c

ISTORIA RELAŢIILOR INTERNAŢIONALE

SECOLUL XX

Curs introductiv
c
d
 
      
Termenul Äinternaţional´ derivă din latinescul    , care defineşte acea ramură a dreptului
numită Ädreptul naţiunilor´/ 
 
 intergentes - internaţional.
Relaţii care se stabilesc   
  . După ce naţiunile au ajuns în faza istorică de state-
naţiuni, relaţiile dintre naţiuni suverane se pot numi relaţii internaţionale, având un caracter oficial.
Relaţiile internaţionale sunt o disciplină a secolului XX, care au luat o dezvoltare după primul război
mondial (I RM) şi au cunoscut o evoluţie spectaculoasă mai cu seamă după ce de-al doilea război mondial.
Primele catedre de       (r.i ) au luat fiinţă după primul război mondial, din dorinţa de a se
evita o asemenea tragedie. Principala preocupare a relaţiilor internaţionale era de a se evita războiul.
Disciplinele de baza erau dreptul, filosofia, istoria universală. Relaţiile internaţionale trebuiau să se bazeze
ştiinţe sociale, să-şi poată construi explicaţiile.
Într-o a doua etapă, relaţiile internaţionale au fost înţelese ca interacţiunile reciproce, politice şi
militare, dintre state, sau ca 

     dintre state, dar nu este de ignorat faptul că acestea sunt
influenţate, mai ales din punct de vedere economic, de deciziile interne ale statelor, în condiţiile globalizării
economice accentuate din ultimele decenii.
Astăzi, relaţiile internaţionale constituie o problematică vastă, deoarece nu se limitează     
 

  

      

    
 : fluxurile migratoare, între care turismul,
raporturile culturale, activităţile economice. Curentele transnaţionale, în particular cele religioase, joacă aici
rolul lor. După 1945, relaţiile internaţionale au cunoscut o dezvoltare excepţională, ca efect al mondializării
schimburilor şi comunicaţiilor. Datorită posibilităţilor de a călători şi a afla imediat ce se petrece pe întreaga
planetă, se poate afirma că trăim într-un Äsat planetar´. Aşadar, subiectul este de prea mari dimensiuni pentru
a putea fi surprins în integralitatea sa, motiv pentru care aspectele politice vor fi abordate cu prioritate în acest
curs, actorii principali fiind       
    .
 De fapt prezentul curs îşi propune o iniţiere în istoriarelaţiilor internaţionale.Cele mai importate  
sunt: relaţiile internaţionale interbelice, tratatele de pace, naşterea şi confruntarea unei lumi bipolare,
coexistenţa paşnică, destinderea, noul război rece, sfârşitul lumii bipolare, căutarea unei noi ordini mondiale.
Datele alese sunt doar repere relative, nu nişte graniţe fixe, deoarece, odată cu intrarea lumilor extra-
europene în relaţiile internaţionale, care erau până la jumătatea sec. al XX-lea privilegiul naţiunilor europene,
aceste cicluri diferă.
De aici rezultă şi eterogenitatea perioadei, ceea ce îi conferă specificitatea în istoria umanităţii. Din
secolul al XVI-lea, Europa a dominat lumea, a Ädescoperit-o´, i-a impus limbile, religiile, obiceiurile sale.
Încă în 1939, centrul mondial de putere se afla în occident, chiar dacă se prefigurau semnele decăderii sale.
După sfârşitul celui de-al doilea război mondial, puterea nu mai e în Europa, ci în afara ei.
Marile probleme ale planetei încetează să se confunde cu cele ale Europei. Relaţiile internaţionale sunt
din ce în ce mai puţin influenţate de lumea europeană şi din ce în ce mai mult de lumile din afara ei.