I.

Date generale

Mass-media este o denumire generală a tuturor mijloacelor de informare în

masă. Aceste mijloace sunt variate: presa sau mijloacele electronice de
informare (televizor, radio, reţele de calculatoare). Dezvoltarea acestora a
dus la o răspândire pe scară largă a informaţiei. Această dezvoltare este
rezultatul dorinţei oamenilor de a fi informaţi. Cele mai răspândite mijloace
de informare sunt presa scrisă, televiziunea şi radioul. Acestea ocupă primele
locuri ca popularitate, deoarece informaţia este transmisă uşor individului.
Din păcate, acestea sunt şi principalele mijloace de dezinformare, pentru că
informaţia greşită poate să ajungă rapid la indivizi. De exemplu, prin
intermediul mass-mediei, două persoane sau instituţii publice aflate în
conflict îşi pot face publice opiniile, atrăgând simpatizanţi de o parte sau de
alta. Dacă acest conflict are la bază o problemă publică şi dacă individul este
interesat de aceasta, el va prelua orice informaţie primită din mass-media.
Mediatizarea opiniilor poate degenera în alte conflicte. De aici rezultă că
mass-media este cea mai bună cale de manipulare a indivizilor, prin
prezentarea repetată a unor idei, principii, opinii etc. O altă caracteristică a
mass-mediei este că aceasta poate forma caracterul unui individ, adeseori
eronat. În acest caz, este vorba de televiziune. Datorită faptului că omul se
uită exagerat de mult la televizor, acestuia îi pot fi întipărite idei sau opinii
transmise de programul vizionat. De exemplu, s-a studiat impactul vizionării
programelor violente. Rezultatele studiului diferă în funcţie de cantitatea
vizionată şi de vârsta individului. Cel mai interesant rezultat este acela în
care o cantitate mare de programe cu conţinut ridicat de violenţă este
vizionată de un copil cu o vârstă fragedă: acesta încearcă să copieze ce vede
şi ceea ce i se pare interesant. De obicei, prin faptul că filmele de acţiune
conţin scene violente, implicit spectaculoase, aceste producţii atrag audienţa
tânără. Rezultatul constă în formarea unui individ cu un caracter violent,
eventual o persoană cu o cultură joasă, timpul alocat vizionării de filme sau
programe diverse fiind mult mai mare decât cel alocat citirii unei cărţi. De
aceea este importantă, în primul rând, educaţia primită de la părinţi despre
valorile culturale ale vieţii. Pe lângă aceasta, copilul, al cărui caracter este în
formare, trebuie controlat şi privat de anumite programe ce nu sunt potrivite
formării lui. Datorită rolului esenţial pe care îl au mijloacele mass-media în
informarea populaţiei, este absolut necesară o instituţie care să monitorizeze
informaţia expusă publicului. Aceste instituţii creează un regulament ce
impune anumite restricţii, limite, cenzuri. Rolul acestui gen de instituţie este
să controleze tipul de informaţie transmis publicului larg şi să impună o
anumită decenţă în domeniul mass-media. Mijloacele electronice de
informare sunt într-o continuă dezvoltare. Se caută rapiditatea transmiterii
informaţiei către individ şi o mobilitate cât mai mare a aparatelor, pentru ca
omul să nu fie niciodată privat de accesul la informaţie. Aceste mijloace
prezintă însă un dezavantaj major: costul ridicat nu permite achiziţionarea lor
decât de către anumiţi indivizi, din anumite clase sociale. Şi cum întotdeauna
au existat diferenţe între păturile sociale, probabil că aceste mijloace nu vor
ajunge la fel de răspândite ca presa scrisă sau televiziunea. O metodă
curentă de a fi informat este accesarea unei reţele (ex: Internet) prin
intermediul unui terminal (ex: computer, telefon mobil etc.). Principalul ei
avantaj este că poţi obţine informaţiile dorite la momentul dorit. Eficienţa
acestei metode a dus la folosirea ei ca una din sursele de informare pentru
presa scrisă şi televiziune. Pe scurt, mass-media poate avea un impact pozitiv
sau negativ asupra individului, acest lucru depinzând de alegerea lui. Cu cât
un om deţine mai mult control asupra informaţiei primite, cu atât impactul
mass-mediei asupra acestuia este mai puţin negativ.

II.Curiozitati

1.Sondaj de opinie

În cadrul instituţiei ""Tineri şi vulcanici " a fost organizat un sondaj de opinie,

a cărui temă a fost „Noi şi Mass-media”. Sondajul a fost creat şi aplicat de
Opriş Raluca şi Truşmei Camelia.

1. Ce înţelegi prin mass-media?

a. Cel mai important mijloc de informare a societăţii

b. Un mod de dezvoltare a culturii generale

c. O metodă de petrecere a timpului liber.

2. Ce rol are mass-media în viaţa ta?

a. Unul foarte important

b. De informare

c. Pentru petrecerea timpului liber.

3. Care crezi că sunt cele mai importante mijloace de informare incluse sub
genericul „mass-media”?

a. Televizorul şi radioul

b. Revistele şi ziarele
 c. Internetul

4. Câte ore din zi îţi petreci uitându-te la televizor?

a. Cam 2 ore

b. Mai mult de 3 ore

c. În jur de 5 ore.

5. Care sunt emisiunile tale preferate?

a. De divertisment

b. De muzică

c. Culturale şi politice.

Rezultatele sondajului de opinie -„Noi şi mass-media” Majoritatea

elevilor au considerat că mass-media este cel mai important mijloc de
informare în societatea noastră, având dublul rol de transmitere şi
divertisment. Dintre cele mai importante mijloace de informare ale mass-
mediei, elevii consideră internetul ca fiind cea mai rapidă şi eficientă cale,
apoi televiziunea şi radioul. Un procent considerabil îşi petrece tot mai mult
timp (peste 3 ore) în faţa calculatorului şi a televizorului, din păcate în
detrimentul lecturii. Emisiunile preferate sunt cele de muzică şi de
divertisment, un procent tot mai mic urmărind emisiuni culturale şi ştiinţifice.

2.Învierea rămâne, scenariile trec

Încă o dată unele canale de televiziune, şi în general mass-media, ne dau

ocazia să ne întrebăm serios cum ne raportăm la ele şi în ce măsură ştim să
avem un spirit critic în ceea ce priveşte informaţia şi opinia. Este interesant
că aşa cum anul trecut, înainte de Paşti, un canal de televiziune ne-a
prezentat "Evanghelia după Iuda", şi anul acesta, tot înainte de sărbătoarea
Învierii lui Cristos, se repetă "scenariul", de data aceasta din partea altui
canal şi cu o altă pretenţie: de a fi descoperit "Mormântul pierdut al lui Isus".
Marea "descoperire" a fost "produsă" de James Cameron în colaborare cu
Simcha Jacobovici. Aflând această ştire "clamoroasă" i-am întrebat pe unii
tinerii ce părere au despre acest lucru. Cei cărora adevărurile de credinţă nu
le erau străine, mi-au dat de înţeles că sunt convinşi de faptul că totul este
"cusut cu aţă albă", nelipsind din partea lor zâmbetele ironice referitoare la
pretenţia regizorului de a fi făcut o descoperire şi de a fi realizat un
documentar. În schimb tinerii mai şovăitori în privinţa credinţei, mi-au zis că
nu ştiu prea multe despre învierea lui Cristos, dar ştiu sigur că "se fac bani
frumoşi" de pe urma unor astfel de teorii, aşa cum a fost şi "Codul lui Da
Vinci". Toţi însă mi-au spus că astfel de teorii lansate pot face mult rău, mai
ales celor care nu au o credinţă destul de puternică sau celor care sunt în
căutarea credinţei. Încă o dată se dovedeşte faptul că problema omului de
astăzi nu este aceea că nu mai crede, ci că el crede în orice!

3.Primul ziar de scandal popular a fost Detroit Evening News (1875), publicat
de Edward Willis Scripps (1854-1926). Principalii sai rivali erau Joseph
Pulitzer(1847-1911) si, din anii 1880, William Randolph Hearst. Competitia
pentru atragerea cititorilor a devenit atât de intensa, încât reporterii
deformau adesea în mod deliberat realitatea, calomniau oamenii cinstiti si
declansau temeri politice – trasaturi ale “jurnalismului de scandal” care au
creat probleme înca de pe atunci.

În Marea Britanie primii magnati ai mass-mediei au fost Alfred Hammsworth

si fratele sau Harold. În 1888 au fondat saptamânalul Answers, adresat clasei
muncitoare, combinând articole usoare cu relatari competitionale. În 1896,
prin Daily Mail fratii Hammsworth au introdus stilul cotidienelor continând
titluri mari si imagini. Mai târziu, Alfred Hammsworth a înfiintat Weekly
Dispatch London Evening si The Times. Astfel, Hammsworth detinea nu doar
ziarele populare ci si primul ziar “de calitate”. El a primit titlul nobiliar de Lord
Northcliffe, si a devenit un personaj puternic si influent.

Dupa moartea lui Northcliffe, în 1922 ziarele au fost preluate de fratele sau,
care conducea deja Daily Mirror si Sunday Pictorial.

Harrold Hammsworth a fost de asemenea ridicat la grad nobiliar ca Lord

Rothmere, si a fondat o “dinastie” înca puternica în anii 1990.

4.Baronii presei

În anii 1920, obiceiul de a acorda marilor proprietari de ziare titluri nobiliare a

facut ca lumea sa-i numeasca “baroni ai presei”. Principalul rival al lui
Rothmere în aceasta perioada a fost Max Aitken, un milionar canadian
devenit cunoscut sub numele de Lord Beaverbrook. Imperiul ziarelor acestuia
a ajuns la dimensiuni impresionante începând cu anii 1920, când a fost
preluat Daily Express si l-a transformat într-o institutie nationala, împreuna cu
Sunday Express si London Evening Standard. Însa acesta nu a reusit sa
câstige cea mai serios organizata campanie a sa pentru Comertul Liber al
Imperiului (o “piata comuna” imperiala).

Începând cu anii 1960, o noua generatie de baroni ai presei au ajuns la

putere în Marea Britanie, printre acestia aflându-se doi “intrusi”, Rupert
Murdoch si Robert Maxwell. Murdoch (n. 1931) a fost jurnalist înainte de a
mosteni doua ziare, Sunday Mail si News, în Australia. Modernizând rapid
noua formula sex-crima-scandal, în curând a preluat alte ziare din Australia.
Apoi, în 1969 a obtinut ziarul britanic News of the World , urmat de The Sun
în 1970, criticat pentru vulgaritatea sa stridenta, dar având un succes enorm
acesta a devenit cel mai bine vândut cotidian national.

5.Despartirea de Fleet Street

În 1981, Murdoch a preluat prestigioasele The Times si The Sunday Times.Dar

cea mai mare lovitura a dat-o în 1986 când si-a mutat ziarele de la sediul lor
traditional din Fleet Street la Wapping

în Docklands, Londra. Sfidând puternicile uniuni tipografice, ziaristii de la

Wapping îsi aranjau în pagini si îsi tipareau propriile lor articole. Alte ziare au
urmat rapid exemplul lui Murdoch, revolutionând industria. Mmurdoch a ajuns
sa creeze un imperiu american al mass-mediei în ziare, filme , televiziune si
publicare de carti.

6.Maxwell si The mirror

În schimb, Robert Maxwell (1293-1991) a început ca editor de carti în anii

1950, înainte sa devina proprietar al unui ziar. Nascut în Cehoslovacia, el s-a
facut remarcat în armata britanica în timpul celui de-al doilea razboi mondial.
Energic, cu o alura robusta, Maxwell a devenit cunoscut ca proprietarul
ziarului Daily Mirror, singurul ziar popular care sprijinea Partidul Laburist; fost
laburist, membru al parlamentului, Maxwell era exceptia între ceilalti magnati
, care erau toti conservatori.

Actiunile întreprinse de Maxwell au avut mai putin succes începând cu

sfârsitul anilor 1980, desi în 1990 a fondat un nou ziar interesant, The
European, în care exploata implicarea Marii Britanii în CE. Dificultatile sale
financiare din ce în ce mai mari au avut probabil legatura cu moartea sa
misterioasa – a disparut din iahtul sau, iar cadavrul sau i-a fost gasit mai
târziu în apele oceanului. Curând dupa aceea, s-a constatat ca Maxwell
folosise ilegal fondurile companiei pentru a-si sprijini imperiul si risipise o
mare parte din fondurile de pensii ale angajatilor sai. În mod inevitabil,
Corporatia Comunicatiilor Maxwell a dat faliment. Fii sai, Kevin si Ian, au fost
dati în judecata pentru scandalul fondurilor de pensii dar au fost gasiti
nevinovati.

În anii 1990, 15 ziare nationale britanice - si 90% din vânzari-erau înca

controlate de un grup de magnati. Unii dintre acestia, cum ar fi Robert
Maxwell, pretindeau ca le acorda editorilor libertate deplina, însa era evident
ca publicatiile “magnatilor” puneau în evidenta orientarea lor politica. Cu
toate acestea, la începutul anilor 90, scandalul din presa parea sa preocupe
publicul mai mult decât concentrarea mass-mediei în mâna unui numar atât
de restrâns de persoane.

OPINIA PUBLICA: parerea publicului, a maselor într-o anumita chestiune.

7.Factori de influenta
Opinia publica este influentata în acelasi timp de unele conditii permanente
dar si de circumstantele temporare. Pe lânga cele mentionate anterior mai
sunt si ideile care caracterizeaza cultura populara într-o anumita regiune, la
un anumit moment.

Alte circumstante relativ permanente pot fi rasa, religia, amplasarea

geografica, statutul economic si nivelul educational. Acestea pot influenta
opinia unui individ sau a unui anumit grup în legatura cu multe subiecte. Pe
lânga acestea mai poate interveni impactul unui eveniment curent, opinia
unor persoane influente sau autoritare ca si efectul mass-mediei .

8.Începuturi

Procesul serios de monitorizare sistematica a atitudinii publice începe din

secolul XX. Dar, ocazional, sondaje de opinie s-au facut înca înainte de anii
1930. Acestea nu au fost, în general realizate sistematic sau stiintific. Au fost
realizate pe esantioane nereprezentative sau cu metode care nu includeau
subiectii cu exactitate într-o categorie. Au existat si sondaje “voluntare” la
care nu au participat decât persoanele care se ofereau pentru asta, fara sa
corespunda unui anumit esantion.

Sondajele de opinie s-au dezvoltat remarcabil în anii 1930 când organizatiile

educationale sau politice au început sa dezvolte metode care sa permita o
selectie riguroasa a subiectilor si o sistematizare eficienta a datelor
acumulate dintr-o mare arie a subiectilor. Dupa standardele actuale, acele
sondaje erau primitive dar erau oarecum folositoare. Printre pionierii sondarii
publice, în America au fost Humbert Gallup, Elmo Roper si Archibald M.
Crossley.

9.Utilizari

Sondajele de opinie sunt acceptate ca instrumente utile pentru afaceri,

organizatii politice, mass-media si guvern, de asemenea si pentru cercetarile
academice.

În afaceri sondajele sunt folosite pentru a testa preferintele consumatorilor si

pentru a descoperi parerea acestora despre anumite produse. Rezultatele
sondajelor comerciale ajuta în stabilirea planului de marketing, la stabilirea
strategiei publicitare si la realizarea anumitor schimbari asupra unui produs
pentru a creste vînzarile.

În politica, sondajele sunt folosite cel mai des pentru a obtine informatii
despre atitudinea votantilor referitoare la anumite idei sau la candidatii
propusi.De asemenea, sunt folosite pentru a determina candidatii cu sanse
de cîstig si pentru a planifica anumite campanii. Cel mai des, sunt utilizate în
acest domeniu pentru a stabili câstigatorul(ii) unui scrutin cu mult timp
înainte de aflarea rezultatelor oficiale.

Ziarele, revistele, radioul si televiziunea sunt utilizatori importanti ai

sondajelor de opinie, în speciala celora care ofera informatii despre situatia
politica, economica sau sociala a societatii. Parerea publicului despre anumite
probleme economice, sociale sau internationale este de asemenea,
considerata uneori demna de a fi stire.

Academic, sondajele sunt folosite preponderent în stiintele sociale, pentru a

afla anumite date despre delicventa, scolarizare, progrese economice,
atitudini politice etc.

Metode de efectuare a sondajelor de opinie-de aflare a opiniei publice

Înca de la început au existat controverse asupra sondajelor de opinie. Daca

acestea nu sunt realizate cu profesionalism exista posibilitatea ca informatiile
oferite de acestea sa nu fie reale.

Sondajele de opinie trebuie realizate pe esantioane relevante, esantioane

care trebuie delimitate clar astfel încât fiecare dintre subiecti sa apartina
numai unui esantion. Chiar daca esantioanele sunt bine delimitate, pot
aparea probleme la analiza sondajelor, la modul lor de interpretare.
Constructia sondajelor trebuie sa fie fixa, acestea trebuie realizate astfel
încât sa fie clare, la obiect si sa nu influenteze subiectul sub nici o forma.
Esantioanele alese pot avea dimensiuni variabile, în functie de importanta
subiectului.

Mai mult de jumătate dintre europeni folosesc în mod regulat internetul, însă
puţini sunt de acord să plătească pentru serviciile care le sunt oferite, potrivit
unui studiu despre emergenţa unei "generaţii digitale" foarte activă în mediul
online.

Conform unui raport al Comisiei Europene (CE), anul trecut, 56% dintre
europeni au utilizat constant internetul, reprezentând o creştere de o treime
faţă de 2004. Tot din datele CE reiese că jumătate dintre gospodării şi peste
80% din companiile europene dispun de o conexiune la internet.

Utilizatorii de internet care folosesc cel mai des acest serviciu au vârsta sub
24 de ani - 66% dintre ei intră zilnic pe internet, faţă de 43% din totalul
populaţiei Uniunii Europene. În plus, 73% dintre cei cu vârste cuprinse între
16 şi 24 de ani au recurs, în ultimele trei luni, la servicii de creare şi partajare
de conţinut pe internet, faţă de doar 35% din totalul populaţiei UE.
"O nouă generaţie de europeni stăpâneşte internetul. Aceşti nativi ai
generaţiei digitale reprezintă un potenţial important pentru creşterea
Europei", subliniază reprezentanţii CE.

Studiul mai arată că tinerii utilizatori de internet sunt cei care dau tonul
atitudinii negative faţă de plata pentru conţinutul online, pornind de la
percepţia că multe servicii şi materiale online sunt disponibile gratuit sau în
schimbul unei taxe de conexiune nelimitată la internet. Potrivit studiului, 33%
dintre tinerii europeni au declarat că nu sunt dispuşi să plătească pentru
conţinutul online.

III.Influenta mass-mediei

Toate eforturile unui creator de imagine se concentreaza asupra

efectelor pe care acesta incearca sa le produca in procesul de
comunicare. Evident, este vorba despre “urmarile voite” la receptarea
mesajului, despre efectul comunicarii.

Exista insa un singur efect? Evident ca nu. Unele efecte sunt legate in
special de capacitatile fizice ale unui consumator de media. In alte
situatii este vorba de timpul in care un anumit efect persista.

Intr-o varianta mai larg acceptata, efectul comunicarii cuprinde

ansamblul de procese si de consecinte pe care le presupune
receptarea mesajelor, procese si consecinte care nu pot fi atribuite
decat actului de comunicare.

O alta definitie propusa de cercetatorul Maletzke: efectul mass-media

reprezinta toate modificarile la nivel individual sau social pe care le
produc mass-media prin tipul lor de mesaje.

Caracteristicile efectului:

1. Persoana asupra careia se exercita efectul (tinta),

2. Natura efectului,

3. Durata efectului,

4. Intentionalitatea efectului.
Cercetarile privind efectele mass-media pot urmari persoanele care
suporta efectul (studii statistice). Efectele pot fi urmarite la nivel
individual, la nivel de grup sau la nivelul intregii societati.

Exemple: se poate studia care a fost impactul asupra cetatenilor al

momentelor de indecizie a politiei in relatie cu lumea interlopa;

studiul asupra vanzarilor de autoturisme Daewoo dupa o campanie

publicitara de o luna.

Alte studii referitoare la efectele comunicarii se refera la natura

acestora: daca mesajul a fost receptionat sau daca nu, daca efectul a
fost de natura cognitiva sau de ordin comportamental, care a fost
intervalul de timp care a trecut intre emisia mesajului si momentul in
care se poate inregistra un anumit efect.

Au fost relevate trei tipuri de efecte:

1. efecte pe termen scurt (pana la 6 zile),

2. efecte pe termen mediu (7-30 de zile),

3. efecte pe termen lung (peste o luna).

Mesajul are unele efecte pe care emitentul nu le-a prevazut sau nu le-a
dorit. Alaturi de efectele intentionale exista si efecte nonintentionale.

Cercetarea privind receptarea mesajelor se imparte in doua directii:

a) cercetarea actiunii mediatice,

b) cercetarea publicului receptor.

Prima categorie priveste in special raza de actiune mediatica, adica ce

procent din totalul publicului reprezinta grupul vizat de un anumit
mesaj.

Cercetarea razei de actiune mediatica ofera informatii decisive pentru

sectorul publicitar, indicand solutii adecvate unei campanii publicitare.

Studiile de acest tip incearca sa gaseasca raspunsuri la urmatoarele

intrebari: cine sunt cititorii unui ziar? Care sunt interesele lor specifice?
Cum apreciaza ei calitatea articolelor?

Aceste studii sunt importante pentru ca ziarele si revistele vand spatii

publicitare si clientul agentiei de publicitate vrea sa stie unde este mai
bine sa difuzeze reclama pentru produsele sale.

Aceste informatii sunt necesare proiectarii unei campanii de

publicitate.

Cercetarile statistice au evidentiat doi parametri:

a) eficacitatea medie a publicatiei, care se refera la numarul de

persoane care declara ca au cumparat si citit, intr-un interval de timp,
unul sau mai multe numere ale publicatiei studiate,

b) eficacitatea medie momentana, care se bazeaza pe numarul mediu

de cititori care au citit un anumit numar al publicatiei. Acest parametru
tine cont de faptul ca un ziar este citit nu doar de cumparatorul sau, ci
si de familie, colegi, apropiati.

Eficacitatea mediatica este diferita de tirajul unei publicatii.

Eficacitatea mediatica se stabileste in functie de numarul real de
cititori ai unui ziar, dar si de potentialul economic al acestora.
Eficacitatea mediatica determina stabilirea preturilor de publicitate. Pe
dumneavoastra, in calitate de client al unei agentii de publicitate, nu
va intereseaza numarul de exemplare publicate, ci numarul real de
cititori si posibilitatile economice ale acestora de a cumpara produsul
caruia ii faceti reclama.

Exemplu: reclama pentru masini de lux este mai eficienta in

publicatiile care se adreseaza persoanelor cu un anumit venit decat
intr-o publicatie “populara”.

Informatii primare despre o publicatie puteti afla de la BRAT-Biroul

roman de audit al tirajelor.

Eficacitatea mediatica este studiata nu numai pentru presa, ci si

pentru radio si televiziune. In aceste studii se urmaresc doi indicatori:

a) densitatea publicului,

b) evaluarea publica.

Densitatea publicului este data de numarul de persoane in varsta

de peste 6 ani care au receptat acasa o anume emisiune de
televiziune.

Evaluarea publica reprezinta nota (de la 1 la 10) acordata de public

unei emisiuni, conform criteriilor proprii.

Dumneavoastra doriti sa obtineti efecte maxime in cazul unui

anumit eveniment pe care il organizati. Pentru aceasta trebuie sa aflati
care sunt factorii care influenteaza actiunea mediatica asupra
publicului.

Atentia selectiva si comunicarea in doua trepte

Fiecare persoana are o limita biologica proprie de prelucrare a

informatiei

In studiile facute in 1948 privind alegerile din Ohio, SUA,

cercetatorii Lazarsfeld, Berelson si Gaudet au evidentiat faptul ca
receptarea emisiunilor politice depinde de orientarea sau predispozitia
alegatorilor.

Oamenii selecteaza, de cele mai multe ori la nivelul

subconstientului, acele mesaje care le confirma orientarea politica sau,
altfel spus, oamenii prefera sa auda ceea ce le place. Lazarsfeld,
Berelson si Gaudet au aratat ca oamenii selecteaza acele mesaje care
le confirma orientarea politica.

In cazul mesajelor publicitare comerciale, atragerea potentialilor

clienti se face dupa alte criterii. In acest caz, trebuie foarte bine
stabilite care sunt orientarile publicului, si apoi mesajele trebuie
adaptate acestor asteptari.

Studiile ulterioare, dupa cele facute de Lazarsfeld, Berelson si

Gaudet, au demonstarat ca exista totusi doua tipuri de selectivitate:
selectivitatea de facto si selectivitatea motivata.

Doar selectivitatea de facto ilustreaza tendinta publicului de a

selecta informatia conform predispozitiilor.

Selectivitatea motivata este o selectie constienta bazata pe niste

criterii proprii, suficient de bine orientate.

Macroefectele mediatice

In decursul anilor s-au cristalizat trei teorii care domina cercetarea

macroefectelor mediatice:

1. Teoria agendarii,
2. Teoria spiralei tacerii,

3. Teoria prapastiei cognitive (cunoasterea diferentiala).

IV.Viziunea crestina

Cu ajutorul Preasfintei Treimi, cu rugaciunile Sfintei Cuvioase

Parascheva, ale Sfantului Voievod Stefan cel Mare, ale Cuviosului
Parinte Dimitrie cel Nou si ale altor sfinti, prin bunavointa Consiliului
National al Audiovizualului, care a inteles necesitatea unui post de
radio ortodox la nivel national, prin darnicia multor ierarhi, preoti si
credinciosi din Moldova, din Tara Romaneasca si din Transilvania, dar
si prin multa pasiune si daruire de sine jertfelnica a multor tineri
teologi, jurnalisti si tehnicieni, postul de radio TRINITAS al Mitropoliei
Moldovei si Bucovinei, devenit din octombrie 2007 postul de radio al
Patriarhiei Romane, implineste, acum, zece ani de activitate misionara
de natura religioasa, culturala si sociala. Pentru tot ceea ce a fost bun,
frumos si folositor in programele acestui prim post de radio crestin-
ortodox din Romania, multumim lui Dumnezeu si tuturor oamenilor
care ne-au inteles si ne-au sustinut spiritual si material, in incercarea
noastra de a apropia Biserica de oameni si pe oameni de Biserica,
pentru a binevesti iubirea lui Dumnezeu fata de oameni si a cultiva
iubirea oamenilor fata de Dumnezeu.

Multiplele merite ale postului de radio TRINITAS pot fi rezumate in trei

directii majore. Mai intai, el contribuie la o mai buna cunoastere a
valorilor si frumusetilor credintei ortodoxe, cand aceasta este traita in
Biserica, in familie si societate, ca fiind lumina si bucuria vietii in
prezenta iubirii lui Dumnezeu. In al doilea rand, Radio TRINITAS
promoveaza comuniunea ortodoxa intre eparhii, parohii, manastiri,
scoli de teologie, institutii culturale si sociale ale Bisericii in interiorul
societatii romanesti, dar si o legatura spirituala, mijlocita de internet,
cu romanii ortodocsi din strainatate. In al treilea rand, Radio TRINITAS
contribuie la pastrarea si promovarea identitatii si spiritualitatii crestin-
ortodoxe si romanesti in relatie cu alte Biserici si popoare in context
european, oferind altora experienta noastra spirituala si invatand de la
ei ceea ce este practic si folositor.

Dacã Biserica reprezintã viaþa de comuniune a Persoanelor Sfintei

Treimi extinsã în umanitate, gestul filantropic al asistãrii celor care au
nevoie de ajutor nu poate fi decât reflexul firesc al cãutãrii comuniunii
care îi apropie pe oameni unii de alþii ºi împreunã de Dumnezeu.

Dedicatã reflectãrii gestului filantropic inspirat de iubirea Sfintei Treimi,

emisiunea Lumina faptelor bune propune prezentarea actelor de
filantropie organizatã ºi de asistare socialã de urgenþã. Scopul declarat
al emisiunii este pe de o parte aducerea în prim-plan a acelor persoane
ºi instituþii care, prin asistenþa pe care o oferã, lumineazã viaþa celor
aflaþi în dificultate. Pe de altã parte, urmarea fireascã a admiraþiei
pentru cei care acþioneazã în favoarea semenului lor, este imitarea
modelului lor.

La fel cum viaþa înduhovnicitã devine pildã vie pentru cei din jur, aºa
cum prin iubirea faþã de Dumnezeu ºi faþã de semeni este câºtigatã
inima persoanelor întâlnite pe cale, la fel, faptele bune sãvârºite sub
pecetea dragostei creºtine lumineazã calea pe care suntem chemaþi
sã o strãbatem. Emisiunea Lumina faptelor bune devine, astfel, prilej
de neocolit al întâlnirii cu cei pentru care viaþa semenilor este mai
importantã decât cea proprie. Este invitaþie la acþiune, dar ºi examen
de conºtiinþã.

Trinitas TV este face parte din Centrul de Presa Basilica al Patriarhiei

Romane, alaturi de Radio Trinitas, Ziarul Lumina si Biroul de Presa si
Comunicatii.

Prin mijloacele de comunicare sociala, Biserica poate face

evanghelizare si misiune crestina, pentru ca „Biserica este misionara
prin insasi esenta ei. In Noul Testament avem un model al Bisericii in
misiune, activitatea misionara a apostolilor, care include discursul
despre Dumnezeu, despre mantuirea adusa de Hristos si despre
binecuvantarea lui Dumnezeu care are ca obiect intreaga umanitate” .

1. Evanghelizare si misiune. Conceptualizare teologica.

Dumnezeu vrea „ca toti oamenii sa se mantuiasca si la cunostinta

adevarului sa vina” (1 Tes. 2, 4), de aceea ucenicii Mantuitorului
Hristos, fiind martori si marturisitori ai Lui, au primit mandatul
apostoliei pentru a proclama lumii intregi adevarul dumnezeiesc al
Evangheliei mantuitoare, prin lucrarea de evanghelizare.

Cei care au continuat aceasta lucrare a apostolilor in lume, pastrand

succesiunea harului sfintitor, sunt episcopii, preotii si diaconii, care
formeaza ierarhia sacramentala a Bisericii. Ei ii invata pe oameni si nu
„in cuvinte invatate din intelepciunea omeneasca, ci in cuvinte
invatate de la Duhul Sfant” (1 Co. 2, 13), adevaruri dumnezeiesti
revelate de Dumnezeu, transmise si interpretate cu fidelitate de
Biserica.

Astfel, lucrarea de evanghelizare este un act bisericesc sau eclesial

esential. Cuvintele lui Dumnezeu sunt exprimate prin limbajul teologic
al Bisericii in cult, prin cateheza si predica; ele fac cunoscuta revelatia
atat cat este posibil capacitatii umane sa inteleaga si sa recepteze,
repetitia fiind innoita, de fiecare data izvorand noi sensuri pline de
bogatie duhovniceasca.