LIMITĂ ŞI CONTINUITATE ÎN IRp

1. Limita unei funcţii ı̂ntr-un punct

Fie f : A ⊂ IRp → IRq o aplicaţie vectorială de argument vectorial.
d
Dacă notăm cu fj (x) = < f (x), ej > atunci

f (x) = (f1 (x), . . . , fq (x)) pentru orice x ∈ A.

Funcţiile f1 , . . . , fq : A → IR se numesc componentele aplicaţiei f şi notăm

f = (f1 , . . . , fq ).
Spunem că f are limită (finită ı̂n cazul q = 1) ı̂n a ∈ IRp dacă există
l ∈ IRq astfel ı̂ncât pentru orice vecinătate V a lui l există o vecinătate U a
lui a ı̂ncât
f (x) ∈ V pentru orice x ∈ U ∩ A \ {a}.
Vectorul l care satisface definiţia precedentă este unic şi se numeşte limita
funcţiei f ı̂n punctul a, notându-se

l = lim f (x) sau f (x)−

x−→
−→a l.
x→a

Problema limitei unei funcţii ı̂ntr-un punct se pune ı̂n punctele a ∈ A0 .

Pentru orice f : A ⊂ IRp → IRq următoarele afirmaţii sunt echivalente:
(i) f are limită (finită ı̂n cazul q = 1) ı̂n a ∈ A0 ;
(ii) există l ∈ IRq ı̂ncât pentru orice ε > 0 există δ > 0 ı̂ncât pentru orice
x ∈ A \ {a} cu ||x − a|| < δ avem ||f (x) − l|| < ε;
00 00
(iii) ∀ ε > 0 ∃ U ∈ Va , ∀ x0 , x ∈ U ∩ A \ {a} ⇒ ||f (x0 ) − f (x )|| < ε
(criteriul lui Cauchy - Bolzano);
(iv) ∀ xn ∈ A, xn 6= a, xn → a ⇒ (f (xn )) este convergent ı̂n IRq (criteriul
lui Heine).

1
 O funcţie f = (f1 , . . . , fq ) : A ⊂ IRp → IRq are limtă ı̂n a ∈ A0 dacă şi
numai dacă toate componentele sale f1 , . . . , fq au limită finită ı̂n a.
În plus avem că:

lim f (x) = (lim f1 (x), . . . lim fq (x)).

x→a x→a x→a

Operaţii cu funcţii care au limită

Dacă f, g : A ⊂ IRp → IRq au limită (finită ı̂n cazul q = 1) ı̂n a ∈ A0
atunci:
(i) f + g are limită ı̂n a şi

lim (f + g)(x) = lim f (x) + lim g(x);

x→a x→a x→a

(ii) αf are limită ı̂n a şi

lim (αf )(x) = α lim f (x) pentru orice α ∈ IR;

x→a x→a

(iii) < f, g > are limită ı̂n a şi

lim < f (x), g(x) >=< lim f (x), lim g(x) > .
x→a x→a x→a

Limita unei funcţii după o direcţie

Fie fA0 restricţia funcţiei f : A ⊂ IRp → IRq la mulţimea A0 ⊂ A.
Spunem că f are limită relativ la A0 ı̂n a ∈ A00 , dacă fA0 are limită ı̂n a.
Vectorul
not
lim fA0 (x) = lim f (x)
x→a x ∈ A0
x→a

se numeşte limita relativă la A0 a funcţiei f ı̂n a.

În particular, dacă a este punctul de acumulare pentru mulţimea

Av = A ∩ {a + tv : t ∈ IR}, unde v ∈ IRp fixat,

şi f are limită relativ la Av ı̂n a, atunci se spune că f are limită după direcţia
v ı̂n punctul a ∈ A0v .

2
 Vectorul
lim f (x)
x ∈ Av
x→a

se numeşte limita după direcţia v a funcţiei f ı̂n punctul a.

Dacă f are limită ı̂n a ∈ A00 atunci f are limită relativ la A0 ı̂n a şi

lim f (x) = lim f (x).

x ∈ A0 x→a
x→a

Dacă există o vecinătate U a lui a ı̂ncât A0 = (U ∩ A) \ {a} şi f are limită

relativ la A0 ı̂n a ∈ A00 atunci f are limită ı̂n a.

Limite parţiale. Limite iterate

Fie A = X0 × Y0 ⊂ IRm × IRn = IRp şi a = (x0 , y0 ) cu x0 ∈ X 00 , y0 ∈ Y 00 .
Funcţia
fx : Y0 → IRq (respectiv fy : X0 → IRq )
definită prin
d d
fx (y) = f (x, y) (respectiv fy (x) = f (x, y))

se numeşte secţiunea prin x ∈ X0 (respectiv secţiunea prin y ∈ Y0 ) a funcţiei

f : A = X0 × Y0 → IRq .
Dacă pentru orice x ∈ X0 (respectiv y ∈ Y0 ) funcţia fx (respectiv fy ) are
limită ı̂n y0 (respectiv x0 ), atunci se spune că f are limită parţială ı̂n raport
cu y (respectiv ı̂n raport cu x) ı̂n a = (x0 , y0 ).
Dacă f are limită parţială ı̂n raport cu x (respectiv y) ı̂n a = (x0 , y0 ),
atunci se poate defini funcţia:
d
ϕ : X0 → IRq , ϕ(x) = lim fx (y)
y→y0

(respectiv
d
ψ : Y0 → IRq , ψ(y) = lim fy (x)).
x→x0

Dacă funcţiile ϕ şi ψ au limită ı̂n x0 respectiv y0 , atunci se spune că f are
limite iterate ı̂n a = (x0 , y0 ).
Vectorii
d
lim ϕ(x) = lim lim f (x, y)
x→x0 x→x0 y→y0

3
şi
d
lim ψ(y) = lim lim f (x, y)
y→y0 y→y0 x→x0

se numesc limitele iterate ale funcţiei f ı̂n punctul a = (x0 , y0 ).

Dacă f : A = X0 × Y0 ⊂ IRp → IRq are limită ı̂n a = (x0 , y0 ) ∈ X00 × Y00
şi are limite parţiale atât ı̂n raport cu x cât şi ı̂n raport cu y ı̂n a = (x0 , y0 )
atunci f are limite iterate ı̂n a şi

lim lim f (x, y) = lim lim f (x, y) = lim f (x, y).

x→x0 y→y0 y→y0 x→x0 (x,y)→(x0 ,y0 )

Exemple.
1
1. Să se arate că funcţia f (x1 , x2 ) = x1 sin are limită ı̂n punctul
x2
a = (0, 0).
Cum
|f (x1 , x2 )| ≤ |x1 |
avem că
lim f (x1 , x2 ) = 0.
(x1 ,x2 )→(0,0)

x−y
2. Funcţia f (x, y) = nu are limită ı̂n (0, 0), dar are limite iterate
x+y
(ı̂n (0, 0)) diferite.
 
1 1
Fie an = , → 0. Avem că f (an ) = 0, pentru orice n ∈ IN şi deci
n n
f (an ) → 0.  
2 1 1 1
Fie bn = , → 0. Avem că f (bn ) = → 6= 0.
n n 3 3
Aşadar f nu are limită ı̂n (0, 0).
Dar
lim lim f (x, y) = −1 6= 1 = lim lim f (x, y),
y→0 x→0 x→0 y→0

adică f (x, y) are limite iterate ı̂n (0, 0) diferite.


1, xy 6= 0
3. Funcţia f (x, y) = nu are limită ı̂n (0, 0), deşi are limite
0, xy = 0
iterate egale ı̂n acest punct.

4
 Din    
1 1 1
lim f , 0 = 0 6= 1 = lim f ,
n→∞ n n→∞ n n
rezultă că f nu are limită ı̂n (0, 0).
Dar
lim lim f (x, y) = lim lim f (x, y) = 1,
y→0 x→0 x→0 y→0

adică are limite iterate egale ı̂n (0, 0).

x1 x2
4. Să se studieze dacă f (x1 , x2 ) = are limită, limită relativ la
x21
+ x22
mulţimea
Am = {(x1 , x2 ) ∈ IR2 : x2 = mx1 }, m ∈ IR,
ı̂n punctul a = (0, 0).
m
Avem că: f |Am (x1 , x2 ) = , pentru orice (x1 , x2 ) ∈ Am , x1 6= 0.
1 + m2
Deci:
m
lim f (x) = .
x ∈ Am
x → (0, 0)
1 + m2

Pentru valori diferite ale lui m se obţin valori diferite ale limitei relative.
Prin urmare f nu are limită ı̂n punctul (0, 0).

5
2. Continuitatea unei funcţii ı̂ntr-un punct
Funcţia f : A ⊂ IRp → IRq se zice continuă ı̂n a ∈ A şi notăm f ∈ Ca ,
dacă pentru orice vecinătate V a lui f (a) există o vecinătate U a lui a ı̂ncât

f (x) ∈ V pentru orice x ∈ U ∩ A.

Dacă f nu este continuă ı̂n a ∈ A, atunci se zice că f este discontinuă ı̂n a
(sau că a este punct de discontinuitate pentru f ).
Dacă a este punct izolat pentru A, atunci f este continuă ı̂n a. În par-
ticular, orice şir f : IN → IRq este o funcţie continuă ı̂n orice a ∈ IN .
Dacă a ∈ A ∩ A0 , atunci f este continuă ı̂n a dacă şi numai dacă există

lim f (x) = f (a).

x→a

Pentru orice f : A ⊂ IRp → IRq următoarele afirmaţii sunt echivalente:

(i) f este continuă ı̂n a ∈ A;

(ii) pentru orice ε > 0 există δ > 0 ı̂ncât pentru orice x ∈ A cu kx − ak < δ
avem că kf (x)−f (a)k < ε (caracterizarea ı̂n limbaj ε, δ a continuităţii);
(iii) pentru orice şir xn ∈ A cu xn → a avem că f (xn ) → f (a) (criteriul lui
Heine pentru continuitate);
(iv) pentru orice ε > 0 există o vecinătate U a lui a ı̂ncât pentru orice
00 00
x0 , x ∈ U ∩ A avem că kf (x0 ) − f (x )|| < ε (criteriul lui Cauchy -
Bolzano pentru continuitate).

Continuitatea unei aplicaţii vectoriale este echivalentă cu continuitatea

tuturor componentelor sale, mai exact f = (f1 , . . . , fq ) : A ⊂ IRp → IRq este
continuă ı̂n a dacă şi numai dacă f1 , . . . , fq sunt continue ı̂n a.

Funcţia f : A ⊂ IRp → IRq se zice continuă relativ la A0 ⊂ A ı̂n a0 ∈ A0 ,

dacă restricţia fA0 a lui f la A0 este continuă ı̂n a0 .

Relaţia dintre continuitate şi continuitate relativă

Dacă f : A ⊂ IRp → IRq este continuă ı̂n a0 ∈ A0 ⊂ A atunci f este
continuă relativ la A0 ı̂n a0 .

6
 În general, reciproca nu este adevărată. În cazul ı̂n care A0 este o
vecinătate a lui a0 avem că f este continuă ı̂n a0 ∈ A0 dacă şi numai dacă f
este continuă relativ la A0 ı̂n a0 .
Ca şi cazuri particulare de continuitate relativă sunt continuitatea ı̂n sens
Gâteaux şi continuitatea parţială.
Dacă f : A ⊂ IRp → IRq este continuă relativ la

Av = {a + tv : t ∈ IR} ∩ A, unde v ∈ IRp

ı̂n a, atunci se spune că f este continuă după direcţia v ı̂n a.

Pentru cazul particular v = ei = (0, . . . , 1, . . . , 0) (care are toate coordo-
natele nule cu excepţia celei de ordinul i care este 1), dacă f este continuă
după direcţia ei ı̂n a atunci se spune că f este continuă parţial ı̂n raport cu
variabila de indice i ı̂n a.
Se vede imediat că

1) f este continuă după direcţia v ı̂n a dacă şi numai dacă funcţia (de
variabilă reală t)

ϕv (t) = f (a + tv) este continuă ı̂n origine;

2) f este continuă parţial ı̂n raport cu variabilele de indice i ı̂n a, dacă şi
numai dacă funcţia (de variabilă reală)

ϕi (t) = f (a + tei ) = f (a1 , . . . , ai + t, . . . , ap )

(numită şi funcţia parţială ı̂n raport cu variabila de indice i a funcţiei

f ı̂n punctul a) este continuă ı̂n t0 = 0.

Spunem că funcţia f : A ⊂ IRp → IRq este

(i) continuă ı̂n sens Gâteaux (pe scurt, continuă Gâteaux) ı̂n a şi notăm
f ∈ C a , dacă f este continuă după orice direcţie v ∈ IRp ı̂n a;

(ii) continuă parţial ı̂n a, şi notăm f ∈ Cea , dacă f este continuă parţial ı̂n
raport cu variabilele de indici 1, . . . , p ı̂n a.

7
 Avem că
Ca ⊂ C a ⊂ Cea ,
adică
continuitatea ı̂n a ⇒ continuitatea Gâteux ı̂n a⇒ continuitatea parţială ı̂n a.
Continuitatea Gâteaux respectiv parţială a unei aplicaţii vectoriale este
echivalentă cu continuitatea Gâteaux respectiv parţială a tuturor componen-
telor sale. Mai exact, o aplicaţie

f = (f1 , . . . , fq ) ∈ C a ⇔ f1 , . . . , fq ∈ C a

şi
f = (f1 , . . . , fq ) ∈ Cea ⇔ f1 , . . . , fq ∈ Cf
a.

Exemple. 
x21 x32
, (x1 , x2 ) 6= (0, 0)

1. Funcţia f (x1 , x2 ) = x41 + x42 este continuă ı̂n
0, (x1 , x2 ) = (0, 0)

a = (0, 0).
1
Cum |f (x1 , x2 )| ≤ |x2 | rezultă că există
2
lim f (x1 , x2 ) = 0 = f (0, 0),
(x1 ,x2 )→a

deci f este continuă ı̂n a.

 2
 x1
, x2 6= 0
2. Funcţia f : IR2 → IR, f (x1 , x2 ) = x este continuă
 0,2 x = 0
2
Gâteaux ı̂n a = (0, 0), deşi este discontinuă ı̂n acest punct.
Cum  
1 1
f , =1 −→ 1 6= 0 = f (0, 0),
n n2 n→∞
rezultă că f este discontinuă ı̂n a.
Pentru orice v = (v1 , v2 ) ∈ IR2 funcţia
 2
 tv1
6 0
, tv2 =
fv : IR → IR, fv (t) = v2
 0, tv2 = 0

8
este continuă ı̂n t0 = 0 şi deci f este continuă Gâteaux ı̂n a.
( x1 x2
, x21 + x22 6= 0
3. Funcţia f : IR2 → IR, f (x1 , x2 ) = x21 + x22 este
0, x 1 = x2 = 0
continuă parţial ı̂n a = (0, 0), deşi nu este continuă Gâteaux ı̂n acest punct.
Considerăm funcţiile parţiale ale lui f :
ϕ1 : IR → IR, ϕ1 (t) = f (a + te1 ) = f (t, 0) = 0,

ϕ2 : IR → IR, ϕ2 (t) = f (a + te2 ) = f (0, t) = 0,

care sunt funcţii continue ı̂n t0 = 0 şi deci f este continuă parţial ı̂n a.
Dacă v = (v1 , v2 ) ∈ IR2 cu v1 · v2 6= 0, atunci
( v1 v2
, dacă t 6= 0
ϕv (t) = f (a + tv) = v12 + v22
0, dacă t = 0
v1 v2
şi deci lim ϕv (t) = 6= 0 = ϕv (0), adică f nu este continuă Gâteaux
t→0 v12+ v22
ı̂n a.

Continuitate globală
O aplicaţie f : A ⊂ IRp → IRq se zice continuă pe A (pe scurt continuă)
şi notăm f ∈ CA , dacă f este continuă ı̂n orice a ∈ A.
Analog se definesc continuitatea Gâteaux şi continuitatea parţială pe A.

Operaţii cu funcţii continue

Fie f, g : A ⊂ IRp → IRq continue pe A şi h : f (A) → IRs continuă pe
f (A).
Atunci: f + g, αf, < f, g >, kf k, f /g (ı̂n cazul q = 1 şi g(x) 6= 0 pe A) şi
h ◦ f sunt continue pe A.
O aplicaţie f : A ⊂ IRp → B ⊂ IRq se zice
homeomorfism de la A la B şi notăm f ∈ H(A, B), dacă f este bijectivă,
continuă pe A şi f −1 continuă pe B.
O aplicaţie f : A ⊂ IRp → IRq se zice
(i) continuă uniform pe A şi notăm f ∈ UA , dacă pentru orice ε > 0
00 00
există δ > 0 ı̂ncât pentru orice x0 , x ∈ A cu kx0 − x k < δ avem
00
kf (x0 ) − f (x )k < ε;

9
 (ii) lipschitziană pe A şi notăm f ∈ LA , dacă există L > 0 ı̂ncât pentru
00
orice x0 , x ∈ A avem că
00 00
kf (x0 ) − f (x )k ≤ Lkx0 − x k.

Avem că
LA ⊂ UA ⊂ CA ,
adică

(i) orice funcţie lipschitziană este continuă uniform;

(ii) orice funcţie continuă uniform este continuă.

Teorema lui Heine pentru continuitate uniformă

O aplicaţie f : A ⊂ IRp → IRq este continuă uniform pe A dacă şi
00 00
numai dacă pentru orice două şiruri x0n , xn ∈ A cu x0n − xn → 0 avem că
00
f (x0n ) − f (xn ) → 0.

Operaţii cu funcţii continue uniform

Dacă f, g ∈ UA atunci f + g, αf şi kf k ∈ UA .

Avem că

(i) f = (f1 , . . . , fq ) ∈ CA ⇔ f1 , . . . , fq ∈ CA ;

(ii) f = (f1 , . . . , fq ) ∈ UA ⇔ f1 , . . . , fq ∈ UA ;

(iii) f = (f1 , . . . , fq ) ∈ LA ⇔ f1 , . . . , fq ∈ LA .

10