie de centri nervo i specializa i. Este strâns legat de sistemul hormonal endocrin. Hipotalamusul are c i nervoase care îl conecteaz cu sistemul limbic. El este situat imediat sub o alt structur important din creierul anterior. care func ioneaz ca un releu telefonic între m duva spin rii i emisferele cerebrale. talamusul. Hipotalamusul este. comportamentul i organizarea memoriei. Este regiunea creierului implicat în controlul unor func ii vitale.

care nu recep ioneaz decât senza iile de la genunchi i arie întins pentru police. În fiecare din ace ti lobi exist por iuni specifice ce recep ioneaz mesajele senzoriale dintr-o singur zon a corpului. Lobul temporal seve te pentru auz i miros. sim ul tactil este localizat pe o arie mic în lobul parietal. Între pliuri exist câteva an uri adânci. De exemplu. lobul parietal pentru pip it i gust.Cortexul cerebral este un strat gros de aproximativ 3 mm de materie cenu ie cu aspectc cutat. reprezentând suprafa a exterioar a creierului. ar acoperi o suprafa de 30 de ori mai mare. Aceasta explic de ce policele este mai . Depliat . lobul occipital pentru v z. care împart fiecare din cele dou emisfere ale cortexului în patru zone numite lobi. iar cel frontal pentru mi care. Fiecare din ace ti lobi îndepline te una sau mai multe func ii specifice. Aceast parte a creierului a de venit atât de dezvoltat la oameni încât a necesitat plieri repetate pentru a avea loc în craniu. vorbire i gândirea superioar .

sensibil decât genunchiul. 4. auz. De aceea. Acela i principiu se aplic i altor arii senzoriale din cortex. Ochiul: Atunci când oamenii vor s explice mecanismul vederii. ca i ariilor motorii. În plus. ariile premotorii i motorii ale cortexului cerebral conlucreaz cu alte arii ale sistemului nervos central i periferic pentru a produce mi carea coordonat care este vital pentru orice activitate con tient . de obicei. gust i miros ² sunt analizate i prelucrate astfel încât alte p r i ale sistemului nervos pot reac iona la informa ie dac este necesar. pip it. ei compar . pentru a în elege pe deplin felul în care lumea exterioar poate fi vizualizat în mica structur care este . ochiul cu un aparat de fotografiat perfect proiectat. cortexul cerebral este locul unde informa iile primite de la cele cinci sim uri ² v z.Totu i.

Corneea: Cînd o raz luminoas ajunge la ochi. gradul de refrac ie poate fi controlat precis de c tre forma lentilei. Cel mai bun mod de a explica lumina este acela de a o considera ca un instrument de transmitere. trebuie s ne reamintim principiile de baz . prima structur pe care o întâlne te etse o fereastr rotund numit cornee. poate fi distorsionat la trecerea prin anumite structuri. de i de obicei se transmite linear.. În fapt. De la orice surs . cum ar fi lentila de form special a aparatului de fotografiat sau lentila alc tuit din esut a ochiului uman. ea se r spânde te în toate direc iile. care este . creând posibilitatea ca obiectele s poat fi v zute. a. lumina poate fi refractat sau concentrat pentru a forma imagini mici. Mai mult. dar perfecte ale unor obiecte mult mai mari.ochiul. Cel lalt lucru important de în eles despre lumin este c .

Odat formate. fiind echivalentul pielii. Urmeaz apoi stroma format din colagen. Puterea optic a corneei este aproximativ dou treimi din puterea total de refrac ie a ochiului. Acesta men ine transparen a corneei i echilibrul hidric dintre cornee i restul ochiului. Corneea reprezint o lentil puternic cu focar fix. Dedesubt exist un strat elastic numit stratul Bowmann. Acesta are cea mai mare grosime. Stroma ajut la ap rarea corneei împotriva infec iilor i a inflama iilor. La exterior. Stratul final este un endoteliu de grosimea unei celule. Dup strom urmeaz o membran elastic denumit Descemet. celulele acestui strat nu se pot regenera i astfel leziuni ale .prima din cele dou lentile ale ochiului. este un epiteliu format din cinci straturi celulare. Corneea are doar o jum tate de milimetru grosime la centru i un milimetru la jonc iunea cu sclerotica (albul ochiului). Corneea este alc tuit din cinci straturi.

Dup ce trece prin cornee. raza luminoas intr în camera anterioar aochiului. Uvea: Uvea reprezint tunica medie a ochiului. alc tuit din trei structuri distincte: coroida. F r lacrimi. Aceasta este plin cu un lichid apos. corneea nu ar fi protejat împotriva microorganismelor bacteriene. ce alimenteaz retina i formeaz o re ea intricat pe cea mai mare parte a ochiului. În acesat re ea exist i esut de sus inere care con ine . b. umoarea apoas . c ci f r lacrimi ar pierde transparen a i ar deveni opac. polu rii sau prafului. Pelicula lacrimal alimenteaz stratul optic (epitelial). corpul ciliar i irisul.endoteliului pot determina defcte permanente ale vederii. Coroida este o foi membranoas sub ire între sclerotica ce o protejeaz la exterior i retin . acre este constant drenat i înlocuit. Aceast membran are o vasculariza ie bogat . O pelicul de lacrimi acoper stratul epitelial.

lichidul care circul în camera anterioar . Func ioneaz ca diafragma unui aparat de fotografiat. Rolul ei este de a modifica forma cristalinului prin intermediul contrac iei mu chilor ciliari. acesta împiedic lumina s treac de polul posterior al ochiului i s formeze imagini neclare.cantit i variate de pigmen i. care formeaz peretele posterior al camerei anterioare. Corpul ciliar este o por iune cutat a uveei. situat în partea anterioar a ochiului. Dac intensitatea luminii este putenic . între cristalin i suprafa a intern a corneei. f r ca . permi ându-ne focalizarea vederii pe obiectele situate la distan mic i. irisul. de asemenea. de a produce umoarea apoas . pupila î i mic oreaz dimensiunile. Ata at de corpul ciliar se afl a treia regiune specializat . Aceasta este sructura al c rui pigement de culoarea ochilor. fibrele ei musculare dilatând sau contractând pupila i controlând astfel cantitatea de lumin care ajunge la retin .

a globului ocular se g se te un strat fotosensibil. constituit din dou tipuri de celule fotosensibile. î i m re te diametrul. numite bastona e i conuri. Bastona ele sunt sensibile la lumina de intensitate slab i nu percep culoarea. Pe suprafa a intern . în aria denumit . forma i elasticitatea ochiului. r m i ele unui canal arterial din cursul dezvolt rii fetale. Acesta este . a ochiului. Acestea sunt responsabile de claritatea imaginii i sunt cele mai numeroase la polul posterior al ochiului. Aceasta este plin cu o substan denumit umoarea vitroas . În spatele irisului se g se te cristalinul elastic i transparent. care este în schimb perceput de conuri. La lumin slab . Umoarea vitroas i retina: În spatele cristalinului este camera intern . curbat . de fapt. ce are un aspect gelatinos i d consisten a.noi s facem nici un efort con tient. Prin centru ei trece canalul hialoid. având o putere de refrac ie mai mic decât a corneei. principal . denumit retin . datorit formei pe care o au. c.

aici se une te cu nervul optic centralateral. În aceast zon . vederea central i periferic . Toate aceste fibre nervoase se unesc la polul posterior al ochiului pentru a forma nervul optic. ne ofer o imagine complet a lumii exterioare. critalinul î i focalizeaz cea mai clar imagine i vederea noastr este cea mai bun .foveea sau macula. Nervul optic: Fiecare celul fotosensibil din retin se conecteaz prin intermediul fibrelor nervoase cu creierul. Acesta pleac de la globul ocular printr-un canal osos al craniului i p trunde în cavitatea cranian imediat sub creier. . dar c tre marginile sale apare vederea periferic . Împreun . retina înregistreaz imagini clare. în regiunea glandei hipofize. În jurul foveei sau maculei. d. Nervii de pe fiecare parte se încruci eraz astfel încât o parte din informa iile de la ochiul stâng trec în partea dreapt a creierului i viceversa. unde are loc sinteza informa iilor despre aspect. culori i forme.

Prima dintre acestea se g se te imediat . nervii optici mai au multe sinapse. care au doar o singur conexiune pe traiectul lor de la creier. în timp ce fibrele din por iunile nazale se încruci eaz i merg în partea opus . Aceasta se nume te artera central a retinei. Fibrele nervoare care pleac de la retin sunt senzoriale. În centrul nervului exist o arter ce îl înso e te pe toat lungimea. Ea se ramific la polul posterior al ochiului i vasele care iau na tere se r spândesc pe suprafa a retinei. Exist o ven corespondent care traverseaz nervul optic al turi de artera central i care dreneaz retina.Nervii din por iunile temporale (lâng tâmple) ale fiec rei retine nu se încruci eaz i astfel p trund în emisfera cerebral de aceea i parte. spre deosebire de fibrele nervoase motorii. fiecare din acestea fiind izolate de cealalt prin teaca de mielin . Nervul optic nu este altceva decât un fascicul de fibre nervoase ce transport impulsuri nervoase detaliate prin fibre fine.

informa ia din stânga i dreapta este din nou schimbat pe linia median . Aici. De aici. este prima sinaps sau sta ie de releu. Acest punct de încruci are se nume te chiasma optic i este foarte apropiat de hipofiz . unde sunt concentrate toate c ile motorii i senzoriale ale organismului. Imediat dup încruci are. Este un organ complex. de fiecare parte formând radia iile optice. nervii au un traiect c tre partea posterioar a creierului. De la corpii genicula i laterali. 5.dup punctul în care inorma iile senzoriale sunt transmise de partea opus . la cortexul vizual. împ r it în trei regiuni: . Urechile: Urechea nu asigur numai sim ul nostru auditiv. nervii se desfac în evantai. denumit corpii genicula i laterali. Func ia acestei conexiuni are leg tur cu reflexele pupilare. ci i pe cel al echilibrului. Acestea î i modific u or traiectul i se adun sub forma unui fascicul care traverseaz capsula intern .

. Amplitudinea i energia acestor unde determin intensitatea. i urechea intern . a. al c rei angrenaj osos seam n cu un aparat ce amplific sunetele care îi sunt transmise.urechea extern . care preia sunetele precum un radar. Mesajele care rezult sunt transmise la creier de-a lungul a dor nervi apropia i. cu traiect comun: nervul vestibular pentru echilibru i nervul cohlear pentru sunete. cu atât tonalitatea este mai ascu it . care converte te vibra iile sonore în impulsuri nervoase i determin pozi ia capului. care este m surat în decibeli (dB). dar structuriel urechii interne ce interpreteaz pozi ia capului i sunetul sunt separate. Num rul vibra iilor sau a ciclurilor pe secund determin frecven a. Auzul: Ceea ce auzim sunt unde sonore produse prin vibra iile moleculelor de aer. de i ele se g sesc împreun în acela i organ. cu cât num rul vibra iilor este mai mare. Urechea extern i cea medie sunt implicate în special în auz. urechea medie.

amplificator (urechea medie) i transmi tor (urecgea intern ). Urechea func ioneaz ca un captator (urechea extern ).000 Hz. por iunea elastic . Pere ii canalului secret o .Frecven a sunetului este exprimat în cicli pe secund sau în her i (Hz). de i sensibilitatea maxim la sunete este cuprins . La persoanele tinere. este cel care coopteaz sunetele. Pentru a m sura gradul pierderii auzului.000 Hz pe secund . În centrul acestuia exist un canal osos ce conduce la timpan. gama de frecven e ce pot fi auzite este aproximativ între 20 pân la 20. Pavilionul. nivelul normal al auzului este definit printr-un standard interna ional. între 500 i 4. Acuitatea reprezint diferen a în decibeli între cel mai slab sunet perceput i sunetul standard generat de un aparat special denumit audiometru. în medie. sensibilitatea pentru frecven e înalte scade. Pe m sur ce îmb trânim sau dac suntem expu i la sunete cu intensitate excesiv pentru o perioad de timp.

Por iunea urechii responsabile cu transmiterea este complex . cât i mecanismul echilibrului formeaz o camer comun umplut cu un lichid numit endolimf i undele de presiune se transmit . Pocniturile din urechi. care este ata at de urechea intern .substan ceroas pentru a preveni uscarea i descuamarea pielii. Atât auzul. denumit tuba Eustachio. Amplificatorul este reprezentat de un andrenaj format din trei osi oare. un os mic. Acestea sunt cioc nelul. sunt produse de mi c rile reduse ale timpanului. ce apar ca urmare a modific rilor de presiune din urechea medie. care face conexiunea între cele dou . care vine în contact cu timpanul. care apar atunci când coborâm rapid cu un lift. ceea ce contribuie la egalizarea presiunii aerului de ambele fe e ale timpanului. care se deschide în spatele amigdalelor. Acest sistem amplific de 20 de ori mi c rile timpanului. i nicovala. De la urechea medie pleac un canal îngust. sc ri a.

Echilibrul : . Este numit cohleea i. formând nervul cohlear. Modul în care undele sunt transformate în impulsuri electrice i interpretate de c tre creier nu este complet în eles. nu este clar modul în care urechea distinge intensitatea i tonalitatea sunetelor. Por iunea auditiv este situat la un cap t al acestei camere i formeaz o sterpentin asem n toare cu cochilia unui melc. Nervul cohlear ajunge la o regiune specializat a creierului. Teoria cea mai acceptat este c celulele cohleei m soar presiunea undelor din endolimf i le transform în impulsuri electrice (nervoase). Modific ri ale intensit ii sunetelor sunt receptate de mici cili de pe membrana bazilar prin undele transmise prin endolimf .prin acest fluid de la urechea medie prin intermediul sc ri ei. care trec în sus pe toat întinderea cohleei. De asemenea. prezint o membran sub ire ² membrana bazilar ² de la care pleac mii de fibre nervoase fine. pe toat lungimea ei. denumit aria auditiv . b.

Organul echilibrului se g se te în urechea intern . Din aceste canale. sacula i canalele semicirculare. toate la niveluri i unghiuri diferite. Fiecare din aceste cavit i con ine un strat de celule avoperite de o substan gelatinoas în care sunt incluse mici granule de calcar.Ca un organ al echilibrului. . urechea este responsabil de monitorizarea în fiecare moment a pozi iei i mi c rilor capului. cele implicate direct în echilibru sunt utricula. granulele calcaroase ating cilii. Aici exist un labirint de canale umplute cu lichid. Când capul se îndoaie înainte. Când st m în picioare. datorit gravita iei. aceste granule preseaz cilii senzitivi ai celulelor. Utricula i sacula au func ia de a detecta pozi ia capului. atunci organismul se poate adapta. r mânând în echilibru. bine protejat de oasele craniului. care indic pozi ia ortostatic . i dac pozi ia capului este corect apreciat . înapoi sau lateral. Cilii transmit apoi semnale nervoase la creier.

În aceast mas sunt incluse vârfurile cililor senzoriali. La baza fiec rui canal exist o mas gelatinoas oval . trimite semnale c tre mu chi. de exemplu. granulele calcaroase se mi c înapoi. Aceasta declan eaz noi mesaje c tre creier. Pornirea i oprirea: Imediat deasupra utriculei se g sesc trei canale semicirculare pline cu lichid. Utricula intr în ac iune atunci când corpul începe s se mi te înainte sau înapoi. ref când echilibrul. dac este necesar.îndoindu-i într-un mod diferit. începe s alerge. care apoi. ca i când copilul ar c dea pe spate. care sunt îndoite de mi c rile fluidului din canalele semicirculare pe m sur ce corpul se mi c . . c. Toate aceste reac ii se inverseaz în aczul când copilul se apleac mult pe spate de pe un scaun. care fac corpul s se aplece înainte. Dac un copil. trimit comenzi la mu chi pentru ajustarea pozi iei capului. Îndat ce creierul prime te aceast informa ie.

fluidul din canale tinde s r mân nemi cat. Dar atunci când capul se opre te din mi care. care ac ioneaz corespunz tor. Centrul de control: Partea creierului responsabil pentru controlul ac iunii mu chilor de a men ine corpul în echilibru este cerebelul. au un rol special în echilibru. fluidul începe s se mi te în canalele semicirculare timp de pân la un minut sau mai mult. d. Când corpul începe s se mi te într-un sens. furnizând informa ii vitale despre rela ia corpului cu mediul. ac ionând asupra cililor senzoriali. Ochii. în special când înceteaz mi carea de rota ie. Înv area echilibrului: . f cându-ne s ne sim im ame i i.Canalele semicirculare preiau informa ia despre momentul în care capul începe i se opre te din mi care ² de o importan particular în timpul mi c rilor rapide i complexe. Ace tia trimit mesaje la creier. e. de asemenea.

imediat sub lobii frontali ai creierului. Aceasta se nume te suprafa a olfactiv i este alc tuit din milioane de celule mici. cât i mu chii trebuie s fie suficient de maturi pentru a asigura for a i coordonarea necesare. cu înc un an pentru a dobândi deprinderea de a sta într-un picior.Acesta este un proces lung. fiecare cavitate ac ionând independent. aparatul olfactiv este duplicat. Receptorii olfactivi i gustativi: a. celule olfactive. în . care necesit aproximativ primii doi ani din via a unui copil. 6. Mucusul men ine umiditatea cililor i ac ioneaz ca o capcan pentru substan ele odorante. Receptorii senzoriali pentru miros se afl pe peretele superior al cavit ii nazale. Înainte de dobândirea unui echilibru perfect. atât creierul. Mirosul: Ca i multe alte organe din corp. Fiecare celul olfactiv are aproximativ o duzin de cili care proemin într-un strat de mucus.

Aici. Mecanismul molecular exact al sim ului mirosului este în mare m sur necunoscut. cât i ca sensibilitate i ne furnizeaz mai pu ine informa ii despre lumea înconjur toare decât oricare alt . mesajul este identificat i devenim con tien i de miros. dar se crede c aceste substan e sunt dizolvate în mucus. Este limitat atât ca aspect. b. Gustul: Sim ul gustului este cel mai rudimentar din cele cinci sim uri. Modul exact în care celulele receptoare pot detecta mii de mirosuri diferite i diferen ele minime dintre ele r mâne un mister. Fibrele nervoase olfactive propag aceste impulsuri. procesat i apoi transmis printr-un circuit complicat de fibre nervoase la cortexul cerebral. vin în contact cu cilii i stimuleaz celulele care emit impulsuri nervoase. trecând prin oasele craniului c tre cei doi lobi olfactivi ai creierului ² unde informa ia este stocat .timp ce cilii m resc efectiv suprafa a fiec rei celule olfactive.

Mugurii gustativi: Ca i mirosul. rolul exclusiv al acestui sim este de a selecta i aprecia hrana i b utura. mecanismul gustului este declan at de con inutul chimic al substan elor din mâncare i b utur . Fiecare mugur gustativ este alc tuit din grupuri de celule . În interiorul acestora se afl mugurii gustativi.sim . Particulele chimice sunt luate în gur i convertite în impulsuri nervoase care sunt transmise pe cale nervoas la creier. pierderea gustului ² din orice motiv ² prezint o problem mai mic decât pierderea sim ului mirosului. ajutat în mod considerabil de mult mai sensibilul sim al mirosului. În fapt. În consecin . Pres rate pe suprafa a limbii se g sesc mici proeminen e denumite papile. Mugurii gustativi se g sesc în centrul acestui sistem. unde sunt interpretate. Acesta nuan eaz cele patru sim uri de baz pe care mugurii gustativi le pot recunoa te.

celula receptoare este în contact cu o re ea de fibre nervoase. sediile receptorilor pentru aceste gusturi sunt localizate în diferite p r i ale limbii. La cap tul opus. ci î i .receptoare i fiecare dintre caestea au proeminen e fine ² microvili ² care ajung la suprafa a limbii prin porii fini ai papilelor. Hrana uscat nu d o senza ie gustativ imediat . Alc tuirea acestei re ele este complex i exist un grad mare de interconectare între acestea. Modul în care mugurii gustativi r spund la stimlii chimici din hran i ini iaz impulsurile nervoase c tre creier nu este complet în eles. care fac parte din nervul facial i glosofaringian. substan ele chimice trebuie s fie sub form lichid . Mugurii care r spund la dulce se g sesc pe vârful limbii. s rat i amar. Dou fascicule nervoase diferite. dar pentru a le putea detecta gustul. în timp ce cei specializati pentru s rat sunt localiza i progresiv c tre zona posterioar . Mugurii gustativi sunt sensibili doar la patru gusturi de baz : dulce. transmit mesajele la creier. acru.

Aceasta este aceea i zon care prime te mesaje de la receptorii .dobânde te gustul doar dup ce este dizolvat în saliv . f r oprire. în mod particular. Receptorii tactili: a. 7. ajung direct în trunchiul cerebral. De aceea este nevoie ca ele s trimit mesajele direct c tre centrii nervo i superiori. C ile nervoase: Unele fibre care conduc informa ia tactil intr în m duva spin rii i. un anumit nivel de presiune. Alte fibre nervoase ce transport informa ii asupra unor atingeri mai difuze p trund în substan a cenu ie a m duvei spin rii. unde întâlnesc o re ea de celule care efectueaz o analiz ini ial a informa iilor. Aceste fibre conduc informa ii de presiune i. astfel c senza ia bine localizat poate fi evaluat f r a fi diminuat de o prelucrare la nivelul m duvei spin rii.

limitând cantitatea de informa ii nesemnificative care trebuie transmise. . a a c informa ia dureroas poate fi suprimat aici datorit transmiterii concomitente a unor impulsuri tactile. Materia cenu ie a m duvei spin rii ac ioneaz ca un organ interpus.durero i din piele i din alte zone ale corpului. dar dac presiunea este prea mare sau prea ascu it . Mesajele tactile i dureroase se transmit i ajung împreun la m duva spin rii. analizatorii durero i intr în ac iune prin conexiunile din m duv spin rii. Aceast împ r ire a c ilor tactile în dou compartimente ² unul care merge direct la trunchiul cerebral i altul care este analizat de m duva spin rii ² face posibil p strarea discrimin rii fine a sensibilit ii tactile. De aceea putem aprecia cu acurate e nivelul presiunii i pozi ia unei atingeri. Analiza efectuat la nivelul m duvei spin rii filtreaz informa iile care sunt transmise ascendent la creier. ceea ce face ca acestea s fie resim ite în acela i timp.

con tien i. De la talamus. în acest mod. tipului i semnifica iilor senza iilor tactile pe care le percepem i are loc corelarea cu amintirile unor senza ii precedente. .b. Releele senzoriale: Indiferent dac senza iile tactile de la piele au sosit pe calea direct sau dup interpretare din m duva spin rii. Aceasta permite centrilor superiori din cortexul cerebral s formeze un tablou al senza iilor tactile de care noi devenim. ca i cu stimulii senzoriali care sunt recep iona i de ochi i urechi. unde informa iile venite de la diferitele tipuri de receptori din piele sunt asamblate i coordonate. În aceste din urm arii se contureaz tabloul sediului. Aceast arie senzitiv primar a cortexului prelucreaz informa ia înainte de a o transmite la ariile senzoriale secundar i ter iar . ele se termin în nucleul de materie cenu ie din talamus. situat în partea anterioar a lobului parietal. informa ia în stare brut este transmis la o arie îngust .

unde cuvintele sunt decodificate i de unde semnalele i comenzile sunt trimise la sutele de mu chi din pl mâni. dintre acestea. Laringele: Laringele este organul vorbirii con inând corzile vocale. dar. Centrii vorbirii. a. Vorbirea: Vorbirea este una dintre cele mai complexe i mai delicate opera ii efectuate de organism. Întregul sistem respirator i toate structurile musculare de la abdomen la nas joac un anumit rol în emiterea sunetelor. dar. limba. În consecin . care vibreaz pentru a produce vorbirea. laringele. este un instrument extrem de delicat. . În final. are i o func ie mai pu in complex ² o poart de trecere spre pl mâni. limbajul i în elegerea sunt controlate i coordonate de c tre creier. vorbirea. de asemenea. buzele i palatul moale sunt cele mai importante.8. laringe i gur ² implica i în producerea vorbirii ² se g sesc în cortexul cerebral.

cu un înveli extern cartilaginos. . în esen . bineîn eles. dar. denumit glot . laringele se închide ermetic. o por iune specializat a traheei. Laringele este situat aproximativ pe linia median a gâtului. În afara cazului în care o înghi itur de mîncare este îndeajuns de mare încât s se opreasc în laringe.Când mânc m sau bem. ea va fi eliminat prin tuse. Deasupra lui se g se te epiglota. în partea superioar a traheei. luând deci o ´cale gre it µ. Corzile vocale îndeplinesc o func ie asem n toare cu cea a anciei unui instrument de suflat. Când avem nevoie s inspir m i s expir m este. uneori. care conduce la stomac. cum ar fi clarinetul. deschis. o clap care acoper comunicarea dintre faringele inferior i laringe. Este. f când ca hrana sau lichidele s alunece în esofag. acesta este inadecvat i atunci lichidele sau particulele de hran p trund în laringe. Ac iunea epiglotei este controlat automat de c tre creier.

care este apoi modificat de conductele i orificiile instrumentului. Vibra ia corzilor vocale în timpul vorbirii apare atunci când spa iul dintre ele se îngusteaz i aerul din pl mâni este expulzat prin acest spa iu în laringe. corzile vocale vibreaz în timpul vorbirii. deschis în timpul vorbirii. la o fant îngust în timpul degluti iei. O extremitate este ata at de o pereche de cartilaje mobile. Aceasta se nume te fona ie. asem n toare ca form buzelor care se închid i se deschid dup cum trece aerul prin ele.Când un muzician sufl aerul prin ancie. care formeaz m rul lui Adam. în timp ce a doua este ferm ancorat de cartilajul tiroid. iar sunetele produse sunt modificate de faringe. Corzile vocale sunt dou pliuri fine. lemnul sau plasticul de grosime mic vibreaz . Amplitudinea vocii este determinat de for a cu care aerul este . producând sunetul de baz . denumite aritenoide. În mod similar. Cartilajele aritenoide î i modific pozi ia astfel încât spa iul dintre corzi variaz ca form între un V. nas i gur .

iar tonalitatea ² de lungimea i gradul de tensionare ale corzilor vocale. Profunzimea i timbrul natural al vocii sunt determinate de forma i m rimea faringelui i a laringelui. Cavitatea bucal este profund implicat în vorbire. faringele (care leag cavitatea bucal cu esofagul) i cutia toracic . a nasului i a gurii. Controlul acestor structuri este realizat de c tre sete de mu chi. Cavit ile rezonante includ toat cavitatea bucal . în general. deoarece ajut la modelarea sunetelor emise de cavitatea fonatorie a laringelui. limba. care conlucreaz cu o vitez . nasul. Producerea sunetelor: Pentru a transforma sunetele simple emise de corzile vocale în cuvinte inteligibile. care. au un laringe mai mic decât b rba ii. acesta este motivul pentru care b rba ii care. buzele. palatul moale i cavit ile care dau rezonan a vocii î i au fiecare rolul lor.expulzat. în general. au corzile vocale mai lungi i cu mi care mai liber tind s aib voci mai profunde decât femeile. b.

Aceast arie a creierului se împarte în centrul motor al vorbirii care controleaz mu chii cavit ii bucale. c. Conversa ia este un proces foarte complicat i primul eveniment care are loc . în apropiere se afl zonele creierului care controleaz auzul (prin care în elegem ce spun cei din jurul nostru). Calit ile rezonante ale diferitelor cavit i ale gurii i sistemului respirator determin individualitatea vocii.incredibil . Deci. La o persoan care folose te mâna dreapt . vorbirea este alc tuit din vocale i consoane. aceasta este de obicei emisfera stâng i la o persoan ce folose te mâna stâng este emisfera dreapt . vederea (prin care descifr m cuvântul scris) i mi c rile complexe ale mâinii folosite la scris. faringelui i laringelui i centrul senzitiv care interpreteaz semnalele care vin pe calea nervilor acustici. Rolul creierului: Vorbirea i func iile asociate sunt concentrate într-o singur emisfer . De asemenea. cântatul la un instrument etc.

centrul motor al vorbirii i trunchiul cerebral devin opera ionali. Trunchiul cerebral controleaz atât mu chii intercostali. cât i mu chii abdominali. V. Pe m sur ce aerul este expulzat din pl mâni. Centrul senzorial al vorbirii decodific cuvintele astfel încât celelalte zone ale creierului implicate în proces pot recunoa te cuvintele i formula un r spuns. Odat ce o replic a fost formulat . determinând vibra ia acestora i producând un sunet simplu. situa i între coaste care determin expansiunea pl mânilor. SISTEMUL ENDOCRIN . din cortexul cerebral. recunosc ansamblul semnalelor auditive ce sosesc de la urechi.când auzim o persoan vorbind este acela c centrii auzului. aria motorie comand în acela i timp mi c rile corzilor vocale în fluxul de aer expirat. care determin presiunea aerului inspirat i expirat.

ei au tendin a de a interac iona între ei pentru ob inerea rezultatului dorit. care ajut la men inerea conlucr rii armonioase dintre diferitele p r i ale organismului. ele sunt capabile s transmit mesaje la organe i stimuleaz îndeplinirea unor func ii specifice cum ar fi cre terea i reproducerea. Deoarece to i hormonii sunt implica i în metabolism. Hormonii: Hormonii sunt mesagerii chimici ai organismului.Multe din func iile organismului sunt controlate de glandele endocrine. Glandele responsabile în cea mai mare m sur pentru producerea i eliberarea majorit ii hormonilor sunt grup ri de celule denumite glande endocrine datorit faptului c î i descarc . Prin secretarea în sânge a unor substan e chimice denumite hormoni. 1. Ei sunt sintetiza i în glande speciale situate în diferite locuri din corp i circul prin sânge c tre celule ale organismului ² denumite celule int ² unde î i exercit efectul.

produ ii direct în fluxul sanguin, i nu prin intermediul unui duct, cum fac glandele exocrine. a. Modul de ac iune al hormonilor: În compara ie cu nervii, hormonii tind s ac ioneze mai lent i, de asemenea, s aib o ac iune prelungit în timp. Nu to i hormonii ac ioneaz atât de lent, dar mul i din cei cu ac iune prelungit sunt implica i în activit i vitale fundamentale, cum ar fi cre terea i reproducerea. În general, hormonii ac ioneaz controlând sau influen ând metabolismul celulelor int , de exemplu, prin determinarea gradului în care ele utilizeaz substan ele nutritive i elibereaz energie sau dac aceste celule ar trebui s produc sau nu lapte, p r sau orice alt produs al metabolismului corpului. Deoarece au efecte pe o arie larg , hormonii produ i de glandele endocrine majore sunt denumi i hormoni generali; ace tia includ insulina i hormonii sexuali. Organismul produce mul i al i hormoni care ac ioneaz mult mai aproape de locul unde sunt produ i. Un astfel de hormon local

este secretina, care este produs în duoden ca r spuns la prezen a hranei. Hormonul parcurge o mic distan prin sânge c tre pancreasul din vecin tate i stimuleaz eliberarea unui suc apos con inând enzime (catalizatori chimici), esen ial pentru digestie. b. Proteinele i steroizii: To i hormonii sunt activi în cantit i foarte mici. Ca structur chimic , hormonii se împart în dou categorii: cei care sunt proteine sau deriva i proteici i cei care au o structur steroidic ce con in inele steroidice. Când fiecare hormon ajunge la celula int , poate ac iona doar dac se fixeaz de un receptor al acesteia. Odat ce s-a legat de receptor, hormonul ac ioneaz prin stimularea form rii unei substan e denumit AMP-ciclic (adenozin monofosfat ciclic). Reac iile fiec rei celule int depind de procesele chimice specifice. Astfel, AMP-ciclic, produs de prezen a insulinei, determin prelucrarea i utilizarea glucozei de c tre celul , în timp

ce glucagonul, de asemenea produs de pancreas, determin eliberarea glucozei din celule i cre terea nivelului ei în sânge pentru a putea fi folosit ca substrat energetic pentu activitatea fizic . Dup ce i-au îndeplinit func ia, hormonii sunt inactiva i de îns i celulele int sau sunt transporta i la ficat pentru inactivare, apoi degrada i i fie executa i, fie folosi i pentru producerea unor noi molecule hormonale. c. Rolul hipotalamusului: Hipotalamusul realizeaz conexiunea dintre sistemul nervos i glandele endocrine. Una din func iile sale majore este cea de releu pentru impulsurile dintre creier i alte organe cum ar fi rinichiul. Acest lucru se realizeaz prin intermediul unora dintre mediatorii chimici elibera i de celulele nervoase din creier i, ca r spuns la stimulare, se elibereaz hormoni. Cei doi hormoni produ i în hipofiza exterioar , hormonul antidiuretic, ADH i oxitocina, sunt elibera i din hipofiz sub controlul direct al impulsurilor nervoase

generate în hipotalamus. Celulele nervoase specializate din hipotalamus produc factori de eliberare care trebuie s ac ioneze asupra celulelor hipofizei anterioare înainte ca acestea s - i elibereze hormonii.

2. Glandele endocrine:
Glanda pituitar (hipofiza) este principala gland a organismului. Ea nu numai c î i produce proprii hormoni, dar influen eaz , de asemenea, secre ia hormonal a altor glande. Glanda hipofiz se g se te la baza creierului. Ea este conectat cu hipotalamusul printr-o tij de esut nervos i func ioneaz în strâns leg tur cu aceast zon a creierului. Împreun , hipofiza i hipotalamusul controleaz multe aspecte ale mentabolismului, în elegând prin aceasta diferitele procese chimice al c ror rol este de a men ine în func ie fiecare parte a organismului. a. Structur i func ie: Glanda hipofiz este situat în interiorul unei ´ eiµosoase

Ea are doar doi hormoni principali. aua turceasc poate fi observat clar pe o radiografie a craniului. hipofiza anterioar are un grad de control independent asupra eliber rii lor.protectivedenumit sella turcica (o expresie latin ce înseamn aua turceasc ). care. De i multe dintre comenzile de eliberare a hormonilor vin de la hipotalamus. impunând investiga ii. De i nu este legat direct de hipotalamus. Secre ia unor hormoni este . Hipofiza posterioar este conectat cu hipotalamusul prin tija hipofizar . m rimea caesteia indic existen a unui proces patologic al glandei. Hipofiza anterioar produce hormonii care activeaz alte glande importante din corp ca i unul sau doi hormoni ce ac ioneaz direct asupra esuturilor. de fapt. func iile lor se coreleaz foarte strâns. fiecare cu o func ie relativ independent de a celeilalte. sunt produ i de hipotalamus. Glanda este împ r it în dou por iuni.

rinichii tind s re in apa. prin urin . Ea este implicat în ini ierea travaliului i determin contrac ia uterin . dup necesit i. La b rba i. un rol important în declan area secre iei lactate a sânilor. Când hormonul nu este secretat. se . Produce. de asemenea. ale c ror func ie i importan nu sunt clarificate. Hormonii hipofizari: Hipofiza posterioar elibereaz doi hormoni denumi i hormonul antidiuretic sau ADH i oxitocina. de asemenea. Rolul oxitocinei este mai pu in clar. se elimin . Joac . pe m sur ce aceasta trece prin tubi. b. mai mult ap din organism. Când ADH este secretat în sânge. ADH controleaz echilibrul apei în organism. Aceasta înseamn c esutul renal este capabil de a absorbi mai mult sau mai pu in ap din urin .inhibat de substan e care circul în sânge. El ac ioneaz la nivelul tubilor renali. modificând capacitatea lor de a re ine sau elibera apa. un num r de substan e denumite neurofizine.

Activitatea glandei tiroide este declan at de TSH (tireo stimulant). FSH (hormonul foliculo ² stimulent) i LH (hormonul luteinizant). Ace tia sunt cunoscu i sub numele de gonadotrofine. La b rba i. în timp ce cortexul (por iunea extern a glandelor suprarenale) este influen at de ACTH (hormonul adreno ² corticotrop). Hipofiza anterioar elibereaz . FSH i LH stimuleaz secre ia hormonilor masculini i a spermatozoizilor. f r a stimula alt gland . estrogen i progesteron.crede c oxitocina poate avea leg tur cu apari ia orgasmului. controleaz ciclul menstrual. la sexul feminin. prolactina are un rol mult mai complex la femei decât . de asemenea. De asemenea. ce influen eaz glandelesexuale. Prolactina este unul dintre cei doi hormoni ai hipofizei antrioare care par s ac ioneze direct asupra esuturilor. Prolactina este implicat serios în controlul mecanismelor de reproducere. Ei stimuleaz producerea a doi hormoni sexuali majori. care.

care se afl anterior i lateral de trahee. Glanda are doi lobi. când este în exces. glanda prezint mul i foliculi de dimensiuni mici. Func ia glandei este producerea hormonului tiroidian. Privit la microscop. rolul s u. poate avea efecte negative. tiroxina. hormonul continu s aib rol i al maturitate. Cel lalt hormon produs de hipofiza anterioar etse denumit hormon de cre tere. imediat sub laringe. este de a asigura cre terea normal . dup cum sugereaz i numele. De fapt.la b rba i. o substan proteic de cae hormonul . Cei doi lobi sunt uni i printr-o punte mic de esut i poate exista un lob central mai mic denumit piramidal. Având o importan major în cursul copil riei i adolescen ei. Glanda tiroid : Glanda tiroid se g se te la nivelul gâtului. întrucât determin modul în care esuturile organismului utilizeaz zaharurile. ace tia sunt insuli e de esut con inând un material coloidal. c. de i. rolul ei la b rbat nu este clar.

tiroidian se leag . Este singura parte din organism care necesit iod i tiroida capteaz foarte eficient tot iodul disponibil din sânge. m rirea glandei. Se pare c exist un receptor la suprafa a nucleului celular care r spunde la acest hormon. reprezint de fapt dou glande într-una. Este eliberat din gland i dup aceea este preluat probabil din sânge de c tre toate celulele corpului. Efectul global al hormonului este cre terea cantit ii de energie utilizat de celule. Absen a iodului din diet determin o disfunc ie a tiroidei i. Tiroxina nu are numai o singur activitate specific . o stare denumit gu endemic . Glanda tiroid con ine iod care este vital pentru activitatea sa. prin urmare. cre te de asemenea cantitatea de proteine prelucrate de celule. putând fi apoi eliberat de c tre enzime. d. Aproape toate celulele sale . Pancreasul: Pancreasul. una dintre cele mai mari glande din corp.

El este o gland endocrin cu secre ie de hormoni. Pancreasul este situat transversal în partea superioar a abdomenului. aglomer ri de celule secretoare în jurul cap tului unui duct unic. anterior de coloana vertebral . aort i vena cav (artera i vena principal a corpului). acestea constituie componenta endocrin a pancreasului ce secret insulina. Dac nivelul glucozei din sânge începe s creasc dincolo de anumite limite. Printre acini se afl mici grupe de celule denumite Insulele Langerhans. din care insulina este cel ami important.au func ie de secre ie. Insulele Langerhans r spund prin eliberare de insulin în circula ie. Restul pancreasului este constituit din corp i coad . de care organismul are nevoie pentru controlul constant al glucozei. Unitatea structural de baz a pancreasului sunt acinii. Duodenul înconjoar capul pancreasului. Insulina î i exercit efectul permi ând glucozei s treac din circula ie . care se întinde mult la stânga coloanei vertebrale.

Dar dac insulina este absent din sistem. Glandele suprarenale: Glandele suprarenale sunt situate imediat deasupra rinichilor. Medulara este partea glandei care secret adrenalina i compusul asem n tor. deoarece glucoza din sânge nu poate fi convertit în surse de energie pentru celule. mecanismul de reglare al nivelului glucozei sanguine este absent. Fiecare gland este constituit din dou p r i distincte: medulara la interior i înveli ul extern. e. având drept rezultat diabetul. a ezate ca ni te scufii pe polul superior al fiec rui rinichi.în interiorul celulelor pentru a fi utilizat drept surs de energie. fiecare cu o func ie proprie. Este exact ce ne-am a tepta de la o gland responsabil de preg tire a organismului pentru a fi capabil de o reac ie instantanee. . Medulosuprarenala este în strâns leg tur cu sistemul nervos. Aceste zone secret diferi i hormoni. noradrenalina. denumit cortex.

Steroizii anaboliza i sunt deriva i sintetici ai hormonilor sexuali masculini. Principalul hormon sexual masculin ² prezent i la femei într-o cantitate mai mic ² este testosteronul.f. Hormonii sexuali sunt hormoni produ i de corticosuprarenal . Ace tia sunt secreta i de cortexul suprarenalian i completeaz ac iunea celor ase hormoni produ i în cantit i chiar mai mari de gonade. . ce mai importan i fiind aldosteronul i cortizonul. care este responsabil de cre terea masei musculare. Corticosuprarenala: Situat deasupra medulo-suprarenalei. zona cortical secret o serie de hormoni cunoscu i sub numele de steroizi.

cavitatea bucal . care îl utilizeaz pentru a produce energia necesar men inerii vie ii. implic pl mânii i diafragmul. ca i tractul respirator superior ² cavitatea nazal . Nasul: Pe lâng faptul c reprezint organul mirosului. Acest proces. care sunt de obicei expulzate prin str nut i astfel nu ajung în pl mâni. nasul este calea natural prin acre aerul p trunde în organism în cursul respira iei normale. 1. Oxigenul este introdus în organism în timpul inspira iei i produ ii secundari sunt elimina i prin expira ie. SISTEMUL RESPIRATOR Oxigenul este cea mai important i simpl substan de care depind vie ile noastre ² este esen ial pentru fiecare celul sau esut din corp. . respira ia. faringele. cum ar fi praful. el are o func ie de protec ie împotriva substan elor iritante.V. În plus. laringele i traheea.

sub 6 mm în l ime. uneori. de asemenea.Piramida nazal este alc tuit par ial din oase i par ial din cartilaje. Ele sunt foarte înguste. Dedesubt. Cele dou oase nazale. care cresc în jos i protejeaz calea aerian . care se une te cu marginea n rilor. de c tre un perete ce se întinde antero-posterior. Cele dou cavit i create de sept sunt denumite fose nazale. formeaz puntea dintre cei doi ochi. mai ale la b rba i. câte unul de fiecare parte. nasul este împ r it în dou cavit i înguste. N rile reprezint fire de p r rigide. u or de observat la unii oameni. septul. cartilajele nazale i cele ale n rilor dau nasului forma i pliabilitatea. . Acest perete. În interior. În partea superioar a foselor se g sesc lame osoase sub iri cu numero i receptori olfactivi. este alc tuit din oase i cartilaj. sunt orientate inferior i. Sunt. El este acoperit cu o membran moale i delicat numit mucoas nazal .

C ile respiratorii superioare: a. Are o musculatur bogat i o form de pâlnie. mu chii s i intr în contact cu cartilajele elastice ale laringelui. î i datoreaz numele faptului c este situat deasupra . Mucoasa faringelui este o continuare a celei bucale i con ine multe celule produc toare de mucus. Partea superioar i cea mai larg a laringelui prezint o rigiditate relativ datorit raportului cu oasele craniului. faringele este împ r it în trei segmente. Por iunea superioar . nazofaringele.2. extinzându-se pe o distan scurt la nivelul gâtului. în concordan cu pozi ia i func iile pe care le îndepline te. Anatomic. Faringele: Faringele este situat posterior fa de cavitatea bucal . care ajut la lubrifierea cavit ii bucale i a faringelui în timpul hr nirii i vorbirii. în timp ce la cap tul inferior mai îngust. cu o lungime de aproximativ 12 cm de la arcul mandibulei pân la locul de jonc iune cu esofagul.

ace ti mu chi ajut . b. este tapetat cu o membran mucoas ce con ine celule cu . contrac ia musculaturii sale ajut la modelarea sunetelor emise de laringe. Traheea: Por iunea superioar a traheei se g se te în partea anterioar a gâtului i este format din inele cartilaginoase care men in deschis esutul elastic. face parte din c ile aeriene dintre gur i pl mâni. la împingerea hranei c tre esofag. Cu ajutorul lmbii. are rol numai în degluti ie.nivelului palatului moale i formeaz por iunea posterioar a cavit ii nazale. ca i cavitatea nazal . Având o mobilitate mai mare decît nazofaringele. Por iunea faringelui situat în continuarea cavit ii bucale. Pe peretele nazofaringelui exist dou forma iuni tisulare. Por iunea inferioar a faringelui. Inferior. orofaringele. laringofaringele. Traheea. evidente în mod special la copii. denumite amigdale faringiene. de asemenea. nazofaringele este delimitat de palatul moale.

. din trahee spre por iunea superioar a pl mânilor. deoarece inima ocup mai mult loc în partea stâng a toracelui. 3. În interiorul pl mânului. iar pl mânul stâng are doi. fiecare p trunzând în pl mânul corespunz tor. Pl mânii: Cei doi pl mâni ocup cea mai mare parte din torace. Componenta esen ial a pl mânilor este reprezentat de o re ea dens de conducte aeriene. Dintre cei doi. superior. mijlociu i inferior. de unde sunt înghi i i. Fiecare pl mân este împ r it în lobi: pl mânul drept are trei lobi. Cele mai mari sunt bronhiile. i acestea în conducte mai mici denumite bronhiole. bronhiile se divid în bronhii secundare i ter iare. cel drept este mai mare decât cel stâng. care se desprind. Lobii sunt separa i unul de altul prin an uri pe suprafa ² fisuri.cili care trimit germenii i praful înapoi în faringe. c tre stânga i dreapta. superior i inferior.

Ele se ramific în vase mai mici. pl mânii le urmeaz mi carea io aerul p trunde în alveole. tensiunea . Circula ia pulmonar este asigurat de arterele pulmonare care p trund în pl mâni de-a lungul bronhiilor dreapt i stâng . Ei sunt men inu i deschi i de c tre tensiunea superficial creat de lichidul produs de c tre membrana fin ce acoper pl mânii i pere ii toracici ² membrana pleural . pl mâniiar reveni rapid la forma ini ial doar dac nu-i men inem în pozi ie în mod con tient. Când toracele î i m re te volumul. Modul de func ionare al pl mânilor: Dac pl mânii ar fi îndep rta i din torace. Dac aerul p trunde între pl mânii i peretele toracic.Bronhiolele se termin în saci aerieni ² alveole. Dac ar exista o relaxare complet . La nivelul alveolelor. Când expir m. formeaz o re ea de capilare. mu chii intercostali se relaxeaz treptat. ei s-ar colaba ca un balon care se dezumfl . acre au un traseu paralel cu bronhiolele.

superficial este modificat colabeaz . Oxigenul reprezint aproximativ a cincea parte din aerul pe care îl respir m i activitatea pl mânilor. inimii i vaselor sanguine are drept scop principal transportul oxigenului din aer la esuturi. repir m în medie de 12 ori pe minut i în 24 de ore inspir m i expir m mai mult de 8000 litri de aer. . Scopul acestui flux aerian înspre i în afara corpului reste de a abilita pl mânii s efectueze dou func ii: de a extrage oxigenul necesar pentru men inerea vie ii i de a elimina din organism dioxidul de carbon. produsul de degradare al proceselor chimice interne. i pl mânul 4. unde este necesar pentru producerea energiei de care organismul are nevoie pentru men inerea vie ii. frecven a respiratorie va cre te considerabil. În cursul efortului fizic intens. Respira ia: În stare de veghe sau de somn.

Nervii diafragmului sunt denumi i nervul frenic stâng i drept. Odat ajuns în pl mâni. tr gând por iunea central în abdomen. nas i trahee. Coastele formeaz por iunea superioar a cavit ii care înconjoar inima i pl mânii. unde are loc schimbul între oxigen i dioxidul de carbon. aerul ajunge la alveole. iar diafragmul formeaz baza.În cursul respira iei. func ia principal este îndeplinit de diafragm. Acest fapt cre te volumul pl mânilor i atrage aerul în ei prin gur . un perete compus din esut muscular fibros care separ toracele i abdomenul. Ca orice alt mu chi. diafragmul prime te stimuli de contrac ie sau relaxare de la sistemul nervos. Ace ti nervi î i au originea în segmentul superior al m duvei spin rii i din aceast cauz trebuie s parcurg un traseu lung de la gât pân la baza toracelui. Fibrele musculare ale diafragmului se contract în timpul inspira iei i aplatizeaz ´cupolaµ diafragmatic . Nervii .

nivelul dioxidului de carbon scade i frecven a respiratorie va reveni la normal.frenici pot fi afecta i de diverse boli sau leziuni. SISTEMUL CARDIOVASCULAR . VII. O dat cu încetarea efortului. Respira ia va deveni mai ampl i mai rapid . i va adopta corespunz tor frecven a respiratorie. stimulând b t ile inimii.â Frecven a respiratorie: Frecven a respiratorie este controlat de c tre centrul respirator din bulb i este reglat în func ie de nivelul de dioxid de carbon din sânge. mai degrab decât de concentra ia de oxigen. astfel încât mai mult oxigen va fi inspirat. ca atunci când organismul efectueaz un efort fizic. Creierul va r spunde unui nivel crescut de dioxid de carbon. fluxul sanguin va cre te i dioxidul de carbon va fi eliminat.

1. Compus aproape în întregime din esut muscular. la întoarcere. ca un mijloc de comunica ie prin transmiterea mesajelor chimice hormonale de la glandele endocrine la organe i esuturi. Sângele: Sângele este ese ial pentru func iile organismului. furnizând oxigen. de asemenea. hran i alte substan e esen iale pentru esuturi i. de . ci ac ioneaz . Sângele ajut . extr gând dioxidul de carbon i al i produ i de degradare care ar putea deveni toxici pentru sistem.Sistemul cardiovascular este alc tuit din inim i re eaua de vase sanguine. El este pompat de c tre inim în re eaua intern de artere i vene înc dinaintea na terii i pân la moarte. Sângele nu numai c transport substan e nutritive. oxigenul i dioxidul de carbon de la o parte a corpului la alta. inima este responsabil pentru pomparea sângelui în organism.

Este constituit dintr-un lichid incolor în care plutesc globule ro ii (cunoscute i ca eritrocite). Este astfel în direct leg tur cu lichidul extracelular ² lichidul prezent în spa iile dintre celulele corpului. Plasma: . în principal. la fel ca oasele sau mu chii. globule albe sau leucocite i celule foarte mici numite plachete. Aceasta înseamn c mineralele i alte substan e pot fi transportate de la celul la celul în tot organismul. joac un rol important în mecanismele naturale de ap rare ale organismului. prin plasm . Fiind un lichid. la distrugerea microorganismelor patogene i. din ap . Ca majoritatea organismului plasma consist .asemenea. Vâscozitatea sa proverbial se datoreaz prezen ei milioanelor de celule ale c ror activit i îl fac s fie un esut al organismului. cum ar fi capilarele. Sângele nu este doar un lichid. a. ea poate difuza prin pere ii vaselor sanguine mici. datorit capacit ii de coagulare.

Alte substan e transportate de plasm includ fierul. o surs nutritiv pentru esuturi. Albumina este sintetizat în ficat. În consecin . Fiind. substan e nutritive i mici cantit i de componente esen iale. plasma reprezint o soli ie apoas de minerale. cum ar fi hormonii. i presiunea osmotic . Fiecare litru de plasm con ine aproximativ 75g de proteine. care este esen ial pentru sinteza hemoglobinei ce transport oxigenul i a unui num r de hormoni importan i. Acestea se împart în dou tipuri principale: albumina i globulinele. cum ar fi cei tiroidieni. pe de o parte. Albumina ar putea fi considerat ca un fel de burete . de asemenea. plus un alt component esen ial ² o protein care reprezint un element major. cum sunt glucoza i gr simile. ea asigur . care men ine partea fluid a sângelui în interiorul vaselor sanguine i opre te ie irea lui c tre esuturi i apoi c tre celule.Plasme reprezint un vehicul pentru transportul substan elor energetice importante.

denumite factori de coagulare. Plachetele: Plachetele sunt cele mai mici celule din organism. Capacitatea sângelui de a se coagula. în care cheagurile se formeaz intravascular. Plachetele au o singur func ie de baz : formarea cheagului sanguin când hemoragia trebuie stopat . c. Un mililitru de sânge con ine aproximativ 250 milioane plachete i fiecare are aproximativtrei microni ( un micron reprezint a mia parte dintr-un milimetru). Globulele ro ii: . între care un rol important îl are protrombina. Ace tia se afl în plasm . care men ine volumul necesar de ap în fluxul sanguin. b. provine din ac iunea combinat a plachetelor i a unui num r de 12 substan e chimice. prevenind astfel o hemoragie fatal în cazul unei leziuni severe a unui vas sanguin.circulant. Defectele procesului de coagulare sunt de dou tipuri ² imposibilitatea form rii cheagului i tromboza.

dioxidul de carbon i apa. se desf oar la nivelul ficatului. sunt preluate de globule i tranportate înapoi la pl mâni. produc ia este transferat c tre . fiind transportat de artere. ele preiau dioxidul de carbon.Globulele ro ii ac ioneaz ca transportori ai oxigenului de la pl mâni la esuturi. unde este eliminat prin expira ie. Producerea globulelor ro ii începe din primele s pt mâni dup concep ie i. prin vene. în primele trei luni. de unde deriv numele lor. În pl mâni. care este un alt produs rezidual al activit ii celulare. i îl transport înapoi la pl mâni. Cu ajutorul enzimelor din globulele ro ii. Numai dup 6 luni de dezvoltare fetal . Dup ce elibereaz oxigenul. dând globulelor culoarea ro ie aprins . Acest sânge oxigenat ajunge la esuturi. un produs de degradare al metabolismului celular. oxigenul se combin foarte rapid cu hemoglobina. Ele sunt capabile s fac acest lucru deoarece con in milioane de molecule de hemoglobin .

Pentru producerea celulelor ro ii. cu nuclei mari. Aceste celule trec prin diviziuni succesive. bitamina B12. necesitând astfel o reînnoire constant . . acid folic i proteine. dac por iuni ale m duvei osoase sunt distruse sau dac aportul de oxigen la esuturi este sc zut prin insuficien cardiac sau deoarece o persoan se g se te la mare altitudine. în final.m duva osoas . organismul are nevoie de fier. globulele ro ii sunt supuse unei uzuri enorme. unde continu pentru tot restul vie ii. Organismul are o capacitate remarcabil de a controla num rul globulelor ro ii din circula ie în func ie de necesit i. în timpul c rora nucleul devine progresiv mai mic i. Dezvoltarea globulelor ro ii începe de la celulele cu form neregulat . m duva osoas reac ioneaz prin cre terea produc iei de celule ro ii. Dac o cantitate mare de sînge este pierdut . denumite entrobla ti. este pierdut definitiv. În circula ia sanguin . relativ retund .

Cele mai numeroase sunt cele denumite neutrofile. Globulele albe: Globulele albe din sânge. sunt subdivizate în trei tipuri. ele se deplaseaz pân la locul infec iei i încep s înglobeze bacteriile. Spre deosebire de globulele ro ii. Pe m sura desf ur rii acestui proces. care reprezint 50-75% din globulele albe. au dimensiuni mari i sunt diferite de cele ro ii. cele albe nu au toate acela i aspect i sunt capabile de mi care. Atrase de produ ii chimici elibera i de bacterii.deoarece organismul are nevoie de o cantitate suplimentar de oxigen. acestea intr în ac iune. limfocite i monocite. leucocitele. Ele sunt implicate în ap rarea organismului împotriva bolilor i sunt clasificate în trei grupe principale: polimorfonucleare. d. granulele din interiorul neutrofilelor încep s produc substan e chimice ce distrug bacteriile capturate. Polimorfonuclearele. Când organismul este afectat de o boal produs de bacterii. .

Ele reprezint mai pu in de 1% din toate globulele albe. Atunci când orice protein str in sau antigen p trund în sânge. Al treilea tip de polimorfonucleare sunt bazofilele. sferici. deoarece granula iile lor produc i elibereaz heparina. Limfocitele joac un rol vital.Al doilea tip de polimorfonucleare este cunoscut ca eozinofil. dar sunt esen iale pentru via . având nuclei den i. dar au i un rol vital. Reprezentând doar 1-4% din globulele albe. eozinofilele combat agresiunea bacterian . asigurând organismului imunitatea natural fa de boli. se elibereaz compusul chimic histamina. deoarece granulele lor devin roz prin colorare cu eozin . are loc producerea anticorpilor care se combin cu antigenul i le neutralizeaz efectul. care are func ia de a împiedica coagularea intravascular a sângelui. Ele realizeaz acest lucru prin producerea de antitoxine ce contracareaz . În acela i timp. Limfocitele: Limfocitele reprezint 25% din globulele labe. e.

Ele con in nuclei mari i înglobeaz bacteriile. situat în regiunea median a toracelui. 2. De i de obicei este . Inima: Inima etse un organ muscular cavitar de dimensiuni mari. Activitatea limfocitelor legat de invazia microbian i de late substan e este denumit r spuns imun.efectele nocive poten iale ale unor toxine puternice (otr vuri) sau compu i chimici produ i de unele bacterii. care reprezint pân la 8%. eliminând detritusurile celulare rezultate în urma agresiunii bacteriene. Cealalt func ie esen ial a limfocitelor este producerea anticorpilor i a substan elor chimice care previn distrugerea celuleor organismului ca urmare a unei invazii bacteriene. Un alt tip de globule albe sunt monocitele. Activitatea polimorfonuclearelor i a monocitelor decla ate de afec iunile bacteriene este denumit r spuns inflamator ² inflama ia reprezentând r spunsul organismului fa de o leziune la nivel local.

În primul rând. în stânga. acesta fiind imediat sub mamelonul stâng. sângele se reîntoarce la inim prin vene. totu i. Proiec ia la suprafa a inimii de partea stâng a sternului are aproximativ forma unui triunghi cu vârful rotunjit.considerat ca fiind situat în partea stâng a corpului. Aceasta poart numele de oc apexian. Marginea dreapt a inimii se g se te. Sângele ajunge la organe i esuturi. în spatele marginii drepte a sternului. cea mai mare parte r mânând. Are o greutate de aproximativ 340 g la b rba i i ceva mai pu in la femei. oxigenul din el fiind complet absorbit. mai mult sau mai pu in. principala arter a organismului. pompeaz sângele c tre artere prin aort . Pulsa ia sa poate fi palpat la fiecare b taie a inimii. furnizându-le oxigen i substan e nutritive.edian spre dreapta. . ea trece linia . Dup aceea. Func ia inimii este de a pompa sângele în dou circula ii separate.

fiecare având un atriu cu perete sub ire. ce prime te sângele de la vene. întrucât pompeaz cea mai mare cantitate de sânge. Ventriculul stâng are cei mai gro i pere i. ce are pere ii mai gro i. Por iunile din perete pe .Inima pompeaz sângele în al doilea circuit. Fiecare atriu pompeaz sângele printr-o valv în ventricul. Camerele inimii sunt aranjate în perechi. de aceast dat c tre pl mâni. la rândul lui. pentru a înlocui oxigenul. Cele dou atrii se g sesc în spatele i deasupra celor dou ventricule. sângele înc rcat cu oxigen este retrimis c tre inim . care asigur func ia de pomp . Amândou atriile i amândou ventriculele sunt al turate. Fiecare dintre ele are pere i musculari care se contract pentru a asigura circula ia sângelui. Dup aceea. Inima are patru camere principale. Grosimea pere ilor musculari depinde de sarcina pe care fiecare camer o are de îndeplinit. care. îl pompeaz într-o arter principal .

Contrac ia ventriculului drept expulzeaz sângele în artera pulmonar prin valvele pulmonare. P trunde în atriul drept. acesta se contract i sângele trece în ventriculul drept prin valva tricuspid . aducând o nou cantitate de oxigen. valva mitral se închide. P trunde în atriul stâng. care se contract i împinge sângele. printr-o valv denumit valva mitral . pentru un nou . în ventriculul stâng. iar din jum tatea superioar a corpului prin ven cav superioar .care le separ sunt denumite septuri: interatrial i interventricular. astfel încât sângele poate trece numai c tre aort prin valvele aortice deschise. în acest timp. Mecanismul de func ionare: Sângele revine la inim de la pl mâni prin venele pulmonare. Dup aceea. Sângele ajunge la esuturi. ventriculul stâng se contract i. unde elibereaz oxigen. Sângele se reîntoarce la inim din jum tatea inferioar a corpului prin vena cav inferioar .

în timp ce marginile libere vin în contact i asigur închiderea comunic rii între ventricule i atrii. func ia normal a inimii depinde de o serie de valve. dar sub ire. În partea dreapt a inimii exist valvele pulmonare i tricuspida. Bazele foi elor se ata eaz de inel. Valva mitral are dou foi e (cuspide). la cea stâng se afl valvele aortice i mitral . Cele patru valve se deschid i se închid automat pentru a primi i desc rca sângele de la i c tre camere. Valvele mitral i tricuspid sunt mai complicate. . Valvele: Ca multe sisteme de pompare. astfel încât el poate curge doar într-o singur direc ie. Acest proces este repetat de 50-60 de ori în fiecare minut. Valvele pulmonar i aortic au o structur similar . valva tricuspid are trei foi e.ciclu. Valvele sunt prev zute cu un inel situat între atriu i ventricul. de i i structura lor este asem n toare. Ele au trei cuspide sau foi e alc tuite din esut fibros dens.

cele dou atrii se contract împreun i încarc ventriculii cu sânge. care se prind de peretele ventricular i împiedic prolabarea valvelor în atrii. dup care îl conduce printr-un fascicul de fibre denumit fasciculul His. 3. Exist i un alt nod. Vasele sanguine: . impulsul se r spânde te prin ventriculi. atrio-ventricular. determinând contrac ia acestora imediat dup cea a celor dou atrii. Acesta întârzie impulsul de contrac ie. De aici. Dup ce a fost condus prin fascicul. Ritmul cardiac: Cu fiecare b taie a inimii. denumite cordaje tendinoase. determinând contrac ia acestora. Sincronizarea acestor contrac ii este dependent de un sistem electric de control este nodul sinoatrial. Dup aceea are loc contrac ia ventriculelor.Aceste margini libere sunt legate de o serie de corzi fine. situat în jonc iunea dintre atrii i ventriculi. din atriul drept. impulsurile sunt conduse la cele dou atrii.

Traiectul lor acoper aproape toat suprafa a inimii. Primele ramuri ale aortei se desprind din ea imediat ce p r se te inima. mai întâi. exist trei artere coronare: cea dreapt i cele dou ramuri ale arterei coronare stângi. De acea. ventriculul stâng. de fapt. expulzeaz sângele în principala arter din organism ² aorta. în final. ce asigur aportul de sânge la inim .Arterele i venele sunt cele dou tipuri de vase sanguine mari din organism. Ele sunt arterele coronare. asigurând aportul de sânge la fiecare zon . unor ramuri denumite arteriole i. Principala cavitate a inimii. Restul arterelor transport sângele la toate celelalte p r i ale organismului. . capilarelor. artera coronar stâng d na tere la dou ramuri. Aproape imediat dup desprinderea din aort . în timp ce venele transport sângele pe drumul de întoarcere. Arterele transport sângele de la inim la esuturi. dând na tere.

O mare parte din for a fiec rei contrac ii este preluat de pere ii elastici ai arterelor .Ventriculul stâng produce o presiune considerabil pentru a împinge sângele prin re eaua arterial . fibre musculare în interiorul mucoasei. Peretele extern al unei artere este un strat de esut fibros lax. care prezint la suprafa a ei un strat celular neted care permite circula ia continu i liber a sângelui. care confer rezisten arterelor. de asemenea. ele trebuie s aib un perete solid pentru a rezista. Presiunea pe care o atinge man onul tensiometrului folosit la m surarea presiunii arteriale este aceea i cu presiunea maxim ap rut în ventriculul stâng la fiecare b taie a inimii. Exist . Sub acesta exist straturi elastice i musculare groase. Pere ii elastici sunt foarte importan i pentru func ionarea sistemului vascular. Structura arterelor: Deoarece arterele sunt supuse acestei presiuni cu fiecare contrac ie a inimii.

Capilarele: M surând aproximativ a opta mia parte dintr-un milimetru. f când posibil ca un volum mai mare de sânge s ajung la piele. Având un perete sub ire. Ficare capilar este constituit dintr-un strat foarte sub ire de esut endotelial înconjurat de o membran la fel de sub ire. capilarele localizate în piele au un rol special în reglarea temperaturii corpului. Ace tia continu s împing sângele în pauza dintre dou b t i ale inimii. To i pere ii capilarelor sunt destul de sub iri pentru a permite trecerea substan elor în ambele sensuri.mari. Reglarea circula iei capilare este asigurat de mu chi. Când temperatura este crescut . unde poate fi r cit. capilarele sunt doar pu in mai largi decât o singur celul sanguin . capilarele pot fi u or lezate i cele din piele prezint cel mai mare risc. capilarele tegumentare se dilat . Venele: . fa de schimbul de substan e. În plus.

. Peretele venelor reprezint un strat extern ² tunica adventi ia . sau lumenul. Circula ia sângelui: Sângele î i începe circuitul prin organism p r sind ventriculul stâng prin aort . va fi mai mare la vene decât la artere. multe vene au valve în interiorul lor care nu se întâlnesc la artere. untraseu comun. Venel sunt alc tuite din esut muscular i fibros. . exist diferen e majore. Unele con in doar un strat foarte sub ire de mu chi. Totu i. De exemplu. deseori. iar pere ii unei artere sunt întotdeauna mai gro i decât cei ai unei vene de o m rime corespunz toare. substan e nutritive i alte substan e importante. sângele este bogat în oxigen. 4. în timp ce canalul central. cum ar fi hormonii. un strat mediu de fibre musculare ² tunica medie ² i un strat intern ² tunica intima. În acest stadiu.Venele se aseam n cu arterele prin aceea c au o distribu ie similar ² arterele i venele unui anumit organ sau esut au.

incluzând chiar i inima. . aorta are un traiect ascendent înainte de a se curba. sângele curge prin arteriole care conduc la fiecare organ sau esut din organism. arterele carotide stâng i dreapt . sângele are tendin a s curg prin a a-numitele c i preferen iale. De la artere. În acest arc î i au originea cele dou artere principale ale corpului. Artera aort coboar apoi prin torace în abdomen. cedând oxigenul i alte substan e i preluând dioxidul de carbon i produ ii metabolici. În repaus. care duc sângele la pelvis i membrele inferioare. În capilare.Dup ce d na tere arterelor coronare. pentru a forma arcul aortic. celulele sanguine se a az pe un singur strat. Lanivelul abdomenului exist trei artere principale c tre intestine i ficat i câte una pentru fiecare rinichi. înainte ca aorta s se divid în artele iliace stâng i dreapt . i câte o arter pentru fiecare bra . i apoi p trunde în vasta re ea de capilare.

una denumit vena cav superioar i alta vena cav inferioar . Toate venele din diferite p r i ale organismului se vars . în final. sângele circul în aproape toate capilarele din acea zon . Valvele au o form semilunar care proemin în lumenul venei i fac ca sângele s circule într-o singur direc ie. Amândou .Acestea sunt capilarele care au dobâdit un calbru mai mare decât media. Trece apoi în vene mici i apoi la inim prin vene care au dimensiuni destul de mari pentru a putea fi observate sub piele. Dar dac exist o nevoie sporit de oxigen în orice zon a corpului. bra e i gât i cea de-a doua prime te sângele din partea inferioar a corpului. în dou mari vase de sânge. Prima prime te sângele de la cap. Venele din acest calibru con in valve care previn curgerea sângelui înapoi spre esuturi. sângele intr în sistemul venos. care reprezint echivalentul venos al arteriolelor. Dup trecerea prin capilare. El p trunde îtâi în vase foarte mici denumite venule.

venele transport sângele la partea dreapt a inimii i de aici el este pompat în artera pulmonar (singura arter care transport sânge f r oxigen). Aceast arter duce sângele la pl mâni. Exist artere pulmonare i sistemice care transport sângele în afara inimii i vene pulmonare i sistemice care îl aduc înapoi. Faza final a circula iei este reprezentat de transportul sângelui bogat în oxigen prin venele pulmonare (singurele vene care transport sânge oxigenat) în partea stâng a inimii. Deriva ii: P r sind intestinele. sângele nu se întoarce direct la inim . iar cea c tre restul organismului este denumit circula ie sistemic . Acesta permite sângelui. care poate fi bogat în hran digerat . Circula ia c tre pl mâni este denumit circula ie pulmonar . ci etse drenat în sistemul venos port-hepatic. . s fie transportat direct la ficat.

Principala func ie a acestor conexiuni arterio-venoase este controlul temperaturii corpului. Când sunt deschise. în final. Acest sistem asigur în modul cel mai eficient transportul la ficat al hranei care p trunde în sistemul venos din intestine. Acestea. prin care sângele poate trece de la una la cealalt f r a trebui s treac prin sistemul de capilare din esuturi. Aici este posibil existen a unor comunica ii directe între arterele i venele mici. Mecanismele compensatorii: În unele p r i ale corpului. trece prin celulele hepatice. arterele i ramurile lor . picioarele. apoi. se vars în vena cav inferioar i. p trunde într-un alt sistem de vene denumite vene hepatice. cum ar fi mâinile i picioarele. prin capilare speciale denumite sinusoide i. Alte zone unde exist un tip special de aranjament venos sunt la nivelul extremit ilor: mâinile. urechile i nasul. cre te pierderea de c ldur i temperatura corpului scade.Odat ce sângele de la intestin ajunge la ficat. la inim . apoi.

astfel încât sângele este dirijat în locul în care necesit ile sunt crescute. 15% în artere. ca atunci când începem brusc s alerg m. În orice moment. Distribu ie i flux: Sângele nu este repartizat uniform în tot organismul. sângele nu curge cu aceea i vitez în toate regiunile organismului. care a preluat fluxul sanguin. aproximativ 12% se g se te în arterele i venele care îl transport la i de la pl mâni.sunt conectate astfel încât se pot suplini una pe cealalt . Când exist o leziune a unei artere. De asemenea. formând o cale alternativ pentru sânge dac una dintre ele este lezat : aceasta se nume te circula ie colateral . 5% în capilare i restul de 9% în inim . Aproximativ 59% se g se te în vene. Dac organismul se g se te într-o stare de stres fizic. î i m re te calibrul. vasele sanguine din mu chii membrelor inferioare î i m resc calibrul i cele din intestine se întind. . ramura celeilalte artere.

implicit. Vasele sanguine responsabile pentru controlul acesteia sunt arteriolele localizate în cadrul sistemului circulator între arterele mici i capilare. Centrul vasomotor prime te informa ii despre presiunea arterial de la receptorii de presiune din aort i arterele carotide i apoi trimite comenzi c tre arteriole. VIII. SISTEMUL VASCULAR LIMFATIC .Viteza circula iei venoase de întoarcere cre te astfel încât sângele este transportat înapoi la inim cu 20 cm pe secund . Controlul circula iei: Exist o zon în por iunea inferioar a creierului denumit centrul vasomotor. care controleaz circula ia sângelui i. presiunea arterial .

cunoscute sub numele de limfocite. Pentru aceasta conlucreaz îndeaproape cu sângele i. splina i amigdalele. Vasele limfative: Sistemul vascular limfatic sau sistemul limfatic este compus din vase limfatice. incluzând timusul. Pere ii capilarelor . organe i esuturi limfoide foarte specializate. în special. care sunt atât de esen iale pentru ap rarea organismului împotriva înboln virii.Sistemul vascular limfatic este un alt sistem de vase care transport fluidele în tot organismul. cu globulele albe. particulelor str ine i alte materiale de la esuturile i celulele corpului. 1. Vasele limfatice mici ² cele mai mici denumite capilare limfatice ² urmeaz traiectul arterelor i venelor corpului. Vasele limfatice realizeaz transportul excesului de lichid. Ele colecteaz surplusul de lichid denumit limf de la esuturi. De aceea acest sistem este implicat în vehicularea reziduurilor i a particulelor cu poten ial d un tor.

limfatice sunt foarte sub iri i permeabili. Totu i. bogat în proteine. limfa este. astfel încât moleculele mari i alte particule. determinând circula ia limfei. care au fost absorbite din intestin în timpul digestiei. De exemplu. . cu excep ia sistemului nervos central. Vasele limfatice se g sesc în toate regiunile corpului. Compozi ia limfei din vasele limfatice este dependent de localizarea acestora. sunt de asemenea îndep rtate prin limf . incluzând bacteriile. care nu pot p trunde în capilarele sanguine. care se contract ritmic într-o singur direc ie. ele au valve pentru a preveni refluxul limfei. limfa din intestine con ine multe gr simi sub form de chil. vasele care dreneaz membrele con in surplusul de fluid fa de necesit ile organismului. Aceast limf are un aspect l ptos. de aceea. De asemenea. Unele vase limfatice con in un mu chi involuntar. care p r se te celulele i vasele sanguine. al oaselor. cartilajelor i din ilor.

Organe i esuturi: Splina este o parte integrant a sistemului limfatic. Func ia ei principal este de a filtra sângele i de a produce anticorpi.În diferite puncte pe traseul lor. Toate vasele limfatice se unesc. În consecin . Ganglionii limfatici sunt situa i în jurul arterelor mari i pot fi palpa i în punctele în care acestea sunt situate superficial sub piele. limfa este drenat de la esuturi în sânge prin sistemul limfatic. reprezint frecvent o indica ie a unei . care poate fi sim it la palparea abdomenului. ductul toracic i ductul limfatic drept. Acesta este locul în care limfocitele ajung în tot organismul atât prin circula ia sanguin . o splin m rit . vasele limfatice se unesc cu o forma iune nodular de esut denumit ganglion limfatic. cât i prin cea limfatic . În plus. care dreneaz în venele brahiocefalice stâng i dreapt . 2. formând dou ducte principale.

Arteriolele mai prezint o caracteristic unic : în loc de a fi conectate cu o re ea de capilare. Dac splina este examinat cu ochiul liber. în partea stâng superioar a abdomenului. ea este de aproximativ 13 cm lungime i se întinde de-a lungul coastei a zecea. În condi ii normale. care se divide în artere mai mici i apoi în arteriole. acestea sunt aglomer ri de limfocite. Aportul sanguin la acest organ se realizeaz prin artera splenic . ea va ap rea ca o capsul fibroas ce înconjoar o mas amorf de pulp ro ie. dar n cazul în care este m rit poate ajunge la o greutate de pân la 2 kg sau mai mult. Splina este situat imediat sub diafragm. ele par . Arteriolele splenice au particularitatea de a fi înconjurate de esut limfatic pe m sur ce trec prin pulpa splinei. Este posibil chiar distrugerea unor mici granula ii denumite corpusculi Malpighi. Splina are o greutate de aproximativ 200 g la adul i.afec iuni undeva în organism i necesit teste suplimentare.

s se goleasc direct în parenchimul splinei. În al doilea rând. modul în care sângele se vars direct în pulpa splinei permite celuleor reticulare ale acesteia s vin în contact direct cu sângele care ar trebui s fie filtrat. Acest lucru este valabil în special în cazul globulelor ro ii. Caracterele particulare ale circula iei splenice fac posibil îndeplinirea a dou func ii fundamentale. dar globulele albe i plachetele sunt filtrate . asigur eliminarea din sânge a oric ror celule îmb trânite sau uzate ale acestuia. Mai întâi. Func iile splinei: Splina reprezint unul din principalele organe care filtreaz sângele. dar ele pot îndep rta. faptul c arteriolele sunt înconjurate de esut limfoid implic faptul c limfa intr imediat în contact cu orice protein anormal din sânge i produce anticorpi împotriva acesteia. Celulele reticulare nu numai c îndep rteaz celulele sanguine îmb trânite sau uzate. În acela i timp. de asemenea. orice celule anormale.

Splina va elimina. particulele str ine din fluxul sanguin. pentru a da doar un exemplu.selectiv c tre splin atunci când acest lucru este necesar. De asemenea. Corpusculii Malpighi produc anticorpi. splina produce o mare parte din celulele sanguine ale f tului. Timusul: În ultimele dou decenii. astfel încât globulele albe denumite fagocite o pot distruge. când acesta se g se te în uter în cursul sarcinii. de aceea ea joac rol major în eliminarea bacteriilor din organism. de asemenea. În anumite circumstan e. splina i ficatul sunt sediile principale de producere a globulelor ro oii. are o func ie în producerea anticorpilor ² proteine sanguine circulante care se leag de o protein str in i o imobilizeaz . splina are un rol foarte important în producerea unor noi celule sanguine. În plus. Acest lucru nu se întâmpl la adultul normal. a devenit clar c timusul se g se te în centrul . dar la persoanele cu afec iuni ale m duvei osoase.

Aceste celule se g sesc în sânge.remarcabilei re ele de organe i esuturi aflate în interconexiune pentru a constitui sistemul limfatic i care sunt implicate în r spunsul imun ² adic ap rarea noastr în fa a surselor de infec ie. Timusul este situat în partea superioar a toracelui. m duva osoas . ganglionii limfatici i splin i migra ia lor c tre esuturi poate fi observat în cazul unei reac ii inflamatorii. Timusul con ine multe din limfocitele care au un rol important în ap rarea organismului împotriva îmboln virilor. dar se tie acum c este esen ial pentru o dezvoltare optim a sistemului limfatic i c func ia sa este îndeplinit în primii ani de via . În interiorul glandei se g se te o zon numit medular care con ine limfocite i alte tipuri de celule timice. denumit cortex. imediat în spatele sternului. con ine multe limfocite. Stratul extern al timusului. . Mecanismul exact prin care timusul î i exercit ac iunea este înc incomplet cunoscut.

de fapt. Cel lalt tip de celule imune ² limfocitele B ² este responsabil de producerea efectiv a anticorpilor fa de antigene. Motivul probabil pentru aceasta este c ele ar putea avea un poten ial autoimun (posibilitatea de a ataca structurile organismului) i singurele celule c rora timusul le permite dezvoltarea sunt cele care vor ataca substan ele str ine. ele fiind dou tipuri de limfocite. dar un mecanism important a fost identificat. distruse aici.Existã dou tipuri de celule imune în corp. Amigdalele: . Se pare c aproximativ 95% din noile tipuri de limfocite produse de timus sunt. Mecanismele exacte prin care timusul realizeaz controlul limfocitelor T nu este cunoscut. Limfocitele T (derivate din timus) sunt sub controlul timusului i sunt responsabile pentru recunoa terea antigenului i pentru multe din c ile prin care organismul le distruge. înainte de a avea prilejul de a ajunge în organism.

ele sunt relativ mici. exact în locul în care c ile aeriene se deschid în faringe. . pentru a involua dup pubertate. cu pu in ans .Amigdalele fac parte dintr-un inel de esut (inelul Waldeyer). Amigdalele produc i anticorpi cu rol în ap rarea împotriva infec iilor locale. Ele au o pozi ie ideal pentru a depista substan ele care reprezint o amenin are pentru organism. Amigdalele faringiene sunt astfel plasate încât orice infec ie cu poart de intrare nazal este filtrat i. ele nu dispar complet. Totu i. Amigdalele faringiene (adenoizi) sunt organele limfoide situate posterior de cavit ile nazale. De i sunt prezente înc de la na tere. Func ia exact a amigdalelor nu este cunoscut . dar cresc rapid în cursul primilor ani de via . Aceast proprietate este conferit de limfocitele care se g sesc la acest nivel. dar s-a sugerat c ele joac un rol seminficativ în men inerea ap r rii organismului împotriva bolilor. care circumscrie intrarea spre c ile aeriene i alimentare.

amigdalele tind s se umfle i aceasta poate fi simptomatic . Dac infec ia este recurent . Amigadalele faringiene sunt prezente de la na tere. Pentru a transforma hrana ingerat în componente separate. care pot fi preluate cu u urin de c tre sânge din intestinul sub ire pentru a fi transportate în vederea utiliz rii . De aceea. Ele sunt evidente între unu i patru ani. IX.ucis . dispar înainte de pubertate. în genere. SISTEMUL DIGESTIV Digestia produce nutrimentele i substan ele furnizoare de energie necesare celulelor i esuturilor organismului. copilul este expus continuu la noi infec ii cu diferite tipuri de bacterii i virusuri. Nu se cunoa te prea mult despre modul în care amigdalele faringiene se infecteaz . dar. dar orice germen cu poart de intrare respiratorie le poate afecta. între aceste vârste.

imediate sau a stoc rii lor. Aceste modific ri încep în gur . glande i enzimele lor. Acestea sunt produse de organe ata ate la tractul digestiv i ele sunt responsabile pentru multe din reac iile chimice implicate în digestie. Digestia depinde de ac iunea unor substan e denumite enzime asupra hranei ingerate. cum ar fi maltoza i glucoza. 1. Când hrana este mestecat . o enzim produs de ele. unde un complex de substan e chimice ² mucus. Hrana traverseaz apoi esofagul. glandele salivare de la nivelul cavit ii bucale î i încep secre ia i ptialina. cre tere i regenerare. ajungând în stomac. acid clorhidric . sistemul digetiv conlucreaz cu un num r de organe. începe s descompun o parte din hidrocarbona i (glucide) în molecule mai mici. Digestia: Digestia este procesul care descompune hrana în substan e ce pot fi absorbite i utilizate de organism pentru energie.

astfel încât aceasta poate fi degradat pân la peptone. prezen a hranei i secre iile hormonale. Duodenul produce i elibereaz cantit i mari de mucus. por iunea ini ial a intestinului sub ire. Gastrina. un hormon. Cantitatea de suc gastric eliberat etse controlat atât aici. Secre ia de mucus previne lezarea mucoasei gastrice de c tre acidul clorhidric. care îl . Intestinul sub ire: Hrana care p r se te stomacul ² o past consistent . acid . dar începe o nou serie de reac ii chimice declan ate de stimuli nervo i. producerea de gastrin înceteaz . cât i în intestin de impulsuri nervoase.i enzima pepsin ² ac ioneaz asupra ei. Când aciditatea atinge un anumit nivel. numit chim ² intr apoi în duoden. Ac iunea ptialinei înceteaz . stimuleaz eliberarea de acid clorhidric i pepsin din celulele gastrice dup ce hrana a ajuns în stomac.

Secretina stimuleaz producerea unor cantit i mari de sucuri alcaline care neutralizeaz aciditatea chimului par ial digerat. de asemenea. pancreozimina. elibeart în duoden din vezicula biliar . Bila este. peptidele. de asemenea.protejeaz împotriva lez rii de c tre acidul clorhidric i de enzimele din chim. sucuri digestive de la pancreas i cantit i imporatnte de bil . Duodenul prime te. Enzimele pancreatice ajut la digestia hidra ilor de carbon i a proteinelor pe lâng cea a gr similor. lipaza care desface gr simile în molecule de glicerol i acizi gra i. care desface peptonele în componente mai mici. . Enzimele pancreatice se produc ca r spuns la eliberarea unui al doilea hormon. Secre ia sucului pancreatic este declan at de doi hormoni. pentru a fragmenta particulele de gr simi. pân când este nevoie de ea. care este produs în ficat i stocat în vezica biliar . amilaza care desface hidra ii de carbon pân la maltoz . Aceste enzime includ tripsina.

por iuni ale intestinului sub ire situate în continuarea duodenului. apoi. fier. în fluxul sanguin. Cea mai mare parte a absorb iei are loc în ileon. Când hrana digerat vine în contact cu vilozit ile. acizii gra i i viatminele dizolvate intr în chilifere i sunt transportate în sistemul limfatic i. la rândul lui. Aminoacizii rezulta i din digestia proteinelor i zaharurilor din hidra ii de carbon. Acesta. care transport hrana direct la ficat. unde au loc stadiile finale ale modific rilor chimice. denumite vilozit i. Enzimele sunt eliberate de celulele unor mici indenta ii numite criptele Lieberkühn. Aceste capilare duc la vena port-hepatic . Fiecare vilozitate con ine un capilar i o mic ramur limfatic . sunt absorbite direct în capilarele vilozit ilor. chilifer. plus vitamine i minerale importante cum ar fi calciu. glicerolul.Hrana digerat p trunde apoi în jejun i ileon. re ine unele substan e pentru necesit ile proprii i pentru . iod. care pe peretele interior prezint milioane de proeminen e minuscule.

în timp ce la partea posterioar se deschide în c ile ce conduc la tractul digestiv i la pl mâni. Ele sunt alc tuite din fibre musculare între esute cu fibre elastice i au o inerva ie bogat . . Are.stocare. Spre deosebire de piele. Cavitatea bucal : Gura omului etse un fel de cavern ce con ine limba i din ii. Buzele sunt cele care dau expresia gurii. cât i în respira ie. de asemenea. buzele nu au peri. Este delimitat de buze. Datorit acestei conexiuni cu dou din circuitele vitale ale organismului. glande sudoripare sau sebacee. iar restul acestora sunt trecute mai departe în circula ia general a organismului.. La suprafa a buzelor se g se te o form particular de esut epitelial cu o structur intermediar între pielea fe ei i membrana ce delimiteaz cavitatea bucal . gura este implicat inevitabil atât în digestie. care le confer o sensibilitate deosebit . 2. un rol în vorbire.

Sensibilitatea palatului moale este esen ial . care se continu posterior cu palatul moale. care se deschide în partea posterioar a gurii. Palatul dur. face ca hrana s fie înmuiat i mixat .Cavitatea bucal este c ptu it cu o membran mucoas ce con ine glande produc toare de mucus. Mucoasa obrajilor este supus unei uzuri permanente i are o remarcabil capacitate de regenerare. prevenind astfel refluxul hranei în nas. Cavitatea bucal este delimitat superior de palatul dur. împreun cu secre ia glandelor salivare. astfel. dar unii cred c are un rol în închiderea . În mijlocul palatului moale se g se te o forma iune numit uvula sau Åa treia amigdal µ. deoarece îi favorizeaz mi carea superioar când hrana este înghi it . format de baza osului maxilar. Func ia ei reprezint un mister. permite ca limba s preseze asupra unei suprafe e ferme i. Secre ia continu a acestor glande men ine umiditatea cavit ii bucale.

c ilor aeriene în timpuol degluti iei, prevenind, în acest mod, înecarea. Limba: Limba are o form asem n toare unui triunghi ² cu o baz larg îngustându-se treptat c tre vârf. Este ata at la baz , sau r d cin , de maxilarul inferior, sau mandibula, i de osul hioid. Pe p r ile laterale, r d cina limbii este unit cu pere ii faringelui, cavitate ce formeaz partea posterioar a gurii. Por iunea mijlocie a limbii are o suprafa convex superior, în timp ce fa a inferioar este legat de plan eul bucal printr-o band sub ire de esut, numit frenul limbii. Vârful limbii are mi c ri libere, dar când o persoan nu m nânc sau nu vorbe te, el se afl în mod normal în repaus înapoia din ilor. Mi c rile limbii sunt determinate de mu chii ce intr în alc tuirea sa i de care este conectat i de modul în acre este pozi ionat limba în gur . Limba con ine fibre musculare dispuse atât în plan longitudinal, cât i transversal,

care sunt capabile s produc mi carea, dar contrac ia unui num r de mu chi situa i pe p r ile laterale ale mandibulei pot conferi mi c rilor limbii o mobilitate remarcabil . Mu chiul stiloglos, de la nivelul gâtului, de exemplu, mobilizeaz limba în sus i înapoi, în timp ce hioglosul, de asenmenea de la nivelul gâtului, aduce limba în pozi ia normal de repaus. În timpul hr nirii, una din func iile principale ale limbii este de a prezenta hrana din ilor pentru mastica ie i în formarea bolului alimentar, preg tindu-l pentru înghi ire. Aceste ac iuni sunt realizate printr-o gam de mi c ri ondulatorii:în sus i în jos. Când aceast ac iune a fost îndeplinit (sau cînd o persoan m nânc în grab ), limba împinge bolul c tre faringe, de unde el p trunde în esofag, care îl transport în stomac. Glandele salivare: În fiecare zi, noi producem în mod obi nuit 1.7 l de saliv ² o secre ie apoas alc tuit din mucus i lichid. Ea con ine ptialina, cu rol în digestie, i o substan

chimic denumit lizozim, care ac ioneaz ca un dezinfectant, protejând mucoasa bucal de infec ii. Saliva are o ac iune u or antiseptic . Saliva este produs de trei perechi de glande situate la nivelul fe ei i al gâtului, glandele parotide, submandibulare i sublinguale. Exist , de asemenea, multe glande mici r spândite la nivelul cavit ii bucale. Fiecare gland salivar se compune din ducte ramificate, care se unesc i sunt delimitate de celule secretorii. Func ia acestor celule variaz de la o gland la alta i secre iile lor sunt diferite. Glandele parotide sunt cele mai voluminoase glande salivare situate la nivelul unghiului mandibulei, întinzându-se superior pân la nivelul oaselor obrazului, imediat anterior de ureche. Saliva produs de parotide este eliminat prin ducte ce se desprind din glande. În compara ie ci celelalte glande salivare, parotidele produc o secre ie apoas cu un con inut mare de ptialin ² enzim ce degradeaz amidonul.

De i parotidele sunt cele mai voluminoase glande, ele produc doar un sfert din volumul total de saliv . Glandele submandibulare, dup cum sugereaz i numele se g sesc sub maxilarul inferior, sub din ii posteriori i glandele sublinguale (au o denumire adecvat ), sunt situate sub limb , pe plan eul cavit ii bucale. Ambele perechi de glande î i descarc con inutul pe p r ile laterale ale frenului limbii (un cordon de esut care porne te de la baza limbii i se une te cu plan eul gurii). Saliva secretat de glandele sublinguale este de consisten vâscoas , cu mult mucus. Glandele submandibulare produc o saliv care con ine cantit i aproape egale de mucus i ptialin i aceasta completeaz volumul de saliv secretat în gur în orice moment. Din ii: Din ii sunt structuri osoase dure, implantate în cavit ile maxilarului i ale mandibulei. În timpul vie ii apar dou seturi succesive de din i. Fiecare dinte prezint dou por iuni: coroana, care este pu in

R d cinile din ilor sunt. mai lungi decât coroana. care este partea încorporat în maxilare. de obicei. Centrul dintelui este o cavitate umplut cu un esut conjunctiv sensibil. asem n toare osului. care con ine celule vii. acre d senza ia de durere când este stimulat de excitan i termici sau chimici. Elementul structural major al dintelui este format dintr-un esut calcificat denumit dentin . Este un esut sensibil. o structur celular extrem de dur i de sensibil . numit pulpa dentar . R d cina este acoperit cu un strat de cement. Din ii fronta i au doar o r d cin . i r d cina. o substan asem n toare dentinei i care ajut la fixarea dintelui în alveol . Aceasta se extinde de la coroan pân la extremitatea r d cinii care prezint un orificiu în punctul cel mai . Dentina este o substan dur .vizibil în gur . în timp ce din ii situa i mai în spate au dou sau trei r d cini. Dentina coroanei este acoperit de un strat protector de smal .

gingia intr în contact strâns cu dintele. Acesta are rolul unui tampon care poate proteja din ii i osul în timpul mastica iei. de asemenea. În aceast regiune. Modul de fixare al din ilor etse.adânc al dintelui. unde fuzioneaz coroana cu r d cina. Aceste fibre sunt între esute cu fibre de esut conjunctiv i con in. vasele sanguine i nervii ajung la pulpa dentar . O zon de importan crucial se afl la nivelul colului dentar. complex. Modul de fixare al din ilor are drept rezultat un grad foarte mic de mobilitate spontan . vase sanguine i fibre nervoase. iar din ii sunt ata a i prin fibre ce formeaz ligamentul periodontal. care se întind de la cementul ce acoper r d cina la osul alveolar adiacent. Prin acest orificiu. Fixarea din ilor: Fiecare dinte este ata at prin r d cina sa de oasele maxilare. p r ile din maxilare care con in din ii sunt denumite procese alveolare. Acesta etse alc tuit dintr-o serie de fibre de colagen rezistente. . totu i.

Din ii deciduali pot fi împ r i i în trei categorii: incisivi. iar incisivii de pe maxilare opuse func ioneaz glisând unii peste al ii.protejându-l fa de infec ii i alte influen e nocive. Caninii sunt din ii ascu i i i bine adapta i la sfâ iere. Din ii deciduali )de lapte= sunt cei prezen i în timpul copil riei i. în timp ce premolarii i molarii au rol în triturarea hranei. Tipuri de din i: Omul are dou serii de din i. cu incisivii în partea anterioar i caninii. Incisivii se caracterizeaz printr-o margine ascu it ca o lam . ca lamele unei foarfeci. canini i molari. Din ii permanen i îi înlocuiesc i sunt în num r mai mare decât seria ini ial . cât i ca pozi ie între canini i molari. de obicei. sunt elimina i. denumit premolari. Din ii formeaz o arcad ovalar uniform . Ace ti din i pot fi împ r i i în acelea i tipuri ca din ii deciduali i completeaz seria ini ial cu o alt categorie. premolarii i molarii localiza i . care sunt intermediari atât ca form .

formeaz r d cinile din ilor. astfel încât în timpul mastica iei din ii opu i se suprapun unii peste al ii. La na tere. Unele celule evolueaz pentru a forma dentina. Marginile mugurilor dentari continu s creasc în profunzime i. în final. de obicei. Dezvoltarea din ilor: Primul semn de dezvoltare a din ilor apare când f tul are doar ase s pt mâni. În diferite momente ce corespund dezvolt rii individuale a fiec rui dinte. în timp ce altele dau na tere smal ului.În acest stadiu. Arcadele dentare. se potrivesc una peste alta. celulele epiteliale primitive cresc ca num r i se formeaz o band groas . . Ace ti muguri cap t o form final a joc iunii dintre smal i dentin .propriu-zis spre partea posterioar . aceast band produce mugurii dentari primitivi în esutul ce este acoperit de epiteliu. ce are forma arcului dentar. de i acest proces nu este finalizat decât aproximativ un an dup erup ia din ilor deciduali.

Molarii permanen i nu se dezvolt pe locul . în a a fel încât s asigure un loc pentru denti ia permanent . copilul va avea. Consecutiv. dup vârsta de ase ani. Dup apari ia incisivilor inferiori. în mod obi nuit. incisivii deciduali inferiori i superiori sunt înlocui i de din ii permanen i. În jurul vârstei de doi ani i jum tate pân la trei ani. Vârsta la care acesta apare este variabil : foarte pu ini copii au din i la na tere. aces proces fiind denumit erup ie dentar . ace tia fiind urma i de canini i molari. primii incisivi inferiori încep s apar prin gingie. un set complet de 20 de din i de lapte. în timp ce al ii pot s apar doar dup vârsta de un an. apare erup ia incisivilor superiori. ace tia ar trebui s fie spa ia i.singurul semn de ocluzie este semnalat de mucoasa gingival îngro at . de i secven a sau ordinea apari iei poate varia. Problemele dentare pot fi asociate cu oricare din din ii deciduali. În jurul vârstei de ase luni. În caz ideal.

totu i. Primul molar permanent apare la vârsta de 6 ani. cel de-al doilea la vârsta de 12 ani i al treilea sau m seaua de minte. în jurul vârstei de 18 ani. ale c ror mi c ri contribuie la emiterea sunetelor. Aceast por iune este situat imediat posterior fa de laringe i mucoasa ei se continu cu cea a cartilajelor cricoid i tiroid. Por iunea inferioar a faringelui este implicat în întregime în degluti ie. . La aproximativ 25% din popula ie nu apare m seaua de minte niciodat . Ac iunile acestor mu chi ajut la propulsarea alimentelor prin aceast zon a faringelui pe tractul digestiv. o varia ie considerabil în momentul apari iei din ilor.molarilor de lapte. ci posterior fa de ace tia. Esofagul i stomacul: Faza oral a digestiei se termin atunci când limba împinge bolul alimentar de palatul gurii spre cavitatea muscular a faringelui înainte de a intra în esofag. Exist . 3.

a a se explic faptul c noi putem mânca sau bea. au loc mai multe evenimente în cursul a câtorva secunde. Odat ce hrana a dep it baza limbii. Trecerea hranei prin organism este. de aceea. Odat ce hrana ajunge în faringe. i închid epiglota. astfel încât hrana nu poate . dependent de gravita ie. al i mu chi ai fe ei i gâtului ridic limba înspre palatul dur. Bolul alimentar este propulsat activ de o serie de contrac ii ondulatorii ² un proces denumit peristaltism.Primul timp al degluti iei este un act voluntar asupra c ruia avem un control con tient. dac dorim. ei produc o mi care superioar a palatului moale. la fel de bine stând în cap sau stând pe scaun. pentru a preveni interferen adintre degluti ie i respira ie. prevenind intrarea hranei în nazofaringe. Mu chii faringelui se contract . astfel încât hrana nu reflueaz în gur . degluti ia este un act involuntar. un proces activ i nu doar un mecanism pasiv. propulsând bolul alimentar c tre esofag. În acela i timp. automat.

un strat submucos care îi men ine pozi ia. Nu exist un sfincter (un inel muscular constrictiv. Sub nivelul manubriului sternal. Dup aceea. un strat extern protectiv. esofagul este alc tuit din patru straturi ² o membran mucoas ce permite trecerea alimentelor. un strat muscular relativ gros ce con ine atât fibre circulare. Esofagul: Partea superioar a esofagului se g se te imediat posterior de trahee. sucul gastric este inut în mod normal în stomac datorit . La fel ca i restl tractului alimentar.p trunde în trahee i pl mâni. traverseaz diafragmul i se închide în por iunea superioar a stomacului. Când aceasta se întâmpl . în sfâr it. cât i longitudinale i.5 cm în diamentru. esofagul are un traseu u or c tre stânga i trece în spatele bronhiei stângi. substan a înghi it este imediat expulzat prin tuse. Esofagul este un tub elastic cu o lungime de aproximativ 25 cm i 2. cum ar fi cel de la anus) care s separe esifagul de stomac.

care este apoi trecut în duoden. Peretele stomacului este alc tuit dintr-un strat muscular gros.ac iunii concomitente a tunicii musculare a esofagului i a faptului c esofagul prezint o îngustare la trecerea prin diafragm în traiectul s u de la torace la abdomen. La jonc iunea dintre stomac i duoden exist un inel muscular. c ptu it cu o membran special . denumit epiteliu. Membrana delimitant produce o secre ie specific . sfincterul piloric. . Stomacul: Stomacul este un organ muscular situat în partea superioar a abdomenului. Este legat la extremitatea superioar de esofag i la cea inferioar de duoden (por iunea ini ial din intestinul sub ire). În primul rând. hrana este amestecat cu sucurile digestive pân când se formeaz o mas p stoas . ce con ine acizi i enzime care degradeaz hrana i astfel ajut digestia. va ap rea un reflux gastro-esofagian. Când acest mecanism func ioneaz inadecvat. În stomac. stomacul ac ioneaz ca un rezervor pentru hran .

Are o form de potcoav ce înconjoar capul glandei pancreatice. cu excep ia faptului c nu este niciodat complet închis.care se relaxeaz intermitent. permi ând hranei s treac în duoden. Hrana este apoi transportat prin intestine pentru a fi în continuare digerat i absorbit . Evacuarea din stomac este reglat de un mu chi. Intestinul sub ire: Unit cu partea superioar a stomacului. sfincterul piloric. . 4. foarte asem n tor cu mecanismul de trecere din esofag în stomac. sfincterul permite trecerea unor cantit i mici c tre intestinul sub ire. contribuind la deplasarea con inutului aliomentar în timpul digestiei. duodenul este por iunea ini ial a intestinului sub ire cu rol în digestia eficient a hranei. Pe m sur ce undele peristaltice propulseaz chimul prin stomac. Peretele duodenal are dou straturi musculare care se contract i se relaxeaz alternativ.

pentru a neutraliza secre ia gastric acid . una este înlocuit la fiecare or pe tot parcursul vie ii. mucoasa. În duoden. Acesta previne autodigestia duodenului sau lezarea lui de c tre compu ii acizi veni i din stomac. Sucul ac ioneaz .Deasupra stratului muscular se g se te submucoasa ce con ine multe glande (glande abarunner) care secret mucusul protectiv. Digestia: Hrana par ial digerat care ajunge în duoden con ine mult acid clorhidric. se g sesc glande care secret un suc alcalin ce con ine unele dintre enzimele necesare pentru digestie. care se vars în duoden din vezica biliar i . Celulele mucoasei necesit o reînnoire constant . Ele se multiplic mai rapid decât orice alte celule ale organismului: din o sut de celule. aciditatea este neutralizat de c tre secre iile proprii ale duodenului i de ac iunea bilei i a sucurilor pancreatice. În startul superficial al duodenului. de asemenea.

de ii ambii au peretele format din dou straturi musculare i structuri mucoase interne care delimiteaz lumenul intestinal. ci mai mult o schimbare gradual . jejunul i ileonul sunt sus inute de o membran numit mezenter. Aceste trei secre ii continu procesul de digestie. În continuarea duodenului se g se te jejunul. Duodenul m soar aproximativ 25 cm. pere i mai gro i decât ileonul.pencreas. Are o lungime de aproximativ 15 cm i este ata at de peretele posterior al abdomenului. .5m înainte de jonc iunea cu ileonul. de asemenea. Nu exist diferen iere net între jejun i ileon.8cm. Aceast structur este alc tuit din dou straturi de peritoneu. în timp ce ileonul are un diametru mai mic. care este mai mult sau mai pu in ferm fixat de peretele abdominal posterior. Jejunul are. Jejunul are un diametru în jur de 3. Mezenterul: Spre deosebire de duoden. care se întinde pe o lungime de 2.

ceea ce permite atât jejunului. Procesul de absorb ie este finalizat în ileon.Foi a care acoper intestinele are o suprafa a de 5. l sând s treac apa i produ ii de degradare. Pentru a îndeplini acest rol. se vede c întreaga suprafa este alc tuit din mici proeminen e digitiforme. pentru a asigura o suprafa maxim de contact cu lumenul. astfel încât s poat asigura o absorb ie crescut . Mucoasa jejunal prezint o serie de pliuri circulare. Adâncimea mezenterului. Rolul jejunului: Jejunul reprezint sediul de absorb ie al alimentelor nutritive utilizabile din hran . jejunul are o structur specializat . Observând la microscop suprafa a intern . cât i ileonului s se mi te relativ liber în cavitatea abdominal . este de aproximativ 20 cm.5 m . Fiecare vilozitate are aproximativ un milimetru. . m surat de la baz pân la intestine. denumite vilozit i.

Acest tip particular de fluid . Venele care dreneaz jejunul. ele conflueaz pentru a forma vena port .Suprafa a de contact cu hrana digerat cre te mai mult. ca i venele care dreneaz restul intestinului. pentru metabolizare. deoarece înveli ul celular al fiec rei vilozit i are o structur specific . Absorb ia hranei: Întrucât jejunul are rolul de a permite trecerea hranei din intestin în sânge. necesit o iriga ie eficient . cu ´margine în perieµ. care ajunge la ficat. Arterele i venele ce transport sângele c tre i de la pere ii jejunali trec prin mezenter. care face posibil absorb ia. Fiecare vilozitate are un vas limfatic central sau ´ chiliferµ. înainte de ajunge în restul organismului. Aceasta înseamn c substan ele nutritive absorbite în sânge sunt transportate mai întâi la ficat. nu ajung direct la inim . Gr simile din alimente sunt absorbite în sistemul limfatic concomitent cu absorb ia altor substan e nutritive în sânge.

Ileonul: Ileonul reprezint por iunea terminal a intestinului sub ire. Ficatul: Ficatul are dou roluri vitale: producerea (sau metabolizarea) unor noi . în care hrana ajunge. din straturi musculare responsabile pentru transportul hranei digerate i straturi mucoase care delimiteaz lumenul. Suprafa a extern este protejat de peritoneu ² o membran care c ptu e te cavitatea abdominal . 5.5 m ² conectând duodenul i jejunul cu intestinul gros ² i reprezentând aproximativ jum tate din lungimea total a intestinului sub ire.limfatic ce con ine gr simi i care dreneaz din intestin este denumit chil. Ileonul are o structur asem n toare cu celelalte dou segmente ale intestinului sub ire. de la stomac la colon. Are o lungime de 3. Peretele este alc tuit. în principal. în drumul ei.

sângele se întoarce înapoi la inim i pl mâni din stomac numai trecând printr-un sistem venos hepatic. cel drept fiind cel mai mare i care ocup în întregime partea superioar dreapt a abdomenului. având o greutate între 1. Func ii: . Acest organ reprezint un loc de tranzit pentru fiecare pic tur de sânge care sose te de la intestin ² sânge ce transport toate substan ele nutritive din hran .substan e chimice i neutralizarea produ ilorde degradare i a celor toxici. Este situat sub diafragm. ca rezultat al unei boli. fiind protejat de traumatisme de c tre coastele inferioare. dar când este m rit. denumit sistem port. Lobul stâng este mai mic. De obicei. Are dou p r i sau lobi. denumi i lobul stâng i drept. uneori trecând peste linia median în partea stâng . Cu alte cuvinte. Ficatul este cel mai mare organ al corpului. ficatul nu poate fi palpat.81 kg. dep e te rebordul costal i poate fi u or sim it.36 ² 1.

Metabolismul proteinelor: Proteinele sunt esen iale pentru reînnoirea i diviziunea celular oriunde în organism. i pentru sinteza enzimelor.Ca orice alt parte a organismului. acest proces de sintez înseamn c proteinele preluate din sângele adus de vena port la hepatocite sunt sintetizate de enzimele hepatice i apoi eliberate în noua lor form . . pentru formarea hormonilor. Ele sunt specializate pentru manipularea substan elor de baz pe care organismul nostru le vehiculeaz ² proteine. atât de origine vegetal . degradându-le întâi pe cele basorbite i apoi sintetizându-le. Proteinele sunt ingerate sub diferite forme. ficatul trebuie s sintetizeze proteine specifice pentru organism. celulele sunt cele care efectueaz activit ile vitale la nivelul microscopic. În esen . Celulele din ficat sunt denumite hepatocite. care reprezint mesagerii chimici ai organismului. cât i animal i din proteinele ini iale. hidra i de carbon i gr simi.

gr simile reprezint un mijloc de stocare a energiei. Din toate resursele men ionate ² sânge. cum ar fi amoniacul. de asemenea. Metabolismul gr similor: Gr simile sunt. globulele ro ii produse în exces i le transmite hepatocitelor pentru procesare. Unele. Eliminarea de eurilor: La nivelul ficatului se g sesc celule specializate denumite celule Küppfer. Ele sunt transformate de c tre ficat în forme care pot fi convertite pentru producerea i reînnoirea esutului adipos. totu i. sunt toxice i celulele hepatice le . proteine. de asemenea. Aceste celule înl tur . care are un rol de izolator i de abosrb ie a ocurilor. rezult produ ii finali în urma metabolismului ce are loc în hepatocite. denumit în general esut adipos subcutanat. hidra ii de carbon. cum ar fi bacteriile. În plus. care µcur µ sângele de impurit i. nu se întorc în fluxul sanguin. esen iale pentru organism.Reziduurile. în mai mic m sur . gr simi i. dup numele descoperitorului lor.

produs în ficat i stocat în vezicula biliar . Bila: Bila este un fluid consistent. trimi ând ureea. Este eliberat din vezicul în intestinul sub ire. colesterol i pigmen i biliari ce îi confer culoarea caracteristic . ficatul produce aproximativ un litru de bil .neutralizeaz . ca r spuns la prezen a alimentelor. Este produs continuu în cantit i mici de c tre fiecare celul hepatic . Face parte . În fiecare zi. i este esen ial pentru digerarea gr similor. amar. de asemenea. are în compozi ie o gam larg de substan e chimice ce includ s ruri biliare. Pe m sur ce este produs de celule. înapoi în circula ie. din sistemele excretorii ale corpului. deoarece con ine produ ii de degradare a celulelor uzate. este colectat în mici canale . Produ ii de degradare ai gr similor i ai sângelui trec în bil . De i con ine peste 95% ap . de culoare galben verzuie. un produs inofensiv. s ruri minerale.

duodenul produce un hormon denumit colecistochinin . denumite canalicule biliare. În afar de cazul în care bila este necesar imediat pentru digestie. care permite s p trund în intestinul sub ire. Acest hormon ajunge pe cale sanguin la vezicula biliar i determin contrac ia pere ilor acesteia. Dup aceea. care se vars în ductele biliare plasate între lobulii hepatici. bila se scurge printr-un alt duct. sfincterul Oddi. astfel încât bila este eliminat . care este un loc de stocare situat imediat sub ficat. De la ductele biliare. es se scurge în vezicula biliar .prezente între cordoane de celule hepatice. bila dreneaz în ductele hepatice. Pe m sur ce hrana ² i în special cea care con ine gr simi ² p trunde din stomac în duoden. Bila r mâne în vezicula biliar pân când devine necesar în procesul de digestie. Func ia bilei: . ductul biliar comun (coledoc) i printr-un orificiu îngust.

E. D. . neutralizeaz aciditatea hranei par ial digerate în stomac. uneori pot ap rea anomalii la nivelul veziculei biliare. unde stimuleaz secre ia de bil i sunt refolosite de organism. descompun gr simile astfel încât enzimele digestive î i pot exercita ac iunea.S rurile minerale din bil . Calculii biliari: Chiar dac produc ia hepatic de bil este normal . substan e chimice denumite glicocolat de sodiu i taurocolat de sodiu. K. 80-90% dintre ele fiind transportate înapoi la ficat prin sânge. se crede c s rurile biliare favorizeaz absorb ia gr similor prin peretele intestinal. Organismul î i conserv s rurile biliare. Pe lâng ac iunea de emulsionare. S rurile biliare. Ele transport de asemenea vitaminele A. ce includ i bicarbonatul. Ele nu sunt distruse dup utilizare. Cea mai cunoscut afec iune a veziculei biliare sunt calculii biliari.

Calculii pigmentari sunt compu i. în principal. care este o substan chimic produs în organism în cursul metaboliz rii gr similor. în cea mai mare parte. Se pot forma pân la 12 calculi în acela i timp i suprafa a fa etat le permite aglomerarea în vezicula biliar . Ei au tendin a de a se forma ca rezultat al unor boli care afecteaz compozi ia sângelui.Ace tia sunt aglomer ri de colesterol cu consisten dur . de obicei. fiind destul de mari pentru a placa ductul biliar comun. Calculii colesterolici. deoarece sunt alc tui i din biliverdin i colesterol. apar în num r mare i sunt. care se formeaz chiar în vezicula biliar . din pigmentul verde din bil . sunt forma i. dup cum sugereaz numele. . mici. din colesterol i rareori apar mai mult de unul sau doi i pot ajunge la dimensiuni de 1. Cei mai frecven i sunt denumi i calculi mic ti.2 cm în diamtru. Exist trei tipuri diferite de calculi biliari.

Acest lucru este realizat prin diferitele sisteme de excre ie care depind de diverse organe i glande pentru eliminarea de eurilor: sistemul urinar ale c rui componente principale sunt rinichii i vezica urinar . glandele sudoripare din piele. SISTEMELE EXCRETOARE Organismul are mai multe metode de a elimina produ ii de degradare ² substan e care trebuie îndep rtate datorit toxocit ii lor pentru organism. colonul sau intestinul gros.X. .

rinichii. pentru a nu deveni toxici pentru organism. Diferitele componente ale corpului genereaz în continuu produ i secundari specifici i ace tia trebuie elimina i. la rândul s u. Excre ia: Excre ia este procesul prin care organismul elimin produ ii de degradare. atunci sângele devine foarte acid. dar dixidul de carbon este cel mai important produs de degradare care trebuie eliminat din organism. ficatul i colonul ² vegheaz la buna desf urare a acestei ac iuni. Diferitele organe ² incluzând pl mânii. Pare ciudat s ne gândim la pl mâni ca la un organ de excre ie. mergând pân la posibila apari ie a mor ii. Dac dioxidul de carbon este dizolvat în sânge în cantit i mai mari decât cele normale. paote paraliza multe reac ii chimice din corp. Aceasta este denumit insuficien respiratorie i poate reprezenta stadiul final al bron itei cronice. Sistemul urinar: . Acest licru.1.

Majoritatea celulelor organismului utilizeaz unele proteine în reac iile lor chimice i, ori de câte ori o protein este degradat , produ ii secundari con in azot. Rinichii sunt responsabili pentru filtrarea acestor produ i ce con in azot ² dintre care cel mai comun este ureea ² în afara fluxului sanguin. Rinichii regleaz , de asemenea, cantitatea de ap eliminat din organism i men in echilibrul corect al sodiului. Rinichii au o ac iune complex . Ei primesc aproximativ un litru de sânge în fiecare minut. Acest sânge ajunge în final la filtrul situat la cap tul unuia din tubii renali ² câte dou milioane în fiecare rinichi ² unde este filtrat, astfel încât componenta apoas a sângelui (plasma) trece în tubii renali, în timp ce restul r mâne în fluxul sanguin. Lichidul filtrat traverseaz tubii renali i o mare parte din ap , sodiu i al i compu i sunt reabsorbi i în sânge. O parte din ap , uree i al i produ i secundari sunt transporta i de urin prin dou uretere la vezica urinar .

Rinichii produc în mod continuu urina atât în timpul zilei, cât i al nop ii. Aproximativ doi litri de urin sunt produ i în 24 de ore, dar acest volum poate varia foarte mult Controlul delicat al echilibrului hidric al organismului este realizat de tubii renali care pot absorbi mai mult sau mai pu in din lichidul filtart care circul la nivelul lor. Stimularea pantru absorb ia unei cantit i mai mari de ap , dac organismul dvine deshidratat, vine de la ADH ( hormonul antidiuretic) secretat de glanda hipofiz . Cantitatea total de uree care este eliminat r mâne aproximativ aceea i, dar, fiind dizolvat într-o cantitate variabil de ap , are drept rezultat o urin mai concentrat sau mai diluat . Exist un sistem foarte asem n tor pentru men inerea echilibrului, în care aldosteronul, secretat de glandele suprarenale, care se g sesc imediat deasupra rinichilor, ac ioneaz la nivelul tubilor i determin reabsorb ia unei cantit i mai mari sau mai mici de sodiu, în concordan cu necesit ile organismului.

Vezicula biliar : Bila este depozitat în vezicula biliar , care o elimin în intestin. Datorit substan elor pe care le con ine, bila desface pic turile mari de gr simi în pic turi mai mici ² proces denumit emulsionare ² u urân absorb ia acestora. Bila furnizeaz o cale util de eliminarea produ ilor de degradare hepatici i, de asemenea, joac un rol important în digestia hranei. Tractul intestinal: Când hrana p trunde în stomac, este desf cut i degradat pân când devine fluid . P trunde apoi în intestinul sub ire, unde are loc, de fapt, adev ratul proces de digestie i toate substan ele nutritive dezirabile din hran sunt absorbite. În final, ajunge în colon, denumit i intestinul gros. Acesta este un organ lung i larg, care începe în partea inferioar dreapt a abdomenului, având apoi un traiect ascendent i curbat în potcoav înainte de a e termina la anus. În timpul pasajului prin intestinul gros, resturile alimentare se

solidific gradat i apa este absorbit de influxul sanguin prin peretele intestinal. Consisten a final a reziduurilor alimentare ² fecalele ² depinde de cantitatea de ap absorbit . Dup ce substan ele nutritive au fost absorbite, majoritatea substan elor din fecale sunt reziduuri alimentare. Se poate discuta dac acest proces ar trebui denumit excre ie, dar colonul con ine în mod sigur produ i de excre ie, întrucât con ine produ i de degradare ai celulelor sub forma bilei. Glandele sudoripare: Într-o zi c lduroas , corpul pierde o mare cantitate de sodiu i ap prin transpira ie. Aceasta este produsul glandelor sudoripare din piele i unicul rol al ei este de a regla temperatura constant a corpului, întrucât c ldura se pierde o dat cu evaporarea transpira iei de la suprafa a pielii. Dac cineva nu ar transpira deloc, atunci orice exces de sodiu i ap ar fi eliminat cu u urin de c tre rinichi. De aceea, transpira ia nu are

Curbura colonului din partea stâng este denumit flexur hepatic . ia un traiect descendent în partea stâng a corpului. Prima parte a intestinului gros este denumit colon ascendent. rectul i canalul anal. colonul. care se deschide prin anus.o func ie esen ial în eliminarea produ ilor metabolici. care se desprinde din el. Intestinul gros: Anatomi tii împart intestinul gros în patru regiuni: cecul. colonul face o curbur c tre stânga. apoi. La aproximativ 2-3 cm de extremitatea inferioar exist o jonc iune în form de T cu ileonul (por iunea final a intestinului sub ire). unde se continu cu rectul. pân în pelvis. f r nici o func ie cunoscut la om. La nivelul hipocondrului drept. cea de-a . Cecul i apendicele vermiform. imediat sub ficat. 2. Are un traiect ascendent c tre partea dreapt superioar a cavit ii abdominale. Travesseaz cavitatea abdominal sub stomac i. sunt ambele c i oarbe.

este vascularizat de artera mezenteric superioar . care ajung la el din intestinul sub ire. când cap t un traiect descendent. Por iunea colonului ce traverseaz cavitatea abdominal este denumit colon transvers i. segmentul cu traiect descendent se nume te colon descendent. de departe. Func ia colonului este de a transporta materiale solide la anus prin procesul de peristaltism i de a absorbi sodiul i apa. bineîn eles. Artera mezenteric inferioar irig restul colonului.doua. Apa este absorbit în sânge din resturile lichide ale digestiei. Amândou vasele sunt ramuri ale aortei. împreun cu por iunea terminal a intestinului sub ire. Colita: . Ramuri ale venei porte aduc sângele de la intestin la ficat. Colonul reprezint . Colonul ascendent. cea mai mare por iune a intestinului gros.3 m. se nume te flexur splenic . m surând 1.

Rectul: Diferen a dintre rect i anus determin mult confuzie în rândul persoanelor neavizate. dar poate ap rea la orice vârst . por iune inferioar a intestinului gros. Exist dou tipuri: colita acut este frecvent rezultatul unei infec ii sau al unei alergii i nu dureaz mult timp. Anusul reprezint doar un canal îngust i scurt. Principala func ie a anusului este men inerea continen ei fecalelor în timp ce rectul func ioneaz ca un rezervor pentru acestea. pe partea extern . Func ionarea normal a anusului i a rectului permite evacuarea intestinului atunci când împrejur rile sociale o permit i nu doar . colita cronic sau ulcerativ este mult mai sever . Colita cronic este mai frecvent la persoanele în vârst de la 20 la 40 de ani. Poate avea complica ii serioase i necesit tratament prelungit.Colita este o inflama ie a mucoasei colonice. înconjurat de un inel muscular care face jonc iunea cu rectul.

ca i restul intestinului gros. acest epiteliu con ine glande care produc mucus ce lubrifiaz fecalele i u ureaz tranzitul. totu i. Dintre materiile solide. La nivelul rectului. Anusul: Anusul sau canalul anal are o lungime de aproximativ 10 cm i reprezint orificiul prin care de eurile solide din organism ² denumite fecale ² sunt excretate. O parte din ap provine din mucusul ce lubrifiaz canalul alimentar i u ureaz eliminarea materiilor fecale din organism. Aceast capacitate de cre tere a dimensiunilor face ca rectul s fie capabil s func ioneze ca un rezervor. Fecalele con in în mod obi nuit aproximativ 75% ap i 25% materii solide. dar în alte ocazii se poate dilata. Partea muscular a rectului se contract în timpul defeca iei pentru a expulza fecalele. aproximativ o treime sunt bacterii. o treime gr simi i . este un tub muscular delimitat de un epiteliu caracteristic.când materiile fecale au traversat întregul intestin gros. Retul.

La extremitatea canalului anal se g sesc dou inele musculare ² sfincterele intern i extern. Pentru a u ura eliminarea . cele dou sfinctere men in anusul închis. Sfincterul extern este men inut închis în mod deliberat pân când apare un moment convenabil pentru defeca ie. pentru a permite expulzarea acestora. permi ând intrarea acestora în canalul anal. devin. Ace ti pigmen i biliari ajut . la sterilizarea i deodorizarea fecalelor. dar în cursul defeca iei ele se relaxeaz . mai compacte pe m sur ce lichidele sunt absorbite din organism. Mecanismul de func ionare: Odat ce fecalele se apropie de punctul final al c l toriei lor prin intestine. În mod normal. Sfincterul intern sesizeaz prezen a fecalelor i se relaxeaz .proteine nedigerate i o treime celuloz ² componenta vegetal nedigerat . de asemenea. iar reziduurile solide sunt transportate la rect. treptat. Culoarea fecalelor se datoreaz pigmen ilor biliari denumi i stercobilin i bilirubin .

mucoasa canalului anal secret un fluid numit mucus.fecalelor din anus. localizat la cap tul intestinului gros. situa i pe peretele posterior al abdomenului. apendicele a fost considerat o relicv evolutiv . Este întâlnit doar la oameni. Apendicele: Apendicele este o por iune îngust de intestin asem n toare unei cozi. Vârful acestuia este închis. Din interiorul fiec rui rinichi coboar pe . Din acest motiv. Rinichii: Fiecare om are doi rinichi. pe m sur ce înaint m în vârst i începem s consum m mai pu in celuloz în favoarea c rnii. cel lalt cap t se deschide în cec. Poate avea pân la 10 cm în lungime i aproape 1 cm în diametru. 3. unele specii de maimu e i la marsupiale. Se pare c . nu mai este necesar un organ pentru digerarea acesteia.

Conductul care pleac de la vezica urinar se nume te uretr . Fiecare nefron are dou componente principale ² partea filtrant sau glomerulul i tubii. Porii pere ilor capilari formeaz o Åsit bilogic 2 i sunt atât de mici. Apa i reziduurile dizolvate în ea po difuza prin ace ti pere i în sistmul tubilor colectori. ncât moleculele peste o anumit dimensiune nu pot trece. numit ureter. situat de cealat parte. aceasta se deschide în fa a vaginului i la b rba i ² la extremitatea distal a penisului.peretele posterior al cavit ii abdominale un conduct. Aceast re ea de capilare este atât de întins încât poate con ine ² în orice moment ² aproximativ 130 ml de sânge în fiecare minut. unde apa i nutrimentele esen iale sunt extrase din sânge.Glomerulul reprezint un ghem de mici capilare sanguine cu pere i foarte sub iri. ce se deschide în vezica urinar . . La femei. Rinichii con in mii de mici unit i filtrante ² nefronii.

Când.Când apare o infec ie a rinichilor. hormonul scade. Aici sunt reabsorbite aproape toat apa i sodiul care au fost filtrate astfel încât urina devine mai concentrat . organismul are un sistem foarte sofisticat. în care î i au originea tubulii. Fiecare glomerul este înconjurat de capsula Bowman. în final. tubii devin mai pu in permeabili pentru ap . permitând unor molecule mai mari s ajung în urin . Tubii renali pornesc de la glomeruli c tre un sistem colector care. glomerulii se onflan·meaz i filtrarea nu mai este atât de selectiv . totu i. Una dintre cele mai mici molecule proteice eliminat prin urin este albumina. În . modificând permeabilitatea tubilor. tubii permit reabsorb ia unei mari cantit i de ap . Cât timp acest hormon este prezent în sânge. care este eliminat în exces prin urin ² proces denumit diurez . Pentru a reabsorbi aceast cantitate de ap . în care intervine un hormon eliberat în sânge de hipofiza posterior . dreneaz în vezica urinar .

r spunde de schimbul dintre ionii de sodiu i potasiu ² contribuind la controlul presiunii arteriale i al echilibrului sodiului din organism. constituient principal al oaselor i din ilor. Nivelul reninei este dependent de nivelul sodiului. care. un hormon produs de cele mai mici glande situate în spatele glandei tiroide. Când se întâmpl acest lucru. regleaz reabsorb ia calciului. la rândul lui.condi ii cum ar fi diabetul insipid (care nu trebuie confundat cu diabetul zaharat). aldosteronul. Un alt hormon. Parathormonul. secretat de glandele suprarenale. . Renina activeaz un alt hormon. care trebuie înlocuit prin ingestie de ap . acest hormon lipse te complet. este controlat de ac iunea la nivelul tubilor al hormonului suprarenalion ² aldosteronul. pacientul nu poate re ine apa. Cre terea presiunii arteriale (presiunea sângelui): Rinichii regleaz cantitatea de sodiu din organism i secret un hormon numit renin . pierzând astfel mari cantit i prin urin .

angiotensina. cu pere i gro i. în al doilea rând. situat în regiunea inferioar a bazinului. Baza piramidei reprezint suprafa a care vine în raport cu intestinul sub ire sau. de contrac ie penru a o goli. Vezica urinar : Vezica urinar este un organ muscular cavitar. apoi. fibrele musculare ale vezicii fiind capabile de extensie considerabil . a c rei presiune cre te constant în timpul umplerii. Aceasta are dou efecte: mai întâi. determin constric ia arteriolelor i cre te presiunea sângelui. vezica urinar nu se comport ca un balon. la femei. Pere ii vezicii urinare sunt alc tui i dintr-un num r de straturi musculare care sunt capabili de relazare în timp ce vezica se umple i. Totu i. determin cre terea secre iei de aldosteron din glandele suprarenale. adaptându-se la . 4. Rinichiul elimin un flux continuu de urin c tre vezic . cu uterul. Este o cavitate în form de pâlnie asem n toare unei piramide r sturnate. între oasele pubice i rect.

La nivelul deschiderii ureterelor în vezica urinar exist valve care previn refluxul urinii înapoi c tre rinichi. În mod normal. În timpul mic iunii. Când aceast capacitate este dep it .volumul de urin pân când vezica este aproape plin . apare necesitatea de a urina. aceast comunicare este men inut închis de un sfincter. acest sfincter se relaxeaz simultan cu contrac ia mu chilor vezicali care detemin eliminarea urinei. sau uretra prostatic . un mu chi circular care se contract pentru a închide pasajul. Uretra masculin . la un b rbat matur. dac vezica este prea plin . are 2. Prima. Cele dou uretere ² conductele prin care urina ajunge de la rinichi la vezic ² p trund prin partea posterioar . m soar îm medie 20 cm în lungime i are trei por iuni. care î i are originea în por iunea inferioar a vezicii urinare. Urina este eliminat din corp prin uretr .5 cm lungime i se întinde de la sfincterul colului vezical prin mijlocul .

care poate fi u or contaminat .glandei prostatice. se formeaz în mod constant i trebuie elimina i pentru a men ine o concentra ie sanguin acceptabil . trebuie de asemenea men inute în limite precise i cest proces. Datorit faptului c este atât de scurt i se deschide într-o zon relativ expus . uretra este mult mai scurt i singura func ie pe care o are este de a elimina urina. cum ar fi ureea i acizii. cum ar fi sodiul i apa. cea mai lung ² este denumit uretra spongioas . Are un diametru de 1 cm i este înconjurat de glande mucoase. Urina: Compozi ia fluidului din celule este men inut în limite foarte stricte. Por iunea final ² m soar aproximativ 15 cm. . Unele substan e toxice. Por iunea mijlocie a uretrei masculine are aproximativ 12 mm în lungime i este frecvent denumit uretra membranoas . La femei. se explic frecven a mai mare a infec iilor urinare la femei. Alte substan e. Se g se te în penis i se deschide prin meatul uretral.

Virtual. În mod clar. orice component a urinei este prezent în sânge: doar concentra iile difer . Compozi ia urinei excretat în final depinde de natura substan elor toxice produse în organism.homeostazia. . Aceasta curge continuu de la rinichi prin uretere la vezica urinar i este cantitatea medie de urin produs pe zi. Aproximativ 1200 litri de sânge trec prin rinichi zilnic i se formeaz aproximativ 110 litri de filtrat. dar rezultatul final este reprezentat de formarea unui fluid în care produ ii de degradare i cantit ile variabile din alte substan e cum ar fi sodiul pot fi îndep rtate din organism. Întregul mecanism este extrem de subtil i complex. este una din func iile majore ale rinichilor. este necesar un sistem extrem de flexibil ² mai ales datorit faptului c aportul de lichide variaz de la zero pân la 10 litri pe zi. rezultând doar un litru de urin . Aproape tot filtratul este reabsorbit. cele din urin fiind extrem de variabile pentru a le men ine pe cele din sânge în limite precise.

Controlul vezicii urinare: În mod normal. creierul comand relaxarea mu chilor vezicali. La un copil mic. este esen ial ca temperatura normal s fie men inut mai mult sau mai pu in constant . acest reflex este suprimat treptat de c tre controlul centrilor nervo i superiori. de i exist varia ii i fluctua ii zilnice de la persoan la persoan . Dac senza ia de umplere apare într-un moment neconvenabil. Glandele sudoripare: Temperatura normal a corpului este. permi ând astfel o umplere suplimentar înainte de reapari ia senza iei de mic iune. vezica adult poate re ine aproximativ 250 ml de urin înainte de a ap rea orice disconfort i golirea ei apare înainte de re inerea unei cantit i ce atinge o pint întreag (500 ml). aceasta determin golirea automat prin mecanism reflex. Pe m sur ce vezica urinar se umple. Pe parcursul vie ii. Totu i. de 37°C. Dac . tradi ional. distensia pere ilor musculari transmite semnale la m duva spin rii. 5.

O cantitate mic de c ldur se pierde direct în fiecare zi prin pl mâni i prin piele. f r a implica direct glandele sudoripare. majoritatea c ldurii pierdute zilnic rezult din perspira ie. temperatura corpului este men inut datorit pierderii de c ldur prin glandele sudoripare. Dr. prin perspira ie. Func ioneaz pe principiul c lichidul are nevoie de energie pentru evaporare ² la fel cum are apa când fierbe i se transform în vapori. acesta este un mod ineficient de a pierde c ldur . Aceast evaporare permite pierderea de c ldur . sudoarea se evapor de la suprafa a pielii înainte de a putea fi observat i din acest motiv este denumit Åperspira ie insensibil µ.temperatura mediului extern cre te excesiv. Nu este un mecanism flexibil. dup cum ne putem imagina. De fapt. aceast energie provine din piele i efectul sudorii care se evapor se . Totu i. La oameni. deoarece nu putem cre te frecven a respiratorie dac suntem supraînc lzi i.

sc zând prin aceasta temperatura corpului. în a a-numitul stadiu µinsensibilµ. Aceasta înseamn c la fel de bine cum r spund la modific rile de temperatur . acest mecanism a atins un nivel care nu mai poate face fa ² el lucreaz la capacitatea maxim . încât transpira ia devine excesiv . Exist multe glande de acest tip în zone cu tegument gros. cât i de hormoni. tot a a reac ioneaz i în alte condi ii. doar unul din tipuri func ioneaz ² glandele ecrine întâlnite pe tot corpul.realizeaz prin utilizarea unei p r i din energia i c ldura pielii. ap rând prin urmare transpira ia palmelor în emo oo sau bufeele de la menopauz . cum ar fi palmele i plantele. . Odat ce temperatura corpului a crescut atât de mult. i activitatea lor este controlat atât de sistemul nervos. Tipuri de glande sudoripare: Organismul este acoperit de glande sudoripare ce produc transpira ia. cu excep ia buzelor i a unor regiuni ale organelor sexuale. Înaintea pubert ii.

Nu sunt asociate cu sistemul nervos. transpira ia nu poate duce la sc derea temperaturii i pelicula de perspira ie ce acoper pielea împiedic acest lucru. au un aspect serpentiform.Glandele apocrine sunt mult mai implicate decât cele ecrine. Dac atmosfera este umed i cald . dac nu ne sp l m cu regularitate. secre ia l ptoas i dens pe care o produc determin mirosul specific al corpului. ceea ce are drept rezultat mirosul nepl cut. Men inerea temperaturii: Principiul perspira iei ca sistem de sc dere a temperaturii corpului func ioneaz foarte eficient într-o atmosfer relativ uscat . Aceasta se întâmpl deoarece secre ia gladular interac ioneaz cu bacteriile de la suprafa a pielii. La microscop. Se dezvolt i încep s func ioneze în timpul adolescen ei i se g sesc la nivelul axilelor i al areolelor mamare. .

organele i glandele de reproducere încep s se dezvolte în timpul pubert ii. Este necesar datorit nevoii speciei de a se reproduce pentru a supravie ui. concep iei i sarcinii. evenimentele majore implicate în procesul de reproducere sunt sub controlul unor mecanisme reglatoare deosebit de fine. La oameni. SISTEMUL DE REPRODUCERE Activitatea sexual este o func ie de baz care nu se întâlne te doar la fiin ele umane. ci i la celelalte vie uitoare. 1. acest lucru fiind evident în procesul menstrua iei. Gonadele sunt reprezentate la sexul masculin de testicule i la sexul feminin de ovare. Organele de reproducere: Organele de reproducere la cele dou sexe ² masculin i feminin ² sunt de dou tipuri: organe genitale interne i externe. . i gonadele.XI. La femei.

organele genitale sunt scrotul i penisul. Penisul are un conduct central ² uretra ² de-a lungul c ruia se scurge urina sau . stimuleaz produc ia hormonilor sexuali: testosteronul sau androgenii ² la b rba i ² i estrogenii i progesteronul ² la femei.Pubertatea este momentul în care încep s creasc gonadele i devin active sub influen a hormonilor gonadotropi produ i de glanda hipofiz . situate în exteriorul corpului. la rândul lor. ca i a caracterelor secundare. Aparatul genital masculin este proiectat pentru producerea spermatozoizilor i pentru fecundare. veziculele seminale i diferitele conducte ale tractului genital care sunt situate în interiorul cavit ii abdominale. Sexul masculin: La b rba i. Ace ti hormoni. i glanda prostatic . Ace ti hormoni simuleaz cre terea glandelor genitale. cum ar fi cre terea laringelui la sexul masculin ( care determin îngro area vocii) i apari ia menstrua iei sau menarha ² la sexul feminin.

cea mai mare parte a penisului este corpul s u. În timpul stimul rii sexuale. an ul care separ glandul de corpul penisului este an ul coronar. anterior fa de scrot. Atunci atinge o lugime de 1012 cm. Glandul penisului este cea mai sensibil arie. Erec ia: . astfel încât urina este eliminat doar atunci când este nevoie. Lungimea lui variaz între 612 cm. iar zona în care se conecteaz de abdomenul inferior se nume te r d cin . de obicei cu vârful în sus. Un inel muscular strâns la nivelul colului vezical men ine pasajul închis. situat la nivelul glandului. devine turgescent i intr în erec ie. Uretra se întinde de la vezica urinar . Penisul este situat. o pung tegumentar ce con ine testicule. într-o stare flasc . unde este depozitat urina. Sperma p trunde în uretr în timpul actului sexual prin intermediul unor ducte seminale sau vase deferente care se deschid în ea dup emergen a din vezic . pân la ostiul uretral extern. în mod normal.lichidul seminal în timpul actului sexual.

în final. Pe m sur ce penisul se m re te în timpul erec iei. conduc la orgasm. l sând glandul expus stimulilor care. de asemenea. Aceste zone sunt bogat vascularizate i. Prepu ul i glandul: Glandul este protejat de un pliu tegumentar denumit prepu . în acela i timp fiind împiedicat s p r seasc zona. mai gros i ami rigid. presiunea intern . când un b rbat este excitat sexual. Tegumentul ce acoper glandul produce o substan gr soas denumit smegm . acesta se retrage. care ac ioneaz ca un lubrifiant. Aceast înc rcare cu sânge face penisul mai lung. ea cre te. cantitatea de sânge care ajunge în aceste zone cre te enorm. fluxul sanguin scade p nâ la nivele normale i penisul revine în starea flasc pe m sur ce sângele care a determinat erec ia este drenat. .Cea mai mare parte a penisului este alc tuit din trei grupuri de esuturi responsabile pentru erec ie. Dup ce ejacularea a avut loc i excita ia sexual a sc zut.

facilitând mi carea prepu ului pe gland. Îndep rtarea acestei substan e prin igiena local prezint importan : la unii b rba i, smegma tinde s se acumuleze, formând un produs mirositor cu consisten brânzoas , care poate produce dureri sau inflama ii la nivelul prepu ului ² o stare denumit balanit . Balanitele repetate sau persistente reprezint , uneori, un motiv medical pentru evacuareacircumciziei ² care este, în mod normal, o practic social sau religioas . Testiculele: Adultul normal de sex masculin are dou testicule care se dezvolt în embrion dintr-o creast de esut în partea posterioar a abdomenului. Când testiculele s-au format, ele coboar treptat în interiorul abdomenului, astfel încât în momentul na terii fiecare testicul ajunge la pozi ia final din scrot. Testiculele au o func ie dubl . Mai întâi, reprezint sediul de prodecere al spermatozoizilor, fiecare spermatozoid con ine toat informa ia genetic a

individului respectiv. În al doilea rând, testiculele con in celule care secret testosteronul, hormon sexual masculin, i determin , în consecin , caracteristicile masculine cum ar fi vocea profund , distribu ia tipic a p rului i a esutului adipos. Aceste dou func ii sunt îndeplinite de dou seturi de celule complet diferite; una din func ii poate s fie deficitar , f r ca cealalt s fie afectat . Testiculele sunt structuri ovalare. În partea posterioar a fiec ruia este ata at o structur mai mic , în form de virgul , care se nume te epididim. Epididimul este format dintr-o serie de microtubuli care colecteaz sperma de la testicule. Ace ti tubuli se unesc pentru a forma un duct unic, ductul deferent, care transport spermatozoizii c tre baza vezicii urinare. Toate aceste structuri, cu excep ia ductului deferent, sunt de dimensiuni microscopice. Fiecare testicul este suspendat în scrot de c tre cordonul spermatic, care con ine ductul deferent, artera i vena testicular .

Aceste trei structuri sunt înconjurate de fibre musculare care formeaz mu chiul cremaster. De aceea, cordonul spermatic îndepline te dou func ii: mai întâi, asigur aportul sanguin la testicule; în al doilea rând, conduce spermatozoizii nou forma i de la testicule. Spermatozoizii: Acesta este numele conferit celulelor reproductive masculine. Singura lor func ie este de a realiza fertilizarea prin unirea cu celula feminin , ovulul. Fiecare spermatozoid are 0.05 mm lungime i o form de flagelat. Are trei sec iuni principale reprezentate de cap, sec iunea median i coada (flagelul). Partea anterioar a capului ² acrozomul ² con ine enzime specifice, care permit penetra ia spermatozoidului în ovul, realizând astfel fertilizarea. Partea median con ine structuri denumitemitocondrii, care furnizeaz energia necesar pentru a asigura mobilitatea spermatozoidului c tre ovul.

Singura func ie a flagelului este de a propulsa spermatozoidul, rol pe care îl îndepline te printr-o mi care ondulatorie, determinând o vitez de aproximativ 3-3.5 mm pe minut. Spermatozoizii sunt alc tui i din diferite substan e chimice i material genetic. Acestea sunt cromozomii care poart amprenta genetic a tat lui i care vor determina caracteristicile mo tenite pe cale patern de c tre copil. Spermatozoizii transport mesajul genetic care determin sexul copilului. Producerea spermatozoizilor: Producerea eficient a spermatozoizilor necesit o temperatur cu aproximativ 3°C mai sc zut decât a restului corpului. Ca urmare, producerea lor are loc în afara organismului, în scrot. esuturile înconjur toare ajut la reglarea temperaturii testiculelor situate în scrot prin contrac ii în condi ii de frig i printr-o cre tere a aportului sanguin ce disipeaz c ldura când temperatura devine prea ridicat .

Spermatozoizii nou forma i intr apoi prin tubii seminiferi în epididim. numit ampul . Aceast secre ie. Dac nu apare nici o ejaculare. care este localizat în partea posterioar a testiculelor. dou glande care se deschid în ampul . denumit lichid . sunt necesare aproximativ dou zile pentrureumplerea sa. Aici. epididimul poate fi golit prin trei sau patru ejacul ri pe parcursul a 12 ore. spermatozoizii necesitând între 60-72 de ore pentru matura ia complet .Produc ia de spermatozoizi ² la o valoare de la 10 pân la 30 miliarde pe lun ² are loc în tubii seminiferi dintesticule. spermatozoizii se mi c de-a lungul ductelor deferente ² dou canale care ajung de la testicule la glanda prostatic ² i într-o zon de depozit suplimentar. De fapt. Ejacularea: Înainte de apari ia ejacul rii. Aceasta este zona de stocare i de dezvoltare. spermatozoizii se dezintegreaz i sunt reabsorbi i. sperma prime te o secre ie suplimentar de la veziculele seminale.

La acest nivel are loc fecunda ia dac este prezent un ovul. De i func ia exact a lichidului . de unde î i continu drumul spre tubele Fallopio. Glanda prostatic : Glanda prostatic are o form de nuc i este întâlnit numai la b rba i. În momentul ejacul rii. Glanda prostatic ² prin care spematozoizii trec în timpul ejacul rii ² produce o cantitate mic de lichid. ce confer i ea spermatozoizilor o mobilitate mai mare. Aceast gland produce o secre ie ce se adaug lichidului spermatic. spermatozoizii i lichidul seminal sunt expulza i din ampul i epididim în uretr printr-o serie de contrac ii musculare. Este situat labaza vezicii urinare i înconjoar uretra. spermatozoizii trec prin cervix în uter. stimuleaz mobilitatea ² capacitatea de a se mi ca spontan ² a spermatozoizilor i favorizeaz supravie uirea lor în secre ia vaginal . datorit mobilit ii lor. Odat ajun i în vagin.seminal. împreun cu care formeaz lichidul seminal.

problemele asociate cu aceast gland pot afecta frecvent func ia vezicii urinare. labiile majore se continu cu pielea i p rul. Organele genitale externe ale femeii sunt clitorisul i labiile. Sexul feminin: Sitemul de reproducere al femeii are o dubl func ie: prime te spermatozoizii i produce ovulele care pot fi fertilizate. favorizând fecunda ia. formeaz vulva. dar acest aspect particular apare în mod obi nuit la b rba ii în vârst . ele devin mai sub iri i fuzioneaz cu perineul. Datorit pozi iei sale în organism. se crede c unul din rolurile sale este de a men ine mobilitatea spermatozoizilor. La extremitatea superioar . împreun . La baz . Cele situate în exterior i cu dimensiuni mai mari ² labiile majore ² sunt pliuri tegumentare care acoper i protejeaz celelalte structuri. dând na tere unui copil. care. P r ile proeminente ale vulvei sunt cele dou perechi de labii.prostatic este necunoscut . care acoper .

pân acolo încât prezint gluga epitelial format e c tre labii. de fapt. o structur similar cu penisul. echivalent cu prepu ul i o band conectoare ce se nume te fren. Acesta este variabil ca form . formând o glug protectoare pentru clitorisul sensibil. Clitorisul i glandele: Clitorisul are. În partea posterioar a labiilor minore se afl fur eta care se rupe frecvent în timpul primei na teri. acest spa iu este închis de himen. m rime i grosime.stratul de esut adipos situat deasupra osului pubian. Între labiile majore sunt situate labiile minore. muntele pubian sau veneric ² denumit frecvent muntele lui Venus. . divizându-se în pliuri ce îl înconjoar . Ele se unesc deasupra clitorisului. Înainte de debutul activit ii sexuale. un semn al virginit ii. ele protejeaz deschiderea uretrei. Reprezint . Resturile himenului întâlnite la multe femei în jurul vestibulului sunt numite caruncule mirtiforme. De asemenea. Aria dintre labiile minore este ocupat de un spa iu denumit vestibul.

Acestea sunt glandele Bartholin i ele î i elimin secre ia atunci când o femeie este excitat sexual. în mod normal. de m rimea unui bob de maz re i nu . când este stimulat esutul s u spongios. un organ cu rol în excita ia sexual . Func ionarea clitorisului în erec ie ² fie datorit mi c rii penisului în timpul actului sexual.în principal. iar glandele Bartholin intr în activitate. Primele sunt glandele Skene. se umple cu sânge i devine erectil. la orgasm. fie prin alte mijloace ² conduce. Aceste glande sunt. Este extrem de sensibil i. de obicei. Exist dou perechi de glande situate la nivelul vulvei. care se g sesc imediat inferior de clitoris i au o secre ie alcalin ce reduce aciditatea normal a vaginului. Alte p r i ale vulvei r spund de asemenea la stimularea sexual : labiile con in esut erectil i devin frecvent turgescente în timpul actului sexual. Celelalte se g sesc la baza vestibulului. astfel încât orificiul vaginal devine mai umed i permite intrarea penisului.

În cursul na terii are loc un rol relativ pasiv. Aceast condi ie (Bartholinit ) necesit tratament cu antibiotic. Vaginul: Vaginul este canalul care une te vulva de uter.i volumul i devenind sensibile. m rindu. în mod evident. ace tia sunt denumi i estrogeni. Vaginul joac rol important în timpul actului sexual i al na terii. Aceste modific ri sunt influen ate. Vaginul unei feti e este. mai mic decât cel al unei femei mature. în mare m sur . la infec ii venerice sau de alt natur . În unele cazuri. Ele sunt sensibile. vaginul sufer mai multe mofic ri. În timpul vie ii unei femei.proemin la suprafa . totu i. Mucoasa vaginal este mai sub ire în copil rie i la menopauz decât la femei de vârst fertil . de c tre hormonii secreta i de ovar. formând por iunea inferioar a canalului na terii. fiind capabil s se dilate suficient pentru a . se formeaz un abces la nivelul acestora ² abcesul Bartholin ² ceea ce poate necesita o incizie pentru eliminarea puroiului.

Pere ii canalului sunt de obicei alipi i unul de cel lalt i prezint multe pliuri. determin dureri .permite epulzia copilului. dar c ptu it cu un strat celular numit epiteliu scuamos. dar în perioada prepubertal i în anii de dup menopauz . Structura: Vaginul este un canal cu o lungime de 7 cm pân la 9 cm înconjurat de esuturi fibroase i musculare. Aceste caracteristici u ureaz distensia vaginului în timpul actului sexual i al na terii. Doar recent am început s în elegem unele din modific rile ce apar în vagin în timpul actului sexual. Acest lucru inhib cre terea bacteriilor patogene în vagin. iar rectul ² posterior de treimea superioar a peretelui vaginal. bacteriile se dezvolt i. Uretra este situat pe peretele anterior al vaginului. ocazional. În timpul perioadei fertile din via a femeii secre iile vaginale sunt u or acide. vaginul devine moderat alcalin. Anusul este separat de vagin printr-un esut fibro-muscular denumit centrul perineal. În aceste circumstan e.

Masturbarea i . sau semnul virginit ii. De obicei. Totu i. Pere ii vaginului sunt bine lubrifia i de secre iile canalului cervical i al glandelor Bartholin. Himenul nu are nici o func ie fiziologic cunoscut . himenul prezint diferite forme i m rimi i nu poate fi considerat un indicator sigur al virginit ii. este de grosime mic . a fost denumit dup zeul grec al c s toriei Hymen. ele se preling pe toat suprafa a epiteliului vaginal. În timpul actului sexual. Aceast cantitate cre te în timpul ovula iei i al excita iei sexuale. cum ar fi alergarea sau c l ria. Himenul. dar a dobândit o mare importan în aproape toate culturile. cu orificii multiple i poate fi u or lezat în timpul exerci iilor fizice. Prezen a unei anumite cantit i de secre ie este normal la toate femeile.i discomfort. ca un semn al virginit ii. o condi ie denumit vaginit atrofic .

Poate fi tratat cu ajutorul unui consilier psihosexual. Aceasta determin îngustarea vaginului i actul sexual devine dureros. se contract involuntar. În timpul orgasmului. ace ti mu chi se vor contracta. De i condi ia în care se afl himenul nu este o dovad a virginit ii. incluzând pe cei ce înconjoar vaginul. himenul este rupt în timpul contactului sexual. sunt necesare . cel mai frecvent. În contradic ie cu credin a popular . dar. Dac o femeie are o stare particular de tensiune sau anxietate în timpul actului sexual. mu chii pelvisului. un himen intact nu previne sarcina. organele genitale. Func iile vaginului: În timpul excita iei sexuale.implantarea tampoanelor poate produce ruptura himenului. de obicei. în special labiile minore i vaginul inferior. devin turgescente i cantitatea secre iilor locale cre te. Aceast stare se nume te vaginism. Spermatozoizii care vin în contact cu zona genital pot traversa orificiile himenului pân în canalul vaginal.

permitând cre terea f tului i asigurându-i . La o femeie nulipar . în cursul urm torului ciclu menstrual. cap t o form de fant . În timpul sarcinii.mai multe luni pân când femeia se poate bucura pe deplin de via a sexual . Crevixul are aproximativ 2. dup na tere. orificiul extern al colului este circular i de dimensiuni mici. acesta se dilat pentru a permite trecerea copilului i. În timpul na terii. endometrul este eliminat în cursul menstrua iei i este înlocuit treptat. Uterul: Uterul este compus din dou p r i majore ² corpul organului i cervixul sau olul ² i este capabil de schimb ri majore în timpul perioadei fertile a unei femei. cervixul poate fi sim it ca o mic gropi . De la pubertate la menopauz .5 cm în lungime i este str b tut de un canal prin care se deschide superior în uter i inferior în vagin. Cervixul are o form relativ cilindric i por iunea inferioar proemin în vagin. La palpare. uterul se destinde.

devenind capabil s ad posteac un alt ou. vasele mari care au aprovizionat placenta. pentru a permite expulzia copilului i a aplacentei. este împiedicat contrac ia fibrelor musculare. s-a raportat apari ia acestui eveniment chiar la 36 de zile dup na tere. Felul în care ac ioneaz aceste substan e ne este complet în eles. În acela i timp. uterul se contract strâns. uterul î i modific rolul i începe s se contracte. Când f tul este matur. care sunt eliberate de esutul uterin. Toate aceste modific ri în func ionarea uterului sunt orchestrate de hormonii elibera i de glanda hipofiz i de ovare i de substan e asem n toare denumite prostaglandine. el revine rapid la starea anterioar . mental i fizic. Dup na tere. când ar fi evident neconvenabil. pentru a închide.protec ia i nutri ia. Rareori. ca o femeie s aib un copil. Pozi ia: . Uterul pare s nu aib nici o func ie înainte de pubertate i dup menopauz . Dup aceea.

Extremitatea inferioar a uterului. uterul este un organ cavitar aproximativ de m rimea i forma unei pere mici. Uterul este sus inut în pelvis de mu chii plan eului pelvin i de benzile de esut conjunctiv i vase sanguine care îl ata eaz de pere ii laterali ai pelvisului. proemin în vagin. mucoasa uterin este eliminat la menstrua ie. Situat în interiorul oaselor centurii pelviene. ce transport lunar ovulul eliberat de unul din ovare. Fa a anterioar a uterului este a ezat pe vezica urinar . Astfel. În timpul sarcinii. Exist mecanisme speciale pentru prevenirea r spândirii infec iilor pe aceast cale pân în cavitatea abdominal . cervixul. Uterul prezint dou tube uterine. uterul reprezint o parte dintr-un traiect ce leag cavitatea abdominal de mediul extern. În acest mod.La o femeie adult . uterul î i m re te dimensiunile. tubele Fallopio. aproximativ . cervixul secret anticorpi protectori i aciditatea natural a vaginului inhib dezvoltarea bacteriilor patogene. astefl încât. iar cea posterioar pe rect.

o transformare în continuare. endometrul î i m re te grosimea pân în momentul eliber rii ovulului. endometrul este eliminat în timpul menstrua iei. Cre terea înceteaz dup aceea. Momentul . La aproximativ 38 de s pt mâni. numai poate fi palpat în abdomn. care controleaz . i transform rile endometrului. uterul se atrofiaz . care au rolul de a produce i elibera ovulul matur. Dac ovulul nu a fost fertilizat. tot în mod normal. deasupra pubisului. dar apare o secre ie bogat în substan e nutritive.dup 12 s pt mâni. Varia iile în dimensiune sunt controlate de secre ia hormonilor sexuali. Ovarele: Ovarele sunt componente ale sistemul de reproducere feminin. poate fi palpat la nivelul cavit ii abdominale. dac ovulul a fost fertilizat. În prima jum tate a ciclului menstrual al unei femei. Dup menopauz . atinge în mod normal marginea inferioar a coastelor i la aproximatix 2 s pt mâni dup na tere. de asemenea.

fiecare având aproximativ 3 cm în lungime i un centimetru în grosime. fiind situate fiecare lateral fa de uter. care face leg tura cu uterul. în form de migdal . Motivul acestei neregularit i poate fi dedus prin examinarea la microscop a structurii . de asemenea. componente esen iale ale sistemului hormonal sau endocrin al organismului. nu exist o conexiune direct între ovar i deschiderea tubei. Pozi ia ovarelor este men inut de ligamente puternice i elastice.când ovulul este fertilizat de c tre un spermatozoid marcheaz începutul unei noi vie i umane. La o femeie matur . Ele sunt situate în pelvis. Deasupra fiec rui ovar se deschide infundibulul tubelor Fallopio. Ovarele sunt dou structuri de culoare gri-roz. De i sunt foarte apropiate. Ele sunt. o regiune a corpului delimitat de oasele pelvine. De la prima menstrua ie pân la menopauz . ovarele elibereaz un ovul în fiecare lun . ovarele au un aspect relativ neregulat. prev zut cu franjuri.

Ovula ia: La microscop. Înveli ul ovarului este un strat de celule denumit epiteliu germinativ. produc aspectul neregulat caracteristic al suprafe ei ovarului. sau folicul. Când foliculul este complet dezvoltat i ovulul este matur. În centrul acesteia se g se te ovulul în stadiile finale de matura ie. mii de ovule imature aflate într-un înveli sferic. pot fi observate la periferia ovarului. foliculii ovarieni în matura ie apar ca ni te sfere ce con in mici aglomer ri de celule. Mecanismul exact prin care acest proces are loc este înc un mister. celulele esutului folicular permit ie irea ovulului. Mai u or de observat sunt foliculii ce con in ovule aflate în diferite stadii de matura ie. Centrul ovarului este ocupat de un esut elastic fibros ce func ioneaz ca un suport pentru stratul extern ce con ine foliculii. Din celule acestui strat delimitant se formeaz ovulele. Ovulul este .interne. Pe m sur ce ace ti foliculi se m resc i dup eliberarea ovulului.

ca glande endocrine. Sub influen a estrogenilor. la ovare. ovarele func ioneaz . Pe lâng rolul de a produce ovulele. de asemenea. de asemenea. ale tubei Fallopio. luteinizant sau LH. care ajunge. în aproximativ . Estrogenii stimuleaz i sinteza proteinelor din organism i reten ia de lichide. Func ia corpului galben este aceea de a ajuta men inerea sarcinii. Dup ce un folicul s-a maturat i rupt. mucoasa uterin se îngroa . i secre ia hormonilor estrogeni. eliberând ovulul. Func ia ovarian este sub controlul glandei hipofize. un alt hormon hipofizar. Dac ovulul nu a fost fertilizat. el produce propriul s u hormon ² progesteronul. intr în ac iune i declan eaz dezvoltatea corpului galben (corpus luteum) în foliculul gol. preg tindu-se pentru primirea oului. sau fimbrii. Ea produce mai întâi un hormon denumit foliculinostimulant (FSH).apoi preluat de c tre termina iile franjurate. prin fluxul sanguin. FSH declan eaz .

concep ia este foarte probabil . secre ia de progesteron se opre te i mucoasa uterin este eliminat prin menstrua ie lunar .dou s pt mâni. atunci corpul galben î i cotinu func ia pân la formarea placentei i menstrua ia nu mai apare. Este un proces complex. corpul galben se astrofiaz . Dac ovulul a fost fertilizat. Producerea de FSH reîncepe i ciclul se reia. 2. care protejeaz spermatozoizii împotriva acidit ii vaginale. Un b rbat produce aproximativ 400 milioane de spermatozoizi la fiecare ejaculare. spermatozoizii încep s se deplaseze de-a lungul vaginului . Ace tia sunt înconjura i de lichidul seminal. pentru succesul c ruia sunt necesare o ultitudine de condi ii. Dac actul sexual se petrece în perioada ovula iei. Odat depu i în vagin. Concep ia i reproducerea: Concep ia reprezint unirea dintre un spermatozoid i un ovul.

Dup aceea. Fertilizarea (fecunda ia): Milioanele de spermatozoizi care au ajuns în uter sunt hr ni i de mucusul alcalin al canalului cervical. dac ovula ia are loc. O parte din spermatozoizi nu ajung s fac acest traseu i ei vor fi distru i de mediul acid din vagin. fiind gata de a fuziona cu un ovul. ei c l toresc pân în tubele Fallopio. Fiecare spermatozoid transport o .i. fertilizarea are loc imediat. Fertilizarea este realizat atunci când un spermatozoid penetreaz suprafa a ovulului. Dac un ovul este prezent deja în tub . la uter. Acest traseu de aproximativ 20 cm dureaz 45 minute i doar în jur de 2000 de spermatozoizi vor supravie ui în final. Spermatozoizii pot tr i în tubele Fallopio cel mult trei zile. Mobilitatea este asigurat de mi c rile viguroase ale flagelilor. prin cervix. Acesta este un mod natural de selec ie pentru a asigura înl turarea de la fertilizarea ovulului a spermatozoizilor leza i sau bolnavi.

Pân în s pt mâna a 12-a. în . nideaz în peretele uterului matern. facilitând penetra ia unui singur spematozoid. dezvolt mici proiec ii care ajut la nidarea în mucoasa uterin . celulele continu s se divid . Oul c l tore te c tre uter în aproximativ 7 zile (ziua a 21-a a unui cuclu de 28 de zile). În acest timp. denumit trofoblast. O dat cu nida ia. placenta devine un organ separat. Odat ovulul fecundat. unde poate fi hr nit i astfel debutând o sarcin . restul spermatozoizilor mor. pân când se produce un ou cu 64 de celule. care ajut la lichefierea înveli ului extern al ovulului. începe s se divid în dou celule. apoi. formând un singur nucleu. s-a produs procesul de concep ie complet. Placenta: Placenta se formeaz atunci când o parte specializat a oului. Timp de 72 de ore. care. Ovulul i spermatozoidul (care i-a pierdut flagelul) fuzioneaz .enzim (o substan responsabil pentru catalizarea proceselor chimice ce sus in via a).

de care f tul este ata at prin cordonul ombilical. spongioas i de form discoidal . Placenta ac ioneaz . Dou straturi de celule men in separat circula ia sângelui fetal de a celui matern din interiorul placentei. d unând f tului. traversa placenta. traversa placenta. nutrimentele i hormonii ² de la mam la f t. ca o barier ce protejeaz f tul de substan ele poten ial nocive. totu i. Dioxidul de carbon. În sfâr it. care împiedic noi ovula ii sau . de asemenea.momentul na terii. Aceast func ie vitalã de schimb este îndeplinit de placent . placenta produce o serie de hormoni. Unii anticorpi materni pot. cânt re te aproximatix 500 g i este de culoare ro ie închis. de i multe medicamente pot. dar multe substan e pot trece de la mam la f t. de asemenea. oxigenul . produ ii de degradare i hormonii trec de la f t la mam . Toat hrana i oxigenul de care f tul are nevoie sunt primite de la mam i este capabil s elimine orice produ i de degradare înapoi în corpul matern.

apari ia de noi cicluri în timpul sarcinii. Timp de . Al i hormoni stimuleaz m rirea dimensiunilor uterului i. probabil. în cea de-a doua s pt mân a primului trimestru. de aceea. inhib contrac iile înainte de începerea travaliului. Ei stimuleaz . concep ia are loc probabil între a 10-a i a 14-a zi a ciclului menstrual. sarcina este reprezentat de o celul fertilizat sau ou. de asemenea. În acest stadiu. Înainte de aceast dat . sarcina începe. Dezvoltarea f tului: ÅF tµ este numele atribuit copilului nen scut din momentul în care poate fi recunoscut ca o fiin uman în dezvoltare (de la aproximativ dou luni de la fertilizarea ovulului). când ovula ia este cea mai probabil i fertilitatea femeii este maxim . abdomen i fese. de fapt. ca o viitoare surs de enegie. ovulul fecundat este denumit embrion. de fapt. dezvoltarea sânilor în vederea hr nirii nou-n scutului i depozitarea gr similor pe coapse. dar. Sarcina este divizat în trimestre.

. formând un mic grup de celule numit morul . oul se deplaseaz de-alungul tubei Fallopio.aproximativ trei zile dup fertilizare. divizându-se i redivizându-se.