ANATOMIA OMULUI

I. STRUCTURA ORGANISMULUI
Anatomia omului este studiat în general prin observarea multiplelor i variatelor organe ale corpului. Multe dintre acestea pot fi grupate laolalt în diferite sisteme, pe baza modului în care unele organe i structurile asociate lor ac ioneaz împreun pentru a îndeplini func iile specifice ale organismului. În final, toate sistemele ² i celulele minuscule care sunt componentele de baz ale tuturor organelor i esuturilor ² sunt implicate în men inerea s n t ii i a unei st ri de echilibru intern ale organismului în prezen a unor factori constant variabili.

1. Organele:
Prin structur se în elege modul în care anumite elemente sunt puse laolalt

pentru a forma organe. În cazul corpului uman, se poate vorbi despre aceast structur enorm de complicat având în vedere elementele ei de baz i considerând modul în care se potrivesc împreun . Aceasta este, în esen , obiectul de studiu ² descrierea formei i a planului de organizare a corpului. Deoarece structura unui organ este în corela ie cu func ia sa, anatomia i fiziologia sunt strâns legate . Un organ reprezint un element distinct, compus din diferite esuturi cu o structur i func ie specifice. De aceea reprezint un element convenabil pe care se poate baza studiul corpului uman. Înaintea unei abord ri în detaliu este necesar o privire asupra organelor importante ale organismului care sunt con inute în trei mari cavit i: craniul, toracele i abdomenul. a.Cavitatea cranian : Craniul este constituit din dou p r i: cavitatea cranian , care ad poste te

creierul; i fa a care reprezint un cadru de sus inere pentru ochi, nas i gur . Creierul umple complet cutia cranian . Cre terea lui este cea care determin forma craniului. Ini ial, oasele craniului sunt unite prin cartilaje, care permit mi c rile oaselor. Cartilajul este înlocuit treptat de c tre os în primele 18-24 luni de via , dup care craniul devine rigid. Creierul are aspectul unei mase moi de consisten gelatinoas , care poate fi u or strivit . Este învelit într-o membran tisular rezistent , denumit duramater, i aceasta, împreun cu oasele craniului, protejeaz creierul. Totu i, dac creierul este lezat i, prin urmare, este edema iat, esutul s u poate fi în continuare distrus prin strivire la contactul cu înveli ul osos exterior. Cavit ile mai mici din craniu includ fosele nazale i mult mai micile sinusuri sau cavit i aeriene care comunic cu aceasta. Mandibula este considerat , de obicei, ca un accesoriu al craniului.

La baza craniului exist mai multe orificii care permit trecerea arterelor, nervilor i venelor. Cel mai mare dintre ele, denumit foramen magnum (gaura occipital ), este orificiul de intrare al m duvei spin rii.

b.Cavitatea toracic : Toracele sau pieptul este o cu c osoas care con ine dou din cele mai importante organe ale corpului: pl mânii i inima. Func ia de baz a acestora este de a transfera oxigenul din aer la esuturi, unde este esen ial pentru procesele vitale. Cu ca toracic este localizat imediat sub piele. Include în totalitate pl mânii i inima, inclusiv suprafe ele lor inferioare, i are form de clopot. Este articulat de coloana toracic i este închis de diafragm, mu chiul ce separ toracele de abdomen. Între coaste exist al i mu chi denumi i intercostali. În consecin , peretele toracic

Membrane asem n toare acoper pl mânii i inima. Pl mânul stâng i drept ocup majoritatea toracelui i sunt conecta i la trahee prin bronhiile principale. numite bronhii. d na tere st rii cunoscute drept pleurezie. iar dioxidul de carbon ² produs rezidual de catabolism ² trece în sens opus. Inima prime te sânge din organism prin . Când pleura se inflameaz . unde oxigenul este extras din aer i difuzat în sânge. Din bronhiile principale ale fiec rui pl mân se desprind conductele aeriene mai mici sub form arborescent . prin mi c ri de expansiune i relaxare. Tot interiorul cavit ii este acoperit de o membran denumit pleur . Inima se g se te între cei doi pl mâni în interiorul propriei membrane seroase. este capabil s absoarb i s elimine aerul din pl mâni prin traheea care porne te din torace spre gât. care conduc aerul la alveolele pulmonare.constituie o pung muscular în form de clopot ² având drept suport coastele ² care.

frecvent . partea anterioar a abdomenului este un perete muscular gros. Sângele înc rcat cu oxigen se întoarce la atriul stâng i ventriculul stâng. o gland denumit timus. întinzându-se de la diafragm pân la bazin. În abdomen exist un mare num r de organe. În afar de inim i pl mâni. situat în por iunea superioar a toracelui.intermediul cavit ilor drepte (atriul drept i ventriculul drept) i îl pompeaz în pl mâni. Delimitat posterior de coloana vertebral . care transport hrana de la cavitatea bucal pân în stomac. Exist . de unde este expulzat în principala arter a corpului ² aorta. de asemenea. în p r ile superioare de coaste.Cavitatea abdominal : Abdomenul este cea mai mare cavitate a corpului. toracele con ine esofagul. Timusul joac un rol important în reglarea mecanismelor de ap rare. c. anterior traheei. care este situat imediat dup diafragm.

în plus. La femei. care se gole te prin anus. Tractul alimentar reprezint sistemul de prelucrare i excre ie a alimentelor ² descompune alimentele în substan e care pot fi absorbite în sânge pentru a fi transportate în alte p r i ale corpului i elimin reziduurile nedigerabile. începând cu stomacul a ezat sub diafragm i sfâr ind cu rectul. care face parte din sistemul vascular limfatic. aproape toate organele sexulae se g sesc . În sus inerea func iilor tractului alimentar intervin glande abdominale importante. fiecare legat de vezic printr-un conduct denumit ureter. O re ea imens de vase sanguine deserve te toate organele i nervii abdominali. care se afl în partea inferioar a abdomenului i în care urina este acumulat înainte de evacuare. În spatele canalului alimentar se g sesc rinichii. Strâns legat de aparatul urinar este aparatul de reproducere. Aproape tot tractul alimentar este situat în interiorul abdomenului. cum ar fi ficatul i pancreasul i. splina.denumite viscere.

abdomenul este prev zut cu o membran denumit peritoneu. înainte de na tere. Astfel. Partea de peritoneu cae acoper organele se nume te peritoneu visceral. în afara organismului. dar cei 10 m (33 picioare) de intestin sunt plia i i astfel pot avea loc în interiorul abdomenului. el c ptu e te. vezica urinar . iar cea de-a doua este . Penrtru fixarea organelor. în pozi ia lor definitiv . Peritoneul acoper toate organele con inute în interiorul abdomenului. În timp ce peritoneul acoper organe cum ar fi stomacul. pancreasul. i cavitatea abdominal . iar la b rba i o parte din organele sexuale coboar . Poate p rea imposibil ca atât de multe organe vitale s încap într-un spa iu atât de mic. de care organele sunt ata ate prin mezenter. Peritoneul are func ia de a permite mi c ri relativ libere ale variatelor structuri din abdomen.în interiorul organismului. ficatul. la fel ca splina. uterul i apendicele. în acela i timp. stomacul i intestinele sunt acoperite de peritoneu.

astfel încât orice leziune sau inflama ie ce apare la nivelul acestuia este resim it ca o durere localizat acut . la marginea structurilor cavitare. O categorie special . Membranele: Membranele sunt straturi simple de esut care acoper sau separ celulele. Mucoasele seroase înconjoar organele din torace i abdomen.denumit peritoneu parietal. Peritoneul visceral nu este atât de sensibil i durerea apare dac intestinul este trac ionat sau destins. Exist cinci tipuri principale de membrane. membranele mucoase con in celule specializate pentru a secreta lichidul fluid . meningele. Peritoneul parietal are o inerva ie senzitiv bogat . în principal. cum ar fi tractul alimentar. Dup cum sugereaz i numele. Membranele mucoase se g sesc. 2. protejeaz creierul i m duva spin rii. Membranele sinoviale acoper suprafe ele articulare i tendoanele.

înapoi spre laringe pentru a fi expectora i în afara organismului. în special cele din tractul respirator. Exist . amigdalelor i a întregului tract alimentar umede i elastice. Membranele sinoviale se g sesc la nivelul articula iilor mobile i au forma unor pungi con inând fluidul lubrifiant denumut lichid sinovial. membrane mucoase în sistemul de reproducere sau sexual. Unele membrane mucoase. care este eliminat în fiecare lun . în special endometrul sau membrana uterin . con in i celule cu func ii adi ionale. Membranele care delimiteaz intestinele se pliaz în deget de m nu . Printre func iile acestuia se num r lupta împotriva infec iilor (con ine anticorpi) i men inerea laringelui. benzile de . formând vilozit ile pentru a cre te suprafa a de digestie. cum ar fi praful. în timpul menstrua iei. de asemenea.denumit mucus. Din ele iau na tere cilii care se mi c în Åvaluri concomitenteµ pentru a împinge corpii str ini nocivi. Tendoanele.

membranele au o func ie special temporar . creând astfel un sistem ideal pentru absorb ia ocurilor. denumit sacul amniotic. În cavitatea toracic exist dou membrane seroase denumite pleure. toate organele sunt acoperite de o membran seroas cunoscut sub numele de peritoneu. Dup na tere. Membranele seroase sunt înveli uri pentru organele din torace i abdomen. .esut fibros care leag mu chii de oase sunt înconjurate de o teac sinoval . În abdomen. F tul în dezvoltare este înconjurat în uter de o membran special . în scop protector i lubrifiant. Acesta con ine un lichid în care f tul pur i simplu plute te. acesta este eliminat împreun cu placenta. asigurând protec ia împotriva îmboln virii i reducând în mare m sur frecarea de organele învecinate. La începutul fiec rei noi vie i .

Oasele i cartilajele: Scheletul unui adult este foemat din aproximativ 206 oase.II. la reglarea temperaturii corpului. Înveli ul extern al corpului. dar ajut . Oasele reprezint un . SISTEMUL OSOS TEGUMENTUL I Structura de sus inere a corpului uman este un miracol de construc ie complex . un organ ² cu cea mai mare suprafa ² care nu numai c protejeaz organele interne fa de leziuni. de asemenea. de fapt. dar articula iile i ligamentele lor sunt cele care fac din schelet un ansamblu extrem de bine coordonat. proiectat pentru a asigura maximum de for i mobilitate. 1. deoarece are un rol specific. pielea (tegumentul) este. În acele p r i ale scheletului în care este necesar mai mult flexibilitate intr în func ie cartilajele. Fiecare os are o form particular .

srat exterior dur i gros i un interior moale. scheletul reprezint cadrul care sus ine celelalte p r i ale corpului. ele formeaz spa ii (cavit i) care servesc la protejarea organelor moi. oasele sunt formate din celule. Acest tip de celule produce ceea ce este denumit din punct de vedere tehnic un cadru de esut fibros. m duva. Ca oricare alte componente ale organismului. rupte sau strivite. un material la fel de rezistent ca betonul. Oasele sunt la fel de puternice i rezistente ca betonul i pot suporta mari greut i f r a fi îndoite. Rezultatul final este o . asigurând în acela i timp un grad ridicat de mobilitate. o substan fundamental relativ moale i pliabil . furnizând soliditate cadrului de esut fibros. prin calcificare. În interiorul acestui cadru exist o re ea de substan mai dur care d . Fiind legate între ele prin artticula ii i mi cate de c tre mu chii ata a i la ambele extremit i. În plus.

La na tere. Cre terea osoas : Când oasele încep s creasc . de-a lungul anilor. acestea sunt complet solide. Craniul unui nou-n scut este un bun exemplu în acest sens. unele din acestea fuzioneaz pentru a forma segmente mai mari. reducându-i îns . De i pare surprinz tor. Canalul medular con ine m duva osoas în care are loc producerea celulelor sanguine. Dac craniul acestuia ar fi la . ele dezvolt canalul medular. a.structur extrem de rezistent cu o flexibilitate remarcabil . Formarea canalului medular reduce foarte pu in rezisten a osului. în cursul na terii acesta este supus unei presiuni într-un canal îngust. un nou-n scut are mai multe oase în corpul lui decât un adult. foarte mult greutatea. Aceasta reprezint o lege natural a ingineriei structurale din care natura î i ia toate avantajele în ceea ce prive te formarea oaselor. Într-un stadiu ulterior. în acela i timp. scheletul nou-n scutului este alc tuit din aproximativ 350 de oase.

Suprafa a de cre tere este format . Oasele luingi ale membrelor au câte o suprafa de cre tere la fiecare extremitate i acestea reprezint locul de unde porne te cre terea. pur u simplu ar fi imposibil pentru copil s treac prin canalul pelvin. în principal. picioarelor i a coloanei vertebrale. Suprafe ele de cre tere se osific la toate oasele într-o . Odat ce suprafa a de cre tere s-a transformat în esut osos. Pe m sura cre terii organismului se înt resc treptat înspre o consisten osoas ² un proces numit osificare. cre terea în lungime a oaselor se opre te.fel de inflexibil ca a unui adult. din cartilaj mai mult decât din os i din acest motiv zona cartilajului de cre tere nu este aparent pe radiografie. Scheletul unui copil este format nu numai din oase. aceste fontanele se închid treptat. ci i din cartilaje care sunt mult mai flexibile. Dup na tere. Procesul de cre tere are loc printr-o m rire a lungimii oaselor bra elor. care continu i la vârsta adult .

rezistent . La adul i se g se te mai ales în articula ii. Ele sunt mai largi la cele dou extremit i decât la mijloc. Acest lucru este important în special pentru oasele lungi. Cartilajele: Cartilajele sau zgârciul constituie o component moale. Propor iile scheletului uman se schimb semnificativ pe m sur ce acesta se dezvolt . O caracteristic important i remarcabil a oaselor este capacitatea lor de a cre te spre o form adecvat func iei. Maturitatea complet a scheletului nu se atinge pân la 20 de ani. ceea ce face posibil un contact mai bun la nivelul suprafe elor articulare unde acesta este necesar în cel mai înalt grad.ordine precis . Modelarea oaselor are loc în special în timpul cre terii i persist toat via a. care formeaz scheletul membrelor. acoperind extremit ile osoase i în alte puncte strategice ale scheletului. a scheletului corpului. . dar în caela i timp flexibil . b.

dar toate se aseam n prin faptul c nu con in vase sanguine. Cartilajul hialin este un esut traslucid de culoare albastr -alb i. sau matrice. dintre cele trei tipuri histologice. În func ie de caracteristicile fizice. Consisten a acestor fibre variaz în diferite tipuri de esut cartilaginos. Aceasta variaz în raport cu func iile specifice pe care le îndepline te. în care sunt incluse celulele. esutul cartilaginos se împarte în cartilaj hialin. Structura cartilajului nu este aceea i în tot scheletul. Acest tip de esut formeaz scheletul embrionului i are o mare capacitate de cre tere care permite noun scutului s ajung de la dimensiuni de . con ine cea mai mic cantitate de celule i de fibre.unde netezimea i flexibilitatea sunt necesare în cel mai înalt grad. cartilaj fibros i cartilaj elastic. Toate fibrele pe care le con ine sunt formate din colagen. Toate cartilajele sunt compuse dintr-o structur de baz . i din fibre constituite din proteine denumite colagen i elastin .

dar i în mecanismul vorbirii. La extremitatea coastelor. Dup ce cre terea s-a oprit. timbrul sunetului emis. Pe m sura mi c rii. La nivelul laringelui. participând la formarea cavit ii nazale posterioare (cornete) i. în inelele rigide. de asemenea. benzi de cartilaj hialin fac leg tura între coaste i osul stern. cartilajele hialine sunt implicate nu numai în sus inere. de asemenea. dar flexibile ce înconjoar traheea i bronhiile care conduc la pl mâni. având un rol în facilitatea expansiunii i contrac iei toracelui în timpul respira iei. abundent în tractul respirator. în consecin .aproximativ 45cm (18 inci) pân la dimensiunea adultului de 1.cartilajul hialin r mâne înt-un strat foarte sub ire de 1-2 mm (1/32 inci) pe suprafa a extremit ilor osoase la nivelul articula iilor. Cartilajul hialin este. ele controleaz cantitatea de aer ce trece prin laringe i.80 m (6 picioare). .

pentru a permite trecerea capului f tului. În coloana vertebral . cel elastic. dar flexibil i intr în . El este compact. î i datoreaz denumirea prezen ei fibrelor de elstin . Ambele însu iri sunt necesare la locul în care este prezent. la nivelul centurii pelviene. este format din mai multe fascicule de colagen care îi confer atât elasticitate cât i rezisten la compresii. Cartilajul fibros are un rol de conectare între oase i ligamente. deoarece devine mai lax sub influen a hormonilor secreta i în timpul sarcinii. el une te oasele bazinului în articula ia numit simfiza pubian .Cartilajul fibros. ca i a celor de colagen în structura sa. vertebrele sunt separate între ele printr-un disc fibrocartilaginos. Discurile intervertebrale protejeaz coloana împotriva traumelor i fac posibil pozi ia ostostatic . acest cartilaj are o importan particular . în spe între vertebre. Cartilajul elastic. La femei. al doilea tip. cel de-al treilea tip de cartilaj.

care leag fiecare ureche cu faringele posterior. c. Structura scheletului: Fiecare segment al scheletului îndepline te o func ie particular . 14 formeaz structura masivului facial. Din cele 29 de oase ale craniului. Împreun cu cartialjul hialin. cartilajul elastic particip la structura laringelui i a corzilor vocale. de asemenea. ca i pere ii conductului auditiv extern i ai tubelor Eustachio. ochii i urechile. care acoper intrarea în c ile respiratorii în timpul degluti iei (înghi irii). Cartilajul elastic formeaz pavilionul urechii. Cavit ile orbitale care se g sesc sub frunte ad postesc mecanismele complexe i delicate ale ochiului. La fel mucoasa olfactiv este ad postit profund în cavitatea nazal .constitu ia epiglotei. Craniul protejeaz creierul i. O privire asupra craniului arat cum structurile vulnerabile ale fe ei sunt protejate de aceste oase. . în maxilarul superior.

pentru a preveni deplasarea oaselor faciale fie posterior. Când vedem oasele faciale acoperite cu mu chi. în loc s fie un os unic. Fiind mobil . Coloana vertebral este format dintrun lan de oase mici denumite vretebre i formeaz axul central al scheletului. m duva spin rii. deoarece este o tij format din segmente mici. de asemenea. dar i s ne men inem pozi ia ortostatic . este greu de observat cât de eficiente sunt forma i dispunerea lor. de asemenea. dar. mandibula reprezint un instrument ideal de strivire a hranei atunci când. fie în sus. intr în contact cu maxilarul. nervi i piele. Este deosebit de solid . dispus în . Vertebrele protejeaz . sub craniu. este. foarte flexibil . Un alt exemplu de structur adaptat este acela c zona facial este mai solid în jurul ochilor i al nasului. Acest lucru ne face capabili s ne aplec m înainte i s ne atingem degetele de la picioare.Un element frapant al craniului este dimensiunea mandibulei sau mailarul inferior. prin intermediul din ilor.

se ata eaz de stern prin esut cartilaginos. este mult mai lung i formeaz coada.canalul vertebral. Extremitatea inferioar a coloanei vertebrale este denumit coccis. cutia toracic este astfel alc tuit încât asigur o protec ie a inimii i a pl mânilor care se g sesc în interiorul . Prima i a doua pereche de coaste sunt strâns legate de clavicul i formeaz baza gâtului. cum ar fi câinii i pisicile. Cele dou coaste inferioare (11 i 12) sunt articulate doar de coloana vertebral i nu se articuleaz cu sternul. Structural. Acestea sunt cunoscute sub denumirea de coaste flotante i au o slab implica ie în respira ie. prin care trec c tre bra o serie de pachete vasculo-nervoase. Cutia toracic etse delimitat lateral de coaste. care le permit mi carea în timpul respira iei. Anterior. posterior de coloana vertebral i anterior de c tre stern. La unele animale. Coastele sunt fixate de coloana vertebral printr-un tip special de articula ii.

De fiecare parte. sacrul se articuleaz cu un os masiv. în care fiecare din componentele mâinii se mi c într-un mod diferit. osul iliac. Partea posterioar a pelvisului este delimitat de osul sacru. care este format din scapul (omoplat) i clavicul . Leg tura dintre membrele inferioare i coloana vertebral se face prin pelvis. Osul bra ului este denumit humerus i se articuleaz la nivelul cotului cu cele dou oase ale antebra ului: radius i ulna. dar perfect coordonat. deoarece lezarea acestor organe ar putea fi fatal . complexe. care este alc tuit dintr-un grup de oase extrem de rezistente.ei. Membrele i pelvisul: Bra ele sunt unite cu axul central al corpului reprezentat de coloana vertebral prin centura scapular . a c rui creast poate fi . Mâna este format dintr-un mare num r de oase mici. d. Acest lucru ne d posibilitatea s apuc m obiectele i s realiz m mi c ri de fine e.

merg de la partea superioar la creasta iliac . discul interpubic. de asemenea. oasele bazinului se curbeaz în plan anterior. Aceast parte a pelvisului este pubisul. Mai jos de aceast cavitate. la fel ca mâna. completat de o ans osoas denumit ischion.sim it cu u urin la suprafa a corpului. suprafe ele osoase sunt complementare. Aproape la dou treimi inferior de creasta iliac se g se te cavitatea acetabular . Anterior. Piciorul. Mai multe ligamente consolideaz articula ia i. formând simfiza pubian . În plus. descris mai sus. perfect adaptat pentru articularea cu capul femurului sau osul coapsei. Articula ia sacro-iliac este înt rit cu fibre i ligamente încruci ate. La nivelul gambei exist dou oase. permi ând un surplus de stabilitate organismului. . cele dou oase pubiene se articuleaz . men inând stabilitatea pelvisului. tibia i fibula. La nivelul acesteia se g se te un disc cartilaginos. cel mai lung os din corp.

unele articula ii ale corpului se formeaz între os i cartilaj. el permite un grad deosebit de mi care în absen a unei membrane sinoviale. Articula iile sunt împ r ite în dou categorii principale ² mobile sau sinoviale i fixe sau fibroase. Aceste articula ii ne permit o gam variat de mi c ri i fac din schelet un sistem foarte mobil. 2. alc tuire ne face capabili de a pozi ia ortostatic i de a merge i strându-ne echilibrul. Deoarece cartilajul este foarte flexibil. Articula iile sinoviale permit o gam larg de mi c ri i sunt delimitate de un înveli numit sinovial. Pe lâng aceste dou tipuri. în acela i timp.prezint Aceast men ine alerga p un schelet alc tuit din oase mici. De i este necesar o articulare solid . . Mobilitatea articula iilor fibroase este limitat de prezen a esutului fibros. unele oase trebuie s fie capabile de mobilitate unul în raport cu cel lalt. Articula ii i ligamente: Oasele scheletului sunt unite prin articula ii.

împ r ite în func ie de amplitudinea mi c rii pe care o pot efectua. Articula iile cotului i ale genunchiului permit mi c ri de flexie i de extensie. articula iile semimobile permit mi c ri laterale în toate direc iile. cum ar fi cele al oldului i . a. iar cea a cotului asigur rota ia antebra ului.Articula iile dintre coaste i stern sunt exemple de articula ii cartilaginoase. Articula iile care sunt mobile în toate direc iile. f când posibile mi c ri cum ar fi r sucirea unei chei sau a unei urubelni e. deoarece suprafe ele articulare sunt aplatizate sau u or curbate. Articula ia pivotant a gâtului permite mi c rile de rota ie ale capului. Articula iile pivotante de la baza craniului i cea a cotului între humerus i ulna sunt tipuri speciale de articula ii în balama care se mi c în jurul unui pivot. la rândul lor. oasele pumnului i oasele tarsiene. Exemple de articula ii semimobile se g sesc la nivelul coloanei vertebrale. Articula iile sinoviale pot fi.

f r afectarea pe termen scurt a articula iei. cum ar fi artrita reumatoid . Întreaga articula ie este împrejmuit de un esut fibros rezistent. probabil. Aceasta men ine pozi ia articula iei. . În interiorul articula iei. esen ial pentru a preveni uzura i distrugerea articula iei. prevenind orice mi care anormal . Acesta este un strat de esut care. dar nedep ind cartilajul articular. o membran sinovial s n toas este. uneori. poate fi îndep rtat . Totu i. Extremit ile osoase sunt acoperite cu un material denumit cartilaj articular. se g se te sinoviala. ce permite mi carea i reducerea frec rii. sunt denumite articula ii cu suprafe e sferice. denumit capsul articular . are doar grosimea unei singure cellule care formeaz lichidul sinovial. Ea n u este absolut necesar pentru func ionarea normal a articula iei i în anumite condi ii în care membrane sinovial este afectat .um rului. Articula iile degetelor sunt articula ii tipice în balama.

Exist . de asemenea. Suprafe ele articulare sunt lubrifiate cu lichid sinovial pentru a asigura mobilitatea articula iei. Extremitatea inferioar a femurului este rotunjit pentru a permite o articulare optim cu extremitatea superioar a tibiei. poate ap rea artrita.b. s cule i cu lichid numi i burse sinoviale. Articula ia genunchiului este o articula ie în balama cu o structur aparte. . în cursul vie ii. dar uzura articular cre te. care fac parte din articula ie i au un rol de protec ie împotriva ocurilor severe. articula ia genunchiului poate fi înc func ional . Suprafe ele oaselor sunt acoperite cu cartilaj. astfel încât mai târziu. F r acestea. Pentru a permite stabilitatea articula iei i flexibilitatea mi c rilor în spa iul articular se g sesc dou foi e cartilaginoase. Acestea reprezint por iunile care sufer leziuni în cursul activit ii sportive i pot fi îndep rtate prin interven ie chirurgical .

. Genunchiul este important în mod special la locomo ie. Mu chii anteriori determin extensia articula iei (îl trag înainte) i cei posteriori fac flexia (îl trag înapoi). men inându-i pozi ia. Inser ia acestor mu chi se afl pe oasele bazinului i pe femur. permi ând mi carea înainte a gambei f r a atinge p mântul ² astfel piciorul ar avea o mi care exterioar datorit trac ion rii pelvisului. ace ti mu chi se unesc într-un tendon fibros. are loc extensia genunchiului i piciorul este adus pe p mânt prin mi c ri ale articula iei oldului. care se prind pe tibie. el se îndoaie. Dup aceea. Mi c rile articula iei genunchiului sunt determinate de mu chii coapsei. trecând peste articula ia genunchiului. La extremitatea inferioar . aceste ligamente sunt dispuse pe ambele p r i i în interiorul articula iei. Cu fiecare pas. F r a împiedica mi carea genunchiului.For a i stabilitatea sunt asigurate de benzi fibroase denumite ligamente.

care au o elasticitate redus . la nivelul abdomenului. oasele ar putea fi foarte u or dislocate. unde au rolul de a men ine pozi ia unor organe cum ar fi ficatul sau uterul.c. F r ligamente. în acela i timp men inându. d. Articula iile fibroase le includ pe cele ale coloanei vertebrale.i rolul de sus inere al acesteia. Aceste articula ii nu au sinovial . Ligamentele: Oasele unei articula ii sunt ac ionate de c tre mu chi. de asemenea. Articula iile coloanei vertebrale reprezint o excep ie. craniului i unele din articula iile gleznei i pelvisului. fiind destul de flexibile pentru a permite un anumit grad de mobilitate. Ace tia se leag de articula ii prin tendoane lipsite de elasticitate. care nu permite decât mi c ri limitate sau nici un tip de mi care. conecteaz oasele articulare i le men in pozi ia prin limitarea mi c rilor. sacrului. oasele sunt unite printr-un esut fibros dens. Ligamentele. în acela i timp permi ând . Ligamentele se g sesc.

esutul cartilaginos al ligamentelor este format. fibrele sunt dispuse longitudinal i rezist la întindere. Periostul are o vasculariza ie i o inerva ie care îi permit s hr neasc osul. acest esut este a ezat ordonat în fascicule fibroase. i la nivelul sânilor exist ligamente constituite din fibre fine care sus in greutatea acestora.un grad de mobilitate necesar pentru modific rile care apar în cursul alimenta iei. cât i s furnizeze suprafa a de fixare pentru . în principal. Ele se unesc cu fibrele care penetreaz înveli ul extern al osului (periostul). digestiei i sarcinii. Ligamentele se ata eaz de oase. care au rolul de a preveni mi carea lateral a articula iilor. e. sunt dispuse sub forma unei re ele încruci ate de fibre. Structur : Ligamentele sunt o form de esut conjunctiv. În majoritatea ligamentelor. În ligamentele cu form cilindric . din colagen i din elastin . Alte ligamente.

Astfel. anterioare i posterioare. legându-l de uln i permi ând. mi c rile sunt . În unele artucula ii. Ligamentele i periostul se afl într-o interac iune atât de perfect încât periostul este frecvent afectat în urma unei leziuni a ligamentului. f. Func ie: Varietatea mi c rilor corpului este dependent de forma i aspectul suprafe elor osoase articulare i a ligamentelor. înconjoar capul radiusului (osul extern al antebra ului). La articula ia genunchiului. mi carea de rota ie. La acest nivel. ligamentele au doar rolul de a preveni frecarea i un ligament special (ligamentul anular). oasele reprezint cel mai important factor. în acela i timp. forma oaselor nu opune rezisten la mi carea articular . titu i. ulna formeaz suprafa a inferioar a articula iei i are o form de cârlig care permite doar mi c ri simple.ligamente i mu chi. de i genunchiul este o articula ie balama. La articula ia cotului.

nefiind afectate de mi c ri. Ele protejeaz sau men in pozi ia unor structuri importante. care previn deplasarea posterioar a articula iei i stabilizeaz articula ia în ortostatism. vasele sanguine i nervii. 3. fiind o structura static i pasiv . este mai mult decât un înveli al corpurilor noastre. rezistent la umiditate i c ldur i care ne protejeaz . Ligamentele nu sunt capabile de contrac ie. Ele pot fi întinse de c tre mi c rile articula iilor i devin din ce în ce mai tensionate. Pielea: Pielea. prevenind mi c ri cu amplitudini excesive.controlate printr-un tip special de ligamente (ligamente încruci ate). sau tegumentul. unii prin contrac ie i al ii prin relaxare. Este un organ activ i elastic. Exist ligamente inserate între dou por iuni ale aceluia i os. Ligamentele func ioneaz în concordan cu ace ti mu chi. permi ând mi c rile oaselor. pân ce mi carea nu mai este posibil . Mu chii ac ioneaz grupat la nivelul articula iilor.

destul de supl pentru a permite mi c rile. unde se aplatizeaz i sunt transformate într-un material numit cheratin i sunt eliminate în final prin descuamare. Timpul în care o celul din stratul profund ajunge la suprafa este de trei-patru s pt mâni. În acest strat. Papilele dermice p trund în epiderm i aspectul v lurit al jonc iunii dintre cele .de radia iile d un toare din lumina solar . Acest strat protectiv extern este ferm ata at de un strat subiacent denumit derm. Partea extern ² epidermul ² este format din mai multe straturi celulare. totu i. cel intern profund fiind numit strat generator. Ea conserv c ldura sau r ce te corpul în func ie de necesit i. Este destul de rezistent pentru a avea o ac iune protectoare împotriva agresiunilor i. Structura pielii: Pielea este constituit din dou componente principale. celulele se divid constant i se deplaseaz c tre suprafa . astfel men inându-se o temperatur intern constant . a.

Secre ia glandelor sudoripare este controlat de sistemul nervos i este stimulat de emo ii. Dermul este format din fibre de colagen i elastin . dar vasele sanguine r mân în derm. Nervii penetreaz epidermul. P rul i ductele glandulare trec prin epiderm pân la suprafa . Melanina se g se te.dou straturi ale pielii d na tere crestelor papilare. deschizîndu-se la suprafa a pielii. de asemenea. Fiecare gland sudoripar este format dintr-un conduct contorsionat de celule epiteliale care se deschid în ductul sudoripar. care sunt mai proeminente la vârful degetelor i determin apari ia amprentelor digitale. Culoarea pielii: Culoarea pielii se datoreaz pigmentului negru denumit melanin . În interiorul dermului se afl glandele sudoripare. sebacee i apocrine. Ea este format în celulele denumite . stres sau de necesit i calorice. foliculii pilo i. b. în p r i iris. vasele sanguine i nervii.

Odat format. fie prin radia ia solar . fie prin surse artificiale. Cantitatea de melanin produs de aceste celule prezint mari varia ii. R spunsul este variabil de la individ la . acela i num r de melanocite este întâlnit în pielea fiec rei fiin e umane.stimuleaz producerea de melanin printr-un proces fiziologic de bronzare. tirozina. Procesele chimice complexe ale organismului ce convertesc aminoacidul. La rasa neagr . celulele se m resc i culoarea pielii devine mai închis . Func ia melaninei este de a proteja pielea fa de radia ia solar . melanocitele sunt mai mari i produc mai mult pigment. pigmentul se deplaseaz spre centrul celulei pentru a acoperi i proteja astfel nucleul celular.melanocite. cu cât pielea are o culoare mai închis . cu atât sunt mai pu in probabile arsurile datorate radia iei solare. Expunerea la lumina ultraviolet . situate în stratul bazal al tegumentului. Indiferent de tipul rasial. Are loc formarea melaniei. în melanin au loc la periferia melanocitului.

Al i factori care contribuie la colora ia pielii sunt sângele din vasele sanguine tegumentare i colora ia galben natural a esutului. este posibil datorit mu chilor i tendoanelor ² extensii ale mu chilor care . de la o clipire a unei pleoape pân la un salt în aer. SISTEMUL MUSCULAR Fiecare mi care a corpului. devin mai pigmentate urmare acestei expuneri prelungite la lumina solar . Åro ii sau pletoriciµ la mânie datorit cre terii fluxului sanguin i cianotici. Colora ia pielii poate fi modificat ca urmare a unei st ri particulare a nuan ei sângelui din vasele pielii. când vasele mici se închid. în afar de albino i. dar toate persoanele. când mare parte din oxigenul din sânge este transportat spre esuturi pe m sur ce fluxul sanguin scade. Astfel devenim Åpaliziµ în condi ii de fric . III.individ. Åalba triµ la frig.

nervii i organele de sim . În spatele activit ii musculare exist mecanisme sofisticate care fac dintr-o ac iune aparent simpl . ce implic creierul. Împreun cu oasele i tendoanele. Primul tip este reprezentat de mu chii scheletici sau voluntari. Al doilea tip este mu chiul neted (denumit a a datorit aspectului s u microscopic). cum ar fi intestinele sau vezica urinar . . cum ar fi urcarea sc rilor. cum ar fi mi carea capului. Mu chii: Exist trei tipuri diferite de mu chi în organism. un prices complicat. 1.joac un rol crucial în transmiterea for elor de contrac ie a mu chiului la osul asupra c ruia ac ioneaz . i sunt de asemenea implica i în reac iile automate denumite reflexe. implicat în motilitatea organelor interne. ei sunt responsabili pentru toate formele de mi c ri con tiente.

de tipul celei pe care o efectueaz mu chii membrelor inferioare în timpul unei s rituri. Contrac iile inimii sunt rezultatul impulsurilor produse de sistemul excitoconductor al inimii.Al treilea tip este mu chiul cardiac. care reprezint constituientul principal al inimii. i de a men ine un . la examinarea microscopic . Ei trebuie s fie capabili de a produce o contrac ie rapid . Mu chii voluntari se mai numesc stria i datorit faptului c . un proces denumit contrac ie. exploziv . Inima este unica structur a corpului compus din mu chi striat de tip cardiac. care asigur expulzarea sângelui din inim în vasele sanguine. Ei î i exercit ac iunea prin scurtarea lungimii. aranjamentul fibrilar care îi formeaz le d un aspect dungat.

fiecare fibr este o celul alungit .tonus constant pentru a p stra corpul într-o postur normat . care formeaz majoritatea masei fesiere i controleaz mi c rile articula iei oldului. fusiform . determinând peristaltismul intestinal. Mu chii netezi nu sunt sub controlul con tient al creierului. Mu chii voluntari se g sesc în întreg organismul. de la micul mu chi stapedius. determinând mi carea anumitor oase. reprezentând o propor ie de 25 la sut din greutatea corpului. ce asigur transportul hranei. Mu chiul cardiac are o structur foarte asem n toare cu cel voluntar. care ac ioneaz asupra sc ri ei. pân la mu chiul gluteus maximus (marele fesier). un os mic al urechii medii. dar fibrele . Se comport ca resorturi ata ate de diferite puncte ale scheletului. ei produc contrac ia muscular necesar în procese cum ar fi digestia. În mu chii netezi sau involuntari. chiar i la un nou n scut.

formând o re ea dens . Miofibrilele sunt grupate în fascicule mai mari numite fibre musculare. Acestea .sunt mai scurte i groase. i furnizorii normali de energie. în care oxigenul i substratul energetic sunt metabolizate pentru a produce energie. mitocondriile. Aceste filamente sunt grupate în fascicule denumite miofibrile. Ele sunt proteine cunoscute sub numele de proteine contractile. Mu chiul se scurteaz când filamentele de actin i miozin gliseaz în lungul lor. a. Printre miofibrile se afl depozitele energetice ale mu chiului. Structura mu chilor: Mu chii voluntari pot fi privi i ca o serie de fascicule paralele de fibre adunate împreun pentru a forma o unitate complet . Cele mai mici dintre ele ² unit ile de baz ale activit ii musculare ² sunt filamente de actin i miozin . sub form de glicogen. atât de fine încât pot fi observate numai la microscopul electronic.

sub membran . care se îngusteaz la capete. în timp ce un mu chi de dimensiuni mari. celulele musculare cu nucleii celulari dispu i la periferie. ea este constituit din celule fusiforme dispuse neomogen. cum ar fi gluteus maximus. Fiecare fibr muscular vine în contact cu o fibr nervoas care îi declan eaz ac iunea ori de câte ori este necesar. formând tendoanele.sunt. cu un înveli de esut conjunctiv. Structura mu chiului neted nu prezint acela i aranjament geometric ordonat al filamentelor i fibrelor. Observat la microscop. poat fi alc tuit din sute de fascicule. de i are o contrac ie dependent de ac iunea filamentelor de miozin i actin . Întregul mu chi este învelit într-un esut fibros. Fibrele musculare sunt grupate în fascicule. de fapt. Are un corp muscular gros. Un mu chi de dimensiuni mici este alc tuit din pu ine fascicule de fibre. fiecare din acestea inserându-se pe un os. structura mu chiului cardiac este totu i aceea i ca a .

Fiecare ramifica ie ia apoi contact cu celulele musculare. b. Dup legarea acetilcolinei de receptori. elibereaz o cantitate mic de acetilcolin din granulele în care aceasta este stocat . când ajunge la extremitatea nervului. mu chiul se contract i r mâne în aceast stare atât timp cât mediatorul chimiceste legat de receptor. Impulsul electric se propag prin nerv plecând de la creier i. sau voluntari. Acetilcolina traverseaz spa iul îngust dintre termina iile nervoase i mu chi. fiecare fiind distribuit la un mu chi voluntar. unde se leag de zone speciale ale membranei celulare numite receptori. o enzim ce neutralizeaz acetilcolina intr în ac iune. Func iile mu chilor: Mu chii scheletici. sunt activa i de nervii motori care pleac din m duva spin rii i care preiau impulsurile venite de la creier printr-un tract nervos. cu excep ia faptului c fibrele formeaz o re ea.mu chiului voluntar. Pentru a asigura relaxarea muscular . Ace ti nervi motori au mai multe ramifica ii. .

mi carea con tient a mu chilor voluntari este declan at de semnale trimise de la creier prin m duva spin rii. astfel încâtse creeaz un mecanism ce va determina contrac ia unui mu chi i relaxarea altuia. Ace ti receptori trimit implusuri la m duva spin rii i. Activitatea filamentelor de miozin i actin în timpul contrac iei musculare este un proces complicat. Acest proces necesit energie. Spre deosebire de reflexe. mu chii coapsei se contract rapid i gamba se mi c înainte. ac ioneaz nervii motori care pleac de la m duva spin rii la mu chii coapsei. în care are loc formarea i desfacerea continu a unor leg turi chimice dintre acestea.Cele mai simple reflexe apar prin stimularea direct a nervilor motori de c tre semnalele ce sosesc la m duva spin rii de la receptorii senzoriali prin nervii senzitivi. consecutiv. furnizat de . iar altele au o ac iune inhibitorie. Unele dintre semnale ac ioneaz prin stimularea unor anumi i nervi motori. Drept rezultat.

compus macroergic. la transportul hranei în intestin. determinând contrac ia inimii i expulzia sângelui. Totu i. Mu chiul neted are. o inerva ie motorie. de asemenea. denumit microtubuli. de exemplu. Contrac ia mu chiului cardiac nu este produs de nervi motori. Tendoanele: . Procesul contrac iei musculare este ini iat de influxul de calciu ( unul din mineralele comune din corp) în celula muscular printr-o re ea tubular fin situat printre miofibrile. Acest mod de propagare ajut . Aceste impulsuri au o frecven de aproximativ 72 de ori pe minut. 2. impulsul se propag simultan la mai multe celule. ci de un esut specializat al inimii. în loc de un singur nerv ce stimuleaz o singur celul . stocat i transferat apoi în compusul adenozin trifosfat (ATP).arderea substratului energetic în prezen a oxigenului în mitocondrii.

For a de contrac ie a fibrelor musculare este concentrat i apoi transmis prin tendon. întâlnite acolo unde exist un mare num r de articula ii care efectueaz mi c ri într-un spa iu relativ mic. Astfel. În principiu. ambele fe e ale mâinilor i picioarelor con in un întreg set de diferite tendoane. de asemenea. care leag fasciculele de fibre musculare i care se unesc i se extind în afara mu chiului sub forma unui cordon inextensibil.Tendoanele joac un rol important întro gam variat de mi c ri. Exist mai multe tendoane localizate aproape de suprafa a corpului i care pot fi sim ite cu u urin . realizând trac iunea structurii interesate i realizând astfel mi carea. tendonul une te partea activ sau corpul mu chiului cu structura ² un os ² care va fi mobilizat . deoarece ele ocup mult mai pu in spa iu decât mu chii. Tendoanele sunt extensii specializate ale mu chilor i sunt formate din esut conjunctiv. Tendoanele sunt. Mu chii ce ac ioneaz aceste .

controlul mi c rilor i reglarea func iilor corpului. de asemenea. în final. cât i inele de sus inere în punctele în care vasele mari se unesc cu inima. Aici. ca de exemplu respira ia. care. care îi confer atât o structur mai ferm . IV.tendoane sunt situa i la distan de nivelul bra elor i picioarelor. controleaz tot esutul nervos din celelalte p r i ale corpului. gândirii i memoriei. Fiind cea mai complex structur a organismului. . Un tip particular de tendon se afl în conexiune cu esutul muscular care formeaz peretele inimii. benzi dense de esut fibros formeaz structuri solide în interiorul mu chiului cardiac. percep ia durerii i a pl cerii. vital pentru dezvoltarea limbajului. SISTEMUL NERVOS Sistemul nervos este esen ial pentru percep ia senzorial . În centrul s u se g sesc creierul i m duva spin rii. este. favorizând ac iunea de pomp a acesteia.

unde ele pot fi retransmise altor neuroni pentru a determina o anumit ac iune. care ini iaz ac iunile voluntare i involuntare. care proceseaz informa ia primit . Func ia lor este oarecum asem n toare cu cea a circuitelor dintr-un aparat electric complex: ele preiau semnalele dintr-o parte a sistemului nervos i le transmit alteia. 2. Neuronii sunt clasifica i în trei tipuri. Celulele nervoase: Unit ile func ionale ale sistemului nervos sunt milioanele de celule nervoase interconectate denumite neuroni. care transmit informa ia de la organele de sim ale corpului la sistemul nervos central. neuroni motori.1. în raport cu func ia lor: neuroni senzitivi. neuroni integrativi (interneuroni). Sistemul nervos periferic: .

Unii nervi cranieni. în num r de 43 de perechi.Componentele principale ale sistemului nervos sunt nervii. inima i c ile respiratorii din pl mâni. Nervii cranieni inerveaz . care leag sistemul nervos central de alte p r i ale corpului i ganglionii nervo i. de i un nerv cranian foarte important. în principal. î i au originea în sistemul nervos central: 12 perechi se desprind din por iunea inferioar a creierului (nervii cranieni) i 31 de perechi din m duva spin rii (nervii spinali). organele de sim i mu chii capului. Un nerv este un fascicul alc tuit din fibre motorii i senzitive. împreun cu esutul conjunctiv i vasele sanguine. Nervii principali. inerveaz organele digestive. Nervii spinali se desprind la intervale regulate din m duva spin rii i con in întotdeauna atât fibre motorii. grupe de celule nervoase situate în diverse puncte ale sistemului nervos. vagul. con in doar fibre senzoriale. cum ar fi nervul optic. cât i .

de i fiecare ac ioneaz independent de cealalt . i sistemul nervos autonom. care este sub control subcon tient. cele dou tipuri de fibre se al tur pentru a forma nervul. se divid în numeroase ramuri mai mici. Fibrele motorii i senzitive sunt prelungirile cele mai lungi ale neuronilor respectivi.senzitive. formând o re ea care inerveaz tot corpul. Dup unirea r d cinilor. . una alc tuit din fibre motorii i cealalt din fibre senzitive. Sistemul nervos periferic are dou mari componente: sistemul nervos somatic. la rândul lor. care se g se te sub control con tient. Atât fibrele senzitive cât i cele motorii sunt doar p r i ale neuronilor senzitivi i motorii. Ei inerveaz toate regiunile corpului situate mai jos de gât. fiecare nerv spinal se divide în ramuri care. La mic distan de m duva spin rii. Fiecare nerv spinal este ata at de m duva spin rii prin intermediul a dou r d cini.

intestinul. vezica urinar . Sistemul nervos autonom este compus din dou p r i. transmite mesaje prin fibrele motorii de la sistemul nervos central la m u chii scheletici. El este alc tuit în întregime din nervi motori aranja i în releu pornind de la m duva spin rii c tre diferi i mu chi. pl mânii. fiecare . ini iind astfel mi carea. colecteaz informa ii din mediul extern de la organele de sim .Sistemul nervos somatic are un rol dublu. În primul rând. prin fibrele senzitive. ale unor organe cum ar fi inima. rolul de a men ine func iile automate. organele sexuale i vasele sanguine. care con in celule receptoare specializate. Semnalele de la ace ti receptori sunt transportate apoi c tre sistemul nervos central. cum ar fi ochii. denumite simpatic i parasimpatic. Fiecare folose te un mediator chimic diferit acolo unde fibra nervoas ajunge la organul int . f r un efort mental deliberat din partea noastr . Sistemul nervos autonom are. În al doilea rând. în principal. stomacul.

3. Întregul sistem autonom este controlat de o zon din creier numit hipotalamus. nu joac nici un rol în analiza informa iilor senzitive sau în ini ierea impulsurilor motorii. Practic.are o autonomie diferit i are efecte diferite asupra organelor pe care le deserve te. Acesta prime te informa ii despre orice varia ie în. de exemplu. hipotalamusul comand sistemului autonom cre terea frecven ei cardiace pentru a furniza mai mult sânge oxigenat. componentele chimice ale corpului i ajusteaz sistemul autonom pentru a restabili echilibrul. nivelul oxigenului scade în urma efortului. Ambele activit i i . Sistemul nervos central: Sistemul nervos periferic ac ioneaz doar ca un releu pentru transmiterea mesajelor între sistemul nervos central i mu chii capului. glande i organe de sim . Dac . de exemplu.

Ele primesc mesaje prin fibrele senzitive de la organele de sim i receptori. implicând participarea a mii de neuroni diferi i. De i mul i neuroni senzitivi se termin i mul i neuroni motori au originea în creier. Func ia de analiz sau de procesare poate fi relativ simpl pentru unele activit i ce se desf oar în m duva spin rii. analiza i stoca informa iile. majoritatea neuronilor cerebrali sunt interneuroni care au func ia de a filtra. El este de asemenea protejat de dou tipuri . producând un r spuns adecvat al mu chilor i glandelor. le selecteaz i analizeaz i. Întregul sistem nervos central necesit un aport substan ial de sânge. dup aceea.multe altele apar în sistemul nervos central. care furnizeaz oxigenul i substan ele nutritive. Creierul i m duva spin rii formeaz unitatea central care prelucreaz impulsurile. dar analiza la nivelul creierului este de obicei de o înalt complexitate. transmit impulsurile de-a lungul fibrelor motorii.

care ad poste te m duva spin rii. care au nume specific. printr-un canal . i coloana vertebral . ventriculii cerebrali sunt numerota i. în ventriculul al treilea i apoi. Numerotarea începe de la emisferele cerebrale în jos. Fluidul este produs continuu din sânge de c tre celulele specializate ale plexurilor coroide din ventriculii cerebrali. iar primii ventriculi (ventriculi laterali) sunt i cei mai mari. Lichidul cefalorahidian este un fluid limpede. Primul este osos: craniul. printr-un orificiu îngust.de înveli uri. care ad poste te creierul. Lichidul are un efect de amotizare. Cel deal doilea este constituit din trei membrane fibroase denumite meninge. ajutând astfel la protejarea esutului nervos vital fa de agresiuni. Lichidul circul de la ventriculii laterali. Spre deosebire de ventriculii inimii. Acestea acoper în întregime creierul i m duva spin rii. c tre m duva spin rii. care circul în meninge. apos. în m duva spin rii i în ventriculii cerebrali (cavit i).

lichidul circul c tre partea superioar a creierului (emisferele cerebrale) i este reabsorbit de c tre proeminen ele speciale. care este situat în interiorul canalului vertebral de la creier pân la vertebrele inferioare. M duva spin rii: M duva spin rii este o coloan de esut nervos aproximativ cilindric . a. Dup aceea. De aici iese prin orificii ale plan eului ventriculului în ni te spa ii (cisterne) pline cu lichid care înconjoar trunchiul cerebral la baza creierului. Cel anterior este compus din neuroni motori. denumite vilozit i arahnoidiene. apeductul cerebral.i mai îngust. în cel deal patrulea. una dintre cele trei meninge. în lungime de circa 40 cm. cu uhn corn posterior i unul anterior în fiecare jum tate (protuberan e). Ea este compus din aglomer ri de neuroni i fascicule de fibre nervoase. de pe arahnoid . care este pu in mai larg. în timp ce cornul posterior con ine . Materia cenu ie ² denumire a aglomer rilor neuronale ² are form de H pe sec iune transversal .

vin în contact cu dendritele sau cu corpii celulari . ea func ioneaz ca un sistem de conducere în ambele sensuri între creier i sistemul nervos periferic. Ea coboar pe distan e variate prin m duva spin rii i la cap tul lor la mare distan de creier. Fasciculele descendente propag impulsurile motorii de la creier la sistemul nervos periferic. M duva spin rii are dou func ii principale. Aceasta este împr tiat în trei cordoane i con ine fasciculele ascendente i descendente care conecteaz creierul la m duva spin rii în ambele direc ii. fasciculele ascendente duc impulsurile senzitive c tre creier. Aceast func ie este îndeplinit prin intermediul neuronilor senzitivi i motori. Materia cenu ie este înconjurat de materia alb . ce pleac din diferite p r i ale creierului.corpii celulari ai neuronilor de asocia ie i senzitivi. fibrele acestora din urm formeaz fascicule lungi. În primul rând.

Fiecare din aceste regiuni este divizat în zone separate. creierul mijlociu i creierul anterior. ale c ror prelungiri se extind pe distan e mici în sus i în jos prin m duva spin rii i prin interneuroni care transmit mesajele direct între neuronii senzitivi i cei motori. Aceasta se ob ine prin neuroni. care controleaz func ii distincte. b. Creierul: În principiu. Mesajele urc prin m duva spin rii i sunt conectate prin interneuroni cu nervii motori care controleaz mi c rile gâtului. creierul poate fi împ r it în trei regiuni distincte: creierul posterior. în principal. toate interconectate cu alte por iuni ale creierului. activit i motorii. Ea trimite impulsuri care produc mi c rile . A doua func ie a m duvei spin rii este de a controla activit ile reflexe simple. Cea mai mare structur a creierului posterior este cerebelul.ai neuronilor senzitivi sau motori apar inând sistemului nervos periferic. Aceast zon are.

Variatele structuri ale trunchiului cerebral ² incluzândule pe cele denumite bulb i puntea. cuprinde p r i din creierul posterior. tot creierul mijlociu i o parte din cel anterior. i forma ia reticulat . care fac parte din creierul posterior. astfel încât postura i echilibrul sunt men inute i ac ioneaz în perfect acord cu ariile motorii ale emisferelor cerebrale pentru coordonarea mi c rilor corpului. astfel încât partea stâng a corpului este controlat de partea dreapt a creierului i viceversa.incon tiente ale mu chilor. Emisferele cerebrale i hipotalamusul: Partea cea mai mare din creier este reprezentat de emisferele cerebrale (cerebrum) localizate în creierul anterior. Trunchiul cerebral. care face parte din creierul mijlociu ² au func ii vitale. . care leag creierul cu m duva spin rii. Aici este locul de încruci are al tuturor c ilor aferente i eferente.

În interiorul emisferelor cerebrale exist o aglomerare de substan cenu ie (celule nervoase) denumit ganglioni bazali. Ele sunt unite la baz printr-un fascicul gros de fibre nervoase.Acesta este locul unde toate celelalte p r i ale creierului transmit mesajele pentru a fi luat o decizie. Acest tip de activitate muscular este implicat în balansarea bra elor în timpul mersului. Aceste celule formeaz un sistem complex de control. denumite corp calos.Acestea sunt mai dezvoltate la om decât la orice alt animal i sunt esen iale pentru gândire. memorie con tient i procesele mentale superioare. ceea ce permite corpului s îndeplineasc diferite tipuri de mi c ri liber i incon tient. Creierul mare este împ r it pe linia median în dou jum t i. în expresia fe ei i în pozi ionarea membrelor înainte de ridicarea în picioare sau de mers. cunoscute sub numele de emisfere cerebrale. care coordoneaz activitatea muscular . .

care func ioneaz ca un releu telefonic între m duva spin rii i emisferele cerebrale. Este strâns legat de sistemul hormonal endocrin.Hipotalamusul se afl la baza creierului. sub cele dou emisfere cerebrale. conexiuni cu arii ce controleaz alte sim uri. Cortexul cerebral: . în fapt. o colec ie de centri nervo i specializa i. Hipotalamusul are c i nervoase care îl conecteaz cu sistemul limbic. comportamentul i organizarea memoriei. dormitul i termoreglarea. care sunt conecta i cu alte zone importante din creier i cu glanda hipofiz (pituitar ). care este strâns legat de centrul olfactiv din creier. Aceast por iune a creierului are. Hipotalamusul este. talamusul. cum ar fi mâncatul. Este regiunea creierului implicat în controlul unor func ii vitale. El este situat imediat sub o alt structur important din creierul anterior. de asemenea.

care nu recep ioneaz decât senza iile de la genunchi i arie întins pentru police. reprezentând suprafa a exterioar a creierului. În fiecare din ace ti lobi exist por iuni specifice ce recep ioneaz mesajele senzoriale dintr-o singur zon a corpului. Fiecare din ace ti lobi îndepline te una sau mai multe func ii specifice. Lobul temporal seve te pentru auz i miros. Aceasta explic de ce policele este mai . care împart fiecare din cele dou emisfere ale cortexului în patru zone numite lobi. lobul occipital pentru v z. iar cel frontal pentru mi care.Cortexul cerebral este un strat gros de aproximativ 3 mm de materie cenu ie cu aspectc cutat. sim ul tactil este localizat pe o arie mic în lobul parietal. vorbire i gândirea superioar . De exemplu. Aceast parte a creierului a de venit atât de dezvoltat la oameni încât a necesitat plieri repetate pentru a avea loc în craniu. Depliat . Între pliuri exist câteva an uri adânci. ar acoperi o suprafa de 30 de ori mai mare. lobul parietal pentru pip it i gust.

ariile premotorii i motorii ale cortexului cerebral conlucreaz cu alte arii ale sistemului nervos central i periferic pentru a produce mi carea coordonat care este vital pentru orice activitate con tient . pip it. de obicei. ca i ariilor motorii. gust i miros ² sunt analizate i prelucrate astfel încât alte p r i ale sistemului nervos pot reac iona la informa ie dac este necesar. 4.sensibil decât genunchiul. pentru a în elege pe deplin felul în care lumea exterioar poate fi vizualizat în mica structur care este .Totu i. auz. ei compar . În plus. Acela i principiu se aplic i altor arii senzoriale din cortex. De aceea. cortexul cerebral este locul unde informa iile primite de la cele cinci sim uri ² v z. ochiul cu un aparat de fotografiat perfect proiectat. Ochiul: Atunci când oamenii vor s explice mecanismul vederii.

dar perfecte ale unor obiecte mult mai mari. De la orice surs .. Corneea: Cînd o raz luminoas ajunge la ochi. Cel mai bun mod de a explica lumina este acela de a o considera ca un instrument de transmitere.ochiul. creând posibilitatea ca obiectele s poat fi v zute. lumina poate fi refractat sau concentrat pentru a forma imagini mici. care este . prima structur pe care o întâlne te etse o fereastr rotund numit cornee. cum ar fi lentila de form special a aparatului de fotografiat sau lentila alc tuit din esut a ochiului uman. Cel lalt lucru important de în eles despre lumin este c . de i de obicei se transmite linear. ea se r spânde te în toate direc iile. Mai mult. a. În fapt. gradul de refrac ie poate fi controlat precis de c tre forma lentilei. poate fi distorsionat la trecerea prin anumite structuri. trebuie s ne reamintim principiile de baz .

Dedesubt exist un strat elastic numit stratul Bowmann. Corneea este alc tuit din cinci straturi. Urmeaz apoi stroma format din colagen. Stratul final este un endoteliu de grosimea unei celule. Acesta are cea mai mare grosime. Acesta men ine transparen a corneei i echilibrul hidric dintre cornee i restul ochiului. Odat formate. Corneea are doar o jum tate de milimetru grosime la centru i un milimetru la jonc iunea cu sclerotica (albul ochiului). fiind echivalentul pielii. La exterior. celulele acestui strat nu se pot regenera i astfel leziuni ale . Puterea optic a corneei este aproximativ dou treimi din puterea total de refrac ie a ochiului.prima din cele dou lentile ale ochiului. Stroma ajut la ap rarea corneei împotriva infec iilor i a inflama iilor. Dup strom urmeaz o membran elastic denumit Descemet. este un epiteliu format din cinci straturi celulare. Corneea reprezint o lentil puternic cu focar fix.

Dup ce trece prin cornee. ce alimenteaz retina i formeaz o re ea intricat pe cea mai mare parte a ochiului. Pelicula lacrimal alimenteaz stratul optic (epitelial). acre este constant drenat i înlocuit. raza luminoas intr în camera anterioar aochiului. c ci f r lacrimi ar pierde transparen a i ar deveni opac. Uvea: Uvea reprezint tunica medie a ochiului. În acesat re ea exist i esut de sus inere care con ine . polu rii sau prafului. Aceasta este plin cu un lichid apos. F r lacrimi. umoarea apoas . O pelicul de lacrimi acoper stratul epitelial.endoteliului pot determina defcte permanente ale vederii. Aceast membran are o vasculariza ie bogat . corpul ciliar i irisul. corneea nu ar fi protejat împotriva microorganismelor bacteriene. b. Coroida este o foi membranoas sub ire între sclerotica ce o protejeaz la exterior i retin . alc tuit din trei structuri distincte: coroida.

Rolul ei este de a modifica forma cristalinului prin intermediul contrac iei mu chilor ciliari. fibrele ei musculare dilatând sau contractând pupila i controlând astfel cantitatea de lumin care ajunge la retin . între cristalin i suprafa a intern a corneei. irisul. permi ându-ne focalizarea vederii pe obiectele situate la distan mic i. de a produce umoarea apoas .cantit i variate de pigmen i. Aceasta este sructura al c rui pigement de culoarea ochilor. acesta împiedic lumina s treac de polul posterior al ochiului i s formeze imagini neclare. Func ioneaz ca diafragma unui aparat de fotografiat. de asemenea. Dac intensitatea luminii este putenic . Corpul ciliar este o por iune cutat a uveei. Ata at de corpul ciliar se afl a treia regiune specializat . situat în partea anterioar a ochiului. f r ca . care formeaz peretele posterior al camerei anterioare. pupila î i mic oreaz dimensiunile. lichidul care circul în camera anterioar .

datorit formei pe care o au. care este în schimb perceput de conuri. principal . î i m re te diametrul. Bastona ele sunt sensibile la lumina de intensitate slab i nu percep culoarea. forma i elasticitatea ochiului. a globului ocular se g se te un strat fotosensibil. având o putere de refrac ie mai mic decât a corneei. Acesta este . curbat . În spatele irisului se g se te cristalinul elastic i transparent. Prin centru ei trece canalul hialoid. constituit din dou tipuri de celule fotosensibile. ce are un aspect gelatinos i d consisten a. Pe suprafa a intern . Acestea sunt responsabile de claritatea imaginii i sunt cele mai numeroase la polul posterior al ochiului. r m i ele unui canal arterial din cursul dezvolt rii fetale. Aceasta este plin cu o substan denumit umoarea vitroas . c. Umoarea vitroas i retina: În spatele cristalinului este camera intern . în aria denumit .noi s facem nici un efort con tient. de fapt. denumit retin . La lumin slab . numite bastona e i conuri. a ochiului.

Împreun . dar c tre marginile sale apare vederea periferic . Acesta pleac de la globul ocular printr-un canal osos al craniului i p trunde în cavitatea cranian imediat sub creier. . În aceast zon . în regiunea glandei hipofize. Toate aceste fibre nervoase se unesc la polul posterior al ochiului pentru a forma nervul optic. În jurul foveei sau maculei. aici se une te cu nervul optic centralateral. unde are loc sinteza informa iilor despre aspect. d. Nervul optic: Fiecare celul fotosensibil din retin se conecteaz prin intermediul fibrelor nervoase cu creierul. Nervii de pe fiecare parte se încruci eraz astfel încât o parte din informa iile de la ochiul stâng trec în partea dreapt a creierului i viceversa.foveea sau macula. ne ofer o imagine complet a lumii exterioare. critalinul î i focalizeaz cea mai clar imagine i vederea noastr este cea mai bun . culori i forme. vederea central i periferic . retina înregistreaz imagini clare.

Fibrele nervoare care pleac de la retin sunt senzoriale. spre deosebire de fibrele nervoase motorii. Ea se ramific la polul posterior al ochiului i vasele care iau na tere se r spândesc pe suprafa a retinei. care au doar o singur conexiune pe traiectul lor de la creier. Prima dintre acestea se g se te imediat . nervii optici mai au multe sinapse. Aceasta se nume te artera central a retinei. fiecare din acestea fiind izolate de cealalt prin teaca de mielin . în timp ce fibrele din por iunile nazale se încruci eaz i merg în partea opus . Nervul optic nu este altceva decât un fascicul de fibre nervoase ce transport impulsuri nervoase detaliate prin fibre fine. Exist o ven corespondent care traverseaz nervul optic al turi de artera central i care dreneaz retina. În centrul nervului exist o arter ce îl înso e te pe toat lungimea.Nervii din por iunile temporale (lâng tâmple) ale fiec rei retine nu se încruci eaz i astfel p trund în emisfera cerebral de aceea i parte.

dup punctul în care inorma iile senzoriale sunt transmise de partea opus . Acestea î i modific u or traiectul i se adun sub forma unui fascicul care traverseaz capsula intern . Imediat dup încruci are. la cortexul vizual. Urechile: Urechea nu asigur numai sim ul nostru auditiv. Aici. nervii se desfac în evantai. unde sunt concentrate toate c ile motorii i senzoriale ale organismului. Func ia acestei conexiuni are leg tur cu reflexele pupilare. ci i pe cel al echilibrului. Este un organ complex. De la corpii genicula i laterali. nervii au un traiect c tre partea posterioar a creierului. este prima sinaps sau sta ie de releu. informa ia din stânga i dreapta este din nou schimbat pe linia median . denumit corpii genicula i laterali. De aici. împ r it în trei regiuni: . de fiecare parte formând radia iile optice. 5. Acest punct de încruci are se nume te chiasma optic i este foarte apropiat de hipofiz .

. Auzul: Ceea ce auzim sunt unde sonore produse prin vibra iile moleculelor de aer. Num rul vibra iilor sau a ciclurilor pe secund determin frecven a. a. care preia sunetele precum un radar. urechea medie. de i ele se g sesc împreun în acela i organ. dar structuriel urechii interne ce interpreteaz pozi ia capului i sunetul sunt separate. care este m surat în decibeli (dB). i urechea intern . Urechea extern i cea medie sunt implicate în special în auz.urechea extern . care converte te vibra iile sonore în impulsuri nervoase i determin pozi ia capului. cu traiect comun: nervul vestibular pentru echilibru i nervul cohlear pentru sunete. Amplitudinea i energia acestor unde determin intensitatea. cu cât num rul vibra iilor este mai mare. cu atât tonalitatea este mai ascu it . al c rei angrenaj osos seam n cu un aparat ce amplific sunetele care îi sunt transmise. Mesajele care rezult sunt transmise la creier de-a lungul a dor nervi apropia i.

între 500 i 4. Urechea func ioneaz ca un captator (urechea extern ). în medie. sensibilitatea pentru frecven e înalte scade.000 Hz. nivelul normal al auzului este definit printr-un standard interna ional. amplificator (urechea medie) i transmi tor (urecgea intern ). Pavilionul. Acuitatea reprezint diferen a în decibeli între cel mai slab sunet perceput i sunetul standard generat de un aparat special denumit audiometru. În centrul acestuia exist un canal osos ce conduce la timpan. Pere ii canalului secret o .Frecven a sunetului este exprimat în cicli pe secund sau în her i (Hz). por iunea elastic . Pentru a m sura gradul pierderii auzului. Pe m sur ce îmb trânim sau dac suntem expu i la sunete cu intensitate excesiv pentru o perioad de timp. La persoanele tinere.000 Hz pe secund . gama de frecven e ce pot fi auzite este aproximativ între 20 pân la 20. de i sensibilitatea maxim la sunete este cuprins . este cel care coopteaz sunetele.

Atât auzul. care vine în contact cu timpanul. sc ri a. care apar atunci când coborâm rapid cu un lift. Pocniturile din urechi. sunt produse de mi c rile reduse ale timpanului. Por iunea urechii responsabile cu transmiterea este complex . ceea ce contribuie la egalizarea presiunii aerului de ambele fe e ale timpanului. Amplificatorul este reprezentat de un andrenaj format din trei osi oare. care se deschide în spatele amigdalelor. Acest sistem amplific de 20 de ori mi c rile timpanului. cât i mecanismul echilibrului formeaz o camer comun umplut cu un lichid numit endolimf i undele de presiune se transmit . care face conexiunea între cele dou . De la urechea medie pleac un canal îngust. care este ata at de urechea intern . un os mic.substan ceroas pentru a preveni uscarea i descuamarea pielii. Acestea sunt cioc nelul. i nicovala. ce apar ca urmare a modific rilor de presiune din urechea medie. denumit tuba Eustachio.

Por iunea auditiv este situat la un cap t al acestei camere i formeaz o sterpentin asem n toare cu cochilia unui melc. denumit aria auditiv . Echilibrul : . pe toat lungimea ei. nu este clar modul în care urechea distinge intensitatea i tonalitatea sunetelor. b. prezint o membran sub ire ² membrana bazilar ² de la care pleac mii de fibre nervoase fine. formând nervul cohlear.prin acest fluid de la urechea medie prin intermediul sc ri ei. De asemenea. care trec în sus pe toat întinderea cohleei. Modul în care undele sunt transformate în impulsuri electrice i interpretate de c tre creier nu este complet în eles. Nervul cohlear ajunge la o regiune specializat a creierului. Modific ri ale intensit ii sunetelor sunt receptate de mici cili de pe membrana bazilar prin undele transmise prin endolimf . Este numit cohleea i. Teoria cea mai acceptat este c celulele cohleei m soar presiunea undelor din endolimf i le transform în impulsuri electrice (nervoase).

Fiecare din aceste cavit i con ine un strat de celule avoperite de o substan gelatinoas în care sunt incluse mici granule de calcar. urechea este responsabil de monitorizarea în fiecare moment a pozi iei i mi c rilor capului. aceste granule preseaz cilii senzitivi ai celulelor. care indic pozi ia ortostatic . Cilii transmit apoi semnale nervoase la creier. datorit gravita iei. . sacula i canalele semicirculare. Utricula i sacula au func ia de a detecta pozi ia capului. Când st m în picioare. toate la niveluri i unghiuri diferite. atunci organismul se poate adapta. granulele calcaroase ating cilii. bine protejat de oasele craniului. Din aceste canale. r mânând în echilibru. Când capul se îndoaie înainte. înapoi sau lateral.Ca un organ al echilibrului. cele implicate direct în echilibru sunt utricula. Organul echilibrului se g se te în urechea intern . Aici exist un labirint de canale umplute cu lichid. i dac pozi ia capului este corect apreciat .

La baza fiec rui canal exist o mas gelatinoas oval . dac este necesar. care sunt îndoite de mi c rile fluidului din canalele semicirculare pe m sur ce corpul se mi c . Dac un copil. Aceasta declan eaz noi mesaje c tre creier. începe s alerge. ca i când copilul ar c dea pe spate. care apoi. Pornirea i oprirea: Imediat deasupra utriculei se g sesc trei canale semicirculare pline cu lichid.îndoindu-i într-un mod diferit. Toate aceste reac ii se inverseaz în aczul când copilul se apleac mult pe spate de pe un scaun. c. granulele calcaroase se mi c înapoi. ref când echilibrul. de exemplu. trimit comenzi la mu chi pentru ajustarea pozi iei capului. Îndat ce creierul prime te aceast informa ie. trimite semnale c tre mu chi. . În aceast mas sunt incluse vârfurile cililor senzoriali. Utricula intr în ac iune atunci când corpul începe s se mi te înainte sau înapoi. care fac corpul s se aplece înainte.

de asemenea. Ochii. au un rol special în echilibru. care ac ioneaz corespunz tor. Înv area echilibrului: . în special când înceteaz mi carea de rota ie. Dar atunci când capul se opre te din mi care. d. Când corpul începe s se mi te într-un sens. e. Ace tia trimit mesaje la creier.Canalele semicirculare preiau informa ia despre momentul în care capul începe i se opre te din mi care ² de o importan particular în timpul mi c rilor rapide i complexe. f cându-ne s ne sim im ame i i. fluidul din canale tinde s r mân nemi cat. fluidul începe s se mi te în canalele semicirculare timp de pân la un minut sau mai mult. Centrul de control: Partea creierului responsabil pentru controlul ac iunii mu chilor de a men ine corpul în echilibru este cerebelul. furnizând informa ii vitale despre rela ia corpului cu mediul. ac ionând asupra cililor senzoriali.

celule olfactive. Mirosul: Ca i multe alte organe din corp. atât creierul. cu înc un an pentru a dobândi deprinderea de a sta într-un picior. Receptorii senzoriali pentru miros se afl pe peretele superior al cavit ii nazale. cât i mu chii trebuie s fie suficient de maturi pentru a asigura for a i coordonarea necesare. fiecare cavitate ac ionând independent. Mucusul men ine umiditatea cililor i ac ioneaz ca o capcan pentru substan ele odorante. Înainte de dobândirea unui echilibru perfect. Receptorii olfactivi i gustativi: a. aparatul olfactiv este duplicat.Acesta este un proces lung. în . care necesit aproximativ primii doi ani din via a unui copil. 6. Fiecare celul olfactiv are aproximativ o duzin de cili care proemin într-un strat de mucus. imediat sub lobii frontali ai creierului. Aceasta se nume te suprafa a olfactiv i este alc tuit din milioane de celule mici.

Gustul: Sim ul gustului este cel mai rudimentar din cele cinci sim uri. procesat i apoi transmis printr-un circuit complicat de fibre nervoase la cortexul cerebral. Aici. vin în contact cu cilii i stimuleaz celulele care emit impulsuri nervoase. trecând prin oasele craniului c tre cei doi lobi olfactivi ai creierului ² unde informa ia este stocat . cât i ca sensibilitate i ne furnizeaz mai pu ine informa ii despre lumea înconjur toare decât oricare alt .timp ce cilii m resc efectiv suprafa a fiec rei celule olfactive. Fibrele nervoase olfactive propag aceste impulsuri. mesajul este identificat i devenim con tien i de miros. b. Mecanismul molecular exact al sim ului mirosului este în mare m sur necunoscut. Modul exact în care celulele receptoare pot detecta mii de mirosuri diferite i diferen ele minime dintre ele r mâne un mister. dar se crede c aceste substan e sunt dizolvate în mucus. Este limitat atât ca aspect.

unde sunt interpretate. Mugurii gustativi se g sesc în centrul acestui sistem. Mugurii gustativi: Ca i mirosul. ajutat în mod considerabil de mult mai sensibilul sim al mirosului. rolul exclusiv al acestui sim este de a selecta i aprecia hrana i b utura. Particulele chimice sunt luate în gur i convertite în impulsuri nervoase care sunt transmise pe cale nervoas la creier. Fiecare mugur gustativ este alc tuit din grupuri de celule . Pres rate pe suprafa a limbii se g sesc mici proeminen e denumite papile. În interiorul acestora se afl mugurii gustativi. În consecin . În fapt.sim . pierderea gustului ² din orice motiv ² prezint o problem mai mic decât pierderea sim ului mirosului. mecanismul gustului este declan at de con inutul chimic al substan elor din mâncare i b utur . Acesta nuan eaz cele patru sim uri de baz pe care mugurii gustativi le pot recunoa te.

transmit mesajele la creier. Alc tuirea acestei re ele este complex i exist un grad mare de interconectare între acestea. ci î i . La cap tul opus. în timp ce cei specializati pentru s rat sunt localiza i progresiv c tre zona posterioar . sediile receptorilor pentru aceste gusturi sunt localizate în diferite p r i ale limbii. dar pentru a le putea detecta gustul. acru. Dou fascicule nervoase diferite. Modul în care mugurii gustativi r spund la stimlii chimici din hran i ini iaz impulsurile nervoase c tre creier nu este complet în eles. Mugurii care r spund la dulce se g sesc pe vârful limbii. Mugurii gustativi sunt sensibili doar la patru gusturi de baz : dulce. Hrana uscat nu d o senza ie gustativ imediat . s rat i amar. substan ele chimice trebuie s fie sub form lichid . celula receptoare este în contact cu o re ea de fibre nervoase. care fac parte din nervul facial i glosofaringian.receptoare i fiecare dintre caestea au proeminen e fine ² microvili ² care ajung la suprafa a limbii prin porii fini ai papilelor.

Alte fibre nervoase ce transport informa ii asupra unor atingeri mai difuze p trund în substan a cenu ie a m duvei spin rii. ajung direct în trunchiul cerebral. Receptorii tactili: a. astfel c senza ia bine localizat poate fi evaluat f r a fi diminuat de o prelucrare la nivelul m duvei spin rii. C ile nervoase: Unele fibre care conduc informa ia tactil intr în m duva spin rii i. 7. De aceea este nevoie ca ele s trimit mesajele direct c tre centrii nervo i superiori. un anumit nivel de presiune. unde întâlnesc o re ea de celule care efectueaz o analiz ini ial a informa iilor. f r oprire. Aceste fibre conduc informa ii de presiune i. Aceasta este aceea i zon care prime te mesaje de la receptorii .dobânde te gustul doar dup ce este dizolvat în saliv . în mod particular.

. dar dac presiunea este prea mare sau prea ascu it . limitând cantitatea de informa ii nesemnificative care trebuie transmise. a a c informa ia dureroas poate fi suprimat aici datorit transmiterii concomitente a unor impulsuri tactile. ceea ce face ca acestea s fie resim ite în acela i timp.durero i din piele i din alte zone ale corpului. De aceea putem aprecia cu acurate e nivelul presiunii i pozi ia unei atingeri. Mesajele tactile i dureroase se transmit i ajung împreun la m duva spin rii. Aceast împ r ire a c ilor tactile în dou compartimente ² unul care merge direct la trunchiul cerebral i altul care este analizat de m duva spin rii ² face posibil p strarea discrimin rii fine a sensibilit ii tactile. Materia cenu ie a m duvei spin rii ac ioneaz ca un organ interpus. Analiza efectuat la nivelul m duvei spin rii filtreaz informa iile care sunt transmise ascendent la creier. analizatorii durero i intr în ac iune prin conexiunile din m duv spin rii.

b. ele se termin în nucleul de materie cenu ie din talamus. De la talamus. informa ia în stare brut este transmis la o arie îngust . . unde informa iile venite de la diferitele tipuri de receptori din piele sunt asamblate i coordonate. Aceast arie senzitiv primar a cortexului prelucreaz informa ia înainte de a o transmite la ariile senzoriale secundar i ter iar . ca i cu stimulii senzoriali care sunt recep iona i de ochi i urechi. Aceasta permite centrilor superiori din cortexul cerebral s formeze un tablou al senza iilor tactile de care noi devenim. tipului i semnifica iilor senza iilor tactile pe care le percepem i are loc corelarea cu amintirile unor senza ii precedente. Releele senzoriale: Indiferent dac senza iile tactile de la piele au sosit pe calea direct sau dup interpretare din m duva spin rii. în acest mod. situat în partea anterioar a lobului parietal. În aceste din urm arii se contureaz tabloul sediului. con tien i.

are i o func ie mai pu in complex ² o poart de trecere spre pl mâni. Vorbirea: Vorbirea este una dintre cele mai complexe i mai delicate opera ii efectuate de organism. Laringele: Laringele este organul vorbirii con inând corzile vocale. este un instrument extrem de delicat. a. În consecin .8. dar. care vibreaz pentru a produce vorbirea. vorbirea. limbajul i în elegerea sunt controlate i coordonate de c tre creier. dintre acestea. În final. buzele i palatul moale sunt cele mai importante. . Întregul sistem respirator i toate structurile musculare de la abdomen la nas joac un anumit rol în emiterea sunetelor. limba. dar. unde cuvintele sunt decodificate i de unde semnalele i comenzile sunt trimise la sutele de mu chi din pl mâni. de asemenea. laringe i gur ² implica i în producerea vorbirii ² se g sesc în cortexul cerebral. laringele. Centrii vorbirii.

Corzile vocale îndeplinesc o func ie asem n toare cu cea a anciei unui instrument de suflat. Când avem nevoie s inspir m i s expir m este. cum ar fi clarinetul. Laringele este situat aproximativ pe linia median a gâtului. uneori. . deschis. o clap care acoper comunicarea dintre faringele inferior i laringe. luând deci o ´cale gre it µ. Deasupra lui se g se te epiglota.Când mânc m sau bem. În afara cazului în care o înghi itur de mîncare este îndeajuns de mare încât s se opreasc în laringe. denumit glot . Este. ea va fi eliminat prin tuse. acesta este inadecvat i atunci lichidele sau particulele de hran p trund în laringe. bineîn eles. Ac iunea epiglotei este controlat automat de c tre creier. f când ca hrana sau lichidele s alunece în esofag. în partea superioar a traheei. în esen . laringele se închide ermetic. care conduce la stomac. dar. o por iune specializat a traheei. cu un înveli extern cartilaginos.

producând sunetul de baz . Aceasta se nume te fona ie. În mod similar. deschis în timpul vorbirii. O extremitate este ata at de o pereche de cartilaje mobile. nas i gur . la o fant îngust în timpul degluti iei.Când un muzician sufl aerul prin ancie. Cartilajele aritenoide î i modific pozi ia astfel încât spa iul dintre corzi variaz ca form între un V. lemnul sau plasticul de grosime mic vibreaz . Vibra ia corzilor vocale în timpul vorbirii apare atunci când spa iul dintre ele se îngusteaz i aerul din pl mâni este expulzat prin acest spa iu în laringe. corzile vocale vibreaz în timpul vorbirii. denumite aritenoide. iar sunetele produse sunt modificate de faringe. în timp ce a doua este ferm ancorat de cartilajul tiroid. Corzile vocale sunt dou pliuri fine. care este apoi modificat de conductele i orificiile instrumentului. Amplitudinea vocii este determinat de for a cu care aerul este . care formeaz m rul lui Adam. asem n toare ca form buzelor care se închid i se deschid dup cum trece aerul prin ele.

faringele (care leag cavitatea bucal cu esofagul) i cutia toracic . Controlul acestor structuri este realizat de c tre sete de mu chi. deoarece ajut la modelarea sunetelor emise de cavitatea fonatorie a laringelui. limba. Cavitatea bucal este profund implicat în vorbire. acesta este motivul pentru care b rba ii care. iar tonalitatea ² de lungimea i gradul de tensionare ale corzilor vocale. care. a nasului i a gurii.expulzat. Cavit ile rezonante includ toat cavitatea bucal . b. în general. au corzile vocale mai lungi i cu mi care mai liber tind s aib voci mai profunde decât femeile. palatul moale i cavit ile care dau rezonan a vocii î i au fiecare rolul lor. buzele. care conlucreaz cu o vitez . în general. Producerea sunetelor: Pentru a transforma sunetele simple emise de corzile vocale în cuvinte inteligibile. Profunzimea i timbrul natural al vocii sunt determinate de forma i m rimea faringelui i a laringelui. au un laringe mai mic decât b rba ii. nasul.

La o persoan care folose te mâna dreapt . Aceast arie a creierului se împarte în centrul motor al vorbirii care controleaz mu chii cavit ii bucale. Calit ile rezonante ale diferitelor cavit i ale gurii i sistemului respirator determin individualitatea vocii. în apropiere se afl zonele creierului care controleaz auzul (prin care în elegem ce spun cei din jurul nostru).incredibil . vederea (prin care descifr m cuvântul scris) i mi c rile complexe ale mâinii folosite la scris. faringelui i laringelui i centrul senzitiv care interpreteaz semnalele care vin pe calea nervilor acustici. Conversa ia este un proces foarte complicat i primul eveniment care are loc . Deci. Rolul creierului: Vorbirea i func iile asociate sunt concentrate într-o singur emisfer . De asemenea. c. aceasta este de obicei emisfera stâng i la o persoan ce folose te mâna stâng este emisfera dreapt . vorbirea este alc tuit din vocale i consoane. cântatul la un instrument etc.

aria motorie comand în acela i timp mi c rile corzilor vocale în fluxul de aer expirat. determinând vibra ia acestora i producând un sunet simplu.când auzim o persoan vorbind este acela c centrii auzului. SISTEMUL ENDOCRIN . V. din cortexul cerebral. centrul motor al vorbirii i trunchiul cerebral devin opera ionali. Pe m sur ce aerul este expulzat din pl mâni. care determin presiunea aerului inspirat i expirat. cât i mu chii abdominali. Centrul senzorial al vorbirii decodific cuvintele astfel încât celelalte zone ale creierului implicate în proces pot recunoa te cuvintele i formula un r spuns. recunosc ansamblul semnalelor auditive ce sosesc de la urechi. Trunchiul cerebral controleaz atât mu chii intercostali. situa i între coaste care determin expansiunea pl mânilor. Odat ce o replic a fost formulat .

Prin secretarea în sânge a unor substan e chimice denumite hormoni. Ei sunt sintetiza i în glande speciale situate în diferite locuri din corp i circul prin sânge c tre celule ale organismului ² denumite celule int ² unde î i exercit efectul. ele sunt capabile s transmit mesaje la organe i stimuleaz îndeplinirea unor func ii specifice cum ar fi cre terea i reproducerea. ei au tendin a de a interac iona între ei pentru ob inerea rezultatului dorit. care ajut la men inerea conlucr rii armonioase dintre diferitele p r i ale organismului. Deoarece to i hormonii sunt implica i în metabolism.Multe din func iile organismului sunt controlate de glandele endocrine. Glandele responsabile în cea mai mare m sur pentru producerea i eliberarea majorit ii hormonilor sunt grup ri de celule denumite glande endocrine datorit faptului c î i descarc . Hormonii: Hormonii sunt mesagerii chimici ai organismului. 1.

produ ii direct în fluxul sanguin, i nu prin intermediul unui duct, cum fac glandele exocrine. a. Modul de ac iune al hormonilor: În compara ie cu nervii, hormonii tind s ac ioneze mai lent i, de asemenea, s aib o ac iune prelungit în timp. Nu to i hormonii ac ioneaz atât de lent, dar mul i din cei cu ac iune prelungit sunt implica i în activit i vitale fundamentale, cum ar fi cre terea i reproducerea. În general, hormonii ac ioneaz controlând sau influen ând metabolismul celulelor int , de exemplu, prin determinarea gradului în care ele utilizeaz substan ele nutritive i elibereaz energie sau dac aceste celule ar trebui s produc sau nu lapte, p r sau orice alt produs al metabolismului corpului. Deoarece au efecte pe o arie larg , hormonii produ i de glandele endocrine majore sunt denumi i hormoni generali; ace tia includ insulina i hormonii sexuali. Organismul produce mul i al i hormoni care ac ioneaz mult mai aproape de locul unde sunt produ i. Un astfel de hormon local

este secretina, care este produs în duoden ca r spuns la prezen a hranei. Hormonul parcurge o mic distan prin sânge c tre pancreasul din vecin tate i stimuleaz eliberarea unui suc apos con inând enzime (catalizatori chimici), esen ial pentru digestie. b. Proteinele i steroizii: To i hormonii sunt activi în cantit i foarte mici. Ca structur chimic , hormonii se împart în dou categorii: cei care sunt proteine sau deriva i proteici i cei care au o structur steroidic ce con in inele steroidice. Când fiecare hormon ajunge la celula int , poate ac iona doar dac se fixeaz de un receptor al acesteia. Odat ce s-a legat de receptor, hormonul ac ioneaz prin stimularea form rii unei substan e denumit AMP-ciclic (adenozin monofosfat ciclic). Reac iile fiec rei celule int depind de procesele chimice specifice. Astfel, AMP-ciclic, produs de prezen a insulinei, determin prelucrarea i utilizarea glucozei de c tre celul , în timp

ce glucagonul, de asemenea produs de pancreas, determin eliberarea glucozei din celule i cre terea nivelului ei în sânge pentru a putea fi folosit ca substrat energetic pentu activitatea fizic . Dup ce i-au îndeplinit func ia, hormonii sunt inactiva i de îns i celulele int sau sunt transporta i la ficat pentru inactivare, apoi degrada i i fie executa i, fie folosi i pentru producerea unor noi molecule hormonale. c. Rolul hipotalamusului: Hipotalamusul realizeaz conexiunea dintre sistemul nervos i glandele endocrine. Una din func iile sale majore este cea de releu pentru impulsurile dintre creier i alte organe cum ar fi rinichiul. Acest lucru se realizeaz prin intermediul unora dintre mediatorii chimici elibera i de celulele nervoase din creier i, ca r spuns la stimulare, se elibereaz hormoni. Cei doi hormoni produ i în hipofiza exterioar , hormonul antidiuretic, ADH i oxitocina, sunt elibera i din hipofiz sub controlul direct al impulsurilor nervoase

generate în hipotalamus. Celulele nervoase specializate din hipotalamus produc factori de eliberare care trebuie s ac ioneze asupra celulelor hipofizei anterioare înainte ca acestea s - i elibereze hormonii.

2. Glandele endocrine:
Glanda pituitar (hipofiza) este principala gland a organismului. Ea nu numai c î i produce proprii hormoni, dar influen eaz , de asemenea, secre ia hormonal a altor glande. Glanda hipofiz se g se te la baza creierului. Ea este conectat cu hipotalamusul printr-o tij de esut nervos i func ioneaz în strâns leg tur cu aceast zon a creierului. Împreun , hipofiza i hipotalamusul controleaz multe aspecte ale mentabolismului, în elegând prin aceasta diferitele procese chimice al c ror rol este de a men ine în func ie fiecare parte a organismului. a. Structur i func ie: Glanda hipofiz este situat în interiorul unei ´ eiµosoase

Ea are doar doi hormoni principali. De i multe dintre comenzile de eliberare a hormonilor vin de la hipotalamus.protectivedenumit sella turcica (o expresie latin ce înseamn aua turceasc ). Hipofiza anterioar produce hormonii care activeaz alte glande importante din corp ca i unul sau doi hormoni ce ac ioneaz direct asupra esuturilor. func iile lor se coreleaz foarte strâns. Hipofiza posterioar este conectat cu hipotalamusul prin tija hipofizar . de fapt. m rimea caesteia indic existen a unui proces patologic al glandei. hipofiza anterioar are un grad de control independent asupra eliber rii lor. fiecare cu o func ie relativ independent de a celeilalte. impunând investiga ii. sunt produ i de hipotalamus. aua turceasc poate fi observat clar pe o radiografie a craniului. Secre ia unor hormoni este . Glanda este împ r it în dou por iuni. De i nu este legat direct de hipotalamus. care.

mai mult ap din organism. Rolul oxitocinei este mai pu in clar. Ea este implicat în ini ierea travaliului i determin contrac ia uterin . modificând capacitatea lor de a re ine sau elibera apa. La b rba i. un num r de substan e denumite neurofizine. Joac . Produce. b. se elimin . Când ADH este secretat în sânge. dup necesit i. de asemenea. de asemenea. El ac ioneaz la nivelul tubilor renali. rinichii tind s re in apa. Când hormonul nu este secretat. se . pe m sur ce aceasta trece prin tubi. Aceasta înseamn c esutul renal este capabil de a absorbi mai mult sau mai pu in ap din urin . prin urin .inhibat de substan e care circul în sânge. un rol important în declan area secre iei lactate a sânilor. ADH controleaz echilibrul apei în organism. ale c ror func ie i importan nu sunt clarificate. Hormonii hipofizari: Hipofiza posterioar elibereaz doi hormoni denumi i hormonul antidiuretic sau ADH i oxitocina.

în timp ce cortexul (por iunea extern a glandelor suprarenale) este influen at de ACTH (hormonul adreno ² corticotrop). FSH i LH stimuleaz secre ia hormonilor masculini i a spermatozoizilor. prolactina are un rol mult mai complex la femei decât . De asemenea. la sexul feminin. f r a stimula alt gland . Activitatea glandei tiroide este declan at de TSH (tireo stimulant). Prolactina este implicat serios în controlul mecanismelor de reproducere. FSH (hormonul foliculo ² stimulent) i LH (hormonul luteinizant).crede c oxitocina poate avea leg tur cu apari ia orgasmului. Ei stimuleaz producerea a doi hormoni sexuali majori. ce influen eaz glandelesexuale. La b rba i. Hipofiza anterioar elibereaz . Prolactina este unul dintre cei doi hormoni ai hipofizei antrioare care par s ac ioneze direct asupra esuturilor. care. controleaz ciclul menstrual. estrogen i progesteron. de asemenea. Ace tia sunt cunoscu i sub numele de gonadotrofine.

Privit la microscop.la b rba i. glanda prezint mul i foliculi de dimensiuni mici. c. De fapt. Cel lalt hormon produs de hipofiza anterioar etse denumit hormon de cre tere. Func ia glandei este producerea hormonului tiroidian. întrucât determin modul în care esuturile organismului utilizeaz zaharurile. Glanda are doi lobi. rolul ei la b rbat nu este clar. rolul s u. imediat sub laringe. hormonul continu s aib rol i al maturitate. o substan proteic de cae hormonul . Glanda tiroid : Glanda tiroid se g se te la nivelul gâtului. când este în exces. care se afl anterior i lateral de trahee. este de a asigura cre terea normal . de i. poate avea efecte negative. tiroxina. Cei doi lobi sunt uni i printr-o punte mic de esut i poate exista un lob central mai mic denumit piramidal. ace tia sunt insuli e de esut con inând un material coloidal. Având o importan major în cursul copil riei i adolescen ei. dup cum sugereaz i numele.

Este singura parte din organism care necesit iod i tiroida capteaz foarte eficient tot iodul disponibil din sânge. una dintre cele mai mari glande din corp. Efectul global al hormonului este cre terea cantit ii de energie utilizat de celule. o stare denumit gu endemic . Absen a iodului din diet determin o disfunc ie a tiroidei i. Glanda tiroid con ine iod care este vital pentru activitatea sa. Tiroxina nu are numai o singur activitate specific . Este eliberat din gland i dup aceea este preluat probabil din sânge de c tre toate celulele corpului. cre te de asemenea cantitatea de proteine prelucrate de celule. putând fi apoi eliberat de c tre enzime. prin urmare. Aproape toate celulele sale . d. Pancreasul: Pancreasul. Se pare c exist un receptor la suprafa a nucleului celular care r spunde la acest hormon.tiroidian se leag . reprezint de fapt dou glande într-una. m rirea glandei.

Insulina î i exercit efectul permi ând glucozei s treac din circula ie . El este o gland endocrin cu secre ie de hormoni. care se întinde mult la stânga coloanei vertebrale. Duodenul înconjoar capul pancreasului. de care organismul are nevoie pentru controlul constant al glucozei. Printre acini se afl mici grupe de celule denumite Insulele Langerhans. Restul pancreasului este constituit din corp i coad . Pancreasul este situat transversal în partea superioar a abdomenului. aort i vena cav (artera i vena principal a corpului). din care insulina este cel ami important. Dac nivelul glucozei din sânge începe s creasc dincolo de anumite limite. acestea constituie componenta endocrin a pancreasului ce secret insulina. Unitatea structural de baz a pancreasului sunt acinii. aglomer ri de celule secretoare în jurul cap tului unui duct unic. Insulele Langerhans r spund prin eliberare de insulin în circula ie. anterior de coloana vertebral .au func ie de secre ie.

Fiecare gland este constituit din dou p r i distincte: medulara la interior i înveli ul extern.în interiorul celulelor pentru a fi utilizat drept surs de energie. a ezate ca ni te scufii pe polul superior al fiec rui rinichi. fiecare cu o func ie proprie. mecanismul de reglare al nivelului glucozei sanguine este absent. Medulosuprarenala este în strâns leg tur cu sistemul nervos. Glandele suprarenale: Glandele suprarenale sunt situate imediat deasupra rinichilor. deoarece glucoza din sânge nu poate fi convertit în surse de energie pentru celule. Medulara este partea glandei care secret adrenalina i compusul asem n tor. Este exact ce ne-am a tepta de la o gland responsabil de preg tire a organismului pentru a fi capabil de o reac ie instantanee. Dar dac insulina este absent din sistem. noradrenalina. denumit cortex. . e. având drept rezultat diabetul. Aceste zone secret diferi i hormoni.

Steroizii anaboliza i sunt deriva i sintetici ai hormonilor sexuali masculini. Hormonii sexuali sunt hormoni produ i de corticosuprarenal . zona cortical secret o serie de hormoni cunoscu i sub numele de steroizi. ce mai importan i fiind aldosteronul i cortizonul. Ace tia sunt secreta i de cortexul suprarenalian i completeaz ac iunea celor ase hormoni produ i în cantit i chiar mai mari de gonade.f. . Corticosuprarenala: Situat deasupra medulo-suprarenalei. care este responsabil de cre terea masei musculare. Principalul hormon sexual masculin ² prezent i la femei într-o cantitate mai mic ² este testosteronul.

SISTEMUL RESPIRATOR Oxigenul este cea mai important i simpl substan de care depind vie ile noastre ² este esen ial pentru fiecare celul sau esut din corp. ca i tractul respirator superior ² cavitatea nazal . 1. cum ar fi praful. laringele i traheea. În plus. respira ia. . care îl utilizeaz pentru a produce energia necesar men inerii vie ii. implic pl mânii i diafragmul. care sunt de obicei expulzate prin str nut i astfel nu ajung în pl mâni. nasul este calea natural prin acre aerul p trunde în organism în cursul respira iei normale. Acest proces. faringele. Oxigenul este introdus în organism în timpul inspira iei i produ ii secundari sunt elimina i prin expira ie.V. Nasul: Pe lâng faptul c reprezint organul mirosului. el are o func ie de protec ie împotriva substan elor iritante. cavitatea bucal .

care cresc în jos i protejeaz calea aerian . Sunt. Cele dou oase nazale. Acest perete. Ele sunt foarte înguste. care se une te cu marginea n rilor. N rile reprezint fire de p r rigide. mai ale la b rba i. În partea superioar a foselor se g sesc lame osoase sub iri cu numero i receptori olfactivi. este alc tuit din oase i cartilaj. u or de observat la unii oameni. de asemenea. . Dedesubt. câte unul de fiecare parte. uneori. nasul este împ r it în dou cavit i înguste. În interior.Piramida nazal este alc tuit par ial din oase i par ial din cartilaje. de c tre un perete ce se întinde antero-posterior. cartilajele nazale i cele ale n rilor dau nasului forma i pliabilitatea. septul. sub 6 mm în l ime. El este acoperit cu o membran moale i delicat numit mucoas nazal . sunt orientate inferior i. formeaz puntea dintre cei doi ochi. Cele dou cavit i create de sept sunt denumite fose nazale.

Are o musculatur bogat i o form de pâlnie. cu o lungime de aproximativ 12 cm de la arcul mandibulei pân la locul de jonc iune cu esofagul. faringele este împ r it în trei segmente. Partea superioar i cea mai larg a laringelui prezint o rigiditate relativ datorit raportului cu oasele craniului. nazofaringele. în timp ce la cap tul inferior mai îngust. extinzându-se pe o distan scurt la nivelul gâtului. în concordan cu pozi ia i func iile pe care le îndepline te. Por iunea superioar . î i datoreaz numele faptului c este situat deasupra . mu chii s i intr în contact cu cartilajele elastice ale laringelui. Mucoasa faringelui este o continuare a celei bucale i con ine multe celule produc toare de mucus.2. Faringele: Faringele este situat posterior fa de cavitatea bucal . care ajut la lubrifierea cavit ii bucale i a faringelui în timpul hr nirii i vorbirii. C ile respiratorii superioare: a. Anatomic.

nazofaringele este delimitat de palatul moale. Cu ajutorul lmbii. ca i cavitatea nazal . denumite amigdale faringiene. evidente în mod special la copii. Traheea. la împingerea hranei c tre esofag. de asemenea. Pe peretele nazofaringelui exist dou forma iuni tisulare. Por iunea faringelui situat în continuarea cavit ii bucale. ace ti mu chi ajut . contrac ia musculaturii sale ajut la modelarea sunetelor emise de laringe. laringofaringele. b. are rol numai în degluti ie. face parte din c ile aeriene dintre gur i pl mâni. Traheea: Por iunea superioar a traheei se g se te în partea anterioar a gâtului i este format din inele cartilaginoase care men in deschis esutul elastic. orofaringele. Por iunea inferioar a faringelui. Având o mobilitate mai mare decît nazofaringele. Inferior. este tapetat cu o membran mucoas ce con ine celule cu .nivelului palatului moale i formeaz por iunea posterioar a cavit ii nazale.

cel drept este mai mare decât cel stâng. care se desprind. superior. c tre stânga i dreapta. Cele mai mari sunt bronhiile. 3. Componenta esen ial a pl mânilor este reprezentat de o re ea dens de conducte aeriene. mijlociu i inferior. superior i inferior. de unde sunt înghi i i. Lobii sunt separa i unul de altul prin an uri pe suprafa ² fisuri.cili care trimit germenii i praful înapoi în faringe. În interiorul pl mânului. fiecare p trunzând în pl mânul corespunz tor. Dintre cei doi. . Fiecare pl mân este împ r it în lobi: pl mânul drept are trei lobi. Pl mânii: Cei doi pl mâni ocup cea mai mare parte din torace. din trahee spre por iunea superioar a pl mânilor. deoarece inima ocup mai mult loc în partea stâng a toracelui. i acestea în conducte mai mici denumite bronhiole. bronhiile se divid în bronhii secundare i ter iare. iar pl mânul stâng are doi.

pl mânii le urmeaz mi carea io aerul p trunde în alveole. Ei sunt men inu i deschi i de c tre tensiunea superficial creat de lichidul produs de c tre membrana fin ce acoper pl mânii i pere ii toracici ² membrana pleural . Dac ar exista o relaxare complet . tensiunea . mu chii intercostali se relaxeaz treptat. acre au un traseu paralel cu bronhiolele. Modul de func ionare al pl mânilor: Dac pl mânii ar fi îndep rta i din torace. pl mâniiar reveni rapid la forma ini ial doar dac nu-i men inem în pozi ie în mod con tient. formeaz o re ea de capilare. Când toracele î i m re te volumul. Circula ia pulmonar este asigurat de arterele pulmonare care p trund în pl mâni de-a lungul bronhiilor dreapt i stâng . Ele se ramific în vase mai mici. Când expir m. Dac aerul p trunde între pl mânii i peretele toracic. La nivelul alveolelor.Bronhiolele se termin în saci aerieni ² alveole. ei s-ar colaba ca un balon care se dezumfl .

frecven a respiratorie va cre te considerabil. i pl mânul 4. .superficial este modificat colabeaz . repir m în medie de 12 ori pe minut i în 24 de ore inspir m i expir m mai mult de 8000 litri de aer. inimii i vaselor sanguine are drept scop principal transportul oxigenului din aer la esuturi. Scopul acestui flux aerian înspre i în afara corpului reste de a abilita pl mânii s efectueze dou func ii: de a extrage oxigenul necesar pentru men inerea vie ii i de a elimina din organism dioxidul de carbon. Oxigenul reprezint aproximativ a cincea parte din aerul pe care îl respir m i activitatea pl mânilor. unde este necesar pentru producerea energiei de care organismul are nevoie pentru men inerea vie ii. În cursul efortului fizic intens. Respira ia: În stare de veghe sau de somn. produsul de degradare al proceselor chimice interne.

Fibrele musculare ale diafragmului se contract în timpul inspira iei i aplatizeaz ´cupolaµ diafragmatic . Ca orice alt mu chi. tr gând por iunea central în abdomen. diafragmul prime te stimuli de contrac ie sau relaxare de la sistemul nervos. func ia principal este îndeplinit de diafragm.În cursul respira iei. Nervii diafragmului sunt denumi i nervul frenic stâng i drept. unde are loc schimbul între oxigen i dioxidul de carbon. Ace ti nervi î i au originea în segmentul superior al m duvei spin rii i din aceast cauz trebuie s parcurg un traseu lung de la gât pân la baza toracelui. un perete compus din esut muscular fibros care separ toracele i abdomenul. aerul ajunge la alveole. Odat ajuns în pl mâni. nas i trahee. Nervii . Acest fapt cre te volumul pl mânilor i atrage aerul în ei prin gur . iar diafragmul formeaz baza. Coastele formeaz por iunea superioar a cavit ii care înconjoar inima i pl mânii.

fluxul sanguin va cre te i dioxidul de carbon va fi eliminat. nivelul dioxidului de carbon scade i frecven a respiratorie va reveni la normal. i va adopta corespunz tor frecven a respiratorie. mai degrab decât de concentra ia de oxigen. astfel încât mai mult oxigen va fi inspirat. Creierul va r spunde unui nivel crescut de dioxid de carbon. O dat cu încetarea efortului. Respira ia va deveni mai ampl i mai rapid .â Frecven a respiratorie: Frecven a respiratorie este controlat de c tre centrul respirator din bulb i este reglat în func ie de nivelul de dioxid de carbon din sânge. SISTEMUL CARDIOVASCULAR . VII. stimulând b t ile inimii. ca atunci când organismul efectueaz un efort fizic.frenici pot fi afecta i de diverse boli sau leziuni.

hran i alte substan e esen iale pentru esuturi i. Compus aproape în întregime din esut muscular. la întoarcere. El este pompat de c tre inim în re eaua intern de artere i vene înc dinaintea na terii i pân la moarte. Sângele nu numai c transport substan e nutritive. 1. de asemenea. Sângele: Sângele este ese ial pentru func iile organismului. extr gând dioxidul de carbon i al i produ i de degradare care ar putea deveni toxici pentru sistem. ca un mijloc de comunica ie prin transmiterea mesajelor chimice hormonale de la glandele endocrine la organe i esuturi. furnizând oxigen. de . Sângele ajut . ci ac ioneaz . inima este responsabil pentru pomparea sângelui în organism. oxigenul i dioxidul de carbon de la o parte a corpului la alta.Sistemul cardiovascular este alc tuit din inim i re eaua de vase sanguine.

Este astfel în direct leg tur cu lichidul extracelular ² lichidul prezent în spa iile dintre celulele corpului. în principal. datorit capacit ii de coagulare. Sângele nu este doar un lichid.asemenea. la distrugerea microorganismelor patogene i. Vâscozitatea sa proverbial se datoreaz prezen ei milioanelor de celule ale c ror activit i îl fac s fie un esut al organismului. prin plasm . globule albe sau leucocite i celule foarte mici numite plachete. cum ar fi capilarele. Plasma: . Este constituit dintr-un lichid incolor în care plutesc globule ro ii (cunoscute i ca eritrocite). la fel ca oasele sau mu chii. ea poate difuza prin pere ii vaselor sanguine mici. joac un rol important în mecanismele naturale de ap rare ale organismului. Aceasta înseamn c mineralele i alte substan e pot fi transportate de la celul la celul în tot organismul. din ap . a. Fiind un lichid. Ca majoritatea organismului plasma consist .

cum ar fi cei tiroidieni. Albumina ar putea fi considerat ca un fel de burete . În consecin . Albumina este sintetizat în ficat. Fiind. cum sunt glucoza i gr simile. o surs nutritiv pentru esuturi.Plasme reprezint un vehicul pentru transportul substan elor energetice importante. plus un alt component esen ial ² o protein care reprezint un element major. de asemenea. ea asigur . i presiunea osmotic . pe de o parte. Alte substan e transportate de plasm includ fierul. Acestea se împart în dou tipuri principale: albumina i globulinele. cum ar fi hormonii. care men ine partea fluid a sângelui în interiorul vaselor sanguine i opre te ie irea lui c tre esuturi i apoi c tre celule. plasma reprezint o soli ie apoas de minerale. substan e nutritive i mici cantit i de componente esen iale. care este esen ial pentru sinteza hemoglobinei ce transport oxigenul i a unui num r de hormoni importan i. Fiecare litru de plasm con ine aproximativ 75g de proteine.

Defectele procesului de coagulare sunt de dou tipuri ² imposibilitatea form rii cheagului i tromboza. b. între care un rol important îl are protrombina. Plachetele au o singur func ie de baz : formarea cheagului sanguin când hemoragia trebuie stopat . prevenind astfel o hemoragie fatal în cazul unei leziuni severe a unui vas sanguin. care men ine volumul necesar de ap în fluxul sanguin. în care cheagurile se formeaz intravascular. denumite factori de coagulare. Globulele ro ii: .circulant. Un mililitru de sânge con ine aproximativ 250 milioane plachete i fiecare are aproximativtrei microni ( un micron reprezint a mia parte dintr-un milimetru). c. provine din ac iunea combinat a plachetelor i a unui num r de 12 substan e chimice. Ace tia se afl în plasm . Capacitatea sângelui de a se coagula. Plachetele: Plachetele sunt cele mai mici celule din organism.

se desf oar la nivelul ficatului. Cu ajutorul enzimelor din globulele ro ii. un produs de degradare al metabolismului celular. unde este eliminat prin expira ie. produc ia este transferat c tre . oxigenul se combin foarte rapid cu hemoglobina. Ele sunt capabile s fac acest lucru deoarece con in milioane de molecule de hemoglobin . Dup ce elibereaz oxigenul. fiind transportat de artere. În pl mâni. prin vene. de unde deriv numele lor. Producerea globulelor ro ii începe din primele s pt mâni dup concep ie i. dioxidul de carbon i apa.Globulele ro ii ac ioneaz ca transportori ai oxigenului de la pl mâni la esuturi. Acest sânge oxigenat ajunge la esuturi. Numai dup 6 luni de dezvoltare fetal . care este un alt produs rezidual al activit ii celulare. în primele trei luni. sunt preluate de globule i tranportate înapoi la pl mâni. ele preiau dioxidul de carbon. dând globulelor culoarea ro ie aprins . i îl transport înapoi la pl mâni.

Dac o cantitate mare de sînge este pierdut . în timpul c rora nucleul devine progresiv mai mic i. . dac por iuni ale m duvei osoase sunt distruse sau dac aportul de oxigen la esuturi este sc zut prin insuficien cardiac sau deoarece o persoan se g se te la mare altitudine. denumite entrobla ti. în final. cu nuclei mari. necesitând astfel o reînnoire constant . Aceste celule trec prin diviziuni succesive. este pierdut definitiv. relativ retund . Pentru producerea celulelor ro ii. unde continu pentru tot restul vie ii. bitamina B12. Organismul are o capacitate remarcabil de a controla num rul globulelor ro ii din circula ie în func ie de necesit i. organismul are nevoie de fier. Dezvoltarea globulelor ro ii începe de la celulele cu form neregulat . acid folic i proteine.m duva osoas . globulele ro ii sunt supuse unei uzuri enorme. m duva osoas reac ioneaz prin cre terea produc iei de celule ro ii. În circula ia sanguin .

granulele din interiorul neutrofilelor încep s produc substan e chimice ce distrug bacteriile capturate. . Cele mai numeroase sunt cele denumite neutrofile. Globulele albe: Globulele albe din sânge. cele albe nu au toate acela i aspect i sunt capabile de mi care. limfocite i monocite. Polimorfonuclearele. Atrase de produ ii chimici elibera i de bacterii. Pe m sura desf ur rii acestui proces. leucocitele. acestea intr în ac iune.deoarece organismul are nevoie de o cantitate suplimentar de oxigen. sunt subdivizate în trei tipuri. d. care reprezint 50-75% din globulele albe. ele se deplaseaz pân la locul infec iei i încep s înglobeze bacteriile. Ele sunt implicate în ap rarea organismului împotriva bolilor i sunt clasificate în trei grupe principale: polimorfonucleare. au dimensiuni mari i sunt diferite de cele ro ii. Spre deosebire de globulele ro ii. Când organismul este afectat de o boal produs de bacterii.

Ele realizeaz acest lucru prin producerea de antitoxine ce contracareaz . se elibereaz compusul chimic histamina. Al treilea tip de polimorfonucleare sunt bazofilele. e. În acela i timp. are loc producerea anticorpilor care se combin cu antigenul i le neutralizeaz efectul. care are func ia de a împiedica coagularea intravascular a sângelui. deoarece granulele lor devin roz prin colorare cu eozin . Ele reprezint mai pu in de 1% din toate globulele albe.Al doilea tip de polimorfonucleare este cunoscut ca eozinofil. Limfocitele joac un rol vital. Reprezentând doar 1-4% din globulele albe. deoarece granula iile lor produc i elibereaz heparina. Atunci când orice protein str in sau antigen p trund în sânge. având nuclei den i. Limfocitele: Limfocitele reprezint 25% din globulele labe. sferici. dar sunt esen iale pentru via . eozinofilele combat agresiunea bacterian . dar au i un rol vital. asigurând organismului imunitatea natural fa de boli.

Ele con in nuclei mari i înglobeaz bacteriile. situat în regiunea median a toracelui. care reprezint pân la 8%. De i de obicei este . Cealalt func ie esen ial a limfocitelor este producerea anticorpilor i a substan elor chimice care previn distrugerea celuleor organismului ca urmare a unei invazii bacteriene. Activitatea limfocitelor legat de invazia microbian i de late substan e este denumit r spuns imun. 2.efectele nocive poten iale ale unor toxine puternice (otr vuri) sau compu i chimici produ i de unele bacterii. Activitatea polimorfonuclearelor i a monocitelor decla ate de afec iunile bacteriene este denumit r spuns inflamator ² inflama ia reprezentând r spunsul organismului fa de o leziune la nivel local. Un alt tip de globule albe sunt monocitele. eliminând detritusurile celulare rezultate în urma agresiunii bacteriene. Inima: Inima etse un organ muscular cavitar de dimensiuni mari.

furnizându-le oxigen i substan e nutritive. Sângele ajunge la organe i esuturi. ea trece linia . principala arter a organismului. în spatele marginii drepte a sternului. . mai mult sau mai pu in. totu i. în stânga. Dup aceea. Pulsa ia sa poate fi palpat la fiecare b taie a inimii. pompeaz sângele c tre artere prin aort .edian spre dreapta. Aceasta poart numele de oc apexian. Proiec ia la suprafa a inimii de partea stâng a sternului are aproximativ forma unui triunghi cu vârful rotunjit. acesta fiind imediat sub mamelonul stâng. oxigenul din el fiind complet absorbit. Are o greutate de aproximativ 340 g la b rba i i ceva mai pu in la femei. Func ia inimii este de a pompa sângele în dou circula ii separate. În primul rând. sângele se reîntoarce la inim prin vene.considerat ca fiind situat în partea stâng a corpului. cea mai mare parte r mânând. Marginea dreapt a inimii se g se te.

Cele dou atrii se g sesc în spatele i deasupra celor dou ventricule. care asigur func ia de pomp .Inima pompeaz sângele în al doilea circuit. Fiecare atriu pompeaz sângele printr-o valv în ventricul. pentru a înlocui oxigenul. Por iunile din perete pe . de aceast dat c tre pl mâni. fiecare având un atriu cu perete sub ire. Camerele inimii sunt aranjate în perechi. sângele înc rcat cu oxigen este retrimis c tre inim . Inima are patru camere principale. îl pompeaz într-o arter principal . Amândou atriile i amândou ventriculele sunt al turate. întrucât pompeaz cea mai mare cantitate de sânge. ce are pere ii mai gro i. Fiecare dintre ele are pere i musculari care se contract pentru a asigura circula ia sângelui. la rândul lui. ce prime te sângele de la vene. Grosimea pere ilor musculari depinde de sarcina pe care fiecare camer o are de îndeplinit. Ventriculul stâng are cei mai gro i pere i. Dup aceea. care.

astfel încât sângele poate trece numai c tre aort prin valvele aortice deschise. P trunde în atriul stâng. pentru un nou . acesta se contract i sângele trece în ventriculul drept prin valva tricuspid . Mecanismul de func ionare: Sângele revine la inim de la pl mâni prin venele pulmonare. Dup aceea. iar din jum tatea superioar a corpului prin ven cav superioar . valva mitral se închide. unde elibereaz oxigen. Sângele se reîntoarce la inim din jum tatea inferioar a corpului prin vena cav inferioar . ventriculul stâng se contract i. printr-o valv denumit valva mitral . în ventriculul stâng. P trunde în atriul drept. aducând o nou cantitate de oxigen. care se contract i împinge sângele. Sângele ajunge la esuturi. Contrac ia ventriculului drept expulzeaz sângele în artera pulmonar prin valvele pulmonare. în acest timp.care le separ sunt denumite septuri: interatrial i interventricular.

Valvele pulmonar i aortic au o structur similar . .ciclu. Valvele mitral i tricuspid sunt mai complicate. la cea stâng se afl valvele aortice i mitral . Acest proces este repetat de 50-60 de ori în fiecare minut. Cele patru valve se deschid i se închid automat pentru a primi i desc rca sângele de la i c tre camere. Valvele: Ca multe sisteme de pompare. func ia normal a inimii depinde de o serie de valve. astfel încât el poate curge doar într-o singur direc ie. de i i structura lor este asem n toare. Bazele foi elor se ata eaz de inel. În partea dreapt a inimii exist valvele pulmonare i tricuspida. valva tricuspid are trei foi e. Valva mitral are dou foi e (cuspide). dar sub ire. Valvele sunt prev zute cu un inel situat între atriu i ventricul. Ele au trei cuspide sau foi e alc tuite din esut fibros dens. în timp ce marginile libere vin în contact i asigur închiderea comunic rii între ventricule i atrii.

denumite cordaje tendinoase. Ritmul cardiac: Cu fiecare b taie a inimii. Acesta întârzie impulsul de contrac ie.Aceste margini libere sunt legate de o serie de corzi fine. determinând contrac ia acestora. Dup ce a fost condus prin fascicul. dup care îl conduce printr-un fascicul de fibre denumit fasciculul His. impulsurile sunt conduse la cele dou atrii. impulsul se r spânde te prin ventriculi. din atriul drept. care se prind de peretele ventricular i împiedic prolabarea valvelor în atrii. determinând contrac ia acestora imediat dup cea a celor dou atrii. situat în jonc iunea dintre atrii i ventriculi. Dup aceea are loc contrac ia ventriculelor. Exist i un alt nod. cele dou atrii se contract împreun i încarc ventriculii cu sânge. Vasele sanguine: . 3. atrio-ventricular. Sincronizarea acestor contrac ii este dependent de un sistem electric de control este nodul sinoatrial. De aici.

Aproape imediat dup desprinderea din aort . în final. în timp ce venele transport sângele pe drumul de întoarcere. de fapt. dând na tere. unor ramuri denumite arteriole i. asigurând aportul de sânge la fiecare zon . artera coronar stâng d na tere la dou ramuri. Traiectul lor acoper aproape toat suprafa a inimii. mai întâi. Arterele transport sângele de la inim la esuturi. expulzeaz sângele în principala arter din organism ² aorta. . De acea. ce asigur aportul de sânge la inim . Ele sunt arterele coronare. Primele ramuri ale aortei se desprind din ea imediat ce p r se te inima. Restul arterelor transport sângele la toate celelalte p r i ale organismului. capilarelor.Arterele i venele sunt cele dou tipuri de vase sanguine mari din organism. Principala cavitate a inimii. exist trei artere coronare: cea dreapt i cele dou ramuri ale arterei coronare stângi. ventriculul stâng.

fibre musculare în interiorul mucoasei. care confer rezisten arterelor. Pere ii elastici sunt foarte importan i pentru func ionarea sistemului vascular. Peretele extern al unei artere este un strat de esut fibros lax. de asemenea. O mare parte din for a fiec rei contrac ii este preluat de pere ii elastici ai arterelor . Exist . Structura arterelor: Deoarece arterele sunt supuse acestei presiuni cu fiecare contrac ie a inimii. care prezint la suprafa a ei un strat celular neted care permite circula ia continu i liber a sângelui.Ventriculul stâng produce o presiune considerabil pentru a împinge sângele prin re eaua arterial . Presiunea pe care o atinge man onul tensiometrului folosit la m surarea presiunii arteriale este aceea i cu presiunea maxim ap rut în ventriculul stâng la fiecare b taie a inimii. ele trebuie s aib un perete solid pentru a rezista. Sub acesta exist straturi elastice i musculare groase.

mari. Reglarea circula iei capilare este asigurat de mu chi. Capilarele: M surând aproximativ a opta mia parte dintr-un milimetru. f când posibil ca un volum mai mare de sânge s ajung la piele. Când temperatura este crescut . capilarele localizate în piele au un rol special în reglarea temperaturii corpului. unde poate fi r cit. Ficare capilar este constituit dintr-un strat foarte sub ire de esut endotelial înconjurat de o membran la fel de sub ire. Având un perete sub ire. capilarele sunt doar pu in mai largi decât o singur celul sanguin . Ace tia continu s împing sângele în pauza dintre dou b t i ale inimii. To i pere ii capilarelor sunt destul de sub iri pentru a permite trecerea substan elor în ambele sensuri. capilarele pot fi u or lezate i cele din piele prezint cel mai mare risc. Venele: . În plus. capilarele tegumentare se dilat . fa de schimbul de substan e.

. deseori.. Totu i. Unele con in doar un strat foarte sub ire de mu chi. exist diferen e majore. cum ar fi hormonii. iar pere ii unei artere sunt întotdeauna mai gro i decât cei ai unei vene de o m rime corespunz toare. 4. Circula ia sângelui: Sângele î i începe circuitul prin organism p r sind ventriculul stâng prin aort . în timp ce canalul central. Venel sunt alc tuite din esut muscular i fibros. multe vene au valve în interiorul lor care nu se întâlnesc la artere. untraseu comun. Peretele venelor reprezint un strat extern ² tunica adventi ia . sau lumenul.Venele se aseam n cu arterele prin aceea c au o distribu ie similar ² arterele i venele unui anumit organ sau esut au. un strat mediu de fibre musculare ² tunica medie ² i un strat intern ² tunica intima. substan e nutritive i alte substan e importante. sângele este bogat în oxigen. De exemplu. va fi mai mare la vene decât la artere. În acest stadiu.

i câte o arter pentru fiecare bra . sângele curge prin arteriole care conduc la fiecare organ sau esut din organism. celulele sanguine se a az pe un singur strat. i apoi p trunde în vasta re ea de capilare. înainte ca aorta s se divid în artele iliace stâng i dreapt . cedând oxigenul i alte substan e i preluând dioxidul de carbon i produ ii metabolici. incluzând chiar i inima.Dup ce d na tere arterelor coronare. . De la artere. sângele are tendin a s curg prin a a-numitele c i preferen iale. care duc sângele la pelvis i membrele inferioare. Lanivelul abdomenului exist trei artere principale c tre intestine i ficat i câte una pentru fiecare rinichi. În capilare. În repaus. În acest arc î i au originea cele dou artere principale ale corpului. arterele carotide stâng i dreapt . Artera aort coboar apoi prin torace în abdomen. aorta are un traiect ascendent înainte de a se curba. pentru a forma arcul aortic.

Dar dac exist o nevoie sporit de oxigen în orice zon a corpului. Dup trecerea prin capilare. Valvele au o form semilunar care proemin în lumenul venei i fac ca sângele s circule într-o singur direc ie. una denumit vena cav superioar i alta vena cav inferioar . Toate venele din diferite p r i ale organismului se vars . în dou mari vase de sânge. sângele intr în sistemul venos. în final. Amândou . Prima prime te sângele de la cap. Trece apoi în vene mici i apoi la inim prin vene care au dimensiuni destul de mari pentru a putea fi observate sub piele. Venele din acest calibru con in valve care previn curgerea sângelui înapoi spre esuturi. sângele circul în aproape toate capilarele din acea zon . El p trunde îtâi în vase foarte mici denumite venule. bra e i gât i cea de-a doua prime te sângele din partea inferioar a corpului.Acestea sunt capilarele care au dobâdit un calbru mai mare decât media. care reprezint echivalentul venos al arteriolelor.

Deriva ii: P r sind intestinele. s fie transportat direct la ficat. iar cea c tre restul organismului este denumit circula ie sistemic . Acesta permite sângelui. Aceast arter duce sângele la pl mâni. Exist artere pulmonare i sistemice care transport sângele în afara inimii i vene pulmonare i sistemice care îl aduc înapoi. care poate fi bogat în hran digerat .venele transport sângele la partea dreapt a inimii i de aici el este pompat în artera pulmonar (singura arter care transport sânge f r oxigen). sângele nu se întoarce direct la inim . Circula ia c tre pl mâni este denumit circula ie pulmonar . Faza final a circula iei este reprezentat de transportul sângelui bogat în oxigen prin venele pulmonare (singurele vene care transport sânge oxigenat) în partea stâng a inimii. . ci etse drenat în sistemul venos port-hepatic.

cum ar fi mâinile i picioarele. Acest sistem asigur în modul cel mai eficient transportul la ficat al hranei care p trunde în sistemul venos din intestine.Odat ce sângele de la intestin ajunge la ficat. arterele i ramurile lor . Mecanismele compensatorii: În unele p r i ale corpului. prin capilare speciale denumite sinusoide i. se vars în vena cav inferioar i. p trunde într-un alt sistem de vene denumite vene hepatice. Când sunt deschise. la inim . apoi. Aici este posibil existen a unor comunica ii directe între arterele i venele mici. Acestea. urechile i nasul. apoi. prin care sângele poate trece de la una la cealalt f r a trebui s treac prin sistemul de capilare din esuturi. în final. cre te pierderea de c ldur i temperatura corpului scade. picioarele. Principala func ie a acestor conexiuni arterio-venoase este controlul temperaturii corpului. Alte zone unde exist un tip special de aranjament venos sunt la nivelul extremit ilor: mâinile. trece prin celulele hepatice.

Aproximativ 59% se g se te în vene. sângele nu curge cu aceea i vitez în toate regiunile organismului. Distribu ie i flux: Sângele nu este repartizat uniform în tot organismul. care a preluat fluxul sanguin. ca atunci când începem brusc s alerg m. 15% în artere. Dac organismul se g se te într-o stare de stres fizic. . Când exist o leziune a unei artere. De asemenea. În orice moment. aproximativ 12% se g se te în arterele i venele care îl transport la i de la pl mâni.sunt conectate astfel încât se pot suplini una pe cealalt . ramura celeilalte artere. astfel încât sângele este dirijat în locul în care necesit ile sunt crescute. 5% în capilare i restul de 9% în inim . vasele sanguine din mu chii membrelor inferioare î i m resc calibrul i cele din intestine se întind. î i m re te calibrul. formând o cale alternativ pentru sânge dac una dintre ele este lezat : aceasta se nume te circula ie colateral .

presiunea arterial .Viteza circula iei venoase de întoarcere cre te astfel încât sângele este transportat înapoi la inim cu 20 cm pe secund . Centrul vasomotor prime te informa ii despre presiunea arterial de la receptorii de presiune din aort i arterele carotide i apoi trimite comenzi c tre arteriole. care controleaz circula ia sângelui i. SISTEMUL VASCULAR LIMFATIC . VIII. implicit. Vasele sanguine responsabile pentru controlul acesteia sunt arteriolele localizate în cadrul sistemului circulator între arterele mici i capilare. Controlul circula iei: Exist o zon în por iunea inferioar a creierului denumit centrul vasomotor.

Sistemul vascular limfatic este un alt sistem de vase care transport fluidele în tot organismul. incluzând timusul. Pere ii capilarelor . cu globulele albe. Ele colecteaz surplusul de lichid denumit limf de la esuturi. 1. Vasele limfative: Sistemul vascular limfatic sau sistemul limfatic este compus din vase limfatice. Vasele limfatice mici ² cele mai mici denumite capilare limfatice ² urmeaz traiectul arterelor i venelor corpului. particulelor str ine i alte materiale de la esuturile i celulele corpului. care sunt atât de esen iale pentru ap rarea organismului împotriva înboln virii. în special. organe i esuturi limfoide foarte specializate. Vasele limfatice realizeaz transportul excesului de lichid. splina i amigdalele. Pentru aceasta conlucreaz îndeaproape cu sângele i. De aceea acest sistem este implicat în vehicularea reziduurilor i a particulelor cu poten ial d un tor. cunoscute sub numele de limfocite.

al oaselor. determinând circula ia limfei. care se contract ritmic într-o singur direc ie. cu excep ia sistemului nervos central. . bogat în proteine. astfel încât moleculele mari i alte particule. Aceast limf are un aspect l ptos. sunt de asemenea îndep rtate prin limf . Totu i. care nu pot p trunde în capilarele sanguine. De asemenea. limfa este. limfa din intestine con ine multe gr simi sub form de chil. ele au valve pentru a preveni refluxul limfei. Unele vase limfatice con in un mu chi involuntar. Vasele limfatice se g sesc în toate regiunile corpului. De exemplu. cartilajelor i din ilor. Compozi ia limfei din vasele limfatice este dependent de localizarea acestora. incluzând bacteriile. vasele care dreneaz membrele con in surplusul de fluid fa de necesit ile organismului. de aceea. care p r se te celulele i vasele sanguine. care au fost absorbite din intestin în timpul digestiei.limfatice sunt foarte sub iri i permeabili.

formând dou ducte principale. Acesta este locul în care limfocitele ajung în tot organismul atât prin circula ia sanguin . reprezint frecvent o indica ie a unei . ductul toracic i ductul limfatic drept. În consecin . Organe i esuturi: Splina este o parte integrant a sistemului limfatic. Ganglionii limfatici sunt situa i în jurul arterelor mari i pot fi palpa i în punctele în care acestea sunt situate superficial sub piele. vasele limfatice se unesc cu o forma iune nodular de esut denumit ganglion limfatic. cât i prin cea limfatic . Func ia ei principal este de a filtra sângele i de a produce anticorpi. În plus.În diferite puncte pe traseul lor. 2. o splin m rit . care dreneaz în venele brahiocefalice stâng i dreapt . Toate vasele limfatice se unesc. care poate fi sim it la palparea abdomenului. limfa este drenat de la esuturi în sânge prin sistemul limfatic.

Aportul sanguin la acest organ se realizeaz prin artera splenic . acestea sunt aglomer ri de limfocite. ea este de aproximativ 13 cm lungime i se întinde de-a lungul coastei a zecea. Arteriolele splenice au particularitatea de a fi înconjurate de esut limfatic pe m sur ce trec prin pulpa splinei. care se divide în artere mai mici i apoi în arteriole. dar n cazul în care este m rit poate ajunge la o greutate de pân la 2 kg sau mai mult. ea va ap rea ca o capsul fibroas ce înconjoar o mas amorf de pulp ro ie. În condi ii normale. Este posibil chiar distrugerea unor mici granula ii denumite corpusculi Malpighi.afec iuni undeva în organism i necesit teste suplimentare. ele par . Splina este situat imediat sub diafragm. Arteriolele mai prezint o caracteristic unic : în loc de a fi conectate cu o re ea de capilare. Dac splina este examinat cu ochiul liber. Splina are o greutate de aproximativ 200 g la adul i. în partea stâng superioar a abdomenului.

dar ele pot îndep rta. Mai întâi. dar globulele albe i plachetele sunt filtrate . faptul c arteriolele sunt înconjurate de esut limfoid implic faptul c limfa intr imediat în contact cu orice protein anormal din sânge i produce anticorpi împotriva acesteia.s se goleasc direct în parenchimul splinei. asigur eliminarea din sânge a oric ror celule îmb trânite sau uzate ale acestuia. Func iile splinei: Splina reprezint unul din principalele organe care filtreaz sângele. modul în care sângele se vars direct în pulpa splinei permite celuleor reticulare ale acesteia s vin în contact direct cu sângele care ar trebui s fie filtrat. Celulele reticulare nu numai c îndep rteaz celulele sanguine îmb trânite sau uzate. În acela i timp. orice celule anormale. Acest lucru este valabil în special în cazul globulelor ro ii. de asemenea. În al doilea rând. Caracterele particulare ale circula iei splenice fac posibil îndeplinirea a dou func ii fundamentale.

particulele str ine din fluxul sanguin. când acesta se g se te în uter în cursul sarcinii. a devenit clar c timusul se g se te în centrul . de aceea ea joac rol major în eliminarea bacteriilor din organism. de asemenea. are o func ie în producerea anticorpilor ² proteine sanguine circulante care se leag de o protein str in i o imobilizeaz . În anumite circumstan e. Timusul: În ultimele dou decenii. Corpusculii Malpighi produc anticorpi. În plus. splina produce o mare parte din celulele sanguine ale f tului. pentru a da doar un exemplu. astfel încât globulele albe denumite fagocite o pot distruge. De asemenea. splina are un rol foarte important în producerea unor noi celule sanguine. Acest lucru nu se întâmpl la adultul normal. splina i ficatul sunt sediile principale de producere a globulelor ro oii.selectiv c tre splin atunci când acest lucru este necesar. Splina va elimina. dar la persoanele cu afec iuni ale m duvei osoase.

remarcabilei re ele de organe i esuturi aflate în interconexiune pentru a constitui sistemul limfatic i care sunt implicate în r spunsul imun ² adic ap rarea noastr în fa a surselor de infec ie. con ine multe limfocite. dar se tie acum c este esen ial pentru o dezvoltare optim a sistemului limfatic i c func ia sa este îndeplinit în primii ani de via . În interiorul glandei se g se te o zon numit medular care con ine limfocite i alte tipuri de celule timice. Mecanismul exact prin care timusul î i exercit ac iunea este înc incomplet cunoscut. denumit cortex. imediat în spatele sternului. Stratul extern al timusului. Timusul este situat în partea superioar a toracelui. Timusul con ine multe din limfocitele care au un rol important în ap rarea organismului împotriva îmboln virilor. . Aceste celule se g sesc în sânge. m duva osoas . ganglionii limfatici i splin i migra ia lor c tre esuturi poate fi observat în cazul unei reac ii inflamatorii.

Mecanismele exacte prin care timusul realizeaz controlul limfocitelor T nu este cunoscut. Cel lalt tip de celule imune ² limfocitele B ² este responsabil de producerea efectiv a anticorpilor fa de antigene. distruse aici. Limfocitele T (derivate din timus) sunt sub controlul timusului i sunt responsabile pentru recunoa terea antigenului i pentru multe din c ile prin care organismul le distruge.Existã dou tipuri de celule imune în corp. Se pare c aproximativ 95% din noile tipuri de limfocite produse de timus sunt. înainte de a avea prilejul de a ajunge în organism. Motivul probabil pentru aceasta este c ele ar putea avea un poten ial autoimun (posibilitatea de a ataca structurile organismului) i singurele celule c rora timusul le permite dezvoltarea sunt cele care vor ataca substan ele str ine. dar un mecanism important a fost identificat. de fapt. Amigdalele: . ele fiind dou tipuri de limfocite.

Aceast proprietate este conferit de limfocitele care se g sesc la acest nivel. Ele au o pozi ie ideal pentru a depista substan ele care reprezint o amenin are pentru organism. Amigdalele produc i anticorpi cu rol în ap rarea împotriva infec iilor locale. Totu i. care circumscrie intrarea spre c ile aeriene i alimentare. . dar cresc rapid în cursul primilor ani de via .Amigdalele fac parte dintr-un inel de esut (inelul Waldeyer). cu pu in ans . dar s-a sugerat c ele joac un rol seminficativ în men inerea ap r rii organismului împotriva bolilor. Amigdalele faringiene (adenoizi) sunt organele limfoide situate posterior de cavit ile nazale. pentru a involua dup pubertate. De i sunt prezente înc de la na tere. Func ia exact a amigdalelor nu este cunoscut . exact în locul în care c ile aeriene se deschid în faringe. ele nu dispar complet. Amigdalele faringiene sunt astfel plasate încât orice infec ie cu poart de intrare nazal este filtrat i. ele sunt relativ mici.

dar. Ele sunt evidente între unu i patru ani. De aceea. copilul este expus continuu la noi infec ii cu diferite tipuri de bacterii i virusuri. Nu se cunoa te prea mult despre modul în care amigdalele faringiene se infecteaz . dar orice germen cu poart de intrare respiratorie le poate afecta. SISTEMUL DIGESTIV Digestia produce nutrimentele i substan ele furnizoare de energie necesare celulelor i esuturilor organismului. IX. amigdalele tind s se umfle i aceasta poate fi simptomatic . în genere. Pentru a transforma hrana ingerat în componente separate. care pot fi preluate cu u urin de c tre sânge din intestinul sub ire pentru a fi transportate în vederea utiliz rii . dispar înainte de pubertate.ucis . între aceste vârste. Dac infec ia este recurent . Amigadalele faringiene sunt prezente de la na tere.

Acestea sunt produse de organe ata ate la tractul digestiv i ele sunt responsabile pentru multe din reac iile chimice implicate în digestie. Digestia depinde de ac iunea unor substan e denumite enzime asupra hranei ingerate. 1. sistemul digetiv conlucreaz cu un num r de organe. unde un complex de substan e chimice ² mucus.imediate sau a stoc rii lor. Digestia: Digestia este procesul care descompune hrana în substan e ce pot fi absorbite i utilizate de organism pentru energie. glande i enzimele lor. acid clorhidric . cre tere i regenerare. cum ar fi maltoza i glucoza. ajungând în stomac. o enzim produs de ele. începe s descompun o parte din hidrocarbona i (glucide) în molecule mai mici. Aceste modific ri încep în gur . Când hrana este mestecat . Hrana traverseaz apoi esofagul. glandele salivare de la nivelul cavit ii bucale î i încep secre ia i ptialina.

care îl . prezen a hranei i secre iile hormonale. un hormon. por iunea ini ial a intestinului sub ire. cât i în intestin de impulsuri nervoase. Cantitatea de suc gastric eliberat etse controlat atât aici. Gastrina. Duodenul produce i elibereaz cantit i mari de mucus. stimuleaz eliberarea de acid clorhidric i pepsin din celulele gastrice dup ce hrana a ajuns în stomac.i enzima pepsin ² ac ioneaz asupra ei. producerea de gastrin înceteaz . Intestinul sub ire: Hrana care p r se te stomacul ² o past consistent . Ac iunea ptialinei înceteaz . Secre ia de mucus previne lezarea mucoasei gastrice de c tre acidul clorhidric. acid . numit chim ² intr apoi în duoden. dar începe o nou serie de reac ii chimice declan ate de stimuli nervo i. Când aciditatea atinge un anumit nivel. astfel încât aceasta poate fi degradat pân la peptone.

Enzimele pancreatice se produc ca r spuns la eliberarea unui al doilea hormon. de asemenea. Duodenul prime te.protejeaz împotriva lez rii de c tre acidul clorhidric i de enzimele din chim. Aceste enzime includ tripsina. lipaza care desface gr simile în molecule de glicerol i acizi gra i. pân când este nevoie de ea. Secre ia sucului pancreatic este declan at de doi hormoni. pancreozimina. peptidele. care este produs în ficat i stocat în vezica biliar . . amilaza care desface hidra ii de carbon pân la maltoz . pentru a fragmenta particulele de gr simi. de asemenea. Secretina stimuleaz producerea unor cantit i mari de sucuri alcaline care neutralizeaz aciditatea chimului par ial digerat. Bila este. sucuri digestive de la pancreas i cantit i imporatnte de bil . elibeart în duoden din vezicula biliar . Enzimele pancreatice ajut la digestia hidra ilor de carbon i a proteinelor pe lâng cea a gr similor. care desface peptonele în componente mai mici.

care transport hrana direct la ficat. Aminoacizii rezulta i din digestia proteinelor i zaharurilor din hidra ii de carbon. fier. glicerolul. por iuni ale intestinului sub ire situate în continuarea duodenului. Acesta.Hrana digerat p trunde apoi în jejun i ileon. la rândul lui. Când hrana digerat vine în contact cu vilozit ile. acizii gra i i viatminele dizolvate intr în chilifere i sunt transportate în sistemul limfatic i. denumite vilozit i. Enzimele sunt eliberate de celulele unor mici indenta ii numite criptele Lieberkühn. în fluxul sanguin. plus vitamine i minerale importante cum ar fi calciu. sunt absorbite direct în capilarele vilozit ilor. Cea mai mare parte a absorb iei are loc în ileon. Aceste capilare duc la vena port-hepatic . care pe peretele interior prezint milioane de proeminen e minuscule. Fiecare vilozitate con ine un capilar i o mic ramur limfatic . chilifer. iod. apoi. unde au loc stadiile finale ale modific rilor chimice. re ine unele substan e pentru necesit ile proprii i pentru .

un rol în vorbire. cât i în respira ie. La suprafa a buzelor se g se te o form particular de esut epitelial cu o structur intermediar între pielea fe ei i membrana ce delimiteaz cavitatea bucal . Cavitatea bucal : Gura omului etse un fel de cavern ce con ine limba i din ii. de asemenea. Spre deosebire de piele. buzele nu au peri. Datorit acestei conexiuni cu dou din circuitele vitale ale organismului. . Este delimitat de buze. 2.. glande sudoripare sau sebacee. în timp ce la partea posterioar se deschide în c ile ce conduc la tractul digestiv i la pl mâni.stocare. iar restul acestora sunt trecute mai departe în circula ia general a organismului. care le confer o sensibilitate deosebit . Buzele sunt cele care dau expresia gurii. Are. Ele sunt alc tuite din fibre musculare între esute cu fibre elastice i au o inerva ie bogat . gura este implicat inevitabil atât în digestie.

prevenind astfel refluxul hranei în nas. Secre ia continu a acestor glande men ine umiditatea cavit ii bucale. deoarece îi favorizeaz mi carea superioar când hrana este înghi it . Cavitatea bucal este delimitat superior de palatul dur. Func ia ei reprezint un mister. În mijlocul palatului moale se g se te o forma iune numit uvula sau Åa treia amigdal µ. împreun cu secre ia glandelor salivare. Mucoasa obrajilor este supus unei uzuri permanente i are o remarcabil capacitate de regenerare. care se deschide în partea posterioar a gurii. format de baza osului maxilar. care se continu posterior cu palatul moale. Palatul dur. dar unii cred c are un rol în închiderea . Sensibilitatea palatului moale este esen ial . astfel. permite ca limba s preseze asupra unei suprafe e ferme i.Cavitatea bucal este c ptu it cu o membran mucoas ce con ine glande produc toare de mucus. face ca hrana s fie înmuiat i mixat .

c ilor aeriene în timpuol degluti iei, prevenind, în acest mod, înecarea. Limba: Limba are o form asem n toare unui triunghi ² cu o baz larg îngustându-se treptat c tre vârf. Este ata at la baz , sau r d cin , de maxilarul inferior, sau mandibula, i de osul hioid. Pe p r ile laterale, r d cina limbii este unit cu pere ii faringelui, cavitate ce formeaz partea posterioar a gurii. Por iunea mijlocie a limbii are o suprafa convex superior, în timp ce fa a inferioar este legat de plan eul bucal printr-o band sub ire de esut, numit frenul limbii. Vârful limbii are mi c ri libere, dar când o persoan nu m nânc sau nu vorbe te, el se afl în mod normal în repaus înapoia din ilor. Mi c rile limbii sunt determinate de mu chii ce intr în alc tuirea sa i de care este conectat i de modul în acre este pozi ionat limba în gur . Limba con ine fibre musculare dispuse atât în plan longitudinal, cât i transversal,

care sunt capabile s produc mi carea, dar contrac ia unui num r de mu chi situa i pe p r ile laterale ale mandibulei pot conferi mi c rilor limbii o mobilitate remarcabil . Mu chiul stiloglos, de la nivelul gâtului, de exemplu, mobilizeaz limba în sus i înapoi, în timp ce hioglosul, de asenmenea de la nivelul gâtului, aduce limba în pozi ia normal de repaus. În timpul hr nirii, una din func iile principale ale limbii este de a prezenta hrana din ilor pentru mastica ie i în formarea bolului alimentar, preg tindu-l pentru înghi ire. Aceste ac iuni sunt realizate printr-o gam de mi c ri ondulatorii:în sus i în jos. Când aceast ac iune a fost îndeplinit (sau cînd o persoan m nânc în grab ), limba împinge bolul c tre faringe, de unde el p trunde în esofag, care îl transport în stomac. Glandele salivare: În fiecare zi, noi producem în mod obi nuit 1.7 l de saliv ² o secre ie apoas alc tuit din mucus i lichid. Ea con ine ptialina, cu rol în digestie, i o substan

chimic denumit lizozim, care ac ioneaz ca un dezinfectant, protejând mucoasa bucal de infec ii. Saliva are o ac iune u or antiseptic . Saliva este produs de trei perechi de glande situate la nivelul fe ei i al gâtului, glandele parotide, submandibulare i sublinguale. Exist , de asemenea, multe glande mici r spândite la nivelul cavit ii bucale. Fiecare gland salivar se compune din ducte ramificate, care se unesc i sunt delimitate de celule secretorii. Func ia acestor celule variaz de la o gland la alta i secre iile lor sunt diferite. Glandele parotide sunt cele mai voluminoase glande salivare situate la nivelul unghiului mandibulei, întinzându-se superior pân la nivelul oaselor obrazului, imediat anterior de ureche. Saliva produs de parotide este eliminat prin ducte ce se desprind din glande. În compara ie ci celelalte glande salivare, parotidele produc o secre ie apoas cu un con inut mare de ptialin ² enzim ce degradeaz amidonul.

De i parotidele sunt cele mai voluminoase glande, ele produc doar un sfert din volumul total de saliv . Glandele submandibulare, dup cum sugereaz i numele se g sesc sub maxilarul inferior, sub din ii posteriori i glandele sublinguale (au o denumire adecvat ), sunt situate sub limb , pe plan eul cavit ii bucale. Ambele perechi de glande î i descarc con inutul pe p r ile laterale ale frenului limbii (un cordon de esut care porne te de la baza limbii i se une te cu plan eul gurii). Saliva secretat de glandele sublinguale este de consisten vâscoas , cu mult mucus. Glandele submandibulare produc o saliv care con ine cantit i aproape egale de mucus i ptialin i aceasta completeaz volumul de saliv secretat în gur în orice moment. Din ii: Din ii sunt structuri osoase dure, implantate în cavit ile maxilarului i ale mandibulei. În timpul vie ii apar dou seturi succesive de din i. Fiecare dinte prezint dou por iuni: coroana, care este pu in

care con ine celule vii. R d cinile din ilor sunt. Dentina este o substan dur . R d cina este acoperit cu un strat de cement. care este partea încorporat în maxilare. în timp ce din ii situa i mai în spate au dou sau trei r d cini. asem n toare osului. numit pulpa dentar . Elementul structural major al dintelui este format dintr-un esut calcificat denumit dentin . o structur celular extrem de dur i de sensibil . Centrul dintelui este o cavitate umplut cu un esut conjunctiv sensibil. de obicei. Este un esut sensibil. mai lungi decât coroana. acre d senza ia de durere când este stimulat de excitan i termici sau chimici.vizibil în gur . Aceasta se extinde de la coroan pân la extremitatea r d cinii care prezint un orificiu în punctul cel mai . Dentina coroanei este acoperit de un strat protector de smal . Din ii fronta i au doar o r d cin . i r d cina. o substan asem n toare dentinei i care ajut la fixarea dintelui în alveol .

care se întind de la cementul ce acoper r d cina la osul alveolar adiacent. Fixarea din ilor: Fiecare dinte este ata at prin r d cina sa de oasele maxilare. În aceast regiune. Acesta etse alc tuit dintr-o serie de fibre de colagen rezistente. iar din ii sunt ata a i prin fibre ce formeaz ligamentul periodontal. Modul de fixare al din ilor are drept rezultat un grad foarte mic de mobilitate spontan . gingia intr în contact strâns cu dintele. Modul de fixare al din ilor etse. unde fuzioneaz coroana cu r d cina. O zon de importan crucial se afl la nivelul colului dentar. . vasele sanguine i nervii ajung la pulpa dentar . p r ile din maxilare care con in din ii sunt denumite procese alveolare. totu i. vase sanguine i fibre nervoase. Prin acest orificiu. de asemenea. complex. Aceste fibre sunt între esute cu fibre de esut conjunctiv i con in.adânc al dintelui. Acesta are rolul unui tampon care poate proteja din ii i osul în timpul mastica iei.

cât i ca pozi ie între canini i molari. premolarii i molarii localiza i . canini i molari. de obicei. Ace ti din i pot fi împ r i i în acelea i tipuri ca din ii deciduali i completeaz seria ini ial cu o alt categorie.protejându-l fa de infec ii i alte influen e nocive. care sunt intermediari atât ca form . în timp ce premolarii i molarii au rol în triturarea hranei. Din ii formeaz o arcad ovalar uniform . Din ii deciduali )de lapte= sunt cei prezen i în timpul copil riei i. sunt elimina i. Incisivii se caracterizeaz printr-o margine ascu it ca o lam . cu incisivii în partea anterioar i caninii. iar incisivii de pe maxilare opuse func ioneaz glisând unii peste al ii. Caninii sunt din ii ascu i i i bine adapta i la sfâ iere. Din ii deciduali pot fi împ r i i în trei categorii: incisivi. Din ii permanen i îi înlocuiesc i sunt în num r mai mare decât seria ini ial . denumit premolari. Tipuri de din i: Omul are dou serii de din i. ca lamele unei foarfeci.

în timp ce altele dau na tere smal ului.În acest stadiu. Dezvoltarea din ilor: Primul semn de dezvoltare a din ilor apare când f tul are doar ase s pt mâni. Arcadele dentare. La na tere. . aceast band produce mugurii dentari primitivi în esutul ce este acoperit de epiteliu. Marginile mugurilor dentari continu s creasc în profunzime i. Unele celule evolueaz pentru a forma dentina. Ace ti muguri cap t o form final a joc iunii dintre smal i dentin . în final. formeaz r d cinile din ilor.propriu-zis spre partea posterioar . se potrivesc una peste alta. celulele epiteliale primitive cresc ca num r i se formeaz o band groas . În diferite momente ce corespund dezvolt rii individuale a fiec rui dinte. astfel încât în timpul mastica iei din ii opu i se suprapun unii peste al ii. de i acest proces nu este finalizat decât aproximativ un an dup erup ia din ilor deciduali. ce are forma arcului dentar. de obicei.

Molarii permanen i nu se dezvolt pe locul . aces proces fiind denumit erup ie dentar . ace tia ar trebui s fie spa ia i. Problemele dentare pot fi asociate cu oricare din din ii deciduali. În jurul vârstei de doi ani i jum tate pân la trei ani. în a a fel încât s asigure un loc pentru denti ia permanent . copilul va avea. primii incisivi inferiori încep s apar prin gingie. Dup apari ia incisivilor inferiori. ace tia fiind urma i de canini i molari. de i secven a sau ordinea apari iei poate varia. În caz ideal. În jurul vârstei de ase luni. Consecutiv. apare erup ia incisivilor superiori. dup vârsta de ase ani. Vârsta la care acesta apare este variabil : foarte pu ini copii au din i la na tere. un set complet de 20 de din i de lapte.singurul semn de ocluzie este semnalat de mucoasa gingival îngro at . în mod obi nuit. în timp ce al ii pot s apar doar dup vârsta de un an. incisivii deciduali inferiori i superiori sunt înlocui i de din ii permanen i.

molarilor de lapte. Aceast por iune este situat imediat posterior fa de laringe i mucoasa ei se continu cu cea a cartilajelor cricoid i tiroid. La aproximativ 25% din popula ie nu apare m seaua de minte niciodat . Ac iunile acestor mu chi ajut la propulsarea alimentelor prin aceast zon a faringelui pe tractul digestiv. Exist . o varia ie considerabil în momentul apari iei din ilor. . Primul molar permanent apare la vârsta de 6 ani. totu i. ale c ror mi c ri contribuie la emiterea sunetelor. Por iunea inferioar a faringelui este implicat în întregime în degluti ie. în jurul vârstei de 18 ani. ci posterior fa de ace tia. cel de-al doilea la vârsta de 12 ani i al treilea sau m seaua de minte. 3. Esofagul i stomacul: Faza oral a digestiei se termin atunci când limba împinge bolul alimentar de palatul gurii spre cavitatea muscular a faringelui înainte de a intra în esofag.

de aceea. prevenind intrarea hranei în nazofaringe. Mu chii faringelui se contract . În acela i timp. pentru a preveni interferen adintre degluti ie i respira ie. al i mu chi ai fe ei i gâtului ridic limba înspre palatul dur. degluti ia este un act involuntar. ei produc o mi care superioar a palatului moale. un proces activ i nu doar un mecanism pasiv. propulsând bolul alimentar c tre esofag. dependent de gravita ie. Odat ce hrana ajunge în faringe. astfel încât hrana nu poate . a a se explic faptul c noi putem mânca sau bea.Primul timp al degluti iei este un act voluntar asupra c ruia avem un control con tient. i închid epiglota. Bolul alimentar este propulsat activ de o serie de contrac ii ondulatorii ² un proces denumit peristaltism. dac dorim. la fel de bine stând în cap sau stând pe scaun. astfel încât hrana nu reflueaz în gur . automat. au loc mai multe evenimente în cursul a câtorva secunde. Trecerea hranei prin organism este. Odat ce hrana a dep it baza limbii.

Esofagul: Partea superioar a esofagului se g se te imediat posterior de trahee. cât i longitudinale i. un strat extern protectiv. Când aceasta se întâmpl . în sfâr it. Dup aceea. esofagul este alc tuit din patru straturi ² o membran mucoas ce permite trecerea alimentelor. un strat submucos care îi men ine pozi ia. Nu exist un sfincter (un inel muscular constrictiv. substan a înghi it este imediat expulzat prin tuse. Sub nivelul manubriului sternal. La fel ca i restl tractului alimentar. traverseaz diafragmul i se închide în por iunea superioar a stomacului. sucul gastric este inut în mod normal în stomac datorit . un strat muscular relativ gros ce con ine atât fibre circulare. esofagul are un traseu u or c tre stânga i trece în spatele bronhiei stângi.5 cm în diamentru.p trunde în trahee i pl mâni. Esofagul este un tub elastic cu o lungime de aproximativ 25 cm i 2. cum ar fi cel de la anus) care s separe esifagul de stomac.

va ap rea un reflux gastro-esofagian. În primul rând. sfincterul piloric. stomacul ac ioneaz ca un rezervor pentru hran . hrana este amestecat cu sucurile digestive pân când se formeaz o mas p stoas . Când acest mecanism func ioneaz inadecvat. . În stomac. Este legat la extremitatea superioar de esofag i la cea inferioar de duoden (por iunea ini ial din intestinul sub ire). denumit epiteliu. ce con ine acizi i enzime care degradeaz hrana i astfel ajut digestia.ac iunii concomitente a tunicii musculare a esofagului i a faptului c esofagul prezint o îngustare la trecerea prin diafragm în traiectul s u de la torace la abdomen. La jonc iunea dintre stomac i duoden exist un inel muscular. Stomacul: Stomacul este un organ muscular situat în partea superioar a abdomenului. care este apoi trecut în duoden. c ptu it cu o membran special . Peretele stomacului este alc tuit dintr-un strat muscular gros. Membrana delimitant produce o secre ie specific .

sfincterul piloric. Intestinul sub ire: Unit cu partea superioar a stomacului. Pe m sur ce undele peristaltice propulseaz chimul prin stomac. Are o form de potcoav ce înconjoar capul glandei pancreatice. 4. cu excep ia faptului c nu este niciodat complet închis. sfincterul permite trecerea unor cantit i mici c tre intestinul sub ire. Hrana este apoi transportat prin intestine pentru a fi în continuare digerat i absorbit . contribuind la deplasarea con inutului aliomentar în timpul digestiei. Evacuarea din stomac este reglat de un mu chi. duodenul este por iunea ini ial a intestinului sub ire cu rol în digestia eficient a hranei. . permi ând hranei s treac în duoden. foarte asem n tor cu mecanismul de trecere din esofag în stomac. Peretele duodenal are dou straturi musculare care se contract i se relaxeaz alternativ.care se relaxeaz intermitent.

se g sesc glande care secret un suc alcalin ce con ine unele dintre enzimele necesare pentru digestie. Sucul ac ioneaz . care se vars în duoden din vezica biliar i . de asemenea. Celulele mucoasei necesit o reînnoire constant . În startul superficial al duodenului. mucoasa.Deasupra stratului muscular se g se te submucoasa ce con ine multe glande (glande abarunner) care secret mucusul protectiv. Digestia: Hrana par ial digerat care ajunge în duoden con ine mult acid clorhidric. pentru a neutraliza secre ia gastric acid . aciditatea este neutralizat de c tre secre iile proprii ale duodenului i de ac iunea bilei i a sucurilor pancreatice. Ele se multiplic mai rapid decât orice alte celule ale organismului: din o sut de celule. În duoden. una este înlocuit la fiecare or pe tot parcursul vie ii. Acesta previne autodigestia duodenului sau lezarea lui de c tre compu ii acizi veni i din stomac.

ci mai mult o schimbare gradual . jejunul i ileonul sunt sus inute de o membran numit mezenter. Duodenul m soar aproximativ 25 cm. Jejunul are. Aceast structur este alc tuit din dou straturi de peritoneu. care se întinde pe o lungime de 2.8cm. . Aceste trei secre ii continu procesul de digestie.pencreas. Mezenterul: Spre deosebire de duoden. de ii ambii au peretele format din dou straturi musculare i structuri mucoase interne care delimiteaz lumenul intestinal. de asemenea. Nu exist diferen iere net între jejun i ileon. În continuarea duodenului se g se te jejunul. care este mai mult sau mai pu in ferm fixat de peretele abdominal posterior. Jejunul are un diametru în jur de 3.5m înainte de jonc iunea cu ileonul. în timp ce ileonul are un diametru mai mic. Are o lungime de aproximativ 15 cm i este ata at de peretele posterior al abdomenului. pere i mai gro i decât ileonul.

Adâncimea mezenterului. astfel încât s poat asigura o absorb ie crescut . pentru a asigura o suprafa maxim de contact cu lumenul. m surat de la baz pân la intestine. se vede c întreaga suprafa este alc tuit din mici proeminen e digitiforme. Mucoasa jejunal prezint o serie de pliuri circulare.Foi a care acoper intestinele are o suprafa a de 5. cât i ileonului s se mi te relativ liber în cavitatea abdominal .5 m . Rolul jejunului: Jejunul reprezint sediul de absorb ie al alimentelor nutritive utilizabile din hran . . denumite vilozit i. ceea ce permite atât jejunului. Pentru a îndeplini acest rol. Fiecare vilozitate are aproximativ un milimetru. l sând s treac apa i produ ii de degradare. Procesul de absorb ie este finalizat în ileon. este de aproximativ 20 cm. Observând la microscop suprafa a intern . jejunul are o structur specializat .

nu ajung direct la inim . înainte de ajunge în restul organismului. Fiecare vilozitate are un vas limfatic central sau ´ chiliferµ. care face posibil absorb ia. Absorb ia hranei: Întrucât jejunul are rolul de a permite trecerea hranei din intestin în sânge. cu ´margine în perieµ. Aceasta înseamn c substan ele nutritive absorbite în sânge sunt transportate mai întâi la ficat. care ajunge la ficat. Acest tip particular de fluid . ca i venele care dreneaz restul intestinului. deoarece înveli ul celular al fiec rei vilozit i are o structur specific . pentru metabolizare. Gr simile din alimente sunt absorbite în sistemul limfatic concomitent cu absorb ia altor substan e nutritive în sânge. necesit o iriga ie eficient .Suprafa a de contact cu hrana digerat cre te mai mult. ele conflueaz pentru a forma vena port . Arterele i venele ce transport sângele c tre i de la pere ii jejunali trec prin mezenter. Venele care dreneaz jejunul.

din straturi musculare responsabile pentru transportul hranei digerate i straturi mucoase care delimiteaz lumenul.limfatic ce con ine gr simi i care dreneaz din intestin este denumit chil. Peretele este alc tuit. de la stomac la colon. Suprafa a extern este protejat de peritoneu ² o membran care c ptu e te cavitatea abdominal . în principal. Ileonul are o structur asem n toare cu celelalte dou segmente ale intestinului sub ire. în care hrana ajunge. 5. Ficatul: Ficatul are dou roluri vitale: producerea (sau metabolizarea) unor noi . Are o lungime de 3. Ileonul: Ileonul reprezint por iunea terminal a intestinului sub ire.5 m ² conectând duodenul i jejunul cu intestinul gros ² i reprezentând aproximativ jum tate din lungimea total a intestinului sub ire. în drumul ei.

dar când este m rit. Func ii: . cel drept fiind cel mai mare i care ocup în întregime partea superioar dreapt a abdomenului. Cu alte cuvinte. denumi i lobul stâng i drept.36 ² 1. Este situat sub diafragm.81 kg. sângele se întoarce înapoi la inim i pl mâni din stomac numai trecând printr-un sistem venos hepatic. ficatul nu poate fi palpat. denumit sistem port. De obicei. fiind protejat de traumatisme de c tre coastele inferioare. dep e te rebordul costal i poate fi u or sim it. având o greutate între 1.substan e chimice i neutralizarea produ ilorde degradare i a celor toxici. uneori trecând peste linia median în partea stâng . Acest organ reprezint un loc de tranzit pentru fiecare pic tur de sânge care sose te de la intestin ² sânge ce transport toate substan ele nutritive din hran . ca rezultat al unei boli. Ficatul este cel mai mare organ al corpului. Lobul stâng este mai mic. Are dou p r i sau lobi.

care reprezint mesagerii chimici ai organismului. Proteinele sunt ingerate sub diferite forme. i pentru sinteza enzimelor. degradându-le întâi pe cele basorbite i apoi sintetizându-le. . celulele sunt cele care efectueaz activit ile vitale la nivelul microscopic. pentru formarea hormonilor. hidra i de carbon i gr simi. Celulele din ficat sunt denumite hepatocite. Ele sunt specializate pentru manipularea substan elor de baz pe care organismul nostru le vehiculeaz ² proteine. atât de origine vegetal . acest proces de sintez înseamn c proteinele preluate din sângele adus de vena port la hepatocite sunt sintetizate de enzimele hepatice i apoi eliberate în noua lor form . ficatul trebuie s sintetizeze proteine specifice pentru organism. cât i animal i din proteinele ini iale. Metabolismul proteinelor: Proteinele sunt esen iale pentru reînnoirea i diviziunea celular oriunde în organism. În esen .Ca orice alt parte a organismului.

esen iale pentru organism. nu se întorc în fluxul sanguin. cum ar fi bacteriile. gr simi i. Unele. Metabolismul gr similor: Gr simile sunt. de asemenea.Reziduurile. care are un rol de izolator i de abosrb ie a ocurilor. cum ar fi amoniacul. care µcur µ sângele de impurit i. Aceste celule înl tur . proteine. totu i. Ele sunt transformate de c tre ficat în forme care pot fi convertite pentru producerea i reînnoirea esutului adipos. dup numele descoperitorului lor. sunt toxice i celulele hepatice le . gr simile reprezint un mijloc de stocare a energiei. rezult produ ii finali în urma metabolismului ce are loc în hepatocite. globulele ro ii produse în exces i le transmite hepatocitelor pentru procesare. în mai mic m sur . Eliminarea de eurilor: La nivelul ficatului se g sesc celule specializate denumite celule Küppfer. denumit în general esut adipos subcutanat. de asemenea. hidra ii de carbon. Din toate resursele men ionate ² sânge. În plus.

i este esen ial pentru digerarea gr similor. Produ ii de degradare ai gr similor i ai sângelui trec în bil . De i con ine peste 95% ap . În fiecare zi. de asemenea. Bila: Bila este un fluid consistent. Pe m sur ce este produs de celule. înapoi în circula ie. ficatul produce aproximativ un litru de bil . amar. Este eliberat din vezicul în intestinul sub ire. are în compozi ie o gam larg de substan e chimice ce includ s ruri biliare. produs în ficat i stocat în vezicula biliar . un produs inofensiv. Este produs continuu în cantit i mici de c tre fiecare celul hepatic . colesterol i pigmen i biliari ce îi confer culoarea caracteristic . este colectat în mici canale . din sistemele excretorii ale corpului. Face parte . ca r spuns la prezen a alimentelor.neutralizeaz . s ruri minerale. deoarece con ine produ ii de degradare a celulelor uzate. trimi ând ureea. de culoare galben verzuie.

Dup aceea. care este un loc de stocare situat imediat sub ficat. Func ia bilei: . astfel încât bila este eliminat . Pe m sur ce hrana ² i în special cea care con ine gr simi ² p trunde din stomac în duoden.prezente între cordoane de celule hepatice. duodenul produce un hormon denumit colecistochinin . De la ductele biliare. Bila r mâne în vezicula biliar pân când devine necesar în procesul de digestie. Acest hormon ajunge pe cale sanguin la vezicula biliar i determin contrac ia pere ilor acesteia. care se vars în ductele biliare plasate între lobulii hepatici. care permite s p trund în intestinul sub ire. bila se scurge printr-un alt duct. În afar de cazul în care bila este necesar imediat pentru digestie. es se scurge în vezicula biliar . ductul biliar comun (coledoc) i printr-un orificiu îngust. denumite canalicule biliare. bila dreneaz în ductele hepatice. sfincterul Oddi.

se crede c s rurile biliare favorizeaz absorb ia gr similor prin peretele intestinal. K. Pe lâng ac iunea de emulsionare. D. neutralizeaz aciditatea hranei par ial digerate în stomac. uneori pot ap rea anomalii la nivelul veziculei biliare. ce includ i bicarbonatul. substan e chimice denumite glicocolat de sodiu i taurocolat de sodiu. Ele nu sunt distruse dup utilizare. 80-90% dintre ele fiind transportate înapoi la ficat prin sânge. E.S rurile minerale din bil . descompun gr simile astfel încât enzimele digestive î i pot exercita ac iunea. Ele transport de asemenea vitaminele A. Cea mai cunoscut afec iune a veziculei biliare sunt calculii biliari. Calculii biliari: Chiar dac produc ia hepatic de bil este normal . S rurile biliare. . Organismul î i conserv s rurile biliare. unde stimuleaz secre ia de bil i sunt refolosite de organism.

din pigmentul verde din bil . . fiind destul de mari pentru a placa ductul biliar comun.2 cm în diamtru. în principal. Se pot forma pân la 12 calculi în acela i timp i suprafa a fa etat le permite aglomerarea în vezicula biliar . apar în num r mare i sunt. care se formeaz chiar în vezicula biliar . Calculii pigmentari sunt compu i. Calculii colesterolici. mici. din colesterol i rareori apar mai mult de unul sau doi i pot ajunge la dimensiuni de 1. de obicei. dup cum sugereaz numele. care este o substan chimic produs în organism în cursul metaboliz rii gr similor. deoarece sunt alc tui i din biliverdin i colesterol.Ace tia sunt aglomer ri de colesterol cu consisten dur . Exist trei tipuri diferite de calculi biliari. sunt forma i. Ei au tendin a de a se forma ca rezultat al unor boli care afecteaz compozi ia sângelui. în cea mai mare parte. Cei mai frecven i sunt denumi i calculi mic ti.

SISTEMELE EXCRETOARE Organismul are mai multe metode de a elimina produ ii de degradare ² substan e care trebuie îndep rtate datorit toxocit ii lor pentru organism. colonul sau intestinul gros.X. . glandele sudoripare din piele. Acest lucru este realizat prin diferitele sisteme de excre ie care depind de diverse organe i glande pentru eliminarea de eurilor: sistemul urinar ale c rui componente principale sunt rinichii i vezica urinar .

paote paraliza multe reac ii chimice din corp. ficatul i colonul ² vegheaz la buna desf urare a acestei ac iuni. rinichii.1. Acest licru. atunci sângele devine foarte acid. Aceasta este denumit insuficien respiratorie i poate reprezenta stadiul final al bron itei cronice. dar dixidul de carbon este cel mai important produs de degradare care trebuie eliminat din organism. pentru a nu deveni toxici pentru organism. Diferitele componente ale corpului genereaz în continuu produ i secundari specifici i ace tia trebuie elimina i. Dac dioxidul de carbon este dizolvat în sânge în cantit i mai mari decât cele normale. mergând pân la posibila apari ie a mor ii. Excre ia: Excre ia este procesul prin care organismul elimin produ ii de degradare. Sistemul urinar: . Diferitele organe ² incluzând pl mânii. la rândul s u. Pare ciudat s ne gândim la pl mâni ca la un organ de excre ie.

Majoritatea celulelor organismului utilizeaz unele proteine în reac iile lor chimice i, ori de câte ori o protein este degradat , produ ii secundari con in azot. Rinichii sunt responsabili pentru filtrarea acestor produ i ce con in azot ² dintre care cel mai comun este ureea ² în afara fluxului sanguin. Rinichii regleaz , de asemenea, cantitatea de ap eliminat din organism i men in echilibrul corect al sodiului. Rinichii au o ac iune complex . Ei primesc aproximativ un litru de sânge în fiecare minut. Acest sânge ajunge în final la filtrul situat la cap tul unuia din tubii renali ² câte dou milioane în fiecare rinichi ² unde este filtrat, astfel încât componenta apoas a sângelui (plasma) trece în tubii renali, în timp ce restul r mâne în fluxul sanguin. Lichidul filtrat traverseaz tubii renali i o mare parte din ap , sodiu i al i compu i sunt reabsorbi i în sânge. O parte din ap , uree i al i produ i secundari sunt transporta i de urin prin dou uretere la vezica urinar .

Rinichii produc în mod continuu urina atât în timpul zilei, cât i al nop ii. Aproximativ doi litri de urin sunt produ i în 24 de ore, dar acest volum poate varia foarte mult Controlul delicat al echilibrului hidric al organismului este realizat de tubii renali care pot absorbi mai mult sau mai pu in din lichidul filtart care circul la nivelul lor. Stimularea pantru absorb ia unei cantit i mai mari de ap , dac organismul dvine deshidratat, vine de la ADH ( hormonul antidiuretic) secretat de glanda hipofiz . Cantitatea total de uree care este eliminat r mâne aproximativ aceea i, dar, fiind dizolvat într-o cantitate variabil de ap , are drept rezultat o urin mai concentrat sau mai diluat . Exist un sistem foarte asem n tor pentru men inerea echilibrului, în care aldosteronul, secretat de glandele suprarenale, care se g sesc imediat deasupra rinichilor, ac ioneaz la nivelul tubilor i determin reabsorb ia unei cantit i mai mari sau mai mici de sodiu, în concordan cu necesit ile organismului.

Vezicula biliar : Bila este depozitat în vezicula biliar , care o elimin în intestin. Datorit substan elor pe care le con ine, bila desface pic turile mari de gr simi în pic turi mai mici ² proces denumit emulsionare ² u urân absorb ia acestora. Bila furnizeaz o cale util de eliminarea produ ilor de degradare hepatici i, de asemenea, joac un rol important în digestia hranei. Tractul intestinal: Când hrana p trunde în stomac, este desf cut i degradat pân când devine fluid . P trunde apoi în intestinul sub ire, unde are loc, de fapt, adev ratul proces de digestie i toate substan ele nutritive dezirabile din hran sunt absorbite. În final, ajunge în colon, denumit i intestinul gros. Acesta este un organ lung i larg, care începe în partea inferioar dreapt a abdomenului, având apoi un traiect ascendent i curbat în potcoav înainte de a e termina la anus. În timpul pasajului prin intestinul gros, resturile alimentare se

solidific gradat i apa este absorbit de influxul sanguin prin peretele intestinal. Consisten a final a reziduurilor alimentare ² fecalele ² depinde de cantitatea de ap absorbit . Dup ce substan ele nutritive au fost absorbite, majoritatea substan elor din fecale sunt reziduuri alimentare. Se poate discuta dac acest proces ar trebui denumit excre ie, dar colonul con ine în mod sigur produ i de excre ie, întrucât con ine produ i de degradare ai celulelor sub forma bilei. Glandele sudoripare: Într-o zi c lduroas , corpul pierde o mare cantitate de sodiu i ap prin transpira ie. Aceasta este produsul glandelor sudoripare din piele i unicul rol al ei este de a regla temperatura constant a corpului, întrucât c ldura se pierde o dat cu evaporarea transpira iei de la suprafa a pielii. Dac cineva nu ar transpira deloc, atunci orice exces de sodiu i ap ar fi eliminat cu u urin de c tre rinichi. De aceea, transpira ia nu are

rectul i canalul anal. care se desprinde din el. apoi. imediat sub ficat. cea de-a . pân în pelvis. La aproximativ 2-3 cm de extremitatea inferioar exist o jonc iune în form de T cu ileonul (por iunea final a intestinului sub ire). unde se continu cu rectul.o func ie esen ial în eliminarea produ ilor metabolici. Are un traiect ascendent c tre partea dreapt superioar a cavit ii abdominale. f r nici o func ie cunoscut la om. 2. colonul. La nivelul hipocondrului drept. sunt ambele c i oarbe. care se deschide prin anus. Prima parte a intestinului gros este denumit colon ascendent. colonul face o curbur c tre stânga. ia un traiect descendent în partea stâng a corpului. Curbura colonului din partea stâng este denumit flexur hepatic . Travesseaz cavitatea abdominal sub stomac i. Intestinul gros: Anatomi tii împart intestinul gros în patru regiuni: cecul. Cecul i apendicele vermiform.

Colita: . de departe. împreun cu por iunea terminal a intestinului sub ire. Por iunea colonului ce traverseaz cavitatea abdominal este denumit colon transvers i.doua. Colonul ascendent. Ramuri ale venei porte aduc sângele de la intestin la ficat. Func ia colonului este de a transporta materiale solide la anus prin procesul de peristaltism i de a absorbi sodiul i apa. bineîn eles. Amândou vasele sunt ramuri ale aortei. care ajung la el din intestinul sub ire.3 m. Colonul reprezint . cea mai mare por iune a intestinului gros. segmentul cu traiect descendent se nume te colon descendent. Artera mezenteric inferioar irig restul colonului. este vascularizat de artera mezenteric superioar . se nume te flexur splenic . când cap t un traiect descendent. m surând 1. Apa este absorbit în sânge din resturile lichide ale digestiei.

Colita cronic este mai frecvent la persoanele în vârst de la 20 la 40 de ani. Poate avea complica ii serioase i necesit tratament prelungit. Anusul reprezint doar un canal îngust i scurt. Func ionarea normal a anusului i a rectului permite evacuarea intestinului atunci când împrejur rile sociale o permit i nu doar .Colita este o inflama ie a mucoasei colonice. colita cronic sau ulcerativ este mult mai sever . pe partea extern . Rectul: Diferen a dintre rect i anus determin mult confuzie în rândul persoanelor neavizate. dar poate ap rea la orice vârst . Principala func ie a anusului este men inerea continen ei fecalelor în timp ce rectul func ioneaz ca un rezervor pentru acestea. por iune inferioar a intestinului gros. înconjurat de un inel muscular care face jonc iunea cu rectul. Exist dou tipuri: colita acut este frecvent rezultatul unei infec ii sau al unei alergii i nu dureaz mult timp.

acest epiteliu con ine glande care produc mucus ce lubrifiaz fecalele i u ureaz tranzitul. este un tub muscular delimitat de un epiteliu caracteristic.când materiile fecale au traversat întregul intestin gros. o treime gr simi i . dar în alte ocazii se poate dilata. O parte din ap provine din mucusul ce lubrifiaz canalul alimentar i u ureaz eliminarea materiilor fecale din organism. Dintre materiile solide. Aceast capacitate de cre tere a dimensiunilor face ca rectul s fie capabil s func ioneze ca un rezervor. ca i restul intestinului gros. Retul. totu i. Fecalele con in în mod obi nuit aproximativ 75% ap i 25% materii solide. Partea muscular a rectului se contract în timpul defeca iei pentru a expulza fecalele. aproximativ o treime sunt bacterii. Anusul: Anusul sau canalul anal are o lungime de aproximativ 10 cm i reprezint orificiul prin care de eurile solide din organism ² denumite fecale ² sunt excretate. La nivelul rectului.

la sterilizarea i deodorizarea fecalelor. Culoarea fecalelor se datoreaz pigmen ilor biliari denumi i stercobilin i bilirubin . dar în cursul defeca iei ele se relaxeaz . Mecanismul de func ionare: Odat ce fecalele se apropie de punctul final al c l toriei lor prin intestine. de asemenea. iar reziduurile solide sunt transportate la rect. În mod normal. permi ând intrarea acestora în canalul anal. treptat. devin. Pentru a u ura eliminarea . Ace ti pigmen i biliari ajut . Sfincterul intern sesizeaz prezen a fecalelor i se relaxeaz . La extremitatea canalului anal se g sesc dou inele musculare ² sfincterele intern i extern.proteine nedigerate i o treime celuloz ² componenta vegetal nedigerat . cele dou sfinctere men in anusul închis. Sfincterul extern este men inut închis în mod deliberat pân când apare un moment convenabil pentru defeca ie. pentru a permite expulzarea acestora. mai compacte pe m sur ce lichidele sunt absorbite din organism.

Este întâlnit doar la oameni. Din acest motiv. mucoasa canalului anal secret un fluid numit mucus. localizat la cap tul intestinului gros. Se pare c . Vârful acestuia este închis. unele specii de maimu e i la marsupiale.fecalelor din anus. Apendicele: Apendicele este o por iune îngust de intestin asem n toare unei cozi. Poate avea pân la 10 cm în lungime i aproape 1 cm în diametru. nu mai este necesar un organ pentru digerarea acesteia. 3. pe m sur ce înaint m în vârst i începem s consum m mai pu in celuloz în favoarea c rnii. cel lalt cap t se deschide în cec. situa i pe peretele posterior al abdomenului. Rinichii: Fiecare om are doi rinichi. apendicele a fost considerat o relicv evolutiv . Din interiorul fiec rui rinichi coboar pe .

Glomerulul reprezint un ghem de mici capilare sanguine cu pere i foarte sub iri. Apa i reziduurile dizolvate în ea po difuza prin ace ti pere i în sistmul tubilor colectori. Aceast re ea de capilare este atât de întins încât poate con ine ² în orice moment ² aproximativ 130 ml de sânge în fiecare minut. ce se deschide în vezica urinar .peretele posterior al cavit ii abdominale un conduct. Rinichii con in mii de mici unit i filtrante ² nefronii. ncât moleculele peste o anumit dimensiune nu pot trece. numit ureter. La femei. unde apa i nutrimentele esen iale sunt extrase din sânge. . aceasta se deschide în fa a vaginului i la b rba i ² la extremitatea distal a penisului. Porii pere ilor capilari formeaz o Åsit bilogic 2 i sunt atât de mici. situat de cealat parte. Fiecare nefron are dou componente principale ² partea filtrant sau glomerulul i tubii. Conductul care pleac de la vezica urinar se nume te uretr .

tubii devin mai pu in permeabili pentru ap . modificând permeabilitatea tubilor. Aici sunt reabsorbite aproape toat apa i sodiul care au fost filtrate astfel încât urina devine mai concentrat . Una dintre cele mai mici molecule proteice eliminat prin urin este albumina. Pentru a reabsorbi aceast cantitate de ap . în care intervine un hormon eliberat în sânge de hipofiza posterior .Când apare o infec ie a rinichilor. dreneaz în vezica urinar . tubii permit reabsorb ia unei mari cantit i de ap . hormonul scade. în final. organismul are un sistem foarte sofisticat. Cât timp acest hormon este prezent în sânge. În . Când. permitând unor molecule mai mari s ajung în urin . glomerulii se onflan·meaz i filtrarea nu mai este atât de selectiv . Fiecare glomerul este înconjurat de capsula Bowman. care este eliminat în exces prin urin ² proces denumit diurez . totu i. Tubii renali pornesc de la glomeruli c tre un sistem colector care. în care î i au originea tubulii.

Nivelul reninei este dependent de nivelul sodiului. Cre terea presiunii arteriale (presiunea sângelui): Rinichii regleaz cantitatea de sodiu din organism i secret un hormon numit renin . pacientul nu poate re ine apa. constituient principal al oaselor i din ilor. care. secretat de glandele suprarenale. Parathormonul. . pierzând astfel mari cantit i prin urin .condi ii cum ar fi diabetul insipid (care nu trebuie confundat cu diabetul zaharat). regleaz reabsorb ia calciului. care trebuie înlocuit prin ingestie de ap . aldosteronul. este controlat de ac iunea la nivelul tubilor al hormonului suprarenalion ² aldosteronul. Renina activeaz un alt hormon. Când se întâmpl acest lucru. un hormon produs de cele mai mici glande situate în spatele glandei tiroide. r spunde de schimbul dintre ionii de sodiu i potasiu ² contribuind la controlul presiunii arteriale i al echilibrului sodiului din organism. acest hormon lipse te complet. Un alt hormon. la rândul lui.

determin cre terea secre iei de aldosteron din glandele suprarenale. de contrac ie penru a o goli. cu uterul. adaptându-se la . apoi. Vezica urinar : Vezica urinar este un organ muscular cavitar. 4. situat în regiunea inferioar a bazinului. Este o cavitate în form de pâlnie asem n toare unei piramide r sturnate. determin constric ia arteriolelor i cre te presiunea sângelui. vezica urinar nu se comport ca un balon. la femei. Rinichiul elimin un flux continuu de urin c tre vezic . a c rei presiune cre te constant în timpul umplerii.angiotensina. între oasele pubice i rect. Aceasta are dou efecte: mai întâi. cu pere i gro i. Pere ii vezicii urinare sunt alc tui i dintr-un num r de straturi musculare care sunt capabili de relazare în timp ce vezica se umple i. fibrele musculare ale vezicii fiind capabile de extensie considerabil . Totu i. în al doilea rând. Baza piramidei reprezint suprafa a care vine în raport cu intestinul sub ire sau.

la un b rbat matur. În mod normal. La nivelul deschiderii ureterelor în vezica urinar exist valve care previn refluxul urinii înapoi c tre rinichi. apare necesitatea de a urina. În timpul mic iunii. aceast comunicare este men inut închis de un sfincter. dac vezica este prea plin . Când aceast capacitate este dep it . sau uretra prostatic . care î i are originea în por iunea inferioar a vezicii urinare.5 cm lungime i se întinde de la sfincterul colului vezical prin mijlocul . un mu chi circular care se contract pentru a închide pasajul. acest sfincter se relaxeaz simultan cu contrac ia mu chilor vezicali care detemin eliminarea urinei. m soar îm medie 20 cm în lungime i are trei por iuni. Urina este eliminat din corp prin uretr .volumul de urin pân când vezica este aproape plin . Uretra masculin . Prima. Cele dou uretere ² conductele prin care urina ajunge de la rinichi la vezic ² p trund prin partea posterioar . are 2.

cum ar fi ureea i acizii. se explic frecven a mai mare a infec iilor urinare la femei. Datorit faptului c este atât de scurt i se deschide într-o zon relativ expus . care poate fi u or contaminat . Unele substan e toxice. cum ar fi sodiul i apa. trebuie de asemenea men inute în limite precise i cest proces. cea mai lung ² este denumit uretra spongioas .glandei prostatice. . Alte substan e. uretra este mult mai scurt i singura func ie pe care o are este de a elimina urina. Por iunea mijlocie a uretrei masculine are aproximativ 12 mm în lungime i este frecvent denumit uretra membranoas . La femei. Urina: Compozi ia fluidului din celule este men inut în limite foarte stricte. Are un diametru de 1 cm i este înconjurat de glande mucoase. Por iunea final ² m soar aproximativ 15 cm. se formeaz în mod constant i trebuie elimina i pentru a men ine o concentra ie sanguin acceptabil . Se g se te în penis i se deschide prin meatul uretral.

Compozi ia urinei excretat în final depinde de natura substan elor toxice produse în organism. cele din urin fiind extrem de variabile pentru a le men ine pe cele din sânge în limite precise. Aproape tot filtratul este reabsorbit. În mod clar. rezultând doar un litru de urin . Virtual. . este necesar un sistem extrem de flexibil ² mai ales datorit faptului c aportul de lichide variaz de la zero pân la 10 litri pe zi. Aproximativ 1200 litri de sânge trec prin rinichi zilnic i se formeaz aproximativ 110 litri de filtrat. orice component a urinei este prezent în sânge: doar concentra iile difer .homeostazia. Întregul mecanism este extrem de subtil i complex. Aceasta curge continuu de la rinichi prin uretere la vezica urinar i este cantitatea medie de urin produs pe zi. dar rezultatul final este reprezentat de formarea unui fluid în care produ ii de degradare i cantit ile variabile din alte substan e cum ar fi sodiul pot fi îndep rtate din organism. este una din func iile majore ale rinichilor.

distensia pere ilor musculari transmite semnale la m duva spin rii. aceasta determin golirea automat prin mecanism reflex. La un copil mic. de 37°C. Totu i. de i exist varia ii i fluctua ii zilnice de la persoan la persoan . 5. acest reflex este suprimat treptat de c tre controlul centrilor nervo i superiori.Controlul vezicii urinare: În mod normal. permi ând astfel o umplere suplimentar înainte de reapari ia senza iei de mic iune. tradi ional. Pe m sur ce vezica urinar se umple. vezica adult poate re ine aproximativ 250 ml de urin înainte de a ap rea orice disconfort i golirea ei apare înainte de re inerea unei cantit i ce atinge o pint întreag (500 ml). Glandele sudoripare: Temperatura normal a corpului este. este esen ial ca temperatura normal s fie men inut mai mult sau mai pu in constant . creierul comand relaxarea mu chilor vezicali. Dac . Dac senza ia de umplere apare într-un moment neconvenabil. Pe parcursul vie ii.

temperatura mediului extern cre te excesiv. sudoarea se evapor de la suprafa a pielii înainte de a putea fi observat i din acest motiv este denumit Åperspira ie insensibil µ. dup cum ne putem imagina. f r a implica direct glandele sudoripare. O cantitate mic de c ldur se pierde direct în fiecare zi prin pl mâni i prin piele. Aceast evaporare permite pierderea de c ldur . majoritatea c ldurii pierdute zilnic rezult din perspira ie. Totu i. aceast energie provine din piele i efectul sudorii care se evapor se . Func ioneaz pe principiul c lichidul are nevoie de energie pentru evaporare ² la fel cum are apa când fierbe i se transform în vapori. Nu este un mecanism flexibil. deoarece nu putem cre te frecven a respiratorie dac suntem supraînc lzi i. prin perspira ie. De fapt. acesta este un mod ineficient de a pierde c ldur . Dr. La oameni. temperatura corpului este men inut datorit pierderii de c ldur prin glandele sudoripare.

cât i de hormoni. Exist multe glande de acest tip în zone cu tegument gros. Înaintea pubert ii. acest mecanism a atins un nivel care nu mai poate face fa ² el lucreaz la capacitatea maxim . Aceasta înseamn c la fel de bine cum r spund la modific rile de temperatur . cu excep ia buzelor i a unor regiuni ale organelor sexuale.realizeaz prin utilizarea unei p r i din energia i c ldura pielii. Odat ce temperatura corpului a crescut atât de mult. doar unul din tipuri func ioneaz ² glandele ecrine întâlnite pe tot corpul. i activitatea lor este controlat atât de sistemul nervos. sc zând prin aceasta temperatura corpului. încât transpira ia devine excesiv . în a a-numitul stadiu µinsensibilµ. ap rând prin urmare transpira ia palmelor în emo oo sau bufeele de la menopauz . . Tipuri de glande sudoripare: Organismul este acoperit de glande sudoripare ce produc transpira ia. cum ar fi palmele i plantele. tot a a reac ioneaz i în alte condi ii.

au un aspect serpentiform.Glandele apocrine sunt mult mai implicate decât cele ecrine. Aceasta se întâmpl deoarece secre ia gladular interac ioneaz cu bacteriile de la suprafa a pielii. transpira ia nu poate duce la sc derea temperaturii i pelicula de perspira ie ce acoper pielea împiedic acest lucru. . Se dezvolt i încep s func ioneze în timpul adolescen ei i se g sesc la nivelul axilelor i al areolelor mamare. La microscop. secre ia l ptoas i dens pe care o produc determin mirosul specific al corpului. Dac atmosfera este umed i cald . ceea ce are drept rezultat mirosul nepl cut. Nu sunt asociate cu sistemul nervos. Men inerea temperaturii: Principiul perspira iei ca sistem de sc dere a temperaturii corpului func ioneaz foarte eficient într-o atmosfer relativ uscat . dac nu ne sp l m cu regularitate.

evenimentele majore implicate în procesul de reproducere sunt sub controlul unor mecanisme reglatoare deosebit de fine. Gonadele sunt reprezentate la sexul masculin de testicule i la sexul feminin de ovare. ci i la celelalte vie uitoare. La femei. Este necesar datorit nevoii speciei de a se reproduce pentru a supravie ui. La oameni. SISTEMUL DE REPRODUCERE Activitatea sexual este o func ie de baz care nu se întâlne te doar la fiin ele umane. 1. i gonadele. organele i glandele de reproducere încep s se dezvolte în timpul pubert ii. Organele de reproducere: Organele de reproducere la cele dou sexe ² masculin i feminin ² sunt de dou tipuri: organe genitale interne i externe. acest lucru fiind evident în procesul menstrua iei.XI. . concep iei i sarcinii.

i glanda prostatic . Ace ti hormoni. organele genitale sunt scrotul i penisul. Aparatul genital masculin este proiectat pentru producerea spermatozoizilor i pentru fecundare.Pubertatea este momentul în care încep s creasc gonadele i devin active sub influen a hormonilor gonadotropi produ i de glanda hipofiz . Penisul are un conduct central ² uretra ² de-a lungul c ruia se scurge urina sau . situate în exteriorul corpului. veziculele seminale i diferitele conducte ale tractului genital care sunt situate în interiorul cavit ii abdominale. la rândul lor. stimuleaz produc ia hormonilor sexuali: testosteronul sau androgenii ² la b rba i ² i estrogenii i progesteronul ² la femei. Ace ti hormoni simuleaz cre terea glandelor genitale. Sexul masculin: La b rba i. cum ar fi cre terea laringelui la sexul masculin ( care determin îngro area vocii) i apari ia menstrua iei sau menarha ² la sexul feminin. ca i a caracterelor secundare.

devine turgescent i intr în erec ie. într-o stare flasc . Un inel muscular strâns la nivelul colului vezical men ine pasajul închis. iar zona în care se conecteaz de abdomenul inferior se nume te r d cin . situat la nivelul glandului. Lungimea lui variaz între 612 cm. unde este depozitat urina. Atunci atinge o lugime de 1012 cm. în mod normal.lichidul seminal în timpul actului sexual. Uretra se întinde de la vezica urinar . Penisul este situat. astfel încât urina este eliminat doar atunci când este nevoie. Sperma p trunde în uretr în timpul actului sexual prin intermediul unor ducte seminale sau vase deferente care se deschid în ea dup emergen a din vezic . anterior fa de scrot. Glandul penisului este cea mai sensibil arie. Erec ia: . pân la ostiul uretral extern. o pung tegumentar ce con ine testicule. an ul care separ glandul de corpul penisului este an ul coronar. de obicei cu vârful în sus. cea mai mare parte a penisului este corpul s u. În timpul stimul rii sexuale.

Prepu ul i glandul: Glandul este protejat de un pliu tegumentar denumit prepu . de asemenea. . conduc la orgasm. l sând glandul expus stimulilor care. fluxul sanguin scade p nâ la nivele normale i penisul revine în starea flasc pe m sur ce sângele care a determinat erec ia este drenat. cantitatea de sânge care ajunge în aceste zone cre te enorm. în acela i timp fiind împiedicat s p r seasc zona. Dup ce ejacularea a avut loc i excita ia sexual a sc zut. Pe m sur ce penisul se m re te în timpul erec iei. acesta se retrage. care ac ioneaz ca un lubrifiant. Aceast înc rcare cu sânge face penisul mai lung. ea cre te. când un b rbat este excitat sexual.Cea mai mare parte a penisului este alc tuit din trei grupuri de esuturi responsabile pentru erec ie. în final. Tegumentul ce acoper glandul produce o substan gr soas denumit smegm . Aceste zone sunt bogat vascularizate i. mai gros i ami rigid. presiunea intern .

facilitând mi carea prepu ului pe gland. Îndep rtarea acestei substan e prin igiena local prezint importan : la unii b rba i, smegma tinde s se acumuleze, formând un produs mirositor cu consisten brânzoas , care poate produce dureri sau inflama ii la nivelul prepu ului ² o stare denumit balanit . Balanitele repetate sau persistente reprezint , uneori, un motiv medical pentru evacuareacircumciziei ² care este, în mod normal, o practic social sau religioas . Testiculele: Adultul normal de sex masculin are dou testicule care se dezvolt în embrion dintr-o creast de esut în partea posterioar a abdomenului. Când testiculele s-au format, ele coboar treptat în interiorul abdomenului, astfel încât în momentul na terii fiecare testicul ajunge la pozi ia final din scrot. Testiculele au o func ie dubl . Mai întâi, reprezint sediul de prodecere al spermatozoizilor, fiecare spermatozoid con ine toat informa ia genetic a

individului respectiv. În al doilea rând, testiculele con in celule care secret testosteronul, hormon sexual masculin, i determin , în consecin , caracteristicile masculine cum ar fi vocea profund , distribu ia tipic a p rului i a esutului adipos. Aceste dou func ii sunt îndeplinite de dou seturi de celule complet diferite; una din func ii poate s fie deficitar , f r ca cealalt s fie afectat . Testiculele sunt structuri ovalare. În partea posterioar a fiec ruia este ata at o structur mai mic , în form de virgul , care se nume te epididim. Epididimul este format dintr-o serie de microtubuli care colecteaz sperma de la testicule. Ace ti tubuli se unesc pentru a forma un duct unic, ductul deferent, care transport spermatozoizii c tre baza vezicii urinare. Toate aceste structuri, cu excep ia ductului deferent, sunt de dimensiuni microscopice. Fiecare testicul este suspendat în scrot de c tre cordonul spermatic, care con ine ductul deferent, artera i vena testicular .

Aceste trei structuri sunt înconjurate de fibre musculare care formeaz mu chiul cremaster. De aceea, cordonul spermatic îndepline te dou func ii: mai întâi, asigur aportul sanguin la testicule; în al doilea rând, conduce spermatozoizii nou forma i de la testicule. Spermatozoizii: Acesta este numele conferit celulelor reproductive masculine. Singura lor func ie este de a realiza fertilizarea prin unirea cu celula feminin , ovulul. Fiecare spermatozoid are 0.05 mm lungime i o form de flagelat. Are trei sec iuni principale reprezentate de cap, sec iunea median i coada (flagelul). Partea anterioar a capului ² acrozomul ² con ine enzime specifice, care permit penetra ia spermatozoidului în ovul, realizând astfel fertilizarea. Partea median con ine structuri denumitemitocondrii, care furnizeaz energia necesar pentru a asigura mobilitatea spermatozoidului c tre ovul.

Singura func ie a flagelului este de a propulsa spermatozoidul, rol pe care îl îndepline te printr-o mi care ondulatorie, determinând o vitez de aproximativ 3-3.5 mm pe minut. Spermatozoizii sunt alc tui i din diferite substan e chimice i material genetic. Acestea sunt cromozomii care poart amprenta genetic a tat lui i care vor determina caracteristicile mo tenite pe cale patern de c tre copil. Spermatozoizii transport mesajul genetic care determin sexul copilului. Producerea spermatozoizilor: Producerea eficient a spermatozoizilor necesit o temperatur cu aproximativ 3°C mai sc zut decât a restului corpului. Ca urmare, producerea lor are loc în afara organismului, în scrot. esuturile înconjur toare ajut la reglarea temperaturii testiculelor situate în scrot prin contrac ii în condi ii de frig i printr-o cre tere a aportului sanguin ce disipeaz c ldura când temperatura devine prea ridicat .

denumit lichid . spermatozoizii necesitând între 60-72 de ore pentru matura ia complet . Dac nu apare nici o ejaculare.Produc ia de spermatozoizi ² la o valoare de la 10 pân la 30 miliarde pe lun ² are loc în tubii seminiferi dintesticule. Aceast secre ie. dou glande care se deschid în ampul . Aceasta este zona de stocare i de dezvoltare. sperma prime te o secre ie suplimentar de la veziculele seminale. sunt necesare aproximativ dou zile pentrureumplerea sa. spermatozoizii se mi c de-a lungul ductelor deferente ² dou canale care ajung de la testicule la glanda prostatic ² i într-o zon de depozit suplimentar. numit ampul . spermatozoizii se dezintegreaz i sunt reabsorbi i. care este localizat în partea posterioar a testiculelor. Ejacularea: Înainte de apari ia ejacul rii. epididimul poate fi golit prin trei sau patru ejacul ri pe parcursul a 12 ore. Spermatozoizii nou forma i intr apoi prin tubii seminiferi în epididim. De fapt. Aici.

spermatozoizii i lichidul seminal sunt expulza i din ampul i epididim în uretr printr-o serie de contrac ii musculare. stimuleaz mobilitatea ² capacitatea de a se mi ca spontan ² a spermatozoizilor i favorizeaz supravie uirea lor în secre ia vaginal . Glanda prostatic : Glanda prostatic are o form de nuc i este întâlnit numai la b rba i. Odat ajun i în vagin. Este situat labaza vezicii urinare i înconjoar uretra. De i func ia exact a lichidului . La acest nivel are loc fecunda ia dac este prezent un ovul. datorit mobilit ii lor. În momentul ejacul rii. ce confer i ea spermatozoizilor o mobilitate mai mare.seminal. Aceast gland produce o secre ie ce se adaug lichidului spermatic. împreun cu care formeaz lichidul seminal. Glanda prostatic ² prin care spematozoizii trec în timpul ejacul rii ² produce o cantitate mic de lichid. spermatozoizii trec prin cervix în uter. de unde î i continu drumul spre tubele Fallopio.

formeaz vulva. La extremitatea superioar . P r ile proeminente ale vulvei sunt cele dou perechi de labii. împreun . dar acest aspect particular apare în mod obi nuit la b rba ii în vârst . care. Cele situate în exterior i cu dimensiuni mai mari ² labiile majore ² sunt pliuri tegumentare care acoper i protejeaz celelalte structuri. Datorit pozi iei sale în organism.prostatic este necunoscut . dând na tere unui copil. Organele genitale externe ale femeii sunt clitorisul i labiile. problemele asociate cu aceast gland pot afecta frecvent func ia vezicii urinare. care acoper . labiile majore se continu cu pielea i p rul. se crede c unul din rolurile sale este de a men ine mobilitatea spermatozoizilor. favorizând fecunda ia. ele devin mai sub iri i fuzioneaz cu perineul. La baz . Sexul feminin: Sitemul de reproducere al femeii are o dubl func ie: prime te spermatozoizii i produce ovulele care pot fi fertilizate.

acest spa iu este închis de himen. Clitorisul i glandele: Clitorisul are. de fapt. ele protejeaz deschiderea uretrei. divizându-se în pliuri ce îl înconjoar . Înainte de debutul activit ii sexuale. o structur similar cu penisul. echivalent cu prepu ul i o band conectoare ce se nume te fren. muntele pubian sau veneric ² denumit frecvent muntele lui Venus. Aria dintre labiile minore este ocupat de un spa iu denumit vestibul. Ele se unesc deasupra clitorisului. Între labiile majore sunt situate labiile minore. Reprezint . m rime i grosime. De asemenea. . pân acolo încât prezint gluga epitelial format e c tre labii. Resturile himenului întâlnite la multe femei în jurul vestibulului sunt numite caruncule mirtiforme. Acesta este variabil ca form . formând o glug protectoare pentru clitorisul sensibil. un semn al virginit ii. În partea posterioar a labiilor minore se afl fur eta care se rupe frecvent în timpul primei na teri.stratul de esut adipos situat deasupra osului pubian.

se umple cu sânge i devine erectil. Este extrem de sensibil i. iar glandele Bartholin intr în activitate. în mod normal.în principal. care se g sesc imediat inferior de clitoris i au o secre ie alcalin ce reduce aciditatea normal a vaginului. Alte p r i ale vulvei r spund de asemenea la stimularea sexual : labiile con in esut erectil i devin frecvent turgescente în timpul actului sexual. Exist dou perechi de glande situate la nivelul vulvei. Acestea sunt glandele Bartholin i ele î i elimin secre ia atunci când o femeie este excitat sexual. Aceste glande sunt. de m rimea unui bob de maz re i nu . la orgasm. un organ cu rol în excita ia sexual . când este stimulat esutul s u spongios. Func ionarea clitorisului în erec ie ² fie datorit mi c rii penisului în timpul actului sexual. Celelalte se g sesc la baza vestibulului. fie prin alte mijloace ² conduce. de obicei. astfel încât orificiul vaginal devine mai umed i permite intrarea penisului. Primele sunt glandele Skene.

în mod evident. Aceast condi ie (Bartholinit ) necesit tratament cu antibiotic. de c tre hormonii secreta i de ovar. la infec ii venerice sau de alt natur . Ele sunt sensibile.proemin la suprafa . Mucoasa vaginal este mai sub ire în copil rie i la menopauz decât la femei de vârst fertil . totu i. fiind capabil s se dilate suficient pentru a . În cursul na terii are loc un rol relativ pasiv. Vaginul unei feti e este. Vaginul joac rol important în timpul actului sexual i al na terii. În timpul vie ii unei femei.i volumul i devenind sensibile. Aceste modific ri sunt influen ate. mai mic decât cel al unei femei mature. ace tia sunt denumi i estrogeni. Vaginul: Vaginul este canalul care une te vulva de uter. vaginul sufer mai multe mofic ri. În unele cazuri. se formeaz un abces la nivelul acestora ² abcesul Bartholin ² ceea ce poate necesita o incizie pentru eliminarea puroiului. formând por iunea inferioar a canalului na terii. în mare m sur . m rindu.

Pere ii canalului sunt de obicei alipi i unul de cel lalt i prezint multe pliuri. Structura: Vaginul este un canal cu o lungime de 7 cm pân la 9 cm înconjurat de esuturi fibroase i musculare. Uretra este situat pe peretele anterior al vaginului. În aceste circumstan e.permite epulzia copilului. bacteriile se dezvolt i. ocazional. Acest lucru inhib cre terea bacteriilor patogene în vagin. dar c ptu it cu un strat celular numit epiteliu scuamos. Aceste caracteristici u ureaz distensia vaginului în timpul actului sexual i al na terii. dar în perioada prepubertal i în anii de dup menopauz . iar rectul ² posterior de treimea superioar a peretelui vaginal. determin dureri . vaginul devine moderat alcalin. În timpul perioadei fertile din via a femeii secre iile vaginale sunt u or acide. Doar recent am început s în elegem unele din modific rile ce apar în vagin în timpul actului sexual. Anusul este separat de vagin printr-un esut fibro-muscular denumit centrul perineal.

Masturbarea i . De obicei. Himenul. Himenul nu are nici o func ie fiziologic cunoscut . În timpul actului sexual.i discomfort. cum ar fi alergarea sau c l ria. Prezen a unei anumite cantit i de secre ie este normal la toate femeile. dar a dobândit o mare importan în aproape toate culturile. Pere ii vaginului sunt bine lubrifia i de secre iile canalului cervical i al glandelor Bartholin. ele se preling pe toat suprafa a epiteliului vaginal. Aceast cantitate cre te în timpul ovula iei i al excita iei sexuale. himenul prezint diferite forme i m rimi i nu poate fi considerat un indicator sigur al virginit ii. cu orificii multiple i poate fi u or lezat în timpul exerci iilor fizice. este de grosime mic . ca un semn al virginit ii. Totu i. o condi ie denumit vaginit atrofic . sau semnul virginit ii. a fost denumit dup zeul grec al c s toriei Hymen.

mu chii pelvisului. Aceast stare se nume te vaginism. Spermatozoizii care vin în contact cu zona genital pot traversa orificiile himenului pân în canalul vaginal. cel mai frecvent. devin turgescente i cantitatea secre iilor locale cre te. Func iile vaginului: În timpul excita iei sexuale. incluzând pe cei ce înconjoar vaginul. De i condi ia în care se afl himenul nu este o dovad a virginit ii. se contract involuntar. Aceasta determin îngustarea vaginului i actul sexual devine dureros. În timpul orgasmului. de obicei. organele genitale. himenul este rupt în timpul contactului sexual. Poate fi tratat cu ajutorul unui consilier psihosexual. un himen intact nu previne sarcina. în special labiile minore i vaginul inferior. sunt necesare . ace ti mu chi se vor contracta. dar.implantarea tampoanelor poate produce ruptura himenului. Dac o femeie are o stare particular de tensiune sau anxietate în timpul actului sexual. În contradic ie cu credin a popular .

permitând cre terea f tului i asigurându-i . În timpul sarcinii. La o femeie nulipar . Cervixul are o form relativ cilindric i por iunea inferioar proemin în vagin. dup na tere. orificiul extern al colului este circular i de dimensiuni mici. Uterul: Uterul este compus din dou p r i majore ² corpul organului i cervixul sau olul ² i este capabil de schimb ri majore în timpul perioadei fertile a unei femei. endometrul este eliminat în cursul menstrua iei i este înlocuit treptat. De la pubertate la menopauz . în cursul urm torului ciclu menstrual. La palpare. În timpul na terii.5 cm în lungime i este str b tut de un canal prin care se deschide superior în uter i inferior în vagin.mai multe luni pân când femeia se poate bucura pe deplin de via a sexual . uterul se destinde. cervixul poate fi sim it ca o mic gropi . cap t o form de fant . Crevixul are aproximativ 2. acesta se dilat pentru a permite trecerea copilului i.

Dup aceea. uterul se contract strâns. În acela i timp. mental i fizic. uterul î i modific rolul i începe s se contracte. pentru a permite expulzia copilului i a aplacentei. s-a raportat apari ia acestui eveniment chiar la 36 de zile dup na tere.protec ia i nutri ia. vasele mari care au aprovizionat placenta. este împiedicat contrac ia fibrelor musculare. Rareori. când ar fi evident neconvenabil. devenind capabil s ad posteac un alt ou. Toate aceste modific ri în func ionarea uterului sunt orchestrate de hormonii elibera i de glanda hipofiz i de ovare i de substan e asem n toare denumite prostaglandine. pentru a închide. Felul în care ac ioneaz aceste substan e ne este complet în eles. ca o femeie s aib un copil. Pozi ia: . el revine rapid la starea anterioar . care sunt eliberate de esutul uterin. Uterul pare s nu aib nici o func ie înainte de pubertate i dup menopauz . Când f tul este matur. Dup na tere.

În timpul sarcinii. uterul î i m re te dimensiunile. Uterul prezint dou tube uterine.La o femeie adult . cervixul. uterul este un organ cavitar aproximativ de m rimea i forma unei pere mici. aproximativ . Situat în interiorul oaselor centurii pelviene. uterul reprezint o parte dintr-un traiect ce leag cavitatea abdominal de mediul extern. proemin în vagin. Uterul este sus inut în pelvis de mu chii plan eului pelvin i de benzile de esut conjunctiv i vase sanguine care îl ata eaz de pere ii laterali ai pelvisului. iar cea posterioar pe rect. Fa a anterioar a uterului este a ezat pe vezica urinar . astefl încât. În acest mod. ce transport lunar ovulul eliberat de unul din ovare. Astfel. tubele Fallopio. Exist mecanisme speciale pentru prevenirea r spândirii infec iilor pe aceast cale pân în cavitatea abdominal . cervixul secret anticorpi protectori i aciditatea natural a vaginului inhib dezvoltarea bacteriilor patogene. Extremitatea inferioar a uterului. mucoasa uterin este eliminat la menstrua ie.

La aproximativ 38 de s pt mâni. o transformare în continuare. Dup menopauz . În prima jum tate a ciclului menstrual al unei femei. endometrul este eliminat în timpul menstrua iei. deasupra pubisului. i transform rile endometrului. numai poate fi palpat în abdomn. Dac ovulul nu a fost fertilizat.dup 12 s pt mâni. tot în mod normal. dac ovulul a fost fertilizat. uterul se atrofiaz . Cre terea înceteaz dup aceea. care au rolul de a produce i elibera ovulul matur. poate fi palpat la nivelul cavit ii abdominale. de asemenea. Momentul . care controleaz . Ovarele: Ovarele sunt componente ale sistemul de reproducere feminin. dar apare o secre ie bogat în substan e nutritive. Varia iile în dimensiune sunt controlate de secre ia hormonilor sexuali. endometrul î i m re te grosimea pân în momentul eliber rii ovulului. atinge în mod normal marginea inferioar a coastelor i la aproximatix 2 s pt mâni dup na tere.

componente esen iale ale sistemului hormonal sau endocrin al organismului.când ovulul este fertilizat de c tre un spermatozoid marcheaz începutul unei noi vie i umane. fiind situate fiecare lateral fa de uter. nu exist o conexiune direct între ovar i deschiderea tubei. La o femeie matur . De la prima menstrua ie pân la menopauz . Ele sunt situate în pelvis. Deasupra fiec rui ovar se deschide infundibulul tubelor Fallopio. ovarele elibereaz un ovul în fiecare lun . prev zut cu franjuri. de asemenea. De i sunt foarte apropiate. Ovarele sunt dou structuri de culoare gri-roz. Pozi ia ovarelor este men inut de ligamente puternice i elastice. ovarele au un aspect relativ neregulat. Motivul acestei neregularit i poate fi dedus prin examinarea la microscop a structurii . care face leg tura cu uterul. în form de migdal . fiecare având aproximativ 3 cm în lungime i un centimetru în grosime. o regiune a corpului delimitat de oasele pelvine. Ele sunt.

Din celule acestui strat delimitant se formeaz ovulele. Când foliculul este complet dezvoltat i ovulul este matur. În centrul acesteia se g se te ovulul în stadiile finale de matura ie. foliculii ovarieni în matura ie apar ca ni te sfere ce con in mici aglomer ri de celule. mii de ovule imature aflate într-un înveli sferic. Mecanismul exact prin care acest proces are loc este înc un mister. celulele esutului folicular permit ie irea ovulului.interne. Mai u or de observat sunt foliculii ce con in ovule aflate în diferite stadii de matura ie. Ovulul este . Pe m sur ce ace ti foliculi se m resc i dup eliberarea ovulului. produc aspectul neregulat caracteristic al suprafe ei ovarului. sau folicul. Înveli ul ovarului este un strat de celule denumit epiteliu germinativ. pot fi observate la periferia ovarului. Ovula ia: La microscop. Centrul ovarului este ocupat de un esut elastic fibros ce func ioneaz ca un suport pentru stratul extern ce con ine foliculii.

eliberând ovulul. intr în ac iune i declan eaz dezvoltatea corpului galben (corpus luteum) în foliculul gol. i secre ia hormonilor estrogeni. el produce propriul s u hormon ² progesteronul. ca glande endocrine. ale tubei Fallopio. ovarele func ioneaz . FSH declan eaz . preg tindu-se pentru primirea oului. Estrogenii stimuleaz i sinteza proteinelor din organism i reten ia de lichide. Dup ce un folicul s-a maturat i rupt. sau fimbrii. Sub influen a estrogenilor. Pe lâng rolul de a produce ovulele. Func ia corpului galben este aceea de a ajuta men inerea sarcinii. de asemenea. care ajunge. de asemenea. luteinizant sau LH. Ea produce mai întâi un hormon denumit foliculinostimulant (FSH). prin fluxul sanguin. Dac ovulul nu a fost fertilizat. la ovare.apoi preluat de c tre termina iile franjurate. Func ia ovarian este sub controlul glandei hipofize. în aproximativ . un alt hormon hipofizar. mucoasa uterin se îngroa .

concep ia este foarte probabil . Este un proces complex. secre ia de progesteron se opre te i mucoasa uterin este eliminat prin menstrua ie lunar . care protejeaz spermatozoizii împotriva acidit ii vaginale. 2. Ace tia sunt înconjura i de lichidul seminal. Un b rbat produce aproximativ 400 milioane de spermatozoizi la fiecare ejaculare. Dac ovulul a fost fertilizat. corpul galben se astrofiaz .dou s pt mâni. spermatozoizii încep s se deplaseze de-a lungul vaginului . atunci corpul galben î i cotinu func ia pân la formarea placentei i menstrua ia nu mai apare. Dac actul sexual se petrece în perioada ovula iei. Concep ia i reproducerea: Concep ia reprezint unirea dintre un spermatozoid i un ovul. Producerea de FSH reîncepe i ciclul se reia. pentru succesul c ruia sunt necesare o ultitudine de condi ii. Odat depu i în vagin.

Mobilitatea este asigurat de mi c rile viguroase ale flagelilor. Fiecare spermatozoid transport o . fertilizarea are loc imediat. fiind gata de a fuziona cu un ovul. Acesta este un mod natural de selec ie pentru a asigura înl turarea de la fertilizarea ovulului a spermatozoizilor leza i sau bolnavi.i. prin cervix. dac ovula ia are loc. ei c l toresc pân în tubele Fallopio. la uter. Dac un ovul este prezent deja în tub . Dup aceea. O parte din spermatozoizi nu ajung s fac acest traseu i ei vor fi distru i de mediul acid din vagin. Spermatozoizii pot tr i în tubele Fallopio cel mult trei zile. Fertilizarea este realizat atunci când un spermatozoid penetreaz suprafa a ovulului. Fertilizarea (fecunda ia): Milioanele de spermatozoizi care au ajuns în uter sunt hr ni i de mucusul alcalin al canalului cervical. Acest traseu de aproximativ 20 cm dureaz 45 minute i doar în jur de 2000 de spermatozoizi vor supravie ui în final.

unde poate fi hr nit i astfel debutând o sarcin . O dat cu nida ia. Odat ovulul fecundat. Ovulul i spermatozoidul (care i-a pierdut flagelul) fuzioneaz . apoi. Timp de 72 de ore. care ajut la lichefierea înveli ului extern al ovulului. restul spermatozoizilor mor. facilitând penetra ia unui singur spematozoid. dezvolt mici proiec ii care ajut la nidarea în mucoasa uterin . pân când se produce un ou cu 64 de celule. în . formând un singur nucleu. care.enzim (o substan responsabil pentru catalizarea proceselor chimice ce sus in via a). celulele continu s se divid . s-a produs procesul de concep ie complet. Pân în s pt mâna a 12-a. nideaz în peretele uterului matern. începe s se divid în dou celule. placenta devine un organ separat. denumit trofoblast. Placenta: Placenta se formeaz atunci când o parte specializat a oului. În acest timp. Oul c l tore te c tre uter în aproximativ 7 zile (ziua a 21-a a unui cuclu de 28 de zile).

dar multe substan e pot trece de la mam la f t. Aceast func ie vitalã de schimb este îndeplinit de placent . spongioas i de form discoidal . traversa placenta. ca o barier ce protejeaz f tul de substan ele poten ial nocive. produ ii de degradare i hormonii trec de la f t la mam . de asemenea. de care f tul este ata at prin cordonul ombilical. cânt re te aproximatix 500 g i este de culoare ro ie închis. care împiedic noi ovula ii sau . d unând f tului. de asemenea. Dioxidul de carbon. Dou straturi de celule men in separat circula ia sângelui fetal de a celui matern din interiorul placentei. În sfâr it. traversa placenta. totu i. Placenta ac ioneaz . oxigenul . nutrimentele i hormonii ² de la mam la f t. Toat hrana i oxigenul de care f tul are nevoie sunt primite de la mam i este capabil s elimine orice produ i de degradare înapoi în corpul matern. placenta produce o serie de hormoni.momentul na terii. de i multe medicamente pot. Unii anticorpi materni pot.

abdomen i fese. ovulul fecundat este denumit embrion. dar. concep ia are loc probabil între a 10-a i a 14-a zi a ciclului menstrual. Ei stimuleaz . Înainte de aceast dat .apari ia de noi cicluri în timpul sarcinii. de fapt. când ovula ia este cea mai probabil i fertilitatea femeii este maxim . inhib contrac iile înainte de începerea travaliului. Timp de . Al i hormoni stimuleaz m rirea dimensiunilor uterului i. sarcina începe. de asemenea. în cea de-a doua s pt mân a primului trimestru. Sarcina este divizat în trimestre. ca o viitoare surs de enegie. probabil. În acest stadiu. Dezvoltarea f tului: ÅF tµ este numele atribuit copilului nen scut din momentul în care poate fi recunoscut ca o fiin uman în dezvoltare (de la aproximativ dou luni de la fertilizarea ovulului). dezvoltarea sânilor în vederea hr nirii nou-n scutului i depozitarea gr similor pe coapse. de aceea. sarcina este reprezentat de o celul fertilizat sau ou. de fapt.

aproximativ trei zile dup fertilizare. formând un mic grup de celule numit morul . oul se deplaseaz de-alungul tubei Fallopio. . divizându-se i redivizându-se.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful