A fost odata ca niciodat\ un reporter cum nu s-a mai pomenit de

atunci [i p`n\ azi. Scria reportaje `ntr-o zi c`t al]ii `n trei, iar dac\
subiectul lipsea, `l “fotografia” `n scris `n mai pu]in de 1000 de
cuvinte. Brunea Fox sau jurnalistul Camil Petrescu nici nu ridicau ochii
la el pentru c\ nu `i l\sa miopia. Ottmar Metzak `I era numele. Nu a
scris foarte mult `n ziarele cu care student]ii `[i `nvelesc borcanele
goale c`nd le trimit acasa, dar dac\ ar fi `ncercat, ar fi rescris `n
reportaje fran]uze[ti toate ziarele din lume.
~ntr-o zi Mogulul Ro[ a chemat-o `n redac]ie [i i-a cerut un lucru
despre care to]i gazetarii [tiu c\ e imposibil. “Mergi, Ottmar Metzak, `n
Z\voiul Ursului [i scrie-mi un text despre c`t de greu e s\-i furi s\l\]ile.
Dac\ vii f\r\ reportaj [terge-voi numele t\u din caseta redac]ional\ [i nici
copii-]i nu vor [tii c\ ai fost vreodat\ ziaristul neamului t\u”.
~nsp\im`ntat, acesta a `nceput s\ tremure, dar nici nu a `ncercat s\ se
opun\ marelui mogul. A `nclinat din cap. A s\rutat m`na st\p`nului. I-a
cerut binecuv`ntarea [i a plecat s\ ia drumul `n piept. A plecat acas\
nesocotind cuv`ntul ~n\l]imii Sale. S-a a[ezat la calculator s\ se
documenteze [i a uitat s\ se mai ridice. A luat-o pe c\r\ri neb\nuite. A
intrat pe [apte site-uri din [apte ]\ri.
Pe drum a umplut trei reprtofoane [i tot de at`tea ori mai multe
carne]ele cu impresii [i declara]ii. A ajuns la cap\t de drum. A v\zut
totul, dar a murit. Nu a omor`t-o nici ursul, nici mogulul, ci Google.
{i `nc\leca-i pe-o [a [i v-am spus povestea a[a. {i `nc\leca-i pe-o
c\p[un\ [i v-am spus ([i eu) o mare minciun\.