Sunteți pe pagina 1din 3

Curs 1

Notiuni introductive

Termenul de „defectologie”:

 Are rezonanta auditiva cu incarcatura negativa;

 Similar cu psihopedagogia speciala;

 Serveste psihologiei prin cercetarile in domeniu;

 Studiaza abaterile de la normalitate( in jos si in sus) si deficienti si


supradotati;

Defectologia este o disciplina psihopedagogica nascuta la confluenta celor 2


domenii( psihologie si pedagogie) si studiaza toate categoriile de deficienti ,
incercand sa valorizeze la maxim, atat din punctul de vedere al cunostiintelor
psihologice, cat si al procesului educational recuperativ, intregul potential uman
restant astfel incat acesti subiecti sa capete sanse egale si sa poata fi integrati in
viata sociala si profesionala.

Tipuri de deficiente:

 Deficienta de intelect

Ex: Oligofrenopsihologia( oligo=minte putina)

Oligofrenopedagogia

 Deficienta de auz

Ex: surdopsihologia

 Deficienta de vedere:

Ex: tiflopsihologia( tiflo= fara auz)

Tiflopedagogia

 Deficiente psihomotorii( fizice)

 Deficiente de limbaj( LOGOPEDIE):

 Tulburarile de limbaj nu le au doar deficientii( acestea pot


exista si la oamenii normali).

 Nu exista o legatura intre dezvoltarea limbajului si a


intelectului.
 Deficienta de comportament

 Deficiente afective

 Deficiente caracteriale.

Persoane cu deficiente Persoane cu handicap


 Au o anomalie la nivelul unui  Orice deficienta este posibil sa
organ/ lipsa unui organ; genereze un handicap;
 Sunt oameni care nu au o  Handicapul poate aparea fara
deficienta dar nu se poate deficiente; prezinta dificultate de
descurca. adaptare si o redusa capacitate
de integrare in viata socio-
profesionala pentru ca nu se
poate descurca suficient de bine.

Metodele de studiu sunt aceleasi ca si in psihologie. Testele au o adaptare la


categoria de subiecti( nu-i poate da acelasi test – de auz- la un individ normal si
la unul cu deficient de auz).

Spre deosebire de omul normal in defectologie se impune un demers:

1. Diagnoza organica

2. Diagnoza functionala si fiziologica(facuta de mediu) si actionala(de


psiholog).

3. Psihodiagnoza

4. Diagnoza sociala

5. Prognoza

Psihodiagnoza are un anumit specific; 3 forme:

 Etiologica( anamneza, analiza produselor activitatii, convorbirea, interviul,


analiza mediului de viata)

 De stare(studiem cauzele)= observatia+ teste(aptitudini, personalitate,


inteligenta).

 Psihodiagnoza diferentiala(datele corelate).

Prognoza provizorie este pentru trei situatii:

1. Pentru conditiile favorabile de viata

2. Pentru conditiile de mediu

3. Pentru conditiile nefavorabile.


Prognoza diferentiala este pe trei directii:

1. Pentru studiul de deficienta (tipul de deficienta)

2. Pentru varsta si ritmurile ei de dezvoltare

3. Pentru temperament(azi e coleric, maine flegmatic).