P. 1
Anatomia Omului

Anatomia Omului

|Views: 1,143|Likes:
Published by Allle 26

More info:

Published by: Allle 26 on Oct 05, 2010
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

04/14/2013

pdf

text

original

Sections

  • I. STRUCTURA ORGANISMULUI
  • II. SISTEMUL OSOS I TEGUMENTUL
  • III. SISTEMUL MUSCULAR
  • IV. SISTEMUL NERVOS
  • V. SISTEMUL RESPIRATOR
  • VII. SISTEMUL CARDIOVASCULAR
  • VIII. SISTEMUL VASCULAR LIMFATIC
  • IX. SISTEMUL DIGESTIV
  • X. SISTEMELE EXCRETOARE
  • XI. SISTEMUL DE REPRODUCERE

ANATOMIA OMULUI

I. STRUCTURA ORGANISMULUI
Anatomia omului este studiat în general prin observarea multiplelor i variatelor organe ale corpului. Multe dintre acestea pot fi grupate laolalt în diferite sisteme, pe baza modului în care unele organe i structurile asociate lor ac ioneaz împreun pentru a îndeplini func iile specifice ale organismului. În final, toate sistemele ² i celulele minuscule care sunt componentele de baz ale tuturor organelor i esuturilor ² sunt implicate în men inerea s n t ii i a unei st ri de echilibru intern ale organismului în prezen a unor factori constant variabili.

1. Organele:
Prin structur se în elege modul în care anumite elemente sunt puse laolalt

pentru a forma organe. În cazul corpului uman, se poate vorbi despre aceast structur enorm de complicat având în vedere elementele ei de baz i considerând modul în care se potrivesc împreun . Aceasta este, în esen , obiectul de studiu ² descrierea formei i a planului de organizare a corpului. Deoarece structura unui organ este în corela ie cu func ia sa, anatomia i fiziologia sunt strâns legate . Un organ reprezint un element distinct, compus din diferite esuturi cu o structur i func ie specifice. De aceea reprezint un element convenabil pe care se poate baza studiul corpului uman. Înaintea unei abord ri în detaliu este necesar o privire asupra organelor importante ale organismului care sunt con inute în trei mari cavit i: craniul, toracele i abdomenul. a.Cavitatea cranian : Craniul este constituit din dou p r i: cavitatea cranian , care ad poste te

creierul; i fa a care reprezint un cadru de sus inere pentru ochi, nas i gur . Creierul umple complet cutia cranian . Cre terea lui este cea care determin forma craniului. Ini ial, oasele craniului sunt unite prin cartilaje, care permit mi c rile oaselor. Cartilajul este înlocuit treptat de c tre os în primele 18-24 luni de via , dup care craniul devine rigid. Creierul are aspectul unei mase moi de consisten gelatinoas , care poate fi u or strivit . Este învelit într-o membran tisular rezistent , denumit duramater, i aceasta, împreun cu oasele craniului, protejeaz creierul. Totu i, dac creierul este lezat i, prin urmare, este edema iat, esutul s u poate fi în continuare distrus prin strivire la contactul cu înveli ul osos exterior. Cavit ile mai mici din craniu includ fosele nazale i mult mai micile sinusuri sau cavit i aeriene care comunic cu aceasta. Mandibula este considerat , de obicei, ca un accesoriu al craniului.

La baza craniului exist mai multe orificii care permit trecerea arterelor, nervilor i venelor. Cel mai mare dintre ele, denumit foramen magnum (gaura occipital ), este orificiul de intrare al m duvei spin rii.

b.Cavitatea toracic : Toracele sau pieptul este o cu c osoas care con ine dou din cele mai importante organe ale corpului: pl mânii i inima. Func ia de baz a acestora este de a transfera oxigenul din aer la esuturi, unde este esen ial pentru procesele vitale. Cu ca toracic este localizat imediat sub piele. Include în totalitate pl mânii i inima, inclusiv suprafe ele lor inferioare, i are form de clopot. Este articulat de coloana toracic i este închis de diafragm, mu chiul ce separ toracele de abdomen. Între coaste exist al i mu chi denumi i intercostali. În consecin , peretele toracic

Inima se g se te între cei doi pl mâni în interiorul propriei membrane seroase. Membrane asem n toare acoper pl mânii i inima. Tot interiorul cavit ii este acoperit de o membran denumit pleur . iar dioxidul de carbon ² produs rezidual de catabolism ² trece în sens opus. d na tere st rii cunoscute drept pleurezie. Când pleura se inflameaz . unde oxigenul este extras din aer i difuzat în sânge. prin mi c ri de expansiune i relaxare. Din bronhiile principale ale fiec rui pl mân se desprind conductele aeriene mai mici sub form arborescent . Pl mânul stâng i drept ocup majoritatea toracelui i sunt conecta i la trahee prin bronhiile principale. este capabil s absoarb i s elimine aerul din pl mâni prin traheea care porne te din torace spre gât. care conduc aerul la alveolele pulmonare.constituie o pung muscular în form de clopot ² având drept suport coastele ² care. Inima prime te sânge din organism prin . numite bronhii.

care transport hrana de la cavitatea bucal pân în stomac. toracele con ine esofagul. o gland denumit timus. care este situat imediat dup diafragm. partea anterioar a abdomenului este un perete muscular gros. În afar de inim i pl mâni. Exist .Cavitatea abdominal : Abdomenul este cea mai mare cavitate a corpului. În abdomen exist un mare num r de organe.intermediul cavit ilor drepte (atriul drept i ventriculul drept) i îl pompeaz în pl mâni. c. Sângele înc rcat cu oxigen se întoarce la atriul stâng i ventriculul stâng. de asemenea. frecvent . întinzându-se de la diafragm pân la bazin. situat în por iunea superioar a toracelui. anterior traheei. Delimitat posterior de coloana vertebral . de unde este expulzat în principala arter a corpului ² aorta. în p r ile superioare de coaste. Timusul joac un rol important în reglarea mecanismelor de ap rare.

aproape toate organele sexulae se g sesc . care face parte din sistemul vascular limfatic. cum ar fi ficatul i pancreasul i. O re ea imens de vase sanguine deserve te toate organele i nervii abdominali. care se afl în partea inferioar a abdomenului i în care urina este acumulat înainte de evacuare. în plus. începând cu stomacul a ezat sub diafragm i sfâr ind cu rectul. fiecare legat de vezic printr-un conduct denumit ureter. splina. La femei. Aproape tot tractul alimentar este situat în interiorul abdomenului. În spatele canalului alimentar se g sesc rinichii. În sus inerea func iilor tractului alimentar intervin glande abdominale importante.denumite viscere. Strâns legat de aparatul urinar este aparatul de reproducere. Tractul alimentar reprezint sistemul de prelucrare i excre ie a alimentelor ² descompune alimentele în substan e care pot fi absorbite în sânge pentru a fi transportate în alte p r i ale corpului i elimin reziduurile nedigerabile. care se gole te prin anus.

stomacul i intestinele sunt acoperite de peritoneu. i cavitatea abdominal . înainte de na tere. de care organele sunt ata ate prin mezenter. în pozi ia lor definitiv . Astfel. abdomenul este prev zut cu o membran denumit peritoneu. la fel ca splina. În timp ce peritoneul acoper organe cum ar fi stomacul. Peritoneul acoper toate organele con inute în interiorul abdomenului. în afara organismului. iar la b rba i o parte din organele sexuale coboar . Poate p rea imposibil ca atât de multe organe vitale s încap într-un spa iu atât de mic. Penrtru fixarea organelor. dar cei 10 m (33 picioare) de intestin sunt plia i i astfel pot avea loc în interiorul abdomenului. ficatul. Peritoneul are func ia de a permite mi c ri relativ libere ale variatelor structuri din abdomen.în interiorul organismului. vezica urinar . pancreasul. în acela i timp. Partea de peritoneu cae acoper organele se nume te peritoneu visceral. uterul i apendicele. iar cea de-a doua este . el c ptu e te.

Dup cum sugereaz i numele. Membranele mucoase se g sesc. Mucoasele seroase înconjoar organele din torace i abdomen. 2. la marginea structurilor cavitare. meningele. membranele mucoase con in celule specializate pentru a secreta lichidul fluid . Membranele sinoviale acoper suprafe ele articulare i tendoanele. Exist cinci tipuri principale de membrane.denumit peritoneu parietal. Membranele: Membranele sunt straturi simple de esut care acoper sau separ celulele. Peritoneul parietal are o inerva ie senzitiv bogat . astfel încât orice leziune sau inflama ie ce apare la nivelul acestuia este resim it ca o durere localizat acut . Peritoneul visceral nu este atât de sensibil i durerea apare dac intestinul este trac ionat sau destins. cum ar fi tractul alimentar. O categorie special . în principal. protejeaz creierul i m duva spin rii.

formând vilozit ile pentru a cre te suprafa a de digestie. Din ele iau na tere cilii care se mi c în Åvaluri concomitenteµ pentru a împinge corpii str ini nocivi. în timpul menstrua iei. care este eliminat în fiecare lun . înapoi spre laringe pentru a fi expectora i în afara organismului. cum ar fi praful. Membranele care delimiteaz intestinele se pliaz în deget de m nu . Membranele sinoviale se g sesc la nivelul articula iilor mobile i au forma unor pungi con inând fluidul lubrifiant denumut lichid sinovial. în special cele din tractul respirator. de asemenea. benzile de . Tendoanele. Exist . con in i celule cu func ii adi ionale. membrane mucoase în sistemul de reproducere sau sexual.denumit mucus. Unele membrane mucoase. Printre func iile acestuia se num r lupta împotriva infec iilor (con ine anticorpi) i men inerea laringelui. amigdalelor i a întregului tract alimentar umede i elastice. în special endometrul sau membrana uterin .

acesta este eliminat împreun cu placenta. F tul în dezvoltare este înconjurat în uter de o membran special .esut fibros care leag mu chii de oase sunt înconjurate de o teac sinoval . Dup na tere. În abdomen. asigurând protec ia împotriva îmboln virii i reducând în mare m sur frecarea de organele învecinate. denumit sacul amniotic. în scop protector i lubrifiant. În cavitatea toracic exist dou membrane seroase denumite pleure. creând astfel un sistem ideal pentru absorb ia ocurilor. toate organele sunt acoperite de o membran seroas cunoscut sub numele de peritoneu. Membranele seroase sunt înveli uri pentru organele din torace i abdomen. membranele au o func ie special temporar . Acesta con ine un lichid în care f tul pur i simplu plute te. La începutul fiec rei noi vie i . .

II. la reglarea temperaturii corpului. dar articula iile i ligamentele lor sunt cele care fac din schelet un ansamblu extrem de bine coordonat. deoarece are un rol specific. SISTEMUL OSOS TEGUMENTUL I Structura de sus inere a corpului uman este un miracol de construc ie complex . proiectat pentru a asigura maximum de for i mobilitate. de fapt. În acele p r i ale scheletului în care este necesar mai mult flexibilitate intr în func ie cartilajele. de asemenea. un organ ² cu cea mai mare suprafa ² care nu numai c protejeaz organele interne fa de leziuni. pielea (tegumentul) este. 1. Oasele reprezint un . dar ajut . Fiecare os are o form particular . Înveli ul extern al corpului. Oasele i cartilajele: Scheletul unui adult este foemat din aproximativ 206 oase.

Ca oricare alte componente ale organismului. prin calcificare.srat exterior dur i gros i un interior moale. În plus. Oasele sunt la fel de puternice i rezistente ca betonul i pot suporta mari greut i f r a fi îndoite. oasele sunt formate din celule. un material la fel de rezistent ca betonul. Acest tip de celule produce ceea ce este denumit din punct de vedere tehnic un cadru de esut fibros. Fiind legate între ele prin artticula ii i mi cate de c tre mu chii ata a i la ambele extremit i. furnizând soliditate cadrului de esut fibros. scheletul reprezint cadrul care sus ine celelalte p r i ale corpului. m duva. Rezultatul final este o . asigurând în acela i timp un grad ridicat de mobilitate. rupte sau strivite. ele formeaz spa ii (cavit i) care servesc la protejarea organelor moi. o substan fundamental relativ moale i pliabil . În interiorul acestui cadru exist o re ea de substan mai dur care d .

Într-un stadiu ulterior. Cre terea osoas : Când oasele încep s creasc . unele din acestea fuzioneaz pentru a forma segmente mai mari. Formarea canalului medular reduce foarte pu in rezisten a osului. scheletul nou-n scutului este alc tuit din aproximativ 350 de oase. a. ele dezvolt canalul medular. un nou-n scut are mai multe oase în corpul lui decât un adult.structur extrem de rezistent cu o flexibilitate remarcabil . reducându-i îns . foarte mult greutatea. Dac craniul acestuia ar fi la . de-a lungul anilor. Canalul medular con ine m duva osoas în care are loc producerea celulelor sanguine. în acela i timp. De i pare surprinz tor. acestea sunt complet solide. în cursul na terii acesta este supus unei presiuni într-un canal îngust. La na tere. Craniul unui nou-n scut este un bun exemplu în acest sens. Aceasta reprezint o lege natural a ingineriei structurale din care natura î i ia toate avantajele în ceea ce prive te formarea oaselor.

Oasele luingi ale membrelor au câte o suprafa de cre tere la fiecare extremitate i acestea reprezint locul de unde porne te cre terea. ci i din cartilaje care sunt mult mai flexibile. Suprafe ele de cre tere se osific la toate oasele într-o . în principal. picioarelor i a coloanei vertebrale. Scheletul unui copil este format nu numai din oase. Suprafa a de cre tere este format .fel de inflexibil ca a unui adult. Odat ce suprafa a de cre tere s-a transformat în esut osos. Procesul de cre tere are loc printr-o m rire a lungimii oaselor bra elor. aceste fontanele se închid treptat. care continu i la vârsta adult . pur u simplu ar fi imposibil pentru copil s treac prin canalul pelvin. Pe m sura cre terii organismului se înt resc treptat înspre o consisten osoas ² un proces numit osificare. cre terea în lungime a oaselor se opre te. din cartilaj mai mult decât din os i din acest motiv zona cartilajului de cre tere nu este aparent pe radiografie. Dup na tere.

dar în caela i timp flexibil . Maturitatea complet a scheletului nu se atinge pân la 20 de ani. care formeaz scheletul membrelor. Modelarea oaselor are loc în special în timpul cre terii i persist toat via a. . O caracteristic important i remarcabil a oaselor este capacitatea lor de a cre te spre o form adecvat func iei. La adul i se g se te mai ales în articula ii. a scheletului corpului. Ele sunt mai largi la cele dou extremit i decât la mijloc. Acest lucru este important în special pentru oasele lungi. ceea ce face posibil un contact mai bun la nivelul suprafe elor articulare unde acesta este necesar în cel mai înalt grad. Cartilajele: Cartilajele sau zgârciul constituie o component moale. rezistent .ordine precis . Propor iile scheletului uman se schimb semnificativ pe m sur ce acesta se dezvolt . b. acoperind extremit ile osoase i în alte puncte strategice ale scheletului.

Acest tip de esut formeaz scheletul embrionului i are o mare capacitate de cre tere care permite noun scutului s ajung de la dimensiuni de . Consisten a acestor fibre variaz în diferite tipuri de esut cartilaginos. sau matrice.unde netezimea i flexibilitatea sunt necesare în cel mai înalt grad. dar toate se aseam n prin faptul c nu con in vase sanguine. Toate cartilajele sunt compuse dintr-o structur de baz . i din fibre constituite din proteine denumite colagen i elastin . cartilaj fibros i cartilaj elastic. Toate fibrele pe care le con ine sunt formate din colagen. Cartilajul hialin este un esut traslucid de culoare albastr -alb i. con ine cea mai mic cantitate de celule i de fibre. dintre cele trei tipuri histologice. În func ie de caracteristicile fizice. Aceasta variaz în raport cu func iile specifice pe care le îndepline te. esutul cartilaginos se împarte în cartilaj hialin. Structura cartilajului nu este aceea i în tot scheletul. în care sunt incluse celulele.

dar i în mecanismul vorbirii. de asemenea. de asemenea. participând la formarea cavit ii nazale posterioare (cornete) i.aproximativ 45cm (18 inci) pân la dimensiunea adultului de 1. La extremitatea coastelor. benzi de cartilaj hialin fac leg tura între coaste i osul stern. cartilajele hialine sunt implicate nu numai în sus inere. ele controleaz cantitatea de aer ce trece prin laringe i. Dup ce cre terea s-a oprit. Cartilajul hialin este. timbrul sunetului emis. Pe m sura mi c rii. având un rol în facilitatea expansiunii i contrac iei toracelui în timpul respira iei. în inelele rigide.80 m (6 picioare).cartilajul hialin r mâne înt-un strat foarte sub ire de 1-2 mm (1/32 inci) pe suprafa a extremit ilor osoase la nivelul articula iilor. La nivelul laringelui. abundent în tractul respirator. . dar flexibile ce înconjoar traheea i bronhiile care conduc la pl mâni. în consecin .

î i datoreaz denumirea prezen ei fibrelor de elstin . la nivelul centurii pelviene. cel elastic. acest cartilaj are o importan particular . este format din mai multe fascicule de colagen care îi confer atât elasticitate cât i rezisten la compresii. deoarece devine mai lax sub influen a hormonilor secreta i în timpul sarcinii. el une te oasele bazinului în articula ia numit simfiza pubian . Cartilajul fibros are un rol de conectare între oase i ligamente.Cartilajul fibros. dar flexibil i intr în . ca i a celor de colagen în structura sa. Discurile intervertebrale protejeaz coloana împotriva traumelor i fac posibil pozi ia ostostatic . în spe între vertebre. În coloana vertebral . Ambele însu iri sunt necesare la locul în care este prezent. El este compact. La femei. al doilea tip. pentru a permite trecerea capului f tului. cel de-al treilea tip de cartilaj. vertebrele sunt separate între ele printr-un disc fibrocartilaginos. Cartilajul elastic.

La fel mucoasa olfactiv este ad postit profund în cavitatea nazal . Craniul protejeaz creierul i. în maxilarul superior. de asemenea. Cartilajul elastic formeaz pavilionul urechii. 14 formeaz structura masivului facial. Structura scheletului: Fiecare segment al scheletului îndepline te o func ie particular . Cavit ile orbitale care se g sesc sub frunte ad postesc mecanismele complexe i delicate ale ochiului. care acoper intrarea în c ile respiratorii în timpul degluti iei (înghi irii). Din cele 29 de oase ale craniului. c. . ochii i urechile. Împreun cu cartialjul hialin. ca i pere ii conductului auditiv extern i ai tubelor Eustachio. O privire asupra craniului arat cum structurile vulnerabile ale fe ei sunt protejate de aceste oase. care leag fiecare ureche cu faringele posterior.constitu ia epiglotei. cartilajul elastic particip la structura laringelui i a corzilor vocale.

pentru a preveni deplasarea oaselor faciale fie posterior. Când vedem oasele faciale acoperite cu mu chi. Acest lucru ne face capabili s ne aplec m înainte i s ne atingem degetele de la picioare. fie în sus. Fiind mobil . de asemenea. deoarece este o tij format din segmente mici. intr în contact cu maxilarul. foarte flexibil .Un element frapant al craniului este dimensiunea mandibulei sau mailarul inferior. prin intermediul din ilor. este. Este deosebit de solid . de asemenea. mandibula reprezint un instrument ideal de strivire a hranei atunci când. sub craniu. m duva spin rii. Coloana vertebral este format dintrun lan de oase mici denumite vretebre i formeaz axul central al scheletului. dar. Vertebrele protejeaz . Un alt exemplu de structur adaptat este acela c zona facial este mai solid în jurul ochilor i al nasului. este greu de observat cât de eficiente sunt forma i dispunerea lor. nervi i piele. în loc s fie un os unic. dar i s ne men inem pozi ia ortostatic . dispus în .

se ata eaz de stern prin esut cartilaginos. Cutia toracic etse delimitat lateral de coaste. La unele animale. Cele dou coaste inferioare (11 i 12) sunt articulate doar de coloana vertebral i nu se articuleaz cu sternul. posterior de coloana vertebral i anterior de c tre stern. este mult mai lung i formeaz coada. prin care trec c tre bra o serie de pachete vasculo-nervoase. Acestea sunt cunoscute sub denumirea de coaste flotante i au o slab implica ie în respira ie.canalul vertebral. Anterior. Prima i a doua pereche de coaste sunt strâns legate de clavicul i formeaz baza gâtului. Extremitatea inferioar a coloanei vertebrale este denumit coccis. care le permit mi carea în timpul respira iei. Structural. cutia toracic este astfel alc tuit încât asigur o protec ie a inimii i a pl mânilor care se g sesc în interiorul . Coastele sunt fixate de coloana vertebral printr-un tip special de articula ii. cum ar fi câinii i pisicile.

Mâna este format dintr-un mare num r de oase mici. Acest lucru ne d posibilitatea s apuc m obiectele i s realiz m mi c ri de fine e. complexe. sacrul se articuleaz cu un os masiv. Partea posterioar a pelvisului este delimitat de osul sacru. osul iliac. în care fiecare din componentele mâinii se mi c într-un mod diferit. De fiecare parte.ei. d. a c rui creast poate fi . deoarece lezarea acestor organe ar putea fi fatal . Leg tura dintre membrele inferioare i coloana vertebral se face prin pelvis. dar perfect coordonat. care este format din scapul (omoplat) i clavicul . Membrele i pelvisul: Bra ele sunt unite cu axul central al corpului reprezentat de coloana vertebral prin centura scapular . Osul bra ului este denumit humerus i se articuleaz la nivelul cotului cu cele dou oase ale antebra ului: radius i ulna. care este alc tuit dintr-un grup de oase extrem de rezistente.

Aceast parte a pelvisului este pubisul. merg de la partea superioar la creasta iliac . discul interpubic. . men inând stabilitatea pelvisului. tibia i fibula.sim it cu u urin la suprafa a corpului. La nivelul acesteia se g se te un disc cartilaginos. În plus. de asemenea. cele dou oase pubiene se articuleaz . formând simfiza pubian . oasele bazinului se curbeaz în plan anterior. la fel ca mâna. Articula ia sacro-iliac este înt rit cu fibre i ligamente încruci ate. Mai jos de aceast cavitate. suprafe ele osoase sunt complementare. Aproape la dou treimi inferior de creasta iliac se g se te cavitatea acetabular . completat de o ans osoas denumit ischion. descris mai sus. Piciorul. perfect adaptat pentru articularea cu capul femurului sau osul coapsei. Mai multe ligamente consolideaz articula ia i. permi ând un surplus de stabilitate organismului. Anterior. La nivelul gambei exist dou oase. cel mai lung os din corp.

2. el permite un grad deosebit de mi care în absen a unei membrane sinoviale. Aceste articula ii ne permit o gam variat de mi c ri i fac din schelet un sistem foarte mobil.prezint Aceast men ine alerga p un schelet alc tuit din oase mici. Pe lâng aceste dou tipuri. Articula ii i ligamente: Oasele scheletului sunt unite prin articula ii. unele articula ii ale corpului se formeaz între os i cartilaj. unele oase trebuie s fie capabile de mobilitate unul în raport cu cel lalt. alc tuire ne face capabili de a pozi ia ortostatic i de a merge i strându-ne echilibrul. Articula iile sunt împ r ite în dou categorii principale ² mobile sau sinoviale i fixe sau fibroase. Deoarece cartilajul este foarte flexibil. Mobilitatea articula iilor fibroase este limitat de prezen a esutului fibros. în acela i timp. Articula iile sinoviale permit o gam larg de mi c ri i sunt delimitate de un înveli numit sinovial. De i este necesar o articulare solid . .

împ r ite în func ie de amplitudinea mi c rii pe care o pot efectua.Articula iile dintre coaste i stern sunt exemple de articula ii cartilaginoase. Exemple de articula ii semimobile se g sesc la nivelul coloanei vertebrale. articula iile semimobile permit mi c ri laterale în toate direc iile. f când posibile mi c ri cum ar fi r sucirea unei chei sau a unei urubelni e. iar cea a cotului asigur rota ia antebra ului. a. oasele pumnului i oasele tarsiene. cum ar fi cele al oldului i . deoarece suprafe ele articulare sunt aplatizate sau u or curbate. Articula iile sinoviale pot fi. Articula iile cotului i ale genunchiului permit mi c ri de flexie i de extensie. Articula iile care sunt mobile în toate direc iile. Articula ia pivotant a gâtului permite mi c rile de rota ie ale capului. la rândul lor. Articula iile pivotante de la baza craniului i cea a cotului între humerus i ulna sunt tipuri speciale de articula ii în balama care se mi c în jurul unui pivot.

Articula iile degetelor sunt articula ii tipice în balama. Aceasta men ine pozi ia articula iei. esen ial pentru a preveni uzura i distrugerea articula iei. are doar grosimea unei singure cellule care formeaz lichidul sinovial. o membran sinovial s n toas este. . Întreaga articula ie este împrejmuit de un esut fibros rezistent. prevenind orice mi care anormal . Extremit ile osoase sunt acoperite cu un material denumit cartilaj articular. se g se te sinoviala. dar nedep ind cartilajul articular. În interiorul articula iei. Totu i. f r afectarea pe termen scurt a articula iei. Ea n u este absolut necesar pentru func ionarea normal a articula iei i în anumite condi ii în care membrane sinovial este afectat . poate fi îndep rtat . Acesta este un strat de esut care. probabil. ce permite mi carea i reducerea frec rii. uneori. sunt denumite articula ii cu suprafe e sferice. denumit capsul articular .um rului. cum ar fi artrita reumatoid .

Suprafe ele articulare sunt lubrifiate cu lichid sinovial pentru a asigura mobilitatea articula iei. Articula ia genunchiului este o articula ie în balama cu o structur aparte. care fac parte din articula ie i au un rol de protec ie împotriva ocurilor severe. astfel încât mai târziu. Extremitatea inferioar a femurului este rotunjit pentru a permite o articulare optim cu extremitatea superioar a tibiei.b. F r acestea. poate ap rea artrita. Suprafe ele oaselor sunt acoperite cu cartilaj. Acestea reprezint por iunile care sufer leziuni în cursul activit ii sportive i pot fi îndep rtate prin interven ie chirurgical . de asemenea. în cursul vie ii. . dar uzura articular cre te. Exist . Pentru a permite stabilitatea articula iei i flexibilitatea mi c rilor în spa iul articular se g sesc dou foi e cartilaginoase. articula ia genunchiului poate fi înc func ional . s cule i cu lichid numi i burse sinoviale.

Genunchiul este important în mod special la locomo ie. Mi c rile articula iei genunchiului sunt determinate de mu chii coapsei. trecând peste articula ia genunchiului.For a i stabilitatea sunt asigurate de benzi fibroase denumite ligamente. Dup aceea. permi ând mi carea înainte a gambei f r a atinge p mântul ² astfel piciorul ar avea o mi care exterioar datorit trac ion rii pelvisului. Mu chii anteriori determin extensia articula iei (îl trag înainte) i cei posteriori fac flexia (îl trag înapoi). men inându-i pozi ia. Cu fiecare pas. aceste ligamente sunt dispuse pe ambele p r i i în interiorul articula iei. el se îndoaie. care se prind pe tibie. Inser ia acestor mu chi se afl pe oasele bazinului i pe femur. F r a împiedica mi carea genunchiului. ace ti mu chi se unesc într-un tendon fibros. are loc extensia genunchiului i piciorul este adus pe p mânt prin mi c ri ale articula iei oldului. La extremitatea inferioar . .

Ligamentele se g sesc. craniului i unele din articula iile gleznei i pelvisului. Articula iile fibroase le includ pe cele ale coloanei vertebrale. în acela i timp men inându.c. d. fiind destul de flexibile pentru a permite un anumit grad de mobilitate. F r ligamente.i rolul de sus inere al acesteia. Articula iile coloanei vertebrale reprezint o excep ie. Aceste articula ii nu au sinovial . Ligamentele: Oasele unei articula ii sunt ac ionate de c tre mu chi. Ligamentele. oasele ar putea fi foarte u or dislocate. conecteaz oasele articulare i le men in pozi ia prin limitarea mi c rilor. care au o elasticitate redus . la nivelul abdomenului. care nu permite decât mi c ri limitate sau nici un tip de mi care. unde au rolul de a men ine pozi ia unor organe cum ar fi ficatul sau uterul. Ace tia se leag de articula ii prin tendoane lipsite de elasticitate. în acela i timp permi ând . de asemenea. sacrului. oasele sunt unite printr-un esut fibros dens.

acest esut este a ezat ordonat în fascicule fibroase. care au rolul de a preveni mi carea lateral a articula iilor. În majoritatea ligamentelor. În ligamentele cu form cilindric . i la nivelul sânilor exist ligamente constituite din fibre fine care sus in greutatea acestora. fibrele sunt dispuse longitudinal i rezist la întindere. în principal. Periostul are o vasculariza ie i o inerva ie care îi permit s hr neasc osul. esutul cartilaginos al ligamentelor este format. e. cât i s furnizeze suprafa a de fixare pentru . digestiei i sarcinii. Structur : Ligamentele sunt o form de esut conjunctiv.un grad de mobilitate necesar pentru modific rile care apar în cursul alimenta iei. Alte ligamente. din colagen i din elastin . Ligamentele se ata eaz de oase. sunt dispuse sub forma unei re ele încruci ate de fibre. Ele se unesc cu fibrele care penetreaz înveli ul extern al osului (periostul).

în acela i timp. anterioare i posterioare. forma oaselor nu opune rezisten la mi carea articular . legându-l de uln i permi ând. Func ie: Varietatea mi c rilor corpului este dependent de forma i aspectul suprafe elor osoase articulare i a ligamentelor. La acest nivel. ligamentele au doar rolul de a preveni frecarea i un ligament special (ligamentul anular). Ligamentele i periostul se afl într-o interac iune atât de perfect încât periostul este frecvent afectat în urma unei leziuni a ligamentului. oasele reprezint cel mai important factor. ulna formeaz suprafa a inferioar a articula iei i are o form de cârlig care permite doar mi c ri simple. f. Astfel. La articula ia genunchiului. de i genunchiul este o articula ie balama.ligamente i mu chi. înconjoar capul radiusului (osul extern al antebra ului). mi c rile sunt . mi carea de rota ie. titu i. La articula ia cotului. În unele artucula ii.

permi ând mi c rile oaselor. care previn deplasarea posterioar a articula iei i stabilizeaz articula ia în ortostatism. sau tegumentul. fiind o structura static i pasiv . rezistent la umiditate i c ldur i care ne protejeaz . 3.controlate printr-un tip special de ligamente (ligamente încruci ate). Exist ligamente inserate între dou por iuni ale aceluia i os. Ele pot fi întinse de c tre mi c rile articula iilor i devin din ce în ce mai tensionate. Este un organ activ i elastic. nefiind afectate de mi c ri. prevenind mi c ri cu amplitudini excesive. Ligamentele nu sunt capabile de contrac ie. unii prin contrac ie i al ii prin relaxare. este mai mult decât un înveli al corpurilor noastre. Ele protejeaz sau men in pozi ia unor structuri importante. Pielea: Pielea. vasele sanguine i nervii. Mu chii ac ioneaz grupat la nivelul articula iilor. pân ce mi carea nu mai este posibil . Ligamentele func ioneaz în concordan cu ace ti mu chi.

astfel men inându-se o temperatur intern constant . Este destul de rezistent pentru a avea o ac iune protectoare împotriva agresiunilor i. destul de supl pentru a permite mi c rile. Papilele dermice p trund în epiderm i aspectul v lurit al jonc iunii dintre cele . Timpul în care o celul din stratul profund ajunge la suprafa este de trei-patru s pt mâni. Ea conserv c ldura sau r ce te corpul în func ie de necesit i. totu i. Partea extern ² epidermul ² este format din mai multe straturi celulare.de radia iile d un toare din lumina solar . Structura pielii: Pielea este constituit din dou componente principale. cel intern profund fiind numit strat generator. celulele se divid constant i se deplaseaz c tre suprafa . unde se aplatizeaz i sunt transformate într-un material numit cheratin i sunt eliminate în final prin descuamare. Acest strat protectiv extern este ferm ata at de un strat subiacent denumit derm. a. În acest strat.

Culoarea pielii: Culoarea pielii se datoreaz pigmentului negru denumit melanin .dou straturi ale pielii d na tere crestelor papilare. Fiecare gland sudoripar este format dintr-un conduct contorsionat de celule epiteliale care se deschid în ductul sudoripar. Secre ia glandelor sudoripare este controlat de sistemul nervos i este stimulat de emo ii. dar vasele sanguine r mân în derm. vasele sanguine i nervii. sebacee i apocrine. P rul i ductele glandulare trec prin epiderm pân la suprafa . Melanina se g se te. în p r i iris. care sunt mai proeminente la vârful degetelor i determin apari ia amprentelor digitale. b. de asemenea. Nervii penetreaz epidermul. Ea este format în celulele denumite . Dermul este format din fibre de colagen i elastin . deschizîndu-se la suprafa a pielii. În interiorul dermului se afl glandele sudoripare. stres sau de necesit i calorice. foliculii pilo i.

tirozina. R spunsul este variabil de la individ la . Odat format. La rasa neagr . Indiferent de tipul rasial. acela i num r de melanocite este întâlnit în pielea fiec rei fiin e umane. Procesele chimice complexe ale organismului ce convertesc aminoacidul.stimuleaz producerea de melanin printr-un proces fiziologic de bronzare. Cantitatea de melanin produs de aceste celule prezint mari varia ii. în melanin au loc la periferia melanocitului. cu cât pielea are o culoare mai închis . fie prin radia ia solar . melanocitele sunt mai mari i produc mai mult pigment. Expunerea la lumina ultraviolet . situate în stratul bazal al tegumentului. Func ia melaninei este de a proteja pielea fa de radia ia solar .melanocite. Are loc formarea melaniei. celulele se m resc i culoarea pielii devine mai închis . pigmentul se deplaseaz spre centrul celulei pentru a acoperi i proteja astfel nucleul celular. cu atât sunt mai pu in probabile arsurile datorate radia iei solare. fie prin surse artificiale.

III. Åalba triµ la frig. de la o clipire a unei pleoape pân la un salt în aer. dar toate persoanele. Åro ii sau pletoriciµ la mânie datorit cre terii fluxului sanguin i cianotici. când mare parte din oxigenul din sânge este transportat spre esuturi pe m sur ce fluxul sanguin scade. Al i factori care contribuie la colora ia pielii sunt sângele din vasele sanguine tegumentare i colora ia galben natural a esutului. în afar de albino i. Astfel devenim Åpaliziµ în condi ii de fric . când vasele mici se închid. Colora ia pielii poate fi modificat ca urmare a unei st ri particulare a nuan ei sângelui din vasele pielii. devin mai pigmentate urmare acestei expuneri prelungite la lumina solar .individ. SISTEMUL MUSCULAR Fiecare mi care a corpului. este posibil datorit mu chilor i tendoanelor ² extensii ale mu chilor care .

implicat în motilitatea organelor interne. În spatele activit ii musculare exist mecanisme sofisticate care fac dintr-o ac iune aparent simpl . i sunt de asemenea implica i în reac iile automate denumite reflexe. ce implic creierul. Primul tip este reprezentat de mu chii scheletici sau voluntari. cum ar fi mi carea capului. Al doilea tip este mu chiul neted (denumit a a datorit aspectului s u microscopic). cum ar fi urcarea sc rilor. ei sunt responsabili pentru toate formele de mi c ri con tiente.joac un rol crucial în transmiterea for elor de contrac ie a mu chiului la osul asupra c ruia ac ioneaz . nervii i organele de sim . . cum ar fi intestinele sau vezica urinar . Împreun cu oasele i tendoanele. un prices complicat. Mu chii: Exist trei tipuri diferite de mu chi în organism. 1.

care asigur expulzarea sângelui din inim în vasele sanguine. Ei î i exercit ac iunea prin scurtarea lungimii. un proces denumit contrac ie.Al treilea tip este mu chiul cardiac. la examinarea microscopic . Mu chii voluntari se mai numesc stria i datorit faptului c . care reprezint constituientul principal al inimii. exploziv . de tipul celei pe care o efectueaz mu chii membrelor inferioare în timpul unei s rituri. Ei trebuie s fie capabili de a produce o contrac ie rapid . Contrac iile inimii sunt rezultatul impulsurilor produse de sistemul excitoconductor al inimii. Inima este unica structur a corpului compus din mu chi striat de tip cardiac. aranjamentul fibrilar care îi formeaz le d un aspect dungat. i de a men ine un .

Mu chii netezi nu sunt sub controlul con tient al creierului. ei produc contrac ia muscular necesar în procese cum ar fi digestia. ce asigur transportul hranei. de la micul mu chi stapedius. chiar i la un nou n scut. care ac ioneaz asupra sc ri ei. care formeaz majoritatea masei fesiere i controleaz mi c rile articula iei oldului.tonus constant pentru a p stra corpul într-o postur normat . Se comport ca resorturi ata ate de diferite puncte ale scheletului. În mu chii netezi sau involuntari. fusiform . Mu chii voluntari se g sesc în întreg organismul. reprezentând o propor ie de 25 la sut din greutatea corpului. determinând mi carea anumitor oase. pân la mu chiul gluteus maximus (marele fesier). un os mic al urechii medii. dar fibrele . fiecare fibr este o celul alungit . Mu chiul cardiac are o structur foarte asem n toare cu cel voluntar. determinând peristaltismul intestinal.

i furnizorii normali de energie. Acestea . atât de fine încât pot fi observate numai la microscopul electronic. Printre miofibrile se afl depozitele energetice ale mu chiului. Structura mu chilor: Mu chii voluntari pot fi privi i ca o serie de fascicule paralele de fibre adunate împreun pentru a forma o unitate complet .sunt mai scurte i groase. Miofibrilele sunt grupate în fascicule mai mari numite fibre musculare. sub form de glicogen. în care oxigenul i substratul energetic sunt metabolizate pentru a produce energie. Mu chiul se scurteaz când filamentele de actin i miozin gliseaz în lungul lor. mitocondriile. formând o re ea dens . Ele sunt proteine cunoscute sub numele de proteine contractile. Cele mai mici dintre ele ² unit ile de baz ale activit ii musculare ² sunt filamente de actin i miozin . a. Aceste filamente sunt grupate în fascicule denumite miofibrile.

formând tendoanele. sub membran . de i are o contrac ie dependent de ac iunea filamentelor de miozin i actin . Fibrele musculare sunt grupate în fascicule. în timp ce un mu chi de dimensiuni mari. Un mu chi de dimensiuni mici este alc tuit din pu ine fascicule de fibre. Întregul mu chi este învelit într-un esut fibros. fiecare din acestea inserându-se pe un os. celulele musculare cu nucleii celulari dispu i la periferie. ea este constituit din celule fusiforme dispuse neomogen. care se îngusteaz la capete. Observat la microscop. cu un înveli de esut conjunctiv. poat fi alc tuit din sute de fascicule.sunt. Structura mu chiului neted nu prezint acela i aranjament geometric ordonat al filamentelor i fibrelor. de fapt. structura mu chiului cardiac este totu i aceea i ca a . Are un corp muscular gros. cum ar fi gluteus maximus. Fiecare fibr muscular vine în contact cu o fibr nervoas care îi declan eaz ac iunea ori de câte ori este necesar.

mu chiul se contract i r mâne în aceast stare atât timp cât mediatorul chimiceste legat de receptor. . Pentru a asigura relaxarea muscular . sau voluntari. fiecare fiind distribuit la un mu chi voluntar. Func iile mu chilor: Mu chii scheletici. Acetilcolina traverseaz spa iul îngust dintre termina iile nervoase i mu chi. sunt activa i de nervii motori care pleac din m duva spin rii i care preiau impulsurile venite de la creier printr-un tract nervos. cu excep ia faptului c fibrele formeaz o re ea. b. Impulsul electric se propag prin nerv plecând de la creier i. Fiecare ramifica ie ia apoi contact cu celulele musculare. Dup legarea acetilcolinei de receptori. Ace ti nervi motori au mai multe ramifica ii. o enzim ce neutralizeaz acetilcolina intr în ac iune. când ajunge la extremitatea nervului. unde se leag de zone speciale ale membranei celulare numite receptori.mu chiului voluntar. elibereaz o cantitate mic de acetilcolin din granulele în care aceasta este stocat .

Cele mai simple reflexe apar prin stimularea direct a nervilor motori de c tre semnalele ce sosesc la m duva spin rii de la receptorii senzoriali prin nervii senzitivi. Acest proces necesit energie. în care are loc formarea i desfacerea continu a unor leg turi chimice dintre acestea. Ace ti receptori trimit implusuri la m duva spin rii i. Spre deosebire de reflexe. Activitatea filamentelor de miozin i actin în timpul contrac iei musculare este un proces complicat. mu chii coapsei se contract rapid i gamba se mi c înainte. astfel încâtse creeaz un mecanism ce va determina contrac ia unui mu chi i relaxarea altuia. ac ioneaz nervii motori care pleac de la m duva spin rii la mu chii coapsei. mi carea con tient a mu chilor voluntari este declan at de semnale trimise de la creier prin m duva spin rii. consecutiv. Unele dintre semnale ac ioneaz prin stimularea unor anumi i nervi motori. Drept rezultat. furnizat de . iar altele au o ac iune inhibitorie.

arderea substratului energetic în prezen a oxigenului în mitocondrii. impulsul se propag simultan la mai multe celule. ci de un esut specializat al inimii. stocat i transferat apoi în compusul adenozin trifosfat (ATP). Procesul contrac iei musculare este ini iat de influxul de calciu ( unul din mineralele comune din corp) în celula muscular printr-o re ea tubular fin situat printre miofibrile. 2. denumit microtubuli. Aceste impulsuri au o frecven de aproximativ 72 de ori pe minut. Acest mod de propagare ajut . o inerva ie motorie. de asemenea. Tendoanele: . de exemplu. compus macroergic. Mu chiul neted are. Totu i. în loc de un singur nerv ce stimuleaz o singur celul . la transportul hranei în intestin. determinând contrac ia inimii i expulzia sângelui. Contrac ia mu chiului cardiac nu este produs de nervi motori.

Tendoanele joac un rol important întro gam variat de mi c ri. Tendoanele sunt extensii specializate ale mu chilor i sunt formate din esut conjunctiv. care leag fasciculele de fibre musculare i care se unesc i se extind în afara mu chiului sub forma unui cordon inextensibil. deoarece ele ocup mult mai pu in spa iu decât mu chii. În principiu. Tendoanele sunt. realizând trac iunea structurii interesate i realizând astfel mi carea. Mu chii ce ac ioneaz aceste . Exist mai multe tendoane localizate aproape de suprafa a corpului i care pot fi sim ite cu u urin . tendonul une te partea activ sau corpul mu chiului cu structura ² un os ² care va fi mobilizat . întâlnite acolo unde exist un mare num r de articula ii care efectueaz mi c ri într-un spa iu relativ mic. de asemenea. For a de contrac ie a fibrelor musculare este concentrat i apoi transmis prin tendon. Astfel. ambele fe e ale mâinilor i picioarelor con in un întreg set de diferite tendoane.

care îi confer atât o structur mai ferm . Fiind cea mai complex structur a organismului. este. IV. percep ia durerii i a pl cerii. Un tip particular de tendon se afl în conexiune cu esutul muscular care formeaz peretele inimii. vital pentru dezvoltarea limbajului. care. în final. gândirii i memoriei. Aici.tendoane sunt situa i la distan de nivelul bra elor i picioarelor. controlul mi c rilor i reglarea func iilor corpului. În centrul s u se g sesc creierul i m duva spin rii. benzi dense de esut fibros formeaz structuri solide în interiorul mu chiului cardiac. cât i inele de sus inere în punctele în care vasele mari se unesc cu inima. de asemenea. ca de exemplu respira ia. SISTEMUL NERVOS Sistemul nervos este esen ial pentru percep ia senzorial . controleaz tot esutul nervos din celelalte p r i ale corpului. . favorizând ac iunea de pomp a acesteia.

unde ele pot fi retransmise altor neuroni pentru a determina o anumit ac iune. în raport cu func ia lor: neuroni senzitivi. care proceseaz informa ia primit . care transmit informa ia de la organele de sim ale corpului la sistemul nervos central. Sistemul nervos periferic: . Neuronii sunt clasifica i în trei tipuri. neuroni integrativi (interneuroni). neuroni motori. 2. Celulele nervoase: Unit ile func ionale ale sistemului nervos sunt milioanele de celule nervoase interconectate denumite neuroni.1. Func ia lor este oarecum asem n toare cu cea a circuitelor dintr-un aparat electric complex: ele preiau semnalele dintr-o parte a sistemului nervos i le transmit alteia. care ini iaz ac iunile voluntare i involuntare.

Un nerv este un fascicul alc tuit din fibre motorii i senzitive. de i un nerv cranian foarte important. î i au originea în sistemul nervos central: 12 perechi se desprind din por iunea inferioar a creierului (nervii cranieni) i 31 de perechi din m duva spin rii (nervii spinali). cum ar fi nervul optic.Componentele principale ale sistemului nervos sunt nervii. Nervii cranieni inerveaz . în num r de 43 de perechi. inima i c ile respiratorii din pl mâni. con in doar fibre senzoriale. în principal. vagul. inerveaz organele digestive. organele de sim i mu chii capului. grupe de celule nervoase situate în diverse puncte ale sistemului nervos. Unii nervi cranieni. cât i . care leag sistemul nervos central de alte p r i ale corpului i ganglionii nervo i. Nervii spinali se desprind la intervale regulate din m duva spin rii i con in întotdeauna atât fibre motorii. Nervii principali. împreun cu esutul conjunctiv i vasele sanguine.

formând o re ea care inerveaz tot corpul. una alc tuit din fibre motorii i cealalt din fibre senzitive. Ei inerveaz toate regiunile corpului situate mai jos de gât. Fiecare nerv spinal este ata at de m duva spin rii prin intermediul a dou r d cini.senzitive. care se g se te sub control con tient. Atât fibrele senzitive cât i cele motorii sunt doar p r i ale neuronilor senzitivi i motorii. . cele dou tipuri de fibre se al tur pentru a forma nervul. Dup unirea r d cinilor. se divid în numeroase ramuri mai mici. de i fiecare ac ioneaz independent de cealalt . La mic distan de m duva spin rii. la rândul lor. Fibrele motorii i senzitive sunt prelungirile cele mai lungi ale neuronilor respectivi. Sistemul nervos periferic are dou mari componente: sistemul nervos somatic. i sistemul nervos autonom. care este sub control subcon tient. fiecare nerv spinal se divide în ramuri care.

care con in celule receptoare specializate. ini iind astfel mi carea. colecteaz informa ii din mediul extern de la organele de sim . transmite mesaje prin fibrele motorii de la sistemul nervos central la m u chii scheletici. În al doilea rând. rolul de a men ine func iile automate. stomacul. Sistemul nervos autonom este compus din dou p r i. pl mânii.Sistemul nervos somatic are un rol dublu. prin fibrele senzitive. intestinul. cum ar fi ochii. Sistemul nervos autonom are. f r un efort mental deliberat din partea noastr . În primul rând. denumite simpatic i parasimpatic. El este alc tuit în întregime din nervi motori aranja i în releu pornind de la m duva spin rii c tre diferi i mu chi. Fiecare folose te un mediator chimic diferit acolo unde fibra nervoas ajunge la organul int . ale unor organe cum ar fi inima. organele sexuale i vasele sanguine. Semnalele de la ace ti receptori sunt transportate apoi c tre sistemul nervos central. vezica urinar . în principal. fiecare .

are o autonomie diferit i are efecte diferite asupra organelor pe care le deserve te. Întregul sistem autonom este controlat de o zon din creier numit hipotalamus. componentele chimice ale corpului i ajusteaz sistemul autonom pentru a restabili echilibrul. hipotalamusul comand sistemului autonom cre terea frecven ei cardiace pentru a furniza mai mult sânge oxigenat. nu joac nici un rol în analiza informa iilor senzitive sau în ini ierea impulsurilor motorii. de exemplu. glande i organe de sim . Dac . Ambele activit i i . nivelul oxigenului scade în urma efortului. 3. Practic. de exemplu. Sistemul nervos central: Sistemul nervos periferic ac ioneaz doar ca un releu pentru transmiterea mesajelor între sistemul nervos central i mu chii capului. Acesta prime te informa ii despre orice varia ie în.

El este de asemenea protejat de dou tipuri . dup aceea. majoritatea neuronilor cerebrali sunt interneuroni care au func ia de a filtra. le selecteaz i analizeaz i. Creierul i m duva spin rii formeaz unitatea central care prelucreaz impulsurile. dar analiza la nivelul creierului este de obicei de o înalt complexitate.multe altele apar în sistemul nervos central. analiza i stoca informa iile. transmit impulsurile de-a lungul fibrelor motorii. implicând participarea a mii de neuroni diferi i. Întregul sistem nervos central necesit un aport substan ial de sânge. producând un r spuns adecvat al mu chilor i glandelor. De i mul i neuroni senzitivi se termin i mul i neuroni motori au originea în creier. care furnizeaz oxigenul i substan ele nutritive. Ele primesc mesaje prin fibrele senzitive de la organele de sim i receptori. Func ia de analiz sau de procesare poate fi relativ simpl pentru unele activit i ce se desf oar în m duva spin rii.

de înveli uri. în m duva spin rii i în ventriculii cerebrali (cavit i). Lichidul are un efect de amotizare. care ad poste te m duva spin rii. ajutând astfel la protejarea esutului nervos vital fa de agresiuni. apos. i coloana vertebral . care circul în meninge. Lichidul circul de la ventriculii laterali. Fluidul este produs continuu din sânge de c tre celulele specializate ale plexurilor coroide din ventriculii cerebrali. Numerotarea începe de la emisferele cerebrale în jos. iar primii ventriculi (ventriculi laterali) sunt i cei mai mari. ventriculii cerebrali sunt numerota i. c tre m duva spin rii. care au nume specific. Primul este osos: craniul. printr-un orificiu îngust. printr-un canal . care ad poste te creierul. Spre deosebire de ventriculii inimii. Cel deal doilea este constituit din trei membrane fibroase denumite meninge. Lichidul cefalorahidian este un fluid limpede. Acestea acoper în întregime creierul i m duva spin rii. în ventriculul al treilea i apoi.

lichidul circul c tre partea superioar a creierului (emisferele cerebrale) i este reabsorbit de c tre proeminen ele speciale. care este pu in mai larg. care este situat în interiorul canalului vertebral de la creier pân la vertebrele inferioare. M duva spin rii: M duva spin rii este o coloan de esut nervos aproximativ cilindric . Ea este compus din aglomer ri de neuroni i fascicule de fibre nervoase. apeductul cerebral. de pe arahnoid . în lungime de circa 40 cm. De aici iese prin orificii ale plan eului ventriculului în ni te spa ii (cisterne) pline cu lichid care înconjoar trunchiul cerebral la baza creierului. cu uhn corn posterior i unul anterior în fiecare jum tate (protuberan e). Cel anterior este compus din neuroni motori. în timp ce cornul posterior con ine . a. în cel deal patrulea. denumite vilozit i arahnoidiene. Materia cenu ie ² denumire a aglomer rilor neuronale ² are form de H pe sec iune transversal . una dintre cele trei meninge.i mai îngust. Dup aceea.

Ea coboar pe distan e variate prin m duva spin rii i la cap tul lor la mare distan de creier. Materia cenu ie este înconjurat de materia alb . vin în contact cu dendritele sau cu corpii celulari . În primul rând. ea func ioneaz ca un sistem de conducere în ambele sensuri între creier i sistemul nervos periferic. Fasciculele descendente propag impulsurile motorii de la creier la sistemul nervos periferic. fibrele acestora din urm formeaz fascicule lungi. ce pleac din diferite p r i ale creierului.corpii celulari ai neuronilor de asocia ie i senzitivi. M duva spin rii are dou func ii principale. Aceasta este împr tiat în trei cordoane i con ine fasciculele ascendente i descendente care conecteaz creierul la m duva spin rii în ambele direc ii. fasciculele ascendente duc impulsurile senzitive c tre creier. Aceast func ie este îndeplinit prin intermediul neuronilor senzitivi i motori.

A doua func ie a m duvei spin rii este de a controla activit ile reflexe simple. Mesajele urc prin m duva spin rii i sunt conectate prin interneuroni cu nervii motori care controleaz mi c rile gâtului. Cea mai mare structur a creierului posterior este cerebelul. Aceasta se ob ine prin neuroni. ale c ror prelungiri se extind pe distan e mici în sus i în jos prin m duva spin rii i prin interneuroni care transmit mesajele direct între neuronii senzitivi i cei motori. b. Creierul: În principiu. toate interconectate cu alte por iuni ale creierului. creierul poate fi împ r it în trei regiuni distincte: creierul posterior. Fiecare din aceste regiuni este divizat în zone separate. care controleaz func ii distincte. în principal. activit i motorii.ai neuronilor senzitivi sau motori apar inând sistemului nervos periferic. Ea trimite impulsuri care produc mi c rile . creierul mijlociu i creierul anterior. Aceast zon are.

cuprinde p r i din creierul posterior. care leag creierul cu m duva spin rii. . Variatele structuri ale trunchiului cerebral ² incluzândule pe cele denumite bulb i puntea. astfel încât postura i echilibrul sunt men inute i ac ioneaz în perfect acord cu ariile motorii ale emisferelor cerebrale pentru coordonarea mi c rilor corpului. tot creierul mijlociu i o parte din cel anterior. care face parte din creierul mijlociu ² au func ii vitale. astfel încât partea stâng a corpului este controlat de partea dreapt a creierului i viceversa. Trunchiul cerebral.incon tiente ale mu chilor. Emisferele cerebrale i hipotalamusul: Partea cea mai mare din creier este reprezentat de emisferele cerebrale (cerebrum) localizate în creierul anterior. care fac parte din creierul posterior. i forma ia reticulat . Aici este locul de încruci are al tuturor c ilor aferente i eferente.

ceea ce permite corpului s îndeplineasc diferite tipuri de mi c ri liber i incon tient. cunoscute sub numele de emisfere cerebrale. care coordoneaz activitatea muscular .Acestea sunt mai dezvoltate la om decât la orice alt animal i sunt esen iale pentru gândire. Aceste celule formeaz un sistem complex de control. memorie con tient i procesele mentale superioare. . Acest tip de activitate muscular este implicat în balansarea bra elor în timpul mersului. în expresia fe ei i în pozi ionarea membrelor înainte de ridicarea în picioare sau de mers. denumite corp calos. În interiorul emisferelor cerebrale exist o aglomerare de substan cenu ie (celule nervoase) denumit ganglioni bazali. Ele sunt unite la baz printr-un fascicul gros de fibre nervoase.Acesta este locul unde toate celelalte p r i ale creierului transmit mesajele pentru a fi luat o decizie. Creierul mare este împ r it pe linia median în dou jum t i.

care sunt conecta i cu alte zone importante din creier i cu glanda hipofiz (pituitar ). talamusul. El este situat imediat sub o alt structur important din creierul anterior. Este regiunea creierului implicat în controlul unor func ii vitale. în fapt. care este strâns legat de centrul olfactiv din creier. o colec ie de centri nervo i specializa i. conexiuni cu arii ce controleaz alte sim uri. Cortexul cerebral: .Hipotalamusul se afl la baza creierului. Hipotalamusul are c i nervoase care îl conecteaz cu sistemul limbic. cum ar fi mâncatul. Este strâns legat de sistemul hormonal endocrin. comportamentul i organizarea memoriei. sub cele dou emisfere cerebrale. de asemenea. care func ioneaz ca un releu telefonic între m duva spin rii i emisferele cerebrale. Hipotalamusul este. dormitul i termoreglarea. Aceast por iune a creierului are.

Cortexul cerebral este un strat gros de aproximativ 3 mm de materie cenu ie cu aspectc cutat. Aceasta explic de ce policele este mai . lobul occipital pentru v z. În fiecare din ace ti lobi exist por iuni specifice ce recep ioneaz mesajele senzoriale dintr-o singur zon a corpului. sim ul tactil este localizat pe o arie mic în lobul parietal. Aceast parte a creierului a de venit atât de dezvoltat la oameni încât a necesitat plieri repetate pentru a avea loc în craniu. Depliat . ar acoperi o suprafa de 30 de ori mai mare. reprezentând suprafa a exterioar a creierului. Între pliuri exist câteva an uri adânci. De exemplu. care nu recep ioneaz decât senza iile de la genunchi i arie întins pentru police. care împart fiecare din cele dou emisfere ale cortexului în patru zone numite lobi. lobul parietal pentru pip it i gust. iar cel frontal pentru mi care. Fiecare din ace ti lobi îndepline te una sau mai multe func ii specifice. vorbire i gândirea superioar . Lobul temporal seve te pentru auz i miros.

ariile premotorii i motorii ale cortexului cerebral conlucreaz cu alte arii ale sistemului nervos central i periferic pentru a produce mi carea coordonat care este vital pentru orice activitate con tient . ca i ariilor motorii. gust i miros ² sunt analizate i prelucrate astfel încât alte p r i ale sistemului nervos pot reac iona la informa ie dac este necesar. ochiul cu un aparat de fotografiat perfect proiectat. Acela i principiu se aplic i altor arii senzoriale din cortex. 4. De aceea. auz.Totu i. pip it. cortexul cerebral este locul unde informa iile primite de la cele cinci sim uri ² v z. Ochiul: Atunci când oamenii vor s explice mecanismul vederii. pentru a în elege pe deplin felul în care lumea exterioar poate fi vizualizat în mica structur care este . de obicei. ei compar . În plus.sensibil decât genunchiul.

gradul de refrac ie poate fi controlat precis de c tre forma lentilei. dar perfecte ale unor obiecte mult mai mari. Cel lalt lucru important de în eles despre lumin este c . creând posibilitatea ca obiectele s poat fi v zute.ochiul. de i de obicei se transmite linear. a. În fapt. care este . Corneea: Cînd o raz luminoas ajunge la ochi. lumina poate fi refractat sau concentrat pentru a forma imagini mici. trebuie s ne reamintim principiile de baz . cum ar fi lentila de form special a aparatului de fotografiat sau lentila alc tuit din esut a ochiului uman. ea se r spânde te în toate direc iile. Mai mult.. poate fi distorsionat la trecerea prin anumite structuri. Cel mai bun mod de a explica lumina este acela de a o considera ca un instrument de transmitere. prima structur pe care o întâlne te etse o fereastr rotund numit cornee. De la orice surs .

Corneea are doar o jum tate de milimetru grosime la centru i un milimetru la jonc iunea cu sclerotica (albul ochiului). Dedesubt exist un strat elastic numit stratul Bowmann. La exterior. Corneea este alc tuit din cinci straturi. este un epiteliu format din cinci straturi celulare.prima din cele dou lentile ale ochiului. fiind echivalentul pielii. Stroma ajut la ap rarea corneei împotriva infec iilor i a inflama iilor. Stratul final este un endoteliu de grosimea unei celule. Acesta men ine transparen a corneei i echilibrul hidric dintre cornee i restul ochiului. Acesta are cea mai mare grosime. celulele acestui strat nu se pot regenera i astfel leziuni ale . Odat formate. Corneea reprezint o lentil puternic cu focar fix. Urmeaz apoi stroma format din colagen. Puterea optic a corneei este aproximativ dou treimi din puterea total de refrac ie a ochiului. Dup strom urmeaz o membran elastic denumit Descemet.

Dup ce trece prin cornee. corneea nu ar fi protejat împotriva microorganismelor bacteriene. Uvea: Uvea reprezint tunica medie a ochiului. Aceast membran are o vasculariza ie bogat . corpul ciliar i irisul. O pelicul de lacrimi acoper stratul epitelial. c ci f r lacrimi ar pierde transparen a i ar deveni opac. raza luminoas intr în camera anterioar aochiului. Pelicula lacrimal alimenteaz stratul optic (epitelial).endoteliului pot determina defcte permanente ale vederii. În acesat re ea exist i esut de sus inere care con ine . alc tuit din trei structuri distincte: coroida. acre este constant drenat i înlocuit. polu rii sau prafului. umoarea apoas . Coroida este o foi membranoas sub ire între sclerotica ce o protejeaz la exterior i retin . ce alimenteaz retina i formeaz o re ea intricat pe cea mai mare parte a ochiului. Aceasta este plin cu un lichid apos. F r lacrimi. b.

de a produce umoarea apoas .cantit i variate de pigmen i. de asemenea. irisul. permi ându-ne focalizarea vederii pe obiectele situate la distan mic i. fibrele ei musculare dilatând sau contractând pupila i controlând astfel cantitatea de lumin care ajunge la retin . Func ioneaz ca diafragma unui aparat de fotografiat. situat în partea anterioar a ochiului. Ata at de corpul ciliar se afl a treia regiune specializat . Aceasta este sructura al c rui pigement de culoarea ochilor. care formeaz peretele posterior al camerei anterioare. Corpul ciliar este o por iune cutat a uveei. lichidul care circul în camera anterioar . acesta împiedic lumina s treac de polul posterior al ochiului i s formeze imagini neclare. pupila î i mic oreaz dimensiunile. f r ca . Dac intensitatea luminii este putenic . Rolul ei este de a modifica forma cristalinului prin intermediul contrac iei mu chilor ciliari. între cristalin i suprafa a intern a corneei.

principal . denumit retin . forma i elasticitatea ochiului.noi s facem nici un efort con tient. r m i ele unui canal arterial din cursul dezvolt rii fetale. Acestea sunt responsabile de claritatea imaginii i sunt cele mai numeroase la polul posterior al ochiului. Aceasta este plin cu o substan denumit umoarea vitroas . având o putere de refrac ie mai mic decât a corneei. Umoarea vitroas i retina: În spatele cristalinului este camera intern . Bastona ele sunt sensibile la lumina de intensitate slab i nu percep culoarea. ce are un aspect gelatinos i d consisten a. numite bastona e i conuri. curbat . La lumin slab . datorit formei pe care o au. care este în schimb perceput de conuri. Pe suprafa a intern . c. a ochiului. Acesta este . constituit din dou tipuri de celule fotosensibile. î i m re te diametrul. În spatele irisului se g se te cristalinul elastic i transparent. în aria denumit . de fapt. a globului ocular se g se te un strat fotosensibil. Prin centru ei trece canalul hialoid.

foveea sau macula. Nervii de pe fiecare parte se încruci eraz astfel încât o parte din informa iile de la ochiul stâng trec în partea dreapt a creierului i viceversa. retina înregistreaz imagini clare. ne ofer o imagine complet a lumii exterioare. Împreun . dar c tre marginile sale apare vederea periferic . Nervul optic: Fiecare celul fotosensibil din retin se conecteaz prin intermediul fibrelor nervoase cu creierul. Toate aceste fibre nervoase se unesc la polul posterior al ochiului pentru a forma nervul optic. Acesta pleac de la globul ocular printr-un canal osos al craniului i p trunde în cavitatea cranian imediat sub creier. vederea central i periferic . În jurul foveei sau maculei. critalinul î i focalizeaz cea mai clar imagine i vederea noastr este cea mai bun . . În aceast zon . în regiunea glandei hipofize. d. unde are loc sinteza informa iilor despre aspect. aici se une te cu nervul optic centralateral. culori i forme.

fiecare din acestea fiind izolate de cealalt prin teaca de mielin . spre deosebire de fibrele nervoase motorii. Exist o ven corespondent care traverseaz nervul optic al turi de artera central i care dreneaz retina. în timp ce fibrele din por iunile nazale se încruci eaz i merg în partea opus . Nervul optic nu este altceva decât un fascicul de fibre nervoase ce transport impulsuri nervoase detaliate prin fibre fine. Prima dintre acestea se g se te imediat . Aceasta se nume te artera central a retinei. nervii optici mai au multe sinapse. În centrul nervului exist o arter ce îl înso e te pe toat lungimea. care au doar o singur conexiune pe traiectul lor de la creier. Ea se ramific la polul posterior al ochiului i vasele care iau na tere se r spândesc pe suprafa a retinei.Nervii din por iunile temporale (lâng tâmple) ale fiec rei retine nu se încruci eaz i astfel p trund în emisfera cerebral de aceea i parte. Fibrele nervoare care pleac de la retin sunt senzoriale.

Este un organ complex. De la corpii genicula i laterali. Acestea î i modific u or traiectul i se adun sub forma unui fascicul care traverseaz capsula intern . De aici. nervii au un traiect c tre partea posterioar a creierului. nervii se desfac în evantai. 5. este prima sinaps sau sta ie de releu.dup punctul în care inorma iile senzoriale sunt transmise de partea opus . informa ia din stânga i dreapta este din nou schimbat pe linia median . la cortexul vizual. Urechile: Urechea nu asigur numai sim ul nostru auditiv. Imediat dup încruci are. Func ia acestei conexiuni are leg tur cu reflexele pupilare. Aici. ci i pe cel al echilibrului. de fiecare parte formând radia iile optice. unde sunt concentrate toate c ile motorii i senzoriale ale organismului. denumit corpii genicula i laterali. împ r it în trei regiuni: . Acest punct de încruci are se nume te chiasma optic i este foarte apropiat de hipofiz .

urechea medie. al c rei angrenaj osos seam n cu un aparat ce amplific sunetele care îi sunt transmise. de i ele se g sesc împreun în acela i organ.urechea extern . Urechea extern i cea medie sunt implicate în special în auz. a. i urechea intern . cu cât num rul vibra iilor este mai mare. Amplitudinea i energia acestor unde determin intensitatea. care converte te vibra iile sonore în impulsuri nervoase i determin pozi ia capului. Auzul: Ceea ce auzim sunt unde sonore produse prin vibra iile moleculelor de aer. care preia sunetele precum un radar. . dar structuriel urechii interne ce interpreteaz pozi ia capului i sunetul sunt separate. cu atât tonalitatea este mai ascu it . Num rul vibra iilor sau a ciclurilor pe secund determin frecven a. cu traiect comun: nervul vestibular pentru echilibru i nervul cohlear pentru sunete. care este m surat în decibeli (dB). Mesajele care rezult sunt transmise la creier de-a lungul a dor nervi apropia i.

Pere ii canalului secret o . gama de frecven e ce pot fi auzite este aproximativ între 20 pân la 20.000 Hz. este cel care coopteaz sunetele. nivelul normal al auzului este definit printr-un standard interna ional. por iunea elastic . La persoanele tinere. Pe m sur ce îmb trânim sau dac suntem expu i la sunete cu intensitate excesiv pentru o perioad de timp.Frecven a sunetului este exprimat în cicli pe secund sau în her i (Hz).000 Hz pe secund . de i sensibilitatea maxim la sunete este cuprins . sensibilitatea pentru frecven e înalte scade. între 500 i 4. Pentru a m sura gradul pierderii auzului. În centrul acestuia exist un canal osos ce conduce la timpan. Urechea func ioneaz ca un captator (urechea extern ). amplificator (urechea medie) i transmi tor (urecgea intern ). Pavilionul. în medie. Acuitatea reprezint diferen a în decibeli între cel mai slab sunet perceput i sunetul standard generat de un aparat special denumit audiometru.

Pocniturile din urechi. cât i mecanismul echilibrului formeaz o camer comun umplut cu un lichid numit endolimf i undele de presiune se transmit .substan ceroas pentru a preveni uscarea i descuamarea pielii. Amplificatorul este reprezentat de un andrenaj format din trei osi oare. Acestea sunt cioc nelul. De la urechea medie pleac un canal îngust. care apar atunci când coborâm rapid cu un lift. care face conexiunea între cele dou . ce apar ca urmare a modific rilor de presiune din urechea medie. care vine în contact cu timpanul. Atât auzul. ceea ce contribuie la egalizarea presiunii aerului de ambele fe e ale timpanului. Acest sistem amplific de 20 de ori mi c rile timpanului. sunt produse de mi c rile reduse ale timpanului. denumit tuba Eustachio. i nicovala. un os mic. care este ata at de urechea intern . care se deschide în spatele amigdalelor. Por iunea urechii responsabile cu transmiterea este complex . sc ri a.

Este numit cohleea i. Por iunea auditiv este situat la un cap t al acestei camere i formeaz o sterpentin asem n toare cu cochilia unui melc. De asemenea. formând nervul cohlear. care trec în sus pe toat întinderea cohleei. Echilibrul : . b. denumit aria auditiv . pe toat lungimea ei. Modul în care undele sunt transformate în impulsuri electrice i interpretate de c tre creier nu este complet în eles. prezint o membran sub ire ² membrana bazilar ² de la care pleac mii de fibre nervoase fine. Teoria cea mai acceptat este c celulele cohleei m soar presiunea undelor din endolimf i le transform în impulsuri electrice (nervoase). nu este clar modul în care urechea distinge intensitatea i tonalitatea sunetelor. Nervul cohlear ajunge la o regiune specializat a creierului.prin acest fluid de la urechea medie prin intermediul sc ri ei. Modific ri ale intensit ii sunetelor sunt receptate de mici cili de pe membrana bazilar prin undele transmise prin endolimf .

Organul echilibrului se g se te în urechea intern . i dac pozi ia capului este corect apreciat . înapoi sau lateral. Fiecare din aceste cavit i con ine un strat de celule avoperite de o substan gelatinoas în care sunt incluse mici granule de calcar. aceste granule preseaz cilii senzitivi ai celulelor. bine protejat de oasele craniului. Utricula i sacula au func ia de a detecta pozi ia capului. Când capul se îndoaie înainte. atunci organismul se poate adapta.Ca un organ al echilibrului. Când st m în picioare. urechea este responsabil de monitorizarea în fiecare moment a pozi iei i mi c rilor capului. sacula i canalele semicirculare. datorit gravita iei. Aici exist un labirint de canale umplute cu lichid. care indic pozi ia ortostatic . Din aceste canale. toate la niveluri i unghiuri diferite. cele implicate direct în echilibru sunt utricula. Cilii transmit apoi semnale nervoase la creier. granulele calcaroase ating cilii. r mânând în echilibru. .

care fac corpul s se aplece înainte. Pornirea i oprirea: Imediat deasupra utriculei se g sesc trei canale semicirculare pline cu lichid. . Îndat ce creierul prime te aceast informa ie. trimite semnale c tre mu chi. Dac un copil. dac este necesar. care sunt îndoite de mi c rile fluidului din canalele semicirculare pe m sur ce corpul se mi c . La baza fiec rui canal exist o mas gelatinoas oval . trimit comenzi la mu chi pentru ajustarea pozi iei capului. Utricula intr în ac iune atunci când corpul începe s se mi te înainte sau înapoi. c. ca i când copilul ar c dea pe spate. granulele calcaroase se mi c înapoi.îndoindu-i într-un mod diferit. ref când echilibrul. de exemplu. începe s alerge. Aceasta declan eaz noi mesaje c tre creier. care apoi. Toate aceste reac ii se inverseaz în aczul când copilul se apleac mult pe spate de pe un scaun. În aceast mas sunt incluse vârfurile cililor senzoriali.

de asemenea. fluidul începe s se mi te în canalele semicirculare timp de pân la un minut sau mai mult. fluidul din canale tinde s r mân nemi cat. ac ionând asupra cililor senzoriali. f cându-ne s ne sim im ame i i. Dar atunci când capul se opre te din mi care. au un rol special în echilibru. d. Ace tia trimit mesaje la creier. Ochii. e. Centrul de control: Partea creierului responsabil pentru controlul ac iunii mu chilor de a men ine corpul în echilibru este cerebelul. care ac ioneaz corespunz tor. Înv area echilibrului: . Când corpul începe s se mi te într-un sens.Canalele semicirculare preiau informa ia despre momentul în care capul începe i se opre te din mi care ² de o importan particular în timpul mi c rilor rapide i complexe. în special când înceteaz mi carea de rota ie. furnizând informa ii vitale despre rela ia corpului cu mediul.

Fiecare celul olfactiv are aproximativ o duzin de cili care proemin într-un strat de mucus. 6. Receptorii senzoriali pentru miros se afl pe peretele superior al cavit ii nazale. în .Acesta este un proces lung. Aceasta se nume te suprafa a olfactiv i este alc tuit din milioane de celule mici. Mucusul men ine umiditatea cililor i ac ioneaz ca o capcan pentru substan ele odorante. celule olfactive. atât creierul. aparatul olfactiv este duplicat. Înainte de dobândirea unui echilibru perfect. cu înc un an pentru a dobândi deprinderea de a sta într-un picior. cât i mu chii trebuie s fie suficient de maturi pentru a asigura for a i coordonarea necesare. care necesit aproximativ primii doi ani din via a unui copil. imediat sub lobii frontali ai creierului. Receptorii olfactivi i gustativi: a. Mirosul: Ca i multe alte organe din corp. fiecare cavitate ac ionând independent.

Este limitat atât ca aspect. dar se crede c aceste substan e sunt dizolvate în mucus. Gustul: Sim ul gustului este cel mai rudimentar din cele cinci sim uri. Modul exact în care celulele receptoare pot detecta mii de mirosuri diferite i diferen ele minime dintre ele r mâne un mister. procesat i apoi transmis printr-un circuit complicat de fibre nervoase la cortexul cerebral. mesajul este identificat i devenim con tien i de miros. vin în contact cu cilii i stimuleaz celulele care emit impulsuri nervoase.timp ce cilii m resc efectiv suprafa a fiec rei celule olfactive. Mecanismul molecular exact al sim ului mirosului este în mare m sur necunoscut. Fibrele nervoase olfactive propag aceste impulsuri. Aici. trecând prin oasele craniului c tre cei doi lobi olfactivi ai creierului ² unde informa ia este stocat . cât i ca sensibilitate i ne furnizeaz mai pu ine informa ii despre lumea înconjur toare decât oricare alt . b.

Particulele chimice sunt luate în gur i convertite în impulsuri nervoase care sunt transmise pe cale nervoas la creier. pierderea gustului ² din orice motiv ² prezint o problem mai mic decât pierderea sim ului mirosului. Fiecare mugur gustativ este alc tuit din grupuri de celule . În interiorul acestora se afl mugurii gustativi. mecanismul gustului este declan at de con inutul chimic al substan elor din mâncare i b utur . unde sunt interpretate. În fapt. ajutat în mod considerabil de mult mai sensibilul sim al mirosului. În consecin . rolul exclusiv al acestui sim este de a selecta i aprecia hrana i b utura. Mugurii gustativi: Ca i mirosul. Pres rate pe suprafa a limbii se g sesc mici proeminen e denumite papile. Mugurii gustativi se g sesc în centrul acestui sistem. Acesta nuan eaz cele patru sim uri de baz pe care mugurii gustativi le pot recunoa te.sim .

sediile receptorilor pentru aceste gusturi sunt localizate în diferite p r i ale limbii. s rat i amar. Alc tuirea acestei re ele este complex i exist un grad mare de interconectare între acestea. La cap tul opus.receptoare i fiecare dintre caestea au proeminen e fine ² microvili ² care ajung la suprafa a limbii prin porii fini ai papilelor. acru. în timp ce cei specializati pentru s rat sunt localiza i progresiv c tre zona posterioar . ci î i . Dou fascicule nervoase diferite. substan ele chimice trebuie s fie sub form lichid . dar pentru a le putea detecta gustul. Mugurii care r spund la dulce se g sesc pe vârful limbii. care fac parte din nervul facial i glosofaringian. Hrana uscat nu d o senza ie gustativ imediat . Mugurii gustativi sunt sensibili doar la patru gusturi de baz : dulce. celula receptoare este în contact cu o re ea de fibre nervoase. transmit mesajele la creier. Modul în care mugurii gustativi r spund la stimlii chimici din hran i ini iaz impulsurile nervoase c tre creier nu este complet în eles.

Aceasta este aceea i zon care prime te mesaje de la receptorii .dobânde te gustul doar dup ce este dizolvat în saliv . Receptorii tactili: a. Aceste fibre conduc informa ii de presiune i. Alte fibre nervoase ce transport informa ii asupra unor atingeri mai difuze p trund în substan a cenu ie a m duvei spin rii. 7. De aceea este nevoie ca ele s trimit mesajele direct c tre centrii nervo i superiori. în mod particular. C ile nervoase: Unele fibre care conduc informa ia tactil intr în m duva spin rii i. astfel c senza ia bine localizat poate fi evaluat f r a fi diminuat de o prelucrare la nivelul m duvei spin rii. ajung direct în trunchiul cerebral. un anumit nivel de presiune. f r oprire. unde întâlnesc o re ea de celule care efectueaz o analiz ini ial a informa iilor.

Mesajele tactile i dureroase se transmit i ajung împreun la m duva spin rii. a a c informa ia dureroas poate fi suprimat aici datorit transmiterii concomitente a unor impulsuri tactile. ceea ce face ca acestea s fie resim ite în acela i timp. . De aceea putem aprecia cu acurate e nivelul presiunii i pozi ia unei atingeri. limitând cantitatea de informa ii nesemnificative care trebuie transmise. dar dac presiunea este prea mare sau prea ascu it . Materia cenu ie a m duvei spin rii ac ioneaz ca un organ interpus. Aceast împ r ire a c ilor tactile în dou compartimente ² unul care merge direct la trunchiul cerebral i altul care este analizat de m duva spin rii ² face posibil p strarea discrimin rii fine a sensibilit ii tactile. Analiza efectuat la nivelul m duvei spin rii filtreaz informa iile care sunt transmise ascendent la creier.durero i din piele i din alte zone ale corpului. analizatorii durero i intr în ac iune prin conexiunile din m duv spin rii.

unde informa iile venite de la diferitele tipuri de receptori din piele sunt asamblate i coordonate. Aceasta permite centrilor superiori din cortexul cerebral s formeze un tablou al senza iilor tactile de care noi devenim. con tien i. situat în partea anterioar a lobului parietal. ca i cu stimulii senzoriali care sunt recep iona i de ochi i urechi. De la talamus. în acest mod. tipului i semnifica iilor senza iilor tactile pe care le percepem i are loc corelarea cu amintirile unor senza ii precedente. Aceast arie senzitiv primar a cortexului prelucreaz informa ia înainte de a o transmite la ariile senzoriale secundar i ter iar . informa ia în stare brut este transmis la o arie îngust . .b. Releele senzoriale: Indiferent dac senza iile tactile de la piele au sosit pe calea direct sau dup interpretare din m duva spin rii. În aceste din urm arii se contureaz tabloul sediului. ele se termin în nucleul de materie cenu ie din talamus.

are i o func ie mai pu in complex ² o poart de trecere spre pl mâni. Vorbirea: Vorbirea este una dintre cele mai complexe i mai delicate opera ii efectuate de organism. dar. . dar. Întregul sistem respirator i toate structurile musculare de la abdomen la nas joac un anumit rol în emiterea sunetelor. dintre acestea. În consecin . Laringele: Laringele este organul vorbirii con inând corzile vocale. În final. limbajul i în elegerea sunt controlate i coordonate de c tre creier. este un instrument extrem de delicat. limba. vorbirea. laringe i gur ² implica i în producerea vorbirii ² se g sesc în cortexul cerebral. Centrii vorbirii. care vibreaz pentru a produce vorbirea. de asemenea. unde cuvintele sunt decodificate i de unde semnalele i comenzile sunt trimise la sutele de mu chi din pl mâni. buzele i palatul moale sunt cele mai importante.8. laringele. a.

ea va fi eliminat prin tuse. Ac iunea epiglotei este controlat automat de c tre creier. denumit glot . în esen . o clap care acoper comunicarea dintre faringele inferior i laringe. În afara cazului în care o înghi itur de mîncare este îndeajuns de mare încât s se opreasc în laringe. Corzile vocale îndeplinesc o func ie asem n toare cu cea a anciei unui instrument de suflat. cu un înveli extern cartilaginos. cum ar fi clarinetul. care conduce la stomac.Când mânc m sau bem. uneori. Deasupra lui se g se te epiglota. . dar. laringele se închide ermetic. Laringele este situat aproximativ pe linia median a gâtului. luând deci o ´cale gre it µ. Când avem nevoie s inspir m i s expir m este. bineîn eles. acesta este inadecvat i atunci lichidele sau particulele de hran p trund în laringe. în partea superioar a traheei. f când ca hrana sau lichidele s alunece în esofag. Este. deschis. o por iune specializat a traheei.

Amplitudinea vocii este determinat de for a cu care aerul este . O extremitate este ata at de o pereche de cartilaje mobile. În mod similar. care este apoi modificat de conductele i orificiile instrumentului. deschis în timpul vorbirii. nas i gur . asem n toare ca form buzelor care se închid i se deschid dup cum trece aerul prin ele. Cartilajele aritenoide î i modific pozi ia astfel încât spa iul dintre corzi variaz ca form între un V. Corzile vocale sunt dou pliuri fine. Aceasta se nume te fona ie. lemnul sau plasticul de grosime mic vibreaz . în timp ce a doua este ferm ancorat de cartilajul tiroid.Când un muzician sufl aerul prin ancie. Vibra ia corzilor vocale în timpul vorbirii apare atunci când spa iul dintre ele se îngusteaz i aerul din pl mâni este expulzat prin acest spa iu în laringe. la o fant îngust în timpul degluti iei. corzile vocale vibreaz în timpul vorbirii. producând sunetul de baz . denumite aritenoide. care formeaz m rul lui Adam. iar sunetele produse sunt modificate de faringe.

faringele (care leag cavitatea bucal cu esofagul) i cutia toracic . iar tonalitatea ² de lungimea i gradul de tensionare ale corzilor vocale. limba. care conlucreaz cu o vitez .expulzat. b. Cavit ile rezonante includ toat cavitatea bucal . au un laringe mai mic decât b rba ii. palatul moale i cavit ile care dau rezonan a vocii î i au fiecare rolul lor. au corzile vocale mai lungi i cu mi care mai liber tind s aib voci mai profunde decât femeile. buzele. Profunzimea i timbrul natural al vocii sunt determinate de forma i m rimea faringelui i a laringelui. Cavitatea bucal este profund implicat în vorbire. deoarece ajut la modelarea sunetelor emise de cavitatea fonatorie a laringelui. acesta este motivul pentru care b rba ii care. în general. în general. a nasului i a gurii. Controlul acestor structuri este realizat de c tre sete de mu chi. care. nasul. Producerea sunetelor: Pentru a transforma sunetele simple emise de corzile vocale în cuvinte inteligibile.

cântatul la un instrument etc. De asemenea. c. vederea (prin care descifr m cuvântul scris) i mi c rile complexe ale mâinii folosite la scris. aceasta este de obicei emisfera stâng i la o persoan ce folose te mâna stâng este emisfera dreapt .incredibil . în apropiere se afl zonele creierului care controleaz auzul (prin care în elegem ce spun cei din jurul nostru). Aceast arie a creierului se împarte în centrul motor al vorbirii care controleaz mu chii cavit ii bucale. Rolul creierului: Vorbirea i func iile asociate sunt concentrate într-o singur emisfer . La o persoan care folose te mâna dreapt . faringelui i laringelui i centrul senzitiv care interpreteaz semnalele care vin pe calea nervilor acustici. Calit ile rezonante ale diferitelor cavit i ale gurii i sistemului respirator determin individualitatea vocii. Deci. Conversa ia este un proces foarte complicat i primul eveniment care are loc . vorbirea este alc tuit din vocale i consoane.

centrul motor al vorbirii i trunchiul cerebral devin opera ionali. situa i între coaste care determin expansiunea pl mânilor. aria motorie comand în acela i timp mi c rile corzilor vocale în fluxul de aer expirat. Trunchiul cerebral controleaz atât mu chii intercostali. din cortexul cerebral. SISTEMUL ENDOCRIN . Odat ce o replic a fost formulat . determinând vibra ia acestora i producând un sunet simplu. V.când auzim o persoan vorbind este acela c centrii auzului. care determin presiunea aerului inspirat i expirat. Pe m sur ce aerul este expulzat din pl mâni. recunosc ansamblul semnalelor auditive ce sosesc de la urechi. cât i mu chii abdominali. Centrul senzorial al vorbirii decodific cuvintele astfel încât celelalte zone ale creierului implicate în proces pot recunoa te cuvintele i formula un r spuns.

Prin secretarea în sânge a unor substan e chimice denumite hormoni. care ajut la men inerea conlucr rii armonioase dintre diferitele p r i ale organismului. Deoarece to i hormonii sunt implica i în metabolism. ele sunt capabile s transmit mesaje la organe i stimuleaz îndeplinirea unor func ii specifice cum ar fi cre terea i reproducerea.Multe din func iile organismului sunt controlate de glandele endocrine. Hormonii: Hormonii sunt mesagerii chimici ai organismului. Glandele responsabile în cea mai mare m sur pentru producerea i eliberarea majorit ii hormonilor sunt grup ri de celule denumite glande endocrine datorit faptului c î i descarc . 1. Ei sunt sintetiza i în glande speciale situate în diferite locuri din corp i circul prin sânge c tre celule ale organismului ² denumite celule int ² unde î i exercit efectul. ei au tendin a de a interac iona între ei pentru ob inerea rezultatului dorit.

produ ii direct în fluxul sanguin, i nu prin intermediul unui duct, cum fac glandele exocrine. a. Modul de ac iune al hormonilor: În compara ie cu nervii, hormonii tind s ac ioneze mai lent i, de asemenea, s aib o ac iune prelungit în timp. Nu to i hormonii ac ioneaz atât de lent, dar mul i din cei cu ac iune prelungit sunt implica i în activit i vitale fundamentale, cum ar fi cre terea i reproducerea. În general, hormonii ac ioneaz controlând sau influen ând metabolismul celulelor int , de exemplu, prin determinarea gradului în care ele utilizeaz substan ele nutritive i elibereaz energie sau dac aceste celule ar trebui s produc sau nu lapte, p r sau orice alt produs al metabolismului corpului. Deoarece au efecte pe o arie larg , hormonii produ i de glandele endocrine majore sunt denumi i hormoni generali; ace tia includ insulina i hormonii sexuali. Organismul produce mul i al i hormoni care ac ioneaz mult mai aproape de locul unde sunt produ i. Un astfel de hormon local

este secretina, care este produs în duoden ca r spuns la prezen a hranei. Hormonul parcurge o mic distan prin sânge c tre pancreasul din vecin tate i stimuleaz eliberarea unui suc apos con inând enzime (catalizatori chimici), esen ial pentru digestie. b. Proteinele i steroizii: To i hormonii sunt activi în cantit i foarte mici. Ca structur chimic , hormonii se împart în dou categorii: cei care sunt proteine sau deriva i proteici i cei care au o structur steroidic ce con in inele steroidice. Când fiecare hormon ajunge la celula int , poate ac iona doar dac se fixeaz de un receptor al acesteia. Odat ce s-a legat de receptor, hormonul ac ioneaz prin stimularea form rii unei substan e denumit AMP-ciclic (adenozin monofosfat ciclic). Reac iile fiec rei celule int depind de procesele chimice specifice. Astfel, AMP-ciclic, produs de prezen a insulinei, determin prelucrarea i utilizarea glucozei de c tre celul , în timp

ce glucagonul, de asemenea produs de pancreas, determin eliberarea glucozei din celule i cre terea nivelului ei în sânge pentru a putea fi folosit ca substrat energetic pentu activitatea fizic . Dup ce i-au îndeplinit func ia, hormonii sunt inactiva i de îns i celulele int sau sunt transporta i la ficat pentru inactivare, apoi degrada i i fie executa i, fie folosi i pentru producerea unor noi molecule hormonale. c. Rolul hipotalamusului: Hipotalamusul realizeaz conexiunea dintre sistemul nervos i glandele endocrine. Una din func iile sale majore este cea de releu pentru impulsurile dintre creier i alte organe cum ar fi rinichiul. Acest lucru se realizeaz prin intermediul unora dintre mediatorii chimici elibera i de celulele nervoase din creier i, ca r spuns la stimulare, se elibereaz hormoni. Cei doi hormoni produ i în hipofiza exterioar , hormonul antidiuretic, ADH i oxitocina, sunt elibera i din hipofiz sub controlul direct al impulsurilor nervoase

generate în hipotalamus. Celulele nervoase specializate din hipotalamus produc factori de eliberare care trebuie s ac ioneze asupra celulelor hipofizei anterioare înainte ca acestea s - i elibereze hormonii.

2. Glandele endocrine:
Glanda pituitar (hipofiza) este principala gland a organismului. Ea nu numai c î i produce proprii hormoni, dar influen eaz , de asemenea, secre ia hormonal a altor glande. Glanda hipofiz se g se te la baza creierului. Ea este conectat cu hipotalamusul printr-o tij de esut nervos i func ioneaz în strâns leg tur cu aceast zon a creierului. Împreun , hipofiza i hipotalamusul controleaz multe aspecte ale mentabolismului, în elegând prin aceasta diferitele procese chimice al c ror rol este de a men ine în func ie fiecare parte a organismului. a. Structur i func ie: Glanda hipofiz este situat în interiorul unei ´ eiµosoase

impunând investiga ii. Ea are doar doi hormoni principali. Hipofiza posterioar este conectat cu hipotalamusul prin tija hipofizar . fiecare cu o func ie relativ independent de a celeilalte. func iile lor se coreleaz foarte strâns. Secre ia unor hormoni este . de fapt. Glanda este împ r it în dou por iuni. care. hipofiza anterioar are un grad de control independent asupra eliber rii lor.protectivedenumit sella turcica (o expresie latin ce înseamn aua turceasc ). aua turceasc poate fi observat clar pe o radiografie a craniului. Hipofiza anterioar produce hormonii care activeaz alte glande importante din corp ca i unul sau doi hormoni ce ac ioneaz direct asupra esuturilor. De i multe dintre comenzile de eliberare a hormonilor vin de la hipotalamus. m rimea caesteia indic existen a unui proces patologic al glandei. sunt produ i de hipotalamus. De i nu este legat direct de hipotalamus.

pe m sur ce aceasta trece prin tubi. ale c ror func ie i importan nu sunt clarificate. Joac . El ac ioneaz la nivelul tubilor renali. prin urin . de asemenea. Când hormonul nu este secretat. se . de asemenea. modificând capacitatea lor de a re ine sau elibera apa. b. Hormonii hipofizari: Hipofiza posterioar elibereaz doi hormoni denumi i hormonul antidiuretic sau ADH i oxitocina. Produce. mai mult ap din organism. un num r de substan e denumite neurofizine. ADH controleaz echilibrul apei în organism. Rolul oxitocinei este mai pu in clar. Ea este implicat în ini ierea travaliului i determin contrac ia uterin . Când ADH este secretat în sânge. La b rba i.inhibat de substan e care circul în sânge. Aceasta înseamn c esutul renal este capabil de a absorbi mai mult sau mai pu in ap din urin . un rol important în declan area secre iei lactate a sânilor. se elimin . rinichii tind s re in apa. dup necesit i.

în timp ce cortexul (por iunea extern a glandelor suprarenale) este influen at de ACTH (hormonul adreno ² corticotrop). de asemenea. ce influen eaz glandelesexuale. prolactina are un rol mult mai complex la femei decât . estrogen i progesteron. Ei stimuleaz producerea a doi hormoni sexuali majori. la sexul feminin. Prolactina este implicat serios în controlul mecanismelor de reproducere. Prolactina este unul dintre cei doi hormoni ai hipofizei antrioare care par s ac ioneze direct asupra esuturilor. Activitatea glandei tiroide este declan at de TSH (tireo stimulant). FSH (hormonul foliculo ² stimulent) i LH (hormonul luteinizant). care. La b rba i. f r a stimula alt gland . controleaz ciclul menstrual. Ace tia sunt cunoscu i sub numele de gonadotrofine. Hipofiza anterioar elibereaz . De asemenea. FSH i LH stimuleaz secre ia hormonilor masculini i a spermatozoizilor.crede c oxitocina poate avea leg tur cu apari ia orgasmului.

dup cum sugereaz i numele. este de a asigura cre terea normal . de i. c. când este în exces. imediat sub laringe. hormonul continu s aib rol i al maturitate. rolul ei la b rbat nu este clar. întrucât determin modul în care esuturile organismului utilizeaz zaharurile. tiroxina.la b rba i. poate avea efecte negative. o substan proteic de cae hormonul . Cei doi lobi sunt uni i printr-o punte mic de esut i poate exista un lob central mai mic denumit piramidal. ace tia sunt insuli e de esut con inând un material coloidal. Având o importan major în cursul copil riei i adolescen ei. Cel lalt hormon produs de hipofiza anterioar etse denumit hormon de cre tere. De fapt. Privit la microscop. care se afl anterior i lateral de trahee. glanda prezint mul i foliculi de dimensiuni mici. Func ia glandei este producerea hormonului tiroidian. rolul s u. Glanda are doi lobi. Glanda tiroid : Glanda tiroid se g se te la nivelul gâtului.

Pancreasul: Pancreasul.tiroidian se leag . d. una dintre cele mai mari glande din corp. prin urmare. Se pare c exist un receptor la suprafa a nucleului celular care r spunde la acest hormon. Glanda tiroid con ine iod care este vital pentru activitatea sa. m rirea glandei. Aproape toate celulele sale . cre te de asemenea cantitatea de proteine prelucrate de celule. Absen a iodului din diet determin o disfunc ie a tiroidei i. Este eliberat din gland i dup aceea este preluat probabil din sânge de c tre toate celulele corpului. putând fi apoi eliberat de c tre enzime. Efectul global al hormonului este cre terea cantit ii de energie utilizat de celule. Tiroxina nu are numai o singur activitate specific . reprezint de fapt dou glande într-una. Este singura parte din organism care necesit iod i tiroida capteaz foarte eficient tot iodul disponibil din sânge. o stare denumit gu endemic .

Duodenul înconjoar capul pancreasului. aort i vena cav (artera i vena principal a corpului). El este o gland endocrin cu secre ie de hormoni. Insulina î i exercit efectul permi ând glucozei s treac din circula ie . Restul pancreasului este constituit din corp i coad . din care insulina este cel ami important. care se întinde mult la stânga coloanei vertebrale. Unitatea structural de baz a pancreasului sunt acinii. de care organismul are nevoie pentru controlul constant al glucozei.au func ie de secre ie. aglomer ri de celule secretoare în jurul cap tului unui duct unic. Insulele Langerhans r spund prin eliberare de insulin în circula ie. acestea constituie componenta endocrin a pancreasului ce secret insulina. Dac nivelul glucozei din sânge începe s creasc dincolo de anumite limite. Printre acini se afl mici grupe de celule denumite Insulele Langerhans. Pancreasul este situat transversal în partea superioar a abdomenului. anterior de coloana vertebral .

. Medulosuprarenala este în strâns leg tur cu sistemul nervos. Este exact ce ne-am a tepta de la o gland responsabil de preg tire a organismului pentru a fi capabil de o reac ie instantanee. deoarece glucoza din sânge nu poate fi convertit în surse de energie pentru celule. fiecare cu o func ie proprie. mecanismul de reglare al nivelului glucozei sanguine este absent. Fiecare gland este constituit din dou p r i distincte: medulara la interior i înveli ul extern.în interiorul celulelor pentru a fi utilizat drept surs de energie. Dar dac insulina este absent din sistem. noradrenalina. având drept rezultat diabetul. denumit cortex. Aceste zone secret diferi i hormoni. a ezate ca ni te scufii pe polul superior al fiec rui rinichi. Medulara este partea glandei care secret adrenalina i compusul asem n tor. Glandele suprarenale: Glandele suprarenale sunt situate imediat deasupra rinichilor. e.

Ace tia sunt secreta i de cortexul suprarenalian i completeaz ac iunea celor ase hormoni produ i în cantit i chiar mai mari de gonade. Hormonii sexuali sunt hormoni produ i de corticosuprarenal . care este responsabil de cre terea masei musculare. Steroizii anaboliza i sunt deriva i sintetici ai hormonilor sexuali masculini. .f. Principalul hormon sexual masculin ² prezent i la femei într-o cantitate mai mic ² este testosteronul. ce mai importan i fiind aldosteronul i cortizonul. Corticosuprarenala: Situat deasupra medulo-suprarenalei. zona cortical secret o serie de hormoni cunoscu i sub numele de steroizi.

Nasul: Pe lâng faptul c reprezint organul mirosului. Acest proces. care îl utilizeaz pentru a produce energia necesar men inerii vie ii. cum ar fi praful. respira ia. care sunt de obicei expulzate prin str nut i astfel nu ajung în pl mâni. nasul este calea natural prin acre aerul p trunde în organism în cursul respira iei normale. el are o func ie de protec ie împotriva substan elor iritante. laringele i traheea. cavitatea bucal . faringele. SISTEMUL RESPIRATOR Oxigenul este cea mai important i simpl substan de care depind vie ile noastre ² este esen ial pentru fiecare celul sau esut din corp.V. ca i tractul respirator superior ² cavitatea nazal . implic pl mânii i diafragmul. Oxigenul este introdus în organism în timpul inspira iei i produ ii secundari sunt elimina i prin expira ie. . În plus. 1.

Piramida nazal este alc tuit par ial din oase i par ial din cartilaje. Cele dou cavit i create de sept sunt denumite fose nazale. septul. El este acoperit cu o membran moale i delicat numit mucoas nazal . cartilajele nazale i cele ale n rilor dau nasului forma i pliabilitatea. câte unul de fiecare parte. de asemenea. Sunt. N rile reprezint fire de p r rigide. Ele sunt foarte înguste. u or de observat la unii oameni. care cresc în jos i protejeaz calea aerian . mai ale la b rba i. este alc tuit din oase i cartilaj. . care se une te cu marginea n rilor. formeaz puntea dintre cei doi ochi. nasul este împ r it în dou cavit i înguste. de c tre un perete ce se întinde antero-posterior. sub 6 mm în l ime. Dedesubt. Cele dou oase nazale. uneori. Acest perete. sunt orientate inferior i. În interior. În partea superioar a foselor se g sesc lame osoase sub iri cu numero i receptori olfactivi.

C ile respiratorii superioare: a. Are o musculatur bogat i o form de pâlnie. nazofaringele. Por iunea superioar . în concordan cu pozi ia i func iile pe care le îndepline te. cu o lungime de aproximativ 12 cm de la arcul mandibulei pân la locul de jonc iune cu esofagul. Mucoasa faringelui este o continuare a celei bucale i con ine multe celule produc toare de mucus.2. Partea superioar i cea mai larg a laringelui prezint o rigiditate relativ datorit raportului cu oasele craniului. în timp ce la cap tul inferior mai îngust. î i datoreaz numele faptului c este situat deasupra . Faringele: Faringele este situat posterior fa de cavitatea bucal . mu chii s i intr în contact cu cartilajele elastice ale laringelui. Anatomic. care ajut la lubrifierea cavit ii bucale i a faringelui în timpul hr nirii i vorbirii. faringele este împ r it în trei segmente. extinzându-se pe o distan scurt la nivelul gâtului.

Având o mobilitate mai mare decît nazofaringele.nivelului palatului moale i formeaz por iunea posterioar a cavit ii nazale. orofaringele. denumite amigdale faringiene. evidente în mod special la copii. Traheea. Por iunea faringelui situat în continuarea cavit ii bucale. de asemenea. Cu ajutorul lmbii. Traheea: Por iunea superioar a traheei se g se te în partea anterioar a gâtului i este format din inele cartilaginoase care men in deschis esutul elastic. Inferior. are rol numai în degluti ie. Por iunea inferioar a faringelui. la împingerea hranei c tre esofag. este tapetat cu o membran mucoas ce con ine celule cu . face parte din c ile aeriene dintre gur i pl mâni. laringofaringele. ace ti mu chi ajut . nazofaringele este delimitat de palatul moale. contrac ia musculaturii sale ajut la modelarea sunetelor emise de laringe. Pe peretele nazofaringelui exist dou forma iuni tisulare. b. ca i cavitatea nazal .

fiecare p trunzând în pl mânul corespunz tor. c tre stânga i dreapta. Dintre cei doi. i acestea în conducte mai mici denumite bronhiole. În interiorul pl mânului. Pl mânii: Cei doi pl mâni ocup cea mai mare parte din torace. Lobii sunt separa i unul de altul prin an uri pe suprafa ² fisuri. din trahee spre por iunea superioar a pl mânilor. . de unde sunt înghi i i. superior. mijlociu i inferior. iar pl mânul stâng are doi. Fiecare pl mân este împ r it în lobi: pl mânul drept are trei lobi. 3. deoarece inima ocup mai mult loc în partea stâng a toracelui. cel drept este mai mare decât cel stâng. bronhiile se divid în bronhii secundare i ter iare. superior i inferior. care se desprind. Cele mai mari sunt bronhiile. Componenta esen ial a pl mânilor este reprezentat de o re ea dens de conducte aeriene.cili care trimit germenii i praful înapoi în faringe.

acre au un traseu paralel cu bronhiolele. Dac ar exista o relaxare complet . formeaz o re ea de capilare. pl mânii le urmeaz mi carea io aerul p trunde în alveole. Ele se ramific în vase mai mici. Circula ia pulmonar este asigurat de arterele pulmonare care p trund în pl mâni de-a lungul bronhiilor dreapt i stâng . La nivelul alveolelor.Bronhiolele se termin în saci aerieni ² alveole. Când expir m. mu chii intercostali se relaxeaz treptat. Când toracele î i m re te volumul. pl mâniiar reveni rapid la forma ini ial doar dac nu-i men inem în pozi ie în mod con tient. tensiunea . Dac aerul p trunde între pl mânii i peretele toracic. Ei sunt men inu i deschi i de c tre tensiunea superficial creat de lichidul produs de c tre membrana fin ce acoper pl mânii i pere ii toracici ² membrana pleural . Modul de func ionare al pl mânilor: Dac pl mânii ar fi îndep rta i din torace. ei s-ar colaba ca un balon care se dezumfl .

frecven a respiratorie va cre te considerabil. În cursul efortului fizic intens. . inimii i vaselor sanguine are drept scop principal transportul oxigenului din aer la esuturi.superficial este modificat colabeaz . Respira ia: În stare de veghe sau de somn. produsul de degradare al proceselor chimice interne. repir m în medie de 12 ori pe minut i în 24 de ore inspir m i expir m mai mult de 8000 litri de aer. Oxigenul reprezint aproximativ a cincea parte din aerul pe care îl respir m i activitatea pl mânilor. i pl mânul 4. unde este necesar pentru producerea energiei de care organismul are nevoie pentru men inerea vie ii. Scopul acestui flux aerian înspre i în afara corpului reste de a abilita pl mânii s efectueze dou func ii: de a extrage oxigenul necesar pentru men inerea vie ii i de a elimina din organism dioxidul de carbon.

Nervii . aerul ajunge la alveole. Coastele formeaz por iunea superioar a cavit ii care înconjoar inima i pl mânii. iar diafragmul formeaz baza. Ca orice alt mu chi. Fibrele musculare ale diafragmului se contract în timpul inspira iei i aplatizeaz ´cupolaµ diafragmatic . nas i trahee. diafragmul prime te stimuli de contrac ie sau relaxare de la sistemul nervos. un perete compus din esut muscular fibros care separ toracele i abdomenul.În cursul respira iei. func ia principal este îndeplinit de diafragm. unde are loc schimbul între oxigen i dioxidul de carbon. Acest fapt cre te volumul pl mânilor i atrage aerul în ei prin gur . Nervii diafragmului sunt denumi i nervul frenic stâng i drept. tr gând por iunea central în abdomen. Odat ajuns în pl mâni. Ace ti nervi î i au originea în segmentul superior al m duvei spin rii i din aceast cauz trebuie s parcurg un traseu lung de la gât pân la baza toracelui.

SISTEMUL CARDIOVASCULAR .frenici pot fi afecta i de diverse boli sau leziuni. astfel încât mai mult oxigen va fi inspirat. mai degrab decât de concentra ia de oxigen. O dat cu încetarea efortului. VII. nivelul dioxidului de carbon scade i frecven a respiratorie va reveni la normal. Respira ia va deveni mai ampl i mai rapid . ca atunci când organismul efectueaz un efort fizic.â Frecven a respiratorie: Frecven a respiratorie este controlat de c tre centrul respirator din bulb i este reglat în func ie de nivelul de dioxid de carbon din sânge. stimulând b t ile inimii. i va adopta corespunz tor frecven a respiratorie. fluxul sanguin va cre te i dioxidul de carbon va fi eliminat. Creierul va r spunde unui nivel crescut de dioxid de carbon.

de . oxigenul i dioxidul de carbon de la o parte a corpului la alta.Sistemul cardiovascular este alc tuit din inim i re eaua de vase sanguine. El este pompat de c tre inim în re eaua intern de artere i vene înc dinaintea na terii i pân la moarte. Compus aproape în întregime din esut muscular. 1. hran i alte substan e esen iale pentru esuturi i. Sângele: Sângele este ese ial pentru func iile organismului. de asemenea. inima este responsabil pentru pomparea sângelui în organism. furnizând oxigen. extr gând dioxidul de carbon i al i produ i de degradare care ar putea deveni toxici pentru sistem. la întoarcere. ca un mijloc de comunica ie prin transmiterea mesajelor chimice hormonale de la glandele endocrine la organe i esuturi. Sângele nu numai c transport substan e nutritive. Sângele ajut . ci ac ioneaz .

Vâscozitatea sa proverbial se datoreaz prezen ei milioanelor de celule ale c ror activit i îl fac s fie un esut al organismului. din ap . în principal. Ca majoritatea organismului plasma consist . Sângele nu este doar un lichid. Plasma: . la fel ca oasele sau mu chii. joac un rol important în mecanismele naturale de ap rare ale organismului. la distrugerea microorganismelor patogene i. prin plasm . cum ar fi capilarele. Este constituit dintr-un lichid incolor în care plutesc globule ro ii (cunoscute i ca eritrocite). globule albe sau leucocite i celule foarte mici numite plachete. datorit capacit ii de coagulare. Este astfel în direct leg tur cu lichidul extracelular ² lichidul prezent în spa iile dintre celulele corpului. ea poate difuza prin pere ii vaselor sanguine mici. a.asemenea. Fiind un lichid. Aceasta înseamn c mineralele i alte substan e pot fi transportate de la celul la celul în tot organismul.

cum ar fi hormonii. Albumina ar putea fi considerat ca un fel de burete . o surs nutritiv pentru esuturi. Albumina este sintetizat în ficat. substan e nutritive i mici cantit i de componente esen iale. pe de o parte. Acestea se împart în dou tipuri principale: albumina i globulinele.Plasme reprezint un vehicul pentru transportul substan elor energetice importante. În consecin . plasma reprezint o soli ie apoas de minerale. de asemenea. care este esen ial pentru sinteza hemoglobinei ce transport oxigenul i a unui num r de hormoni importan i. Fiecare litru de plasm con ine aproximativ 75g de proteine. plus un alt component esen ial ² o protein care reprezint un element major. i presiunea osmotic . care men ine partea fluid a sângelui în interiorul vaselor sanguine i opre te ie irea lui c tre esuturi i apoi c tre celule. cum sunt glucoza i gr simile. cum ar fi cei tiroidieni. ea asigur . Alte substan e transportate de plasm includ fierul. Fiind.

provine din ac iunea combinat a plachetelor i a unui num r de 12 substan e chimice. care men ine volumul necesar de ap în fluxul sanguin.circulant. în care cheagurile se formeaz intravascular. Plachetele au o singur func ie de baz : formarea cheagului sanguin când hemoragia trebuie stopat . Capacitatea sângelui de a se coagula. c. Globulele ro ii: . între care un rol important îl are protrombina. prevenind astfel o hemoragie fatal în cazul unei leziuni severe a unui vas sanguin. Un mililitru de sânge con ine aproximativ 250 milioane plachete i fiecare are aproximativtrei microni ( un micron reprezint a mia parte dintr-un milimetru). Ace tia se afl în plasm . denumite factori de coagulare. Plachetele: Plachetele sunt cele mai mici celule din organism. b. Defectele procesului de coagulare sunt de dou tipuri ² imposibilitatea form rii cheagului i tromboza.

sunt preluate de globule i tranportate înapoi la pl mâni. Ele sunt capabile s fac acest lucru deoarece con in milioane de molecule de hemoglobin . prin vene. de unde deriv numele lor. i îl transport înapoi la pl mâni. unde este eliminat prin expira ie. dând globulelor culoarea ro ie aprins . În pl mâni. Acest sânge oxigenat ajunge la esuturi. oxigenul se combin foarte rapid cu hemoglobina. produc ia este transferat c tre . în primele trei luni. Producerea globulelor ro ii începe din primele s pt mâni dup concep ie i. Dup ce elibereaz oxigenul. un produs de degradare al metabolismului celular. dioxidul de carbon i apa. ele preiau dioxidul de carbon. fiind transportat de artere. Numai dup 6 luni de dezvoltare fetal .Globulele ro ii ac ioneaz ca transportori ai oxigenului de la pl mâni la esuturi. se desf oar la nivelul ficatului. Cu ajutorul enzimelor din globulele ro ii. care este un alt produs rezidual al activit ii celulare.

bitamina B12. cu nuclei mari.m duva osoas . în final. este pierdut definitiv. m duva osoas reac ioneaz prin cre terea produc iei de celule ro ii. Organismul are o capacitate remarcabil de a controla num rul globulelor ro ii din circula ie în func ie de necesit i. Dezvoltarea globulelor ro ii începe de la celulele cu form neregulat . unde continu pentru tot restul vie ii. relativ retund . Aceste celule trec prin diviziuni succesive. necesitând astfel o reînnoire constant . . globulele ro ii sunt supuse unei uzuri enorme. În circula ia sanguin . denumite entrobla ti. în timpul c rora nucleul devine progresiv mai mic i. Dac o cantitate mare de sînge este pierdut . dac por iuni ale m duvei osoase sunt distruse sau dac aportul de oxigen la esuturi este sc zut prin insuficien cardiac sau deoarece o persoan se g se te la mare altitudine. Pentru producerea celulelor ro ii. acid folic i proteine. organismul are nevoie de fier.

. sunt subdivizate în trei tipuri. acestea intr în ac iune. Spre deosebire de globulele ro ii. limfocite i monocite. care reprezint 50-75% din globulele albe. leucocitele. Atrase de produ ii chimici elibera i de bacterii. Când organismul este afectat de o boal produs de bacterii. ele se deplaseaz pân la locul infec iei i încep s înglobeze bacteriile. Polimorfonuclearele. cele albe nu au toate acela i aspect i sunt capabile de mi care. Pe m sura desf ur rii acestui proces. Ele sunt implicate în ap rarea organismului împotriva bolilor i sunt clasificate în trei grupe principale: polimorfonucleare. granulele din interiorul neutrofilelor încep s produc substan e chimice ce distrug bacteriile capturate. Globulele albe: Globulele albe din sânge. d.deoarece organismul are nevoie de o cantitate suplimentar de oxigen. au dimensiuni mari i sunt diferite de cele ro ii. Cele mai numeroase sunt cele denumite neutrofile.

deoarece granulele lor devin roz prin colorare cu eozin . e. Limfocitele: Limfocitele reprezint 25% din globulele labe. Ele realizeaz acest lucru prin producerea de antitoxine ce contracareaz . În acela i timp. Reprezentând doar 1-4% din globulele albe. eozinofilele combat agresiunea bacterian . se elibereaz compusul chimic histamina. Al treilea tip de polimorfonucleare sunt bazofilele.Al doilea tip de polimorfonucleare este cunoscut ca eozinofil. dar au i un rol vital. Atunci când orice protein str in sau antigen p trund în sânge. Ele reprezint mai pu in de 1% din toate globulele albe. are loc producerea anticorpilor care se combin cu antigenul i le neutralizeaz efectul. care are func ia de a împiedica coagularea intravascular a sângelui. având nuclei den i. Limfocitele joac un rol vital. deoarece granula iile lor produc i elibereaz heparina. dar sunt esen iale pentru via . asigurând organismului imunitatea natural fa de boli. sferici.

Un alt tip de globule albe sunt monocitele. 2.efectele nocive poten iale ale unor toxine puternice (otr vuri) sau compu i chimici produ i de unele bacterii. Cealalt func ie esen ial a limfocitelor este producerea anticorpilor i a substan elor chimice care previn distrugerea celuleor organismului ca urmare a unei invazii bacteriene. Activitatea polimorfonuclearelor i a monocitelor decla ate de afec iunile bacteriene este denumit r spuns inflamator ² inflama ia reprezentând r spunsul organismului fa de o leziune la nivel local. Inima: Inima etse un organ muscular cavitar de dimensiuni mari. De i de obicei este . eliminând detritusurile celulare rezultate în urma agresiunii bacteriene. care reprezint pân la 8%. Activitatea limfocitelor legat de invazia microbian i de late substan e este denumit r spuns imun. Ele con in nuclei mari i înglobeaz bacteriile. situat în regiunea median a toracelui.

oxigenul din el fiind complet absorbit. sângele se reîntoarce la inim prin vene. Func ia inimii este de a pompa sângele în dou circula ii separate. . Pulsa ia sa poate fi palpat la fiecare b taie a inimii. principala arter a organismului. acesta fiind imediat sub mamelonul stâng. Sângele ajunge la organe i esuturi. Dup aceea. ea trece linia . În primul rând. în spatele marginii drepte a sternului. Proiec ia la suprafa a inimii de partea stâng a sternului are aproximativ forma unui triunghi cu vârful rotunjit. Marginea dreapt a inimii se g se te. Are o greutate de aproximativ 340 g la b rba i i ceva mai pu in la femei. furnizându-le oxigen i substan e nutritive. totu i. mai mult sau mai pu in. cea mai mare parte r mânând.considerat ca fiind situat în partea stâng a corpului. în stânga.edian spre dreapta. pompeaz sângele c tre artere prin aort . Aceasta poart numele de oc apexian.

fiecare având un atriu cu perete sub ire. Amândou atriile i amândou ventriculele sunt al turate. care asigur func ia de pomp . Fiecare dintre ele are pere i musculari care se contract pentru a asigura circula ia sângelui.Inima pompeaz sângele în al doilea circuit. la rândul lui. Por iunile din perete pe . pentru a înlocui oxigenul. care. Cele dou atrii se g sesc în spatele i deasupra celor dou ventricule. ce prime te sângele de la vene. Inima are patru camere principale. Ventriculul stâng are cei mai gro i pere i. ce are pere ii mai gro i. îl pompeaz într-o arter principal . Camerele inimii sunt aranjate în perechi. întrucât pompeaz cea mai mare cantitate de sânge. de aceast dat c tre pl mâni. Grosimea pere ilor musculari depinde de sarcina pe care fiecare camer o are de îndeplinit. Fiecare atriu pompeaz sângele printr-o valv în ventricul. sângele înc rcat cu oxigen este retrimis c tre inim . Dup aceea.

pentru un nou . P trunde în atriul drept. iar din jum tatea superioar a corpului prin ven cav superioar . P trunde în atriul stâng. printr-o valv denumit valva mitral . Dup aceea. în ventriculul stâng. aducând o nou cantitate de oxigen. unde elibereaz oxigen. astfel încât sângele poate trece numai c tre aort prin valvele aortice deschise. care se contract i împinge sângele. ventriculul stâng se contract i. valva mitral se închide.care le separ sunt denumite septuri: interatrial i interventricular. acesta se contract i sângele trece în ventriculul drept prin valva tricuspid . în acest timp. Sângele ajunge la esuturi. Sângele se reîntoarce la inim din jum tatea inferioar a corpului prin vena cav inferioar . Contrac ia ventriculului drept expulzeaz sângele în artera pulmonar prin valvele pulmonare. Mecanismul de func ionare: Sângele revine la inim de la pl mâni prin venele pulmonare.

Bazele foi elor se ata eaz de inel. dar sub ire. în timp ce marginile libere vin în contact i asigur închiderea comunic rii între ventricule i atrii. func ia normal a inimii depinde de o serie de valve. În partea dreapt a inimii exist valvele pulmonare i tricuspida. Valvele mitral i tricuspid sunt mai complicate. Valvele: Ca multe sisteme de pompare. Valvele sunt prev zute cu un inel situat între atriu i ventricul. . Valva mitral are dou foi e (cuspide). valva tricuspid are trei foi e. Acest proces este repetat de 50-60 de ori în fiecare minut. astfel încât el poate curge doar într-o singur direc ie. Ele au trei cuspide sau foi e alc tuite din esut fibros dens. la cea stâng se afl valvele aortice i mitral . Valvele pulmonar i aortic au o structur similar .ciclu. Cele patru valve se deschid i se închid automat pentru a primi i desc rca sângele de la i c tre camere. de i i structura lor este asem n toare.

3. determinând contrac ia acestora imediat dup cea a celor dou atrii. atrio-ventricular. impulsul se r spânde te prin ventriculi. Acesta întârzie impulsul de contrac ie. Dup ce a fost condus prin fascicul. denumite cordaje tendinoase. dup care îl conduce printr-un fascicul de fibre denumit fasciculul His. De aici. Exist i un alt nod. Sincronizarea acestor contrac ii este dependent de un sistem electric de control este nodul sinoatrial. impulsurile sunt conduse la cele dou atrii. din atriul drept. Dup aceea are loc contrac ia ventriculelor.Aceste margini libere sunt legate de o serie de corzi fine. cele dou atrii se contract împreun i încarc ventriculii cu sânge. Vasele sanguine: . determinând contrac ia acestora. Ritmul cardiac: Cu fiecare b taie a inimii. situat în jonc iunea dintre atrii i ventriculi. care se prind de peretele ventricular i împiedic prolabarea valvelor în atrii.

mai întâi.Arterele i venele sunt cele dou tipuri de vase sanguine mari din organism. de fapt. Traiectul lor acoper aproape toat suprafa a inimii. . dând na tere. Primele ramuri ale aortei se desprind din ea imediat ce p r se te inima. unor ramuri denumite arteriole i. artera coronar stâng d na tere la dou ramuri. De acea. Restul arterelor transport sângele la toate celelalte p r i ale organismului. Arterele transport sângele de la inim la esuturi. Ele sunt arterele coronare. expulzeaz sângele în principala arter din organism ² aorta. ce asigur aportul de sânge la inim . ventriculul stâng. Aproape imediat dup desprinderea din aort . exist trei artere coronare: cea dreapt i cele dou ramuri ale arterei coronare stângi. în final. asigurând aportul de sânge la fiecare zon . Principala cavitate a inimii. în timp ce venele transport sângele pe drumul de întoarcere. capilarelor.

care prezint la suprafa a ei un strat celular neted care permite circula ia continu i liber a sângelui. Presiunea pe care o atinge man onul tensiometrului folosit la m surarea presiunii arteriale este aceea i cu presiunea maxim ap rut în ventriculul stâng la fiecare b taie a inimii. ele trebuie s aib un perete solid pentru a rezista. Sub acesta exist straturi elastice i musculare groase. Peretele extern al unei artere este un strat de esut fibros lax. care confer rezisten arterelor. fibre musculare în interiorul mucoasei. Pere ii elastici sunt foarte importan i pentru func ionarea sistemului vascular. de asemenea. Exist . O mare parte din for a fiec rei contrac ii este preluat de pere ii elastici ai arterelor .Ventriculul stâng produce o presiune considerabil pentru a împinge sângele prin re eaua arterial . Structura arterelor: Deoarece arterele sunt supuse acestei presiuni cu fiecare contrac ie a inimii.

Ace tia continu s împing sângele în pauza dintre dou b t i ale inimii. unde poate fi r cit. capilarele tegumentare se dilat . Când temperatura este crescut .mari. În plus. capilarele sunt doar pu in mai largi decât o singur celul sanguin . Ficare capilar este constituit dintr-un strat foarte sub ire de esut endotelial înconjurat de o membran la fel de sub ire. Venele: . To i pere ii capilarelor sunt destul de sub iri pentru a permite trecerea substan elor în ambele sensuri. Capilarele: M surând aproximativ a opta mia parte dintr-un milimetru. capilarele pot fi u or lezate i cele din piele prezint cel mai mare risc. capilarele localizate în piele au un rol special în reglarea temperaturii corpului. f când posibil ca un volum mai mare de sânge s ajung la piele. fa de schimbul de substan e. Având un perete sub ire. Reglarea circula iei capilare este asigurat de mu chi.

Unele con in doar un strat foarte sub ire de mu chi. Circula ia sângelui: Sângele î i începe circuitul prin organism p r sind ventriculul stâng prin aort . . sau lumenul.Venele se aseam n cu arterele prin aceea c au o distribu ie similar ² arterele i venele unui anumit organ sau esut au. În acest stadiu. De exemplu. cum ar fi hormonii. 4. deseori. exist diferen e majore. sângele este bogat în oxigen. în timp ce canalul central. Totu i. Venel sunt alc tuite din esut muscular i fibros. Peretele venelor reprezint un strat extern ² tunica adventi ia . va fi mai mare la vene decât la artere. un strat mediu de fibre musculare ² tunica medie ² i un strat intern ² tunica intima. multe vene au valve în interiorul lor care nu se întâlnesc la artere. iar pere ii unei artere sunt întotdeauna mai gro i decât cei ai unei vene de o m rime corespunz toare. substan e nutritive i alte substan e importante. untraseu comun..

incluzând chiar i inima. i apoi p trunde în vasta re ea de capilare. arterele carotide stâng i dreapt . celulele sanguine se a az pe un singur strat. De la artere. pentru a forma arcul aortic. În acest arc î i au originea cele dou artere principale ale corpului. În capilare.Dup ce d na tere arterelor coronare. care duc sângele la pelvis i membrele inferioare. sângele are tendin a s curg prin a a-numitele c i preferen iale. i câte o arter pentru fiecare bra . În repaus. Artera aort coboar apoi prin torace în abdomen. . sângele curge prin arteriole care conduc la fiecare organ sau esut din organism. aorta are un traiect ascendent înainte de a se curba. înainte ca aorta s se divid în artele iliace stâng i dreapt . cedând oxigenul i alte substan e i preluând dioxidul de carbon i produ ii metabolici. Lanivelul abdomenului exist trei artere principale c tre intestine i ficat i câte una pentru fiecare rinichi.

sângele intr în sistemul venos. una denumit vena cav superioar i alta vena cav inferioar . Trece apoi în vene mici i apoi la inim prin vene care au dimensiuni destul de mari pentru a putea fi observate sub piele. care reprezint echivalentul venos al arteriolelor. sângele circul în aproape toate capilarele din acea zon . El p trunde îtâi în vase foarte mici denumite venule. Venele din acest calibru con in valve care previn curgerea sângelui înapoi spre esuturi. în final. Toate venele din diferite p r i ale organismului se vars .Acestea sunt capilarele care au dobâdit un calbru mai mare decât media. Valvele au o form semilunar care proemin în lumenul venei i fac ca sângele s circule într-o singur direc ie. Prima prime te sângele de la cap. în dou mari vase de sânge. Amândou . bra e i gât i cea de-a doua prime te sângele din partea inferioar a corpului. Dar dac exist o nevoie sporit de oxigen în orice zon a corpului. Dup trecerea prin capilare.

venele transport sângele la partea dreapt a inimii i de aici el este pompat în artera pulmonar (singura arter care transport sânge f r oxigen). Faza final a circula iei este reprezentat de transportul sângelui bogat în oxigen prin venele pulmonare (singurele vene care transport sânge oxigenat) în partea stâng a inimii. Circula ia c tre pl mâni este denumit circula ie pulmonar . care poate fi bogat în hran digerat . . Acesta permite sângelui. sângele nu se întoarce direct la inim . Exist artere pulmonare i sistemice care transport sângele în afara inimii i vene pulmonare i sistemice care îl aduc înapoi. Deriva ii: P r sind intestinele. Aceast arter duce sângele la pl mâni. s fie transportat direct la ficat. ci etse drenat în sistemul venos port-hepatic. iar cea c tre restul organismului este denumit circula ie sistemic .

Odat ce sângele de la intestin ajunge la ficat. prin care sângele poate trece de la una la cealalt f r a trebui s treac prin sistemul de capilare din esuturi. prin capilare speciale denumite sinusoide i. cum ar fi mâinile i picioarele. în final. Acest sistem asigur în modul cel mai eficient transportul la ficat al hranei care p trunde în sistemul venos din intestine. se vars în vena cav inferioar i. Mecanismele compensatorii: În unele p r i ale corpului. Aici este posibil existen a unor comunica ii directe între arterele i venele mici. Alte zone unde exist un tip special de aranjament venos sunt la nivelul extremit ilor: mâinile. trece prin celulele hepatice. apoi. cre te pierderea de c ldur i temperatura corpului scade. p trunde într-un alt sistem de vene denumite vene hepatice. picioarele. Principala func ie a acestor conexiuni arterio-venoase este controlul temperaturii corpului. arterele i ramurile lor . la inim . urechile i nasul. apoi. Când sunt deschise. Acestea.

î i m re te calibrul. ramura celeilalte artere. . În orice moment. De asemenea. ca atunci când începem brusc s alerg m. formând o cale alternativ pentru sânge dac una dintre ele este lezat : aceasta se nume te circula ie colateral . astfel încât sângele este dirijat în locul în care necesit ile sunt crescute. Dac organismul se g se te într-o stare de stres fizic. sângele nu curge cu aceea i vitez în toate regiunile organismului. Când exist o leziune a unei artere. 5% în capilare i restul de 9% în inim . aproximativ 12% se g se te în arterele i venele care îl transport la i de la pl mâni. Aproximativ 59% se g se te în vene. Distribu ie i flux: Sângele nu este repartizat uniform în tot organismul. vasele sanguine din mu chii membrelor inferioare î i m resc calibrul i cele din intestine se întind. 15% în artere. care a preluat fluxul sanguin.sunt conectate astfel încât se pot suplini una pe cealalt .

Controlul circula iei: Exist o zon în por iunea inferioar a creierului denumit centrul vasomotor. VIII. Vasele sanguine responsabile pentru controlul acesteia sunt arteriolele localizate în cadrul sistemului circulator între arterele mici i capilare.Viteza circula iei venoase de întoarcere cre te astfel încât sângele este transportat înapoi la inim cu 20 cm pe secund . Centrul vasomotor prime te informa ii despre presiunea arterial de la receptorii de presiune din aort i arterele carotide i apoi trimite comenzi c tre arteriole. care controleaz circula ia sângelui i. presiunea arterial . implicit. SISTEMUL VASCULAR LIMFATIC .

Pentru aceasta conlucreaz îndeaproape cu sângele i. Pere ii capilarelor . care sunt atât de esen iale pentru ap rarea organismului împotriva înboln virii. splina i amigdalele. cu globulele albe.Sistemul vascular limfatic este un alt sistem de vase care transport fluidele în tot organismul. Ele colecteaz surplusul de lichid denumit limf de la esuturi. Vasele limfatice realizeaz transportul excesului de lichid. cunoscute sub numele de limfocite. Vasele limfative: Sistemul vascular limfatic sau sistemul limfatic este compus din vase limfatice. 1. incluzând timusul. organe i esuturi limfoide foarte specializate. De aceea acest sistem este implicat în vehicularea reziduurilor i a particulelor cu poten ial d un tor. Vasele limfatice mici ² cele mai mici denumite capilare limfatice ² urmeaz traiectul arterelor i venelor corpului. particulelor str ine i alte materiale de la esuturile i celulele corpului. în special.

limfa din intestine con ine multe gr simi sub form de chil. . determinând circula ia limfei. limfa este. care au fost absorbite din intestin în timpul digestiei.limfatice sunt foarte sub iri i permeabili. vasele care dreneaz membrele con in surplusul de fluid fa de necesit ile organismului. Totu i. care nu pot p trunde în capilarele sanguine. ele au valve pentru a preveni refluxul limfei. al oaselor. astfel încât moleculele mari i alte particule. bogat în proteine. Compozi ia limfei din vasele limfatice este dependent de localizarea acestora. de aceea. care p r se te celulele i vasele sanguine. De asemenea. incluzând bacteriile. Aceast limf are un aspect l ptos. De exemplu. care se contract ritmic într-o singur direc ie. cartilajelor i din ilor. Vasele limfatice se g sesc în toate regiunile corpului. Unele vase limfatice con in un mu chi involuntar. cu excep ia sistemului nervos central. sunt de asemenea îndep rtate prin limf .

Organe i esuturi: Splina este o parte integrant a sistemului limfatic. În plus. În consecin . care dreneaz în venele brahiocefalice stâng i dreapt . ductul toracic i ductul limfatic drept. Toate vasele limfatice se unesc. Ganglionii limfatici sunt situa i în jurul arterelor mari i pot fi palpa i în punctele în care acestea sunt situate superficial sub piele. cât i prin cea limfatic . care poate fi sim it la palparea abdomenului. formând dou ducte principale.În diferite puncte pe traseul lor. reprezint frecvent o indica ie a unei . o splin m rit . vasele limfatice se unesc cu o forma iune nodular de esut denumit ganglion limfatic. Acesta este locul în care limfocitele ajung în tot organismul atât prin circula ia sanguin . limfa este drenat de la esuturi în sânge prin sistemul limfatic. 2. Func ia ei principal este de a filtra sângele i de a produce anticorpi.

Dac splina este examinat cu ochiul liber. Arteriolele splenice au particularitatea de a fi înconjurate de esut limfatic pe m sur ce trec prin pulpa splinei. Splina are o greutate de aproximativ 200 g la adul i. dar n cazul în care este m rit poate ajunge la o greutate de pân la 2 kg sau mai mult. ea este de aproximativ 13 cm lungime i se întinde de-a lungul coastei a zecea. ele par . Arteriolele mai prezint o caracteristic unic : în loc de a fi conectate cu o re ea de capilare. În condi ii normale. care se divide în artere mai mici i apoi în arteriole. în partea stâng superioar a abdomenului.afec iuni undeva în organism i necesit teste suplimentare. acestea sunt aglomer ri de limfocite. Este posibil chiar distrugerea unor mici granula ii denumite corpusculi Malpighi. Aportul sanguin la acest organ se realizeaz prin artera splenic . Splina este situat imediat sub diafragm. ea va ap rea ca o capsul fibroas ce înconjoar o mas amorf de pulp ro ie.

dar ele pot îndep rta. orice celule anormale. asigur eliminarea din sânge a oric ror celule îmb trânite sau uzate ale acestuia. În acela i timp.s se goleasc direct în parenchimul splinei. de asemenea. modul în care sângele se vars direct în pulpa splinei permite celuleor reticulare ale acesteia s vin în contact direct cu sângele care ar trebui s fie filtrat. În al doilea rând. Caracterele particulare ale circula iei splenice fac posibil îndeplinirea a dou func ii fundamentale. Acest lucru este valabil în special în cazul globulelor ro ii. Mai întâi. faptul c arteriolele sunt înconjurate de esut limfoid implic faptul c limfa intr imediat în contact cu orice protein anormal din sânge i produce anticorpi împotriva acesteia. dar globulele albe i plachetele sunt filtrate . Func iile splinei: Splina reprezint unul din principalele organe care filtreaz sângele. Celulele reticulare nu numai c îndep rteaz celulele sanguine îmb trânite sau uzate.

selectiv c tre splin atunci când acest lucru este necesar. splina i ficatul sunt sediile principale de producere a globulelor ro oii. splina produce o mare parte din celulele sanguine ale f tului. Timusul: În ultimele dou decenii. splina are un rol foarte important în producerea unor noi celule sanguine. Acest lucru nu se întâmpl la adultul normal. Corpusculii Malpighi produc anticorpi. dar la persoanele cu afec iuni ale m duvei osoase. pentru a da doar un exemplu. În plus. de aceea ea joac rol major în eliminarea bacteriilor din organism. când acesta se g se te în uter în cursul sarcinii. În anumite circumstan e. De asemenea. Splina va elimina. particulele str ine din fluxul sanguin. de asemenea. are o func ie în producerea anticorpilor ² proteine sanguine circulante care se leag de o protein str in i o imobilizeaz . a devenit clar c timusul se g se te în centrul . astfel încât globulele albe denumite fagocite o pot distruge.

dar se tie acum c este esen ial pentru o dezvoltare optim a sistemului limfatic i c func ia sa este îndeplinit în primii ani de via . con ine multe limfocite. imediat în spatele sternului. denumit cortex. Aceste celule se g sesc în sânge. În interiorul glandei se g se te o zon numit medular care con ine limfocite i alte tipuri de celule timice. . Timusul con ine multe din limfocitele care au un rol important în ap rarea organismului împotriva îmboln virilor. m duva osoas . Timusul este situat în partea superioar a toracelui. Stratul extern al timusului. Mecanismul exact prin care timusul î i exercit ac iunea este înc incomplet cunoscut.remarcabilei re ele de organe i esuturi aflate în interconexiune pentru a constitui sistemul limfatic i care sunt implicate în r spunsul imun ² adic ap rarea noastr în fa a surselor de infec ie. ganglionii limfatici i splin i migra ia lor c tre esuturi poate fi observat în cazul unei reac ii inflamatorii.

de fapt. înainte de a avea prilejul de a ajunge în organism.Existã dou tipuri de celule imune în corp. Motivul probabil pentru aceasta este c ele ar putea avea un poten ial autoimun (posibilitatea de a ataca structurile organismului) i singurele celule c rora timusul le permite dezvoltarea sunt cele care vor ataca substan ele str ine. Cel lalt tip de celule imune ² limfocitele B ² este responsabil de producerea efectiv a anticorpilor fa de antigene. Amigdalele: . dar un mecanism important a fost identificat. Limfocitele T (derivate din timus) sunt sub controlul timusului i sunt responsabile pentru recunoa terea antigenului i pentru multe din c ile prin care organismul le distruge. distruse aici. Mecanismele exacte prin care timusul realizeaz controlul limfocitelor T nu este cunoscut. ele fiind dou tipuri de limfocite. Se pare c aproximativ 95% din noile tipuri de limfocite produse de timus sunt.

Amigdalele faringiene sunt astfel plasate încât orice infec ie cu poart de intrare nazal este filtrat i. Aceast proprietate este conferit de limfocitele care se g sesc la acest nivel. De i sunt prezente înc de la na tere. Amigdalele faringiene (adenoizi) sunt organele limfoide situate posterior de cavit ile nazale. ele sunt relativ mici. Func ia exact a amigdalelor nu este cunoscut . care circumscrie intrarea spre c ile aeriene i alimentare. ele nu dispar complet. cu pu in ans . . Totu i.Amigdalele fac parte dintr-un inel de esut (inelul Waldeyer). pentru a involua dup pubertate. Amigdalele produc i anticorpi cu rol în ap rarea împotriva infec iilor locale. exact în locul în care c ile aeriene se deschid în faringe. dar s-a sugerat c ele joac un rol seminficativ în men inerea ap r rii organismului împotriva bolilor. Ele au o pozi ie ideal pentru a depista substan ele care reprezint o amenin are pentru organism. dar cresc rapid în cursul primilor ani de via .

Dac infec ia este recurent .ucis . Pentru a transforma hrana ingerat în componente separate. între aceste vârste. copilul este expus continuu la noi infec ii cu diferite tipuri de bacterii i virusuri. IX. care pot fi preluate cu u urin de c tre sânge din intestinul sub ire pentru a fi transportate în vederea utiliz rii . Nu se cunoa te prea mult despre modul în care amigdalele faringiene se infecteaz . dar. amigdalele tind s se umfle i aceasta poate fi simptomatic . în genere. Ele sunt evidente între unu i patru ani. dar orice germen cu poart de intrare respiratorie le poate afecta. De aceea. dispar înainte de pubertate. SISTEMUL DIGESTIV Digestia produce nutrimentele i substan ele furnizoare de energie necesare celulelor i esuturilor organismului. Amigadalele faringiene sunt prezente de la na tere.

începe s descompun o parte din hidrocarbona i (glucide) în molecule mai mici. o enzim produs de ele. Digestia depinde de ac iunea unor substan e denumite enzime asupra hranei ingerate. Digestia: Digestia este procesul care descompune hrana în substan e ce pot fi absorbite i utilizate de organism pentru energie. Aceste modific ri încep în gur . Când hrana este mestecat . glande i enzimele lor. cre tere i regenerare. ajungând în stomac.imediate sau a stoc rii lor. 1. Hrana traverseaz apoi esofagul. cum ar fi maltoza i glucoza. glandele salivare de la nivelul cavit ii bucale î i încep secre ia i ptialina. Acestea sunt produse de organe ata ate la tractul digestiv i ele sunt responsabile pentru multe din reac iile chimice implicate în digestie. acid clorhidric . unde un complex de substan e chimice ² mucus. sistemul digetiv conlucreaz cu un num r de organe.

dar începe o nou serie de reac ii chimice declan ate de stimuli nervo i. numit chim ² intr apoi în duoden. Secre ia de mucus previne lezarea mucoasei gastrice de c tre acidul clorhidric. Duodenul produce i elibereaz cantit i mari de mucus. cât i în intestin de impulsuri nervoase. Intestinul sub ire: Hrana care p r se te stomacul ² o past consistent .i enzima pepsin ² ac ioneaz asupra ei. prezen a hranei i secre iile hormonale. acid . Gastrina. Cantitatea de suc gastric eliberat etse controlat atât aici. stimuleaz eliberarea de acid clorhidric i pepsin din celulele gastrice dup ce hrana a ajuns în stomac. Ac iunea ptialinei înceteaz . producerea de gastrin înceteaz . care îl . Când aciditatea atinge un anumit nivel. astfel încât aceasta poate fi degradat pân la peptone. por iunea ini ial a intestinului sub ire. un hormon.

peptidele. Secretina stimuleaz producerea unor cantit i mari de sucuri alcaline care neutralizeaz aciditatea chimului par ial digerat. Duodenul prime te.protejeaz împotriva lez rii de c tre acidul clorhidric i de enzimele din chim. lipaza care desface gr simile în molecule de glicerol i acizi gra i. pentru a fragmenta particulele de gr simi. de asemenea. pancreozimina. Bila este. Enzimele pancreatice ajut la digestia hidra ilor de carbon i a proteinelor pe lâng cea a gr similor. . care desface peptonele în componente mai mici. care este produs în ficat i stocat în vezica biliar . pân când este nevoie de ea. elibeart în duoden din vezicula biliar . Enzimele pancreatice se produc ca r spuns la eliberarea unui al doilea hormon. amilaza care desface hidra ii de carbon pân la maltoz . Aceste enzime includ tripsina. de asemenea. Secre ia sucului pancreatic este declan at de doi hormoni. sucuri digestive de la pancreas i cantit i imporatnte de bil .

denumite vilozit i. chilifer. plus vitamine i minerale importante cum ar fi calciu. Fiecare vilozitate con ine un capilar i o mic ramur limfatic . apoi. în fluxul sanguin. fier. care transport hrana direct la ficat. iod. Aminoacizii rezulta i din digestia proteinelor i zaharurilor din hidra ii de carbon.Hrana digerat p trunde apoi în jejun i ileon. acizii gra i i viatminele dizolvate intr în chilifere i sunt transportate în sistemul limfatic i. unde au loc stadiile finale ale modific rilor chimice. la rândul lui. Aceste capilare duc la vena port-hepatic . Acesta. care pe peretele interior prezint milioane de proeminen e minuscule. Când hrana digerat vine în contact cu vilozit ile. Cea mai mare parte a absorb iei are loc în ileon. sunt absorbite direct în capilarele vilozit ilor. glicerolul. por iuni ale intestinului sub ire situate în continuarea duodenului. re ine unele substan e pentru necesit ile proprii i pentru . Enzimele sunt eliberate de celulele unor mici indenta ii numite criptele Lieberkühn.

buzele nu au peri.. Spre deosebire de piele. . Este delimitat de buze. La suprafa a buzelor se g se te o form particular de esut epitelial cu o structur intermediar între pielea fe ei i membrana ce delimiteaz cavitatea bucal . Datorit acestei conexiuni cu dou din circuitele vitale ale organismului. glande sudoripare sau sebacee. în timp ce la partea posterioar se deschide în c ile ce conduc la tractul digestiv i la pl mâni. iar restul acestora sunt trecute mai departe în circula ia general a organismului. un rol în vorbire. Ele sunt alc tuite din fibre musculare între esute cu fibre elastice i au o inerva ie bogat . Cavitatea bucal : Gura omului etse un fel de cavern ce con ine limba i din ii.stocare. care le confer o sensibilitate deosebit . gura este implicat inevitabil atât în digestie. de asemenea. Buzele sunt cele care dau expresia gurii. 2. cât i în respira ie. Are.

Cavitatea bucal este c ptu it cu o membran mucoas ce con ine glande produc toare de mucus. prevenind astfel refluxul hranei în nas. astfel. face ca hrana s fie înmuiat i mixat . Cavitatea bucal este delimitat superior de palatul dur. Mucoasa obrajilor este supus unei uzuri permanente i are o remarcabil capacitate de regenerare. Secre ia continu a acestor glande men ine umiditatea cavit ii bucale. permite ca limba s preseze asupra unei suprafe e ferme i. format de baza osului maxilar. Sensibilitatea palatului moale este esen ial . Palatul dur. În mijlocul palatului moale se g se te o forma iune numit uvula sau Åa treia amigdal µ. care se continu posterior cu palatul moale. Func ia ei reprezint un mister. care se deschide în partea posterioar a gurii. deoarece îi favorizeaz mi carea superioar când hrana este înghi it . dar unii cred c are un rol în închiderea . împreun cu secre ia glandelor salivare.

c ilor aeriene în timpuol degluti iei, prevenind, în acest mod, înecarea. Limba: Limba are o form asem n toare unui triunghi ² cu o baz larg îngustându-se treptat c tre vârf. Este ata at la baz , sau r d cin , de maxilarul inferior, sau mandibula, i de osul hioid. Pe p r ile laterale, r d cina limbii este unit cu pere ii faringelui, cavitate ce formeaz partea posterioar a gurii. Por iunea mijlocie a limbii are o suprafa convex superior, în timp ce fa a inferioar este legat de plan eul bucal printr-o band sub ire de esut, numit frenul limbii. Vârful limbii are mi c ri libere, dar când o persoan nu m nânc sau nu vorbe te, el se afl în mod normal în repaus înapoia din ilor. Mi c rile limbii sunt determinate de mu chii ce intr în alc tuirea sa i de care este conectat i de modul în acre este pozi ionat limba în gur . Limba con ine fibre musculare dispuse atât în plan longitudinal, cât i transversal,

care sunt capabile s produc mi carea, dar contrac ia unui num r de mu chi situa i pe p r ile laterale ale mandibulei pot conferi mi c rilor limbii o mobilitate remarcabil . Mu chiul stiloglos, de la nivelul gâtului, de exemplu, mobilizeaz limba în sus i înapoi, în timp ce hioglosul, de asenmenea de la nivelul gâtului, aduce limba în pozi ia normal de repaus. În timpul hr nirii, una din func iile principale ale limbii este de a prezenta hrana din ilor pentru mastica ie i în formarea bolului alimentar, preg tindu-l pentru înghi ire. Aceste ac iuni sunt realizate printr-o gam de mi c ri ondulatorii:în sus i în jos. Când aceast ac iune a fost îndeplinit (sau cînd o persoan m nânc în grab ), limba împinge bolul c tre faringe, de unde el p trunde în esofag, care îl transport în stomac. Glandele salivare: În fiecare zi, noi producem în mod obi nuit 1.7 l de saliv ² o secre ie apoas alc tuit din mucus i lichid. Ea con ine ptialina, cu rol în digestie, i o substan

chimic denumit lizozim, care ac ioneaz ca un dezinfectant, protejând mucoasa bucal de infec ii. Saliva are o ac iune u or antiseptic . Saliva este produs de trei perechi de glande situate la nivelul fe ei i al gâtului, glandele parotide, submandibulare i sublinguale. Exist , de asemenea, multe glande mici r spândite la nivelul cavit ii bucale. Fiecare gland salivar se compune din ducte ramificate, care se unesc i sunt delimitate de celule secretorii. Func ia acestor celule variaz de la o gland la alta i secre iile lor sunt diferite. Glandele parotide sunt cele mai voluminoase glande salivare situate la nivelul unghiului mandibulei, întinzându-se superior pân la nivelul oaselor obrazului, imediat anterior de ureche. Saliva produs de parotide este eliminat prin ducte ce se desprind din glande. În compara ie ci celelalte glande salivare, parotidele produc o secre ie apoas cu un con inut mare de ptialin ² enzim ce degradeaz amidonul.

De i parotidele sunt cele mai voluminoase glande, ele produc doar un sfert din volumul total de saliv . Glandele submandibulare, dup cum sugereaz i numele se g sesc sub maxilarul inferior, sub din ii posteriori i glandele sublinguale (au o denumire adecvat ), sunt situate sub limb , pe plan eul cavit ii bucale. Ambele perechi de glande î i descarc con inutul pe p r ile laterale ale frenului limbii (un cordon de esut care porne te de la baza limbii i se une te cu plan eul gurii). Saliva secretat de glandele sublinguale este de consisten vâscoas , cu mult mucus. Glandele submandibulare produc o saliv care con ine cantit i aproape egale de mucus i ptialin i aceasta completeaz volumul de saliv secretat în gur în orice moment. Din ii: Din ii sunt structuri osoase dure, implantate în cavit ile maxilarului i ale mandibulei. În timpul vie ii apar dou seturi succesive de din i. Fiecare dinte prezint dou por iuni: coroana, care este pu in

Este un esut sensibil. Elementul structural major al dintelui este format dintr-un esut calcificat denumit dentin . numit pulpa dentar . în timp ce din ii situa i mai în spate au dou sau trei r d cini. mai lungi decât coroana.vizibil în gur . asem n toare osului. i r d cina. care con ine celule vii. o structur celular extrem de dur i de sensibil . R d cinile din ilor sunt. Aceasta se extinde de la coroan pân la extremitatea r d cinii care prezint un orificiu în punctul cel mai . o substan asem n toare dentinei i care ajut la fixarea dintelui în alveol . de obicei. Dentina este o substan dur . Dentina coroanei este acoperit de un strat protector de smal . R d cina este acoperit cu un strat de cement. acre d senza ia de durere când este stimulat de excitan i termici sau chimici. Centrul dintelui este o cavitate umplut cu un esut conjunctiv sensibil. care este partea încorporat în maxilare. Din ii fronta i au doar o r d cin .

O zon de importan crucial se afl la nivelul colului dentar. Prin acest orificiu. În aceast regiune. gingia intr în contact strâns cu dintele. Aceste fibre sunt între esute cu fibre de esut conjunctiv i con in. Fixarea din ilor: Fiecare dinte este ata at prin r d cina sa de oasele maxilare. iar din ii sunt ata a i prin fibre ce formeaz ligamentul periodontal. care se întind de la cementul ce acoper r d cina la osul alveolar adiacent. Acesta etse alc tuit dintr-o serie de fibre de colagen rezistente.adânc al dintelui. Modul de fixare al din ilor are drept rezultat un grad foarte mic de mobilitate spontan . vase sanguine i fibre nervoase. unde fuzioneaz coroana cu r d cina. totu i. . de asemenea. p r ile din maxilare care con in din ii sunt denumite procese alveolare. Modul de fixare al din ilor etse. Acesta are rolul unui tampon care poate proteja din ii i osul în timpul mastica iei. vasele sanguine i nervii ajung la pulpa dentar . complex.

iar incisivii de pe maxilare opuse func ioneaz glisând unii peste al ii. Din ii formeaz o arcad ovalar uniform . ca lamele unei foarfeci. denumit premolari. Incisivii se caracterizeaz printr-o margine ascu it ca o lam . Caninii sunt din ii ascu i i i bine adapta i la sfâ iere. Tipuri de din i: Omul are dou serii de din i. Ace ti din i pot fi împ r i i în acelea i tipuri ca din ii deciduali i completeaz seria ini ial cu o alt categorie. Din ii deciduali pot fi împ r i i în trei categorii: incisivi. care sunt intermediari atât ca form . canini i molari. sunt elimina i. în timp ce premolarii i molarii au rol în triturarea hranei. de obicei. premolarii i molarii localiza i . Din ii permanen i îi înlocuiesc i sunt în num r mai mare decât seria ini ial . cu incisivii în partea anterioar i caninii.protejându-l fa de infec ii i alte influen e nocive. Din ii deciduali )de lapte= sunt cei prezen i în timpul copil riei i. cât i ca pozi ie între canini i molari.

Arcadele dentare. de obicei. ce are forma arcului dentar.În acest stadiu. În diferite momente ce corespund dezvolt rii individuale a fiec rui dinte. de i acest proces nu este finalizat decât aproximativ un an dup erup ia din ilor deciduali. aceast band produce mugurii dentari primitivi în esutul ce este acoperit de epiteliu. astfel încât în timpul mastica iei din ii opu i se suprapun unii peste al ii. formeaz r d cinile din ilor.propriu-zis spre partea posterioar . în final. . în timp ce altele dau na tere smal ului. Marginile mugurilor dentari continu s creasc în profunzime i. La na tere. Unele celule evolueaz pentru a forma dentina. Dezvoltarea din ilor: Primul semn de dezvoltare a din ilor apare când f tul are doar ase s pt mâni. Ace ti muguri cap t o form final a joc iunii dintre smal i dentin . celulele epiteliale primitive cresc ca num r i se formeaz o band groas . se potrivesc una peste alta.

Problemele dentare pot fi asociate cu oricare din din ii deciduali. În jurul vârstei de doi ani i jum tate pân la trei ani. ace tia ar trebui s fie spa ia i. dup vârsta de ase ani. în timp ce al ii pot s apar doar dup vârsta de un an. în mod obi nuit. un set complet de 20 de din i de lapte.singurul semn de ocluzie este semnalat de mucoasa gingival îngro at . În caz ideal. Vârsta la care acesta apare este variabil : foarte pu ini copii au din i la na tere. Consecutiv. incisivii deciduali inferiori i superiori sunt înlocui i de din ii permanen i. în a a fel încât s asigure un loc pentru denti ia permanent . În jurul vârstei de ase luni. aces proces fiind denumit erup ie dentar . primii incisivi inferiori încep s apar prin gingie. apare erup ia incisivilor superiori. copilul va avea. ace tia fiind urma i de canini i molari. Dup apari ia incisivilor inferiori. de i secven a sau ordinea apari iei poate varia. Molarii permanen i nu se dezvolt pe locul .

cel de-al doilea la vârsta de 12 ani i al treilea sau m seaua de minte. Primul molar permanent apare la vârsta de 6 ani. 3. în jurul vârstei de 18 ani. Exist . totu i. Aceast por iune este situat imediat posterior fa de laringe i mucoasa ei se continu cu cea a cartilajelor cricoid i tiroid. La aproximativ 25% din popula ie nu apare m seaua de minte niciodat .molarilor de lapte. ale c ror mi c ri contribuie la emiterea sunetelor. . o varia ie considerabil în momentul apari iei din ilor. Ac iunile acestor mu chi ajut la propulsarea alimentelor prin aceast zon a faringelui pe tractul digestiv. Esofagul i stomacul: Faza oral a digestiei se termin atunci când limba împinge bolul alimentar de palatul gurii spre cavitatea muscular a faringelui înainte de a intra în esofag. ci posterior fa de ace tia. Por iunea inferioar a faringelui este implicat în întregime în degluti ie.

În acela i timp. la fel de bine stând în cap sau stând pe scaun. un proces activ i nu doar un mecanism pasiv. pentru a preveni interferen adintre degluti ie i respira ie. astfel încât hrana nu reflueaz în gur . degluti ia este un act involuntar. au loc mai multe evenimente în cursul a câtorva secunde. astfel încât hrana nu poate .Primul timp al degluti iei este un act voluntar asupra c ruia avem un control con tient. Mu chii faringelui se contract . Bolul alimentar este propulsat activ de o serie de contrac ii ondulatorii ² un proces denumit peristaltism. de aceea. propulsând bolul alimentar c tre esofag. prevenind intrarea hranei în nazofaringe. automat. dac dorim. Odat ce hrana a dep it baza limbii. i închid epiglota. Trecerea hranei prin organism este. ei produc o mi care superioar a palatului moale. a a se explic faptul c noi putem mânca sau bea. dependent de gravita ie. al i mu chi ai fe ei i gâtului ridic limba înspre palatul dur. Odat ce hrana ajunge în faringe.

esofagul are un traseu u or c tre stânga i trece în spatele bronhiei stângi. Când aceasta se întâmpl . în sfâr it. Dup aceea. Esofagul: Partea superioar a esofagului se g se te imediat posterior de trahee. un strat extern protectiv. cum ar fi cel de la anus) care s separe esifagul de stomac. Sub nivelul manubriului sternal. un strat muscular relativ gros ce con ine atât fibre circulare.p trunde în trahee i pl mâni. cât i longitudinale i.5 cm în diamentru. traverseaz diafragmul i se închide în por iunea superioar a stomacului. un strat submucos care îi men ine pozi ia. esofagul este alc tuit din patru straturi ² o membran mucoas ce permite trecerea alimentelor. Esofagul este un tub elastic cu o lungime de aproximativ 25 cm i 2. sucul gastric este inut în mod normal în stomac datorit . Nu exist un sfincter (un inel muscular constrictiv. substan a înghi it este imediat expulzat prin tuse. La fel ca i restl tractului alimentar.

care este apoi trecut în duoden. ce con ine acizi i enzime care degradeaz hrana i astfel ajut digestia. La jonc iunea dintre stomac i duoden exist un inel muscular. va ap rea un reflux gastro-esofagian. . sfincterul piloric. Peretele stomacului este alc tuit dintr-un strat muscular gros. denumit epiteliu. hrana este amestecat cu sucurile digestive pân când se formeaz o mas p stoas . stomacul ac ioneaz ca un rezervor pentru hran . În stomac. Membrana delimitant produce o secre ie specific . Când acest mecanism func ioneaz inadecvat. Este legat la extremitatea superioar de esofag i la cea inferioar de duoden (por iunea ini ial din intestinul sub ire).ac iunii concomitente a tunicii musculare a esofagului i a faptului c esofagul prezint o îngustare la trecerea prin diafragm în traiectul s u de la torace la abdomen. Stomacul: Stomacul este un organ muscular situat în partea superioar a abdomenului. c ptu it cu o membran special . În primul rând.

4. duodenul este por iunea ini ial a intestinului sub ire cu rol în digestia eficient a hranei. Peretele duodenal are dou straturi musculare care se contract i se relaxeaz alternativ. Intestinul sub ire: Unit cu partea superioar a stomacului. permi ând hranei s treac în duoden. Hrana este apoi transportat prin intestine pentru a fi în continuare digerat i absorbit . sfincterul permite trecerea unor cantit i mici c tre intestinul sub ire. Are o form de potcoav ce înconjoar capul glandei pancreatice. . cu excep ia faptului c nu este niciodat complet închis. Pe m sur ce undele peristaltice propulseaz chimul prin stomac. Evacuarea din stomac este reglat de un mu chi. sfincterul piloric. foarte asem n tor cu mecanismul de trecere din esofag în stomac.care se relaxeaz intermitent. contribuind la deplasarea con inutului aliomentar în timpul digestiei.

una este înlocuit la fiecare or pe tot parcursul vie ii. care se vars în duoden din vezica biliar i . mucoasa. de asemenea. aciditatea este neutralizat de c tre secre iile proprii ale duodenului i de ac iunea bilei i a sucurilor pancreatice. Acesta previne autodigestia duodenului sau lezarea lui de c tre compu ii acizi veni i din stomac.Deasupra stratului muscular se g se te submucoasa ce con ine multe glande (glande abarunner) care secret mucusul protectiv. Ele se multiplic mai rapid decât orice alte celule ale organismului: din o sut de celule. Digestia: Hrana par ial digerat care ajunge în duoden con ine mult acid clorhidric. pentru a neutraliza secre ia gastric acid . Sucul ac ioneaz . În duoden. se g sesc glande care secret un suc alcalin ce con ine unele dintre enzimele necesare pentru digestie. În startul superficial al duodenului. Celulele mucoasei necesit o reînnoire constant .

în timp ce ileonul are un diametru mai mic. de ii ambii au peretele format din dou straturi musculare i structuri mucoase interne care delimiteaz lumenul intestinal. Mezenterul: Spre deosebire de duoden. Aceast structur este alc tuit din dou straturi de peritoneu. În continuarea duodenului se g se te jejunul. Aceste trei secre ii continu procesul de digestie. jejunul i ileonul sunt sus inute de o membran numit mezenter.pencreas. care este mai mult sau mai pu in ferm fixat de peretele abdominal posterior. ci mai mult o schimbare gradual . Nu exist diferen iere net între jejun i ileon.8cm. Jejunul are. pere i mai gro i decât ileonul. care se întinde pe o lungime de 2. Jejunul are un diametru în jur de 3. Are o lungime de aproximativ 15 cm i este ata at de peretele posterior al abdomenului. Duodenul m soar aproximativ 25 cm. de asemenea. .5m înainte de jonc iunea cu ileonul.

Foi a care acoper intestinele are o suprafa a de 5. ceea ce permite atât jejunului. Procesul de absorb ie este finalizat în ileon. l sând s treac apa i produ ii de degradare. Adâncimea mezenterului. Fiecare vilozitate are aproximativ un milimetru. pentru a asigura o suprafa maxim de contact cu lumenul.5 m . m surat de la baz pân la intestine. se vede c întreaga suprafa este alc tuit din mici proeminen e digitiforme. jejunul are o structur specializat . Mucoasa jejunal prezint o serie de pliuri circulare. Observând la microscop suprafa a intern . . este de aproximativ 20 cm. astfel încât s poat asigura o absorb ie crescut . Rolul jejunului: Jejunul reprezint sediul de absorb ie al alimentelor nutritive utilizabile din hran . Pentru a îndeplini acest rol. denumite vilozit i. cât i ileonului s se mi te relativ liber în cavitatea abdominal .

Acest tip particular de fluid . pentru metabolizare. ele conflueaz pentru a forma vena port . ca i venele care dreneaz restul intestinului. Fiecare vilozitate are un vas limfatic central sau ´ chiliferµ. Gr simile din alimente sunt absorbite în sistemul limfatic concomitent cu absorb ia altor substan e nutritive în sânge. nu ajung direct la inim . Aceasta înseamn c substan ele nutritive absorbite în sânge sunt transportate mai întâi la ficat. cu ´margine în perieµ. Venele care dreneaz jejunul. Absorb ia hranei: Întrucât jejunul are rolul de a permite trecerea hranei din intestin în sânge. înainte de ajunge în restul organismului. necesit o iriga ie eficient . deoarece înveli ul celular al fiec rei vilozit i are o structur specific . Arterele i venele ce transport sângele c tre i de la pere ii jejunali trec prin mezenter. care ajunge la ficat. care face posibil absorb ia.Suprafa a de contact cu hrana digerat cre te mai mult.

Suprafa a extern este protejat de peritoneu ² o membran care c ptu e te cavitatea abdominal . Ileonul are o structur asem n toare cu celelalte dou segmente ale intestinului sub ire. Peretele este alc tuit. 5. Ileonul: Ileonul reprezint por iunea terminal a intestinului sub ire. în care hrana ajunge.5 m ² conectând duodenul i jejunul cu intestinul gros ² i reprezentând aproximativ jum tate din lungimea total a intestinului sub ire. în drumul ei.limfatic ce con ine gr simi i care dreneaz din intestin este denumit chil. în principal. de la stomac la colon. din straturi musculare responsabile pentru transportul hranei digerate i straturi mucoase care delimiteaz lumenul. Ficatul: Ficatul are dou roluri vitale: producerea (sau metabolizarea) unor noi . Are o lungime de 3.

sângele se întoarce înapoi la inim i pl mâni din stomac numai trecând printr-un sistem venos hepatic. cel drept fiind cel mai mare i care ocup în întregime partea superioar dreapt a abdomenului. Acest organ reprezint un loc de tranzit pentru fiecare pic tur de sânge care sose te de la intestin ² sânge ce transport toate substan ele nutritive din hran . având o greutate între 1. uneori trecând peste linia median în partea stâng . Are dou p r i sau lobi.36 ² 1. Este situat sub diafragm. Ficatul este cel mai mare organ al corpului. denumi i lobul stâng i drept. Func ii: . ca rezultat al unei boli. Cu alte cuvinte.substan e chimice i neutralizarea produ ilorde degradare i a celor toxici. denumit sistem port. ficatul nu poate fi palpat. fiind protejat de traumatisme de c tre coastele inferioare. dar când este m rit. De obicei. dep e te rebordul costal i poate fi u or sim it. Lobul stâng este mai mic.81 kg.

celulele sunt cele care efectueaz activit ile vitale la nivelul microscopic. atât de origine vegetal . pentru formarea hormonilor. care reprezint mesagerii chimici ai organismului. degradându-le întâi pe cele basorbite i apoi sintetizându-le. i pentru sinteza enzimelor. ficatul trebuie s sintetizeze proteine specifice pentru organism. hidra i de carbon i gr simi. Proteinele sunt ingerate sub diferite forme.Ca orice alt parte a organismului. Metabolismul proteinelor: Proteinele sunt esen iale pentru reînnoirea i diviziunea celular oriunde în organism. . acest proces de sintez înseamn c proteinele preluate din sângele adus de vena port la hepatocite sunt sintetizate de enzimele hepatice i apoi eliberate în noua lor form . În esen . Celulele din ficat sunt denumite hepatocite. Ele sunt specializate pentru manipularea substan elor de baz pe care organismul nostru le vehiculeaz ² proteine. cât i animal i din proteinele ini iale.

gr simi i. de asemenea. care µcur µ sângele de impurit i. care are un rol de izolator i de abosrb ie a ocurilor.Reziduurile. cum ar fi amoniacul. rezult produ ii finali în urma metabolismului ce are loc în hepatocite. totu i. Eliminarea de eurilor: La nivelul ficatului se g sesc celule specializate denumite celule Küppfer. Aceste celule înl tur . În plus. dup numele descoperitorului lor. Ele sunt transformate de c tre ficat în forme care pot fi convertite pentru producerea i reînnoirea esutului adipos. Metabolismul gr similor: Gr simile sunt. în mai mic m sur . esen iale pentru organism. sunt toxice i celulele hepatice le . proteine. Unele. de asemenea. nu se întorc în fluxul sanguin. denumit în general esut adipos subcutanat. hidra ii de carbon. Din toate resursele men ionate ² sânge. gr simile reprezint un mijloc de stocare a energiei. cum ar fi bacteriile. globulele ro ii produse în exces i le transmite hepatocitelor pentru procesare.

de culoare galben verzuie. Este produs continuu în cantit i mici de c tre fiecare celul hepatic . Produ ii de degradare ai gr similor i ai sângelui trec în bil . De i con ine peste 95% ap .neutralizeaz . produs în ficat i stocat în vezicula biliar . are în compozi ie o gam larg de substan e chimice ce includ s ruri biliare. Este eliberat din vezicul în intestinul sub ire. s ruri minerale. înapoi în circula ie. Face parte . În fiecare zi. Bila: Bila este un fluid consistent. i este esen ial pentru digerarea gr similor. este colectat în mici canale . un produs inofensiv. de asemenea. trimi ând ureea. ca r spuns la prezen a alimentelor. deoarece con ine produ ii de degradare a celulelor uzate. ficatul produce aproximativ un litru de bil . Pe m sur ce este produs de celule. din sistemele excretorii ale corpului. amar. colesterol i pigmen i biliari ce îi confer culoarea caracteristic .

denumite canalicule biliare. Bila r mâne în vezicula biliar pân când devine necesar în procesul de digestie. ductul biliar comun (coledoc) i printr-un orificiu îngust. sfincterul Oddi. De la ductele biliare. es se scurge în vezicula biliar . Pe m sur ce hrana ² i în special cea care con ine gr simi ² p trunde din stomac în duoden. În afar de cazul în care bila este necesar imediat pentru digestie. Acest hormon ajunge pe cale sanguin la vezicula biliar i determin contrac ia pere ilor acesteia. astfel încât bila este eliminat . bila dreneaz în ductele hepatice. bila se scurge printr-un alt duct.prezente între cordoane de celule hepatice. care se vars în ductele biliare plasate între lobulii hepatici. duodenul produce un hormon denumit colecistochinin . care permite s p trund în intestinul sub ire. care este un loc de stocare situat imediat sub ficat. Dup aceea. Func ia bilei: .

80-90% dintre ele fiind transportate înapoi la ficat prin sânge. substan e chimice denumite glicocolat de sodiu i taurocolat de sodiu. uneori pot ap rea anomalii la nivelul veziculei biliare. descompun gr simile astfel încât enzimele digestive î i pot exercita ac iunea. Calculii biliari: Chiar dac produc ia hepatic de bil este normal . E. Ele transport de asemenea vitaminele A. neutralizeaz aciditatea hranei par ial digerate în stomac. Pe lâng ac iunea de emulsionare. D. Ele nu sunt distruse dup utilizare. K. S rurile biliare. Cea mai cunoscut afec iune a veziculei biliare sunt calculii biliari. . Organismul î i conserv s rurile biliare. ce includ i bicarbonatul. se crede c s rurile biliare favorizeaz absorb ia gr similor prin peretele intestinal. unde stimuleaz secre ia de bil i sunt refolosite de organism.S rurile minerale din bil .

apar în num r mare i sunt. . în cea mai mare parte. sunt forma i. Calculii pigmentari sunt compu i.Ace tia sunt aglomer ri de colesterol cu consisten dur . Cei mai frecven i sunt denumi i calculi mic ti. dup cum sugereaz numele. Exist trei tipuri diferite de calculi biliari. care se formeaz chiar în vezicula biliar . de obicei. Se pot forma pân la 12 calculi în acela i timp i suprafa a fa etat le permite aglomerarea în vezicula biliar . Calculii colesterolici. din pigmentul verde din bil . care este o substan chimic produs în organism în cursul metaboliz rii gr similor. din colesterol i rareori apar mai mult de unul sau doi i pot ajunge la dimensiuni de 1. Ei au tendin a de a se forma ca rezultat al unor boli care afecteaz compozi ia sângelui. deoarece sunt alc tui i din biliverdin i colesterol.2 cm în diamtru. mici. fiind destul de mari pentru a placa ductul biliar comun. în principal.

Acest lucru este realizat prin diferitele sisteme de excre ie care depind de diverse organe i glande pentru eliminarea de eurilor: sistemul urinar ale c rui componente principale sunt rinichii i vezica urinar . colonul sau intestinul gros. . glandele sudoripare din piele. SISTEMELE EXCRETOARE Organismul are mai multe metode de a elimina produ ii de degradare ² substan e care trebuie îndep rtate datorit toxocit ii lor pentru organism.X.

1. Excre ia: Excre ia este procesul prin care organismul elimin produ ii de degradare. ficatul i colonul ² vegheaz la buna desf urare a acestei ac iuni. rinichii. Pare ciudat s ne gândim la pl mâni ca la un organ de excre ie. Aceasta este denumit insuficien respiratorie i poate reprezenta stadiul final al bron itei cronice. paote paraliza multe reac ii chimice din corp. Diferitele organe ² incluzând pl mânii. atunci sângele devine foarte acid. Diferitele componente ale corpului genereaz în continuu produ i secundari specifici i ace tia trebuie elimina i. dar dixidul de carbon este cel mai important produs de degradare care trebuie eliminat din organism. Sistemul urinar: . mergând pân la posibila apari ie a mor ii. la rândul s u. Dac dioxidul de carbon este dizolvat în sânge în cantit i mai mari decât cele normale. pentru a nu deveni toxici pentru organism. Acest licru.

Majoritatea celulelor organismului utilizeaz unele proteine în reac iile lor chimice i, ori de câte ori o protein este degradat , produ ii secundari con in azot. Rinichii sunt responsabili pentru filtrarea acestor produ i ce con in azot ² dintre care cel mai comun este ureea ² în afara fluxului sanguin. Rinichii regleaz , de asemenea, cantitatea de ap eliminat din organism i men in echilibrul corect al sodiului. Rinichii au o ac iune complex . Ei primesc aproximativ un litru de sânge în fiecare minut. Acest sânge ajunge în final la filtrul situat la cap tul unuia din tubii renali ² câte dou milioane în fiecare rinichi ² unde este filtrat, astfel încât componenta apoas a sângelui (plasma) trece în tubii renali, în timp ce restul r mâne în fluxul sanguin. Lichidul filtrat traverseaz tubii renali i o mare parte din ap , sodiu i al i compu i sunt reabsorbi i în sânge. O parte din ap , uree i al i produ i secundari sunt transporta i de urin prin dou uretere la vezica urinar .

Rinichii produc în mod continuu urina atât în timpul zilei, cât i al nop ii. Aproximativ doi litri de urin sunt produ i în 24 de ore, dar acest volum poate varia foarte mult Controlul delicat al echilibrului hidric al organismului este realizat de tubii renali care pot absorbi mai mult sau mai pu in din lichidul filtart care circul la nivelul lor. Stimularea pantru absorb ia unei cantit i mai mari de ap , dac organismul dvine deshidratat, vine de la ADH ( hormonul antidiuretic) secretat de glanda hipofiz . Cantitatea total de uree care este eliminat r mâne aproximativ aceea i, dar, fiind dizolvat într-o cantitate variabil de ap , are drept rezultat o urin mai concentrat sau mai diluat . Exist un sistem foarte asem n tor pentru men inerea echilibrului, în care aldosteronul, secretat de glandele suprarenale, care se g sesc imediat deasupra rinichilor, ac ioneaz la nivelul tubilor i determin reabsorb ia unei cantit i mai mari sau mai mici de sodiu, în concordan cu necesit ile organismului.

Vezicula biliar : Bila este depozitat în vezicula biliar , care o elimin în intestin. Datorit substan elor pe care le con ine, bila desface pic turile mari de gr simi în pic turi mai mici ² proces denumit emulsionare ² u urân absorb ia acestora. Bila furnizeaz o cale util de eliminarea produ ilor de degradare hepatici i, de asemenea, joac un rol important în digestia hranei. Tractul intestinal: Când hrana p trunde în stomac, este desf cut i degradat pân când devine fluid . P trunde apoi în intestinul sub ire, unde are loc, de fapt, adev ratul proces de digestie i toate substan ele nutritive dezirabile din hran sunt absorbite. În final, ajunge în colon, denumit i intestinul gros. Acesta este un organ lung i larg, care începe în partea inferioar dreapt a abdomenului, având apoi un traiect ascendent i curbat în potcoav înainte de a e termina la anus. În timpul pasajului prin intestinul gros, resturile alimentare se

solidific gradat i apa este absorbit de influxul sanguin prin peretele intestinal. Consisten a final a reziduurilor alimentare ² fecalele ² depinde de cantitatea de ap absorbit . Dup ce substan ele nutritive au fost absorbite, majoritatea substan elor din fecale sunt reziduuri alimentare. Se poate discuta dac acest proces ar trebui denumit excre ie, dar colonul con ine în mod sigur produ i de excre ie, întrucât con ine produ i de degradare ai celulelor sub forma bilei. Glandele sudoripare: Într-o zi c lduroas , corpul pierde o mare cantitate de sodiu i ap prin transpira ie. Aceasta este produsul glandelor sudoripare din piele i unicul rol al ei este de a regla temperatura constant a corpului, întrucât c ldura se pierde o dat cu evaporarea transpira iei de la suprafa a pielii. Dac cineva nu ar transpira deloc, atunci orice exces de sodiu i ap ar fi eliminat cu u urin de c tre rinichi. De aceea, transpira ia nu are

f r nici o func ie cunoscut la om. 2. Curbura colonului din partea stâng este denumit flexur hepatic . Cecul i apendicele vermiform. imediat sub ficat. colonul. care se desprinde din el. La nivelul hipocondrului drept. Prima parte a intestinului gros este denumit colon ascendent. Intestinul gros: Anatomi tii împart intestinul gros în patru regiuni: cecul. care se deschide prin anus. Travesseaz cavitatea abdominal sub stomac i. colonul face o curbur c tre stânga. unde se continu cu rectul. ia un traiect descendent în partea stâng a corpului. cea de-a . pân în pelvis. sunt ambele c i oarbe. Are un traiect ascendent c tre partea dreapt superioar a cavit ii abdominale. La aproximativ 2-3 cm de extremitatea inferioar exist o jonc iune în form de T cu ileonul (por iunea final a intestinului sub ire). apoi. rectul i canalul anal.o func ie esen ial în eliminarea produ ilor metabolici.

de departe. care ajung la el din intestinul sub ire. Por iunea colonului ce traverseaz cavitatea abdominal este denumit colon transvers i. Func ia colonului este de a transporta materiale solide la anus prin procesul de peristaltism i de a absorbi sodiul i apa. Artera mezenteric inferioar irig restul colonului. bineîn eles. Colonul reprezint . Colita: . cea mai mare por iune a intestinului gros. Amândou vasele sunt ramuri ale aortei. Colonul ascendent. împreun cu por iunea terminal a intestinului sub ire. se nume te flexur splenic . Ramuri ale venei porte aduc sângele de la intestin la ficat. segmentul cu traiect descendent se nume te colon descendent.doua. m surând 1.3 m. Apa este absorbit în sânge din resturile lichide ale digestiei. când cap t un traiect descendent. este vascularizat de artera mezenteric superioar .

colita cronic sau ulcerativ este mult mai sever . Colita cronic este mai frecvent la persoanele în vârst de la 20 la 40 de ani. Exist dou tipuri: colita acut este frecvent rezultatul unei infec ii sau al unei alergii i nu dureaz mult timp. por iune inferioar a intestinului gros. dar poate ap rea la orice vârst . Anusul reprezint doar un canal îngust i scurt. Principala func ie a anusului este men inerea continen ei fecalelor în timp ce rectul func ioneaz ca un rezervor pentru acestea. Poate avea complica ii serioase i necesit tratament prelungit.Colita este o inflama ie a mucoasei colonice. înconjurat de un inel muscular care face jonc iunea cu rectul. Rectul: Diferen a dintre rect i anus determin mult confuzie în rândul persoanelor neavizate. pe partea extern . Func ionarea normal a anusului i a rectului permite evacuarea intestinului atunci când împrejur rile sociale o permit i nu doar .

acest epiteliu con ine glande care produc mucus ce lubrifiaz fecalele i u ureaz tranzitul. totu i. Aceast capacitate de cre tere a dimensiunilor face ca rectul s fie capabil s func ioneze ca un rezervor. Retul. La nivelul rectului. Partea muscular a rectului se contract în timpul defeca iei pentru a expulza fecalele. O parte din ap provine din mucusul ce lubrifiaz canalul alimentar i u ureaz eliminarea materiilor fecale din organism. aproximativ o treime sunt bacterii. ca i restul intestinului gros. Fecalele con in în mod obi nuit aproximativ 75% ap i 25% materii solide. Anusul: Anusul sau canalul anal are o lungime de aproximativ 10 cm i reprezint orificiul prin care de eurile solide din organism ² denumite fecale ² sunt excretate.când materiile fecale au traversat întregul intestin gros. Dintre materiile solide. dar în alte ocazii se poate dilata. o treime gr simi i . este un tub muscular delimitat de un epiteliu caracteristic.

Culoarea fecalelor se datoreaz pigmen ilor biliari denumi i stercobilin i bilirubin . În mod normal. cele dou sfinctere men in anusul închis. devin. Ace ti pigmen i biliari ajut . Sfincterul intern sesizeaz prezen a fecalelor i se relaxeaz . la sterilizarea i deodorizarea fecalelor. Sfincterul extern este men inut închis în mod deliberat pân când apare un moment convenabil pentru defeca ie.proteine nedigerate i o treime celuloz ² componenta vegetal nedigerat . mai compacte pe m sur ce lichidele sunt absorbite din organism. dar în cursul defeca iei ele se relaxeaz . permi ând intrarea acestora în canalul anal. de asemenea. La extremitatea canalului anal se g sesc dou inele musculare ² sfincterele intern i extern. Pentru a u ura eliminarea . iar reziduurile solide sunt transportate la rect. Mecanismul de func ionare: Odat ce fecalele se apropie de punctul final al c l toriei lor prin intestine. treptat. pentru a permite expulzarea acestora.

fecalelor din anus. Apendicele: Apendicele este o por iune îngust de intestin asem n toare unei cozi. Se pare c . Rinichii: Fiecare om are doi rinichi. Poate avea pân la 10 cm în lungime i aproape 1 cm în diametru. localizat la cap tul intestinului gros. apendicele a fost considerat o relicv evolutiv . pe m sur ce înaint m în vârst i începem s consum m mai pu in celuloz în favoarea c rnii. 3. nu mai este necesar un organ pentru digerarea acesteia. Vârful acestuia este închis. Este întâlnit doar la oameni. cel lalt cap t se deschide în cec. mucoasa canalului anal secret un fluid numit mucus. situa i pe peretele posterior al abdomenului. unele specii de maimu e i la marsupiale. Din acest motiv. Din interiorul fiec rui rinichi coboar pe .

Fiecare nefron are dou componente principale ² partea filtrant sau glomerulul i tubii. ce se deschide în vezica urinar .Glomerulul reprezint un ghem de mici capilare sanguine cu pere i foarte sub iri. numit ureter. aceasta se deschide în fa a vaginului i la b rba i ² la extremitatea distal a penisului. Aceast re ea de capilare este atât de întins încât poate con ine ² în orice moment ² aproximativ 130 ml de sânge în fiecare minut. Porii pere ilor capilari formeaz o Åsit bilogic 2 i sunt atât de mici. Conductul care pleac de la vezica urinar se nume te uretr . situat de cealat parte. La femei. Apa i reziduurile dizolvate în ea po difuza prin ace ti pere i în sistmul tubilor colectori. Rinichii con in mii de mici unit i filtrante ² nefronii. unde apa i nutrimentele esen iale sunt extrase din sânge. ncât moleculele peste o anumit dimensiune nu pot trece. .peretele posterior al cavit ii abdominale un conduct.

în care intervine un hormon eliberat în sânge de hipofiza posterior . În .Când apare o infec ie a rinichilor. Când. hormonul scade. Tubii renali pornesc de la glomeruli c tre un sistem colector care. Fiecare glomerul este înconjurat de capsula Bowman. Aici sunt reabsorbite aproape toat apa i sodiul care au fost filtrate astfel încât urina devine mai concentrat . care este eliminat în exces prin urin ² proces denumit diurez . Cât timp acest hormon este prezent în sânge. în final. Pentru a reabsorbi aceast cantitate de ap . dreneaz în vezica urinar . tubii devin mai pu in permeabili pentru ap . organismul are un sistem foarte sofisticat. modificând permeabilitatea tubilor. tubii permit reabsorb ia unei mari cantit i de ap . în care î i au originea tubulii. glomerulii se onflan·meaz i filtrarea nu mai este atât de selectiv . totu i. permitând unor molecule mai mari s ajung în urin . Una dintre cele mai mici molecule proteice eliminat prin urin este albumina.

care. acest hormon lipse te complet. aldosteronul. secretat de glandele suprarenale. Cre terea presiunii arteriale (presiunea sângelui): Rinichii regleaz cantitatea de sodiu din organism i secret un hormon numit renin . pacientul nu poate re ine apa. un hormon produs de cele mai mici glande situate în spatele glandei tiroide. Parathormonul. r spunde de schimbul dintre ionii de sodiu i potasiu ² contribuind la controlul presiunii arteriale i al echilibrului sodiului din organism.condi ii cum ar fi diabetul insipid (care nu trebuie confundat cu diabetul zaharat). Când se întâmpl acest lucru. la rândul lui. . pierzând astfel mari cantit i prin urin . regleaz reabsorb ia calciului. Un alt hormon. Renina activeaz un alt hormon. care trebuie înlocuit prin ingestie de ap . este controlat de ac iunea la nivelul tubilor al hormonului suprarenalion ² aldosteronul. constituient principal al oaselor i din ilor. Nivelul reninei este dependent de nivelul sodiului.

la femei. vezica urinar nu se comport ca un balon. cu uterul. Vezica urinar : Vezica urinar este un organ muscular cavitar. adaptându-se la . cu pere i gro i. între oasele pubice i rect.angiotensina. 4. Totu i. determin constric ia arteriolelor i cre te presiunea sângelui. apoi. situat în regiunea inferioar a bazinului. de contrac ie penru a o goli. Rinichiul elimin un flux continuu de urin c tre vezic . Baza piramidei reprezint suprafa a care vine în raport cu intestinul sub ire sau. a c rei presiune cre te constant în timpul umplerii. Aceasta are dou efecte: mai întâi. determin cre terea secre iei de aldosteron din glandele suprarenale. Este o cavitate în form de pâlnie asem n toare unei piramide r sturnate. în al doilea rând. fibrele musculare ale vezicii fiind capabile de extensie considerabil . Pere ii vezicii urinare sunt alc tui i dintr-un num r de straturi musculare care sunt capabili de relazare în timp ce vezica se umple i.

În mod normal. La nivelul deschiderii ureterelor în vezica urinar exist valve care previn refluxul urinii înapoi c tre rinichi. la un b rbat matur. un mu chi circular care se contract pentru a închide pasajul. Cele dou uretere ² conductele prin care urina ajunge de la rinichi la vezic ² p trund prin partea posterioar . sau uretra prostatic . Uretra masculin . dac vezica este prea plin . acest sfincter se relaxeaz simultan cu contrac ia mu chilor vezicali care detemin eliminarea urinei. apare necesitatea de a urina. Când aceast capacitate este dep it . aceast comunicare este men inut închis de un sfincter.volumul de urin pân când vezica este aproape plin .5 cm lungime i se întinde de la sfincterul colului vezical prin mijlocul . Urina este eliminat din corp prin uretr . are 2. În timpul mic iunii. care î i are originea în por iunea inferioar a vezicii urinare. m soar îm medie 20 cm în lungime i are trei por iuni. Prima.

Datorit faptului c este atât de scurt i se deschide într-o zon relativ expus . . care poate fi u or contaminat . La femei. se formeaz în mod constant i trebuie elimina i pentru a men ine o concentra ie sanguin acceptabil . cum ar fi sodiul i apa. Por iunea final ² m soar aproximativ 15 cm. Alte substan e. uretra este mult mai scurt i singura func ie pe care o are este de a elimina urina. se explic frecven a mai mare a infec iilor urinare la femei. Por iunea mijlocie a uretrei masculine are aproximativ 12 mm în lungime i este frecvent denumit uretra membranoas . Urina: Compozi ia fluidului din celule este men inut în limite foarte stricte.glandei prostatice. Se g se te în penis i se deschide prin meatul uretral. cea mai lung ² este denumit uretra spongioas . Are un diametru de 1 cm i este înconjurat de glande mucoase. trebuie de asemenea men inute în limite precise i cest proces. cum ar fi ureea i acizii. Unele substan e toxice.

este una din func iile majore ale rinichilor. dar rezultatul final este reprezentat de formarea unui fluid în care produ ii de degradare i cantit ile variabile din alte substan e cum ar fi sodiul pot fi îndep rtate din organism. . Virtual. În mod clar. rezultând doar un litru de urin . Aproximativ 1200 litri de sânge trec prin rinichi zilnic i se formeaz aproximativ 110 litri de filtrat.homeostazia. este necesar un sistem extrem de flexibil ² mai ales datorit faptului c aportul de lichide variaz de la zero pân la 10 litri pe zi. Compozi ia urinei excretat în final depinde de natura substan elor toxice produse în organism. orice component a urinei este prezent în sânge: doar concentra iile difer . Aproape tot filtratul este reabsorbit. Întregul mecanism este extrem de subtil i complex. cele din urin fiind extrem de variabile pentru a le men ine pe cele din sânge în limite precise. Aceasta curge continuu de la rinichi prin uretere la vezica urinar i este cantitatea medie de urin produs pe zi.

aceasta determin golirea automat prin mecanism reflex. Glandele sudoripare: Temperatura normal a corpului este. Pe m sur ce vezica urinar se umple. 5. permi ând astfel o umplere suplimentar înainte de reapari ia senza iei de mic iune. Dac . vezica adult poate re ine aproximativ 250 ml de urin înainte de a ap rea orice disconfort i golirea ei apare înainte de re inerea unei cantit i ce atinge o pint întreag (500 ml). tradi ional. de 37°C. acest reflex este suprimat treptat de c tre controlul centrilor nervo i superiori.Controlul vezicii urinare: În mod normal. Totu i. Pe parcursul vie ii. La un copil mic. creierul comand relaxarea mu chilor vezicali. distensia pere ilor musculari transmite semnale la m duva spin rii. Dac senza ia de umplere apare într-un moment neconvenabil. de i exist varia ii i fluctua ii zilnice de la persoan la persoan . este esen ial ca temperatura normal s fie men inut mai mult sau mai pu in constant .

deoarece nu putem cre te frecven a respiratorie dac suntem supraînc lzi i. Dr. dup cum ne putem imagina. Func ioneaz pe principiul c lichidul are nevoie de energie pentru evaporare ² la fel cum are apa când fierbe i se transform în vapori. majoritatea c ldurii pierdute zilnic rezult din perspira ie.temperatura mediului extern cre te excesiv. La oameni. Nu este un mecanism flexibil. sudoarea se evapor de la suprafa a pielii înainte de a putea fi observat i din acest motiv este denumit Åperspira ie insensibil µ. prin perspira ie. temperatura corpului este men inut datorit pierderii de c ldur prin glandele sudoripare. f r a implica direct glandele sudoripare. De fapt. acesta este un mod ineficient de a pierde c ldur . Totu i. Aceast evaporare permite pierderea de c ldur . aceast energie provine din piele i efectul sudorii care se evapor se . O cantitate mic de c ldur se pierde direct în fiecare zi prin pl mâni i prin piele.

Odat ce temperatura corpului a crescut atât de mult.realizeaz prin utilizarea unei p r i din energia i c ldura pielii. Aceasta înseamn c la fel de bine cum r spund la modific rile de temperatur . acest mecanism a atins un nivel care nu mai poate face fa ² el lucreaz la capacitatea maxim . doar unul din tipuri func ioneaz ² glandele ecrine întâlnite pe tot corpul. Tipuri de glande sudoripare: Organismul este acoperit de glande sudoripare ce produc transpira ia. încât transpira ia devine excesiv . cât i de hormoni. i activitatea lor este controlat atât de sistemul nervos. cu excep ia buzelor i a unor regiuni ale organelor sexuale. Exist multe glande de acest tip în zone cu tegument gros. ap rând prin urmare transpira ia palmelor în emo oo sau bufeele de la menopauz . sc zând prin aceasta temperatura corpului. tot a a reac ioneaz i în alte condi ii. Înaintea pubert ii. . în a a-numitul stadiu µinsensibilµ. cum ar fi palmele i plantele.

dac nu ne sp l m cu regularitate. transpira ia nu poate duce la sc derea temperaturii i pelicula de perspira ie ce acoper pielea împiedic acest lucru. . ceea ce are drept rezultat mirosul nepl cut. Nu sunt asociate cu sistemul nervos. Aceasta se întâmpl deoarece secre ia gladular interac ioneaz cu bacteriile de la suprafa a pielii. Se dezvolt i încep s func ioneze în timpul adolescen ei i se g sesc la nivelul axilelor i al areolelor mamare. au un aspect serpentiform. Dac atmosfera este umed i cald . La microscop. Men inerea temperaturii: Principiul perspira iei ca sistem de sc dere a temperaturii corpului func ioneaz foarte eficient într-o atmosfer relativ uscat .Glandele apocrine sunt mult mai implicate decât cele ecrine. secre ia l ptoas i dens pe care o produc determin mirosul specific al corpului.

Gonadele sunt reprezentate la sexul masculin de testicule i la sexul feminin de ovare. La oameni. acest lucru fiind evident în procesul menstrua iei. . organele i glandele de reproducere încep s se dezvolte în timpul pubert ii. concep iei i sarcinii. 1. evenimentele majore implicate în procesul de reproducere sunt sub controlul unor mecanisme reglatoare deosebit de fine. ci i la celelalte vie uitoare.XI. Este necesar datorit nevoii speciei de a se reproduce pentru a supravie ui. SISTEMUL DE REPRODUCERE Activitatea sexual este o func ie de baz care nu se întâlne te doar la fiin ele umane. i gonadele. La femei. Organele de reproducere: Organele de reproducere la cele dou sexe ² masculin i feminin ² sunt de dou tipuri: organe genitale interne i externe.

organele genitale sunt scrotul i penisul. situate în exteriorul corpului. i glanda prostatic . veziculele seminale i diferitele conducte ale tractului genital care sunt situate în interiorul cavit ii abdominale. Sexul masculin: La b rba i. stimuleaz produc ia hormonilor sexuali: testosteronul sau androgenii ² la b rba i ² i estrogenii i progesteronul ² la femei. la rândul lor. Ace ti hormoni. cum ar fi cre terea laringelui la sexul masculin ( care determin îngro area vocii) i apari ia menstrua iei sau menarha ² la sexul feminin. ca i a caracterelor secundare. Penisul are un conduct central ² uretra ² de-a lungul c ruia se scurge urina sau . Ace ti hormoni simuleaz cre terea glandelor genitale.Pubertatea este momentul în care încep s creasc gonadele i devin active sub influen a hormonilor gonadotropi produ i de glanda hipofiz . Aparatul genital masculin este proiectat pentru producerea spermatozoizilor i pentru fecundare.

de obicei cu vârful în sus. cea mai mare parte a penisului este corpul s u. anterior fa de scrot. Uretra se întinde de la vezica urinar . Erec ia: . Lungimea lui variaz între 612 cm. o pung tegumentar ce con ine testicule. Sperma p trunde în uretr în timpul actului sexual prin intermediul unor ducte seminale sau vase deferente care se deschid în ea dup emergen a din vezic . Penisul este situat. Glandul penisului este cea mai sensibil arie. în mod normal. într-o stare flasc . Atunci atinge o lugime de 1012 cm. Un inel muscular strâns la nivelul colului vezical men ine pasajul închis. iar zona în care se conecteaz de abdomenul inferior se nume te r d cin .lichidul seminal în timpul actului sexual. unde este depozitat urina. În timpul stimul rii sexuale. an ul care separ glandul de corpul penisului este an ul coronar. devine turgescent i intr în erec ie. pân la ostiul uretral extern. astfel încât urina este eliminat doar atunci când este nevoie. situat la nivelul glandului.

. cantitatea de sânge care ajunge în aceste zone cre te enorm. mai gros i ami rigid. Tegumentul ce acoper glandul produce o substan gr soas denumit smegm . în final. fluxul sanguin scade p nâ la nivele normale i penisul revine în starea flasc pe m sur ce sângele care a determinat erec ia este drenat. când un b rbat este excitat sexual. care ac ioneaz ca un lubrifiant. ea cre te. Prepu ul i glandul: Glandul este protejat de un pliu tegumentar denumit prepu . conduc la orgasm. Dup ce ejacularea a avut loc i excita ia sexual a sc zut. în acela i timp fiind împiedicat s p r seasc zona. de asemenea.Cea mai mare parte a penisului este alc tuit din trei grupuri de esuturi responsabile pentru erec ie. acesta se retrage. Aceast înc rcare cu sânge face penisul mai lung. l sând glandul expus stimulilor care. Aceste zone sunt bogat vascularizate i. presiunea intern . Pe m sur ce penisul se m re te în timpul erec iei.

facilitând mi carea prepu ului pe gland. Îndep rtarea acestei substan e prin igiena local prezint importan : la unii b rba i, smegma tinde s se acumuleze, formând un produs mirositor cu consisten brânzoas , care poate produce dureri sau inflama ii la nivelul prepu ului ² o stare denumit balanit . Balanitele repetate sau persistente reprezint , uneori, un motiv medical pentru evacuareacircumciziei ² care este, în mod normal, o practic social sau religioas . Testiculele: Adultul normal de sex masculin are dou testicule care se dezvolt în embrion dintr-o creast de esut în partea posterioar a abdomenului. Când testiculele s-au format, ele coboar treptat în interiorul abdomenului, astfel încât în momentul na terii fiecare testicul ajunge la pozi ia final din scrot. Testiculele au o func ie dubl . Mai întâi, reprezint sediul de prodecere al spermatozoizilor, fiecare spermatozoid con ine toat informa ia genetic a

individului respectiv. În al doilea rând, testiculele con in celule care secret testosteronul, hormon sexual masculin, i determin , în consecin , caracteristicile masculine cum ar fi vocea profund , distribu ia tipic a p rului i a esutului adipos. Aceste dou func ii sunt îndeplinite de dou seturi de celule complet diferite; una din func ii poate s fie deficitar , f r ca cealalt s fie afectat . Testiculele sunt structuri ovalare. În partea posterioar a fiec ruia este ata at o structur mai mic , în form de virgul , care se nume te epididim. Epididimul este format dintr-o serie de microtubuli care colecteaz sperma de la testicule. Ace ti tubuli se unesc pentru a forma un duct unic, ductul deferent, care transport spermatozoizii c tre baza vezicii urinare. Toate aceste structuri, cu excep ia ductului deferent, sunt de dimensiuni microscopice. Fiecare testicul este suspendat în scrot de c tre cordonul spermatic, care con ine ductul deferent, artera i vena testicular .

Aceste trei structuri sunt înconjurate de fibre musculare care formeaz mu chiul cremaster. De aceea, cordonul spermatic îndepline te dou func ii: mai întâi, asigur aportul sanguin la testicule; în al doilea rând, conduce spermatozoizii nou forma i de la testicule. Spermatozoizii: Acesta este numele conferit celulelor reproductive masculine. Singura lor func ie este de a realiza fertilizarea prin unirea cu celula feminin , ovulul. Fiecare spermatozoid are 0.05 mm lungime i o form de flagelat. Are trei sec iuni principale reprezentate de cap, sec iunea median i coada (flagelul). Partea anterioar a capului ² acrozomul ² con ine enzime specifice, care permit penetra ia spermatozoidului în ovul, realizând astfel fertilizarea. Partea median con ine structuri denumitemitocondrii, care furnizeaz energia necesar pentru a asigura mobilitatea spermatozoidului c tre ovul.

Singura func ie a flagelului este de a propulsa spermatozoidul, rol pe care îl îndepline te printr-o mi care ondulatorie, determinând o vitez de aproximativ 3-3.5 mm pe minut. Spermatozoizii sunt alc tui i din diferite substan e chimice i material genetic. Acestea sunt cromozomii care poart amprenta genetic a tat lui i care vor determina caracteristicile mo tenite pe cale patern de c tre copil. Spermatozoizii transport mesajul genetic care determin sexul copilului. Producerea spermatozoizilor: Producerea eficient a spermatozoizilor necesit o temperatur cu aproximativ 3°C mai sc zut decât a restului corpului. Ca urmare, producerea lor are loc în afara organismului, în scrot. esuturile înconjur toare ajut la reglarea temperaturii testiculelor situate în scrot prin contrac ii în condi ii de frig i printr-o cre tere a aportului sanguin ce disipeaz c ldura când temperatura devine prea ridicat .

spermatozoizii necesitând între 60-72 de ore pentru matura ia complet . sunt necesare aproximativ dou zile pentrureumplerea sa. care este localizat în partea posterioar a testiculelor. Ejacularea: Înainte de apari ia ejacul rii. dou glande care se deschid în ampul . sperma prime te o secre ie suplimentar de la veziculele seminale. numit ampul . De fapt. Spermatozoizii nou forma i intr apoi prin tubii seminiferi în epididim. spermatozoizii se dezintegreaz i sunt reabsorbi i. Dac nu apare nici o ejaculare. denumit lichid . spermatozoizii se mi c de-a lungul ductelor deferente ² dou canale care ajung de la testicule la glanda prostatic ² i într-o zon de depozit suplimentar. Aceasta este zona de stocare i de dezvoltare. Aceast secre ie.Produc ia de spermatozoizi ² la o valoare de la 10 pân la 30 miliarde pe lun ² are loc în tubii seminiferi dintesticule. Aici. epididimul poate fi golit prin trei sau patru ejacul ri pe parcursul a 12 ore.

stimuleaz mobilitatea ² capacitatea de a se mi ca spontan ² a spermatozoizilor i favorizeaz supravie uirea lor în secre ia vaginal . spermatozoizii trec prin cervix în uter. De i func ia exact a lichidului . ce confer i ea spermatozoizilor o mobilitate mai mare. La acest nivel are loc fecunda ia dac este prezent un ovul. spermatozoizii i lichidul seminal sunt expulza i din ampul i epididim în uretr printr-o serie de contrac ii musculare. Aceast gland produce o secre ie ce se adaug lichidului spermatic.seminal. împreun cu care formeaz lichidul seminal. Glanda prostatic : Glanda prostatic are o form de nuc i este întâlnit numai la b rba i. Glanda prostatic ² prin care spematozoizii trec în timpul ejacul rii ² produce o cantitate mic de lichid. Odat ajun i în vagin. Este situat labaza vezicii urinare i înconjoar uretra. de unde î i continu drumul spre tubele Fallopio. În momentul ejacul rii. datorit mobilit ii lor.

formeaz vulva. dând na tere unui copil. care acoper . ele devin mai sub iri i fuzioneaz cu perineul. labiile majore se continu cu pielea i p rul. Cele situate în exterior i cu dimensiuni mai mari ² labiile majore ² sunt pliuri tegumentare care acoper i protejeaz celelalte structuri.prostatic este necunoscut . La extremitatea superioar . care. împreun . dar acest aspect particular apare în mod obi nuit la b rba ii în vârst . Datorit pozi iei sale în organism. favorizând fecunda ia. se crede c unul din rolurile sale este de a men ine mobilitatea spermatozoizilor. La baz . Sexul feminin: Sitemul de reproducere al femeii are o dubl func ie: prime te spermatozoizii i produce ovulele care pot fi fertilizate. problemele asociate cu aceast gland pot afecta frecvent func ia vezicii urinare. Organele genitale externe ale femeii sunt clitorisul i labiile. P r ile proeminente ale vulvei sunt cele dou perechi de labii.

formând o glug protectoare pentru clitorisul sensibil. acest spa iu este închis de himen. divizându-se în pliuri ce îl înconjoar . Ele se unesc deasupra clitorisului. Resturile himenului întâlnite la multe femei în jurul vestibulului sunt numite caruncule mirtiforme. pân acolo încât prezint gluga epitelial format e c tre labii. Reprezint .stratul de esut adipos situat deasupra osului pubian. Acesta este variabil ca form . Între labiile majore sunt situate labiile minore. De asemenea. o structur similar cu penisul. de fapt. un semn al virginit ii. muntele pubian sau veneric ² denumit frecvent muntele lui Venus. În partea posterioar a labiilor minore se afl fur eta care se rupe frecvent în timpul primei na teri. Clitorisul i glandele: Clitorisul are. m rime i grosime. echivalent cu prepu ul i o band conectoare ce se nume te fren. ele protejeaz deschiderea uretrei. Aria dintre labiile minore este ocupat de un spa iu denumit vestibul. Înainte de debutul activit ii sexuale. .

Alte p r i ale vulvei r spund de asemenea la stimularea sexual : labiile con in esut erectil i devin frecvent turgescente în timpul actului sexual. un organ cu rol în excita ia sexual . Celelalte se g sesc la baza vestibulului. de m rimea unui bob de maz re i nu . în mod normal. la orgasm. Acestea sunt glandele Bartholin i ele î i elimin secre ia atunci când o femeie este excitat sexual. Exist dou perechi de glande situate la nivelul vulvei. se umple cu sânge i devine erectil. când este stimulat esutul s u spongios. Este extrem de sensibil i. astfel încât orificiul vaginal devine mai umed i permite intrarea penisului. care se g sesc imediat inferior de clitoris i au o secre ie alcalin ce reduce aciditatea normal a vaginului.în principal. Func ionarea clitorisului în erec ie ² fie datorit mi c rii penisului în timpul actului sexual. Primele sunt glandele Skene. de obicei. fie prin alte mijloace ² conduce. Aceste glande sunt. iar glandele Bartholin intr în activitate.

m rindu. în mod evident. Vaginul joac rol important în timpul actului sexual i al na terii. la infec ii venerice sau de alt natur .i volumul i devenind sensibile. Vaginul: Vaginul este canalul care une te vulva de uter. în mare m sur . În cursul na terii are loc un rol relativ pasiv. totu i. de c tre hormonii secreta i de ovar. Mucoasa vaginal este mai sub ire în copil rie i la menopauz decât la femei de vârst fertil .proemin la suprafa . Vaginul unei feti e este. formând por iunea inferioar a canalului na terii. În unele cazuri. se formeaz un abces la nivelul acestora ² abcesul Bartholin ² ceea ce poate necesita o incizie pentru eliminarea puroiului. fiind capabil s se dilate suficient pentru a . vaginul sufer mai multe mofic ri. Aceast condi ie (Bartholinit ) necesit tratament cu antibiotic. ace tia sunt denumi i estrogeni. În timpul vie ii unei femei. Ele sunt sensibile. mai mic decât cel al unei femei mature. Aceste modific ri sunt influen ate.

iar rectul ² posterior de treimea superioar a peretelui vaginal. determin dureri . ocazional. bacteriile se dezvolt i. În timpul perioadei fertile din via a femeii secre iile vaginale sunt u or acide. În aceste circumstan e. Aceste caracteristici u ureaz distensia vaginului în timpul actului sexual i al na terii. Uretra este situat pe peretele anterior al vaginului. dar în perioada prepubertal i în anii de dup menopauz . Doar recent am început s în elegem unele din modific rile ce apar în vagin în timpul actului sexual. Structura: Vaginul este un canal cu o lungime de 7 cm pân la 9 cm înconjurat de esuturi fibroase i musculare. Pere ii canalului sunt de obicei alipi i unul de cel lalt i prezint multe pliuri. dar c ptu it cu un strat celular numit epiteliu scuamos. vaginul devine moderat alcalin. Acest lucru inhib cre terea bacteriilor patogene în vagin.permite epulzia copilului. Anusul este separat de vagin printr-un esut fibro-muscular denumit centrul perineal.

sau semnul virginit ii. Prezen a unei anumite cantit i de secre ie este normal la toate femeile. În timpul actului sexual. Masturbarea i . Totu i. dar a dobândit o mare importan în aproape toate culturile. Aceast cantitate cre te în timpul ovula iei i al excita iei sexuale. a fost denumit dup zeul grec al c s toriei Hymen. este de grosime mic .i discomfort. cu orificii multiple i poate fi u or lezat în timpul exerci iilor fizice. cum ar fi alergarea sau c l ria. Himenul. De obicei. o condi ie denumit vaginit atrofic . Himenul nu are nici o func ie fiziologic cunoscut . himenul prezint diferite forme i m rimi i nu poate fi considerat un indicator sigur al virginit ii. ca un semn al virginit ii. Pere ii vaginului sunt bine lubrifia i de secre iile canalului cervical i al glandelor Bartholin. ele se preling pe toat suprafa a epiteliului vaginal.

În contradic ie cu credin a popular . Aceast stare se nume te vaginism. De i condi ia în care se afl himenul nu este o dovad a virginit ii. incluzând pe cei ce înconjoar vaginul. Func iile vaginului: În timpul excita iei sexuale. devin turgescente i cantitatea secre iilor locale cre te. Spermatozoizii care vin în contact cu zona genital pot traversa orificiile himenului pân în canalul vaginal. ace ti mu chi se vor contracta. cel mai frecvent. în special labiile minore i vaginul inferior. se contract involuntar. Dac o femeie are o stare particular de tensiune sau anxietate în timpul actului sexual. un himen intact nu previne sarcina.implantarea tampoanelor poate produce ruptura himenului. sunt necesare . În timpul orgasmului. dar. himenul este rupt în timpul contactului sexual. Poate fi tratat cu ajutorul unui consilier psihosexual. Aceasta determin îngustarea vaginului i actul sexual devine dureros. mu chii pelvisului. organele genitale. de obicei.

orificiul extern al colului este circular i de dimensiuni mici. În timpul na terii. La o femeie nulipar . cervixul poate fi sim it ca o mic gropi . Cervixul are o form relativ cilindric i por iunea inferioar proemin în vagin. cap t o form de fant . dup na tere. De la pubertate la menopauz . Uterul: Uterul este compus din dou p r i majore ² corpul organului i cervixul sau olul ² i este capabil de schimb ri majore în timpul perioadei fertile a unei femei. în cursul urm torului ciclu menstrual. La palpare. endometrul este eliminat în cursul menstrua iei i este înlocuit treptat. În timpul sarcinii. uterul se destinde. permitând cre terea f tului i asigurându-i .5 cm în lungime i este str b tut de un canal prin care se deschide superior în uter i inferior în vagin. Crevixul are aproximativ 2.mai multe luni pân când femeia se poate bucura pe deplin de via a sexual . acesta se dilat pentru a permite trecerea copilului i.

care sunt eliberate de esutul uterin. el revine rapid la starea anterioar . uterul se contract strâns. Când f tul este matur. Felul în care ac ioneaz aceste substan e ne este complet în eles. Rareori. Pozi ia: . Dup na tere. când ar fi evident neconvenabil. vasele mari care au aprovizionat placenta. Uterul pare s nu aib nici o func ie înainte de pubertate i dup menopauz . mental i fizic. pentru a permite expulzia copilului i a aplacentei. pentru a închide. este împiedicat contrac ia fibrelor musculare. s-a raportat apari ia acestui eveniment chiar la 36 de zile dup na tere. În acela i timp. uterul î i modific rolul i începe s se contracte. ca o femeie s aib un copil. Dup aceea. devenind capabil s ad posteac un alt ou. Toate aceste modific ri în func ionarea uterului sunt orchestrate de hormonii elibera i de glanda hipofiz i de ovare i de substan e asem n toare denumite prostaglandine.protec ia i nutri ia.

Extremitatea inferioar a uterului. cervixul. uterul este un organ cavitar aproximativ de m rimea i forma unei pere mici. ce transport lunar ovulul eliberat de unul din ovare. Uterul prezint dou tube uterine. Fa a anterioar a uterului este a ezat pe vezica urinar . Exist mecanisme speciale pentru prevenirea r spândirii infec iilor pe aceast cale pân în cavitatea abdominal . uterul î i m re te dimensiunile. Uterul este sus inut în pelvis de mu chii plan eului pelvin i de benzile de esut conjunctiv i vase sanguine care îl ata eaz de pere ii laterali ai pelvisului. proemin în vagin. Situat în interiorul oaselor centurii pelviene. În acest mod. iar cea posterioar pe rect. În timpul sarcinii. mucoasa uterin este eliminat la menstrua ie. astefl încât. tubele Fallopio. cervixul secret anticorpi protectori i aciditatea natural a vaginului inhib dezvoltarea bacteriilor patogene. aproximativ . uterul reprezint o parte dintr-un traiect ce leag cavitatea abdominal de mediul extern.La o femeie adult . Astfel.

numai poate fi palpat în abdomn. tot în mod normal. care controleaz . dar apare o secre ie bogat în substan e nutritive. Cre terea înceteaz dup aceea. atinge în mod normal marginea inferioar a coastelor i la aproximatix 2 s pt mâni dup na tere. endometrul î i m re te grosimea pân în momentul eliber rii ovulului. În prima jum tate a ciclului menstrual al unei femei. Momentul . Ovarele: Ovarele sunt componente ale sistemul de reproducere feminin. deasupra pubisului. care au rolul de a produce i elibera ovulul matur. endometrul este eliminat în timpul menstrua iei. uterul se atrofiaz . dac ovulul a fost fertilizat. Dup menopauz . poate fi palpat la nivelul cavit ii abdominale. i transform rile endometrului. Dac ovulul nu a fost fertilizat. La aproximativ 38 de s pt mâni.dup 12 s pt mâni. Varia iile în dimensiune sunt controlate de secre ia hormonilor sexuali. o transformare în continuare. de asemenea.

care face leg tura cu uterul. componente esen iale ale sistemului hormonal sau endocrin al organismului. fiind situate fiecare lateral fa de uter. de asemenea. în form de migdal . nu exist o conexiune direct între ovar i deschiderea tubei. Ele sunt situate în pelvis. Pozi ia ovarelor este men inut de ligamente puternice i elastice. ovarele au un aspect relativ neregulat. Ele sunt.când ovulul este fertilizat de c tre un spermatozoid marcheaz începutul unei noi vie i umane. ovarele elibereaz un ovul în fiecare lun . La o femeie matur . o regiune a corpului delimitat de oasele pelvine. De i sunt foarte apropiate. Deasupra fiec rui ovar se deschide infundibulul tubelor Fallopio. Motivul acestei neregularit i poate fi dedus prin examinarea la microscop a structurii . De la prima menstrua ie pân la menopauz . fiecare având aproximativ 3 cm în lungime i un centimetru în grosime. prev zut cu franjuri. Ovarele sunt dou structuri de culoare gri-roz.

foliculii ovarieni în matura ie apar ca ni te sfere ce con in mici aglomer ri de celule. Înveli ul ovarului este un strat de celule denumit epiteliu germinativ.interne. Când foliculul este complet dezvoltat i ovulul este matur. produc aspectul neregulat caracteristic al suprafe ei ovarului. celulele esutului folicular permit ie irea ovulului. mii de ovule imature aflate într-un înveli sferic. Ovulul este . Mai u or de observat sunt foliculii ce con in ovule aflate în diferite stadii de matura ie. În centrul acesteia se g se te ovulul în stadiile finale de matura ie. Din celule acestui strat delimitant se formeaz ovulele. Ovula ia: La microscop. pot fi observate la periferia ovarului. Centrul ovarului este ocupat de un esut elastic fibros ce func ioneaz ca un suport pentru stratul extern ce con ine foliculii. sau folicul. Mecanismul exact prin care acest proces are loc este înc un mister. Pe m sur ce ace ti foliculi se m resc i dup eliberarea ovulului.

FSH declan eaz . care ajunge. intr în ac iune i declan eaz dezvoltatea corpului galben (corpus luteum) în foliculul gol. Func ia corpului galben este aceea de a ajuta men inerea sarcinii. ovarele func ioneaz . ale tubei Fallopio. eliberând ovulul. ca glande endocrine. Dac ovulul nu a fost fertilizat. luteinizant sau LH. prin fluxul sanguin. Estrogenii stimuleaz i sinteza proteinelor din organism i reten ia de lichide. Pe lâng rolul de a produce ovulele. un alt hormon hipofizar. în aproximativ . de asemenea. la ovare. mucoasa uterin se îngroa . i secre ia hormonilor estrogeni. Func ia ovarian este sub controlul glandei hipofize. sau fimbrii. Dup ce un folicul s-a maturat i rupt. preg tindu-se pentru primirea oului. el produce propriul s u hormon ² progesteronul. Ea produce mai întâi un hormon denumit foliculinostimulant (FSH). de asemenea.apoi preluat de c tre termina iile franjurate. Sub influen a estrogenilor.

spermatozoizii încep s se deplaseze de-a lungul vaginului . Un b rbat produce aproximativ 400 milioane de spermatozoizi la fiecare ejaculare. concep ia este foarte probabil . Producerea de FSH reîncepe i ciclul se reia. Dac ovulul a fost fertilizat. care protejeaz spermatozoizii împotriva acidit ii vaginale. Odat depu i în vagin. Ace tia sunt înconjura i de lichidul seminal. secre ia de progesteron se opre te i mucoasa uterin este eliminat prin menstrua ie lunar . Concep ia i reproducerea: Concep ia reprezint unirea dintre un spermatozoid i un ovul.dou s pt mâni. pentru succesul c ruia sunt necesare o ultitudine de condi ii. Este un proces complex. 2. Dac actul sexual se petrece în perioada ovula iei. atunci corpul galben î i cotinu func ia pân la formarea placentei i menstrua ia nu mai apare. corpul galben se astrofiaz .

O parte din spermatozoizi nu ajung s fac acest traseu i ei vor fi distru i de mediul acid din vagin. Dup aceea. la uter. Fertilizarea este realizat atunci când un spermatozoid penetreaz suprafa a ovulului. Dac un ovul este prezent deja în tub . fiind gata de a fuziona cu un ovul. Acest traseu de aproximativ 20 cm dureaz 45 minute i doar în jur de 2000 de spermatozoizi vor supravie ui în final. Fertilizarea (fecunda ia): Milioanele de spermatozoizi care au ajuns în uter sunt hr ni i de mucusul alcalin al canalului cervical. prin cervix.i. fertilizarea are loc imediat. Spermatozoizii pot tr i în tubele Fallopio cel mult trei zile. dac ovula ia are loc. Fiecare spermatozoid transport o . Mobilitatea este asigurat de mi c rile viguroase ale flagelilor. ei c l toresc pân în tubele Fallopio. Acesta este un mod natural de selec ie pentru a asigura înl turarea de la fertilizarea ovulului a spermatozoizilor leza i sau bolnavi.

În acest timp. denumit trofoblast. formând un singur nucleu. celulele continu s se divid . pân când se produce un ou cu 64 de celule. Placenta: Placenta se formeaz atunci când o parte specializat a oului. restul spermatozoizilor mor. dezvolt mici proiec ii care ajut la nidarea în mucoasa uterin . unde poate fi hr nit i astfel debutând o sarcin . apoi. facilitând penetra ia unui singur spematozoid. care. Odat ovulul fecundat. Pân în s pt mâna a 12-a. care ajut la lichefierea înveli ului extern al ovulului.enzim (o substan responsabil pentru catalizarea proceselor chimice ce sus in via a). O dat cu nida ia. în . Oul c l tore te c tre uter în aproximativ 7 zile (ziua a 21-a a unui cuclu de 28 de zile). Timp de 72 de ore. începe s se divid în dou celule. nideaz în peretele uterului matern. Ovulul i spermatozoidul (care i-a pierdut flagelul) fuzioneaz . placenta devine un organ separat. s-a produs procesul de concep ie complet.

de asemenea. Placenta ac ioneaz . dar multe substan e pot trece de la mam la f t. spongioas i de form discoidal . traversa placenta. totu i. de asemenea. care împiedic noi ovula ii sau . d unând f tului. de i multe medicamente pot. nutrimentele i hormonii ² de la mam la f t. traversa placenta. În sfâr it. Dou straturi de celule men in separat circula ia sângelui fetal de a celui matern din interiorul placentei. Dioxidul de carbon. produ ii de degradare i hormonii trec de la f t la mam . Unii anticorpi materni pot. Aceast func ie vitalã de schimb este îndeplinit de placent . ca o barier ce protejeaz f tul de substan ele poten ial nocive. Toat hrana i oxigenul de care f tul are nevoie sunt primite de la mam i este capabil s elimine orice produ i de degradare înapoi în corpul matern. cânt re te aproximatix 500 g i este de culoare ro ie închis. placenta produce o serie de hormoni. de care f tul este ata at prin cordonul ombilical.momentul na terii. oxigenul .

În acest stadiu. de aceea. ovulul fecundat este denumit embrion. Sarcina este divizat în trimestre. Al i hormoni stimuleaz m rirea dimensiunilor uterului i. în cea de-a doua s pt mân a primului trimestru. sarcina începe. probabil.apari ia de noi cicluri în timpul sarcinii. Dezvoltarea f tului: ÅF tµ este numele atribuit copilului nen scut din momentul în care poate fi recunoscut ca o fiin uman în dezvoltare (de la aproximativ dou luni de la fertilizarea ovulului). dezvoltarea sânilor în vederea hr nirii nou-n scutului i depozitarea gr similor pe coapse. concep ia are loc probabil între a 10-a i a 14-a zi a ciclului menstrual. ca o viitoare surs de enegie. Ei stimuleaz . Înainte de aceast dat . sarcina este reprezentat de o celul fertilizat sau ou. de fapt. de fapt. Timp de . dar. de asemenea. inhib contrac iile înainte de începerea travaliului. când ovula ia este cea mai probabil i fertilitatea femeii este maxim . abdomen i fese.

divizându-se i redivizându-se. .aproximativ trei zile dup fertilizare. oul se deplaseaz de-alungul tubei Fallopio. formând un mic grup de celule numit morul .

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->