ANATOMIA OMULUI

I. STRUCTURA ORGANISMULUI
Anatomia omului este studiat în general prin observarea multiplelor i variatelor organe ale corpului. Multe dintre acestea pot fi grupate laolalt în diferite sisteme, pe baza modului în care unele organe i structurile asociate lor ac ioneaz împreun pentru a îndeplini func iile specifice ale organismului. În final, toate sistemele ² i celulele minuscule care sunt componentele de baz ale tuturor organelor i esuturilor ² sunt implicate în men inerea s n t ii i a unei st ri de echilibru intern ale organismului în prezen a unor factori constant variabili.

1. Organele:
Prin structur se în elege modul în care anumite elemente sunt puse laolalt

pentru a forma organe. În cazul corpului uman, se poate vorbi despre aceast structur enorm de complicat având în vedere elementele ei de baz i considerând modul în care se potrivesc împreun . Aceasta este, în esen , obiectul de studiu ² descrierea formei i a planului de organizare a corpului. Deoarece structura unui organ este în corela ie cu func ia sa, anatomia i fiziologia sunt strâns legate . Un organ reprezint un element distinct, compus din diferite esuturi cu o structur i func ie specifice. De aceea reprezint un element convenabil pe care se poate baza studiul corpului uman. Înaintea unei abord ri în detaliu este necesar o privire asupra organelor importante ale organismului care sunt con inute în trei mari cavit i: craniul, toracele i abdomenul. a.Cavitatea cranian : Craniul este constituit din dou p r i: cavitatea cranian , care ad poste te

creierul; i fa a care reprezint un cadru de sus inere pentru ochi, nas i gur . Creierul umple complet cutia cranian . Cre terea lui este cea care determin forma craniului. Ini ial, oasele craniului sunt unite prin cartilaje, care permit mi c rile oaselor. Cartilajul este înlocuit treptat de c tre os în primele 18-24 luni de via , dup care craniul devine rigid. Creierul are aspectul unei mase moi de consisten gelatinoas , care poate fi u or strivit . Este învelit într-o membran tisular rezistent , denumit duramater, i aceasta, împreun cu oasele craniului, protejeaz creierul. Totu i, dac creierul este lezat i, prin urmare, este edema iat, esutul s u poate fi în continuare distrus prin strivire la contactul cu înveli ul osos exterior. Cavit ile mai mici din craniu includ fosele nazale i mult mai micile sinusuri sau cavit i aeriene care comunic cu aceasta. Mandibula este considerat , de obicei, ca un accesoriu al craniului.

La baza craniului exist mai multe orificii care permit trecerea arterelor, nervilor i venelor. Cel mai mare dintre ele, denumit foramen magnum (gaura occipital ), este orificiul de intrare al m duvei spin rii.

b.Cavitatea toracic : Toracele sau pieptul este o cu c osoas care con ine dou din cele mai importante organe ale corpului: pl mânii i inima. Func ia de baz a acestora este de a transfera oxigenul din aer la esuturi, unde este esen ial pentru procesele vitale. Cu ca toracic este localizat imediat sub piele. Include în totalitate pl mânii i inima, inclusiv suprafe ele lor inferioare, i are form de clopot. Este articulat de coloana toracic i este închis de diafragm, mu chiul ce separ toracele de abdomen. Între coaste exist al i mu chi denumi i intercostali. În consecin , peretele toracic

Inima se g se te între cei doi pl mâni în interiorul propriei membrane seroase. Când pleura se inflameaz . Tot interiorul cavit ii este acoperit de o membran denumit pleur . Membrane asem n toare acoper pl mânii i inima. Din bronhiile principale ale fiec rui pl mân se desprind conductele aeriene mai mici sub form arborescent . Pl mânul stâng i drept ocup majoritatea toracelui i sunt conecta i la trahee prin bronhiile principale. prin mi c ri de expansiune i relaxare. unde oxigenul este extras din aer i difuzat în sânge. d na tere st rii cunoscute drept pleurezie.constituie o pung muscular în form de clopot ² având drept suport coastele ² care. iar dioxidul de carbon ² produs rezidual de catabolism ² trece în sens opus. este capabil s absoarb i s elimine aerul din pl mâni prin traheea care porne te din torace spre gât. care conduc aerul la alveolele pulmonare. Inima prime te sânge din organism prin . numite bronhii.

anterior traheei. în p r ile superioare de coaste. Delimitat posterior de coloana vertebral . Exist . În afar de inim i pl mâni. Sângele înc rcat cu oxigen se întoarce la atriul stâng i ventriculul stâng. Timusul joac un rol important în reglarea mecanismelor de ap rare. întinzându-se de la diafragm pân la bazin. de asemenea. care este situat imediat dup diafragm. o gland denumit timus.Cavitatea abdominal : Abdomenul este cea mai mare cavitate a corpului. În abdomen exist un mare num r de organe. frecvent . situat în por iunea superioar a toracelui. de unde este expulzat în principala arter a corpului ² aorta. partea anterioar a abdomenului este un perete muscular gros. c. care transport hrana de la cavitatea bucal pân în stomac.intermediul cavit ilor drepte (atriul drept i ventriculul drept) i îl pompeaz în pl mâni. toracele con ine esofagul.

splina. O re ea imens de vase sanguine deserve te toate organele i nervii abdominali. La femei.denumite viscere. În sus inerea func iilor tractului alimentar intervin glande abdominale importante. fiecare legat de vezic printr-un conduct denumit ureter. În spatele canalului alimentar se g sesc rinichii. aproape toate organele sexulae se g sesc . cum ar fi ficatul i pancreasul i. care se gole te prin anus. Strâns legat de aparatul urinar este aparatul de reproducere. Aproape tot tractul alimentar este situat în interiorul abdomenului. Tractul alimentar reprezint sistemul de prelucrare i excre ie a alimentelor ² descompune alimentele în substan e care pot fi absorbite în sânge pentru a fi transportate în alte p r i ale corpului i elimin reziduurile nedigerabile. care face parte din sistemul vascular limfatic. care se afl în partea inferioar a abdomenului i în care urina este acumulat înainte de evacuare. în plus. începând cu stomacul a ezat sub diafragm i sfâr ind cu rectul.

Penrtru fixarea organelor. la fel ca splina. Astfel. Partea de peritoneu cae acoper organele se nume te peritoneu visceral. dar cei 10 m (33 picioare) de intestin sunt plia i i astfel pot avea loc în interiorul abdomenului. stomacul i intestinele sunt acoperite de peritoneu. vezica urinar . în acela i timp. el c ptu e te. ficatul. Peritoneul are func ia de a permite mi c ri relativ libere ale variatelor structuri din abdomen. uterul i apendicele. pancreasul. în pozi ia lor definitiv . iar la b rba i o parte din organele sexuale coboar . în afara organismului. În timp ce peritoneul acoper organe cum ar fi stomacul.în interiorul organismului. abdomenul este prev zut cu o membran denumit peritoneu. înainte de na tere. iar cea de-a doua este . de care organele sunt ata ate prin mezenter. Poate p rea imposibil ca atât de multe organe vitale s încap într-un spa iu atât de mic. i cavitatea abdominal . Peritoneul acoper toate organele con inute în interiorul abdomenului.

membranele mucoase con in celule specializate pentru a secreta lichidul fluid . Membranele mucoase se g sesc. O categorie special . cum ar fi tractul alimentar. la marginea structurilor cavitare. Membranele sinoviale acoper suprafe ele articulare i tendoanele. Membranele: Membranele sunt straturi simple de esut care acoper sau separ celulele. Peritoneul visceral nu este atât de sensibil i durerea apare dac intestinul este trac ionat sau destins.denumit peritoneu parietal. Peritoneul parietal are o inerva ie senzitiv bogat . meningele. Dup cum sugereaz i numele. în principal. Mucoasele seroase înconjoar organele din torace i abdomen. astfel încât orice leziune sau inflama ie ce apare la nivelul acestuia este resim it ca o durere localizat acut . protejeaz creierul i m duva spin rii. Exist cinci tipuri principale de membrane. 2.

în special cele din tractul respirator. cum ar fi praful. Membranele sinoviale se g sesc la nivelul articula iilor mobile i au forma unor pungi con inând fluidul lubrifiant denumut lichid sinovial. Din ele iau na tere cilii care se mi c în Åvaluri concomitenteµ pentru a împinge corpii str ini nocivi. Printre func iile acestuia se num r lupta împotriva infec iilor (con ine anticorpi) i men inerea laringelui. formând vilozit ile pentru a cre te suprafa a de digestie. Tendoanele. Exist . de asemenea. în special endometrul sau membrana uterin . care este eliminat în fiecare lun . Unele membrane mucoase. Membranele care delimiteaz intestinele se pliaz în deget de m nu . benzile de . înapoi spre laringe pentru a fi expectora i în afara organismului. în timpul menstrua iei. con in i celule cu func ii adi ionale. amigdalelor i a întregului tract alimentar umede i elastice.denumit mucus. membrane mucoase în sistemul de reproducere sau sexual.

Acesta con ine un lichid în care f tul pur i simplu plute te. acesta este eliminat împreun cu placenta. La începutul fiec rei noi vie i . toate organele sunt acoperite de o membran seroas cunoscut sub numele de peritoneu. asigurând protec ia împotriva îmboln virii i reducând în mare m sur frecarea de organele învecinate. Dup na tere.esut fibros care leag mu chii de oase sunt înconjurate de o teac sinoval . creând astfel un sistem ideal pentru absorb ia ocurilor. . În abdomen. în scop protector i lubrifiant. denumit sacul amniotic. În cavitatea toracic exist dou membrane seroase denumite pleure. membranele au o func ie special temporar . Membranele seroase sunt înveli uri pentru organele din torace i abdomen. F tul în dezvoltare este înconjurat în uter de o membran special .

1. de asemenea. În acele p r i ale scheletului în care este necesar mai mult flexibilitate intr în func ie cartilajele. pielea (tegumentul) este. dar ajut . un organ ² cu cea mai mare suprafa ² care nu numai c protejeaz organele interne fa de leziuni. Înveli ul extern al corpului. Oasele i cartilajele: Scheletul unui adult este foemat din aproximativ 206 oase. Oasele reprezint un . dar articula iile i ligamentele lor sunt cele care fac din schelet un ansamblu extrem de bine coordonat. SISTEMUL OSOS TEGUMENTUL I Structura de sus inere a corpului uman este un miracol de construc ie complex . Fiecare os are o form particular . deoarece are un rol specific. proiectat pentru a asigura maximum de for i mobilitate. la reglarea temperaturii corpului. de fapt.II.

prin calcificare.srat exterior dur i gros i un interior moale. În plus. asigurând în acela i timp un grad ridicat de mobilitate. Rezultatul final este o . ele formeaz spa ii (cavit i) care servesc la protejarea organelor moi. Oasele sunt la fel de puternice i rezistente ca betonul i pot suporta mari greut i f r a fi îndoite. scheletul reprezint cadrul care sus ine celelalte p r i ale corpului. furnizând soliditate cadrului de esut fibros. Ca oricare alte componente ale organismului. un material la fel de rezistent ca betonul. rupte sau strivite. o substan fundamental relativ moale i pliabil . Acest tip de celule produce ceea ce este denumit din punct de vedere tehnic un cadru de esut fibros. m duva. Fiind legate între ele prin artticula ii i mi cate de c tre mu chii ata a i la ambele extremit i. În interiorul acestui cadru exist o re ea de substan mai dur care d . oasele sunt formate din celule.

La na tere. Cre terea osoas : Când oasele încep s creasc . ele dezvolt canalul medular. un nou-n scut are mai multe oase în corpul lui decât un adult. acestea sunt complet solide. în cursul na terii acesta este supus unei presiuni într-un canal îngust. Într-un stadiu ulterior. foarte mult greutatea. a. de-a lungul anilor.structur extrem de rezistent cu o flexibilitate remarcabil . Aceasta reprezint o lege natural a ingineriei structurale din care natura î i ia toate avantajele în ceea ce prive te formarea oaselor. Formarea canalului medular reduce foarte pu in rezisten a osului. unele din acestea fuzioneaz pentru a forma segmente mai mari. Canalul medular con ine m duva osoas în care are loc producerea celulelor sanguine. în acela i timp. Dac craniul acestuia ar fi la . reducându-i îns . scheletul nou-n scutului este alc tuit din aproximativ 350 de oase. De i pare surprinz tor. Craniul unui nou-n scut este un bun exemplu în acest sens.

Pe m sura cre terii organismului se înt resc treptat înspre o consisten osoas ² un proces numit osificare. Suprafe ele de cre tere se osific la toate oasele într-o . Scheletul unui copil este format nu numai din oase. Suprafa a de cre tere este format . Odat ce suprafa a de cre tere s-a transformat în esut osos. în principal. Oasele luingi ale membrelor au câte o suprafa de cre tere la fiecare extremitate i acestea reprezint locul de unde porne te cre terea. Procesul de cre tere are loc printr-o m rire a lungimii oaselor bra elor. din cartilaj mai mult decât din os i din acest motiv zona cartilajului de cre tere nu este aparent pe radiografie. picioarelor i a coloanei vertebrale. care continu i la vârsta adult . Dup na tere.fel de inflexibil ca a unui adult. pur u simplu ar fi imposibil pentru copil s treac prin canalul pelvin. cre terea în lungime a oaselor se opre te. aceste fontanele se închid treptat. ci i din cartilaje care sunt mult mai flexibile.

Acest lucru este important în special pentru oasele lungi. Cartilajele: Cartilajele sau zgârciul constituie o component moale. . La adul i se g se te mai ales în articula ii. dar în caela i timp flexibil . O caracteristic important i remarcabil a oaselor este capacitatea lor de a cre te spre o form adecvat func iei. rezistent . Ele sunt mai largi la cele dou extremit i decât la mijloc. ceea ce face posibil un contact mai bun la nivelul suprafe elor articulare unde acesta este necesar în cel mai înalt grad. care formeaz scheletul membrelor. Modelarea oaselor are loc în special în timpul cre terii i persist toat via a. Maturitatea complet a scheletului nu se atinge pân la 20 de ani. a scheletului corpului. Propor iile scheletului uman se schimb semnificativ pe m sur ce acesta se dezvolt .ordine precis . b. acoperind extremit ile osoase i în alte puncte strategice ale scheletului.

esutul cartilaginos se împarte în cartilaj hialin. În func ie de caracteristicile fizice. i din fibre constituite din proteine denumite colagen i elastin . cartilaj fibros i cartilaj elastic. Structura cartilajului nu este aceea i în tot scheletul. în care sunt incluse celulele. Acest tip de esut formeaz scheletul embrionului i are o mare capacitate de cre tere care permite noun scutului s ajung de la dimensiuni de . Aceasta variaz în raport cu func iile specifice pe care le îndepline te. Toate fibrele pe care le con ine sunt formate din colagen. con ine cea mai mic cantitate de celule i de fibre. dintre cele trei tipuri histologice. dar toate se aseam n prin faptul c nu con in vase sanguine.unde netezimea i flexibilitatea sunt necesare în cel mai înalt grad. Cartilajul hialin este un esut traslucid de culoare albastr -alb i. Toate cartilajele sunt compuse dintr-o structur de baz . Consisten a acestor fibre variaz în diferite tipuri de esut cartilaginos. sau matrice.

Pe m sura mi c rii. timbrul sunetului emis. dar i în mecanismul vorbirii. benzi de cartilaj hialin fac leg tura între coaste i osul stern.cartilajul hialin r mâne înt-un strat foarte sub ire de 1-2 mm (1/32 inci) pe suprafa a extremit ilor osoase la nivelul articula iilor. La extremitatea coastelor.80 m (6 picioare). participând la formarea cavit ii nazale posterioare (cornete) i. în consecin . cartilajele hialine sunt implicate nu numai în sus inere. de asemenea. abundent în tractul respirator.aproximativ 45cm (18 inci) pân la dimensiunea adultului de 1. La nivelul laringelui. Dup ce cre terea s-a oprit. ele controleaz cantitatea de aer ce trece prin laringe i. dar flexibile ce înconjoar traheea i bronhiile care conduc la pl mâni. în inelele rigide. Cartilajul hialin este. de asemenea. . având un rol în facilitatea expansiunii i contrac iei toracelui în timpul respira iei.

Cartilajul fibros are un rol de conectare între oase i ligamente. În coloana vertebral . acest cartilaj are o importan particular . la nivelul centurii pelviene. este format din mai multe fascicule de colagen care îi confer atât elasticitate cât i rezisten la compresii. cel elastic. dar flexibil i intr în . ca i a celor de colagen în structura sa. Cartilajul elastic. El este compact. al doilea tip. î i datoreaz denumirea prezen ei fibrelor de elstin . Ambele însu iri sunt necesare la locul în care este prezent. deoarece devine mai lax sub influen a hormonilor secreta i în timpul sarcinii. La femei.Cartilajul fibros. cel de-al treilea tip de cartilaj. pentru a permite trecerea capului f tului. vertebrele sunt separate între ele printr-un disc fibrocartilaginos. el une te oasele bazinului în articula ia numit simfiza pubian . în spe între vertebre. Discurile intervertebrale protejeaz coloana împotriva traumelor i fac posibil pozi ia ostostatic .

ca i pere ii conductului auditiv extern i ai tubelor Eustachio. Craniul protejeaz creierul i. Cartilajul elastic formeaz pavilionul urechii. La fel mucoasa olfactiv este ad postit profund în cavitatea nazal . Cavit ile orbitale care se g sesc sub frunte ad postesc mecanismele complexe i delicate ale ochiului. care leag fiecare ureche cu faringele posterior. care acoper intrarea în c ile respiratorii în timpul degluti iei (înghi irii). Împreun cu cartialjul hialin. Structura scheletului: Fiecare segment al scheletului îndepline te o func ie particular . cartilajul elastic particip la structura laringelui i a corzilor vocale. O privire asupra craniului arat cum structurile vulnerabile ale fe ei sunt protejate de aceste oase. de asemenea. c.constitu ia epiglotei. Din cele 29 de oase ale craniului. . ochii i urechile. în maxilarul superior. 14 formeaz structura masivului facial.

Este deosebit de solid . sub craniu. dar. Un alt exemplu de structur adaptat este acela c zona facial este mai solid în jurul ochilor i al nasului. Vertebrele protejeaz . este. dar i s ne men inem pozi ia ortostatic . Coloana vertebral este format dintrun lan de oase mici denumite vretebre i formeaz axul central al scheletului. intr în contact cu maxilarul. Când vedem oasele faciale acoperite cu mu chi.Un element frapant al craniului este dimensiunea mandibulei sau mailarul inferior. de asemenea. fie în sus. pentru a preveni deplasarea oaselor faciale fie posterior. de asemenea. este greu de observat cât de eficiente sunt forma i dispunerea lor. Acest lucru ne face capabili s ne aplec m înainte i s ne atingem degetele de la picioare. m duva spin rii. mandibula reprezint un instrument ideal de strivire a hranei atunci când. în loc s fie un os unic. deoarece este o tij format din segmente mici. dispus în . nervi i piele. prin intermediul din ilor. Fiind mobil . foarte flexibil .

Cutia toracic etse delimitat lateral de coaste. este mult mai lung i formeaz coada. Cele dou coaste inferioare (11 i 12) sunt articulate doar de coloana vertebral i nu se articuleaz cu sternul. prin care trec c tre bra o serie de pachete vasculo-nervoase. care le permit mi carea în timpul respira iei. Prima i a doua pereche de coaste sunt strâns legate de clavicul i formeaz baza gâtului. Coastele sunt fixate de coloana vertebral printr-un tip special de articula ii. Extremitatea inferioar a coloanei vertebrale este denumit coccis. La unele animale. se ata eaz de stern prin esut cartilaginos. posterior de coloana vertebral i anterior de c tre stern. cum ar fi câinii i pisicile. Anterior. Acestea sunt cunoscute sub denumirea de coaste flotante i au o slab implica ie în respira ie.canalul vertebral. cutia toracic este astfel alc tuit încât asigur o protec ie a inimii i a pl mânilor care se g sesc în interiorul . Structural.

d. dar perfect coordonat. osul iliac.ei. Acest lucru ne d posibilitatea s apuc m obiectele i s realiz m mi c ri de fine e. Membrele i pelvisul: Bra ele sunt unite cu axul central al corpului reprezentat de coloana vertebral prin centura scapular . deoarece lezarea acestor organe ar putea fi fatal . Osul bra ului este denumit humerus i se articuleaz la nivelul cotului cu cele dou oase ale antebra ului: radius i ulna. în care fiecare din componentele mâinii se mi c într-un mod diferit. sacrul se articuleaz cu un os masiv. Leg tura dintre membrele inferioare i coloana vertebral se face prin pelvis. De fiecare parte. care este format din scapul (omoplat) i clavicul . complexe. Mâna este format dintr-un mare num r de oase mici. a c rui creast poate fi . care este alc tuit dintr-un grup de oase extrem de rezistente. Partea posterioar a pelvisului este delimitat de osul sacru.

. tibia i fibula. oasele bazinului se curbeaz în plan anterior. men inând stabilitatea pelvisului. suprafe ele osoase sunt complementare. de asemenea. discul interpubic.sim it cu u urin la suprafa a corpului. permi ând un surplus de stabilitate organismului. La nivelul gambei exist dou oase. completat de o ans osoas denumit ischion. Articula ia sacro-iliac este înt rit cu fibre i ligamente încruci ate. Anterior. cel mai lung os din corp. Aproape la dou treimi inferior de creasta iliac se g se te cavitatea acetabular . descris mai sus. Piciorul. la fel ca mâna. cele dou oase pubiene se articuleaz . perfect adaptat pentru articularea cu capul femurului sau osul coapsei. formând simfiza pubian . La nivelul acesteia se g se te un disc cartilaginos. În plus. Mai jos de aceast cavitate. merg de la partea superioar la creasta iliac . Mai multe ligamente consolideaz articula ia i. Aceast parte a pelvisului este pubisul.

unele articula ii ale corpului se formeaz între os i cartilaj. 2. De i este necesar o articulare solid . Articula iile sunt împ r ite în dou categorii principale ² mobile sau sinoviale i fixe sau fibroase. Deoarece cartilajul este foarte flexibil. unele oase trebuie s fie capabile de mobilitate unul în raport cu cel lalt. Mobilitatea articula iilor fibroase este limitat de prezen a esutului fibros. Articula iile sinoviale permit o gam larg de mi c ri i sunt delimitate de un înveli numit sinovial. Pe lâng aceste dou tipuri.prezint Aceast men ine alerga p un schelet alc tuit din oase mici. Aceste articula ii ne permit o gam variat de mi c ri i fac din schelet un sistem foarte mobil. . Articula ii i ligamente: Oasele scheletului sunt unite prin articula ii. în acela i timp. alc tuire ne face capabili de a pozi ia ortostatic i de a merge i strându-ne echilibrul. el permite un grad deosebit de mi care în absen a unei membrane sinoviale.

la rândul lor. Exemple de articula ii semimobile se g sesc la nivelul coloanei vertebrale. oasele pumnului i oasele tarsiene. iar cea a cotului asigur rota ia antebra ului. Articula iile sinoviale pot fi. cum ar fi cele al oldului i . f când posibile mi c ri cum ar fi r sucirea unei chei sau a unei urubelni e. articula iile semimobile permit mi c ri laterale în toate direc iile. deoarece suprafe ele articulare sunt aplatizate sau u or curbate. Articula iile cotului i ale genunchiului permit mi c ri de flexie i de extensie. împ r ite în func ie de amplitudinea mi c rii pe care o pot efectua. a. Articula iile pivotante de la baza craniului i cea a cotului între humerus i ulna sunt tipuri speciale de articula ii în balama care se mi c în jurul unui pivot.Articula iile dintre coaste i stern sunt exemple de articula ii cartilaginoase. Articula ia pivotant a gâtului permite mi c rile de rota ie ale capului. Articula iile care sunt mobile în toate direc iile.

Articula iile degetelor sunt articula ii tipice în balama. . În interiorul articula iei. prevenind orice mi care anormal . denumit capsul articular . Extremit ile osoase sunt acoperite cu un material denumit cartilaj articular.um rului. se g se te sinoviala. Aceasta men ine pozi ia articula iei. esen ial pentru a preveni uzura i distrugerea articula iei. cum ar fi artrita reumatoid . Ea n u este absolut necesar pentru func ionarea normal a articula iei i în anumite condi ii în care membrane sinovial este afectat . o membran sinovial s n toas este. are doar grosimea unei singure cellule care formeaz lichidul sinovial. Totu i. dar nedep ind cartilajul articular. Întreaga articula ie este împrejmuit de un esut fibros rezistent. sunt denumite articula ii cu suprafe e sferice. uneori. ce permite mi carea i reducerea frec rii. probabil. f r afectarea pe termen scurt a articula iei. Acesta este un strat de esut care. poate fi îndep rtat .

poate ap rea artrita. Suprafe ele oaselor sunt acoperite cu cartilaj.b. Exist . Articula ia genunchiului este o articula ie în balama cu o structur aparte. F r acestea. astfel încât mai târziu. Extremitatea inferioar a femurului este rotunjit pentru a permite o articulare optim cu extremitatea superioar a tibiei. de asemenea. în cursul vie ii. Acestea reprezint por iunile care sufer leziuni în cursul activit ii sportive i pot fi îndep rtate prin interven ie chirurgical . articula ia genunchiului poate fi înc func ional . Pentru a permite stabilitatea articula iei i flexibilitatea mi c rilor în spa iul articular se g sesc dou foi e cartilaginoase. Suprafe ele articulare sunt lubrifiate cu lichid sinovial pentru a asigura mobilitatea articula iei. care fac parte din articula ie i au un rol de protec ie împotriva ocurilor severe. s cule i cu lichid numi i burse sinoviale. . dar uzura articular cre te.

Mu chii anteriori determin extensia articula iei (îl trag înainte) i cei posteriori fac flexia (îl trag înapoi). permi ând mi carea înainte a gambei f r a atinge p mântul ² astfel piciorul ar avea o mi care exterioar datorit trac ion rii pelvisului. care se prind pe tibie. trecând peste articula ia genunchiului. F r a împiedica mi carea genunchiului. . Cu fiecare pas. men inându-i pozi ia. La extremitatea inferioar . Genunchiul este important în mod special la locomo ie. Dup aceea. Mi c rile articula iei genunchiului sunt determinate de mu chii coapsei. ace ti mu chi se unesc într-un tendon fibros. are loc extensia genunchiului i piciorul este adus pe p mânt prin mi c ri ale articula iei oldului. aceste ligamente sunt dispuse pe ambele p r i i în interiorul articula iei. Inser ia acestor mu chi se afl pe oasele bazinului i pe femur.For a i stabilitatea sunt asigurate de benzi fibroase denumite ligamente. el se îndoaie.

i rolul de sus inere al acesteia. care nu permite decât mi c ri limitate sau nici un tip de mi care. în acela i timp permi ând . Aceste articula ii nu au sinovial . Articula iile coloanei vertebrale reprezint o excep ie. d. de asemenea. în acela i timp men inându. conecteaz oasele articulare i le men in pozi ia prin limitarea mi c rilor. sacrului. Articula iile fibroase le includ pe cele ale coloanei vertebrale. unde au rolul de a men ine pozi ia unor organe cum ar fi ficatul sau uterul. Ligamentele se g sesc. la nivelul abdomenului. F r ligamente. oasele sunt unite printr-un esut fibros dens. Ligamentele: Oasele unei articula ii sunt ac ionate de c tre mu chi. Ligamentele. fiind destul de flexibile pentru a permite un anumit grad de mobilitate. care au o elasticitate redus .c. craniului i unele din articula iile gleznei i pelvisului. oasele ar putea fi foarte u or dislocate. Ace tia se leag de articula ii prin tendoane lipsite de elasticitate.

Alte ligamente. digestiei i sarcinii. i la nivelul sânilor exist ligamente constituite din fibre fine care sus in greutatea acestora. Ligamentele se ata eaz de oase. În majoritatea ligamentelor.un grad de mobilitate necesar pentru modific rile care apar în cursul alimenta iei. esutul cartilaginos al ligamentelor este format. fibrele sunt dispuse longitudinal i rezist la întindere. sunt dispuse sub forma unei re ele încruci ate de fibre. Periostul are o vasculariza ie i o inerva ie care îi permit s hr neasc osul. În ligamentele cu form cilindric . care au rolul de a preveni mi carea lateral a articula iilor. Structur : Ligamentele sunt o form de esut conjunctiv. în principal. cât i s furnizeze suprafa a de fixare pentru . Ele se unesc cu fibrele care penetreaz înveli ul extern al osului (periostul). din colagen i din elastin . e. acest esut este a ezat ordonat în fascicule fibroase.

Func ie: Varietatea mi c rilor corpului este dependent de forma i aspectul suprafe elor osoase articulare i a ligamentelor. oasele reprezint cel mai important factor. ulna formeaz suprafa a inferioar a articula iei i are o form de cârlig care permite doar mi c ri simple. forma oaselor nu opune rezisten la mi carea articular . Ligamentele i periostul se afl într-o interac iune atât de perfect încât periostul este frecvent afectat în urma unei leziuni a ligamentului. în acela i timp. La articula ia genunchiului. de i genunchiul este o articula ie balama. La articula ia cotului. mi carea de rota ie. titu i. legându-l de uln i permi ând. În unele artucula ii. f. înconjoar capul radiusului (osul extern al antebra ului). La acest nivel. mi c rile sunt . Astfel.ligamente i mu chi. ligamentele au doar rolul de a preveni frecarea i un ligament special (ligamentul anular). anterioare i posterioare.

Ligamentele func ioneaz în concordan cu ace ti mu chi. Ele pot fi întinse de c tre mi c rile articula iilor i devin din ce în ce mai tensionate. Mu chii ac ioneaz grupat la nivelul articula iilor. Exist ligamente inserate între dou por iuni ale aceluia i os. Este un organ activ i elastic. 3. nefiind afectate de mi c ri. vasele sanguine i nervii. sau tegumentul. unii prin contrac ie i al ii prin relaxare. Ligamentele nu sunt capabile de contrac ie. prevenind mi c ri cu amplitudini excesive. care previn deplasarea posterioar a articula iei i stabilizeaz articula ia în ortostatism.controlate printr-un tip special de ligamente (ligamente încruci ate). Pielea: Pielea. permi ând mi c rile oaselor. Ele protejeaz sau men in pozi ia unor structuri importante. fiind o structura static i pasiv . este mai mult decât un înveli al corpurilor noastre. rezistent la umiditate i c ldur i care ne protejeaz . pân ce mi carea nu mai este posibil .

Papilele dermice p trund în epiderm i aspectul v lurit al jonc iunii dintre cele . a. Partea extern ² epidermul ² este format din mai multe straturi celulare.de radia iile d un toare din lumina solar . totu i. Este destul de rezistent pentru a avea o ac iune protectoare împotriva agresiunilor i. Acest strat protectiv extern este ferm ata at de un strat subiacent denumit derm. celulele se divid constant i se deplaseaz c tre suprafa . Ea conserv c ldura sau r ce te corpul în func ie de necesit i. unde se aplatizeaz i sunt transformate într-un material numit cheratin i sunt eliminate în final prin descuamare. În acest strat. astfel men inându-se o temperatur intern constant . Structura pielii: Pielea este constituit din dou componente principale. cel intern profund fiind numit strat generator. destul de supl pentru a permite mi c rile. Timpul în care o celul din stratul profund ajunge la suprafa este de trei-patru s pt mâni.

În interiorul dermului se afl glandele sudoripare. Fiecare gland sudoripar este format dintr-un conduct contorsionat de celule epiteliale care se deschid în ductul sudoripar. de asemenea. stres sau de necesit i calorice. Ea este format în celulele denumite . dar vasele sanguine r mân în derm. care sunt mai proeminente la vârful degetelor i determin apari ia amprentelor digitale.dou straturi ale pielii d na tere crestelor papilare. foliculii pilo i. deschizîndu-se la suprafa a pielii. în p r i iris. b. Nervii penetreaz epidermul. P rul i ductele glandulare trec prin epiderm pân la suprafa . Secre ia glandelor sudoripare este controlat de sistemul nervos i este stimulat de emo ii. Culoarea pielii: Culoarea pielii se datoreaz pigmentului negru denumit melanin . Melanina se g se te. Dermul este format din fibre de colagen i elastin . vasele sanguine i nervii. sebacee i apocrine.

tirozina. Procesele chimice complexe ale organismului ce convertesc aminoacidul. R spunsul este variabil de la individ la . Cantitatea de melanin produs de aceste celule prezint mari varia ii. fie prin radia ia solar . Odat format. acela i num r de melanocite este întâlnit în pielea fiec rei fiin e umane. fie prin surse artificiale. cu atât sunt mai pu in probabile arsurile datorate radia iei solare. La rasa neagr . în melanin au loc la periferia melanocitului. cu cât pielea are o culoare mai închis . Expunerea la lumina ultraviolet . melanocitele sunt mai mari i produc mai mult pigment. celulele se m resc i culoarea pielii devine mai închis . situate în stratul bazal al tegumentului. Indiferent de tipul rasial.stimuleaz producerea de melanin printr-un proces fiziologic de bronzare.melanocite. Are loc formarea melaniei. pigmentul se deplaseaz spre centrul celulei pentru a acoperi i proteja astfel nucleul celular. Func ia melaninei este de a proteja pielea fa de radia ia solar .

III. în afar de albino i. Astfel devenim Åpaliziµ în condi ii de fric .individ. de la o clipire a unei pleoape pân la un salt în aer. Åro ii sau pletoriciµ la mânie datorit cre terii fluxului sanguin i cianotici. când vasele mici se închid. dar toate persoanele. SISTEMUL MUSCULAR Fiecare mi care a corpului. devin mai pigmentate urmare acestei expuneri prelungite la lumina solar . când mare parte din oxigenul din sânge este transportat spre esuturi pe m sur ce fluxul sanguin scade. este posibil datorit mu chilor i tendoanelor ² extensii ale mu chilor care . Al i factori care contribuie la colora ia pielii sunt sângele din vasele sanguine tegumentare i colora ia galben natural a esutului. Åalba triµ la frig. Colora ia pielii poate fi modificat ca urmare a unei st ri particulare a nuan ei sângelui din vasele pielii.

1. . cum ar fi intestinele sau vezica urinar . ce implic creierul. un prices complicat. cum ar fi urcarea sc rilor.joac un rol crucial în transmiterea for elor de contrac ie a mu chiului la osul asupra c ruia ac ioneaz . cum ar fi mi carea capului. implicat în motilitatea organelor interne. i sunt de asemenea implica i în reac iile automate denumite reflexe. În spatele activit ii musculare exist mecanisme sofisticate care fac dintr-o ac iune aparent simpl . ei sunt responsabili pentru toate formele de mi c ri con tiente. Al doilea tip este mu chiul neted (denumit a a datorit aspectului s u microscopic). Primul tip este reprezentat de mu chii scheletici sau voluntari. Împreun cu oasele i tendoanele. Mu chii: Exist trei tipuri diferite de mu chi în organism. nervii i organele de sim .

Ei î i exercit ac iunea prin scurtarea lungimii. Ei trebuie s fie capabili de a produce o contrac ie rapid . Inima este unica structur a corpului compus din mu chi striat de tip cardiac.Al treilea tip este mu chiul cardiac. exploziv . Contrac iile inimii sunt rezultatul impulsurilor produse de sistemul excitoconductor al inimii. i de a men ine un . care reprezint constituientul principal al inimii. care asigur expulzarea sângelui din inim în vasele sanguine. un proces denumit contrac ie. aranjamentul fibrilar care îi formeaz le d un aspect dungat. Mu chii voluntari se mai numesc stria i datorit faptului c . de tipul celei pe care o efectueaz mu chii membrelor inferioare în timpul unei s rituri. la examinarea microscopic .

un os mic al urechii medii. În mu chii netezi sau involuntari. Mu chiul cardiac are o structur foarte asem n toare cu cel voluntar. ce asigur transportul hranei.tonus constant pentru a p stra corpul într-o postur normat . dar fibrele . de la micul mu chi stapedius. care ac ioneaz asupra sc ri ei. care formeaz majoritatea masei fesiere i controleaz mi c rile articula iei oldului. determinând mi carea anumitor oase. determinând peristaltismul intestinal. chiar i la un nou n scut. Se comport ca resorturi ata ate de diferite puncte ale scheletului. reprezentând o propor ie de 25 la sut din greutatea corpului. Mu chii netezi nu sunt sub controlul con tient al creierului. Mu chii voluntari se g sesc în întreg organismul. fiecare fibr este o celul alungit . fusiform . ei produc contrac ia muscular necesar în procese cum ar fi digestia. pân la mu chiul gluteus maximus (marele fesier).

Aceste filamente sunt grupate în fascicule denumite miofibrile.sunt mai scurte i groase. formând o re ea dens . Cele mai mici dintre ele ² unit ile de baz ale activit ii musculare ² sunt filamente de actin i miozin . mitocondriile. i furnizorii normali de energie. Miofibrilele sunt grupate în fascicule mai mari numite fibre musculare. în care oxigenul i substratul energetic sunt metabolizate pentru a produce energie. atât de fine încât pot fi observate numai la microscopul electronic. Mu chiul se scurteaz când filamentele de actin i miozin gliseaz în lungul lor. a. sub form de glicogen. Structura mu chilor: Mu chii voluntari pot fi privi i ca o serie de fascicule paralele de fibre adunate împreun pentru a forma o unitate complet . Printre miofibrile se afl depozitele energetice ale mu chiului. Ele sunt proteine cunoscute sub numele de proteine contractile. Acestea .

fiecare din acestea inserându-se pe un os. Fibrele musculare sunt grupate în fascicule. Fiecare fibr muscular vine în contact cu o fibr nervoas care îi declan eaz ac iunea ori de câte ori este necesar. de i are o contrac ie dependent de ac iunea filamentelor de miozin i actin . cum ar fi gluteus maximus.sunt. Observat la microscop. Un mu chi de dimensiuni mici este alc tuit din pu ine fascicule de fibre. structura mu chiului cardiac este totu i aceea i ca a . Întregul mu chi este învelit într-un esut fibros. în timp ce un mu chi de dimensiuni mari. care se îngusteaz la capete. formând tendoanele. cu un înveli de esut conjunctiv. ea este constituit din celule fusiforme dispuse neomogen. poat fi alc tuit din sute de fascicule. sub membran . Structura mu chiului neted nu prezint acela i aranjament geometric ordonat al filamentelor i fibrelor. de fapt. Are un corp muscular gros. celulele musculare cu nucleii celulari dispu i la periferie.

b. Fiecare ramifica ie ia apoi contact cu celulele musculare.mu chiului voluntar. Dup legarea acetilcolinei de receptori. unde se leag de zone speciale ale membranei celulare numite receptori. Func iile mu chilor: Mu chii scheletici. cu excep ia faptului c fibrele formeaz o re ea. sunt activa i de nervii motori care pleac din m duva spin rii i care preiau impulsurile venite de la creier printr-un tract nervos. sau voluntari. o enzim ce neutralizeaz acetilcolina intr în ac iune. Pentru a asigura relaxarea muscular . mu chiul se contract i r mâne în aceast stare atât timp cât mediatorul chimiceste legat de receptor. Impulsul electric se propag prin nerv plecând de la creier i. Acetilcolina traverseaz spa iul îngust dintre termina iile nervoase i mu chi. fiecare fiind distribuit la un mu chi voluntar. . când ajunge la extremitatea nervului. elibereaz o cantitate mic de acetilcolin din granulele în care aceasta este stocat . Ace ti nervi motori au mai multe ramifica ii.

consecutiv.Cele mai simple reflexe apar prin stimularea direct a nervilor motori de c tre semnalele ce sosesc la m duva spin rii de la receptorii senzoriali prin nervii senzitivi. Acest proces necesit energie. Unele dintre semnale ac ioneaz prin stimularea unor anumi i nervi motori. în care are loc formarea i desfacerea continu a unor leg turi chimice dintre acestea. mi carea con tient a mu chilor voluntari este declan at de semnale trimise de la creier prin m duva spin rii. astfel încâtse creeaz un mecanism ce va determina contrac ia unui mu chi i relaxarea altuia. iar altele au o ac iune inhibitorie. mu chii coapsei se contract rapid i gamba se mi c înainte. furnizat de . Drept rezultat. ac ioneaz nervii motori care pleac de la m duva spin rii la mu chii coapsei. Ace ti receptori trimit implusuri la m duva spin rii i. Spre deosebire de reflexe. Activitatea filamentelor de miozin i actin în timpul contrac iei musculare este un proces complicat.

stocat i transferat apoi în compusul adenozin trifosfat (ATP). Acest mod de propagare ajut . de exemplu. denumit microtubuli. Aceste impulsuri au o frecven de aproximativ 72 de ori pe minut. determinând contrac ia inimii i expulzia sângelui. la transportul hranei în intestin. ci de un esut specializat al inimii. Procesul contrac iei musculare este ini iat de influxul de calciu ( unul din mineralele comune din corp) în celula muscular printr-o re ea tubular fin situat printre miofibrile. Mu chiul neted are. Contrac ia mu chiului cardiac nu este produs de nervi motori. Totu i. 2. Tendoanele: . impulsul se propag simultan la mai multe celule.arderea substratului energetic în prezen a oxigenului în mitocondrii. în loc de un singur nerv ce stimuleaz o singur celul . de asemenea. o inerva ie motorie. compus macroergic.

Tendoanele sunt. de asemenea. întâlnite acolo unde exist un mare num r de articula ii care efectueaz mi c ri într-un spa iu relativ mic. În principiu.Tendoanele joac un rol important întro gam variat de mi c ri. deoarece ele ocup mult mai pu in spa iu decât mu chii. Tendoanele sunt extensii specializate ale mu chilor i sunt formate din esut conjunctiv. tendonul une te partea activ sau corpul mu chiului cu structura ² un os ² care va fi mobilizat . ambele fe e ale mâinilor i picioarelor con in un întreg set de diferite tendoane. care leag fasciculele de fibre musculare i care se unesc i se extind în afara mu chiului sub forma unui cordon inextensibil. Mu chii ce ac ioneaz aceste . realizând trac iunea structurii interesate i realizând astfel mi carea. For a de contrac ie a fibrelor musculare este concentrat i apoi transmis prin tendon. Astfel. Exist mai multe tendoane localizate aproape de suprafa a corpului i care pot fi sim ite cu u urin .

este. gândirii i memoriei. vital pentru dezvoltarea limbajului. ca de exemplu respira ia. În centrul s u se g sesc creierul i m duva spin rii. benzi dense de esut fibros formeaz structuri solide în interiorul mu chiului cardiac. de asemenea. percep ia durerii i a pl cerii. cât i inele de sus inere în punctele în care vasele mari se unesc cu inima. care. Un tip particular de tendon se afl în conexiune cu esutul muscular care formeaz peretele inimii. controlul mi c rilor i reglarea func iilor corpului. Aici. SISTEMUL NERVOS Sistemul nervos este esen ial pentru percep ia senzorial . controleaz tot esutul nervos din celelalte p r i ale corpului. Fiind cea mai complex structur a organismului.tendoane sunt situa i la distan de nivelul bra elor i picioarelor. favorizând ac iunea de pomp a acesteia. care îi confer atât o structur mai ferm . în final. . IV.

Func ia lor este oarecum asem n toare cu cea a circuitelor dintr-un aparat electric complex: ele preiau semnalele dintr-o parte a sistemului nervos i le transmit alteia. Sistemul nervos periferic: . în raport cu func ia lor: neuroni senzitivi.1. Celulele nervoase: Unit ile func ionale ale sistemului nervos sunt milioanele de celule nervoase interconectate denumite neuroni. care proceseaz informa ia primit . care transmit informa ia de la organele de sim ale corpului la sistemul nervos central. care ini iaz ac iunile voluntare i involuntare. neuroni integrativi (interneuroni). neuroni motori. unde ele pot fi retransmise altor neuroni pentru a determina o anumit ac iune. Neuronii sunt clasifica i în trei tipuri. 2.

con in doar fibre senzoriale. Nervii principali. de i un nerv cranian foarte important. inima i c ile respiratorii din pl mâni. care leag sistemul nervos central de alte p r i ale corpului i ganglionii nervo i.Componentele principale ale sistemului nervos sunt nervii. organele de sim i mu chii capului. împreun cu esutul conjunctiv i vasele sanguine. cât i . Unii nervi cranieni. în num r de 43 de perechi. î i au originea în sistemul nervos central: 12 perechi se desprind din por iunea inferioar a creierului (nervii cranieni) i 31 de perechi din m duva spin rii (nervii spinali). în principal. cum ar fi nervul optic. inerveaz organele digestive. grupe de celule nervoase situate în diverse puncte ale sistemului nervos. Nervii cranieni inerveaz . Nervii spinali se desprind la intervale regulate din m duva spin rii i con in întotdeauna atât fibre motorii. vagul. Un nerv este un fascicul alc tuit din fibre motorii i senzitive.

Fiecare nerv spinal este ata at de m duva spin rii prin intermediul a dou r d cini. La mic distan de m duva spin rii.senzitive. cele dou tipuri de fibre se al tur pentru a forma nervul. care se g se te sub control con tient. care este sub control subcon tient. formând o re ea care inerveaz tot corpul. fiecare nerv spinal se divide în ramuri care. Fibrele motorii i senzitive sunt prelungirile cele mai lungi ale neuronilor respectivi. Atât fibrele senzitive cât i cele motorii sunt doar p r i ale neuronilor senzitivi i motorii. i sistemul nervos autonom. de i fiecare ac ioneaz independent de cealalt . Dup unirea r d cinilor. la rândul lor. Sistemul nervos periferic are dou mari componente: sistemul nervos somatic. una alc tuit din fibre motorii i cealalt din fibre senzitive. Ei inerveaz toate regiunile corpului situate mai jos de gât. . se divid în numeroase ramuri mai mici.

organele sexuale i vasele sanguine. În al doilea rând. stomacul. vezica urinar . Semnalele de la ace ti receptori sunt transportate apoi c tre sistemul nervos central. Fiecare folose te un mediator chimic diferit acolo unde fibra nervoas ajunge la organul int . cum ar fi ochii. prin fibrele senzitive. transmite mesaje prin fibrele motorii de la sistemul nervos central la m u chii scheletici. f r un efort mental deliberat din partea noastr . fiecare . care con in celule receptoare specializate. rolul de a men ine func iile automate. colecteaz informa ii din mediul extern de la organele de sim . intestinul. pl mânii. Sistemul nervos autonom are. În primul rând. denumite simpatic i parasimpatic. Sistemul nervos autonom este compus din dou p r i.Sistemul nervos somatic are un rol dublu. ale unor organe cum ar fi inima. ini iind astfel mi carea. El este alc tuit în întregime din nervi motori aranja i în releu pornind de la m duva spin rii c tre diferi i mu chi. în principal.

nu joac nici un rol în analiza informa iilor senzitive sau în ini ierea impulsurilor motorii. componentele chimice ale corpului i ajusteaz sistemul autonom pentru a restabili echilibrul. nivelul oxigenului scade în urma efortului. 3. glande i organe de sim . Ambele activit i i .are o autonomie diferit i are efecte diferite asupra organelor pe care le deserve te. Sistemul nervos central: Sistemul nervos periferic ac ioneaz doar ca un releu pentru transmiterea mesajelor între sistemul nervos central i mu chii capului. hipotalamusul comand sistemului autonom cre terea frecven ei cardiace pentru a furniza mai mult sânge oxigenat. Dac . Practic. Întregul sistem autonom este controlat de o zon din creier numit hipotalamus. de exemplu. Acesta prime te informa ii despre orice varia ie în. de exemplu.

De i mul i neuroni senzitivi se termin i mul i neuroni motori au originea în creier. Func ia de analiz sau de procesare poate fi relativ simpl pentru unele activit i ce se desf oar în m duva spin rii. Întregul sistem nervos central necesit un aport substan ial de sânge. Ele primesc mesaje prin fibrele senzitive de la organele de sim i receptori. le selecteaz i analizeaz i. dar analiza la nivelul creierului este de obicei de o înalt complexitate. majoritatea neuronilor cerebrali sunt interneuroni care au func ia de a filtra. care furnizeaz oxigenul i substan ele nutritive. analiza i stoca informa iile. producând un r spuns adecvat al mu chilor i glandelor. transmit impulsurile de-a lungul fibrelor motorii. El este de asemenea protejat de dou tipuri . dup aceea. Creierul i m duva spin rii formeaz unitatea central care prelucreaz impulsurile.multe altele apar în sistemul nervos central. implicând participarea a mii de neuroni diferi i.

Lichidul circul de la ventriculii laterali. Lichidul are un efect de amotizare. care circul în meninge. Primul este osos: craniul. care ad poste te creierul. ventriculii cerebrali sunt numerota i. printr-un orificiu îngust. ajutând astfel la protejarea esutului nervos vital fa de agresiuni. în m duva spin rii i în ventriculii cerebrali (cavit i). Acestea acoper în întregime creierul i m duva spin rii. Numerotarea începe de la emisferele cerebrale în jos. care au nume specific. Lichidul cefalorahidian este un fluid limpede. iar primii ventriculi (ventriculi laterali) sunt i cei mai mari. în ventriculul al treilea i apoi. c tre m duva spin rii. care ad poste te m duva spin rii. i coloana vertebral . Cel deal doilea este constituit din trei membrane fibroase denumite meninge. apos. printr-un canal . Spre deosebire de ventriculii inimii.de înveli uri. Fluidul este produs continuu din sânge de c tre celulele specializate ale plexurilor coroide din ventriculii cerebrali.

una dintre cele trei meninge. denumite vilozit i arahnoidiene. care este pu in mai larg. Cel anterior este compus din neuroni motori. lichidul circul c tre partea superioar a creierului (emisferele cerebrale) i este reabsorbit de c tre proeminen ele speciale. care este situat în interiorul canalului vertebral de la creier pân la vertebrele inferioare. Dup aceea. în lungime de circa 40 cm. Materia cenu ie ² denumire a aglomer rilor neuronale ² are form de H pe sec iune transversal . apeductul cerebral. cu uhn corn posterior i unul anterior în fiecare jum tate (protuberan e). Ea este compus din aglomer ri de neuroni i fascicule de fibre nervoase.i mai îngust. de pe arahnoid . în timp ce cornul posterior con ine . M duva spin rii: M duva spin rii este o coloan de esut nervos aproximativ cilindric . a. De aici iese prin orificii ale plan eului ventriculului în ni te spa ii (cisterne) pline cu lichid care înconjoar trunchiul cerebral la baza creierului. în cel deal patrulea.

Fasciculele descendente propag impulsurile motorii de la creier la sistemul nervos periferic. M duva spin rii are dou func ii principale. Aceasta este împr tiat în trei cordoane i con ine fasciculele ascendente i descendente care conecteaz creierul la m duva spin rii în ambele direc ii. ea func ioneaz ca un sistem de conducere în ambele sensuri între creier i sistemul nervos periferic.corpii celulari ai neuronilor de asocia ie i senzitivi. În primul rând. vin în contact cu dendritele sau cu corpii celulari . Ea coboar pe distan e variate prin m duva spin rii i la cap tul lor la mare distan de creier. fibrele acestora din urm formeaz fascicule lungi. Materia cenu ie este înconjurat de materia alb . ce pleac din diferite p r i ale creierului. Aceast func ie este îndeplinit prin intermediul neuronilor senzitivi i motori. fasciculele ascendente duc impulsurile senzitive c tre creier.

creierul mijlociu i creierul anterior.ai neuronilor senzitivi sau motori apar inând sistemului nervos periferic. care controleaz func ii distincte. A doua func ie a m duvei spin rii este de a controla activit ile reflexe simple. Cea mai mare structur a creierului posterior este cerebelul. în principal. Creierul: În principiu. b. activit i motorii. Aceasta se ob ine prin neuroni. Fiecare din aceste regiuni este divizat în zone separate. Ea trimite impulsuri care produc mi c rile . creierul poate fi împ r it în trei regiuni distincte: creierul posterior. Mesajele urc prin m duva spin rii i sunt conectate prin interneuroni cu nervii motori care controleaz mi c rile gâtului. ale c ror prelungiri se extind pe distan e mici în sus i în jos prin m duva spin rii i prin interneuroni care transmit mesajele direct între neuronii senzitivi i cei motori. toate interconectate cu alte por iuni ale creierului. Aceast zon are.

care fac parte din creierul posterior. astfel încât partea stâng a corpului este controlat de partea dreapt a creierului i viceversa. care face parte din creierul mijlociu ² au func ii vitale. tot creierul mijlociu i o parte din cel anterior. astfel încât postura i echilibrul sunt men inute i ac ioneaz în perfect acord cu ariile motorii ale emisferelor cerebrale pentru coordonarea mi c rilor corpului. cuprinde p r i din creierul posterior. . Variatele structuri ale trunchiului cerebral ² incluzândule pe cele denumite bulb i puntea.incon tiente ale mu chilor. Trunchiul cerebral. Aici este locul de încruci are al tuturor c ilor aferente i eferente. i forma ia reticulat . Emisferele cerebrale i hipotalamusul: Partea cea mai mare din creier este reprezentat de emisferele cerebrale (cerebrum) localizate în creierul anterior. care leag creierul cu m duva spin rii.

denumite corp calos. memorie con tient i procesele mentale superioare. ceea ce permite corpului s îndeplineasc diferite tipuri de mi c ri liber i incon tient.Acestea sunt mai dezvoltate la om decât la orice alt animal i sunt esen iale pentru gândire. cunoscute sub numele de emisfere cerebrale. Aceste celule formeaz un sistem complex de control. în expresia fe ei i în pozi ionarea membrelor înainte de ridicarea în picioare sau de mers. Creierul mare este împ r it pe linia median în dou jum t i.Acesta este locul unde toate celelalte p r i ale creierului transmit mesajele pentru a fi luat o decizie. În interiorul emisferelor cerebrale exist o aglomerare de substan cenu ie (celule nervoase) denumit ganglioni bazali. care coordoneaz activitatea muscular . Ele sunt unite la baz printr-un fascicul gros de fibre nervoase. . Acest tip de activitate muscular este implicat în balansarea bra elor în timpul mersului.

Este regiunea creierului implicat în controlul unor func ii vitale. El este situat imediat sub o alt structur important din creierul anterior. cum ar fi mâncatul. o colec ie de centri nervo i specializa i. care func ioneaz ca un releu telefonic între m duva spin rii i emisferele cerebrale. comportamentul i organizarea memoriei. dormitul i termoreglarea.Hipotalamusul se afl la baza creierului. Hipotalamusul este. Aceast por iune a creierului are. de asemenea. talamusul. conexiuni cu arii ce controleaz alte sim uri. care este strâns legat de centrul olfactiv din creier. sub cele dou emisfere cerebrale. Este strâns legat de sistemul hormonal endocrin. în fapt. care sunt conecta i cu alte zone importante din creier i cu glanda hipofiz (pituitar ). Hipotalamusul are c i nervoase care îl conecteaz cu sistemul limbic. Cortexul cerebral: .

lobul parietal pentru pip it i gust. vorbire i gândirea superioar . reprezentând suprafa a exterioar a creierului. sim ul tactil este localizat pe o arie mic în lobul parietal. Lobul temporal seve te pentru auz i miros. Între pliuri exist câteva an uri adânci. În fiecare din ace ti lobi exist por iuni specifice ce recep ioneaz mesajele senzoriale dintr-o singur zon a corpului. care nu recep ioneaz decât senza iile de la genunchi i arie întins pentru police. iar cel frontal pentru mi care.Cortexul cerebral este un strat gros de aproximativ 3 mm de materie cenu ie cu aspectc cutat. Aceasta explic de ce policele este mai . care împart fiecare din cele dou emisfere ale cortexului în patru zone numite lobi. Aceast parte a creierului a de venit atât de dezvoltat la oameni încât a necesitat plieri repetate pentru a avea loc în craniu. Fiecare din ace ti lobi îndepline te una sau mai multe func ii specifice. ar acoperi o suprafa de 30 de ori mai mare. De exemplu. lobul occipital pentru v z. Depliat .

Ochiul: Atunci când oamenii vor s explice mecanismul vederii. ca i ariilor motorii. gust i miros ² sunt analizate i prelucrate astfel încât alte p r i ale sistemului nervos pot reac iona la informa ie dac este necesar.sensibil decât genunchiul. auz. În plus. pentru a în elege pe deplin felul în care lumea exterioar poate fi vizualizat în mica structur care este . de obicei. Acela i principiu se aplic i altor arii senzoriale din cortex. ochiul cu un aparat de fotografiat perfect proiectat. pip it. cortexul cerebral este locul unde informa iile primite de la cele cinci sim uri ² v z. ei compar . 4. De aceea.Totu i. ariile premotorii i motorii ale cortexului cerebral conlucreaz cu alte arii ale sistemului nervos central i periferic pentru a produce mi carea coordonat care este vital pentru orice activitate con tient .

care este . cum ar fi lentila de form special a aparatului de fotografiat sau lentila alc tuit din esut a ochiului uman. poate fi distorsionat la trecerea prin anumite structuri. Corneea: Cînd o raz luminoas ajunge la ochi. De la orice surs . Cel mai bun mod de a explica lumina este acela de a o considera ca un instrument de transmitere.ochiul. dar perfecte ale unor obiecte mult mai mari. de i de obicei se transmite linear. gradul de refrac ie poate fi controlat precis de c tre forma lentilei. a. Cel lalt lucru important de în eles despre lumin este c . lumina poate fi refractat sau concentrat pentru a forma imagini mici. În fapt. prima structur pe care o întâlne te etse o fereastr rotund numit cornee. ea se r spânde te în toate direc iile.. Mai mult. trebuie s ne reamintim principiile de baz . creând posibilitatea ca obiectele s poat fi v zute.

La exterior. Acesta men ine transparen a corneei i echilibrul hidric dintre cornee i restul ochiului.prima din cele dou lentile ale ochiului. Urmeaz apoi stroma format din colagen. celulele acestui strat nu se pot regenera i astfel leziuni ale . Corneea reprezint o lentil puternic cu focar fix. Dup strom urmeaz o membran elastic denumit Descemet. Stroma ajut la ap rarea corneei împotriva infec iilor i a inflama iilor. Puterea optic a corneei este aproximativ dou treimi din puterea total de refrac ie a ochiului. Dedesubt exist un strat elastic numit stratul Bowmann. Odat formate. este un epiteliu format din cinci straturi celulare. Acesta are cea mai mare grosime. Corneea este alc tuit din cinci straturi. Stratul final este un endoteliu de grosimea unei celule. fiind echivalentul pielii. Corneea are doar o jum tate de milimetru grosime la centru i un milimetru la jonc iunea cu sclerotica (albul ochiului).

În acesat re ea exist i esut de sus inere care con ine . polu rii sau prafului. alc tuit din trei structuri distincte: coroida. umoarea apoas . ce alimenteaz retina i formeaz o re ea intricat pe cea mai mare parte a ochiului.endoteliului pot determina defcte permanente ale vederii. Pelicula lacrimal alimenteaz stratul optic (epitelial). raza luminoas intr în camera anterioar aochiului. b. F r lacrimi. corpul ciliar i irisul. Aceast membran are o vasculariza ie bogat . corneea nu ar fi protejat împotriva microorganismelor bacteriene. c ci f r lacrimi ar pierde transparen a i ar deveni opac. acre este constant drenat i înlocuit. Dup ce trece prin cornee. Aceasta este plin cu un lichid apos. O pelicul de lacrimi acoper stratul epitelial. Uvea: Uvea reprezint tunica medie a ochiului. Coroida este o foi membranoas sub ire între sclerotica ce o protejeaz la exterior i retin .

de a produce umoarea apoas . fibrele ei musculare dilatând sau contractând pupila i controlând astfel cantitatea de lumin care ajunge la retin . pupila î i mic oreaz dimensiunile. de asemenea. f r ca . Ata at de corpul ciliar se afl a treia regiune specializat . Aceasta este sructura al c rui pigement de culoarea ochilor. permi ându-ne focalizarea vederii pe obiectele situate la distan mic i. Corpul ciliar este o por iune cutat a uveei. lichidul care circul în camera anterioar . irisul. Dac intensitatea luminii este putenic . care formeaz peretele posterior al camerei anterioare.cantit i variate de pigmen i. situat în partea anterioar a ochiului. între cristalin i suprafa a intern a corneei. Func ioneaz ca diafragma unui aparat de fotografiat. acesta împiedic lumina s treac de polul posterior al ochiului i s formeze imagini neclare. Rolul ei este de a modifica forma cristalinului prin intermediul contrac iei mu chilor ciliari.

principal . numite bastona e i conuri. având o putere de refrac ie mai mic decât a corneei. Acestea sunt responsabile de claritatea imaginii i sunt cele mai numeroase la polul posterior al ochiului. r m i ele unui canal arterial din cursul dezvolt rii fetale. La lumin slab . î i m re te diametrul. Umoarea vitroas i retina: În spatele cristalinului este camera intern . în aria denumit . a ochiului. forma i elasticitatea ochiului. de fapt. care este în schimb perceput de conuri. Bastona ele sunt sensibile la lumina de intensitate slab i nu percep culoarea. constituit din dou tipuri de celule fotosensibile. denumit retin . curbat . c. datorit formei pe care o au. În spatele irisului se g se te cristalinul elastic i transparent. ce are un aspect gelatinos i d consisten a. Acesta este . a globului ocular se g se te un strat fotosensibil. Aceasta este plin cu o substan denumit umoarea vitroas . Prin centru ei trece canalul hialoid. Pe suprafa a intern .noi s facem nici un efort con tient.

culori i forme. În jurul foveei sau maculei. ne ofer o imagine complet a lumii exterioare. Nervul optic: Fiecare celul fotosensibil din retin se conecteaz prin intermediul fibrelor nervoase cu creierul. în regiunea glandei hipofize.foveea sau macula. Împreun . Nervii de pe fiecare parte se încruci eraz astfel încât o parte din informa iile de la ochiul stâng trec în partea dreapt a creierului i viceversa. critalinul î i focalizeaz cea mai clar imagine i vederea noastr este cea mai bun . . În aceast zon . dar c tre marginile sale apare vederea periferic . aici se une te cu nervul optic centralateral. retina înregistreaz imagini clare. Toate aceste fibre nervoase se unesc la polul posterior al ochiului pentru a forma nervul optic. vederea central i periferic . d. Acesta pleac de la globul ocular printr-un canal osos al craniului i p trunde în cavitatea cranian imediat sub creier. unde are loc sinteza informa iilor despre aspect.

Exist o ven corespondent care traverseaz nervul optic al turi de artera central i care dreneaz retina. Ea se ramific la polul posterior al ochiului i vasele care iau na tere se r spândesc pe suprafa a retinei.Nervii din por iunile temporale (lâng tâmple) ale fiec rei retine nu se încruci eaz i astfel p trund în emisfera cerebral de aceea i parte. Nervul optic nu este altceva decât un fascicul de fibre nervoase ce transport impulsuri nervoase detaliate prin fibre fine. nervii optici mai au multe sinapse. În centrul nervului exist o arter ce îl înso e te pe toat lungimea. Aceasta se nume te artera central a retinei. Prima dintre acestea se g se te imediat . fiecare din acestea fiind izolate de cealalt prin teaca de mielin . care au doar o singur conexiune pe traiectul lor de la creier. în timp ce fibrele din por iunile nazale se încruci eaz i merg în partea opus . Fibrele nervoare care pleac de la retin sunt senzoriale. spre deosebire de fibrele nervoase motorii.

5. De aici. Aici. unde sunt concentrate toate c ile motorii i senzoriale ale organismului. este prima sinaps sau sta ie de releu. De la corpii genicula i laterali. denumit corpii genicula i laterali. Acest punct de încruci are se nume te chiasma optic i este foarte apropiat de hipofiz . Urechile: Urechea nu asigur numai sim ul nostru auditiv. Func ia acestei conexiuni are leg tur cu reflexele pupilare. Este un organ complex. împ r it în trei regiuni: . nervii au un traiect c tre partea posterioar a creierului.dup punctul în care inorma iile senzoriale sunt transmise de partea opus . la cortexul vizual. nervii se desfac în evantai. ci i pe cel al echilibrului. Acestea î i modific u or traiectul i se adun sub forma unui fascicul care traverseaz capsula intern . de fiecare parte formând radia iile optice. informa ia din stânga i dreapta este din nou schimbat pe linia median . Imediat dup încruci are.

Amplitudinea i energia acestor unde determin intensitatea. urechea medie. cu atât tonalitatea este mai ascu it . a. cu cât num rul vibra iilor este mai mare. dar structuriel urechii interne ce interpreteaz pozi ia capului i sunetul sunt separate. Urechea extern i cea medie sunt implicate în special în auz. cu traiect comun: nervul vestibular pentru echilibru i nervul cohlear pentru sunete. care converte te vibra iile sonore în impulsuri nervoase i determin pozi ia capului. Auzul: Ceea ce auzim sunt unde sonore produse prin vibra iile moleculelor de aer. care este m surat în decibeli (dB). Mesajele care rezult sunt transmise la creier de-a lungul a dor nervi apropia i. al c rei angrenaj osos seam n cu un aparat ce amplific sunetele care îi sunt transmise. care preia sunetele precum un radar. i urechea intern .urechea extern . Num rul vibra iilor sau a ciclurilor pe secund determin frecven a. . de i ele se g sesc împreun în acela i organ.

Pere ii canalului secret o . por iunea elastic . Acuitatea reprezint diferen a în decibeli între cel mai slab sunet perceput i sunetul standard generat de un aparat special denumit audiometru. Pavilionul.Frecven a sunetului este exprimat în cicli pe secund sau în her i (Hz). amplificator (urechea medie) i transmi tor (urecgea intern ). este cel care coopteaz sunetele. în medie. Pe m sur ce îmb trânim sau dac suntem expu i la sunete cu intensitate excesiv pentru o perioad de timp. nivelul normal al auzului este definit printr-un standard interna ional. de i sensibilitatea maxim la sunete este cuprins . Urechea func ioneaz ca un captator (urechea extern ). La persoanele tinere.000 Hz.000 Hz pe secund . În centrul acestuia exist un canal osos ce conduce la timpan. Pentru a m sura gradul pierderii auzului. sensibilitatea pentru frecven e înalte scade. gama de frecven e ce pot fi auzite este aproximativ între 20 pân la 20. între 500 i 4.

Pocniturile din urechi.substan ceroas pentru a preveni uscarea i descuamarea pielii. De la urechea medie pleac un canal îngust. ceea ce contribuie la egalizarea presiunii aerului de ambele fe e ale timpanului. cât i mecanismul echilibrului formeaz o camer comun umplut cu un lichid numit endolimf i undele de presiune se transmit . care este ata at de urechea intern . Acest sistem amplific de 20 de ori mi c rile timpanului. sc ri a. sunt produse de mi c rile reduse ale timpanului. care vine în contact cu timpanul. i nicovala. care apar atunci când coborâm rapid cu un lift. ce apar ca urmare a modific rilor de presiune din urechea medie. un os mic. Por iunea urechii responsabile cu transmiterea este complex . Acestea sunt cioc nelul. care face conexiunea între cele dou . Amplificatorul este reprezentat de un andrenaj format din trei osi oare. denumit tuba Eustachio. Atât auzul. care se deschide în spatele amigdalelor.

denumit aria auditiv . care trec în sus pe toat întinderea cohleei. Teoria cea mai acceptat este c celulele cohleei m soar presiunea undelor din endolimf i le transform în impulsuri electrice (nervoase). formând nervul cohlear. De asemenea. pe toat lungimea ei. Modul în care undele sunt transformate în impulsuri electrice i interpretate de c tre creier nu este complet în eles. Por iunea auditiv este situat la un cap t al acestei camere i formeaz o sterpentin asem n toare cu cochilia unui melc. prezint o membran sub ire ² membrana bazilar ² de la care pleac mii de fibre nervoase fine. Este numit cohleea i.prin acest fluid de la urechea medie prin intermediul sc ri ei. nu este clar modul în care urechea distinge intensitatea i tonalitatea sunetelor. b. Echilibrul : . Nervul cohlear ajunge la o regiune specializat a creierului. Modific ri ale intensit ii sunetelor sunt receptate de mici cili de pe membrana bazilar prin undele transmise prin endolimf .

granulele calcaroase ating cilii. . Când st m în picioare. Aici exist un labirint de canale umplute cu lichid. aceste granule preseaz cilii senzitivi ai celulelor. Utricula i sacula au func ia de a detecta pozi ia capului. cele implicate direct în echilibru sunt utricula. care indic pozi ia ortostatic . urechea este responsabil de monitorizarea în fiecare moment a pozi iei i mi c rilor capului. Fiecare din aceste cavit i con ine un strat de celule avoperite de o substan gelatinoas în care sunt incluse mici granule de calcar. i dac pozi ia capului este corect apreciat . sacula i canalele semicirculare. Cilii transmit apoi semnale nervoase la creier. bine protejat de oasele craniului. Din aceste canale.Ca un organ al echilibrului. atunci organismul se poate adapta. înapoi sau lateral. Organul echilibrului se g se te în urechea intern . datorit gravita iei. toate la niveluri i unghiuri diferite. Când capul se îndoaie înainte. r mânând în echilibru.

ref când echilibrul. La baza fiec rui canal exist o mas gelatinoas oval . de exemplu. care fac corpul s se aplece înainte. dac este necesar. începe s alerge. granulele calcaroase se mi c înapoi. Toate aceste reac ii se inverseaz în aczul când copilul se apleac mult pe spate de pe un scaun. Pornirea i oprirea: Imediat deasupra utriculei se g sesc trei canale semicirculare pline cu lichid. În aceast mas sunt incluse vârfurile cililor senzoriali. Aceasta declan eaz noi mesaje c tre creier. Dac un copil. care apoi. care sunt îndoite de mi c rile fluidului din canalele semicirculare pe m sur ce corpul se mi c . . trimit comenzi la mu chi pentru ajustarea pozi iei capului. Îndat ce creierul prime te aceast informa ie. trimite semnale c tre mu chi.îndoindu-i într-un mod diferit. ca i când copilul ar c dea pe spate. Utricula intr în ac iune atunci când corpul începe s se mi te înainte sau înapoi. c.

Înv area echilibrului: . d. în special când înceteaz mi carea de rota ie. Dar atunci când capul se opre te din mi care. fluidul începe s se mi te în canalele semicirculare timp de pân la un minut sau mai mult. au un rol special în echilibru. e. f cându-ne s ne sim im ame i i. ac ionând asupra cililor senzoriali. Când corpul începe s se mi te într-un sens. Centrul de control: Partea creierului responsabil pentru controlul ac iunii mu chilor de a men ine corpul în echilibru este cerebelul. fluidul din canale tinde s r mân nemi cat. furnizând informa ii vitale despre rela ia corpului cu mediul. de asemenea. Ace tia trimit mesaje la creier. care ac ioneaz corespunz tor.Canalele semicirculare preiau informa ia despre momentul în care capul începe i se opre te din mi care ² de o importan particular în timpul mi c rilor rapide i complexe. Ochii.

fiecare cavitate ac ionând independent. cât i mu chii trebuie s fie suficient de maturi pentru a asigura for a i coordonarea necesare. Receptorii olfactivi i gustativi: a. Receptorii senzoriali pentru miros se afl pe peretele superior al cavit ii nazale. în . Mucusul men ine umiditatea cililor i ac ioneaz ca o capcan pentru substan ele odorante. Mirosul: Ca i multe alte organe din corp. Fiecare celul olfactiv are aproximativ o duzin de cili care proemin într-un strat de mucus. care necesit aproximativ primii doi ani din via a unui copil.Acesta este un proces lung. cu înc un an pentru a dobândi deprinderea de a sta într-un picior. Înainte de dobândirea unui echilibru perfect. celule olfactive. 6. imediat sub lobii frontali ai creierului. Aceasta se nume te suprafa a olfactiv i este alc tuit din milioane de celule mici. atât creierul. aparatul olfactiv este duplicat.

Gustul: Sim ul gustului este cel mai rudimentar din cele cinci sim uri. vin în contact cu cilii i stimuleaz celulele care emit impulsuri nervoase.timp ce cilii m resc efectiv suprafa a fiec rei celule olfactive. mesajul este identificat i devenim con tien i de miros. Aici. Mecanismul molecular exact al sim ului mirosului este în mare m sur necunoscut. dar se crede c aceste substan e sunt dizolvate în mucus. Modul exact în care celulele receptoare pot detecta mii de mirosuri diferite i diferen ele minime dintre ele r mâne un mister. b. trecând prin oasele craniului c tre cei doi lobi olfactivi ai creierului ² unde informa ia este stocat . cât i ca sensibilitate i ne furnizeaz mai pu ine informa ii despre lumea înconjur toare decât oricare alt . Fibrele nervoase olfactive propag aceste impulsuri. Este limitat atât ca aspect. procesat i apoi transmis printr-un circuit complicat de fibre nervoase la cortexul cerebral.

sim . În consecin . Fiecare mugur gustativ este alc tuit din grupuri de celule . rolul exclusiv al acestui sim este de a selecta i aprecia hrana i b utura. În fapt. Pres rate pe suprafa a limbii se g sesc mici proeminen e denumite papile. Mugurii gustativi: Ca i mirosul. Acesta nuan eaz cele patru sim uri de baz pe care mugurii gustativi le pot recunoa te. În interiorul acestora se afl mugurii gustativi. Particulele chimice sunt luate în gur i convertite în impulsuri nervoase care sunt transmise pe cale nervoas la creier. pierderea gustului ² din orice motiv ² prezint o problem mai mic decât pierderea sim ului mirosului. mecanismul gustului este declan at de con inutul chimic al substan elor din mâncare i b utur . Mugurii gustativi se g sesc în centrul acestui sistem. ajutat în mod considerabil de mult mai sensibilul sim al mirosului. unde sunt interpretate.

Modul în care mugurii gustativi r spund la stimlii chimici din hran i ini iaz impulsurile nervoase c tre creier nu este complet în eles. La cap tul opus.receptoare i fiecare dintre caestea au proeminen e fine ² microvili ² care ajung la suprafa a limbii prin porii fini ai papilelor. în timp ce cei specializati pentru s rat sunt localiza i progresiv c tre zona posterioar . Mugurii care r spund la dulce se g sesc pe vârful limbii. ci î i . Mugurii gustativi sunt sensibili doar la patru gusturi de baz : dulce. Hrana uscat nu d o senza ie gustativ imediat . s rat i amar. transmit mesajele la creier. sediile receptorilor pentru aceste gusturi sunt localizate în diferite p r i ale limbii. acru. dar pentru a le putea detecta gustul. celula receptoare este în contact cu o re ea de fibre nervoase. care fac parte din nervul facial i glosofaringian. Alc tuirea acestei re ele este complex i exist un grad mare de interconectare între acestea. Dou fascicule nervoase diferite. substan ele chimice trebuie s fie sub form lichid .

f r oprire. Aceasta este aceea i zon care prime te mesaje de la receptorii . un anumit nivel de presiune. unde întâlnesc o re ea de celule care efectueaz o analiz ini ial a informa iilor. 7. De aceea este nevoie ca ele s trimit mesajele direct c tre centrii nervo i superiori. Alte fibre nervoase ce transport informa ii asupra unor atingeri mai difuze p trund în substan a cenu ie a m duvei spin rii. Receptorii tactili: a. Aceste fibre conduc informa ii de presiune i. astfel c senza ia bine localizat poate fi evaluat f r a fi diminuat de o prelucrare la nivelul m duvei spin rii. ajung direct în trunchiul cerebral.dobânde te gustul doar dup ce este dizolvat în saliv . C ile nervoase: Unele fibre care conduc informa ia tactil intr în m duva spin rii i. în mod particular.

limitând cantitatea de informa ii nesemnificative care trebuie transmise.durero i din piele i din alte zone ale corpului. Materia cenu ie a m duvei spin rii ac ioneaz ca un organ interpus. De aceea putem aprecia cu acurate e nivelul presiunii i pozi ia unei atingeri. dar dac presiunea este prea mare sau prea ascu it . . Aceast împ r ire a c ilor tactile în dou compartimente ² unul care merge direct la trunchiul cerebral i altul care este analizat de m duva spin rii ² face posibil p strarea discrimin rii fine a sensibilit ii tactile. Analiza efectuat la nivelul m duvei spin rii filtreaz informa iile care sunt transmise ascendent la creier. a a c informa ia dureroas poate fi suprimat aici datorit transmiterii concomitente a unor impulsuri tactile. ceea ce face ca acestea s fie resim ite în acela i timp. analizatorii durero i intr în ac iune prin conexiunile din m duv spin rii. Mesajele tactile i dureroase se transmit i ajung împreun la m duva spin rii.

informa ia în stare brut este transmis la o arie îngust . Releele senzoriale: Indiferent dac senza iile tactile de la piele au sosit pe calea direct sau dup interpretare din m duva spin rii.b. Aceasta permite centrilor superiori din cortexul cerebral s formeze un tablou al senza iilor tactile de care noi devenim. ca i cu stimulii senzoriali care sunt recep iona i de ochi i urechi. con tien i. tipului i semnifica iilor senza iilor tactile pe care le percepem i are loc corelarea cu amintirile unor senza ii precedente. unde informa iile venite de la diferitele tipuri de receptori din piele sunt asamblate i coordonate. . De la talamus. ele se termin în nucleul de materie cenu ie din talamus. Aceast arie senzitiv primar a cortexului prelucreaz informa ia înainte de a o transmite la ariile senzoriale secundar i ter iar . În aceste din urm arii se contureaz tabloul sediului. în acest mod. situat în partea anterioar a lobului parietal.

8. are i o func ie mai pu in complex ² o poart de trecere spre pl mâni. laringe i gur ² implica i în producerea vorbirii ² se g sesc în cortexul cerebral. dintre acestea. limba. Centrii vorbirii. buzele i palatul moale sunt cele mai importante. laringele. Vorbirea: Vorbirea este una dintre cele mai complexe i mai delicate opera ii efectuate de organism. În consecin . care vibreaz pentru a produce vorbirea. În final. dar. este un instrument extrem de delicat. a. dar. limbajul i în elegerea sunt controlate i coordonate de c tre creier. vorbirea. . Laringele: Laringele este organul vorbirii con inând corzile vocale. unde cuvintele sunt decodificate i de unde semnalele i comenzile sunt trimise la sutele de mu chi din pl mâni. de asemenea. Întregul sistem respirator i toate structurile musculare de la abdomen la nas joac un anumit rol în emiterea sunetelor.

Deasupra lui se g se te epiglota. În afara cazului în care o înghi itur de mîncare este îndeajuns de mare încât s se opreasc în laringe. uneori. Laringele este situat aproximativ pe linia median a gâtului. în partea superioar a traheei. bineîn eles. . ea va fi eliminat prin tuse. cum ar fi clarinetul. o por iune specializat a traheei. laringele se închide ermetic. o clap care acoper comunicarea dintre faringele inferior i laringe.Când mânc m sau bem. f când ca hrana sau lichidele s alunece în esofag. cu un înveli extern cartilaginos. luând deci o ´cale gre it µ. în esen . Când avem nevoie s inspir m i s expir m este. denumit glot . care conduce la stomac. Corzile vocale îndeplinesc o func ie asem n toare cu cea a anciei unui instrument de suflat. Este. Ac iunea epiglotei este controlat automat de c tre creier. acesta este inadecvat i atunci lichidele sau particulele de hran p trund în laringe. deschis. dar.

corzile vocale vibreaz în timpul vorbirii. În mod similar. care formeaz m rul lui Adam. în timp ce a doua este ferm ancorat de cartilajul tiroid. care este apoi modificat de conductele i orificiile instrumentului.Când un muzician sufl aerul prin ancie. Aceasta se nume te fona ie. asem n toare ca form buzelor care se închid i se deschid dup cum trece aerul prin ele. denumite aritenoide. lemnul sau plasticul de grosime mic vibreaz . Cartilajele aritenoide î i modific pozi ia astfel încât spa iul dintre corzi variaz ca form între un V. la o fant îngust în timpul degluti iei. iar sunetele produse sunt modificate de faringe. deschis în timpul vorbirii. Amplitudinea vocii este determinat de for a cu care aerul este . O extremitate este ata at de o pereche de cartilaje mobile. nas i gur . producând sunetul de baz . Corzile vocale sunt dou pliuri fine. Vibra ia corzilor vocale în timpul vorbirii apare atunci când spa iul dintre ele se îngusteaz i aerul din pl mâni este expulzat prin acest spa iu în laringe.

care. iar tonalitatea ² de lungimea i gradul de tensionare ale corzilor vocale. limba. palatul moale i cavit ile care dau rezonan a vocii î i au fiecare rolul lor. deoarece ajut la modelarea sunetelor emise de cavitatea fonatorie a laringelui. faringele (care leag cavitatea bucal cu esofagul) i cutia toracic . Producerea sunetelor: Pentru a transforma sunetele simple emise de corzile vocale în cuvinte inteligibile. au corzile vocale mai lungi i cu mi care mai liber tind s aib voci mai profunde decât femeile. în general. în general. Controlul acestor structuri este realizat de c tre sete de mu chi. au un laringe mai mic decât b rba ii. care conlucreaz cu o vitez . b. buzele. Cavitatea bucal este profund implicat în vorbire. acesta este motivul pentru care b rba ii care. a nasului i a gurii. Profunzimea i timbrul natural al vocii sunt determinate de forma i m rimea faringelui i a laringelui.expulzat. Cavit ile rezonante includ toat cavitatea bucal . nasul.

Rolul creierului: Vorbirea i func iile asociate sunt concentrate într-o singur emisfer . vederea (prin care descifr m cuvântul scris) i mi c rile complexe ale mâinii folosite la scris. faringelui i laringelui i centrul senzitiv care interpreteaz semnalele care vin pe calea nervilor acustici. Calit ile rezonante ale diferitelor cavit i ale gurii i sistemului respirator determin individualitatea vocii. La o persoan care folose te mâna dreapt . cântatul la un instrument etc. Conversa ia este un proces foarte complicat i primul eveniment care are loc . c. De asemenea.incredibil . aceasta este de obicei emisfera stâng i la o persoan ce folose te mâna stâng este emisfera dreapt . Deci. Aceast arie a creierului se împarte în centrul motor al vorbirii care controleaz mu chii cavit ii bucale. în apropiere se afl zonele creierului care controleaz auzul (prin care în elegem ce spun cei din jurul nostru). vorbirea este alc tuit din vocale i consoane.

determinând vibra ia acestora i producând un sunet simplu. Trunchiul cerebral controleaz atât mu chii intercostali. V. recunosc ansamblul semnalelor auditive ce sosesc de la urechi. cât i mu chii abdominali.când auzim o persoan vorbind este acela c centrii auzului. care determin presiunea aerului inspirat i expirat. SISTEMUL ENDOCRIN . situa i între coaste care determin expansiunea pl mânilor. din cortexul cerebral. Pe m sur ce aerul este expulzat din pl mâni. Centrul senzorial al vorbirii decodific cuvintele astfel încât celelalte zone ale creierului implicate în proces pot recunoa te cuvintele i formula un r spuns. aria motorie comand în acela i timp mi c rile corzilor vocale în fluxul de aer expirat. centrul motor al vorbirii i trunchiul cerebral devin opera ionali. Odat ce o replic a fost formulat .

Prin secretarea în sânge a unor substan e chimice denumite hormoni. ele sunt capabile s transmit mesaje la organe i stimuleaz îndeplinirea unor func ii specifice cum ar fi cre terea i reproducerea. Ei sunt sintetiza i în glande speciale situate în diferite locuri din corp i circul prin sânge c tre celule ale organismului ² denumite celule int ² unde î i exercit efectul. ei au tendin a de a interac iona între ei pentru ob inerea rezultatului dorit. Glandele responsabile în cea mai mare m sur pentru producerea i eliberarea majorit ii hormonilor sunt grup ri de celule denumite glande endocrine datorit faptului c î i descarc . Hormonii: Hormonii sunt mesagerii chimici ai organismului. 1. Deoarece to i hormonii sunt implica i în metabolism.Multe din func iile organismului sunt controlate de glandele endocrine. care ajut la men inerea conlucr rii armonioase dintre diferitele p r i ale organismului.

produ ii direct în fluxul sanguin, i nu prin intermediul unui duct, cum fac glandele exocrine. a. Modul de ac iune al hormonilor: În compara ie cu nervii, hormonii tind s ac ioneze mai lent i, de asemenea, s aib o ac iune prelungit în timp. Nu to i hormonii ac ioneaz atât de lent, dar mul i din cei cu ac iune prelungit sunt implica i în activit i vitale fundamentale, cum ar fi cre terea i reproducerea. În general, hormonii ac ioneaz controlând sau influen ând metabolismul celulelor int , de exemplu, prin determinarea gradului în care ele utilizeaz substan ele nutritive i elibereaz energie sau dac aceste celule ar trebui s produc sau nu lapte, p r sau orice alt produs al metabolismului corpului. Deoarece au efecte pe o arie larg , hormonii produ i de glandele endocrine majore sunt denumi i hormoni generali; ace tia includ insulina i hormonii sexuali. Organismul produce mul i al i hormoni care ac ioneaz mult mai aproape de locul unde sunt produ i. Un astfel de hormon local

este secretina, care este produs în duoden ca r spuns la prezen a hranei. Hormonul parcurge o mic distan prin sânge c tre pancreasul din vecin tate i stimuleaz eliberarea unui suc apos con inând enzime (catalizatori chimici), esen ial pentru digestie. b. Proteinele i steroizii: To i hormonii sunt activi în cantit i foarte mici. Ca structur chimic , hormonii se împart în dou categorii: cei care sunt proteine sau deriva i proteici i cei care au o structur steroidic ce con in inele steroidice. Când fiecare hormon ajunge la celula int , poate ac iona doar dac se fixeaz de un receptor al acesteia. Odat ce s-a legat de receptor, hormonul ac ioneaz prin stimularea form rii unei substan e denumit AMP-ciclic (adenozin monofosfat ciclic). Reac iile fiec rei celule int depind de procesele chimice specifice. Astfel, AMP-ciclic, produs de prezen a insulinei, determin prelucrarea i utilizarea glucozei de c tre celul , în timp

ce glucagonul, de asemenea produs de pancreas, determin eliberarea glucozei din celule i cre terea nivelului ei în sânge pentru a putea fi folosit ca substrat energetic pentu activitatea fizic . Dup ce i-au îndeplinit func ia, hormonii sunt inactiva i de îns i celulele int sau sunt transporta i la ficat pentru inactivare, apoi degrada i i fie executa i, fie folosi i pentru producerea unor noi molecule hormonale. c. Rolul hipotalamusului: Hipotalamusul realizeaz conexiunea dintre sistemul nervos i glandele endocrine. Una din func iile sale majore este cea de releu pentru impulsurile dintre creier i alte organe cum ar fi rinichiul. Acest lucru se realizeaz prin intermediul unora dintre mediatorii chimici elibera i de celulele nervoase din creier i, ca r spuns la stimulare, se elibereaz hormoni. Cei doi hormoni produ i în hipofiza exterioar , hormonul antidiuretic, ADH i oxitocina, sunt elibera i din hipofiz sub controlul direct al impulsurilor nervoase

generate în hipotalamus. Celulele nervoase specializate din hipotalamus produc factori de eliberare care trebuie s ac ioneze asupra celulelor hipofizei anterioare înainte ca acestea s - i elibereze hormonii.

2. Glandele endocrine:
Glanda pituitar (hipofiza) este principala gland a organismului. Ea nu numai c î i produce proprii hormoni, dar influen eaz , de asemenea, secre ia hormonal a altor glande. Glanda hipofiz se g se te la baza creierului. Ea este conectat cu hipotalamusul printr-o tij de esut nervos i func ioneaz în strâns leg tur cu aceast zon a creierului. Împreun , hipofiza i hipotalamusul controleaz multe aspecte ale mentabolismului, în elegând prin aceasta diferitele procese chimice al c ror rol este de a men ine în func ie fiecare parte a organismului. a. Structur i func ie: Glanda hipofiz este situat în interiorul unei ´ eiµosoase

Secre ia unor hormoni este . func iile lor se coreleaz foarte strâns. fiecare cu o func ie relativ independent de a celeilalte. care. sunt produ i de hipotalamus.protectivedenumit sella turcica (o expresie latin ce înseamn aua turceasc ). Hipofiza posterioar este conectat cu hipotalamusul prin tija hipofizar . Ea are doar doi hormoni principali. aua turceasc poate fi observat clar pe o radiografie a craniului. de fapt. Hipofiza anterioar produce hormonii care activeaz alte glande importante din corp ca i unul sau doi hormoni ce ac ioneaz direct asupra esuturilor. impunând investiga ii. De i nu este legat direct de hipotalamus. De i multe dintre comenzile de eliberare a hormonilor vin de la hipotalamus. Glanda este împ r it în dou por iuni. hipofiza anterioar are un grad de control independent asupra eliber rii lor. m rimea caesteia indic existen a unui proces patologic al glandei.

ADH controleaz echilibrul apei în organism. Joac . Hormonii hipofizari: Hipofiza posterioar elibereaz doi hormoni denumi i hormonul antidiuretic sau ADH i oxitocina. rinichii tind s re in apa. prin urin . mai mult ap din organism. b. de asemenea. se . un num r de substan e denumite neurofizine. La b rba i. pe m sur ce aceasta trece prin tubi. de asemenea. dup necesit i.inhibat de substan e care circul în sânge. un rol important în declan area secre iei lactate a sânilor. se elimin . Rolul oxitocinei este mai pu in clar. Când hormonul nu este secretat. Aceasta înseamn c esutul renal este capabil de a absorbi mai mult sau mai pu in ap din urin . El ac ioneaz la nivelul tubilor renali. Produce. modificând capacitatea lor de a re ine sau elibera apa. Când ADH este secretat în sânge. Ea este implicat în ini ierea travaliului i determin contrac ia uterin . ale c ror func ie i importan nu sunt clarificate.

crede c oxitocina poate avea leg tur cu apari ia orgasmului. în timp ce cortexul (por iunea extern a glandelor suprarenale) este influen at de ACTH (hormonul adreno ² corticotrop). de asemenea. De asemenea. controleaz ciclul menstrual. ce influen eaz glandelesexuale. f r a stimula alt gland . prolactina are un rol mult mai complex la femei decât . care. estrogen i progesteron. Hipofiza anterioar elibereaz . Prolactina este unul dintre cei doi hormoni ai hipofizei antrioare care par s ac ioneze direct asupra esuturilor. Ace tia sunt cunoscu i sub numele de gonadotrofine. FSH (hormonul foliculo ² stimulent) i LH (hormonul luteinizant). Ei stimuleaz producerea a doi hormoni sexuali majori. la sexul feminin. La b rba i. FSH i LH stimuleaz secre ia hormonilor masculini i a spermatozoizilor. Activitatea glandei tiroide este declan at de TSH (tireo stimulant). Prolactina este implicat serios în controlul mecanismelor de reproducere.

Cel lalt hormon produs de hipofiza anterioar etse denumit hormon de cre tere. când este în exces. tiroxina. ace tia sunt insuli e de esut con inând un material coloidal. Func ia glandei este producerea hormonului tiroidian. imediat sub laringe. glanda prezint mul i foliculi de dimensiuni mici. rolul ei la b rbat nu este clar. Cei doi lobi sunt uni i printr-o punte mic de esut i poate exista un lob central mai mic denumit piramidal. De fapt. rolul s u. Privit la microscop. o substan proteic de cae hormonul . hormonul continu s aib rol i al maturitate. dup cum sugereaz i numele. poate avea efecte negative. c. întrucât determin modul în care esuturile organismului utilizeaz zaharurile. de i. Glanda are doi lobi.la b rba i. Având o importan major în cursul copil riei i adolescen ei. care se afl anterior i lateral de trahee. este de a asigura cre terea normal . Glanda tiroid : Glanda tiroid se g se te la nivelul gâtului.

Glanda tiroid con ine iod care este vital pentru activitatea sa. m rirea glandei. Este eliberat din gland i dup aceea este preluat probabil din sânge de c tre toate celulele corpului. Absen a iodului din diet determin o disfunc ie a tiroidei i. Efectul global al hormonului este cre terea cantit ii de energie utilizat de celule. una dintre cele mai mari glande din corp. Este singura parte din organism care necesit iod i tiroida capteaz foarte eficient tot iodul disponibil din sânge. cre te de asemenea cantitatea de proteine prelucrate de celule. Aproape toate celulele sale . d. prin urmare. Pancreasul: Pancreasul.tiroidian se leag . Se pare c exist un receptor la suprafa a nucleului celular care r spunde la acest hormon. reprezint de fapt dou glande într-una. Tiroxina nu are numai o singur activitate specific . o stare denumit gu endemic . putând fi apoi eliberat de c tre enzime.

Insulele Langerhans r spund prin eliberare de insulin în circula ie. Pancreasul este situat transversal în partea superioar a abdomenului.au func ie de secre ie. din care insulina este cel ami important. Dac nivelul glucozei din sânge începe s creasc dincolo de anumite limite. Restul pancreasului este constituit din corp i coad . aglomer ri de celule secretoare în jurul cap tului unui duct unic. acestea constituie componenta endocrin a pancreasului ce secret insulina. Duodenul înconjoar capul pancreasului. El este o gland endocrin cu secre ie de hormoni. de care organismul are nevoie pentru controlul constant al glucozei. anterior de coloana vertebral . Unitatea structural de baz a pancreasului sunt acinii. care se întinde mult la stânga coloanei vertebrale. Printre acini se afl mici grupe de celule denumite Insulele Langerhans. aort i vena cav (artera i vena principal a corpului). Insulina î i exercit efectul permi ând glucozei s treac din circula ie .

deoarece glucoza din sânge nu poate fi convertit în surse de energie pentru celule. noradrenalina. Aceste zone secret diferi i hormoni.în interiorul celulelor pentru a fi utilizat drept surs de energie. a ezate ca ni te scufii pe polul superior al fiec rui rinichi. având drept rezultat diabetul. Medulara este partea glandei care secret adrenalina i compusul asem n tor. e. Glandele suprarenale: Glandele suprarenale sunt situate imediat deasupra rinichilor. fiecare cu o func ie proprie. Medulosuprarenala este în strâns leg tur cu sistemul nervos. denumit cortex. Este exact ce ne-am a tepta de la o gland responsabil de preg tire a organismului pentru a fi capabil de o reac ie instantanee. Fiecare gland este constituit din dou p r i distincte: medulara la interior i înveli ul extern. . mecanismul de reglare al nivelului glucozei sanguine este absent. Dar dac insulina este absent din sistem.

care este responsabil de cre terea masei musculare. Ace tia sunt secreta i de cortexul suprarenalian i completeaz ac iunea celor ase hormoni produ i în cantit i chiar mai mari de gonade. Steroizii anaboliza i sunt deriva i sintetici ai hormonilor sexuali masculini. Corticosuprarenala: Situat deasupra medulo-suprarenalei.f. zona cortical secret o serie de hormoni cunoscu i sub numele de steroizi. Hormonii sexuali sunt hormoni produ i de corticosuprarenal . . Principalul hormon sexual masculin ² prezent i la femei într-o cantitate mai mic ² este testosteronul. ce mai importan i fiind aldosteronul i cortizonul.

ca i tractul respirator superior ² cavitatea nazal . SISTEMUL RESPIRATOR Oxigenul este cea mai important i simpl substan de care depind vie ile noastre ² este esen ial pentru fiecare celul sau esut din corp. . respira ia. Oxigenul este introdus în organism în timpul inspira iei i produ ii secundari sunt elimina i prin expira ie. cum ar fi praful. 1. faringele. În plus. care sunt de obicei expulzate prin str nut i astfel nu ajung în pl mâni. nasul este calea natural prin acre aerul p trunde în organism în cursul respira iei normale. el are o func ie de protec ie împotriva substan elor iritante. cavitatea bucal .V. Nasul: Pe lâng faptul c reprezint organul mirosului. Acest proces. care îl utilizeaz pentru a produce energia necesar men inerii vie ii. laringele i traheea. implic pl mânii i diafragmul.

sub 6 mm în l ime. Ele sunt foarte înguste. nasul este împ r it în dou cavit i înguste.Piramida nazal este alc tuit par ial din oase i par ial din cartilaje. Cele dou cavit i create de sept sunt denumite fose nazale. În interior. Cele dou oase nazale. câte unul de fiecare parte. Acest perete. formeaz puntea dintre cei doi ochi. sunt orientate inferior i. este alc tuit din oase i cartilaj. care se une te cu marginea n rilor. u or de observat la unii oameni. de asemenea. care cresc în jos i protejeaz calea aerian . uneori. mai ale la b rba i. septul. În partea superioar a foselor se g sesc lame osoase sub iri cu numero i receptori olfactivi. Dedesubt. cartilajele nazale i cele ale n rilor dau nasului forma i pliabilitatea. N rile reprezint fire de p r rigide. . de c tre un perete ce se întinde antero-posterior. Sunt. El este acoperit cu o membran moale i delicat numit mucoas nazal .

î i datoreaz numele faptului c este situat deasupra . Mucoasa faringelui este o continuare a celei bucale i con ine multe celule produc toare de mucus. Partea superioar i cea mai larg a laringelui prezint o rigiditate relativ datorit raportului cu oasele craniului. mu chii s i intr în contact cu cartilajele elastice ale laringelui. Anatomic. C ile respiratorii superioare: a. Are o musculatur bogat i o form de pâlnie. nazofaringele. Por iunea superioar . faringele este împ r it în trei segmente. în concordan cu pozi ia i func iile pe care le îndepline te. cu o lungime de aproximativ 12 cm de la arcul mandibulei pân la locul de jonc iune cu esofagul. Faringele: Faringele este situat posterior fa de cavitatea bucal . care ajut la lubrifierea cavit ii bucale i a faringelui în timpul hr nirii i vorbirii.2. extinzându-se pe o distan scurt la nivelul gâtului. în timp ce la cap tul inferior mai îngust.

Cu ajutorul lmbii. Traheea. laringofaringele. la împingerea hranei c tre esofag. de asemenea. nazofaringele este delimitat de palatul moale. ca i cavitatea nazal . contrac ia musculaturii sale ajut la modelarea sunetelor emise de laringe. Pe peretele nazofaringelui exist dou forma iuni tisulare. denumite amigdale faringiene.nivelului palatului moale i formeaz por iunea posterioar a cavit ii nazale. are rol numai în degluti ie. orofaringele. b. Având o mobilitate mai mare decît nazofaringele. Por iunea faringelui situat în continuarea cavit ii bucale. ace ti mu chi ajut . Por iunea inferioar a faringelui. Traheea: Por iunea superioar a traheei se g se te în partea anterioar a gâtului i este format din inele cartilaginoase care men in deschis esutul elastic. Inferior. face parte din c ile aeriene dintre gur i pl mâni. este tapetat cu o membran mucoas ce con ine celule cu . evidente în mod special la copii.

În interiorul pl mânului. de unde sunt înghi i i. Lobii sunt separa i unul de altul prin an uri pe suprafa ² fisuri. superior. . fiecare p trunzând în pl mânul corespunz tor. 3. Cele mai mari sunt bronhiile. mijlociu i inferior. deoarece inima ocup mai mult loc în partea stâng a toracelui. Componenta esen ial a pl mânilor este reprezentat de o re ea dens de conducte aeriene. bronhiile se divid în bronhii secundare i ter iare. cel drept este mai mare decât cel stâng. Pl mânii: Cei doi pl mâni ocup cea mai mare parte din torace. Dintre cei doi. c tre stânga i dreapta. care se desprind. i acestea în conducte mai mici denumite bronhiole. iar pl mânul stâng are doi. superior i inferior. Fiecare pl mân este împ r it în lobi: pl mânul drept are trei lobi.cili care trimit germenii i praful înapoi în faringe. din trahee spre por iunea superioar a pl mânilor.

Ele se ramific în vase mai mici. La nivelul alveolelor. tensiunea . Circula ia pulmonar este asigurat de arterele pulmonare care p trund în pl mâni de-a lungul bronhiilor dreapt i stâng . acre au un traseu paralel cu bronhiolele. mu chii intercostali se relaxeaz treptat. Dac aerul p trunde între pl mânii i peretele toracic. ei s-ar colaba ca un balon care se dezumfl . pl mâniiar reveni rapid la forma ini ial doar dac nu-i men inem în pozi ie în mod con tient. Ei sunt men inu i deschi i de c tre tensiunea superficial creat de lichidul produs de c tre membrana fin ce acoper pl mânii i pere ii toracici ² membrana pleural . pl mânii le urmeaz mi carea io aerul p trunde în alveole. Modul de func ionare al pl mânilor: Dac pl mânii ar fi îndep rta i din torace. Dac ar exista o relaxare complet . Când expir m.Bronhiolele se termin în saci aerieni ² alveole. formeaz o re ea de capilare. Când toracele î i m re te volumul.

frecven a respiratorie va cre te considerabil. produsul de degradare al proceselor chimice interne. inimii i vaselor sanguine are drept scop principal transportul oxigenului din aer la esuturi. Respira ia: În stare de veghe sau de somn. Scopul acestui flux aerian înspre i în afara corpului reste de a abilita pl mânii s efectueze dou func ii: de a extrage oxigenul necesar pentru men inerea vie ii i de a elimina din organism dioxidul de carbon. Oxigenul reprezint aproximativ a cincea parte din aerul pe care îl respir m i activitatea pl mânilor. În cursul efortului fizic intens. i pl mânul 4.superficial este modificat colabeaz . . unde este necesar pentru producerea energiei de care organismul are nevoie pentru men inerea vie ii. repir m în medie de 12 ori pe minut i în 24 de ore inspir m i expir m mai mult de 8000 litri de aer.

tr gând por iunea central în abdomen. Nervii diafragmului sunt denumi i nervul frenic stâng i drept. Fibrele musculare ale diafragmului se contract în timpul inspira iei i aplatizeaz ´cupolaµ diafragmatic . func ia principal este îndeplinit de diafragm. Coastele formeaz por iunea superioar a cavit ii care înconjoar inima i pl mânii. nas i trahee. Nervii . Odat ajuns în pl mâni. unde are loc schimbul între oxigen i dioxidul de carbon. aerul ajunge la alveole. Acest fapt cre te volumul pl mânilor i atrage aerul în ei prin gur . Ca orice alt mu chi. Ace ti nervi î i au originea în segmentul superior al m duvei spin rii i din aceast cauz trebuie s parcurg un traseu lung de la gât pân la baza toracelui. diafragmul prime te stimuli de contrac ie sau relaxare de la sistemul nervos. un perete compus din esut muscular fibros care separ toracele i abdomenul. iar diafragmul formeaz baza.În cursul respira iei.

Creierul va r spunde unui nivel crescut de dioxid de carbon. O dat cu încetarea efortului. astfel încât mai mult oxigen va fi inspirat. mai degrab decât de concentra ia de oxigen. nivelul dioxidului de carbon scade i frecven a respiratorie va reveni la normal. SISTEMUL CARDIOVASCULAR .â Frecven a respiratorie: Frecven a respiratorie este controlat de c tre centrul respirator din bulb i este reglat în func ie de nivelul de dioxid de carbon din sânge.frenici pot fi afecta i de diverse boli sau leziuni. VII. Respira ia va deveni mai ampl i mai rapid . fluxul sanguin va cre te i dioxidul de carbon va fi eliminat. ca atunci când organismul efectueaz un efort fizic. stimulând b t ile inimii. i va adopta corespunz tor frecven a respiratorie.

Sângele ajut . 1. furnizând oxigen. ci ac ioneaz . El este pompat de c tre inim în re eaua intern de artere i vene înc dinaintea na terii i pân la moarte. la întoarcere. Sângele nu numai c transport substan e nutritive. ca un mijloc de comunica ie prin transmiterea mesajelor chimice hormonale de la glandele endocrine la organe i esuturi. Sângele: Sângele este ese ial pentru func iile organismului. de asemenea. de .Sistemul cardiovascular este alc tuit din inim i re eaua de vase sanguine. oxigenul i dioxidul de carbon de la o parte a corpului la alta. extr gând dioxidul de carbon i al i produ i de degradare care ar putea deveni toxici pentru sistem. hran i alte substan e esen iale pentru esuturi i. inima este responsabil pentru pomparea sângelui în organism. Compus aproape în întregime din esut muscular.

joac un rol important în mecanismele naturale de ap rare ale organismului. la distrugerea microorganismelor patogene i. a. cum ar fi capilarele. din ap . la fel ca oasele sau mu chii.asemenea. Aceasta înseamn c mineralele i alte substan e pot fi transportate de la celul la celul în tot organismul. Vâscozitatea sa proverbial se datoreaz prezen ei milioanelor de celule ale c ror activit i îl fac s fie un esut al organismului. Ca majoritatea organismului plasma consist . datorit capacit ii de coagulare. globule albe sau leucocite i celule foarte mici numite plachete. ea poate difuza prin pere ii vaselor sanguine mici. Plasma: . prin plasm . Este constituit dintr-un lichid incolor în care plutesc globule ro ii (cunoscute i ca eritrocite). Sângele nu este doar un lichid. Fiind un lichid. în principal. Este astfel în direct leg tur cu lichidul extracelular ² lichidul prezent în spa iile dintre celulele corpului.

de asemenea. ea asigur . Acestea se împart în dou tipuri principale: albumina i globulinele. plasma reprezint o soli ie apoas de minerale. În consecin . i presiunea osmotic . o surs nutritiv pentru esuturi. Fiind. care men ine partea fluid a sângelui în interiorul vaselor sanguine i opre te ie irea lui c tre esuturi i apoi c tre celule. Alte substan e transportate de plasm includ fierul. cum sunt glucoza i gr simile. substan e nutritive i mici cantit i de componente esen iale.Plasme reprezint un vehicul pentru transportul substan elor energetice importante. Albumina ar putea fi considerat ca un fel de burete . pe de o parte. Fiecare litru de plasm con ine aproximativ 75g de proteine. Albumina este sintetizat în ficat. cum ar fi hormonii. plus un alt component esen ial ² o protein care reprezint un element major. care este esen ial pentru sinteza hemoglobinei ce transport oxigenul i a unui num r de hormoni importan i. cum ar fi cei tiroidieni.

b. între care un rol important îl are protrombina. Defectele procesului de coagulare sunt de dou tipuri ² imposibilitatea form rii cheagului i tromboza. Plachetele au o singur func ie de baz : formarea cheagului sanguin când hemoragia trebuie stopat . prevenind astfel o hemoragie fatal în cazul unei leziuni severe a unui vas sanguin. provine din ac iunea combinat a plachetelor i a unui num r de 12 substan e chimice. denumite factori de coagulare.circulant. Un mililitru de sânge con ine aproximativ 250 milioane plachete i fiecare are aproximativtrei microni ( un micron reprezint a mia parte dintr-un milimetru). Capacitatea sângelui de a se coagula. Plachetele: Plachetele sunt cele mai mici celule din organism. Globulele ro ii: . c. Ace tia se afl în plasm . în care cheagurile se formeaz intravascular. care men ine volumul necesar de ap în fluxul sanguin.

Cu ajutorul enzimelor din globulele ro ii. dioxidul de carbon i apa. oxigenul se combin foarte rapid cu hemoglobina. produc ia este transferat c tre . prin vene. Numai dup 6 luni de dezvoltare fetal . Acest sânge oxigenat ajunge la esuturi. Dup ce elibereaz oxigenul. ele preiau dioxidul de carbon. sunt preluate de globule i tranportate înapoi la pl mâni. i îl transport înapoi la pl mâni.Globulele ro ii ac ioneaz ca transportori ai oxigenului de la pl mâni la esuturi. fiind transportat de artere. unde este eliminat prin expira ie. de unde deriv numele lor. Ele sunt capabile s fac acest lucru deoarece con in milioane de molecule de hemoglobin . în primele trei luni. care este un alt produs rezidual al activit ii celulare. un produs de degradare al metabolismului celular. Producerea globulelor ro ii începe din primele s pt mâni dup concep ie i. În pl mâni. dând globulelor culoarea ro ie aprins . se desf oar la nivelul ficatului.

în final.m duva osoas . bitamina B12. denumite entrobla ti. Aceste celule trec prin diviziuni succesive. Dac o cantitate mare de sînge este pierdut . Dezvoltarea globulelor ro ii începe de la celulele cu form neregulat . necesitând astfel o reînnoire constant . În circula ia sanguin . în timpul c rora nucleul devine progresiv mai mic i. este pierdut definitiv. Pentru producerea celulelor ro ii. globulele ro ii sunt supuse unei uzuri enorme. dac por iuni ale m duvei osoase sunt distruse sau dac aportul de oxigen la esuturi este sc zut prin insuficien cardiac sau deoarece o persoan se g se te la mare altitudine. acid folic i proteine. relativ retund . . Organismul are o capacitate remarcabil de a controla num rul globulelor ro ii din circula ie în func ie de necesit i. unde continu pentru tot restul vie ii. organismul are nevoie de fier. cu nuclei mari. m duva osoas reac ioneaz prin cre terea produc iei de celule ro ii.

deoarece organismul are nevoie de o cantitate suplimentar de oxigen. limfocite i monocite. acestea intr în ac iune. Pe m sura desf ur rii acestui proces. Cele mai numeroase sunt cele denumite neutrofile. Spre deosebire de globulele ro ii. leucocitele. au dimensiuni mari i sunt diferite de cele ro ii. d. Atrase de produ ii chimici elibera i de bacterii. Când organismul este afectat de o boal produs de bacterii. cele albe nu au toate acela i aspect i sunt capabile de mi care. Polimorfonuclearele. Globulele albe: Globulele albe din sânge. ele se deplaseaz pân la locul infec iei i încep s înglobeze bacteriile. care reprezint 50-75% din globulele albe. granulele din interiorul neutrofilelor încep s produc substan e chimice ce distrug bacteriile capturate. Ele sunt implicate în ap rarea organismului împotriva bolilor i sunt clasificate în trei grupe principale: polimorfonucleare. . sunt subdivizate în trei tipuri.

Limfocitele joac un rol vital. dar au i un rol vital. Atunci când orice protein str in sau antigen p trund în sânge. Ele reprezint mai pu in de 1% din toate globulele albe. eozinofilele combat agresiunea bacterian . sferici. Reprezentând doar 1-4% din globulele albe. care are func ia de a împiedica coagularea intravascular a sângelui.Al doilea tip de polimorfonucleare este cunoscut ca eozinofil. Al treilea tip de polimorfonucleare sunt bazofilele. deoarece granula iile lor produc i elibereaz heparina. e. În acela i timp. are loc producerea anticorpilor care se combin cu antigenul i le neutralizeaz efectul. având nuclei den i. asigurând organismului imunitatea natural fa de boli. Ele realizeaz acest lucru prin producerea de antitoxine ce contracareaz . deoarece granulele lor devin roz prin colorare cu eozin . dar sunt esen iale pentru via . se elibereaz compusul chimic histamina. Limfocitele: Limfocitele reprezint 25% din globulele labe.

situat în regiunea median a toracelui. Cealalt func ie esen ial a limfocitelor este producerea anticorpilor i a substan elor chimice care previn distrugerea celuleor organismului ca urmare a unei invazii bacteriene.efectele nocive poten iale ale unor toxine puternice (otr vuri) sau compu i chimici produ i de unele bacterii. Inima: Inima etse un organ muscular cavitar de dimensiuni mari. Activitatea limfocitelor legat de invazia microbian i de late substan e este denumit r spuns imun. eliminând detritusurile celulare rezultate în urma agresiunii bacteriene. De i de obicei este . Activitatea polimorfonuclearelor i a monocitelor decla ate de afec iunile bacteriene este denumit r spuns inflamator ² inflama ia reprezentând r spunsul organismului fa de o leziune la nivel local. care reprezint pân la 8%. 2. Ele con in nuclei mari i înglobeaz bacteriile. Un alt tip de globule albe sunt monocitele.

Proiec ia la suprafa a inimii de partea stâng a sternului are aproximativ forma unui triunghi cu vârful rotunjit. principala arter a organismului. Dup aceea. cea mai mare parte r mânând. Pulsa ia sa poate fi palpat la fiecare b taie a inimii. mai mult sau mai pu in. Func ia inimii este de a pompa sângele în dou circula ii separate. în spatele marginii drepte a sternului. Are o greutate de aproximativ 340 g la b rba i i ceva mai pu in la femei. acesta fiind imediat sub mamelonul stâng. totu i. Marginea dreapt a inimii se g se te.edian spre dreapta.considerat ca fiind situat în partea stâng a corpului. sângele se reîntoarce la inim prin vene. Sângele ajunge la organe i esuturi. ea trece linia . furnizându-le oxigen i substan e nutritive. în stânga. pompeaz sângele c tre artere prin aort . Aceasta poart numele de oc apexian. . oxigenul din el fiind complet absorbit. În primul rând.

ce prime te sângele de la vene. Camerele inimii sunt aranjate în perechi. care asigur func ia de pomp . Grosimea pere ilor musculari depinde de sarcina pe care fiecare camer o are de îndeplinit. îl pompeaz într-o arter principal . Cele dou atrii se g sesc în spatele i deasupra celor dou ventricule. Amândou atriile i amândou ventriculele sunt al turate. care. la rândul lui. Fiecare atriu pompeaz sângele printr-o valv în ventricul. Ventriculul stâng are cei mai gro i pere i.Inima pompeaz sângele în al doilea circuit. Dup aceea. Por iunile din perete pe . Fiecare dintre ele are pere i musculari care se contract pentru a asigura circula ia sângelui. ce are pere ii mai gro i. întrucât pompeaz cea mai mare cantitate de sânge. fiecare având un atriu cu perete sub ire. Inima are patru camere principale. pentru a înlocui oxigenul. de aceast dat c tre pl mâni. sângele înc rcat cu oxigen este retrimis c tre inim .

ventriculul stâng se contract i.care le separ sunt denumite septuri: interatrial i interventricular. care se contract i împinge sângele. aducând o nou cantitate de oxigen. printr-o valv denumit valva mitral . astfel încât sângele poate trece numai c tre aort prin valvele aortice deschise. acesta se contract i sângele trece în ventriculul drept prin valva tricuspid . P trunde în atriul stâng. Sângele se reîntoarce la inim din jum tatea inferioar a corpului prin vena cav inferioar . unde elibereaz oxigen. în ventriculul stâng. Sângele ajunge la esuturi. iar din jum tatea superioar a corpului prin ven cav superioar . în acest timp. P trunde în atriul drept. pentru un nou . Contrac ia ventriculului drept expulzeaz sângele în artera pulmonar prin valvele pulmonare. valva mitral se închide. Dup aceea. Mecanismul de func ionare: Sângele revine la inim de la pl mâni prin venele pulmonare.

Valvele sunt prev zute cu un inel situat între atriu i ventricul. în timp ce marginile libere vin în contact i asigur închiderea comunic rii între ventricule i atrii. Ele au trei cuspide sau foi e alc tuite din esut fibros dens. Valva mitral are dou foi e (cuspide). dar sub ire. astfel încât el poate curge doar într-o singur direc ie. . Bazele foi elor se ata eaz de inel. la cea stâng se afl valvele aortice i mitral . Cele patru valve se deschid i se închid automat pentru a primi i desc rca sângele de la i c tre camere. Acest proces este repetat de 50-60 de ori în fiecare minut. Valvele mitral i tricuspid sunt mai complicate. Valvele: Ca multe sisteme de pompare. de i i structura lor este asem n toare. valva tricuspid are trei foi e. În partea dreapt a inimii exist valvele pulmonare i tricuspida.ciclu. func ia normal a inimii depinde de o serie de valve. Valvele pulmonar i aortic au o structur similar .

3. cele dou atrii se contract împreun i încarc ventriculii cu sânge. De aici. din atriul drept. Sincronizarea acestor contrac ii este dependent de un sistem electric de control este nodul sinoatrial. atrio-ventricular. Dup aceea are loc contrac ia ventriculelor. care se prind de peretele ventricular i împiedic prolabarea valvelor în atrii.Aceste margini libere sunt legate de o serie de corzi fine. determinând contrac ia acestora. Acesta întârzie impulsul de contrac ie. dup care îl conduce printr-un fascicul de fibre denumit fasciculul His. Vasele sanguine: . impulsurile sunt conduse la cele dou atrii. denumite cordaje tendinoase. determinând contrac ia acestora imediat dup cea a celor dou atrii. situat în jonc iunea dintre atrii i ventriculi. Exist i un alt nod. Ritmul cardiac: Cu fiecare b taie a inimii. Dup ce a fost condus prin fascicul. impulsul se r spânde te prin ventriculi.

ventriculul stâng. Aproape imediat dup desprinderea din aort . de fapt. unor ramuri denumite arteriole i. în timp ce venele transport sângele pe drumul de întoarcere. . în final. artera coronar stâng d na tere la dou ramuri.Arterele i venele sunt cele dou tipuri de vase sanguine mari din organism. De acea. Principala cavitate a inimii. dând na tere. mai întâi. asigurând aportul de sânge la fiecare zon . Traiectul lor acoper aproape toat suprafa a inimii. Primele ramuri ale aortei se desprind din ea imediat ce p r se te inima. Restul arterelor transport sângele la toate celelalte p r i ale organismului. exist trei artere coronare: cea dreapt i cele dou ramuri ale arterei coronare stângi. capilarelor. ce asigur aportul de sânge la inim . expulzeaz sângele în principala arter din organism ² aorta. Ele sunt arterele coronare. Arterele transport sângele de la inim la esuturi.

Sub acesta exist straturi elastice i musculare groase. de asemenea. O mare parte din for a fiec rei contrac ii este preluat de pere ii elastici ai arterelor . Peretele extern al unei artere este un strat de esut fibros lax. ele trebuie s aib un perete solid pentru a rezista. fibre musculare în interiorul mucoasei. Structura arterelor: Deoarece arterele sunt supuse acestei presiuni cu fiecare contrac ie a inimii. Exist . Presiunea pe care o atinge man onul tensiometrului folosit la m surarea presiunii arteriale este aceea i cu presiunea maxim ap rut în ventriculul stâng la fiecare b taie a inimii. care prezint la suprafa a ei un strat celular neted care permite circula ia continu i liber a sângelui. care confer rezisten arterelor.Ventriculul stâng produce o presiune considerabil pentru a împinge sângele prin re eaua arterial . Pere ii elastici sunt foarte importan i pentru func ionarea sistemului vascular.

Când temperatura este crescut . f când posibil ca un volum mai mare de sânge s ajung la piele. Reglarea circula iei capilare este asigurat de mu chi. To i pere ii capilarelor sunt destul de sub iri pentru a permite trecerea substan elor în ambele sensuri. În plus. Capilarele: M surând aproximativ a opta mia parte dintr-un milimetru. capilarele tegumentare se dilat . capilarele localizate în piele au un rol special în reglarea temperaturii corpului. capilarele sunt doar pu in mai largi decât o singur celul sanguin . Având un perete sub ire.mari. Ace tia continu s împing sângele în pauza dintre dou b t i ale inimii. Ficare capilar este constituit dintr-un strat foarte sub ire de esut endotelial înconjurat de o membran la fel de sub ire. unde poate fi r cit. fa de schimbul de substan e. Venele: . capilarele pot fi u or lezate i cele din piele prezint cel mai mare risc.

va fi mai mare la vene decât la artere. De exemplu.. cum ar fi hormonii. Venel sunt alc tuite din esut muscular i fibros. iar pere ii unei artere sunt întotdeauna mai gro i decât cei ai unei vene de o m rime corespunz toare.Venele se aseam n cu arterele prin aceea c au o distribu ie similar ² arterele i venele unui anumit organ sau esut au. multe vene au valve în interiorul lor care nu se întâlnesc la artere. Unele con in doar un strat foarte sub ire de mu chi. un strat mediu de fibre musculare ² tunica medie ² i un strat intern ² tunica intima. sângele este bogat în oxigen. Circula ia sângelui: Sângele î i începe circuitul prin organism p r sind ventriculul stâng prin aort . 4. Totu i. . Peretele venelor reprezint un strat extern ² tunica adventi ia . deseori. exist diferen e majore. substan e nutritive i alte substan e importante. sau lumenul. În acest stadiu. în timp ce canalul central. untraseu comun.

În capilare. sângele are tendin a s curg prin a a-numitele c i preferen iale. pentru a forma arcul aortic. înainte ca aorta s se divid în artele iliace stâng i dreapt . i câte o arter pentru fiecare bra . . arterele carotide stâng i dreapt . incluzând chiar i inima.Dup ce d na tere arterelor coronare. cedând oxigenul i alte substan e i preluând dioxidul de carbon i produ ii metabolici. De la artere. sângele curge prin arteriole care conduc la fiecare organ sau esut din organism. Artera aort coboar apoi prin torace în abdomen. celulele sanguine se a az pe un singur strat. i apoi p trunde în vasta re ea de capilare. Lanivelul abdomenului exist trei artere principale c tre intestine i ficat i câte una pentru fiecare rinichi. aorta are un traiect ascendent înainte de a se curba. În repaus. care duc sângele la pelvis i membrele inferioare. În acest arc î i au originea cele dou artere principale ale corpului.

sângele intr în sistemul venos. Dar dac exist o nevoie sporit de oxigen în orice zon a corpului. sângele circul în aproape toate capilarele din acea zon . Venele din acest calibru con in valve care previn curgerea sângelui înapoi spre esuturi. Toate venele din diferite p r i ale organismului se vars . Amândou . Prima prime te sângele de la cap. bra e i gât i cea de-a doua prime te sângele din partea inferioar a corpului. El p trunde îtâi în vase foarte mici denumite venule. care reprezint echivalentul venos al arteriolelor. în dou mari vase de sânge.Acestea sunt capilarele care au dobâdit un calbru mai mare decât media. una denumit vena cav superioar i alta vena cav inferioar . Dup trecerea prin capilare. în final. Trece apoi în vene mici i apoi la inim prin vene care au dimensiuni destul de mari pentru a putea fi observate sub piele. Valvele au o form semilunar care proemin în lumenul venei i fac ca sângele s circule într-o singur direc ie.

Circula ia c tre pl mâni este denumit circula ie pulmonar . Deriva ii: P r sind intestinele. Faza final a circula iei este reprezentat de transportul sângelui bogat în oxigen prin venele pulmonare (singurele vene care transport sânge oxigenat) în partea stâng a inimii. Aceast arter duce sângele la pl mâni.venele transport sângele la partea dreapt a inimii i de aici el este pompat în artera pulmonar (singura arter care transport sânge f r oxigen). care poate fi bogat în hran digerat . ci etse drenat în sistemul venos port-hepatic. sângele nu se întoarce direct la inim . Exist artere pulmonare i sistemice care transport sângele în afara inimii i vene pulmonare i sistemice care îl aduc înapoi. Acesta permite sângelui. s fie transportat direct la ficat. iar cea c tre restul organismului este denumit circula ie sistemic . .

la inim . trece prin celulele hepatice. în final. Când sunt deschise. prin care sângele poate trece de la una la cealalt f r a trebui s treac prin sistemul de capilare din esuturi. cre te pierderea de c ldur i temperatura corpului scade.Odat ce sângele de la intestin ajunge la ficat. se vars în vena cav inferioar i. apoi. picioarele. Acestea. Aici este posibil existen a unor comunica ii directe între arterele i venele mici. Mecanismele compensatorii: În unele p r i ale corpului. p trunde într-un alt sistem de vene denumite vene hepatice. cum ar fi mâinile i picioarele. Alte zone unde exist un tip special de aranjament venos sunt la nivelul extremit ilor: mâinile. Acest sistem asigur în modul cel mai eficient transportul la ficat al hranei care p trunde în sistemul venos din intestine. arterele i ramurile lor . Principala func ie a acestor conexiuni arterio-venoase este controlul temperaturii corpului. apoi. prin capilare speciale denumite sinusoide i. urechile i nasul.

î i m re te calibrul. sângele nu curge cu aceea i vitez în toate regiunile organismului. 15% în artere. Aproximativ 59% se g se te în vene. În orice moment. . aproximativ 12% se g se te în arterele i venele care îl transport la i de la pl mâni. ca atunci când începem brusc s alerg m. 5% în capilare i restul de 9% în inim . formând o cale alternativ pentru sânge dac una dintre ele este lezat : aceasta se nume te circula ie colateral .sunt conectate astfel încât se pot suplini una pe cealalt . astfel încât sângele este dirijat în locul în care necesit ile sunt crescute. Distribu ie i flux: Sângele nu este repartizat uniform în tot organismul. Dac organismul se g se te într-o stare de stres fizic. ramura celeilalte artere. vasele sanguine din mu chii membrelor inferioare î i m resc calibrul i cele din intestine se întind. Când exist o leziune a unei artere. De asemenea. care a preluat fluxul sanguin.

Centrul vasomotor prime te informa ii despre presiunea arterial de la receptorii de presiune din aort i arterele carotide i apoi trimite comenzi c tre arteriole. presiunea arterial .Viteza circula iei venoase de întoarcere cre te astfel încât sângele este transportat înapoi la inim cu 20 cm pe secund . Controlul circula iei: Exist o zon în por iunea inferioar a creierului denumit centrul vasomotor. VIII. implicit. SISTEMUL VASCULAR LIMFATIC . Vasele sanguine responsabile pentru controlul acesteia sunt arteriolele localizate în cadrul sistemului circulator între arterele mici i capilare. care controleaz circula ia sângelui i.

cu globulele albe. Pere ii capilarelor . Ele colecteaz surplusul de lichid denumit limf de la esuturi. organe i esuturi limfoide foarte specializate. Vasele limfative: Sistemul vascular limfatic sau sistemul limfatic este compus din vase limfatice. De aceea acest sistem este implicat în vehicularea reziduurilor i a particulelor cu poten ial d un tor. care sunt atât de esen iale pentru ap rarea organismului împotriva înboln virii.Sistemul vascular limfatic este un alt sistem de vase care transport fluidele în tot organismul. splina i amigdalele. particulelor str ine i alte materiale de la esuturile i celulele corpului. Vasele limfatice mici ² cele mai mici denumite capilare limfatice ² urmeaz traiectul arterelor i venelor corpului. Vasele limfatice realizeaz transportul excesului de lichid. cunoscute sub numele de limfocite. 1. Pentru aceasta conlucreaz îndeaproape cu sângele i. incluzând timusul. în special.

astfel încât moleculele mari i alte particule. determinând circula ia limfei. Unele vase limfatice con in un mu chi involuntar. care au fost absorbite din intestin în timpul digestiei. care p r se te celulele i vasele sanguine. al oaselor. care nu pot p trunde în capilarele sanguine. Vasele limfatice se g sesc în toate regiunile corpului. cu excep ia sistemului nervos central.limfatice sunt foarte sub iri i permeabili. limfa este. cartilajelor i din ilor. ele au valve pentru a preveni refluxul limfei. Aceast limf are un aspect l ptos. bogat în proteine. care se contract ritmic într-o singur direc ie. Totu i. de aceea. vasele care dreneaz membrele con in surplusul de fluid fa de necesit ile organismului. Compozi ia limfei din vasele limfatice este dependent de localizarea acestora. . incluzând bacteriile. De asemenea. De exemplu. limfa din intestine con ine multe gr simi sub form de chil. sunt de asemenea îndep rtate prin limf .

o splin m rit . care poate fi sim it la palparea abdomenului. În plus. cât i prin cea limfatic . ductul toracic i ductul limfatic drept.În diferite puncte pe traseul lor. 2. În consecin . limfa este drenat de la esuturi în sânge prin sistemul limfatic. Func ia ei principal este de a filtra sângele i de a produce anticorpi. Acesta este locul în care limfocitele ajung în tot organismul atât prin circula ia sanguin . Toate vasele limfatice se unesc. reprezint frecvent o indica ie a unei . formând dou ducte principale. vasele limfatice se unesc cu o forma iune nodular de esut denumit ganglion limfatic. Ganglionii limfatici sunt situa i în jurul arterelor mari i pot fi palpa i în punctele în care acestea sunt situate superficial sub piele. care dreneaz în venele brahiocefalice stâng i dreapt . Organe i esuturi: Splina este o parte integrant a sistemului limfatic.

afec iuni undeva în organism i necesit teste suplimentare. Arteriolele splenice au particularitatea de a fi înconjurate de esut limfatic pe m sur ce trec prin pulpa splinei. care se divide în artere mai mici i apoi în arteriole. dar n cazul în care este m rit poate ajunge la o greutate de pân la 2 kg sau mai mult. Arteriolele mai prezint o caracteristic unic : în loc de a fi conectate cu o re ea de capilare. ea va ap rea ca o capsul fibroas ce înconjoar o mas amorf de pulp ro ie. Aportul sanguin la acest organ se realizeaz prin artera splenic . ea este de aproximativ 13 cm lungime i se întinde de-a lungul coastei a zecea. ele par . În condi ii normale. în partea stâng superioar a abdomenului. Splina are o greutate de aproximativ 200 g la adul i. acestea sunt aglomer ri de limfocite. Splina este situat imediat sub diafragm. Dac splina este examinat cu ochiul liber. Este posibil chiar distrugerea unor mici granula ii denumite corpusculi Malpighi.

În acela i timp. dar globulele albe i plachetele sunt filtrate . Caracterele particulare ale circula iei splenice fac posibil îndeplinirea a dou func ii fundamentale. asigur eliminarea din sânge a oric ror celule îmb trânite sau uzate ale acestuia. modul în care sângele se vars direct în pulpa splinei permite celuleor reticulare ale acesteia s vin în contact direct cu sângele care ar trebui s fie filtrat. În al doilea rând. faptul c arteriolele sunt înconjurate de esut limfoid implic faptul c limfa intr imediat în contact cu orice protein anormal din sânge i produce anticorpi împotriva acesteia. dar ele pot îndep rta. Acest lucru este valabil în special în cazul globulelor ro ii. de asemenea. Celulele reticulare nu numai c îndep rteaz celulele sanguine îmb trânite sau uzate. orice celule anormale.s se goleasc direct în parenchimul splinei. Func iile splinei: Splina reprezint unul din principalele organe care filtreaz sângele. Mai întâi.

dar la persoanele cu afec iuni ale m duvei osoase. splina are un rol foarte important în producerea unor noi celule sanguine. De asemenea. splina i ficatul sunt sediile principale de producere a globulelor ro oii. a devenit clar c timusul se g se te în centrul . de asemenea. astfel încât globulele albe denumite fagocite o pot distruge. pentru a da doar un exemplu. În anumite circumstan e.selectiv c tre splin atunci când acest lucru este necesar. splina produce o mare parte din celulele sanguine ale f tului. Splina va elimina. Timusul: În ultimele dou decenii. Corpusculii Malpighi produc anticorpi. când acesta se g se te în uter în cursul sarcinii. are o func ie în producerea anticorpilor ² proteine sanguine circulante care se leag de o protein str in i o imobilizeaz . În plus. de aceea ea joac rol major în eliminarea bacteriilor din organism. Acest lucru nu se întâmpl la adultul normal. particulele str ine din fluxul sanguin.

dar se tie acum c este esen ial pentru o dezvoltare optim a sistemului limfatic i c func ia sa este îndeplinit în primii ani de via . ganglionii limfatici i splin i migra ia lor c tre esuturi poate fi observat în cazul unei reac ii inflamatorii. con ine multe limfocite. Stratul extern al timusului. Mecanismul exact prin care timusul î i exercit ac iunea este înc incomplet cunoscut. imediat în spatele sternului.remarcabilei re ele de organe i esuturi aflate în interconexiune pentru a constitui sistemul limfatic i care sunt implicate în r spunsul imun ² adic ap rarea noastr în fa a surselor de infec ie. Timusul con ine multe din limfocitele care au un rol important în ap rarea organismului împotriva îmboln virilor. denumit cortex. Aceste celule se g sesc în sânge. Timusul este situat în partea superioar a toracelui. . În interiorul glandei se g se te o zon numit medular care con ine limfocite i alte tipuri de celule timice. m duva osoas .

Se pare c aproximativ 95% din noile tipuri de limfocite produse de timus sunt.Existã dou tipuri de celule imune în corp. dar un mecanism important a fost identificat. de fapt. Mecanismele exacte prin care timusul realizeaz controlul limfocitelor T nu este cunoscut. Limfocitele T (derivate din timus) sunt sub controlul timusului i sunt responsabile pentru recunoa terea antigenului i pentru multe din c ile prin care organismul le distruge. Motivul probabil pentru aceasta este c ele ar putea avea un poten ial autoimun (posibilitatea de a ataca structurile organismului) i singurele celule c rora timusul le permite dezvoltarea sunt cele care vor ataca substan ele str ine. Amigdalele: . distruse aici. ele fiind dou tipuri de limfocite. Cel lalt tip de celule imune ² limfocitele B ² este responsabil de producerea efectiv a anticorpilor fa de antigene. înainte de a avea prilejul de a ajunge în organism.

dar cresc rapid în cursul primilor ani de via . De i sunt prezente înc de la na tere. ele sunt relativ mici. . dar s-a sugerat c ele joac un rol seminficativ în men inerea ap r rii organismului împotriva bolilor. ele nu dispar complet.Amigdalele fac parte dintr-un inel de esut (inelul Waldeyer). exact în locul în care c ile aeriene se deschid în faringe. Aceast proprietate este conferit de limfocitele care se g sesc la acest nivel. Totu i. Func ia exact a amigdalelor nu este cunoscut . care circumscrie intrarea spre c ile aeriene i alimentare. Amigdalele faringiene (adenoizi) sunt organele limfoide situate posterior de cavit ile nazale. Amigdalele faringiene sunt astfel plasate încât orice infec ie cu poart de intrare nazal este filtrat i. Ele au o pozi ie ideal pentru a depista substan ele care reprezint o amenin are pentru organism. pentru a involua dup pubertate. cu pu in ans . Amigdalele produc i anticorpi cu rol în ap rarea împotriva infec iilor locale.

ucis . amigdalele tind s se umfle i aceasta poate fi simptomatic . dar. IX. între aceste vârste. în genere. care pot fi preluate cu u urin de c tre sânge din intestinul sub ire pentru a fi transportate în vederea utiliz rii . Nu se cunoa te prea mult despre modul în care amigdalele faringiene se infecteaz . dar orice germen cu poart de intrare respiratorie le poate afecta. De aceea. Ele sunt evidente între unu i patru ani. Dac infec ia este recurent . copilul este expus continuu la noi infec ii cu diferite tipuri de bacterii i virusuri. dispar înainte de pubertate. Amigadalele faringiene sunt prezente de la na tere. SISTEMUL DIGESTIV Digestia produce nutrimentele i substan ele furnizoare de energie necesare celulelor i esuturilor organismului. Pentru a transforma hrana ingerat în componente separate.

Acestea sunt produse de organe ata ate la tractul digestiv i ele sunt responsabile pentru multe din reac iile chimice implicate în digestie. Digestia: Digestia este procesul care descompune hrana în substan e ce pot fi absorbite i utilizate de organism pentru energie. Digestia depinde de ac iunea unor substan e denumite enzime asupra hranei ingerate. ajungând în stomac. o enzim produs de ele. glande i enzimele lor. cre tere i regenerare. începe s descompun o parte din hidrocarbona i (glucide) în molecule mai mici. 1. Aceste modific ri încep în gur .imediate sau a stoc rii lor. cum ar fi maltoza i glucoza. acid clorhidric . Când hrana este mestecat . glandele salivare de la nivelul cavit ii bucale î i încep secre ia i ptialina. unde un complex de substan e chimice ² mucus. sistemul digetiv conlucreaz cu un num r de organe. Hrana traverseaz apoi esofagul.

astfel încât aceasta poate fi degradat pân la peptone. care îl . Duodenul produce i elibereaz cantit i mari de mucus. por iunea ini ial a intestinului sub ire. un hormon. Secre ia de mucus previne lezarea mucoasei gastrice de c tre acidul clorhidric. Gastrina. Ac iunea ptialinei înceteaz .i enzima pepsin ² ac ioneaz asupra ei. stimuleaz eliberarea de acid clorhidric i pepsin din celulele gastrice dup ce hrana a ajuns în stomac. producerea de gastrin înceteaz . numit chim ² intr apoi în duoden. Intestinul sub ire: Hrana care p r se te stomacul ² o past consistent . prezen a hranei i secre iile hormonale. acid . cât i în intestin de impulsuri nervoase. dar începe o nou serie de reac ii chimice declan ate de stimuli nervo i. Când aciditatea atinge un anumit nivel. Cantitatea de suc gastric eliberat etse controlat atât aici.

Bila este. elibeart în duoden din vezicula biliar . de asemenea. pentru a fragmenta particulele de gr simi. lipaza care desface gr simile în molecule de glicerol i acizi gra i. Duodenul prime te. sucuri digestive de la pancreas i cantit i imporatnte de bil . Aceste enzime includ tripsina. amilaza care desface hidra ii de carbon pân la maltoz .protejeaz împotriva lez rii de c tre acidul clorhidric i de enzimele din chim. Enzimele pancreatice se produc ca r spuns la eliberarea unui al doilea hormon. Enzimele pancreatice ajut la digestia hidra ilor de carbon i a proteinelor pe lâng cea a gr similor. care desface peptonele în componente mai mici. peptidele. care este produs în ficat i stocat în vezica biliar . pân când este nevoie de ea. Secretina stimuleaz producerea unor cantit i mari de sucuri alcaline care neutralizeaz aciditatea chimului par ial digerat. pancreozimina. Secre ia sucului pancreatic este declan at de doi hormoni. de asemenea. .

Hrana digerat p trunde apoi în jejun i ileon. fier. Aminoacizii rezulta i din digestia proteinelor i zaharurilor din hidra ii de carbon. Acesta. Fiecare vilozitate con ine un capilar i o mic ramur limfatic . Enzimele sunt eliberate de celulele unor mici indenta ii numite criptele Lieberkühn. unde au loc stadiile finale ale modific rilor chimice. care pe peretele interior prezint milioane de proeminen e minuscule. Când hrana digerat vine în contact cu vilozit ile. acizii gra i i viatminele dizolvate intr în chilifere i sunt transportate în sistemul limfatic i. iod. chilifer. plus vitamine i minerale importante cum ar fi calciu. Aceste capilare duc la vena port-hepatic . denumite vilozit i. apoi. por iuni ale intestinului sub ire situate în continuarea duodenului. glicerolul. sunt absorbite direct în capilarele vilozit ilor. la rândul lui. care transport hrana direct la ficat. în fluxul sanguin. re ine unele substan e pentru necesit ile proprii i pentru . Cea mai mare parte a absorb iei are loc în ileon.

Buzele sunt cele care dau expresia gurii. de asemenea. care le confer o sensibilitate deosebit . cât i în respira ie. . La suprafa a buzelor se g se te o form particular de esut epitelial cu o structur intermediar între pielea fe ei i membrana ce delimiteaz cavitatea bucal . Cavitatea bucal : Gura omului etse un fel de cavern ce con ine limba i din ii. buzele nu au peri. Este delimitat de buze. Datorit acestei conexiuni cu dou din circuitele vitale ale organismului.stocare. Ele sunt alc tuite din fibre musculare între esute cu fibre elastice i au o inerva ie bogat . 2. iar restul acestora sunt trecute mai departe în circula ia general a organismului. Are. glande sudoripare sau sebacee. în timp ce la partea posterioar se deschide în c ile ce conduc la tractul digestiv i la pl mâni. un rol în vorbire. gura este implicat inevitabil atât în digestie.. Spre deosebire de piele.

Func ia ei reprezint un mister. Secre ia continu a acestor glande men ine umiditatea cavit ii bucale. astfel. prevenind astfel refluxul hranei în nas. Palatul dur. face ca hrana s fie înmuiat i mixat . permite ca limba s preseze asupra unei suprafe e ferme i. Sensibilitatea palatului moale este esen ial . dar unii cred c are un rol în închiderea . care se deschide în partea posterioar a gurii. Cavitatea bucal este delimitat superior de palatul dur. deoarece îi favorizeaz mi carea superioar când hrana este înghi it . În mijlocul palatului moale se g se te o forma iune numit uvula sau Åa treia amigdal µ.Cavitatea bucal este c ptu it cu o membran mucoas ce con ine glande produc toare de mucus. împreun cu secre ia glandelor salivare. Mucoasa obrajilor este supus unei uzuri permanente i are o remarcabil capacitate de regenerare. format de baza osului maxilar. care se continu posterior cu palatul moale.

c ilor aeriene în timpuol degluti iei, prevenind, în acest mod, înecarea. Limba: Limba are o form asem n toare unui triunghi ² cu o baz larg îngustându-se treptat c tre vârf. Este ata at la baz , sau r d cin , de maxilarul inferior, sau mandibula, i de osul hioid. Pe p r ile laterale, r d cina limbii este unit cu pere ii faringelui, cavitate ce formeaz partea posterioar a gurii. Por iunea mijlocie a limbii are o suprafa convex superior, în timp ce fa a inferioar este legat de plan eul bucal printr-o band sub ire de esut, numit frenul limbii. Vârful limbii are mi c ri libere, dar când o persoan nu m nânc sau nu vorbe te, el se afl în mod normal în repaus înapoia din ilor. Mi c rile limbii sunt determinate de mu chii ce intr în alc tuirea sa i de care este conectat i de modul în acre este pozi ionat limba în gur . Limba con ine fibre musculare dispuse atât în plan longitudinal, cât i transversal,

care sunt capabile s produc mi carea, dar contrac ia unui num r de mu chi situa i pe p r ile laterale ale mandibulei pot conferi mi c rilor limbii o mobilitate remarcabil . Mu chiul stiloglos, de la nivelul gâtului, de exemplu, mobilizeaz limba în sus i înapoi, în timp ce hioglosul, de asenmenea de la nivelul gâtului, aduce limba în pozi ia normal de repaus. În timpul hr nirii, una din func iile principale ale limbii este de a prezenta hrana din ilor pentru mastica ie i în formarea bolului alimentar, preg tindu-l pentru înghi ire. Aceste ac iuni sunt realizate printr-o gam de mi c ri ondulatorii:în sus i în jos. Când aceast ac iune a fost îndeplinit (sau cînd o persoan m nânc în grab ), limba împinge bolul c tre faringe, de unde el p trunde în esofag, care îl transport în stomac. Glandele salivare: În fiecare zi, noi producem în mod obi nuit 1.7 l de saliv ² o secre ie apoas alc tuit din mucus i lichid. Ea con ine ptialina, cu rol în digestie, i o substan

chimic denumit lizozim, care ac ioneaz ca un dezinfectant, protejând mucoasa bucal de infec ii. Saliva are o ac iune u or antiseptic . Saliva este produs de trei perechi de glande situate la nivelul fe ei i al gâtului, glandele parotide, submandibulare i sublinguale. Exist , de asemenea, multe glande mici r spândite la nivelul cavit ii bucale. Fiecare gland salivar se compune din ducte ramificate, care se unesc i sunt delimitate de celule secretorii. Func ia acestor celule variaz de la o gland la alta i secre iile lor sunt diferite. Glandele parotide sunt cele mai voluminoase glande salivare situate la nivelul unghiului mandibulei, întinzându-se superior pân la nivelul oaselor obrazului, imediat anterior de ureche. Saliva produs de parotide este eliminat prin ducte ce se desprind din glande. În compara ie ci celelalte glande salivare, parotidele produc o secre ie apoas cu un con inut mare de ptialin ² enzim ce degradeaz amidonul.

De i parotidele sunt cele mai voluminoase glande, ele produc doar un sfert din volumul total de saliv . Glandele submandibulare, dup cum sugereaz i numele se g sesc sub maxilarul inferior, sub din ii posteriori i glandele sublinguale (au o denumire adecvat ), sunt situate sub limb , pe plan eul cavit ii bucale. Ambele perechi de glande î i descarc con inutul pe p r ile laterale ale frenului limbii (un cordon de esut care porne te de la baza limbii i se une te cu plan eul gurii). Saliva secretat de glandele sublinguale este de consisten vâscoas , cu mult mucus. Glandele submandibulare produc o saliv care con ine cantit i aproape egale de mucus i ptialin i aceasta completeaz volumul de saliv secretat în gur în orice moment. Din ii: Din ii sunt structuri osoase dure, implantate în cavit ile maxilarului i ale mandibulei. În timpul vie ii apar dou seturi succesive de din i. Fiecare dinte prezint dou por iuni: coroana, care este pu in

de obicei. care con ine celule vii. R d cina este acoperit cu un strat de cement. Este un esut sensibil. Din ii fronta i au doar o r d cin . i r d cina. acre d senza ia de durere când este stimulat de excitan i termici sau chimici. Aceasta se extinde de la coroan pân la extremitatea r d cinii care prezint un orificiu în punctul cel mai .vizibil în gur . mai lungi decât coroana. o structur celular extrem de dur i de sensibil . Dentina este o substan dur . Elementul structural major al dintelui este format dintr-un esut calcificat denumit dentin . Dentina coroanei este acoperit de un strat protector de smal . o substan asem n toare dentinei i care ajut la fixarea dintelui în alveol . Centrul dintelui este o cavitate umplut cu un esut conjunctiv sensibil. în timp ce din ii situa i mai în spate au dou sau trei r d cini. numit pulpa dentar . care este partea încorporat în maxilare. asem n toare osului. R d cinile din ilor sunt.

Aceste fibre sunt între esute cu fibre de esut conjunctiv i con in. unde fuzioneaz coroana cu r d cina. Acesta are rolul unui tampon care poate proteja din ii i osul în timpul mastica iei. O zon de importan crucial se afl la nivelul colului dentar. p r ile din maxilare care con in din ii sunt denumite procese alveolare. În aceast regiune. vasele sanguine i nervii ajung la pulpa dentar . Acesta etse alc tuit dintr-o serie de fibre de colagen rezistente. Prin acest orificiu. .adânc al dintelui. complex. iar din ii sunt ata a i prin fibre ce formeaz ligamentul periodontal. totu i. care se întind de la cementul ce acoper r d cina la osul alveolar adiacent. Fixarea din ilor: Fiecare dinte este ata at prin r d cina sa de oasele maxilare. de asemenea. gingia intr în contact strâns cu dintele. vase sanguine i fibre nervoase. Modul de fixare al din ilor etse. Modul de fixare al din ilor are drept rezultat un grad foarte mic de mobilitate spontan .

Tipuri de din i: Omul are dou serii de din i. de obicei. Din ii permanen i îi înlocuiesc i sunt în num r mai mare decât seria ini ial . canini i molari. Incisivii se caracterizeaz printr-o margine ascu it ca o lam . cu incisivii în partea anterioar i caninii.protejându-l fa de infec ii i alte influen e nocive. Caninii sunt din ii ascu i i i bine adapta i la sfâ iere. Ace ti din i pot fi împ r i i în acelea i tipuri ca din ii deciduali i completeaz seria ini ial cu o alt categorie. denumit premolari. sunt elimina i. Din ii deciduali pot fi împ r i i în trei categorii: incisivi. Din ii deciduali )de lapte= sunt cei prezen i în timpul copil riei i. cât i ca pozi ie între canini i molari. iar incisivii de pe maxilare opuse func ioneaz glisând unii peste al ii. premolarii i molarii localiza i . Din ii formeaz o arcad ovalar uniform . în timp ce premolarii i molarii au rol în triturarea hranei. ca lamele unei foarfeci. care sunt intermediari atât ca form .

propriu-zis spre partea posterioar . Ace ti muguri cap t o form final a joc iunii dintre smal i dentin . ce are forma arcului dentar. aceast band produce mugurii dentari primitivi în esutul ce este acoperit de epiteliu. . La na tere. de obicei. în timp ce altele dau na tere smal ului. celulele epiteliale primitive cresc ca num r i se formeaz o band groas .În acest stadiu. formeaz r d cinile din ilor. În diferite momente ce corespund dezvolt rii individuale a fiec rui dinte. se potrivesc una peste alta. Dezvoltarea din ilor: Primul semn de dezvoltare a din ilor apare când f tul are doar ase s pt mâni. Arcadele dentare. astfel încât în timpul mastica iei din ii opu i se suprapun unii peste al ii. Marginile mugurilor dentari continu s creasc în profunzime i. în final. Unele celule evolueaz pentru a forma dentina. de i acest proces nu este finalizat decât aproximativ un an dup erup ia din ilor deciduali.

ace tia fiind urma i de canini i molari. incisivii deciduali inferiori i superiori sunt înlocui i de din ii permanen i. Dup apari ia incisivilor inferiori. în mod obi nuit.singurul semn de ocluzie este semnalat de mucoasa gingival îngro at . În jurul vârstei de doi ani i jum tate pân la trei ani. Problemele dentare pot fi asociate cu oricare din din ii deciduali. în timp ce al ii pot s apar doar dup vârsta de un an. un set complet de 20 de din i de lapte. apare erup ia incisivilor superiori. dup vârsta de ase ani. Consecutiv. Molarii permanen i nu se dezvolt pe locul . În jurul vârstei de ase luni. de i secven a sau ordinea apari iei poate varia. Vârsta la care acesta apare este variabil : foarte pu ini copii au din i la na tere. primii incisivi inferiori încep s apar prin gingie. copilul va avea. aces proces fiind denumit erup ie dentar . ace tia ar trebui s fie spa ia i. în a a fel încât s asigure un loc pentru denti ia permanent . În caz ideal.

cel de-al doilea la vârsta de 12 ani i al treilea sau m seaua de minte. Esofagul i stomacul: Faza oral a digestiei se termin atunci când limba împinge bolul alimentar de palatul gurii spre cavitatea muscular a faringelui înainte de a intra în esofag.molarilor de lapte. 3. Exist . Ac iunile acestor mu chi ajut la propulsarea alimentelor prin aceast zon a faringelui pe tractul digestiv. ale c ror mi c ri contribuie la emiterea sunetelor. . ci posterior fa de ace tia. o varia ie considerabil în momentul apari iei din ilor. La aproximativ 25% din popula ie nu apare m seaua de minte niciodat . Por iunea inferioar a faringelui este implicat în întregime în degluti ie. Aceast por iune este situat imediat posterior fa de laringe i mucoasa ei se continu cu cea a cartilajelor cricoid i tiroid. Primul molar permanent apare la vârsta de 6 ani. totu i. în jurul vârstei de 18 ani.

prevenind intrarea hranei în nazofaringe. propulsând bolul alimentar c tre esofag. astfel încât hrana nu poate . În acela i timp. Odat ce hrana ajunge în faringe. la fel de bine stând în cap sau stând pe scaun. au loc mai multe evenimente în cursul a câtorva secunde. a a se explic faptul c noi putem mânca sau bea. i închid epiglota. de aceea. Mu chii faringelui se contract .Primul timp al degluti iei este un act voluntar asupra c ruia avem un control con tient. degluti ia este un act involuntar. astfel încât hrana nu reflueaz în gur . Trecerea hranei prin organism este. dependent de gravita ie. ei produc o mi care superioar a palatului moale. dac dorim. pentru a preveni interferen adintre degluti ie i respira ie. Odat ce hrana a dep it baza limbii. al i mu chi ai fe ei i gâtului ridic limba înspre palatul dur. un proces activ i nu doar un mecanism pasiv. Bolul alimentar este propulsat activ de o serie de contrac ii ondulatorii ² un proces denumit peristaltism. automat.

Când aceasta se întâmpl . Nu exist un sfincter (un inel muscular constrictiv. traverseaz diafragmul i se închide în por iunea superioar a stomacului. Esofagul: Partea superioar a esofagului se g se te imediat posterior de trahee. în sfâr it. un strat muscular relativ gros ce con ine atât fibre circulare. cât i longitudinale i. esofagul este alc tuit din patru straturi ² o membran mucoas ce permite trecerea alimentelor. La fel ca i restl tractului alimentar.5 cm în diamentru. Esofagul este un tub elastic cu o lungime de aproximativ 25 cm i 2. substan a înghi it este imediat expulzat prin tuse. Sub nivelul manubriului sternal. cum ar fi cel de la anus) care s separe esifagul de stomac. un strat submucos care îi men ine pozi ia. esofagul are un traseu u or c tre stânga i trece în spatele bronhiei stângi. Dup aceea. sucul gastric este inut în mod normal în stomac datorit . un strat extern protectiv.p trunde în trahee i pl mâni.

. În stomac. va ap rea un reflux gastro-esofagian. Membrana delimitant produce o secre ie specific . În primul rând. hrana este amestecat cu sucurile digestive pân când se formeaz o mas p stoas . ce con ine acizi i enzime care degradeaz hrana i astfel ajut digestia. Este legat la extremitatea superioar de esofag i la cea inferioar de duoden (por iunea ini ial din intestinul sub ire). Când acest mecanism func ioneaz inadecvat. stomacul ac ioneaz ca un rezervor pentru hran . care este apoi trecut în duoden. La jonc iunea dintre stomac i duoden exist un inel muscular.ac iunii concomitente a tunicii musculare a esofagului i a faptului c esofagul prezint o îngustare la trecerea prin diafragm în traiectul s u de la torace la abdomen. c ptu it cu o membran special . Peretele stomacului este alc tuit dintr-un strat muscular gros. Stomacul: Stomacul este un organ muscular situat în partea superioar a abdomenului. sfincterul piloric. denumit epiteliu.

cu excep ia faptului c nu este niciodat complet închis. foarte asem n tor cu mecanismul de trecere din esofag în stomac. Are o form de potcoav ce înconjoar capul glandei pancreatice. Peretele duodenal are dou straturi musculare care se contract i se relaxeaz alternativ. 4. . sfincterul piloric. Intestinul sub ire: Unit cu partea superioar a stomacului.care se relaxeaz intermitent. Pe m sur ce undele peristaltice propulseaz chimul prin stomac. duodenul este por iunea ini ial a intestinului sub ire cu rol în digestia eficient a hranei. permi ând hranei s treac în duoden. Evacuarea din stomac este reglat de un mu chi. contribuind la deplasarea con inutului aliomentar în timpul digestiei. sfincterul permite trecerea unor cantit i mici c tre intestinul sub ire. Hrana este apoi transportat prin intestine pentru a fi în continuare digerat i absorbit .

se g sesc glande care secret un suc alcalin ce con ine unele dintre enzimele necesare pentru digestie. Sucul ac ioneaz . aciditatea este neutralizat de c tre secre iile proprii ale duodenului i de ac iunea bilei i a sucurilor pancreatice. care se vars în duoden din vezica biliar i . Celulele mucoasei necesit o reînnoire constant . pentru a neutraliza secre ia gastric acid . În startul superficial al duodenului. una este înlocuit la fiecare or pe tot parcursul vie ii. de asemenea. În duoden. mucoasa. Acesta previne autodigestia duodenului sau lezarea lui de c tre compu ii acizi veni i din stomac. Ele se multiplic mai rapid decât orice alte celule ale organismului: din o sut de celule. Digestia: Hrana par ial digerat care ajunge în duoden con ine mult acid clorhidric.Deasupra stratului muscular se g se te submucoasa ce con ine multe glande (glande abarunner) care secret mucusul protectiv.

pere i mai gro i decât ileonul. de asemenea. Nu exist diferen iere net între jejun i ileon. Are o lungime de aproximativ 15 cm i este ata at de peretele posterior al abdomenului. .pencreas. Aceast structur este alc tuit din dou straturi de peritoneu. Duodenul m soar aproximativ 25 cm. Mezenterul: Spre deosebire de duoden. Jejunul are un diametru în jur de 3. care se întinde pe o lungime de 2. ci mai mult o schimbare gradual . în timp ce ileonul are un diametru mai mic.8cm. de ii ambii au peretele format din dou straturi musculare i structuri mucoase interne care delimiteaz lumenul intestinal. În continuarea duodenului se g se te jejunul. jejunul i ileonul sunt sus inute de o membran numit mezenter. Aceste trei secre ii continu procesul de digestie.5m înainte de jonc iunea cu ileonul. care este mai mult sau mai pu in ferm fixat de peretele abdominal posterior. Jejunul are.

este de aproximativ 20 cm. Fiecare vilozitate are aproximativ un milimetru. astfel încât s poat asigura o absorb ie crescut . Procesul de absorb ie este finalizat în ileon. l sând s treac apa i produ ii de degradare. Observând la microscop suprafa a intern . denumite vilozit i. Adâncimea mezenterului. m surat de la baz pân la intestine. se vede c întreaga suprafa este alc tuit din mici proeminen e digitiforme. cât i ileonului s se mi te relativ liber în cavitatea abdominal . Pentru a îndeplini acest rol.5 m .Foi a care acoper intestinele are o suprafa a de 5. Rolul jejunului: Jejunul reprezint sediul de absorb ie al alimentelor nutritive utilizabile din hran . pentru a asigura o suprafa maxim de contact cu lumenul. Mucoasa jejunal prezint o serie de pliuri circulare. . jejunul are o structur specializat . ceea ce permite atât jejunului.

Aceasta înseamn c substan ele nutritive absorbite în sânge sunt transportate mai întâi la ficat. Gr simile din alimente sunt absorbite în sistemul limfatic concomitent cu absorb ia altor substan e nutritive în sânge. nu ajung direct la inim . deoarece înveli ul celular al fiec rei vilozit i are o structur specific . Venele care dreneaz jejunul. înainte de ajunge în restul organismului. Arterele i venele ce transport sângele c tre i de la pere ii jejunali trec prin mezenter. care face posibil absorb ia. Fiecare vilozitate are un vas limfatic central sau ´ chiliferµ. Absorb ia hranei: Întrucât jejunul are rolul de a permite trecerea hranei din intestin în sânge. ele conflueaz pentru a forma vena port .Suprafa a de contact cu hrana digerat cre te mai mult. care ajunge la ficat. necesit o iriga ie eficient . Acest tip particular de fluid . cu ´margine în perieµ. pentru metabolizare. ca i venele care dreneaz restul intestinului.

Are o lungime de 3. Ileonul are o structur asem n toare cu celelalte dou segmente ale intestinului sub ire. Peretele este alc tuit. Ileonul: Ileonul reprezint por iunea terminal a intestinului sub ire. de la stomac la colon. din straturi musculare responsabile pentru transportul hranei digerate i straturi mucoase care delimiteaz lumenul.5 m ² conectând duodenul i jejunul cu intestinul gros ² i reprezentând aproximativ jum tate din lungimea total a intestinului sub ire. în principal. în care hrana ajunge. Ficatul: Ficatul are dou roluri vitale: producerea (sau metabolizarea) unor noi . 5. Suprafa a extern este protejat de peritoneu ² o membran care c ptu e te cavitatea abdominal . în drumul ei.limfatic ce con ine gr simi i care dreneaz din intestin este denumit chil.

Lobul stâng este mai mic. Func ii: . dep e te rebordul costal i poate fi u or sim it. uneori trecând peste linia median în partea stâng . dar când este m rit. având o greutate între 1.36 ² 1. De obicei. Este situat sub diafragm. Cu alte cuvinte. Are dou p r i sau lobi. Acest organ reprezint un loc de tranzit pentru fiecare pic tur de sânge care sose te de la intestin ² sânge ce transport toate substan ele nutritive din hran .81 kg. cel drept fiind cel mai mare i care ocup în întregime partea superioar dreapt a abdomenului. denumi i lobul stâng i drept.substan e chimice i neutralizarea produ ilorde degradare i a celor toxici. sângele se întoarce înapoi la inim i pl mâni din stomac numai trecând printr-un sistem venos hepatic. fiind protejat de traumatisme de c tre coastele inferioare. Ficatul este cel mai mare organ al corpului. denumit sistem port. ficatul nu poate fi palpat. ca rezultat al unei boli.

Ele sunt specializate pentru manipularea substan elor de baz pe care organismul nostru le vehiculeaz ² proteine. În esen . cât i animal i din proteinele ini iale. atât de origine vegetal .Ca orice alt parte a organismului. Metabolismul proteinelor: Proteinele sunt esen iale pentru reînnoirea i diviziunea celular oriunde în organism. pentru formarea hormonilor. acest proces de sintez înseamn c proteinele preluate din sângele adus de vena port la hepatocite sunt sintetizate de enzimele hepatice i apoi eliberate în noua lor form . celulele sunt cele care efectueaz activit ile vitale la nivelul microscopic. hidra i de carbon i gr simi. i pentru sinteza enzimelor. ficatul trebuie s sintetizeze proteine specifice pentru organism. Proteinele sunt ingerate sub diferite forme. Celulele din ficat sunt denumite hepatocite. degradându-le întâi pe cele basorbite i apoi sintetizându-le. care reprezint mesagerii chimici ai organismului. .

denumit în general esut adipos subcutanat. Unele. Ele sunt transformate de c tre ficat în forme care pot fi convertite pentru producerea i reînnoirea esutului adipos. dup numele descoperitorului lor.Reziduurile. globulele ro ii produse în exces i le transmite hepatocitelor pentru procesare. care are un rol de izolator i de abosrb ie a ocurilor. cum ar fi amoniacul. gr simile reprezint un mijloc de stocare a energiei. de asemenea. gr simi i. sunt toxice i celulele hepatice le . nu se întorc în fluxul sanguin. Aceste celule înl tur . proteine. în mai mic m sur . Din toate resursele men ionate ² sânge. esen iale pentru organism. Metabolismul gr similor: Gr simile sunt. care µcur µ sângele de impurit i. rezult produ ii finali în urma metabolismului ce are loc în hepatocite. În plus. cum ar fi bacteriile. hidra ii de carbon. Eliminarea de eurilor: La nivelul ficatului se g sesc celule specializate denumite celule Küppfer. totu i. de asemenea.

produs în ficat i stocat în vezicula biliar . deoarece con ine produ ii de degradare a celulelor uzate. Pe m sur ce este produs de celule. Bila: Bila este un fluid consistent. ficatul produce aproximativ un litru de bil . De i con ine peste 95% ap . înapoi în circula ie. Este eliberat din vezicul în intestinul sub ire. Face parte . colesterol i pigmen i biliari ce îi confer culoarea caracteristic . În fiecare zi. s ruri minerale. de culoare galben verzuie. ca r spuns la prezen a alimentelor. are în compozi ie o gam larg de substan e chimice ce includ s ruri biliare. este colectat în mici canale . trimi ând ureea. Produ ii de degradare ai gr similor i ai sângelui trec în bil .neutralizeaz . un produs inofensiv. i este esen ial pentru digerarea gr similor. amar. Este produs continuu în cantit i mici de c tre fiecare celul hepatic . de asemenea. din sistemele excretorii ale corpului.

care se vars în ductele biliare plasate între lobulii hepatici. denumite canalicule biliare. care permite s p trund în intestinul sub ire. Bila r mâne în vezicula biliar pân când devine necesar în procesul de digestie. Func ia bilei: . Dup aceea. sfincterul Oddi. es se scurge în vezicula biliar . bila se scurge printr-un alt duct. care este un loc de stocare situat imediat sub ficat. Pe m sur ce hrana ² i în special cea care con ine gr simi ² p trunde din stomac în duoden. Acest hormon ajunge pe cale sanguin la vezicula biliar i determin contrac ia pere ilor acesteia. ductul biliar comun (coledoc) i printr-un orificiu îngust.prezente între cordoane de celule hepatice. duodenul produce un hormon denumit colecistochinin . astfel încât bila este eliminat . bila dreneaz în ductele hepatice. De la ductele biliare. În afar de cazul în care bila este necesar imediat pentru digestie.

neutralizeaz aciditatea hranei par ial digerate în stomac. ce includ i bicarbonatul. se crede c s rurile biliare favorizeaz absorb ia gr similor prin peretele intestinal. Pe lâng ac iunea de emulsionare. S rurile biliare. E. Calculii biliari: Chiar dac produc ia hepatic de bil este normal . K. descompun gr simile astfel încât enzimele digestive î i pot exercita ac iunea. D. . unde stimuleaz secre ia de bil i sunt refolosite de organism. Organismul î i conserv s rurile biliare. Cea mai cunoscut afec iune a veziculei biliare sunt calculii biliari. 80-90% dintre ele fiind transportate înapoi la ficat prin sânge. substan e chimice denumite glicocolat de sodiu i taurocolat de sodiu. Ele transport de asemenea vitaminele A.S rurile minerale din bil . uneori pot ap rea anomalii la nivelul veziculei biliare. Ele nu sunt distruse dup utilizare.

dup cum sugereaz numele. Exist trei tipuri diferite de calculi biliari. în cea mai mare parte. Calculii pigmentari sunt compu i.2 cm în diamtru. deoarece sunt alc tui i din biliverdin i colesterol. care se formeaz chiar în vezicula biliar . fiind destul de mari pentru a placa ductul biliar comun. în principal. mici. Cei mai frecven i sunt denumi i calculi mic ti. Ei au tendin a de a se forma ca rezultat al unor boli care afecteaz compozi ia sângelui. care este o substan chimic produs în organism în cursul metaboliz rii gr similor. din pigmentul verde din bil . apar în num r mare i sunt. sunt forma i. Calculii colesterolici. . Se pot forma pân la 12 calculi în acela i timp i suprafa a fa etat le permite aglomerarea în vezicula biliar .Ace tia sunt aglomer ri de colesterol cu consisten dur . de obicei. din colesterol i rareori apar mai mult de unul sau doi i pot ajunge la dimensiuni de 1.

Acest lucru este realizat prin diferitele sisteme de excre ie care depind de diverse organe i glande pentru eliminarea de eurilor: sistemul urinar ale c rui componente principale sunt rinichii i vezica urinar . SISTEMELE EXCRETOARE Organismul are mai multe metode de a elimina produ ii de degradare ² substan e care trebuie îndep rtate datorit toxocit ii lor pentru organism.X. . glandele sudoripare din piele. colonul sau intestinul gros.

1. Pare ciudat s ne gândim la pl mâni ca la un organ de excre ie. Dac dioxidul de carbon este dizolvat în sânge în cantit i mai mari decât cele normale. Excre ia: Excre ia este procesul prin care organismul elimin produ ii de degradare. Sistemul urinar: . ficatul i colonul ² vegheaz la buna desf urare a acestei ac iuni. Diferitele componente ale corpului genereaz în continuu produ i secundari specifici i ace tia trebuie elimina i. paote paraliza multe reac ii chimice din corp. dar dixidul de carbon este cel mai important produs de degradare care trebuie eliminat din organism. Aceasta este denumit insuficien respiratorie i poate reprezenta stadiul final al bron itei cronice. atunci sângele devine foarte acid. rinichii. la rândul s u. Acest licru. Diferitele organe ² incluzând pl mânii. pentru a nu deveni toxici pentru organism. mergând pân la posibila apari ie a mor ii.

Majoritatea celulelor organismului utilizeaz unele proteine în reac iile lor chimice i, ori de câte ori o protein este degradat , produ ii secundari con in azot. Rinichii sunt responsabili pentru filtrarea acestor produ i ce con in azot ² dintre care cel mai comun este ureea ² în afara fluxului sanguin. Rinichii regleaz , de asemenea, cantitatea de ap eliminat din organism i men in echilibrul corect al sodiului. Rinichii au o ac iune complex . Ei primesc aproximativ un litru de sânge în fiecare minut. Acest sânge ajunge în final la filtrul situat la cap tul unuia din tubii renali ² câte dou milioane în fiecare rinichi ² unde este filtrat, astfel încât componenta apoas a sângelui (plasma) trece în tubii renali, în timp ce restul r mâne în fluxul sanguin. Lichidul filtrat traverseaz tubii renali i o mare parte din ap , sodiu i al i compu i sunt reabsorbi i în sânge. O parte din ap , uree i al i produ i secundari sunt transporta i de urin prin dou uretere la vezica urinar .

Rinichii produc în mod continuu urina atât în timpul zilei, cât i al nop ii. Aproximativ doi litri de urin sunt produ i în 24 de ore, dar acest volum poate varia foarte mult Controlul delicat al echilibrului hidric al organismului este realizat de tubii renali care pot absorbi mai mult sau mai pu in din lichidul filtart care circul la nivelul lor. Stimularea pantru absorb ia unei cantit i mai mari de ap , dac organismul dvine deshidratat, vine de la ADH ( hormonul antidiuretic) secretat de glanda hipofiz . Cantitatea total de uree care este eliminat r mâne aproximativ aceea i, dar, fiind dizolvat într-o cantitate variabil de ap , are drept rezultat o urin mai concentrat sau mai diluat . Exist un sistem foarte asem n tor pentru men inerea echilibrului, în care aldosteronul, secretat de glandele suprarenale, care se g sesc imediat deasupra rinichilor, ac ioneaz la nivelul tubilor i determin reabsorb ia unei cantit i mai mari sau mai mici de sodiu, în concordan cu necesit ile organismului.

Vezicula biliar : Bila este depozitat în vezicula biliar , care o elimin în intestin. Datorit substan elor pe care le con ine, bila desface pic turile mari de gr simi în pic turi mai mici ² proces denumit emulsionare ² u urân absorb ia acestora. Bila furnizeaz o cale util de eliminarea produ ilor de degradare hepatici i, de asemenea, joac un rol important în digestia hranei. Tractul intestinal: Când hrana p trunde în stomac, este desf cut i degradat pân când devine fluid . P trunde apoi în intestinul sub ire, unde are loc, de fapt, adev ratul proces de digestie i toate substan ele nutritive dezirabile din hran sunt absorbite. În final, ajunge în colon, denumit i intestinul gros. Acesta este un organ lung i larg, care începe în partea inferioar dreapt a abdomenului, având apoi un traiect ascendent i curbat în potcoav înainte de a e termina la anus. În timpul pasajului prin intestinul gros, resturile alimentare se

solidific gradat i apa este absorbit de influxul sanguin prin peretele intestinal. Consisten a final a reziduurilor alimentare ² fecalele ² depinde de cantitatea de ap absorbit . Dup ce substan ele nutritive au fost absorbite, majoritatea substan elor din fecale sunt reziduuri alimentare. Se poate discuta dac acest proces ar trebui denumit excre ie, dar colonul con ine în mod sigur produ i de excre ie, întrucât con ine produ i de degradare ai celulelor sub forma bilei. Glandele sudoripare: Într-o zi c lduroas , corpul pierde o mare cantitate de sodiu i ap prin transpira ie. Aceasta este produsul glandelor sudoripare din piele i unicul rol al ei este de a regla temperatura constant a corpului, întrucât c ldura se pierde o dat cu evaporarea transpira iei de la suprafa a pielii. Dac cineva nu ar transpira deloc, atunci orice exces de sodiu i ap ar fi eliminat cu u urin de c tre rinichi. De aceea, transpira ia nu are

care se desprinde din el. Travesseaz cavitatea abdominal sub stomac i. rectul i canalul anal. Intestinul gros: Anatomi tii împart intestinul gros în patru regiuni: cecul. La aproximativ 2-3 cm de extremitatea inferioar exist o jonc iune în form de T cu ileonul (por iunea final a intestinului sub ire). 2. Are un traiect ascendent c tre partea dreapt superioar a cavit ii abdominale. colonul. f r nici o func ie cunoscut la om. care se deschide prin anus. La nivelul hipocondrului drept. Cecul i apendicele vermiform. Prima parte a intestinului gros este denumit colon ascendent. apoi.o func ie esen ial în eliminarea produ ilor metabolici. imediat sub ficat. cea de-a . Curbura colonului din partea stâng este denumit flexur hepatic . sunt ambele c i oarbe. colonul face o curbur c tre stânga. unde se continu cu rectul. pân în pelvis. ia un traiect descendent în partea stâng a corpului.

Por iunea colonului ce traverseaz cavitatea abdominal este denumit colon transvers i. segmentul cu traiect descendent se nume te colon descendent. se nume te flexur splenic .doua. Artera mezenteric inferioar irig restul colonului. Amândou vasele sunt ramuri ale aortei. Colita: .3 m. care ajung la el din intestinul sub ire. Colonul ascendent. Colonul reprezint . m surând 1. împreun cu por iunea terminal a intestinului sub ire. este vascularizat de artera mezenteric superioar . când cap t un traiect descendent. cea mai mare por iune a intestinului gros. bineîn eles. Ramuri ale venei porte aduc sângele de la intestin la ficat. Func ia colonului este de a transporta materiale solide la anus prin procesul de peristaltism i de a absorbi sodiul i apa. Apa este absorbit în sânge din resturile lichide ale digestiei. de departe.

Func ionarea normal a anusului i a rectului permite evacuarea intestinului atunci când împrejur rile sociale o permit i nu doar . Poate avea complica ii serioase i necesit tratament prelungit.Colita este o inflama ie a mucoasei colonice. Exist dou tipuri: colita acut este frecvent rezultatul unei infec ii sau al unei alergii i nu dureaz mult timp. dar poate ap rea la orice vârst . Colita cronic este mai frecvent la persoanele în vârst de la 20 la 40 de ani. înconjurat de un inel muscular care face jonc iunea cu rectul. Rectul: Diferen a dintre rect i anus determin mult confuzie în rândul persoanelor neavizate. Principala func ie a anusului este men inerea continen ei fecalelor în timp ce rectul func ioneaz ca un rezervor pentru acestea. colita cronic sau ulcerativ este mult mai sever . Anusul reprezint doar un canal îngust i scurt. por iune inferioar a intestinului gros. pe partea extern .

Retul. Fecalele con in în mod obi nuit aproximativ 75% ap i 25% materii solide. o treime gr simi i . aproximativ o treime sunt bacterii. Dintre materiile solide. totu i.când materiile fecale au traversat întregul intestin gros. acest epiteliu con ine glande care produc mucus ce lubrifiaz fecalele i u ureaz tranzitul. La nivelul rectului. este un tub muscular delimitat de un epiteliu caracteristic. ca i restul intestinului gros. Partea muscular a rectului se contract în timpul defeca iei pentru a expulza fecalele. O parte din ap provine din mucusul ce lubrifiaz canalul alimentar i u ureaz eliminarea materiilor fecale din organism. Aceast capacitate de cre tere a dimensiunilor face ca rectul s fie capabil s func ioneze ca un rezervor. dar în alte ocazii se poate dilata. Anusul: Anusul sau canalul anal are o lungime de aproximativ 10 cm i reprezint orificiul prin care de eurile solide din organism ² denumite fecale ² sunt excretate.

permi ând intrarea acestora în canalul anal. Sfincterul intern sesizeaz prezen a fecalelor i se relaxeaz . cele dou sfinctere men in anusul închis. La extremitatea canalului anal se g sesc dou inele musculare ² sfincterele intern i extern. Ace ti pigmen i biliari ajut . devin.proteine nedigerate i o treime celuloz ² componenta vegetal nedigerat . treptat. Mecanismul de func ionare: Odat ce fecalele se apropie de punctul final al c l toriei lor prin intestine. de asemenea. dar în cursul defeca iei ele se relaxeaz . În mod normal. iar reziduurile solide sunt transportate la rect. Pentru a u ura eliminarea . pentru a permite expulzarea acestora. mai compacte pe m sur ce lichidele sunt absorbite din organism. Sfincterul extern este men inut închis în mod deliberat pân când apare un moment convenabil pentru defeca ie. Culoarea fecalelor se datoreaz pigmen ilor biliari denumi i stercobilin i bilirubin . la sterilizarea i deodorizarea fecalelor.

Se pare c . Vârful acestuia este închis. Din interiorul fiec rui rinichi coboar pe . Apendicele: Apendicele este o por iune îngust de intestin asem n toare unei cozi. nu mai este necesar un organ pentru digerarea acesteia. Din acest motiv. localizat la cap tul intestinului gros.fecalelor din anus. 3. apendicele a fost considerat o relicv evolutiv . Rinichii: Fiecare om are doi rinichi. Poate avea pân la 10 cm în lungime i aproape 1 cm în diametru. Este întâlnit doar la oameni. unele specii de maimu e i la marsupiale. mucoasa canalului anal secret un fluid numit mucus. cel lalt cap t se deschide în cec. situa i pe peretele posterior al abdomenului. pe m sur ce înaint m în vârst i începem s consum m mai pu in celuloz în favoarea c rnii.

Rinichii con in mii de mici unit i filtrante ² nefronii. situat de cealat parte. numit ureter. Apa i reziduurile dizolvate în ea po difuza prin ace ti pere i în sistmul tubilor colectori. La femei. ce se deschide în vezica urinar .peretele posterior al cavit ii abdominale un conduct. ncât moleculele peste o anumit dimensiune nu pot trece. unde apa i nutrimentele esen iale sunt extrase din sânge. Porii pere ilor capilari formeaz o Åsit bilogic 2 i sunt atât de mici.Glomerulul reprezint un ghem de mici capilare sanguine cu pere i foarte sub iri. Fiecare nefron are dou componente principale ² partea filtrant sau glomerulul i tubii. . Conductul care pleac de la vezica urinar se nume te uretr . Aceast re ea de capilare este atât de întins încât poate con ine ² în orice moment ² aproximativ 130 ml de sânge în fiecare minut. aceasta se deschide în fa a vaginului i la b rba i ² la extremitatea distal a penisului.

Fiecare glomerul este înconjurat de capsula Bowman. în care î i au originea tubulii. Cât timp acest hormon este prezent în sânge. În . dreneaz în vezica urinar . Una dintre cele mai mici molecule proteice eliminat prin urin este albumina. organismul are un sistem foarte sofisticat. Pentru a reabsorbi aceast cantitate de ap . permitând unor molecule mai mari s ajung în urin . în final. modificând permeabilitatea tubilor. glomerulii se onflan·meaz i filtrarea nu mai este atât de selectiv . tubii devin mai pu in permeabili pentru ap . Aici sunt reabsorbite aproape toat apa i sodiul care au fost filtrate astfel încât urina devine mai concentrat . hormonul scade. Tubii renali pornesc de la glomeruli c tre un sistem colector care. totu i. în care intervine un hormon eliberat în sânge de hipofiza posterior .Când apare o infec ie a rinichilor. tubii permit reabsorb ia unei mari cantit i de ap . Când. care este eliminat în exces prin urin ² proces denumit diurez .

. Când se întâmpl acest lucru. un hormon produs de cele mai mici glande situate în spatele glandei tiroide. Renina activeaz un alt hormon. acest hormon lipse te complet. secretat de glandele suprarenale. pierzând astfel mari cantit i prin urin .condi ii cum ar fi diabetul insipid (care nu trebuie confundat cu diabetul zaharat). Parathormonul. la rândul lui. Cre terea presiunii arteriale (presiunea sângelui): Rinichii regleaz cantitatea de sodiu din organism i secret un hormon numit renin . care. este controlat de ac iunea la nivelul tubilor al hormonului suprarenalion ² aldosteronul. aldosteronul. constituient principal al oaselor i din ilor. regleaz reabsorb ia calciului. r spunde de schimbul dintre ionii de sodiu i potasiu ² contribuind la controlul presiunii arteriale i al echilibrului sodiului din organism. care trebuie înlocuit prin ingestie de ap . Un alt hormon. Nivelul reninei este dependent de nivelul sodiului. pacientul nu poate re ine apa.

determin constric ia arteriolelor i cre te presiunea sângelui. fibrele musculare ale vezicii fiind capabile de extensie considerabil . Aceasta are dou efecte: mai întâi. situat în regiunea inferioar a bazinului. de contrac ie penru a o goli. Rinichiul elimin un flux continuu de urin c tre vezic . a c rei presiune cre te constant în timpul umplerii. vezica urinar nu se comport ca un balon. Totu i. Este o cavitate în form de pâlnie asem n toare unei piramide r sturnate. apoi. cu uterul. adaptându-se la . la femei. 4. între oasele pubice i rect. în al doilea rând. cu pere i gro i. determin cre terea secre iei de aldosteron din glandele suprarenale. Baza piramidei reprezint suprafa a care vine în raport cu intestinul sub ire sau.angiotensina. Vezica urinar : Vezica urinar este un organ muscular cavitar. Pere ii vezicii urinare sunt alc tui i dintr-un num r de straturi musculare care sunt capabili de relazare în timp ce vezica se umple i.

care î i are originea în por iunea inferioar a vezicii urinare. În mod normal. În timpul mic iunii. la un b rbat matur. Urina este eliminat din corp prin uretr .5 cm lungime i se întinde de la sfincterul colului vezical prin mijlocul . are 2. apare necesitatea de a urina. m soar îm medie 20 cm în lungime i are trei por iuni. La nivelul deschiderii ureterelor în vezica urinar exist valve care previn refluxul urinii înapoi c tre rinichi. Cele dou uretere ² conductele prin care urina ajunge de la rinichi la vezic ² p trund prin partea posterioar .volumul de urin pân când vezica este aproape plin . Uretra masculin . sau uretra prostatic . Când aceast capacitate este dep it . Prima. aceast comunicare este men inut închis de un sfincter. dac vezica este prea plin . un mu chi circular care se contract pentru a închide pasajul. acest sfincter se relaxeaz simultan cu contrac ia mu chilor vezicali care detemin eliminarea urinei.

La femei. Are un diametru de 1 cm i este înconjurat de glande mucoase. cum ar fi ureea i acizii. Datorit faptului c este atât de scurt i se deschide într-o zon relativ expus . Por iunea mijlocie a uretrei masculine are aproximativ 12 mm în lungime i este frecvent denumit uretra membranoas . care poate fi u or contaminat . Por iunea final ² m soar aproximativ 15 cm. uretra este mult mai scurt i singura func ie pe care o are este de a elimina urina. cea mai lung ² este denumit uretra spongioas . Se g se te în penis i se deschide prin meatul uretral.glandei prostatice. . Alte substan e. trebuie de asemenea men inute în limite precise i cest proces. Urina: Compozi ia fluidului din celule este men inut în limite foarte stricte. cum ar fi sodiul i apa. se formeaz în mod constant i trebuie elimina i pentru a men ine o concentra ie sanguin acceptabil . se explic frecven a mai mare a infec iilor urinare la femei. Unele substan e toxice.

Virtual. rezultând doar un litru de urin . cele din urin fiind extrem de variabile pentru a le men ine pe cele din sânge în limite precise. În mod clar. este necesar un sistem extrem de flexibil ² mai ales datorit faptului c aportul de lichide variaz de la zero pân la 10 litri pe zi. Întregul mecanism este extrem de subtil i complex. dar rezultatul final este reprezentat de formarea unui fluid în care produ ii de degradare i cantit ile variabile din alte substan e cum ar fi sodiul pot fi îndep rtate din organism. Aproape tot filtratul este reabsorbit. Aproximativ 1200 litri de sânge trec prin rinichi zilnic i se formeaz aproximativ 110 litri de filtrat. orice component a urinei este prezent în sânge: doar concentra iile difer . Aceasta curge continuu de la rinichi prin uretere la vezica urinar i este cantitatea medie de urin produs pe zi. .homeostazia. Compozi ia urinei excretat în final depinde de natura substan elor toxice produse în organism. este una din func iile majore ale rinichilor.

Dac senza ia de umplere apare într-un moment neconvenabil. Dac . La un copil mic. aceasta determin golirea automat prin mecanism reflex. Glandele sudoripare: Temperatura normal a corpului este. tradi ional. distensia pere ilor musculari transmite semnale la m duva spin rii. de i exist varia ii i fluctua ii zilnice de la persoan la persoan . Totu i. permi ând astfel o umplere suplimentar înainte de reapari ia senza iei de mic iune. 5. vezica adult poate re ine aproximativ 250 ml de urin înainte de a ap rea orice disconfort i golirea ei apare înainte de re inerea unei cantit i ce atinge o pint întreag (500 ml). este esen ial ca temperatura normal s fie men inut mai mult sau mai pu in constant . creierul comand relaxarea mu chilor vezicali. acest reflex este suprimat treptat de c tre controlul centrilor nervo i superiori. de 37°C. Pe parcursul vie ii. Pe m sur ce vezica urinar se umple.Controlul vezicii urinare: În mod normal.

Func ioneaz pe principiul c lichidul are nevoie de energie pentru evaporare ² la fel cum are apa când fierbe i se transform în vapori. acesta este un mod ineficient de a pierde c ldur . La oameni. aceast energie provine din piele i efectul sudorii care se evapor se . De fapt. deoarece nu putem cre te frecven a respiratorie dac suntem supraînc lzi i. Totu i. prin perspira ie. majoritatea c ldurii pierdute zilnic rezult din perspira ie. f r a implica direct glandele sudoripare. temperatura corpului este men inut datorit pierderii de c ldur prin glandele sudoripare. Aceast evaporare permite pierderea de c ldur .temperatura mediului extern cre te excesiv. Dr. O cantitate mic de c ldur se pierde direct în fiecare zi prin pl mâni i prin piele. sudoarea se evapor de la suprafa a pielii înainte de a putea fi observat i din acest motiv este denumit Åperspira ie insensibil µ. Nu este un mecanism flexibil. dup cum ne putem imagina.

realizeaz prin utilizarea unei p r i din energia i c ldura pielii. Tipuri de glande sudoripare: Organismul este acoperit de glande sudoripare ce produc transpira ia. Exist multe glande de acest tip în zone cu tegument gros. doar unul din tipuri func ioneaz ² glandele ecrine întâlnite pe tot corpul. . acest mecanism a atins un nivel care nu mai poate face fa ² el lucreaz la capacitatea maxim . Aceasta înseamn c la fel de bine cum r spund la modific rile de temperatur . Înaintea pubert ii. i activitatea lor este controlat atât de sistemul nervos. tot a a reac ioneaz i în alte condi ii. sc zând prin aceasta temperatura corpului. cum ar fi palmele i plantele. cu excep ia buzelor i a unor regiuni ale organelor sexuale. cât i de hormoni. ap rând prin urmare transpira ia palmelor în emo oo sau bufeele de la menopauz . încât transpira ia devine excesiv . în a a-numitul stadiu µinsensibilµ. Odat ce temperatura corpului a crescut atât de mult.

Se dezvolt i încep s func ioneze în timpul adolescen ei i se g sesc la nivelul axilelor i al areolelor mamare. Men inerea temperaturii: Principiul perspira iei ca sistem de sc dere a temperaturii corpului func ioneaz foarte eficient într-o atmosfer relativ uscat . ceea ce are drept rezultat mirosul nepl cut. Aceasta se întâmpl deoarece secre ia gladular interac ioneaz cu bacteriile de la suprafa a pielii.Glandele apocrine sunt mult mai implicate decât cele ecrine. dac nu ne sp l m cu regularitate. au un aspect serpentiform. Dac atmosfera este umed i cald . . transpira ia nu poate duce la sc derea temperaturii i pelicula de perspira ie ce acoper pielea împiedic acest lucru. La microscop. Nu sunt asociate cu sistemul nervos. secre ia l ptoas i dens pe care o produc determin mirosul specific al corpului.

i gonadele. 1. evenimentele majore implicate în procesul de reproducere sunt sub controlul unor mecanisme reglatoare deosebit de fine. Este necesar datorit nevoii speciei de a se reproduce pentru a supravie ui. concep iei i sarcinii. organele i glandele de reproducere încep s se dezvolte în timpul pubert ii. La femei. La oameni. . Gonadele sunt reprezentate la sexul masculin de testicule i la sexul feminin de ovare.XI. ci i la celelalte vie uitoare. SISTEMUL DE REPRODUCERE Activitatea sexual este o func ie de baz care nu se întâlne te doar la fiin ele umane. acest lucru fiind evident în procesul menstrua iei. Organele de reproducere: Organele de reproducere la cele dou sexe ² masculin i feminin ² sunt de dou tipuri: organe genitale interne i externe.

Ace ti hormoni. Aparatul genital masculin este proiectat pentru producerea spermatozoizilor i pentru fecundare. Sexul masculin: La b rba i. organele genitale sunt scrotul i penisul. ca i a caracterelor secundare. i glanda prostatic . veziculele seminale i diferitele conducte ale tractului genital care sunt situate în interiorul cavit ii abdominale. la rândul lor. Ace ti hormoni simuleaz cre terea glandelor genitale. cum ar fi cre terea laringelui la sexul masculin ( care determin îngro area vocii) i apari ia menstrua iei sau menarha ² la sexul feminin. stimuleaz produc ia hormonilor sexuali: testosteronul sau androgenii ² la b rba i ² i estrogenii i progesteronul ² la femei.Pubertatea este momentul în care încep s creasc gonadele i devin active sub influen a hormonilor gonadotropi produ i de glanda hipofiz . Penisul are un conduct central ² uretra ² de-a lungul c ruia se scurge urina sau . situate în exteriorul corpului.

lichidul seminal în timpul actului sexual. cea mai mare parte a penisului este corpul s u. anterior fa de scrot. situat la nivelul glandului. Sperma p trunde în uretr în timpul actului sexual prin intermediul unor ducte seminale sau vase deferente care se deschid în ea dup emergen a din vezic . unde este depozitat urina. Penisul este situat. Uretra se întinde de la vezica urinar . Erec ia: . în mod normal. devine turgescent i intr în erec ie. an ul care separ glandul de corpul penisului este an ul coronar. iar zona în care se conecteaz de abdomenul inferior se nume te r d cin . Lungimea lui variaz între 612 cm. într-o stare flasc . În timpul stimul rii sexuale. pân la ostiul uretral extern. Un inel muscular strâns la nivelul colului vezical men ine pasajul închis. Glandul penisului este cea mai sensibil arie. o pung tegumentar ce con ine testicule. Atunci atinge o lugime de 1012 cm. astfel încât urina este eliminat doar atunci când este nevoie. de obicei cu vârful în sus.

presiunea intern . Aceste zone sunt bogat vascularizate i. acesta se retrage. l sând glandul expus stimulilor care. de asemenea. conduc la orgasm. Prepu ul i glandul: Glandul este protejat de un pliu tegumentar denumit prepu . fluxul sanguin scade p nâ la nivele normale i penisul revine în starea flasc pe m sur ce sângele care a determinat erec ia este drenat. . Dup ce ejacularea a avut loc i excita ia sexual a sc zut.Cea mai mare parte a penisului este alc tuit din trei grupuri de esuturi responsabile pentru erec ie. în final. care ac ioneaz ca un lubrifiant. Pe m sur ce penisul se m re te în timpul erec iei. cantitatea de sânge care ajunge în aceste zone cre te enorm. în acela i timp fiind împiedicat s p r seasc zona. Tegumentul ce acoper glandul produce o substan gr soas denumit smegm . ea cre te. Aceast înc rcare cu sânge face penisul mai lung. mai gros i ami rigid. când un b rbat este excitat sexual.

facilitând mi carea prepu ului pe gland. Îndep rtarea acestei substan e prin igiena local prezint importan : la unii b rba i, smegma tinde s se acumuleze, formând un produs mirositor cu consisten brânzoas , care poate produce dureri sau inflama ii la nivelul prepu ului ² o stare denumit balanit . Balanitele repetate sau persistente reprezint , uneori, un motiv medical pentru evacuareacircumciziei ² care este, în mod normal, o practic social sau religioas . Testiculele: Adultul normal de sex masculin are dou testicule care se dezvolt în embrion dintr-o creast de esut în partea posterioar a abdomenului. Când testiculele s-au format, ele coboar treptat în interiorul abdomenului, astfel încât în momentul na terii fiecare testicul ajunge la pozi ia final din scrot. Testiculele au o func ie dubl . Mai întâi, reprezint sediul de prodecere al spermatozoizilor, fiecare spermatozoid con ine toat informa ia genetic a

individului respectiv. În al doilea rând, testiculele con in celule care secret testosteronul, hormon sexual masculin, i determin , în consecin , caracteristicile masculine cum ar fi vocea profund , distribu ia tipic a p rului i a esutului adipos. Aceste dou func ii sunt îndeplinite de dou seturi de celule complet diferite; una din func ii poate s fie deficitar , f r ca cealalt s fie afectat . Testiculele sunt structuri ovalare. În partea posterioar a fiec ruia este ata at o structur mai mic , în form de virgul , care se nume te epididim. Epididimul este format dintr-o serie de microtubuli care colecteaz sperma de la testicule. Ace ti tubuli se unesc pentru a forma un duct unic, ductul deferent, care transport spermatozoizii c tre baza vezicii urinare. Toate aceste structuri, cu excep ia ductului deferent, sunt de dimensiuni microscopice. Fiecare testicul este suspendat în scrot de c tre cordonul spermatic, care con ine ductul deferent, artera i vena testicular .

Aceste trei structuri sunt înconjurate de fibre musculare care formeaz mu chiul cremaster. De aceea, cordonul spermatic îndepline te dou func ii: mai întâi, asigur aportul sanguin la testicule; în al doilea rând, conduce spermatozoizii nou forma i de la testicule. Spermatozoizii: Acesta este numele conferit celulelor reproductive masculine. Singura lor func ie este de a realiza fertilizarea prin unirea cu celula feminin , ovulul. Fiecare spermatozoid are 0.05 mm lungime i o form de flagelat. Are trei sec iuni principale reprezentate de cap, sec iunea median i coada (flagelul). Partea anterioar a capului ² acrozomul ² con ine enzime specifice, care permit penetra ia spermatozoidului în ovul, realizând astfel fertilizarea. Partea median con ine structuri denumitemitocondrii, care furnizeaz energia necesar pentru a asigura mobilitatea spermatozoidului c tre ovul.

Singura func ie a flagelului este de a propulsa spermatozoidul, rol pe care îl îndepline te printr-o mi care ondulatorie, determinând o vitez de aproximativ 3-3.5 mm pe minut. Spermatozoizii sunt alc tui i din diferite substan e chimice i material genetic. Acestea sunt cromozomii care poart amprenta genetic a tat lui i care vor determina caracteristicile mo tenite pe cale patern de c tre copil. Spermatozoizii transport mesajul genetic care determin sexul copilului. Producerea spermatozoizilor: Producerea eficient a spermatozoizilor necesit o temperatur cu aproximativ 3°C mai sc zut decât a restului corpului. Ca urmare, producerea lor are loc în afara organismului, în scrot. esuturile înconjur toare ajut la reglarea temperaturii testiculelor situate în scrot prin contrac ii în condi ii de frig i printr-o cre tere a aportului sanguin ce disipeaz c ldura când temperatura devine prea ridicat .

Aceasta este zona de stocare i de dezvoltare. spermatozoizii se mi c de-a lungul ductelor deferente ² dou canale care ajung de la testicule la glanda prostatic ² i într-o zon de depozit suplimentar. Aceast secre ie. dou glande care se deschid în ampul . sunt necesare aproximativ dou zile pentrureumplerea sa. Dac nu apare nici o ejaculare. Aici. spermatozoizii necesitând între 60-72 de ore pentru matura ia complet . sperma prime te o secre ie suplimentar de la veziculele seminale. De fapt. Spermatozoizii nou forma i intr apoi prin tubii seminiferi în epididim. epididimul poate fi golit prin trei sau patru ejacul ri pe parcursul a 12 ore. Ejacularea: Înainte de apari ia ejacul rii. spermatozoizii se dezintegreaz i sunt reabsorbi i.Produc ia de spermatozoizi ² la o valoare de la 10 pân la 30 miliarde pe lun ² are loc în tubii seminiferi dintesticule. denumit lichid . care este localizat în partea posterioar a testiculelor. numit ampul .

În momentul ejacul rii. ce confer i ea spermatozoizilor o mobilitate mai mare. Odat ajun i în vagin. Glanda prostatic ² prin care spematozoizii trec în timpul ejacul rii ² produce o cantitate mic de lichid. De i func ia exact a lichidului . Glanda prostatic : Glanda prostatic are o form de nuc i este întâlnit numai la b rba i.seminal. spermatozoizii trec prin cervix în uter. La acest nivel are loc fecunda ia dac este prezent un ovul. stimuleaz mobilitatea ² capacitatea de a se mi ca spontan ² a spermatozoizilor i favorizeaz supravie uirea lor în secre ia vaginal . împreun cu care formeaz lichidul seminal. spermatozoizii i lichidul seminal sunt expulza i din ampul i epididim în uretr printr-o serie de contrac ii musculare. de unde î i continu drumul spre tubele Fallopio. Aceast gland produce o secre ie ce se adaug lichidului spermatic. datorit mobilit ii lor. Este situat labaza vezicii urinare i înconjoar uretra.

prostatic este necunoscut . se crede c unul din rolurile sale este de a men ine mobilitatea spermatozoizilor. Organele genitale externe ale femeii sunt clitorisul i labiile. La extremitatea superioar . ele devin mai sub iri i fuzioneaz cu perineul. Cele situate în exterior i cu dimensiuni mai mari ² labiile majore ² sunt pliuri tegumentare care acoper i protejeaz celelalte structuri. împreun . Sexul feminin: Sitemul de reproducere al femeii are o dubl func ie: prime te spermatozoizii i produce ovulele care pot fi fertilizate. favorizând fecunda ia. dar acest aspect particular apare în mod obi nuit la b rba ii în vârst . La baz . labiile majore se continu cu pielea i p rul. Datorit pozi iei sale în organism. care acoper . formeaz vulva. care. P r ile proeminente ale vulvei sunt cele dou perechi de labii. problemele asociate cu aceast gland pot afecta frecvent func ia vezicii urinare. dând na tere unui copil.

Resturile himenului întâlnite la multe femei în jurul vestibulului sunt numite caruncule mirtiforme. un semn al virginit ii. Aria dintre labiile minore este ocupat de un spa iu denumit vestibul. . De asemenea. o structur similar cu penisul. Ele se unesc deasupra clitorisului. ele protejeaz deschiderea uretrei. muntele pubian sau veneric ² denumit frecvent muntele lui Venus. pân acolo încât prezint gluga epitelial format e c tre labii. divizându-se în pliuri ce îl înconjoar . de fapt. m rime i grosime.stratul de esut adipos situat deasupra osului pubian. Clitorisul i glandele: Clitorisul are. În partea posterioar a labiilor minore se afl fur eta care se rupe frecvent în timpul primei na teri. Reprezint . echivalent cu prepu ul i o band conectoare ce se nume te fren. formând o glug protectoare pentru clitorisul sensibil. acest spa iu este închis de himen. Înainte de debutul activit ii sexuale. Acesta este variabil ca form . Între labiile majore sunt situate labiile minore.

Primele sunt glandele Skene. Func ionarea clitorisului în erec ie ² fie datorit mi c rii penisului în timpul actului sexual. Este extrem de sensibil i. de m rimea unui bob de maz re i nu . se umple cu sânge i devine erectil. un organ cu rol în excita ia sexual . când este stimulat esutul s u spongios. Acestea sunt glandele Bartholin i ele î i elimin secre ia atunci când o femeie este excitat sexual. în mod normal. Alte p r i ale vulvei r spund de asemenea la stimularea sexual : labiile con in esut erectil i devin frecvent turgescente în timpul actului sexual. care se g sesc imediat inferior de clitoris i au o secre ie alcalin ce reduce aciditatea normal a vaginului. astfel încât orificiul vaginal devine mai umed i permite intrarea penisului. de obicei. la orgasm. Aceste glande sunt. fie prin alte mijloace ² conduce.în principal. Celelalte se g sesc la baza vestibulului. Exist dou perechi de glande situate la nivelul vulvei. iar glandele Bartholin intr în activitate.

În timpul vie ii unei femei. Vaginul joac rol important în timpul actului sexual i al na terii. În cursul na terii are loc un rol relativ pasiv.i volumul i devenind sensibile. Vaginul: Vaginul este canalul care une te vulva de uter. mai mic decât cel al unei femei mature. Aceste modific ri sunt influen ate. m rindu. în mod evident. fiind capabil s se dilate suficient pentru a . de c tre hormonii secreta i de ovar. se formeaz un abces la nivelul acestora ² abcesul Bartholin ² ceea ce poate necesita o incizie pentru eliminarea puroiului. totu i. formând por iunea inferioar a canalului na terii. în mare m sur .proemin la suprafa . ace tia sunt denumi i estrogeni. Aceast condi ie (Bartholinit ) necesit tratament cu antibiotic. Ele sunt sensibile. În unele cazuri. Vaginul unei feti e este. Mucoasa vaginal este mai sub ire în copil rie i la menopauz decât la femei de vârst fertil . vaginul sufer mai multe mofic ri. la infec ii venerice sau de alt natur .

bacteriile se dezvolt i.permite epulzia copilului. Pere ii canalului sunt de obicei alipi i unul de cel lalt i prezint multe pliuri. ocazional. În timpul perioadei fertile din via a femeii secre iile vaginale sunt u or acide. dar c ptu it cu un strat celular numit epiteliu scuamos. dar în perioada prepubertal i în anii de dup menopauz . determin dureri . vaginul devine moderat alcalin. Aceste caracteristici u ureaz distensia vaginului în timpul actului sexual i al na terii. Structura: Vaginul este un canal cu o lungime de 7 cm pân la 9 cm înconjurat de esuturi fibroase i musculare. Uretra este situat pe peretele anterior al vaginului. Doar recent am început s în elegem unele din modific rile ce apar în vagin în timpul actului sexual. În aceste circumstan e. Acest lucru inhib cre terea bacteriilor patogene în vagin. Anusul este separat de vagin printr-un esut fibro-muscular denumit centrul perineal. iar rectul ² posterior de treimea superioar a peretelui vaginal.

Prezen a unei anumite cantit i de secre ie este normal la toate femeile. De obicei. Himenul. Totu i. cu orificii multiple i poate fi u or lezat în timpul exerci iilor fizice. a fost denumit dup zeul grec al c s toriei Hymen.i discomfort. Himenul nu are nici o func ie fiziologic cunoscut . este de grosime mic . cum ar fi alergarea sau c l ria. dar a dobândit o mare importan în aproape toate culturile. ele se preling pe toat suprafa a epiteliului vaginal. În timpul actului sexual. himenul prezint diferite forme i m rimi i nu poate fi considerat un indicator sigur al virginit ii. ca un semn al virginit ii. sau semnul virginit ii. o condi ie denumit vaginit atrofic . Aceast cantitate cre te în timpul ovula iei i al excita iei sexuale. Pere ii vaginului sunt bine lubrifia i de secre iile canalului cervical i al glandelor Bartholin. Masturbarea i .

incluzând pe cei ce înconjoar vaginul. Dac o femeie are o stare particular de tensiune sau anxietate în timpul actului sexual. mu chii pelvisului. dar. de obicei. cel mai frecvent. Spermatozoizii care vin în contact cu zona genital pot traversa orificiile himenului pân în canalul vaginal. se contract involuntar. ace ti mu chi se vor contracta. În contradic ie cu credin a popular . Poate fi tratat cu ajutorul unui consilier psihosexual. devin turgescente i cantitatea secre iilor locale cre te. Aceasta determin îngustarea vaginului i actul sexual devine dureros. În timpul orgasmului.implantarea tampoanelor poate produce ruptura himenului. în special labiile minore i vaginul inferior. himenul este rupt în timpul contactului sexual. sunt necesare . De i condi ia în care se afl himenul nu este o dovad a virginit ii. un himen intact nu previne sarcina. Func iile vaginului: În timpul excita iei sexuale. organele genitale. Aceast stare se nume te vaginism.

Uterul: Uterul este compus din dou p r i majore ² corpul organului i cervixul sau olul ² i este capabil de schimb ri majore în timpul perioadei fertile a unei femei. uterul se destinde.5 cm în lungime i este str b tut de un canal prin care se deschide superior în uter i inferior în vagin. dup na tere. În timpul sarcinii. cap t o form de fant . acesta se dilat pentru a permite trecerea copilului i. orificiul extern al colului este circular i de dimensiuni mici. în cursul urm torului ciclu menstrual.mai multe luni pân când femeia se poate bucura pe deplin de via a sexual . De la pubertate la menopauz . La palpare. În timpul na terii. endometrul este eliminat în cursul menstrua iei i este înlocuit treptat. Crevixul are aproximativ 2. cervixul poate fi sim it ca o mic gropi . Cervixul are o form relativ cilindric i por iunea inferioar proemin în vagin. La o femeie nulipar . permitând cre terea f tului i asigurându-i .

Când f tul este matur. În acela i timp. s-a raportat apari ia acestui eveniment chiar la 36 de zile dup na tere. este împiedicat contrac ia fibrelor musculare. Dup aceea. mental i fizic. Rareori. când ar fi evident neconvenabil. pentru a închide. ca o femeie s aib un copil. vasele mari care au aprovizionat placenta. care sunt eliberate de esutul uterin. Pozi ia: . Dup na tere.protec ia i nutri ia. uterul se contract strâns. devenind capabil s ad posteac un alt ou. uterul î i modific rolul i începe s se contracte. pentru a permite expulzia copilului i a aplacentei. el revine rapid la starea anterioar . Felul în care ac ioneaz aceste substan e ne este complet în eles. Uterul pare s nu aib nici o func ie înainte de pubertate i dup menopauz . Toate aceste modific ri în func ionarea uterului sunt orchestrate de hormonii elibera i de glanda hipofiz i de ovare i de substan e asem n toare denumite prostaglandine.

cervixul. ce transport lunar ovulul eliberat de unul din ovare. Uterul este sus inut în pelvis de mu chii plan eului pelvin i de benzile de esut conjunctiv i vase sanguine care îl ata eaz de pere ii laterali ai pelvisului. aproximativ . Situat în interiorul oaselor centurii pelviene. uterul reprezint o parte dintr-un traiect ce leag cavitatea abdominal de mediul extern. mucoasa uterin este eliminat la menstrua ie. tubele Fallopio. astefl încât. proemin în vagin. uterul este un organ cavitar aproximativ de m rimea i forma unei pere mici. Exist mecanisme speciale pentru prevenirea r spândirii infec iilor pe aceast cale pân în cavitatea abdominal . cervixul secret anticorpi protectori i aciditatea natural a vaginului inhib dezvoltarea bacteriilor patogene.La o femeie adult . În acest mod. Astfel. Fa a anterioar a uterului este a ezat pe vezica urinar . Uterul prezint dou tube uterine. În timpul sarcinii. iar cea posterioar pe rect. Extremitatea inferioar a uterului. uterul î i m re te dimensiunile.

dac ovulul a fost fertilizat. uterul se atrofiaz . i transform rile endometrului. Cre terea înceteaz dup aceea. tot în mod normal. endometrul este eliminat în timpul menstrua iei. dar apare o secre ie bogat în substan e nutritive. de asemenea. deasupra pubisului. o transformare în continuare. Dac ovulul nu a fost fertilizat. La aproximativ 38 de s pt mâni. Momentul . care controleaz . Dup menopauz . care au rolul de a produce i elibera ovulul matur. numai poate fi palpat în abdomn. endometrul î i m re te grosimea pân în momentul eliber rii ovulului. În prima jum tate a ciclului menstrual al unei femei. Varia iile în dimensiune sunt controlate de secre ia hormonilor sexuali. Ovarele: Ovarele sunt componente ale sistemul de reproducere feminin. atinge în mod normal marginea inferioar a coastelor i la aproximatix 2 s pt mâni dup na tere.dup 12 s pt mâni. poate fi palpat la nivelul cavit ii abdominale.

Deasupra fiec rui ovar se deschide infundibulul tubelor Fallopio. în form de migdal . o regiune a corpului delimitat de oasele pelvine. care face leg tura cu uterul. Ovarele sunt dou structuri de culoare gri-roz. De i sunt foarte apropiate. componente esen iale ale sistemului hormonal sau endocrin al organismului. Motivul acestei neregularit i poate fi dedus prin examinarea la microscop a structurii . prev zut cu franjuri. fiind situate fiecare lateral fa de uter. de asemenea. nu exist o conexiune direct între ovar i deschiderea tubei. Pozi ia ovarelor este men inut de ligamente puternice i elastice. De la prima menstrua ie pân la menopauz . ovarele au un aspect relativ neregulat.când ovulul este fertilizat de c tre un spermatozoid marcheaz începutul unei noi vie i umane. Ele sunt. La o femeie matur . ovarele elibereaz un ovul în fiecare lun . Ele sunt situate în pelvis. fiecare având aproximativ 3 cm în lungime i un centimetru în grosime.

Ovula ia: La microscop. Mai u or de observat sunt foliculii ce con in ovule aflate în diferite stadii de matura ie. Când foliculul este complet dezvoltat i ovulul este matur. celulele esutului folicular permit ie irea ovulului. foliculii ovarieni în matura ie apar ca ni te sfere ce con in mici aglomer ri de celule. pot fi observate la periferia ovarului. sau folicul. În centrul acesteia se g se te ovulul în stadiile finale de matura ie. Mecanismul exact prin care acest proces are loc este înc un mister. produc aspectul neregulat caracteristic al suprafe ei ovarului. Centrul ovarului este ocupat de un esut elastic fibros ce func ioneaz ca un suport pentru stratul extern ce con ine foliculii.interne. Din celule acestui strat delimitant se formeaz ovulele. mii de ovule imature aflate într-un înveli sferic. Ovulul este . Pe m sur ce ace ti foliculi se m resc i dup eliberarea ovulului. Înveli ul ovarului este un strat de celule denumit epiteliu germinativ.

luteinizant sau LH. Ea produce mai întâi un hormon denumit foliculinostimulant (FSH). i secre ia hormonilor estrogeni. mucoasa uterin se îngroa . Func ia ovarian este sub controlul glandei hipofize. el produce propriul s u hormon ² progesteronul. Dac ovulul nu a fost fertilizat. de asemenea. de asemenea. sau fimbrii. FSH declan eaz . prin fluxul sanguin. intr în ac iune i declan eaz dezvoltatea corpului galben (corpus luteum) în foliculul gol. Sub influen a estrogenilor. eliberând ovulul. la ovare. Pe lâng rolul de a produce ovulele. ale tubei Fallopio. în aproximativ . ca glande endocrine. Func ia corpului galben este aceea de a ajuta men inerea sarcinii. un alt hormon hipofizar.apoi preluat de c tre termina iile franjurate. Dup ce un folicul s-a maturat i rupt. ovarele func ioneaz . preg tindu-se pentru primirea oului. care ajunge. Estrogenii stimuleaz i sinteza proteinelor din organism i reten ia de lichide.

2. Dac actul sexual se petrece în perioada ovula iei. atunci corpul galben î i cotinu func ia pân la formarea placentei i menstrua ia nu mai apare. Este un proces complex.dou s pt mâni. secre ia de progesteron se opre te i mucoasa uterin este eliminat prin menstrua ie lunar . Dac ovulul a fost fertilizat. spermatozoizii încep s se deplaseze de-a lungul vaginului . Ace tia sunt înconjura i de lichidul seminal. Concep ia i reproducerea: Concep ia reprezint unirea dintre un spermatozoid i un ovul. Un b rbat produce aproximativ 400 milioane de spermatozoizi la fiecare ejaculare. care protejeaz spermatozoizii împotriva acidit ii vaginale. concep ia este foarte probabil . pentru succesul c ruia sunt necesare o ultitudine de condi ii. Producerea de FSH reîncepe i ciclul se reia. Odat depu i în vagin. corpul galben se astrofiaz .

Acest traseu de aproximativ 20 cm dureaz 45 minute i doar în jur de 2000 de spermatozoizi vor supravie ui în final. la uter.i. Fertilizarea este realizat atunci când un spermatozoid penetreaz suprafa a ovulului. Dup aceea. Dac un ovul este prezent deja în tub . Spermatozoizii pot tr i în tubele Fallopio cel mult trei zile. Fertilizarea (fecunda ia): Milioanele de spermatozoizi care au ajuns în uter sunt hr ni i de mucusul alcalin al canalului cervical. Fiecare spermatozoid transport o . dac ovula ia are loc. Acesta este un mod natural de selec ie pentru a asigura înl turarea de la fertilizarea ovulului a spermatozoizilor leza i sau bolnavi. fertilizarea are loc imediat. ei c l toresc pân în tubele Fallopio. fiind gata de a fuziona cu un ovul. prin cervix. Mobilitatea este asigurat de mi c rile viguroase ale flagelilor. O parte din spermatozoizi nu ajung s fac acest traseu i ei vor fi distru i de mediul acid din vagin.

începe s se divid în dou celule. nideaz în peretele uterului matern. s-a produs procesul de concep ie complet. Pân în s pt mâna a 12-a. care. Placenta: Placenta se formeaz atunci când o parte specializat a oului. restul spermatozoizilor mor. Ovulul i spermatozoidul (care i-a pierdut flagelul) fuzioneaz . unde poate fi hr nit i astfel debutând o sarcin . Oul c l tore te c tre uter în aproximativ 7 zile (ziua a 21-a a unui cuclu de 28 de zile). denumit trofoblast. Timp de 72 de ore. celulele continu s se divid . dezvolt mici proiec ii care ajut la nidarea în mucoasa uterin . facilitând penetra ia unui singur spematozoid. care ajut la lichefierea înveli ului extern al ovulului. O dat cu nida ia. pân când se produce un ou cu 64 de celule. placenta devine un organ separat. În acest timp. în . apoi.enzim (o substan responsabil pentru catalizarea proceselor chimice ce sus in via a). formând un singur nucleu. Odat ovulul fecundat.

În sfâr it. de care f tul este ata at prin cordonul ombilical. oxigenul . Dou straturi de celule men in separat circula ia sângelui fetal de a celui matern din interiorul placentei. Dioxidul de carbon. de asemenea. Unii anticorpi materni pot. Toat hrana i oxigenul de care f tul are nevoie sunt primite de la mam i este capabil s elimine orice produ i de degradare înapoi în corpul matern. nutrimentele i hormonii ² de la mam la f t. de i multe medicamente pot. cânt re te aproximatix 500 g i este de culoare ro ie închis. Placenta ac ioneaz . d unând f tului. placenta produce o serie de hormoni. care împiedic noi ovula ii sau . produ ii de degradare i hormonii trec de la f t la mam . de asemenea. dar multe substan e pot trece de la mam la f t. Aceast func ie vitalã de schimb este îndeplinit de placent . spongioas i de form discoidal . totu i. ca o barier ce protejeaz f tul de substan ele poten ial nocive. traversa placenta. traversa placenta.momentul na terii.

inhib contrac iile înainte de începerea travaliului. concep ia are loc probabil între a 10-a i a 14-a zi a ciclului menstrual. sarcina începe. Sarcina este divizat în trimestre. ovulul fecundat este denumit embrion. probabil. Timp de . Al i hormoni stimuleaz m rirea dimensiunilor uterului i. dar. când ovula ia este cea mai probabil i fertilitatea femeii este maxim . de fapt. abdomen i fese. în cea de-a doua s pt mân a primului trimestru.apari ia de noi cicluri în timpul sarcinii. Înainte de aceast dat . dezvoltarea sânilor în vederea hr nirii nou-n scutului i depozitarea gr similor pe coapse. În acest stadiu. de fapt. ca o viitoare surs de enegie. Dezvoltarea f tului: ÅF tµ este numele atribuit copilului nen scut din momentul în care poate fi recunoscut ca o fiin uman în dezvoltare (de la aproximativ dou luni de la fertilizarea ovulului). Ei stimuleaz . sarcina este reprezentat de o celul fertilizat sau ou. de aceea. de asemenea.

formând un mic grup de celule numit morul . divizându-se i redivizându-se. . oul se deplaseaz de-alungul tubei Fallopio.aproximativ trei zile dup fertilizare.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful