Sunteți pe pagina 1din 2

ATITUDINI

Atitudinea reprezinta orientarea personala sau de grup, rezultata din combinarea de elemente
afective, cognitive si conative, care exercita influente de directionare, motivare sau evaluare a
comportamentului. Cand atinge un grad mai inalt de stabilitate, atitudinea se constituie ca insusiri
caracteriale ale unei persoane.
Relatia dintre atitudini, comportament si valori morale.
Raporturile dintre atitudini si comportament au declansat numeroase cercetari,care au dus la
rezultate contradictorii: la o prima vedere ar fi corect sa spunem ca atitudinile ar trebui sa determine
comportamenele. Dar, atitudinea nu este singurul factor determinant al comportamentului ci si
constrangerile, interesele, ale atitudini precum si atitudinile fata de alte comportamente posibile.
Atitudinile sunt implicate in relatii si interactiuni sociale, exercitand o functie de motivare si
orientare a acestora. Acestea constituie obiectele invatarii si schimbarii.
Familia se considera ca are un rol important in modelarea atitudini la copii, ca urmare a
identificarii acestuia cu unul dintre parinti. Formarea atitudinii ca urmare a influentelor exercitate de altii
implica procese de: conformare, identificare, interiorizare si valori pentru constructia identitatii
personale. Schimbarea atitudinii este cale de reconstituirea echilibrului, raspunzand nevoii individuale
de consistenta a informatiilor.

Teorii despre formarea de atitudini.

Teoria balansarii ( F.Heider) considera ca atitudinea fata de obiecte si persoane au valente


pozitive sau negative. Atunci cand sunt cuplate atitudinile se pot afla in raporturi de concordanta sau
discordanta, de balansare sau debalansare, in functie de ponderea valentelor pozitive sau a celor
negative. Schimbarea unei atitudini genereaza tendinte de refacere a echilibrului tulburat.

Teoria disonantei cognitive( L. Festinger)- se refera la mijloacele de schimbare a atitudinilor.


Aceasta se intampla ca o consecinta a faptului ca un individ determinat sa realizeze un comportament
contrar convingerilor lui i-ar transforma opiniile in directia acestui comportament.

1
Pentru a elimina disconfortul, Festinger sugereaza cateva strategii:
-modificarea primeia sau a ambelor cognitii;
-eliminarea uneia dintre cognitii;
-reducerea importantei acordate uneia dintre cognitii;
-luarea in considerare a unor cognitii suplimentare;
-negarea corelatilor dintre cele doua cognitii.

Teoria atribuirii- vine ca o explicatie a procesului perceperii propriei persoane si a altora , si in


acelasi timp asocierea de cauze comportamentelor observate.
Fritz Heider sustine ca oamenii au tendinta de a da sens comportamentelor observate. El sustine
ca oamenii au tendinte de a considera comportamentele ca fiind predictibile si controlate. Indivizii fac
diferenta dintre cauzele interne si externe ce stau la baza comportamentelor, si de aceea sunt predictibile
si controlabile.

Teoria judecatii sociale- sustine ca amploarea schimbarii atitudinale este in functie de atitudinea
initiala a persoanei si noua atitudine pe care se spera sa o adopte persoana. Cand mesajele sunt puternic
discrepante probabilitatea lor de a schimba atitudinile este redusa.
Un element important este persuasiunea si se considera ca exista trei zone in care sunt plasate
mesajele persuasive:
-zona de acceptare din jurul atitudini initiale a receptorului ;
-zona de neangajare ( persoana respectiva nu are motivatie);
-zona de respingere (de a respinge orice metoda de persuasiune).