ANATOMIA OMULUI

I. STRUCTURA ORGANISMULUI
Anatomia omului este studiat în general prin observarea multiplelor i variatelor organe ale corpului. Multe dintre acestea pot fi grupate laolalt în diferite sisteme, pe baza modului în care unele organe i structurile asociate lor ac ioneaz împreun pentru a îndeplini func iile specifice ale organismului. În final, toate sistemele ² i celulele minuscule care sunt componentele de baz ale tuturor organelor i esuturilor ² sunt implicate în men inerea s n t ii i a unei st ri de echilibru intern ale organismului în prezen a unor factori constant variabili.

1. Organele:
Prin structur se în elege modul în care anumite elemente sunt puse laolalt

pentru a forma organe. În cazul corpului uman, se poate vorbi despre aceast structur enorm de complicat având în vedere elementele ei de baz i considerând modul în care se potrivesc împreun . Aceasta este, în esen , obiectul de studiu ² descrierea formei i a planului de organizare a corpului. Deoarece structura unui organ este în corela ie cu func ia sa, anatomia i fiziologia sunt strâns legate . Un organ reprezint un element distinct, compus din diferite esuturi cu o structur i func ie specifice. De aceea reprezint un element convenabil pe care se poate baza studiul corpului uman. Înaintea unei abord ri în detaliu este necesar o privire asupra organelor importante ale organismului care sunt con inute în trei mari cavit i: craniul, toracele i abdomenul. a.Cavitatea cranian : Craniul este constituit din dou p r i: cavitatea cranian , care ad poste te

creierul; i fa a care reprezint un cadru de sus inere pentru ochi, nas i gur . Creierul umple complet cutia cranian . Cre terea lui este cea care determin forma craniului. Ini ial, oasele craniului sunt unite prin cartilaje, care permit mi c rile oaselor. Cartilajul este înlocuit treptat de c tre os în primele 18-24 luni de via , dup care craniul devine rigid. Creierul are aspectul unei mase moi de consisten gelatinoas , care poate fi u or strivit . Este învelit într-o membran tisular rezistent , denumit duramater, i aceasta, împreun cu oasele craniului, protejeaz creierul. Totu i, dac creierul este lezat i, prin urmare, este edema iat, esutul s u poate fi în continuare distrus prin strivire la contactul cu înveli ul osos exterior. Cavit ile mai mici din craniu includ fosele nazale i mult mai micile sinusuri sau cavit i aeriene care comunic cu aceasta. Mandibula este considerat , de obicei, ca un accesoriu al craniului.

La baza craniului exist mai multe orificii care permit trecerea arterelor, nervilor i venelor. Cel mai mare dintre ele, denumit foramen magnum (gaura occipital ), este orificiul de intrare al m duvei spin rii.

b.Cavitatea toracic : Toracele sau pieptul este o cu c osoas care con ine dou din cele mai importante organe ale corpului: pl mânii i inima. Func ia de baz a acestora este de a transfera oxigenul din aer la esuturi, unde este esen ial pentru procesele vitale. Cu ca toracic este localizat imediat sub piele. Include în totalitate pl mânii i inima, inclusiv suprafe ele lor inferioare, i are form de clopot. Este articulat de coloana toracic i este închis de diafragm, mu chiul ce separ toracele de abdomen. Între coaste exist al i mu chi denumi i intercostali. În consecin , peretele toracic

Tot interiorul cavit ii este acoperit de o membran denumit pleur . este capabil s absoarb i s elimine aerul din pl mâni prin traheea care porne te din torace spre gât. Inima se g se te între cei doi pl mâni în interiorul propriei membrane seroase. d na tere st rii cunoscute drept pleurezie. iar dioxidul de carbon ² produs rezidual de catabolism ² trece în sens opus. prin mi c ri de expansiune i relaxare. numite bronhii. Din bronhiile principale ale fiec rui pl mân se desprind conductele aeriene mai mici sub form arborescent . Când pleura se inflameaz .constituie o pung muscular în form de clopot ² având drept suport coastele ² care. unde oxigenul este extras din aer i difuzat în sânge. Pl mânul stâng i drept ocup majoritatea toracelui i sunt conecta i la trahee prin bronhiile principale. care conduc aerul la alveolele pulmonare. Membrane asem n toare acoper pl mânii i inima. Inima prime te sânge din organism prin .

intermediul cavit ilor drepte (atriul drept i ventriculul drept) i îl pompeaz în pl mâni. întinzându-se de la diafragm pân la bazin. în p r ile superioare de coaste. Exist . Sângele înc rcat cu oxigen se întoarce la atriul stâng i ventriculul stâng. toracele con ine esofagul. care transport hrana de la cavitatea bucal pân în stomac. situat în por iunea superioar a toracelui. Delimitat posterior de coloana vertebral . de unde este expulzat în principala arter a corpului ² aorta. În afar de inim i pl mâni. care este situat imediat dup diafragm. o gland denumit timus. de asemenea. În abdomen exist un mare num r de organe. c. frecvent . partea anterioar a abdomenului este un perete muscular gros.Cavitatea abdominal : Abdomenul este cea mai mare cavitate a corpului. anterior traheei. Timusul joac un rol important în reglarea mecanismelor de ap rare.

în plus. începând cu stomacul a ezat sub diafragm i sfâr ind cu rectul. fiecare legat de vezic printr-un conduct denumit ureter. splina. O re ea imens de vase sanguine deserve te toate organele i nervii abdominali.denumite viscere. care se gole te prin anus. care se afl în partea inferioar a abdomenului i în care urina este acumulat înainte de evacuare. Tractul alimentar reprezint sistemul de prelucrare i excre ie a alimentelor ² descompune alimentele în substan e care pot fi absorbite în sânge pentru a fi transportate în alte p r i ale corpului i elimin reziduurile nedigerabile. În spatele canalului alimentar se g sesc rinichii. Strâns legat de aparatul urinar este aparatul de reproducere. În sus inerea func iilor tractului alimentar intervin glande abdominale importante. La femei. aproape toate organele sexulae se g sesc . Aproape tot tractul alimentar este situat în interiorul abdomenului. cum ar fi ficatul i pancreasul i. care face parte din sistemul vascular limfatic.

În timp ce peritoneul acoper organe cum ar fi stomacul. stomacul i intestinele sunt acoperite de peritoneu. Peritoneul acoper toate organele con inute în interiorul abdomenului. el c ptu e te. Partea de peritoneu cae acoper organele se nume te peritoneu visceral. Penrtru fixarea organelor. Peritoneul are func ia de a permite mi c ri relativ libere ale variatelor structuri din abdomen. ficatul. abdomenul este prev zut cu o membran denumit peritoneu. pancreasul. în afara organismului. de care organele sunt ata ate prin mezenter. dar cei 10 m (33 picioare) de intestin sunt plia i i astfel pot avea loc în interiorul abdomenului. Astfel. Poate p rea imposibil ca atât de multe organe vitale s încap într-un spa iu atât de mic. înainte de na tere. i cavitatea abdominal . uterul i apendicele. în acela i timp. la fel ca splina. iar la b rba i o parte din organele sexuale coboar . iar cea de-a doua este . vezica urinar . în pozi ia lor definitiv .în interiorul organismului.

2. Membranele: Membranele sunt straturi simple de esut care acoper sau separ celulele. Membranele mucoase se g sesc. în principal. Peritoneul parietal are o inerva ie senzitiv bogat . Exist cinci tipuri principale de membrane. Mucoasele seroase înconjoar organele din torace i abdomen. Dup cum sugereaz i numele. la marginea structurilor cavitare. astfel încât orice leziune sau inflama ie ce apare la nivelul acestuia este resim it ca o durere localizat acut . cum ar fi tractul alimentar. O categorie special .denumit peritoneu parietal. protejeaz creierul i m duva spin rii. Peritoneul visceral nu este atât de sensibil i durerea apare dac intestinul este trac ionat sau destins. Membranele sinoviale acoper suprafe ele articulare i tendoanele. membranele mucoase con in celule specializate pentru a secreta lichidul fluid . meningele.

Din ele iau na tere cilii care se mi c în Åvaluri concomitenteµ pentru a împinge corpii str ini nocivi.denumit mucus. con in i celule cu func ii adi ionale. formând vilozit ile pentru a cre te suprafa a de digestie. Exist . în special endometrul sau membrana uterin . benzile de . Membranele care delimiteaz intestinele se pliaz în deget de m nu . înapoi spre laringe pentru a fi expectora i în afara organismului. în timpul menstrua iei. Membranele sinoviale se g sesc la nivelul articula iilor mobile i au forma unor pungi con inând fluidul lubrifiant denumut lichid sinovial. care este eliminat în fiecare lun . Printre func iile acestuia se num r lupta împotriva infec iilor (con ine anticorpi) i men inerea laringelui. amigdalelor i a întregului tract alimentar umede i elastice. în special cele din tractul respirator. cum ar fi praful. membrane mucoase în sistemul de reproducere sau sexual. Unele membrane mucoase. Tendoanele. de asemenea.

F tul în dezvoltare este înconjurat în uter de o membran special . În cavitatea toracic exist dou membrane seroase denumite pleure. La începutul fiec rei noi vie i . Dup na tere.esut fibros care leag mu chii de oase sunt înconjurate de o teac sinoval . toate organele sunt acoperite de o membran seroas cunoscut sub numele de peritoneu. membranele au o func ie special temporar . acesta este eliminat împreun cu placenta. . Membranele seroase sunt înveli uri pentru organele din torace i abdomen. asigurând protec ia împotriva îmboln virii i reducând în mare m sur frecarea de organele învecinate. În abdomen. Acesta con ine un lichid în care f tul pur i simplu plute te. creând astfel un sistem ideal pentru absorb ia ocurilor. în scop protector i lubrifiant. denumit sacul amniotic.

de asemenea. Înveli ul extern al corpului. Oasele reprezint un . la reglarea temperaturii corpului.II. deoarece are un rol specific. dar articula iile i ligamentele lor sunt cele care fac din schelet un ansamblu extrem de bine coordonat. Oasele i cartilajele: Scheletul unui adult este foemat din aproximativ 206 oase. dar ajut . Fiecare os are o form particular . pielea (tegumentul) este. În acele p r i ale scheletului în care este necesar mai mult flexibilitate intr în func ie cartilajele. proiectat pentru a asigura maximum de for i mobilitate. 1. SISTEMUL OSOS TEGUMENTUL I Structura de sus inere a corpului uman este un miracol de construc ie complex . un organ ² cu cea mai mare suprafa ² care nu numai c protejeaz organele interne fa de leziuni. de fapt.

Fiind legate între ele prin artticula ii i mi cate de c tre mu chii ata a i la ambele extremit i. asigurând în acela i timp un grad ridicat de mobilitate.srat exterior dur i gros i un interior moale. În interiorul acestui cadru exist o re ea de substan mai dur care d . Rezultatul final este o . Oasele sunt la fel de puternice i rezistente ca betonul i pot suporta mari greut i f r a fi îndoite. ele formeaz spa ii (cavit i) care servesc la protejarea organelor moi. scheletul reprezint cadrul care sus ine celelalte p r i ale corpului. m duva. Ca oricare alte componente ale organismului. furnizând soliditate cadrului de esut fibros. rupte sau strivite. În plus. Acest tip de celule produce ceea ce este denumit din punct de vedere tehnic un cadru de esut fibros. oasele sunt formate din celule. prin calcificare. un material la fel de rezistent ca betonul. o substan fundamental relativ moale i pliabil .

acestea sunt complet solide.structur extrem de rezistent cu o flexibilitate remarcabil . foarte mult greutatea. La na tere. în acela i timp. scheletul nou-n scutului este alc tuit din aproximativ 350 de oase. Dac craniul acestuia ar fi la . Cre terea osoas : Când oasele încep s creasc . Formarea canalului medular reduce foarte pu in rezisten a osului. unele din acestea fuzioneaz pentru a forma segmente mai mari. un nou-n scut are mai multe oase în corpul lui decât un adult. reducându-i îns . a. De i pare surprinz tor. Într-un stadiu ulterior. Aceasta reprezint o lege natural a ingineriei structurale din care natura î i ia toate avantajele în ceea ce prive te formarea oaselor. în cursul na terii acesta este supus unei presiuni într-un canal îngust. de-a lungul anilor. ele dezvolt canalul medular. Craniul unui nou-n scut este un bun exemplu în acest sens. Canalul medular con ine m duva osoas în care are loc producerea celulelor sanguine.

în principal. Suprafe ele de cre tere se osific la toate oasele într-o . Pe m sura cre terii organismului se înt resc treptat înspre o consisten osoas ² un proces numit osificare. picioarelor i a coloanei vertebrale. Suprafa a de cre tere este format . din cartilaj mai mult decât din os i din acest motiv zona cartilajului de cre tere nu este aparent pe radiografie. Odat ce suprafa a de cre tere s-a transformat în esut osos. ci i din cartilaje care sunt mult mai flexibile. cre terea în lungime a oaselor se opre te. Procesul de cre tere are loc printr-o m rire a lungimii oaselor bra elor. Dup na tere. Scheletul unui copil este format nu numai din oase. Oasele luingi ale membrelor au câte o suprafa de cre tere la fiecare extremitate i acestea reprezint locul de unde porne te cre terea.fel de inflexibil ca a unui adult. pur u simplu ar fi imposibil pentru copil s treac prin canalul pelvin. care continu i la vârsta adult . aceste fontanele se închid treptat.

.ordine precis . Modelarea oaselor are loc în special în timpul cre terii i persist toat via a. acoperind extremit ile osoase i în alte puncte strategice ale scheletului. La adul i se g se te mai ales în articula ii. Ele sunt mai largi la cele dou extremit i decât la mijloc. care formeaz scheletul membrelor. Maturitatea complet a scheletului nu se atinge pân la 20 de ani. rezistent . ceea ce face posibil un contact mai bun la nivelul suprafe elor articulare unde acesta este necesar în cel mai înalt grad. Acest lucru este important în special pentru oasele lungi. b. dar în caela i timp flexibil . O caracteristic important i remarcabil a oaselor este capacitatea lor de a cre te spre o form adecvat func iei. a scheletului corpului. Propor iile scheletului uman se schimb semnificativ pe m sur ce acesta se dezvolt . Cartilajele: Cartilajele sau zgârciul constituie o component moale.

i din fibre constituite din proteine denumite colagen i elastin . Structura cartilajului nu este aceea i în tot scheletul. sau matrice. Toate fibrele pe care le con ine sunt formate din colagen. Acest tip de esut formeaz scheletul embrionului i are o mare capacitate de cre tere care permite noun scutului s ajung de la dimensiuni de .unde netezimea i flexibilitatea sunt necesare în cel mai înalt grad. Cartilajul hialin este un esut traslucid de culoare albastr -alb i. Aceasta variaz în raport cu func iile specifice pe care le îndepline te. Toate cartilajele sunt compuse dintr-o structur de baz . con ine cea mai mic cantitate de celule i de fibre. esutul cartilaginos se împarte în cartilaj hialin. Consisten a acestor fibre variaz în diferite tipuri de esut cartilaginos. dar toate se aseam n prin faptul c nu con in vase sanguine. dintre cele trei tipuri histologice. În func ie de caracteristicile fizice. cartilaj fibros i cartilaj elastic. în care sunt incluse celulele.

dar flexibile ce înconjoar traheea i bronhiile care conduc la pl mâni. ele controleaz cantitatea de aer ce trece prin laringe i. La nivelul laringelui. .cartilajul hialin r mâne înt-un strat foarte sub ire de 1-2 mm (1/32 inci) pe suprafa a extremit ilor osoase la nivelul articula iilor. de asemenea. cartilajele hialine sunt implicate nu numai în sus inere. Cartilajul hialin este. având un rol în facilitatea expansiunii i contrac iei toracelui în timpul respira iei. La extremitatea coastelor. timbrul sunetului emis. Dup ce cre terea s-a oprit. Pe m sura mi c rii.80 m (6 picioare). abundent în tractul respirator.aproximativ 45cm (18 inci) pân la dimensiunea adultului de 1. benzi de cartilaj hialin fac leg tura între coaste i osul stern. în consecin . de asemenea. dar i în mecanismul vorbirii. în inelele rigide. participând la formarea cavit ii nazale posterioare (cornete) i.

este format din mai multe fascicule de colagen care îi confer atât elasticitate cât i rezisten la compresii. cel elastic. Ambele însu iri sunt necesare la locul în care este prezent. î i datoreaz denumirea prezen ei fibrelor de elstin . în spe între vertebre. El este compact. cel de-al treilea tip de cartilaj. deoarece devine mai lax sub influen a hormonilor secreta i în timpul sarcinii. la nivelul centurii pelviene. Discurile intervertebrale protejeaz coloana împotriva traumelor i fac posibil pozi ia ostostatic . Cartilajul elastic. el une te oasele bazinului în articula ia numit simfiza pubian . dar flexibil i intr în . ca i a celor de colagen în structura sa. vertebrele sunt separate între ele printr-un disc fibrocartilaginos. În coloana vertebral . acest cartilaj are o importan particular . al doilea tip. Cartilajul fibros are un rol de conectare între oase i ligamente.Cartilajul fibros. La femei. pentru a permite trecerea capului f tului.

cartilajul elastic particip la structura laringelui i a corzilor vocale. Împreun cu cartialjul hialin. c. care leag fiecare ureche cu faringele posterior. La fel mucoasa olfactiv este ad postit profund în cavitatea nazal . Structura scheletului: Fiecare segment al scheletului îndepline te o func ie particular . 14 formeaz structura masivului facial. de asemenea.constitu ia epiglotei. Cavit ile orbitale care se g sesc sub frunte ad postesc mecanismele complexe i delicate ale ochiului. Craniul protejeaz creierul i. . în maxilarul superior. Din cele 29 de oase ale craniului. Cartilajul elastic formeaz pavilionul urechii. care acoper intrarea în c ile respiratorii în timpul degluti iei (înghi irii). O privire asupra craniului arat cum structurile vulnerabile ale fe ei sunt protejate de aceste oase. ca i pere ii conductului auditiv extern i ai tubelor Eustachio. ochii i urechile.

Este deosebit de solid . mandibula reprezint un instrument ideal de strivire a hranei atunci când. intr în contact cu maxilarul. pentru a preveni deplasarea oaselor faciale fie posterior. sub craniu. în loc s fie un os unic. este greu de observat cât de eficiente sunt forma i dispunerea lor. Coloana vertebral este format dintrun lan de oase mici denumite vretebre i formeaz axul central al scheletului. Fiind mobil . Vertebrele protejeaz . m duva spin rii. Un alt exemplu de structur adaptat este acela c zona facial este mai solid în jurul ochilor i al nasului. fie în sus. Când vedem oasele faciale acoperite cu mu chi. foarte flexibil . dar i s ne men inem pozi ia ortostatic . Acest lucru ne face capabili s ne aplec m înainte i s ne atingem degetele de la picioare.Un element frapant al craniului este dimensiunea mandibulei sau mailarul inferior. dar. prin intermediul din ilor. deoarece este o tij format din segmente mici. este. nervi i piele. de asemenea. de asemenea. dispus în .

Acestea sunt cunoscute sub denumirea de coaste flotante i au o slab implica ie în respira ie. Extremitatea inferioar a coloanei vertebrale este denumit coccis. care le permit mi carea în timpul respira iei. se ata eaz de stern prin esut cartilaginos. posterior de coloana vertebral i anterior de c tre stern. Anterior. La unele animale. Cele dou coaste inferioare (11 i 12) sunt articulate doar de coloana vertebral i nu se articuleaz cu sternul.canalul vertebral. Cutia toracic etse delimitat lateral de coaste. Coastele sunt fixate de coloana vertebral printr-un tip special de articula ii. cum ar fi câinii i pisicile. Structural. este mult mai lung i formeaz coada. Prima i a doua pereche de coaste sunt strâns legate de clavicul i formeaz baza gâtului. cutia toracic este astfel alc tuit încât asigur o protec ie a inimii i a pl mânilor care se g sesc în interiorul . prin care trec c tre bra o serie de pachete vasculo-nervoase.

De fiecare parte.ei. sacrul se articuleaz cu un os masiv. complexe. osul iliac. d. în care fiecare din componentele mâinii se mi c într-un mod diferit. care este format din scapul (omoplat) i clavicul . Acest lucru ne d posibilitatea s apuc m obiectele i s realiz m mi c ri de fine e. Partea posterioar a pelvisului este delimitat de osul sacru. Osul bra ului este denumit humerus i se articuleaz la nivelul cotului cu cele dou oase ale antebra ului: radius i ulna. Mâna este format dintr-un mare num r de oase mici. care este alc tuit dintr-un grup de oase extrem de rezistente. deoarece lezarea acestor organe ar putea fi fatal . Leg tura dintre membrele inferioare i coloana vertebral se face prin pelvis. dar perfect coordonat. Membrele i pelvisul: Bra ele sunt unite cu axul central al corpului reprezentat de coloana vertebral prin centura scapular . a c rui creast poate fi .

cele dou oase pubiene se articuleaz . Anterior.sim it cu u urin la suprafa a corpului. discul interpubic. de asemenea. În plus. la fel ca mâna. permi ând un surplus de stabilitate organismului. men inând stabilitatea pelvisului. Aceast parte a pelvisului este pubisul. tibia i fibula. Mai jos de aceast cavitate. Piciorul. completat de o ans osoas denumit ischion. . suprafe ele osoase sunt complementare. La nivelul acesteia se g se te un disc cartilaginos. Mai multe ligamente consolideaz articula ia i. merg de la partea superioar la creasta iliac . descris mai sus. La nivelul gambei exist dou oase. oasele bazinului se curbeaz în plan anterior. Articula ia sacro-iliac este înt rit cu fibre i ligamente încruci ate. cel mai lung os din corp. formând simfiza pubian . Aproape la dou treimi inferior de creasta iliac se g se te cavitatea acetabular . perfect adaptat pentru articularea cu capul femurului sau osul coapsei.

De i este necesar o articulare solid . unele articula ii ale corpului se formeaz între os i cartilaj.prezint Aceast men ine alerga p un schelet alc tuit din oase mici. în acela i timp. Mobilitatea articula iilor fibroase este limitat de prezen a esutului fibros. . Pe lâng aceste dou tipuri. Articula ii i ligamente: Oasele scheletului sunt unite prin articula ii. 2. el permite un grad deosebit de mi care în absen a unei membrane sinoviale. Deoarece cartilajul este foarte flexibil. unele oase trebuie s fie capabile de mobilitate unul în raport cu cel lalt. Aceste articula ii ne permit o gam variat de mi c ri i fac din schelet un sistem foarte mobil. Articula iile sunt împ r ite în dou categorii principale ² mobile sau sinoviale i fixe sau fibroase. alc tuire ne face capabili de a pozi ia ortostatic i de a merge i strându-ne echilibrul. Articula iile sinoviale permit o gam larg de mi c ri i sunt delimitate de un înveli numit sinovial.

Articula iile sinoviale pot fi. Articula iile cotului i ale genunchiului permit mi c ri de flexie i de extensie. Exemple de articula ii semimobile se g sesc la nivelul coloanei vertebrale. Articula iile care sunt mobile în toate direc iile. oasele pumnului i oasele tarsiene. Articula iile pivotante de la baza craniului i cea a cotului între humerus i ulna sunt tipuri speciale de articula ii în balama care se mi c în jurul unui pivot.Articula iile dintre coaste i stern sunt exemple de articula ii cartilaginoase. iar cea a cotului asigur rota ia antebra ului. f când posibile mi c ri cum ar fi r sucirea unei chei sau a unei urubelni e. deoarece suprafe ele articulare sunt aplatizate sau u or curbate. cum ar fi cele al oldului i . împ r ite în func ie de amplitudinea mi c rii pe care o pot efectua. a. Articula ia pivotant a gâtului permite mi c rile de rota ie ale capului. la rândul lor. articula iile semimobile permit mi c ri laterale în toate direc iile.

Acesta este un strat de esut care. Totu i. f r afectarea pe termen scurt a articula iei. ce permite mi carea i reducerea frec rii. prevenind orice mi care anormal . sunt denumite articula ii cu suprafe e sferice. poate fi îndep rtat . Extremit ile osoase sunt acoperite cu un material denumit cartilaj articular. se g se te sinoviala. Întreaga articula ie este împrejmuit de un esut fibros rezistent. uneori. În interiorul articula iei. cum ar fi artrita reumatoid . probabil. o membran sinovial s n toas este. Articula iile degetelor sunt articula ii tipice în balama.um rului. Aceasta men ine pozi ia articula iei. denumit capsul articular . . Ea n u este absolut necesar pentru func ionarea normal a articula iei i în anumite condi ii în care membrane sinovial este afectat . are doar grosimea unei singure cellule care formeaz lichidul sinovial. dar nedep ind cartilajul articular. esen ial pentru a preveni uzura i distrugerea articula iei.

Suprafe ele oaselor sunt acoperite cu cartilaj. dar uzura articular cre te. Suprafe ele articulare sunt lubrifiate cu lichid sinovial pentru a asigura mobilitatea articula iei. Acestea reprezint por iunile care sufer leziuni în cursul activit ii sportive i pot fi îndep rtate prin interven ie chirurgical . s cule i cu lichid numi i burse sinoviale. F r acestea. Exist . care fac parte din articula ie i au un rol de protec ie împotriva ocurilor severe.b. . Pentru a permite stabilitatea articula iei i flexibilitatea mi c rilor în spa iul articular se g sesc dou foi e cartilaginoase. Extremitatea inferioar a femurului este rotunjit pentru a permite o articulare optim cu extremitatea superioar a tibiei. Articula ia genunchiului este o articula ie în balama cu o structur aparte. articula ia genunchiului poate fi înc func ional . de asemenea. în cursul vie ii. poate ap rea artrita. astfel încât mai târziu.

trecând peste articula ia genunchiului. care se prind pe tibie. Cu fiecare pas. . el se îndoaie. aceste ligamente sunt dispuse pe ambele p r i i în interiorul articula iei. permi ând mi carea înainte a gambei f r a atinge p mântul ² astfel piciorul ar avea o mi care exterioar datorit trac ion rii pelvisului. Inser ia acestor mu chi se afl pe oasele bazinului i pe femur. Mi c rile articula iei genunchiului sunt determinate de mu chii coapsei. Genunchiul este important în mod special la locomo ie. men inându-i pozi ia.For a i stabilitatea sunt asigurate de benzi fibroase denumite ligamente. F r a împiedica mi carea genunchiului. are loc extensia genunchiului i piciorul este adus pe p mânt prin mi c ri ale articula iei oldului. La extremitatea inferioar . ace ti mu chi se unesc într-un tendon fibros. Mu chii anteriori determin extensia articula iei (îl trag înainte) i cei posteriori fac flexia (îl trag înapoi). Dup aceea.

Aceste articula ii nu au sinovial . d. unde au rolul de a men ine pozi ia unor organe cum ar fi ficatul sau uterul. sacrului. Ligamentele se g sesc. Ligamentele: Oasele unei articula ii sunt ac ionate de c tre mu chi. în acela i timp men inându. care au o elasticitate redus . la nivelul abdomenului. oasele ar putea fi foarte u or dislocate.i rolul de sus inere al acesteia. fiind destul de flexibile pentru a permite un anumit grad de mobilitate. Articula iile coloanei vertebrale reprezint o excep ie. care nu permite decât mi c ri limitate sau nici un tip de mi care. Articula iile fibroase le includ pe cele ale coloanei vertebrale. oasele sunt unite printr-un esut fibros dens.c. conecteaz oasele articulare i le men in pozi ia prin limitarea mi c rilor. F r ligamente. Ligamentele. Ace tia se leag de articula ii prin tendoane lipsite de elasticitate. craniului i unele din articula iile gleznei i pelvisului. în acela i timp permi ând . de asemenea.

Alte ligamente.un grad de mobilitate necesar pentru modific rile care apar în cursul alimenta iei. esutul cartilaginos al ligamentelor este format. Structur : Ligamentele sunt o form de esut conjunctiv. i la nivelul sânilor exist ligamente constituite din fibre fine care sus in greutatea acestora. digestiei i sarcinii. acest esut este a ezat ordonat în fascicule fibroase. care au rolul de a preveni mi carea lateral a articula iilor. sunt dispuse sub forma unei re ele încruci ate de fibre. Ele se unesc cu fibrele care penetreaz înveli ul extern al osului (periostul). În ligamentele cu form cilindric . din colagen i din elastin . cât i s furnizeze suprafa a de fixare pentru . În majoritatea ligamentelor. e. în principal. Periostul are o vasculariza ie i o inerva ie care îi permit s hr neasc osul. Ligamentele se ata eaz de oase. fibrele sunt dispuse longitudinal i rezist la întindere.

de i genunchiul este o articula ie balama. Func ie: Varietatea mi c rilor corpului este dependent de forma i aspectul suprafe elor osoase articulare i a ligamentelor. anterioare i posterioare. forma oaselor nu opune rezisten la mi carea articular . ligamentele au doar rolul de a preveni frecarea i un ligament special (ligamentul anular). înconjoar capul radiusului (osul extern al antebra ului). oasele reprezint cel mai important factor. Ligamentele i periostul se afl într-o interac iune atât de perfect încât periostul este frecvent afectat în urma unei leziuni a ligamentului. În unele artucula ii. f. titu i. în acela i timp. La articula ia cotului. La articula ia genunchiului. ulna formeaz suprafa a inferioar a articula iei i are o form de cârlig care permite doar mi c ri simple.ligamente i mu chi. legându-l de uln i permi ând. mi c rile sunt . La acest nivel. mi carea de rota ie. Astfel.

permi ând mi c rile oaselor.controlate printr-un tip special de ligamente (ligamente încruci ate). 3. Mu chii ac ioneaz grupat la nivelul articula iilor. vasele sanguine i nervii. prevenind mi c ri cu amplitudini excesive. Este un organ activ i elastic. Pielea: Pielea. rezistent la umiditate i c ldur i care ne protejeaz . nefiind afectate de mi c ri. Ligamentele func ioneaz în concordan cu ace ti mu chi. Ligamentele nu sunt capabile de contrac ie. Exist ligamente inserate între dou por iuni ale aceluia i os. este mai mult decât un înveli al corpurilor noastre. fiind o structura static i pasiv . Ele pot fi întinse de c tre mi c rile articula iilor i devin din ce în ce mai tensionate. care previn deplasarea posterioar a articula iei i stabilizeaz articula ia în ortostatism. unii prin contrac ie i al ii prin relaxare. sau tegumentul. pân ce mi carea nu mai este posibil . Ele protejeaz sau men in pozi ia unor structuri importante.

astfel men inându-se o temperatur intern constant . Papilele dermice p trund în epiderm i aspectul v lurit al jonc iunii dintre cele . cel intern profund fiind numit strat generator. În acest strat. Acest strat protectiv extern este ferm ata at de un strat subiacent denumit derm. destul de supl pentru a permite mi c rile. Partea extern ² epidermul ² este format din mai multe straturi celulare. celulele se divid constant i se deplaseaz c tre suprafa . Ea conserv c ldura sau r ce te corpul în func ie de necesit i.de radia iile d un toare din lumina solar . Timpul în care o celul din stratul profund ajunge la suprafa este de trei-patru s pt mâni. Este destul de rezistent pentru a avea o ac iune protectoare împotriva agresiunilor i. unde se aplatizeaz i sunt transformate într-un material numit cheratin i sunt eliminate în final prin descuamare. a. Structura pielii: Pielea este constituit din dou componente principale. totu i.

Fiecare gland sudoripar este format dintr-un conduct contorsionat de celule epiteliale care se deschid în ductul sudoripar. Melanina se g se te. Dermul este format din fibre de colagen i elastin . dar vasele sanguine r mân în derm. b. În interiorul dermului se afl glandele sudoripare. vasele sanguine i nervii. P rul i ductele glandulare trec prin epiderm pân la suprafa . sebacee i apocrine. Nervii penetreaz epidermul. în p r i iris. Ea este format în celulele denumite . deschizîndu-se la suprafa a pielii. de asemenea. care sunt mai proeminente la vârful degetelor i determin apari ia amprentelor digitale.dou straturi ale pielii d na tere crestelor papilare. foliculii pilo i. Culoarea pielii: Culoarea pielii se datoreaz pigmentului negru denumit melanin . stres sau de necesit i calorice. Secre ia glandelor sudoripare este controlat de sistemul nervos i este stimulat de emo ii.

Cantitatea de melanin produs de aceste celule prezint mari varia ii. pigmentul se deplaseaz spre centrul celulei pentru a acoperi i proteja astfel nucleul celular. melanocitele sunt mai mari i produc mai mult pigment. Procesele chimice complexe ale organismului ce convertesc aminoacidul. cu atât sunt mai pu in probabile arsurile datorate radia iei solare. tirozina. Odat format. celulele se m resc i culoarea pielii devine mai închis . situate în stratul bazal al tegumentului. Are loc formarea melaniei.melanocite. fie prin radia ia solar . Expunerea la lumina ultraviolet .stimuleaz producerea de melanin printr-un proces fiziologic de bronzare. cu cât pielea are o culoare mai închis . Indiferent de tipul rasial. La rasa neagr . R spunsul este variabil de la individ la . fie prin surse artificiale. acela i num r de melanocite este întâlnit în pielea fiec rei fiin e umane. Func ia melaninei este de a proteja pielea fa de radia ia solar . în melanin au loc la periferia melanocitului.

Colora ia pielii poate fi modificat ca urmare a unei st ri particulare a nuan ei sângelui din vasele pielii. Astfel devenim Åpaliziµ în condi ii de fric . Åro ii sau pletoriciµ la mânie datorit cre terii fluxului sanguin i cianotici. SISTEMUL MUSCULAR Fiecare mi care a corpului. devin mai pigmentate urmare acestei expuneri prelungite la lumina solar . Al i factori care contribuie la colora ia pielii sunt sângele din vasele sanguine tegumentare i colora ia galben natural a esutului. în afar de albino i. când mare parte din oxigenul din sânge este transportat spre esuturi pe m sur ce fluxul sanguin scade. dar toate persoanele. de la o clipire a unei pleoape pân la un salt în aer. III. când vasele mici se închid.individ. Åalba triµ la frig. este posibil datorit mu chilor i tendoanelor ² extensii ale mu chilor care .

implicat în motilitatea organelor interne. 1. cum ar fi mi carea capului. un prices complicat. Al doilea tip este mu chiul neted (denumit a a datorit aspectului s u microscopic). cum ar fi urcarea sc rilor.joac un rol crucial în transmiterea for elor de contrac ie a mu chiului la osul asupra c ruia ac ioneaz . cum ar fi intestinele sau vezica urinar . i sunt de asemenea implica i în reac iile automate denumite reflexe. ei sunt responsabili pentru toate formele de mi c ri con tiente. nervii i organele de sim . . ce implic creierul. În spatele activit ii musculare exist mecanisme sofisticate care fac dintr-o ac iune aparent simpl . Mu chii: Exist trei tipuri diferite de mu chi în organism. Primul tip este reprezentat de mu chii scheletici sau voluntari. Împreun cu oasele i tendoanele.

exploziv . de tipul celei pe care o efectueaz mu chii membrelor inferioare în timpul unei s rituri. un proces denumit contrac ie.Al treilea tip este mu chiul cardiac. Ei î i exercit ac iunea prin scurtarea lungimii. Contrac iile inimii sunt rezultatul impulsurilor produse de sistemul excitoconductor al inimii. la examinarea microscopic . Mu chii voluntari se mai numesc stria i datorit faptului c . Inima este unica structur a corpului compus din mu chi striat de tip cardiac. care asigur expulzarea sângelui din inim în vasele sanguine. i de a men ine un . aranjamentul fibrilar care îi formeaz le d un aspect dungat. Ei trebuie s fie capabili de a produce o contrac ie rapid . care reprezint constituientul principal al inimii.

Mu chiul cardiac are o structur foarte asem n toare cu cel voluntar.tonus constant pentru a p stra corpul într-o postur normat . pân la mu chiul gluteus maximus (marele fesier). Mu chii netezi nu sunt sub controlul con tient al creierului. reprezentând o propor ie de 25 la sut din greutatea corpului. fiecare fibr este o celul alungit . chiar i la un nou n scut. de la micul mu chi stapedius. care formeaz majoritatea masei fesiere i controleaz mi c rile articula iei oldului. ce asigur transportul hranei. fusiform . determinând mi carea anumitor oase. Se comport ca resorturi ata ate de diferite puncte ale scheletului. În mu chii netezi sau involuntari. determinând peristaltismul intestinal. dar fibrele . care ac ioneaz asupra sc ri ei. ei produc contrac ia muscular necesar în procese cum ar fi digestia. Mu chii voluntari se g sesc în întreg organismul. un os mic al urechii medii.

Aceste filamente sunt grupate în fascicule denumite miofibrile.sunt mai scurte i groase. în care oxigenul i substratul energetic sunt metabolizate pentru a produce energie. formând o re ea dens . a. atât de fine încât pot fi observate numai la microscopul electronic. sub form de glicogen. i furnizorii normali de energie. Ele sunt proteine cunoscute sub numele de proteine contractile. Printre miofibrile se afl depozitele energetice ale mu chiului. mitocondriile. Structura mu chilor: Mu chii voluntari pot fi privi i ca o serie de fascicule paralele de fibre adunate împreun pentru a forma o unitate complet . Mu chiul se scurteaz când filamentele de actin i miozin gliseaz în lungul lor. Acestea . Miofibrilele sunt grupate în fascicule mai mari numite fibre musculare. Cele mai mici dintre ele ² unit ile de baz ale activit ii musculare ² sunt filamente de actin i miozin .

sub membran . fiecare din acestea inserându-se pe un os. Are un corp muscular gros. Observat la microscop. care se îngusteaz la capete. în timp ce un mu chi de dimensiuni mari. de i are o contrac ie dependent de ac iunea filamentelor de miozin i actin . Fibrele musculare sunt grupate în fascicule. cu un înveli de esut conjunctiv. Un mu chi de dimensiuni mici este alc tuit din pu ine fascicule de fibre. ea este constituit din celule fusiforme dispuse neomogen. structura mu chiului cardiac este totu i aceea i ca a . cum ar fi gluteus maximus. Fiecare fibr muscular vine în contact cu o fibr nervoas care îi declan eaz ac iunea ori de câte ori este necesar.sunt. celulele musculare cu nucleii celulari dispu i la periferie. Întregul mu chi este învelit într-un esut fibros. formând tendoanele. Structura mu chiului neted nu prezint acela i aranjament geometric ordonat al filamentelor i fibrelor. de fapt. poat fi alc tuit din sute de fascicule.

Acetilcolina traverseaz spa iul îngust dintre termina iile nervoase i mu chi. unde se leag de zone speciale ale membranei celulare numite receptori. Fiecare ramifica ie ia apoi contact cu celulele musculare. sau voluntari. când ajunge la extremitatea nervului.mu chiului voluntar. Impulsul electric se propag prin nerv plecând de la creier i. Pentru a asigura relaxarea muscular . . fiecare fiind distribuit la un mu chi voluntar. elibereaz o cantitate mic de acetilcolin din granulele în care aceasta este stocat . Ace ti nervi motori au mai multe ramifica ii. o enzim ce neutralizeaz acetilcolina intr în ac iune. Func iile mu chilor: Mu chii scheletici. mu chiul se contract i r mâne în aceast stare atât timp cât mediatorul chimiceste legat de receptor. b. Dup legarea acetilcolinei de receptori. cu excep ia faptului c fibrele formeaz o re ea. sunt activa i de nervii motori care pleac din m duva spin rii i care preiau impulsurile venite de la creier printr-un tract nervos.

ac ioneaz nervii motori care pleac de la m duva spin rii la mu chii coapsei. Spre deosebire de reflexe. în care are loc formarea i desfacerea continu a unor leg turi chimice dintre acestea. mi carea con tient a mu chilor voluntari este declan at de semnale trimise de la creier prin m duva spin rii.Cele mai simple reflexe apar prin stimularea direct a nervilor motori de c tre semnalele ce sosesc la m duva spin rii de la receptorii senzoriali prin nervii senzitivi. Ace ti receptori trimit implusuri la m duva spin rii i. iar altele au o ac iune inhibitorie. Activitatea filamentelor de miozin i actin în timpul contrac iei musculare este un proces complicat. mu chii coapsei se contract rapid i gamba se mi c înainte. Acest proces necesit energie. Unele dintre semnale ac ioneaz prin stimularea unor anumi i nervi motori. Drept rezultat. furnizat de . astfel încâtse creeaz un mecanism ce va determina contrac ia unui mu chi i relaxarea altuia. consecutiv.

ci de un esut specializat al inimii. impulsul se propag simultan la mai multe celule. Contrac ia mu chiului cardiac nu este produs de nervi motori. Procesul contrac iei musculare este ini iat de influxul de calciu ( unul din mineralele comune din corp) în celula muscular printr-o re ea tubular fin situat printre miofibrile. de exemplu. Tendoanele: . de asemenea. Totu i. la transportul hranei în intestin. în loc de un singur nerv ce stimuleaz o singur celul . compus macroergic. denumit microtubuli. determinând contrac ia inimii i expulzia sângelui.arderea substratului energetic în prezen a oxigenului în mitocondrii. o inerva ie motorie. Acest mod de propagare ajut . Mu chiul neted are. stocat i transferat apoi în compusul adenozin trifosfat (ATP). Aceste impulsuri au o frecven de aproximativ 72 de ori pe minut. 2.

tendonul une te partea activ sau corpul mu chiului cu structura ² un os ² care va fi mobilizat . realizând trac iunea structurii interesate i realizând astfel mi carea. Exist mai multe tendoane localizate aproape de suprafa a corpului i care pot fi sim ite cu u urin . ambele fe e ale mâinilor i picioarelor con in un întreg set de diferite tendoane.Tendoanele joac un rol important întro gam variat de mi c ri. În principiu. întâlnite acolo unde exist un mare num r de articula ii care efectueaz mi c ri într-un spa iu relativ mic. Mu chii ce ac ioneaz aceste . deoarece ele ocup mult mai pu in spa iu decât mu chii. Tendoanele sunt. de asemenea. Astfel. For a de contrac ie a fibrelor musculare este concentrat i apoi transmis prin tendon. care leag fasciculele de fibre musculare i care se unesc i se extind în afara mu chiului sub forma unui cordon inextensibil. Tendoanele sunt extensii specializate ale mu chilor i sunt formate din esut conjunctiv.

IV.tendoane sunt situa i la distan de nivelul bra elor i picioarelor. de asemenea. gândirii i memoriei. Un tip particular de tendon se afl în conexiune cu esutul muscular care formeaz peretele inimii. favorizând ac iunea de pomp a acesteia. în final. benzi dense de esut fibros formeaz structuri solide în interiorul mu chiului cardiac. controlul mi c rilor i reglarea func iilor corpului. percep ia durerii i a pl cerii. ca de exemplu respira ia. SISTEMUL NERVOS Sistemul nervos este esen ial pentru percep ia senzorial . vital pentru dezvoltarea limbajului. Fiind cea mai complex structur a organismului. care. . cât i inele de sus inere în punctele în care vasele mari se unesc cu inima. este. care îi confer atât o structur mai ferm . controleaz tot esutul nervos din celelalte p r i ale corpului. În centrul s u se g sesc creierul i m duva spin rii. Aici.

Celulele nervoase: Unit ile func ionale ale sistemului nervos sunt milioanele de celule nervoase interconectate denumite neuroni.1. Sistemul nervos periferic: . 2. unde ele pot fi retransmise altor neuroni pentru a determina o anumit ac iune. care transmit informa ia de la organele de sim ale corpului la sistemul nervos central. neuroni motori. care proceseaz informa ia primit . Func ia lor este oarecum asem n toare cu cea a circuitelor dintr-un aparat electric complex: ele preiau semnalele dintr-o parte a sistemului nervos i le transmit alteia. în raport cu func ia lor: neuroni senzitivi. Neuronii sunt clasifica i în trei tipuri. neuroni integrativi (interneuroni). care ini iaz ac iunile voluntare i involuntare.

în principal. Nervii cranieni inerveaz . Unii nervi cranieni. con in doar fibre senzoriale. Nervii spinali se desprind la intervale regulate din m duva spin rii i con in întotdeauna atât fibre motorii. organele de sim i mu chii capului. cât i . inerveaz organele digestive. cum ar fi nervul optic. Nervii principali. împreun cu esutul conjunctiv i vasele sanguine. vagul. care leag sistemul nervos central de alte p r i ale corpului i ganglionii nervo i.Componentele principale ale sistemului nervos sunt nervii. în num r de 43 de perechi. de i un nerv cranian foarte important. inima i c ile respiratorii din pl mâni. grupe de celule nervoase situate în diverse puncte ale sistemului nervos. î i au originea în sistemul nervos central: 12 perechi se desprind din por iunea inferioar a creierului (nervii cranieni) i 31 de perechi din m duva spin rii (nervii spinali). Un nerv este un fascicul alc tuit din fibre motorii i senzitive.

formând o re ea care inerveaz tot corpul. Sistemul nervos periferic are dou mari componente: sistemul nervos somatic. Fiecare nerv spinal este ata at de m duva spin rii prin intermediul a dou r d cini.senzitive. se divid în numeroase ramuri mai mici. Ei inerveaz toate regiunile corpului situate mai jos de gât. i sistemul nervos autonom. cele dou tipuri de fibre se al tur pentru a forma nervul. La mic distan de m duva spin rii. de i fiecare ac ioneaz independent de cealalt . una alc tuit din fibre motorii i cealalt din fibre senzitive. care se g se te sub control con tient. . Atât fibrele senzitive cât i cele motorii sunt doar p r i ale neuronilor senzitivi i motorii. la rândul lor. care este sub control subcon tient. Dup unirea r d cinilor. fiecare nerv spinal se divide în ramuri care. Fibrele motorii i senzitive sunt prelungirile cele mai lungi ale neuronilor respectivi.

care con in celule receptoare specializate. În al doilea rând.Sistemul nervos somatic are un rol dublu. denumite simpatic i parasimpatic. El este alc tuit în întregime din nervi motori aranja i în releu pornind de la m duva spin rii c tre diferi i mu chi. în principal. prin fibrele senzitive. organele sexuale i vasele sanguine. f r un efort mental deliberat din partea noastr . Sistemul nervos autonom este compus din dou p r i. Sistemul nervos autonom are. cum ar fi ochii. fiecare . În primul rând. pl mânii. Semnalele de la ace ti receptori sunt transportate apoi c tre sistemul nervos central. ini iind astfel mi carea. transmite mesaje prin fibrele motorii de la sistemul nervos central la m u chii scheletici. ale unor organe cum ar fi inima. intestinul. vezica urinar . stomacul. rolul de a men ine func iile automate. Fiecare folose te un mediator chimic diferit acolo unde fibra nervoas ajunge la organul int . colecteaz informa ii din mediul extern de la organele de sim .

Întregul sistem autonom este controlat de o zon din creier numit hipotalamus. de exemplu. hipotalamusul comand sistemului autonom cre terea frecven ei cardiace pentru a furniza mai mult sânge oxigenat. 3. nivelul oxigenului scade în urma efortului. Acesta prime te informa ii despre orice varia ie în. Dac . nu joac nici un rol în analiza informa iilor senzitive sau în ini ierea impulsurilor motorii. componentele chimice ale corpului i ajusteaz sistemul autonom pentru a restabili echilibrul. glande i organe de sim . de exemplu. Practic. Ambele activit i i .are o autonomie diferit i are efecte diferite asupra organelor pe care le deserve te. Sistemul nervos central: Sistemul nervos periferic ac ioneaz doar ca un releu pentru transmiterea mesajelor între sistemul nervos central i mu chii capului.

producând un r spuns adecvat al mu chilor i glandelor.multe altele apar în sistemul nervos central. Creierul i m duva spin rii formeaz unitatea central care prelucreaz impulsurile. Întregul sistem nervos central necesit un aport substan ial de sânge. care furnizeaz oxigenul i substan ele nutritive. Ele primesc mesaje prin fibrele senzitive de la organele de sim i receptori. Func ia de analiz sau de procesare poate fi relativ simpl pentru unele activit i ce se desf oar în m duva spin rii. le selecteaz i analizeaz i. implicând participarea a mii de neuroni diferi i. analiza i stoca informa iile. majoritatea neuronilor cerebrali sunt interneuroni care au func ia de a filtra. De i mul i neuroni senzitivi se termin i mul i neuroni motori au originea în creier. dar analiza la nivelul creierului este de obicei de o înalt complexitate. dup aceea. El este de asemenea protejat de dou tipuri . transmit impulsurile de-a lungul fibrelor motorii.

Acestea acoper în întregime creierul i m duva spin rii. Lichidul are un efect de amotizare. apos. c tre m duva spin rii. care circul în meninge. care au nume specific. care ad poste te creierul. i coloana vertebral . Fluidul este produs continuu din sânge de c tre celulele specializate ale plexurilor coroide din ventriculii cerebrali. Lichidul cefalorahidian este un fluid limpede.de înveli uri. Primul este osos: craniul. Spre deosebire de ventriculii inimii. ventriculii cerebrali sunt numerota i. ajutând astfel la protejarea esutului nervos vital fa de agresiuni. Lichidul circul de la ventriculii laterali. iar primii ventriculi (ventriculi laterali) sunt i cei mai mari. în ventriculul al treilea i apoi. care ad poste te m duva spin rii. Cel deal doilea este constituit din trei membrane fibroase denumite meninge. în m duva spin rii i în ventriculii cerebrali (cavit i). printr-un orificiu îngust. Numerotarea începe de la emisferele cerebrale în jos. printr-un canal .

în lungime de circa 40 cm. cu uhn corn posterior i unul anterior în fiecare jum tate (protuberan e). una dintre cele trei meninge. care este pu in mai larg. în cel deal patrulea. lichidul circul c tre partea superioar a creierului (emisferele cerebrale) i este reabsorbit de c tre proeminen ele speciale. denumite vilozit i arahnoidiene. care este situat în interiorul canalului vertebral de la creier pân la vertebrele inferioare. De aici iese prin orificii ale plan eului ventriculului în ni te spa ii (cisterne) pline cu lichid care înconjoar trunchiul cerebral la baza creierului. Cel anterior este compus din neuroni motori.i mai îngust. în timp ce cornul posterior con ine . M duva spin rii: M duva spin rii este o coloan de esut nervos aproximativ cilindric . de pe arahnoid . Materia cenu ie ² denumire a aglomer rilor neuronale ² are form de H pe sec iune transversal . Ea este compus din aglomer ri de neuroni i fascicule de fibre nervoase. a. Dup aceea. apeductul cerebral.

Aceasta este împr tiat în trei cordoane i con ine fasciculele ascendente i descendente care conecteaz creierul la m duva spin rii în ambele direc ii.corpii celulari ai neuronilor de asocia ie i senzitivi. fasciculele ascendente duc impulsurile senzitive c tre creier. Fasciculele descendente propag impulsurile motorii de la creier la sistemul nervos periferic. vin în contact cu dendritele sau cu corpii celulari . M duva spin rii are dou func ii principale. Aceast func ie este îndeplinit prin intermediul neuronilor senzitivi i motori. În primul rând. Materia cenu ie este înconjurat de materia alb . ea func ioneaz ca un sistem de conducere în ambele sensuri între creier i sistemul nervos periferic. Ea coboar pe distan e variate prin m duva spin rii i la cap tul lor la mare distan de creier. ce pleac din diferite p r i ale creierului. fibrele acestora din urm formeaz fascicule lungi.

Creierul: În principiu. b. în principal. A doua func ie a m duvei spin rii este de a controla activit ile reflexe simple. Cea mai mare structur a creierului posterior este cerebelul. care controleaz func ii distincte. Mesajele urc prin m duva spin rii i sunt conectate prin interneuroni cu nervii motori care controleaz mi c rile gâtului. Fiecare din aceste regiuni este divizat în zone separate. ale c ror prelungiri se extind pe distan e mici în sus i în jos prin m duva spin rii i prin interneuroni care transmit mesajele direct între neuronii senzitivi i cei motori. Aceast zon are. activit i motorii. creierul poate fi împ r it în trei regiuni distincte: creierul posterior. Aceasta se ob ine prin neuroni. creierul mijlociu i creierul anterior. Ea trimite impulsuri care produc mi c rile .ai neuronilor senzitivi sau motori apar inând sistemului nervos periferic. toate interconectate cu alte por iuni ale creierului.

incon tiente ale mu chilor. cuprinde p r i din creierul posterior. care leag creierul cu m duva spin rii. astfel încât partea stâng a corpului este controlat de partea dreapt a creierului i viceversa. astfel încât postura i echilibrul sunt men inute i ac ioneaz în perfect acord cu ariile motorii ale emisferelor cerebrale pentru coordonarea mi c rilor corpului. Variatele structuri ale trunchiului cerebral ² incluzândule pe cele denumite bulb i puntea. care face parte din creierul mijlociu ² au func ii vitale. Emisferele cerebrale i hipotalamusul: Partea cea mai mare din creier este reprezentat de emisferele cerebrale (cerebrum) localizate în creierul anterior. Aici este locul de încruci are al tuturor c ilor aferente i eferente. care fac parte din creierul posterior. i forma ia reticulat . tot creierul mijlociu i o parte din cel anterior. Trunchiul cerebral. .

În interiorul emisferelor cerebrale exist o aglomerare de substan cenu ie (celule nervoase) denumit ganglioni bazali. în expresia fe ei i în pozi ionarea membrelor înainte de ridicarea în picioare sau de mers.Acesta este locul unde toate celelalte p r i ale creierului transmit mesajele pentru a fi luat o decizie. cunoscute sub numele de emisfere cerebrale. ceea ce permite corpului s îndeplineasc diferite tipuri de mi c ri liber i incon tient. Acest tip de activitate muscular este implicat în balansarea bra elor în timpul mersului. . memorie con tient i procesele mentale superioare. care coordoneaz activitatea muscular . Creierul mare este împ r it pe linia median în dou jum t i. Aceste celule formeaz un sistem complex de control.Acestea sunt mai dezvoltate la om decât la orice alt animal i sunt esen iale pentru gândire. denumite corp calos. Ele sunt unite la baz printr-un fascicul gros de fibre nervoase.

comportamentul i organizarea memoriei. în fapt. Cortexul cerebral: . sub cele dou emisfere cerebrale. Este regiunea creierului implicat în controlul unor func ii vitale. Aceast por iune a creierului are. El este situat imediat sub o alt structur important din creierul anterior. Este strâns legat de sistemul hormonal endocrin. care func ioneaz ca un releu telefonic între m duva spin rii i emisferele cerebrale. conexiuni cu arii ce controleaz alte sim uri. de asemenea. Hipotalamusul este. Hipotalamusul are c i nervoase care îl conecteaz cu sistemul limbic. o colec ie de centri nervo i specializa i. talamusul. dormitul i termoreglarea. cum ar fi mâncatul.Hipotalamusul se afl la baza creierului. care sunt conecta i cu alte zone importante din creier i cu glanda hipofiz (pituitar ). care este strâns legat de centrul olfactiv din creier.

sim ul tactil este localizat pe o arie mic în lobul parietal. Aceast parte a creierului a de venit atât de dezvoltat la oameni încât a necesitat plieri repetate pentru a avea loc în craniu. Depliat . lobul parietal pentru pip it i gust. lobul occipital pentru v z. iar cel frontal pentru mi care. ar acoperi o suprafa de 30 de ori mai mare. Între pliuri exist câteva an uri adânci. reprezentând suprafa a exterioar a creierului. Aceasta explic de ce policele este mai . Lobul temporal seve te pentru auz i miros. De exemplu.Cortexul cerebral este un strat gros de aproximativ 3 mm de materie cenu ie cu aspectc cutat. În fiecare din ace ti lobi exist por iuni specifice ce recep ioneaz mesajele senzoriale dintr-o singur zon a corpului. Fiecare din ace ti lobi îndepline te una sau mai multe func ii specifice. care împart fiecare din cele dou emisfere ale cortexului în patru zone numite lobi. vorbire i gândirea superioar . care nu recep ioneaz decât senza iile de la genunchi i arie întins pentru police.

cortexul cerebral este locul unde informa iile primite de la cele cinci sim uri ² v z. pentru a în elege pe deplin felul în care lumea exterioar poate fi vizualizat în mica structur care este . ei compar . ariile premotorii i motorii ale cortexului cerebral conlucreaz cu alte arii ale sistemului nervos central i periferic pentru a produce mi carea coordonat care este vital pentru orice activitate con tient . de obicei. pip it. ochiul cu un aparat de fotografiat perfect proiectat. De aceea.sensibil decât genunchiul. În plus.Totu i. Ochiul: Atunci când oamenii vor s explice mecanismul vederii. ca i ariilor motorii. auz. gust i miros ² sunt analizate i prelucrate astfel încât alte p r i ale sistemului nervos pot reac iona la informa ie dac este necesar. 4. Acela i principiu se aplic i altor arii senzoriale din cortex.

prima structur pe care o întâlne te etse o fereastr rotund numit cornee. ea se r spânde te în toate direc iile. poate fi distorsionat la trecerea prin anumite structuri. Corneea: Cînd o raz luminoas ajunge la ochi. dar perfecte ale unor obiecte mult mai mari.ochiul. Cel mai bun mod de a explica lumina este acela de a o considera ca un instrument de transmitere. Cel lalt lucru important de în eles despre lumin este c . gradul de refrac ie poate fi controlat precis de c tre forma lentilei. lumina poate fi refractat sau concentrat pentru a forma imagini mici. cum ar fi lentila de form special a aparatului de fotografiat sau lentila alc tuit din esut a ochiului uman. trebuie s ne reamintim principiile de baz .. Mai mult. de i de obicei se transmite linear. a. care este . creând posibilitatea ca obiectele s poat fi v zute. De la orice surs . În fapt.

La exterior. fiind echivalentul pielii. Dup strom urmeaz o membran elastic denumit Descemet. Puterea optic a corneei este aproximativ dou treimi din puterea total de refrac ie a ochiului. Acesta men ine transparen a corneei i echilibrul hidric dintre cornee i restul ochiului. Stroma ajut la ap rarea corneei împotriva infec iilor i a inflama iilor. Dedesubt exist un strat elastic numit stratul Bowmann. este un epiteliu format din cinci straturi celulare. Stratul final este un endoteliu de grosimea unei celule. Urmeaz apoi stroma format din colagen. Odat formate.prima din cele dou lentile ale ochiului. Corneea este alc tuit din cinci straturi. Acesta are cea mai mare grosime. celulele acestui strat nu se pot regenera i astfel leziuni ale . Corneea reprezint o lentil puternic cu focar fix. Corneea are doar o jum tate de milimetru grosime la centru i un milimetru la jonc iunea cu sclerotica (albul ochiului).

corpul ciliar i irisul. Coroida este o foi membranoas sub ire între sclerotica ce o protejeaz la exterior i retin . b. alc tuit din trei structuri distincte: coroida. polu rii sau prafului. corneea nu ar fi protejat împotriva microorganismelor bacteriene. umoarea apoas . Dup ce trece prin cornee. Aceasta este plin cu un lichid apos. Pelicula lacrimal alimenteaz stratul optic (epitelial). c ci f r lacrimi ar pierde transparen a i ar deveni opac. acre este constant drenat i înlocuit. Uvea: Uvea reprezint tunica medie a ochiului. F r lacrimi. În acesat re ea exist i esut de sus inere care con ine . raza luminoas intr în camera anterioar aochiului. ce alimenteaz retina i formeaz o re ea intricat pe cea mai mare parte a ochiului. O pelicul de lacrimi acoper stratul epitelial.endoteliului pot determina defcte permanente ale vederii. Aceast membran are o vasculariza ie bogat .

situat în partea anterioar a ochiului.cantit i variate de pigmen i. lichidul care circul în camera anterioar . Func ioneaz ca diafragma unui aparat de fotografiat. între cristalin i suprafa a intern a corneei. care formeaz peretele posterior al camerei anterioare. f r ca . Aceasta este sructura al c rui pigement de culoarea ochilor. Ata at de corpul ciliar se afl a treia regiune specializat . Corpul ciliar este o por iune cutat a uveei. Rolul ei este de a modifica forma cristalinului prin intermediul contrac iei mu chilor ciliari. permi ându-ne focalizarea vederii pe obiectele situate la distan mic i. irisul. de a produce umoarea apoas . acesta împiedic lumina s treac de polul posterior al ochiului i s formeze imagini neclare. Dac intensitatea luminii este putenic . de asemenea. pupila î i mic oreaz dimensiunile. fibrele ei musculare dilatând sau contractând pupila i controlând astfel cantitatea de lumin care ajunge la retin .

numite bastona e i conuri. ce are un aspect gelatinos i d consisten a. Umoarea vitroas i retina: În spatele cristalinului este camera intern . a globului ocular se g se te un strat fotosensibil. denumit retin . r m i ele unui canal arterial din cursul dezvolt rii fetale. Bastona ele sunt sensibile la lumina de intensitate slab i nu percep culoarea. a ochiului. Acestea sunt responsabile de claritatea imaginii i sunt cele mai numeroase la polul posterior al ochiului. Acesta este . care este în schimb perceput de conuri. La lumin slab . constituit din dou tipuri de celule fotosensibile. de fapt. principal . În spatele irisului se g se te cristalinul elastic i transparent. forma i elasticitatea ochiului. Aceasta este plin cu o substan denumit umoarea vitroas . Prin centru ei trece canalul hialoid. c. în aria denumit . Pe suprafa a intern . având o putere de refrac ie mai mic decât a corneei.noi s facem nici un efort con tient. datorit formei pe care o au. curbat . î i m re te diametrul.

culori i forme. Nervii de pe fiecare parte se încruci eraz astfel încât o parte din informa iile de la ochiul stâng trec în partea dreapt a creierului i viceversa.foveea sau macula. aici se une te cu nervul optic centralateral. critalinul î i focalizeaz cea mai clar imagine i vederea noastr este cea mai bun . vederea central i periferic . ne ofer o imagine complet a lumii exterioare. În aceast zon . în regiunea glandei hipofize. unde are loc sinteza informa iilor despre aspect. Acesta pleac de la globul ocular printr-un canal osos al craniului i p trunde în cavitatea cranian imediat sub creier. În jurul foveei sau maculei. Nervul optic: Fiecare celul fotosensibil din retin se conecteaz prin intermediul fibrelor nervoase cu creierul. Împreun . dar c tre marginile sale apare vederea periferic . d. retina înregistreaz imagini clare. . Toate aceste fibre nervoase se unesc la polul posterior al ochiului pentru a forma nervul optic.

spre deosebire de fibrele nervoase motorii. care au doar o singur conexiune pe traiectul lor de la creier. Fibrele nervoare care pleac de la retin sunt senzoriale. în timp ce fibrele din por iunile nazale se încruci eaz i merg în partea opus . Aceasta se nume te artera central a retinei. fiecare din acestea fiind izolate de cealalt prin teaca de mielin . Nervul optic nu este altceva decât un fascicul de fibre nervoase ce transport impulsuri nervoase detaliate prin fibre fine. Ea se ramific la polul posterior al ochiului i vasele care iau na tere se r spândesc pe suprafa a retinei.Nervii din por iunile temporale (lâng tâmple) ale fiec rei retine nu se încruci eaz i astfel p trund în emisfera cerebral de aceea i parte. nervii optici mai au multe sinapse. Prima dintre acestea se g se te imediat . Exist o ven corespondent care traverseaz nervul optic al turi de artera central i care dreneaz retina. În centrul nervului exist o arter ce îl înso e te pe toat lungimea.

Imediat dup încruci are. Urechile: Urechea nu asigur numai sim ul nostru auditiv. 5. De aici. la cortexul vizual. nervii se desfac în evantai. unde sunt concentrate toate c ile motorii i senzoriale ale organismului. nervii au un traiect c tre partea posterioar a creierului. de fiecare parte formând radia iile optice. împ r it în trei regiuni: . Acest punct de încruci are se nume te chiasma optic i este foarte apropiat de hipofiz . denumit corpii genicula i laterali. Func ia acestei conexiuni are leg tur cu reflexele pupilare. ci i pe cel al echilibrului. Este un organ complex.dup punctul în care inorma iile senzoriale sunt transmise de partea opus . De la corpii genicula i laterali. Acestea î i modific u or traiectul i se adun sub forma unui fascicul care traverseaz capsula intern . informa ia din stânga i dreapta este din nou schimbat pe linia median . este prima sinaps sau sta ie de releu. Aici.

care este m surat în decibeli (dB). cu traiect comun: nervul vestibular pentru echilibru i nervul cohlear pentru sunete. cu atât tonalitatea este mai ascu it . al c rei angrenaj osos seam n cu un aparat ce amplific sunetele care îi sunt transmise. a. Amplitudinea i energia acestor unde determin intensitatea. Auzul: Ceea ce auzim sunt unde sonore produse prin vibra iile moleculelor de aer. Mesajele care rezult sunt transmise la creier de-a lungul a dor nervi apropia i. Urechea extern i cea medie sunt implicate în special în auz. dar structuriel urechii interne ce interpreteaz pozi ia capului i sunetul sunt separate. urechea medie. cu cât num rul vibra iilor este mai mare. Num rul vibra iilor sau a ciclurilor pe secund determin frecven a.urechea extern . . care converte te vibra iile sonore în impulsuri nervoase i determin pozi ia capului. i urechea intern . de i ele se g sesc împreun în acela i organ. care preia sunetele precum un radar.

sensibilitatea pentru frecven e înalte scade. Pere ii canalului secret o . de i sensibilitatea maxim la sunete este cuprins . în medie. La persoanele tinere. Acuitatea reprezint diferen a în decibeli între cel mai slab sunet perceput i sunetul standard generat de un aparat special denumit audiometru.000 Hz. este cel care coopteaz sunetele. între 500 i 4. În centrul acestuia exist un canal osos ce conduce la timpan. Pavilionul. Pentru a m sura gradul pierderii auzului. amplificator (urechea medie) i transmi tor (urecgea intern ). por iunea elastic . Pe m sur ce îmb trânim sau dac suntem expu i la sunete cu intensitate excesiv pentru o perioad de timp.Frecven a sunetului este exprimat în cicli pe secund sau în her i (Hz). nivelul normal al auzului este definit printr-un standard interna ional. Urechea func ioneaz ca un captator (urechea extern ). gama de frecven e ce pot fi auzite este aproximativ între 20 pân la 20.000 Hz pe secund .

i nicovala. cât i mecanismul echilibrului formeaz o camer comun umplut cu un lichid numit endolimf i undele de presiune se transmit . care face conexiunea între cele dou . Por iunea urechii responsabile cu transmiterea este complex . sunt produse de mi c rile reduse ale timpanului. care este ata at de urechea intern . Atât auzul. Amplificatorul este reprezentat de un andrenaj format din trei osi oare. care apar atunci când coborâm rapid cu un lift. ce apar ca urmare a modific rilor de presiune din urechea medie. denumit tuba Eustachio.substan ceroas pentru a preveni uscarea i descuamarea pielii. Acest sistem amplific de 20 de ori mi c rile timpanului. un os mic. Acestea sunt cioc nelul. care vine în contact cu timpanul. De la urechea medie pleac un canal îngust. Pocniturile din urechi. care se deschide în spatele amigdalelor. ceea ce contribuie la egalizarea presiunii aerului de ambele fe e ale timpanului. sc ri a.

Por iunea auditiv este situat la un cap t al acestei camere i formeaz o sterpentin asem n toare cu cochilia unui melc. Teoria cea mai acceptat este c celulele cohleei m soar presiunea undelor din endolimf i le transform în impulsuri electrice (nervoase). care trec în sus pe toat întinderea cohleei. nu este clar modul în care urechea distinge intensitatea i tonalitatea sunetelor. De asemenea. b. Nervul cohlear ajunge la o regiune specializat a creierului.prin acest fluid de la urechea medie prin intermediul sc ri ei. Echilibrul : . denumit aria auditiv . Este numit cohleea i. Modul în care undele sunt transformate în impulsuri electrice i interpretate de c tre creier nu este complet în eles. Modific ri ale intensit ii sunetelor sunt receptate de mici cili de pe membrana bazilar prin undele transmise prin endolimf . pe toat lungimea ei. formând nervul cohlear. prezint o membran sub ire ² membrana bazilar ² de la care pleac mii de fibre nervoase fine.

Din aceste canale. Organul echilibrului se g se te în urechea intern . Când st m în picioare.Ca un organ al echilibrului. datorit gravita iei. i dac pozi ia capului este corect apreciat . aceste granule preseaz cilii senzitivi ai celulelor. toate la niveluri i unghiuri diferite. Când capul se îndoaie înainte. Utricula i sacula au func ia de a detecta pozi ia capului. r mânând în echilibru. Aici exist un labirint de canale umplute cu lichid. urechea este responsabil de monitorizarea în fiecare moment a pozi iei i mi c rilor capului. granulele calcaroase ating cilii. atunci organismul se poate adapta. Cilii transmit apoi semnale nervoase la creier. care indic pozi ia ortostatic . . bine protejat de oasele craniului. sacula i canalele semicirculare. Fiecare din aceste cavit i con ine un strat de celule avoperite de o substan gelatinoas în care sunt incluse mici granule de calcar. înapoi sau lateral. cele implicate direct în echilibru sunt utricula.

Îndat ce creierul prime te aceast informa ie. granulele calcaroase se mi c înapoi. ca i când copilul ar c dea pe spate. trimite semnale c tre mu chi. Dac un copil. . ref când echilibrul. La baza fiec rui canal exist o mas gelatinoas oval . începe s alerge. c. care fac corpul s se aplece înainte. În aceast mas sunt incluse vârfurile cililor senzoriali. Toate aceste reac ii se inverseaz în aczul când copilul se apleac mult pe spate de pe un scaun. de exemplu. Aceasta declan eaz noi mesaje c tre creier.îndoindu-i într-un mod diferit. trimit comenzi la mu chi pentru ajustarea pozi iei capului. dac este necesar. Utricula intr în ac iune atunci când corpul începe s se mi te înainte sau înapoi. care apoi. care sunt îndoite de mi c rile fluidului din canalele semicirculare pe m sur ce corpul se mi c . Pornirea i oprirea: Imediat deasupra utriculei se g sesc trei canale semicirculare pline cu lichid.

furnizând informa ii vitale despre rela ia corpului cu mediul. Când corpul începe s se mi te într-un sens. de asemenea. e. Înv area echilibrului: . în special când înceteaz mi carea de rota ie.Canalele semicirculare preiau informa ia despre momentul în care capul începe i se opre te din mi care ² de o importan particular în timpul mi c rilor rapide i complexe. Centrul de control: Partea creierului responsabil pentru controlul ac iunii mu chilor de a men ine corpul în echilibru este cerebelul. fluidul din canale tinde s r mân nemi cat. Ace tia trimit mesaje la creier. f cându-ne s ne sim im ame i i. au un rol special în echilibru. d. care ac ioneaz corespunz tor. ac ionând asupra cililor senzoriali. fluidul începe s se mi te în canalele semicirculare timp de pân la un minut sau mai mult. Dar atunci când capul se opre te din mi care. Ochii.

cu înc un an pentru a dobândi deprinderea de a sta într-un picior. 6. fiecare cavitate ac ionând independent. Mucusul men ine umiditatea cililor i ac ioneaz ca o capcan pentru substan ele odorante. Receptorii senzoriali pentru miros se afl pe peretele superior al cavit ii nazale. celule olfactive. Înainte de dobândirea unui echilibru perfect. Receptorii olfactivi i gustativi: a. care necesit aproximativ primii doi ani din via a unui copil. în . atât creierul. imediat sub lobii frontali ai creierului. aparatul olfactiv este duplicat. Fiecare celul olfactiv are aproximativ o duzin de cili care proemin într-un strat de mucus. cât i mu chii trebuie s fie suficient de maturi pentru a asigura for a i coordonarea necesare.Acesta este un proces lung. Mirosul: Ca i multe alte organe din corp. Aceasta se nume te suprafa a olfactiv i este alc tuit din milioane de celule mici.

Fibrele nervoase olfactive propag aceste impulsuri. Modul exact în care celulele receptoare pot detecta mii de mirosuri diferite i diferen ele minime dintre ele r mâne un mister. Gustul: Sim ul gustului este cel mai rudimentar din cele cinci sim uri. procesat i apoi transmis printr-un circuit complicat de fibre nervoase la cortexul cerebral.timp ce cilii m resc efectiv suprafa a fiec rei celule olfactive. vin în contact cu cilii i stimuleaz celulele care emit impulsuri nervoase. cât i ca sensibilitate i ne furnizeaz mai pu ine informa ii despre lumea înconjur toare decât oricare alt . Este limitat atât ca aspect. Mecanismul molecular exact al sim ului mirosului este în mare m sur necunoscut. b. Aici. mesajul este identificat i devenim con tien i de miros. trecând prin oasele craniului c tre cei doi lobi olfactivi ai creierului ² unde informa ia este stocat . dar se crede c aceste substan e sunt dizolvate în mucus.

În interiorul acestora se afl mugurii gustativi. În fapt. Pres rate pe suprafa a limbii se g sesc mici proeminen e denumite papile. rolul exclusiv al acestui sim este de a selecta i aprecia hrana i b utura.sim . Fiecare mugur gustativ este alc tuit din grupuri de celule . În consecin . Acesta nuan eaz cele patru sim uri de baz pe care mugurii gustativi le pot recunoa te. unde sunt interpretate. Mugurii gustativi se g sesc în centrul acestui sistem. pierderea gustului ² din orice motiv ² prezint o problem mai mic decât pierderea sim ului mirosului. ajutat în mod considerabil de mult mai sensibilul sim al mirosului. Particulele chimice sunt luate în gur i convertite în impulsuri nervoase care sunt transmise pe cale nervoas la creier. Mugurii gustativi: Ca i mirosul. mecanismul gustului este declan at de con inutul chimic al substan elor din mâncare i b utur .

Dou fascicule nervoase diferite. transmit mesajele la creier. Hrana uscat nu d o senza ie gustativ imediat . La cap tul opus.receptoare i fiecare dintre caestea au proeminen e fine ² microvili ² care ajung la suprafa a limbii prin porii fini ai papilelor. celula receptoare este în contact cu o re ea de fibre nervoase. sediile receptorilor pentru aceste gusturi sunt localizate în diferite p r i ale limbii. ci î i . Mugurii care r spund la dulce se g sesc pe vârful limbii. Alc tuirea acestei re ele este complex i exist un grad mare de interconectare între acestea. dar pentru a le putea detecta gustul. s rat i amar. acru. în timp ce cei specializati pentru s rat sunt localiza i progresiv c tre zona posterioar . Mugurii gustativi sunt sensibili doar la patru gusturi de baz : dulce. Modul în care mugurii gustativi r spund la stimlii chimici din hran i ini iaz impulsurile nervoase c tre creier nu este complet în eles. care fac parte din nervul facial i glosofaringian. substan ele chimice trebuie s fie sub form lichid .

Alte fibre nervoase ce transport informa ii asupra unor atingeri mai difuze p trund în substan a cenu ie a m duvei spin rii. Aceste fibre conduc informa ii de presiune i. un anumit nivel de presiune. unde întâlnesc o re ea de celule care efectueaz o analiz ini ial a informa iilor.dobânde te gustul doar dup ce este dizolvat în saliv . 7. Receptorii tactili: a. astfel c senza ia bine localizat poate fi evaluat f r a fi diminuat de o prelucrare la nivelul m duvei spin rii. în mod particular. C ile nervoase: Unele fibre care conduc informa ia tactil intr în m duva spin rii i. Aceasta este aceea i zon care prime te mesaje de la receptorii . f r oprire. ajung direct în trunchiul cerebral. De aceea este nevoie ca ele s trimit mesajele direct c tre centrii nervo i superiori.

Materia cenu ie a m duvei spin rii ac ioneaz ca un organ interpus. dar dac presiunea este prea mare sau prea ascu it . . a a c informa ia dureroas poate fi suprimat aici datorit transmiterii concomitente a unor impulsuri tactile.durero i din piele i din alte zone ale corpului. Mesajele tactile i dureroase se transmit i ajung împreun la m duva spin rii. Analiza efectuat la nivelul m duvei spin rii filtreaz informa iile care sunt transmise ascendent la creier. Aceast împ r ire a c ilor tactile în dou compartimente ² unul care merge direct la trunchiul cerebral i altul care este analizat de m duva spin rii ² face posibil p strarea discrimin rii fine a sensibilit ii tactile. limitând cantitatea de informa ii nesemnificative care trebuie transmise. analizatorii durero i intr în ac iune prin conexiunile din m duv spin rii. De aceea putem aprecia cu acurate e nivelul presiunii i pozi ia unei atingeri. ceea ce face ca acestea s fie resim ite în acela i timp.

în acest mod. tipului i semnifica iilor senza iilor tactile pe care le percepem i are loc corelarea cu amintirile unor senza ii precedente. informa ia în stare brut este transmis la o arie îngust . Aceasta permite centrilor superiori din cortexul cerebral s formeze un tablou al senza iilor tactile de care noi devenim. unde informa iile venite de la diferitele tipuri de receptori din piele sunt asamblate i coordonate. . situat în partea anterioar a lobului parietal. De la talamus. Releele senzoriale: Indiferent dac senza iile tactile de la piele au sosit pe calea direct sau dup interpretare din m duva spin rii. În aceste din urm arii se contureaz tabloul sediului. ca i cu stimulii senzoriali care sunt recep iona i de ochi i urechi. Aceast arie senzitiv primar a cortexului prelucreaz informa ia înainte de a o transmite la ariile senzoriale secundar i ter iar . con tien i. ele se termin în nucleul de materie cenu ie din talamus.b.

limbajul i în elegerea sunt controlate i coordonate de c tre creier. a. În final. laringele.8. vorbirea. este un instrument extrem de delicat. are i o func ie mai pu in complex ² o poart de trecere spre pl mâni. Centrii vorbirii. În consecin . unde cuvintele sunt decodificate i de unde semnalele i comenzile sunt trimise la sutele de mu chi din pl mâni. Vorbirea: Vorbirea este una dintre cele mai complexe i mai delicate opera ii efectuate de organism. dintre acestea. care vibreaz pentru a produce vorbirea. de asemenea. Laringele: Laringele este organul vorbirii con inând corzile vocale. dar. limba. buzele i palatul moale sunt cele mai importante. dar. Întregul sistem respirator i toate structurile musculare de la abdomen la nas joac un anumit rol în emiterea sunetelor. laringe i gur ² implica i în producerea vorbirii ² se g sesc în cortexul cerebral. .

luând deci o ´cale gre it µ. denumit glot .Când mânc m sau bem. o clap care acoper comunicarea dintre faringele inferior i laringe. deschis. acesta este inadecvat i atunci lichidele sau particulele de hran p trund în laringe. care conduce la stomac. în esen . cu un înveli extern cartilaginos. f când ca hrana sau lichidele s alunece în esofag. în partea superioar a traheei. o por iune specializat a traheei. laringele se închide ermetic. Deasupra lui se g se te epiglota. În afara cazului în care o înghi itur de mîncare este îndeajuns de mare încât s se opreasc în laringe. dar. Ac iunea epiglotei este controlat automat de c tre creier. Este. . Când avem nevoie s inspir m i s expir m este. Corzile vocale îndeplinesc o func ie asem n toare cu cea a anciei unui instrument de suflat. bineîn eles. cum ar fi clarinetul. uneori. Laringele este situat aproximativ pe linia median a gâtului. ea va fi eliminat prin tuse.

Amplitudinea vocii este determinat de for a cu care aerul este . O extremitate este ata at de o pereche de cartilaje mobile. care formeaz m rul lui Adam. Vibra ia corzilor vocale în timpul vorbirii apare atunci când spa iul dintre ele se îngusteaz i aerul din pl mâni este expulzat prin acest spa iu în laringe. iar sunetele produse sunt modificate de faringe. În mod similar. care este apoi modificat de conductele i orificiile instrumentului. corzile vocale vibreaz în timpul vorbirii. producând sunetul de baz . lemnul sau plasticul de grosime mic vibreaz . Cartilajele aritenoide î i modific pozi ia astfel încât spa iul dintre corzi variaz ca form între un V. deschis în timpul vorbirii. Corzile vocale sunt dou pliuri fine.Când un muzician sufl aerul prin ancie. denumite aritenoide. nas i gur . asem n toare ca form buzelor care se închid i se deschid dup cum trece aerul prin ele. în timp ce a doua este ferm ancorat de cartilajul tiroid. la o fant îngust în timpul degluti iei. Aceasta se nume te fona ie.

în general. au corzile vocale mai lungi i cu mi care mai liber tind s aib voci mai profunde decât femeile. limba. deoarece ajut la modelarea sunetelor emise de cavitatea fonatorie a laringelui. care conlucreaz cu o vitez . acesta este motivul pentru care b rba ii care. palatul moale i cavit ile care dau rezonan a vocii î i au fiecare rolul lor. care. Cavit ile rezonante includ toat cavitatea bucal . buzele. Profunzimea i timbrul natural al vocii sunt determinate de forma i m rimea faringelui i a laringelui. nasul.expulzat. Cavitatea bucal este profund implicat în vorbire. au un laringe mai mic decât b rba ii. iar tonalitatea ² de lungimea i gradul de tensionare ale corzilor vocale. faringele (care leag cavitatea bucal cu esofagul) i cutia toracic . b. a nasului i a gurii. în general. Controlul acestor structuri este realizat de c tre sete de mu chi. Producerea sunetelor: Pentru a transforma sunetele simple emise de corzile vocale în cuvinte inteligibile.

Rolul creierului: Vorbirea i func iile asociate sunt concentrate într-o singur emisfer . faringelui i laringelui i centrul senzitiv care interpreteaz semnalele care vin pe calea nervilor acustici. La o persoan care folose te mâna dreapt . c. Aceast arie a creierului se împarte în centrul motor al vorbirii care controleaz mu chii cavit ii bucale.incredibil . Conversa ia este un proces foarte complicat i primul eveniment care are loc . Deci. cântatul la un instrument etc. aceasta este de obicei emisfera stâng i la o persoan ce folose te mâna stâng este emisfera dreapt . vederea (prin care descifr m cuvântul scris) i mi c rile complexe ale mâinii folosite la scris. De asemenea. Calit ile rezonante ale diferitelor cavit i ale gurii i sistemului respirator determin individualitatea vocii. vorbirea este alc tuit din vocale i consoane. în apropiere se afl zonele creierului care controleaz auzul (prin care în elegem ce spun cei din jurul nostru).

centrul motor al vorbirii i trunchiul cerebral devin opera ionali. recunosc ansamblul semnalelor auditive ce sosesc de la urechi. Pe m sur ce aerul este expulzat din pl mâni. Trunchiul cerebral controleaz atât mu chii intercostali. Odat ce o replic a fost formulat .când auzim o persoan vorbind este acela c centrii auzului. cât i mu chii abdominali. determinând vibra ia acestora i producând un sunet simplu. aria motorie comand în acela i timp mi c rile corzilor vocale în fluxul de aer expirat. din cortexul cerebral. Centrul senzorial al vorbirii decodific cuvintele astfel încât celelalte zone ale creierului implicate în proces pot recunoa te cuvintele i formula un r spuns. situa i între coaste care determin expansiunea pl mânilor. SISTEMUL ENDOCRIN . V. care determin presiunea aerului inspirat i expirat.

Hormonii: Hormonii sunt mesagerii chimici ai organismului. ei au tendin a de a interac iona între ei pentru ob inerea rezultatului dorit. Deoarece to i hormonii sunt implica i în metabolism. 1. care ajut la men inerea conlucr rii armonioase dintre diferitele p r i ale organismului. Prin secretarea în sânge a unor substan e chimice denumite hormoni. ele sunt capabile s transmit mesaje la organe i stimuleaz îndeplinirea unor func ii specifice cum ar fi cre terea i reproducerea.Multe din func iile organismului sunt controlate de glandele endocrine. Ei sunt sintetiza i în glande speciale situate în diferite locuri din corp i circul prin sânge c tre celule ale organismului ² denumite celule int ² unde î i exercit efectul. Glandele responsabile în cea mai mare m sur pentru producerea i eliberarea majorit ii hormonilor sunt grup ri de celule denumite glande endocrine datorit faptului c î i descarc .

produ ii direct în fluxul sanguin, i nu prin intermediul unui duct, cum fac glandele exocrine. a. Modul de ac iune al hormonilor: În compara ie cu nervii, hormonii tind s ac ioneze mai lent i, de asemenea, s aib o ac iune prelungit în timp. Nu to i hormonii ac ioneaz atât de lent, dar mul i din cei cu ac iune prelungit sunt implica i în activit i vitale fundamentale, cum ar fi cre terea i reproducerea. În general, hormonii ac ioneaz controlând sau influen ând metabolismul celulelor int , de exemplu, prin determinarea gradului în care ele utilizeaz substan ele nutritive i elibereaz energie sau dac aceste celule ar trebui s produc sau nu lapte, p r sau orice alt produs al metabolismului corpului. Deoarece au efecte pe o arie larg , hormonii produ i de glandele endocrine majore sunt denumi i hormoni generali; ace tia includ insulina i hormonii sexuali. Organismul produce mul i al i hormoni care ac ioneaz mult mai aproape de locul unde sunt produ i. Un astfel de hormon local

este secretina, care este produs în duoden ca r spuns la prezen a hranei. Hormonul parcurge o mic distan prin sânge c tre pancreasul din vecin tate i stimuleaz eliberarea unui suc apos con inând enzime (catalizatori chimici), esen ial pentru digestie. b. Proteinele i steroizii: To i hormonii sunt activi în cantit i foarte mici. Ca structur chimic , hormonii se împart în dou categorii: cei care sunt proteine sau deriva i proteici i cei care au o structur steroidic ce con in inele steroidice. Când fiecare hormon ajunge la celula int , poate ac iona doar dac se fixeaz de un receptor al acesteia. Odat ce s-a legat de receptor, hormonul ac ioneaz prin stimularea form rii unei substan e denumit AMP-ciclic (adenozin monofosfat ciclic). Reac iile fiec rei celule int depind de procesele chimice specifice. Astfel, AMP-ciclic, produs de prezen a insulinei, determin prelucrarea i utilizarea glucozei de c tre celul , în timp

ce glucagonul, de asemenea produs de pancreas, determin eliberarea glucozei din celule i cre terea nivelului ei în sânge pentru a putea fi folosit ca substrat energetic pentu activitatea fizic . Dup ce i-au îndeplinit func ia, hormonii sunt inactiva i de îns i celulele int sau sunt transporta i la ficat pentru inactivare, apoi degrada i i fie executa i, fie folosi i pentru producerea unor noi molecule hormonale. c. Rolul hipotalamusului: Hipotalamusul realizeaz conexiunea dintre sistemul nervos i glandele endocrine. Una din func iile sale majore este cea de releu pentru impulsurile dintre creier i alte organe cum ar fi rinichiul. Acest lucru se realizeaz prin intermediul unora dintre mediatorii chimici elibera i de celulele nervoase din creier i, ca r spuns la stimulare, se elibereaz hormoni. Cei doi hormoni produ i în hipofiza exterioar , hormonul antidiuretic, ADH i oxitocina, sunt elibera i din hipofiz sub controlul direct al impulsurilor nervoase

generate în hipotalamus. Celulele nervoase specializate din hipotalamus produc factori de eliberare care trebuie s ac ioneze asupra celulelor hipofizei anterioare înainte ca acestea s - i elibereze hormonii.

2. Glandele endocrine:
Glanda pituitar (hipofiza) este principala gland a organismului. Ea nu numai c î i produce proprii hormoni, dar influen eaz , de asemenea, secre ia hormonal a altor glande. Glanda hipofiz se g se te la baza creierului. Ea este conectat cu hipotalamusul printr-o tij de esut nervos i func ioneaz în strâns leg tur cu aceast zon a creierului. Împreun , hipofiza i hipotalamusul controleaz multe aspecte ale mentabolismului, în elegând prin aceasta diferitele procese chimice al c ror rol este de a men ine în func ie fiecare parte a organismului. a. Structur i func ie: Glanda hipofiz este situat în interiorul unei ´ eiµosoase

De i nu este legat direct de hipotalamus. Secre ia unor hormoni este . Glanda este împ r it în dou por iuni. func iile lor se coreleaz foarte strâns. hipofiza anterioar are un grad de control independent asupra eliber rii lor. Hipofiza posterioar este conectat cu hipotalamusul prin tija hipofizar . impunând investiga ii. De i multe dintre comenzile de eliberare a hormonilor vin de la hipotalamus.protectivedenumit sella turcica (o expresie latin ce înseamn aua turceasc ). Ea are doar doi hormoni principali. aua turceasc poate fi observat clar pe o radiografie a craniului. fiecare cu o func ie relativ independent de a celeilalte. de fapt. care. Hipofiza anterioar produce hormonii care activeaz alte glande importante din corp ca i unul sau doi hormoni ce ac ioneaz direct asupra esuturilor. sunt produ i de hipotalamus. m rimea caesteia indic existen a unui proces patologic al glandei.

ADH controleaz echilibrul apei în organism. pe m sur ce aceasta trece prin tubi. dup necesit i.inhibat de substan e care circul în sânge. Ea este implicat în ini ierea travaliului i determin contrac ia uterin . prin urin . mai mult ap din organism. Rolul oxitocinei este mai pu in clar. de asemenea. La b rba i. se elimin . un rol important în declan area secre iei lactate a sânilor. rinichii tind s re in apa. Produce. El ac ioneaz la nivelul tubilor renali. b. Când hormonul nu este secretat. Aceasta înseamn c esutul renal este capabil de a absorbi mai mult sau mai pu in ap din urin . se . de asemenea. Când ADH este secretat în sânge. Joac . modificând capacitatea lor de a re ine sau elibera apa. un num r de substan e denumite neurofizine. Hormonii hipofizari: Hipofiza posterioar elibereaz doi hormoni denumi i hormonul antidiuretic sau ADH i oxitocina. ale c ror func ie i importan nu sunt clarificate.

în timp ce cortexul (por iunea extern a glandelor suprarenale) este influen at de ACTH (hormonul adreno ² corticotrop). FSH i LH stimuleaz secre ia hormonilor masculini i a spermatozoizilor. FSH (hormonul foliculo ² stimulent) i LH (hormonul luteinizant). estrogen i progesteron. Ei stimuleaz producerea a doi hormoni sexuali majori. De asemenea. de asemenea. Prolactina este implicat serios în controlul mecanismelor de reproducere. controleaz ciclul menstrual. Activitatea glandei tiroide este declan at de TSH (tireo stimulant). care.crede c oxitocina poate avea leg tur cu apari ia orgasmului. La b rba i. prolactina are un rol mult mai complex la femei decât . Hipofiza anterioar elibereaz . ce influen eaz glandelesexuale. f r a stimula alt gland . Ace tia sunt cunoscu i sub numele de gonadotrofine. la sexul feminin. Prolactina este unul dintre cei doi hormoni ai hipofizei antrioare care par s ac ioneze direct asupra esuturilor.

o substan proteic de cae hormonul . care se afl anterior i lateral de trahee. De fapt. de i. Glanda are doi lobi. glanda prezint mul i foliculi de dimensiuni mici. dup cum sugereaz i numele. este de a asigura cre terea normal . poate avea efecte negative. rolul s u.la b rba i. Având o importan major în cursul copil riei i adolescen ei. Cei doi lobi sunt uni i printr-o punte mic de esut i poate exista un lob central mai mic denumit piramidal. când este în exces. c. întrucât determin modul în care esuturile organismului utilizeaz zaharurile. rolul ei la b rbat nu este clar. Privit la microscop. tiroxina. ace tia sunt insuli e de esut con inând un material coloidal. Cel lalt hormon produs de hipofiza anterioar etse denumit hormon de cre tere. Func ia glandei este producerea hormonului tiroidian. Glanda tiroid : Glanda tiroid se g se te la nivelul gâtului. imediat sub laringe. hormonul continu s aib rol i al maturitate.

Efectul global al hormonului este cre terea cantit ii de energie utilizat de celule. Pancreasul: Pancreasul. Se pare c exist un receptor la suprafa a nucleului celular care r spunde la acest hormon. o stare denumit gu endemic . reprezint de fapt dou glande într-una. putând fi apoi eliberat de c tre enzime. Aproape toate celulele sale . cre te de asemenea cantitatea de proteine prelucrate de celule. Tiroxina nu are numai o singur activitate specific . Este singura parte din organism care necesit iod i tiroida capteaz foarte eficient tot iodul disponibil din sânge. d. Este eliberat din gland i dup aceea este preluat probabil din sânge de c tre toate celulele corpului. una dintre cele mai mari glande din corp. m rirea glandei. prin urmare. Glanda tiroid con ine iod care este vital pentru activitatea sa.tiroidian se leag . Absen a iodului din diet determin o disfunc ie a tiroidei i.

Insulele Langerhans r spund prin eliberare de insulin în circula ie.au func ie de secre ie. din care insulina este cel ami important. de care organismul are nevoie pentru controlul constant al glucozei. Dac nivelul glucozei din sânge începe s creasc dincolo de anumite limite. Restul pancreasului este constituit din corp i coad . aort i vena cav (artera i vena principal a corpului). care se întinde mult la stânga coloanei vertebrale. Duodenul înconjoar capul pancreasului. anterior de coloana vertebral . Unitatea structural de baz a pancreasului sunt acinii. Insulina î i exercit efectul permi ând glucozei s treac din circula ie . Pancreasul este situat transversal în partea superioar a abdomenului. Printre acini se afl mici grupe de celule denumite Insulele Langerhans. acestea constituie componenta endocrin a pancreasului ce secret insulina. El este o gland endocrin cu secre ie de hormoni. aglomer ri de celule secretoare în jurul cap tului unui duct unic.

mecanismul de reglare al nivelului glucozei sanguine este absent. denumit cortex. Medulara este partea glandei care secret adrenalina i compusul asem n tor. Glandele suprarenale: Glandele suprarenale sunt situate imediat deasupra rinichilor. având drept rezultat diabetul. Aceste zone secret diferi i hormoni. deoarece glucoza din sânge nu poate fi convertit în surse de energie pentru celule. Fiecare gland este constituit din dou p r i distincte: medulara la interior i înveli ul extern. Este exact ce ne-am a tepta de la o gland responsabil de preg tire a organismului pentru a fi capabil de o reac ie instantanee. .în interiorul celulelor pentru a fi utilizat drept surs de energie. Dar dac insulina este absent din sistem. fiecare cu o func ie proprie. e. a ezate ca ni te scufii pe polul superior al fiec rui rinichi. noradrenalina. Medulosuprarenala este în strâns leg tur cu sistemul nervos.

ce mai importan i fiind aldosteronul i cortizonul. Ace tia sunt secreta i de cortexul suprarenalian i completeaz ac iunea celor ase hormoni produ i în cantit i chiar mai mari de gonade. . Corticosuprarenala: Situat deasupra medulo-suprarenalei. Principalul hormon sexual masculin ² prezent i la femei într-o cantitate mai mic ² este testosteronul. care este responsabil de cre terea masei musculare. Steroizii anaboliza i sunt deriva i sintetici ai hormonilor sexuali masculini.f. Hormonii sexuali sunt hormoni produ i de corticosuprarenal . zona cortical secret o serie de hormoni cunoscu i sub numele de steroizi.

Acest proces. ca i tractul respirator superior ² cavitatea nazal . cavitatea bucal . implic pl mânii i diafragmul. 1. În plus. . SISTEMUL RESPIRATOR Oxigenul este cea mai important i simpl substan de care depind vie ile noastre ² este esen ial pentru fiecare celul sau esut din corp. cum ar fi praful. care îl utilizeaz pentru a produce energia necesar men inerii vie ii. respira ia. el are o func ie de protec ie împotriva substan elor iritante. laringele i traheea. faringele.V. Oxigenul este introdus în organism în timpul inspira iei i produ ii secundari sunt elimina i prin expira ie. care sunt de obicei expulzate prin str nut i astfel nu ajung în pl mâni. Nasul: Pe lâng faptul c reprezint organul mirosului. nasul este calea natural prin acre aerul p trunde în organism în cursul respira iei normale.

formeaz puntea dintre cei doi ochi.Piramida nazal este alc tuit par ial din oase i par ial din cartilaje. u or de observat la unii oameni. septul. . În partea superioar a foselor se g sesc lame osoase sub iri cu numero i receptori olfactivi. care se une te cu marginea n rilor. mai ale la b rba i. uneori. câte unul de fiecare parte. Cele dou cavit i create de sept sunt denumite fose nazale. de asemenea. sub 6 mm în l ime. nasul este împ r it în dou cavit i înguste. În interior. de c tre un perete ce se întinde antero-posterior. este alc tuit din oase i cartilaj. Cele dou oase nazale. El este acoperit cu o membran moale i delicat numit mucoas nazal . Dedesubt. N rile reprezint fire de p r rigide. care cresc în jos i protejeaz calea aerian . cartilajele nazale i cele ale n rilor dau nasului forma i pliabilitatea. Ele sunt foarte înguste. Acest perete. Sunt. sunt orientate inferior i.

2. care ajut la lubrifierea cavit ii bucale i a faringelui în timpul hr nirii i vorbirii. cu o lungime de aproximativ 12 cm de la arcul mandibulei pân la locul de jonc iune cu esofagul. extinzându-se pe o distan scurt la nivelul gâtului. în timp ce la cap tul inferior mai îngust. Mucoasa faringelui este o continuare a celei bucale i con ine multe celule produc toare de mucus. Faringele: Faringele este situat posterior fa de cavitatea bucal . mu chii s i intr în contact cu cartilajele elastice ale laringelui. nazofaringele. C ile respiratorii superioare: a. Por iunea superioar . în concordan cu pozi ia i func iile pe care le îndepline te. Anatomic. faringele este împ r it în trei segmente. î i datoreaz numele faptului c este situat deasupra . Partea superioar i cea mai larg a laringelui prezint o rigiditate relativ datorit raportului cu oasele craniului. Are o musculatur bogat i o form de pâlnie.

Por iunea faringelui situat în continuarea cavit ii bucale. b. Cu ajutorul lmbii. Pe peretele nazofaringelui exist dou forma iuni tisulare. laringofaringele. face parte din c ile aeriene dintre gur i pl mâni. contrac ia musculaturii sale ajut la modelarea sunetelor emise de laringe. de asemenea. orofaringele. Traheea: Por iunea superioar a traheei se g se te în partea anterioar a gâtului i este format din inele cartilaginoase care men in deschis esutul elastic. evidente în mod special la copii. ace ti mu chi ajut . are rol numai în degluti ie. denumite amigdale faringiene. Por iunea inferioar a faringelui. ca i cavitatea nazal . la împingerea hranei c tre esofag. este tapetat cu o membran mucoas ce con ine celule cu . Inferior. Având o mobilitate mai mare decît nazofaringele. Traheea.nivelului palatului moale i formeaz por iunea posterioar a cavit ii nazale. nazofaringele este delimitat de palatul moale.

Fiecare pl mân este împ r it în lobi: pl mânul drept are trei lobi. superior. i acestea în conducte mai mici denumite bronhiole. superior i inferior. din trahee spre por iunea superioar a pl mânilor. c tre stânga i dreapta. În interiorul pl mânului. Componenta esen ial a pl mânilor este reprezentat de o re ea dens de conducte aeriene. Dintre cei doi. care se desprind. Cele mai mari sunt bronhiile. fiecare p trunzând în pl mânul corespunz tor.cili care trimit germenii i praful înapoi în faringe. deoarece inima ocup mai mult loc în partea stâng a toracelui. . iar pl mânul stâng are doi. Lobii sunt separa i unul de altul prin an uri pe suprafa ² fisuri. 3. cel drept este mai mare decât cel stâng. mijlociu i inferior. de unde sunt înghi i i. Pl mânii: Cei doi pl mâni ocup cea mai mare parte din torace. bronhiile se divid în bronhii secundare i ter iare.

La nivelul alveolelor. pl mâniiar reveni rapid la forma ini ial doar dac nu-i men inem în pozi ie în mod con tient. tensiunea . ei s-ar colaba ca un balon care se dezumfl . Dac aerul p trunde între pl mânii i peretele toracic. acre au un traseu paralel cu bronhiolele. Când toracele î i m re te volumul. formeaz o re ea de capilare. Ele se ramific în vase mai mici. mu chii intercostali se relaxeaz treptat. Modul de func ionare al pl mânilor: Dac pl mânii ar fi îndep rta i din torace. Circula ia pulmonar este asigurat de arterele pulmonare care p trund în pl mâni de-a lungul bronhiilor dreapt i stâng . pl mânii le urmeaz mi carea io aerul p trunde în alveole. Ei sunt men inu i deschi i de c tre tensiunea superficial creat de lichidul produs de c tre membrana fin ce acoper pl mânii i pere ii toracici ² membrana pleural . Când expir m. Dac ar exista o relaxare complet .Bronhiolele se termin în saci aerieni ² alveole.

repir m în medie de 12 ori pe minut i în 24 de ore inspir m i expir m mai mult de 8000 litri de aer. Respira ia: În stare de veghe sau de somn. inimii i vaselor sanguine are drept scop principal transportul oxigenului din aer la esuturi. În cursul efortului fizic intens. unde este necesar pentru producerea energiei de care organismul are nevoie pentru men inerea vie ii. frecven a respiratorie va cre te considerabil.superficial este modificat colabeaz . Oxigenul reprezint aproximativ a cincea parte din aerul pe care îl respir m i activitatea pl mânilor. i pl mânul 4. . Scopul acestui flux aerian înspre i în afara corpului reste de a abilita pl mânii s efectueze dou func ii: de a extrage oxigenul necesar pentru men inerea vie ii i de a elimina din organism dioxidul de carbon. produsul de degradare al proceselor chimice interne.

unde are loc schimbul între oxigen i dioxidul de carbon. Ace ti nervi î i au originea în segmentul superior al m duvei spin rii i din aceast cauz trebuie s parcurg un traseu lung de la gât pân la baza toracelui. Fibrele musculare ale diafragmului se contract în timpul inspira iei i aplatizeaz ´cupolaµ diafragmatic . aerul ajunge la alveole. tr gând por iunea central în abdomen. Ca orice alt mu chi. iar diafragmul formeaz baza. func ia principal este îndeplinit de diafragm. Acest fapt cre te volumul pl mânilor i atrage aerul în ei prin gur . Odat ajuns în pl mâni. diafragmul prime te stimuli de contrac ie sau relaxare de la sistemul nervos. Nervii diafragmului sunt denumi i nervul frenic stâng i drept. Coastele formeaz por iunea superioar a cavit ii care înconjoar inima i pl mânii. un perete compus din esut muscular fibros care separ toracele i abdomenul. nas i trahee. Nervii .În cursul respira iei.

ca atunci când organismul efectueaz un efort fizic. astfel încât mai mult oxigen va fi inspirat. O dat cu încetarea efortului. nivelul dioxidului de carbon scade i frecven a respiratorie va reveni la normal. stimulând b t ile inimii. mai degrab decât de concentra ia de oxigen. Respira ia va deveni mai ampl i mai rapid .frenici pot fi afecta i de diverse boli sau leziuni. fluxul sanguin va cre te i dioxidul de carbon va fi eliminat.â Frecven a respiratorie: Frecven a respiratorie este controlat de c tre centrul respirator din bulb i este reglat în func ie de nivelul de dioxid de carbon din sânge. VII. SISTEMUL CARDIOVASCULAR . Creierul va r spunde unui nivel crescut de dioxid de carbon. i va adopta corespunz tor frecven a respiratorie.

hran i alte substan e esen iale pentru esuturi i. El este pompat de c tre inim în re eaua intern de artere i vene înc dinaintea na terii i pân la moarte. Compus aproape în întregime din esut muscular.Sistemul cardiovascular este alc tuit din inim i re eaua de vase sanguine. de . inima este responsabil pentru pomparea sângelui în organism. 1. la întoarcere. Sângele ajut . extr gând dioxidul de carbon i al i produ i de degradare care ar putea deveni toxici pentru sistem. oxigenul i dioxidul de carbon de la o parte a corpului la alta. Sângele nu numai c transport substan e nutritive. Sângele: Sângele este ese ial pentru func iile organismului. de asemenea. furnizând oxigen. ca un mijloc de comunica ie prin transmiterea mesajelor chimice hormonale de la glandele endocrine la organe i esuturi. ci ac ioneaz .

globule albe sau leucocite i celule foarte mici numite plachete. Fiind un lichid. ea poate difuza prin pere ii vaselor sanguine mici. Plasma: . Ca majoritatea organismului plasma consist . a. datorit capacit ii de coagulare. Vâscozitatea sa proverbial se datoreaz prezen ei milioanelor de celule ale c ror activit i îl fac s fie un esut al organismului. la distrugerea microorganismelor patogene i. în principal. Este constituit dintr-un lichid incolor în care plutesc globule ro ii (cunoscute i ca eritrocite). prin plasm . cum ar fi capilarele. la fel ca oasele sau mu chii. Aceasta înseamn c mineralele i alte substan e pot fi transportate de la celul la celul în tot organismul. Este astfel în direct leg tur cu lichidul extracelular ² lichidul prezent în spa iile dintre celulele corpului.asemenea. din ap . Sângele nu este doar un lichid. joac un rol important în mecanismele naturale de ap rare ale organismului.

i presiunea osmotic . cum ar fi hormonii. o surs nutritiv pentru esuturi. cum sunt glucoza i gr simile. substan e nutritive i mici cantit i de componente esen iale. ea asigur . Acestea se împart în dou tipuri principale: albumina i globulinele. Fiecare litru de plasm con ine aproximativ 75g de proteine. care este esen ial pentru sinteza hemoglobinei ce transport oxigenul i a unui num r de hormoni importan i. de asemenea. Albumina ar putea fi considerat ca un fel de burete . pe de o parte. cum ar fi cei tiroidieni. plus un alt component esen ial ² o protein care reprezint un element major. care men ine partea fluid a sângelui în interiorul vaselor sanguine i opre te ie irea lui c tre esuturi i apoi c tre celule. Fiind. plasma reprezint o soli ie apoas de minerale.Plasme reprezint un vehicul pentru transportul substan elor energetice importante. Alte substan e transportate de plasm includ fierul. Albumina este sintetizat în ficat. În consecin .

prevenind astfel o hemoragie fatal în cazul unei leziuni severe a unui vas sanguin. b. Plachetele au o singur func ie de baz : formarea cheagului sanguin când hemoragia trebuie stopat . Plachetele: Plachetele sunt cele mai mici celule din organism. Globulele ro ii: . c. denumite factori de coagulare. care men ine volumul necesar de ap în fluxul sanguin.circulant. Ace tia se afl în plasm . între care un rol important îl are protrombina. Capacitatea sângelui de a se coagula. în care cheagurile se formeaz intravascular. Un mililitru de sânge con ine aproximativ 250 milioane plachete i fiecare are aproximativtrei microni ( un micron reprezint a mia parte dintr-un milimetru). Defectele procesului de coagulare sunt de dou tipuri ² imposibilitatea form rii cheagului i tromboza. provine din ac iunea combinat a plachetelor i a unui num r de 12 substan e chimice.

se desf oar la nivelul ficatului. i îl transport înapoi la pl mâni. fiind transportat de artere. unde este eliminat prin expira ie. în primele trei luni. ele preiau dioxidul de carbon. Dup ce elibereaz oxigenul. Acest sânge oxigenat ajunge la esuturi. dând globulelor culoarea ro ie aprins . Producerea globulelor ro ii începe din primele s pt mâni dup concep ie i. un produs de degradare al metabolismului celular. dioxidul de carbon i apa. sunt preluate de globule i tranportate înapoi la pl mâni. care este un alt produs rezidual al activit ii celulare. Ele sunt capabile s fac acest lucru deoarece con in milioane de molecule de hemoglobin . În pl mâni. de unde deriv numele lor. oxigenul se combin foarte rapid cu hemoglobina.Globulele ro ii ac ioneaz ca transportori ai oxigenului de la pl mâni la esuturi. Cu ajutorul enzimelor din globulele ro ii. Numai dup 6 luni de dezvoltare fetal . produc ia este transferat c tre . prin vene.

Organismul are o capacitate remarcabil de a controla num rul globulelor ro ii din circula ie în func ie de necesit i. dac por iuni ale m duvei osoase sunt distruse sau dac aportul de oxigen la esuturi este sc zut prin insuficien cardiac sau deoarece o persoan se g se te la mare altitudine. acid folic i proteine. în timpul c rora nucleul devine progresiv mai mic i. în final. cu nuclei mari. Pentru producerea celulelor ro ii. m duva osoas reac ioneaz prin cre terea produc iei de celule ro ii.m duva osoas . unde continu pentru tot restul vie ii. Aceste celule trec prin diviziuni succesive. În circula ia sanguin . relativ retund . Dac o cantitate mare de sînge este pierdut . . este pierdut definitiv. globulele ro ii sunt supuse unei uzuri enorme. organismul are nevoie de fier. Dezvoltarea globulelor ro ii începe de la celulele cu form neregulat . denumite entrobla ti. necesitând astfel o reînnoire constant . bitamina B12.

Atrase de produ ii chimici elibera i de bacterii. Spre deosebire de globulele ro ii. granulele din interiorul neutrofilelor încep s produc substan e chimice ce distrug bacteriile capturate. acestea intr în ac iune. . au dimensiuni mari i sunt diferite de cele ro ii.deoarece organismul are nevoie de o cantitate suplimentar de oxigen. care reprezint 50-75% din globulele albe. Ele sunt implicate în ap rarea organismului împotriva bolilor i sunt clasificate în trei grupe principale: polimorfonucleare. Polimorfonuclearele. ele se deplaseaz pân la locul infec iei i încep s înglobeze bacteriile. d. Pe m sura desf ur rii acestui proces. Când organismul este afectat de o boal produs de bacterii. sunt subdivizate în trei tipuri. leucocitele. Globulele albe: Globulele albe din sânge. limfocite i monocite. cele albe nu au toate acela i aspect i sunt capabile de mi care. Cele mai numeroase sunt cele denumite neutrofile.

În acela i timp. care are func ia de a împiedica coagularea intravascular a sângelui. dar au i un rol vital. deoarece granulele lor devin roz prin colorare cu eozin .Al doilea tip de polimorfonucleare este cunoscut ca eozinofil. Atunci când orice protein str in sau antigen p trund în sânge. având nuclei den i. Reprezentând doar 1-4% din globulele albe. are loc producerea anticorpilor care se combin cu antigenul i le neutralizeaz efectul. asigurând organismului imunitatea natural fa de boli. dar sunt esen iale pentru via . Ele reprezint mai pu in de 1% din toate globulele albe. se elibereaz compusul chimic histamina. sferici. Limfocitele: Limfocitele reprezint 25% din globulele labe. Al treilea tip de polimorfonucleare sunt bazofilele. Ele realizeaz acest lucru prin producerea de antitoxine ce contracareaz . eozinofilele combat agresiunea bacterian . e. deoarece granula iile lor produc i elibereaz heparina. Limfocitele joac un rol vital.

2. Inima: Inima etse un organ muscular cavitar de dimensiuni mari. Cealalt func ie esen ial a limfocitelor este producerea anticorpilor i a substan elor chimice care previn distrugerea celuleor organismului ca urmare a unei invazii bacteriene. Ele con in nuclei mari i înglobeaz bacteriile. Activitatea polimorfonuclearelor i a monocitelor decla ate de afec iunile bacteriene este denumit r spuns inflamator ² inflama ia reprezentând r spunsul organismului fa de o leziune la nivel local. Un alt tip de globule albe sunt monocitele. care reprezint pân la 8%.efectele nocive poten iale ale unor toxine puternice (otr vuri) sau compu i chimici produ i de unele bacterii. situat în regiunea median a toracelui. De i de obicei este . Activitatea limfocitelor legat de invazia microbian i de late substan e este denumit r spuns imun. eliminând detritusurile celulare rezultate în urma agresiunii bacteriene.

totu i.edian spre dreapta. Sângele ajunge la organe i esuturi. Aceasta poart numele de oc apexian. cea mai mare parte r mânând. Marginea dreapt a inimii se g se te. Dup aceea. Proiec ia la suprafa a inimii de partea stâng a sternului are aproximativ forma unui triunghi cu vârful rotunjit.considerat ca fiind situat în partea stâng a corpului. mai mult sau mai pu in. sângele se reîntoarce la inim prin vene. în stânga. în spatele marginii drepte a sternului. . oxigenul din el fiind complet absorbit. Func ia inimii este de a pompa sângele în dou circula ii separate. ea trece linia . principala arter a organismului. Pulsa ia sa poate fi palpat la fiecare b taie a inimii. acesta fiind imediat sub mamelonul stâng. pompeaz sângele c tre artere prin aort . Are o greutate de aproximativ 340 g la b rba i i ceva mai pu in la femei. furnizându-le oxigen i substan e nutritive. În primul rând.

Dup aceea. Cele dou atrii se g sesc în spatele i deasupra celor dou ventricule. Ventriculul stâng are cei mai gro i pere i.Inima pompeaz sângele în al doilea circuit. Por iunile din perete pe . Inima are patru camere principale. ce are pere ii mai gro i. Camerele inimii sunt aranjate în perechi. la rândul lui. de aceast dat c tre pl mâni. care asigur func ia de pomp . care. Fiecare dintre ele are pere i musculari care se contract pentru a asigura circula ia sângelui. întrucât pompeaz cea mai mare cantitate de sânge. îl pompeaz într-o arter principal . sângele înc rcat cu oxigen este retrimis c tre inim . pentru a înlocui oxigenul. ce prime te sângele de la vene. fiecare având un atriu cu perete sub ire. Amândou atriile i amândou ventriculele sunt al turate. Fiecare atriu pompeaz sângele printr-o valv în ventricul. Grosimea pere ilor musculari depinde de sarcina pe care fiecare camer o are de îndeplinit.

în acest timp. valva mitral se închide.care le separ sunt denumite septuri: interatrial i interventricular. acesta se contract i sângele trece în ventriculul drept prin valva tricuspid . Mecanismul de func ionare: Sângele revine la inim de la pl mâni prin venele pulmonare. Contrac ia ventriculului drept expulzeaz sângele în artera pulmonar prin valvele pulmonare. aducând o nou cantitate de oxigen. în ventriculul stâng. P trunde în atriul drept. Sângele ajunge la esuturi. unde elibereaz oxigen. Sângele se reîntoarce la inim din jum tatea inferioar a corpului prin vena cav inferioar . printr-o valv denumit valva mitral . P trunde în atriul stâng. ventriculul stâng se contract i. Dup aceea. astfel încât sângele poate trece numai c tre aort prin valvele aortice deschise. pentru un nou . iar din jum tatea superioar a corpului prin ven cav superioar . care se contract i împinge sângele.

Valvele pulmonar i aortic au o structur similar . în timp ce marginile libere vin în contact i asigur închiderea comunic rii între ventricule i atrii. Acest proces este repetat de 50-60 de ori în fiecare minut. Valvele mitral i tricuspid sunt mai complicate. Valva mitral are dou foi e (cuspide). Valvele sunt prev zute cu un inel situat între atriu i ventricul. Bazele foi elor se ata eaz de inel. func ia normal a inimii depinde de o serie de valve. de i i structura lor este asem n toare. În partea dreapt a inimii exist valvele pulmonare i tricuspida. . dar sub ire. la cea stâng se afl valvele aortice i mitral . Ele au trei cuspide sau foi e alc tuite din esut fibros dens. Cele patru valve se deschid i se închid automat pentru a primi i desc rca sângele de la i c tre camere.ciclu. valva tricuspid are trei foi e. Valvele: Ca multe sisteme de pompare. astfel încât el poate curge doar într-o singur direc ie.

Sincronizarea acestor contrac ii este dependent de un sistem electric de control este nodul sinoatrial. Vasele sanguine: . impulsul se r spânde te prin ventriculi. Ritmul cardiac: Cu fiecare b taie a inimii. 3. impulsurile sunt conduse la cele dou atrii. atrio-ventricular. De aici. determinând contrac ia acestora imediat dup cea a celor dou atrii.Aceste margini libere sunt legate de o serie de corzi fine. Dup ce a fost condus prin fascicul. dup care îl conduce printr-un fascicul de fibre denumit fasciculul His. situat în jonc iunea dintre atrii i ventriculi. cele dou atrii se contract împreun i încarc ventriculii cu sânge. determinând contrac ia acestora. Dup aceea are loc contrac ia ventriculelor. din atriul drept. Acesta întârzie impulsul de contrac ie. care se prind de peretele ventricular i împiedic prolabarea valvelor în atrii. Exist i un alt nod. denumite cordaje tendinoase.

expulzeaz sângele în principala arter din organism ² aorta. de fapt. asigurând aportul de sânge la fiecare zon . . ventriculul stâng. exist trei artere coronare: cea dreapt i cele dou ramuri ale arterei coronare stângi. Traiectul lor acoper aproape toat suprafa a inimii. Ele sunt arterele coronare. în timp ce venele transport sângele pe drumul de întoarcere. capilarelor. ce asigur aportul de sânge la inim . artera coronar stâng d na tere la dou ramuri. unor ramuri denumite arteriole i. în final. dând na tere.Arterele i venele sunt cele dou tipuri de vase sanguine mari din organism. Arterele transport sângele de la inim la esuturi. Primele ramuri ale aortei se desprind din ea imediat ce p r se te inima. Restul arterelor transport sângele la toate celelalte p r i ale organismului. mai întâi. Principala cavitate a inimii. Aproape imediat dup desprinderea din aort . De acea.

Presiunea pe care o atinge man onul tensiometrului folosit la m surarea presiunii arteriale este aceea i cu presiunea maxim ap rut în ventriculul stâng la fiecare b taie a inimii. Sub acesta exist straturi elastice i musculare groase. Peretele extern al unei artere este un strat de esut fibros lax. de asemenea.Ventriculul stâng produce o presiune considerabil pentru a împinge sângele prin re eaua arterial . care prezint la suprafa a ei un strat celular neted care permite circula ia continu i liber a sângelui. ele trebuie s aib un perete solid pentru a rezista. fibre musculare în interiorul mucoasei. Pere ii elastici sunt foarte importan i pentru func ionarea sistemului vascular. Exist . care confer rezisten arterelor. O mare parte din for a fiec rei contrac ii este preluat de pere ii elastici ai arterelor . Structura arterelor: Deoarece arterele sunt supuse acestei presiuni cu fiecare contrac ie a inimii.

capilarele sunt doar pu in mai largi decât o singur celul sanguin . În plus. Ficare capilar este constituit dintr-un strat foarte sub ire de esut endotelial înconjurat de o membran la fel de sub ire. unde poate fi r cit. Capilarele: M surând aproximativ a opta mia parte dintr-un milimetru. capilarele tegumentare se dilat . capilarele pot fi u or lezate i cele din piele prezint cel mai mare risc. To i pere ii capilarelor sunt destul de sub iri pentru a permite trecerea substan elor în ambele sensuri.mari. Având un perete sub ire. f când posibil ca un volum mai mare de sânge s ajung la piele. Venele: . Reglarea circula iei capilare este asigurat de mu chi. capilarele localizate în piele au un rol special în reglarea temperaturii corpului. fa de schimbul de substan e. Când temperatura este crescut . Ace tia continu s împing sângele în pauza dintre dou b t i ale inimii.

cum ar fi hormonii. untraseu comun. Totu i. 4. Venel sunt alc tuite din esut muscular i fibros. Peretele venelor reprezint un strat extern ² tunica adventi ia . sângele este bogat în oxigen. în timp ce canalul central. va fi mai mare la vene decât la artere. iar pere ii unei artere sunt întotdeauna mai gro i decât cei ai unei vene de o m rime corespunz toare. deseori.. exist diferen e majore. Circula ia sângelui: Sângele î i începe circuitul prin organism p r sind ventriculul stâng prin aort . sau lumenul. . În acest stadiu. substan e nutritive i alte substan e importante. De exemplu. multe vene au valve în interiorul lor care nu se întâlnesc la artere. Unele con in doar un strat foarte sub ire de mu chi.Venele se aseam n cu arterele prin aceea c au o distribu ie similar ² arterele i venele unui anumit organ sau esut au. un strat mediu de fibre musculare ² tunica medie ² i un strat intern ² tunica intima.

. pentru a forma arcul aortic. arterele carotide stâng i dreapt . De la artere. În acest arc î i au originea cele dou artere principale ale corpului.Dup ce d na tere arterelor coronare. sângele are tendin a s curg prin a a-numitele c i preferen iale. sângele curge prin arteriole care conduc la fiecare organ sau esut din organism. Artera aort coboar apoi prin torace în abdomen. cedând oxigenul i alte substan e i preluând dioxidul de carbon i produ ii metabolici. aorta are un traiect ascendent înainte de a se curba. i câte o arter pentru fiecare bra . Lanivelul abdomenului exist trei artere principale c tre intestine i ficat i câte una pentru fiecare rinichi. celulele sanguine se a az pe un singur strat. care duc sângele la pelvis i membrele inferioare. incluzând chiar i inima. În repaus. i apoi p trunde în vasta re ea de capilare. înainte ca aorta s se divid în artele iliace stâng i dreapt . În capilare.

Acestea sunt capilarele care au dobâdit un calbru mai mare decât media. care reprezint echivalentul venos al arteriolelor. El p trunde îtâi în vase foarte mici denumite venule. Prima prime te sângele de la cap. Venele din acest calibru con in valve care previn curgerea sângelui înapoi spre esuturi. în final. una denumit vena cav superioar i alta vena cav inferioar . Trece apoi în vene mici i apoi la inim prin vene care au dimensiuni destul de mari pentru a putea fi observate sub piele. în dou mari vase de sânge. sângele intr în sistemul venos. Dar dac exist o nevoie sporit de oxigen în orice zon a corpului. bra e i gât i cea de-a doua prime te sângele din partea inferioar a corpului. Toate venele din diferite p r i ale organismului se vars . Dup trecerea prin capilare. sângele circul în aproape toate capilarele din acea zon . Amândou . Valvele au o form semilunar care proemin în lumenul venei i fac ca sângele s circule într-o singur direc ie.

Exist artere pulmonare i sistemice care transport sângele în afara inimii i vene pulmonare i sistemice care îl aduc înapoi. Acesta permite sângelui. Faza final a circula iei este reprezentat de transportul sângelui bogat în oxigen prin venele pulmonare (singurele vene care transport sânge oxigenat) în partea stâng a inimii.venele transport sângele la partea dreapt a inimii i de aici el este pompat în artera pulmonar (singura arter care transport sânge f r oxigen). sângele nu se întoarce direct la inim . care poate fi bogat în hran digerat . Aceast arter duce sângele la pl mâni. s fie transportat direct la ficat. ci etse drenat în sistemul venos port-hepatic. Circula ia c tre pl mâni este denumit circula ie pulmonar . . iar cea c tre restul organismului este denumit circula ie sistemic . Deriva ii: P r sind intestinele.

Odat ce sângele de la intestin ajunge la ficat. cum ar fi mâinile i picioarele. la inim . urechile i nasul. trece prin celulele hepatice. p trunde într-un alt sistem de vene denumite vene hepatice. picioarele. prin capilare speciale denumite sinusoide i. Acestea. arterele i ramurile lor . cre te pierderea de c ldur i temperatura corpului scade. Principala func ie a acestor conexiuni arterio-venoase este controlul temperaturii corpului. se vars în vena cav inferioar i. Mecanismele compensatorii: În unele p r i ale corpului. Aici este posibil existen a unor comunica ii directe între arterele i venele mici. Când sunt deschise. prin care sângele poate trece de la una la cealalt f r a trebui s treac prin sistemul de capilare din esuturi. apoi. apoi. în final. Alte zone unde exist un tip special de aranjament venos sunt la nivelul extremit ilor: mâinile. Acest sistem asigur în modul cel mai eficient transportul la ficat al hranei care p trunde în sistemul venos din intestine.

15% în artere. De asemenea. Distribu ie i flux: Sângele nu este repartizat uniform în tot organismul. formând o cale alternativ pentru sânge dac una dintre ele este lezat : aceasta se nume te circula ie colateral . aproximativ 12% se g se te în arterele i venele care îl transport la i de la pl mâni. Dac organismul se g se te într-o stare de stres fizic. ca atunci când începem brusc s alerg m. î i m re te calibrul. ramura celeilalte artere. Când exist o leziune a unei artere. vasele sanguine din mu chii membrelor inferioare î i m resc calibrul i cele din intestine se întind. care a preluat fluxul sanguin. sângele nu curge cu aceea i vitez în toate regiunile organismului. 5% în capilare i restul de 9% în inim .sunt conectate astfel încât se pot suplini una pe cealalt . Aproximativ 59% se g se te în vene. . În orice moment. astfel încât sângele este dirijat în locul în care necesit ile sunt crescute.

Controlul circula iei: Exist o zon în por iunea inferioar a creierului denumit centrul vasomotor.Viteza circula iei venoase de întoarcere cre te astfel încât sângele este transportat înapoi la inim cu 20 cm pe secund . Centrul vasomotor prime te informa ii despre presiunea arterial de la receptorii de presiune din aort i arterele carotide i apoi trimite comenzi c tre arteriole. implicit. SISTEMUL VASCULAR LIMFATIC . Vasele sanguine responsabile pentru controlul acesteia sunt arteriolele localizate în cadrul sistemului circulator între arterele mici i capilare. presiunea arterial . VIII. care controleaz circula ia sângelui i.

De aceea acest sistem este implicat în vehicularea reziduurilor i a particulelor cu poten ial d un tor. particulelor str ine i alte materiale de la esuturile i celulele corpului.Sistemul vascular limfatic este un alt sistem de vase care transport fluidele în tot organismul. splina i amigdalele. cu globulele albe. Vasele limfative: Sistemul vascular limfatic sau sistemul limfatic este compus din vase limfatice. Vasele limfatice mici ² cele mai mici denumite capilare limfatice ² urmeaz traiectul arterelor i venelor corpului. care sunt atât de esen iale pentru ap rarea organismului împotriva înboln virii. Ele colecteaz surplusul de lichid denumit limf de la esuturi. în special. organe i esuturi limfoide foarte specializate. Pere ii capilarelor . 1. cunoscute sub numele de limfocite. Vasele limfatice realizeaz transportul excesului de lichid. incluzând timusul. Pentru aceasta conlucreaz îndeaproape cu sângele i.

limfatice sunt foarte sub iri i permeabili. ele au valve pentru a preveni refluxul limfei. sunt de asemenea îndep rtate prin limf . incluzând bacteriile. limfa din intestine con ine multe gr simi sub form de chil. al oaselor. bogat în proteine. vasele care dreneaz membrele con in surplusul de fluid fa de necesit ile organismului. Vasele limfatice se g sesc în toate regiunile corpului. cartilajelor i din ilor. de aceea. care au fost absorbite din intestin în timpul digestiei. cu excep ia sistemului nervos central. De asemenea. care nu pot p trunde în capilarele sanguine. . determinând circula ia limfei. De exemplu. care se contract ritmic într-o singur direc ie. astfel încât moleculele mari i alte particule. Unele vase limfatice con in un mu chi involuntar. care p r se te celulele i vasele sanguine. Totu i. Aceast limf are un aspect l ptos. Compozi ia limfei din vasele limfatice este dependent de localizarea acestora. limfa este.

În plus. formând dou ducte principale. o splin m rit . Organe i esuturi: Splina este o parte integrant a sistemului limfatic. Func ia ei principal este de a filtra sângele i de a produce anticorpi. În consecin . ductul toracic i ductul limfatic drept. cât i prin cea limfatic . 2. Acesta este locul în care limfocitele ajung în tot organismul atât prin circula ia sanguin . Toate vasele limfatice se unesc. limfa este drenat de la esuturi în sânge prin sistemul limfatic. care dreneaz în venele brahiocefalice stâng i dreapt . Ganglionii limfatici sunt situa i în jurul arterelor mari i pot fi palpa i în punctele în care acestea sunt situate superficial sub piele. vasele limfatice se unesc cu o forma iune nodular de esut denumit ganglion limfatic. reprezint frecvent o indica ie a unei .În diferite puncte pe traseul lor. care poate fi sim it la palparea abdomenului.

Aportul sanguin la acest organ se realizeaz prin artera splenic . Este posibil chiar distrugerea unor mici granula ii denumite corpusculi Malpighi. ele par . dar n cazul în care este m rit poate ajunge la o greutate de pân la 2 kg sau mai mult. Arteriolele splenice au particularitatea de a fi înconjurate de esut limfatic pe m sur ce trec prin pulpa splinei. În condi ii normale. ea este de aproximativ 13 cm lungime i se întinde de-a lungul coastei a zecea. Dac splina este examinat cu ochiul liber. ea va ap rea ca o capsul fibroas ce înconjoar o mas amorf de pulp ro ie. Arteriolele mai prezint o caracteristic unic : în loc de a fi conectate cu o re ea de capilare. în partea stâng superioar a abdomenului. acestea sunt aglomer ri de limfocite.afec iuni undeva în organism i necesit teste suplimentare. Splina are o greutate de aproximativ 200 g la adul i. care se divide în artere mai mici i apoi în arteriole. Splina este situat imediat sub diafragm.

Celulele reticulare nu numai c îndep rteaz celulele sanguine îmb trânite sau uzate. orice celule anormale.s se goleasc direct în parenchimul splinei. dar ele pot îndep rta. Mai întâi. Acest lucru este valabil în special în cazul globulelor ro ii. modul în care sângele se vars direct în pulpa splinei permite celuleor reticulare ale acesteia s vin în contact direct cu sângele care ar trebui s fie filtrat. asigur eliminarea din sânge a oric ror celule îmb trânite sau uzate ale acestuia. dar globulele albe i plachetele sunt filtrate . Caracterele particulare ale circula iei splenice fac posibil îndeplinirea a dou func ii fundamentale. de asemenea. faptul c arteriolele sunt înconjurate de esut limfoid implic faptul c limfa intr imediat în contact cu orice protein anormal din sânge i produce anticorpi împotriva acesteia. Func iile splinei: Splina reprezint unul din principalele organe care filtreaz sângele. În acela i timp. În al doilea rând.

splina are un rol foarte important în producerea unor noi celule sanguine. pentru a da doar un exemplu. când acesta se g se te în uter în cursul sarcinii. De asemenea. Timusul: În ultimele dou decenii. de asemenea. particulele str ine din fluxul sanguin. dar la persoanele cu afec iuni ale m duvei osoase. astfel încât globulele albe denumite fagocite o pot distruge. splina i ficatul sunt sediile principale de producere a globulelor ro oii. În plus. splina produce o mare parte din celulele sanguine ale f tului. Acest lucru nu se întâmpl la adultul normal. are o func ie în producerea anticorpilor ² proteine sanguine circulante care se leag de o protein str in i o imobilizeaz . Splina va elimina. de aceea ea joac rol major în eliminarea bacteriilor din organism.selectiv c tre splin atunci când acest lucru este necesar. Corpusculii Malpighi produc anticorpi. În anumite circumstan e. a devenit clar c timusul se g se te în centrul .

ganglionii limfatici i splin i migra ia lor c tre esuturi poate fi observat în cazul unei reac ii inflamatorii. denumit cortex. imediat în spatele sternului. Stratul extern al timusului. Aceste celule se g sesc în sânge.remarcabilei re ele de organe i esuturi aflate în interconexiune pentru a constitui sistemul limfatic i care sunt implicate în r spunsul imun ² adic ap rarea noastr în fa a surselor de infec ie. m duva osoas . În interiorul glandei se g se te o zon numit medular care con ine limfocite i alte tipuri de celule timice. con ine multe limfocite. Timusul este situat în partea superioar a toracelui. dar se tie acum c este esen ial pentru o dezvoltare optim a sistemului limfatic i c func ia sa este îndeplinit în primii ani de via . Mecanismul exact prin care timusul î i exercit ac iunea este înc incomplet cunoscut. . Timusul con ine multe din limfocitele care au un rol important în ap rarea organismului împotriva îmboln virilor.

Amigdalele: . Mecanismele exacte prin care timusul realizeaz controlul limfocitelor T nu este cunoscut. dar un mecanism important a fost identificat. Motivul probabil pentru aceasta este c ele ar putea avea un poten ial autoimun (posibilitatea de a ataca structurile organismului) i singurele celule c rora timusul le permite dezvoltarea sunt cele care vor ataca substan ele str ine. înainte de a avea prilejul de a ajunge în organism.Existã dou tipuri de celule imune în corp. de fapt. ele fiind dou tipuri de limfocite. distruse aici. Se pare c aproximativ 95% din noile tipuri de limfocite produse de timus sunt. Limfocitele T (derivate din timus) sunt sub controlul timusului i sunt responsabile pentru recunoa terea antigenului i pentru multe din c ile prin care organismul le distruge. Cel lalt tip de celule imune ² limfocitele B ² este responsabil de producerea efectiv a anticorpilor fa de antigene.

Amigdalele produc i anticorpi cu rol în ap rarea împotriva infec iilor locale. dar s-a sugerat c ele joac un rol seminficativ în men inerea ap r rii organismului împotriva bolilor. pentru a involua dup pubertate. dar cresc rapid în cursul primilor ani de via . Aceast proprietate este conferit de limfocitele care se g sesc la acest nivel. ele sunt relativ mici. Amigdalele faringiene (adenoizi) sunt organele limfoide situate posterior de cavit ile nazale. Amigdalele faringiene sunt astfel plasate încât orice infec ie cu poart de intrare nazal este filtrat i. ele nu dispar complet. . De i sunt prezente înc de la na tere. Ele au o pozi ie ideal pentru a depista substan ele care reprezint o amenin are pentru organism. Func ia exact a amigdalelor nu este cunoscut . exact în locul în care c ile aeriene se deschid în faringe. Totu i. cu pu in ans . care circumscrie intrarea spre c ile aeriene i alimentare.Amigdalele fac parte dintr-un inel de esut (inelul Waldeyer).

Nu se cunoa te prea mult despre modul în care amigdalele faringiene se infecteaz . IX. dispar înainte de pubertate. Pentru a transforma hrana ingerat în componente separate. Ele sunt evidente între unu i patru ani. SISTEMUL DIGESTIV Digestia produce nutrimentele i substan ele furnizoare de energie necesare celulelor i esuturilor organismului. dar orice germen cu poart de intrare respiratorie le poate afecta. Amigadalele faringiene sunt prezente de la na tere. Dac infec ia este recurent . între aceste vârste. care pot fi preluate cu u urin de c tre sânge din intestinul sub ire pentru a fi transportate în vederea utiliz rii . în genere. amigdalele tind s se umfle i aceasta poate fi simptomatic . De aceea. dar. copilul este expus continuu la noi infec ii cu diferite tipuri de bacterii i virusuri.ucis .

cre tere i regenerare.imediate sau a stoc rii lor. cum ar fi maltoza i glucoza. Hrana traverseaz apoi esofagul. Când hrana este mestecat . acid clorhidric . Digestia: Digestia este procesul care descompune hrana în substan e ce pot fi absorbite i utilizate de organism pentru energie. o enzim produs de ele. 1. ajungând în stomac. sistemul digetiv conlucreaz cu un num r de organe. Acestea sunt produse de organe ata ate la tractul digestiv i ele sunt responsabile pentru multe din reac iile chimice implicate în digestie. începe s descompun o parte din hidrocarbona i (glucide) în molecule mai mici. Digestia depinde de ac iunea unor substan e denumite enzime asupra hranei ingerate. Aceste modific ri încep în gur . unde un complex de substan e chimice ² mucus. glande i enzimele lor. glandele salivare de la nivelul cavit ii bucale î i încep secre ia i ptialina.

care îl . Duodenul produce i elibereaz cantit i mari de mucus. Cantitatea de suc gastric eliberat etse controlat atât aici. Când aciditatea atinge un anumit nivel. stimuleaz eliberarea de acid clorhidric i pepsin din celulele gastrice dup ce hrana a ajuns în stomac. un hormon. acid . numit chim ² intr apoi în duoden. Secre ia de mucus previne lezarea mucoasei gastrice de c tre acidul clorhidric. producerea de gastrin înceteaz . astfel încât aceasta poate fi degradat pân la peptone.i enzima pepsin ² ac ioneaz asupra ei. por iunea ini ial a intestinului sub ire. Ac iunea ptialinei înceteaz . cât i în intestin de impulsuri nervoase. prezen a hranei i secre iile hormonale. Intestinul sub ire: Hrana care p r se te stomacul ² o past consistent . Gastrina. dar începe o nou serie de reac ii chimice declan ate de stimuli nervo i.

Secre ia sucului pancreatic este declan at de doi hormoni. amilaza care desface hidra ii de carbon pân la maltoz . peptidele. pentru a fragmenta particulele de gr simi. Enzimele pancreatice ajut la digestia hidra ilor de carbon i a proteinelor pe lâng cea a gr similor. elibeart în duoden din vezicula biliar . de asemenea. de asemenea. lipaza care desface gr simile în molecule de glicerol i acizi gra i. sucuri digestive de la pancreas i cantit i imporatnte de bil . Duodenul prime te. pancreozimina. care desface peptonele în componente mai mici. Enzimele pancreatice se produc ca r spuns la eliberarea unui al doilea hormon.protejeaz împotriva lez rii de c tre acidul clorhidric i de enzimele din chim. Bila este. care este produs în ficat i stocat în vezica biliar . Aceste enzime includ tripsina. Secretina stimuleaz producerea unor cantit i mari de sucuri alcaline care neutralizeaz aciditatea chimului par ial digerat. . pân când este nevoie de ea.

Enzimele sunt eliberate de celulele unor mici indenta ii numite criptele Lieberkühn. plus vitamine i minerale importante cum ar fi calciu. iod. Acesta. glicerolul. acizii gra i i viatminele dizolvate intr în chilifere i sunt transportate în sistemul limfatic i. fier. sunt absorbite direct în capilarele vilozit ilor. Cea mai mare parte a absorb iei are loc în ileon.Hrana digerat p trunde apoi în jejun i ileon. la rândul lui. re ine unele substan e pentru necesit ile proprii i pentru . care pe peretele interior prezint milioane de proeminen e minuscule. în fluxul sanguin. Fiecare vilozitate con ine un capilar i o mic ramur limfatic . Aceste capilare duc la vena port-hepatic . chilifer. por iuni ale intestinului sub ire situate în continuarea duodenului. unde au loc stadiile finale ale modific rilor chimice. apoi. Când hrana digerat vine în contact cu vilozit ile. care transport hrana direct la ficat. denumite vilozit i. Aminoacizii rezulta i din digestia proteinelor i zaharurilor din hidra ii de carbon.

Datorit acestei conexiuni cu dou din circuitele vitale ale organismului. Cavitatea bucal : Gura omului etse un fel de cavern ce con ine limba i din ii. . glande sudoripare sau sebacee. iar restul acestora sunt trecute mai departe în circula ia general a organismului. Ele sunt alc tuite din fibre musculare între esute cu fibre elastice i au o inerva ie bogat . în timp ce la partea posterioar se deschide în c ile ce conduc la tractul digestiv i la pl mâni. cât i în respira ie. Are. buzele nu au peri.stocare. Buzele sunt cele care dau expresia gurii. Este delimitat de buze. La suprafa a buzelor se g se te o form particular de esut epitelial cu o structur intermediar între pielea fe ei i membrana ce delimiteaz cavitatea bucal . un rol în vorbire.. 2. care le confer o sensibilitate deosebit . Spre deosebire de piele. de asemenea. gura este implicat inevitabil atât în digestie.

Cavitatea bucal este delimitat superior de palatul dur. format de baza osului maxilar. Mucoasa obrajilor este supus unei uzuri permanente i are o remarcabil capacitate de regenerare. astfel. permite ca limba s preseze asupra unei suprafe e ferme i. Func ia ei reprezint un mister. Palatul dur. face ca hrana s fie înmuiat i mixat . care se deschide în partea posterioar a gurii.Cavitatea bucal este c ptu it cu o membran mucoas ce con ine glande produc toare de mucus. dar unii cred c are un rol în închiderea . În mijlocul palatului moale se g se te o forma iune numit uvula sau Åa treia amigdal µ. care se continu posterior cu palatul moale. prevenind astfel refluxul hranei în nas. deoarece îi favorizeaz mi carea superioar când hrana este înghi it . Secre ia continu a acestor glande men ine umiditatea cavit ii bucale. Sensibilitatea palatului moale este esen ial . împreun cu secre ia glandelor salivare.

c ilor aeriene în timpuol degluti iei, prevenind, în acest mod, înecarea. Limba: Limba are o form asem n toare unui triunghi ² cu o baz larg îngustându-se treptat c tre vârf. Este ata at la baz , sau r d cin , de maxilarul inferior, sau mandibula, i de osul hioid. Pe p r ile laterale, r d cina limbii este unit cu pere ii faringelui, cavitate ce formeaz partea posterioar a gurii. Por iunea mijlocie a limbii are o suprafa convex superior, în timp ce fa a inferioar este legat de plan eul bucal printr-o band sub ire de esut, numit frenul limbii. Vârful limbii are mi c ri libere, dar când o persoan nu m nânc sau nu vorbe te, el se afl în mod normal în repaus înapoia din ilor. Mi c rile limbii sunt determinate de mu chii ce intr în alc tuirea sa i de care este conectat i de modul în acre este pozi ionat limba în gur . Limba con ine fibre musculare dispuse atât în plan longitudinal, cât i transversal,

care sunt capabile s produc mi carea, dar contrac ia unui num r de mu chi situa i pe p r ile laterale ale mandibulei pot conferi mi c rilor limbii o mobilitate remarcabil . Mu chiul stiloglos, de la nivelul gâtului, de exemplu, mobilizeaz limba în sus i înapoi, în timp ce hioglosul, de asenmenea de la nivelul gâtului, aduce limba în pozi ia normal de repaus. În timpul hr nirii, una din func iile principale ale limbii este de a prezenta hrana din ilor pentru mastica ie i în formarea bolului alimentar, preg tindu-l pentru înghi ire. Aceste ac iuni sunt realizate printr-o gam de mi c ri ondulatorii:în sus i în jos. Când aceast ac iune a fost îndeplinit (sau cînd o persoan m nânc în grab ), limba împinge bolul c tre faringe, de unde el p trunde în esofag, care îl transport în stomac. Glandele salivare: În fiecare zi, noi producem în mod obi nuit 1.7 l de saliv ² o secre ie apoas alc tuit din mucus i lichid. Ea con ine ptialina, cu rol în digestie, i o substan

chimic denumit lizozim, care ac ioneaz ca un dezinfectant, protejând mucoasa bucal de infec ii. Saliva are o ac iune u or antiseptic . Saliva este produs de trei perechi de glande situate la nivelul fe ei i al gâtului, glandele parotide, submandibulare i sublinguale. Exist , de asemenea, multe glande mici r spândite la nivelul cavit ii bucale. Fiecare gland salivar se compune din ducte ramificate, care se unesc i sunt delimitate de celule secretorii. Func ia acestor celule variaz de la o gland la alta i secre iile lor sunt diferite. Glandele parotide sunt cele mai voluminoase glande salivare situate la nivelul unghiului mandibulei, întinzându-se superior pân la nivelul oaselor obrazului, imediat anterior de ureche. Saliva produs de parotide este eliminat prin ducte ce se desprind din glande. În compara ie ci celelalte glande salivare, parotidele produc o secre ie apoas cu un con inut mare de ptialin ² enzim ce degradeaz amidonul.

De i parotidele sunt cele mai voluminoase glande, ele produc doar un sfert din volumul total de saliv . Glandele submandibulare, dup cum sugereaz i numele se g sesc sub maxilarul inferior, sub din ii posteriori i glandele sublinguale (au o denumire adecvat ), sunt situate sub limb , pe plan eul cavit ii bucale. Ambele perechi de glande î i descarc con inutul pe p r ile laterale ale frenului limbii (un cordon de esut care porne te de la baza limbii i se une te cu plan eul gurii). Saliva secretat de glandele sublinguale este de consisten vâscoas , cu mult mucus. Glandele submandibulare produc o saliv care con ine cantit i aproape egale de mucus i ptialin i aceasta completeaz volumul de saliv secretat în gur în orice moment. Din ii: Din ii sunt structuri osoase dure, implantate în cavit ile maxilarului i ale mandibulei. În timpul vie ii apar dou seturi succesive de din i. Fiecare dinte prezint dou por iuni: coroana, care este pu in

de obicei. o structur celular extrem de dur i de sensibil . Este un esut sensibil. mai lungi decât coroana. R d cina este acoperit cu un strat de cement. acre d senza ia de durere când este stimulat de excitan i termici sau chimici.vizibil în gur . o substan asem n toare dentinei i care ajut la fixarea dintelui în alveol . Aceasta se extinde de la coroan pân la extremitatea r d cinii care prezint un orificiu în punctul cel mai . în timp ce din ii situa i mai în spate au dou sau trei r d cini. care este partea încorporat în maxilare. Centrul dintelui este o cavitate umplut cu un esut conjunctiv sensibil. care con ine celule vii. Elementul structural major al dintelui este format dintr-un esut calcificat denumit dentin . Dentina coroanei este acoperit de un strat protector de smal . numit pulpa dentar . R d cinile din ilor sunt. i r d cina. Din ii fronta i au doar o r d cin . Dentina este o substan dur . asem n toare osului.

complex. Fixarea din ilor: Fiecare dinte este ata at prin r d cina sa de oasele maxilare. Acesta are rolul unui tampon care poate proteja din ii i osul în timpul mastica iei. totu i.adânc al dintelui. iar din ii sunt ata a i prin fibre ce formeaz ligamentul periodontal. de asemenea. Prin acest orificiu. În aceast regiune. . vase sanguine i fibre nervoase. gingia intr în contact strâns cu dintele. Modul de fixare al din ilor etse. O zon de importan crucial se afl la nivelul colului dentar. p r ile din maxilare care con in din ii sunt denumite procese alveolare. unde fuzioneaz coroana cu r d cina. Modul de fixare al din ilor are drept rezultat un grad foarte mic de mobilitate spontan . vasele sanguine i nervii ajung la pulpa dentar . Acesta etse alc tuit dintr-o serie de fibre de colagen rezistente. care se întind de la cementul ce acoper r d cina la osul alveolar adiacent. Aceste fibre sunt între esute cu fibre de esut conjunctiv i con in.

protejându-l fa de infec ii i alte influen e nocive. în timp ce premolarii i molarii au rol în triturarea hranei. denumit premolari. Din ii deciduali )de lapte= sunt cei prezen i în timpul copil riei i. Caninii sunt din ii ascu i i i bine adapta i la sfâ iere. iar incisivii de pe maxilare opuse func ioneaz glisând unii peste al ii. sunt elimina i. canini i molari. care sunt intermediari atât ca form . Din ii permanen i îi înlocuiesc i sunt în num r mai mare decât seria ini ial . premolarii i molarii localiza i . de obicei. Din ii deciduali pot fi împ r i i în trei categorii: incisivi. cu incisivii în partea anterioar i caninii. ca lamele unei foarfeci. Din ii formeaz o arcad ovalar uniform . Tipuri de din i: Omul are dou serii de din i. Ace ti din i pot fi împ r i i în acelea i tipuri ca din ii deciduali i completeaz seria ini ial cu o alt categorie. Incisivii se caracterizeaz printr-o margine ascu it ca o lam . cât i ca pozi ie între canini i molari.

La na tere.În acest stadiu. În diferite momente ce corespund dezvolt rii individuale a fiec rui dinte. în timp ce altele dau na tere smal ului. se potrivesc una peste alta. astfel încât în timpul mastica iei din ii opu i se suprapun unii peste al ii. de obicei. Marginile mugurilor dentari continu s creasc în profunzime i. Unele celule evolueaz pentru a forma dentina. .propriu-zis spre partea posterioar . Ace ti muguri cap t o form final a joc iunii dintre smal i dentin . Dezvoltarea din ilor: Primul semn de dezvoltare a din ilor apare când f tul are doar ase s pt mâni. Arcadele dentare. aceast band produce mugurii dentari primitivi în esutul ce este acoperit de epiteliu. formeaz r d cinile din ilor. de i acest proces nu este finalizat decât aproximativ un an dup erup ia din ilor deciduali. în final. ce are forma arcului dentar. celulele epiteliale primitive cresc ca num r i se formeaz o band groas .

de i secven a sau ordinea apari iei poate varia. copilul va avea. în timp ce al ii pot s apar doar dup vârsta de un an. Molarii permanen i nu se dezvolt pe locul . apare erup ia incisivilor superiori. primii incisivi inferiori încep s apar prin gingie. Consecutiv. un set complet de 20 de din i de lapte. În jurul vârstei de doi ani i jum tate pân la trei ani. aces proces fiind denumit erup ie dentar . în mod obi nuit. ace tia ar trebui s fie spa ia i. În jurul vârstei de ase luni. ace tia fiind urma i de canini i molari. Dup apari ia incisivilor inferiori. În caz ideal. Vârsta la care acesta apare este variabil : foarte pu ini copii au din i la na tere.singurul semn de ocluzie este semnalat de mucoasa gingival îngro at . dup vârsta de ase ani. în a a fel încât s asigure un loc pentru denti ia permanent . Problemele dentare pot fi asociate cu oricare din din ii deciduali. incisivii deciduali inferiori i superiori sunt înlocui i de din ii permanen i.

3. Por iunea inferioar a faringelui este implicat în întregime în degluti ie. totu i. Primul molar permanent apare la vârsta de 6 ani.molarilor de lapte. Aceast por iune este situat imediat posterior fa de laringe i mucoasa ei se continu cu cea a cartilajelor cricoid i tiroid. . o varia ie considerabil în momentul apari iei din ilor. Ac iunile acestor mu chi ajut la propulsarea alimentelor prin aceast zon a faringelui pe tractul digestiv. ale c ror mi c ri contribuie la emiterea sunetelor. cel de-al doilea la vârsta de 12 ani i al treilea sau m seaua de minte. ci posterior fa de ace tia. Esofagul i stomacul: Faza oral a digestiei se termin atunci când limba împinge bolul alimentar de palatul gurii spre cavitatea muscular a faringelui înainte de a intra în esofag. în jurul vârstei de 18 ani. La aproximativ 25% din popula ie nu apare m seaua de minte niciodat . Exist .

Mu chii faringelui se contract .Primul timp al degluti iei este un act voluntar asupra c ruia avem un control con tient. de aceea. Odat ce hrana a dep it baza limbii. astfel încât hrana nu poate . Trecerea hranei prin organism este. Odat ce hrana ajunge în faringe. dependent de gravita ie. automat. i închid epiglota. Bolul alimentar este propulsat activ de o serie de contrac ii ondulatorii ² un proces denumit peristaltism. astfel încât hrana nu reflueaz în gur . prevenind intrarea hranei în nazofaringe. a a se explic faptul c noi putem mânca sau bea. dac dorim. În acela i timp. propulsând bolul alimentar c tre esofag. al i mu chi ai fe ei i gâtului ridic limba înspre palatul dur. au loc mai multe evenimente în cursul a câtorva secunde. un proces activ i nu doar un mecanism pasiv. degluti ia este un act involuntar. ei produc o mi care superioar a palatului moale. pentru a preveni interferen adintre degluti ie i respira ie. la fel de bine stând în cap sau stând pe scaun.

5 cm în diamentru. Sub nivelul manubriului sternal. cât i longitudinale i. La fel ca i restl tractului alimentar. esofagul este alc tuit din patru straturi ² o membran mucoas ce permite trecerea alimentelor. sucul gastric este inut în mod normal în stomac datorit . Când aceasta se întâmpl .p trunde în trahee i pl mâni. în sfâr it. Esofagul este un tub elastic cu o lungime de aproximativ 25 cm i 2. un strat extern protectiv. esofagul are un traseu u or c tre stânga i trece în spatele bronhiei stângi. Nu exist un sfincter (un inel muscular constrictiv. substan a înghi it este imediat expulzat prin tuse. cum ar fi cel de la anus) care s separe esifagul de stomac. Esofagul: Partea superioar a esofagului se g se te imediat posterior de trahee. un strat muscular relativ gros ce con ine atât fibre circulare. Dup aceea. un strat submucos care îi men ine pozi ia. traverseaz diafragmul i se închide în por iunea superioar a stomacului.

Este legat la extremitatea superioar de esofag i la cea inferioar de duoden (por iunea ini ial din intestinul sub ire). care este apoi trecut în duoden. Stomacul: Stomacul este un organ muscular situat în partea superioar a abdomenului. În stomac. sfincterul piloric. Peretele stomacului este alc tuit dintr-un strat muscular gros. c ptu it cu o membran special . denumit epiteliu. ce con ine acizi i enzime care degradeaz hrana i astfel ajut digestia. va ap rea un reflux gastro-esofagian. Când acest mecanism func ioneaz inadecvat. Membrana delimitant produce o secre ie specific . hrana este amestecat cu sucurile digestive pân când se formeaz o mas p stoas . În primul rând.ac iunii concomitente a tunicii musculare a esofagului i a faptului c esofagul prezint o îngustare la trecerea prin diafragm în traiectul s u de la torace la abdomen. . La jonc iunea dintre stomac i duoden exist un inel muscular. stomacul ac ioneaz ca un rezervor pentru hran .

Pe m sur ce undele peristaltice propulseaz chimul prin stomac. Hrana este apoi transportat prin intestine pentru a fi în continuare digerat i absorbit . Intestinul sub ire: Unit cu partea superioar a stomacului. 4. foarte asem n tor cu mecanismul de trecere din esofag în stomac. Peretele duodenal are dou straturi musculare care se contract i se relaxeaz alternativ. sfincterul permite trecerea unor cantit i mici c tre intestinul sub ire. contribuind la deplasarea con inutului aliomentar în timpul digestiei. sfincterul piloric. Are o form de potcoav ce înconjoar capul glandei pancreatice. duodenul este por iunea ini ial a intestinului sub ire cu rol în digestia eficient a hranei.care se relaxeaz intermitent. . cu excep ia faptului c nu este niciodat complet închis. Evacuarea din stomac este reglat de un mu chi. permi ând hranei s treac în duoden.

de asemenea. care se vars în duoden din vezica biliar i . În duoden. Acesta previne autodigestia duodenului sau lezarea lui de c tre compu ii acizi veni i din stomac. Celulele mucoasei necesit o reînnoire constant .Deasupra stratului muscular se g se te submucoasa ce con ine multe glande (glande abarunner) care secret mucusul protectiv. aciditatea este neutralizat de c tre secre iile proprii ale duodenului i de ac iunea bilei i a sucurilor pancreatice. Sucul ac ioneaz . Digestia: Hrana par ial digerat care ajunge în duoden con ine mult acid clorhidric. mucoasa. una este înlocuit la fiecare or pe tot parcursul vie ii. pentru a neutraliza secre ia gastric acid . se g sesc glande care secret un suc alcalin ce con ine unele dintre enzimele necesare pentru digestie. În startul superficial al duodenului. Ele se multiplic mai rapid decât orice alte celule ale organismului: din o sut de celule.

care se întinde pe o lungime de 2. Jejunul are un diametru în jur de 3. Nu exist diferen iere net între jejun i ileon. care este mai mult sau mai pu in ferm fixat de peretele abdominal posterior. Are o lungime de aproximativ 15 cm i este ata at de peretele posterior al abdomenului. ci mai mult o schimbare gradual . de asemenea. de ii ambii au peretele format din dou straturi musculare i structuri mucoase interne care delimiteaz lumenul intestinal.8cm.pencreas. Mezenterul: Spre deosebire de duoden. În continuarea duodenului se g se te jejunul. pere i mai gro i decât ileonul. Jejunul are. Aceste trei secre ii continu procesul de digestie. Duodenul m soar aproximativ 25 cm. Aceast structur este alc tuit din dou straturi de peritoneu. jejunul i ileonul sunt sus inute de o membran numit mezenter.5m înainte de jonc iunea cu ileonul. . în timp ce ileonul are un diametru mai mic.

este de aproximativ 20 cm. jejunul are o structur specializat . Procesul de absorb ie este finalizat în ileon.Foi a care acoper intestinele are o suprafa a de 5. cât i ileonului s se mi te relativ liber în cavitatea abdominal . m surat de la baz pân la intestine. Adâncimea mezenterului. ceea ce permite atât jejunului. Mucoasa jejunal prezint o serie de pliuri circulare. l sând s treac apa i produ ii de degradare. astfel încât s poat asigura o absorb ie crescut .5 m . Pentru a îndeplini acest rol. pentru a asigura o suprafa maxim de contact cu lumenul. Observând la microscop suprafa a intern . . se vede c întreaga suprafa este alc tuit din mici proeminen e digitiforme. Rolul jejunului: Jejunul reprezint sediul de absorb ie al alimentelor nutritive utilizabile din hran . denumite vilozit i. Fiecare vilozitate are aproximativ un milimetru.

care ajunge la ficat. pentru metabolizare. cu ´margine în perieµ. deoarece înveli ul celular al fiec rei vilozit i are o structur specific . ca i venele care dreneaz restul intestinului.Suprafa a de contact cu hrana digerat cre te mai mult. ele conflueaz pentru a forma vena port . Arterele i venele ce transport sângele c tre i de la pere ii jejunali trec prin mezenter. Fiecare vilozitate are un vas limfatic central sau ´ chiliferµ. Venele care dreneaz jejunul. înainte de ajunge în restul organismului. Acest tip particular de fluid . Gr simile din alimente sunt absorbite în sistemul limfatic concomitent cu absorb ia altor substan e nutritive în sânge. necesit o iriga ie eficient . nu ajung direct la inim . care face posibil absorb ia. Absorb ia hranei: Întrucât jejunul are rolul de a permite trecerea hranei din intestin în sânge. Aceasta înseamn c substan ele nutritive absorbite în sânge sunt transportate mai întâi la ficat.

Ileonul are o structur asem n toare cu celelalte dou segmente ale intestinului sub ire. de la stomac la colon. Suprafa a extern este protejat de peritoneu ² o membran care c ptu e te cavitatea abdominal .5 m ² conectând duodenul i jejunul cu intestinul gros ² i reprezentând aproximativ jum tate din lungimea total a intestinului sub ire. Ileonul: Ileonul reprezint por iunea terminal a intestinului sub ire.limfatic ce con ine gr simi i care dreneaz din intestin este denumit chil. în principal. în care hrana ajunge. Are o lungime de 3. Ficatul: Ficatul are dou roluri vitale: producerea (sau metabolizarea) unor noi . Peretele este alc tuit. din straturi musculare responsabile pentru transportul hranei digerate i straturi mucoase care delimiteaz lumenul. în drumul ei. 5.

Acest organ reprezint un loc de tranzit pentru fiecare pic tur de sânge care sose te de la intestin ² sânge ce transport toate substan ele nutritive din hran . dep e te rebordul costal i poate fi u or sim it. ca rezultat al unei boli. denumi i lobul stâng i drept. Cu alte cuvinte. Este situat sub diafragm. denumit sistem port. uneori trecând peste linia median în partea stâng . având o greutate între 1. Are dou p r i sau lobi. cel drept fiind cel mai mare i care ocup în întregime partea superioar dreapt a abdomenului.81 kg. ficatul nu poate fi palpat. sângele se întoarce înapoi la inim i pl mâni din stomac numai trecând printr-un sistem venos hepatic. fiind protejat de traumatisme de c tre coastele inferioare. Ficatul este cel mai mare organ al corpului.36 ² 1. Lobul stâng este mai mic. De obicei.substan e chimice i neutralizarea produ ilorde degradare i a celor toxici. Func ii: . dar când este m rit.

i pentru sinteza enzimelor. degradându-le întâi pe cele basorbite i apoi sintetizându-le. celulele sunt cele care efectueaz activit ile vitale la nivelul microscopic. ficatul trebuie s sintetizeze proteine specifice pentru organism. Metabolismul proteinelor: Proteinele sunt esen iale pentru reînnoirea i diviziunea celular oriunde în organism. care reprezint mesagerii chimici ai organismului. pentru formarea hormonilor. Ele sunt specializate pentru manipularea substan elor de baz pe care organismul nostru le vehiculeaz ² proteine. În esen . hidra i de carbon i gr simi. atât de origine vegetal . Proteinele sunt ingerate sub diferite forme. . acest proces de sintez înseamn c proteinele preluate din sângele adus de vena port la hepatocite sunt sintetizate de enzimele hepatice i apoi eliberate în noua lor form .Ca orice alt parte a organismului. Celulele din ficat sunt denumite hepatocite. cât i animal i din proteinele ini iale.

gr simile reprezint un mijloc de stocare a energiei. În plus. Din toate resursele men ionate ² sânge. Aceste celule înl tur . cum ar fi bacteriile. globulele ro ii produse în exces i le transmite hepatocitelor pentru procesare. în mai mic m sur . Eliminarea de eurilor: La nivelul ficatului se g sesc celule specializate denumite celule Küppfer. dup numele descoperitorului lor. care µcur µ sângele de impurit i. Ele sunt transformate de c tre ficat în forme care pot fi convertite pentru producerea i reînnoirea esutului adipos. sunt toxice i celulele hepatice le . esen iale pentru organism. gr simi i. nu se întorc în fluxul sanguin. care are un rol de izolator i de abosrb ie a ocurilor. Unele. totu i. Metabolismul gr similor: Gr simile sunt. cum ar fi amoniacul. denumit în general esut adipos subcutanat. de asemenea. de asemenea. rezult produ ii finali în urma metabolismului ce are loc în hepatocite. proteine.Reziduurile. hidra ii de carbon.

are în compozi ie o gam larg de substan e chimice ce includ s ruri biliare. produs în ficat i stocat în vezicula biliar .neutralizeaz . De i con ine peste 95% ap . ficatul produce aproximativ un litru de bil . înapoi în circula ie. de culoare galben verzuie. de asemenea. amar. Bila: Bila este un fluid consistent. Este produs continuu în cantit i mici de c tre fiecare celul hepatic . trimi ând ureea. colesterol i pigmen i biliari ce îi confer culoarea caracteristic . s ruri minerale. Pe m sur ce este produs de celule. i este esen ial pentru digerarea gr similor. În fiecare zi. Este eliberat din vezicul în intestinul sub ire. Produ ii de degradare ai gr similor i ai sângelui trec în bil . Face parte . un produs inofensiv. ca r spuns la prezen a alimentelor. este colectat în mici canale . deoarece con ine produ ii de degradare a celulelor uzate. din sistemele excretorii ale corpului.

Func ia bilei: . astfel încât bila este eliminat . În afar de cazul în care bila este necesar imediat pentru digestie. care este un loc de stocare situat imediat sub ficat. duodenul produce un hormon denumit colecistochinin . bila dreneaz în ductele hepatice. Dup aceea. es se scurge în vezicula biliar . bila se scurge printr-un alt duct. De la ductele biliare.prezente între cordoane de celule hepatice. care permite s p trund în intestinul sub ire. ductul biliar comun (coledoc) i printr-un orificiu îngust. care se vars în ductele biliare plasate între lobulii hepatici. sfincterul Oddi. Pe m sur ce hrana ² i în special cea care con ine gr simi ² p trunde din stomac în duoden. Acest hormon ajunge pe cale sanguin la vezicula biliar i determin contrac ia pere ilor acesteia. Bila r mâne în vezicula biliar pân când devine necesar în procesul de digestie. denumite canalicule biliare.

se crede c s rurile biliare favorizeaz absorb ia gr similor prin peretele intestinal. Pe lâng ac iunea de emulsionare. substan e chimice denumite glicocolat de sodiu i taurocolat de sodiu. uneori pot ap rea anomalii la nivelul veziculei biliare. Ele transport de asemenea vitaminele A. Calculii biliari: Chiar dac produc ia hepatic de bil este normal .S rurile minerale din bil . . descompun gr simile astfel încât enzimele digestive î i pot exercita ac iunea. S rurile biliare. Cea mai cunoscut afec iune a veziculei biliare sunt calculii biliari. K. ce includ i bicarbonatul. neutralizeaz aciditatea hranei par ial digerate în stomac. 80-90% dintre ele fiind transportate înapoi la ficat prin sânge. E. Ele nu sunt distruse dup utilizare. Organismul î i conserv s rurile biliare. unde stimuleaz secre ia de bil i sunt refolosite de organism. D.

care este o substan chimic produs în organism în cursul metaboliz rii gr similor.Ace tia sunt aglomer ri de colesterol cu consisten dur . în cea mai mare parte. Exist trei tipuri diferite de calculi biliari. de obicei. deoarece sunt alc tui i din biliverdin i colesterol. în principal. mici. . Calculii colesterolici. dup cum sugereaz numele. Ei au tendin a de a se forma ca rezultat al unor boli care afecteaz compozi ia sângelui. apar în num r mare i sunt. sunt forma i.2 cm în diamtru. care se formeaz chiar în vezicula biliar . fiind destul de mari pentru a placa ductul biliar comun. din pigmentul verde din bil . Se pot forma pân la 12 calculi în acela i timp i suprafa a fa etat le permite aglomerarea în vezicula biliar . Cei mai frecven i sunt denumi i calculi mic ti. Calculii pigmentari sunt compu i. din colesterol i rareori apar mai mult de unul sau doi i pot ajunge la dimensiuni de 1.

.X. colonul sau intestinul gros. SISTEMELE EXCRETOARE Organismul are mai multe metode de a elimina produ ii de degradare ² substan e care trebuie îndep rtate datorit toxocit ii lor pentru organism. glandele sudoripare din piele. Acest lucru este realizat prin diferitele sisteme de excre ie care depind de diverse organe i glande pentru eliminarea de eurilor: sistemul urinar ale c rui componente principale sunt rinichii i vezica urinar .

mergând pân la posibila apari ie a mor ii. Dac dioxidul de carbon este dizolvat în sânge în cantit i mai mari decât cele normale. rinichii. pentru a nu deveni toxici pentru organism. atunci sângele devine foarte acid. la rândul s u. dar dixidul de carbon este cel mai important produs de degradare care trebuie eliminat din organism. Diferitele organe ² incluzând pl mânii.1. Pare ciudat s ne gândim la pl mâni ca la un organ de excre ie. Excre ia: Excre ia este procesul prin care organismul elimin produ ii de degradare. paote paraliza multe reac ii chimice din corp. Aceasta este denumit insuficien respiratorie i poate reprezenta stadiul final al bron itei cronice. Sistemul urinar: . Diferitele componente ale corpului genereaz în continuu produ i secundari specifici i ace tia trebuie elimina i. Acest licru. ficatul i colonul ² vegheaz la buna desf urare a acestei ac iuni.

Majoritatea celulelor organismului utilizeaz unele proteine în reac iile lor chimice i, ori de câte ori o protein este degradat , produ ii secundari con in azot. Rinichii sunt responsabili pentru filtrarea acestor produ i ce con in azot ² dintre care cel mai comun este ureea ² în afara fluxului sanguin. Rinichii regleaz , de asemenea, cantitatea de ap eliminat din organism i men in echilibrul corect al sodiului. Rinichii au o ac iune complex . Ei primesc aproximativ un litru de sânge în fiecare minut. Acest sânge ajunge în final la filtrul situat la cap tul unuia din tubii renali ² câte dou milioane în fiecare rinichi ² unde este filtrat, astfel încât componenta apoas a sângelui (plasma) trece în tubii renali, în timp ce restul r mâne în fluxul sanguin. Lichidul filtrat traverseaz tubii renali i o mare parte din ap , sodiu i al i compu i sunt reabsorbi i în sânge. O parte din ap , uree i al i produ i secundari sunt transporta i de urin prin dou uretere la vezica urinar .

Rinichii produc în mod continuu urina atât în timpul zilei, cât i al nop ii. Aproximativ doi litri de urin sunt produ i în 24 de ore, dar acest volum poate varia foarte mult Controlul delicat al echilibrului hidric al organismului este realizat de tubii renali care pot absorbi mai mult sau mai pu in din lichidul filtart care circul la nivelul lor. Stimularea pantru absorb ia unei cantit i mai mari de ap , dac organismul dvine deshidratat, vine de la ADH ( hormonul antidiuretic) secretat de glanda hipofiz . Cantitatea total de uree care este eliminat r mâne aproximativ aceea i, dar, fiind dizolvat într-o cantitate variabil de ap , are drept rezultat o urin mai concentrat sau mai diluat . Exist un sistem foarte asem n tor pentru men inerea echilibrului, în care aldosteronul, secretat de glandele suprarenale, care se g sesc imediat deasupra rinichilor, ac ioneaz la nivelul tubilor i determin reabsorb ia unei cantit i mai mari sau mai mici de sodiu, în concordan cu necesit ile organismului.

Vezicula biliar : Bila este depozitat în vezicula biliar , care o elimin în intestin. Datorit substan elor pe care le con ine, bila desface pic turile mari de gr simi în pic turi mai mici ² proces denumit emulsionare ² u urân absorb ia acestora. Bila furnizeaz o cale util de eliminarea produ ilor de degradare hepatici i, de asemenea, joac un rol important în digestia hranei. Tractul intestinal: Când hrana p trunde în stomac, este desf cut i degradat pân când devine fluid . P trunde apoi în intestinul sub ire, unde are loc, de fapt, adev ratul proces de digestie i toate substan ele nutritive dezirabile din hran sunt absorbite. În final, ajunge în colon, denumit i intestinul gros. Acesta este un organ lung i larg, care începe în partea inferioar dreapt a abdomenului, având apoi un traiect ascendent i curbat în potcoav înainte de a e termina la anus. În timpul pasajului prin intestinul gros, resturile alimentare se

solidific gradat i apa este absorbit de influxul sanguin prin peretele intestinal. Consisten a final a reziduurilor alimentare ² fecalele ² depinde de cantitatea de ap absorbit . Dup ce substan ele nutritive au fost absorbite, majoritatea substan elor din fecale sunt reziduuri alimentare. Se poate discuta dac acest proces ar trebui denumit excre ie, dar colonul con ine în mod sigur produ i de excre ie, întrucât con ine produ i de degradare ai celulelor sub forma bilei. Glandele sudoripare: Într-o zi c lduroas , corpul pierde o mare cantitate de sodiu i ap prin transpira ie. Aceasta este produsul glandelor sudoripare din piele i unicul rol al ei este de a regla temperatura constant a corpului, întrucât c ldura se pierde o dat cu evaporarea transpira iei de la suprafa a pielii. Dac cineva nu ar transpira deloc, atunci orice exces de sodiu i ap ar fi eliminat cu u urin de c tre rinichi. De aceea, transpira ia nu are

apoi. pân în pelvis. ia un traiect descendent în partea stâng a corpului. cea de-a . care se deschide prin anus. care se desprinde din el. Cecul i apendicele vermiform. sunt ambele c i oarbe. unde se continu cu rectul.o func ie esen ial în eliminarea produ ilor metabolici. Intestinul gros: Anatomi tii împart intestinul gros în patru regiuni: cecul. La nivelul hipocondrului drept. Curbura colonului din partea stâng este denumit flexur hepatic . Are un traiect ascendent c tre partea dreapt superioar a cavit ii abdominale. La aproximativ 2-3 cm de extremitatea inferioar exist o jonc iune în form de T cu ileonul (por iunea final a intestinului sub ire). 2. imediat sub ficat. Travesseaz cavitatea abdominal sub stomac i. colonul. Prima parte a intestinului gros este denumit colon ascendent. rectul i canalul anal. colonul face o curbur c tre stânga. f r nici o func ie cunoscut la om.

când cap t un traiect descendent. Por iunea colonului ce traverseaz cavitatea abdominal este denumit colon transvers i. Artera mezenteric inferioar irig restul colonului. de departe. Apa este absorbit în sânge din resturile lichide ale digestiei. Colonul ascendent. segmentul cu traiect descendent se nume te colon descendent. Ramuri ale venei porte aduc sângele de la intestin la ficat. bineîn eles. m surând 1.doua. împreun cu por iunea terminal a intestinului sub ire.3 m. Amândou vasele sunt ramuri ale aortei. Colita: . Colonul reprezint . se nume te flexur splenic . Func ia colonului este de a transporta materiale solide la anus prin procesul de peristaltism i de a absorbi sodiul i apa. este vascularizat de artera mezenteric superioar . care ajung la el din intestinul sub ire. cea mai mare por iune a intestinului gros.

Anusul reprezint doar un canal îngust i scurt. dar poate ap rea la orice vârst . pe partea extern . Rectul: Diferen a dintre rect i anus determin mult confuzie în rândul persoanelor neavizate. Principala func ie a anusului este men inerea continen ei fecalelor în timp ce rectul func ioneaz ca un rezervor pentru acestea. colita cronic sau ulcerativ este mult mai sever . Poate avea complica ii serioase i necesit tratament prelungit. Exist dou tipuri: colita acut este frecvent rezultatul unei infec ii sau al unei alergii i nu dureaz mult timp. înconjurat de un inel muscular care face jonc iunea cu rectul. Func ionarea normal a anusului i a rectului permite evacuarea intestinului atunci când împrejur rile sociale o permit i nu doar . Colita cronic este mai frecvent la persoanele în vârst de la 20 la 40 de ani.Colita este o inflama ie a mucoasei colonice. por iune inferioar a intestinului gros.

este un tub muscular delimitat de un epiteliu caracteristic. acest epiteliu con ine glande care produc mucus ce lubrifiaz fecalele i u ureaz tranzitul. O parte din ap provine din mucusul ce lubrifiaz canalul alimentar i u ureaz eliminarea materiilor fecale din organism. Dintre materiile solide. totu i. dar în alte ocazii se poate dilata. Partea muscular a rectului se contract în timpul defeca iei pentru a expulza fecalele. Aceast capacitate de cre tere a dimensiunilor face ca rectul s fie capabil s func ioneze ca un rezervor. Retul. aproximativ o treime sunt bacterii. Fecalele con in în mod obi nuit aproximativ 75% ap i 25% materii solide. o treime gr simi i . ca i restul intestinului gros. Anusul: Anusul sau canalul anal are o lungime de aproximativ 10 cm i reprezint orificiul prin care de eurile solide din organism ² denumite fecale ² sunt excretate. La nivelul rectului.când materiile fecale au traversat întregul intestin gros.

Sfincterul extern este men inut închis în mod deliberat pân când apare un moment convenabil pentru defeca ie. la sterilizarea i deodorizarea fecalelor. Culoarea fecalelor se datoreaz pigmen ilor biliari denumi i stercobilin i bilirubin . treptat. pentru a permite expulzarea acestora. În mod normal. dar în cursul defeca iei ele se relaxeaz . permi ând intrarea acestora în canalul anal. mai compacte pe m sur ce lichidele sunt absorbite din organism. Sfincterul intern sesizeaz prezen a fecalelor i se relaxeaz . La extremitatea canalului anal se g sesc dou inele musculare ² sfincterele intern i extern. Pentru a u ura eliminarea .proteine nedigerate i o treime celuloz ² componenta vegetal nedigerat . Mecanismul de func ionare: Odat ce fecalele se apropie de punctul final al c l toriei lor prin intestine. de asemenea. cele dou sfinctere men in anusul închis. iar reziduurile solide sunt transportate la rect. Ace ti pigmen i biliari ajut . devin.

apendicele a fost considerat o relicv evolutiv . nu mai este necesar un organ pentru digerarea acesteia. Poate avea pân la 10 cm în lungime i aproape 1 cm în diametru. cel lalt cap t se deschide în cec. Este întâlnit doar la oameni. localizat la cap tul intestinului gros.fecalelor din anus. mucoasa canalului anal secret un fluid numit mucus. unele specii de maimu e i la marsupiale. situa i pe peretele posterior al abdomenului. Vârful acestuia este închis. pe m sur ce înaint m în vârst i începem s consum m mai pu in celuloz în favoarea c rnii. 3. Din acest motiv. Apendicele: Apendicele este o por iune îngust de intestin asem n toare unei cozi. Din interiorul fiec rui rinichi coboar pe . Se pare c . Rinichii: Fiecare om are doi rinichi.

Porii pere ilor capilari formeaz o Åsit bilogic 2 i sunt atât de mici. ncât moleculele peste o anumit dimensiune nu pot trece.peretele posterior al cavit ii abdominale un conduct. Conductul care pleac de la vezica urinar se nume te uretr . Rinichii con in mii de mici unit i filtrante ² nefronii. unde apa i nutrimentele esen iale sunt extrase din sânge. aceasta se deschide în fa a vaginului i la b rba i ² la extremitatea distal a penisului. Aceast re ea de capilare este atât de întins încât poate con ine ² în orice moment ² aproximativ 130 ml de sânge în fiecare minut. La femei. ce se deschide în vezica urinar . . numit ureter. Fiecare nefron are dou componente principale ² partea filtrant sau glomerulul i tubii.Glomerulul reprezint un ghem de mici capilare sanguine cu pere i foarte sub iri. situat de cealat parte. Apa i reziduurile dizolvate în ea po difuza prin ace ti pere i în sistmul tubilor colectori.

Cât timp acest hormon este prezent în sânge. Pentru a reabsorbi aceast cantitate de ap . permitând unor molecule mai mari s ajung în urin . glomerulii se onflan·meaz i filtrarea nu mai este atât de selectiv .Când apare o infec ie a rinichilor. Când. în care î i au originea tubulii. modificând permeabilitatea tubilor. Una dintre cele mai mici molecule proteice eliminat prin urin este albumina. Fiecare glomerul este înconjurat de capsula Bowman. care este eliminat în exces prin urin ² proces denumit diurez . în care intervine un hormon eliberat în sânge de hipofiza posterior . tubii devin mai pu in permeabili pentru ap . tubii permit reabsorb ia unei mari cantit i de ap . hormonul scade. dreneaz în vezica urinar . în final. În . totu i. organismul are un sistem foarte sofisticat. Tubii renali pornesc de la glomeruli c tre un sistem colector care. Aici sunt reabsorbite aproape toat apa i sodiul care au fost filtrate astfel încât urina devine mai concentrat .

la rândul lui. Parathormonul. Cre terea presiunii arteriale (presiunea sângelui): Rinichii regleaz cantitatea de sodiu din organism i secret un hormon numit renin . . acest hormon lipse te complet. pacientul nu poate re ine apa. r spunde de schimbul dintre ionii de sodiu i potasiu ² contribuind la controlul presiunii arteriale i al echilibrului sodiului din organism. Nivelul reninei este dependent de nivelul sodiului. constituient principal al oaselor i din ilor. care trebuie înlocuit prin ingestie de ap .condi ii cum ar fi diabetul insipid (care nu trebuie confundat cu diabetul zaharat). Renina activeaz un alt hormon. un hormon produs de cele mai mici glande situate în spatele glandei tiroide. care. secretat de glandele suprarenale. pierzând astfel mari cantit i prin urin . Un alt hormon. aldosteronul. regleaz reabsorb ia calciului. Când se întâmpl acest lucru. este controlat de ac iunea la nivelul tubilor al hormonului suprarenalion ² aldosteronul.

Este o cavitate în form de pâlnie asem n toare unei piramide r sturnate. de contrac ie penru a o goli. adaptându-se la . între oasele pubice i rect. a c rei presiune cre te constant în timpul umplerii. situat în regiunea inferioar a bazinului. 4. Rinichiul elimin un flux continuu de urin c tre vezic . la femei. în al doilea rând. cu pere i gro i. Vezica urinar : Vezica urinar este un organ muscular cavitar. cu uterul. vezica urinar nu se comport ca un balon. Pere ii vezicii urinare sunt alc tui i dintr-un num r de straturi musculare care sunt capabili de relazare în timp ce vezica se umple i. apoi.angiotensina. Totu i. Aceasta are dou efecte: mai întâi. fibrele musculare ale vezicii fiind capabile de extensie considerabil . determin constric ia arteriolelor i cre te presiunea sângelui. Baza piramidei reprezint suprafa a care vine în raport cu intestinul sub ire sau. determin cre terea secre iei de aldosteron din glandele suprarenale.

apare necesitatea de a urina. acest sfincter se relaxeaz simultan cu contrac ia mu chilor vezicali care detemin eliminarea urinei. În timpul mic iunii. un mu chi circular care se contract pentru a închide pasajul.volumul de urin pân când vezica este aproape plin . Cele dou uretere ² conductele prin care urina ajunge de la rinichi la vezic ² p trund prin partea posterioar . Când aceast capacitate este dep it . În mod normal. Urina este eliminat din corp prin uretr . la un b rbat matur. La nivelul deschiderii ureterelor în vezica urinar exist valve care previn refluxul urinii înapoi c tre rinichi. Prima. aceast comunicare este men inut închis de un sfincter. are 2. m soar îm medie 20 cm în lungime i are trei por iuni. Uretra masculin . care î i are originea în por iunea inferioar a vezicii urinare.5 cm lungime i se întinde de la sfincterul colului vezical prin mijlocul . dac vezica este prea plin . sau uretra prostatic .

cum ar fi sodiul i apa. Urina: Compozi ia fluidului din celule este men inut în limite foarte stricte. Por iunea final ² m soar aproximativ 15 cm. Are un diametru de 1 cm i este înconjurat de glande mucoase. cea mai lung ² este denumit uretra spongioas . La femei. care poate fi u or contaminat . trebuie de asemenea men inute în limite precise i cest proces. Unele substan e toxice. . Por iunea mijlocie a uretrei masculine are aproximativ 12 mm în lungime i este frecvent denumit uretra membranoas . cum ar fi ureea i acizii. se explic frecven a mai mare a infec iilor urinare la femei. Alte substan e. uretra este mult mai scurt i singura func ie pe care o are este de a elimina urina. Datorit faptului c este atât de scurt i se deschide într-o zon relativ expus .glandei prostatice. Se g se te în penis i se deschide prin meatul uretral. se formeaz în mod constant i trebuie elimina i pentru a men ine o concentra ie sanguin acceptabil .

Aproximativ 1200 litri de sânge trec prin rinichi zilnic i se formeaz aproximativ 110 litri de filtrat. rezultând doar un litru de urin . Întregul mecanism este extrem de subtil i complex. cele din urin fiind extrem de variabile pentru a le men ine pe cele din sânge în limite precise. Aceasta curge continuu de la rinichi prin uretere la vezica urinar i este cantitatea medie de urin produs pe zi. este necesar un sistem extrem de flexibil ² mai ales datorit faptului c aportul de lichide variaz de la zero pân la 10 litri pe zi. . orice component a urinei este prezent în sânge: doar concentra iile difer . Compozi ia urinei excretat în final depinde de natura substan elor toxice produse în organism. În mod clar.homeostazia. Aproape tot filtratul este reabsorbit. dar rezultatul final este reprezentat de formarea unui fluid în care produ ii de degradare i cantit ile variabile din alte substan e cum ar fi sodiul pot fi îndep rtate din organism. Virtual. este una din func iile majore ale rinichilor.

permi ând astfel o umplere suplimentar înainte de reapari ia senza iei de mic iune. distensia pere ilor musculari transmite semnale la m duva spin rii. de i exist varia ii i fluctua ii zilnice de la persoan la persoan . este esen ial ca temperatura normal s fie men inut mai mult sau mai pu in constant . acest reflex este suprimat treptat de c tre controlul centrilor nervo i superiori. de 37°C. vezica adult poate re ine aproximativ 250 ml de urin înainte de a ap rea orice disconfort i golirea ei apare înainte de re inerea unei cantit i ce atinge o pint întreag (500 ml). Glandele sudoripare: Temperatura normal a corpului este. Dac senza ia de umplere apare într-un moment neconvenabil. Pe m sur ce vezica urinar se umple.Controlul vezicii urinare: În mod normal. Totu i. La un copil mic. creierul comand relaxarea mu chilor vezicali. aceasta determin golirea automat prin mecanism reflex. 5. Pe parcursul vie ii. Dac . tradi ional.

aceast energie provine din piele i efectul sudorii care se evapor se . O cantitate mic de c ldur se pierde direct în fiecare zi prin pl mâni i prin piele. temperatura corpului este men inut datorit pierderii de c ldur prin glandele sudoripare. sudoarea se evapor de la suprafa a pielii înainte de a putea fi observat i din acest motiv este denumit Åperspira ie insensibil µ. Dr. Nu este un mecanism flexibil. majoritatea c ldurii pierdute zilnic rezult din perspira ie.temperatura mediului extern cre te excesiv. Aceast evaporare permite pierderea de c ldur . Func ioneaz pe principiul c lichidul are nevoie de energie pentru evaporare ² la fel cum are apa când fierbe i se transform în vapori. acesta este un mod ineficient de a pierde c ldur . deoarece nu putem cre te frecven a respiratorie dac suntem supraînc lzi i. prin perspira ie. Totu i. De fapt. f r a implica direct glandele sudoripare. La oameni. dup cum ne putem imagina.

cât i de hormoni. Exist multe glande de acest tip în zone cu tegument gros. Tipuri de glande sudoripare: Organismul este acoperit de glande sudoripare ce produc transpira ia. cum ar fi palmele i plantele. Înaintea pubert ii. cu excep ia buzelor i a unor regiuni ale organelor sexuale. în a a-numitul stadiu µinsensibilµ. i activitatea lor este controlat atât de sistemul nervos. acest mecanism a atins un nivel care nu mai poate face fa ² el lucreaz la capacitatea maxim . Odat ce temperatura corpului a crescut atât de mult.realizeaz prin utilizarea unei p r i din energia i c ldura pielii. doar unul din tipuri func ioneaz ² glandele ecrine întâlnite pe tot corpul. încât transpira ia devine excesiv . sc zând prin aceasta temperatura corpului. ap rând prin urmare transpira ia palmelor în emo oo sau bufeele de la menopauz . . tot a a reac ioneaz i în alte condi ii. Aceasta înseamn c la fel de bine cum r spund la modific rile de temperatur .

. transpira ia nu poate duce la sc derea temperaturii i pelicula de perspira ie ce acoper pielea împiedic acest lucru. Aceasta se întâmpl deoarece secre ia gladular interac ioneaz cu bacteriile de la suprafa a pielii. Se dezvolt i încep s func ioneze în timpul adolescen ei i se g sesc la nivelul axilelor i al areolelor mamare. dac nu ne sp l m cu regularitate. Nu sunt asociate cu sistemul nervos.Glandele apocrine sunt mult mai implicate decât cele ecrine. Dac atmosfera este umed i cald . ceea ce are drept rezultat mirosul nepl cut. La microscop. au un aspect serpentiform. secre ia l ptoas i dens pe care o produc determin mirosul specific al corpului. Men inerea temperaturii: Principiul perspira iei ca sistem de sc dere a temperaturii corpului func ioneaz foarte eficient într-o atmosfer relativ uscat .

XI. acest lucru fiind evident în procesul menstrua iei. Este necesar datorit nevoii speciei de a se reproduce pentru a supravie ui. Gonadele sunt reprezentate la sexul masculin de testicule i la sexul feminin de ovare. Organele de reproducere: Organele de reproducere la cele dou sexe ² masculin i feminin ² sunt de dou tipuri: organe genitale interne i externe. La oameni. concep iei i sarcinii. organele i glandele de reproducere încep s se dezvolte în timpul pubert ii. evenimentele majore implicate în procesul de reproducere sunt sub controlul unor mecanisme reglatoare deosebit de fine. SISTEMUL DE REPRODUCERE Activitatea sexual este o func ie de baz care nu se întâlne te doar la fiin ele umane. i gonadele. ci i la celelalte vie uitoare. La femei. 1. .

Sexul masculin: La b rba i. Ace ti hormoni simuleaz cre terea glandelor genitale. stimuleaz produc ia hormonilor sexuali: testosteronul sau androgenii ² la b rba i ² i estrogenii i progesteronul ² la femei. veziculele seminale i diferitele conducte ale tractului genital care sunt situate în interiorul cavit ii abdominale. Aparatul genital masculin este proiectat pentru producerea spermatozoizilor i pentru fecundare. i glanda prostatic . situate în exteriorul corpului. ca i a caracterelor secundare. organele genitale sunt scrotul i penisul. Penisul are un conduct central ² uretra ² de-a lungul c ruia se scurge urina sau . la rândul lor. Ace ti hormoni. cum ar fi cre terea laringelui la sexul masculin ( care determin îngro area vocii) i apari ia menstrua iei sau menarha ² la sexul feminin.Pubertatea este momentul în care încep s creasc gonadele i devin active sub influen a hormonilor gonadotropi produ i de glanda hipofiz .

astfel încât urina este eliminat doar atunci când este nevoie. În timpul stimul rii sexuale. Uretra se întinde de la vezica urinar . Glandul penisului este cea mai sensibil arie. Un inel muscular strâns la nivelul colului vezical men ine pasajul închis.lichidul seminal în timpul actului sexual. devine turgescent i intr în erec ie. anterior fa de scrot. an ul care separ glandul de corpul penisului este an ul coronar. unde este depozitat urina. pân la ostiul uretral extern. cea mai mare parte a penisului este corpul s u. în mod normal. o pung tegumentar ce con ine testicule. situat la nivelul glandului. Lungimea lui variaz între 612 cm. Erec ia: . într-o stare flasc . de obicei cu vârful în sus. Penisul este situat. Sperma p trunde în uretr în timpul actului sexual prin intermediul unor ducte seminale sau vase deferente care se deschid în ea dup emergen a din vezic . iar zona în care se conecteaz de abdomenul inferior se nume te r d cin . Atunci atinge o lugime de 1012 cm.

Pe m sur ce penisul se m re te în timpul erec iei. de asemenea. fluxul sanguin scade p nâ la nivele normale i penisul revine în starea flasc pe m sur ce sângele care a determinat erec ia este drenat. în acela i timp fiind împiedicat s p r seasc zona. presiunea intern . ea cre te. Aceste zone sunt bogat vascularizate i. când un b rbat este excitat sexual. Prepu ul i glandul: Glandul este protejat de un pliu tegumentar denumit prepu . acesta se retrage.Cea mai mare parte a penisului este alc tuit din trei grupuri de esuturi responsabile pentru erec ie. Aceast înc rcare cu sânge face penisul mai lung. conduc la orgasm. cantitatea de sânge care ajunge în aceste zone cre te enorm. în final. l sând glandul expus stimulilor care. mai gros i ami rigid. care ac ioneaz ca un lubrifiant. . Tegumentul ce acoper glandul produce o substan gr soas denumit smegm . Dup ce ejacularea a avut loc i excita ia sexual a sc zut.

facilitând mi carea prepu ului pe gland. Îndep rtarea acestei substan e prin igiena local prezint importan : la unii b rba i, smegma tinde s se acumuleze, formând un produs mirositor cu consisten brânzoas , care poate produce dureri sau inflama ii la nivelul prepu ului ² o stare denumit balanit . Balanitele repetate sau persistente reprezint , uneori, un motiv medical pentru evacuareacircumciziei ² care este, în mod normal, o practic social sau religioas . Testiculele: Adultul normal de sex masculin are dou testicule care se dezvolt în embrion dintr-o creast de esut în partea posterioar a abdomenului. Când testiculele s-au format, ele coboar treptat în interiorul abdomenului, astfel încât în momentul na terii fiecare testicul ajunge la pozi ia final din scrot. Testiculele au o func ie dubl . Mai întâi, reprezint sediul de prodecere al spermatozoizilor, fiecare spermatozoid con ine toat informa ia genetic a

individului respectiv. În al doilea rând, testiculele con in celule care secret testosteronul, hormon sexual masculin, i determin , în consecin , caracteristicile masculine cum ar fi vocea profund , distribu ia tipic a p rului i a esutului adipos. Aceste dou func ii sunt îndeplinite de dou seturi de celule complet diferite; una din func ii poate s fie deficitar , f r ca cealalt s fie afectat . Testiculele sunt structuri ovalare. În partea posterioar a fiec ruia este ata at o structur mai mic , în form de virgul , care se nume te epididim. Epididimul este format dintr-o serie de microtubuli care colecteaz sperma de la testicule. Ace ti tubuli se unesc pentru a forma un duct unic, ductul deferent, care transport spermatozoizii c tre baza vezicii urinare. Toate aceste structuri, cu excep ia ductului deferent, sunt de dimensiuni microscopice. Fiecare testicul este suspendat în scrot de c tre cordonul spermatic, care con ine ductul deferent, artera i vena testicular .

Aceste trei structuri sunt înconjurate de fibre musculare care formeaz mu chiul cremaster. De aceea, cordonul spermatic îndepline te dou func ii: mai întâi, asigur aportul sanguin la testicule; în al doilea rând, conduce spermatozoizii nou forma i de la testicule. Spermatozoizii: Acesta este numele conferit celulelor reproductive masculine. Singura lor func ie este de a realiza fertilizarea prin unirea cu celula feminin , ovulul. Fiecare spermatozoid are 0.05 mm lungime i o form de flagelat. Are trei sec iuni principale reprezentate de cap, sec iunea median i coada (flagelul). Partea anterioar a capului ² acrozomul ² con ine enzime specifice, care permit penetra ia spermatozoidului în ovul, realizând astfel fertilizarea. Partea median con ine structuri denumitemitocondrii, care furnizeaz energia necesar pentru a asigura mobilitatea spermatozoidului c tre ovul.

Singura func ie a flagelului este de a propulsa spermatozoidul, rol pe care îl îndepline te printr-o mi care ondulatorie, determinând o vitez de aproximativ 3-3.5 mm pe minut. Spermatozoizii sunt alc tui i din diferite substan e chimice i material genetic. Acestea sunt cromozomii care poart amprenta genetic a tat lui i care vor determina caracteristicile mo tenite pe cale patern de c tre copil. Spermatozoizii transport mesajul genetic care determin sexul copilului. Producerea spermatozoizilor: Producerea eficient a spermatozoizilor necesit o temperatur cu aproximativ 3°C mai sc zut decât a restului corpului. Ca urmare, producerea lor are loc în afara organismului, în scrot. esuturile înconjur toare ajut la reglarea temperaturii testiculelor situate în scrot prin contrac ii în condi ii de frig i printr-o cre tere a aportului sanguin ce disipeaz c ldura când temperatura devine prea ridicat .

spermatozoizii se dezintegreaz i sunt reabsorbi i. Dac nu apare nici o ejaculare. numit ampul . denumit lichid . De fapt. care este localizat în partea posterioar a testiculelor. sunt necesare aproximativ dou zile pentrureumplerea sa. Ejacularea: Înainte de apari ia ejacul rii. Aici. Spermatozoizii nou forma i intr apoi prin tubii seminiferi în epididim. epididimul poate fi golit prin trei sau patru ejacul ri pe parcursul a 12 ore.Produc ia de spermatozoizi ² la o valoare de la 10 pân la 30 miliarde pe lun ² are loc în tubii seminiferi dintesticule. Aceasta este zona de stocare i de dezvoltare. dou glande care se deschid în ampul . Aceast secre ie. sperma prime te o secre ie suplimentar de la veziculele seminale. spermatozoizii necesitând între 60-72 de ore pentru matura ia complet . spermatozoizii se mi c de-a lungul ductelor deferente ² dou canale care ajung de la testicule la glanda prostatic ² i într-o zon de depozit suplimentar.

La acest nivel are loc fecunda ia dac este prezent un ovul. Glanda prostatic ² prin care spematozoizii trec în timpul ejacul rii ² produce o cantitate mic de lichid. de unde î i continu drumul spre tubele Fallopio. stimuleaz mobilitatea ² capacitatea de a se mi ca spontan ² a spermatozoizilor i favorizeaz supravie uirea lor în secre ia vaginal . datorit mobilit ii lor. spermatozoizii i lichidul seminal sunt expulza i din ampul i epididim în uretr printr-o serie de contrac ii musculare. Odat ajun i în vagin. Glanda prostatic : Glanda prostatic are o form de nuc i este întâlnit numai la b rba i. De i func ia exact a lichidului . Este situat labaza vezicii urinare i înconjoar uretra. ce confer i ea spermatozoizilor o mobilitate mai mare. împreun cu care formeaz lichidul seminal. spermatozoizii trec prin cervix în uter. Aceast gland produce o secre ie ce se adaug lichidului spermatic. În momentul ejacul rii.seminal.

se crede c unul din rolurile sale este de a men ine mobilitatea spermatozoizilor. Sexul feminin: Sitemul de reproducere al femeii are o dubl func ie: prime te spermatozoizii i produce ovulele care pot fi fertilizate. labiile majore se continu cu pielea i p rul. dând na tere unui copil.prostatic este necunoscut . formeaz vulva. La extremitatea superioar . favorizând fecunda ia. dar acest aspect particular apare în mod obi nuit la b rba ii în vârst . La baz . care. împreun . Datorit pozi iei sale în organism. Cele situate în exterior i cu dimensiuni mai mari ² labiile majore ² sunt pliuri tegumentare care acoper i protejeaz celelalte structuri. problemele asociate cu aceast gland pot afecta frecvent func ia vezicii urinare. care acoper . ele devin mai sub iri i fuzioneaz cu perineul. Organele genitale externe ale femeii sunt clitorisul i labiile. P r ile proeminente ale vulvei sunt cele dou perechi de labii.

pân acolo încât prezint gluga epitelial format e c tre labii. Resturile himenului întâlnite la multe femei în jurul vestibulului sunt numite caruncule mirtiforme. echivalent cu prepu ul i o band conectoare ce se nume te fren. ele protejeaz deschiderea uretrei. de fapt. De asemenea. Aria dintre labiile minore este ocupat de un spa iu denumit vestibul. o structur similar cu penisul. . Ele se unesc deasupra clitorisului. Reprezint . acest spa iu este închis de himen. Clitorisul i glandele: Clitorisul are. formând o glug protectoare pentru clitorisul sensibil. m rime i grosime. muntele pubian sau veneric ² denumit frecvent muntele lui Venus. În partea posterioar a labiilor minore se afl fur eta care se rupe frecvent în timpul primei na teri. Acesta este variabil ca form . divizându-se în pliuri ce îl înconjoar .stratul de esut adipos situat deasupra osului pubian. un semn al virginit ii. Înainte de debutul activit ii sexuale. Între labiile majore sunt situate labiile minore.

Alte p r i ale vulvei r spund de asemenea la stimularea sexual : labiile con in esut erectil i devin frecvent turgescente în timpul actului sexual.în principal. Celelalte se g sesc la baza vestibulului. un organ cu rol în excita ia sexual . de m rimea unui bob de maz re i nu . în mod normal. se umple cu sânge i devine erectil. Func ionarea clitorisului în erec ie ² fie datorit mi c rii penisului în timpul actului sexual. Este extrem de sensibil i. fie prin alte mijloace ² conduce. iar glandele Bartholin intr în activitate. Exist dou perechi de glande situate la nivelul vulvei. la orgasm. astfel încât orificiul vaginal devine mai umed i permite intrarea penisului. Acestea sunt glandele Bartholin i ele î i elimin secre ia atunci când o femeie este excitat sexual. care se g sesc imediat inferior de clitoris i au o secre ie alcalin ce reduce aciditatea normal a vaginului. Primele sunt glandele Skene. de obicei. când este stimulat esutul s u spongios. Aceste glande sunt.

Aceast condi ie (Bartholinit ) necesit tratament cu antibiotic. Vaginul unei feti e este. în mare m sur . În timpul vie ii unei femei. se formeaz un abces la nivelul acestora ² abcesul Bartholin ² ceea ce poate necesita o incizie pentru eliminarea puroiului. În unele cazuri. Ele sunt sensibile. În cursul na terii are loc un rol relativ pasiv. totu i. Vaginul joac rol important în timpul actului sexual i al na terii. Aceste modific ri sunt influen ate. mai mic decât cel al unei femei mature. formând por iunea inferioar a canalului na terii.proemin la suprafa . Vaginul: Vaginul este canalul care une te vulva de uter. m rindu. vaginul sufer mai multe mofic ri. la infec ii venerice sau de alt natur . ace tia sunt denumi i estrogeni. de c tre hormonii secreta i de ovar.i volumul i devenind sensibile. Mucoasa vaginal este mai sub ire în copil rie i la menopauz decât la femei de vârst fertil . fiind capabil s se dilate suficient pentru a . în mod evident.

În aceste circumstan e. iar rectul ² posterior de treimea superioar a peretelui vaginal.permite epulzia copilului. În timpul perioadei fertile din via a femeii secre iile vaginale sunt u or acide. bacteriile se dezvolt i. Pere ii canalului sunt de obicei alipi i unul de cel lalt i prezint multe pliuri. Anusul este separat de vagin printr-un esut fibro-muscular denumit centrul perineal. vaginul devine moderat alcalin. Doar recent am început s în elegem unele din modific rile ce apar în vagin în timpul actului sexual. Structura: Vaginul este un canal cu o lungime de 7 cm pân la 9 cm înconjurat de esuturi fibroase i musculare. Acest lucru inhib cre terea bacteriilor patogene în vagin. ocazional. dar în perioada prepubertal i în anii de dup menopauz . Uretra este situat pe peretele anterior al vaginului. determin dureri . dar c ptu it cu un strat celular numit epiteliu scuamos. Aceste caracteristici u ureaz distensia vaginului în timpul actului sexual i al na terii.

Prezen a unei anumite cantit i de secre ie este normal la toate femeile. a fost denumit dup zeul grec al c s toriei Hymen. cu orificii multiple i poate fi u or lezat în timpul exerci iilor fizice. cum ar fi alergarea sau c l ria. ca un semn al virginit ii. Masturbarea i . himenul prezint diferite forme i m rimi i nu poate fi considerat un indicator sigur al virginit ii. În timpul actului sexual. sau semnul virginit ii. Pere ii vaginului sunt bine lubrifia i de secre iile canalului cervical i al glandelor Bartholin. ele se preling pe toat suprafa a epiteliului vaginal. Totu i. Himenul. este de grosime mic .i discomfort. Aceast cantitate cre te în timpul ovula iei i al excita iei sexuale. Himenul nu are nici o func ie fiziologic cunoscut . o condi ie denumit vaginit atrofic . De obicei. dar a dobândit o mare importan în aproape toate culturile.

dar. Dac o femeie are o stare particular de tensiune sau anxietate în timpul actului sexual. Aceasta determin îngustarea vaginului i actul sexual devine dureros. se contract involuntar. organele genitale. de obicei. În timpul orgasmului. ace ti mu chi se vor contracta. devin turgescente i cantitatea secre iilor locale cre te. cel mai frecvent. Poate fi tratat cu ajutorul unui consilier psihosexual. un himen intact nu previne sarcina. Spermatozoizii care vin în contact cu zona genital pot traversa orificiile himenului pân în canalul vaginal. sunt necesare . mu chii pelvisului. Aceast stare se nume te vaginism. Func iile vaginului: În timpul excita iei sexuale. De i condi ia în care se afl himenul nu este o dovad a virginit ii.implantarea tampoanelor poate produce ruptura himenului. În contradic ie cu credin a popular . în special labiile minore i vaginul inferior. himenul este rupt în timpul contactului sexual. incluzând pe cei ce înconjoar vaginul.

în cursul urm torului ciclu menstrual. Cervixul are o form relativ cilindric i por iunea inferioar proemin în vagin.mai multe luni pân când femeia se poate bucura pe deplin de via a sexual . La o femeie nulipar . cervixul poate fi sim it ca o mic gropi . La palpare. De la pubertate la menopauz .5 cm în lungime i este str b tut de un canal prin care se deschide superior în uter i inferior în vagin. În timpul na terii. În timpul sarcinii. dup na tere. acesta se dilat pentru a permite trecerea copilului i. orificiul extern al colului este circular i de dimensiuni mici. Uterul: Uterul este compus din dou p r i majore ² corpul organului i cervixul sau olul ² i este capabil de schimb ri majore în timpul perioadei fertile a unei femei. permitând cre terea f tului i asigurându-i . Crevixul are aproximativ 2. uterul se destinde. cap t o form de fant . endometrul este eliminat în cursul menstrua iei i este înlocuit treptat.

În acela i timp. Dup na tere. uterul se contract strâns. el revine rapid la starea anterioar . mental i fizic. Dup aceea. Când f tul este matur. Felul în care ac ioneaz aceste substan e ne este complet în eles. pentru a permite expulzia copilului i a aplacentei. Uterul pare s nu aib nici o func ie înainte de pubertate i dup menopauz . Rareori. vasele mari care au aprovizionat placenta. este împiedicat contrac ia fibrelor musculare. care sunt eliberate de esutul uterin. devenind capabil s ad posteac un alt ou. Pozi ia: . când ar fi evident neconvenabil. uterul î i modific rolul i începe s se contracte. s-a raportat apari ia acestui eveniment chiar la 36 de zile dup na tere. pentru a închide. Toate aceste modific ri în func ionarea uterului sunt orchestrate de hormonii elibera i de glanda hipofiz i de ovare i de substan e asem n toare denumite prostaglandine. ca o femeie s aib un copil.protec ia i nutri ia.

La o femeie adult . astefl încât. Extremitatea inferioar a uterului. uterul este un organ cavitar aproximativ de m rimea i forma unei pere mici. proemin în vagin. ce transport lunar ovulul eliberat de unul din ovare. Fa a anterioar a uterului este a ezat pe vezica urinar . Exist mecanisme speciale pentru prevenirea r spândirii infec iilor pe aceast cale pân în cavitatea abdominal . cervixul secret anticorpi protectori i aciditatea natural a vaginului inhib dezvoltarea bacteriilor patogene. aproximativ . Astfel. Situat în interiorul oaselor centurii pelviene. iar cea posterioar pe rect. Uterul prezint dou tube uterine. În timpul sarcinii. uterul reprezint o parte dintr-un traiect ce leag cavitatea abdominal de mediul extern. mucoasa uterin este eliminat la menstrua ie. Uterul este sus inut în pelvis de mu chii plan eului pelvin i de benzile de esut conjunctiv i vase sanguine care îl ata eaz de pere ii laterali ai pelvisului. uterul î i m re te dimensiunile. tubele Fallopio. În acest mod. cervixul.

poate fi palpat la nivelul cavit ii abdominale. care au rolul de a produce i elibera ovulul matur.dup 12 s pt mâni. uterul se atrofiaz . Momentul . În prima jum tate a ciclului menstrual al unei femei. Varia iile în dimensiune sunt controlate de secre ia hormonilor sexuali. o transformare în continuare. numai poate fi palpat în abdomn. endometrul î i m re te grosimea pân în momentul eliber rii ovulului. i transform rile endometrului. Dup menopauz . care controleaz . Ovarele: Ovarele sunt componente ale sistemul de reproducere feminin. dar apare o secre ie bogat în substan e nutritive. La aproximativ 38 de s pt mâni. endometrul este eliminat în timpul menstrua iei. dac ovulul a fost fertilizat. tot în mod normal. deasupra pubisului. de asemenea. Cre terea înceteaz dup aceea. atinge în mod normal marginea inferioar a coastelor i la aproximatix 2 s pt mâni dup na tere. Dac ovulul nu a fost fertilizat.

ovarele elibereaz un ovul în fiecare lun . fiind situate fiecare lateral fa de uter. ovarele au un aspect relativ neregulat. o regiune a corpului delimitat de oasele pelvine. Ovarele sunt dou structuri de culoare gri-roz. Ele sunt. Motivul acestei neregularit i poate fi dedus prin examinarea la microscop a structurii . în form de migdal . de asemenea. nu exist o conexiune direct între ovar i deschiderea tubei. De la prima menstrua ie pân la menopauz . componente esen iale ale sistemului hormonal sau endocrin al organismului. Ele sunt situate în pelvis. Pozi ia ovarelor este men inut de ligamente puternice i elastice. La o femeie matur .când ovulul este fertilizat de c tre un spermatozoid marcheaz începutul unei noi vie i umane. fiecare având aproximativ 3 cm în lungime i un centimetru în grosime. Deasupra fiec rui ovar se deschide infundibulul tubelor Fallopio. prev zut cu franjuri. De i sunt foarte apropiate. care face leg tura cu uterul.

Pe m sur ce ace ti foliculi se m resc i dup eliberarea ovulului. Ovula ia: La microscop.interne. foliculii ovarieni în matura ie apar ca ni te sfere ce con in mici aglomer ri de celule. sau folicul. produc aspectul neregulat caracteristic al suprafe ei ovarului. Înveli ul ovarului este un strat de celule denumit epiteliu germinativ. Când foliculul este complet dezvoltat i ovulul este matur. celulele esutului folicular permit ie irea ovulului. Ovulul este . În centrul acesteia se g se te ovulul în stadiile finale de matura ie. pot fi observate la periferia ovarului. mii de ovule imature aflate într-un înveli sferic. Din celule acestui strat delimitant se formeaz ovulele. Centrul ovarului este ocupat de un esut elastic fibros ce func ioneaz ca un suport pentru stratul extern ce con ine foliculii. Mecanismul exact prin care acest proces are loc este înc un mister. Mai u or de observat sunt foliculii ce con in ovule aflate în diferite stadii de matura ie.

intr în ac iune i declan eaz dezvoltatea corpului galben (corpus luteum) în foliculul gol. Func ia ovarian este sub controlul glandei hipofize. în aproximativ . luteinizant sau LH. sau fimbrii. Ea produce mai întâi un hormon denumit foliculinostimulant (FSH). i secre ia hormonilor estrogeni.apoi preluat de c tre termina iile franjurate. ca glande endocrine. de asemenea. eliberând ovulul. Sub influen a estrogenilor. un alt hormon hipofizar. la ovare. ovarele func ioneaz . care ajunge. Pe lâng rolul de a produce ovulele. Estrogenii stimuleaz i sinteza proteinelor din organism i reten ia de lichide. prin fluxul sanguin. Dup ce un folicul s-a maturat i rupt. Dac ovulul nu a fost fertilizat. FSH declan eaz . ale tubei Fallopio. mucoasa uterin se îngroa . el produce propriul s u hormon ² progesteronul. de asemenea. Func ia corpului galben este aceea de a ajuta men inerea sarcinii. preg tindu-se pentru primirea oului.

Dac actul sexual se petrece în perioada ovula iei. Producerea de FSH reîncepe i ciclul se reia.dou s pt mâni. concep ia este foarte probabil . pentru succesul c ruia sunt necesare o ultitudine de condi ii. 2. corpul galben se astrofiaz . care protejeaz spermatozoizii împotriva acidit ii vaginale. atunci corpul galben î i cotinu func ia pân la formarea placentei i menstrua ia nu mai apare. Dac ovulul a fost fertilizat. Este un proces complex. secre ia de progesteron se opre te i mucoasa uterin este eliminat prin menstrua ie lunar . Odat depu i în vagin. Concep ia i reproducerea: Concep ia reprezint unirea dintre un spermatozoid i un ovul. spermatozoizii încep s se deplaseze de-a lungul vaginului . Ace tia sunt înconjura i de lichidul seminal. Un b rbat produce aproximativ 400 milioane de spermatozoizi la fiecare ejaculare.

Fertilizarea este realizat atunci când un spermatozoid penetreaz suprafa a ovulului.i. la uter. Fertilizarea (fecunda ia): Milioanele de spermatozoizi care au ajuns în uter sunt hr ni i de mucusul alcalin al canalului cervical. ei c l toresc pân în tubele Fallopio. fertilizarea are loc imediat. Dup aceea. dac ovula ia are loc. Dac un ovul este prezent deja în tub . prin cervix. Acesta este un mod natural de selec ie pentru a asigura înl turarea de la fertilizarea ovulului a spermatozoizilor leza i sau bolnavi. Acest traseu de aproximativ 20 cm dureaz 45 minute i doar în jur de 2000 de spermatozoizi vor supravie ui în final. Spermatozoizii pot tr i în tubele Fallopio cel mult trei zile. Mobilitatea este asigurat de mi c rile viguroase ale flagelilor. O parte din spermatozoizi nu ajung s fac acest traseu i ei vor fi distru i de mediul acid din vagin. fiind gata de a fuziona cu un ovul. Fiecare spermatozoid transport o .

enzim (o substan responsabil pentru catalizarea proceselor chimice ce sus in via a). dezvolt mici proiec ii care ajut la nidarea în mucoasa uterin . restul spermatozoizilor mor. Ovulul i spermatozoidul (care i-a pierdut flagelul) fuzioneaz . nideaz în peretele uterului matern. pân când se produce un ou cu 64 de celule. celulele continu s se divid . O dat cu nida ia. care. Pân în s pt mâna a 12-a. placenta devine un organ separat. formând un singur nucleu. s-a produs procesul de concep ie complet. Placenta: Placenta se formeaz atunci când o parte specializat a oului. în . începe s se divid în dou celule. Odat ovulul fecundat. În acest timp. facilitând penetra ia unui singur spematozoid. Oul c l tore te c tre uter în aproximativ 7 zile (ziua a 21-a a unui cuclu de 28 de zile). care ajut la lichefierea înveli ului extern al ovulului. unde poate fi hr nit i astfel debutând o sarcin . Timp de 72 de ore. apoi. denumit trofoblast.

ca o barier ce protejeaz f tul de substan ele poten ial nocive. produ ii de degradare i hormonii trec de la f t la mam .momentul na terii. Toat hrana i oxigenul de care f tul are nevoie sunt primite de la mam i este capabil s elimine orice produ i de degradare înapoi în corpul matern. spongioas i de form discoidal . de i multe medicamente pot. dar multe substan e pot trece de la mam la f t. Placenta ac ioneaz . oxigenul . de asemenea. Aceast func ie vitalã de schimb este îndeplinit de placent . de care f tul este ata at prin cordonul ombilical. traversa placenta. Unii anticorpi materni pot. de asemenea. care împiedic noi ovula ii sau . d unând f tului. placenta produce o serie de hormoni. În sfâr it. Dou straturi de celule men in separat circula ia sângelui fetal de a celui matern din interiorul placentei. Dioxidul de carbon. nutrimentele i hormonii ² de la mam la f t. cânt re te aproximatix 500 g i este de culoare ro ie închis. totu i. traversa placenta.

apari ia de noi cicluri în timpul sarcinii. ovulul fecundat este denumit embrion. Ei stimuleaz . în cea de-a doua s pt mân a primului trimestru. probabil. Dezvoltarea f tului: ÅF tµ este numele atribuit copilului nen scut din momentul în care poate fi recunoscut ca o fiin uman în dezvoltare (de la aproximativ dou luni de la fertilizarea ovulului). de fapt. Înainte de aceast dat . abdomen i fese. de aceea. de fapt. când ovula ia este cea mai probabil i fertilitatea femeii este maxim . Timp de . Sarcina este divizat în trimestre. În acest stadiu. ca o viitoare surs de enegie. dezvoltarea sânilor în vederea hr nirii nou-n scutului i depozitarea gr similor pe coapse. Al i hormoni stimuleaz m rirea dimensiunilor uterului i. dar. de asemenea. sarcina începe. inhib contrac iile înainte de începerea travaliului. sarcina este reprezentat de o celul fertilizat sau ou. concep ia are loc probabil între a 10-a i a 14-a zi a ciclului menstrual.

divizându-se i redivizându-se. formând un mic grup de celule numit morul . .aproximativ trei zile dup fertilizare. oul se deplaseaz de-alungul tubei Fallopio.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful