Sunteți pe pagina 1din 159

ADRIAN PRICOPI

DREPTUL FAMILIEI
Editia a III-a
Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale a Romaniei
Pricopi, Adrian
Dreptul familiei / Adrian Pricopi, editia a III-a, Bucuresti:
Editura Fundatiei Romania De Maine, 2007

FACULTATEA DE DREPT SI ADMINISTRATIE PUBLICA


ADRIAN PRICOPI
DREPTUL
FAMILIEI
Editia a III-a
EDITURA FUNDATIEI ROMaNIA DE MAINE
Bucuresti, 2007
5
CUPRINS
Prefata.........................................................................
.. 9
Partea Intai
CASATORIA
Capitolul I
FAMILIA SI CASATORIA
Sectiunea I. Familia din punct de vedere juridic......................... 11
Sectiunea a II-a. Conceptul de CASATORIE.................................. 12
Capitolul II
INCHEIEREA CASATORIEI
Sectiunea I. CONDITIILE de fond ale CASATORIEI............................. 14
Sectiunea a II-a. Impedimente la CASATORIE ............................... 16
Sectiunea a III-a. CONDITIILE de forma ale CASATORIEI..................... 19
Sectiunea a IV-a. Nulitatea CASATORIEI............................. ....... 22
Capitolul III
EFECTELE CASATORIEI
Sectiunea I. Relatiile personale dintre soti................................ 31
Sectiunea a II-a. Reglementarea juridica a raporturilor patrimoniale........ 34
Sectiunea a III-a. Bunurile comune ale sotilor................... ........ 36
Sectiunea a IV-a. Clasificarea bunurilor comune si administrarea lor........ 39
Sectiunea a V-a. Bunurile proprii ale sotilor.............................. 49
Sectiunea a VI-a. Natura juridica a comunitatii de bunuri .............. 56
6
Capitolul IV
INCETAREA EXISTENTEI CASATORIEI
Sectiunea I. Incetarea CASATORIEI........................................... 64
Sectiunea a II-a. Desfacerea CASATORIEI prin divort....................... 66
Sectiunea a III-a. Procedura divortului.................................... 68
Sectiunea a IV-a. Efectele divortului...................................... 74
Partea a doua
RUDENIA
Capitolul I
RUDENIA SI FELURILE EI
Sectiunea I. Notiunea de rudenie ...................................... 84
Sectiunea a II-a. Felurile rudeniei.......................................... 85
Capitolul II
FILIAtIA
Sectiunea I. Filiatia fata de mama.......................................... 89
Sectiunea a II-a. Filiatia fata de tatal din CASATORIE...................... 95
Sectiunea a III-a. Filiatia fata de tatal din afara CASATORIEI.............. 105
Capitolul III
ADOPtIA
Sectiunea I. Consideratii generale......................................... 114
Sectiunea a II-a. Cerintele Incheierii adoptiei............................ 116
Sectiunea a III-a. Efectele adoptiei......................................... 13
5
Sectiunea a IV-a. Drepturile si Indatoririle parintesti.................... 138
Sectiunea a V-a. Numele de familie al adoptatului...................... 142
Sectiunea a VI-a. Domiciliul si locuinta adoptatului.................... 144
Sectiunea a VII-a. Cetatenia adoptatului.................................. 145
Sectiunea a VIII-a. Incetarea adoptiei ..................................... 147
Capitolul IV
SITUATIA LEGALA A COPILULUI
Sectiunea I. Drepturile copilului - cadrul legal.......................... 156
Sectiunea a II-a. Drepturile si Indatoririle parintesti..................... 156
7
Sectiunea a III-a. Situatia juridica a copilului din CASATORIE.......... 161
Sectiunea a IV-a. Situatia juridica a copilului din afara CASATORIEI..... 164
Capitolul V
OBLIGATIA LEGALA DE INTRETINERE
Sectiunea I. Consideratii generale.......................................... 167
Sectiunea a II-a. CONDITIILE In care exista obligatia de Intretinere.... 172
Sectiunea a III-a. Obligatia de Intretinere Intre soti...................... 175
Sectiunea a IV-a. Obligatia de Intretinere Intre fostii soti............... 178
Sectiunea a V-a. Obligatia de Intretinere dintre parinti si copii...............
. 182
Sectiunea a VI-a. Alte obligatii de Intretinere............................ 189
Sectiunea a VII-a. Executarea Intretinerii................................. 192
Partea a treia
OCROTIREA MINORILOR SI A COPIILOR AFLATI IN
DIFICULTATE
Capitolul I
OCROTIREA MINORULUI
Sectiunea I. Institutii si servicii de ocrotire a copilului................ 195
Sectiunea a II-a. Ocrotirea parinteasca.................................... 199
Sectiunea a III-a. Ocrotirea copilului minor de catre un singur parinte...... 20
4
Sectiunea a IV-a. Cazurile In care ocrotirea parinteasca nu revine,
In mod egal sau numai In parte, parintilor ..............................
206
Sectiunea a V-a. Exercitarea drepturilor si Indatoririlor parintesti
In cazul divortului............................................................
207
Capitolul II.
SOLUTIONAREA NEINTELEGERILOR PRIVITOARE
LA EXERCITIUL DREPTURILOR SI
INDATORIRILOR PARINTESTI
Sectiunea I. Consideratii generale.......................................... 209
Sectiunea a II-a. Autoritatile statului si ocrotirea parinteasca.......... 210
Sectiunea a III-a. Raspunderea pentru neIndeplinirea
Indatoririlor parintesti.......................................................
214
8
Capitolul III
TUTELA SI CURATELA MINORULUI
Sectiunea I. Consideratii generale.......................................... 217
Sectiunea a II-a. Reglementari interne privind protectia copilului
aflat In dificultate............................................................
225
Sectiunea a III-a. Ocrotirea copilului abandonat........................ 233
Sectiunea a IV-a. Protectia copiilor refugiati In caz de conflict armat....... 2
34
Sectiunea a V-a. Masurile educative aplicate minorului................. 236
Bibliografie selectiva.........................................................
240
9
PREFATA
Cursul este adresat studentilor Facultatii de Drept si
Administratie Publica din cadrul Universitatii Spiru Haret, forma de
Invatamant zi, frecventa redusa si Invatamant la distanta.
In general, Dreptul familiei este tratat strict juridic, Insa acest
aspect nu poate fi Inteles decat In raport cu caracteristicile si locul pe
care-l ocupa In societate familia, explicand In acest fel si scopul
legiuitorului si spiritul legislatiei romane In materie. Este motivul ce
ne-a determinat sa extrapolam domeniul juridic si sa facem o serie de
referinte de ordin istoric, sociologic si etnologic asupra familiei,
privind trecutul, prezentul si, Intr-o oarecare masura, si viitorul ei
structural si functional.
Autorul
10
11
Partea Intai
CASATORIA
Capit olul I
FAMILIA SI CASATORIA
Sectiunea I
FAMILIA DIN PUNCT DE VEDERE JURIDIC
Familia este o forma de relatii sociale dintre oameni legati Intre
ei prin CASATORIE sau rudenie. Din familie fac parte sotii, parintii si
copiii, precum si, uneori, alte persoane Intre care exista relatii de
rudenie. De asemenea, sotii singuri, fara copii, formeaza o familie.
Notiunea de familie comporta discutii, putand fi privita atat din
punct de vedere sociologic, cat si juridic. In sens sociologic, familia,
ca forma specifica de comunitate umana, desemneaza grupul de
persoane unite prin CASATORIE, filiatie sau rudenie, care se
caracterizeaza prin comunitate de viata, interese sau Intrajutorare,
relatiile de familie avand un caracter de complexitate pe care nu-l
gasim la alte categorii de relatii sociale.
In mod obisnuit, familia da nastere urmatoarelor raporturi:
a) de CASATORIE, ce constituie baza familiei;
b) cele dintre soti, ce constituie efectele CASATORIEI;
c) cele dintre parinti si copii, ce sunt rezultatul raporturilor dintre soti;
d) cele dintre alte persoane, ce mai fac parte din familie.
In ce priveste dimensiunile familiei, acestea au variat In timp,
evolutia fiind de restrangere a numarului membrilor ei.
Trecerea spre familia conjugala sau restransa din epoca
moderna, - asa-numita "familie biologica", "nucleara" sau "primara",
alcatuita numai din parinti si copii minori - a cunoscut o forma
intermediara, In care copiii parasesc casa parinteasca dupa CASATORIE,
ramanand aici doar unul care mosteneste si caminul si prezentand fata
de sistemul anterior avantajul proprietatii private si fata de cel ulterior
stabilitatea si mentinerea traditiilor.
In sens juridic, familia desemneaza grupul de persoane Intre care
exista drepturi si obligatii care izvorasc din CASATORIE, rudenie (inclusiv
Infierea), precum si din alte raporturi asimilate relatiilor de familie,
familia fiind o realitate juridica prin reglementarea ei de catre lege.
12
Notiunile sociologica si juridica de familie In mod obisnuit coincid si
se suprapun. Sunt Insa situatii In care aceasta corespondenta nu exista. Asa,
de pilda, In cazul desfacerii CASATORIEI prin divort relatiile de fapt, In sens
sociologic, Inceteaza Intre soti, deoarece nu mai exista Intre ei comunitate
de viata si interese, dar unele drepturi si obligatii, deci relatii de familie I
n
sens juridic, continua sa existe (de exemplu, cele privind Intretinerea,
dreptul la nume, bunurile comune daca acestea nu au fost Impartite la
desfacerea CASATORIEI). Tot astfel, cand copilul este Incredintat unei instituti
i
de ocrotire Inceteaza relatiile de fapt Intre acesta si parintii lui, nu Insa si
relatiile juridice, care se exprima In obligatia de a plati contributia la
Intretinerea copilului.
Sectiunea a II-a
CONCEPTUL DE CASATORIE
Termenul de CASATORIE este utilizat In acceptiunea Codului
familiei In doua Intelesuri: In sens de act juridic, prin care viitorii soti
consimt sa se casatoreasca In CONDITIILE si formele prevazute de lege
(art. 3-18, privind Incheierea CASATORIEI), si In Intelesul de situatie
juridica, adica de statut legal al sotilor (art. 26-36, referitor la
raporturilor personale si patrimoniale dintre soti).
Cuvantul "CASATORIE" mai este Insa folosit si In alte doua
Intelesuri: In sens de institutie juridica a Dreptului familiei, adica de
totalitate a normelor juridice ce reglementeaza atat actul juridic al
CASATORIEI, cat si starea legala de CASATORIE, si In Intelesul de ceremonie
ce are loc cu ocazia Incheierii CASATORIEI.
In sistemul Dreptului nostru pozitiv, actul CASATORIEI este un act
juridic bilateral, prin care viitorii soti consimt In mod liber si pe deplin
egali sa se supuna statutului legal al CASATORIEI. Ca atare, actul
CASATORIEI este numai izvorul juridic al starii de CASATORIE, necesar
pentru dobandirea situatiei legale de persoana casatorita.
Privit In general, actul CASATORIEI se aseamana cu contractul prin
aceea ca este tot un act juridic bilateral, precum si prin aceea ca
Incheierea CASATORIEI este libera In Intelesul contractual, ca orice
persoana are libertatea neIngradita de a se casatori sau de a nu se
casatori, iar la Incheiere, viitorii soti sunt egali In sensul contractual de
Drept civil general, ca viitorii soti consimt la CASATORIE In conditii de
egalitate juridica si nu de subordonare a unuia fata de celalalt, ca la
actele juridice administrative. Actul juridic al CASATORIEI se deosebeste
13
Insa de contract prin scopul sau limitat la exprimarea
consimtamantului viitorilor soti de a li se aplica statutul legal al
CASATORIEI, el nu poate fi afectat de modalitati, de conditie sau termen
si nu poate fi rezolvit.
Argumentele opteaza pentru teza potrivit careia CASATORIA este un
act juridic si nu un contract, avand mai multe caracteristici:
a) CASATORIA este o uniune dintre un barbat si o femeie, uniune ce
se Intemeiaza prin consimtamantul celor ce se casatoresc si, odata
Incheiata, este reglementata de normele legale devenite aplicabile prin
asemenea consimtamant;
b) CASATORIA este liber consimtita, exprimarea consimtamantului
liber al celor ce se casatoresc fiind garantata prin dispozitiile legale
existente (Constitutie, Codul familiei etc.);
c) CASATORIA este monogama, caracter ce decurge In mod firesc
din fundamentul CASATORIEI, si anume, afectiunea reciproca a sotilor,
garantata de dispozitiile legale;
d) CASATORIA se Incheie In formele prevazute de lege si are deci
un caracter solemn, caracter ce se exprima, printre altele, prin aceea ca
se Incheie numai Intr-un anumit loc, In fata unei autoritati de stat,
Intr-o zi Inainte fixata si In prezenta efectiva si concomitenta a ambilor
viitori soti, cu posibilitatea pentru public de a asista;
e) CASATORIA are caracter civil, Incheierea si Inregistrarea
CASATORIEI fiind de competenta exclusiva a autoritatii de stat. Sotii au
posibilitatea sa procedeze si la celebrarea religioasa a CASATORIEI, dar
aceasta numai dupa Incheierea CASATORIEI In fata autoritatii de stat.
Aceasta celebrare religioasa nu produce nici un efect juridic; tot astfel,
uniunea Incheiata numai religios nu are valoare juridica;
f) CASATORIA se Incheie pe viata. In principiu, legatura CASATORIEI
fiind menita sa existe Intre soti pe tot timpul vietii lor, ea se desface,
Insa, pentru motive temeinice, prin divort;
g) CASATORIA se Intemeiaza pe deplina egalitate In drepturi dintre
barbat si femeie, egalitate ce se refera atat la CONDITIILE In care se
Incheie CASATORIA, cat si la relatiile dintre soti sau dintre acestia si
copiii lor; egalitatea dintre barbat si femeie se manifesta ca principiu
In toate domeniile vietii sociale;
h) CASATORIA se Incheie In scopul Intemeierii unei familii, ea fiind
ocrotita de lege tocmai pentru ca alcatuieste baza familiei; Intemeierea
relatiilor de familie constituie continutul CASATORIEI, cauza necesara si
determinanta a acesteia (I. Filipescu).
14
Capitolul II
INCHEIEREA CASATORIEI
Sectiunea I
CONDITIILE DE FOND ALE CASATORIEI
1 - Consideratii generale
CONDITIILE cerute de lege pentru Incheierea unei casatorii sunt
urmatoarele:
a) conditii de fond si impedimente; Intr-un sens restrans, sunt
denumite conditii de fond acele cerinte legale care, pentru a se putea
Incheia CASATORIA, trebuie sa existe, ca, de pilda, Implinirea varstei
matrimoniale, iar impedimente, cele care trebuie sa nu existe, cum ar
fi legatura de rudenie In gradul interzis de lege Intre viitorii soti;
b) conditii de fond pozitive si negative; In sens larg, atat
CONDITIILE de fond, cat si impedimentele sunt deopotriva denumite
conditii de fond la CASATORIE, numai ca, pe cand primele sunt formulate
pozitiv, celelalte sunt formulate negativ;
c) impedimente; tot In Inteles larg, atat impedimentele, cat si
CONDITIILE de fond pot fi denumite deopotriva impedimente la
CASATORIE, deoarece nu mai impedimentele, ci si CONDITIILE de fond este
posibi l sa fie formulate negativ.
2 - CONDITIILE de fond la Incheierea CASATORIEI
a. Diferenta de sex
Dupa modul de reglementare a relatiilor de familie (art. 1, 4, 5,
25, 47-52, 53-60, C. fam.) rezulta ca o CASATORIE se poate Incheia
numai Intre persoane de sex diferit.
Determinarea sexului fiecaruia dintre cei doi viitori soti se
stabileste cu ajutorul certificatului de nastere, prezentat In fata
autoritatii.
b. Varsta legala pentru CASATORIE (varsta matrimoniala)
Conform legii, varsta minima pentru CASATORIE este de 18 ani
Impliniti pentru barbat si de 16 ani Impliniti pentru femeie (art. 4,
C. fam.); sunt Insa si situatii In care femeia care nu a Implinit 16 ani
poate obtine dispensa In vederea CASATORIEI.
15
Aceasta dispensa se acorda de catre Prefectura municipiului
Bucuresti sau a judetului, In cuprinsul caruia persoana Isi are
domiciliul, daca sunt Indeplinite Insa urmatoarele conditii:
- femeia a Implinit 15 ani;
- sunt motive temeinice care justifica dispensa (boala,
graviditatea);
- exista un aviz prealabil dat de un medic avand calitate oficiala.
Legiuitorul roman nu stabileste o varsta maxima pana la care se
poate Incheia CASATORIA sau o diferenta de varsta maxima.
c. Consimtamantul la CASATORIE
Conform legii, CASATORIA se Incheie prin consimtamantul liber al
viitorilor soti (art. 1, alin. 3, art. 16 si 17, C. fam., si art. 48 pct. 1 din
Constitutia Romaniei).
Consimtamantul la CASATORIE este liber prin aceea ca nu exista
limitari de categorie sociala, rasiale, religioase ori juridice cu privire la
libera alegere Intre viitorii soti; In sens juridic, consimtamantul liber la
CASATORIE Inseamna lipsa viciilor de consimtamant.
In vederea asigurarii liberei manifestari a consimtamantului
viitorilor soti, legea dispune ca aceasta se da In forme bine
determinate, ceea ce imprima un caracter solemn CASATORIEI. Faptul ca
Incheierea CASATORIEI se face In prezenta delegatului de stare civila,
consimtamintele viitorilor soti exprimandu-se In fata acestuia, face ca
sa se Intalneasca rar cazurile de lipsa de consimtamant la CASATORIE.
In ce priveste viciile de consimtamant la CASATORIE, acestea sunt:
eroarea, dolul si violenta; In materia CASATORIEI nu-si poate gasi
aplicare leziunea.
Eroarea constituie viciu de consimtamant numai daca poarta
asupra identitatii fizice a celuilalt sot (art. 21, C. fam.).
Dolul (viclenia) viciaza consimtamantul viitorului sot prin
eroarea provocata ca urmare a mijloacelor de Inselare folosite
Impotriva sa.
Violenta viciaza consimtamantul viitorului sot prin teama ce i-a
fost provocata, ca urmare a constrangerii fizice sau morale, exercitate
Impotriva unuia din soti.
Consimtamantul la CASATORIE trebuie sa existe In momentul
Incheierii CASATORIEI acestuia, adica el sa fie actual.
16
d) Comunicarea reciproca a starii sanatatii
Viitorii soti sunt obligati sa declare ca si-au comunicat reciproc
starea sanatatii lor (art. 10, C. fam.). De obicei, aceasta comunicare se
realizeaza prin certificate medicale ale viitorilor soti si care se
anexeaza la declaratia de CASATORIE prezentata autoritatii.
Sectiunea a II-a
IMPEDIMENTE LA CASATORIE
CASATORIA se poate Incheia numai daca nu exista impedimente,
adica Imprejurari de fapt sau de drept a caror existenta Impiedica
Inchei erea acesteia.
1 - Clasificarea impedimentelor la CASATORIE
Impedimentele la CASATORIE pot fi clasificate dupa doua
fundamente ale diviziunii:
a) sanctiunea Incalcarii impedimentului;
b) persoanele Intre care exista impedimentul.
Conform primului punct de vedere, impedimentele pot fi
dirimante si prohibitive.
Dupa cel de-al doilea punct de vedere, impedimentele pot fi
absolute si relative.
A - Impedimentele dirimante sunt acelea a caror Incalcare
atrage nulitatea CASATORIEI Incheiate.
Urmatoarele impedimente sunt dirimante:
a) existenta unei casatorii nedesfacute a unuia dintre viitorii soti;
b) rudenia In gradul prevazut de lege;
c) adoptia;
d) alienatia si debilitatea mentala.
B - Impedimente prohibitive sunt acelea a caror Incalcare nu
atrage nulitatea CASATORIEI. Acestea sunt urmatoarele:
a) adoptia, In celelalte cazuri decat cand este impediment
dirimant (art. 7, lit. b si c);
b) tutela.
C - Impedimentele absolute sunt cele care interzic Incheierea
CASATORIEI unei anumite persoane cu orice alta persoana, si anume:
a) existenta unei casatorii nedesfacute a unuia dintre viitorii soti;
b) alienatia si debilitatea mentala.
17
D - Impedimente relative sunt acelea care interzic Incheierea
CASATORIEI unei anumite persoane cu o anumita alta persoana, ele fiind:
- rudenia;
- adoptia;
- tutela.
2 - Existenta unei casatorii nedesfacute a unuia dintre
viitorii soti
Conform cu art. 5, C. fam, nu se poate casatori persoana care
este casatorita. Este, de fapt, o aplicare a principiului monogamiei ce
se afla la baza CASATORIEI. Incalcarea monogamiei se numeste bigamie
(poligamie sau poliginie) si este sanctionata atat civil (art. 5 si art. 19,
C. fam.), cat si penal (art. 303, C. pen.)
In situatia In care o persoana a Incheiat o noua CASATORIE, Insa cea
dintai este declarata nula chiar dupa data Incheierii celei de a doua
casatorii, nu exista bigamie, daca Insa prima se desface prin divort ne
aflam In fata unui caz de bigamie daca data desfacerii primei casatorii
este dupa data Incheierii celei de a doua.
O situatie speciala se iveste In cazul declararii judecatoresti a
mortii unei persoane casatorite; daca sotul celui declarat mort prin
hotarare judecatoreasca se recasatoreste, iar ulterior cel declarat mort
reapare, anulandu-se hotararea declarativa de moarte, CASATORIA noua
este valabila, prima CASATORIE considerandu-se desfacuta pe data
Incheierii celei de a doua (art. 22, C. fam.); ca atare, sotul recasatorit
nu poate fi acuzat de bigamie.
Nu este bigam sotul care se casatoreste Intre data declararii
mortii celuilalt sot si data ramanerii definitive a hotararii declarative
de moarte. Daca aceasta CASATORIE a fost declarata nula pentru bigamie
Inainte de ramanerea definitiva a hotararii declarative de moarte,
dispare cauza de bigamie dupa aceasta hotarare; ne aflam In fata unui
imped iment dirimant si absolut.
3 - Rudenia
CASATORIA este oprita Intre rudele apropiate. Impedimentul are In
vedere urmatoarele considerente:
a) de ordin biologic, deoarece uniunile dintre rude apropiate nu
duc la descendenti sanatosi;
b) de ordin moral, deoarece legatura dintre rude apropiate ar
avea o influenta nefavorabila asupra vietii de familie.
18
Nesocotirea impedimentului rezultand din rudenie poarta
numele de incest. Conform art. 6, alin. l, C. fam., CASATORIA este
interzisa In urmatoarele situatii:
- Intre rudele In linie directa, indiferent de gradul de rudenie;
astfel nu se pot casatori tata cu fiica, mama cu fiul, bunicul cu
nepoata, bunica cu nepotul etc.
- Intre rudele In linie colaterala pana la gradul patru inclusiv;
ca atare nu se pot casatori fratele cu sora, unchiul cu nepoata, matusa
cu nepotul, varul cu verisoara lui.
Impedimentul la CASATORIE In CONDITIILE aratate opereaza
indiferent daca rudenia provine din CASATORIE sau din afara CASATORIEI.
In ce priveste rudenia din afara CASATORIEI, se ridica problema
daca, pentru a fi impediment la CASATORIE, este necesar sa fie constatata
In mod legal sau este suficient ca aceasta sa existe In fapt.
Rudenia din afara CASATORIEI constituie impediment la CASATORIE
fie ca a fost legal constatata, fie ca nu a fost.
4 - Adoptia
Impedimente la CASATORIE sunt si relatiile rezultand din adoptie.
Conform art. 7, C. fam., este oprita CASATORIA In urmatoarele situatii:
a) Intre adoptator sau ascendentii lui, pe de o parte, si adoptat
ori descendentii acestuia, pe de alta parte;
b) Intre copiii adoptatorului, pe de o parte, si adoptat, pe de alta parte;
c) Intre adoptatii de catre aceeasi persoana.
Atunci cand exista motive temeinice, CASATORIA Intre copiii
adoptatorului, pe de o parte, si adoptat si copiii acestuia, pe de alta
parte, precum si Intre adoptatii de catre aceeasi persoana poate fi
Incuviintata In CONDITIILE Legii nr. 273/2004, de organele abilitate ale
Municipiului Bucuresti sau ale judetului In care Isi are domiciliul cel
care c ere aceasta Incuviintare.
5 - Tutela
In perioada In care este instituita tutela este interzisa CASATORIA
Intre tutore si persoana minora aflata sub tutela sa (art. 8, C. fam.).
Impedimentul rezultand din tutela are la baza consideratii de
ordin moral, deoarece tutorele are datoria de a ocroti pe minor, de a se
Ingriji de cresterea lui, Inlocuind astfel atributiile parintesti; este vorba
de un impediment prohibitiv si relativ.
19
Sectiunea a III-a
CONDITIILE DE FORMa ALE CASATORIEI
Incheierea CASATORIEI este supusa anumitor conditii de forma In
urmatoarele finalitati: ca mijloc pentru a asigura Indeplinirea
conditiilor de fond si lipsa impedimentelor la CASATORIE, ca forma a
recunoasterii publice a CASATORIEI si pentru a asigura mijlocul de
dovad a a CASATORIEI.
1 - Formalitati premergatoare CASATORIEI
CONDITIILE de forma ale CASATORIEI se Impart In formalitati
premergatoare CASATORIEI si formalitati privind Incheierea CASATORIEI.
Reglementarea formalitatilor anterioare CASATORIEI are mai multe
finalitati: asigurarea consimtamantului liber al celor ce vor sa se
casatoreasca, acestia trebuind sa-si exprime vointa de a se casatori In
fata autoritatii de stat competente; informarea delegatului starii civile
asupra statutului civil al viitorilor soti, care, pe baza acestor informatii,
va verifica daca sunt Indeplinite CONDITIILE de fond si lipsa
impedimentelor la CASATORIE; aducerea la cunostinta tertilor a Incheierii
CASATORIEI proiectate si de a pune In miscare, daca este cazul, opozitiile
la CASATORIE.
In acest scop, prima formalitate anterioara CASATORIEI este
declaratia de CASATORIE, prin care viitorii soti Isi manifesta vointa In
vederea Incheierii CASATORIEI. Declaratia se face personal de catre
viitorii soti In scris, la serviciul de stare civila la care urmeaza a se
Incheia CASATORIA.
In situatia In care unul dintre soti nu este din aceeasi localitate,
declaratia de CASATORIE se poate face la serviciul de stare civila din
localitatea unde se afla si care o va transmite, din oficiu si fara
Intarziere, serviciului de stare civila competent sa Incheie CASATORIA
(art. 12, C. fam).
Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civila, la art. 27,
alin. 3, prevede expres: "Daca unul din viitorii soti nu se afla In
localitatea unde urmeaza a se Incheia CASATORIA, el poate face declaratia
de CASATORIE la autoritatea administratiei publice locale In a carei raza
administrativ-teritoriala are domiciliul sau resedinta, care o transmite,
In termen de 48 de ore, la autoritatea administratiei publice locale
unde urmeaza a se Incheia CASATORIA".
20
Viitorii soti trebuie sa prezinte, o data cu declaratia de CASATORIE
si actele de identitate, certificatele de nastere si dovezile prevazute de
Codul familiei si Legea cu privire la actele de stare civila necesare
Incheierii CASATORIEI. Aceste dovezi se refera la satisfacerea conditiilor
de fond si la lipsa inpedimentelor la CASATORIE (art. 4-10, C. fam, si
art. 29, alin. 2, din Legea nr. 119/1996).
Delegatul de stare civila este obligat sa verifice, Indata dupa
primirea declaratiei, daca viitorii soti au varsta legala pentru CASATORIE,
ca o conditie prealabila.
Dupa primirea declaratiei de CASATORIE, delegatul de stare civila
va citi viitorilor soti prevederile art. 4-10, C. fam., care stabilesc
CONDITIILE de fond si impedimentele la CASATORIE si cele ale art. 27 din
acelasi cod, privitor la numele pe care urmeaza a-l purta In timpul
CASATORIEI. Dupa Indeplinirea acestor formalitati, declaratia de
casato rie se Inregistreaza.
2 - Opozitia (opunerea) la CASATORIE
Opozitia (opunerea) la CASATORIE este actul prin care o persoana
aduce la cunostinta delegatului de stare civila existenta unei
Imprejurari de fapt sau de drept ce nu permite Incheierea CASATORIEI.
Opozitia la CASATORIE trebuie facuta, conform art. 14, C. fam., In
forma scrisa, aratandu-se Imprejurarea de fapt sau de drept pentru care
nu se poate Incheia CASATORIA si dovezile care stau la baza unei astfel
de cereri. Aceasta opozitie la CASATORIE poate fi facuta de orice
persoana, fara a fi tinuta sa arate existenta unui interes (art. 14,
C. fam.). Ea poate fi facuta si de catre delegatul de stare civila, cand
constata personal ca exista cauze ce duc la interzicerea CASATORIEI.
Opozitia (opunerea) se poate face In rastimpul cuprins Intre data
depunerii declaratiei de CASATORIE si momentul Incheierii CASATORIEI.
Delegatul de stare civila are datoria sa verifice toate opozitiile facute,
precum si informatiile pe care le detine si sa cerceteze daca sunt
Indepl inite cerintele legii pentru a se putea Incheia CASATORIA (art. 15).
3 - Competenta In materie de Incheiere a CASATORIEI
Conform art. 11, C. fam., CASATORIA se poate Incheia In
localitatea In care fiecare dintre viitorii soti Isi au domiciliul sau
resedinta, iar alegerea apartine viitorilor soti. In aceasta localitate,
CASATORIA se poate Incheia Intr-un anumit loc, si anume, la sediul
serviciului de stare civila respectiv (art. 16, alin. 1, C. fam.).
In situatii exceptionale, CASATORIA se poate Incheia In alt loc decat
sediul serviciului de stare civila (art. 16, alin. 2, C. fam.), cu
respectarea tuturor celorlalte dispozitii legale privitoare la Incheierea
21
CASATORIEI. Asa, de pilda, este cazul In care unul dintre viitorii soti este
infirm, grav bolnav sau aproape de moarte, ori cand viitoarea sotie are
o sarcina avansata.
In ceea ce priveste competenta delegatului de stare civila, se pot
deosebi mai multe aspecte, si anume:
a) competenta materiala (ratione materiae)
Competenta aceasta este determinata de calitatea pe care o are
cel ce instrumenteaza si de atributiile ce i-au fost delegate; CASATORIA se
Incheie In fata delegatului de stare civila si numai o astfel de CASATORIE
se bucura de protectia legii (art. 3, C. fam.).
In situatia In care persoana care a instrumentat Incheierea
CASATORIEI, In calitate de delegat de stare civila, nu ar avea aceasta
calitate, actul astfel Incheiat este lovit de nulitate.
Totusi, lipsa de calitate de delegat de stare civila nu Impiedica
valabilitatea CASATORIEI daca a existat convingerea generala ca persoana
In fata careia s-a oficiat actul de CASATORIE avea calitatea sa-l
instrumenteze (error communis facit ius);
b) competenta personala (ratione personae)
Competenta aceasta este stabilita de domiciliul sau resedinta
viitorilor soti. Delegatul de stare civila este competent sa Incheie
CASATORIA daca cel putin unul din viitorii soti Isi are domiciliul sau
resedinta In cuprinsul localitatii In care el Isi exercita atributiile sale.
Nerespectarea dispozitiilor legale privind competenta personala
a delegatului de stare civila nu duce la nulitatea CASATORIEI Incheiata In
aceste conditii.
c) competenta teritoriala (ratione loci)
Competenta aceasta este In functie de limitele teritoriale In care
functioneaza delegatul de stare civila.
In situatia In care delegatul de stare civila a operat In afara
acestor limite, el si-a depasit atributiile din punct de vedere al
competentei teritoriale. Incalcarea dispozitiilor privind competenta
teritoriala a delegatului de stare civila nu duce la nulitatea CASATORIEI
Inchei ate In aceste conditii, desi exista si opinii contrare.
4 - Incheierea CASATORIEI - procedura
Incheierea CASATORIEI are loc In ziua fixata, delegatul de stare
civila procedand In felul urmator:
a) identifica viitorii soti si pe cei doi martori;
b) constata ca sunt Indeplinite CONDITIILE de fond si ca nu exista
impedimente la Incheierea CASATORIEI;
c) constata ca nu exista opozitii Intemeiate la CASATORIE;
22
d) citeste viitorilor soti art. 1 si 2 din C. fam.;
e) ia consimtamantul viitorilor soti In vederea Incheierii
CASATORIEI;
f) declara CASATORIA Incheiata pe baza consimtamantului viitorilor soti;
g) Intocmeste actul de CASATORIE In registrul respectiv, care este
semnat de delegatul de stare civila si de soti;
h) face mentiune pe buletinul de identitate al sotului de
schimbare a numelui intervenita prin CASATORIE;
i) elibereaza sotilor certificatul de CASATORIE.
CASATORIA are deci un caracter solemn, prin faptul ca se Incheie
In fata unei anumite autoritati (delegatul de stare civila), Intr-un
anumit loc si In prezenta efectiva si concomitenta a viitorilor soti, In
forma publica.
Momentul Incheierii CASATORIEI este acela In care delegatul de
stare civila constata existenta consimtamantului viitorilor soti si Ii
declara casatoriti (art. 15, 16, 17, C. fam.).
Sectiunea a IV-a
NULITATEA CASATORIEI
1 - Clasificarea nulitatilor
Nulitatea CASATORIEI intervine ca sanctiune In cazurile de nerespectare
a unora dintre cerintele prevazute de lege cu privire la Incheierea CASATORIEI.
Codul familiei prevedea cazurile de nulitate a CASATORIEI In art. 19 si 21 si to
t
astfel art. 134, C. civ., si art. 47 din Decretul nr. 32/31.01.1954 pentru
punerea In aplicare a Codului familiei. Decretul nr. 278/1960 privitor la
acte de stare civila se referea la nulitatea CASATORIEI pentru necompetenta
delegatului de stare civila, afara de cazul In care persoana competenta a
exercitat In mod public atributia de delegat de stare civila, datorita, dupa
cum am vazut, ideii de aparenta (error communis facit ius) si cum CASATORIA
este valabila.
In afara de cazurile de nulitate expres prevazute de lege, exista si
nulitati virtuale, implicite In materia CASATORIEI, admise de literatura de
specialitate In doua cazuri, si anume:
a) CASATORIA fictiva;
b) CASATORIA Intre persoane al caror sex nu este diferit.
Ca si In Dreptul comun, nulitatea CASATORIEI poate fi absoluta si
relativa, cu unele deosebiri. Astfel, In unele cazuri, In interesul
23
mentinerii CASATORIEI, aceasta poate fi confirmata chiar daca este vorba
de nulitate absoluta. De asemenea, In cazul CASATORIEI putative, efectul
retroactiv al nulitatii CASATORIEI este Inlaturat In privinta sotului de
buna-c redinta.
2 - Nulitatile absolute
Sanctiunea nulitatii absolute opereaza In urmatoarele cazuri:
a. CASATORIA Incheiata cu Incalcarea dispozitiilor legale cu privire
la varsta matrimoniala (art. 19, C. fam.) Aceasta nulitate, desi
absoluta, poate fi acoperita In urmatoarele cazuri (art. 20, C. fam.):
- sotul care nu avea varsta legala pentru CASATORIE a Implinit-o
Intre timp, adica pana la constatarea nulitatii;
- sotia a dat nastere, pana la constatarea nulitatii, unui copil;
- sotia a ramas Insarcinata In aceeasi perioada de timp.
b. CASATORIA Incheiata de o persoana care este deja casatorita
(art. 19 si 5, C. fam.)
Nulitatea aceasta are ca scop apararea principiului monogamiei
CASATORIEI. Nulitatea nu se acopera prin Incetarea cauzei ei dupa
Incheierea CASATORIEI, ceea ce Inseamna ca cea de a doua CASATORIE este
lovita de nulitate chiar daca prima CASATORIE a fost desfacuta prin
divort sau a Incetat dupa data Incheierii celei de a doua, pana la
constatarea nulitatii ei.
In cazul declararii mortii prezumate, sotul supravietuitor care s-a
recasatorit nu mai poate fi socotit legitim, cea de-a doua CASATORIE
fiind valabila daca a fost Incheiata In rastimpul dintre data fixata prin
hotarare judecatoreasca ca fiind aceea a mortii si ramanerea definitiva
a hotararii declarative. Daca nulitatea pentru bigamie a celei de a doua
casatorii a fost declarata anterior hotararii declarative de moarte,
atunci hotararea pronuntata privind nulitatea urmeaza a fi modificata
pe calea unei actiuni principale (C.S.J., S. civ. dec. nr. 1572/1995; dec.
nr. 529/2002).
O situatie deosebita este aceea la care se refera art. 22, C. fam.,
si anume, cand sotul celui declarat mort se recasatoreste, iar ulterior se
reIntoarce cel declarat mort, se impune a sti care dintre cele doua
casatorii este valabila. Art. 22, C. fam. dispune ca In cazul In care
sotul unei persoane declarata moarta s-a recasatorit si dupa aceasta
hotararea declarativa de moarte este anulata, atunci CASATORIA cea noua
ramane valabila, iar prima CASATORIE se considera desfacuta pe data
Incheierii noii casatorii.
24
Aceasta solutie nu-si gaseste aplicare In cazul In care sotul celui
ce fusese declarat mort e de rea-credinta, stiind la Incheierea celei de a
doua casatorii ca cel declarat mort prin hotarare judecatoreasca este In
viata; In acest caz, sotul care se recasatoreste se face vinovat de
bigamie.
Daca cel declarat mort se reIntoarce si anuleaza hotararea
declarativa de moarte, CASATORIA noua, Incheiata cu rea-credinta, este
nula. In cazul In care data stabilita ca fiind aceea a mortii se rectifica,
astfel Incat ea este ulterioara noii casatorii Incheiate de sotul celui
declarat mort, prima CASATORIE e, de asemenea, desfacuta pe data
Incheierii celei de-a doua. Daca sotul celui declarat mort si care se
recasatoreste este de rea-credinta, atunci cea de-a doua CASATORIE este
nula pentru bigamie, CASATORIA Incheiata de sotul celui declarat
disparut prin hotarare judecatoreasca fiind lovita de nulitate.
c. CASATORIA Incheiata Intre persoane care sunt rude In gradul
prohibit de lege (art. 19 si 6, C. fam.)
CASATORIA este interzisa, fara a face deosebire Intre rudenia din
CASATORIE si cea din afara CASATORIEI, Intre persoanele care sunt rude In
linie directa, indiferent de gradul de rudenie, ori colaterala, pana la
gradul patru inclusiv. Putea fi lovita de nulitate absoluta si CASATORIA
Incheiata Intre adoptat si rudele sale firesti In acelasi grad prohibit de
lege (art. 19, art. 6, art. 75 alin. 3 , C. fam.).
d. CASATORIA Incheiata Intre cel care adopta si ascendentii lui, pe
de o parte, si cel adoptat ori descendentii acestuia, pe de alta parte
(art. 19 si art. 7, lit. c, C. fam.)
In trecut, nulitatea intervenea In acest caz, fie ca era vorba de
adoptia cu efecte restranse, fie de adoptia cu efecte depline.
e. CASATORIA Incheiata de alienatul sau debilul mintal (art. 19 si 9,
C. fam.)
Aceasta nulitate absoluta intervine fara a deosebi daca acestia
sunt pusi ori nu sub interdictie sau daca Incheie CASATORIA In momente
de luciditate pasagera ori In momente In care nu au asemenea
luciditate. Este esential sa se stabileasca daca, datorita bolii psihice de
care sufera, o anumita persoana face parte din categoria celor ce nu
pot Incheia CASATORIA, chiar daca la data Incheierii s-ar afla Intr-un
moment de luciditate.
Pentru constatarea nulitatii CASATORIEI In cazul alienatiei sau
debilitatii mintale, aceste situatii trebuie sa existe la data CASATORIEI si
pot fi dovedite prin orice mijloc de proba, nu numai In momentul
25
Incheierii CASATORIEI, ci si ulterior (C.S.J., S. civ., dec., nr. 152/1990;
dec., nr. 2980/1995).
f. CASATORIA Incheiata fara respectarea prevederilor art. 16,
C. fam (art. 19, C. fam.)
Nulitatea intervine cand lipseste consimtamantul viitorilor soti,
ori acesta nu a fost exprimat cu respectarea conditiilor de forma
necesare pentru Incheierea CASATORIEI (CASATORIA trebuie Incheiata In
fata delegatului de stare civila, la sediul serviciului de stare civila sau
In afara acestuia In anumite conditii, In prezenta viitorilor soti, iar
consimtamantul trebuie exprimat personal si In mod public).
g. Incompetenta delegatului de stare civila
CASATORIA este nula daca a fost Incheiata de un functionar care nu
avea Imputernicirea de delegat de stare civila, afara de cazul In care a
exercitat In mod public atributia de delegat de stare civila.
h. CASATORIA fictiva
CASATORIA este fictiva In mai multe situatii:
In primul rand, CASATORIA sa nu se fi Incheiat In scopul de a
Incheia o familie, adica de a avea relatii personale si patrimoniale pe
care CASATORIA le implica. Asa cum am vazut, Intemeierea familiei
constituie cauza necesara si determinanta a CASATORIEI, Insa acest
element esential lipseste CASATORIEI fictive, ceea ce Inseamna ca ea s-a
Incheiat numai de forma, fara a corespunde realitatii, adica
adevaratelor raporturi care exista Intre cei In cauza. Asa este, de pilda,
cazul In care sotul nu a intentionat sa Incheie o CASATORIE reala, ci doar
sa scape de pedeapsa pentru infractiunea de viol savarsita asupra
femeii care i-a devenit apoi sotie, situatie care echivaleaza cu absenta
unui consimtamant producator de efecte In sensul de a Incheia
CASATORIA si care este sanctionat cu nulitate absoluta.
O alta situatie de CASATORIE fictiva este aceea In care a fost
Incheiata cu intentia de a se obtine unele efecte secundare actiunii,
cum ar fi folosirea locuintei sau scopul de a eluda anumite dispozitii
legale imperative, altele decat cele care reglementeaza CASATORIA
(C.S.J., S. civ. dec. nr. 1890/2002).
Sub acest aspect, CASATORIA fictiva apare ca o frauda la lege.
Avand loc fie o simulatie, fie o fraudare a legii, CASATORIA fictiva
se prezinta deci ca un act juridic cu cauza ilicita, In raport cu
dispozitiile legale.
CASATORIA fictiva exista numai In cazul In care acuzatia de
nulitate anterioara sau concomitenta Incheierii CASATORIEI nu a disparut
prin convietuirea sotilor. Daca dupa Incheierea ei sotii duc o viata
26
conjugala normala si Intemeiaza o familie reala, cauzele existente la
data Incheierii sale si pe care s-a Intemeiat nulitatea au disparut,
CASATORIA trebuie mentinuta (art. 21, C. fam.) (I. Filipescu).
In cazul nulitatii CASATORIEI pentru fictivitate, nu se pune
problema efectelor nulitatii In privinta copiilor, cauzele de nulitate
deosebindu-se de cele de divort.
i. CASATORIA Intre persoane de acelasi sex (art. 1, 4, 5, 25, 47-52,
53-60, C. fam.)
Este o nulitate virtuala si odata stabilit ca aceasta diferentiere nu
exista, CASATORIA nu se poate Incheia, asa cum a stabilit practica
judiciara (ex. T. S., dec. civ. nr. 1196/1972).
j. Actiunea In declararea nulitatii absolute poate fi introdusa de
orice persoana interesata
In aceasta privinta pot avea interes sotii (In cazul bigamiei),
rudele sotilor sau creditorii lor; procurorul poate introduce actiune In
nulitate absoluta (art. 47, Decretul nr. 32/1954, art. 45, C.pr.civ.), dar
numai In timpul vietii sotilor, deoarece dupa moartea unuia din ei
interesul pe care-l are de aparat nu mai exista (C.S.J., S. civ., dec. civ.
nr. 1602/1990).
Actiunea In nulitate absoluta a CASATORIEI nu se poate prescrie.
3 - Nulitati relative
Acest fel de nulitate intervine In cazul viciilor de consimtamant,
si anume, eroare, dar numai asupra identitatii fizice a celuilalt sot, dol
si violenta.
CASATORIA Incheiata sub imperiul erorii privind starea sanatatii
provocata de unul dintre soti prin mijloace viclene, se anuleaza. Este
situatia In care unul dintre soti sufera de o boala grava cu caracter de
durata si, pentru a induce In eroare pe celalalt, a prezentat un certificat
prenuptial emis de medic pe baza examenului medical al unei rude. De
asemenea, este dol cu reticenta daca, la Incheierea CASATORIEI, unul
dintre soti a ascuns celuilalt, cu buna stiinta, boala de care suferea ori
numai amploarea si manifestarile concrete ale acesteia (C.S.J., S. civ.,
dec. nr. 324/1990; dec. nr. 2196/1999; dec. nr. 935/2003).
In privinta violentei, s-a admis ca In cazul In care, la Incheierea
CASATORIEI, consimtamantul unuia dintre soti a fost viciat prin violenta
exercitata de catre parintii acestuia, CASATORIA va fi declarata nula daca
actiunea a fost introdusa In termen. Actiunea de nulitate relativa poate
fi introdusa de catre sotul al carui consimtamant a fost viciat, In
termen de sase luni de la Incetarea violentei, ori de la descoperirea
27
erorii sau dolului, nu si de cel vinovat, deoarece nemo auditur
propri am turpitudiem allegans.
4 - Efectele nulitatii CASATORIEI
a. Efectele nulitatii CASATORIEI cu privire la relatiile personale
dintre soti
Asa cum am vazut, din punct de vedere juridic, sotii sunt
considerati ca nu au fost niciodata casatoriti si ca urmare:
- nu au obligatii rezultand din situatia de casatoriti;
- ei Isi dobandesc numele avut Inainte de Incheierea CASATORIEI
daca acesta se schimbase prin CASATORIE, iar Intre ei nu a avut loc
suspendarea prescriptiei, caci ei se considera ca nu au avut aceasta
calitate (de soti).
b. Efectele nulitatii CASATORIEI cu privire la capacitatea de
exercitiu
In situatia In care desfiintarea CASATORIEI are loc Inainte ca unul
dintre soti sa fi Implinit varsta de 18 ani, el nu poate beneficia de
art. 8, alin. 3, Decretul nr. 3/1954 si, prin urmare, nu are capacitatea de
exercitiu, caci el se considera ca nu a fost casatorit si nu a avut aceasta
capacitate nici In trecut.
c. Efectele nulitatii CASATORIEI cu privire la relatiile patrimoniale
dintre soti
In acest caz, regimul comunitatii de bunuri nu a putut avea loc
Intre soti, deoarece nulitatea CASATORIEI opereaza retroactiv, obligatia
de Intretinere nu a putut exista Intre soti, iar dreptul la mostenire al
sotului supravietuitor nu poate opera, deoarece calitatea de sot se
considera ca nu a existat niciodata
d. Efectele nulitatii CASATORIEI cu privire la relatiile dintre parinti
si copii
In conformitate cu art. 23, alin. 2, C. fam., desfiintarea CASATORIEI
nu are nici o urmare In privinta copiilor, care Isi pastreaza situatia de
copii din CASATORIE. Dar acestia, chiar daca ar fi considerati din afara
CASATORIEI, ar avea fata de parintii lor si rudele acestora aceeasi situatie
legala a copiilor din CASATORIE (art. 63, C. Fam.). In consecinta, desi
CASATORIA este desfiintata, filiatia copiilor nascuti si conceputi pana In
momentul declararii nulitatii CASATORIEI este reglementata la fel ca si
aceea a copiilor rezultati dintr-o CASATORIE valabila.
Relatiile personale si cele patrimoniale dintre parinti si copii sunt
reglementate, prin analogie, de dispozitiile prevazute In materia
divortului (art. 24, alin. 2, C. fam.), fapt confirmat si de
28
jurisprudente.(ex.T.S., dec. civ. nr. 22/1971; C.S.J., S. civ. dec.
nr. 58/1993.
Tot astfel, drepturile succesorale Intre parinti si copii raman
nestin se.
5 - CASATORIA putativa
a. Caracteristici generale
CASATORIA putativa este aceea care, desi nula sau anulata, produce
totusi unele efecte fata de sotul care a fost de buna-credinta la
Incheierea ei. Buna-credinta se exprima prin faptul de a nu fi cunoscut
cauza nulitatii CASATORIEI, adica eroarea In care au fost sotii sau numai
unul dintre ei cu privire la cauza nulitatii CASATORIEI.
Eroarea poate fi de drept (de pilda, sotii sau unul dintre ei nu au
cunoscut ca legea interzice Incheierea CASATORIEI Intre rude de gradul In
care se afla ei) ori de fapt (de exemplu, sotii sau unul dintre ei nu au
cunoscut ca sunt rude Intre ei).
Buna-credinta trebuie sa existe In momentul Incheierii CASATORIEI
(art. 23, C. fam.), cea survenita dupa aceea nu are influenta asupra
putativitatii CASATORIEI (mala fides superveniens non nocet); fiind un
fapt, dovada relei-credinte se poate face prin orice fel de mijloc de
proba.
In ce priveste beneficiul putativitatii CASATORIEI, acesta se invoca
de catre sotul de buna-credinta In cadrul procesului declansat pentru
desfiintarea CASATORIEI. Daca aceasta nu pretinde sa i se aplice efectele
CASATORIEI putative, instanta trebuie sa puna partile In situatia de a
putea beneficia de dispozitiile legale In materie.
b. Efectele CASATORIEI putative
Efectele CASATORIEI putative sunt reglementate de art. 23, alin. 1
si art. 2, alin. 1, C. fam. Astfel, desi CASATORIA este nula sau anulata,
sotul de buna-credinta pastreaza, pana la data cand hotararea
judecatoreasca ramane definitiva, situatia unui sot dintr-o CASATORIE
valabila (art. 23, alin. 1, C. fam.). Cererea de Intretinere a sotului de
buna-credinta si raporturile patrimoniale dintre barbat si femeie sunt
supuse, prin analogie, dispozitiilor privitoare la divort (art.24, alin. 1,
C. fam.).
In cazul In care ambii soti sunt de buna-credinta, hotararea prin
care se declara nulitatea CASATORIEI produce efecte privitoare la relatiile
dintre ei numai pentru viitor, iar nu si pentru trecut. Pana la data cand
hotararea judecatoreasca prin care s-a declarat nulitatea CASATORIEI a
ramas definitiva, sotii au aceasta calitate (art. 23, alin. 1, C. fam.):
29
- Intre soti exista obligatia de sprijin moral reciproc, Incalcarea
obligatiei de fidelitate In aceasta perioada de catre oricare dintre soti
constituie adulter;
- sotul care a luat prin CASATORIE numele celuilalt sot nu-l poate
mentine, recapatandu-si numele avut anterior;
- Intre soti a operat suspendarea prescriptiei, caci ei au avut
aceasta calitate, fie cu privire la dreptul la actiune, fie de a cere
executarea silita.
In ce priveste efectele cu privire la capacitatea de exercitiu, In
cazul In care declararea nulitatii CASATORIEI se face Inainte ca acest sot
sa fi Implinit varsta de 18 ani, el Isi mentine capacitatea de exercitiu,
deoarece aceasta capacitate nu se pierde decat In cazurile si In
CONDITIILE stabilite de lege, iar legea nu prevede nicaieri ca minorul
care a dobandit capacitatea deplina de exercitiu prin CASATORIE si care a
beneficiat un timp de ea o pierde dupa aceea.
Efectele cu privire la relatiile patrimoniale dintre soti sunt
supuse, prin asemanare, regulilor de la divort. In consecinta:
- comunitatea de bunuri exista, deoarece bunurile au fost
dobandite In timpul CASATORIEI, iar Impartirea bunurilor comune se face
potrivit dispozitiilor din materia divortului;
- obligatia de Intretinere exista Intre soti si va exista si In viitor,
potrivit prevederilor art. 41, alin. 2 si 3, C. fam., care se aplica prin
analogie (art. 24, alin. 1, C. fam.);
- ambii soti beneficiaza de dreptul de mostenire daca decesul
celuilalt sot a avut loc Inainte de data la care hotararea judecatoreasca
prin care se declara nulitatea CASATORIEI a ramas definitiva.
In cazul In care numai unul dintre soti este de buna-credinta,
acesta din urma are calitatea de sot pana la data desfiintarii CASATORIEI
si, ca atare:
- obligatia de sprijin moral exista numai In privinta sotului de
buna-credinta;
- daca acest sot si-a stabilit numele prin CASATORIE, nu-l mai
poate purta dupa desfiintarea CASATORIEI;
- In favoarea sotului de buna-credinta opereaza suspendarea
prescriptiei.
In ce priveste capacitatea de exercitiu, In cazul sotului de
buna-credinta, daca desfiintarea CASATORIEI intervine Inainte ca acest
sot sa fi Implinit varsta de 18 ani, el Isi mentine capacitatea dobandita.
30
Efecte cu privire la relatiile patrimoniale dintre soti: fata de sotul
de buna-credinta, prin analogie, se aplica regulile din materia
divortului, si anume:
- sotul de buna-credinta beneficiaza de comunitatea de bunuri,
desi dupa alta opinie de aceasta comunitate beneficiaza si sotul de
rea-credinta, parere cu care nu putem fi de acord, deoarece efectele
CASATORIEI putative sunt reglementate nu numai de art. 23, alin. 1,
C. fam., ci si de art. 24, alin. 1, C. fam.; pentru bunurile pe care sotul
de rea-credinta le-a dobandit In timpul CASATORIEI va fi suficient ca
sotul de buna-credinta sa invoce beneficiul putativitatii pentru ca acele
lucruri sa fie prezumate a fi comune, In conformitate cu art. 3, alin. 3,
C. fam.;
- sotul de buna-credinta beneficiaza de dispozitiile din materia
divortului, In privinta obligatiei de Intretinere, ceea ce Inseamna ca
este Indreptatit la Intretinere In aceleasi conditii ca si sotul divortat,
dar nu acela Impotriva caruia s-a pronuntat divortul, ci celalalt; sotul
de rea-credinta nu beneficiaza deloc de Intretinere, deci nici In aceleasi
conditii ca sotul vinovat de divort;
- sotul de buna-credinta beneficiaza de dreptul de mostenire
asupra bunurilor celuilalt sot, daca acesta din urma decedeaza pana la
desfiintarea CASATORIEI; desfiintarea CASATORIEI nu produce efecte cu
privire la situatia legala a copilului, Intre parinti si copii existand
dreptul la mostenire.
31
Capitolul III
EFECTELE CASATORIEI
Sectiunea I
RELATIILE PERSONALE DINTRE SOTI
1 - Consideratii generale
Datorita domeniului foarte vast pe care-l cuprind relatiile
personale dintre soti, Dreptul familiei reglementeaza numai o parte
dintre acestea, conferindu-le astfel un caracter juridic, In timp ce altele
au numai un caracter moral, nefiind cuprinse In normele de drept. De
altfel, art. 2 din C. fam. prevede ca relatiile de familie se bazeaza pe
prietenie si afectiune reciproca Intre membrii ei, ceea ce influenteaza
si relatiile morale dintre acestia.
Art. 1, alin. 4 din C. fam. statueaza principiul egalitatii In
drepturi si obligatii a sotilor In ce priveste relatiile dintre ei si In
exercitarea drepturilor parintesti. Prevederile acestui articol fac
aplicarea In domeniul relatiilor de familie a principiului constitutional
al egalitatii sexelor In toate domeniile vietii sociale. Art. 25 din acelasi
cod, facand aplicarea acestui principiu, dispune ca barbatul si femeia
au drepturi si obligatii egale In CASATORIE. Desi acest text figureaza In
sectiunea I intitulata "Drepturile si obligatiile personale ale sotilor", se
subIntelege ca barbatul si femeia au drepturi si obligatii egale In
CASATORIE nu numai In privinta relatiilor personale dintre ei, ci si In
privinta relatiilor patrimoniale la care da nastere CASATORIA. Ca o
consecinta a principiului egalitatii dintre soti, art. 26, C. fam. prevede
ca In tot ceea ce priveste CASATORIA sotii hotarasc de comun acord. Cu
toate acestea, In timpul CASATORIEI se pot ivi situatii In care sotii sa nu
cada de acord asupra unui act sau asupra unei masuri ce ar trebui luate
In legatura cu viata In comun. Neexistand o prevedere legala In acest
sens, sotii nu se pot adresa instantei judecatoresti pentru a decide cu
privire la neIntelegerea dintre ei. Pentru ca neIntelegerea sa nu se
amplifice si sa duca la desfacerea CASATORIEI, sotii trebuie sa gaseasca
singuri modalitatea de a-si rezolva situatia conflictuala ivita.
32
2 - Obligatiile personale reciproce dintre soti
a. Obligatia de sprijin moral reciproc
CASATORIA fiind o uniune liber consimtita Intre barbat si femeie,
ea implica relatii de prietenie si afectiune Intre soti. Potrivit art. 2 din
C. fam., sotii Isi datoreaza unul altuia sprijin moral. Aceasta obligatie
se bazeaza pe comuniunea si Intelegerea ce trebuie sa caracterizeze
viata conjugala. Sprijinul moral se poate manifesta sub diferite forme
si se afirma Indeosebi In Imprejurarile mai dificile cu care pot fi
confruntati sotii In timpul CASATORIEI. Obiectul obligatiei Il constituie
sprijinul moral reciproc si poate consta In ajutorul dat de un sot
celuilalt pentru depasirea unei situatii critice, pentru Indeplinirea
proiectelor profesionale ori sociale, In Ingrijiri cu caracter personal pe
care un sot trebuie sa le dea celuilalt In cazul In care varsta, starea
sanatatii sau infirmitatea acestuia o cere sau, In sfarsit, pentru ca sotul
sau sotia sa se poata afirma pe diferite planuri, sa existe o permanenta
stimul are din partea fiecaruia dintre soti catre celalalt sot.
b. Obligatia de fidelitate
Obligatia de fidelitate a fiecaruia dintre soti fata de celalalt se
impune ca un caracter al CASATORIEI, desi ea nu este reglementata In
mod expres In, C. fam. Aceasta obligatie este consacrata expres de
Codul penal, Incalcarea ei constituind, conform art. 304, infractiunea
de adulter, sanctionata ca atare, deoarece contravine fidelitatii si
devotamentului pe care sotii si-l datoreaza unul altuia.
Din punctul de vedere al Indatoririlor sotiei, obligatia de
fidelitate sta la baza prezumtiei de paternitate consacrata de articolul
53 din C. fam., prezumtie In temeiul careia copilul nascut In timpul
CASATORIEI are ca tata pe sotul mamei (pater is est quem nuptiae
demonstrant). Avand In vedere principiul egalitatii dintre sexe, din
moment ce aceasta obligatie exista pentru femeie, ea exista si pentru
barbat .
c. Obligatia de a locui Impreuna
De regula, sotii trebuie sa aiba acelasi domiciliu, In caz contrar
Insemnand sa nesocoteasca scopul institutiei CASATORIEI, domiciliul
comun constituind o conditie necesara pentru o viata de familie
normala. Pentru motive justificate, sotii pot avea temporar locuinte
separate: In caz de exercitare de catre unul din soti a unei profesiuni In
alta localitate, pentru studii sau frecventarea unor cursuri, pentru
Ingrijirea sanatatii sau In oricare alte situatii asemanatoare ce nu pot fi
33
considerate ca un refuz de a convietui Intr-un domiciliu comun si deci
ca o nesocotire a scopului CASATORIEI.
In situatia In care sotii nu cad de acord In ce priveste domiciliile
separate si nici nu exista motivele temeinice In acest sens,
neIntelegerea dintre soti poate constitui un element In cadrul motivelor
de divort, deoarece se considera ca refuzul nejustificat al unuia din
soti de a locui cu celalalt sot face cu neputinta continuarea CASATORIEI.
d. Indatoririle conjugale
Continutul Indatoririlor conjugale desi nu este In mod expres
aratat de lege consta In datoria sotilor de a avea relatii intime
Impreuna. De aceea, refuzul nejustificat al unuia dintre soti de a-si
Indeplini Indatorirea conjugala poate constitui un motiv de divort
pentru celalalt sot.
Obligatia este distincta de aceea de a locui Impreuna, deoarece
ea exista independent de faptul ca sotii au locuinta comuna sau
locuie sc separat.
e. Numele sotilor
La Incheierea CASATORIEI, viitorii soti trebuie sa declare numele
pe care s-au Invoit sa-l poarte In timpul acesteia. Potrivit principiului
deplinei egalitati a sexelor, art. 27 din C. fam. acorda viitorilor soti
urmatoarele posibilitati:
- sa-si pastreze fiecare numele avut Inainte de CASATORIE;
- sa poarte amandoi, dupa Incheierea CASATORIEI, ca nume comun,
numele unuia dintre ei;
- sa poarte amandoi, dupa Incheierea CASATORIEI, ca nume comun,
numele lor reunite.
Viitorii soti n-au Insa posibilitatea de a adopta o solutie ce nu
s-ar Incadra Intr-una din aceste trei situatii. Pentru consideratii de
ordin social si socotind ca numele este un element esential pentru
stabilirea identitatii persoanei si a celor care sunt legati prin raporturile
de familie, nu sunt permise alte posibilitati decat cele prevazute de
art. 27 din C. fam.
O data ce au adoptat un nume comun In conformitate cu
prevederile art. 27 din C. fam., sotilor le revine obligatia, potrivit
art. 28, alin. 1, sa-l poarte In tot timpul CASATORIEI, atata timp cat nu lau
schimbat In CONDITIILE legii.
Numele comun al viitorilor soti pe care acestia Il vor purta In
timpul CASATORIEI trebuie declarat potrivit art. 27, alin. 1 "la Incheierea
CASATORIEI" delegatului de stare civila. Aceasta se poate face fie In
cuprinsul declaratiei de CASATORIE, fie ulterior, dar numai pana In
34
momentul celebrarii CASATORIEI, printr-un Inscris separat ce se ataseaza
la declaratia de CASATORIE. Dupa Incheierea CASATORIEI, sotii nu vor mai
putea apela la prevederile art. 27 din C. fam. pentru a adopta alt nume
decat cel declarat la Incheierea CASATORIEI.
3 - Efectele CASATORIEI cu privire la capacitatea de exercitiu
Conform Dreptului roman, femeia se poate casatori de la
Implinirea varstei de 16 ani, iar In anumite conditii si de la Implinirea
varstei de 15 ani; minorul care se casatoreste, respectiv femeia, In
CONDITIILE aratate, dobandeste capacitatea deplina de exercitiu (art. 8,
alin. 3, Decret 31/1954).
Sectiunea a II-a
REGLEMENTAREA JURIDICa A RAPORTURILOR PATRIMONIALE
1 - Consideratii generale
In Dreptul roman, notiunea de regim matrimonial desemneaza
regimul juridic al bunurilor sotilor, cu alte cuvinte, totalitatea
normelor juridice ce reglementeaza relatiile dintre soti cu privire la
bunurile lor.
Regimurile matrimoniale se pot clasifica dupa mai multe criterii.
Astfel, dupa izvorul lor, regimurile matrimoniale sunt legale, atunci
cand sunt stabilite prin lege, sau conventionale, atunci cand sunt
stabilite prin conventie. Dupa structura lor, regimurile matrimoniale
sunt de comunitate universala sau partiala de bunuri si de separatie.
De asemenea, exista regimuri matrimoniale eclectice, care Imbina
separatia de bunuri In timpul CASATORIEI cu principiul comunitar care se
manifesta la desfacerea acesteia.
Regimurile matrimoniale pot fi imuabile sau muabile, dupa cum
se pot modifica sau nu In timpul CASATORIEI.
In ce priveste finalitatea raporturilor matrimoniale Intre soti,
masa de bunuri ce constituie comunitatea de bunuri a sotilor este
destinata realizarii sarcinilor CASATORIEI. Regimul matrimonial
reglementeaza atat comunitatea de bunuri, cat si bunurile proprii
fiecarui sot, ceea ce Inseamna ca raporturile matrimoniale sunt
subordonate raporturilor personale ce decurg din CASATORIE In vederea
35
desavarsirii acesteia ca uniune de persoane Intemeiata pe prietenie si
afectiu ne reciproca.
2 - Obligativitatea comunitatii de bunuri
Comunitatea de bunuri este reglementata In Codul familiei, In
cuprinsul art. 30, care precizeaza ca sunt bunuri comune ale sotilor
acele bunuri care au fost dobandite de oricare dintre ei In timpul
CASATORIEI, iar In art. 31 din C. fam. se face precizarea ca numai
anumite bunuri prevazute limitativ de acest text sunt bunuri proprii
fiecaruia dintre soti.
Avand In vedere dispozitiile art. 30 si 31, putem afirma ca In
Dreptul nostru este recunoscut numai regimul matrimonial al
comunitatii de bunuri, separatia de bunuri dintre soti existand numai
ca o exceptie de la acesta. Regimul matrimonial al comunitatii de
bunuri fiind stabilit de lege, este deci un regim matrimonial legal,
obligatoriu, sotii neputand sa se supuna unui regim matrimonial
conventional. De altfel, art. 30, C. fam. arata expres ca orice conventie
In ce priveste comunitatea de bunuri contrara regimului instituit prin
normele Dreptului familiei este nula.
In ce priveste obligatia de a suporta cheltuielile CASATORIEI,
aceasta este consacrata de art. 29, C. fam., care stipuleaza ca "sotii
sunt obligati sa contribuie, In raport cu mijloacele fiecaruia, la
cheltuielile CASATORIEI". Indatorirea de a suporta cheltuielile CASATORIEI
Isi gaseste concretizarea In satisfacerea trebuintelor obisnuite ale
traiului In comun, trebuinte de ordin material si spiritual atat pentru
soti, cat si pentru copiii rezultati din CASATORIE.
In acest sens, din prevederile art. 29, conform carora sotii sunt
obligati sa contribuie la cheltuielile CASATORIEI "In raport cu mijloacele
fiecaruia", se Intelege, implicit, ca aceste cheltuieli se acopera atat din
bunurile comune, cat si din bunurile proprii ale sotilor, neavand
relevanta cuantumul aportului material adus de fiecare dintre soti. In
acest sens, un argument Il constituie si faptul ca munca depusa de
femeie In gospodarie si pentru cresterea si educarea copiilor este
considerata ca fiind aport la sarcinile CASATORIEI.
In aceasta privinta, este de retinut si faptul ca notiunea de
cheltuieli sau sarcini ale casniciei nu se reduce la Intelesul de
cheltuieli necesare pentru ducerea traiului In comun si de gospodarire
In comun a sotilor, ci Isi extinde sfera Ingloband si cheltuielile
necesare pentru cresterea, educarea si pregatirea profesionala a
copiilor, iar cand situatia este de asemenea natura, include si
36
cheltuielile necesare pentru Intretinerea sotului aflat In incapacitate de
a munci. In sfera obligatiei sotilor de a suporta cheltuielile CASATORIEI
se includ si alte doua obligatii ce sunt distinct reglementate prin lege.
In acest sens, art. 107, C. fam. reglementeaza obligatia unilaterala a
parintilor de a-si Intretine copiii minori. Aceasta obligatie ramane In
sfera obligatiei de a suporta cheltuielile CASATORIEI care incumba sotilor
numai pe o perioada de timp limitata, adica numai pe perioada
minoritatii, perioada In care actioneaza prezumtia legala de stare de
nevoie instituita prin art. 86, alin. 2 din C. fam. In ce priveste
obligarea la suportarea cheltuielilor necesare pentru Intretinerea
sotului aflat In incapacitate de a munci, aceasta exista numai In
CONDITIILE starii de nevoie a sotului care este In imposibilitate de a
munci (art. 86, alin. 2, C. fam.).
Sectiunea a III-a
BUNURILE COMUNE ALE SOtILOR
1 - Principii legale de determinare a bunurilor comune
In conformitate cu art. 30, C. fam., bunurile dobandite In timpul
CASATORIEI de oricare dintre soti sunt, la data dobandirii lor, bunuri
comune ale sotilor, iar art. 31 determina limitativ categoriile de bunuri
proprii ale fiecarui sot. Ca atare, un bun este comun daca sunt
Indeplinite In mod cumulativ CONDITIILE urmatoare:
- este dobandit de oricare dintre soti In timpul CASATORIEI;
- nu face parte din categoriile de bunuri pe care legea le
considera bunuri proprii.
Teoretic, bunurile dobandite de oricare dintre soti sunt
considerate a fi comune In CONDITIILE aratate, deoarece legea presupune
ca ambii soti au avut o contributie la aceasta dobandire. Contributia
poate fi directa, constand In munca sau mijloace ale ambilor soti, ori
indirecta, prin economisirea unor mijloace comune, ca In cazul muncii
depuse de femeie In gospodarie si pentru cresterea copiilor.
In felul acesta, comunitatea de bunuri este un efect legal al
CASATORIEI si bunul dobandit de oricare dintre soti, In CONDITIILE
precizate, este comun chiar daca numai unul dintre ei a contribuit
efectiv la acea dobandire. Prin urmare, contributia sotilor la
dobandirea bunurilor comune este presupusa de lege, dar nu este o
37
conditie pentru considerarea bunurilor ca fiind comune. De aceasta
contributie se tine seama pentru determinarea partilor ce se cuvin
sotilor In cazul Impartirii bunurilor comune (I. Filipescu).
2 - Notiunea de "bunuri dobandite In timpul CASATORIEI"
Codul familiei utilizeaza notiunea de "bunuri dobandite In
timpul CASATORIEI". Aceasta notiune urmeaza a fi Inteleasa In sensul ei
juridic, adica desemnand atat lucrurile ce pot fi obiect de drepturi si
obligatii patrimoniale, cat si drepturile si actiunile privind lucrurile si
drepturile patrimoniale. Notiunea de bunuri desemneaza atat bunurile
corporale, adica lucrurile mobile si imobile, cat si bunurile
incorporale, adica drepturile reale, drepturi de creanta si actiunile
privind drepturile patrimoniale.
Bunurile pot deveni comune fara a distinge Intre ele daca sunt
mobile sau imobile, corporale sau incorporale. Astfel, prin notiunea de
bunuri dobandite In timpul CASATORIEI se Inteleg toate drepturile
patrimoniale, deci si drepturile de creanta (I. Filipescu).
Conform art. 30, C. fam., bunurile devin comune daca sunt
"dobandite" In timpul CASATORIEI. In sensul acestui text, a dobandi
Inseamna a deveni titularul unui drept real sau de creanta prin
intermediul unor acte sau fapte juridice ori In puterea legii.
In cadrul drepturilor reale, bunul devine comun fie ca a fost
dobandit printr-un mod de dobandire originar (accesiunea,
uzucapiunea, dobandirea fructelor de catre posesorul de
buna-credinta), fie printr-un mod de dobandire derivat (contract,
traditie, succesiune testamentara In CONDITIILE art. 31, lit. b, C. fam.,
hotararile judecatoresti constitutive de drepturi).
Bunul devine comun fara a se face distinctia daca In actul de
achizitie au fost trecuti ambii soti sau numai unul dintre ei. Tot astfel,
bunul devine comun daca a fost dobandit prin munca ambilor soti sau
numai prin munca unuia dintre acestia.
In cazul In care In actul de dobandire a unui imobil, act Incheiat
In timpul CASATORIEI, figureaza ambii soti, iar actul ar fi transcris In
cartea funciara cu indicarea partii cuvenite fiecaruia dintre soti,
respectivul imobil este bun comun si nu proprietatea de cote-parti
(I. Filipescu).
Bunul devine comun si In cazul In care actul de dobandire este
transcris sau Inscris In cartea funciara numai pe numele unui sot, daca
dobandirea a avut loc In timpul CASATORIEI. Inscrierea In cartea funciara
a dreptului sotului asupra imobilului este un temei pentru ca acel sot
38
sa dobandeasca bunul. Dar odata dobandit, bunul devine comun In
temeiul legii, desi Inscrierea In cartea funciara este numai pe numele
unui sot. Neconcordanta Inscrierii In cartea funciara cu starea de drept
va putea fi oricand Inlaturata prin Inscrierea si a dreptului celuilalt sot
cu privire la bunul comun. Asemenea Inscriere se poate face la cererea
ambilor soti (D. nr. 32/1954, art. 44).
Bunurile dobandite cu venitul din munca al unuia dintre soti si
cele dobandite cu Imprumutul facut de unul din soti sunt bunuri
comune. De asemenea, fructele provenite de la bunurile comune sunt
si ele bunuri comune.
In ceea ce priveste uzucapiunea, trebuie facuta urmatoarea
precizare:
- uzucapiunea de 30 de ani constituie mod de dobandire a
bunurilor comune daca data de cand termenul prescriptiei achizitive a
Inceput sa curga se situeaza In timpul CASATORIEI, deoarece uzucapiunea
retroactiva si deci uzucapatul este considerat ca a devenit proprietarul
bunului din momentul cand a facut primul act de posesiune cu intentia
de a dobandi proprietatea lui.
- Uzucapiunea de la pana la 20 de ani este mod de dobandire a
bunurilor comune daca data titlului care serveste de baza prescriptiei
se situeaza In timpul CASATORIEI, datorita efectului retroactiv al
uzucapiunii.
In sfarsit, bunul cumparat de unul din soti devine comun chiar
cand celalalt sot lucreaza ca mandatar al tertului vanzator si semneaza
actul de vanzare-cumparare In aceasta calitate.
Bunurile devin comune daca sunt dobandite "In timpul
CASATORIEI", ceea ce Inseamna ca dobanditorul are calitatea de "sot".
Ca atare, sunt comune bunurile dobandite separat de unul dintre soti,
cat si cele dobandite de soti Impreuna. In schimb, bunurile dobandite
Inainte de Incheierea CASATORIEI si cele dobandite dupa data Incetarii
sau desfacerii acesteia nu sunt comune.
Locuinta construita, total sau partial, In timpul CASATORIEI, cu
bani Imprumutati, devine bun comun (ex. T. S. dec. civ. nr. 213/1978).
Creantele dobandite de soti In timpul CASATORIEI sunt si ele bunuri
comun e.
4 - Data dobandirii bunurilor
Aceasta data trebuie sa se afle In timpul CASATORIEI pentru ca
bunul sa devina comun.
Momentul dobandirii este acela In care dreptul intra In
patrimoniul unuia dintre soti sau al ambilor.
39
Ca atare, creantele nascute Inainte de CASATORIE In patrimoniul
unui sot, dar realizate In timpul CASATORIEI, nu sunt bunuri comune, iar
cele nascute In timpul CASATORIEI, dar realizate dupa CASATORIE sunt
bunuri comune.
Cu privire la data dobandiri bunurilor In timpul CASATORIEI prin
conventii afectate de modalitati, deosebim dupa cum este vorba de
termen sau conditie. Bunul dobandit In timpul CASATORIEI printr-o
conventie afectata de termen se considera bun comun, iar bunul
Instrainat In acelasi timp si printr-o conventie asemanatoare nu va mai
face parte din comunitate. In cazul conventiilor sub conditie, solutia
difera dupa cum aceasta este suspensiva sau rezolutorie.
Sectiunea a IV-a
CLASIFICAREA BUNURILOR
COMUNE SI ADMINISTRAREA LOR
1 - Venituri din activitati productive
a. Salariul celor Incadrati In munca In temeiul contractului de
munca
Conform legislatiei In vigoare, prin Incheierea contractului de
munca ia nastere raportul juridic de munca. Cu privire la stabilirea
categoriei de bun comun sau propriu a salariului s-au purtat unele
discutii In literatura juridica, Insa ca solutie care sa Imbine dispozitiile
Dreptului familiei cu cele ale Dreptului muncii ar fi aceea ca salariul
neIncasat (drept de creanta) sa fie bun propriu si salariul Incasat (drept
real, sub forma unei sume de bani) sa fie bun comun.
Solutia a fost adoptata si de practica judecatoreasca care
considera salariul Incasat ca bun comun.
In ce priveste alte venituri asimilate salariului, pornindu-se de la
solutia privind natura juridica a salariului Incasat, s-a decis ca sunt
bunuri comune:
- sumele de bani dobandite In timpul CASATORIEI, depuse la Casa
de Ajutor Reciproc (T. S., dec. civ. nr. 1912/1976);
- sumele de bani primite de unul dintre soti cu titlul de pensie In
cadrul asigurarilor sociale, pentru munca desfasurata In trecut (T.S.,
dec. civ. nr. 2016/1976);
40
- bursa primita de unul dintre soti In strainatate, pe baza unei
conventii stiintifice.
b. Remuneratia autorilor
Sumele ce reprezinta drepturi de autor se pot prezenta sub forma
dreptului de creanta pana la Incasare si sub forma unei sume de bani,
obiect al dreptului real, respectiv bun mobil corporal, dupa Incasare. In
felul acesta si remuneratia autorilor sub forma dreptului de creanta
este bun propriu si cea sub forma dreptului real este bun comun, daca
Incasarea remuneratiei s-a facut In timpul CASATORIEI. In ceea ce
priveste data dobandirii remuneratiei de autor ca drept de creanta se
considera a fi aceea cand se naste acest drept, iar ca drept real sub
forma unei sume de bani, cand aceasta a fost Incasata.
c. Sumele economisite si depuse la C.E.C.
In Codul familiei nu se prevede expres daca depunerile facute la
C.E.C. de catre unul dintre soti pe numele sau exclusiv sunt bunuri
comune sau proprii.
Regimul juridic special privind depunerile la C.E.C. nu Inlatura
normele Codului familiei privind comunitatea de bunuri. Ca atare,
sumele depuse de un sot la C.E.C. pe numele lui raman bun comun
sau propriu, asa cum era Inainte de CASATORIE. Practica judecatoreasca a
stabilit ca sumele depuse de catre un sot pe numele lui raman bunuri
comune sau proprii, asa cum au fost Inainte de depunerea la C.E.C.,
deoarece aceasta depunere nu schimba natura lor juridica (T. S. dec.
civ. nr. 153/1967; T.S. dec. civ. nr. 322/1979; T.S. dec. civ.
nr. 21 39/1979).
2 - Bunuri imobiliare
a. Constructii efectuate de soti pe terenul unuia dintre ei
In acest caz, deosebim urmatoarele situatii:
l. Un sot ridica o constructie cu mijloace ce fac parte din
comunitatea de bunuri, pe terenul proprietatea celuilalt sot, cu
consimtamantul acestuia.
In situatia In care un sot a construit cu mijloace bunuri comune
pe terenul celuilalt sot, cu consimtamantul acestuia, el poate sa
dobandeasca un drept de superficie, Intre soti stabilindu-se
urmatoarele raporturi:
- sotul constructor dobandeste, ca superficiar, un drept de
folosinta asupra acelui teren si un drept de proprietate comuna
(Impreuna cu celalalt sot) asupra constructiei;
41
- sotul, proprietarul terenului, ramane proprietar exclusiv al
terenului sau, ce continua a fi bun propriu, dar terenul a fost grevat de
dreptul de folosinta al celuilalt sot si, totodata, sotul proprietar al
terenului dobandeste, Impreuna cu celalalt sot, dreptul de proprietate
asupra constructiei care devine bun comun.
In acest sens, o constructie noua facuta pe terenul proprietate a
unuia dintre soti este bun comun (T.S. dec. civ. nr. 2167/1971). In
cazul constructiei bun comun, ridicata pe terenul proprietate a sotului
neconstructor, In ceea ce priveste terenul, nu se recunoaste sotului
constructor decat un drept de folosinta (T.S. dec. civ. nr. 566/1979;
T.S. dec. civ. nr. 1261/1982).
2. Un sot ridica o constructie cu mijloace ce fac parte din
comunitatea de bunuri, pe terenul proprietate a celuilalt sot, fara
consimtamantul acestuia sau Impotriva vointei acestuia. In acest caz,
sotul care a ridicat constructia se gaseste In situatia juridica a
constructorului de rea-credinta (art. 494, C. civ.), drepturile prevazute
de acest text si nu constructia constituind bun comun.
3. Ambii soti ridica o constructie cu mijloace ce fac parte din
comunitatea de bunuri, pe terenul proprietate a unuia dintre ei. In acest
caz, constructia devine proprietate comuna a sotilor, iar sotul
neproprietar al terenului dobandeste asupra acestuia un drept de
superficie pentru partea aferenta constructiei (T.S. dec. civ.
nr. 1746/1960).
4. Un sot ridica o constructie cu mijloace ce sunt bunuri proprii
pe terenul proprietate al celuilalt sot, cu consimtamantul acestuia. In
situatia aceasta, sotul constructor dobandeste un drept de superficie,
celalalt sot ramanand proprietarul terenului care continua a fi bun
propriu, dar va fi grevat de dreptul de folosinta cuprins In dreptul de
superficie al sotului constructor.
5. Un sot ridica o constructie cu mijloace ce sunt bunuri proprii
pe terenul proprietate al celuilalt sot, fara consimtamantul acestuia sau
Impotriva vointei acestuia. In acest caz, sotul constructor nu
dobandeste dreptul de superficie, urmand a se aplica art. 494, C. civ.,
referitor la constructie, plantatiile si lucrarile aflate pe terenul altuia
(accessorium sequitur principale).
b. Constructii efectuate de soti pe terenul proprietate a ambilor soti
In aceasta situatie, pot exista mai multe posibilitati, si anume:
l. Un sot ridica o constructie cu mijloace ce sunt bunuri proprii
pe terenul bun comun al ambilor soti, cu consimtamantul celuilalt sot;
42
In acest caz, sotul constructor dobandeste dreptul de superficie,
constructia fiind bun propriu al sotului constructor.
2. Un sot ridica o constructie cu mijloace ce sunt bunuri proprii,
pe terenul bun comun al ambilor soti, fara consimtamantul celuilalt
sot; In acest caz, sotul constructor are drepturile prevazute de art. 494,
C. civ., care sunt bun propriu, dar nu constructia (C.S.J., S. civ., dec.
nr. 2554/1993; dec. nr. 1992/1993).
3. Un sot ridica o constructie cu mijloace ce sunt In parte bunuri
comune si In parte bunuri proprii pe terenul bun comun al ambilor
soti, cu consimtamantul ambilor soti; In situatia aceasta, constructia
este, In mod corespunzator, atat bun comun, cat si bun propriu, iar
terenul ramane cum era Inainte de efectuarea constructiei, si anume,
bun comun.
c. Constructii efectuate de soti pe terenul proprietate a unei terte
persoane.
In privinta acestor constructii, pot exista mai multe situatii:
1. Constructii ridicate de soti pe terenul apartinand altei
persoane potrivit dreptului comun privind accesiunea.
Posibilitatile ce se pot ivi In aceasta situatie sunt urmatoarele:
- proprietarul terenului doreste sa preia constructia si instanta
de judecata va obliga pe sotii constructori sa-i predea constructia, iar
pe proprietarul terenului sa plateasca sotilor constructori drepturile
cuvenite potrivit distinctiilor prevazute de art. 494, C. civ. si altor
dispozitii legale;
- proprietarul terenului refuza sa preia constructia; daca sotii
constructori sunt de rea-credinta, instanta de judecata Ii poate obliga
s-o demoleze, cand exista autorizatie de demolare din partea organului
administrativ competent; daca sotii constructori sunt de buna-credinta
sau au construit pe baza unei conventii cu proprietarul terenului,
acesta urmeaza sa fie obligat, In CONDITIILE legii, sa plateasca sotilor
constructori drepturile cuvenite;
- proprietarul terenului este de acord sa cedeze constructia
sotilor care au ridicat-o In contul creantei acestora, fiind necesara
autorizatia de Instrainare a constructiei, iar potrivit Legii nr. 9/1990,
proprietarul terenului poate ceda sotilor constructia pe care au
ridicat-o Impreuna cu terenul aferent pana la 1.000 m.p.
2. Constructii ridicate de soti pe terenul unui tert, proprietarul
terenului nefiind cunoscut ori manifesta lipsa de interes pentru
preluarea constructiei ridicate. In situatiile acestea, proprietarul
terenului are posibilitatea, potrivit art. 488 si urm., C. civ., sa invoce
43
dreptul de proprietate prin accesiune asupra constructiei edificate de
soti (care sunt terti) pe terenul sau, cu obligatia de a despagubi pe sotii
constructori, In CONDITIILE precizate (art. 494, C. civ., sau conventia
partilor). Drepturile sotilor constructori pe terenul altuia constituie bun
comun al acestora, iar dupa legile nr. 18/1991 si nr. 50/1991
proprietarul terenului poate constitui un drept de superficie In folosul
constructorului.
3. Constructii ridicate de soti pe terenul proprietate a parintilor
unuia dintre ei, cu consimtamantul acestora.
Conform unei opinii, se considera ca In acest caz copiii
dobandesc un drept de superficie, iar dupa alte pareri se considera ca
nu dobandesc copiii decat un drept de creanta In legatura cu
constructia. Potrivit legilor nr. 18/1991 mod. si nr. 50/1991 mod.,
copiii pot dobandi un drept de superficie In CONDITIILE Dreptului
comun.
d. Constructia efectuata de catre soti pe un teren atribuit de stat
In folosinta
In situatia aceasta dreptul are un caracter accesoriu fata de
cladire, atribuindu-se pe durata acesteia dreptul de folosinta asupra
terenului, ce nu se poate Instraina singur, ci numai o data cu
constructia.
In cazul In care constructia este bun comun, dreptul de folosinta
asupra terenului are acelasi caracter, iar daca se Imparte constructia, In
mod corespunzator se delimiteaza si dreptul de folosinta asupra
terenului. Cat priveste dreptul de concesiune asupra terenului, acesta
este bun comun sau propriu, dupa cum locuinta este bun comun sau
propriu (Legea nr. 50/1991 mod.).
e. Locuinte construite ori cumparate de catre soti cu credite
acordate de Stat.
Locuintele construite sau cumparate In timpul CASATORIEI
constituie bun comun, fara a se face deosebire daca a fost Incheiat
contractul pe numele unuia dintre soti ori pe numele ambilor, daca nu
exista vreun temei prevazut de art. 31, C. fam. care sa justifice
calificarea bunului ca fiind propriu (T.S., dec. civ. nr. 1213/1978;
C.S.J., S. civ., dec. nr. 1220/1994).
1. Locuinte construite cu credit acordat de Stat. Dreptul de
proprietate asupra locuintei construita cu credit acordat de Stat se
dobandeste pe data predarii-preluarii locuintei, iar daca aceasta se face
In timpul CASATORIEI ea este bun comun In Intregul sau, indiferent cand
se platesc ratele de pret, Intr-o interpretare mai veche (T.S., dec. civ.
44
nr. 2697/1974; dec. civ. nr. 1292/1975; dec. civ. nr. 215/1982).
Practica judiciara adopta solutia conform careia momentul transferului
proprietatii este acela al Incheierii contractului de constructie, deci
bunul este propriu.
2. Locuinte cumparate cu credit acordat de Stat. Locuintele
cumparate cu credite de Stat sunt bunuri comune daca sunt dobandite
In timpul CASATORIEI.
f. Terenuri primite In folosinta ori concesiune pentru
construirea de locuinte.
In ce priveste dreptul de folosinta asupra terenului pe care s-a
construit de catre soti, In CONDITIILE prevazute de actele normative In
vigoare, acestea constituie bun comun (C.S.J., S. civ. dec. nr. 9/1993).
In cazul In care constructia ridicata pe teren este In parte bun
comun si In parte bun propriu, dreptul de folosinta asupra terenului va
avea acelasi regim juridic.
g. Situatii speciale
1. Sporul valorii imobilului proprietate numai a unuia dintre soti.
In situatia In care sporul de valoare se realizeaza cu mijloace
comune, se pot deosebi urmatoarele situatii:
- Imbunatatirile sau reparatiile capitale efectuate In timpul
CASATORIEI nu au dus la transformarea esentiala a imobilului, ci numai
la sporirea valorii acestuia, caz In care reparatiile sau Imbunatatirile nu
schimba natura juridica a imobilului, transformandu-l din bun propriu
In bun comun; constituie Insa bun comun sporul de valoare dobandit
de imobil prin Imbunatatiri sau reparatii (T. S., dec. civ. nr. 19/1982);
- Imbunatatirile sau reparatiile capitale efectuate In timpul
CASATORIEI au dus la transformarea esentiala a imobilului, astfel ca
acesta a devenit un bun cu totul deosebit, un bun nou, caz In care
imobi lul este bun comun (T. S., dec. civ. nr. 2167/1971).
3 - Constructii efectuate de catre concubini
In ce priveste raporturile patrimoniale dintre concubini, acestea
sunt supuse, dupa cum am vazut, normelor Dreptului comun ce
reglementeaza proprietatea pe cote parti (T.S., dec. civ. nr. 457/1976).
Pentru determinarea proportiei In care fiecare concubin a contribuit la
dobandirea bunurilor se poate recurge la dispozitiile Codului familiei,
la fel ca si In cazul sotilor, iar daca viitorii soti, concubini, convin ca
imobilul, construit pe numele unuia dintre ei cu contributia ambilor, sa
intre sub regimul comunitatii de bunuri de la data la care se vor
45
casatori, atunci beneficiaza de acest regim juridic, dar numai de la data
CASATORIEI lor.
Dreptul de folosinta asupra locuintei rezultat dintr-un contract
de Inchiriere
In aceasta privinta, se pot ivi mai multe situatii, dupa cum
urmeaza:
1. Caracterul dreptului de folosinta asupra locuintei, nascut din
contractul de Inchiriere supus L. 5/1973. In acest caz, sotul
dobandeste, In baza contractului de Inchiriere, alaturi de titularul
contractului de Inchiriere si de ceilalti membri de familie, un drept
propriu de folosinta a locuintei, fara a se deosebi dupa cum contractul
de Inchiriere s-a Incheiat Inaintea Incheierii CASATORIEI ori In timpul
acesteia.
2. Caracterul dreptului de folosinta asupra locuintei, nascut din
contractul de Inchiriere supus Codului civil. In acest caz, dreptul de
folosinta asupra locuintei este bun comun daca contractul de Inchiriere
s-a Incheiat In timpul CASATORIEI si este bun propriu daca acesta s-a
Inchei at Inainte de CASATORIE.
4 - Alte bunuri mobiliare
a. Bunurile cumparate cu plata In rate
In aceasta privinta, bunurile sunt comune daca data contractului
de vanzare-cumparare cu plata pretului In rate se situeaza In timpul
CASATORIEI si sunt proprii daca data unui asemenea contract este
anterioara ori ulterioara CASATORIEI. Ca atare, bunurile cumparate
Inainte de Incheierea CASATORIEI, In rate, sunt bunuri proprii, iar faptul
ca o parte din rate au fost platite In timpul CASATORIEI trebuie avut In
vedere la stabilirea cotelor parti. In mod corespunzator, bunurile
cumparate In rate In timpul CASATORIEI sunt comune, chiar daca o parte
din rate se achita dupa desfacerea ori Incetarea CASATORIEI, acest fapt
prezentand importanta numai pentru stabilirea cotelor parti.
b. Fructele si productele
Conform Dreptului comun, fructele bunurilor proprii sunt bunuri
proprii, deoarece folosinta este un exercitiu normal al dreptului de
proprietate, iar drepturile asupra bunurilor proprii sunt, atata timp cat
legea nu prevede altfel, drepturi complete, ce confera toate Indrituirile
legale pe care le cuprind, deci si pe aceea de a culege si Insusi fructele.
Daca fructele bunurilor proprii sunt rezultatul muncii comune a
sotilor, ele sunt bunuri comune.
46
Productele consuma substanta bunului, astfel ca, In cazul
bunurilor proprii, se aplica subrogatia reala cu titlu universal. Ca atare,
productele bunurilor comune vor fi si ele bunuri comune, iar
productele bunurilor proprii sunt bunuri proprii (T. S., dec. civ.
nr. 785/1973).
c. Castigurile realizate In timpul CASATORIEI pe libret C.E.C. si la
diferite sisteme de loterie (loto, pronoexpres, pronosport)
Din punct de vedere juridic, aceste castiguri sunt producte,
deoarece nu au pentru castigator caracter de periodicitate. Aceste
castiguri dobandite In timpul CASATORIEI sunt bunuri comune sau
proprii, dupa cum sumele cu care s-a jucat apartin uneia sau alteia din
aceste categorii de bunuri.
5 - Dreptul sotilor de a administra, folosi si dispune Impreuna de
bunurile comune
Conform cu art. 35, C. fam., "sotii administreaza si folosesc
Impreuna bunurile comune si dispun tot astfel de ele". Ca atare,
oricare dintre soti, exercitand singur aceste drepturi, este socotit ca are
si consimtamantul celuilalt sot. Cu toate acestea, nici unul dintre soti
nu poate Instraina si nici nu poate greva un teren sau o constructie ce
face parte din bunurile comune, daca nu are consimtamantul expres al
celuilalt sot. Din modul de exprimare a art. 35, alin. 1, C. fam., rezulta
ca acest text are In vedere atributele celui mai cuprinzator drept
patrimonial, dreptul de proprietate (plena in re potestas), deoarece
termenii administrare, folosire si dispozitie exprima Intregul continut
juridic al acestui drept, adica posesia, folosinta si dispozitia (jus
utendi , fruendi, abutendi din Dreptul roman, cf. art. 480, C. civ.).
A. Actele de administrare, folosinta si dispozitie
Notiunea actelor de "administrare" cuprinde atat actele de
administrare prin natura lor, propriu-zise, cat si actele de dispozitie
care prin scopul lor se califica acte de administrare. In acest sens:
- actele de administrare prin natura lor sunt, de exemplu, un
contract pentru repararea unui imobil supus deteriorarii, intentarea
unei actiuni de evacuare, o Inchiriere pe termen scurt etc.;
- actele de administrare prin scopul lor sunt, de pilda, vanzarea
unor bunuri supuse stricaciunii sau vanzarea fructelor naturale ale
bunurilor comune.
In acceptiunea art. 35, alin. 1, C. fam., notiunea de "folosinta"
cuprinde: posesia bunurilor (ius possidendi), folosirea bunurilor,
47
uzajul lor (ius utendi) si Insusirea fructelor bunurilor (ius fruendi). De
vreme ce textul utilizeaza, pe langa expresiile "administreaza" si
"dispun", numai pe aceea de "folosesc" In Intelesul textului, notiunea
de folosinta include implicit si atributele de posesie si Insusirea
fructelor, atribute inerente dreptului de proprietate si altor drepturi
reale principale ale sotilor asupra bunurilor lor comune.
In conformitate cu art. 35, alin. 2, C. fam., actele de "dispozitie"
pot fi atat de dispozitie materiala, cat si de dispozitie juridica, si
anume:
- acte de dispozitie materiala sunt cele privitoare la soarta
materiala a bunurilor comune ale sotilor, precum stabilirea destinatiei
economice a bunurilor, transformarea sau consumarea lor;
- acte de dispozitie juridica sunt cele care privesc soarta juridica
a bunurilor comune, precum Instrainarea sau grevarea bunurilor prin
constituiri de drepturi reale.
In ceea ce priveste modul de exercitare a posesiei, folosintei si
dispozitiei asupra bunurilor comune, potrivit dispozitiei de principiu a
art. 35, alin. 1, C. fam., sotii exercita aceste atribute Impreuna; este o
dispozitie ce nu se opune ca sotii sa stabileasca de comun acord modul
concret In care ei Inteleg sa-si exercite aceste atribute asupra bunurilor
comune. Totusi, asemenea conventii Intre soti vor fi valabile numai In
masura In care prin ele nu se aduc atingeri comunitatii si drepturilor
egale ale sotilor asupra bunurilor comune.
B . Prezumtia legala de mandat tacit reciproc
In situatia In care oricare dintre soti exercita singur acte de
administrare, folosinta si dispozitie asupra bunurilor comune, el este
socotit ca are si consimtamantul celuilalt sot (art. 35, al. 2, C. fam.).
In acest sens, legea instituie o prezumtie de mandat tacit
reciproc, In temeiul careia fiecare dintre soti este presupus ca, atunci
cand exercita drepturile conferite de lege sotilor asupra bunurilor lor
comune, el o face nu numai In numele sau, adica In nume propriu, ci si
ca reprezentant al celuilalt sot. Sotii sunt, asadar, prezumati de lege ca
si-au dat reciproc mandat In ce priveste administrarea si folosirea
comunitatii, precum si cu privire la actele de dispozitie privitoare la
bunurile comune.
In acest temei, legiuitorul a prevazut mandat tacit reciproc Intre
soti atat In interesul lor, cat si In acela al tertilor de buna-credinta.
Prezumtia mandatului tacit reciproc Intre soti este relativa (juris
tantum), ea putand fi Inlaturata pentru fiecare act In parte, Insa nu si In
general, caci aceasta ar Insemna o modificare a reglementarii legale a
48
raporturilor dintre soti, solutie ce nu poate fi admisa. Ca atare, sotul
neparticipant la un act juridic al celuilalt sot, privitor la bunurile
comune, este Indreptatit sa probeze ca s-a opus Incheierii actului, ceea
ce avea ca efect invalidarea actului astfel Incheiat. Totusi, o asemenea
opunere nu va produce efecte fata de tertul de buna-credinta cu care
s-a contractat, In acest sens pronuntandu-se si practica judiciara.
Prezumtia de mandat tacit In ceea ce priveste Instrainarea
bunurilor comune mobile opereaza numai cat timp celalalt sot nu si-a
manifestat dezacordul, contrazicand ideea de mandat tacit. Inexistenta
mandatului tacit nu rezulta numai dintr-o opunere formala adusa la
cunostinta dobanditorului, ci poate fi desprinsa si din Imprejurari de
fapt ce ar exclude ideea unui consimtamant prezumat din partea
sotulu i ce nu participa la Incheierea actului.
C . Restrangeri ale mandatului reciproc prin vointa sotilor
Deoarece mandatul reciproc dintre soti este prezumat de lege,
sotii pot ca prin vointa lor comuna sau unilaterala sa-i restranga
aplicarea, Insa nu si sa i-o Inlature cu desavarsire, deoarece aceasta ar
echivala cu o modificare a Insusi regimului juridic al comunitatii
matrimoniale de bunuri. Si aici se poate face o distinctie, si anume:
- restrangerea conventionala rezulta din Intelegerea prealabila a
sotilor ca un anumit sau anumite acte privitoare la un anumit sau
anumite bunuri comune care, potrivit legii, sunt supuse mandatului
reciproc sa fie Indeplinite numai Impreuna;
- restrangerea unilaterala rezulta din acordul unuia dintre soti ca
celalalt sot sa le savarseasca singur, cu toate ca prezumtia legala de
mandat reciproc dintre ei l-ar Indreptati sa Indeplineasca un anumit
sau anumite acte, privitoare la un anumit sau anumite bunuri din
comun itate.
D. Restrangeri legale ale mandatului reciproc
In sistemul nostru juridic, mandatul reciproc dintre soti
comporta doua restrangeri legale, si anume: o restrangere expresa,
privitoare la actele de dispozitie cu privire la imobile, si o restrangere
implicita, privitoare la actele cu titlu gratuit determinata de necesitatea
pastrarii cat mai depline a comunitatii matrimoniale de bunuri. In
privinta restrangerii legale expresa, actele de dispozitie cu privire la
imobile, art. 35, al. 2, C. fam., arata ca "nici unul dintre soti nu poate
Instraina si nu poate greva un teren sau o constructie ce face parte din
bunurile comune, daca nu are consimtamantul expres al celuilalt sot".
49
In ceea ce priveste restrangerea legala implicita privind actele cu
titlu gratuit, argumentele de justificare ale reglementarii prezumtiei de
mandat tacit reciproc dintre soti (Inlesnirea gospodaririi avutului lor
comun si ocrotirea tertilor de buna-credinta care contracteaza cu sotii)
nu se pot invoca In cazul actelor cu titlu gratuit, al caror obiect Il
formeaza bunuri din comunitatea matrimoniala. Explicatia este ca
actele cu titlu gratuit Intre vii, de Instrainare sau grevare a unor bunuri
din comunitate, nu pot fi facute decat cu consimtamantul ambilor soti.
Sectiunea a V-a
BUNURILE PROPRII ALE SOtILOR
1 - Categorii de bunuri proprii
Art. 31, C. fam., enumera la literele a-f categoriile de bunuri
proprii, adica de bunuri ce apartin sau pot virtual apartine fiecaruia
dintre soti In exclusivitate. Aceasta enumerare este limitativa, de
stricta interpretare si, dupa ratiunea ce justifica exceptarea de la
comunitate, bunurile proprii sunt clasificate astfel:
- bunuri proprii din pricina dobandirii lor (art. 31, lit. a);
- bunuri proprii In temeiul legaturii dintre bun si persoana
sotului dobanditor (art. 31, lit. b-e);
- bunuri proprii In temeiul subrogatiei reale (art. 31, lit. z).
Intr-o alta formulare, se disting:
- bunuri proprii In raport cu data dobandirii lor (art. 31, lit. a);
- bunuri proprii In considerarea codobanditorului (art. 31, lit. b, d, e);
- bunuri proprii prin afectiunea lor (art. 31, lit. c);
- bunuri proprii prin subregatie reala (art. 31, lit. f).
Existenta celor doua categorii de bunuri - comune si proprii -
nu Inseamna ca Intre acestea nu exista un circuit, In cazurile anume
prevazute de lege.
a. Bunuri dobandite Inainte de Incheierea CASATORIEI (art. 31,
lit. c., C. fam.).
Pornind de la faptul ca art. 30, alin. 1, C. fam., prevede ca
bunurile dobandite In timpul CASATORIEI sunt comune, se poate
conchide ca bunurile dobandite Inainte de Incheierea CASATORIEI sunt
proprii, deoarece acestea nu mai reprezinta rezultatul efortului comun
al ambilor soti. Din acelasi considerent sunt bunuri proprii si cele
50
dobandite dupa Incetarea sau desfacerea CASATORIEI, desi art. 31, alin. 1,
C. fam. nu le mentioneaza, solutia impunandu-se potrivit art. 30,
alin. 1 din acelasi cod. Tot astfel, bunul dobandit Impreuna de fostii
soti, deci dupa desfacerea CASATORIEI, este bun propriu, acestia fiind
coproprietari asupra lui.
b. Bunurile dobandite In timpul CASATORIEI prin mostenire, legat
sau donatie, afara numai daca dispunatorul a prevazut ca ele vor fi
comune (art. 31, lit. b, C. fam.)
In ce priveste aceste bunuri, ele devin proprii, desi sunt
dobandite In timpul CASATORIEI datorita caracterului personal al
dobandirii lor. Fata de distinctia tripartita facuta de lege se impun
urmatoarele precizari:
- bunurile dobandite prin mostenire sunt cele obtinute de un sot
In calitatea sa de mostenitor legal, adica pe cale de mostenire legala;
- bunurile dobandite prin legat sunt cele obtinute de un sot In
calitatea sa de legatar universal, cu titlu universal sau cu titlu
particular, adica pe cale de mostenire testamentara;
- bunurile dobandite prin donatie sunt cele obtinute de un sot In
calitatea sa de donatar, prin donatie Intre vii.
In felul acesta, bunurile proprii ce pot fi dobandite de catre soti
In timpul CASATORIEI, In temeiul art. 31, lit. b, C. fam., sunt cele
obtinute separat de catre fiecare dintre ei pe cale de succesiune legala,
succesiune testamentara sau donatie Intre vii.
Reglementarea de exceptie de la comunitate, prevazuta de art.
31, lit. b, C. fam, In temeiul careia bunurile dobandite prin mostenire,
legat sau donatie, sunt proprii sotului dobanditor, comporta, la randul
ei, o exceptie de comunitate, prevazuta de acelasi text de lege,
exprimata prin precizarea "afara numai daca dispunatorul a prevazut
ca ele vor fi comune".
Deoarece textul din C. fam., art. 31, lit. b, nu cere ca declaratia
de vointa a dispunatorului sa fie expresa, In practica se pot ivi si
urmatoarele situatii bine distincte Intre ele:
- liberalitatea a fost facuta ambilor soti cu mentiunea expresa
ca bunul sa devina comun, ipoteza cea mai clara si care nu comporta
nici o dificultate;
- liberalitatea a fost facuta, de asemenea, ambilor soti, Insa fara
specificarea ca bunul sa devina comun, ipoteza In care bunul va fi
comun In devalmasie, iar dupa o alta parere de interpretare restrictiva,
bunul va fi comun pe cote-parti;
51
- liberalitatea a fost facuta de asemenea, numai unuia dintre
soti, ipoteza In care celalalt sot va putea dovedi ca vointa tacita a
dispunatorului a fost ca bunul sa fie comun.
c. Bunurile de uz personal si cele destinate exercitarii profesiunii
unuia dintre soti (art. 3,1 lit. c., C. fam.)
Conform Dreptului comun, bunurile de uz personal sunt cele
destinate uzului exclusiv al unuia dintre soti, fizic sau intelectual, ca
Imbracamintea, Incaltamintea, instrumentele muzicale folosite pentru
delectare, echipamentul sportiv etc.
Cu privire la aceste bunuri, este indiferenta data dobandirii lor -
Inainte sau In timpul CASATORIEI -, precum tot indiferenta este In
principiu si sursa dobandirii, adica daca provin din mijloace proprii ale
sotului caruia ele apartin, din mijloacele proprii ale celuilalt sot sau
din mijloacele comune ale sotilor. Ceea ce poate fi discutat este faptul
daca obiectele de lux destinate uzului personal si exclusiv al unuia
dintre soti sunt bunuri proprii ale sale sau, dimpotriva, trebuie
considerate ca bunuri comune ale sotilor; Inclinam catre solutia
aprecierii subiective, de la caz la caz, In functie de valoarea obiectelor
de lux raportata la starea materiala a sotilor.
d. Bunurile destinate exercitarii profesiei unuia dintre soti,
cuprinse In acelasi articol (31, lit. c, C. fam)
Sunt considerate a fi cele destinate exercitarii efective a unei
profesii, ca de pilda uneltele de cizmarie sau de tamplarie, biblioteca
de specialitate, instrumentele muzicale ale unui muzician, atelierele de
pictura sau sculptura etc.
In practica, se pot ivi Insa unele situatii susceptibile de
interpretari, si anume:
- pluralitatea de profesie, adica aceea In care unul sau altul
dintre soti exercita concomitent doua sau mai multe profesiuni; fara a
distinge daca o profesiune este principala, iar altele secundare si nici
daca o profesiune este permanenta, iar altele temporare, s-a opinat
pentru calificarea tuturor bunurilor ca proprii, deoarece toate sunt
necesare exercitarii profesiunilor si deoarece legea nu face nici o
distinctie Intre asemenea bunuri (M. Eliescu);
- profesii succesive, cu privire la care, dupa unele opinii, vor fi
proprii "numai acele bunuri afectate profesiunii exercitate efectiv de
sotul respectiv In momentul Impartirii bunurilor", iar dupa alte opinii,
trebuie "sa se tina seama daca, potrivit circumstantelor cauzei,
parasirea profesiunii anterioare este sau nu definitiva, astfel Incat la
Impartirea averii comune sotul care se afla Intr-o asemenea situatie sa
52
fie pus In masura fie sa continue nestingherit profesiunea sa actuala,
fie ca s-ar dovedi ca el nu a Inteles sa paraseasca In mod definitiv
profesiunea sa anterioara, sa revina la aceasta din urma; In acest din
urma caz, s-a pronuntat si practica judiciara, care a decis ca bunurile
care, prin natura sau destinatia lor economica, sunt afectate uzului
profesional al unuia dintre soti nu Inceteaza de a avea aceeasi afectare
prin simplul fapt al Intreruperii exercitarii unei profesiuni organizate,
ca, de pilda, cand unul din soti este de profesie tamplar si sculele de
tamplarie nu Inceteaza a avea o afectare profesionala atata timp cat nu
este vorba de o schimbare sau de o Incetare definitiva a acestei
activitati profesionale, facand indiferenta sub acest aspect forma sub
care se exercita (T. S., dec. civ. nr. 131/1969);
- profesiile comune ale sotilor cu privire la care, atat In practica
judiciara, cat si In literatura de specialitate, s-a impus interpretarea
potrivit careia bunurile destinate exercitarii profesiei comune sunt
proprii, sotii avand asupra lor un drept de proprietate pe cote parti
(T. S., dec. civ. nr. 3109/1956).
e. Premiile, recompensele si bunurile In care s-a Incorporat
creatia intelectuala (art. 31, lit. d, C. fam.)
Conform Dreptului comun, premiile si recompensele sunt bunuri
proprii prin natura lor, deoarece constituie rezultatul unui efort propriu
al sotului astfel distins In procesul muncii. Ele se deosebesc de
asa-numitele "premii" din cadrul sistemului premial de retribuire care
fac parte din retributie, sub forma de retributie suplimentara.
In ce priveste manuscrisele stiintifice sau literare, schitele si
proiectele artistice, proiectele de inventii si inovatii, precum si alte
asemenea bunuri, acestea sunt bunuri proprii, deoarece In ele se
materializeaza creatia intelectuala exclusiva a unuia sau altuia dintre soti.
In cazul In care creatia intelectuala ar fi comuna sotilor -
ipoteza Intalnita deopotriva In domeniul artistic, literar, stiintific si
tehnic -, tot astfel vor trebui privite si bunurile In care s-a materializat
ideea creatoare comuna a sotilor. Ca si In cazul bunurilor de uz
profesional comun, sotii vor stapani bunurile sub forma comuna a
coproprietatii, deci ca bunuri proprii si nu sub aceea a codevalmasiei.
Nu constituie Insa bun propriu, ci bun comun, remuneratia pentru
opere de creatie intelectuala (T. S., dec. civ. nr. 581/1974).
f. Indemnizatia de asigurare sau despagubire pentru pagubele
pricinuite persoanei (art. 31, lit. e, C. fam.)
In ce priveste sumele de bani care au fost Incasate de catre un
sot cu asemenea titlu sau creantele cu privire la acestea, ele sunt
53
bunuri proprii, deoarece sunt destinate sa repare o paguba exclusiv
personala, sa contribuie la refacerea sanatatii si la redobandirea
capacitatii de a munci ori la asigurarea existentei persoanei, daca
refacerea capacitatii sale de a munci nu mai este cu putinta.
Cu privire la aceste categorii de bunuri proprii, se deosebesc
doua situatii:
- Indemnitatea de asigurare care presupune existenta unui
contract de asigurare privitor la persoane, iar nu privitor la bunuri, In
care unul dintre soti este beneficiarul;
- Indemnitatea de asigurare constituie bun propriu, chiar daca
primele de asigurare nu au fost platite de acest sot, ceea ce Inseamna
ca el a fost tertul beneficiar al asigurarii de persoane;
- Indemnitatea este un bun propriu si In cazul uneia ce opereaza
prin efectul legii, cum este Impotriva riscurilor unui transport de
persoane pe calea ferata sau cu avionul;
- Despagubirile pentru pagube pricinuite persoanei unuia dintre
soti, ca urmare a faptei ilicite a altei persoane, constituie de asemenea,
bun propriu.
In aceste situatii, sunt bunuri proprii nu numai sumele Incasate,
ci si creantele In indemnitate si In desbagubire. Prin indemnitatea de
asigurare si despagubire se repara pagube intim legate de persoana
celui vatamat si, ca atare, subrogarea reala nu se aplica pentru bunurile
comune, ci numai pentru cele proprii. Daca prejudiciul este strans
legat de persoana, despagubirea si indemnitatea sunt bunuri proprii.
g. Valoarea care reprezinta si Inlocuieste un bun propriu sau
bunul In care a trecut aceasta valoare (art. 31, lit. f, C. fam.), bunuri
dobandite In temeiul subrogatiei reale
In acest caz, bunul devine propriu In temeiul subrogatiei reale cu
titlu universal, care are scopul de a evita confuzia Intre grupa
bunurilor comune si aceea a bunurilor proprii apartinand fiecaruia din
soti. Ca atare, In temeiul art. 31, lit. f, C. fam., devin proprii
urmatoarele bunuri:
- bunul dobandit In schimbul unui bun propriu;
- pretul vanzarii unui bun propriu;
- creanta pretului de vanzare a unui bun propriu;
- sulta obtinuta In schimbul unui bun propriu;
- bunul cumparat cu pretul obtinut din vanzarea unui bun
propriu;
- indemnitatea de asigurare pentru prejudiciul adus unui bun
propriu;
54
- despagubirea datorata pentru pagubele cauzate unui bun
propriu.
Subrogarea reala este expres reglementata de lege pentru
bunur ile proprii.
2 - Dovada bunurilor comune si proprii
Determinarea unui bun al sotilor ca fiind comun ori propriu
prezinta interes atat In relatiile dintre soti, cat si In relatiile dintre
acestia si tertele persoane. tinand seama de faptul ca In majoritatea
cazurilor bunurile sunt dobandite In timpul CASATORIEI prin contributia
ambilor soti, art. 30, alin. 3, C. fam., introduce prezumtia relativa de
comunitate: "calitatea de bun comun nu trebuie dovedita".
In baza acestei prezumtii, orice bun dobandit In timpul
CASATORIEI, de oricare dintre soti, se considera comun cata vreme nu se
face dovada ca este propriu, respectiv ca se Incadreaza Intr-una din
categoriile prevazute de art. 31, C. fam. Sarcina probei este rasturnata
In cazul prezumtiei de comunitate, deoarece bunul dobandit In timpul
CASATORIEI este considerat, pana la proba contrarie, ca este comun.
Calitatea de bun propriu Insa trebuie dovedita.
Dovada bunurilor proprii In raporturile dintre soti poate fi
dovedita cu orice mijloc de proba, fie ca aceasta calitate se sprijina pe
un fapt material sau ca rezulta dintr-un act juridic, exceptand cazul
actelor juridice solemne. In situatia In care calitatea de bun propriu se
Intemeiaza pe un act juridic, numai unul dintre soti este parte la acesta,
celalalt sot fiind tert, astfel ca dovada caracterului propriu al bunului
nu se ridica In raporturile dintre partile actului juridic, ci In relatiile
dintre soti, dintre care unul nu este parte la acel act juridic. Chestiunea
dovedirii actului juridic Intre partile lui nu trebuie confundata cu aceea
a dovedirii caracterului propriu al bunului rezultat din acel act juridic
In relatiile dintre soti, unul dintre ei nefiind parte.
Dovada bunurilor proprii In raporturile dintre soti si terte
persoane se poate face In urmatoarele conditii:
- la casatoriile Incheiate Inainte de punerea In aplicare a
Codului familiei (01.01.1954), dovada calitatii de bun propriu se poate
face de toti cei interesati prin orice mijloace de proba, chiar si fata de
cel de-al treilea (art. 5, alin. 2, Decretul nr. 32/1954);
- la casatoriile Incheiate dupa data intrarii In vigoare a Codului
familiei (01.02.1954), dovada calitatii de bun propriu se face In
CONDITIILE Dreptului comun probatoriu;
55
- tertele persoane, atat In raporturile dintre ele, cat si In
raporturile lor cu sotii, vor putea face dovada calitatii de bun propriu
prin orice mijloc de proba, deoarece neavand Inscrisurile pe care le
poseda, probele de care se pot prevala nu le sunt Ingradite.
In situatiile de mai sus, sunt considerate terte persoane toti cei
care nu au nici un raport juridic cu sotii, succesorii cu titlu particular
ai sotilor cu privire la actele juridice savarsite de autorii lor Inainte de
Instrainarea sau predarea bunului asupra caruia acestia au dobandit un
drept cu titlu particular, precum si creditorii chirografari care invoca
un dre pt propriu.
3 - Dreptul sotilor asupra bunurilor proprii
Din punct de vedere juridic, fiecare dintre soti pastreaza In
exclusivitate dreptul de posesie, de folosinta si de dispozitie asupra
bunurilor lor proprii. Situatia creata de CASATORIE influenteaza Insa
exercitiul drepturilor asupra bunurilor proprii.
Pe de o parte, viata In comun a sotilor si armonia conjugala fac
ca adesea sotii sa Indeplineasca Impreuna acte materiale de
conservare, de administrare si de folosinta, In privinta bunurilor lor
proprii sau ca unul ori altul din ei sa le Indeplineasca In locul celuilalt.
Pe de alta parte, se Intampla ca unul dintre soti sa Imputerniceasca pe
celalalt sot ca sa Incheie acte juridice cu tertii privitoare la bunurile
sale proprii.
Ori de cate ori sotii exercita Impreuna drepturile unuia sau altuia
dintre ei, ca si atunci cand unul dintre ei le exercita In locul celuilalt,
temeiul juridic este conventional.
In principiu, Intre soti pot interveni orice conventii privitoare la
bunurile lor proprii, ca, de pilda, cele de largire a comunitatii
matrimoniale prin includerea In ea de bunuri proprii ale unuia sau
altuia din soti, cele privitoare la administrarea si folosirea bunurilor, la
Instrainarea sau grevarea unui bun propriu al unuia dintre soti de catre
celalalt sot. Nu pot Insa interveni Intre soti vanzari de bunuri proprii
(art. 1307, C. civ.), iar donatiile ce si le-ar face sunt revocabile
(art. 937, C. civ.). Inadmisibile sunt si conventiile prin care sotii ar
declara ca anumite bunuri sunt proprii, deoarece pe aceasta cale ar fi
fara Indoiala posibila eludarea prezumtiei legale de comunitate; o
asemenea constatare a calitatii de bunuri proprii poate fi facuta numai
prin justitie.
56
Sectiunea a VI-a
NATURA JURIDICa A COMUNITatII
DE BUNURI
1 - Proprietatea comuna In devalmasie si proprietatea
c omuna pe cote parti
In general, doctrina considera ca proprietatea sotilor asupra
bunurilor comune este o proprietate comuna In devalmasie. O forma
de proprietate comuna este Insa si proprietatea comuna pe cote parti,
cunoscuta In Dreptul comun. Intre cele doua feluri de proprietate
exista Insa si deosebiri, care se grupeaza astfel:
a. In prima situatie, partea fiecarui sot asupra bunurilor comune
nu se cunoaste, nefiind determinata, pe cand In al doilea caz, partea
fiecarui sot este cunoscuta, fiind determinata sub forma unei fractiuni
matematice, ca de exemplu: 1/2, 1/3 etc.;
b. Sotii nu pot dispune In timpul CASATORIEI prin acte Intre vii de
dreptul lor asupra bunurilor comune, caci acesta nu este determinat, pe
cand In al doilea caz, fiecare din proprietarii comuni poate dispune de
dreptul sau (cota sa parte) asupra bunurilor respective, Instrainandu-le
total sau partial, fara a avea nevoie pentru aceasta de consimtamantul
celorlalti proprietari, ceea ce Inseamna ca dobanditorul se substituie
Instrainatorului;
c. Fiecare sot poate face singur acte de administrare si de
folosinta asupra bunurilor comune, presupunandu-se ca are si
consimtamantul celuilalt sot (mandatul tacit reciproc), pe cand In al
doilea caz, fiecare dintre proprietarii comuni poate face acte de
folosinta asupra bunurilor comune, numai In masura In care nu aduce
atingere la folosinte concomitente a celorlalti proprietari si nu schimba
destinatia bunurilor respective, ceea ce Inseamna ca, In fapt, actele de
folosinta nu pot fi facute decat cu consimtamantul tuturor
proprietarilor comuni;
d. Fiecare dintre soti poate dispune, cu unele exceptii, de
bunurile comune, fiind socotit ca are si consimtamantul celuilalt sot,
pe cand In al doilea caz, actele de dispozitie asupra Intregului bun
comun se pot face numai cu consimtamantul tuturor proprietarilor
comuni;
57
e. Izvorul comunitatii de bunuri a sotilor este CASATORIA, pe cand
proprietatea comuna pe cote parti poate proveni din cauze diferite
(legea, succesiunea, conventia partilor);
f. Impartirea bunurilor comune ale sotilor nu se face potrivit unei
cote predeterminate, Intinderea dreptului fiecarui sot stabilindu-se cu
prilejul Impartirii, pe cand In cazul proprietatii comune pe cote parti
Impartirea bunurilor se face potrivit cotelor prestabilite a caror
Intindere este cunoscuta.
Cu privire la exercitiul actiunilor posesorii. Se pot face
urmatoarele distinctii:
a. Intre proprietarii comuni: la proprietatea comuna a sotilor,
codevalmasul nu are actiune posesorie Impotriva celuilalt devalmas,
deoarece nu este posibila exercitarea posesiei In mod exclusiv si, In
plus, nu sunt Indeplinite CONDITIILE prevazute de art. 674, C. proc. civ.,
de a face dovada ca a posedat separat si exclusiv bunul de care a fost
deposedat sau tulburat de catre ceilalti proprietari.
b. Fata de terti: la proprietatea comuna a sotilor, codevalmasul
are exercitiul actiunilor posesorii Impotriva tertilor, deoarece aceasta
actiune este un act de administrare care poate fi facut de catre un
singur sot In temeiul prezumtiei de mandat tacit reciproc, pe cand la
proprietatea comuna pe cote-parti, coproprietarul nu are singur
exercitiul actiunii posesorii Impotriva tulburarii sau deposedarii
provenite de la un tert; de aceea, exercitiul actiunii posesorii Impotriva
tertilor apartine tuturor coproprietarilor.
In ceea ce priveste exercitiul actiunii In revendicare, se pot ivi
urmatoarele situatii:
a. Intre proprietari comuni, la proprietatea comuna a sotilor
codevalmasul nu are actiunea In revendicare Impotriva celuilalt,
deoarece, de obicei, bunurile se afla In detinerea comuna a sotilor.
Sotul are la Indemana actiunea In Imparteala In timpul CASATORIEI
numai daca sunt motive temeinice. De aceea, se considera ca este
admisibila actiunea si In ceea ce priveste constatarea bunurilor
comune.
Aceeasi solutie este si In ceea ce priveste proprietatea comuna
pe cote parti, caz In care coproprietarul nu are actiuni In revendicare
Impotriva celorlalti coproprietari; coproprietarul poate cere, Insa,
Impartirea bunurilor oricand.
b. Fata de terti, la proprietatea comuna a sotilor, codevalmasul
poate introduce actiune In revendicare Impotriva tertului, In conditii
care difera dupa cum este vorba de bunuri mobile si imobile. Asa cum
58
a stabilit jurisprudenta, actiunea In revendicare a unui bun comun
poate fi introdusa numai de catre unul dintre soti, Intrucat, fiind vorba
de marirea patrimoniului comun, de ea profita implicit si celalalt sot
(T. S., dec. civ. nr. 1335/1978).
In sfarsit, la proprietatea comuna pe cote-parti coproprietarul nu
poate introduce actiunea In revendicare Impotriva tertilor, deoarece
aceasta presupune un drept de proprietate exclusiv; toti coproprietarii
pot Insa introduce actiunea In revendicare Impotriva tertului posesor,
dar neproprietar.
Comunitatea de bunuri nu exclude proprietatea sotilor, prin
achizitie comuna, cu o alta persoana (copilul sotilor), partea sotilor In
coproprietate constituie un bun comun (T. S., dec. civ. nr. 388/1971).
Aceasta Imprejurare nu se opune la Impartirea Intre terti si soti (ambii
de o parte). O astfel de Impartire nu este conditionata de existenta unui
proces de Impartire a bunurilor comune Intre soti, deoarece, pe de o
parte, tertul poate invoca art. 728, C. civ., si, pe de alta parte, iesirea
din indiviziune se face numai fata de soti, acestia putand sa ramana
proprietari comuni dupa iesirea din indiviziune si chiar nu pot Imparti
bunur ile comune In timpul CASATORIEI daca nu exista motive temeinice.
2 - Impartirea bunurilor comune In timpul CASATORIEI
Impartirea bunurilor comune In Dreptul roman In timpul
CASATORIEI este posibila ca o situatie de exceptie. Astfel de situatii sunt
determinate de cererea oricaruia dintre soti, cererea creditorilor
personali ai oricaruia dintre soti si In cazul confiscarii averii unuia
dintre soti.
a. Impartirea bunurilor comune la cererea sotilor
Practica judiciara a stabilit ca trebuie sa existe motive temeinice
care sa justifice Impartirea si care nu trebuie confundate cu motivele
de divort. Astfel, pot constitui motiv temeinic pentru Impartirea
bunurilor comune abandonarea fortata a domiciliului comun datorita
relelor tratamente, alungarii etc. De asemenea, In cazul separatiei de
fapt, cand sotul Intretine relatii de concubinaj si detine parte din
bunurile comune, pe care le foloseste, existand pericolul de risipire a
lor, ca si varsta Inaintata si starea de boala a unuia dintre soti pot
constitui motive temeinice de Impartire a bunurilor comune In timpul
CASATORIEI (T. S., dec. civ. nr,. 1394/1970; T. S., dec. civ.
nr. 802/1973).
Impartirea bunurilor comune este posibila numai pe cale
judecatoreasca si nu pe cale conventionala, fapt pentru care instanta nu
poate consfinti Invoiala sotilor cu privire la Impartirea bunurilor
59
comune In timpul CASATORIEI; daca au loc asemenea conventii, ele sunt
lovite de nulitate absoluta (T. S., dec. civ. nr. 19/1969; T. S., dec. civ.
nr. 214/1966).
Asa cum a stabilit doctrina, dreptul de actiune al sotilor pentru
Impartirea bunurilor comune are un caracter personal si poate fi deci
exercitata numai de acestia.
Impartirea bunurilor comune existente In momentul In care se
face Impartirea poate fi totala sau partiala, bunurile care nu s-au
Impartit ramanand tot bunuri comune. Acelasi caracter de bunuri
comune Il vor dobandi si acele bunuri dobandite ulterior Impartelii
(C. fam., art. 36, al. 2); copiii nu pot participa la Impartirea bunurilor
comune ale sotilor (T. S., dec. civ. nr. 468/1966).
In situatia In care se realizeaza partajul bunurilor comune ale
sotilor, se va avea In vedere valoarea pe care o au aceste bunuri la data
cand s-a introdus actiunea de Impartirea si nu valoarea lor de la data la
care a luat nastere starea de devalmasie. Astfel, valoarea unei case de
pilda se stabileste In totalitatea ei dupa pretul de circulatie la data
introducerii cererii de partaj si nu dupa pretul materialelor incluse In
opera, existent la data efectuarii constructiei (T. S., dec. civ.
nr. 785/1973)
In cazul constructiilor, valoarea reala de circulatie se stabileste
prin expertiza (T. S., dec. civ. nr. 655/1980); ca efect al Impartelii,
bunurile comune respective devin proprii (C. fam., art. 36, al. ultim.).
b. Impartirea bunurilor comune la cererea creditorilor personali
ai oricaruia dintre soti prezinta o serie de particularitati, si anume:
- creditorii personali ai oricaruia dintre soti nu pot urmari
pentru realizarea creantelor lor bunurile comune, ci numai bunurile
proprii ale sotului debitor (C. fam., art. 33, al. 1);
- In situatia In care bunurile proprii ale sotului debitor nu sunt
suficiente pentru acoperirea creantelor creditorilor, acestia pot cere
Impartirea bunurilor comune, Insa numai prin hotarare judecatoreasca
si numai In masura necesara acoperirii creantei (C. fam., art. 33, al. 2);
- actiunea In justitie ce apartine creditorilor personali pentru
Impartirea bunurilor comune are un caracter subsidiar si se introduce
Impotriva ambilor soti, hotararea data fiindu-le astfel opozabila
ambilor soti numai pentru bunurile prezente, nu si pentru cele viitoare;
- ordinea de urmarire a bunurilor proprii si comune are un
caracter imperativ.
c. Confiscarea averii unuia din soti
Conform Constitutiei Romaniei (art. 44, alin. 7), averea
dobandita licit nu poate fi confiscata, Insa acelasi articol, alin. 8,
permite confiscarea penala si cea contraventionala.
60
In situatia In care unul dintre soti este condamnat la confiscarea
averii, In procesul de Impartire ce poate fi pornit fie pe cale principala,
fie pe cale incidentala, In cadrul contestatiei la executare nu va mai
figura sotul condamnat, ci In locul sau va figura sotul In calitate de
proprietar (T. S., dec. civ. nr. 865/1960).
La Incetarea proprietatii comune In cazul confiscarii averii unui
sot, se aplica, prin analogie, principiile de la iesirea din indiviziune.
3 - Datoriile comune ale sotilor
a. Categoria datoriilor comune
Codul familiei precizeaza In art. 32 ca sotii raspund cu bunurile
comune pentru:
- cheltuielile facute cu administrarea oricaruia dintre bunurile
lor comune:
- obligatiile ce au contractat Impreuna;
- obligatiile contractate de fiecare dintre soti pentru Implinirea
nevoilor obisnuite ale CASATORIEI;
- repararea prejudiciului cauzat prin Insusirea de catre unul
dintre soti a unor bunuri proprietate publica, daca prin acestea au
sporit bunurile comune ale sotilor.
Din continutul acestui text reiese care sunt datoriile comune ale
sotilor pentru care acestia urmeaza sa raspunda, In primul rand, cu
bunurile comune si numai In cazul nesatisfacerii creditorilor comuni
din aceste bunuri se vor putea urmari si bunurile proprii ale sotilor,
potrivit prevederilor art. 34, C. fam. Ca atare, spre deosebire de
prevederile art. 30, C. fam., potrivit carora toate bunurile dobandite de
oricare dintre soti In timpul CASATORIEI devin comune, In afara
bunurilor proprii prevazute de art. 31, C. fam., datoriile contractate de
soti In timpul CASATORIEI devin comune numai In cazurile limitativ
determinate prin acest text.
b. Cheltuielile comune facute cu administrarea oricaruia dintre
bunurile comune
In categoria acestor cheltuieli se pot mentiona cele facute pentru
Intretinerea si conservarea bunurilor comune, pentru plata taxelor si
impozitelor, plata primelor asigurarilor obligatorii etc.; apare deci
evident faptul ca asemenea cheltuieli folosesc comunitatii bunurilor si
sunt facute In interesul ambilor soti, desi apare evidenta cerinta ca
aceste cheltuieli sa reprezinte o cheltuiala de administrare.
O alta cerinta ar fi ca aceste cheltuieli sa fie In legatura cu un bun
comun sau cu administrarea bunurilor comune. Astfel Imprumutul
contractat de catre un singur sot In vederea raportarii cheltuielilor necesare
pentru administrarea bunurilor comune constituie o datorie comuna a
61
ambilor soti numai daca a fost utilizat In mod efectiv In acest scop, altfel
devine o datorie proprie a sotului care l-a contractat. De aceea este necesar
ca Imprumutatorul, In aceste cazuri, sa controleze utilizarea Imprumutului
acordat sau, spre a fi complet garantat, sa contracteze cu ambii soti.
In sfarsit, mai este necesara respectarea cerintei conform careia
obligatia sa fie asumata prin act juridic de catre un singur sot si nu de
catre ambii soti, deoarece In acest din urma caz nu s-ar mai aplica art. 32,
lit. a, C. fam., ci art. 32, lit. b, C. fam.
Fiind o cheltuiala facuta cu administrarea bunurilor comune, actul
prin care s-a creat obligatia se considera Incheiat, din punct de vedere
juridic, de catre ambii soti, desi a fost efectiv Incheiat numai cu unul
dintre soti. Deci aceste cheltuieli pot fi facute de oricare dintre soti si
potrivit mandatului tacit prevazut In dispozitiile art. 35, alin. 2, C. fam.,
ele obliga pe ambii soti, afara de cazul cand celalalt sot s-a opus la
efectuarea lor si creditorul respectiv a cunoscut aceasta opozitie.
c. Obligatiile contractate de soti Impreuna
In cazul In care ambii soti s-au obligat Impreuna, Inseamna ca au
recunoscut ca obligatia luata este In interesul lor si este firesc sa raspunda
cu bunurile comune. O astfel de obligatie trebuie contractata numai In
timpul CASATORIEI, In mod concomitent sau succesiv de catre soti.
In sensul legii, datoria este comuna daca sunt Indeplinite
urmatoarele cerinte:
- obligatia sa fie "asumata" de catre soti; se poate admite, deci, ca
sotii pot sa-si asume Impreuna obligatia si prin act juridic unilateral, nu
numai prin contract;
- obligatia sa fie asumata "Impreuna" de soti, cerinta ce trebuie
Inteleasa In sens larg, In sensul ca ea poate fi Indeplinita si In cazul In care
obligatia a fost asumata succesiv si prin acte juridice diferite; nimic nu se
poate opune ca sotii sa se oblige sub modalitati diferite (unul cu termen si
altul se obliga sub conditie) sau obligatia unuia sa fie principala, iar a
celuilalt accesorie;
- sotii pot sa-si asume obligatia fie participand In persoana la
Incheierea actului juridic, fie participand prin reprezentare, cel care
reprezinta putand fi chiar celalalt sot;
- cauza obligatiei este indiferenta, deoarece legea nu distinge;
obligatia este comuna chiar daca nu ar avea legatura cu nevoile CASATORIEI;
- obligatia asumata de soti Impreuna este comuna, fara a deosebi
dupa cum este indivizibila prin natura ei sau prin vointa partilor, solidara
sau conjuncta.
d. Obligatiile contractate de fiecare dintre soti pentru Indeplinirea
nevoilor obisnuite ale CASATORIEI
62
In aceasta situatie, dupa parerea acelorasi specialisti, se impun a fi
Indeplinite urmatoarele cerinte de catre o obligatie:
- sa izvorasca dintr-un act juridic, chiar unilateral nu numai
contract;
- sa fie asumata de catre un singur sot, caci daca ar fi asumata de
catre amandoi, atunci ea ar fi comuna, potrivit art. 32, lit. b, C. fam.;
- sa fi fost asumata pentru Indeplinirea nevoilor obisnuite ale
CASATORIEI.
Astfel de datorii pot fi contractate de oricare dintre soti, Insa Ii
obliga pe amandoi, potrivit mandatului tacit existent In baza art. 35,
C. fam., afara de cazul cand celalalt sot s-a opus si creditorul a cunoscut
aceasta opunere la contractare, situatie In care obligatia contractata
ramane proprie sotului care a Incheiat-o. Nu pot fi considerate ca nevoi
obisnuite ale casniciei cheltuielile voluptorii facute de unul dintre soti si
cele care nu sunt absolut necesare nevoilor CASATORIEI, deoarece astfel de
cheltuieli greveaza In mod nejustificat comunitatea de bunuri, Incat
asemenea datorii raman proprii sotului care le-a contractat.
e. Repararea prejudiciului cauzat prin Insusirea de catre unul dintre
soti a unor bunuri proprietate publica, daca prin aceasta au sporit bunurile
comune ale sotilor
Pentru aceasta, trebuie Indeplinite conform doctrinei mai multe
cerinte:
- sa se fi produs un prejudiciu de natura patrimoniala;
- prejudiciul sa fie cauzat prin Insusirea unui bun proprietate
publica (fapta infractionala sau In temeiul raspunderii civile delictuale);
- faptul Insusirii sa fie savarsit de catre unul dintre soti;
- bunurile comune sa fi Inregistrat o sporire;
- existenta legaturii de cauzalitate Intre sporirea valorii bunurilor
comune si Insusirea savarsita de catre unul dintre soti.
Cu toate ca In acest caz obligatia de despagubire este personala
sotului care si-a Insusit bunuri proprietate publica, din ratiuni privind
necesitatea ocrotirii proprietatii publice legiuitorul a prevazut ca datoria
devine comuna ambilor soti, care raspund astfel cu bunurile comune. In
aceasta situatie, trebuie sa existe Insa o sporire a bunurilor comune si sa
existe un raport de cauzalitate Intre Insusirea bunurilor de catre unul
dintre soti si sporirea bunurilor comune ale sotilor. Conform legii,
raspunderea In acest caz nu poate fi decat In limita sporului valoric
obtinut asupra bunurilor comune, deoarece acesta singur prin intrarea In
patrimoniul sotilor devine comun potrivit art. 30 din C. fam.
Intr-o astfel de situatie, sotul nevinovat raspunde alaturi de sotul
care si-a Insusit bunuri din proprietatea publica. Cel care si-a Insusit
aceste bunuri pentru fapta sa ilicita raspunde integral, cu toate bunurile
63
sale proprii si comune, potrivit art. 33, C. fam., deoarece este vorba de o
obligatie personala, iar sotul nevinovat de Insusire raspunde numai pentru
sporul valoric obtinut asupra bunurilor comune, ca rezultat al Imbogatirii
fara just temei. Acesta din urma va putea fi urmarit, In aceasta limita, atat
asupra partii ce i se cuvine din bunurile sale comune, cat si asupra
bunurilor proprii, In CONDITIILE prevazute de art. 34, C. fam., adica numai
dupa urmarirea bunurilor comune, deoarece este vorba de o datorie
comuna. Urmarirea In ceea ce priveste sporul bunurilor comune se va
putea face asupra oricarui bun din comunitate, nu numai Impotriva
aceluia asupra caruia s-a obtinut sporul (T. S., dec. civ. nr. 504/1969).
f. Urmarirea datoriilor comune ale sotilor
In CONDITIILE legii, numai creditorii comuni pot sa urmareasca
bunurile comune ale sotilor. In situatia In care bunurile comune nu sunt
suficiente pentru a acoperi creanta, atunci creditorii comuni pot urmari si
bunurile personale ale sotilor. Aceasta ordine de urmarire a bunurilor
sotilor este imperativa si ea trebuie respectata si In cazul In care sotii ar fi
obligati solidari.
Ca privire la regimul juridic al datoriilor personale, creditorii
personali ai sotilor pot urmari numai bunurile proprii ale sotului debitor
(art. 33, C. fam.) si, ca atare, pe cale de consecinta, bunurile comune nu
pot fi urmarite de creditorii personali ai unora dintre soti. Cu toate
acestea, dupa urmarirea bunurilor proprii ale sotului debitor, creditorul
sau personal poate cere Impartirea bunurilor comune, Insa numai In
masura necesara pentru acoperirea creantei sale. In aceasta din urma
situatie, bunurile atribuite prin Impartire fiecarui sot devin proprii
(C. fam., art. 1-2, 30-32, 34-36 si 39), si aceasta din imposibilitatea
urmaririi bunurilor comune pentru plata datoriilor contractate de oricare
dintre soti, In interesul lor propriu; pentru plata acestor datorii nu se pot
urmari decat bunurile proprii ale sotului debitor.
Si In acest caz, Impartirea bunurilor comune nu se poate face prin
Intelegere Intre soti si creditori, ci numai In fata instantei judecatoresti,
deoarece ar Insemna o Incalcare a dispozitiilor imperative privitoare la
comunitatea bunurilor, partile putand scoate In acest mod o serie de
bunuri pe baza unor datorii fictive. Creditorul poate, In vederea realizarii
creantei sale, sa procedeze la luarea de masuri asiguratorii (sechestrul
asigurator, popriri) asupra bunurilor comune. Urmarirea bunurilor proprii
ale fiecarui sot pentru datorii comune trebuie facuta numai pentru o
jumatate din valoarea creantei sale ce a ramas neachitata dupa urmarirea
bunurilor comune, deoarece obligatiile sotilor nu sunt solidare, ci
conjuncte.
64
Capito lul IV
INCETAREA EXISTENtEI CASATORIEI
Sectiunea I
INCETAREA CASATORIEI
1 - Consideratii generale
Art. 37, C. fam., distinge Intre Incetarea si desfacerea CASATORIEI;
redactarea data prin art. VIII din Legea nr. 59/1993 (abrogat prin H.G.
nr. 345/1998) se referea In alin. 1 la Incetare si In alin. 2, modificat, la
divort.
In felul acesta, CASATORIA Inceteaza prin:
a) moartea unuia dintre soti;
b) declararea judecatoreasca a mortii unuia dintre soti;
c) recasatorirea sotului celui ce fusese declarat mort.
Incetarea CASATORIEI are loc de drept.
CASATORIA se poate desface prin divort, ca o masura cu caracter
exceptional, prin hotarare judecatoreasca.
Incetarea CASATORIEI produce efecte numai pentru viitor, nu si
pentru trecut, si tot astfel si desfacerea CASATORIEI. Spre deosebire de
acestea, desfiintarea CASATORIEI Isi produce efectele, exceptand pe cele
fata de copii si CASATORIA putativa, din chiar momentul Incheierii ei, si
pentru trecut (ex tunc), CASATORIA fiind considerata ca nu a existat
niciod ata (I. P. Filipescu).
2 - Cazurile de Incetare a CASATORIEI
A. Moartea unuia dintre soti
CASATORIA este Incheiata In considerarea persoanei (intuitu
personae) si de aceea ea Inceteaza prin moartea unuia dintre soti. Desi
CASATORIA Inceteaza pentru viitor, unele efecte ale acesteia se mentin si
dupa aceasta data, si anume:
a) sotul supravietuitor care a luat prin CASATORIE numele celuilalt
sot Il pastreaza si dupa Incetarea CASATORIEI si aceasta chiar daca se
recasatoreste;
65
b) sotul supravietuitor care nu a Implinit Inca varsta de 18 ani Isi
mentine capacitatea de exercitiu dobandita prin CASATORIE, ca un drept
castigat.
In privinta efectelor cu privire la relatiile patrimoniale dintre soti
se pot ivi urmatoarele situatii:
a) Inceteaza comunitatea de bunuri a sotilor, sotul supravietuitor,
de regula, are un drept de proprietate asupra unei parti din bunurile
care au fost comune In timpul CASATORIEI, iar cealalta parte, care
apartinuse sotului decedat, trece la mostenitorii sai, Intre care se afla si
sotul supravietuitor;
b) obligatia de Intretinere Intre soti devine inoperanta;
c) ia nastere dreptul de mostenire al sotului supravietuitor la
moartea celuilalt sot.
B. Declararea judecatoreasca a decesului unuia dintre soti
Aceasta produce aceleasi efecte ca In cazul mortii fizice
constatata oficial, data mortii fiind cea stabilita prin hotararea
judecatoreasca declarativa a decesului.
C. Recasatorirea sotului celui ce fusese declarat decedat
In urma declararii prin hotarare judecatoreasca a decesului unuia
dintre soti, CASATORIA Incheiata se considera Incetata prin Insusi faptul
decesului si, ca atare, celalalt sot se poate recasatori. In cazul In care
sotul declarat mort reapare si anuleaza hotararea declarativa de deces,
pot aparea doua situatii:
a. Sotul care s-a recasatorit a fost de buna-credinta, adica nu a
stiut ca cel declarat mort traieste.
Conform Dreptului comun, anularea hotararii declarative de moarte
produce efecte retroactive, iar sotul recasatorit ar urma sa fie considerat ca a
Incheiat cea de a doua CASATORIE fiind deja casatorit cu o alta persoana, deci
un caz de bigamie, care desfiinteaza de drept pe cea Incheiata In contra
legii. Cu toate acestea, se da preferinta celei de a doua casatorii, care exista
In fapt, iar prima CASATORIE e considerata desfacuta pe data Incheierii celei de
a doua, care ramane singura valabila; faptul acesta este valabil si atunci
cand, dupa recasatorirea sotului celui declarat mort, se rectifica prin
hotarare judecatoreasca data mortii, data stabilita astfel ulterior recasatoriri
i;
legea nu se ocupa de aceasta situatie, dar se aplica prin asemanare
prevederea Codului familiei.
b. In cazul In care sotul care s-a recasatorit a fost de rea-credinta,
stiind ca cel declarat decedat se afla In viata, se considera ca noua
CASATORIE este Incheiata prin fraudarea art. 5, C. fam., care interzice
CASATORIA unei persoane casatorite si, In consecinta, noua CASATORIE este
lovita de o nulitate absoluta.
66
Sectiunea a II-a
DESFACEREA CASATORIEI PRIN DIVORt
1 - Temeiurile juridice ale divortului
Divortul este un mijloc de Incetare a CASATORIEI pe cale
judecatoreasca atunci cand, datorita unor motive temeinice,
convietuirea si raporturile dintre soti sunt grav si iremediabil afectate.
Daca la CASATORIE se ajunge printr-un acord de cerinte, desfacerea
CASATORIEI este urmarea unei vointe contrare, asa cum se aprecia si In
Dreptul roman (consensus nuptias facit, dissensus divortium).
Conform noilor reglementari In materie de divort, din modul de
redactare a art. 38 din Codul familiei rezulta ca divortul nu mai are un
caracter exceptional, fiind doar singurul mijloc de desfacere a
CASATORIEI.
In principiu, CASATORIA se Incheie pe viata, Insa ea se poate
desface atunci cand, datorita unor motive temeinice, raporturile dintre
soti sunt grav vatamate si continuarea CASATORIEI nu mai este posibila.
Divortul se poate pronunta si numai pe baza acordului ambilor
soti daca sunt Indeplinite conditii cerute de lege (art. 38, C. fam.):
- pana la data cererii de divort a trecut cel putin un an de la
Incheierea CASATORIEI, In caz contrar actiunea fiind respinsa;
- sa nu existe copii minori rezultati din CASATORIE, nu Insa si din
alta CASATORIE.
Fiind Intrunite aceste conditii, cererea de divort va fi semnata de
ambii soti, presedintele instantei avand obligatia de a verifica
consimtamantul sotilor si semnaturile acestora la primirea cererii, dupa care
fixeaza un termen de doua luni In sedinta publica. La Indeplinirea
procedurii este suficienta prezenta doar a unuia dintre soti.
La termen, instanta va trece la judecarea cererii numai dupa ce
verifica daca sotii staruie In desfacerea CASATORIEI pe baza acordului
stabilit, fara a mai administra probe cu privire la motivele care i-au
determinat, ceea ce reprezinta un progres fata de vechea reglementare
In materie.
Divortul mai poate fi cerut, conform noilor reglementari, de
oricare dintre soti, daca starea sanatatii sale face imposibila
continuarea CASATORIEI. Reglementarea actuala In materie de divort se
67
Intemeiaza si pe ideea de divort remediu, nu numai pe aceea a
divort ului sanctiune.
2 - Motivele de divort
Temeiul divortului In Dreptul romanesc presupune Indeplinirea
cumulativa a conditiilor privind existenta unor motive temeinice,
apreciate ca atare de catre instanta de judecata; este nevoie ca aceste
motive sa fi vatamat grav raporturile dintre soti, astfel Incat
continuarea CASATORIEI sa fie imposibila, pentru cel care cere
desfacerea ei; simpla existenta a culpei, fara existenta acestor conditii,
nu poate justifica desfacerea CASATORIEI (T. S., S. civ., dec.
nr. 1028/1989)
Codul Familiei nu enumera motivele de divort, apreciindu-se ca
o CASATORIE se poate desface atunci cand, datorita unor motive
temeinice, raporturile dintre soti s-au deteriorat grav, nemaifiind
posibila continuarea CASATORIEI.
Asupra faptului cat de temeinice sunt motivele de divort,
instanta de judecata apreciaza de la caz la caz, acordul partilor pentru
desfacerea CASATORIEI si cererea de divort a unui sot pe temeiuri de
sanatate fiind considerate de lege motive temeinice.
Spre deosebire de reglementarea anterioara (art. 613 si 613 bis,
din C. pr. civ.), cand existau trei situatii privitoare la motivele de
divort, fiecare cu consecintele procedurale, In actuala redactare a
acestora au fost Inlaturate, asa Incat In momentul de fata exista o
procedura unica. Dupa primirea cererii de divort, presedintele
instantei va da reclamantului sfaturi de Impacare si, In cazul In care
acesta staruie In cererea sa, va fixa un termen de judecata (art. 613,
C. pr.civ.). In acest fel, se Inlatura procedura greoaie din procesele de
divort, care impunea termene de conciliere si de gandire.
Practica judiciara considera ca motive temeinice situatii de felul
acesta:
- parasirea nejustificata a domiciliului conjugal;
- refuzul nejustificat al unuia din soti de a locui Impreuna cu
celalalt;
- infidelitatea sub forma adulterului;
- neIndeplinirea Indatoririlor conjugale, ca urmare a unor
nepotriviri de ordin fiziologic;
- rele purtari concretizate In fapte evidente de destramare a vietii
de familie;
- existenta unor boli grave incurabile de care sufera unul dintre
soti si necunoscuta de celalalt sot decat dupa Incheierea CASATORIEI,
datorita acestui motiv o convietuire devenind imposibila.
68
Stabilirea culpei sotilor In procesele de divort prezinta un interes
deosebit cu privire la efectele asupra pensiei de Intretinere, Incredintarea
copiilor minori, beneficiul contractului de Inchiriere al locuintei comune,
revocare a liberalitatilor, precum si alte efecte de ordin moral.
Sectiunea a III-a
PROCEDURA DIVORtULUI
1 - Consideratii generale
Procedura In materie este reglementat de art. 607-619, C. pr. civ.
Conform legii, actiunea de divort are un caracter strict personal
si de aceea nu poate fi introdusa decat de catre soti. In consecinta:
- Creditorii sotului nu pot interveni prin intermediul actiunii oblice si
nici nu pot continua procedura Inceputa de catre unul dintre soti;
- Procurorul poate interveni In instanta In orice faza a
procesului, mai ales cand din CASATORIE au rezultat copii (art. 45, C. pr.
civ. mod.); In acest caz, instanta va asculta Autoritatea tutelara si pe
copiii care au Implinit 10 ani (art. 42, alin. 1, C. fam.);
- Mostenitorii sotului nu pot introduce actiune de divort si nu
pot continua actiunea introdusa de autorul lor, o astfel de actiune fiind
lipsita de alt fel de obiect, deoarece CASATORIA a Incetat prin moartea
unuia dintre soti;
- Sotul alienat sau debil mintal interzis poate introduce actiune
de divort In momentele de luciditate (T.M.B., S. III, dec. civ.
nr. 2847/1982) si poate figura ca parat In procesul de divort, prin
tutorele sau (art. 42, C. pr. civ.);
- Cand unul dintre soti este disparut In fapt, celalalt sot va putea
cere desfacerea CASATORIEI, procedura urmand a se face prin afisare,
confor m art. 95, C. pr. civ.
2 - Actiunea In justitie
a. Instanta competenta
Prin derogare de la Dreptul comun, actiunea de divort este de
competenta instantei judecatoresti In circumscriptia careia se afla cel
din urma domiciliu comun al sotilor (T.S., S. civ., dec. nr. 731/1989;
dec. nr. 1568/1989; dec. nr. 425/1982); nu are relevanta daca sotii au
avut facuta mutatia In acea localitate, ci numai daca au locuit efectiv
Intr-o anumita localitate (T. jud. Suceava, dec. civ. nr. 242/1985).
69
Imprejurarea ca, dupa introducerea actiunii de divort,
reclamantul si-a schimbat localitatea, care nu se gaseste In raza
teritoriala a instantei la care a fost introdusa actiunea, nu este de natura
sa atraga necompetenta instantei legal sesizate si tot astfel schimbarea
domiciliului sotilor, ulterior introducerii actiunii de divort (T. S., S.
civ., dec. nr. 1568/1989).
In cazul In care sotii nu au avut domiciliu comun sau daca nici
unul dintre soti nu mai locuieste In circumscriptia instantei
judecatoresti a celui din urma domiciliu comun, instanta competenta
este aceea In a carei circumscriptie se afla domiciliul paratului,
conform Dreptului comun (T. S., S. civ., dec. nr. 2178/1974; dec. nr.
1651/1977; dec. nr. 552/1980; dec. nr. 415/1982). In cazul In care
paratul nu are domiciliul In tara sau nu are domiciliul cunoscut,
instanta competenta de a judeca divortul este aceea In circumscriptia
careia se afla domiciliul reclamantului (T. S., dec. civ. nr. 238/1961).
Este de retinut faptul ca normele ce determina competenta In
materie de divort sunt imperative.
b. Cererea de divort
In ce priveste redactarea actiunii judiciare, pe langa mentiunile
pe care trebuie sa le cuprinda orice cerere de chemare In judecata,
cererea de divort trebuie sa cuprinda si numele copiilor minori nascuti
din CASATORIE sau al celor care au aceeasi situatie legala.
Ca atare, la cerere se vor anexa copii legalizate de pe certificatul
de CASATORIE si de pe certificatele de nastere ale copiilor minori.
Totodata, prin cererea de divort, sotul reclamant mai poate
solicita sa i se Incredinteze copiii minori si sa se fixeze contributia
celuilalt sot pentru Incredintarea acestora (art. 42, C. fam.), sa poarte
si dupa divort numele pe care l-a purtat In timpul CASATORIEI (art. 40,
C. fam.), sa se Imparta bunurile comune (art. 36, C. fam.), sa se decida
beneficiul contractului de Inchiriere (art. 22, Legea nr. 5/1973).
In final, cererea de divort, Impreuna cu Inscrisurile doveditoare,
vor fi prezentate personal de catre reclamant presedintelui instantei
competente (art. 612, alin. 1, C. pr. civ.).
In cazul divortului pe baza de Intelegere a partilor, cererea de
divort va fi semnata de ambii soti, Insa prezentarea ei poate fi facuta
personal doar de unul din soti.
c. Cererea reconventionala
Sotul parat poate face cerere reconventionala cel mai tarziu pana la
prima zi de Infatisare publica, pentru faptele petrecute Inainte de aceasta
data. Ca atare, nerespectarea termenului privind introducerea cererii
70
reconventionale atrage dupa sine sanctiunea decaderii, sotul parat
nemaiputand cere divortul pentru motivele proprii avute pana atunci.
Totusi, pentru faptele petrecute dupa data amintita, paratul va
putea face cerere reconventionala pana la Inceperea dezbaterilor
asupra fondului In cererea reclamantului (art. 608, C. pr. civ.). In cazul
In care motivele de divort s-au ivit dupa dezbaterea asupra fondului
sau In timpul judecarii In recurs, paratul va putea cere divortul numai
pe calea actiunii directe.
Cand s-a introdus cerere reconventionala, aceasta se judeca
Impreuna cu cea a reclamantului, operand prorogarea de competenta
In favoarea instantei Investita cu judecarea ultimei din aceste doua
cereri. Prin derogare de la Dreptul comun, cererea reconventionala nu
poate fi disjunsa de actiunea de divort.
Ca o consecinta, In lipsa cererii reconventionale, daca se
constata netemeinicia motivelor de divort invocate de reclamant,
CASATORIA nu se va putea desface, chiar daca din dezbateri rezulta vina
sotului reclamant (T. S., dec. Indrumare nr. 10/1969; dec. Indrumare
nr. 10/1974).
In schimb, daca se face o cerere privind pensia de Intretinere, va
opera prorogarea de competenta In favoarea instantei Investita cu
judecarea actiunii de divort, chiar daca Intre timp s-au ivit schimbari
referit oare la domiciliul partilor (art. 11, C. pr. civ.).
3 - Desfasurarea procesului
a. Termenele pentru Impacarea partilor
Dupa ce primeste cererea de divort, presedintele instantei va da
reclamantului sfaturi de Impacare, procedandu-se In acest fel si In cazul
cererii de divort bazata pe acordul sotilor, deoarece art. 613, C. pr. civ., nu
face nici o distinctie In aceasta privinta; termenele de Infatisare si de
gandire nu se mai acorda, fixandu-se direct termenul de judecata.
La divortul Intemeiat pe acordul sotilor, se fixeaza un termen de
doua luni In sedinta publica, avand ca scop verificarea de catre soti a
mentinerii acordului lor de divort, ceea ce Inseamna ca ei pot sa revina
In acest interval de doua luni la hotararea de a divorta pe baza
acordului lor. In aceasta situatie, Intelegerea sotilor poate fi si cu
privire la modalitatile In care au convenit sa fie solutionate cererile
acordarii divortului (art. 6131, alin. 1, C. pr. civ.).
b. Prezenta personala a partilor
In cazul proceselor de divort, partile sunt obligate sa se
Infatiseze In persoana In fata instantelor de fond (art. 614, C. pr.civ.),
afara de urmatoarele cazuri:
71
- cand unul dintre soti executa o pedeapsa privativa de libertate;
- cand unul dintre soti este Impiedicat de o boala grava;
- cand unul dintre soti este pus sub interdictie;
- cand unul dintre soti are resedinta In strainatate.
In scopul de a se asigura Infatisarea personala a partilor In
instanta de fond este necesara Indeplinirea procedurii de citare,
instantele avand obligatia de a verifica din oficiu Indeplinirea acestei
proceduri (C.S.J., S. civ., dec. nr. 223/1994).
La termenul de judecata In prima instanta se cere prezenta
obligatorie a reclamantului. Daca la termenul de judecata se
Infatiseaza numai paratul, procesul se suspenda, iar cererea va fi
respinsa ca nesustinuta (art. 616, C.pr.civ.) daca reclamantul lipseste
nejustificat; daca lipseste sotul parat, actiunea se judeca potrivit
regulilor de Drept comun. In situatia In care paratul a facut cererea
reconventionala, el este obligat sa se prezinte la termenul de judecata
In prima instanta (T.M.B., S. IV, dec. civ. nr. 9/1990).
Pentru divortul pe baza acordului sotilor, la termenul de judecata
In prima instanta se cere prezenta ambilor soti pentru a se verifica
staruinta lor In desfacerea CASATORIEI dupa procedura amintita.
c. Alti participanti la procesul de divort
In situatia In care sotii au copii minori, instanta va dispune si
citarea si ascultarea organelor tutelare, hotararea neputandu-se
pronunta fara concluziile orale sau scrise ale acestora. Tot astfel, cand
exista copii minori prezenta procurorului este deosebit de utila, el
avand dreptul sa intervina In orice faza a procesului de divort.
Conform art. 42, C. fam., ascultarea copiilor minori care au
Implinit varsta de zece ani este obligatorie In procesele de divort In
vederea Incredintarii lor; ascultarea minorului se face In Camera de
chibzuire (art. 1441, C. pr. civ.) si daca instanta gaseste potrivit ea va
asculta copilul minor, fara ca partile sau alte persoane sa fie de fata.
d. Sedinta de judecata
Conform legii, cererile de divort se judeca In sedinta publica;
instanta va putea Insa sa ordone judecata In Camera de consiliu daca
va aprecia ca prin aceasta s-ar asigura o mai buna judecare sau
administrare a probelor (art. 615, alin. 2, C. pr. civ.); In toate cazurile,
hotararea se pronunta In sedinta publica (art. 615, alin. 2, C. pr. civ.).
In situatia In care ambele parti solicita ca hotararea prin care se
pronunta divortul sa nu se motiveze, aceasta nu se va motiva (art. 617,
alin. 2, C. pr. civ.). In cazul In care divortul se pronunta pe baza
acordului sotilor, instanta va dispune desfacerea CASATORIEI fara a
pronunta divortul din vina unuia sau altuia dintre soti (art. 617, alin. 3,
C. pr. civ.).
72
Ca regula generala, actiunea de divort se stinge prin Impacarea
sotilor In orice faza a procesului, chiar daca intervine In instanta de
apel sau la recurs, iar apelul sau recursul nu sunt timbrate conform
legii (art. 618, alin. 2, C. pr. civ.)
e. Masuri provizorii In timpul procesului de divort
Dat fiind faptul ca procesul de divort dureaza un anumit timp, In
general mai Indelungat cand exista copii minori, timp In care situatia
de drept nu mai corespunde cu situatia de fapt, legea permite luarea
unor masuri vremelnice In cursul judecarii procesului de divort.
In felul acesta, In conformitate cu art. 6132, C. pr. civ. (introdus
prin Decretul nr. 174 din 30 iulie 1974), instanta poate lua, pe tot
timpul procesului, masuri vremelnice cu privire la Incredintarea
copiilor minori, la obligatia de Intretinere, la alocatia pentru copii si la
folosirea locuintei (T.M.B., S.IV, dec. civ. nr. 239/1990). Aceste
masuri prezinta urmatoarele caracteristici:
- sunt accesorii, deoarece se pot ordona numai In masura In
care exista o cerere de divort si se continua procedura divortului;
- sunt vremelnice, fiind valabile doar pe timpul cat dureaza
judecarea procesului de divort;
- sunt provizorii, deoarece pot fi oricand modificate sau
revocate, pe aceeasi cale pe care au fost dispuse ori de cate ori
Imprejurarile impun o astfel de masura (T.S., S. civ., dec.
nr. 2648/1973; T. jud. Neamt, dec. civ. nr. 404/1981).
f. Administrarea probelor
In privinta administrarii probelor, In materie de divort exista o
serie de derogari de la dispozitiile Dreptului comun, si anume:
- mijloace de proba neadmise In Dreptul comun, dar admise In
materia divortului, avandu-se In vedere ca In procesele de divort se
discuta chestiuni de familie, care In general sunt cunoscute doar de
persoanele mai apropiate; legea prevede posibilitatea audierii ca
martori si a rudelor si a afinilor pana la gradul trei inclusiv, In afara
de descendenti (art. 190, C.pr.civ.);
- mijloace de proba admise In Dreptul comun, dar neadmise In
materia divortului, si anume: interogatoriul nu poate fi folosit pentru
dovedirea motivelor de divort (art. 612, alin. ultim, C.pr.civ.), aceasta
pentru a nu se ajunge, In mod indirect, la admiterea divortului prin
consimtamantul mutual; totusi, el poate fi folosit pentru combaterea
motivelor de divort, precum si In legatura cu alte cereri accesorii
acestui fel de litigiu (T. reg. Galati, dec. civ. nr. 2232/60); In mod cu
totul special, ca probe se pot admite si Inregistrarea convorbirilor
telefonice (T. jud. Alba, dec. civ., nr. 664/1984).
73
g. Hotararea de divort
In situatia In care sunt Indeplinite cerintele art. 38, C. fam.,
instanta pronunta desfacerea CASATORIEI, facand distinctiile necesare
(T.M.B., S. III, dec. civ. nr. 87/1990).
Astfel, divortul se poate pronunta numai din vina sotului
reclamant, daca paratul a introdus cerere reconventionala ori o actiune
de divort si, In urma probelor administrate, cererea principala a fost
respinsa, iar cererea reconventionala ori actiunea de divort a paratului
a fost admisa.
Pronuntarea divortului din vina ambilor soti se va face numai atunci
cand, chiar daca paratul nu a introdus cerere reconventionala, culpa
concurenta a sotului reclamant este grava si bine stabilita si ar putea duce ea
singura la desfacerea CASATORIEI daca ar fi fost invocata ca atare.
In situatia In care divortul este cerut pentru alienatie mentala ori
debilitate mentala sau pentru o boala grava si incurabila survenita Inainte
sau In timpul CASATORIEI, instanta urmeaza sa constate desfacerea CASATORIEI
fara a mai pronunta divortul din vina sotului parat.
In cazul In care din CASATORIA ce se desface au rezultat copii si
acestia sunt minori, hotararea de divort mai trebuie sa precizeze, chiar
In lipsa unei cereri exprese a sotilor, cui se vor Incredinta spre crestere
si educare si care este contributia fiecarui parinte la cheltuielile de
crestere si educare a copiilor pentru viitor.
De regula, In cadrul procesului de divort se solutioneaza si unele
cereri accesorii ale sotilor sau ridicate din oficiu de instanta. Ca atare,
hotararea de divort poate cuprinde si unele mentiuni facultative, cum
ar fi cele privind:
- numele pe care sotii Il vor purta dupa divort (art. 40, C. fam.);
- stabilirea pensiei de Intretinere Intre soti (art. 41, C. fam.);
- Impartirea bunurilor comune (art. 36, C. fam.);
- parintele care va administra bunurile minorului Il va
reprezenta sau Ii va Incuviinta actele In viitor.
h. In ce priveste caile de atac, acestea sunt prevazute In Legea
nr. 9 din 13 august 1992 de organizare judecatoreasca, conform careia
tribunalele si Curtile de apel sunt competente sa judece, In CONDITIILE
legii, apelurile si recursurile. Termenul este de 30 de zile, Incepand de
la data comunicarii hotararii (art. 619, alin. 1, C.pr.civ.), neputandu-se
face derogari de la Dreptul comun (T. S., S. civ., dec. nr. 1599/1987).
Hotararile de divort pe baza acordului partilor nu pot fi atacate cu apel
ori recurs decat pentru cererile accesorii divortului.
Data cand hotararea ramane definitiva se considera a fi cea a
desfac erii CASATORIEI.
74
4 - Executarea hotararii de divort
a. Comunicarea hotararii judiciare
In decizia de Indrumare nr. 10, din 28 dec. 1974, a Tribunalului
Suprem, se prevedea ca, dupa ramanerea definitiva a hotararii de
divort, instanta o va comunica din oficiu Serviciului de stare civila,
pentru a face mentiunea pe marginea actului de CASATORIE, pentru o mai
buna conservare a situatiei cu caracter publicitar. Daca In cursul
procesului de divort, chiar In instanta de recurs, unul dintre soti a
decedat, instanta va Inchide dosarul, CASATORIA Incetand prin deces
(art. 37, C. fam.), si tot astfel daca, Inainte de ramanerea definitiva a
hotararii de divort, unul dintre soti a decedat (T. S., S. civ., dec.
nr. 197/1982; T. jud. Brasov, dec. civ. nr. 133/1991).
b. Mentiunea despre hotararea de divort pe actul de CASATORIE
Efectuarea mentiunii despre hotararea de divort pe actul de
CASATORIE constituie o masura publicitara, ce are ca scop de a face
opozabila fata de terti desfacerea CASATORIEI. Efectuarea mentiunii se
poate face la cererea sotului interesat sau din oficiu, la Serviciul de
stare civila competent, asa cum am aratat.
Sectiunea a IV-a
EFECTELE DIVORtULUI
1 - Efecte cu privire la relatiile personale dintre soti si
capacitatea de exercitiu
Divortul produce efecte numai pentru viitor, nu si pentru trecut.
Aceste efecte pot fi cu privire la relatiile personale, la capacitatea de
exercitiu si la cele patrimoniale.
In primul rand, calitatea de sot Inceteaza pentru viitor, iar fiecare
sot divortat se poate recasatori. Incetand aceasta calitate, ia sfarsit si
obligatia de sprijin moral si de fidelitate.
In urma divortului, fiecare dintre fostii soti redobandeste numele
avut Inainte de Incheierea CASATORIEI (art. 40, alin. ultim, C. fam.)
(T. S., S. civ., dec. nr. 1116/1979), Insa legea prevede si posibilitatea
mentinerii numelui purtat anterior, In timpul CASATORIEI (art. 40, alin. 1,
si 2, C. fam.) (T.S., S. civ., dec. nr. 1467/1980; C.S.J., S. civ., dec.
nr. 471/1993; dec. nr. 609/1993; dec. nr. 443/2003).
In ceea ce priveste capacitatea de exercitiu, In cazul In care
divortul are loc mai Inainte de Implinirea varstei de 18 ani de catre
75
unul din soti, nu se pierde capacitatea deplina de exercitiu dobandita
prin Incheierea CASATORIEI de catre persoana In cauza. Asupra cetateniei
divort ul nu are nici o influenta.
2 - Efecte cu privire la bunurile comune
a. Impartirea bunurilor comune prin Invoiala sotilor
Comform legii, Impartirea bunurilor comune se poate face prin
Invoiala sotilor sau prin hotarare judecatoreasca (art. 36, alin. 1,
C. fam.).
Prin Invoiala sotilor, poate avea loc In urmatoarele situatii:
- concomitent cu hotararea de divort;
- In cursul procesului de divort, indiferent daca Invoiala se face
In fata instantei sau printr-un act Intocmit In fata notarului autorizat;
- In perioada imediat urmatoare de la ramanerea definitiva a
hotararii de divort, In acest caz nemaiexistand vreo suspiciune In
privinta solutionarii actiunii de divort;
- dupa Inregistrarea hotararii de divort, facuta pe marginea
actului de CASATORIE.
Invoiala sotilor poate avea ca obiect fie stabilirea Intinderii
drepturilor fiecaruia dintre soti asupra bunurilor comune, fie
determinarea In natura a bunurilor pe care urmeaza sa le primeasca
fiecare. In materie de Invoiala a sotilor In lipsa unor dispozitii
speciale, se aplica Dreptul comun privind forma actelor juridice.
b. Impartirea bunurilor comune prin hotarare judecatoreasca
In cazul In care sotii nu se Inteleg cu privire la Impartirea
bunurilor comune, atunci, la cererea oricaruia dintre soti, urmeaza a
decide instanta de judecata.
In ce priveste cererea pentru Impartirea bunurilor comune,
aceasta se poate introduce sau dupa desfacerea CASATORIEI prin divort,
pe calea unei actiuni principale, sau o data cu actiunea de divort ori In
orice moment ce urmeaza dupa aceea, si aceasta cerere este
incidentala sau accesorie, cf. art. 17, C. pr. civ.
In aceste situatii, Impartirea bunurilor comune se face dupa cum
urmeaza:
- In cazul In care exista o Invoiala Intre soti cu privire la
determinarea cotei fiecaruia dintre ei In bunurile comune, atunci
Impartirea se face conform acestor cote;
- In situatia contrara, stabilirea cotei-parti ce revine fiecarui sot
din bunurile comune se face prin hotarare judecatoreasca
corespunzator acestor cote.
76
Deoarece Codul familiei nu arata In mod expres cum trebuie sa
se faca Impartirea bunurilor comune, si anume, In parti egale sau In
parti variabile, lacuna urmeaza a fi Implinita pe alta cale.
Astfel, doctrina si practica judiciara au Inclinat spre solutia
potrivit careia cota-parte ce se cuvine fiecaruia dintre soti se stabileste
In raport cu contributia sa la dobandirea si Ingrijirea bunurilor
comune. Ca atare, cotele-parti ale sotilor pot fi neegale, daca aportul
acestora la dobandirea bunurilor comune difera.
In cazul In care nu se poate determina contributia fiecarui sot la
dobandirea bunurilor comune, atunci instanta poate Imparti bunurile
comune In parti egale Intre cei doi soti. Contributia acestora la
dobandirea bunurilor comune trebuie Inteleasa nu privitor la fiecare
bun In parte, ci In sensul de contributie a lor la dobandirea tuturor
bunurilor comune.
Cat priveste perioadele de timp In care viata In comun a fost
Intrerupta, acestea trebuie avute In vedere numai In masura In care
aceasta stare de fapt este de natura sa contribuie la determinarea cotei
de participare a fiecarui sot la dobandirea bunurilor comune (T. S.,
dec. civ. nr. 861/1967). Stabilirea contributiei fiecarui sot la
dobandirea bunurilor comune se poate face prin orice mijloc de proba,
deoarece este vorba de dovedirea unei situatii de fapt (T. S., dec. civ.
nr. 1512/1986). In sfarsit, faptul ca unul dintre soti nu are bunuri
proprii nu Il Indreptateste la o cota-parte cu privire la bunurile comune
mai mare decat aceea care este corespunzatoare contributiei sale la
formarea si conservarea acestora.
Dupa ce se stabileste masa bunurilor comune ce urmeaza a fi
Impartita, se vor determina cotele-parti ce revin sotilor din bunurile
comune In raport de care se face Impartirea. Impartirea aceasta trebuie
sa se faca In asa fel Incat, In masura posibilitatilor, sa revina fiecarui
sot bunuri In natura si numai In situatia In care Impartirea nu este
posibila In acest fel sa se treaca la vanzarea bunurilor comune prin
buna Invoiala sau, In caz de neIntelegere, prin licitatie publica ori sa se
atribuie unuia dintre soti, urmand ca celalalt sa primeasca echivalentul
cotei sale parti In alte bunuri sau sume de bani (I. Filipescu).
In caz de Impartire In natura a bunurilor comune, urmeaza a se
avea In vedere interesele sotilor si ale copiilor, fiecaruia atribuindu-i-se
acele bunuri de care are mai mare trebuinta. In ce priveste sumele din
veniturile provenite din munca, platite cu titlu de pensie de Intretinere
sau pentru o alta datorie personala ori cheltuite de catre un sot In afara
sarcinilor CASATORIEI, adica risipite, acestea nu se includ In masa
77
bunurilor comune supuse Impartirii, totusi se tine seama de ele pentru
a stabili cota-parte ce revine fiecaruia dintre soti In bunurile supuse
Impartirii.
In caz de neIntelegere, instanta competenta este cea de divort,
daca Impartirea se face In cadrul procesului de divort, sau determinata
dupa Dreptul comun privind stabilirea competentei instantelor
judecatoresti, daca Impartirea se face dupa divort pe cale principala. In
felul acesta, In cazul In care prin aceeasi actiune s-a cerut desfacerea
CASATORIEI si Impartirea bunurilor comune, competenta de a solutiona
capatul de cerere referitor la Impartirea bunurilor comune, indiferent
de valoarea lor, revine instantei sesizate cu judecarea capatului de
cerere privitor la desfacerea CASATORIEI, potrivit principiului Inscris In
art. 17, C. pr. civ. si In temeiul caruia cererile accesorii si individuale
sunt In caderea instantei competente sa judece cererea principala. In
anumite situatii, instanta este tinuta sa respecte dispozitiile speciale
prevazute de lege pentru anumite categorii de bunuri aflate In masa
supusa Impartirii (T.S., S. civ., dec. nr. 1608/1979).
Dreptul la actiune avand ca obiect Impartirea bunurilor comune
nu se prescrie. In situatia In care pana la Impartirea bunurilor comune
exista pericolul ca unul dintre soti sa Instraineze o parte din bunuri In
detrimentul celuilalt sau sa le deterioreze, ori un sot nu poate folosi
bunurile comune, instanta poate numi un sechestru judiciar care poate
fi chiar unul dintre soti.
In literatura de specialitate se considera ca este admisibila
actiunea In constatare a bunurilor comune, astfel ca fostii soti sa ceara
constatarea partii lor In bunurile comune (M. Eliescu). In cazul In care
fostii soti nu doresc o astfel de Impartire a bunurilor dobandite In
timpul CASATORIEI, ci numai transformarea starii de devalmasie Intr-o
stare de indiviziune, actiunea pentru constatarea acestor bunuri si
determinarea cotelor este admisibila dupa pronuntarea divortului
(T. S., dec. civ. nr. 2105/1971).
In ce priveste bunurile supuse Impartirii, acestea devin proprii In
masura In care a avut loc aceasta operatie, fie In totalitatea lor sau
numai In parte, fie In materialitatea lor sau numai pe cote-parti.
Desi In literatura juridica s-au exprimat mai multe pareri
(T. R. Popescu, M. Eliescu), regimul matrimonial al comunitatii de
bunuri Inceteaza totusi o data cu desfacerea CASATORIEI si, ca atare,
regulile ce-l carmuiesc nu-si mai gasesc alta aplicare, si In felul acesta
bunurile dobandite dupa desfacerea CASATORIEI de oricare dintre fostii
soti ori chiar de amandoi nu mai sunt bunuri comune.
78
In aceasta privinta, prezumtia legala de mandat tacit reciproc nu
mai poate functiona dupa desfacerea CASATORIEI, deoarece nu mai exista
relatii specifice Intre soti care sa o justifice, ca si obligatiile comune,
In sensul dispozitiilor Codului familiei. In ceea ce priveste
proprietatea comuna, aceasta Isi pastreaza caracterul ei devalmas si
dupa desfacerea CASATORIEI prin divort pana la data Impartirii.
3 - Efecte cu privire la locuinta comuna a sotilor
Situatii de distins:
a. Situatia sotilor chiriasi
In aceasta situatie, fara a se tine seama pe numele caruia dintre
soti este Incheiat contractul de Inchiriere si daca Inchirierea acestuia
s-a facut la o data anterioara ori ulterioara CASATORIEI, se procedeaza
dupa cum urmeaza:
- locuinta comuna se Imparte Intre soti, daca acest lucru este
posibil. Impartirea trebuie sa asigure norma sotului care are dreptul la
atribuirea locuintei si a copiilor ce i s-au Incredintat; de asemenea, nu
trebuie sa se nesocoteasca dreptul altor persoane la locuinta;
- daca locuinta nu se poate Imparti, se urmeaza prevederile art.
271 din Legea nr. 114/1996 cu modificarea din Ordonanta de urgenta
nr. 40/10 iulie 1977, adica locuinta se atribuie conform Intelegerii
sotilor, iar In lipsa acesteia se atribuie sotului caruia i s-au Incredintat
copiii spre Ingrijire, iar In cazul cand nu sunt copii, sotului care a
obtinut divortul.
In aceasta din urma situatie, trebuie facute urmatoarele distinctii:
- copiii sunt Incredintati unei terte persoane sau unei institutii
pentru ocrotire si atunci criteriul nu se mai aplica;
- sotii au mai multi copii si fiecaruia dintre ei i se Incredinteaza
copii, situatie In care instanta va trebui sa aplice celelalte dispozitii,
chiar daca cuantumul acestor atribuiri este inegal;
- copiii dintr-o CASATORIE anterioara au aceleasi drepturi ca si
copiii rezultati din CASATORIA ce se desface;
- copiii din afara CASATORIEI au aceleasi drepturi ca si copiii din
CASATORIE;
- In lipsa de Invoiala a sotilor si cand nu exista copii, locuinta se
atribuie sotului care a obtinut divortul, evacuarea celuilalt sot facandu-se
neconditionat, fara atribuirea unei alte locuinte;
- In toate celelalte situatii, instanta judiciara are libertatea de a
alege (C.S.J., S. civ., dec. nr. 15/1993; dec. civ. nr. 2328/1993; dec.
civ. nr. 2769/1993).
79
In cazul In care divortul s-a pronuntat din vina ambilor soti si
din CASATORIE nu au rezultat copii, In lipsa unei Intelegeri Intre parti cu
privire la beneficiul contractului de Inchiriere, instanta, conform
practicii judiciare, va atribui locuinta sotului care are mai multa nevoie
de locuinta sau care este Indreptatit la aceasta In functie de profesie,
departare de locul de munca, varsta, sanatate si sa nu o atribuie unuia
dintre soti pe motivul ca celalalt are o vina mai mare In desfacerea
CASATORIEI. Totusi, asa cum s-a pronuntat jurisprudenta, daca In urma
verificarii acestora vocatia sotilor la folosirea locuintei s-ar vadi
sensibil egala, apare mai Indreptatita atribuirea acesteia sotului mai
putin vinovat de desfacerea CASATORIEI (T.S., dec. civ. nr. 1597/1969)
b. Unele situatii speciale cand sotii sunt chiriasi
O situatie speciala priveste regimul locuintelor de serviciu; daca
locuinta poate fi Impartita, se va proceda la un partaj provizoriu,
dispunandu-se evacuarea conditionata a sotului In favoarea caruia
opereaza criteriile legale de atribuire, dar fara a dispune evacuarea
sotului titular al contractului.
Daca locuinta nu poate fi Impartita, instanta este Indrituita sa
dispuna evacuarea conditionata a titularului contractului de Inchiriere
si evacuarea conditionata a sotului In favoarea caruia opereaza
criteriile de preferinta prevazute de lege pentru atribuirea locuintei.
Totusi, sotul titular al contractului de Inchiriere nu va putea fi evacuat
In cazul locuintelor de serviciu, In care prezenta sa permanenta In
preajma locului de munca se impune fata de specificul muncii.
c. Situatia sotului proprietar sau titular al altui drept
In opozitie cu situatia anterioara, sotul proprietar nu poate fi
evacuat, chiar daca el este vinovat de divort sau daca au fost
Incredintati copiii minori celuilalt sot (Legea nr. 144/1996, art. 271
mod. Ord. nr. 40/1997). Ca atare, apartamentul proprietate personala
al unuia dintre fostii soti nu poate fi atribuit nici In Intregime si nici
partial sotului neproprietar. Totusi, instanta, apreciind Imprejurarile
cauzei, poate sa oblige pe sotul proprietar, la cerere, In situatiile
prevazute de art. 41 si 42 din C. fam, sa asigure celuilalt sot, precum si
copiilor care i-au fost Incredintati, o suprafata locativa
corespunzatoare, fie In apartamentul proprietatea sa, fie In alta
locuinta. In felul acesta, la cererea sotului neproprietar al locuintei fost
domiciliu comun, instanta va putea obliga pe sotul proprietar al
locuintei sa asigure celuilalt sot si copiilor minori Incredintati acestuia
o suprafata locativa, fie In apartamentul sau, fie In alta cladire si la
80
nevoie se va putea dispune, In mod provizoriu, evacuarea din
apartament a sotului proprietar, pana cand el va asigura o alta locuinta
(T.S., dec.civ. nr. 1775/1976). Totusi, principiul de baza este acela ca
daca sotii au ocupat o locuinta proprietate a unuia dintre ei, sotul
neproprietar, dupa desfacerea CASATORIEI, nu poate avea dreptul de a fi
reintegrat In acea locuinta, deoarece prin divort a disparut temeiul
legal In baza caruia el a ocupat acea locuinta, ca si obligatia reciproca
de Intretinere.
d. Situatia sotilor coproprietari ori proprietari In devalmasie
In situatia In care locuinta apartine sotilor In coproprietate ori In
devalmasie, iar In cadrul actiunii de divort nu s-a cerut Impartirea
bunurilor comune, instanta, la cerere, poate dispune pe calea unor
masuri provizorii Impartirea sau atribuirea locuintei dupa aceleasi
criterii, urmand ca rezolvarea definitiva a raporturilor patrimoniale
dintre soti sa aiba loc ulterior, In cadrul actiunii separate de partaj
(T.S., dec. Indrumare nr. 5/1975; C.S.J. S. civ. dec. nr. 2523/1993).
e. Efectele cu privire la alte raporturi patrimoniale dintre soti
Obligatia de a suporta cheltuielile casniciei si cea de sprijin
material Inceteaza o data cu Incetarea calitatii de soti.
In ceea ce priveste dreptul la mostenire, fostul sot supravietuitor
nu are drept la mostenire asupra bunurilor ramase la moartea celuilalt
sot de care a divortat.
4 - Efecte cu privire la relatiile personale dintre parinti si
copiii minori
In cazul desfacerii CASATORIEI, cand exista copii minori se pune
problema Incredintarii acestora.
Instanta judecatoreasca este obligata, chiar daca nu exista o cerere
expresa a sotilor In acest sens, sa se pronunte, prin hotararea pe care o da,
si asupra Incredintarii acestora, pentru a se evita introducerea ulterioara a
unei noi actiuni, ceea ce nu ar fi In interesul copiilor minori care nu pot fi
lasati fara Ingrijire si Intretinere nici un moment.
Criteriul ce trebuie sa stea In atentia instantei In aceasta privinta
este In exclusivitate interesul copiilor minori (T.S., dec. Indrumare
nr. 10/1969; T.S., dec. civ. nr. 1465/1962).
In stabilirea interesului acestora se tine seama de o serie de
elemente, printre care mijloacele materiale ale parintilor, posibilitatile
de dezvoltare fizica, morala si intelectuala pe care copiii le pot gasi la
unul dintre parinti, varsta copilului, comportarea parintilor fata de
81
copil Inainte de divort, legaturile de afectiune dintre minor si familie
(T.M.B., S. III, dec. civ. nr. 2/1990). Se pot avea In vedere si alti
factori, ca, de pilda, sexul minorului, starea sanatatii lui, ocupatia pe
care o au parintii.
Conceptul de "interes al copilului minor" de care trebuie sa se tina
seama In Incredintarea acestuia are un caracter complex, fiind In functie
de factori multipli. Instanta trebuie sa decida pentru fiecare dintre copii,
acestia putand fi Incredintati chiar parintelui vinovat de divort.
Pe de alta parte, instanta de judecata este obligata sa asculte pe
parinti, organele tutelare si pe copiii care au Implinit varsta de 10 ani.
In privinta organelor tutelare, s-a opinat ca prezenta efectiva a
delegatului acestora la dezbateri nu este obligatorie. In ce priveste
concluziile delegatului organelor tutelare, ele trebuie sa se Intemeieze
pe rezultatul investigatiilor acestor organe, care, de obicei, sunt
concretizate Intr-un act de ancheta sociala.
Cat despre parinti, ei se pot Invoi cu privire la Incredintarea
copiilor minori, dar aceasta Invoiala nu este obligatorie pentru
instanta de judecata.
Daca exista motive temeinice, datorate de cele mai multe ori
imoralitatii ori comportarii parintilor, copiii minori pot fi Incredintati
unor rude sau altor persoane, dar numai cu consimtamantul acestora
sau unor institutii de ocrotire. In felul acesta chiar daca unul dintre
parinti traieste, copilul poate fi Incredintat spre crestere si educare
bunicilor, In cazul In care, din Imprejurarile cauzei, ar rezulta ca este
In interesul acestuia (art. 103, C. fam.).
a. Exercitarea drepturilor parintesti cu privire la persoana
copilului
In situatia In care copilul a fost Incredintat unui parinte, acesta
exercita drepturile si Indatoririle parintesti cu privire la persoana
copilului (art. 43, alin. 1, C. fam.), celalalt parinte pastreaza dreptul de
a avea legaturi personale cu copilul, precum si de a veghea la
cresterea, educarea, Invatarea si pregatirea lui profesionala (art. 43,
alin. 3, C. fam.). Modurile de exercitare a acestui drept pot fi: vizitarea
copilului la locuinta parintelui caruia acesta i-a fost Incredintat,
primirea copilului In vizita la locuinta parintelui caruia nu i s-a
Incredintat, vizitarea copilului la scoala sau petrecerea Impreuna a
vacantelor scolare (T.M.B., Sect. III, dec. civ. nr. 150/1990).
Hotararea asupra cererilor facute In cadrul procesului de divort
pe cale de actiune separata cu privire la stabilirea modalitatilor de
exercitare a dreptului pe care Il are parintele caruia nu i s-a Incredintat
82
copilul de a pastra legaturi personale cu acesta este de competenta
instantelor judecatoresti (T.S., dec. Indrumare nr. 20/1964).
In situatia In care copilul a fost Incredintat unei alte persoane
decat parintii ori unei institutii de ocrotire, acestia vor avea fata de
copil numai drepturile si Indatoririle parintesti cu privire la persoana
copilului (C. fam., art. 43, alin. 2);
b. Modificarea masurilor luate cu privire la persoana copilului
si organul competent sa ia masura
Cand Imprejurarile avute In vedere pentru Incredintarea copilului
se schimba, instanta judiciara poate modifica masurile cu privire la
drepturile si Indatoririle dintre parinti si copii. Astfel, Imprejurarea ca
printr-o hotarare judecatoreasca anterioara copilul fusese Incredintat
spre crestere si educare mamei nu constituie un impediment ca ulterior
el sa fie Incredintat vremelnic tatalui (C.S.J., S. civ., dec.
nr. 2448/1993).
De asemenea, faptul ca unul dintre parinti are si alti copii din
alta CASATORIE nu constituie un impediment pentru reIncredintarea
copilului aceluiasi parinte, desi el are spre crestere si educare si pe
ceilalti copii, daca Ii poate asigura conditii de crestere si educare mai
bune decat celalalt parinte (T.S., dec. civ. nr. 2103/1971; C.S.J., S.
civ., dec. nr. 1848/1991).
Atasamentul fata de bunici nu justifica Inlaturarea parintelui din
dreptul si obligatia de a creste copilul (T.S., dec. civ. nr. 421/1977). In
toate cazurile, instanta de judecata ramane competenta sa dispuna
Incredintarea minorilor unei rude, altor persoane ori institutii de
ocrotire numai In cazul cand se pronunta desfacerea CASATORIEI (art. 42,
C. fam.), decaderea din drepturile parintesti (art. 109, C. fam.),
precum si In cazul In care filiatia din afara CASATORIEI este stabilita fata
de ambii parinti, acestia nefiind In situatia de a li se Incredinta copiii
(art. 65, C. fam.) (T.S., dec. civ. nr. 792/1973);
5 - Efecte cu privire la relatiile patrimoniale dintre parinti si
copiii minori
a. Contributia parintilor la cheltuielile de crestere, educare,
Invata tura si pregatire profesionala a copilului
Conform legii, aceasta contributie se stabileste prin hotarare de
divort, chiar daca partile n-au facut cerere In acest sens (art. 42,
alin. 4, C. fam.). Ca atare, instanta va putea stabili pensia de
Intretinere, eventual sub forma unei cote procentuale din retributia
83
lunara a debitorului si va lua masura de poprire, conform art. 461, C.
pr. civ.
Tot astfel, faptul Incredintarii copilului unuia dintre parinti, chiar
daca acesta are mijloace suficiente de trai, nu scuteste pe celalalt
parinte de a contribui la cheltuielile de crestere, educare, Invatatura si
pregatire profesionala a minorului. Faptul se explica prin aceea ca
ambii parinti au aceleasi drepturi si obligatii fata de copiii lor (art. 1,
alin. 3; art. 97, 101 si 107 din C. fam.).
b. Exercitarea drepturilor si Indatoririlor parintesti cu privire la
bunurile copilului
In situatia In care copilul este Incredintat unuia dintre parinti,
drepturile si Indatoririle parintesti mentionate se exercita de catre
acesta (art. 43, alin. 1, C. fam.). Daca copilul este Incredintat unei alte
persoane decat parintelui sau unei institutii de ocrotire, instanta va
trebui sa decida care dintre parinti va exercita dreptul de a-i administra
bunurile si de a-l reprezenta sau de a-i Incuviinta actele.
Schimbarea Imprejurarilor avute In vedere la luarea acestei
masuri poate duce la modificarea acestora (art. 44, C. fam.).
c. Beneficiul contractului cu privire la locuinta
Asa cum am vazut, faptul Incredintarii copiilor unuia dintre
parinti are influenta asupra atribuirii beneficiului contractului de
Inchiriere, acesta folosind sotului caruia i s-au Incredintat copiii
(art. 22, Decretul nr. 5/1973), indiferent daca acestia au rezultat din
CASATORIA respectiva sau dintr-o alta CASATORIE anterioara.
d. Primirea alocatiei de stat pentru copii
Dispozitiile legale privind alocatia de stat pentru copii din
Decretul 410/1985 au fost abrogate prin Legea nr. 61 din
28 septembrie 1993 mod., prin care, potrivit art. 3, alin. 2, titular al
dreptului la alocatia de stat pentru copii devine copilul, iar Incasarea
depinde de modul de Incredintare a minorului.
84
Partea a doua
RUDENIA
Capit olul I
RUDENIA SI FELURILE EI
Sectiunea I
NOtIUNEA DE RUDENIE
Intr-un sens mai larg, rudenia poate fi definita, Intr-o forma
simpla, ca o apropiere biologica sau spirituala, socialmente
recunoscuta, Intre diferite persoane. Caracterul socialmente recunoscut
al relatiilor de rudenie se vadeste In faptul ca trasatura lor esentiala
este mai curand conventionala decat biologica, reflectand adesea
viziunea despre lume a unui grup uman. In unele societati, rudele sunt
recunoscute ca atare numai pe linie masculina, iar In altele, numai pe
linie feminina. Daca numele urmeaza linia tatalui, ne aflam Intr-o
societate patrilineala, capul ei avand o locuinta proprie, patrilocala, iar
daca locuieste la sotie, comunitatea este matrimoniala. In cazul In care
filiatia se stabileste pe linie feminina, rudenia este matrilineala, putand
fi deopotriva matrilocala sau patrilocala; In aceasta situatie, de multe
ori adevaratul cap al familiei nu este sotul, ci unchiul matern
(avunculat), adica fratele sotiei.
Din punct de vedere juridic, Codul familiei, In art. 95, al. 1,
defineste rudenia ca fiind "legatura bazata pe descendenta unei
persoane dintr-o alta persoana sau pe faptul ca mai multe persoane au
un ascendent comun". Pe aceasta baza s-au formulat si alte definitii.
Astfel, rudenia naturala este considerata a fi "legatura de sange
existenta Intre persoane care descind unele din altele sau Intre
persoane care, fara a descinde una din alta, au un ascendent comun"
(D. Radescu). Sau, Intr-o alta definitie, "rudenia fireasca este legatura
de sange si, prin reglementarea legala, legatura dintre doua sau mai
multe persoane care coboara unele din altele, cum sunt, de exemplu,
tatal, fiul, nepotul de fiu, sau care, fara a descinde unele din altele, au
un autor comun, cum sunt, de exemplu, fratii Intre ei, verii primari
Intre ei".
85
Sectiunea a II-a
FELURILE RUDENIEI
1 - Rudenia fireasca
Rudenia fireasca se Intemeiaza pe faptul nasterii. Sirul de
persoane Intre care exista rudenie se numeste "linia de rudenie". Ea se
poate prezenta sub doua forme: dreapta si colaterala.
In cazul In care conceptia sau nasterea unei persoane, temei al
rudeniei, se situeaza In cadrul CASATORIEI parintilor sai, filiatia este din
CASATORIE, iar rudenia bazata pe aceasta filiatie se numeste "din
CASATORIE". In cazul In care atat conceptia, cat si nasterea unei persoane
intervin fara ca parintii acesteia sa fie casatoriti, filiatia este din afara
CASATORIEI, iar rudenia bazata pe aceasta filiatie este "din afara
CASATORIEI".
Dreptul roman acorda aceeasi ocrotire rudeniei din CASATORIE, cat
si aceleia din afara CASATORIEI. Potrivit art. 63, C. fam., copilul din
afara CASATORIEI a carei filiatie a fost stabilita are, fata de parintele sau
si rudele acestuia, aceeasi situatie legala ca a copilului din CASATORIE.
Dispozitiile legale privind filiatia din CASATORIE se aplica, prin
asemanare, si filiatiei din afara CASATORIEI (art. 65, C. fam.).
Intre filiatia din CASATORIE si aceea din afara CASATORIEI exista
unele deosebiri de reglementare In ce priveste modul stabilirii lor. In
acest sens sunt reglementarile privind numele copilului din CASATORIE si
privind numele copilului din afara CASATORIEI (art. 62 si 64, C. fam.).
In cadrul unei familii, o persoana poate avea calitatea de sot,
ruda sau afin. Prin urmare, rudenia alcatuieste numai unul din
izvoarele relatiilor de familie.
Familia are si o acceptiune speciala In materie locativa (art. 15
din Legea nr. 5/1973) In sensul Legii fondului funciar (art. 8 din
Legea nr. 18/1991) sau In materia unor conventii internationale. In
Intelesul acestor legi speciale, familia nu se Intemeiaza numai pe
CASATORIE, rudenie si afinitate.
Stabilirea gradului de rudenie se face diferit dupa felul liniei de
rudenie. Astfel, la rudenia In linie directa, gradul de rudenie se
socoteste dupa numarul nasterilor prin care se stabileste legatura de
sange Intre doua persoane. In acest caz, fiul si tatal sunt rude de gradul
Intai, nepotul de fiu cu bunicul sunt rude de gradul al doilea.
86
La rudenia In linie colaterala, gradul de rudenie se socoteste
dupa numarul nasterilor, pornind de la una din rude, In linie
ascendenta, pana la autorul comun, si apoi de la acesta, In linie
descendenta, pana la cealalta ruda.
Din punct de vedere juridic, legatura rudeniei prezinta interes
numai In masura In care legea Ii recunoaste efecte juridice, care se
produc numai In masura In care aceasta este stabilita In CONDITIILE
prevazute de lege.
Mijloacele de proba ale rudeniei firesti difera In raport cu
interesul urmarit prin dovada rudeniei.
Se deosebesc, din acest punct de vedere, mai multe situatii:
a) prin dovedirea rudeniei se urmaresc efecte de stare civila. In
aceasta situatie, dovada rudeniei se poate face, In principiu, cu acte de
stare civila. In anumite Imprejurari exceptionale, starea civila se poate
proba prin orice mijloace de proba. Aceste Imprejurari sunt:
reconstituirea sau Intocmirea In cazuri speciale a actelor de stare civila
si cand, din orice Imprejurare, dovada filiatiei fata de mama nu se
poate face prin certificatul constatator al nasterii ori cand se contesta
realitatea celor cuprinse In certificatul constatator al nasterii, In
privinta filiatiei fata de mama (T.S., dec. civ. nr. 1615/1970; dec. civ.
nr. 1911/1979);
b) prin dovedirea rudeniei se urmaresc interese patrimoniale (de
exemplu, In materie succesorala); In aceasta situatie, dovada rudeniei
se poate face si prin alte mijloace de proba decat actele de stare civila;
c) aplicarea unor dispozitii legale se Intemeiaza pe existenta
calitatii de rude; In aceasta situatie, dovada legaturii de rudenie se
poate face prin orice mijloc de proba.
In acest sens, mentionam:
l) opunerea la CASATORIE, Intemeiata pe rudenie (art. 6 si 7,
C. fam.);
2) Incredintarea copiilor din CASATORIE, In cazul divortului, unor
rude (art. 42, C. fam.);
3) stabilirea obligatiilor de Intretinere Intre rudele prevazute de
art. 86, alin. 1, C. fam.;
4) aprobarea de catre organele tutelare a platii creantelor pe care
le au fata de minor, tutorele, sotul, o ruda In linie dreapta ori fratii sau
surorile tutorelui (art. 126, C. fam.);
5) determinarea actelor juridice a caror Incheiere este oprita, si
anume, Intre tutore, sotul, o ruda In linie dreapta ori fratii sau surorile
tutorelui, pe de o parte, si minor, pe de alta parte (art. 128, C. fam.);
87
6) instituirea curatelei la cererea celor Indrituiti, printre care si a
rudelor (art. 159, C. fam.);
7) determinarea legaturilor de rudenie care justifica lipsa de
denuntare a omoratorului, In materie de nederminate succesorala
(art. 659, C. civ.);
8) stabilirea legaturii de rudenie pentru nulitatea liberalitatilor facute
unor persoane interpuse (art. 812 si 941, C. civ.) sau a validitatii
dispozitiilor testamentare savarsite In CONDITIILE art. 883, C. civ.;
9) recuzarea judecatorilor sau a expertilor, pe motivul ca sunt
rude cu partile (art. 27, 28, 204, C. proc. civ.);
10) Inlaturarea martorilor propusi spre ascultare, pe acelasi
motiv (art. 189, 190, C. proc. civ.).
In cadrul procesului penal, proba filiatiei poate fi facuta si cu
mijloacele procesuale penale prevazute de Codul de procedura penala,
deci nu numai In CONDITIILE Inscrise In Codul familiei sau stabilirea
filiatiei din afara CASATORIEI nu se poate face In CONDITIILE Codului
familiei. In acest sens, recunoasterea copilului din afara CASATORIEI
facuta In cadrul procesului penal nu este suficienta, adica nu valoreaza
recunoasterea prin Inscris autentic (prin hotarare judecatoreasca) (T.S.,
dec. pen. nr. 75/1964).
2 - Rudenia creata prin adoptie
In cazul adoptiei, legatura de rudenie exista Intre adoptator si
rudele acestuia, pe de o parte, si adoptat si descendentii sai, pe de alta
parte (art. 50, alin. 2 din Legea nr. 273/2004).
Rudenia prin adoptie se substituie rudelor firesti, care nu mai
persista decat a constitui un impediment la CASATORIE (art. 6, C. fam.).
Rudenia rezultata din adoptie Inceteaza numai pentru viitor In cazul
desfacerii adoptiei (art. 22 din O.U.G. nr. 25/1997 mod. L.
nr. 87/1998). In sarcina fostului adoptator se poate stabili obligatia de
Intretinere a fostului adoptat, In CONDITIILE aceleiasi legi. In cazul
declararii nulitatii adoptiei, legatura de rudenie se desfiinteaza cu
caracter retroactiv.
Gradul de rudenie se stabileste ca si la rudenia fireasca: Intre
adoptat si adoptator, rudenia este de gradul Intai, ca Intre copil si
parinte.
In ceea ce priveste legatura de rudenie Intre adoptat si adoptator,
dovada rudeniei se face prin proba adoptiei Insasi. Intre celelalte rude,
In cazul adoptiei, dovada se face ca si la rudenia fireasca.
88
3 - Afinitatea
Cu toate ca legea nu o defineste, afinitatea sau alianta este
legatura dintre sot si rudele celuilalt sot (de exemplu: Intre ginere si
socrii, Intre cumnati). Afinitatea nu exista Intre rudele unui sot si
rudele celuilalt sot, de exemplu, Intre cuscrii. De asemenea, nu exista
afinitate (nici rudenie) Intre soti (I. P. Filipescu).
Rudele unuia dintre soti sunt afini cu celalalt sot, fara a deosebi
dupa cum rudenia este din CASATORIE sau din afara CASATORIEI, deoarece
ambele se bucura de aceeasi ocrotire juridica. Afinitatea exista si In
cazul In care rudenia rezulta prin adoptie.
Fiind un efect al CASATORIEI si al rudeniei, afinitatea exista numai
In masura In care acestea sunt legalmente stabilite; In situatiile In care
CASATORIA Inceteaza sau se desface prin divort ori rudenia prin adoptie
ia sfarsit, legatura de afinitate Inceteaza.
Unele efecte juridice ale afinitatii Insa se pot mentine. In acest
sens sunt, de exemplu, dispozitiile legale privind recuzarea
judecatorilor (art. 27, pct. 3, C. proc. civ.). In alte cazuri, efectul
juridic este prevazut nu numai In considerarea legaturii de afinitate,
ceea ce Inseamna ca el se mentine In CONDITIILE legii, chiar daca
Inceteaza afinitatea. In acest sens, poate fi mentionat art. 87, C. fam.,
privitor la obligatiile de Intretinere dintre sot si copilul celuilalt sot.
Tot astfel, stramutarea pricinilor, daca Inceteaza afinitatea, se poate
face pentru banuiala legitima (art. 37, C. proc. civ.).
In absenta legii, regulile privind felurile rudeniei firesti si
stabilirea acesteia se aplica, prin analogie, si afinitatii. In consecinta,
un sot este afinul rudelor celuilalt sot si In acelasi fel si grad In care
acest din urma sot este ruda cu rudele sale, unul dintre soti fiind, de
pilda, afin de gradul doi, In linie colaterala cu cumnatul sau.
Proba afinitatii se face prin dovada rudeniei si a CASATORIEI din
care rezulta.
In cazurile anume prevazute de lege, afinitatea produce efecte
juridice, In materie de nedemnitate succesorala (art. 659, C. civ.), In
materie de recuzare a judecatorilor (art. 27, C. proc. civ.), In materie
de stramutare a proceselor (art. 37-39, C. proc. civ.) si In materia
martorilor (art. 189, 190, C. proc. civ.).
89
Capitolul II
FILIAtIA
Sectiunea I
FILIAtIA FAta DE MAMa
1 - Notiunea de filiatie materna
Filiatia fata de mama se mai numeste maternitate si poate fi din
CASATORIE sau din afara CASATORIEI. Ea cunoaste aceeasi reglementare
juridica, fie ca este din CASATORIE, fie ca este din afara CASATORIEI.
Elementele filiatiei fata de mama sunt faptul nasterii copilului si
identitatea acestuia cu cel despre a carui filiatie este vorba; stabilirea
filiatiei fata de mama presupune dovedirea ambelor elemente.
2 - Dovada filiatiei fata de mama
Conform art. 47, C. fam., filiatia fata de mama rezulta din faptul
nasterii si, de aceea, pentru stabilirea acestei filiatii trebuie sa se
dovedeasca faptul nasterii copilului, precum si identitatea dintre
copilul nascut si cel ce vrea sa-si stabileasca filiatia.
Potrivit regulilor de Drept comun, dovada acestor elemente ale
filiatiei fata de mama ar urma sa se faca prin orice mijloc de proba,
deoarece este vorba de fapte materiale. Art. 47, C. fam., prevede ca
dovada filiatiei fata de mama se face prin certificatul constatator al
nasterii.
Asa cum este cunoscut, starea civila a unei persoane, deci si
filiatia fata de mama, nu poate fi supusa discutiei In cazul In care
certificatul de nastere este conform cu folosirea starii civile (art. 51,
C. fam.), adica ambele arata ca mama a copilului pe aceeasi femeie.
Ca atare, folosirea starii civile dovedeste atat faptul nasterii, cat si
faptul identitatii, deoarece existenta concordanta a certificatului de
nastere si a folosirii starii civile creeaza prezumtia absoluta ca starea
civila aratata In acest mod corespunde realitatii.
Folosirea starii civile este starea de fapt din care rezulta ca un
copil este al unei anumite femei. Starea civila a unei persoane poate fi
pusa Insa In discutie atunci cand copilul are certificatul de nastere si
folosirea starii civile, dar acestea nu sunt concordante, ori copilul nu
90
are nici certificat de nastere, nici folosirea starii civile, precum si In
situatia In care copilul are certificat de nastere, dar nu are folosirea
starii civile.
Notiunea de "folosire a starii civile conforme cu certificatul de
nastere" reuneste un ansamblu de elemente de fapt care indica, fiecare
In parte si toate Impreuna, realitatea cuprinsului certificatului de
nastere. Sunt considerate elemente ale folosintei starii civile: purtarea
de catre copil a numelui mamei (nomen), faptul tratarii copilului de
catre mama si familia acesteia ca fiind copilul nascut de respectiva
femeie (tractus), Imprejurarea ca acest copil este considerat si de catre
terti ca fiind persoana careia Ii apartine starea civila de care se
prevaleaza (fama). Pentru a constitui o "folosire de stare civila",
aceste elemente trebuie sa aiba caracter de continuitate (sa nu fie
izolate, Intamplatoare) si sa existe In mod concordant fata de mama,
familie si societate.
3 - Recunoasterea filiatiei fata de mama
A. Prin recunoasterea filiatiei fata de mama se Intelege actul
prin care o femeie declara legatura de filiatie dintre ea si un copil
despre care pretinde ca este al sau.
Aceste cazuri sunt prevazute limitativ de art. 48, alin. I din
C. fam.: mama poate recunoaste pe copil daca nasterea nu a fost
Inregistrata In registrul de stare civila.
NeInregistrarea se poate datora faptului ca nu au fost registre de
stare civila, situatie In care In mod firesc mama poate face
recunoasterea copilului. Este Insa posibil ca Inregistrarea nasterii sa fi
fost omisa, desi au existat registre de stare civila. Daca omisiunea este
din vina delegatului de stare civila, declaratia de nastere fiind facuta,
atunci suntem In prezenta unui caz de Intocmire ulterioara a actului de
nastere (conf. art. 20 din L. nr. 119/1996), fara a fi necesara si
recunoasterea, deoarece ea s-a facut prin declaratia de nastere.
Recunoasterea filiatiei fata de mama se poate face si In cazul In
care copilul a fost trecut In registrul de stare civila ca fiind nascut din
parinti necunoscuti. Numele acestui copil se atribuie de catre
autoritatea competenta.
Conform art. 48, C. fam., se poate recunoaste copilul nascut din
parinti necunoscuti. In acest caz, mama poate recunoaste un copil,
deoarece sensul legii este ca recunoasterea filiatiei fata de mama poate
avea loc daca nu se cunoaste mama copilului. Dovada recunoasterii
91
s-ar putea face, la nevoie, cu hotararea judecatoreasca si declaratia de
nastere tardiva.
B. In ceea ce priveste cazurile limitative determinate de lege In
care poate interveni recunoasterea de maternitate, se pot ridica
urmatoarele probleme:
a) daca un copil numai conceput poate fi recunoscut Inainte de a
se naste?
Din art. 48, alin. 1, C. fam., rezulta ca un copil conceput poate fi
recunoscut mai Inainte de a se naste, dar aceasta recunoastere Isi
produce efectele daca la nasterea copilului se gaseste Intr-una din cele
doua situatii In care se poate face recunoasterea de maternitate;
situatie Intalnita foarte rar In practica.
b) daca un copil poate fi recunoscut, dupa ce a murit?
In aceasta situatie, dispozitiile art. 57, C. fam., privind
recunoasterea filiatiei fata de tata pot fi aplicate, prin analogie, si la
recunoasterea filiatiei fata de mama, data fiind identitatea de motive ce
justifica adoptarea unei solutii unitare In ambele situatii juridice, caci
altfel s-ar face recunoasteri interesate sub aspect patrimonial.
c) daca un copil poate fi recunoscut, In mod succesiv, de catre
doua femei care ar pretinde, fiecare, ca este copilul ei?
De vreme ce prima recunoastere se Inregistreaza In registrele de
stare civila, Inseamna ca nu mai sunt Indeplinite CONDITIILE cerute de
art. 48, C. fam., In care poate interveni recunoasterea de maternitate.
Deoarece Codul familiei nu distinge Intre copilul minor si cel major,
este posibila si recunoasterea copilului major In aceeasi masura ca si a
copilului minor.
C. In conformitate cu art. 48, alin. 2, C. fam., recunoasterea
filiatiei fata de mama se poate face prin urmatoarele formalitati:
l. Declaratie la Serviciul de stare civila
Inregistrarea recunoasterii se face Insa la Serviciul de stare civila
de la locul unde a fost Inregistrata nasterea acelui copil, iar daca
aceasta nastere nu a fost Inregistrata, recunoasterea se Inregistreaza la
Serviciul de stare civila de la locul unde a avut loc nasterea copilului
respectiv.
2. Inscris autentic
Recunoasterea de maternitate se poate face si printr-un Inscris ce
Indeplineste cerintele prevazute de lege pentru a fi considerat autentic
(art. 1171, C. civ.). Aceasta se poate face prin act autentic Intocmit
92
prin Notariat, la primariile orasanesti si comunale ori prin declaratie
data In fata instantelor judecatoresti.
3. Testament
Recunoasterea de maternitate se poate face prin oricare din
formele de testamente prevazute de lege: autentic, olograf, mistic,
testament In forma speciala cf. art. 868-886, C. civ.
D. In privinta Inscrierii, pe langa cazurile aratate se mai pot
avea In vedere urmatoarele:
1. Recunoasterea a intervenit In cazurile In care Inregistrarea
nasterii copilului nu a avut loc. In aceasta situatie, pe baza
recunoasterii, se Intocmeste actul de nastere, pe marginea caruia sa se
Inscrie apoi mentiunea.
O alta posibilitate ar fi ca recunoasterea sa se considere ca fiind
o declaratie de nastere tardiva, care, daca s-a facut Inauntrul
termenului de un an de la nastere, dupa aprobarea organului
administrativ competent, va servi la Intocmirea actului de nastere, fara
a se mai face mentiunea pe marginea lui.
Dovada recunoasterii urmeaza sa se faca la nevoie, cu declaratia
de nastere tardiva, ce se va pastra In arhiva organului administrativ. In
situatia In care declaratia de nastere tardiva se face dupa trecerea unui
an de la nasterea copilului, Inregistrarea are loc numai pe baza unei
hotarari judecatoresti ramasa definitiva. In acest caz, instanta urmeaza
sa dispuna Inregistrarea nasterii copilului ca fiind din parinti
necunoscuti, iar apoi, pe marginea actului de nastere, sa se Inscrie
mentiunea recunoasterii. La nevoie, dovada recunoasterii s-ar putea
face cu hotararea judecatoreasca si declaratia de nastere tardiva.
2. Recunoasterea copiilor trecuti In Registrul de stare civila, ca
nascuti din parinti necunoscuti. Aceasta este supusa nu numai
regulilor aplicabile marturisirii unui fapt anterior, adica a nasterii si
identitatii copilului, ci si unor dispozitii ptivind actul juridic.
E. Recunoasterea filiatiei fata de mama are urmatoarele
caractere:
a) este un act juridic cu caracter strict personal;
b) este un act juridic unilateral, efectele sale producandu-se
independent de acceptarea recunoasterii de catre copil;
c) este un act juridic pur si simplu, In sensul ca existenta
raportului de filiatie nu poate fi afectata de vreo conditie sau termen;
d) fiind marturisirea unui fapt material, are caracter declarativ;
93
e) produce efecte erga omnes, ceea ce rezulta implicit din
prevederile art. 49, C. fam., potrivit carora orice persoana interesata
poate contesta recunoasterea care nu corespunde adevarului;
f) este irevocabila, chiar daca s-a facut prin testament (art. 48,
alin. ultim, C. fam.);
g) este un act juridic solemn, care trebuie sa Imbrace una din
formele limitativ prevazute de lege (declaratie la Serviciul de stare
civila, Inscris autentic, testament).
F. Potrivit art. 49, C. fam., recunoasterea care nu corespunde
adevarului poate fi contestata. Actiunea poate fi facuta de catre orice
persoana interesata, inclusiv de catre mama care a facut
recunoasterea numai daca face dovada celor recunoscute; ea poate fi
introdusa In orice termen si se pot folosi orice mijloace de proba.
G. In cazul In care recunoasterea de maternitate se face cu
nerespectarea conditiilor de fond sau de forma prevazute de lege,
intervine, dupa caz, nulitatea absoluta sau cea relativa.
Nulitatea absoluta intervine:
a) cand recunoasterea este facuta de catre altcineva decat de
mama, personal sau prin mandatar, cu procura speciala autentica;
b) cand recunoasterea nu este facuta cu respectarea conditiilor de
forma, prevazute de art. 48, C. fam., adica nu este facuta prin
declaratie la Serviciul de stare civila, act autentic sau testamentar, In
consecinta, recunoasterea facuta prin Inscris, sub semnatura privata,
este nula absolut (T. R. Popescu).
In ceea ce priveste faptul daca recunoasterea de maternitate,
facuta de o persoana al carei consimtamant a fost viciat, poate fi
sanctionat cu nulitate relativa, In doctrina s-au exprimat opiniile
potrivit carora aceasta recunoastere poate fi anulata pentru vicii de
consimtamant si sa nu poata fi anulata pentru vicii de consimtamant.
I. Filipescu face urmatoarea distinctie:
a) recunoasterea facuta corespunde adevarului si nu exista deci
interes pentru introducerea actiunii In anularea recunoasterii deoarece,
In cursul procesului, ar urma sa se faca o noua recunoastere;
b) recunoasterea facuta nu corespunde adevarului, caz In care
actiunea In anularea recunoasterii pentru vicii de consimtamant nu ar
trebui refuzata pe motivul ca autorul recunoasterii are la Indemana
actiunea In contestare, deoarece, pe de o parte, regimul juridic al celor
doua actiuni este diferit, iar pe de alta parte, legea nu prevede
neadmiterea actiunii In anularea recunoasterii.
94
4 - Actiunea In justitie pentru stabilirea filiatiei fata de mama
In conformitate cu art. 50, C. fam., actiunea pentru stabilirea
maternitatii poate fi introdusa In urmatoarele situatii:
- cand, din orice Imprejurari, dovada filiatiei fata de mama nu se
poate face prin certificatul constatator al nasterii;
- cand se contesta realitatea celor cuprinse In certificatul
constatator al nasterii.
Sunt Insa si unele situatii speciale In care se poate introduce
actiunea In stabilirea maternitatii, dupa cum urmeaza:
- la adoptie cu efecte depline se Intocmea un nou act de nastere
al adoptatului, In care adoptatorii erau trecuti ca parinti firesti (art. 79,
al. ultim, C. fam.);
- recunoasterea de maternitate care nu corespunde adevarului
poate fi contestata de orice persoana interesata; primul interesat este
copilul recunoscut.
In felul acesta, contestarea recunoasterii, potrivit art. 40, C. fam.,
Inseamna implicit si contestarea celor aratate In certificatul de nastere,
In sensul art. 50, C. fam., Daca se reuseste In contestarea recunoasterii,
Inseamna ca se reuseste si In contestarea realitatii celor aratate In
certificatul de nastere (T. S., dec. civ. nr. 809/1979; T.J. Salaj, dec.
nr. 279/1980).
Actiunea In contestarea recunoasterii si actiunea In stabilirea
filiatiei fata de mama sunt distincte. Exercitarea dreptului la actiune
pentru stabilirea maternitatii apartine numai copilului (art. 52, alin. 1,
C. fam.). In ceea ce priveste introducerea actiunii, se pot deosebi
urmatoarele situatii:
a) copilul are capacitatea de exercitiu si In aceasta situatie se
poate introduce numai de copil;
b) copilul are capacitatea de exercitiu restransa, caz In care
actiunea se poate introduce de copil, fara a avea nevoie de
Incuviintarea prealabila a ocrotitorului sau legal;
c) copilul este lipsit de capacitate de exercitiu, adica este minor
sub 14 ani sau pus sub interdictie, In care situatie art. 52, alin. 2,
C. fam., prevede ca actiunea poate fi pornita de reprezentantul legal al
copilului;
d) alte cazuri, cand copilul este In imposibilitate de a introduce
actiunea, sunt determinate de faptul ca un curator numit, In cazul In
care exista interese contrare Intre copil si reprezentantul sau legal cu
privire la stabilirea maternitatii (art. 132, C. fam.), poate porni, In
locul reprezentantului legal, actiunea sau cand copilul a decedat. In
95
aceasta situatie, mostenitorii copilului nu pot decat continua actiunea
In stabilirea filiatiei fata de mama, daca fusese introdusa de copil, care
a decedat Inainte de terminarea procesului (art. 52, alin. 2, C. fam.);
e) Procurorul poate introduce actiunea, interveni oricand In
cursul procesului si exercita orice cale de atac (art. 45, C. proc. civ.
mod.).
Actiunea In stabilirea filiatiei fata de mama se introduce
Impotriva pretinsei mame, iar dupa moartea acesteia Impotriva
mostenitorilor pretinsei mame (art. 52, alin. 2, C. fam.); ea nu se
prescrie In timpul vietii copilului (art. 52, alin. 3, C. fam.).
In ceea ce priveste Inregistrarea hotararii judecatoresti ramasa
definitiva, se face mentiunea pe marginea actului de nastere al
persoanei respective (art. 20 din L. nr. 119/1996).
Sectiunea a II-a
FILIAtIA FAta DE TATaL DIN CASATORIE
1 - Notiuni generale
Legatura juridica dintre un copil si tatal sau se numeste filiatie
fata de tata sau paternitate, se deosebeste Intre cea din CASATORIE si
aceea din afara CASATORIEI, dupa cum exista copilul din CASATORIE si cel
din afara CASATORIEI.
A. Copilul din CASATORIE
Potrivit art. 55 si 57 din Codul familiei, apartin acestei categorii
urmatorii copii:
1. Cei nascuti In timpul CASATORIEI, adica In perioada dintre data
Incheierii CASATORIEI si data desfacerii ori Incetarii acesteia;
2. Cei conceputi In timpul CASATORIEI si nascuti dupa desfacerea,
Incetarea ori declararea nulitatii CASATORIEI, daca nasterea a avut loc
Inainte ca mama sa fi intrat Intr-o noua CASATORIE.
B. Copilul din afara CASATORIEI
Potrivit art. 57 si 59, C. fam., copilul conceput si nascut In afara
CASATORIEI este din afara acesteia. In aceasta situatie se gaseste copilul
conceput si nascut fie Inainte de Incheierea CASATORIEI, fie dupa
desfacerea, Incetarea sau declararea nulitatii CASATORIEI, chiar daca
96
parintii lui sunt casatoriti, precum si cel conceput si nascut din parinti
care nu sunt casatoriti Intre ei.
Paternitatea din CASATORIE se stabileste prin prezumtia de
paternitate, iar paternitatea din afara CASATORIEI se poate stabili fie prin
recunoasterea voluntara din partea pretinsului tata, fie prin actiune In
justitie pentru stabilirea paternitatii.
2 - Prezumtia de paternitate
Asa cum am vazut, filiatia fata de tata rezulta din faptul
conceptiunii copilului. Pentru dovedirea filiatiei fata de tata este
suficient sa se stabileasca filiatia fata de mama si CASATORIA acesteia la
data nasterii ori conceptiei copilului. Ca atare, prezumtia de paternitate
se Intemeiaza pe faptul nasterii sau al conceptiunii copilului In timpul
CASATORIEI, legea avand In vedere ca sotii si-au respectat obligatia de
fidelitate.
Potrivit art. 53, C. fam., prezumtia de paternitate se aplica In
situatia copilului nascut In timpul CASATORIEI si a copilului conceput In
timpul CASATORIEI si nascut dupa Incetarea ori desfacerea CASATORIEI,
declararea nulitatii sau anularea acesteia. Ea opereaza independent de
indicatiile actului de nastere al copilului, care ar putea sa arate, de
exemplu, ca tata al copilului pe altcineva decat sotul mamei sau tatal
copilului este necunoscut.
3 - Timpul legal al conceptiunii copilului
Pentru a se aplica prezumtia de paternitate, este necesar sa se
stabileasca faptul ca un copil a fost conceput In timpul CASATORIEI.
Legea stabileste, pe baza datelor medicale privind durata minima sau
maxima a gestiunii, ca perioada conceptiunii este cuprinsa Intre a
180-a zi si a 300-a zi, dinaintea nasterii copilului (art. 61, C. fam.).
Ca atare, timpul legal al conceptiunii se calculeaza pe zile si nu
pe ore. In realitate, acest timp legal este de 121 de zile, deoarece legea
face vorbire de cea de a 300-a zi si cea de a 180-a zi "dinaintea
nasterii copilului", ceea ce Inseamna ca ziua nasterii, care este ziua de
plecare a termenului (dies a quo), nu se socoteste, dar se socoteste
ziua de Implinire (dies ad quem) (C. A. Bacau, dec. nr. 776/1996)
Dispozitiile art. 61, C. fam., creeaza o prezumtie absoluta In
ceea ce priveste determinarea timpului legal al conceptiunii, iar In
literatura juridica exista unanimitate In aceasta privinta.
97
4 - Puterea doveditoare a certificatului de nastere
Art. 53, alin. ultim, C. fam., dispune ca In situatiile prevazute de
acest text Isi gasesc aplicare prevederile art. 51 din acelasi cod,
potrivit carora nu se pot reclama sau contesta filiatia ce rezulta din
certificatul de nastere, conform cu folosirea starii civile. Deci
dispozitiile art. 51, C. fam., Isi gasesc aplicare si In situatiile prevazute
de art. 53, C. fam. - dar numai In privinta stabilirii filiatiei fata de
mama -, care, unita cu dovada existentei CASATORIEI acesteia, dupa caz,
la data nasterii sau conceptiunii copilului are drept consecinta si
stabilirea filiatiei fata de tata.
5 - Tagaduirea paternitatii din CASATORIE
Prezumtia de paternitate nu are un caracter absolut, iar actiunea
care are ca obiect rasturnarea acestei prezumtii se numeste actiune In
tagaduire de paternitate. Legea nu precizeaza cazurile In care poate fi
pornita actiunea In tagaduirea paternitatii, ci stabileste numai o regula
generala, In sensul ca paternitatea poate fi tagaduita daca este cu
neputinta ca sotul mamei sa fie tatal copilului. Imprejurarea ca sotii
traiesc despartiti In fapt nu este suficienta pentru a se ajunge la
concluzia ca sotul mamei nu este tatal copilului, ci constituie numai un
indiciu care, Intregit cu alte probe, pot duce la admiterea actiunii In
tagaduirea paternitatii.
Despartirea In fapt a sotilor, reunita cu alte Imprejurari, poate
duce la respingerea actiunii.
6 - Dreptul la actiune
Actiunea In tagaduirea paternitatii are un caracter personal. De
aceea, actiunea se poate porni numai de catre sot, caci este singurul In
masura sa aprecieze daca In realitate el a conceput sau nu copilul
nascut de sotia sa (art. 54, alin. 2, C. fam., Vz. si T.S., S. civ., dec.
nr. 1199/1973).
Ca atare, creditorii personali ai sotilor nu pot introduce actiune
In locul (In numele) acestuia, Insa ei o pot continua, In afara de cazul
cand actiunea s-a perimat sau tatal renuntase la judecata (art. 248 si
246, din C. proc. civ.). In astfel de conditii, mostenitorii pot continua
actiunea daca au acceptat succesiunea, ceea ce presupune ca urmaresc
un scop patrimonial, fiind Impiedicati de copil In exercitarea
drepturilor lor patrimoniale succesorale.
Tot astfel si reprezentantul legal al sotului pus sub interdictie
(tutorele) poate introduce actiunea, Insa numai cu Incuviintarea
98
autoritatii tutelare (art. 54, alin. 3, C. fam.). Solutia este aceeasi, fara a
deosebi dupa cum sotul pus sub interdictie este In momente de
luciditate, putand exprima un consimtamant constient, ori nu se
gaseste In asemenea momente.
In schimb, curatorul desemnat In CONDITIILE art. 152, C. fam., nu
poate introduce actiunea In tagaduirea paternitatii, deoarece actiunea
are un caracter personal; ea nu poate fi introdusa de procuror
(I. Deleanu, Valentina Deleanu).
Actiunea se introduce Impotriva copilului care, In marea
majoritate a cazurilor, este minor; el va fi reprezentat, daca este sub
varsta de 14 ani, de catre mama sa, care participa la proces In dubla
calitate: In nume propriu si ca reprezentanta legala a copilului sub
14 ani. In situatia In care mama copilului a decedat sau nu are
capacitate deplina de exercitiu, copilul va fi prezentat, pana la varsta
de 14 ani, de un tutore, care poate fi si ad-hoc.
In cazul In care copilul are Intre 14-18 ani, el participa singur In
proces, deoarece este vorba de o actiune cu caracter personal. Daca
copilul moare In timpul procesului, actiunea va putea fi continuata
Impotriva reprezentantului sau legal, daca are varsta sub 14 ani, ori a
unui tutore ad-hoc; pentru cel decedat Intre 14-18 ani, actiunea va fi
continuata Impotriva unui tutore ad-hoc.
In fata instantei, actiunea In tagaduirea paternitatii se judeca In
contradictoriu cu mama copilului, care va fi citata, fiind cea mai In
masura sa apere interesele copilului si sa ajute instanta la stabilirea
adevarului, cf. art. 54, alin. ultim, C. fam.
7 - Termenul actiunii
Conform legii, actiunea In tagaduirea paternitatii se poate
introduce In cadrul unui termen de 6 luni de la data cand tatal a
cunoscut nasterea copilului: este un termen de prescriptie si nu un
termen de decadere (art. 55, alin. 1, C. fam.). S-a prevazut un termen
scurt pentru introducerea actiunii pentru a nu se mentine multa vreme
incertitudine asupra paternitatii copilului.
Cand actiunea In tagaduirea paternitatii se introduce de catre
sotul mamei, termenul de sase luni se calculeaza astfel, conform
art. 55, alin. 1 si alin. 4, C. fam.:
a) de la data cand acesta a luat cunostinta despre nasterea
copilului;
b) daca filiatia fata de mama s-a stabilit dupa nasterea copilului
de la data cand sotul mamei a luat cunostinta despre stabilirea filiatiei
99
fata de mama, deoarece numai de la aceasta data el este pus In situatia
de a putea actiona In sensul tagaduirii paternitatii;
c) daca tutorele sotului mamei pus sub interdictie nu a introdus
actiunea In tagaduirea paternitatii, tatal poate introduce actiunea dupa
ridicarea interdictiei, In termen de sase luni de la data cand a cunoscut
efectiv nasterea copilului.
Conform Dreptului comun, actiunea In tagaduirea paternitatii
poate fi dovedita prin orice mijloc de proba, inclusiv probele
stiintifice, ca, de exemplu, analiza probelor sanguine ori serologice
(TMB, S. civ., dec. nr. 150/1991; dec. nr. 124/1992) si se introduce la
instanta locului unde domiciliaza reprezentantul legal al copilului. In
cazul In care este admisa actiunea, copilul este considerat ca fiind din
afara CASATORIEI, cu exceptia situatiilor de conflicte de paternitate din
CASATORIE, cand copilul ramane tot din CASATORIE, dar nu cea In care se
afla sotul care a introdus actiunea.
8 - Efectele tagaduirii paternitatii
Tagaduirea paternitatii copilului din CASATORIE produce mai multe
efecte:
A. Cu privire la numele copilului se deosebesc urmatoarele situatii:
1. Copilul s-a nascut In timpul CASATORIEI
Daca sotii au nume comun, copilul ramane cu numele dobandit
la nasterea sa, adica cel comun al sotilor. Daca sotii nu au nume
comun, atunci:
a) cand copilul a luat la nastere numele sotului, In aceasta
situatie el va lua numele mamei sale pe care aceasta l-a avut la nastere;
b) cand copilul a primit la nastere numele mamei sale, In aceasta
situatie el ramane, dupa tagaduirea paternitatii din CASATORIE, cu acelasi
nume;
c) cand copilul a luat la nastere un nume format din reunirea
numelor sotilor, el ramane In continuare cu acest nume (C.S.J., S. civ.
nr. 2186/1990).
2. Copilul a fost conceput In timpul CASATORIEI, dar s-a nascut
dupa desfacerea ori desfiintarea CASATORIEI
In cazul desfacerii CASATORIEI, mama copilului poate ramane cu
numele dobandit prin CASATORIE In CONDITIILE art. 40, C. fam., sau reveni
la numele pe care l-a avut Inainte de Incheierea CASATORIEI; copilul va
lua numele pe care Il are mama la nasterea sa, care este ulterioara
desfacerii CASATORIEI.
100
In cazul desfiintarii CASATORIEI, sotia nu poate ramane cu numele
dobandit prin CASATORIE, ea revenind la numele pe care l-a avut Inainte
de Incheierea CASATORIEI; copilul va lua acelasi nume, deoarece este
nascut dupa desfiintarea CASATORIEI, iar mama lui este primul parinte la
care este stabilita filiatia cf. art. 64, alin. 1, C. fam (I. Filipescu).
3. Conflictul de paternitate
In situatia In care se tagaduieste paternitatea unui copil In CONDITIILE
aratate, reapare de drept cealalta paternitate, copilul fiind considerat tot din
CASATORIE, adica aceea In care a fost conceput; numele copilului urmeaza a
se stabili In raport de prima CASATORIE. De regula, sotul din prima CASATORIE si
sotia din cea de-a doua CASATORIE au nume deosebite si ca atare copilul va
lua numele In conformitate cu art. 62, alin. 2, C. fam., deoarece este un
copil din CASATORIE. In mod practic, el ia numele mamei din momentul
nasterii lui, deoarece parintii nu se Inteleg, de cele mai multe ori, cu privire
la numele copilului. In situatia In care sotul din prima CASATORIE si sotia din
cea de-a doua CASATORIE au acelasi nume cand sotia a ramas In urma Incetarii
sau desfacerii CASATORIEI cu numele sotului - copilul ia numele comun al
parintilor.
Daca In cazul conflictului de paternitate, dupa ce s-a tagaduit
paternitatea din cea de-a doua CASATORIE, s-a facut acelasi lucru si cu
paternitatea din prima CASATORIE, copilul devine din afara CASATORIEI,
luand numele ca si In cazul cand copilul care, In urma tagaduirii
paternitatii din CASATORIE, este considerat din afara CASATORIEI.
4. Conflictul de paternitate aparent
In situatia In care un copil Isi stabileste paternitatea prin recunoastere
si dupa aceea Isi stabileste filiatia fata de o femeie care este casatorita, pri
n
prezumtia de paternitate el Isi stabileste paternitatea fata de sotul mamei,
care este un alt barbat decat cel care a recunoscut pe copil. In felul acesta,
copilul se considera din CASATORIE, iar paternitatea lui fata de tatal din
CASATORIE nu poate fi Inlaturata decat de acesta din urma prin tagaduirea
paternitatii (I. Filipescu).
Copilul devine astfel din afara CASATORIEI, dar cu filiatia stabilita
fata de ambii parinti, deoarece recunoasterea de paternitate este
valabila, disparand cauza ei de nulitate.
5. Cazuri speciale
Se pot ivi Insa si situatii In care mama copilului Isi schimba
numele de familie In timpul CASATORIEI; In acest caz, copilul va lua
acelasi nume, In conformitate cu art. 64, alin. 1, din C. fam., deoarece
primul parinte fata de care s-a stabilit filiatia este mama (I. Filipescu).
101
Daca totusi mama copilului si-a schimbat numele pe cale
administrativa Inainte de Incheierea CASATORIEI respective, pe care Il poarta la
data nasterii copilului a carui paternitate se tagaduieste, fie ca nume propriu,
fie ca nume comun cu sotul ei, atunci copilul va lua acelasi nume, ca fiind
al primului parinte fata de care si-a stabilit filiatia.
Cand mama copilului si-a schimbat numele pe cale
administrativa dupa nasterea copilului, dar Inainte de ramanerea
definitiva a hotararii de tagaduire a paternitatii, solutia ar fi ca acel
copil sa ia numele mamei din momentul nasterii lui, dar pe care, chiar
daca acea CASATORIE nu se desface, nu-l mai are nici mama. De aceea,
In aceasta situatie s-a propus ca indicata solutia ca acel copil sa ia
numele mamei, dobandit pe cale administrativa (I. Filipescu).
In cazul In care aceasta dobandire a avut loc dupa ramanerea
definitiva a hotararii de tagaduire a paternitatii copilului, el ar putea
lua acelasi nume tot numai pe cale administrativa, fara a deosebi ca ar
lua numele mamei din momentul nasterii lui ori numele mamei sale
prin filiatie.
B. Efecte cu privire la ocrotirea prin parinti a copilului
Cand In urma tagaduirii paternitatii din CASATORIE copilul are
filiatia stabilita numai fata de mama, ocrotirea copilului se realizeaza
numai prin mama (art. 98, alin. 2, din C. fam.). Copilul poate sa-si
stabileasca ulterior filiatia si fata de tata. In aceasta situatie - potrivit
art. 65, C. fam., In ceea ce priveste Incredintarea copilului si
contributia parintilor la cheltuielile de crestere, educare, Invatatura si
pregatire profesionala -, se aplica, prin asemanare, dispozitiile art.
42-44 din C. fam.; parintii din afara CASATORIEI fiind asimilati, din acest
punct de vedere, cu parintii divortati, ocrotirea parinteasca nu revine
In mod egal ambilor parinti. Copilul din afara CASATORIEI poate fi
Incredintat unei alte persoane decat parintele sau unei institutii de
ocrotire, In aceleasi conditii ca si copilul din CASATORIE In cazul
divortului (art. 65, C. fam.), ceea ce Inseamna, In aceasta situatie, ca
ocrotirea parinteasca revine numai In parte parintilor (I. P. Filipescu).
In ceea ce priveste copilul din afara CASATORIEI, cu filiatia stabilita
numai fata de mama ori fata de ambii parinti, se pot ivi si alte cazuri
ce intereseaza din punctul de vedere al ocrotirii parintesti. Astfel, In
prima situatie, mama poate fi decazuta din drepturile parintesti, pusa
sub interdictie sau, dintr-o anumita Imprejurare, In imposibilitatea de
a-si manifesta vointa (art. 98, alin. 2, C. fam.). Copilul nemaiputand fi
ocrotit de parinti, se pune problema ocrotirii prin tutela (art. 113,
C. fam.) ori prin mijloacele puse la Indemana de O.U.G. nr. 26/1997
102
(mod. L. nr. 108/1998) privind ocrotirea unei categorii de minori. In
ceea de-a doua situatie, cand filiatia este stabilita fata de ambii parinti,
este posibil ca unul sau amandoi parinti sa fie decazuti din drepturile
parintesti, pusi sub interdictie ori In imposibilitatea din orice
Imprejurare de a-si exprima vointa In CONDITIILE Legii nr. 272/2004.
C. Efecte cu privire la domiciliul copilului
In raport cu situatiile privind ocrotirea copilului, se stabileste si
domiciliul copilului.
In felul acesta, copilul care are stabilita filiatia numai fata de
mama are, de obicei, domiciliul la aceasta. In cazul In care copilul Isi
stabileste filiatia si fata de tatal din afara CASATORIEI, iar parintii au
domicilii separate, parintii vor decide de comun acord la care dintre ei
are copilul domiciliul, iar In caz de dezacord va decide instanta
judecatoreasca. In schimb, cand copilul este Incredintat de instanta
judecatoreasca unei alte persoane decat parintele sau unei institutii de
ocrotire, In aceasta situatie parintii vor decide la care din ei va avea
copilul domiciliul, iar In caz de dezacord va decide instanta
judecatoreasca.
D. Cu privire la pensia de Intretinere
In cazul In care are loc tagaduirea paternitatii, legatura de filiatie
este Inlaturata nu numai pentru viitor, ci si pentru trecut, astfel ca sotul
mamei copilului se considera ca nu a fost niciodata tatal acestuia;
astfel ca se pune Intrebarea daca pensia de Intretinere prestata de sotul
mamei anterior tagaduirii paternitatii este ori nu supusa restituirii.
Intr-o opinie, solutia este In sens afirmativ, daca s-a stabilit
judecatoreste ca sotul mamei nu este tatal copilului, dupa alta, pensia
de Intretinere nu este supusa restituirii.
9 - Dubla paternitate
In cazul de fata, problema dublei paternitati se pune deoarece
prezumtia de paternitate se Intemeiaza uneori pe faptul nasterii
copilului In timpul CASATORIEI, iar alteori pe faptul conceptiunii
copilului In timpul CASATORIEI. Ca atare, se pot ivi situatii In care unui
copil i se pot atribui doua paternitati (conflict de paternitate), cand un
copil este conceput In timpul primei casatorii si este nascut In timpul
celei de a doua casatorii (I. Filipescu).
Situatiile In care poate exista dubla paternitate sunt urmatoarele:
a. Dupa Incetarea ori desfacerea CASATORIEI, femeia se
recasatoreste si, la mai putin de 300 de zile de la Incetarea ori
103
desfacerea primei casatorii, ea naste un copil, conflictul de paternitate
se solutioneaza potrivit art. 53, alin. 2, din Codul familiei, In sensul ca
tatal copilului este sotul mamei din cea de a doua CASATORIE.
b. In cazul In care sotul este declarat mort prin hotarare
judecatoreasca, iar sotia se recasatoreste si, la mai putin de 300 de zile
de la Incheierea celei de a doua casatorii, naste un copil, iar sotul
declarat mort reapare si anuleaza hotararea declarativa de moarte,
conflictul se solutioneaza In favoarea celei de a doua casatorii, In
temeiul aceluiasi text (art. 53, alin. 2, din C. fam.).
c. O alta situatie este aceea In care sotia, cu Incalcarea
dispozitiilor legale ce prevad principiul monogamiei, se afla, In acelasi
timp, In doua casatorii si naste un copil, daca solutia data de art. 53,
alin. 2, din C. fam., constituie sistemul legii noastre cu privire la
solutionarea conflictelor de paternitate, Inseamna ca tata copilului este
sotul mamei din cea de a doua CASATORIE.
10 - Tagaduirea dublei paternitati
In situatii de conflict de paternitate, daca se Inlatura paternitatea
rezultand din cea de a doua CASATORIE a mamei pe calea actiunii In
tagaduire, trebuie sa se admita, In interesul copilului, ca renaste de
plin drept prima prezumtie si, deci, tatal copilului este sotul mamei din
prima CASATORIE.
Intre paternitatea din CASATORIE si cea din afara CASATORIEI nu
poate exista conflict de paternitate. Solutia se impune deoarece
prezumtia de paternitate - care rezulta din CASATORIE si nu a fost
tagaduita de sotul beneficiar - nu poate fi Inlaturata prin stabilirea unei
alte filiatii.
Exista Insa si situatii cand dubla paternitate este numai aparenta.
Dubla paternitate nu se poate pune numai cu privire la filiatia din afara
CASATORIEI.
Situatiile In care s-ar putea pune problema conflictului Intre
paternitati din afara CASATORIEI sunt:
a. Un copil din afara CASATORIEI Isi stabileste paternitatea prin
recunoastere, iar ulterior Isi stabileste paternitatea prin hotarare
judecatoreasca fata de un alt barbat. Aceasta hotarare judecatoreasca
Indeplineste si functia de contestare a recunoasterii, astfel ca ramane
valabila ultima paternitate stabilita.
b. In situatia cand paternitatea copilului din afara CASATORIEI se
stabileste prin hotarare judecatoreasca, iar, ulterior, un alt barbat
recunoaste pe acelasi copil, nu se poate pune problema unui conflict,
104
deoarece aceasta recunoastere nu are efecte juridice, caci hotararea
judecatoreasca intervenita este opozabila tuturor celor care nu au
participat la proces, pana la dovada contrara facuta pe cale
judecatoreasca.
11 - Contestarea filiatiei din CASATORIE
Actiunea In tagaduire a paternitatii nu trebuie confundata cu
actiunea In contestare a filiatiei din CASATORIE. In cazul ultimei actiuni,
se tinde a se dovedi ca nu-si gaseste aplicare prezumtia de paternitate,
pe cand In cazul primei actiuni, se tinde la rasturnarea prezumtiei de
paternitate, deoarece nu corespunde cu realitatea.
Prezumtia de paternitate nu-si poate gasi aplicare In cazul In care
se dovedeste ca parintii copilului nu au fost niciodata casatoriti sau
cand copilul a fost nascut anterior CASATORIEI, ori dupa 300 de zile de la
Incetarea sau desfacerea CASATORIEI. Prezumtia de paternitate se
rastoarna In cazul In care se dovedeste ca acel copil s-a nascut In
timpul CASATORIEI sau mai Inainte de trecerea a 300 de zile de la
Incetarea, ori desfacerea CASATORIEI, dar este cu neputinta ca sotul
mamei sa fie tatal copilului.
Actiunea In contestare a filiatiei din CASATORIE se poate introduce de
catre orice persoana interesata, pe cand actiunea In tagaduirea
paternitatii se poate introduce numai In CONDITIILE restrictive prevazute
In art. 54, C. fam.
Actiunea In contestare a filiatiei din CASATORIE se poate introduce
oricand, legea neprevazand nici un termen pentru introducerea
actiunii, care intereseaza starea civila, pe cand actiunea In tagaduire a
paternitatii se poate introduce numai In termenul prevazut de lege
(TMB, S. civ., dec. nr. 150/1991; C. A. Bacau, dec. nr. 927/1996).
Spre deosebire de tagaduirea paternitatii, prin care se urmareste
rasturnarea prezumtiei legale de paternitate, contestarea paternitatii
tinde la constatarea gresitei aplicari a uneia din prezumtiile de
paternitate prevazute de art. 53, alin. 1 si 2, Cod fam. Actiunea In
contestarea paternitatii din CASATORIE nu este consacrata In mod expres
prin dispozitiile Codului familiei; cu toate acestea, posibilitatea
promovarii unei asemenea actiuni nu este pusa la Indoiala, de vreme
ce se urmareste Inlaturarea unui raport de filiatie ce nu corespunde
realitatii. Admiterea actiunii In contestarea filiatiei paterne Inlatura cu
efect retroactiv calitatea de copil din CASATORIE; paternitatea copilului
devenit din afara CASATORIEI se va stabili fie pe cale de recunoastere
voluntara, fie pe cale judecatoreasca.
105
Sectiunea a III-a
FILIAtIA FAta DE TATaL DIN AFARA CASATORIEI
1 - Consideratii generale
Prezumtia de paternitate se aplica numai In favoarea copiilor din
CASATORIE.
Copiii rezultati dintr-o convietuire de fapt nu se bucura de
beneficiul prezumtiei legale de paternitate, chiar daca relatiile de
concubinaj sunt de notorietate si de lunga durata. Aplicabilitatea
prezumtiilor legale de paternitate presupune stabilirea In prealabil a
maternitatii copilului, potrivit art. 47-52, Cod fam., care, unita cu
dovada existentei CASATORIEI mamei la data nasterii sau conceptiei
copilului, face proba raportului de filiatie copil-tata (Fl. Emese).
Filiatia fata de tatal din afara CASATORIEI se poate stabili prin
recunoasterea voluntara de paternitate sau prin hotarare judecatoreasca
In urma actiunii introduse de copil (art. 56, C. fam.). Aceste doua
moduri de stabilire a paternitatii din afara CASATORIEI nu-si pot gasi
aplicare In privinta unui copil care se bucura de prezumtia de
paternitate. In cazul filiatiei din afara CASATORIEI, maternitatea si
paternitatea sunt independente, pe cand In cazul filiatiei din CASATORIE
stabilirea maternitatii duce, prin intermediul prezumtiei de paternitate,
la stabilirea si a filiatiei fata de tata. Prin urmare, Intre copilul din
CASATORIE si cel din afara CASATORIEI exista deosebire In ceea ce priveste
modul de stabilire a paternitatii.
Exista doua situatii particulare In ceea ce priveste stabilirea
filiatiei din afara CASATORIEI, dupa cum urmeaza:
a. Stabilirea filiatiei din afara CASATORIEI se poate face altfel de
cum prevede Codul familiei; astfel, In cadrul procesului penal, proba
filiatiei poate fi facuta si cu mijloacele procesuale prevazute de Codul
de procedura penala, nu numai In CONDITIILE Inscrise In Codul familiei.
b. Stabilirea filiatiei din afara CASATORIEI nu se poate face In CONDITIILE
Codului familiei; In acest sens, recunoasterea copilului din afara CASATORIEI
facuta In cadrul procesului penal nu este suficienta (nu valoreaza
recunoasterea prin Inscris autentic, respectiv hotarare judecatoreasca).
Cel interesat In stabilirea paternitatii din afara CASATORIEI este
copilul, pentru a-si vedea precizata astfel situatia juridica fata de tata
si rudele acestuia (ocrotirea parinteasca, obligatia de Intretinere,
succesiune etc.).
106
2 - Recunoasterea de paternitate
Recunoasterea este actul prin care un barbat declara ca un
anumit copil este al sau. Potrivit art. 57, alin. l, C. fam., poate fi
recunoscut numai copilul din afara CASATORIEI. Din aceasta categorie
face parte si copilul din CASATORIE, dar caruia i s-a tagaduit paternitatea,
deoarece el devine astfel copil din afara CASATORIEI.
O situatie speciala exista In cadrul conflictului de paternitate,
cand copilul devine din afara CASATORIEI numai dupa ce i s-a tagaduit
paternitatea de catre fiecare dintre cei doi barbati Impotriva carora a
putut opera prezumtia de paternitate (I. Filipescu).
In regula generala, se recunoaste copilul din afara CASATORIEI care
este nascut. Aceasta solutie rezulta din art. 57, alin. 2, din C. fam.,
care prevede ca recunoasterea se poate face prin declaratie facuta la
Serviciul de stare civila, fie o data cu Inregistrarea nasterii copilului,
fie dupa aceasta data.
Se considera ca se poate face recunoasterea unui copil conceput,
dar Inca nenascut, Insa recunoasterea este sub conditia suspensiva ca,
la nastere, acesta sa aiba situatia juridica de copil din afara CASATORIEI
(Al. Boroi).
Copilul din afara CASATORIEI poate fi recunoscut dupa ce a
decedat, dar numai daca acel copil a lasat descendenti firesti (art. 57,
alin. 1, din C. fam.). Aceasta pentru a Impiedica recunoasterea ce s-ar
face numai In interesul tatalui, cu scopul de a dobandi succesiunea
copilului.
S-a ridicat problema daca un copil, care a fost deja recunoscut,
poate fi recunoscut de un alt barbat, care pretinde ca acel copil este al
sau. S-au exprimat mai multe pareri cu privire la aceasta problema, din
care o retinem pe aceea ca un copil deja recunoscut poate fi
recunoscut de catre un alt barbat care se pretinde tatal copilului, mai
ales daca cel ce face ultima recunoastere nu are cunostinta de prima
recunoastere, dar delegatul de stare civila, constatand acest lucru, este
Indreptatit sa refuze Inregistrarea recunoasterii ulterioare, cata vreme
cea anterioara nu este Inlaturata, pe calea contestatiei, ca fiind
necorespunzatoare adevarului (I. P. Filipescu).
In sprijinul acestei solutii se pot aduce urmatoarele argumente:
a) nu exista un text care sa interzica recunoasterea unui copil
deja recunoscut, cum este In materia filiatiei fata de mama, singura
conditie pe care legea o cere este aceea ca acel copil sa fie din afara
CASATORIEI;
107
b) interesul copilului nu numai ca nu se opune la admiterea
acestei solutii, ci dimpotriva, deoarece situatia neclara cu privire la
paternitate va fi solutionata de Indata ce primul interesat va introduce
o actiune In contestare a uneia din cele doua recunoasteri, iar daca
actiunea se introduce de catre mama copilului, de acesta sau de
descendentii lui, dovada paternitatii este In sarcina autorului
recunoasterii sau a mostenitorilor sai.
Copilul recunoscut poate introduce actiune In stabilirea
paternitatii fata de un alt barbat decat cel ce a facut recunoasterea,
deoarece nu exista un text care sa opreasca aceasta. Hotararea
judecatoreasca prin care se stabileste paternitatea din afara CASATORIEI
Indeplineste si functia de contestare a recunoasterii anterior facuta,
astfel ca ramane valabila ultima paternitate stabilita.
Care este solutia daca cel care a recunoscut pe copil reuseste
apoi sa faca dovada contrara hotararii judecatoresti de stabilire a
paternitatii? In acest caz, hotararea judecatoreasca nefiindu-i
opozabila, recunoasterea este valabila.
In situatia inversa, copilul care si-a stabilit paternitatea prin
hotarare judecatoreasca nu poate fi recunoscut ulterior de un alt barbat
care se pretinde ca este tatal copilului, deoarece hotararea Ii este
opozabila pana la proba contrara facuta pe cale judecatoreasca. In
aceasta situatie, pentru ca recunoasterea sa fie valabila, trebuie ca mai
Intai sa se faca dovada contrara hotararii judecatoresti de stabilire a
paternitatii si apoi sa se recunoasca acel copil.
3 - Caracterele si formele recunoasterii
Recunoasterea de paternitate este un act personal (nu poate fi
facuta decat personal de catre tatal copilului sau prin mandatar, dar cu
procura speciala si autentica), declarativ de filiatie, produce efecte
retroactiv, act unilateral si nu se poate revoca.
Recunoasterea de paternitate se poate face prin una din
urmatoarele forme (art. 57, alin. 2, din C. fam.):
a) declaratia la Serviciul starii civile, fie o data cu Inregistrarea
nasterii copilului, fie dupa aceasta data (C. A. Brasov, dec. nr. 593/1996);
b) Inscrisul autentic, fie In fata notarului (acolo unde acesta
functioneaza), fie In fata primarului In localitatile unde nu functioneaza
notariate; recunoasterea facuta In fata instantei judecatoresti, In cursul unui
proces, este o recunoastere facuta prin Inscris autentic (Vz. si T.S. dec. civ.
nr. 2147/1967; dec. civ. nr. 117/1989; T.J. Craiova, dec. nr. 5334/1957;
T. J. Dambovita, dec. nr. 3/1968);
108
c) testamentul; pentru recunoasterea paternitatii se poate folosi
oricare din formele de testament si, In aceasta situatie, recunoasterea
este irevocabila (art. 57, alin. ultim, C. fam.), deoarece ea este
distincta de celelalte dispozitii testamentare (T. J. Bistrita-Nasaud,
dec. nr. 672/1974).
Recunoasterea de paternitate, ca act juridic, este supusa
normelor aplicabile acestuia, afara de cazul cand legea dispune altfel.
Rezulta deci ca recunoasterea de paternitate are o natura juridica
complexa, fiind nu numai un mod de proba, ci si un act juridic (Vz. si
T. S., S. civ., dec. nr. 856/1989).
4 - Efectele recunoasterii de paternitate
Recunoasterea are ca principal efect juridic stabilirea paternitatii
copilului fata de acel barbat. Ca si Inainte de recunoastere, copilul
ramane tot din afara CASATORIEI, dar cu paternitate stabilita. Copilul se
considera ca are paternitate stabilita nu numai de la data recunoasterii,
ci si pentru trecut, de la nastere, chiar de la conceptie. Aceasta
schimbare In starea civila a copilului poate determina, In CONDITIILE
legii, efecte cu privire la numele copilului, ocrotirea acestuia prin
parinti, obligatia de Intretinere, succesiunea etc.
5 - Contestarea recunoasterii de paternitate
Recunoasterea de paternitate poate, totusi, fi contestata atunci
cand nu corespunde adevarului (art. 58, alin. 1, C. fam.). Actiunea In
contestare a recunoasterii de paternitate se poate face de catre orice
persoana care dovedeste un interes patrimonial sau nepatrimonial
(art. 58, C. fam.), si anume:
a) copilul recunoscut;
b) mostenitorii copilului recunoscut;
c) mama copilului recunoscut;
d) barbatul care a facut recunoasterea;
e) mostenitorii acestuia;
f) barbatul care a recunoscut anterior pe acel copil;
g) mostenitorii acestuia;
h) procutorul care poate actiona In temeiul art. 45, C. proc. civ. mod.
Contestarea se poate face chiar daca autorul ei nu s-a gasit In
eroare de fapt. Pentru dovedirea actiunii In contestarea recunoasterii
de paternitate se pot folosi orice mijloace de proba, iar sarcina
incumba reclamantului.
109
Cand actiunea In contestarea recunoasterii de paternitate se
introduce de catre mama, de catre cel recunoscut sau de catre
descendentii acestuia, sarcina probei este rasturnata, In sensul ca
dovada paternitatii revine autorului recunoasterii ori mostenitorilor sai
(art. 58, alin. 2, din C. fam.).
In actiunea de contestare a recunoasterii de paternitate pornita de
mama, declaratia paratului ca recunoasterea facuta de el nu
corespunde realitatii nu este o dovada a temeiniciei actiunii, care deci
sa duca la admiterea ei, deoarece marturisirea este o proba obisnuita
lasata la aprecierea judecatorului, putandu-se dispune ca o parte sau
alta sa propuna probe pentru combaterea sau completarea acesteia ori
sa se ordone, In acest sens, si probe din oficiu.
Actiunea In contestarea recunoasterii de paternitate este
imprescriptibila. Daca aceasta actiune este admisa, se Inlatura, cu efect
retroactiv, filiatia stabilita prin acea recunoastere.
Aceasta schimbare In starea civila a copilului poate determina,
In CONDITIILE legii, efecte cu privire la numele copilului, ocrotirea
parinteasca, obligatia de Intretinere, succesiunea etc.
Cu privire la numele pe care Il va avea copilul In cazul
contestarii recunoasterii de paternitate se pot distinge mai multe
situatii:
a) copilul nu are stabilita filiatia fata de mama, In acest caz,
copilul urmand a reveni la numele avut anterior celui dobandit ca
urmare a recunoasterii de paternitate, adica la numele stabilit de
autoritatea tutelara;
b) copilul are stabilita filiatia fata de mama, In acest caz, copilul
urmand a reveni la numele mamei, pe care l-a dobandit potrivit art. 64,
alin. 1, din C. fam.
Exista posibilitatea ca, In timp, mama copilului sa-si fi schimbat
numele pe cale administrativa sau sa si-l fi modificat ca urmare a
schimbarii starii civile (s-a casatorit, a divortat). In prima situatie,
copilul nu poate sa ia numele mamei schimbat, deoarece numai
acesteia i s-a Incuviintat sa poarte acest nume, iar admiterea contestarii
recunoasterii de paternitate exclude posibilitatea pentru copil de a
purta In continuare numele celui ce Il recunoscuse si nu ar putea
constitui un temei pentru copil de a lua acelasi nume, afara daca i s-ar
Incuviinta, tot pe cale administrativa, pentru Imprejurarea amintita, sa
aiba acelasi nume cu mama lui.
Daca mama copilului s-a casatorit nu ar putea sa ia numele
actual al mamei, adica numele sotului sau un nume format din numele
110
reunite ale celor doi soti. In cazul In care copilul Isi va stabili ulterior
paternitatea, el va putea sa ia numele de familie al tatalui sau, In
CONDITIILE art. 64, alin. 2, din C. fam.
6 - Nulitatea sau anularea recunoasterii de paternitate
Recunoasterea de paternitate care nu este facuta cu respectarea
prevederilor art. 57, din C. fam., este lovita de nulitate absoluta.
In privinta problemei daca recunoasterea de paternitate poate fi
anulata pentru vicii de consimtamant, exista opinii diferite. Intr-o
opinie, recunoasterea de paternitate nu poate fi anulata pentru viciu de
consimtamant, ea putand fi numai contestata daca nu corespunde
adevarului. Intr-o alta opinie, recunoasterea de paternitate poate fi
anulata pentru dol sau violenta, iar In ceea ce priveste eroarea se face
urmatoarea distinctie: daca eroarea se produce asupra identitatii
persoanei recunoscute, actiunea In nulitate relativa va fi primita; daca
eroarea priveste Insasi filiatia, actiunea In nulitate relativa se confunda
cu actiunea In contestarea recunoasterii facute.
Din aceleasi motive, In privinta actiunii In anularea recunoasterii
de maternitate, pentru vicii de consimtamant, se apreciaza ca trebuie
facuta aceeasi deosebire.
Dovada viciilor de consimtamant se face potrivit Dreptului comun.
Pentru efectuarea recunoasterii de paternitate nu se cere capacitatea
de exercitiu necesara savarsirii actelor juridice, ci numai discernamantul
necesar pentru a face o marturisire. De aceea, nu se pune problema nulitatii
relative a recunoasterii pentru capacitatea de exercitiu.
Cat priveste efectele nulitatii ori anularii recunoasterii de
paternitate, ambele feluri de nulitati produc aceleasi efecte. Aceste
efecte au loc nu numai pentru viitor (ex nunc), ci si pentru trecut (ex
tunc), pana la data cand recunoasterea s-a produs.
Deci, recunoasterea lovita de nulitate absoluta ori relativa se
considera ca nu a avut loc, copilul avand aceeasi situatie juridica pe care a
avut-o Inainte de data recunoasterii, adica fara paternitate stabilita.
7 - Actiunea In justitie pentru stabilirea paternitatii din afara
CASATORIEI
1. Natura actiunii
Aceasta actiune are ca obiect determinarea, pe calea justitiei, a
legaturii de filiatie dintre copilul din afara CASATORIEI si tatal sau.
Potrivit art. 63, C. fam., copilul din afara CASATORIEI, a carui filiatie a
fost stabilita prin recunoastere sau prin hotarare judecatoreasca, are,
111
fata de parinte si rudele acestuia, aceeasi situatie legala a unui copil
din CASATORIE. De aceea, actiunea In stabilirea paternitatii din afara
CASATORIEI este prevazuta In interesul copilului.
Conform art. 53, C. fam., copilul conceput sau nascut In timpul
CASATORIEI are ca tata pe sotul mamei, respectiv pe fostul sot al mamei.
De aceea, copilul In favoarea caruia se aplica prezumtia de paternitate
nu poate introduce actiunea In stabilirea paternitatii Impotriva unui alt
barbat decat sotul mamei; ea nu poate fi rasturnata decat prin actiunea
In tagaduirea paternitatii introdusa de sotul mamei.
Legea nu determina cazurile In care se poate stabili prin actiune
In justitie filiatia fata de tatal din afara CASATORIEI. Ca atare, actiunea In
justitie pentru stabilirea paternitatii se poate introduce In toate
situatiile In care este vorba de un copil din afara CASATORIEI, fie minor,
fie major.
2. Introducerea actiunii
Actiunea In stabilirea paternitatii apartine copilului din afara
CASATORIEI, el fiind titularul actiunii. Cu privire la introducerea actiunii,
deosebim urmatoarele situatii:
a) copilul nu are capacitatea de exercitiu, caz In care actiunea se
introduce, In numele copilului, de catre mama lui, chiar daca aceasta
este minora, iar In lipsa acesteia, de catre reprezentantul sau legal
(art. 59, alin. 1, C. fam., Vz. si T.S., S. civ. dec. nr. 1181/1970);
b) copilul are capacitatea de exercitiu restransa, In care caz s-a
sustinut ca un asemenea copil poate introduce actiunea singur, fara sa
aiba nevoie de vreo Incuviintare, deoarece actiunea are un caracter
personal, iar Incuviintarea se cere, daca legea nu prevede altfel, pentru
actiunile cu caracter patrimonial.
Controverse exista In ceea ce priveste problema renuntarii la
actiunea din partea mamei copilului sau a reprezentantului acestuia,
care a introdus actiunea In stabilirea paternitatii In numele copilului. In
lipsa unui text care sa prevada expres posibilitatea renuntarii la actiune
de catre mama ori de catre reprezentantul legal al copilului, aceasta
renuntare nu poate fi admisa;
c) copilul are capacitatea deplina de exercitiu, situatie In care el
va introduce singur actiunea.
Copilul din afara CASATORIEI, adoptat, poate introduce si el actiunea In
stabilirea paternitatii. In cazul adoptiei cu efecte restranse, solutia se
impunea, deoarece raporturile dintre parintii firesti si copil coexista cu
raporturile izvorate din adoptie, actiunea fiind admisibila, de asemenea, si
In cazul adoptiei cu efecte depline din vechea reglementare.
Actiunea In stabilirea paternitatii din afara CASATORIEI se
introduce, In mod firesc, Impotriva pretinsului tata. Daca acesta a
112
decedat, actiunea poate fi introdusa si Impotriva mostenitorilor
pretinsului tata.
In masura In care se admite ca Statul culege succesiunea vacanta
In calitate de mostenitor, Inseamna ca actiunea poate fi introdusa
Impotriva acestuia.
In cauzele In care se judeca actiunea In stabilirea paternitatii din
afara CASATORIEI, nu este necesara citarea Autoritatii tutelare, dar care
se impune In cazul In care, dupa ce s-a stabilit fata de ambii parinti, se
pune problema Incredintarii copilului, a contributiei parintilor la
cheltuielile de crestere, educare si Invatatura etc.
Judecarea actiunii In stabilirea paternitatii din afara CASATORIEI
este de competenta instantei judecatoresti de la domiciliul paratului
(art. 5, C. proc. civ.).
3. Termenul introducerii actiunii
Actiunea In stabilirea paternitatii din afara CASATORIEI poate fi
declansata In termen de un an de la nasterea copilului (art. 60, alin. 1,
C. fam.), spre deosebire de actiunea In stabilirea filiatiei fata de mama,
care este imprescriptibila.
Termenul este atat de scurt din urmatoarele considerente:
- pentru a nu lipsi pe copilul respectiv de Intretinerea ce i se cuvine;
- pentru a nu se pierde probele prin scurgerea unui termen mai mare;
- pentru a evita eventualele situatii conflictuale, santaj
(I. P. Filipescu).
Exista Insa si situatii cand termenul de un an pentru introducerea
actiunii nu se socoteste de la nasterea copilului (art. 60, alin. 2 si 3,
C. fam.), ci dupa cum urmeaza:
a) cand copilul s-a nascut In timpul CASATORIEI, iar sotul mamei a
introdus actiunea In tagaduirea paternitatii care a fost admisa, copilul
devine astfel din afara CASATORIEI; In aceasta situatie, termenul Incepe
sa curga de la data cand hotararea judecatoreasca prin care s-a admis
actiunea a ramas definitiva (art. 60, alin. 2, C. fam.);
b) cand s-a declarat nulitatea recunoasterii de paternitate, termenul
pentru introducerea actiunii In stabilirea paternitatii se calculeaza de la data
ramanerii definitive a hotararii judecatoresti prin care s-a anulat
recunoasterea voluntara de paternitate facuta de catre tata;
c) In cazul In care se contesta recunoasterea de paternitate,
termenul pentru introducerea actiunii In stabilirea paternitatii se
calculeaza de la data ramanerii definitive a hotararii prin care s-a
admis contestatia recunoasterii;
113
d) cand mama copilului a convietuit cu pretinsul tata, termenul
Incepe sa curga de la data Incetarii convietuirii (art. 60, alin. 3, C. fam.);
e) cand pretinsul tata a prestat Intretinerea copilului, termenul
Incepe sa se calculeze de la data Incetarii prestarii Intretinerii (art. 60,
alin. 3, C. fam.).
In vederea admiterii actiunii In stabilirea paternitatii din afara
CASATORIEI, este necesar a fi stabilite urmatoarele Imprejurari:
- nasterea copilului, iar nu numai conceptiunea lui;
- legaturile intime dintre pretinsul tata si mama copilului In
perioada conceptiei;
- stabilirea In mod cert ca barbatul care a avut asemenea legaturi
este tatal copilului.
Imprejurarile acestea pot fi dovedite cu ajutorul oricaror mijloace de
proba. Astfel, pot fi folosite Inscrisurile paratului, indiferent de forma In
care au fost Intocmite, marturia paratului, care constituie proba cea mai
puternica a actiunii In stabilirea paternitatii, martorii (rudele, cu exceptia
descendentilor, art. 190, C. proc. civ., si afinii pana la gradul trei, cf. T. S
.,
S. civ., dec. nr. 670/1983), prezumtiile, din care ar rezulta ca paratul este
tatal copilului (T. S., S. civ. dec. nr 1347/1955; C.S.J., S. civ., dec. civ.
nr. 1646/1992; dec. civ. nr. 13/1991), expertiza medico-legala; actiunea se
va respinge daca instanta nu ajunge la concluzia certa ca paratul este tatal
copilului.
In combaterea actiunii In stabilirea paternitatii, paratul poate
folosi orice mijloace de proba pentru a demonstra ca nu este tatal
copilului. Astfel, el poate invoca expertiza impotentei sexuale,
inexistenta raporturilor de coabitare In etapa de conceptie a copilului
sau probele stiintifice din care rezulta ca este exclusa paternitatea
(C.S.J., S. civ., dec. nr. 2441/1992).
Hotararea judecatoreasca prin care s-a stabilit paternitatea din
afara CASATORIEI se Inscrie, prin mentiune, pe marginea actului de
nastere al copilului, eliberandu-se un alt certificat de nastere; ea este
opozabila erga omnes.
4. Efecte
Admiterea actiunii pentru stabilirea paternitatii poate produce,
cf. art. 63, C. fam., aceleasi efecte ca si pentru copilul din CASATORIE:
nume, domiciliu, exercitarea drepturilor si Indatoririlor parintesti,
Incredintarea copilului, obligatia de Intretinere; In sistemul Codului
familiei nu este posibila acordarea pensiei de Intretinere fara ca, In
prealabil, sa fi fost stabilita paternitatea copilului din afara CASATORIEI
(C.S.J., S. civ., dec. nr. 625/1990).
114
Capitolul III
ADOPtIA
Sectiunea I
CONSIDERAtII GENERALE
1 - Adoptia In legislatia actuala
In sistemul nostru de Drep, adoptia este actul juridic In temeiul
caruia se stabilesc raporturi de rudenie, pe de o parte, Intre adoptat si
descendentii sai si adoptator, ori adoptator si rudele acestuia, pe de
alta parte, asemanatoare acelora care exista In cazul rudeniei firesti.
Raporturile dintre adoptator si adoptat sunt asemanatoare acelora
existente Intre parinti si copii. Prin adoptie, copilul care este lipsit de
parinti sau de o Ingrijire corespunzatoare este primit In familia
adoptatorului, unde urmeaza a fi crescut ca si un copil firesc al
adoptatorului. De acea, adoptatorul Isi asuma, prin Incheierea adoptiei,
raspunderile ce revin parintelui.
In Codul familiei, dupa modelul justinian, erau reglementate
doua feluri de adoptii Inainte de intrarea In vigoare a Ordonantei de
urgenta nr. 25 din 12 iunie 1995, abrogata prin Legea nr. 273 din
21 iunie 2004.
a. Adoptia cu efecte restranse (art. 67-78, C. fam.).
Aceasta se caracteriza prin aceea ca legaturile de rudenie Intre
adoptat si descendentii sai, pe de o parte, si parintii firesti si rudele
acestora, pe de alta parte, se mentin; iar Intre adoptat si descendentii
sai, pe de o parte, si adoptator, pe de alta parte, se stabilesc raporturi
de rudenie asemanatoare acelora dintre parinti si copii;
b. Adoptia cu efecte depline (cu efectele filiatiei firesti, art. 79,
C. fam.)
Aceasta se caracteriza prin aceea ca legaturile de rudenie Intre
adoptat si descendentii sai, pe de o parte, si parintii firesti si rudele
acestora, pe de alta parte, Inceteaza; cu toate acestea, impedimentul la
CASATORIE rezultand din rudenie se mentine, iar Intre adoptat si
descendentii sai, pe de o parte, si adoptator si rudele acestuia, pe de
alta parte, se stabilesc raporturi de rudenie.
115
Cele doua tipuri de adoptie se deosebeau Intre ele prin Intinderea
diferita a rudeniei pe care ele o stabileau Intre adoptat si descendentii
sai, pe de o parte, si adoptator, pe de alta parte, la adoptia cu efecte
restranse; iar la adoptia cu efecte depline, adoptatorul si descendentii
sai deveneau rude si cu rudele adoptatului. Deosebirea consta si In
aceea ca rudenia rezultata din adoptia cu efecte restranse se
suprapunea peste rudenia fireasca, alaturi de care coexista, pe cand
rudenia rezultata din adoptia cu efecte depline Inlocuia rudenia
fireasca.
Ordonanta de urgenta a Guvernului cu privire la adoptie, nr. 25
din 12 iunie 1997, aprobata cu modificari prin Legea nr. 87/1998, nu
mai face aceasta distinctie, ca si Legea nr. 273 din 21 iunie 2004, care
abroga, la data intrarii In vigoare, 1.01.2005, aceste acte normative,
introducand si Norme metodologice.
2- Caracterele generale ale adoptiei
Conform art. 1 din Legea nr. 273/2004, "Adoptia este
operatiunea juridica prin care se creeaza legatura de filiatie Intre
adoptator si adoptat, precum si legaturi de rudenie Intre adoptat si
rudele adoptatorului", iar art. 2 enumera principiile ce trebuie
respectate In mod obligatoriu In cursul procesului adoptiei:
a) principiul interesului superior al copilului;
b) principiul cresterii si educarii copilului Intr-un mediu familial;
c) principiul continuitatii In educarea copilului, tinandu-se
seama de originea sa etnica, culturala si lingvistica;
d) principiul informarii copilului si luarii In considerare a opiniei
acestuia In raport cu varsta si gradul sau de maturitate;
e) principiul celeritatii In Indeplinirea oricaror acte referitoare la
procedura adoptiei.
In acest sens, art. 70 prevede ca fapta parintelui sau a
reprezentantului legal al unui copil de a pretinde sau de a primi, pentru
sine sau pentru altul, bani ori alte foloase materiale In scopul adoptiei
copilului se pedepseste cu Inchisoare de la 2 la 7 ani si interzicerea
unor drepturi. Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza si fapta persoanei
care, fara drept, intermediaza sau Inlesneste adoptarea unui copil, In
scopul obtinerii de foloase materiale sau de alta natura.
Principiul fundamental care domina Intreaga institutie a adoptiei,
In Dreptul nostru, enuntat expres In art. 5 din Legea nr. 273/2004, este
acela al ocrotirii deosebite a intereselor copiilor.
116
Principiul ca adoptia se face numai In interesul adoptatului
trebuie Inteles In sensul ca scopul principal al adoptiei este acela de a
oferi posibilitatea copiilor care nu se pot bucura de ocrotirea
parinteasca de a fi crescuti si educati In familia adoptatorului (C. S. J.,
S. civ. dec. nr. 595/1991). Iata de ce scopul familial al adoptiei trebuie
privit ca o Imbinare a interesului adoptatului de a fi ocrotit cu interesul
adoptatorului de a ocroti, de a veni In ajutorul copiilor care nu se pot
bucura de ocrotirea parinteasca.
Adoptia are la baza manifestarea de vointa a unor persoane,
prevazute de lege, si anume, Intre adoptat si adoptator, si Isi produce
efectele numai daca este Incuviintata de instanta de judecata
competenta si numai de la data acestei Incuviintari. Datorita
importantei pe care legea o acorda adoptiei, creatoare de relatii de
rudenie si familie, s-au prevazut anumite formalitati cu respectarea
carora aceasta poate avea valoare. Aceste conditii cerute ad
solemnitatem sunt urmatoarele:
a) consimtamantul necesar In vederea adoptiei se poate da numai
In forma autentica prevazuta de lege;
b) adoptia se Incuviinteaza numai de catre institutia
judecatoreasca competenta.
Sectiunea a II-a
CERINtELE INCHEIERII ADOPtIEI
Pentru Incheierea adoptiei sunt necesare a fi Indeplinite anumite
cerinte, care pot fi clasificate dupa diferite criterii:
a) CONDITIILE de fond;
b) lipsa impedimentelor la adoptie;
c) CONDITIILE de forma.
1 - CONDITIILE de fond ale adoptiei
1. Consimtamantul la adoptie
Prin consimtamant se Intelege, In general, manifestarea hotararii
de a Incheia un act juridic civil. Incheierea adoptiei necesita, In primul
rand, manifestarea de vointa a unor anumite persoane (C. S. J., S. Civ.,
dec. nr. 1971/1996). Conform art. 11 din Legea nr. 273/2004,
persoanele care trebuie sa consimta la adoptie sunt urmatoarele:
117
a) parintii firesti sau, dupa caz, tutorele copilului ai carui parinti
firesti sunt decedati, necunoscuti, declarati morti sau disparuti ori pusi
sub interdictie, In CONDITIILE legii;
b) copilul care a Implinit varsta de 10 ani;
c) adoptatorul sau, dupa caz, familia adoptatoare.
Nu este valabil consimtamantul dat In considerarea promisiunii
sau efectuarii unei contraprestatii, indiferent de natura acesteia, fie ea
anterioara sau ulterioara.
a. Consimtamantul celui care adopta
Art. 9, alin. 1, din aceeasi lege prevede ca "pot adopta numai
persoanele care au capacitatea deplina de exercitiu si care sunt cu cel
putin 18 ani mai In varsta decat cei pe care doresc sa Ii adopte".
Din textul articolului sus mentionat, rezulta ca acest
consimtamant trebuie sa provina de la o persoana fizica cu capacitate
deplina de exercitiu si sa fie neviciat. Astfel, nu pot exprima un
consimtamant valabil In vederea adoptarii minorul necasatorit si cel
pus sub interdictie (art. 117, C. fam.). Consimtamantul la adoptie se
exprima In forma autentica (C. S. J., S. civ, dec. nr. 578/1992;
1971/1996).
Adoptia Incuviintata de instanta de judecata este valabila chiar
daca consimtamantul adoptatorului nu a fost dat prin act notarial, dar a
fost exprimat In fata instantei si ulterior s-a comportat ca un parinte.
Consimtamantul celui care adopta poate fi exprimat, In mod valabil si
printr-o procura data, conform legii, altei persoane.
b. Consimtamantul sotului celui care adopta
Se cere atunci cand cel ce doreste sa adopte este casatorit,
avandu-se In vedere ca adoptia nu trebuie sa creeze relatii
incompatibile cu o viata normala de familie. Astfel, sotul celui care
adopta nu devine prin manifestarea consimtamantului sau adoptator,
alaturi de celalalt sot, aceasta cerandu-se numai ca o conditie de fond
pentru ca celalalt sot sa poata Infia.
c. Consimtamantul parintilor firesti ai celui ce urmeaza a fi
adoptat
Potrivit art. 15 din Legea nr. 273/2004, pentru Incheierea
adoptiei se cere si "consimtamantul exprimat In forma autentica al
parintilor", iar daca unul dintre parinti este mort, pus sub interdictie,
decazut din drepturile parintesti sau, din orice Imprejurare, In
neputinta de a-si manifesta vointa, consimtamantul celuilalt parinte
este Indestulator. Consimtamantul parintilor firesti ai copilului minor
se cere chiar daca acestia sunt divortati, ori In cazul In care copilul ce
118
urmeaza a fi adoptat este Incredintat unei institutii de ocrotire sau unei
a treia persoane, In CONDITIILE art. 42 din Codul familiei ori a O. U. G.
nr. 26/1997 mod. privind ocrotirea anumitor categorii de minori.
Adoptia nu poate avea loc In cazul In care unul dintre parintii firesti
consimte la adoptia copilului sau minor, iar celalalt parinte firesc nu
consimte (T. R. Popescu. Vz. si C. S. J., S. civ., dec. nr. 3064/1996).
Acest dezacord dintre parinti nu poate fi solutionat de catre instanta de
judecata, deoarece nu exista o dispozitie legala In acest sens.
Daca celalalt parinte este mort, pus sub interdictie, decazut din
drepturile parintesti sau, din orice Imprejurare, se afla In neputinta de
a-si manifesta vointa, este suficient numai consimtamantul celuilalt
parinte firesc pentru Incheierea adoptiei copilului minor. Aceasta
ultima situatie urmeaza a fi interpretata In sens restrictiv, spre a nu se
ajunge la eludarea dispozitiilor legale care cer consimtamantul
ambilor parinti firesti. In consecinta, o Imprejurare de scurta durata,
care ar Impiedica pe un parinte sa-si manifeste vointa, nu poate
justifica Incheierea adoptiei unui copil minor numai cu
consimtamantul celuilalt parinte.
d. Consimtamantul cerut In cazul copiilor lipsiti de ocrotirea
parinteasca
Acesti copii se pot gasi Intr-una din urmatoarele situatii:
- sunt pusi sub tutela; Intr-o asemenea Imprejurare, tutorele, care
exercita drepturile si Indatoririle parintesti, trebuie sa consimta la
adoptia acestui copil;
- nu sunt pusi sub tutela, desi se gasesc In situatia de a fi pusi
sub tutela; Intr-o asemenea Imprejurare, instanta de judecata va
Incuviinta adoptia cu avizul Comisiei pentru protectia copilului si, prin
urmare, nu mai este necesara instituirea tutelei.
e. Consimtamantul celui care urmeaza a fi adoptat
Daca cel care urmeaza a fi adoptat a Implinit varsta de zece ani,
se cere, pentru adoptie, consimtamantul sau. Acesta trebuie exprimat
direct In fata instantei de judecata, cf. art. 17 din L. nr. 273/2004.
Anterior exprimarii consimtamantului, Directia In a carei raza
teritoriala domiciliaza copilul care a Implinit varsta de 10 ani Il va
sfatui si informa pe acesta, tinand seama de varsta si de maturitatea sa,
In special asupra consecintelor adoptiei si ale consimtamantului sau la
adoptie, si va Intocmi un raport In acest sens.
2. Cel care adopta trebuie sa aiba capacitate deplina de exercitiu
Necesitatea existentei capacitatii depline de exercitiu din partea
celui care adopta rezulta din prevederea potrivit careia poate adopta
119
numai persoana majora, precum si din prevederea ca poate adopta
numai persoana care Indeplineste CONDITIILE cerute pentru a fi tutore si
se justifica prin aceea ca drepturile si Indatoririle parintesti trec de la
parintii firesti la adoptator.
Conditia ca adoptatorul sa aiba capacitate deplina de exercitiu
este doar implicita. Persoana cu capacitate deplina de exercitiu poate
adopta fara deosebire de sex, nationalitate, rasa sau religie.
Imprejurarea ca aceasta are copii nu mai constituie un impediment
pentru Incheierea adoptiei. De asemenea, faptul ca persoana respectiva
(adoptatorul) este sau nu casatorita nu constituie un impediment.
3. Inainte de intrarea In vigoare a O. U. G. nr. 25/1997 mod. prin
Legea nr. 87/1998 si abrogata prin Legea nr. 273/2004, cel care adopta
trebuia sa Indeplineasca conditii care sunt cerute pentru a fi tutore
(art. 68, C. fam.).
Intrucat, prin adoptie, se stabilesc Intre adoptator si adoptat
relatii asemenea acelora dintre parinti si copii, iar adoptatorul va avea
sa exercite drepturile si Indatoririle parintesti, este firesc ca
adoptatorul sa Indeplineasca cel putin CONDITIILE cerute de lege unei
persoane pentru a fi tutore, asa cum sunt prevazute de art. 117, C. fam.
4. Diferenta de varsta Intre cel ce adopta si cel ce urmeaza sa fie
adoptat sa fie de cel putin 18 ani (art. 9 al. 1, din Legea nr. 273/2004)
Aceasta conditie se justifica prin faptul ca Intre adoptator si
adoptat trebuie sa existe o diferenta de varsta asemanatoare cu aceea
care de obicei exista Intre parintele firesc si copilul sau (C. S. J., S.
civ., dec. nr. 578/1992). Pentru motive temeinice, instanta
judecatoreasca poate Incuviinta adoptia si In cazul In care diferenta de
varsta ar fi mai mica decat cea mentionata, dar In nici o situatie mai
putin de 15 ani (art. 9, alin. 2, din L. nr. 273/2004). S-ar putea
Incuviinta adoptia, de exemplu, In cazul In care cel ce vrea sa adopte a
crescut pe cel ce urmeaza a fi adoptat, iar diferenta de varsta Intre ei
este mai mica decat de 18 ani, sau In cazul In care o femeie casatorita,
care are varsta de 18 ani, ar vrea sa adopte un anumit copil.
Conditia diferentei de varsta de 18 ani este naturala, fiind
socotita ca o diferenta minima, care, de obicei, exista Intre parinte si
copil, diferenta indicata sa existe fara Indoiala si Intre adoptator si
adoptat, si aceasta cu atat mai mult cu cat diferenta de 18 ani este de
traditie In Dreptul romanesc (C. S. J., S. civ., dec. nr. 578/1992).
5. Cel ce urmeaza a fi adoptat sa fie minor (art. 2, lit. g, din
Legea nr. 273/2004)
120
Aceasta conditie se justifica prin finalitatea adoptiei. De la
aceasta regula exista o exceptie, In sensul ca se poate adopta si o
persoana majora, daca In timpul minoritatii a fost crescuta de cel care
doreste sa adopte. Nu trebuie sa se confunde Intretinerea unei persoane
cu cresterea acesteia pe timpul minoritatii. Cresterea unei persoane
presupune o preocupare permanenta pentru ocrotirea intereselor
acesteia (I. P. Filipescu; C.S.J., Sec. civ., dec. nr. 3005/1995).
Notiunea de "a creste copilul" trebuie Inteleasa, conform
art. 101, C. fam., In toata complexitatea ei, incluzand Intretinerea, dar
fiind mult mai mult decat aceasta. In acest caz, s-a aratat ca prin
notiunea de crestere, In sensul Legii nr. 273/2004, art. 3, lit. g, trebuie
sa se Inteleaga nu numai acordarea Intretinerii In timpul minoritatii, ci
si existenta unor raporturi Intre adoptator si adoptat, asemanatoare
acelora existente Intre parinte si copil, conform jurisprudentei (T. S.,
dec. civ. nr. 364/1975; dec. civ. nr. 69/1979; dec. civ. nr. 22/1982), dar
si doctrinei.
Conform art. 5 din Legea nr. 273/2004, "copilul poate fi adoptat
pana la Implinirea varstei majoratului civil" (alin. 2), iar "persoana
majora poate fi adoptata numai daca adoptatorul sau familia
adoptatoare a crescut-o In timpul minoritatii sale" (alin. 3).
Cresterea In timpul minoritatii de catre cel ce vrea sa adopte
trebuie sa fie pe o durata de timp suficient de lunga si cu caracter de
continuitate care sa excluda ideea unei Ingrijiri ocazionale (T. S., dec.
civ. nr. 117/1973; dec. civ. nr. 1011/1970; TMB, S. civ., sent.
nr. 619/1997). In acest sens, s-a stabilit (T. S., dec. civ. nr. 1011/1970;
dec. civ. nr. 1774/1975; C. S. J. , S. civ., dec. nr. 3093/1995) ca
persoana majora poate fi adoptata cu conditia ca sa fi fost crescuta pe
timpul minoritatii de catre adoptatori, iar durata de timp din perioada
minoritatii trebuie sa fie suficient de lunga si cu caracter de
continuitate, ca sa excluda urmarirea altui scop, decat cel al adoptiei.
In situatia la care ne referim, se pot afla: a) copiii luati spre crestere,
fara Intocmirea formelor cerute pentru adoptie (art. 88, C. fam.); b)
copiii Incredintati unor rude sau altor persoane de catre instanta
judecatoreasca, fie In cazul divortului (art. 42, C. fam.), fie de catre
comisia pentru ocrotirea minorilor, In cazul In care dezvoltarea fizica,
morala si intelectuala a copilului sau sanatatea acestuia este
primejduita In casa parinteasca; c) copiii crescuti de catre tutore
(art. 123, C. fam.). Intr-o situatie asemanatoare se gaseste copilul
sotiei adoptatorului, crescut vreme Indelungata, apoi adoptat dupa
decesul mamei sale, de catre sotul mamei, care devine astfel adoptator.
121
6. Adoptia sa fie In interesul celui ce urmeaza a fi adoptat (art. 5,
alin. 1 din Legea nr. 273/2004)
Instanta judecatoreasca poate Incuviinta adoptia numai daca este
In interesul adoptatului. In acest scop, se va recurge la ancheta sociala
spre a verifica pe teren scopurile reale care se urmaresc prin adoptia ce
se solicita a fi Incuviintata. Interesul adoptatului trebuie Inteles, In
principal, sub aspectul sau nepatrimonial, personal, fie ca ne situam In
momentul Incheierii adoptiei, fie In timpul existentei acesteia sau In
momentul desfacerii adoptiei. Pentru satisfacerea "interesului
adoptatului" si pentru ca adoptatorul sa-si poate Indeplini obligatiile
de parinte adoptator, legea dispune ca prin adoptie drepturile si
Indatoririle parintesti trec In totalitatea lor de la parintii firesti ai
adoptatului la adoptator (Legea nr. 273/2004, art. 50 urm.)
2 - Lipsa impedimentelor la adoptie
Pentru a se putea Incheia adoptia este necesar sa nu existe
impedimente la adoptie.
1. Impedimentul din rudenie
Potrivit art. 8, alin. 1, din Legea nr. 273/2004, "adoptia Intre frati
este interzisa".
Acest impediment se justifica prin faptul ca adoptia, In
asemenea Imprejurari, ar crea relatii de familie incompatibile cu
raporturile de rudenie existente Intre frati, legea cautand sa evite
"suprapunerea rudeniei rezultata din adoptie peste rudenia fireasca"
(I. Albu). Asa cum rezulta din textul de lege, nu intereseaza daca este
vorba de frati din CASATORIE sau din afara CASATORIEI, daca este vorba de
frati buni sau de frati numai dupa mama, ori numai dupa tata;
impedimentul este de stricta interpretare. In consecinta, In celelalte
cazuri de rudenie este permisa adoptia. Astfel, de exemplu, pot fi
adoptati nepotii de catre unchii lor.
Totusi adoptia nu este posibila nici Intre parintele firesc si
copilul sau. Acest impediment rezulta din prevederea ca pentru
Incheierea adoptiei se cere consimtamantul celui care adopta si cel al
parintilor celor care urmeaza a fi adoptat, ceea ce Inseamna ca
adoptatorul este o alta persoana decat parintele firesc al adoptatului. In
practica, un asemenea impediment poate aparea In cazul In care,
ulterior Incuviintarii adoptiei, se stabileste filiatia adoptatului de catre
adoptator. In mod asemanator, problema se pune si In cazul In care
adoptia a intervenit Intre frati din afara CASATORIEI mai Inainte ca filiatia
din afara CASATORIEI sa fi fost stabilita.
122
2. Impedimentul rezultand din calitatea de sot
Prin traditie, In Dreptul nostru este interzisa adoptia Intre soti,
ceea ce se explica mai ales prin "incompatibilitatea ce exista Intre
calitatea de soti, pe de o parte, si cea de parinte si copil, pe de alta
parte. Art. 8, alin. 2, din Legea nr. 273/2004, prevede expres aceasta
prohibitie: "Adoptia a doi soti sau fosti soti de catre acelasi adoptator
sau familie adoptatoare, precum si adoptia Intre soti sau fosti soti sunt
interzise". Exista acord deplin ca prohibitia este totodata dirimanta.
Nu se poate ca o persoana sa fie In acelasi timp si sotul si fiul adoptat
al acelei persoane, si tot pentru aceleasi ratiuni nu se poate admite
adoptarea a doi soti de catre aceeasi persoana.
3. Impedimentul rezultand dintr-o adoptie anterioara
In conformitate cu art. 7 din Legea nr. 273/2004, copilul,
respectiv majorul avut In vedere la art. 5, alin (3), nu poate fi adoptat
de mai multi adoptatori nici simultan, nici succesiv", alin. 1. Prin
exceptie de la prevederile alin. 1, poate fi Incuviintata, dupa caz,
adoptia simultana sau adoptii succesive atunci cand adoptatorii sunt
sot si sotie (alin. 2).
Prin exceptie de la prevederile alin (1) si (2), poate fi
Incuviintata o noua adoptie atunci cand:
a) adoptatorul sau sotii adoptatori au decedat; In acest caz,
adoptia anterioara se considera desfacuta pe data ramanerii irevocabile
a hotararii judecatoresti de Incuviintare a noii adoptii;
b) adoptia anterioara a Incetat din orice alt motiv (alin. 3).
Ratiunea acestei prohibitii se gaseste In finalitatea adoptiei. Ca
efect al acesteia, drepturile si Indatoririle parintesti trec asupra
adoptatorului. Intre acesta si adoptat se creeaza relatii asemanatoare
acelora dintre parinti si copii. Daca s-ar permite adoptia unui copil de
catre mai multe persoane, ar Insemna sa se creeze situatii In care
relatiile dintre adoptator si adoptat sa nu fie asemanatoare acelora
dintre parinti si copii. Ar Insemna ca mai multe persoane sa exercite
drepturile si Indatoririle parintesti asupra aceluiasi copil, ceea ce ar fi
In detrimentul lui (T. J. Arges, dec. civ. nr. 816/1962). Aceste ratiuni
nu-si gasesc aplicare daca adoptia se face de doi soti. De aceea, legea
permite - si este chiar de dorit - ca adoptia sa se faca de catre sot si
sotie, fie deodata, fie succesiv. Impedimentul la care ne referim
trebuie Inteles In sensul ca mai multe persoane nu pot adopta un copil,
cu exceptia mentionata, fie deodata, fie succesiv, cata vreme adoptia
precedenta nu a fost desfacuta. La noua adoptie nu consimte
adoptatorul precedent, ci, dupa caz, parintii firesti ai copilului, care au
123
redobandit exercitiul drepturilor si Indatoririlor parintesti la desfacerea
adoptiei precedente, sau tutorele, In cazul In care la desfacerea
aceleiasi adoptii s-a decis, de catre instanta judecatoreasca, o alta
masura de protectie a copilului In CONDITIILE legii.
Impedimentul rezultand din adoptie exista si In cazul In care
adoptatorul a decedat, deoarece prin decesul acestuia adoptia nu s-a
desfacut. O noua adoptie ar putea avea loc numai dupa desfacerea
adoptiei In cazul careia adoptatorul a decedat (T. S. dec. civ.
nr. 1095/1963).
4. Confirmarea Comitetului roman pentru adoptii ceruta In cazul
In care adoptia se Incheie Intre un strain sau un cetatean roman cu
domiciliul ori resedinta In strainatate si un cetatean roman
Precizam ca adoptia este supusa acelorasi conditii si In cazul In
care un apatrid adopta un cetatean roman sau cand un cetatean roman
adopta un apatrid (I. Filipescu).
Strainii sau cetatenii romani cu domiciliul sau resedinta In strainatate
pot adopta numai copii aflati In evidenta Oficiului Roman pentru Adoptii si
care nu au putut fi Incredintati sau adoptati In tara, In intervalul de cel puti
n
sase luni de la luarea In evidenta. Sunt exceptati de la aceasta dispozitie
sotul care adopta copilul celuilalt sot, adoptatorii care sunt rude pana la
gradul al patrulea, inclusiv cu unul dintre parintii minorului sau care adopta
persoane majore In CONDITIILE legii.
Pentru Incheierea adoptiei, se cere confirmarea Oficiului Roman
pentru Adoptii ca minorul nu a putut fi Incredintat sau adoptat In tara,
In intervalul de cel putin sase luni de la luarea In evidenta (C. S. J.,
S. civ., dec. nr. 400/1992).
In cazul adoptiei cu element de extraneitate, se cere ancheta
sociala efectuata de autoritatile straine competente de la domiciliul
adoptatilor, In care sa se arate opinia acestora cu privire la adoptie
(C. S. J., S. civ., dec. nr. 812/1991).
Instanta de judecata nu este obligata sa respecte cererea comisiei
competente care a efectuat ancheta sociala (C. S. J., S. civ., dec.
nr. 1928/1991).
3 - Conditii de forma
Pentru a asigura Indeplinirea conditiilor de fond si lipsa
impedimentelor la adoptie, legea prevede si doua conditii de forma
care se refera la declaratia de adoptie si la procedura adoptiei.
124
I - Declaratia de adoptie
1 . Atestarea adoptatorului sau a familiei adoptatoare
Conform art. 19 din Legea nr. 273/2004, evaluarea garantiilor
morale si a conditiilor materiale ale adoptatorului sau familiei
adoptatoare se face, pe baza solicitarii lor, de catre Directia de la
domiciliul acestora si trebuie sa aiba In vedere:
a) personalitatea, starea sanatatii si situatia economica a
adoptatorului sau familiei adoptatoare, viata familiala, CONDITIILE de
locuit, aptitudinea de educare a unui copil;
b) motivele pentru care adoptatorul sau familia adoptatoare
doreste sa adopte;
c) motivele pentru care, In cazul In care numai unul dintre cei
doi soti solicita sa adopte un copil, celalalt sot nu se asociaza la cerere;
d) impedimente de orice natura relevante pentru capacitatea de a
adopta.
Pe baza rezultatelor evaluarii la alin (1), Directia In a carei raza
teritoriala se afla domiciliul adoptatorului sau familiei adoptatoare
decide, In termen de 60 de zile de la data depunerii cererii de evaluare
de catre adoptator sau familia adoptatoare, daca acesta sau acestia sunt
sau nu apti sa adopte. In cazul unui rezultat favorabil al evaluarii,
Directia va elibera atestatul de persoana sau familie apta sa adopte.
Atestatul eliberat de Directia In a carei raza teritoriala
domiciliaza adoptatorul sau familia adoptatoare este valabil pentru o
perioada de un an. Valabilitatea acestui atestat poate fi prelungita
anual, cu conditia respectarii acelorasi conditii prevazute la alin (1) si
In urma unei solicitari de reInnoire din partea adoptatorului sau
familiei adoptatoare. In cazul unui rezultat nefavorabil al evaluarii,
adoptatorul sau familia adoptatoare au dreptul sa solicite Directiei, In
termen de 30 de zile de la comunicarea rezultatului, reevaluarea.
Rezultatul nefavorabil al reevaluarii poate fi atacat, In termen de
15 zile de la data comunicarii, la instanta competenta In materia
adoptiei de la domiciliul adoptatorului.
Potrivit art. 20, obtinerea atestatului nu este necesara In
urmatoarele cazuri:
a) pentru adoptia prevazuta la art. 5, alin. 3;
b) pentru adoptia copilului de catre sotul parintelui firesc sau
adoptiv.
Pe parcursul procesului de evaluare, Directia In a carei raza
teritoriala domiciliaza adoptatorul sau familia adoptatoare este
obligata sa asigure acestora serviciile de pregatire/consiliere necesare
125
pentru a-si asuma In cunostinta de cauza si In mod corespunzator rolul
de parinte (art. 21).
2. Introducerea cererii
Potrivit art. 34 din Legea nr. 273/2004, adoptia se Incuviinteaza
de instanta de judecata. Incuviintarea adoptiei este de competenta
judecatoriei de la domiciliul adoptatorului. Deci, cererea pentru
Incuviintarea adoptiei se va introduce la judecatoria In raza careia
domiciliaza cel care adopta (C. A. Brasov, sent. civ. nr. 156/F/1996).
Aceasta se explica prin faptul ca judecatoria trebuie sa stabileasca, pe
de o parte, daca adoptatorul prezinta toate garantiile ca va putea
asigura adoptatului o normala dezvoltare fizica si morala, iar acest
lucru este In masura sa-l faca In cele mai bune conditii autoritatea
competenta de la domiciliul adoptatorului si, pe de alta parte, prin
faptul ca adoptatul locuieste la adoptator, care va exercita drepturile si
Indatoririle parintesti fata de adoptat, sub Indrumarea si controlul
Autoritatii tutelare de la acel domiciliu. De la regula mentionata,
exista o exceptie, In sensul ca pentru Incuviintarea adoptiei unui copil
parasit sau din parinti necunoscuti sau care se afla In Ingrijirea unei
institutii de ocrotire, este competenta judecatoria In a carei
circumscriptie se afla sediul acelei institutii. Aceasta exceptie se
refera, deci, la copiii parasiti sau din parinti necunoscuti si cei care se
gasesc In Ingrijirea unei institutii din orice alte cauze.
Cererea pentru Incuviintarea adoptiei facuta de un strain sau
cetatean roman cu domiciliul ori resedinta In strainatate este de
competenta tribunalului In raza caruia domiciliaza cel ce urmeaza a fi
adoptat (C.S.J., S. civ. dec. nr. 2106/1991; dec. nr. 458/1994). In cazul
In care cel ce urmeaza a fi adoptat este cetatean roman cu domiciliul
sau resedinta In strainatate, cererea adresata instantei romane este de
competenta Tribunalului Municipiului Bucuresti, ca si atunci cand nu
se poate determina instanta competenta.
Art. 35 din Legea nr. 273/2004 precizeaza ca cererea de
Incuviintare a adoptiei poate fi introdusa direct de catre adoptator sau
familia adoptatoare In situatia adoptiei prevazuta la art. 5, alin. 3 si
art. 20, lit. b, In toate celelalte cazuri cererea de Incuviintare a adoptiei
putand fi introdusa fie de catre adoptator sau familia adoptatoare, fie
de catre directia de la domiciliul acestora, la sfarsitul perioadei de
Incredintare In vederea adoptiei sau, dupa caz, la Implinirea
termenelor prevazute pentru adoptia copilului aflat In una dintre
situatiile indicate la art. 29, alin. 1, lit. c) si d).
126
Conform art. 37, instanta judecatoreasca va admite cererea de
Incuviintare a adoptiei numai daca, pe baza probelor administrate, si-a
format convingerea ca adoptia este In interesul superior al copilului. In
termen de 5 zile de la ramanerea irevocabila a hotararii judecatoresti
prin care s-a Incuviintat adoptia, Directia care a participat la judecarea
cererii de Incuviintare a adoptiei va Instiinta In scris parintii despre
aceasta.
Directia de la domiciliul copilului va urmari si va Intocmi
rapoarte trimestriale cu privire la evolutia copilului si a relatiilor dintre
acesta si parintii sai adoptivi, pe o perioada de cel putin 2 ani dupa
Incuviintarea adoptiei. Directia de la domiciliul copilului are obligatia
sa asigure parintilor adoptivi servicii postadoptie (art. 38).
II. Procedura adoptiei
1. Deschiderea procedurii
Conform art. 22 din Legea nr. 273/2004, pe baza planului
individualizat de protectie, astfel cum este acesta reglementat de
Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor
copilului, Directia In a carei raza teritoriala se afla domiciliul copilului
efectueaza demersuri pentru reintegrarea copilului In familie sau, dupa
caz, pentru plasamentul copilului In familia extinsa sau substitutiva.
Planul individualizat de protectie poate avea ca finalizare adoptia
interna daca demersurile pentru reintegrarea copilului In familie sau In
familia largita au esuat.
Directia In a carei raza teritoriala domiciliaza copilul va sesiza,
In termen de 30 de zile de la finalizarea demersurilor prevazute la
alin (2), instanta judecatoreasca de la domiciliul copilului, pentru a se
Incuviinta deschiderea procedurii adoptiei interne.
In conformitate cu art. 23 din Legea nr. 273/2004, Incuviintarea
deschiderii procedurii adoptiei interne se face numai daca:
a) planul individualizat de protectie stabileste necesitatea
adoptiei interne;
b) parintii copilului sau, dupa caz, tutorele Isi exprima
consimtamantul la adoptie, In CONDITIILE prezentei legi; dispozitiile art. 12,
alin. (2) (3) sau (4) ori ale art. 13 se aplica In mod corespunzator.
Directia face dovada efectuarii corespunzatoare a demersurilor
prevazute la art. 22, alin. (1) si (2). In situatia copilului pentru care s-a
instituit tutela, Incuviintarea deschiderii procedurii adoptiei interne se
face la solicitarea Directiei In a carei raza teritoriala domiciliaza
copilul, numai daca instanta constata Indeplinirea conditiei prevazute
127
la alin (1) lit. b) si apreciaza ca deschiderea procedurii adoptiei interne
este In interesul superior al copilului.
Hotararea judecatoreasca irevocabila prin care instanta admite
cererea directiei produce urmatoarele efecte:
a) drepturile si obligatiile parintesti ale parintilor firesti sau,
dupa caz, cele exercitate de persoane fizice sau juridice se suspenda;
b) drepturile si obligatiile parintesti sunt exercitate de catre
consiliul judetean sau, dupa caz, consiliul local al sectorului
municipiului Bucuresti In a carui raza teritoriala domiciliaza copilul
(alin. 3).
Prin exceptie, efectele hotararii judecatoresti prevazute la alin
(3) Inceteaza de drept daca, In termen de un an de la data ramanerii
irevocabile a hotararii, Directia nu a identificat o persoana sau familie
corespunzatoare pentru copil si nu a initiat procedurile prevazute de
lege In vederea realizarii unei adoptii interne (alin. 4).
In situatia prevazuta la alin. (4), directia este obligata sa
revizuiasca planul individualizat de protectie a copilului si sa solicite
instantei judecatoresti, In functie de finalitatea acestuia, urmatoarele:
a) mentinerea, modificarea sau Incetarea masurii de protectie a
copilului;
b) Incuviintarea unei noi proceduri de deschidere a adoptiei.
2. Incredintarea In vederea adoptiei
Conform art. 25 din Legea nr. 273/2004, adoptia nu poate fi
Incuviintata de catre instanta judecatoreasca decat dupa ce copilul a
fost Incredintat pentru o perioada de 90 de zile persoanei sau familiei
care doreste sa-l adopte, astfel Incat instanta sa poata aprecia, In mod
rational, asupra relatiilor de familie care s-ar stabili daca adoptia ar fi
Incuviintata.
Art. 26 prevede ca, In termen de 30 de zile de la data ramanerii
definitive si irevocabile a hotararii judecatoresti prin care s-a
Incuviintat deschiderea procedurii adoptiei interne, Directia In a carei
raza teritoriala se afla domiciliul copilului efectueaza demersurile
necesare identificarii celui mai potrivit adoptator sau celei mai
potrivite familii adoptatoare pentru copil.
In termenul prevazut la alin. (1), Directia In a carei raza
teritoriala se afla domiciliul copilului analizeaza posibilitatea
Incredintarii copilului In vederea adoptiei cu prioritate a unei rude din
familia extinsa, cu exceptia cazului prevazut la art. 8, alin. (1),
asistentului maternal profesionist la care se afla copilul ori unei alte
persoane sau familii la care copilul se afla In plasament.
128
Daca nu exista solicitari din partea persoanelor sau familiilor
prevazute la alin (2), Directia In a carei raza teritoriala se afla
domiciliul copilului efectueaza demersuri In vederea identificarii pe
raza sa administrativ-teritoriala a unei persoane sau familii atestate si
aflate In evidenta Oficiului.
Daca, dupa expirarea termenului prevazut la alin (1), Directia In
a carei raza teritoriala se afla domiciliul copilului nu a identificat o
persoana sau o familie adoptatoare dintre persoanele prevazute la alin
(2) si (3), solicita Oficiului ca, In termen de 5 zile, sa-i transmita lista
centralizata la nivel national a persoanelor sau familiilor adoptatoare
atestate si Inscrise In Registrul national pentru adoptii.
Alegerea adoptatorului sau a familiei adoptatoare potrivite
pentru copil se face In termen de 60 de zile de la primirea listei
centralizate, de catre Directia In a carei raza teritoriala se afla
domiciliul copilului, tinand cont de interesul superior al acestuia,
informatiile cuprinse In atestatul adoptatorului si, respectiv, de
evolutia situatiei copilului pana la acea data. Selectarea adoptatorului
sau a familiei adoptatoare se notifica, In termen de 3 zile, Directiei de
la domiciliul acestora.
In urma procesului de selectie, Directia de la domiciliul
copilului verifica si constata compatibilitatea acestuia cu adoptatorul
sau cu familia adoptatoare (art. 27 din Legea nr. 273/2004).
Determinarea compatibilitatii se realizeaza luandu-se In
considerare nevoile copilului, dorintele si opiniile exprimate de acesta,
acordandu-se importanta cuvenita. Interesul superior al copilului
trebuie luat In considerare cu prioritate.
In situatia In care, In urma efectuarii verificarii prevazute In
alin (1) si (2), Directia In a carei raza teritoriala se afla domiciliul
copilului constata compatibilitatea acestuia cu persoana sau familia
adoptatoare selectata, sesizeaza de Indata instanta judecatoreasca
pentru Incredintarea copilului In vederea adoptiei.
Incredintarea In vederea adoptiei se dispune de catre instanta
judecatoreasca de la domiciliul copilului pentru o perioada de 90 de
zile (art. 28).
Incredintarea In vederea adoptiei nu este necesara In urmatoarele
cazuri:
a) pentru adoptia prevazuta la art. 5, alin (3);
b) pentru adoptia prevazuta la art. 20, lit. b);
c) pentru adoptia copilului pentru care a fost deschisa procedura
adoptiei interne si acesta a fost plasat la adoptator sau la familia
adoptatoare, iar masura plasamentului dureaza de cel putin 90 de zile;
129
d) pentru adoptia copilului de catre tutorele sau, daca au trecut
cel putin 90 de zile de la data instituirii tutelei.
In situatiile prevazute la alin (1), lit. a) si b), persoana sau
familia care doreste sa adopte va putea solicita In mod direct instantei
judecatoresti Incuviintarea adoptiei, In CONDITIILE legii.
Pe durata Incredintarii copilului In vederea adoptiei, domiciliul
acestuia se afla la persoana sau familia careia i-a fost Incredintat.
Efectuarea actelor obisnuite necesare exercitarii drepturilor si
Indeplinirii obligatiilor parintesti, cu exceptia celor care conduc la
Incheierea unui act juridic, se realizeaza de catre persoana sau familia
careia acesta i-a fost Incredintat (art. 30).
Dreptul de a reprezenta copilul In actele juridice sau, dupa caz,
de a Incuviinta actele pe care acesta le Incheie, precum si dreptul de a
administra bunurile copilului se exercita de catre consiliul judetean
sau local al sectorului municipiului Bucuresti, In a carui raza
teritoriala domiciliaza persoana sau familia careia i-a fost Incredintat
copilul In vederea adoptiei. Dreptul de administrare poate fi delegat, In
mod exceptional, catre persoana sau familia careia i s-a Incredintat
copilul pentru efectuarea unor acte speciale, In interesul copilului, care
vor fi expres mentionate In cuprinsul documentului prin care se acorda
delegarea.
In perioada Incredintarii copilului In vederea adoptiei, Directia
de la domiciliul adoptatorului sau familiei adoptatoare urmareste
evolutia copilului si a relatiilor dintre acesta si persoana sau familia
careia i-a fost Incredintat, Intocmind In acest sens rapoarte bilunare.
La sfarsitul perioadei de Incredintare In vederea adoptiei,
Directia Intocmeste un raport final referitor la evolutia relatiilor dintre
copil si adoptatori, pe care Il comunica instantei competente In
vederea solutionarii cererii de Incuviintare a adoptiei.
Intocmirea si comunicarea raportului prevazut la alin (2) sunt
obligatorii si In cazul adoptiei copilului aflat In una dintre situatiile
prevazute la art. 29, alin. (1), lit. c) si d).
Cererea de Incuviintare a adoptiei adresata instantei judecatoresti
prelungeste de drept perioada de Incredintare pana la solutionarea
cererii prin hotarare judecatoreasca irevocabila (art. 31).
Daca pe durata perioadei de Incredintare In vederea adoptiei,
Directia In a carei raza teritoriala domiciliaza adoptatorul sau familia
adoptatoare constata neadaptarea copilului cu persoana sau familia
adoptatoare ori existenta oricaror alte motive de natura sa Impiedice
finalizarea procedurii de adoptie, sesizeaza de Indata instanta
130
judecatoreasca, In vederea revocarii sau, dupa caz, prelungirii masurii
Incredintarii.
Dispozitiile privind procedura de judecata a cererilor referitoare la
Incredintare se aplica In mod corespunzator si In cazul cererilor prevazute la
alin (1). Hotararea prin care instanta de fond dispune revocarea sau
prelungirea Incredintarii este executorie de drept (art. 32).
Daca, In situatia prevazuta la art. 32, alin (1), instanta
judecatoreasca dispune revocarea masurii Incredintarii, Directia este
obligata sa reia procedura prevazuta la art. 26 si 27, precizeaza art. 33
din Legea nr. 273/2004.
3. Instanta competenta
Conform art. 61 din Legea nr. 273/2004, instantele judecatoresti
romane sunt exclusiv competente sa judece procesele privind
Incuviintarea deschiderii procedurii adoptiei interne, Incredintarea In
vederea adoptiei si Incuviintarea adoptiei daca cel ce urmeaza a fi
adoptat are domiciliul In Romania si este cetatean roman sau strain
fara cetatenie. Cererile sunt de competenta tribunalului In a carui raza
teritoriala se afla domiciliul adoptatului. Cauzele pentru judecarea
carora nu se poate determina instanta competenta se judeca de
Tribunalul Bucuresti.
Cererile de deschidere a procedurii adoptiei interne, cererile de
Incredintare a copilului In vederea adoptiei si cererile de Incuviintare a
adoptiei se judeca In prima instanta, potrivit regulilor prevazute de
Cartea III - Dispozitii generale privitoare la procedurile
necontencioase din Codul de procedura civila, cu exceptiile prevazute
de Legea nr. 273/2004. Hotararile prin care se solutioneaza cererile
prevazute de aceasta lege nu sunt supuse apelului; executarea
recursului suspenda executarea. Cererile sunt scutite de taxa judiciara
de timbru si se solutioneaza cu celeritate.
Art. 63 precizeaza ca cererile prevazute la art. 61, alin (3), se
solutioneaza de complete specializate ale instantei judecatoresti, In
Camera de consiliu, cu participarea obligatorie a procurorului.
Prezentarea de catre Directie a raportului de ancheta sociala privind
copilul este obligatorie.
Judecarea cererilor referitoare la deschiderea procedurii adoptiei
interne a copilului se face cu citarea parintilor firesti ai copilului sau,
dupa caz, a tutorelui si a Directiei In a carei raza teritoriala se afla
domiciliul copilului. Judecarea cererilor de Incuviintare a adoptiei
internationale se face cu citarea Directiei In a carei raza teritoriala se
afla domiciliul copilului, al persoanei sau familiei adoptatoare, precum
131
si a Oficiului. Judecarea cererilor de Incuviintare a adoptiei prevazute
la art. 5, alin (3), se face cu citarea adoptatorului sau a familiei
adoptatoare si a adoptatului, iar judecarea cererilor de Incuviintare a
adoptiei prevazute la art. 20, lit. b), se face cu citarea adoptatorului si a
parintilor firesti ai adoptatului (alin. 5).
Conform art. 64, instanta poate administra orice probe admise de
lege. La judecarea cererii referitoare la deschiderea procedurii adoptiei
interne a copilului, precum si a cererii de Incredintare In vederea
adoptiei, ascultarea copilului care a Implinit varsta de 10 ani este
obligatorie, iar la Incuviintarea adoptiei copilului care a Implinit varsta
de 10 ani i se va solicita acestuia consimtamantul. Opinia copilului
exprimata la judecarea cererilor prevazute de amintita lege va fi luata
In considerare si i se va acorda importanta cuvenita, avandu-se In
vedere varsta si gradul acestuia de maturitate. In situatia In care
instanta hotaraste In contradictoriu cu opinia exprimata de copil,
aceasta este obligata sa motiveze ratiunile care au condus la
Inlaturarea opiniei copilului.
Instanta competenta - In care scop trebuie sa-si verifice
competenta (C. S. J., S. civ., dec. nr. 2279/1996) - are urmatoarele
atributii cu privire la Incheierea adoptiei:
- verifica Indeplinirea conditiilor de fond si de forma, precum si
lipsa impedimentelor la adoptie. O atentie deosebita trebuie acordata
verificarii consimtamantului necesar pentru adoptie;
- In unele situatii, facand verificari, instanta judecatoreasca este
chemata sa aprecieze asupra unor Imprejurari:
- daca adoptia se face In interesul adoptatului (art. 5, alin. 1, din
L. nr. 273/2004);
- daca cel ce vrea sa adopte are rele purtari sau interese
potrivnice cu cele ale celui ce urmeaza a fi adoptat si daca nu
Indeplineste, sub aceste aspecte, CONDITIILE de a fi tutore (art. 117, lit. c
si f, C. fam.);
- daca exista motive temeinice pentru Incuviintarea adoptiei,
desi diferenta de varsta Intre adoptator si adoptat este mai mica de
18 ani (art. 9, alin. 2, din Legea nr. 273/2004);
- dupa ce verifica Indeplinirea cerintelor legale pentru adoptie,
instanta este obligata sa se pronunte prin hotarare motivata de
Incuviintare sau de respingere a adoptiei.
Inregistrarea adoptiei. Inregistrarea In general este operatiunea
prin care actele si faptele de stare civila se consemneaza In scris In
registrele de stare civila ce tin de primariile comunale, orasenesti sau
132
ale sectoarelor Municipiului Bucuresti. Orice consemnare In scris a
unui fapt sau act de stare civila, facuta In afara registrelor de stare
civila, este lipsita de orice valoare (Al. Silvian, E. Gheorghe).
In cazul adoptarii unui cetatean roman de catre un strain ori
cetatean roman cu domiciliul ori resedinta In strainatate, Intocmirea
noului act de nastere al copilului adoptat cu toate efectele filiatiei se
va face de catre primaria In tara careia Isi are domiciliul ori resedinta
adoptatul. Daca adoptatul este cetatean roman cu domiciliul ori
resedinta In strainatate, Intocmirea noului act se face de Primaria sect.
l din Municipiul Bucuresti.
Conform art. 65 din Legea nr. 273/2004, In scopul Intocmirii si
organizarii la nivel national a evidentei In materia adoptiei. Oficiul are
obligatia de a Intocmi si de a tine la zi Registrul national pentru
adoptii.
Registrul contine datele referitoare la adoptatorul sau familia
adoptatoare, romane si straine, precum si cele referitoare la copiii
pentru care a fost deschisa procedura adoptiei interne, pentru cei
pentru care a fost pronuntata o hotarare judecatoreasca de Incredintare
In vederea adoptiei, de Incuviintare a adoptiei sau de declarare a
nulitatii acesteia.
In scopul Intocmirii si organizarii de catre Oficiu a evidentei
prevazute la art. 65, Directia In a carei raza teritoriala se afla
domiciliul copilului transmite Oficiului copii ale urmatoarelor
documente:
b) hotararea judecatoreasca de Incredintare In vederea adoptiei;
c) hotararea judecatoreasca de Incuviintare a adoptiei;
d) hotararea judecatoreasca de declarare a nulitatii adoptiei;
e) atestatul eliberat potrivit art. 19, alin (2).
Documentele prevazute la alin (1) se transmit In termen de 5 zile
de la ramanerea definitiva si irevocabila a hotararii judecatoresti sau,
respectiv, In termen de 5 zile de la data emiterii atestatului.
Documentul prevazut la alin (1), lit. e), va fi Insotit de toate
informatiile cu privire la persoanele sau familiile pentru care s-a emis
atestatul (art. 66, alin. 1-3).
4. Organele abilitate
A. Directia pentru protectia copilului
In cazul In care sunt Indeplinite CONDITIILE pentru ca adoptia sa
poata fi Incuviintata, Directia pentru protectia copilului poate
Incredinta copilul In vederea adoptiei unei persoane sau familii care
beneficiaza de atestatul prevazut de lege.
133
Dispozitiile Ordonantei de urgenta a Guvernului privind
protectia copilului aflat In dificultate, referitoare la Incredintarea
copilului unei persoane sau familii, sunt aplicabile si In acest caz.
Directia pentru protectia copilului poate Incredinta copilul In vederea
adoptiei si unei persoane sau familii care nu are cetatenia romana, dar
care are resedinta pe teritoriul Statului roman de cel putin sase luni.
Incredintarea copilului In vederea adoptiei dureaza minimum trei
luni; perioada pentru care copilul este Incredintat se stabileste de catre
Directia pentru protectia copilului, o data cu Incredintarea copilului In
vederea adoptiei. In aceasta perioada, persoana sau familia careia i s-a
Incredintat copilul se afla sub supravegherea serviciului public specializat
pentru protectia copilului din subordinea Directia pentru protectia copilului
sau a organismului privat autorizat care a propus comisiei Incredintarea
copilului, In vederea adoptiei, persoanei sau familiei respective. Aceste
servicii publice specializate pentru protectia copilului sau organisme private
autorizate sunt obligate sa prezinte comisei rapoarte bilunare, referitoare la
evolutia copilului si a relatiilor dintre acesta si persoana sau familia careia
i-a fost Incredintat In vederea adoptiei.
La sfarsitul perioadei prevazute de lege, Directia pentru protectia
copilului hotaraste asupra eliberarii avizului favorabil; eliberarea
avizului prelungeste de drept perioada pentru care copilul a fost
Incredintat In vederea adoptiei, pana la Incuviintarea sau respingerea
cererii de catre instanta. Daca Inlauntrul termenului prevazut de lege,
o ruda a copilului, pana la gradul al patrulea inclusiv, cere ca acesta sa
Ii fie Incredintat In vederea adoptiei, la expirarea acelui termen
Directia pentru protectia copilului va lua In considerare, cu prioritate,
posibilitatea Incredintarii copilului acelei rude; In acest caz, termenul
se reduce la 30 de zile.
B. Oficiul Roman pentru Adoptii
Conform Legii nr. 274 din 21 iunie, 2004, Oficiul Roman pentru
Adoptii, care a luat locul vechiului Comitet, este un organ In
subordinea Guvernului, Infiintat In scopul supravegherii si sprijinirii
actiunilor de protectie a drepturilor copilului prin adoptie si al
realizarii cooperarii internationale In acest domeniu. El este autoritatea
centrala romana Insarcinata sa aduca la Indeplinire obligatiile
prevazute de Conventia asupra protectiei copiilor si cooperarii In
materia adoptiei internationale, Incheiata la Haga, la 29 mai 1993, si
ratificata de Parlamentul Romaniei prin Legea nr. 84/1994, de a pune
In aplicare si de a urmari si asigura aplicarea unitara a legislatiei In
domeniul adoptiei (art. 3, alin. 3).
134
Conform art. 5 din Legea nr. 274/2004, pentru realizarea obiectivelor
In domeniul adoptiei, Oficiul Indeplineste urmatoarele functii:
a) de autoritate de stat, prin care se asigura aplicarea reglementarilor
In materia adoptiei si coordonarea activitatii desfasurate de persoane
juridice de Drept public sau privat In acest domeniu;
b) de reprezentare, prin care se asigura, In numele Statului
roman, reprezentarea pe plan intern si extern In domeniul adoptiei;
c) de reglementare, prin care se asigura elaborarea cadrului
normativ necesar In vederea armonizarii legislatiei interne In materia
adoptiei cu normele si principiile prevazute de tratatele si conventiile
internationale la care Romania este parte, precum si In vederea
aplicarii efective a acestora;
d) de administrare, prin care se asigura gestionarea bunurilor din
domeniul public si privat al Statului, pe care le are In administrare sau
In folosinta, dupa caz.
In art. 6, alin. 1, se precizeaza ca Oficiul Indeplineste
urmatoarele atributii principale:
a) constituie evidenta centralizata a copiilor pentru care a fost
Incuviintata deschiderea procedurii de adoptie, In conformitate cu
prevederile Legii nr. 273/2004, privind regimul juridic al adoptiei;
b) tine evidenta cererilor familiilor sau ale persoanelor care si-au
manifestat dorinta de a adopta copii si care sunt apte sa adopte;
c) Indruma si sprijina In mod corespunzator aceste familii sau
persoane In vederea efectuarii procedurii necesare adoptiei;
d) Incheie acorduri de colaborare cu autoritatile centrale, cu
organismele private autorizate sau acreditate din alte state, care au atributii
In domeniul adoptiei, fie direct, fie prin intermediul Ministerului Afacerilor
Externe, prin schimb de note sau scrisori diplomatice;
e) autorizeaza organismele private straine si romane sa
desfasoare activitati In domeniul adoptiei;
f) recomanda directiilor generale de asistenta sociala si protectia
copilului familii ori persoane care doresc sa adopte;
g) efectueaza notificarile si comunicarile prevazute de Legea
nr. 273/2004;
h) urmareste evolutia copilului si a relatiilor dintre acesta si
adoptator sau familia adoptatoare straina, pe o perioada de cel putin
2 ani de la Incuviintarea unei adoptii internationale, prin autoritatea
publica centrala competenta sau organizatia acreditata ori autorizata
din statul primitor;
i) transmite instantelor judecatoresti competente cererile
familiilor sau ale persoanelor care doresc sa adopte copii aflati In
evidenta sa, In cazul adoptiei internationale;
135
j) participa In cauzele care au drept obiect solutionarea cererilor
privind Incuviintarea adoptiei internationale aflate pe rolul instantelor
judecatoresti;
k) stabileste masurile necesare pentru evitarea Incuviintarii unor
adoptii supuse esecului, a obtinerii oricaror foloase materiale
necuvenite si a oricaror tendinte de trafic de copii;
l) elibereaza certificate care atesta ca adoptia a fost Incuviintata
conform normelor impuse de Conventia de la Haga;
m) depune diligentele necesare pe langa autoritatile statului al
carui cetatean a adoptat un copil aflat In evidenta sa, pentru ca acesta
sa beneficieze de garantiile si normele echivalente celor existente In
cazul unei adoptii nationale;
n) tine evidenta centralizata a tuturor adoptiilor Incuviintate;
o) elaboreaza proiecte de acte normative, norme si metodologii
In domeniul adoptiei.
Oficiul Indeplineste orice alte atributii In materia adoptiei
prevazute de legislatia nationala In vigoare, In tratatele la care
Romania este parte sau In acordurile de colaborare pe care le Incheie
cu autoritatile publice din alte state. In vederea Indeplinirii atributiilor
ce Ii revin si atingerii scopului pentru care a fost Infiintat, Oficiul
colaboreaza cu autoritatile publice romane si straine, cu organizatiile
internationale, precum si cu alte persoane juridice straine care
desfasoara activitati autorizate In domeniul adoptiei, In orice probleme
de interes reciproc (art. 6, alin. 2 si 3).
Sectiunea a III-a
EFECTELE ADOPtIEI
1 - Nasterea legaturilor de rudenie
Ca urmare a adoptiei, Intre persoanele prevazute de lege iau
nastere raporturi de rudenie. Acestea formeaza ceea ce In practica
judiciara si In literatura de specialitate se numeste rudenia civila (sau
rudenia din adoptie). Rudenia civila poate fi definita ca fiind legatura
pe care legea o stabileste Intre anumite persoane, In temeiul actului
juridic al adoptiei.
Spre deosebire de rudenia fireasca, bazata pe legatura de sange,
rudenia din cadrul adoptiei nu se mai bazeaza pe comunitatea de
sange, ci pe actul juridic al adoptiei (T. Draganu).
Asa cum se precizeaza In art. 50 din Legea nr. 273/2004, prin adoptie
se stabilesc filiatia Intre adoptat si cel care adopta, precum si legaturi de
136
rudenie Intre adoptat si rudele adoptatorului. In momentul stabilirii filiatiei
prin adoptie, rudenia fireasca dintre adoptat si descendentii sai, pe de o
parte, si parintii sai firesti si rudele acestora, pe de alta parte, Inceteaza,
cu
exceptia adoptiei prevazute la art. 20, lit. b), caz In care Incetarea
raporturilor de rudenie se aplica numai In raport cu parintele firesc si rudele
parintelui firesc care nu este casatorit cu adoptatorul. Impedimentul la
CASATORIE izvorat din rudenie exista, potrivit legii, atat Intre adoptat si
descendentii acestuia, pe de o parte, si rudele sale firesti, pe de alta parte,
cat si Intre adoptat si descendentii acestuia, pe de o parte, si persoanele cu
care a devenit ruda prin efectul adoptiei, pe de alta parte.
2 - Intinderea legaturilor de familie
a. Intinderea rudeniei stabilite prin adoptia cu efecte restranse
In vechiul sistem, rudenia stabilita prin adoptie cu efecte
restranse se caracteriza, In primul rand, prin aceea ca nu Inlatura, deci
nu Inlocuia rudenia fireasca, ci se suprapunea acesteia. Este ceea ce
rezulta din prevederile art. 73, alin. 3, C. fam., care dispunea ca
"Infiatul si descendentii sai pastreaza drepturile si obligatiile pe care le
are copilul din CASATORIE fata de parintii firesti si de rudele acestora".
In al doilea rand, asa cum dispuneau textele art. 75, alin. 2 si 77,
C. fam., rudenia rezultata din adoptia cu efecte restranse era limitata,
In sensul ca lua nastere numai Intre adoptat si descendentii sai, pe de o
parte, si adoptator, pe de alta parte.
b. Intinderea rudeniei stabilite prin efecte depline
In vechiul sistem, adoptia cu efecte depline determina Incetarea
drepturilor si Indatoririlor izvorate din filiatie, dintre cel adoptat si
rudele acestuia, pe de o parte, si parintii sai firesti si rudele acestora,
pe de alta parte (art. 79, alin. 2, C. fam.). Totodata, adoptatul si
descendentii sai deveneau rude cu rudele celui ce adopta, asemeni
copiilor firesti ai adoptatorului si descendentilor acestora (art. 79,
alin. 2, C. fam.). Prin urmare, rudenia stabilita prin adoptia deplina
exista Intre adoptat si descendentii sai, pe de o parte, si adoptator si
rudele sale, pe de alta parte.
Adoptia cu efecte depline nu ducea deci la "suprapunerea" rudeniei
civile cu cea fireasca, ci la "asimilarea rudeniei civile cu rudenia
fireasca". Singurul efect al rudeniei de sange, care se mentinea si dupa
Incuviintarea adoptiei cu efecte depline, era impedimentul la CASATORIE
137
Intre adoptat si descendentii sai, pe de o parte, si rudele lor firesti, pe de
alta parte, cf. art. 79, alin. 2, combinat cu art. 6 din C. fam.
Noile reglementari In materie nu mai fac aceasta distinctie.
3 - Asimilarea rudeniei civile cu rudenia fireasca
Rudenia creata prin adoptie este asimilata cu rudenia fireasca. In
privinta unora dintre efectele juridice produse de cele doua feluri de
rudenie existau Insa, dupa I. Filipescu, deosebiri, si anume:
a) recunoasterea unui copil din afara CASATORIEI, dupa ce acesta a
decedat, de catre tatal sau, se putea face numai daca acel copil a lasat
descendentii firesti; recunoasterea nu putea avea loc daca acel copil
are descendenti prin adoptie, chiar In cazul In care aceasta ar fi cu
efecte depline;
b) sotul care a contribuit la Intretinerea copilului celuilalt sot era
obligat sa continue a acorda Intretinere copilului, cat timp acesta este
minor, Insa numai daca parintii sai firesti (nu si cei prin adoptie) au
murit, sunt disparuti ori sunt In nevoie (art. 87, alin. 1, C. fam.);
c) cel care a luat un copil spre a-l creste, fara a Intocmi formele
cerute pentru adoptie, avea obligatia sa-l Intretina, cat timp copilul
este minor, Insa numai daca parintii firesti (deci nu si cei adoptatori)
au murit, sunt disparuti, ori sunt In nevoie (art. 88, alin. 1, C. fam.);
d) donatia nu se revoca In CONDITIILE art. 836, C. civ., daca,
ulterior acesteia, donatorul a adoptat un copil, deoarece aceasta
categorie de copii nu se include In enumerarea limitativa a textului
mentionat (copil din CASATORIE, cel din afara CASATORIEI, fie chiar si
postum) (T. J. Valcea, dec. civ. nr. 1384/1981).
4 - Relatiile dintre adoptat cu parintii sai firesti si rudele acestora
In aceasta privinta, In vechiul sistem se facea deosebirea dupa
cum ne aflam In cadrul adoptiei cu efecte restranse sau In cadrul
adoptiei cu efecte depline.
a. In cadrul adoptiei cu efecte restranse - adoptatul si
descendentii sai continuau sa pastreze legatura de rudenie cu parintii
sai firesti si rudele acestora. Potrivit dispozitiilor art. 75, alin. ultim,
C. fam., "Infiatul si descendentii sai pastreaza toate drepturile si
obligatiile izvorate din filiatie, fata de parintii firesti si rudele
acestora". Prin urmare, legatura de rudenie fireasca se mentinea, la
care se adauga legatura de rudenie civila. De aceea, Intre adoptat si
adoptator si Intre adoptat si parintii sai firesti existau anumite drepturi
138
si obligatii paralele; printre acestea se numarau cele privitoare la
Intretinere si succesiune.
b. In cadrul adoptiei cu efecte depline - adoptatul rupea orice
legatura cu familia sa fireasca, In consecinta drepturile si Indatoririle
izvorate din filiatie Intre cel adoptat (si descendentii sai) si parintii
firesti si rudele acestora Incetau (art. 79, alin. 2, C. fam.). Noua
reglementare nu mai face aceasta distinctie.
Sectiunea a IV-a
DREPTURILE SI INDATORIRILE PaRINTESTI
1 - Trecerea drepturilor si Indatoririlor parintesti de la
parint ii firesti asupra adoptatorului
Asa cum se precizeaza In art. 51 din Legea nr. 273/2004,
"adoptatorul are fata de copilul adoptat drepturile si Indatoririle
parintelui firesc fata de copilul sau".
In cazul In care adoptatorul este sotul parintelui firesc al
adoptatului, drepturile si Indatoririle parintesti se exercita de catre
adoptator si parintele firesc casatorit cu acesta. Adoptatul are fata de
adoptator drepturile si Indatoririle de orice natura pe care le are o
persoana fata de parintii sai firesti.
In conformitate cu art. 52, adoptatorii vor informa copilul ca este
adoptat, de Indata ce varsta si gradul de maturitate ale acestuia o
permit. In acest scop, adoptatorii si adoptatul au dreptul sa obtina din
partea autoritatilor competente extrase din registrele publice al caror
continut atesta faptul, data si locul nasterii, dar nu dezvaluie In mod
expres adoptia si nici identitatea parintilor firesti.
Identitatea parintilor firesti ai adoptatului poate fi dezvaluita
Inainte de dobandirea de catre acesta a capacitatii depline de exercitiu
numai pentru motive medicale, cu autorizarea instantei judecatoresti,
la cererea oricaruia dintre adoptatori, a adoptatului, sotului sau
descendentilor acestuia ori a reprezentantului unei institutii medicale
sau unui spital (alin. 3).
Dupa dobandirea capacitatii depline de exercitiu, adoptatul poate
solicita tribunalului In a carui raza teritoriala se afla domiciliul sau ori,
In cazul In care el nu are domiciliul In Romania, Tribunalul Bucuresti,
139
sa-i autorizeze accesul la informatiile sale In posesia oricaror autoritati
publice cu privire la identitatea parintilor firesti (alin. 4).
Instanta citeaza directia In a carei raza teritoriala se afla
domiciliul copilului, Oficiul, precum si orice alta persoana a carei
ascultare poate fi utila pentru solutionarea cererii si va putea admite
cererea daca, potrivit probelor administrate, constata ca accesul la
informatiile solicitate nu este daunator integrarii psihice si echilibrului
emotional ale solicitantului si daca adoptatul In cauza a beneficiat de
consiliere din partea Directiei (alin. 5).
2 - Adoptia de catre sot a copilului firesc al celuilalt sot
Prin adoptia de catre sot a copilului firesc al celuilalt sot se
legalizeaza de fapt o stare existenta. In aceasta situatie, avand In
vedere relatiile dintre soti si In scopul mentinerii unitatii familiei,
drepturile si Indatoririle parintesti apartin celui care adopta si
parintelui firesc casatorit cu acesta; ei le vor exercita In conformitate
cu prevederile art. 97 si urm., C. fam.
In cazul adoptiei cu efecte depline, parintele firesc pierdea
calitatea juridica de parinte, el putea pastra In continuare exercitiul
drepturilor parintesti. Daca adoptia se facea cu efecte restranse,
parintele firesc nu Inceta de a avea calitatea de parinte al adoptatului,
dar el pierdea exercitiul drepturilor parintesti. De regula, parintele
firesc (sotul) consimtea la adoptie, chiar cu efecte depline, pentru a
Imparti exercitiul drepturilor si Indatoririlor parintesti cu sotul cu care
traieste In comun (adoptatorul).
3 - Decaderea adoptatorului din drepturile parintesti
Decaderea din drepturile parintesti se pronunta la cererea
Autoritatii tutelare, de catre instanta de judecata, respectiv de catre
judecatorie, iar procedura se desfasoara cu citarea partilor si a
Autoritatii tutelare (art. 109, C. fam.). Decaderea adoptatorului din
drepturile parintesti ne apare ca o sanctiune pentru neIndeplinirea
ocrotirii parintesti, atunci cand sanatatea ori dezvoltarea fizica a
copilului adoptat este primejduita prin felul de exercitare a drepturilor
parintesti, prin purtare abuziva sau neglijenta grava In Indeplinirea
Indatoririlor de parinte, ori daca educarea, Invatatura sau pregatirea
profesionala a copilului minor nu se face In spirit de devotament fata
de Romania (art. 109, C. fam.).
Pot fi decazuti din drepturile parintesti In CONDITIILE sus-mentionate
ambii parinti adoptatori, ori numai unul dintre ei. Decaderea ambilor
140
adoptatori din drepturile parintesti sau decaderea adoptatorului din
aceleasi drepturi, In cazul In care exista un singur adoptator, nu Inseamna
desfacerea adoptiei.
Parintele decazut din drepturile parintesti are In continuare fata
de copil Indatorirea de a-i acorda Intretinere (art. 110, C. fam.) si
dreptul de a avea legaturi personale cu copilul, iar daca Imprejurarile
care au dus la decadere au Incetat, instanta judecatoreasca va reda
parintelui decazut exercitiul drepturilor parintesti, In CONDITIILE art. 112
din Codul familiei. In cazul decaderii ambilor adoptatori din drepturile
parintesti, ori a decaderii adoptatorului din aceleasi drepturi cand
exista un singur adoptator, instanta judecatoreasca ce pronunta
decaderea trebuie sa decida si cu privire la exercitiul drepturilor
parintesti pe timpul cat dureaza decaderea.
In ce priveste copilul adoptat din Romania de catre un cetatean
strain sau de un cetatean roman cu domiciliul ori resedinta In
strainatate, art. 50, alin. 5, din Legea nr. 273/2004, precizeaza ca
efectele adoptiei internationale, ca si efectele In cazul anularii adoptiei
internationale asupra cetateniei adoptatului, sunt cele prevazute de
Legea cetateniei romane nr. 21/1991, republicata, cu modificarile si
completarile ulterioare. Autoritatile romane abilitate, cu sprijinul
reprezentantelor diplomatice si consulare romane si pe alte cai admise
de normele internationale, va depune diligentele necesare pe langa
autoritatile sau organele statului al carui cetatean a adoptat un copil
roman, pentru ca acesta sa beneficieze de garantiile si normele
existente In cazul unei adoptii nationale. Oficiul Roman pentru
Adoptii sau, dupa caz, Directiile pentru protectia copilului de la
domiciliul adoptatului au datoria sa urmareasca evolutia copilului si a
relatiilor dintre acesta si parintii sai adoptivi cel putin doi ani dupa
Incuviintarea adoptiei. In acest scop, serviciile publice specializate
pentru protectia copilului sau organismele private autorizate, care au
fost implicate In adoptia copilului, sunt obligate sa le prezinte rapoarte
periodice, In CONDITIILE stabilite prin hotarare a Guvernul (art. 49 din
Legea nr. 273/2004).
4 - Adoptatorii divortati
Daca sotii adoptatori divorteaza, se aplica In privinta relatiilor
dintre ei si minorul adoptat, prin asemanare, prevederile legale cu
privire la desfacerea CASATORIEI pentru cazul cand exista copii minori
(art. 42-44, C. fam.). In mod normal, adoptatul este Incredintat unuia
dintre adoptatori, dar, In mod exceptional, pe baza art. 42, alin. 2,
141
C. fam., pentru motive temeinice, datorate de cele mai multe ori
imoralitatii ori comportarii adoptatorilor, instanta de judecata poate
dispune sa fie Incredintat adoptatul si unor rude, ori unor alte
persoane, cu consimtamantul acestora sau unor institutii de ocrotire.
In determinarea interesului copiilor minori, se tine seama de o
serie de factori, printre care: posibilitatile materiale ale parintilor
adoptatori; posibilitatile de dezvoltare fizica, morala si intelectuala pe
care copiii le pot gasi la unii dintre parinti; varsta copilului;
comportarea parintilor fata de copil Inainte de divort; legaturile de
afectiune stabilite Intre copil si familie (T. S., dec. civ. nr. 1465/1962;
dec. Indrumare nr. 10/1969). Desigur, se vor avea In vedere si alti
factori, ca de exemplu: sexul copilului, starea sanatatii lui, serviciul pe
care-l au sotii etc.; copilul poate fi Incredintat astfel chiar parintelui
vinovat de divort, daca interesul copilului o impune. Pentru a decide
cu privire la Incredintarea copiilor minori, instanta de judecata este
obligata sa asculte pe parinti, Autoritatea competenta si pe copiii care
au Implinit varsta de zece ani.
Adoptatorul divortat caruia i s-a Incredintat copilul exercita, cu
privire la acesta, drepturile parintesti si Indeplineste Indatoririle
parintesti (art. 43, alin. ultim, C. fam.). Adoptatorul divortat caruia nu
i s-a Incredintat copilul continua a avea dreptul si a fi tinut de
Indatorirea de a creste copilul. Modul de exercitare al acestora este
Insa diferit fata de cel anterior divortului. In cazul In care copilul a fost
Incredintat de instanta de divort unei a treia persoane sau unei institutii
de ocrotire, acestea vor avea fata de copil numai drepturile si
Indatoririle ce revin parintilor cu privire la persoana acestuia.
Adoptatorii continua sa aiba dreptul si Indatorirea de a creste copilul.
Masurile cu privire la persoana copilului se decid de catre persoana ori
instanta de ocrotire respectiva.
5 - Incredintarea adoptatului unei persoane ori institutii
pentru ocrotirea copilului
Aceasta masura se poate dispune nu numai In cazul special prevazut
de art. 42-44, C. fam (prevederi legale cu privire la desfacerea CASATORIEI
pentru cazul cand exista copii minori si care se aplica si In cazul
adoptatorilor divortati), ci si In CONDITIILE prevazute de O. U. G. nr. 26 /1997
mod., privind ocrotirea anumitor categorii de minori, independent de
desfacerea CASATORIEI prin divort a parintilor adoptatori. Asemenea
Incredintare se dispune de catre comisia pentru ocrotirea minorilor, atunci
cand sanatatea adoptatului este primejduita In familia adoptatorului, datorita
142
unor Imprejurari care depasesc vointa acestuia, cum este, de exemplu:
situatia cand In familia adoptatorului exista o persoana lovita de o boala
grava, contagioasa si incurabila, care ameninta si sanatatea adoptatului
minor. In aceasta situatie, adoptatul ar putea fi Incredintat In plasament
familial parintilor lui firesti.
Indiferent de situatia In care se Incredinteaza minorul adoptat
unei terte persoane ori institutie pentru ocrotirea copiilor (art. 42-44,
C. fam.; Legea nr. 26/1997 mod.), persoana sau institutia careia i s-a
Incredintat minorul adoptat are fata de acesta numai drepturile si
Indatoririle ce revin parintilor cu privire la persoana copilului.
Drepturile si Indatoririle parintilor cu privire la bunurile copilului
raman adoptatorului, cu exceptia cazului In care s-a dispus decaderea
adoptatorului din drepturile parintesti, cand instanta judecatoreasca
este datoare sa decida si cu privire la reprezentarea minorului ori la
Incuviintarea actelor sale, precum si la administrarea bunurilor
acestuia. Deci, adoptatorii continua sa aiba dreptul si Indatorirea de a
creste copilul. In acest scop, ei au dreptul de a avea legaturi personale
cu copilul. Daca persoana ori institutia careia i s-a Incredintat
adoptatul nu Il creste pe acesta asa cum ar trebui, In sensul art. 101,
C. fam., parintii adoptatori pot cere instantei judecatoresti
Incredintarea copilului unei alte persoane ori unei institutii de ocrotire.
Parintii nu mai exercita paza si supravegherea asupra copilului. De
asemenea, ei nu mai pot exercita dreptul de a stabili locuinta copilului si
nici dreptul de a cere Inapoierea copilului In CONDITIILE art. 103, C. fam.
Sectiunea a V-a
NUMELE DE FAMILIE AL ADOPTATULUI
1 - Numele dobandit de adoptat
Potrivit art. 53, alin. 1 din Legea nr. 273/2004, "adoptatul
dobandeste prin adoptie numele adoptatorului". In Codul civil roman
din 1865 (art. 313), se stipuleaza ca adoptatul adauga la numele sau
patronimic numele adoptatorului (D. Alexandrescu). Daca adoptia se
face de catre doi soti si acestia au nume de familie comun, adoptatul
va purta acest nume, Intocmai dupa cum copilul din CASATORIA ia
numele de familie comun al parintilor (art. 62, alin. 1, C. fam.). In
acelasi fel se procedeaza si In cazul In care un sot adopta copilul
143
celuilalt sot, cu precizarea ca ambii soti sa aiba nume comun. Atunci
cand sotii nu au nume de familie comun se aplica prin asemanare
prevederile art. 62, alin. 2 din Codul familiei, si astfel adoptatorii vor
stabili numele pe care adoptatul urmeaza sa-l poarte: numele unuia
dintre adoptatori sau numele lor reunite.
Numele adoptatului se stabileste prin Invoiala sotilor si trebuie
declarat la Incuviintarea adoptiei. In caz ca adoptatorii nu cad de acord
cu privire la acest nume sau nu au un nume de familie comun, va
decide instanta de judecata (art. 53, alin. 2 din Legea nr. 273/2004).
Pentru motive temeinice, instanta, Incuviintand adoptia, la
cererea adoptatorului sau familiei adoptatoare si cu consimtamantul
copilului care a Implinit varsta de 10 ani, poate dispune schimbarea
prenumelui copilului adoptat (alin. 3).
In cazul adoptiei unei persoane casatorite care poarta un nume
comun In timpul CASATORIEI, sotul adoptat poate primi In timpul
CASATORIEI numele adoptatorului, cu consimtamantul celuilalt sot,
acordat In fata instantei care Incuviinteaza adoptia (alin. 4).
Pe baza hotararii irevocabile de Incuviintare a adoptiei, Serviciul
de stare civila competenta va Intocmi, In CONDITIILE legii, un nou act de
nastere al copilului, In care adoptatorii vor fi trecuti ca fiind parintii
sai firesti, dar vechiul act de nastere se va pastra, mentionandu-se pe
marginea acestuia Intocmirea noului act (art. 53, alin. 5 din Legea
nr. 273/2004).
2 - Schimbarea numelui de familie al adoptatorului
In cazul In care sotii adoptatori Isi schimba numele de familie,
adoptatul minor dobandeste si el numele de familie schimbat al
adoptatorilor, daca sotii s-au Inteles In acest sens si s-a facut cerere de
schimbare a numelui minorului. Pentru minor, cererea de schimbare a
numelui de familie se face, dupa caz, de parintii adoptatori sau, cu
Incuviintarea Autoritatii tutelare, de catre tutore. Cererea se semneaza
si de copil daca a Implinit 14 ani. In cazul In care parintii adoptatori nu
se Inteleg cu privire la schimbarea numelui copilului, decide
Autoritatea competenta. Schimbarea numelui de familie al minorului
se poate cere la schimbarea numelui de familie al parintilor adoptatori
sau, pentru motive temeinice, si separat.
Daca numai unul dintre sotii adoptatori Isi schimba numele de
familie, sotii se pot Intelege cu privire la numele de familie al
minorului care urmeaza a fi purtat, In care scop se va face cerere de
schimbare a numelui copilului. In toate situatiile, organul competent
144
va da o decizie motivata de admitere ori respingere a cererii de
schimbare a numelui de familie (art. 53 din Legea nr. 273/2004).
3 - Numele sotului adoptat
In vechiul sistem, referitor la art. 28 si 79, C. fam., se punea
problema de a sti ce nume va lua sotul care are nume comun cu celalalt
sot, dar care era adoptat cu efecte depline In timpul CASATORIEI. Sotul
adoptat ramanea cu numele comun; el nu dobandea, deci, numele
adoptatorului. In cazul In care celalalt sot consimtea, sotul adoptat putea
dobandi numele de familie al adoptatorului. Daca sotul adoptat ramanea
cu numele comun, iar CASATORIA se desfacea prin divort, acel sot nu lua
numele pe care l-a avut Inainte de CASATORIE, In sensul art. 40, alin. 3, C.
fam., ci numele adoptatorului, deoarece trebuia sa dispara toate urmele
rudeniei firesti (I. Deleanu). Nimic nu se opunea ca fostul sot adoptat sa
poarte, dupa divort, In CONDITIILE art. 40, alin. 1 si 2, C. fam., numele
comun din timpul CASATORIEI, deci nu numele adoptatorului. Sotul
supravietuitor adoptat ramanea cu numele comun, neluand numele
adoptatorului (dupa decesul celuilalt sot).
Sectiunea a VI-a
DOMICILIUL SI LOCUINtA ADOPTATULUI
1 - Domiciliul adoptatului
Codul familiei nu cuprinde dispozitii exprese cu privire la domiciliul
adoptatului, ceea ce Inseamna ca In aceasta privinta se vor aplica regulile de
Drept comun referitoare la domiciliu, respectiv, se vor aplica, prin
asemanare, prevederile art. 100 si 102, C. fam., si cele ale Decretului
privitor la persoanele fizice si persoanele juridice. In consecinta, domiciliul
minorului adoptat este la parintii adoptatori la care locuieste. De asemenea,
stabilirea domiciliului aceluia dintre adoptatori la care copilul va locui
statornic se va face de catre acestia, de comun acord, sau, In caz de
neIntelegere, de catre instanta judecatoreasca, care, ascultand Autoritatea
tutelara, precum si pe copil, daca acesta a Implinit 10 ani, va decide, In
functie de interesele minorului, la care dintre parintii adoptatori va fi stabil
it
domiciliul sau (art. 100, alin. 2 si 3, C. fam.).
Daca adoptatul a fost Incredintat unei alte persoane, domiciliul
sau ramane tot la adoptator. Aceasta se explica prin faptul ca persoana
sau institutia de ocrotire careia i s-a Incredintat copilul au fata de
145
acesta numai drepturile si Indatoririle care revin parintilor cu privire la
persoana copilului (art. 104, alin. 3, C. fam.), In timp ce celelalte
drepturi parintesti apartin mai departe adoptatorilor, care continua sa
administreze bunurile copilului si sa-l reprezinte In actele civile, pana
la data cand el Implineste varsta de 14 ani (art. 105, alin. 1, C. fam.).
La stabilirea domiciliului copilului minor din CASATORIE, cand
parintii sunt separati In fapt, se tine seama de interesul minorului, iar
In situatia mai multor copii, separarea lor trebuie sa constituie o
masura extrema (T. S., dec. civ. nr. 1019/1977; T. J. Hunedoara, dec.
civ. nr. 517/1978 ). In cazul In care numai unul dintre parintii
adoptatori reprezinta pe adoptat sau Ii Incuviinteaza actele, domiciliul
legal al adoptatului va fi la acela care Il reprezinta sau Il ocroteste.
2 - Locuinta adoptatului
Potrivit art. 100, alin. 1, din Codul familiei, "copilul minor
locuieste la parintii sai", ceea ce Inseamna ca adoptatul minor va avea
locuinta la adoptator sau, dupa caz, la adoptatori. In situatia cand sotii
adoptatori nu locuiesc Impreuna, locuinta adoptatului se va stabili prin
consensul lor, ori, cand nu se Inteleg, de catre instanta de judecata,
tinand seama de interesele copilului, dupa ce asculta pe parinti si pe
copil, daca acesta a Implinit varsta de zece ani. Este, de asemenea,
posibil ca adoptatul sa aiba o locuinta distincta de cea a adoptatorilor,
ca, de exemplu, In ipoteza prevazuta de art. 102, C. fam., cand
Autoritatea competenta poate stabili minorului care a Implinit 14 ani,
la cererea acestuia, o locuinta deosebita de aceea a parintilor, daca
aceasta masura este ceruta de desavarsirea Invataturii, ori pregatirii
profesionale.
Sectiunea a VII-a
CETatENIA ADOPTATULUI
1 - Consideratii generale
Institutia juridica a cetateniei nu trebuie confundata cu institutia
drepturilor si Indatoririlor fundamentale ale cetatenilor. Normele care
reglementeaza cetatenia stabilesc CONDITIILE In care unei persoane i se
recunoaste statutul de cetatean In temeiul caruia el are toate drepturile
si Indatoririle pe care Statul le fixeaza cetatenilor sai. In acest sens,
trebuie avut In vedere ca majoritatea drepturilor si obligatiilor
146
cetatenesti consacrate de Constitutie se extind si asupra unor persoane
care nu au statut de cetatean al acestui Stat.
Ca institutie juridica, cetatenia reprezinta totalitatea normelor ce
reglementeaza ansamblul de drepturi si Indatoriri stabilite de
Constitutie si de legi, care asigura cetatenilor participarea activa la
viata economica, social-politica si culturala a tarii. Legea nr. 273, din
21 iunie 2004, dispune ca cetatenia adoptatului este supusa legii
cetateniei romane (art. 42).
2 - Dobandirea cetateniei romane prin adoptie
In conformitate cu art. 6, din Legea nr. 21, din 1 martie 1991,
privind cetatenia romana, minorul (persoana sub 18 ani) strain sau fara
cetatenie, adoptat de un cetatean roman sau adoptat de doi soti cetateni
romani, dobandeste cetatenia romana. In cazul In care numai unul din
soti adoptatori este cetatean roman, cetatenia adoptatului minor va fi
hotarata de comun acord de catre adoptatori. In situatia In care
adoptatorii nu cad de acord, instanta judecatoreasca competenta sa
Incuviinteze adoptia va decide asupra cetateniei minorului, tinand
seama de interesele acestuia. In cazul copilului care a Implinit varsta
de 14 ani, este necesar consimtamantul acestuia.
Posibilitatea dobandirii si pierderii cetateniei romane ca efect al
adoptiei a fost prevazuta pentru prima data In legislatia noastra prin
Legea 21/1971. Pentru ca adoptatul sa dobandeasca cetatenia romana,
legea precizeaza ca el trebuie sa Indeplineasca doua conditii:
- sa fie cetatean strain;
- sa fie minor.
Data dobandirii cetateniei romane de catre adoptatul strain este data
Incuviintarii adoptiei si aceasta fiindca dobandirea cetateniei este un efect al
adoptiei, iar efectele adoptiei se produc de la data Incuviintarii acesteia. In
cazul declararii nulitatii ori anularii adoptiei, copilul care nu a Implinit
varsta de zece ani este considerat ca nu a fost niciodata cetatean roman,
daca domiciliaza In strainatate sau daca paraseste tara pentru a domicilia In
strainatate (art. 7 din Legea 21/1991).
3 - Pierderea cetateniei romane prin adoptie
Conform art. 29, alin. 1, din Legea 21/1991, "copilul minor
cetatean roman, pierde cetatenia romana daca adoptatorii sai, dupa
caz, adoptatorul solicita aceasta In mod expres, iar legea straina
prevede dobandirea cetateniei adoptatorului de catre adoptat". In
legatura cu aplicarea acestui text legal, In literatura de specialitate se
fac urmatoarele precizari:
147
a) numai adoptia mixta la care adoptatorul este cetatean strain
sau, In cazul sotilor adoptatori, fie ca ambii sunt cetateni straini, fie ca
unul este cetatean strain si altul apatrid, iar adoptatul este un copil de
cetatenie romana, poate avea ca efect pierderea cetateniei romane;
b) cel care pierde cetatenia romana printr-o asemenea adoptie
mixta poate fi numai adoptatul si In nici un caz adoptatorul;
c) adoptatul va pierde cetatenia romana numai daca sunt
Intrunite cumulativ urmatoarele cerinte:
- copilul sa fie minor la data Incuviintarii adoptiei potrivit legii
romane (sub 18 ani);
- adoptatorul (sau adoptatorii, In cazul sotilor) sa solicite In mod
expres Incetarea calitatii de cetatean roman al adoptatului;
- adoptatul sa fie considerat, potrivit legii cetateniei
adoptatorului, ca a dobandit cetatenia acestuia ori a unuia dintre ei
cand au cetatenii diferite.
Constatarea Indeplinirii cerintelor legale pentru ca adoptatul
minor sa piarda cetatenia romana si sa dobandeasca cetatenia
adoptatorului se face cu ocazia Incuviintarii adoptiei de catre instanta
de judecata. In cazul nulitatii sau anularii adoptiei, copilul care nu a
Implinit varsta de 18 ani este considerat ca nu a pierdut niciodata
cetatenia romana (art. 29, alin. 2, din Legea 21/1991).
4 - Schimbarea cetateniei adoptatorului
Schimbarea cetateniei de catre adoptator produce asupra cetateniei
romane a adoptatului aceleasi efecte ca si In cazul parintilor firesti.
Dobandirea cetateniei romane de catre adoptator produce efecte
asemanatoare asupra cetateniei adoptatului, ca si In cazul parintilor firesti.
Sectiunea a VIII-a
INCETAREA ADOPtIEI
1 - Desfiintarea adoptiei
Conform art. 54, din Legea nr. 273/2004, "adoptia Inceteaza prin
desfacerea sau ca urmare a declararii nulitatii acesteia". Desfiintarea
adoptiei consta In suprimarea legaturilor de rudenie (si implicit a efectelor
acestora) care au luat nastere fara respectarea cerintelor la adoptie privindu-
l pe adoptat si adoptator, fara respectarea conditiilor de fond ori de
148
forma ale actului juridic al adoptiei, ale deciziei de Incuviintare a adoptiei
sau ale ambelor acestor acte juridice (I. Filipescu).
Adoptia este supusa desfiintarii atat In cazul In care ea a fost
Incheiata cu Incalcarea unor dispozitii legale a caror nesocotire este
sanctionata cu nulitate, cat si In cazul In care ea a fost Incuviintata cu
nesocotirea unor asemenea dispozitii legale (T.M.B., S. civ., dec.
nr. 629/1997). Desfiintarea adoptiei este generica: pe de o parte, In
Intelesul ca ea desemneaza atat nulitatea absoluta, cat si nulitatea
relativa a adoptiei, iar pe de alta parte, In Intelesul ca ea priveste atat
nulitatea actului juridic al adoptiei, cat si nulitatea actului juridic de
Incuviintare a adoptiei, a deciziei de Incuviintare.
Legea nr. 273/2004, In art. 57 urm., prevede ca cererile de
anulare sau desfacere a adoptiei urmeaza aceleasi reguli de
competenta ca cele pentru Incuviintarea adoptiei, respectiv judecatoria
sau tribunalul In cazul adoptiei unui cetatean roman de un strain sau
cetatean roman cu domiciliul ori resedinta In strainatate.
2 - Nulitatea adoptiei
Conform art. 56, alin. 1, din Legea nr. 273/2004, "adoptia este
nula, daca a fost Incheiata In alt scop decat cel al ocrotirii interesului
superior al copilului sau cu Incalcarea oricaror conditii de fond sau de
forma prevazute de lege". Cu toate acestea, instanta va putea respinge
cererea de declarare a nulitatii adoptiei, daca va constata ca
mentinerea adoptiei este In interesul celui adoptat (alin. 2).
Nulitatea adoptiei poate fi absoluta sau relativa.
In determinarea felului nulitatii adoptiei trebuie sa se tina seama,
In lipsa unei reglementari speciale, de Dreptul comun, aplicat Insa In
CONDITIILE dispozitiilor Codului familiei privind adoptia. Astfel, de
exemplu, lipsa consimtamantului parintelui firesc al adoptatului nu
duce la nulitatea adoptiei, ci la desfacerea acesteia (T. M. B., S. civ.,
sent. nr. 350/1997). Cu atat mai mult, viciul consimtamantului acestei
persoane, care Inseamna mai putin decat lipsa consimtamantului, nu
poate duce la nulitatea adoptiei. Dimpotriva, viciul consimtamantului
adoptatorului va duce la nulitatea relativa a adoptiei. Lipsa
consimtamantului la adoptie a minorului care a Implinit varsta de zece
ani atrage nulitatea absoluta a adoptiei, care nu poate fi acoperita prin
darea lui ulterioara; nulitatea poate fi invocata, deci, din oficiu, precum si
de catre orice persoana interesata (T. S., dec. civ. nr. 1491/1974; C.S.J., S.
civ. dec. nr. 3095/1995; T. M. B., S. civ., sent. nr. 702/1995).
149
Adoptia copilului firesc al adoptatorului nu este prohibita In mod
expres de lege; Insa, o astfel de adoptie este lovita de nulitate absoluta,
fiindca nesocoteste Insasi natura institutiei, de a carei esenta este
transferul drepturilor si Indatoririlor parintesti asupra unor persoane
care nu erau legate de adoptat prin raporturi de filiatie fireasca (T. S.,
dec. civ. nr. 30/1973).
Alte cazuri mai pot fi:
- adoptia Intre frati, Incuviintata cu Incalcarea vechilor dispozitii
ale art. 67, alin. 2, Cod. fam., indiferent daca rudenia colaterala de
gradul al doilea a fost sau nu cunoscuta la data Incuviintarii adoptiei;
- adoptia unui sot de catre celalalt sot, adoptia a doi soti de catre
acelasi adoptator, precum si adoptia a doua rude In linie dreapta;
- adoptia Incuviintata cu nesocotirea cerintelor legale referitoare
la diferenta minima de varsta de 18 ani dintre adoptator si adoptat,
daca partile au ascuns prin manopere dolosive neIndeplinirea acestei
conditii:
- adoptia unui copil de catre tutorele sau, daca se dovedeste ca s-a
urmarit sustragerea tutorelui de la obligatia de a prezenta periodic dari de
seama despre modul cum e Ingrijit de persoana minorului, precum si
despre administrarea bunurilor acestuia (art. 134, Cod. fam.).
Nulitatea absoluta a adoptiei poate fi invocata oricand, de catre
orice persoana care justifica un interes ocrotit de lege In legatura cu
nulitatea adoptiei a carei constatare o cere, cat si de instanta din oficiu
(Fl. Emese; C.S.J., S. civ., dec. nr. 1514/1995).
Conform art. 57 din Legea nr. 273/2004, "actiunea In declararea
nulitatii adoptiei apartine oricarei persoane interesate. Dupa
dobandirea de catre adoptat a capacitatii depline de exercitiu, actiunea
apartine numai acestuia".
Cauzele privind declararea nulitatii adoptiei se judeca cu citarea:
a) adoptatorului sau, dupa caz, a familiei adoptatoare;
b) adoptatului care a dobandit capacitate deplina de exercitiu;
c) directiei In a carei raza teritoriala se afla domiciliul copilului
sau, In cazul adoptiilor internationale, a Oficiului.
Copilul care a Implinit varsta de 10 ani va fi Intotdeauna ascultat
(art. 58).
In ce priveste efectele, art. 59 precizeaza ca In situatia Incetarii
adoptiei ca urmare a declararii acesteia, adoptatul redobandeste
numele de familie avut Inainte de Incuviintarea adoptiei.
150
Parintii firesti ai copilului redobandesc drepturile si Indatoririle
parintesti daca instanta nu decide instituirea tutelei sau a altor masuri
de protectie speciala a copilului, In CONDITIILE legii.
In principiu, ca si In Dreptul comun, nulitatea adoptiei, absoluta
sau relativa, produce efecte nu numai pentru viitor, ci si pentru trecut.
Cu toate acestea, unele efecte produse In trecut nu pot fi Inlaturate,
cum ar fi, de exemplu, purtarea numelui, prestarea Intretinerii ori
ocrotirea minorului In exercitarea dreptului si Indatoririlor parintesti
de catre adoptator, In ceea ce priveste cetatenia adoptatorului, In
sensul mai departe precizat.
Efectele nulitatii adoptiei se produc (dupa I. P. Filipescu) astfel:
a. Rudenia civila. Se considera ca nu a existat nici In trecut. De
aceea, In masura In care s-ar admite declararea nulitatii adoptiei dupa
decesul adoptatorului ori adoptatului, nu se va pune problema
succesiunii, deoarece a existat rudenia civila; dimpotriva, rudenia
fireasca a adoptatului se considera ca a existat pentru trecut cu
consecintele care decurg din aceasta.
b. Daca adoptatul este minor, parintii sai firesti redobandesc
drepturile si Indatoririle parintesti. Instanta judecatoreasca hotaraste In
interesul adoptatului sa-l Incredinteze unei persoane cu consimtamantul
acesteia ori unei institutii de ocrotire sau sa instituie tutela. In interesul
adoptatorului, actele prin care s-a realizat ocrotirea minorului In trecut
raman valabile, deci efectele lor juridice raman neatinse.
c. Adoptatul Isi preia numele avut Inainte de Incheierea adoptiei;
solutia va fi aceeasi pentru sotul si copiii adoptatului, daca au avut
nume comun cu el (T. S., dec. civ. nr. 403/1982);
d. Domiciliul si locuinta adoptatului nu vor mai fi la adoptator
dupa declararea nulitatii adoptiei;
e. Desi adoptia este declarata nula, consideram ca In interesul
adoptatului minor prestatiile de Intretinere nu se restituie; avand In
vedere caracterul periodic al Intretinerii, aceste prestatii nu se restituie
nici In cazul In care ele ar fi fost efecuate In interesul adoptatului;
f. In ceea ce priveste pe copilul strain adoptat de un cetatean
roman, In cazul nulitatii sau anularii adoptiei, copilul care nu a
Implinit varsta de 18 ani este considerat ca nu a fost niciodata
cetatean roman daca domiciliaza In strainatate ori daca paraseste
tara pentru a domicilia In strainatate (art. 7, alin. 1, din Legea
21/1991). Daca adoptatul a Implinit varsta de 18 ani sau, fiind sub
aceasta varsta, domiciliaza In tara si nu o paraseste, el Isi mentine
cetatenia romana dobandita prin adoptie, ceea ce Inseamna ca
151
nulitatea absoluta ori relativa a adoptiei nu produce efecte asupra
cetateniei adoptatului, In acest caz.
In ceea ce priveste pe copilul cetatean roman adoptat de un
cetatean strain, daca se declara nulitatea ori anularea unei asemenea
adoptii, copilul care nu a Implinit varsta de 18 ani este considerat ca
nu a pierdut niciodata cetatenia romana (art. 29, alin. 2, din Legea
21/1991). Daca fostul adoptat are varsta de 18 ani, ramane cu cetatenia
straina si, deci, In aceasta situatie, nulitatea absoluta ori relativa a
adoptiei nu produce efecte asupra cetateniei adoptatului. In unele
situatii deci nulitatea absoluta ori relativa a adoptiei are efecte asupra
cetateniei adoptatului, iar In alte situatii nu are asemenea efecte.
3 - Desfacerea adoptiei
Prin desfacerea adoptiei se Intelege Incetarea legaturilor de rudenie
care s-au nascut din adoptie si a efectelor acestora, la data ramanerii
definitive a hotararilor judecatoresti de admitere a actiunii In desfacere,
pentru ca mentinerea adoptiei nu mai este In interesul adoptatului.
In ce priveste cauzele de desfacere a adoptiei, deosebim doua situatii:
1. Desfacerea adoptiei pentru lipsa consimtamantului parintilor
firesti ai copilului la Incheierea adoptiei. In acest sens, desfacerea
adoptiei se poate obtine daca sunt Indeplinite urmatoarele cerinte:
a. Adoptia a fost Incheiata fara consimtamantul parintilor
adoptatului. Aceasta presupune ca parintii trebuiau si erau In masura
sa consimta la adoptia copilului. Adoptia poate fi desfacuta si In cazul
In care numai unul dintre parinti a consimtit la adoptie, iar celalalt nu,
desi era In masura sa consimta. Dupa cum am aratat, In mod normal
lipsa consimtamantului parintilor adoptatului trebuie sanctionata cu
nulitatea adoptiei.
b. Actiunea In justitie pentru desfacerea adoptiei apartine numai
parintilor. In cazul In care a lipsit numai consimtamantul unuia dintre
parinti, numai acesta poate cere desfacerea adoptiei.
c. Adoptia se poate desface numai daca este In interesul
copilului ca el sa se Intoarca la parinti. Daca se va constata ca acel
copil gaseste conditii superioare de dezvoltare fata de acelea de la
parintii sai, adoptia nu se va putea desface, desi s-a Incuviintat fara
consimtamantul parintilor adoptatului. Inseamna ca se poate cere
desfacerea adoptiei numai pe timpul cat adoptatul este minor. In cazul
In care adoptatul a Implinit varsta de zece ani, se cere si
consimtamantul acestuia pentru desfacerea adoptiei;
152
2. Desfacerea adoptiei pentru cauze care au intervenit ulterior
Incuviintarii adoptiei. In acest sens, adoptia se poate desface In
urmatoarele conditii:
a. Interesul adoptatului este In sensul desfacerii adoptiei.
Aprecierea acestui interes se face de catre instantele judecatoresti.
Considerentele patrimoniale nu trebuie sa fie precumpanitoare In
aprecierea interesului adoptatului pentru a pronunta desfacerea, tot asa
cum ele nu sunt precumpanitoare pentru Incheierea adoptiei. In acest
sens, s-a decis ca adoptia nu poate fi desfacuta pe motivul ca adoptatul
ar putea primi pensie de urmas dupa tatal decedat.
b. Desfacerea adoptiei nu poate fi dispusa daca unicul motiv
invocat de adoptat este ca doreste sa revina la numele parintilor firesti
(T. S., dec. civ. nr. 1538/1971).
c. Comportarea deliberat necorespunzatoare a adoptatorului nu
justifica desfacerea adoptiei (T. S., dec. civ. nr. 978/1970). Despartirea
In fapt a parintilor adoptatului nu constituie prin sine Insasi motiv de
desfacere a adoptiei (T. S., dec. civ. nr. 266/1970). S-a decis de
instanta (T. S., dec. civ. nr. 206/1970) ca decesul unuia dintre
adoptatori nu constituie un impediment la introducerea si examinarea
actiunii de desfacere a adoptiei fata de aceasta. Interesul adoptatului
trebuie apreciat In limitele legii. De aceea, adoptia nu poate fi
desfacuta, de exemplu, atunci cand prin aceasta s-ar urmari exceptarea
adoptatului de obligatia de Intretinere fata de parintii adoptatori.
Interesul adoptatului trebuie Inteles nu numai In sensul sau moral, ci si
In sensul patrimonial, deoarece starea materiala contribuie la crearea
conditiilor In care se poate realiza minorul mai bine (C.S.J., S. civ.,
dec. civ. nr. 1514/1995; dec. nr. 830/1996).
3. Actiunea pentru desfacerea adoptiei poate fi introdusa de
urmatoarele persoane si organe:
a. Adoptatul
Actiunea este acordata atat adoptatului minor, cat si celui major
(art. 57 din Legea nr. 273/2004). Actiunea In desfacerea adoptiei poate
fi exercitata, daca este In interesul adoptatului, de catre acesta, chiar
daca este major.
b. Parintii firesti ai adoptatului
Acestia pot introduce actiunea, desi nu mai au exercitiul
drepturilor si Indatoririlor parintesti, care au trecut la adoptator,
deoarece, In temeiul legaturii de sange Intre ei si adoptat, care se
mentine, legea le recunoaste dreptul de a se interesa de cresterea,
educarea si pregatirea profesionala a copilului lor firesc. Parintii firesti
153
au dreptul de a introduce actiune de desfacere a adoptiei, fara a
deosebi dupa cum aceasta este cu efecte restranse sau cu efecte
depline, deoarece textul nu distinge.
c. Institutiile de ocrotire sunt Indreptatite sa introduca actiunea
datorita rolului lor de ocrotire
Dreptul de a promova actiunea In desfacerea adoptiei este
recunoscut cat timp adoptatul este minor, si institutiilor de ocrotire,
precum si organelor administratiei de stat, altele decat organele
tutelare.
d. Organele tutelare
Acestea sunt obligate, potrivit art. 108 din Codul familiei, sa
exercite un control efectiv si continuu asupra felului In care parintii Isi
Indeplinesc Indatoririle privitoare la persoana si bunurile copilului. De
aceea, ele sunt In masura sa aprecieze daca interesul copilului este de a
mentine adoptia. De aici rezulta ca organul tutelar competent este
acela de la domiciliul adoptatului (art. 159, lit. a, din Codul familiei).
Daca locuinta adoptatului este distincta de domiciliul sau, competenta
apartine si organelor tutelare de la locuinta adoptatului.
e. Alte organe ale administratiei de stat
Procurorul poate introduce actiunea datorita rolului pe care-l
Indeplineste (art. 45 mod. din C. pr. civ.; C.S.J., S. civ., dec. nr. 547/199;
dec. nr. 2055/1993).
Adoptatorul nu poate introduce actiune pentru desfacerea
adoptiei, indiferent de faptele pe care se sprijina o asemenea actiune,
chiar daca ele au intervenit dupa ce adoptatul a ajuns la majorat. In
cazul In care actiunea a fost introdusa de catre altcineva decat
parintele firesc al adoptatului, s-a decis ca la desfacerea adoptiei
trebuie sa fie citat acest parinte, care are nu numai dreptul, dar si
Indatorirea de a veghea asupra situatiei copilului, contribuind la
pronuntarea unei solutii cat mai conforme cu interesele acestuia.
4. Conditii comune pentru desfacerea adoptiei, aplicabile
tuturor cauzelor de desfacere
Indiferent de CONDITIILE In care adoptia se desface, Isi gasesc
aplicarea urmatoarele reguli:
a) adoptia se poate desface numai prin hotarare judecatoreasca,
iar actiunea se introduce, dupa caz, la judecatoria In circumscriptia
careia se gaseste domiciliul adoptatului parat, fie la tribunal;
b) instanta judecatoreasca poate pronunta desfacerea adoptiei
numai dupa ascultarea Autoritatii competente (C.S.J., S. civ., dec.
nr. 628/1997);
154
c) adoptia se poate desface numai daca este In interesul
adoptatului.
5. Situatii speciale privind desfacerea adoptiei
a. Desfacerea adoptiei numai fata de unul dintre adoptatori
Prin exceptie de la regula opririi adoptiilor multiple, legea
admite ca acelasi copil sa fie adoptat de catre sot si sotie concomitent
sau succesiv. In acest caz, ambii adoptatori au fata de adoptat
drepturile si Indatoririle pe care le au parintii firesti fata de copiii lor,
iar neexercitarea sau exercitarea necorespunzatoare a acestor drepturi
poate atrage decaderea din drepturile parintesti a adoptatorului
culpabil. Daca, Insa, fata de gravitatea faptelor adoptatorului si a
pericolului pe care legaturile sale cu adoptatul le-ar prezenta pentru
cresterea si educarea acestuia, masura decaderii din drepturile
parintesti ar aparea ca neIndestulatoare, interesul adoptatului pledeaza
fara Indoiala pentru desfacerea adoptiei fata de acest adoptator.
b. Desfacerea adoptiei dupa decesul adoptatorului
Efectele adoptiei nu Inceteaza In totalitatea lor prin moartea
adoptatorului. Asa fiind, In practica judiciara si In literatura de
specialitate s-a ridicat problema daca, Intr-o asemenea situatie, adoptia
mai trebuie mentinuta sau daca, dimpotriva, ea trebuie desfacuta si de
asta data tot interesul adoptatului trebuie sa determine, de la caz la
caz, mentinerea sau desfacerea adoptiei.
c. Desfacerea adoptiei dupa decesul adoptatului
De principiu, desfacerea adoptiei nu mai poate fi justificata dupa
moartea adoptatului, Intrucat nu se poate accepta ideea existentei unui
interes postum al acestuia. Cu toate acestea, daca actiunea In
desfacerea adoptiei a fost pornita Inainte ca adoptatul sa Inceteze din
viata, ne apare indicat ca, de lege ferenda, sa se prevada - ca si In
cazul altor actiuni nepatrimoniale din domeniul relatiilor de familie -
dreptul mostenitorilor adoptatului de a continua actiunea pornita de
catre acesta.
6. Efectele desfacerii adoptiei
Adoptia se considera desfacuta la data ramanerii definitive a
hotararii judecatoresti prin care s-a pronuntat desfacerea adoptiei
(art. 80 din Legea nr. 273/2004). In acest sens, s-a considerat ca
hotararea judecatoreasca prin care s-a desfacut adoptia Isi produce
efectele chiar daca nu s-a facut mentiune pe marginea actului de
nastere. Efectele desfacerii adoptiei se produc numai pentru viitor,
Incepand de la data mentionata (I. Filipescu; C.S.J., S. civ. dec. nr.
248/1999; dec. nr. 832/1999).
155
Efectele desfacerii adoptiei sunt cu privire la:
a. Rudenie. Rudenia creata prin adoptie Inceteaza; In cazul
desfacerii adoptiei cu efecte depline, reaparea rudenia fireasca.
b. Drepturile si Indatoririle parintesti. Desfacerea adoptiei
produce efecte cu privire la drepturile si Indatoririle parintesti numai
daca fostul adoptat este minor. In aceasta situatie, de regula, parintii
firesti redobandesc drepturile si Indatoririle parintesti (art. 85, Codul
familiei). In interesul minorului, instanta judecatoreasca poate hotarI
Insa instituirea unei tutele. Aceasta masura se va lua In cazul In care
parintii firesti nu prezinta garantii suficiente pentru a asigura copilului
o buna dezvoltare fizica, morala si intelectuala. In ambele situatii,
efectele desfacerii adoptiei cu privire la drepturile si Indatoririle
parintesti se produc fara a deosebi Intre cele doua feluri de adoptie.
c. Numele adoptatului
Adoptatul pierde numele de familie dobandit prin adoptie si
redobandeste numele avut Inainte de Incuviintarea adoptiei, instanta
judecatoreasca pronuntandu-se In aceasta privinta (art. 59, alin. 1, din
Legea nr. 273/2004).
d. Obligatia de Intretinere
Prin desfacerea adoptiei, Inceteaza obligatia de Intretinere Intre
adoptator si adoptat. O data cu desfacerea adoptiei, instanta
judecatoreasca poate obliga pe adoptator sa plateasca adoptatului o
pensie de Intretinere cat timp acesta este minor.
e. Cetatenia adoptatului
In ceea ce priveste pe copilul strain adoptat de un cetatean
roman, daca se desface adoptia, copilul care nu a Implinit varsta de
18 ani pierde cetatenia romana pe data desfacerii adoptiei, daca acesta
domiciliaza In strainatate sau daca paraseste tara pentru a domicilia In
strainatate (art. 7, alin. 2, din Legea 21/1991). Daca adoptatul este
major sau daca este minor, desfacerea adoptiei nu produce deci efecte
asupra cetateniei adoptatului. In ceea ce priveste pe copilul roman
adoptat de un cetatean strain, daca se desface adoptia, copilul care nu
a Implinit varsta de 18 ani redobandeste cetatenia romana pe data cand
adoptia a fost desfacuta, daca domiciliaza In tara sau daca se
reIntoarce pentru a domicilia In tara; rezulta ca, In anumite conditii,
desfacerea adoptiei nu produce efecte asupra cetateniei dobandite de
un adoptat cetatean roman de catre un adoptator cetatean strain.
156
Capitolul IV
SITUAtIA LEGALa A COPILULUI
Sectiunea I
DREPTURILE COPILULUI - CADRUL LEGAL
Legea privind protectia si promovarea drepturilor copilului nr.
272 din 21 iunie 2004, publicata In "Monitorul oficial" nr. 557 din
23.06.2004, reglementeaza cadrul legal privind respectarea,
promovarea si garantarea drepturilor copilului.
Conform art. 1, autoritatile publice, organismele private
autorizate, precum si persoanele fizice si persoanele juridice
responsabile de protectia copilului sunt obligate sa respecte, sa
promoveze si sa garanteze drepturile copilului stabilite prin
Constitutie si lege, In concordanta cu prevederile Conventiei
Organizatiei Natiunilor Unite cu privire la drepturile copilului,
ratificata prin Legea nr. 18/1990, republicata, si ale celorlalte acte
internationale In materie la care Romania este parte. Aceasta lege,
orice alte reglementari adoptate In domeniul respectarii si promovarii
drepturilor copilului, precum si orice act juridic emis sau, dupa caz,
Incheiat In acest domeniu se subordoneaza cu prioritate principiului
interesului superior al copilului (art. 2).
Sectiunea a II-a
DREPTURILE SI INDATORIRILE PaRINTESTI
1 - Situatia copilului In mediul familial
In conformitate cu art. 30 din Legea nr. 272/2004, copilul are
dreptul sa creasca alaturi de parintii sai. Parintii au obligatia sa asigure
copilului, de o maniera corespunzatoare capacitatilor In continua
dezvoltare ale copilului, orientarea si sfaturile necesare exercitarii
corespunzatoare a drepturilor prevazute de lege.
157
Copilul are dreptul sa fie crescut In conditii care sa permita
dezvoltarea sa fizica, mentala, spirituala, morala si sociala. In acest
scop, parintii sunt obligati:
a) sa supravegheze copilul;
b) sa coopereze cu copilul si sa Ii respecte viata intima, privata si
demnitatea;
c) sa informeze copilul despre toate actele si faptele care l-ar
putea afecta si sa ia In considerare opinia acestuia;
d) sa Intreprinda toate masurile necesare pentru realizarea
drepturilor copilului lor;
e) sa coopereze cu persoanele fizice si persoanele juridice care
exercita atributii In domeniul Ingrijirii, educarii si formarii
profesionale a copilului (art. 32).
Copilul nu poate fi separat de parintii sai sau de unul dintre ei,
Impotriva vointei acestora, cu exceptia cazurilor expres si limitativ
prevazute de lege, sub rezerva revizuirii judiciare si numai daca acest
lucru este impus de interesul superior al copilului. Serviciul public de
asistenta sociala va lua toate masurile necesare pentru depistarea
precoce a situatiilor de risc care pot determina separarea copilului de
parintii sai, precum si pentru prevenirea comportamentelor abuzive ale
parintilor si a violentei In familie.
Orice separare a copilului de parintii sai, precum si orice limitare a
exercitiului drepturilor parintesti trebuie sa fie precedate de acordarea
sistematica a serviciilor si prestatiilor prevazute de lege, cu accent deosebit
pe informarea corespunzatoare a parintilor, consilierea acestora, terapie sau
mediere, acordate In baza unui plan de servicii (art. 34).
Daca exista motive temeinice de a suspecta ca viata si
securitatea copilului sunt primejduite In familie, reprezentantii
Serviciului public de asistenta sociala ori, dupa caz, ai Directiei
generale de asistenta sociala si protectia copilului de la nivelul
sectoarelor Municipiului Bucuresti au dreptul sa viziteze copiii la
locuinta lor si sa se informeze despre felul In care acestia sunt Ingrijiti,
despre sanatatea si dezvoltarea lor fizica, educarea, Invatatura si
pregatirea lor profesionala, acordand, la nevoie, Indrumarile necesare.
Directia generala de asistenta sociala si protectia copilului este
obligata sa sesizeze instanta judecatoreasca In situatia In care
considera ca sunt Intrunite CONDITIILE prevazute de lege pentru
decaderea, totala sau partiala, a parintilor ori a unuia dintre ei din
exercitiul drepturilor parintesti.
158
Instanta judecatoreasca este singura autoritate competenta sa se
pronunte, luand In considerare, cu prioritate, interesul superior al
copilului, cu privire la:
a) persoana care exercita drepturile si Indeplineste obligatiile
parintesti In situatia In care copilul este lipsit, temporar sau permanent,
de ocrotirea parintilor sai;
b) modalitatile In care se exercita drepturile si se Indeplinesc
obligatiile parintesti;
c) decaderea totala sau partiala din exercitiul drepturilor
parintesti;
d) redarea exercitiului drepturilor parintesti (art. 38).
Conform art. 39, orice copil care este, temporar sau definitiv,
lipsit de ocrotirea parintilor sai sau care, In vederea protejarii
intereselor sale, nu poate fi lasat In grija acestora are dreptul la
protectie alternativa. Protectia include instituirea tutelei, masurile de
protectie speciala, adoptia. In alegerea uneia dintre aceste solutii
autoritatea competenta va tine seama In mod corespunzator de
necesitatea asigurarii unei anumite continuitati In educarea copilului,
precum si de originea sa etnica, religioasa, culturala si lingvistica.
2 - Exercitarea drepturilor si obligatiilor parintesti
In conformitate cu art. 101 si 102 din Codul familiei, drepturile
si Indatoririle parintesti privesc: unele, persoana copilului, si altele,
bunurile acestuia.
Privitor la determinarea drepturilor si Indatoririlor parintesti care
apartin fiecareia din aceste categorii, autorii exprima pareri diferite.
Cu privire la persoana copilului, retinem pe cea a lui I. Filipescu,
potrivit careia acestea sunt:
a) dreptul si Indatorirea parintilor de a creste copilul;
b) dreptul de a lua masuri disciplinare;
c) dreptul de a cere Inapoierea copilului de la persoana care-l
tine fara drept;
d) dreptul de a avea legaturi personale cu copilul;
e) dreptul de a veghea la cresterea, educarea, Invatatura si
pregatirea profesionala a copilului;
f) dreptul de a stabili locuinta copilului.
Drepturile si Indatoririle parintesti cu privire la bunurile
copilului minor sunt:
a) dreptul si Indatorirea de a administra bunurile copilului;
159
b) dreptul si Indatorirea de a reprezenta pe minor In actele
juridice ori de a-i Incuviinta aceste acte.
A. Drepturile si Indatoririle parintesti cu privire la persoana
copilului minor:
1. Dreptul si Indatoririle parintilor de a creste copilul
Art. 101, alin. 1, C. fam., prevede ca parintii sunt datori sa
Ingrijeasca persoana copilului, avand totodata obligatia de a creste
copilul (art. 101, alin. 1, C. fam.), acest din urma text, In continutul
sau, aratand si In ce consta obligatia de a creste copilul (datoria de a
Ingriji de sanatatea si dezvoltarea fizica a copilului; datoria de a Ingriji
de Invatatura si pregatirea profesionala a copilului). Indeplinirea
Indatoririi parintilor de a creste copilul trebuie sa se exercite continuu,
ceea ce presupune o supraveghere atenta a acestuia.
2. Dreptul si Indatorirea de a Ingriji de sanatatea si dezvoltarea
fizica a copilului
Astfel, daca minorul este bolnav, parintii au dreptul si obligatia
de a-l Ingriji si a solicita pentru el asistenta medicala. In ceea ce-l
priveste pe copilul minor pus sub interdictie, In conformitate cu
art. 149, C. fam., tutorele este obligat sa Ingrijeasca de persoana celui
pus sub interdictie, spre a-i grabi vindecarea si a-i Imbunatati
CONDITIILE de viata, Autoritatea tutelara, de acord cu serviciul sanitar
competent si tinand seama de Imprejurari, va hotarI daca cel pus sub
interdictie va fi Ingrijit la locuinta lui ori Intr-o institutie sanitara.
3. Dreptul si Indatorirea de a Ingriji de educarea copilului
In virtutea acestui drept, parintii pot alege pe educatorii
copilului, ori pot Incredinta educatia copilului unei alte persoane sau
institutii.
In toate cazurile, parintii au dreptul de a supraveghea modul In
care se savarseste educatia copilului.
4. Dreptul si obligatia de a Ingriji, de Invatatura si pregatirea
profesionala a copilului
5. Paza si supravegherea copilului - are ca obiect apararea
copilului de orice primejdie care l-ar putea ameninta In existenta sau
sanatatea lui
6. Dreptul de a lua anumite masuri fata de copil
In acest caz, este vorba de masurile de convingere sau
disciplinare luate de parinti asupra minorului. Dreptul de aplicare a
acestor masuri fata de copil trebuie folosit In interesul Indreptarii
acestuia. Masura care depaseste aceste limite, In raport cu gravitatea si
pericolul pe care-l poate prezenta pentru copil, justifica fie
plasamentul familial ori Incredintarea copilului unei persoane, familii
ori institutii de ocrotire (art. 42, C. fam.), fie decaderea din drepturile
160
parintesti (art. 109, C. fam.), fie sanctiunea pentru infractiunea de rele
tratamente aplicate minorului (art. 306, C. pen.).
7. Dreptul de a cere Inapoierea copilului de la orice persoana
care-l tine fara drept
Parintii au dreptul de a cere, prin actiune In justitie, Inapoierea
copilului de la persoana care-l tine fara drept (art. 103, alin. 1, C. fam.). In
aceasta situatie poate fi atat o persoana straina, cat si celalalt parinte, caru
ia
nu i-a fost atribuit copilului, ca efect al actiunii de divort (art. 43, alin. 1
,
C. fam.), al nulitatii CASATORIEI (art. 24, alin. 2, C. fam.) ori In cazul copil
ului
din afara CASATORIEI (art. 65, C. fam.). Dreptul parintelui de a cere Inapoierea
copilului este imprescriptibil (I. Filipescu; C.S.J, S. civ., dec. nr. 331/1991;
dec. nr. 513/1994; dec. nr. 2687/2003).
8. Dreptul de a consimti la adoptia copilului sau a cere
desfacerea adoptiei
Acest drept Il au numai parintii firesti ai copilului; parintele
adoptator nu are dreptul de a consimti la adoptia copilului adoptat.
9. Dreptul de a avea legaturi personale cu copilul
Parintii au dreptul de a avea legaturi personale cu copiii sai.
Problema unui asemenea drept se pune In mod practic, In cazurile In
care copilul minor nu se gaseste la parintele sau, si anume:
a) In cazul divortului, cand copilul este Incredintat unei alte
persoane sau institutii de ocrotire (C.S.J., S. civ., dec. nr. 320/1994);
b) In cazul Incetarii CASATORIEI In CONDITIILE art. 22, C. fam., cand
se aplica, prin asemanare, dispozitiile din materia divortului;
c) In cazul desfiintarii CASATORIEI, cand se aplica, prin asemanare
dispozitiile din materia divortului (art. 24, alin. 2, C. fam.), In situatia
Incredintarii copilului din afara CASATORIEI a carui filiatie a fost stabilita
de ambii parinti, aplicandu-se, prin asemanare, dispozitiile din materia
divortului (art. 65, C. fam.);
d) In cazul Incredintarii copilului unei alte persoane decat
parintii sau unei institutii de ocrotire;
e) In cazul decaderii parintelui din drepturile parintesti,
sanctiune care poate fi pronuntata de catre instanta judecatoreasca
numai Impotriva unuia dintre parinti sau Impotriva ambilor (art. 109,
C. fam.), iar parintele decazut din drepturile parintesti putand avea
legaturi personale cu copilul numai daca Autoritatea tutelara a
Incuviintat aceasta cf. art. 111, C. fam (Mariana Enescu);
f) In cazul In care adoptatorul este decazut din drepturile
parintesti si instanta judecatoreasca a Incredintat pe copil unei alte
persoane (art. 76, C. fam.), adoptatorul putand avea legaturi personale
cu adoptatul numai daca Autoritatea tutelara a Incuviintat aceasta;
161
10. Dreptul de a veghea la cresterea, educarea, Invatatura si
pregatirea profesionala a copilului, drept ce se pune In aceleasi cazuri
cu problema dreptului de a avea legaturi personale cu copilul si se
rezolva In mod asemanator
11. Dreptul de a stabili locuinta copilului, care nu trebuie
confundata cu domiciliul acestuia, deoarece copilul locuieste la
parintii lui (art. 100, alin. 1, C. fam.). In cazul In care parintii nu
locuiesc Impreuna, acestia vor decide, de comun acord, la care dintre
ei va locui copilul.
Daca parintii nu cad de acord, In aceasta privinta va decide
instanta judecatoreasca, ascultand Autoritatea tutelara, precum si pe
copil, daca acesta a Implinit varsta de zece ani, tinand seama de
interesele copilului (art. 100, alin. 2 si 3, C. fam.). Autoritatea tutelara
poate da Incuviintare copilului care a Implinit varsta de 14 ani, la
cererea acestuia, sa aiba locuinta pe care o cere desavarsirea
Invataturii ori pregatirii sale profesionale (art. 102, C. fam.).
B. Drepturile si Indatoririle parintesti cu privire la bunurile
copilului minor
1. Dreptul si Indatorirea de a administra bunurile copilului
Potrivit art. 105, alin. 2, C. fam., parintii au dreptul de a
administra bunurile copilului minor, care se face deosebit, dupa cum
acesta este sub sau peste 14 ani.
2. Dreptul si Indatorirea de a reprezenta pe minor In actele civile
ori de a-i Incuviinta aceste acte. Pana la varsta de 14 ani, copilul fiind
lipsit In Intregime de capacitatea de exercitiu, este reprezentat de
parinti In actele civile. Intre 14-18 ani, copilul avand capacitatea
restransa de exercitiu Isi exercita singur drepturile si Isi executa tot
astfel obligatiile, Insa numai cu Incuviintarea prealabila a parintilor
(art. 105, C. fam.).
Sectiunea a III-a
SITUAtIA JURIDICa A COPILULUI DIN CASATORIE
1 - Numele
In ceea ce priveste numele de familie al copilului din CASATORIE,
se pot ivi urmatoarele situatii:
- parintii au nume comune si, potrivit art. 62, alin. 2, din C. fam.,
copilul din CASATORIE ia, la nastere, numele comun al parintilor sai;
162
- parintii nu au nume de familie comun si, In aceasta situatie,
copilul dobandeste numele de familie al unuia dintre parinti sau
numele lor reunite, dupa cum se Invoiesc parintii.
Numele stabilit In acest fel se declara, o data cu nasterea
copilului, la Serviciul de stare civila; daca parintii nu se Invoiesc
cu privire la numele copilului, atunci decide Autoritatea tutelara
de la domiciliul copilului. Numele de familie al copilului gasit,
nascut din parinti necunoscuti, se stabileste prin decizia Primariei
din localitatea In raza caruia a fost gasit copilul (art. 2, alin. 3, din
O.G. nr. 41, din 30 ianuarie 2003).
Numele de familie al copilului se poate schimba ca o consecinta a
schimbarii numelui de familie al parintilor pe cale administrativa (art. 3, 6,
7 din O.G. nr. 41/2003). Cererea pentru schimbarea numelui de familie a
minorului se face, dupa caz, de catre parinti sau tutore. In cazul In care
parintii nu se Inteleg cu privire la schimbarea numelui copilului, decide
Autoritatea tutelara, tutorele avand nevoie de Incuviintarea acesteia; In toate
cazurile, daca minorul a Implinit varsta de 14 ani, cererea pentru
schimbarea numelui se semneaza si de el. Schimbarea numelui de familie
al minorului se poate cere o data cu schimbarea numelui de familie al
parintilor sau - pentru motive temeinice - separat, si se Inscrie, prin
mentiune, pe marginea actului de nastere si a celui de CASATORIE (art. 8).
Starea civila a partilor se poate schimba, asa cum am vazut, prin
desfacerea ori desfiintarea CASATORIEI. Desfacerea CASATORIEI nu are nici
un efect asupra numelui de familie al copilului, care continua a purta
numele de familie avut anterior. Totodata, copilul ramane cu acelasi
nume In cazul desfiintarii CASATORIEI (art. 23, alin. 2, C. fam.). In alte
cazuri, schimbarea starii civile a parintilor poate produce, In CONDITIILE
legii, efecte cu privire la numele copilului, ca de pilda atunci cand
copilul Isi stabileste filiatia fata de un parinte sau fata de ambii parinti,
ori cand se contesta recunoasterea prin care parintele copilului si-a
stabilit filiatia fata de propriul sau parinte.
Modificarile numelui de familie al parintilor poate produce, In
CONDITIILE legii, efecte asupra numelui de familie al copilului. Cu
aceste cazuri nu trebui confundate acelea In care se schimba starea
civila a copilului, care poate avea efecte, In CONDITIILE legii, asupra
numelui acestuia. In astfel de situatii, este vorba de modificarea
numelui de familie al copilului, care se deosebeste de schimbarea
numelui pe cale administrativa (I. P. Filipescu).
2 - Cetatenia
A. Potrivit dispozitiilor legale, cetatenia romana se dobandeste prin
nastere, repatriere, adoptie, acordare la cerere (Legea 21/1991 mod.).
163
a. Cetatenia romana se stabileste prin nastere In urmatoarele
conditii:
- ambii parinti sunt cetateni romani, copilul este cetatean roman
fie ca s-a nascut pe teritoriul Statului roman, fie ca s-a nascut In
strainatate (art. 5);
- numai unul din parinti este cetatean roman, copilul dobandeste
cetatenia romana fie ca s-a nascut pe teritoriul Statului roman, fie ca
s-a nascut In strainatate (art. 5);
- parintii copilului sunt necunoscuti, copilul gasit pe teritoriul
Statului roman este cetatean roman, deoarece se prezuma ca s-a nascut
din parinti romani (art. 5, alin. ultim); cel gasit pe teritoriul strain,
daca are parintii necunoscuti, nu are cetatenia romana.
b. Cetatenia romana se poate redobandi prin repatriere (art. 8,
alin. 1), copilul minor al repatriatului dobandeste cetatenia romana pe
data redobandirii acesteia de catre parintele sau repatriat, In afara de
cazul cand domiciliaza cu celalalt parinte In strainatate (art. 8).
c. Cetatenia romana se dobandeste prin adoptie, daca cel putin
unul dintre soti care adopta este cetatean roman. Daca adoptia se face
de catre o singura persoana, aceasta este cetatean roman si, In toate
cazurile, adoptatul cetatean strain sau fara cetatenie nu a Implinit
varsta de 18 ani (art. 6).
d. Cetatenia romana se poate dobandi prin acordare la cerere
(art. 9, 10 si 11, din Legea nr. 21 din 1991), copilul care nu a Implinit
18 ani, nascut din parinti cetateni straini sau fara cetatenie, dobandind
cetatenia romana daca domiciliaza pe teritoriul Statului roman cu cel
putin unul din parinti, iar acesta dobandeste cetatenia romana (art. 16).
B. Daca parintii firesti pierd cetatenia romana, se deosebesc
urmatoarele situatii:
a) cetatenia romana se pierde prin retragere (art. 15 si 26), si
aceasta nu produce nici un efect asupra cetateniei sotului sau copiilor
minori ai persoanei careia i s-a retras cetatenia (art. 26);
b) cetatenia romana se pierde prin aprobarea renuntarii la aceasta
(art. 24), si aceasta nu produce nici un efect asupra cetateniei sotului
sau copiilor minori (art. 28, alin. 1);
c) copilul gasit pe teritoriul Satului roman pierde cetatenia
romana daca, mai Inainte de a Implini varsta de 18 ani, si-a stabilit
filiatia fata de ambii parinti, iar acestia sunt de cetatenie straina si
daca, potrivit legii nationale a parintilor, copilul este considerat ca are
aceeasi cetatenie cu ei sau cel putin cu unul dintre parinti (art. 30);
d) copilul minor cetatean roman, adoptat de un cetatean strain,
pierde cetatenia romana daca cel care adopta solicita aceasta In mod
expres si daca adoptatul este considerat, potrivit legii straine, ca a
164
dobandit cetatenia straina (art. 28, alin. 1); In cazul nulitatii sau
anularii adoptiei, copilul care nu a Implinit varsta de 18 ani este
considerat ca nu a pierdut niciodata cetatenia romana, daca
domiciliaza In tara sau daca se reIntoarce pentru a domicilia In tara
(art. 29, alin. 2).
C - In situatia copilului cetatean strain sau fara cetatenie care a
dobandit cetatenia romana prin adoptie (art. 7), se fac urmatoarele
distinctii:
a) In cazul nulitatii sau anularii adoptiei, copilul care nu a
Implinit 18 ani este considerat ca nu a fost niciodata cetatean roman,
daca domiciliaza In strainatate sau daca paraseste tara pentru a
domicilia In strainatate;
b) In cazul desfacerii adoptiei, copilul care nu a Implinit 18 ani
pierde cetatenia romana pe data desfacerii adoptiei, daca domiciliaza
In strainatate sau daca paraseste tara pentru a domicilia In strainatate
(cf. Legea nr. 273 din 21 iunie 2004, art. 50, alin. 5).
3 - Alte efecte
Situatia legala a copilului din CASATORIE poate fi analizata si din
alte puncte de vedere, respectiv: domiciliul copilului minor, obligatia
de Intretinere dintre parinti si copii minori, dreptul reciproc de
mostenire al parintilor si copiilor, dreptul la pensia de urmas etc.
Sectiunea a IV-a
SITUAtIA JURIDICa A COPILULUI
DIN AFARA CASATORIEI
1- Numele
A. In Dreptul pozitiv, principiul este In aceasta privinta,
conform art. 63, C. fam., de asimilare a copilului din afara CASATORIEI
cu cel din CASATORIE. Codul familiei cuprinde dispozitii speciale cu
privire la numele copilului din afara CASATORIEI, avand In vedere
faptul ca parintii acestuia nu sunt casatoriti si au nume de familie
deosebite. Apar mai multe situatii:
a) copilul Isi stabileste filiatia fata de un singur parinte (art. 64,
alin. 1, C. fam.) si atunci dobandeste numele de familie al parintelui
fata de care filiatia a fost mai Intai stabilita;
165
b) copilul Isi stabileste filiatia In mod succesiv fata de ambii
parinti (art. 64, alin. 2, C. fam.).
B. Avand In vedere ca acel copil are numele de familie al
parintelui fata de care si-a stabilit filiatia mai Inainte, legea dispune
ca instanta judecatoreasca poate Incuviinta pe copil sa poarte numele
de familie al celuilalt parinte.
In legatura cu aplicarea acestei dispozitii legale, se pot ivi mai
multe situatii:
a) copilul poate primi, din partea instantei judecatoresti,
Incuviintarea de a purta numele de familie al parintelui fata de care
si-a stabilit ulterior filiatia fie ca filiatia s-a stabilit prin recunoastere
sau prin hotarare judecatoreasca;
b) instanta judecatoreasca nu este obligata sa Incuviinteze pe
copil sa poarte numele de familie al parintelui, In darea solutiei
aceasta urmand sa aiba In vedere interesul copilului;
c) copilul poate cere, de asemenea, Incuviintarea, pe calea unei
actiuni In justitie, de a purta numele parintelui fata de care si-a stabilit
ulterior filiatia.
Prezinta deci interes modul In care s-a stabilit filiatia fata de
ultimul parinte; daca s-a facut prin recunoasterea voluntara, copilul
trebuie sa introduca o actiune pentru Incuviintarea de a purta numele
parintelui fata de care si-a stabilit In urma filiatia sau, In cazul In care
copilul introduce o actiune pentru stabilirea filiatiei fata de cel de-al
doilea parinte, el poate, totodata, solicita si Incuviintarea instantei
judecatoresti de a purta numele acestui parinte (I. Filipescu).
C - Actiunea pentru Incuviintarea purtarii numelui este
imprescriptibila, deoarece are un caracter personal si nepatrimonial,
iar legea nu prevede un termen In acest sens, fapt din care rezulta
urmatoarele efecte:
a) instanta judecatoreasca poate sa Incuviinteze pe copil sa
poarte numele parintelui, avand numai acest nume, dar nu sa adauge
acest nume la cel pe care-l avea anterior, pentru a avea unul format din
reunirea celor doua nume;
b) Incuviintarea copilului de a purta numele parintelui nu se face
din oficiu, ci la cerere;
c) un copil poate purta numele de familie al parintelui fata de
care si-a stabilit ulterior filiatia numai daca exista In acest sens o
hotarare judecatoreasca, instanta judecatoreasca putand da aceasta
166
Incuviintare fara a fi necesara ascultarea Autoritatii tutelare si nici
acordul parintelui al carui nume ar urma sa-l poarte copilul.
d) cand copilul Isi stabileste filiatia, In acelasi timp, fata de
ambii parinti (art. 64, alin. 3, C. fam.), parintii vor decide, de comun
acord, daca acel copil va lua numele de familie al unuia dintre ei sau
numele lor reunite. In cazul In care parintii nu se Invoiesc cu privire la
numele pe care urmeaza sa-l poarte copilul, va decide Autoritatea
tutelara de la domiciliul copilului, dupa ce va asculta pe parinti.
2 - Cetatenia
Cetatenia romana se dobandeste si se pierde, In mod
corespunzator, ca si pentru copilul din CASATORIE.
3 - Alte efecte
In privinta Incredintarii copilului din afara CASATORIEI, care si-a
stabilit filiatia fata de ambii parinti, precum si In privinta contributiei
parintilor la cheltuielile de crestere, educare, Invatatura si pregatire
profesionala a unui asemenea copil, se aplica, prin asemanare,
prevederile art. 42-48 inclusiv din Codul familiei (art. 65, C. fam.).
In general, In aceasta materie, principiul fundamental Il
constituie asimilarea conditiei juridice a copilului din afara CASATORIEI,
a carui filiatie a fost stabilita prin recunoastere sau hotarare
judecatoreasca, cu situatia legala a unui copil din CASATORIE (art. 63,
Cod. fam., si art. 44, pct. 3, din Constitutia Romaniei). Principiul este
sustinut si completat de dispozitia cuprinsa In art. 97, Cod. fam.,
conform careia ambii parinti au aceleasi drepturi si Indatoriri fata de
copiii lor minori, indiferent daca acestia sunt din CASATORIE, din afara
CASATORIEI sau adoptati (C.S.J. S. civ. dec. nr. 28/1992).
Alte elemente ale conceptului de situatie legala a copilului,
precum domiciliul copilului minor, obligatia legala de Intretinere
dintre parinti si copii, urmeaza a fi prezentate la capitolul consacrat
ocrotirii parintesti.
167
Capitolul V
OBLIGAtIA LEGALa DE INTREtINERE
Sectiunea I
CONSIDERAtII GENERALE
1 - Notiunea de obligatie legala
Obligatia legala de Intretinere este Indatorirea impusa de lege
unei persoane de a acorda altei persoane mijloacele necesare traiului,
inclusiv satisfacerea nevoilor spirituale, precum si - In cazul obligatiei
de Intretinere a parintilor fata de copiii lor minori - mijloacele pentru
educare, Invatatura si pregatirea lor profesionala.
Fundamentul obligatiei legale de Intretinere Il constituie
sentimentele de prietenie si afectiune existente Intre membrii familiei,
fiind uneori un efect al rudeniei, alteori un efect al calitatii de soti sau
uneori relatii asimilate, sub anumite aspecte, cu relatiile de familie; ea
exista numai Intre persoanele determinate de lege (I. P. Filipescu,
I. Dogaru, I. Lipovanu).
2 - Caracterele juridice ale obligatiei de Intretinere
1. Caracterul legal
Literatura de specialitate arata ca dispozitiile legale prevazute In
scopul asigurarii existentei persoanelor aflate In nevoie din cauza
incapacitatii de a munci au un caracter imperativ.
In consecinta, obligatia si dreptul corelativ la Intretinere nu pot
exista decat Intre persoanele si In CONDITIILE prevazute de lege. In
practica, s-a pus Insa problema daca cel Indreptatit la Intretinere ar
putea renunta la dreptul la Intretinere.
Avand In vedere caracterul imperativ al normelor ce
reglementeaza aceasta institutie, nu se poate renunta la acest drept
pentru viitor, o asemenea renuntare fiind nula de drept. Se poate Insa
ca, dupa ce dreptul de Intretinere a luat nastere, titularul acestui drept
sa nu-l valorifice sau sa nu ceara executarea hotararii de acordare a
168
Intretinerii. In consecinta, este valabila renuntarea la dreptul de
Intretinere pentru trecut.
2. Caracterul personal
Obligatia de Intretinere are un caracter personal, atat cu privire
la debitorul, cat si cu privire la creditorul ei. Aceasta caracteristica
atrage dupa sine o serie de consecinte, si anume:
a) obligatiei de Intretinere nu i se pot aplica prevederile Codului
civil referitoare la cesiunea de creanta, novatia prin schimbarea de
debitor, ori stipulatia In favoarea unui tert sau orice alte mijloace prin
care s-ar putea schimba debitorul ori creditorul acestei obligatii;
b) obligatia de Intretinere Intre soti si Intre fosti soti nu se
transmite la mostenitori, nici activ si nici pasiv;
c) creanta de Intretinere este insesizabila, exceptie fac cazurile
cand e urmarita pentru creante privilegiate asupra bunurilor mobile;
d) conform art. 1147, pct. 3, C. civ., creanta de Intretinere este
exceptata de la regula compensatiei legale, dar este posibila o
compensatie judecatoreasca (T. S., dec. civ. nr. 737/1978);
e) obligatia de Intretinere nu poate face obiectul actiunii oblice
(art. 974, C. civ.), dar creditorii celui obligat o pot folosi pentru a cere
reducerea sau sistarea Intretinerii, In cazuri justificate.
3. Caracterul reciproc
Acest caracter rezulta din prevederile art. 2 si 86, C. fam.
Exista Insa si cazuri In care obligatia Isi pierde caracterul de
reciprocitate, fiind unilaterala:
a) obligatia sotului de rea-credinta fata de cel de buna-credinta
In cazul CASATORIEI putative (art. 24, alin. 1, C. fam.);
b) obligatia sotului din vina caruia s-a pronuntat divortul, dupa
expirarea unui an de la data desfacerii CASATORIEI (art. 41, alin. 2,
C. fam.);
c) obligatia sotului divortat si recasatorit fata de celalalt sot
divortat si necasatorit (art. 41, al. ultim);
d) obligatia celui care se face vinovat de fapte grave fata de cel
care are Indatorirea de a-i acorda Intretinere (care nu mai are aceasta
obligatie).
4. Caracterul succesiv
Fiind destinata nevoilor actuale ale creditorului ei, nevoi care se
reInnoiesc zi de zi, In principiu, obligatia de Intretinere se executa prin
prestatii succesive. In consecinta, Intretinerea se acorda de la data
introducerii actiunii. Ea poate fi ceruta si pentru trecut, cand
Intarzierea introducerii actiunii este imputabila debitorului obligatiei.
169
In principiu, Intretinerea nu poate fi acordata sub forma unei
prestatii unice, deoarece astfel s-ar nesocoti scopul ei prevazut de lege
de a asigura prin prestatii succesive acoperirea cheltuielilor de
Intretinere impuse de nevoile curente. Practica judecatoreasca a decis
ca partile pot conveni ca pensia datorata de creditor prin prestatii
succesive sa fie Inlocuita cu o depunere globala, anticipata, pentru
Intreaga perioada pe care instanta stabileste obligatia de Intretinere
(T. S., dec. Indr. nr. 2/1973). In acest fel, creditorul va primi plata
esalonat, la termenele stabilite de instanta.
5. Caracterul divizibil
Articolul 92, Codul familiei, face referire la cazul In care mai
multe persoane sunt Indreptatite la Intretinere, In acelasi timp, din
partea aceluiasi debitor, care nu-si poate Indeplini obligatia fata de
toate. Intr-o asemenea situatie, instanta judecatoreasca poate hotarI, In
functie de nevoile fiecaruia dintre creditori, fie ca Intretinerea sa se
presteze numai unuia dintre ei, fie sa se Imparta Intre mai multe sau
toate persoanele Indreptatite.
In ultimul caz, instanta va stabili cu precizie modul de Impartire
a Intretinerii Intre creditori. Din aceasta prevedere legala (art. 92,
C. fam.) reiese caracterul divizibil activ al obligatiei de Intretinere.
In ce priveste divizibilitatea obligatiei de Intretinere Intre debitori, In
mod pasiv, art. 90, alin. 1, C. fam., prevede ca, In situatia In care mai multe
persoane sunt obligate sa Intretina aceeasi persoana, acestea vor contribui,
proportional cu mijloacele pe care le au, la plata Intretinerii.
3 - Persoanele Intre care exista obligatia de Intretinere
A. Conform art. 86, C. fam., obligatia de Intretinere exista Intre
urmatoarele categorii de persoane:
1) Intre sot si sotie;
2) Intre parinti si copii, fara a deosebi dupa cum acestia sunt din
CASATORIE sau din afara CASATORIEI;
3) Intre adoptator si adoptati;
4) Intre bunici si nepoti, Insa aici se deosebesc doua situatii:
a) daca bunicul este adoptatorul si nepotul este descendentul
adoptatorului, obligatia de Intretinere exista fara a deosebi Intre
felurile adoptiei In vechea reglementare;
b) daca bunicul este ascendentul adoptatorului, respectiv nepotul
este adoptatorul, obligatia de Intretinere exista numai In cazul adoptiei
cu efecte depline In vechea reglementare;
5) Intre strabunici si stranepoti, caz In care se facea deosebirea:
170
a) daca strabunicul este adoptatorul, obligatia de Intretinere
exista fara deosebire de felul adoptiei;
b) daca strabunicul este ascendentul adoptatorului, obligatia de
Intretinere exista numai In cazul adoptiei cu efecte depline din vechiul
sistem ;
6) Intre frati si surori, fara a deosebi dupa cum sunt din CASATORIE
sau din afara CASATORIEI; prin frate sau sora se Intelegea si pe adoptat,
In cazul adoptiei cu efecte depline din vechiul sistem.
B. Alte persoane prevazute de lege
Obligatia de Intretinere mai poate exista:
a) Intre fostii soti a caror CASATORIE a fost desfacuta prin divort
(art. 86, alin. 1 si art. 41, alin. 1, C. fam.);
b) Intre fostii soti a caror CASATORIE a fost desfiintata, dar la a
carei Incheiere cel putin unul dintre ei a fost de buna-credinta (art. 86,
alin. 1 si art. 24, alin. 1, C. fam.); are dreptul de Intretinere numai sotul
de buna-credinta;
c) cel care a luat un copil pentru a-l creste, fara a Intocmi
formele cerute pentru adoptie, are obligatia de Intretinere fata de acel
copil (art. 86, alin. 1, art. 88, C. fam.; art. 51 din Legea nr. 273/2004);
d) sotul care a contribuit la Intretinerea copilului celuilalt sot are
obligatie de Intretinere fata de acel copil (art. 86, alin. 1 si art. 87,
alin. 1, C. fam.);
e) copilul astfel Intretinut timp de cel putin zece ani va putea fi
obligat la Intretinerea parintelui sau care l-a Intretinut (art. 86, alin. 1
si art. 87, alin. 2, C. fam.);
f) mostenitorii persoanei care a fost obligata la Intretinerea unui
minor sau care, fara a avea obligatia legala, i-a dat acestuia Intretinere,
fata de acel minor (art. 86, alin. 1 si art. 96, C. fam.).
Intretinerea se datoreaza Intr-o anumita ordine ce trebuie
respectata cand se cere Intretinerea prin justitie. Daca persoana
obligata la Intretinere, In primul rand, se gaseste In imposibilitatea de a
o acorda, atunci Intretinerea se poate cere de la persoana obligata In
ordinea imediat urmatoare; imposibilitatea de a acorda Intretinerea
trebuie sa fie totala.
4 - Ordinea In care se datoreaza Intretinerea
A. Conform art. 89, C. fam., obligatia de Intretinere opereaza In
urmatoarea ordine:
1. Sotii Isi datoreaza Intretinerea Inaintea celorlalti obligati.
2.Descendentul este obligat la Intretinere Inaintea ascendentului;
daca sunt mai multi descendenti si mai multi ascendenti, cel In grad de
171
rudenie mai apropiata datoreaza Intretinerea Inaintea celui mai
Indepartat.
3. Adoptatorul datoreaza Intretinerea fata de adoptat si
descendentii acestuia Inaintea parintilor firesti ai adoptatorului la
adoptia cu efecte restranse In vechiul sistem; la adoptia cu efecte
depline avea drept la Intretinere, In primul rand, fata de adoptat, apoi
fata de ascendentii acestuia.
4. Fratii si surorile datoreaza Intretinere, dupa parinti, Insa
Inaintea bunicilor.
B. Ordinea In care se datoreaza Intretinere de catre celelalte
persoane anume prevazute de lege
1. Intre fostii soti, a caror CASATORIE a fost desfacuta prin divort,
In lipsa unor dispozitii legale In aceasta privinta si avand In vedere ca
aceasta obligatie de Intretinere se Intemeiaza pe relatiile de CASATORIE
care au existat Intre ei, se poate admite ca Intretinerea se datoreaza In
aceeasi ordine ca si Intre soti.
2. Intre fostii soti a caror CASATORIE a fost desfiintata, Intretinerea
se datoreaza In aceeasi ordine ca si Intre sotii divortati (art. 24, alin. 1,
C. fam.).
3. Cel care a luat un copil pentru a-l creste fara a Indeplini
formele cerute pentru adoptie are obligatia sa-l Intretina, cat timp este
minor, numai daca parintii firesti au murit, sunt disparuti ori In nevoie;
In acest caz, obligatia se situeaza dupa acea a parintilor firesti.
4. Sotul care a contribuit la Intretinerea copilului celuilalt sot
datoreaza Intretinere fata de acel copil dupa parintii sai firesti (art. 87,
C. fam.).
5. Copilul astfel Intretinut cel putin zece ani datoreaza
Intretinerea fata de sotul parintelui sau care l-a Intretinut Intr-o ordine
care poate fi asimilata cu aceea In care un copil firesc datoreaza
Intretinere fata de parintele sau;
6. Adoptatorul, In cazul desfacerii adoptiei, datoreaza Intretinere
fata de adoptat dupa parintii firesti ai acestuia (art. 84, C. fam.).
7. Mostenitorii persoanei care a fost obligata la Intretinerea unui
minor sau care, fara a avea obligatia legala de Intretinere, i-a dat
acestuia Intretinere, datoreaza Intretinere fata de acel minor dupa
parintii firesti ai acestuia (art. 96, C. fam.).
C. Situatia In care o persoana poate cere prestarea Intretinerii
concomitent si In aceeasi ordine de la mai multe persoane
Codul familiei (art. 90, alin. 1) adopta In acest caz principiul
divizibilitatii obligatiei de Intretinere, care nu se face Insa dupa
numarul persoanelor obligate sa o presteze, ci proportional cu
172
mijloacele pe care le au (T. S., dec. civ. nr. 106/1978). De la acest
principiu, exista doua exceptii, si anume:
a. Parintele care are drept la Intretinere de la mai multi copii,
poate, In caz de urgenta, sa porneasca actiunea numai Impotriva unuia
dintre ei. Copilul care plateste Intretinerea se poate apoi Intoarce
Impotriva celorlalti obligati pentru partea fiecaruia (art. 90, alin. 2,
C. fam.); In aceasta situatie, obligatia de Intretinere este solidara;
b. Mostenitorii persoanei care a fost obligata la Intretinerea unui
minor sau care i-a dat Intretinerea fara a avea obligatia legala sunt
obligati solidar la Intretinerea acelui minor daca parintii sai au murit,
sunt disparuti sau la nevoie; contributia fiecarui mostenitor este
proportionala cu valoarea bunurilor mostenite (art. 96, C. fam.).
D. Situatia In care o persoana este obligata sa presteze
Intretinere In acelasi timp, mai multor persoane
Daca acea persoana dispune de mijloace suficiente, va acorda
Intretinere tuturor persoanelor Indreptatite. Daca, Insa, persoana
respectiva se afla In situatia de a nu putea face fata tuturor creditorilor,
instanta judecatoreasca, tinand seama de nevoile fiecaruia dintre
creditori, poate hotarI (art. 92, C. fam.) In felul urmator:
a) fie ca Intretinerea sa se plateasca unei singure persoane;
b) fie ca Intretinerea sa se Imparta Intre mai multe sau toate
persoanele Indreptatite a o primi.
Cel Indreptatit la Intretinere si care nu a fost satisfacut In tot sau
In parte poate solicita Intretinere de la alte persoane obligate la
Intretinere, cu respectarea ordinii prevazute de lege (art. 89 si 91,
C. fam.), asa cum a stabilit si o jurisprudenta constanta (T. S., dec. civ.
105/1987; C.S.J., S. civ., dec. nr. 1812/1991).
Sectiunea a II-a
CONDITIILE IN CARE EXISTA OBLIGATIA
DE INTRETINERE
1 - Conditii cu privire la creditorul obligatiei de Intretinere
1. Starea de nevoie
Aceasta este situatia In care se gaseste o persoana care nu-si
poate procura cele necesare traiului. Se afla In nevoie persoana care nu
are venituri - fie dobandite prin munca, fie produse de bunurile sale -
ori alte bunuri de valoare sau ce depasesc ceea ce Ii este necesar
173
existentei, care, eventual, ar putea fi vandute pentru a-si procura cele
necesare Intretinerii.
Cu exceptia unor situatii speciale privind copiii minori si soti,
creditori ai Intretinerii, o persoana nu poate cere Intretinerea altcuiva
care are venituri, atata timp cat acea persoana are bunuri care nu Ii
sunt neaparat necesare si care deci ar putea fi vandute pentru
procurarea celor necesare traiului. In cazul sotilor, se tine seama atat
de bunurile proprii, cat si de cele comune In stabilirea starii de nevoie.
Mai trebuie retinut urmatoarele aspecte:
a) continutul acesteia se poate modifica In raport cu nivelul de
trai existent;
b) starea de nevoie se apreciaza, uneori (ex.: In cazul fostilor
soti), si In raport de modul de trai al solicitantului, avut Inainte de
cererea de Intretinere, adica In timpul CASATORIEI sau dupa desfacerea
acesteia, desi nu este obligatoriu sa se asigure aceleasi conditii de trai,
creditorului Intretinerii, pe care le-a avut Inainte (ex.: In timpul
CASATORIEI);
c) starea de nevoie se determina In raport de situatia concreta a
persoanei respective (ex.: bolnavul care nu se poate Ingriji singur si
bolnavul care poate acest lucru);
d) starea de nevoie trebuie dovedita In toate situatiile, chiar si In
cazul In care Intretinerea se solicita de catre minor de la parintele sau.
O particularitate exista In ceea ce priveste notiunea de stare de
nevoie a minorului. In aceasta privinta, se deosebesc doua situatii:
a. Minorul cere Intretinere de la parintii sai; el aflandu-se In
nevoie daca nu are venituri din care sa-si acopere Intretinerea; el se
gaseste In nevoie chiar daca are bunuri care ar putea fi vandute pentru
a se face fata cheltuielilor legate de Intretinerea lui. In situatia In care
copilul are venituri proprii, dar nu sunt Indestulatoare pentru a asigura
Intretinerea In sensul legii, parintii datoreaza copilului Intretinere In
completare (art. 107, C. fam.).
b. Minorul cere Intretinerea de la alte persoane decat parintii sai,
situatie In care starea de nevoie a copilului minor se interpreteaza In
sensul Dreptului comun.
In general, minorul se gaseste In nevoie daca nu are venituri ori alte
bunuri care ar putea fi vandute pentru a-si acoperi cele necesare Intretinerii.
2. Incapacitatea de a munci
In general, aceasta incapacitate provine din boala sau batranete
si poate fi totala sau partiala; dreptul la Intretinere exista In toate
aceste cazuri.
174
In legatura cu problema daca varsta de pensionare Inseamna ori
nu dovada incapacitatii de munca s-au exprimat mai multe opinii:
retinem Insa, ca regula generala, ca incapacitatea de munca rezulta din
Implinirea varstei de pensionare si, de aceea, persoanele care au
Implinit varsta de pensionare pot cere Intretinerea, avand obligatia de a
dovedi incapacitatea lor de munca.
De la conditia incapacitatii de a munci exista o exceptie, si
anume, descendentul, cat timp este minor, are drept la Intretinere,
oricare ar fi pricina nevoii In care el se afla (art. 86, alin. 3, C. fam.);
descendentul minor este deci scutit de a dovedi ca se afla In nevoie din
cauza incapacitatii de a munci.
Prin descendent se Intelege atat cel din CASATORIE, cat si cel din
afara CASATORIEI (art. 63, C. fam.), precum si cel adoptat. De asemenea,
trebuie socotit descendent copilul Intretinut de sotul parintelui sau
(art. 87, C. fam.), copilul luat spre crestere fara Indeplinirea formelor
cerute pentru adoptie si fostul adoptat fata de fostul adoptator (art. 51
din Legea nr. 273/2004).
3. Conditii speciale pentru unele categorii de obligatii de
Intretinere
In anumite cazuri, pe langa cele doua obligatii de Intretinere,
creditorul obligatiei de Intretinere trebuie sa Indeplineasca unele
cerinte. Astfel:
a) In cazul obligatiei de Intretinere Intre fostii soti a caror CASATORIE a
fost desfacuta prin divort, incapacitatea de a munci a celui care solicita
Intretinerea trebuie sa intervina In anumite Imprejurari, si anume:
- fie Inainte de Incheierea CASATORIEI;
- fie In timpul CASATORIEI;
- fie In decurs de un an de la desfacerea CASATORIEI, Insa, In acest
caz, numai daca incapacitatea de a munci se datoreaza unei
Imprejurari In legatura cu CASATORIA;
b) aceleasi dispozitii Isi gasesc aplicare si cu privire la obligatia
de Intretinere In cazul CASATORIEI putative (art. 24, alin. 1, C. fam.);
c) sotul care a Intretinut copilul celuilalt sot poate cere, la randul
sau, Intretinere de la acesta din urma, numai daca i-a acordat
Intretinere pe timp de cel putin zece ani.
4. Comportare corespunzatoare regulilor de convietuire sociala
In literatura juridica s-a exprimat parerea ca cel care se face
vinovat fata de cel obligat la Intretinere de fapte grave ce atrag
nedemnitatea succesorala nu are dreptul de a cere Intretinerea de la
acea persoana. De asemenea, sotul care a parasit locuinta conjugala In
mod nejustificat nu are dreptul de a primi Intretinerea de la celalalt sot.
175
2 - Conditii cu privire la debitorul obligatiei de Intretinere
O persoana are obligatia de a acorda Intretinere alteia daca
Indeplineste urmatoarele conditii (art. 89 si 94, alin. 1, C. fam.):
a. Are mijloace de existenta, adica daca dispune de mijloacele
materiale necesare; In stabilirea acestei conditii, se va tine seama de
veniturile si bunurile persoanei respective, precum si de sarcinile si
obligatiile pe care le are. In cazul sotilor, se tine seama de
posibilitatile aceluia care urmeaza a acorda Intretinerea, iar nu de
posibilitatea celuilalt sot.
b. Sa nu existe alta persoana obligata la Intretinere Inaintea sa, potrivit
ordinii stabilite de lege. Obligatia de Intretinere exista numai daca sunt
Indeplinite atat CONDITIILE In persoana creditorului obligatiei de Intretinere,
cat si CONDITIILE In persoana debitorului obligatiei de Intretinere.
Sectiunea a III-a
OBLIGATIA DE INTRETINERE INTRE SOTI
1 - Natura obligatiei de Intretinere
Relatiile de familie se bazeaza pe prietenie si afectiune reciproca
Intre membrii ei, care sunt datori sa-si acorde unul altuia sprijin moral
si material. Toate raporturile de familie dau nastere la o serie de
drepturi si Indatoriri, una dintre aceste Indatoriri fiind obligatia de
Intretinere. Ea este o consecinta fireasca a raporturilor de familie,
avandu-si originea In legaturile afective dintre membrii aceleiasi
familii. Drepturile si Indatoririle familiale nu sunt lasate Insa la nivelul
unor drepturi si obligatii facultative, importanta lor sociala deosebita
facand ca Dreptul familiei sa reglementeze cu minutiozitate In
numeroase dispozitii obligatia de Intretinere.
2 - Realizarea obligatiei de Intretinere In diferite situatii
Cand ne referim la obligatia de Intretinere dintre soti, nu trebuie
sa Intelegem exclusiv Indatorirea pe care acestia o au In virtutea art. 29
din Codul familiei de a contribui In raport cu mijloacele fiecaruia la
cheltuielile CASATORIEI. Obligatia prevazuta de art. 86, alin. 1 si art. 41,
alin. 1, din Codul familiei, constituie o aplicare a principiului Inscris
In art. 29, C. fam., si are un Inteles mult mai larg, cuprinzand
Indatorirea personala si reciproca a sotilor de alimente, locuinta si
asistenta medicala. Astfel, daca unul dintre soti nu are putinta de a
176
dobandi un castig din munca din cauza incapacitatii sale de a munci,
celalalt sot este dator sa-i acorde Intretinere.
Este de subliniat faptul ca, prin reglementarea data de art. 89,
C. fam., potrivit caruia "sotii Isi datoreaza Intretinere Inaintea
celorlalti obligati", obligatia de Intretinere Intre soti capata un caracter
prioritar, particularizandu-se, astfel, fata de obligatia de Intretinere
Intre alti membri ai familiei. Ca atare, daca unul dintre soti se afla In
nevoie datorita incapacitatii sale de a munci, iar celalalt sot este In
masura sa-si Indeplineasca obligatia sa, numai acestuia Ii revine
Indatorirea de Intretinere, chiar daca fata de sotul aflat In incapacitate,
ascendentii, descendentii sau colateralii acestuia au aceeasi obligatie.
In realizarea obligatiei de Intretinere pot aparea diferite situatii
particulare, dupa cum sotii au locuinta comuna, sunt despartiti In fapt,
ori sunt In timpul divortului.
3 - Situatia In care sotii au locuinta comuna
In situatia In care sotii au locuinta comuna si raporturile dintre ei
se desfasoara normal, realizarea obligatiei de Intretinere dintre acestia
se desfasoara firesc prin ducerea vietii In comun, In virtutea obligatiei
fiecaruia de a contribui In functie de posibilitati la cheltuielile
CASATORIEI, pentru Indeplinirea sarcinilor CASATORIEI fiind afectate si
bunurile comune ale sotilor.
Uneori, Insa, problema obligatiei de Intretinere Intre soti se pune
si In asemenea situatii, cand unul dintre soti nu-si Indeplineste aceasta
obligatie fata de celalalt sot. In acest caz, sotul lipsit de Intretinere
poate introduce actiune In justitie pentru acordarea Intretinerii la care
este Indreptatit si care poate fi facuta independent de cererea de divort.
Refuzul unuia dintre soti de a acorda Intretinere celuilalt sot poate
constitui infractiunea de abandon de familie prevazuta de art. 305
mod. din Codul penal.
4 - Situatia In care sotii sunt In fapt despartiti
In situatia In care sotii sunt In fapt despartiti In cadrul aceleiasi
locuinte sau In domicilii separate, obligatia de Intretinere a sotilor In
timpul CASATORIEI se mentine pe toata durata acesteia. Deci, asa cum
am aratat, Intretinerea se poate datora Intre soti si cand acestia nu sunt
despartiti In fapt, practica judiciara a evidentiat ca de cele mai multe
ori cererea pentru acordarea Intretinerii Intre soti este urmarea
despartirii lor In fapt.
177
Parasirea domiciliului de catre unul dintre soti are relevanta In
cadrul acordarii Intretinerii Intre soti, dupa cum a fost justificata sau
nu. Cand parasirea domiciliului de catre unul dintre soti este justificata
de motive temeinice, Intretinerea poate fi ceruta independent de
introducerea cererii de divort; neacordarea Intretinerii datorate
celuilalt sot poate Intruni elementele constitutive ale infractiunii de
abandon de familie (art. 305 mod., C. pen.) sau In CONDITIILE legii poate
fi un motiv temeinic de divort.
In cazul In care, Insa, parasirea domiciliului de catre unul dintre
soti nu este justificata, celalalt sot nu poate fi obligat sa acorde
Intretinere sotului plecat. In sprijinul acestei solutii, In literatura de
specialitate se arata ca principalele motive pentru care sotul care a
parasit nejustificat locuinta pierde dreptul de a primi Intretinere de la
celalalt sot sunt:
a) pierderea dreptului de a primi Intretinere vine ca o sanctiune
pentru Incalcarea normelor si principiilor de familie si a moralei prin
parasirea domiciliului comun;
b) calitatea de sot da nastere atat la drepturi, cat si obligatii: ea
poate fi invocata pentru reclamarea anumitor drepturi numai atat timp
cat si obligatiile sunt respectate;
c) un sot nu poate fi obligat de celalalt sot, care este culpabil de
separatia In fapt, sa faca fata cheltuielilor de Intretinere a doua
locuinte;
d) instantele judecatoresti au obligatia de a declara, la cerere,
decaderea dintr-un drept pentru purtare imorala sau alte motive
temeinice;
e) daca nu ar fi acceptata aceasta solutie, s-ar ajunge la situatii
care ar nesocoti In mod flagrant normele morale;
f) practica judecatoreasca a consacrat aceasta solutie.
Practica judiciara a fost confruntata cu problema sotiei care-si
consacra timpul cresterii copiilor. S-a pus Intrebarea, daca aceasta
ocupatie o pune In imposibilitatea de a munci si, In consecinta, daca
are dreptul la Intretinere. Exista pareri In sprijinul ideii ca sotia care se
ocupa de cresterea si educarea copiilor are dreptul la Intretinere.
Majoritatea autorilor sunt Insa de parere ca In cazul In care o femeie
doreste sa se consacre cresterii copilului nu se poate da o solutie
absoluta, afirmativa, sau negativa, ci trebuie distins dupa cum
urmeaza:
a) cazul In care Ingrijirea pe care trebuie sa o acorde mama nu
poate fi Inlocuita de Ingrijirea data de altcineva;
178
b) cazul In care Ingrijirea materna nu este absolut obligatorie.
In prima ipoteza, situatia mamei poate fi apreciata ca echivalenta
cu incapacitatea de a munci; jurisprudenta arata ca aceeasi solutie se
impune si In cazul femeii gravide.
In cea de-a doua ipoteza, instanta va aprecia situatia In functie
de elementele de fapt, unii autori fiind de parere ca trebuie distins daca
dorinta mamei de a Ingriji copilul se datoreste unor simtaminte
materne justificate sau are alt obiect.
5 - Obligatia de Intretinere In timpul procesului de divort
Aceasta, deoarece, pana la ramanerea definitiva a hotararii de
divort, CASATORIA nu este desfacuta. Pe perioada cat dureaza divortul,
sotii Isi datoreaza Intretinere, cu Indeplinirea conditiilor de Drept
comun; are, deci, dreptul la Intretinere numai sotul aflat In nevoie, din
cauza incapacitatii de a munci.
6 - CASATORIA putativa
In conformitate cu prevederile art. 23, alin. 1, C. fam., sotul care
a fost de buna-credinta la Incheierea CASATORIEI pastreaza situatia unui
sot dintr-o CASATORIE valabila pana la data la care hotararea prin care
s-a constatat ori s-a pronuntat nulitatea CASATORIEI a ramas definitiva. In
consecinta, pana la aceasta data sotul care a fost de buna-credinta are
dreptul la Intretinere In CONDITIILE In care un sot are dreptul la
Intretinere de la celalalt sot dintr-o CASATORIE valabila. Se poate ivi
situatia ca ambii soti sa fi fost de buna-credinta la Incheierea CASATORIEI
si, In acest caz, obligatia de Intretinere este reciproca.
Sectiunea a IV-a
OBLIGATIA DE INTRETINERE INTRE FOSTII SOTI
1 - Natura obligatiei de Intretinere
In raport cu obligatia de Intretinere Intre soti, obligatia de
Intretinere Intre fostii soti este noua. Aceasta solutie se impune, avand
In vedere stipulatiile articolului 2 din Codul familiei (sotii sunt datori
sa-si acorde unul altuia sprijin moral si material), art. 86, alin. 1
(obligatia de Intretinere exista Intre sot si sotie /.../ si Intre alte
persoane prevazute de lege), articolul 41, alin. 2-5 (care reglementeaza
179
obligatia de Intretinere Intre sotii divortati). Din prevederile legale
mentionate rezulta clar ca obligatia de Intretinere Intre fostii soti nu
este o continuare a Indatoririi de sprijin material pe care sotii au avut-o
In timpul CASATORIEI, ci o obligatie distinct reglementata de normele
Dreptului familiei, fundamentul ei aflandu-se In normele de
convietuire sociala si, ca atare, trebuie stabilita prin hotararea de
divort, ori prin alta hotarare judecatoreasca ulterioara.
2 - CONDITIILE de existenta a obligatiei de Intretinere
Potrivit art. 86, alin. 2, din C. fam., "are drept la Intretinere numai
acela care se afla In nevoie, neavand putinta unui castig din munca din
cauza incapacitatii de a munci", iar potrivit art. 94, alin 1., C. fam.,
"Intretinerea este datorata potrivit cu nevoia celui care o cere si cu
mijloacele celui care urmeaza a o plati", mijloace la care se refera si
dispozitiile cuprinse In art. 90, alin. 1, art. 92, alin. 2, din C. fam.
Din cuprinsul textelor rezulta ca, pentru a exista obligatia de
Intretinere, trebuie Indeplinite doua conditii, si anume: ca persoana
Indreptatita la Intretinere sa fie In nevoie din cauza incapacitatii de
munca si persoana Indatorata sa aiba mijloacele necesare pentru a
presta Intretinerea.
In ce priveste prima conditie, ca sotul creditor sa fie In nevoie
din cauza incapacitatii de munca, s-a aratat ca starea de nevoie poate fi
totala sau partiala. Aprecierea ei se face In raport cu nivelul de trai
avut In timpul CASATORIEI, dar fara a fi obligatoriu sa se asigure acelasi
nivel prin acordarea Intretinerii; In cazul In care starea de nevoie este
partiala, sotul debitor este tinut sa completeze Intretinerea sotului
creditor prin contributia sa (T. J. Dolj, dec. civ. nr. 214/1980).
Data fiind conditia ca starea de nevoie sa fie urmarea
incapacitatii de a munci, aceasta incapacitate trebuie sa fi intervenit
Inainte sau In timpul CASATORIEI, indiferent daca este sau nu In legatura
cu CASATORIA sau In termen de un an de la desfacerea CASATORIEI, dar In
acest caz sa se datoreze unei Imprejurari legate de CASATORIE.
Cel care solicita pensia de Intretinere trebuie sa fi avut fata de
cel care o acorda o comportare corespunzatoare normelor morale.
Daca solicitantul se face vinovat de savarsirea unor fapte grave fata de
sotul sau, poate beneficia de Intretinere de la acesta daca faptele au
fost comise Inainte de divort si au constituit sau au facut parte din
motivele de divort. Daca asemenea fapte au fost comise In urma
desfacerii CASATORIEI, fostul sot nu mai are dreptul la Intretinere (T. J.
Olt, dec. civ. nr. 447/1982; T. J. Timis, dec. civ. nr. 1395/1979).
180
Dreptul la Intretinere este pierdut de catre fostul sot si In caz ca
se recasatoreste. Daca, din anumite motive, cea de a doua CASATORIE
este nula, sotul pastreaza dreptul la acordarea Intretinerii de catre
fostul sot din prima CASATORIE numai In cazul In care acesta a fost de
rea-credinta. Daca a fost de buna-credinta, pierde dreptul la acordarea
Intretinerii de la celalalt sot si In virtutea faptului ca dobandeste
calitatea de sot In cea de a doua CASATORIE.
In ce priveste cea de a doua conditie care face posibila existenta
obligatiei de Intretinere, aceea ca fostul sot debitor al obligatiei de
Intretinere sa aiba mijloacele necesare, pentru aceasta trebuie precizat
ca determinarea mijloacelor materiale se face avand In vedere atat
veniturile din munca si bunurile fostului sot debitor, cat si eventualele
obligatii pe care acesta le mai are; el datoreaza pensia de Intretinere
chiar si dupa Incheierea unei noi casatorii cu alta persoana.
3 - Data acordarii Intretinerii
In mod firesc, obligatia de Intretinere exista de la data
Indeplinirii conditiilor aratate mai sus (art. 94, alin. 1, C. fam.);
acordarea Intretinerii Insa se face uneori ulterior nasterii obligatiei de
Intretinere, si anume, la data la care creditorul acestei obligatii o cere.
Astfel, pensia de Intretinere se acorda de la data desfacerii CASATORIEI,
cand Intretinerea s-a cerut prin actiunea de divort sau In cadrul
procesului de divort, sau la o data ulterioara divortului, cand s-a
formulat de catre cel Indreptatit o cerere In acest sens. Practica
judiciara a stabilit ca si majorarea Intretinerii se face dupa aceleasi
reguli ca si acordarea ei.
4 - Durata acordarii
Durata obligatiei de Intretinere este expres prevazuta de norme
legale cu caracter imperativ. In acest sens, Decretul nr. 779/1966
stabileste durata obligatiei de Intretinere, deosebind dupa cum divortul
a fost pronuntat din vina unuia sau a ambilor soti. Astfel, fostul sot,
culpabil de desfacerea CASATORIEI prin divort, are dreptul la Intretinere
de la celalalt sot In cazul In care Indeplineste CONDITIILE prevazute de
lege, pe timp de un an de la data ramanerii definitive a hotararii de
divort, iar celalalt sot beneficiaza de acest drept pe o perioada
nedeterminata. Daca divortul a fost pronuntat din vina ambilor, legea
stipuleaza ca fiecare din ei are dreptul la Intretinere In CONDITIILE
aratate pe o perioada nedeterminata.
181
Normele legale ce privesc durata acordarii Intretinerii avand, asa cum
am aratat, un caracter imperativ, aceasta durata nu se poate micsora sau
mari prin conventie Intre fostii soti. Unii autori au aratat ca posibila solutia
prin care durata obligatiei de Intretinere poate fi prelungita In timp prin
conventia partilor, si anume, ca actul juridic respectiv sa aiba alt titlu decat
acela de obligatie de Intretinere. In caz contrar, actul ar contraveni
dispozitiilor legale si ar fi, In consecinta, nul.
5 - Ordinea acordarii
Dispozitiile legale In vigoare nu prevad ordinea In care se acorda
Intretinerea Intre fostii soti. Avand Insa In vedere ca aceasta Intretinere
are la origine faptul CASATORIEI, In literatura de specialitate se considera
ca, In virtutea raporturilor de CASATORIE anterior existente Intre soti,
acestia Isi datoreaza Intretinere ca si sotii, adica In primul rand.
6 - Situatii particulare
Pe timpul acordarii Intretinerii de catre unul din fostii soti se pot
ivi diferite situatii care prezinta particularitati, situatii intervenite ca
urmare a modificarii cuantumului mijloacelor materiale ale fostului
sot debitor al obligatiei de Intretinere datorata aparitiei unor noi
obligatii In sarcina sa. Astfel, poate aparea situatia In care fostul sot,
recasatorindu-se, sa datoreze simultan Intretinere si fostului sot. In
acest sens, instanta va aprecia, In functie de posibilitatile materiale ale
debitorului celor doua obligatii, daca acesta va acorda Intretinere
ambilor creditori sau numai unuia dintre ei. In cazul In care mijloacele
materiale ale debitorului sunt insuficiente, instanta poate hotarI, avand
In vedere si starea de nevoie In care se gaseste fiecare dintre creditori,
fie ca Intretinerea sa fie acordata numai unuia dintre ei, fie sa se
Imparta Intre acestia, urmand ca fiecare sa-si completeze Intretinerea
de la alta persoana obligata In ordinea urmatoare.
Cand mijloacele debitorului sunt suficiente, el Isi va executa
obligatia integral fata de creditori, si aceasta chiar si atunci cand, pe
langa persoanele aratate, fostul sot datoreaza Intretinere si altei
persoane, Insa Intr-o ordine urmatoare. Aceeasi solutie se aplica si In
sensul In care cea de a doua CASATORIE a fost putativa, cu conditia ca
sotul debitor sa fi fost de rea-credinta la Incheierea ei.
7 - CASATORIA putativa
Facand aplicarea art. 24, alin. 1, din C. fam., In cazul sotului de
buna-credinta care face cererea de acordare a Intretinerii se aplica prin
asemanare aceleasi dispozitii ca si In cazul divortului. Ca urmare,
sotul de buna-credinta In CASATORIA putativa declarata nula are aceeasi
182
situatie cu sotul divortat nevinovat de pronuntarea divortului. In ce
priveste Intretinerea, daca ambii soti din CASATORIA putativa anulata au
fost de buna-credinta, au drept la Intretinere ca si fostii soti dupa
pronuntarea divortului din vina ambilor. Daca numai unul dintre ei a
fost de buna-credinta, numai acela are dreptul la Intretinere de la
declararea nulitatii CASATORIEI pe timp nelimitat.
Sectiunea a V-a
OBLIGATIA DE INTRETINERE DINTRE PARINTI SI COPII
1 - Copiii minori si cei majori
In sistemul Codului familiei, sunt Indreptatiti sa primeasca
Intretinere copiii firesti - indiferent daca sunt din CASATORIE, ori din
afara CASATORIEI (art. 63, C. fam.), adoptati, indiferent daca adoptia era
cu efecte depline, ori cu efecte restranse In vechiul sistem, copiii care
au fost Intretinuti de sotul parintelui lor (art. 87, C. fam.), precum si
copiii care au fost luati spre crestere fara a se Intocmi formele legale
pentru adoptie (art. 51, din Legea nr. 273/2004).
Trebuie sa facem distinctie Intre obligatia de Intretinere dintre parinti
si copiii minori si aceea dintre parinti si copiii majori. Aceasta distinctie se
impune, dupa opinia lui I. P. Filipescu, din urmatoarele motive:
a) starea de nevoie a copilului se Intemeiaza diferit, dupa cum el
este minor sau este major, In cazul In care cere Intretinerea de la
parintii sai; copilul minor este In nevoie daca nu are venituri din
munca, indiferent daca are sau nu bunuri care ar putea fi vandute, In
timp ce copilul major se gaseste In nevoie daca nu are nici venituri din
munca, nici bunuri care ar putea fi vandute pentru procurarea sumelor
necesare Intretinerii;
b) descendentul minor, cat timp este minor, are drept la
Intretinere de la ascendentul sau, fara a se cere conditia incapacitatii
de a munci;
c) In literatura juridica, s-a pus problema daca obligatia de
Intretinere dintre parinti si copiii minori are sau nu un caracter
reciproc, problema care nu s-a pus pentru obligatia de Intretinere
dintre parinti si copiii minori.
183
2 - Reglementarea obligatiei legale de Intretinere
Codul familiei reglementeaza obligatia legala de Intretinere
dintre parinti si copii, In doua texte, astfel:
a) art. 86, alin. 1 - "Obligatia de Intretinere exista Intre sot si
sotie, parinti si copii...";
b) art. 107, alin. 1 - "Copilul minor este Intretinut de parintii sai".
In ce priveste interpretarea acestor doua texte, In literatura
juridica s-au formulat mai multe opinii.
3 - Debitorul obligatiei legale de Intretinere
1. Debitorul obligatiei de Intretinere
Debitorul obligatiei de Intretinere In situatia amintita sunt
parintii (art. 86, alin. 1 si art. 107, alin. 1, C. fam.); potrivit art. 97,
alin. l, C. fam., parintii au aceleasi drepturi si Indatoriri, fara a deosebi
dupa cum acestia sunt din CASATORIE, din afara CASATORIEI ori adoptati.
Parintele din afara CASATORIEI datoreaza Intretinere numai daca s-a
stabilit filiatia fata de el; se poate cere, concomitent, prin actiunea In
stabilirea paternitatii, si pensia de Intretinere, In favoarea copilului
minor. In cazul adoptiei, obligatia de Intretinere In favoarea copilului
minor cade In sarcina adoptatorului numai de la data Incuviintarii
adoptiei de catre instanta de judecata (art. 73, C. fam.) (I. Filipescu).
2. Cu privire la creditorul obligatiei de Intretinere
Conform art. 86, alin. 1, si art. 107, alin. 1, din Codul familiei,
creditorul obligatiei de Intretinere este copilul minor, legiuitorul nu
face distinctie Intre copilul minor din CASATORIE si cel din afara
CASATORIEI; acesta din urma are dreptul la Intretinere fata de parinte,
daca si-a stabilit filiatia si, de asemenea, are dreptul la Intretinere
adoptatul minor.
Art. 89, lit. c, din C. fam., arata ca "cel care Infiaza este obligat
la Intretinere, Inaintea parintilor firesti", de unde rezulta ca In vechiul
sistem In cazul adoptiei cu efecte restranse, adoptatul avea dreptul la
Intretinere, In primul rand, fata de adoptator, apoi fata de parintele
firesc. Daca adoptator este sotul parintelui firesc, adoptatul are dreptul
la Intretinere fata de ambii (adoptator si parintele firesc). In cazul
adoptiei cu efecte depline, adoptatul avea dreptul la Intretinere numai
fata de adoptator, nu si fata de parintele firesc (I. Filipescu).
Din cele aratate, rezulta ca este creditor al obligatiei de
Intretinere, prevazut de art. 86, alin. 1 si art. 107, alin. 1, din C. fam.,
minorul fata de care exista drepturile si Indatoririle parintesti.
184
4 - Particularitatile obligatiei legale de Intretinere
1. Obiectul obligatiei de Intretinere
Particularitatea acestei obligatii In raport cu teoria generala a
obligatiilor este evidentiata si de obiectul sau, care, desi are un
caracter determinat, si anume, acela de a asigura existenta creditorului,
sub aspectul cuprinsului se prezinta sub o forma eterogena, In sensul
ca priveste deopotriva hrana, locuinta, Ingrijirea sanatatii, ca si
satisfacerea unor nevoi spirituale.
Obiectul Intretinerii pe care parintii o datoreaza copiilor este mai
complex si presupune nu numai asigurarea a tot ceea ce este necesar
traiului, ci si satisfacerea unor cerinte privind educatia, Invatatura si
pregatirea lor profesionala. In practica judecatoreasca, s-a stabilit, In
mod constant, ca actiunea prin care copilul major, aflat In continuarea
studiilor, solicita pensie de Intretinere de la parintii sai, are la baza
tocmai obligatia speciala de educare si instruire pe care parintii o au
fata de copiii lor (T. J. Brasov, dec. civ. nr. 1/1971).
Cat priveste obiectul Intretinerii pe care copiii o datoreaza
parintilor, In mod firesc acesta este limitat, Intrucat consta numai In
procurarea mijloacelor de subzistenta, ca si a celor necesare
satisfacerii cerintelor de ordin spiritual.
2. Caracterul obligatiei de Intretinere
Ca regula generala, obligatia de Intretinere are un caracter reciproc,
ceea ce Inseamna ca persoanele Intre care legea stabileste aceasta obligatie
pot pretinde Intretinere, In functie de Imprejurarile concrete si de
Indeplinirea conditiilor legale. Prin exceptie de la aceasta regula, obligatia
de Intretinere In raporturile dintre parinti si copiii minori este reciproca
numai In masura In care se Intemeiaza pe art. 86, alin. 1, C. fam., Obligatia
de Intretinere a parintilor fata de copilul minor este unilaterala, dar numai In
privinta cheltuielilor pentru educare, Invatatura si pregatire profesionala
(art. 86, alin. 1 si art. 107, din C. fam.).
Sunt situatii In care obligatia de Intretinere are si un caracter
subsidiar, In sensul ca exista numai In cazul In care parintii nu dispun
de mijloace materiale, neputand realiza venituri din munca datorita
unor motive independente de vointa lor (de exemplu: parintele se afla
In executarea serviciului militar; Intr-o atare situatie, obligatia de
Intretinere a copilului minor revine deopotriva bunicilor paterni si
materni) (C.S.J., S. civ., dec. nr. 1812/1991).
3. CONDITIILE In care exista obligatia de Intretinere
Copilul minor, creditor al obligatiei de Intretinere, ca orice
persoana are drept la Intretinere numai daca se afla In nevoie.
185
Referitor la starea de nevoie a copilului minor, se deosebesc doua
situatii:
a) copilul cere Intretinere de la parintii sai;
b) copilul cere Intretinere de la alte persoane decat parintii sai.
In prima situatie, copilul se gaseste In nevoie, putand cere
Intretinere de la parintii sai, chiar daca are bunuri care ar putea fi
vandute pentru a face fata cheltuielilor legate de Intretinerea sa. In cea
de a doua situatie, cand minorul cere Intretinere de la alte persoane
decat parintii sai, starea de nevoie a copilului se interpreteaza In sensul
Dreptului comun; In consecinta, minorul se gaseste In nevoie daca nu
are venituri ori alte bunuri ce ar putea fi vandute pentru a-si acoperi
cele necesare traiului.
Descendentul minor are dreptul la Intretinere fara a se cere
conditia incapacitatii de a munci, avand drept la Intretinere, oricare ar
fi pricina nevoii In care se afla (art. 86, alin. ultim, C. fam.).
Prin descendenti se Intelege atat cel din CASATORIE, cat si cel din
afara CASATORIEI (art. 63, C. fam.), precum si cel adoptat. De asemenea,
trebuie socotit descendent copilul Intretinut de sotul parintelui sau
(art. 87, C. fam.), copilul luat spre crestere, fara Indeplinirea formelor
cerute pentru adoptie (art. 51 din Legea nr. 273/2004) si fostul adoptat
fata de fostul adoptator (art. 84, C. fam.).
4. Data de la care se datoreaza obligatia de Intretinere
Obligatia legala de Intretinere este o creanta de un tip special si exista
independent de vointa persoanelor Intre care este instituita, pentru ca de
anumite legaturi (de cele de CASATORIE, rudenie sau celor asimilate acestora
din urma), legea leaga Insasi existenta obligatiei; ea exista, In puterea legii,
din momentul nasterii legaturilor ce constituie fundamentul ei.
Nu trebuie sa se confunde data de la care se considera ca exista
obligatia legala de Intretinere cu data de la care obligatia intra In
actiune. Potrivit legii, Intretinerea se datoreaza In raport de nevoia
celui ce o cere si de mijloacele celui care urmeaza a o plati (art. 94,
alin. 1, C. fam.). Ea se acorda In principiu cu Incepere de la data
cererii, care marcheaza starea de nevoie a solicitantului, iar stabilirea
altei date este conditionata de administrarea unor probe de natura sa
justifice decalarea momentului In care s-a produs aceasta stare (C.S.J.,
S. civ., dec. nr. 625/1990; dec. nr. 641/1990; dec. nr. 786/1993).
5. Cuantumul obligatiei de Intretinere
Art. 94 din Codul familiei contine regula pe baza careia se
determina cuantumul obligatiei de Intretinere: "Intretinerea este
186
datorata potrivit cu nevoia celui care o cere si mijloacele celui ce
urmeaza a o plati" (I. Filipescu, V. Zlatescu, T. R. Popescu).
Cuantumul Intretinerii se stabileste In functie de aceste doua
criterii; In cazul In care Intretinerea este datorata de catre parinti sau
adoptator, art. 94, alin. 3, C. fam., stabileste un plafon maxim pana la
care poate fi acordata. Daca parintele este obligat sa presteze
Intretinerea la mai multi copii, instanta va stabili cuantumul Intretinerii
pentru fiecare copil In parte si durata Intretinerii la care fiecare este
Indreptatit; totusi, pensia de Intretinere poate fi fixata Intr-o suma
globala, atunci cand nevoile copiilor sunt asemanatoare (T. M. B., S.
civ., dec. nr. 1098/1990; C.S.J., S. civ. dec. nr. 1627/1992).
Pentru a presta o pensie de Intretinere diminuata, debitorul are
posibilitatea sa formuleze o actiune de reducere a sumei de plata
stabilite In sarcina sa. Neintroducerea unei atare cereri o data cu ivirea
situatiei care ar justifica reducerea, trebuie considerata ca o acceptare
din partea debitorului de a plati In continuare pensia nemicsorata
pentru perioadele respective; reducerea sumei de plata nu poate fi
obtinuta pe calea contestatiei la executare Impotriva popririi efectuate
de creditorul obligatiei pentru realizarea creantei sale.
Intrucat legea nu face nici o precizare cu privire la veniturile
parintelui, care urmeaza sa fie obligat la plata pensiei de Intretinere pentru
copiii minori, Inseamna ca la calcularea pensiei de catre instanta trebuie
luate In considerare toate veniturile realizate efectiv, adica nu numai salariul
proriu-zis, ci si sporul de vechime, indemnizatia de conducere si, In genere,
orice alte venituri care au un caracter permanent. Atunci cand parintele nu
dispune de mijloace materiale pentru a-si Intretine copiii, fiind student la
cursurile de zi ale unui institut de Invatamant superior, iar pensia de
Intretinere a copilului urmeaza sa fie suportata de parinti, bursa de studii pe
care o Incaseaza parintele, In calitatea sa de student, nu se considera ca ar
constitui un venit, care sa fie grevat de obligatia de Intretinere, deoarece ea
este destinata sa-i asigure beneficiarului propria sa existenta.
Stabilirea cuantumului obligatiei de Intretinere pentru copii se face
fara a deosebi Intre copiii din CASATORIE, din afara CASATORIEI sau adoptati.
6. Compensarea creantei de Intretinere
Obligatia de Intretinere are un caracter personal, fiind
inseparabil legata de persoana celui Indreptatit a o primi, cat si de
persoana celui obligat sa o presteze. Din acest caracter rezulta ca
creanta de Intretinere este exceptata de la regula compensatiei legale.
Practica judiciara a admis ca poate fi admisa compensatia judiciara
Intre parintii divortati In cazul In care unii copii minori sunt
187
Incredintati unui parinte, iar ceilalti celuilalt parinte (T. S., dec. civ.
nr. 379/1952; dec. civ. nr. 2252/1979).
7. Intelegerile ce pot interveni Intre parinti referitoare la
obligatia de Intretinere datorata copiilor minori
In situatia In care parintii nu sunt divortati, ei se pot Intelege cu
privire la Intinderea Intretinerii datorata minorului, la felul si
modalitatile executarii acesteia, precum si la contributia fiecaruia;
Intelegerea produce efecte fara a avea nevoie de Incuviintarea instantei
judecatoresti sau a altui organ de stat. Parintii se pot Intelege cu privire
la contributia fiecaruia la Intretinerea copilului minor si In caz de
divort; Insa, In aceasta situatie Invoiala produce efecte numai daca este
Incuviintata de instanta judecatoreasca (I. Filipescu).
In principiu, persoana careia i s-a Incredintat copilul minor spre
crestere si educare nu este Indreptatita sa renunte la plata pensiei de
Intretinere stabilite In favoarea acestuia. Numai In cazul In care toate
nevoile minorului sunt satisfacute prin propriile sale posibilitati
materiale, instanta este Indreptatita sa Incuviinteze Intelegerea partilor,
potrivit careia Intretinerea copilului va fi suportata exclusiv de acel
parinte. Schimbarea ulterioara a situatiei materiale a parintilor sau a
nevoilor minorilor poate justifica modificarea Intelegerii sau a
hotararii referitoare la cuantumul pensiei de Intretinere.
8. Caracterul in solidum al obligatiei de Intretinere a parintilor
fata de copiii lor minori
Obligatia de Intretinere are un caracter divizibil, atat activ, cat si
pasiv. Legea prevede solidaritatea pasiva In privinta obligatiei de
Intretinere In unele situatii. Astfel conform art. 90, C. fam., "... daca
parintele are drept de Intretinere de la mai multi copii, el poate, In caz
de urgenta, sa porneasca actiunea numai Impotriva unuia dintre ei. Cel
care a platit Intretinerea se poate Intoarce Impotriva celorlalti, obligati
pentru partea fiecaruia".
Obligatia de Intretinere a parintilor fata de copiii lor minori nu
este solidara, deoarece nu a fost prevazuta In mod expres de lege
(art. 1041, C. civ.). Aceasta obligatie produce, Insa, unele efecte
asemanatoare cu solidaritate, fiind o obligatie in solidum. Ambii
parinti (daca s-a stabilit filiatia fata de ei) sunt obligati, In comun, la
Intretinere (art. 101 si 107, C. fam.), contribuind fiecare, proportional
cu mijloacele sale, In vederea asigurarii egalitatii dintre ei. In
raporturile dintre parinti si copiii minori, fiecare parinte este tinut
pentru tot si poate fi urmarit apoi pentru Intreaga Intretinere, ramanand
188
ca prin actiunea In regres sa ceara de la celalalt parinte partea ce-i
revine In suportarea Intretinerii. De aici rezulta, dupa I. Filiescu,
urmatoarele consecinte:
a) daca unul dintre parinti nu are mijloacele materiale pentru a
asigura Intretinerea copilului, atunci celalalt parinte este obligat sa
suporte In Intregime obligatia de Intretinere;
b) daca unul dintre parinti moare, copilul ramane In Intretinerea
parintelui care traieste.
In acest sens, si instantele au apreciat ca obligatia de Intretinere
a copiilor fata de parinti, precum si a acestora fata de copiii lor minori
este o obligatie in solidum (T. S., dec. civ., nr. 675/1969; C. S. J., S.
civ., dec. nr. 1812/1992).
9. Copilul care-si continua studiile ori desavarsirea
profesionala dupa Implinirea varstei majoratului
De principiu, Intretinerea se datoreaza potrivit cu nevoia celui ce
o cere si cu mijloacele celui ce urmeaza a o plati (art. 94, alin. 1,
C. fam.). Cand este datorata de parinte, ea se stabileste la o patrime
din castigul sau pentru un copil, o treime pentru doi copii si o jumatate
pentru trei sau mai multi copii. In cazul In care parintele are de
Intretinut doi sau mai multi copii, distributia sumei urmeaza a se face
In raport cu nevoile concrete ale fiecarui copil In parte.
Obligatia prevazuta de lege, In art. 101, C. fam., prezinta nu
numai un aspect nepatrimonial, ci si unul patrimonial, constand In
cheltuielile pe care trebuie sa le suporte pentru a-i asigura copilului
pregatirea necesara. Sub acest aspect, obligatia parintilor este
deosebita de obligatia de Intretinere (art. 86) si, ca atare, nu poate fi
limitata pana la majoratul copilului, ci dureaza pe toata perioada de
timp In care copilul Isi desavarseste studiile, dar nu mai mult de
Implinirea varstei de 25 ani, pana la care, In mod normal, un tanar Isi
poate termina studiile universitare (C.S.J., S. civ., dec. nr. 1526/1992;
T.M.B., S. civ., dec. nr. 307/1993; dec. nr. 409/1994; C.S.J., S. civ.,
dec. nr. 1526/1992; C. A. Ploiesti, dec. nr. 76/1997).
Imprejurarea ca dupa ajungerea la majorat copilul a realizat un
timp venituri proprii nu poate constitui motiv de neIntelegere a acestei
obligatii. Aceasta obligatie a parintilor fata de copilul devenit major si
aflat In continuare la studii este considerata ca fiind o obligatie de
Intretinere pe care continua sa o aiba parintii fata de copilul lor, iar nu
o obligatie speciala, diferita de aceea de Intretinere.
Copilul devenit major si aflat In continuare la studii, la o scoala
militara de la care primeste efectele necesare si o solda, In calitate de
189
elev, nu este de natura sa-l exonereze pe parinte de obligatia fireasca
de Intretinere pentru completarea nevoilor de trai, pana la terminarea
studiilor si cel mai tarziu pana la Implinirea varstei de 25 de ani
(art. 86, C. fam.). Imprejurarea ca un copil devenit major si aflat In
continuare de studii frecventeaza cursurile unui institut de Invatamant
superior particular nu este de natura sa-l exonereze pe parinte de
obligatia de a-i da sprijinul necesar si a-l Intretine, cat timp se afla In
nevoie, Intrucat ceea ce s-ar solicita printr-o eventuala actiune nu este
taxa pentru frecventarea unor asemenea cursuri, ci o pensie de
Intretinere. Ori, sub acest aspect, este indiferent faptul ca institutul de
Invatamant superior nu este de stat, ci particular, esential fiind ca acel
copil sa se gaseasca In nevoie si ca parintele sa-i asigure cele necesare
traiului, fara a depasi cuantumul unei pensii stabilite In CONDITIILE
prevazute de lege (art. 94, alin. 3, C. fam.).
Debitorul pensiei de Intretinere care a divortat nu se poate opune
la plata pentru motive care nu au legatura cu obiectul actiunii
introduse de copilul devenit major si aflat In continuare la studii, pe
motiv ca, de exemplu, i-o va plati In urma litigiului de Impartire a
bunurilor comune.
Sectiunea a VI-a
ALTE OBLIGATII DE INTRETINERE
1 - Obligatia sotului care a contribuit la Intretinerea
copilului celuilalt sot, fata de acest copil
Sediul materiei este cuprins In art. 87, alin. 1, C. fam., In care se arata
ca "sotul care a contribuit la Intretinerea copilului celuilalt sot este obligat
sa continue a da Intretinere copilului, cat timp acesta este minor, Insa numai
daca parintii sai firesti au murit, sunt disparuti, ori sunt In nevoie". In
Dreptul nostru, obligatia legala de Intretinere se poate Intalni si Intre
persoane care nu sunt legate Intre ele nici prin rudenie si nici prin adoptie.
Sunt minori care, fara a avea calitatea de copii firesti ori prin adoptie fata d
e
debitorul obligatiei de Intretinere, au drept de Intretinere. In favoarea lor, I
n
anumite conditii, legea creeaza, In privinta obligatiei de Intretinere, un
regim asemanator cu cel al descendentilor firesti ori considerati astfel prin
adoptie (I. Dogaru).
Obligatia de acest fel are urmatoarele caracteristici:
a) este conditionata de faptul ca sotul sa fi contribuit la
Intretinerea copilului celuilalt sot, neputandu-se acorda Intretinerea
daca Inainte de a se cere nu a existat o atare contributie; textul arata,
190
de altfel, ca este vorba de o continuare a Intretinerii, iar nu de
acordarea ei;
b) este subsidiara, In sensul ca sotul nu poate fi obligat sa
continue prestarea Intretinerii, decat In cazul cand parintii firesti, ai
copilului au murit, sunt disparuti, ori sunt In nevoie;
c) este datorata numai pe timpul minoritatii copilului, avand
numai rolul sa suplineasca Intretinerea ce trebuie acordata de parintii
firesti si, In mod normal, dureaza In tot acest timp;
d) are caracter imperativ, fiindca instanta judecatoreasca nu are
facultatea, ci obligatia de a pronunta o hotarare condamnatorie, din
moment ce CONDITIILE pentru acordarea ei sunt Indeplinite.
In ce priveste dreptul sotului respectiv de a primi Intretinere de
la copilul celuilalt sot, art. 87, alin. 2, C. fam., precizeaza: "Copilul va
putea fi obligat sa dea Intretinere celui care l-a Intretinut timp de
10 ani, astfel cum se arata In alineatul precedent".
CONDITIILE In care exista acest drept sunt urmatoarele:
a) sotul a Intretinut copilul celuilalt sot singur si din mijloace
proprii, timp de zece ani. Perioada In care sotul a contribuit la
Intretinerea copilului celuilalt sot, alaturi de acesta din urma sot, nu se
ia In calcul pentru determinarea timpului de zece ani, pentru ca textul
de lege spune ca acesta trebuie sa presteze Intretinerea singur. Dupa
zece ani, obligatia de Intretinere dintre sot si copilul celuilalt sot
devine reciproca, pana atunci fiind unilaterala;
b) sotul are dreptul de a primi Intretinere de la copilul celuilalt
sot, fie ca are copii firesti, fie ca nu are asemenea copii, deoarece
textul nu conditioneaza acest drept de inexistenta copiilor firesti.
In situatia ca sotul are copii firesti sau adoptati, problema care se
ridica este doar a ordinii In care se datoreaza Intretinerea; adica:
copilul firesc, cel adoptat si abia apoi copilul prevazut la art. 87,
alin.2, C. fam (T. J. Arges, dec. civ. nr. 700/1976).
2 - Obligatia fata de copilul luat spre crestere, fara
Indeplinirea formelor cerute pentru adoptie
In art. 88, C. fam., abrogat, se preciza ca "cel care a luat un copil
pentru a-l creste, fara a Intocmi formele cerute pentru Infiere, are
obligatia sa-l Intretina, cat timp copilul este minor, Insa numai daca
parintii firesti au murit, sunt disparuti, ori sunt In nevoie".
Fundamentul juridic al obligatiei de Intretinere, In acest caz, Il
constituia relatiile care erau asimilate cu cele de familie. Din textul de
191
lege putem trage concluzia ca aceasta obligatie de Intretinere prezenta
o serie de caracteristici specifice:
a) era conditionata de faptul luarii copilului spre crestere, fara
Indeplinirea formelor cerute pentru adoptie;
b) era subsidiara, caci ea exista numai In cazul In care parintii
firesti ai copilului au murit, sunt disparuti, ori In nevoie;
c) era datorata numai pe timpul In care copilul era minor;
d) era imperativa, In sensul ca instanta este obligata sa pronunte
hotararea de condamnare daca sunt Indeplinite CONDITIILE pentru
acordarea Intretinerii (cf. si art. 51 din Legea nr. 273/2004).
3 - Obligatia mostenitorului persoanei care a fost obligata la
Intretinerea unui minor sau care, fara a avea obligatia legala, i-a
dat Intretinere
De la principiul mentionat In art. 95, C. fam., potrivit caruia
obligatia de Intretinere este netransmisibila si se stinge prin moartea
debitorului, s-a prevazut posibilitatea transmiterii ei, In mod
exceptional, numai la mostenitorii persoanei care a fost obligata la
Intretinerea unui minor sau care, In timpul vietii, i-au dat Intretinere,
fara a avea vreo obligatie legala; In aceste situatii, se Incadreaza
cazurile prevazute de art. 87, alin. 1, din C. fam.
Masura aceasta este luata exclusiv In interesul copilului minor si
dureaza numai pe timpul minoritatii acestuia. Obligatia aceasta are
caracter imperativ, In sensul ca ea este datorata din moment ce
CONDITIILE mentionate In text sunt Indeplinite. Ea este datorata de
mostenitorii persoanei care a fost obligata la Intretinerea unui minor
sau care a prestat-o benevol, indiferent daca acestia sunt mostenitorii
legali sau testamentari, Intrucat textul nu face nici o distinctie.
Obligatia acestora constituie o continuare a obligatiei defunctului
debitor si nu se transmite decat In cazul cand au ramas bunuri In
mostenire si numai la limita valorii acestor bunuri. Aceasta obligatie,
In acelasi timp, este subsidiara, fiindca ea este datorata de mostenitori
numai In cazul cand parintii minorului au murit, sunt disparuti sau In
nevoie. Prin art. 96, alin. 2, din Codul familiei, se mentioneaza ca
obligatia acestor mostenitori are caracter solidar, urmand a se aplica
prevederile art. 1039 si urm. din Codul civil.
192
Sectiunea a VII-a
EXECUTAREA INTRETINERII
1- Obiectul obligatiei de Intretinere
Normele Dreptului familiei nu reglementeaza In mod expres
obiectul obligatiei de Intretinere, Insa el este foarte bine delimitat In
literatura de specialitate.
Intretinerea are ca obiect In principal mijloacele necesare
asigurarii traiului, constand In alimente, Imbracaminte, locuinta (la
nevoie, medicamente sau tratamente pentru Ingrijirea sanatatii) si
mijloacele satisfacerii nevoilor culturale, artistice, stiintifice si de
informare ale celui Indreptatit la acordarea Intretinerii.
2 - Cuantumul Intretinerii
Potrivit art. 94, alin. 1, din Codul familiei, cunatumul obligatiei
de Intretinere se determina In raport cu mijloacele sotului, ori fostului
sot debitor si cu starea de nevoie a sotului (sau fostului sot) creditor al
acestei obligatii. Fiind In stricta concordanta cu situatia de fapt In
momentul acordarii, cuantumul Intretinerii este diferit de la caz la caz.
Codul familiei nu da explicatii privitoare la Intelesul notiunii de
"mijloace ale debitorului Intretinerii". In literatura de specialitate, s-a
aratat ca aceasta notiune cuprinde totalitatea posibilitatilor materiale
de care dispune debitorul, fiind incluse aici atat veniturile din munca
si mijloacele asimilate acestora, cu caracter de continuitate, cat si
economiile si bunurile care prisosesc si pot fi valorificate pentru
prestarea Intretinerii (C. S. J., S. civ. dec. nr. 1627/1992; C.A. Galati,
dec. nr. 78/1993; dec. nr. 352/1994). La stabilirea cuantumului
Intretinerii se vor avea In vedere, pe langa existenta si valoarea
mijloacelor materiale ale debitorului, si eventualele sarcini la care este
tinut acesta sa faca fata Intr-o ordine prioritara.
Dovada mijloacelor materiale se poate face cu orice mijloace de
proba, fiind vorba de dovedirea unei stari de fapt. Art. 41, alin. 3, din
Codul familiei stipuleaza In legatura cu cuantumul Intretinerii ca
acesta nu poate depasi, In cazul Intretinerii datorate Intre soti, o treime
din venitul lunar al sotului debitor. In cazul In care veniturile celui
care este obligat la Intretinere se modifica (cresc sau scad), ori nevoia
celui Indreptatit sa o primeasca se modifica, In virtutea prevederilor
193
art. 94, alin. 2, C. fam., instanta judecatoreasca este obligata sa
modifice cuantumul Intretinerii In functie de schimbarile intervenite,
putand sa-l mareasca, sa-l micsoreze sau, daca este cazul, sa hotarasca
Incetarea obligatiei de Intretinere.
3 - Modalitati de executare
Obligatia de Intretinere se realizeaza prin prestatii periodice
pentru a putea asigura nevoile permanente ale creditorului ei. In
literatura de specialitate, se arata ca se poate face exceptie de la natura
ei de obligatie de executare succesiva, fiind admisa executarea ei
printr-o prestatie unica atunci cand aceasta prestatie ofera garantia ca
existenta creditorului este asigurata.
Potrivit prevederilor art. 93, alin. 2, C. fam., obligatia de
Intretinere poate fi executata In natura, In bani, ori parte In natura si
parte In bani, alegerea modalitatii ramanand la latitudinea instantei de
judecata, care trebuie sa aprecieze In functie de particularitatile
fiecarui caz In parte.
Cand s-a stabilit executarea In natura, practica judiciara arata ca
aceasta se face prin furnizarea celor necesare traiului la locuinta
debitorului obligatiei sau alta locuinta pusa la dispozitia acestuia de
creditorul Intretinerii (T. S., dec. civ. nr. 115/1962).
Executarea obligatiei de Intretinere In bani se face prin plata
periodica a unei sume fixe la termenele stabilite prin hotararea
instantei de judecata.
Daca Imprejurarile In care instanta a hotarat acordarea
Intretinerii Intr-o modalitate oarecare dintre cele aratate s-au schimbat,
se poate schimba si felul executarii Intretinerii.
4 - Incetarea obligatiei de Intretinere
In cazul In care CONDITIILE prevazute de lege nu mai sunt
Indeplinite, obligatia de Intretinere Inceteaza, dupa cum urmeaza:
a. Incetarea starii de nevoie a creditorului obligatiei de
Intretinere (acordarea Intretinerii nu mai este justificata) - din art. 86,
alin. 2 si art. 94, alin. 1, din C. fam.;
b. Incetarea incapacitatii de munca a creditorului obligatiei de
Intretinere (art. 86 si art. 94, alin. 1, C. fam.) (cand incapacitatea de a
munci nu Inceteaza decat partial, obligatia nu Inceteaza, dar i se poate
modifica proportional cuantumul);
c. Mijloacele materiale ale debitorului obligatiei nu mai permit
acordarea Intretinerii (art. 94, alin. 2, C. fam.);
194
d. Moartea debitorului sau a creditorului obligatiei de Intretinere
(art. 95, C. fam.) stinge obligatia de Intretinere Intre soti sau fostii soti,
datorita caracterului personal al acestei obligatii.
In primele trei cazuri mentionate, Incetarea obligatiei de
Intretinere nu are un caracter definitiv, putandu-se reveni asupra ei In
cazul schimbarii conditiilor care au determinat-o.
In afara de cazurile aratate, legea mai prevede si CONDITIILE
speciale, a caror Incetare duce la stingerea obligatiei de Intretinere.
Intre soti, obligatia de Intretinere Inceteaza potrivit art. 86,
alin. 1 si art. 41, alin. 1, Codul familiei, o data cu desfacerea
CASATORIEI. In cazul desfacerii CASATORIEI prin divort, obligatia de
Intretinere Intre fostii soti Inceteaza, In afara de situatiile aratate
anterior si In urmatoarele cazuri:
- creditorul Intretinerii se casatoreste (art. 41, alin. 3, C. fam.);
- trecerea termenului de un an de la data desfacerii CASATORIEI
prin divort, cand creditorul Intretinerii este sotul vinovat de desfacerea
CASATORIEI (art. 41, alin. 2, Codul familiei).
In cazul CASATORIEI putative care a fost desfiintata, obligatia de
Intretinere dintre fostii soti Inceteaza prin recasatorirea creditorului
obligatiei (art. 24, alin. 1 si art. 41, alin. 3, C. fam.). Daca creditorul
obligatiei de Intretinere savarseste fapte grave Impotriva debitorului,
similare cu cele care atrag nedemnitatea succesorala, obligatia de
Intretinere Inceteaza.
195
Partea a treia
OCROTIREA MINIRILOR SI A COPIILOR AFLATI IN
DIFICULTATE
Capitolul I
OCROTIREA MINORULUI
Sectiunea I
INSTITUTII SI SERVICII DE OCROTIRE
A COPILULUI
1 - Institutii la nivel central
Conform art. 100 din Legea nr. 272/2004, monitorizarea
respectarii principiilor si drepturilor stabilite de lege si de Conventia
Organizatiei Natiunilor Unite cu privire la drepturile copilului,
ratificata prin Legea nr. 18/1990, republicata, precum si coordonarea
si controlul activitatii de protectie si promovare a drepturilor copilului
se realizeaza de catre Autoritatea Nationala pentru Protectia
Drepturilor Copilului, organ de specialitate al administratiei publice
centrale, cu personalitate juridica, aflat In subordinea Ministerului
Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei. Apararea drepturilor si
libertatilor copilului In raporturile acestuia cu autoritatile publice cu
scopul de a promova si de a Imbunatati conditia copilului se realizeaza
si prin institutia Avocatului Poporului.
2 - Institutii si servicii la nivel local
Autoritatile administratiei publice locale au obligatia sa
garanteze si sa promoveze respectarea drepturilor copiilor din unitatile
administrativ-teritoriale, asigurand prevenirea separarii copilului de
parintii sai, precum si protectia speciala a copilului lipsit, temporar sau
definitiv, de Ingrijirea parintilor sai.
In acest scop, pot fi create structuri comunitare consultative
cuprinzand, dar fara a se limita, oameni de afaceri locali, preoti, cadre
didactice, medici, consilieri locali, politisti (art. 103).
In subordinea Consiliului judetean si, respectiv, a consiliilor
locale ale sectoarelor Municipiului Bucuresti functioneaza Comisia
pentru protectia copilului, ca organ de specialitate al acestora, fara
personalitate juridica, avand urmatoarele atributii principale:
196
a) stabilirea Incadrarii In grad de handicap si orientarea scolara a
copilului;
b) pronuntarea, In CONDITIILE actualei legi, cu privire la propunerile
referitoare la stabilirea unei masuri de protectie speciala a copilului;
c) solutionarea cererilor privind eliberarea atestatului de asistent
maternal;
d) alte atributii prevazute de lege (art. 104) si hotarari ale
Guvernului.
Serviciul public specializat pentru protectia copilului, existent In
subordinea consiliilor judetene si a consiliilor locale ale sectoarelor
Municipiului Bucuresti, precum si Serviciul public de asistenta sociala de la
nivelul judetelor si sectoarelor Municipiului Bucuresti se reorganizeaza ca
Directie generala de asistenta sociala si protectia copilului.
Directia generala de asistenta sociala si protectia copilului este
institutie publica cu personalitate juridica, Infiintata In subordinea
consiliului judetean, respectiv a consiliilor locale ale sectoarelor
Municipiului Bucuresti, care preia, In mod corespunzator, functiile
Serviciului public de asistenta sociala de la nivelul judetului si,
respectiv, atributiile Serviciului public de asistenta sociala de la
nivelul sectoarelor Municipiului Bucuresti (art. 105).
Serviciile publice de asistenta sociala organizate la nivelul
municipiilor si oraselor, precum si persoanele cu atributii de asistenta
sociala din aparatul propriu al consiliilor locale comunale Indeplinesc
In domeniul protectiei copilului urmatoarele atributii:
a) monitorizeaza si analizeaza situatia copiilor din unitatea
administrativ-teritoriala, precum si modul de respectare a drepturilor
copiilor, asigurand centralizarea si sintetizarea datelor si informatiilor
relevante;
b) realizeaza activitatea de prevenire a separarii copilului de
familia sa;
c) identifica si evalueaza situatiile care impun acordarea de servicii
si/sau prestatii pentru prevenirea separarii copilului de familia sa;
d) elaboreaza documentarea necesara pentru acordarea
serviciilor si/sau prestatiilor si acorda aceste servicii si/sau prestatii, In
CONDITIILE legii;
e) asigura consilierea si informarea familiilor cu copii In
Intretinere asupra drepturilor si obligatiilor acestora, asupra drepturilor
copilului si asupra serviciilor disponibile pe plan local;
197
f) asigura si urmaresc aplicarea masurilor de prevenire si combatere a
consumului de alcool si droguri, de prevenire si combatere a violentei In
familie, precum si a comportamentului delincvent;
g) viziteaza periodic la domiciliu familiile si copiii care
beneficiaza de servicii si prestatii;
h) Inainteaza propuneri primarului, In cazul In care este necesara
luarea unei masuri de protectie speciala, In CONDITIILE legii;
i) urmaresc evolutia dezvoltarii copilului si modul In care
parintii acestuia Isi exercita drepturile si Isi Indeplinesc obligatiile cu
privire la copilul care a beneficiat de o masura de protectie speciala si
a fost reintegrat In familia sa;
j) colaboreaza cu directia generala de asistenta sociala si
protectia copilului In domeniul protectiei copilului si transmit acesteia
toate datele si informatiile solicitate din acest domeniu.
Conform art. 107, pentru prevenirea separarii copilului de
parintii sai, precum si pentru realizarea protectiei speciale a copilului
separat, temporar sau definitiv, de parintii sai, se organizeaza si
functioneaza urmatoarele tipuri de servicii:
a) servicii de zi;
b) servicii de tip familial;
c) servicii de tip rezidential.
Serviciile de zi sunt acele servicii prin care se asigura
mentinerea, refacerea si dezvoltarea capacitatilor copilului si ale
parintilor sai, pentru depasirea situatiilor care ar putea determina
separarea copilului de familia sa (art. 108).
Serviciile de tip familial sunt acele servicii prin care se asigura,
la domiciliul unei persoane fizice sau familii, cresterea si Ingrijirea
copilului separat, temporar sau definitiv, de parintii sai, ca urmare a
stabilirii In CONDITIILE prezentei legi a masurii plasamentului (art. 104).
Serviciile de tip rezidential sunt acele servicii prin care se
asigura protectia, cresterea si Ingrijirea copilului separat, temporar sau
definitiv, de parintii sai, ca urmare a stabilirii In CONDITIILE prezentei
legi a masurii plasamentului. Fac parte din categoria serviciilor de tip
rezidential centrele de plasament si centrele de primire a copilului In
regim de urgenta. Sunt considerate servicii de tip rezidential si
centrele maternale. Serviciile de tip rezidential se organizeaza pe
model familial si pot avea caracter specializat In functie de nevoile
copiilor amplasati (art. 110).
Pentru asigurarea protectiei speciale a copilului lipsit, temporar
sau definitiv, de ocrotirea parintilor sai, consiliul judetean si,
198
respectiv, consiliul local al sectorului Municipiului Bucuresti au
obligatia sa organizeze, In mod autonom sau prin asociere, servicii de
tip familial si de tip rezidential, potrivit nevoilor identificate la nivelul
unitatii lor administrativ-teritoriale. In functie de nevoile evaluate ale
copiilor plasati, Consiliul judetean poate organiza si dezvolta si
servicii de zi (art. 112).
3 - Organisme private
Organismele private care pot desfasura activitati In domeniul
protectiei drepturilor copilului si al protectiei speciale a acestuia sunt
persoane juridice de Drept privat, fara scop patrimonial, constituite si
acreditate In CONDITIILE legii. In desfasurarea activitatii lor, organismele
private acreditate se supun regimului de Drept public, precum si
reglementarilor In materie.
Organismele private legal constituite si acreditate pot Infiinta,
organiza si dezvolta serviciile de prevenire a separarii copilului de
familia sa, precum si de protectie speciala a copilului, numai pe baza
licentei eliberate de Autoritatea Nationala pentru Protectia Drepturilor
Copilului (art. 114) cf. hotararii Guvernului.
Autoritatile publice sau organismele private autorizate pot
Infiinta, organiza si dezvolta servicii de prevenire a separarii copilului
de familia sa, precum si servicii de protectie speciala a copilului lipsit,
temporar sau definitiv, de ocrotirea parintilor sai, prevazute de actuala
lege, numai daca au obtinut licenta de functionare pentru serviciul
respectiv, eliberata de Autoritatea Nationala pentru Protectia
Drepturilor Copilului. Autoritatea Nationala pentru Protectia
Drepturilor Copilului efectueaza inspectii periodice cu privire la
modul In care autoritatile publice sau organismele private autorizate
respecta standardele prevazute de lege (art. 116).
Prevenirea separarii copilului de familia sa, precum si protectia
speciala a copilului lipsit, temporar sau definitiv, de ocrotirea
parintilor sai se finanteaza din urmatoarele surse:
a) bugetul local al comunelor, oraselor si municipiilor;
b) bugetele locale ale judetelor, respectiv ale sectoarelor
municipiului Bucuresti;
c) bugetul de stat;
d) donatii, sponsorizari si alte forme private de contributii
banesti, permise de lege.
Autoritatea Nationala pentru Protectia Drepturilor Copilului
poate finanta programe de interes national pentru protectia si
199
promovarea drepturilor copilului din fonduri alocate de la bugetul de
stat cu aceasta destinatie, din fonduri externe rambursabile si
nerambursabile, precum si din alte surse, In CONDITIILE legii (art. 118) si
hotararilor Guvernului.
Sectiunea a II-a
OCROTIREA PARINTEASCA
1 - Consideratii generale
Institutia ocrotirii parintesti este tratata In Titlul III, Capitolul I,
Sectiunea I din Codul familiei, sub denumirea de "Drepturile si Indatoririle
parintilor fata de copiii minori", precum si prin anumite texte ale Legii nr.
272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, publicata In
M. Of. nr. 557, din 23 iunie 2004. Ocrotirea parinteasca reprezinta
ansamblul drepturilor si Indatoririlor ce revin parintilor fata de copiii lor
minori, valabile, In egala masura, pentru copilul din CASATORIE, pentru cel
adoptat, ca si pentru copilul din afara CASATORIEI, a caror exercitare trebuie s
a
se faca exclusiv In interesul minorului, cu respectarea independentei
patrimoniale In raporturile parintilor cu acesta si sub Indrumarea si
controlul efectiv al Autoritatii tutelare. Aceste drepturi si Indatoriri sunt
acordate parintilor In vederea cresterii, educarii si formarii copilului pentru
viata, In conformitate cu interesele sale, cu cele ale familiei si ale societati
i.
In cadrul ocrotirii parintesti, drepturile sunt acordate parintilor numai
In scopul asigurarii Indeplinirii de catre acestia a Indatoririlor ce le revin
fata de copiii lor minori. Drepturile si Indatoririle parintesti privesc atat
persoana, cat si patrimoniul minorului. Ele alcatuiesc In totalitatea lor
continutul ocrotirii parintesti, dar legea le trateaza distinct, deoarece fiecar
e
drept sau Indatorire are un specific propriu, reprezinta o manifestare
deosebita a acestei ocrotiri; drepturile si Indatoririle parintesti cu privire l
a
persoana minorului au o pondere sporita comparativ cu cele referitoare la
bunurile acestuia (I. Filipescu).
2 - Durata ocrotirii parintesti
Din textele legale ce reglementeaza ocrotirea parinteasca rezulta
ca aceasta exista numai pe timpul cat copilul este minor: ea dureaza de
la nasterea copilului pana la varsta majoratului acestuia. Potrivit art.
150 din Codul familiei, chiar minorul pus sub interdictie continua sa
ramana sub ocrotirea parinteasca pana la data cand devine major, fara
200
a i se numi un tutore, daca la momentul punerii lui sub interdictie
beneficia de o asemenea ocrotire.
Art. 8, alin. 2, din Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele
fizice si juridice, fixeaza varsta majoratului la 18 ani. Prin derogare de
la aceasta regula, alin. 3 al aceluiasi text dispune ca minorul devine
major si prin efectul CASATORIEI; aceasta dispozitie legala se refera
numai la minora, deoarece numai In privinta ei exista posibilitatea de a
se casatori la varsta de 16 ani, iar In conditii speciale chiar la varsta de
15 ani (art. 4, C. fam.). Ocrotirea parinteasca Inceteaza In privinta
minorului care se casatoreste, deoarece acesta, devenind major prin
efectul CASATORIEI, dobandeste capacitatea de exercitiu deplina
Intocmai ca acela care Implineste varsta majoratului.
In cazul desfacerii CASATORIEI prin divort sau Incetarii acesteia
prin decesul unuia dintre soti, sotul care a Implinit varsta de 18 ani Isi
pastreaza deplina capacitate de exercitiu de vreme ce nu exista o
dispozitie legala care sa prevada contrariul, deoarece potrivit art. 6,
din Decretul nr. 31/1954, capacitatea deplina de exercitiu nu se poate
pierde decat In cazurile aratate de lege; prin urmare, sotul respectiv nu
va reintra sub ocrotirea parinteasca (I. P. Filipescu).
Daca nulitatea absoluta sau relativa a CASATORIEI intervine mai
Inainte ca unul dintre soti sa fi Implinit varsta de 18 ani, trebuie distins
dupa cum acesta a fost de buna-credinta sau de rea-credinta cu ocazia
Incheierii CASATORIEI: daca el a fost de buna-credinta, desfiintarea
CASATORIEI opereaza, In ce-l priveste, numai pentru viitor, mentinandu-se
valabile efectele produse de acea CASATORIE In trecut; In schimb, daca
sotul sub 18 ani a fost de rea-credinta la Incheierea CASATORIEI,
desfiintarea acesteia va produce efecte si pentru trecut, CASATORIA
respectiva fiind considerata In privinta lui ca nu a existat niciodata. Pe
cale de consecinta, In primul caz, sotul care nu a Implinit varsta de
18 ani, fiind de buna-credinta la Incheierea CASATORIEI ulterior
desfiintata, va continua sa-si pastreze capacitatea de exercitiu deplina
dobandita In virtutea acelei casatorii si nu va reintra sub ocrotire
parinteasca; dimpotriva, sotul de rea-credinta sub 18 ani pierde, o data
cu desfiintarea CASATORIEI, deplinatatea capacitatii de exercitiu si, ca
urmare, reintra sub ocrotire parinteasca.
3 - Principiile ocrotirii minorului prin parinti
Conform art. 6 din Legea nr. 272/2004, respectarea si garantarea
drepturilor copilului se realizeaza conform urmatoarelor principii:
a) respectarea si promovarea cu prioritate a interesului superior
al copilului;
201
b) egalitatea sanselor si nediscriminarea;
c) responsabilizarea parintilor cu privire la exercitarea drepturilor si
Indeplinirea obligatiilor parintesti;
d) primordialitatea responsabilitatii parintilor cu privire la respectarea
si garantarea drepturilor copilului;
e) descentralizarea serviciilor de protectie a copilului, interventia
multisectoriala si parteneriatul dintre institutiile publice si organismele
private autorizate;
f) asigurarea unei Ingrijiri individualizate si personalizate pentru
fiecare copil;
g) respectarea demnitatii copilului;
h) ascultarea opiniei copilului si luarea In considerare a acesteia,
tinand cont de varsta si de gradul sau de maturitate;
i) asigurarea stabilitatii si continuitatii In Ingrijirea, cresterea si
educarea copilului, tinand cont de originea sa etnica, religioasa, culturala si
lingvistica, In cazul luarii unei masuri de protectie;
j) celeritate In luarea oricarei decizii cu privire la copil;
k) asigurarea protectiei Impotriva abuzului si exploatarii copilului;
l) interpretarea fiecarei norme juridice referitoare la drepturile
copilului In corelatie cu ansamblul reglementarilor din aceasta materie.
Drepturile acestea sunt garantate tuturor copiilor fara nici o
discriminare, indiferent de rasa, culoare, sex, limba, religie, opinie politica
sau alta opinie, de nationalitate, apartenenta etnica sau origine sociala, de
situatia materiala, de gradul si tipul unei deficiente, de statutul la nastere s
au
de statutul dobandit, de dificultatile de formare si dezvoltare sau de alt gen
ale copilului, ale parintilor ori ale altor reprezentanti legali sau de orice al
ta
distinctie.
De dispozitiile legii beneficiaza:
a) copiii cetateni romani aflati pe teritoriul Romaniei;
b) copiii cetateni romani aflati In strainatate;
c) copiii fara cetatenie aflati pe teritoriul Romaniei;
d) copiii care solicita sau beneficiaza de o forma de protectie In
CONDITIILE reglementarilor legale privind statutul si regimul refugiatilor In
Romania;
e) copiii cetateni straini aflati pe teritoriul Romaniei, In situatii de
urgenta constatate, In CONDITIILE prezentei legi, de catre autoritatile publice
romane competente (art. 3).
Principiul interesului superior al copilului va prevala In toate
demersurile si deciziile care privesc copiii, Intreprinse de autoritatile
publice si de organismele private autorizate, precum si In cauzele
solutionate de instantele judecatoresti. Persoanele acestea sunt obligate sa
implice familia In toate deciziile, actiunile si masurile privitoare la copil si
202
sa sprijine Ingrijirea, cresterea si formarea, dezvoltarea si educarea acestuia
In cadrul familiei.
Reglementarea ocrotirii minorului prin parintii sai se bazeaza, dupa
parerea doctrinarilor, pe urmatoarele principii:
1. Potrivit art. 97, alin. 2, din Codul familiei, parintii trebuie sa
exercite drepturile si sa Indeplineasca Indatoririle parintesti numai In
interesul minorului. Parintii au drepturi si Indatoriri fata de copilul lor
minor, pe primul plan situandu-se Indatoririle parintesti, caci drepturile sunt
recunoscute In vederea Indeplinirii Indatoririlor. Consacrand acest
principiu, legiuitorul creeaza o importanta garantie juridica menita sa
previna ca ocrotirea parinteasca sa nu fie deturnata de catre parinti de la
finalitatea ei In vederea utilizarii sale In propriile lor interese si sa asigur
e
protejarea eficienta a intereselor minorului Impotriva unor eventuale
abuzuri ale parintilor.
Cat priveste expresia "interes al copilului minor", aceasta semnifica,
pe de o parte, un interes obstesc care se reflecta In modul cum trebuie sa fie
crescuti si educati copiii de catre parinti, iar pe de alta parte, include un
interes personal concret al minorului. Instantele judiciare au apreciat ca
notiunea de "interes al minorului" se defineste prin prisma obligatiei legale
a parintilor de a creste copilul, Ingrijind de sanatatea sa fizica, morala si
intelectuala; aprecierea interesului minorului se va face In cadrul
dispozitiilor legale. Uneori, Insasi legea face precizari cu privire la
continutul concret al notiunii de "interes al copilului minor" (T. S. dec. civ.
nr. 331/1970).
2. Din coroborarea art. 101 si 108 din Codul familiei cu prevederile
din cap. VII al Legii nr. 272/2004 rezulta ca exercitarea drepturilor si
Indeplinirea Indatoririlor parintesti se fac sub Indrumarea si controlul
efectiv si continuu al autoritatilor abilitate, In scopul asigurarii unei cat ma
i
depline ocrotiri a minorului. Acest principiu constituie, de asemenea, o
garantie ca exercitarea drepturilor si Indeplinirea obligatiilor parintesti se
face numai In interesul minorului.
3. Un alt principiu al ocrotirii parintesti este consacrat prin art. 106
din Codul familiei, care dispune: "Parintele nu are nici un drept asupra
bunurilor copilului si nici copilul asupra bunurilor parintelui In afara de
dreptul de mostenire si la Intretinere". Este principiul independentei
patrimoniale a minorului si a parintilor sai; el priveste exercitarea
drepturilor si Indatoririle parintesti referitoare la bunurile copilului minor s
i
constituie un mijloc juridic de asigurare a intereselor patrimoniale ale
acestuia din urma.
4. Din reglementarile legale ale ocrotirii parintesti se desprinde,
ca principiu al acesteia, asimilarea conditiei juridice a copilului din
afara CASATORIEI cu aceea a copilului firesc (art. 63 si art. 76, alin. 1,
203
C. fam.). Ocrotirea parinteasca are acelasi continut pentru copilul din
afara CASATORIEI ca si pentru copilul din CASATORIE, pentru adoptat, ca si
pentru copilul firesc: drepturile si Indatoririle parintilor sunt aceleasi
indiferent din ce categorie de copii face parte minorul, cf. art. 97,
Codul familiei.
5. In fine, Codul familiei consacra principiul egalitatii parintilor In
exercitarea ocrotirii parintesti. Art. 97, alin. 1 din Codul familiei, dispune,
In acest sens, ca "ambii parinti au aceleasi drepturi si Indatoriri fata de
copiii lor minori, fara a deosebi dupa cum acestia sunt din CASATORIE, din
afara CASATORIEI ori adoptati". De asemenea, art. 1, alin. 3, prevede ca "In
relatiile dintre soti, precum si In exercitiul drepturilor fata de copii,
barbatul si femeia au drepturi egale".
In anumite Imprejurari, unul dintre parinti este autorizat sa
decida singur asupra unei masuri referitoare la copilul sau, si anume,
cand celalalt parinte se afla Intr-una din urmatoarele situatii: este mort;
este decazut din drepturile parintesti (art. 109); se afla pus sub
interdictie (art. 142); cand din orice alta Imprejurare nu-si poate
manifesta vointa (art. 98, alin. 2 si art. 70, alin. 2, C. fam.).
Solutia este aceeasi In cazul In care copilul din afara CASATORIEI
Isi are stabilita filiatia numai fata de unul dintre parinti sau In cazul
cand un copil a fost adoptat numai de catre o persoana. In afara de
aceste situatii, orice masura cu privire la persoana sau bunurile
copilului minor trebuie sa fie luata de ambii parinti, de comun acord,
ce trebuie sa fie realizat cu privire la fiecare act In parte, deoarece
numai In acest mod se poate realiza un control reciproc, concret,
asupra fiecarei masuri.
4 - Copiii cu privire la care exista ocrotirea parinteasca
Legea da ocrotirii parintesti o arie de cuprindere foarte larga,
care se extinde asupra tuturor categoriilor de minori. Regula este ca
ocrotirea parinteasca se Infaptuieste In raporturile dintre parinti si
copiii minori, In aceasta activitate fiind deopotriva implicati ambii
parinti. Exista Insa anumite situatii In care domeniul de Infaptuire al
ocrotirii parintesti se afla numai partial sau nu se afla deloc pe taramul
acestor raporturi, ci cuprinde alte raporturi juridice stabilite Intre
minor si alte persoane decat parintii sai firesti. In literatura de
specialitate, se disting mai multe categorii de minori In privinta carora
exista ocrotire parinteasca.
A. Potrivit dispozitiilor Codului familiei, nu se mai face, In
cadrul ocrotirii parintesti, nici o deosebire Intre copilul din CASATORIE
si copilul din afara CASATORIEI.
204
Egalitatea In drepturi dintre copilul din CASATORIE si copilul din
afara CASATORIEI este unul dintre principiile de baza In materie de
ocrotire parinteasca, asa cum am aratat. Fara a distinge Intre cele doua
situatii, ocrotirea parinteasca exista cu privire la toti copiii, sub
conditia ca filiatia lor sa fie stabilita. Aceasta Inseamna Insa ca, din
punctul de vedere al parintelui, drepturile si Indatoririle parintesti Ii
revin fara a deosebi dupa cum el este casatorit sau nu.
B. In cazul copilului adoptat, ocrotirea parinteasca se exercita
de catre adoptator, caci prin efectul adoptiei drepturile si Indatoririle
parintesti trec asupra persoanei care adopta, potrivit Legii nr. 273 din
21 iunie 2004.
Prin consecinta, de asta data domeniul de Infaptuire al ocrotirii
parintesti nu vor mai fi raporturile dintre minor si parintii sai firesti, ci
raporturile minorului cu adoptatorul, si aceasta indiferent daca adoptia
s-a facut cu efecte restranse sau depline, conform vechiului sistem.
Atunci, Insa, cand cel care adopta este sotul parintelui firesc al
adoptatului, drepturile si Indatoririle parintesti apartin adoptatorului,
dar si parintelui firesc casatorit cu acesta; Intr-o asemenea situatie,
domeniul de Infaptuire al ocrotirii parintesti va cuprinde si raporturile
minorului cu parintele firesc casatorit cu adoptatorul.
In aplicarea art. 7, alin. 1, din Legea nr. 273/2004, un copil nu
poate fi adoptat de mai multe persoane. Se face o exceptie numai
pentru cazul cand copilul este adoptat de catre sot si sotie, deodata sau
succesiv, si cand drepturile si Indatoririle parintesti revin amandurora
deopotriva, prin aplicarea art. 97, alin. 1, din Codul familiei. Daca,
Insa, numai unul dintre soti a adoptat copilul, celalalt sot nu are, In
raporturile cu copilul adoptat, nici un fel de drepturi si Indatoriri
parintesti, Intrucat Intre ei nu s-a stabilit juridic nici o legatura.
Sectiunea a III-a
OCROTIREA COPILULUI MINOR DE CATRE
UN SINGUR PARINTE
Exista unele situatii In care nu este cu putinta ca minorul sa fie
ocrotit de ambii parinti, ci numai de catre unul din acestia, prevazute
de art. 98, C. fam.:
205
1. Moartea unuia dintre parinti
Potrivit art. 113, C. fam., tutela se deschide In cazul In care ambii
parinti sunt morti. Prin urmare, Intre cele doua texte exista concordanta.
Ocrotirea minorului revine parintelui ramas In viata. Situatia este aceeasi
cand unul dintre parinti este declarat mort prin hotarare judecatoreasca,
deoarece asemenea hotarare instituie prezumtia ca disparutul a murit la data
stabilita prin hotarare ca fiind aceea a mortii, iar nu data cand hotararea
ramane definitiva (I. Filipescu).
2. Decaderea unui parinte din drepturile parintesti
Potrivit art. 110, C. fam., decaderea din drepturile parintesti nu
scuteste pe parinte de Indatorirea de a da Intretinere copilului
(A. Barasch, I. Nestor, S. Zilberstein). Autoritatea tutelara poate da
Incuviintare parintelui decazut din drepturile parintesti de a avea
legaturi personale cu copilul daca, prin asemenea legaturi, cresterea,
educarea, Invatatura sau pregatirea profesionala a acestuia nu sunt In
primejdie (art. 111, C. fam.).
3. Punerea sub interdictie a unuia dintre parinti
Desi nu exista un text expres ca In cazul decaderii din drepturile
parintesti, totusi parintele pus sub interdictie nu este scutit de
Indatorirea de a da Intretinere copilului minor. Aceasta obligatie exista
In sarcina celui pus sub interdictie numai daca si In masura In care
mijloacele sale depasesc nevoile normale ale Ingrijirii si vindecarii. In
caz contrar, cel pus sub interdictie nu poate avea obligatie de
Intretinere, caci o asemenea obligatie, In sensul art. 91, C. fam., revine
parintelui care are "mijloace Indestulatoare pentru a acoperi nevoile
acelui Indreptatit la Intretinere. Interzisul devine incapabil de a
exercita drepturile parintesti, astfel ca exercitiul acestora revine
celuilalt parinte (art. 98, alin. 2, C. fam.).
4. Unul dintre parinti este In imposibilitate, din orice
Imprejurare, de a-si manifesta vointa, situatii ce provin din:
a) disparitia unui parinte; nu se cere ca aceasta sa fie declarata
printr-o hotarare judecatoreasca;
b) contrarietatea de interese Intre minor si unul din parintii sai;
un exemplu, In acest sens, ar fi cazul cand se introduce actiunea pentru
Intretinerea minorului In numele acestuia de catre un parinte Impotriva
celuilalt (C.S.J., S. civ., dec. nr. 2665/1991);
c) Impiedicarea unui parinte de a Indeplini un anumit act In interesul
minorului, situatie prevazuta de art. 152, lit. c, din C. fam., potrivit caruia
se
instituie curatela, daca din cauza bolii sau din alte motive parintii ori
206
tutorele sunt Impiedicati sa Indeplineasca un anumit act In numele
persoanei pe care o reprezinta sau ale carui acte le Incuviinteaza;
d) condamnarea unui parinte la o pedeapsa privativa de libertate.
Sectiunea a IV-a
CAZURILE IN CARE OCROTIREA PARINTEASCA
NU REVINE, IN MOD EGAL SAU
NUMAI IN PARTE, PARINTILOR
A. Ocrotirea parinteasca nu revine, In mod egal, ambilor parinti
In urmatoarele situatii:
1. Desfacerea CASATORIEI prin divort
Parintele divortat caruia i s-a Incredintat copilul exercita cu privire la
acesta drepturile parintesti, atat In ceea ce priveste persoana, cat si In ceea
ce priveste bunurile copilului (art. 43, alin. 1 din , C. fam.).
2. Desfiintarea CASATORIEI
Nulitatea CASATORIEI nu produce efecte In privinta copiilor din
respectiva CASATORIE (art. 23, alin. ultim, C. fam.). Conform art. 24,
alin. 2, din C. fam., In ceea ce priveste drepturile si Indatoririle dintre
parinti si copii se aplica prin analogie dispozitiile privitoare la divort,
astfel cum sunt reglementate prin art. 42-44, C. fam.
3. Incredintarea copilului din afara CASATORIEI
Parintele caruia i s-a Incredintat copilul din afara CASATORIEI
exercita, cu privire la acesta, drepturile parintesti, iar celalalt parinte
pastreaza dreptul de a avea legaturi personale cu copilul, precum si
dreptul de a veghea la cresterea, educarea, Invatatura si pregatirea
profesionala a acestuia.
B. Ocrotirea parinteasca revine numai In parte parintilor In
situatii In care drepturile si Indatoririle parintesti cu privire la
persoana minorului revin unei alte persoane sau unei institutii de
ocrotire, iar dreptul de administrare a bunurilor, de reprezentare sau
de Incuviintare a actelor minorului revin unuia dintre parinti,
desemnat de instanta judecatoreasca.
Cazurile In care drepturile si Indatoririle parintesti sunt Impartite
Intre parinti si alte persoane sau institutii de ocrotire sunt urmatoarele:
207
1. Desfacerea CASATORIEI prin divort
In acest caz, dreptul de administrare a bunurilor, de reprezentare sau
de Incuviintare a actelor minorului revine parintelui desemnat prin
hotararea judecatoreasca prin care s-a pronuntat divortul. Celalalt parinte
are dreptul de a avea legaturi personale cu copilul si dreptul de a veghea la
cresterea, educarea si pregatirea profesionala (art. 43, C. fam.).
2. Desfiintarea CASATORIEI
Situatia este aceeasi ca si In cazul desfacerii CASATORIEI prin
divort (prin aplicarea art. 24, alin. 2, din C. fam.).
3. Incredintarea copilului din afara CASATORIEI
Situatia este, si In acest caz, aceeasi In privinta drepturilor si
Indatoririlor dintre parinti si copii, ca si In cazul desfacerii CASATORIEI
prin divort.
4. Incredintarea copilului din CASATORIE
Prin efectul luarii acestei masuri, drepturile si Indatoririle
parintesti cu privire la persoana copilului trec asupra institutiei de
ocrotire sau persoanei careia i-a fost Incredintat, iar drepturile si
Indatoririle parintesti cu privire la bunurile minorului raman ambilor
parinti. Este deci o particularitate fata de celelalte cazuri, In care
aceste din urma drepturi si Indatoriri parintesti revin numai unuia
dintre parinti, dar ambii parinti pastreaza Insa dreptul de a avea
legaturi personale cu copilul.
Sectiunea a V-a
EXERCITAREA DREPTURILOR
SI INDATORIRILOR PARINTESTI IN CAZUL DIVORTULUI
Desfacerea CASATORIEI prin divort modifica modul de exercitare a
drepturilor si Indatoririlor parintesti, deosebindu-se si In aceasta
privinta, dupa I.P. Filipescu, mai multe situatii.
1 - Copilul a fost Incredintat la divort unuia dintre parinti
Potrivit art. 42, C. fam., instanta judecatoreasca este obligata sa
hotarasca, o data cu pronuntarea divortului, si cu privire la
Incredintarea copilului minor si la stabilirea contributiei fiecarui
parinte la cheltuielile de crestere, educare, Invatatura si pregatire
profesionala a acestuia, cu respectarea prevederilor acestui text.
Parintele divortat caruia i s-a Incredintat copilul exercita cu privire la
acesta drepturile parintesti si Indeplineste Indatoririle parintesti
208
(art. 43, alin. ultim, C. fam.), precum si drepturile si Indatoririle
parintesti cu privire la bunurile acestuia (art. 43, alin. 1, C. fam.).
2 - Copilul a fost Incredintat la divort unei a treia persoane
sau unei institutii de ocrotire
In cazul desfacerii CASATORIEI prin divort, Incredintarea copiilor
se poate face, daca exista motive temeinice, altor persoane decat
parintii sau unei institutii de ocrotire (art. 42, alin. 2, C. fam.). In acest
caz, persoana sau institutia de ocrotire va avea fata de copil numai
drepturile si Indatoririle ce revin parintilor cu privire la persoana
acestuia, iar In ceea ce priveste situatia parintilor, acestia continua sa
aiba dreptul si Indatorirea de a creste copilul.
Masurile cu privire la persoana copilului nu se mai decid, Insa,
de catre parinti, ci de catre persoana ori institutia de ocrotire
respectiva. Intre parinti, pe de o parte, si persoana ori institutia careia i
s-a Incredintat copilul, pe de alta parte, nu exista o Intelegere
prealabila masurii ce urmeaza a se lua.
Parintii au dreptul de a avea legaturi personale cu copilul, Insa
nu mai exercita supravegherea acestuia. Totodata, parintii continua sa
aiba exercitiul dreptului de a consimti la adoptia copilului cata vreme
nu se gasesc In vreuna din situatiile prevazute de art. 56 si 62 din
Legea nr. 273/2004, care sunt corespunzatoare art. 98, alin. 2, din
Codul familiei.
In ceea ce priveste drepturile si Indatoririle parintesti cu privire
la bunurile copilului, art. 43, alin. 2, C. fam., dispune ca dreptul de
administrare, de reprezentare sau de Incuviintare a actelor minorului
revine parintelui desemnat prin hotararea judecatoreasca prin care s-a
pronuntat divortul. Drept urmare, exercitiul acestora apartine unuia
dintre parinti, fara a fi nevoie, In aceasta privinta, nici de Intelegerea
prealabila cu persoana sau institutia careia i s-a Incredintat copilul,
nici cu celalalt parinte; acesta din urma poate cere Insa, In CONDITIILE
art. 44, C. fam., modificarea masurilor privind drepturile si Indatoririle
cu privire la bunurile copilului, dispuse prin hotararea de divort.
209
Capitolul II
SOLUTIONAREA NEINTELEGERILOR
PRIVITOARE LA EXERCITIUL DREPTURILOR
SI INDATORIRILOR PARINTESTI
Sectiunea I
CONSIDERATII GENERALE
Conform principiului egalitatii, cat priveste drepturile si Indatoririle
lor fata de copilul minor, masurile privitoare la persoana si bunurile acesteia
se iau de catre parinti, de comun acord (art. 98, alin. 1, C. fam.).
NeIntelegerile Intre parinti privind masurile ce urmeaza a se lua fata de
copii se pot solutiona, dupa I. P. Filipescu, In mai multe moduri:
1. In masura In care legea nu prevede expres altfel (art. 31, alin. 3, din
Legea nr. 272/2004), de catre institutiile abilitate, potrivit cu interesul
copilului, dupa ce asculta pe parinti (art. 99, C. fam.). Din text rezulta, deci
,
ca institutia abilitata este competenta sa rezolve neIntelegerile ivite Intre
parinti, iar nu sa se substituie acestora. Totusi, In anumite situatii, expres
prevazute de lege, se poate hotarI si altfel de cum hotarasc parintii. Astfel,
de exemplu, Invatatura si pregatirea profesionala a minorului se stabilesc de
catre parinti, In conformitate cu Insusirile acestuia (art. 101, C. fam.).
Art. 47, alin. 3, din Legea nr. 272/2004, prevede Insa ca minorul este
Indreptatit ca, dupa Implinirea varstei de 14 ani, sa ceara instantei
judecatoresti Incuviintarea de a-si schimba felul Invataturii sau pregatirii
profesionale stabilite de parinti (art. 102).
Posibilitatile de decizie ale autoritatilor abilitate sunt Insa limitate,
caci se pot pronunta numai In sensul admiterii sau neadmiterii schimbarii
felului Invataturii sau pregatirii profesionale a minorului, ceea ce Inseamna
ca trebuie sa tina seama sau de parerea unuia dintre parinti sau de parerea
minorului In varsta de peste 14 ani, exprimata In cererea adresata autoritatii
abilitate. In interesul minorului, deci, se poate nesocoti parerea parintilor,
dar numai In masura In care exista In acest sens un text expres; la Implinirea
varstei de 14 ani, copilul este Indreptatit sa ceara autoritatii tutelare
schimbarea locuintei, pentru ca aceasta sa corespunda Invataturii sau
pregatirii sale profesionale (art. 102, C. fam.).
Potrivit art. 42, alin. 2, din C. fam., In cazul desfacerii CASATORIEI prin
divort, Incredintarea copilului se poate face, daca exista motive temeinice,
210
altor persoane decat parintii sau unei institutii de ocrotire. In aceasta
situatie, persoana sau institutia de ocrotire va avea fata de copil numai
drepturile si Indatoririle ce revin parintilor cu privire la persoana acestuia;
masurile cu privire la persoana copilului nu se mai decid Insa de catre
parinti, ci de persoana sau institutia de ocrotire respectiva.
2. In situatiile anume prevazute de lege, eventualele neIntelegeri
dintre parinti In privinta masurilor ce urmeaza a fi luate In legatura cu
copilul se solutioneaza de catre instanta judecatoreasca, si anume:
a) neIntelegerile cu privire la Intinderea obligatiei de Intretinere
datorate copilului minor, la felul si modalitatile executarii acesteia,
precum si la contributia fiecaruia din parinti la Intretinerea minorului
(art. 107, alin. 3, din C. fam.);
b) neIntelegerile dintre parinti In caz de divort In privinta
contributiei fiecaruia la cheltuielile de crestere, educare, Invatatura si
pregatire profesionala a copilului minor (art. 42, alin. 3, C. fam.), cu
ascultarea parintilor, a Autoritatii tutelare si a copilului, daca a
Implinit varsta de zece ani (art. 42, al. 1 si 3, C. fam.);
c) neIntelegerile dintre parinti In caz de divort cu privire la
Incredintarea copilului minor (art. 42, alin. 1, C. fam.), cu respectarea
acelorasi conditii ca si In privinta contributiei parintilor la Intretinerea
minorului;
d) neIntelegerile privind modul In care urmeaza a se pastra
legatura dintre parintele divortat si copil, In cazul In care parintele
caruia i s-a Incredintat copilul nu este de acord, In aceasta privinta cu
celalalt parinte;
e) neIntelegerile dintre parinti, In cazul In care au locuinte
diferite (nu locuiesc Impreuna), cu privire la locuinta copilului minor
(art. 100, C. fam.), cu ascultarea parintilor, autoritatii abilitate si a
copilului daca a Implinit zece ani.
Sectiunea a II-a
AUTORITATILE STATULUI
SI OCROTIREA PARINTEASCA
1 - Atributiile organelor tutelare
Organele tutelare, definite In Codul familiei In art. 158,
functioneaza In prezent conform Hotararii Guvernului nr. 106, din
26 febr. 1998, privind stabilirea normelor unitare de structura pentru
conducerea si aparatul propriu al prefecturilor si primariilor In cadrul
211
Prefecturilor si Primariilor municipale si a municipiului Bucuresti si al
Primariilor orasenesti. In ceea ce priveste natura juridica a atributiilor
organelor tutelare, Intr-o opinie, aceste atributii tin de Dreptul familiei,
dar actele prin care se realizeaza sunt acte administrative, iar Intr-o
alta opinie (I. P. Filipescu, O. Calmuschi), atributiile organelor
tutelare sunt atributii executive si de dispozitie.
Organele tutelare sunt obligate sa exercite controlul asupra
modului In care parintii Isi exercita drepturile si executa obligatiile cu
privire la persoana si bunurile minorului (art. 108, alin. 1, C. fam.),
control ce trebuie sa se exercite In mod efectiv si continuu. Controlul
se poate Infaptui din oficiu si la plangerea sau sesizarea oricarei
persoane care ar socoti ca interventia organelor tutelare este necesara.
In situatiile expres prevazute de lege, organele tutelare sunt
chemate sa hotarasca pe calea deciziei. Astfel, In situatia prevazuta de
art. 99, C. fam., rezolva neIntelegerile dintre parinti cu privire la
exercitiul drepturilor si Indeplinirea Indatoririlor parintesti, dupa ce
asculta pe acestia putand da, cf. art. 102, C. fam., Incuviintarea
copilului care a Implinit 14 ani sa-si schimbe felul Invataturii sau
pregatirii profesionale stabilite de parinti sau tutore, ori sa aiba
locuinta pe care o cere desavarsirea Invataturii sau pregatirii
profesionale, precum si In celelalte cazuri prevazute de art. 111, 126,
127, alin. 1 si 2, 131, 132, 135, 141, alin. 1 si 149, alin. 2, din Codul
familiei.
In cazurile anume prevazute de lege, organele tutelare pot sesiza
instanta judecatoreasca pentru luarea acelor masuri cerute de interesul
minorului, nefiind vorba de un act administrativ, ci de unul de Drept
procesual civil, precum cererea pentru punere sub interdictie a
copilului minor (art. 143, C. fam.) ori pentru ridicarea interdictiei
(art. 151, C. fam.), cazurile prevazute In art. 44, alin. 1, C. fam., si
109, alin. 1, din acelasi cod.
Legea prevede ascultarea organelor tutelare de catre instanta
judecatoreasca In procesele civile privind:
1) Incredintarea copilului minor unuia dintre parinti, unor rude
sau altor persoane cu consimtamantul acestora sau unor institutii de
ocrotire, In cazul divortului (art. 42, alin. 1 si 2, C. fam.);
2) Incredintarea copilului minor In cazul CASATORIEI putative,
cand se aplica, prin asemanare, dispozitiile legale din materia
divortului cu privire la drepturile si obligatiile dintre parinti si copii
(art. 24, alin. 2, C. fam.);
212
3) modificarea masurilor privitoare la drepturile si obligatiile
personale si patrimoniale dintre parintii divortati si copiii lor (art. 44,
alin. 2, C. fam.);
4) Incredintarea copilului din afara CASATORIEI a carui filiatie a
fost stabilita de ambii parinti, cand se aplica, prin asemanare,
dispozitiile legale din materia divortului (art. 65, C. fam.);
5) stabilirea locuintei copilului minor, In cazul In care parintii nu
locuiesc Impreuna si nu au ajuns la un acord cu privire la locuinta
copilului (art. 100, alin. 3, C. fam.);
6) stabilirea obligatiei de Intretinere, a felului si modalitatii ei de
executare, precum si a contributiei datorata de catre fiecare parinte
copilului minor, In cazul In care parintii nu se Inteleg In aceasta
privinta (art. 107, alin. 3, C. fam.);
7) decaderea parintelui din drepturile parintesti, In cazul In care
sanatatea sau dezvoltarea fizica este primejduita prin felul de
exercitare a drepturilor parintesti, prin purtarea abuziva sau prin
neglijenta grava In Indeplinirea Indatoririlor de parinte (art. 109,
alin. 2, C. fam.).
Determinarea competentei teritoriale a organelor tutelare se face,
potrivit art. 159, C. fam., de regula, dupa domiciliul minorului,
interzisului sau a minorului, interzisului sau a persoanei ale carei
interese sunt aparate In concordanta cu institutiile si serviciile
prevazute In cap. VII din Legea nr. 272/2004.
2 - Atributiile instantei judecatoresti si cele ale procurorului
privind ocrotirea parinteasca
A. In cazurile revazute de legile nr. 272/2004 si 273/2004,
instanta judecatoreasca, la cerere sau din oficiu, este chemata sa
decida cu privire la modul cum parintii Isi exercita drepturile si
Indatoririle parintesti, precum:
a) Incredintarea copilului In cazul divortului parintilor (art. 42,
C. fam.), In cazul desfiintarii CASATORIEI (art. 24, C. fam.) si In cazul
copilului din afara CASATORIEI, care si-a stabilit filiatia fata de ambii
parinti (art. 65, C. fam.), fiind obligata In acest caz sa asculte
Autoritatea tutelara, pe parinti si pe copiii respectivi, daca au Implinit
varsta de zece ani;
b) stabilirea Intinderii, felului si a modalitatilor de executare a
obligatiei de Intretinere datorate minorului de catre parinti, cand
acestia nu se Inteleg, fie ca nu sunt despartiti (art. 107, C. fam.), fie ca
neIntelegerile se ivesc In cazul divortului parintilor (art. 42, C. fam.),
213
ori cel al desfiintarii CASATORIEI (art. 24, C. fam.), precum si In cazul
copilului din afara CASATORIEI care si-a stabilit filiatia fata de ambii
parinti (art. 65, C. fam.). Instanta judecatoreasca decide cu ascultarea
rapoartelor organelor abilitate;
c) Incuviintarea Invoielii parintilor cu privire la contributia lor la
Intretinerea copilului minor, In cazul divortului acestora (art. 42, C. fam.).
d) Incuviintarea data copilului din afara CASATORIEI de a purta numele
parintelui fata de care si-a stabilit ulterior filiatia (art. 64, C. fam.);
e) modificarea masurilor privitoare la drepturile si obligatiile
dintre parintii divortati si copiii lor, daca Imprejurarile avute In vedere
la luarea acestor masuri s-au schimbat (art. 44, C. fam.), cu ascultarea
Autoritatii tutelare si a copilului daca a Implinit varsta de zece ani;
f) stabilirea locuintei copilului In cazul In care parintii nu
locuiesc Impreuna si nu se Inteleg cu privire la locuinta acestuia
(art. 100, C. fam.), cu ascultarea Autoritatii tutelare si a copilului daca
a Implinit varsta de zece ani;
g) decaderea parintelui din drepturile parintesti daca sunt
Indeplinite CONDITIILE art. 109, C. fam., ori cele ale art. 64, lit. d si
art. 71, din, C. pen.;
h) redarea exercitiului drepturilor parintesti, daca au Incetat
Imprejurarile care au impus aceasta masura (art. 112, C. fam.);
i) solutionarea neIntelegerilor dintre parinti cu privire la
modalitatile de exercitare a dreptului pe care Il are parintele caruia nu i
s-a Incredintat copilul de a avea legaturi personale cu acesta.
In toate aceste cazuri, se are In vedere opiniile organelor abilitate
conform prevederilor legilor nr. 272/2004 si nr. 273/2004.
B. Atributiile procurorului
In CONDITIILE art. 45 mod., C. proc. civ, procurorul poate
interveni In orice faza a procesului. De asemenea, poate introduce
cereri de chemare In judecata, care au ca obiect ocrotirea unor interese
ale copilului minor.
In cazul In care procurorul, luand unele masuri privative de
libertate, afla despre existenta unor minori lipsiti de ocrotire
parinteasca, precum si In cazurile prevazute de art. 113, C. fam., care
arata cand se dispune punerea sub tutela, este obligat ca, In termen de
cinci zile, sa Instiinteze Autoritatea tutelara (art. 115, C. fam.).
Procurorul are unele atributii cu privire la ocrotirea minorului si In
cadrul reglementarii speciale privind procedura In cauzele cu minori.
214
Ministerul public are, de asemenea, ca atributie apararea drepturilor si
intereselor minorilor si ale persoanelor puse sub interdictie.
3 - Reguli de procedura
Conform art. 124, din Legea nr. 272/2004, cauzele privind
stabilirea masurilor de protectie speciala sunt de competenta
tribunalului de la domiciliul copilului.
Daca domiciliul copilului nu este cunoscut, competenta revine
tribunalului In a carui circumscriptie teritoriala a fost gasit copilul.
Cauzele se solutioneaza In regim de urgenta, cu citarea
reprezentantului legal al copilului, a Directiei generale de asistenta
sociala si protectia copilului si cu participarea obligatorie a
procurorului. Audierea copilului care a Implinit varsta de 10 ani este
obligatorie, cu exceptia cauzelor care privesc stabilirea unei masuri de
protectie speciala pentru copilul abuzat sau neglijat; termenele de
judecata nu pot fi mai mari de 10 zile (art. 125).
Hotararile prin care se solutioneaza fondul cauzei se pronunta In
ziua In care au luat sfarsit dezbaterile. Termenul de recurs este de
10 zile de la data comunicarii hotararii. Dispozitiile referitoare la
procedura de solutionare a cauzelor privind stabilirea masurilor de
protectie speciala se completeaza In mod corespunzator cu prevederile
Codului de procedura civila (art. 128).
Sectiunea a III-a
RASPUNDEREA PENTRU NEINDEPLINIREA
INDATORIRILOR PARINTESTI
Sanctiunile ce se pot aplica parintilor se clasifica fie dupa
gravitatea lor, adica sanctiuni de natura penala, administrativa (Legea
nr. 61/19 mod., art. 2) ori civila sau de Dreptul familiei, prevazute In
Codul familiei si legile nr. 272/2004 si nr. 273/2004, fie dupa cum ele
intervin pentru neIndeplinirea Indatoririlor cu privire la persoana
minorului ori cu privire la bunurile acestuia. Sanctiunile de Dreptul
familiei ori civile pot fi: Incredintarea copilului unei persoane, familii
sau institutii de ocrotire (art. 42, C. fam.); decaderea din drepturile
parintesti, masura prevazuta de art. 109, C. fam.; raspunderea civila a
parintilor pentru faptele cauzatoare de prejudiciu savarsite de copii
(art. 1000, alin. 2 si ultim, C. civ.); raspunderea pentru rea
administratie (art. 105, 141, C. fam.).
215
A. Sanctiunile pentru neIndeplinirea Indatoririlor cu privire la:
1. Incredintarea copilului unei institutii de ocrotire sau unei
persoane cu consimtamantul acesteia. Aceasta masura se poate
dispune, dupa caz, de catre Comisia pentru ocrotirea minorilor ori de
catre instanta judecatoreasca. Institutia sau persoana careia i se
Incredinteaza copilul de catre instanta judecatoreasca are, fata de
acesta, numai drepturile si Indatoririle ce revin parintilor cu privire la
persoana (art. 43, alin. 1, C. fam.). Drepturile si Indatoririle cu privire
la bunuri raman asupra parintilor. Familia sau persoana careia i se
Incredinteaza minorul In CONDITIILE prevazute de lege are, fata de
acesta, drepturile si Indatoririle ce revin parintilor cu privire la
persoana copilului si beneficiaza de alocatia ce se acorda In cazul
plasamentului familial (I. Filipescu).
2. Decaderea din drepturile parintesti, sanctiune civila (art. 109,
C. fam.). Sanctiunea decaderii se pronunta de catre instanta
judecatoreasca, la cererea autoritatilor competente, cu citarea partilor,
chiar daca se cere decaderea numai a unuia dintre ei, si a autoritatii
abilitate. In acest caz, copilul, chiar daca a Implinit varsta de zece ani,
nu trebuie ascultat. Efectul principal al decaderii consta In pierderea
de catre parintele respectiv a drepturilor parintesti cu privire la
persoana si bunurile minorului, precum si a Indatoririlor parintesti, cu
exceptia Indatoririi de a da Intretinere copilului (art. 110, C. fam.).
3. Raspunderea civila a parintilor pentru faptele ilicite ale
copiilor. Una din aceste situatii este aceea privind raspunderea
parintilor pentru prejudiciul cauzat de copiii lor minori care locuiesc
cu dansii (art. 1000, alin. 2, C. civ.).
4. Raspunderea contraventionala. Dupa caz, contraventiile se
sanctioneaza cu Inchisoare contraventionala sau amenda. Legea nr. 61
din 27 septembrie 1991 mod. stabileste faptele ce constituie
contraventii In materie de ocrotire parinteasca.
5. Interzicerea drepturilor parintesti, sanctiune penala (art. 64-66
si 71, C. pen.), ce se poate prezenta fie ca o pedeapsa complementara,
fie ca o pedeapsa accesorie.
6. Abandonul de familie, infractiune care, potrivit art. 305,
C. pen. mod., consta In savarsirea de catre cel care are obligatia de
Intretinere, fata de cel Indreptatit la Intretinere, a uneia din urmatoarele
fapte:
a) parasirea, alungarea sau lasarea fara ajutor, expunandu-l la
suferinte fizice sau morale;
216
b) neIndeplinirea cu rea-credinta a obligatiei de Intretinere
prevazuta de lege;
c) neplata cu rea-credinta, timp de doua luni, a pensiei de
Intretinere stabilita pe cale judecatoreasca.
7. Rele tratamente aplicate minorului (art. 306 urm., C. pen., mod.),
In care caz - spre deosebire de alte infractiuni Impotriva familiei - actiunea
penala se pune In miscare din oficiu, deoarece persoana vatamata este
minorul, fiind aplicabile dispozitiile art. 131, alin. ultim, C. pen., iar fapta
prezinta un grad de pericol social mai mare.
8. Nerespectarea masurilor privind Incredintarea minorului, retinerea
In acest caz nu trebuie confundata cu rapirea minorului (art. 189, alin. 2,
C. pen. mod.), actiunea punandu-se In miscare la plangerea prealabila a
persoanei vatamate (art. 307, alin. penultim, C. pen.).
Punerea In primejdie a unei persoane In neputinta de a se apara,
infractiune pentru care actiunea penala se pune In miscare din oficiu.
B. Sanctiuni pentru neIndeplinirea Indatoririlor cu privire la
bunurile copilului
1. Raspunderea civila pentru rea administratie (art. 105, alin.
ultim si art. 141, C. fam.), In calitatea lor de administratori parintii
raspunzand, ca si tutorele, pentru pagubele pricinuite minorului prin
culpa lor; cand parintii administreaza Impreuna si de comun acord
bunurile minorului, raspunderea lor este solidara, cum sunt toate
obligatiile nascute dintr-un fapt ilicit savarsit de mai multe persoane
(art. 1003, C. civ.).
2. Raspunderea penala pentru gestiunea frauduloasa, potrivit
art. 214, C. pen. mod. Constituie aceasta infractiune pricinuirea de
pagube unei persoane, cu rea-credinta, cu ocazia administrarii sau
conservarii bunurilor acesteia, de catre cel care are ori trebuie sa aiba
grija administrarii ori conservarii acestor bunuri.
Conform art. 68, alin. 1, din Legea nr. 273/2004, este
incriminata la fel fapta parintelui, a tutorelui sau a ocrotitorului legal
al copilului, care pretinde sau primeste, pentru sine sau pentru altul,
bani ori alte foloase materiale, In scopul adoptiei copilului se
pedepseste cu Inchisoare de la unu la cinci ani. Cu aceeasi pedeapsa,
prevazuta de alin. 1, se sanctioneaza si fapta persoanei care, In vederea
obtinerii unui folos material necuvenit, intermediaza sau Inlesneste
adoptarea unui copil.
217
Capitolul III
TUTELA SI CURATELA MINORULUI
Sectiunea I
CONSIDERATII GENERALE
1 - Notiunile de tutela si curatela
1. Tutela minorului reprezinta ansamblul dispozitiilor legale prin
care se Infaptuieste ocrotirea acestuia cand este lipsit de ocrotire
parinteasca; ea se exercita In interesul exclusiv al minorului (art. 114
si art. 123, C. fam.), este o sarcina sociala obligatorie (art. 118,
C. fam.), personala si gratuita, ca si In Dreptul roman.
Conform art. 40 din Legea nr. 272/2004, tutela se instituie In situatia
In care ambii parinti sunt decedati, necunoscuti, decazuti din exercitiul
drepturilor parintesti sau li s-a aplicat pedeapsa interzicerii drepturilor
parintesti, pusi sub interdictie, declarati judecatoreste morti sau disparuti,
precum si In cazul In care, la Incetarea adoptiei, instanta judecatoreasca
hotaraste ca este In interesul copilului instituirea unei tutele.
Tutela se instituie, conform legii, de catre instanta
judecatoreasca In a carei circumscriptie teritoriala domiciliaza sau a
fost gasit copilul. Pot fi tutori persoanele fizice sau sotul si sotia
Impreuna, care au domiciliul In Romania si nu se afla In vreunul dintre
cazurile de incompatibilitate prevazute de lege. Persoana fizica sau
familia care urmeaza a fi tutore trebuie sa fie evaluata de catre
Directia generala de asistenta sociala si protectia copilului cu privire la
garantiile morale si CONDITIILE materiale pe care trebuie sa le
Indeplineasca pentru a primi un copil In Ingrijire. Evaluarea se
realizeaza de catre Directia generala de asistenta sociala si protectia
copilului de la domiciliul persoanei sau familiei, acordandu-se
prioritate membrilor familiei extinse a copilului (art. 41).
Instanta judecatoreasca numeste cu prioritate ca tutore, daca
motive Intemeiate nu se opun, o ruda sau afin ori un prieten al familiei
copilului, In stare sa Indeplineasca aceasta sarcina, tinandu-se seama
de relatiile personale, de apropierea domiciliilor, precum si de opinia
copilului (art. 42).
Art. 117, C. fam., stabileste incapacitatile speciale de a fi tutore,
iar art. 118 din acelasi cod prevede situatiile In care sarcina de tutore
218
se poate refuza: cel ce are varsta de 60 ani Impliniti, femeia Insarcinata
sau mama unui copil mai mic de 8 ani, cel care creste sau educa doi
sau mai multi copii, cel care exercita o alta tutela sau curatela, cel care
din cauza infirmitatii sau a altor motive bine Intemeiate, nu ar putea sa
Indeplineasca aceasta sarcina.
2. Drepturile si Indatoririle tutorelui
a) Privind persoana minorului. Drepturile si Indatoririle tutorelui
cu privire la persoana minorului au acelasi continut ca si drepturile si
Indatoririle parintesti (art. 122, 123, 125 si 136, C. fam.) si se exercita
numai In interesul minorului cf. art. 114, C. Fam.
b) Privind bunurile minorului. Tutorele reprezinta pe minor In
actele juridice daca are varsta pana la 14 ani si Ii Incuviinteaza actele,
daca are varsta Intre 14-18 ani (art. 124, 133, C. fam.). Exista si acte
pe care minorul le poate face singur, fara a avea nevoie de vreo
Incuviintare:
- acte de Dreptul familiei (ex.: minorul In varsta de 16 ani sa se
poata casatori, minorul care a Implinit varsta de zece ani trebuie sa
consimta la adoptie, recunoasterea de maternitate sau paternitate);
- acte din domeniul Dreptului muncii (minorul exercita singur
drepturile si executa tot astfel obligatiile izvorate din contractul de
munca);
- acte din domeniul Dreptului civil (minorul In varsta de 16 ani
sa-si faca singur testamentul, dar nu poate da mai mult de jumatate din
bunurile de care poate dispune majorul prin testament; acceptarea unei
donatii daca este fara sarcini sau neafectata de modalitatea conditiei;
acte juridice de valoare patrimoniala marunta).
Drepturile si Indatoririle tutorelui sunt prevazute de lege In
interesul minorului, raspunderea acestuia pentru abaterile savarsite In
exercitiul acestora poate fi, dupa caz, civila, penala ori
contraventionala.
3) Incetarea tutelei
Cazurile de Incetare a tutelei si Incetare a functiei tutorelui.
Tutela ia sfarsit prin ajungerea minorului la majorat sau prin decesul
acestuia intervenit Inainte de a deveni major, precum si In cazurile In
care au Incetat motivele care au determinat instituirea ei. Incetarea
functiei tutorelui se produce prin: moartea tutorelui, Indepartarea
tutorelui (art. 138, C. fam.) sau Inlocuirea tutorelui (art. 118, C. fam.).
La Incetarea tutelei ori Incetarea functiei tutorelui, se ridica problema
219
efectuarii socotelilor si a predarii bunurilor minorului, In CONDITIILE
art. 140, C. fam.
4. Curatela minorului
Curatela este o institutie de ocrotire juridica a intereselor unei
persoane care poate fi capabila, cu capacitate de exercitiu restransa,
ori lipsita de capacitate de exercitiu. Curatorul se numeste, dupa
I. P. Filipescu, In urmatoarele situatii:
a) cand exista contrarietate de interese Intre parinte ori tutore si
minor (art. 132 si 105, C. fam.);
b) cand, din cauza bolii ori din alte motive, parintele sau tutorele
este Impiedicat sa Indeplineasca un anumit act In numele persoanei pe
care o reprezinta sau ale carei acte le Incuviinteaza (art. 152, lit. c,
C. fam.);
c) cand, pana la numirea tutorelui unui minor neinterzis (fie
pentru prima data, fie In cazul Inlocuirii tutorelui cu altul), este nevoie
de timp si se impune luarea unor masuri provizorii, Intre care numirea
unui curator (art. 139, C. fam.);
d) cand s-a facut o cerere de punere sub interdictie a unui minor
lipsit de ocrotire parinteasca si caruia nu i s-a instituit Insa tutela,
asadar pana la solutionarea cererii de punere sub interdictie (art. 146,
C. fam.).
Ocrotirea minorului aflat sub curatela se Infaptuieste prin
reprezentarea acestuia daca nu a Implinit 14 ani si prin Incuviintarea
actelor minorului cu capacitate de exercitiu restransa (Intre 14-18 ani).
Incetarea curatelei se produce daca au Incetat cauzele care au
determinat instituirea ei sau o data cu Incetarea incapacitatii ori a
restrangerii capacitatii de exercitiu. Din art. 142, C. fam., rezulta ca
poate fi pus sub interdictie si minorul.
5. Atributiile autoritatilor abilitate
Autoritatea abilitata, precum si celelalte organe implicate,
prevazute de art. 41 si 42 din Legea nr. 272/2004, au atributii In
legatura cu tutela minorului, curatela acestuia si cu punerea sub
interdictie a minorului.
a. Atributii privind tutela minorului, si anume:
- deschiderea tutelei si numirea tutorelui (art. 113 si 116,
C. fam.);
- pana la intrarea In functie se poate lua masura provizorie a
numirii unui curator (art. 119 si 139, C. fam.);
220
- comunicarea numirii tutorelui acestuia In scris (art. 119,
C. fam.);
- afisarea deciziei de numire a tutorelui la sediul primariei
(art. 119, C. fam.).
Cu privire la ocrotirea minorului prin tutela, In timpul acesteia,
autoritatea abilitata are urmatoarele atributii:
- trimiterea unui delegat care sa verifice la fata locului si In
prezenta tutorelui situatia tuturor bunurilor minorului, Intocmind un
inventar care se supune spre aprobare autoritatii abilitate (art. 126,
C. fam.);
- stabilirea sumei anuale care este necesara minorului pentru
Intretinerea sa si administrarea bunurilor (art. 127, C. fam.);
- Incuviintarea actelor juridice privitoare la bunurile minorului,
care depasesc dreptul de administrare. Incuviintarea se da tutorelui,
cand minorul are sub 14 ani, ori minorului cand are peste aceasta
varsta (art. 130, C. fam.);
- Incuviintarea ridicarii sumelor depuse pe numele minorului la
casele de pastrare, care Intrec nevoile Intretinerii lui si ale
administrarii bunurilor sale, precum si a titlurilor de valoare depuse la
casele de pastrare (art. 131, C. fam.);
- numirea unui curator ori de cate ori se ivesc interese contrare
Intre tutore si minor, altele decat acelea care atrag excluderea ori
Indepartarea de la tutela (art. 132, C. fam.);
- Incuviintarea data minorului pentru schimbarea felului
Invataturii ori pregatirii profesionale sau de a avea o alta locuinta
decat aceea a tutorelui (art. 137 si art. 122, C. fam.);
- acordarea tutorelui, prin apreciere, a unei remuneratii (art. 121,
C. fam.);
- exercitarea unui control efectiv si continuu asupra activitatii
tutorelui, putand cere colaborarea organelor administratiei de stat si a
institutiilor de ocrotire (art. 136, C. fam.);
- primirea darilor de seama, anuale si generale, verificarea
gestiunii si descarcarea tutorelui (art. 134, 135, 136, C. fam.);
- daca este cazul, Indepartarea tutorelui de la tutela (art. 138,
C. fam.) ori Inlocuirea tutorelui (art. 117 si 118, C. fam.).
b. Atributii privind curatela minorului, si anume:
- instituirea curatelei, In CONDITIILE legii (art. 132, 152 si 153,
C. fam.);
- In anumite cazuri si conditii, da instructiuni curatorului
(art. 155, C. fam.);
221
- Incuviintarea unor acte ce urmeaza a fi savarsite cu privire la
bunurile persoanei aflate sub curatela;
- exercitarea controlului asupra felului In care curatorul Isi
Indeplineste atributiile:
- Inlocuirea curatorului ori ridicarea curatelei (art. 157, C. fam.).
Cu privire la minorul interzis, atributiile sunt corespunzatoare,
dar privind tutela minorului (art. 147, C. fam.).
2 - Ocrotirea unor categorii de minori
1. Minorii ocrotiti
In spiritul art. 49 din Constitutie, mod., Legea nr. 272 din 21 iunie
2004 stabileste categoriile de minori supusi ocrotirii si anume:
a) minorii ai caror parinti sunt decedati, necunoscuti sau In orice
alta situatie care duce la instituirea tutelei, daca nu au bunuri sau alte
mijloace materiale proprii si nu exista persoane care au fost obligate
sau care pot fi obligate sa-i Intretina. Pentru a se gasi In aceasta
situatie, trebuie Indeplinite urmatoarele conditii:
- este lipsit de familie, de Ingrijirea parintilor, deoarece exista
unul din cazurile de instituire a tutelei;
- nu are bunuri sau alte mijloace materiale proprii;
- nu exista persoane care au fost obligate la Intretinerea
minorului sau care pot fi obligate sa-l Intretina;
b) minorii care, fiind deficienti, au nevoie de Ingrijire speciala ce
nu le poate fi asigurata In familie, cf. Legii nr. 53/1992, mod. Alocatia
de Intretinere pentru minorii Incredintati unei familii sau persoane sau
aflati In plasament familial, pe baza prevederilor legale, se stabileste la
nivelul unui salariu minim brut pe tara, pe toata durata cat acestia se
afla In Intretinerea completa a unei institutii de ocrotire. Principalele
deficiente sunt cele de vedere, de auz, de vorbire, de dezvoltare
intelectuala;
c) minorii a caror dezvoltare fizica, morala sau intelectuala, ori a
caror sanatate este primejduita In familie;
d) minorii care au savarsit fapte prevazute de legea penala, dar
nu raspund penal, sau sunt expusi sa savarseasca asemenea fapte, ori
ale caror purtari contribuie la raspandirea de vicii sau deprinderi
imorale In randul altor minori.
2. Masurile de ocrotire si cele educative
Legea nr. 272 din 21 iunie 2004 reglementeaza, dupa caz,
masurile de ocrotire si cele educative corespunzatoare diferitelor
categorii de minori. Masurile de ocrotire sunt plasamentul familial,
222
Incredintarea minorului unei familii sau persoane si Incredintarea
minorului unei institutii de ocrotire, iar masurile educative,
supravegherea deosebita si internarea minorului Intr-o scoala speciala
de reeducare.
a. Plasamentul familial consta In Incredintarea minorului unei
familii (sot si sotie) sau unei persoane care consimte la aceasta si
doreste sa-i asigure Intretinerea si celelalte conditii pentru crestere si
educare. Pot beneficia de aceasta masura minorii aflati In dificultate,
fiind vorba numai de aceia a caror sanatate este primejduita In familie.
Persoana poate primi minorul In plasament familial daca
consimte la aceasta si prezinta conditii morale si materiale necesare si
se dispune la nivelul Prefecturilor judetene si Primariilor municipale si
orasanesti; Incuviintarea se da, dupa caz, de catre tutore sau de catre
parinti.
In caz ca parintii nu se Inteleg In Incuviintarea acestei masuri,
decide autoritatea abilitata, dupa ce asculta pe parinti, asa cum cere
interesul minorului (art. 99, C. fam.). Drepturile si Indatoririle
parintesti cu privire la bunurile minorului, fiind vorba de aceia a caror
sanatate este primejduita In familie, sunt exercitate, dupa caz, de ambii
parinti sau de unul din ei;
b. Incredintarea minorului unei familii sau persoane, masura de
care pot beneficia minorii fata de care urma sa se dispuna plasamentul
familial, dar nu a fost posibil acest lucru, precum si minorii a caror
dezvoltare fizica morala si intelectuala este primejduita In familie.
Familia sau persoana careia i s-a Incredintat minorul are fata de acesta
drepturile si Indatoririle ce, potrivit legii, revin parintilor privitoare la
persoana copilului.
Daca parintii considera ca persoana careia i s-a Incredintat
minorul nu Il creste cum ar trebui, ei pot cere Comisiei pentru
ocrotirea minorilor sa fie Incredintat unei alte familii sau persoane.
Drepturile si Indatoririle ce revin parintilor cu privire la bunurile
minorului raman acestora sau tutorelui; spre deosebire de plasamentul
familiei, Incredintarea minorului unei familii sau persoane se poate
dispune si fara Incuviintarea parintilor ori a tutorelui;
c. Incredintarea minorului unei institutii de ocrotire
Aceste institutii de ocrotire diversificate In raport de varsta,
dezvoltare psihomotorie si situarea concreta a minorilor ce au nevoie
de ocrotire sunt: leagane pentru copii In varsta de pana la trei ani, case
de copii prescolari si scolari, gradinite, scoli si licee pentru deficientii
recuperabili, camine scolare si camine atelier pentru deficientii partial
223
recuperabili, camine pentru deficientii nerecuperabili, scoli
profesionale si licee de specialitate pentru deficientii recuperabili.
Incredintarea minorilor unei institutii de ocrotire se dispune de
catre Comisia pentru ocrotirea minorilor si se poate face si fara
Incuviintarea parintilor ori a tutorelui. Institutia de ocrotire careia i-a
fost Incredintat minorul se gaseste In situatia juridica a familiei sau
persoanei careia i se Incredinteaza minorul.
d. Supravegherea specializata este o masura educativa si se
poate dispune fata de minorii prevazuti de art. 67 urm. din Legea
nr. 272/2004, respectiv cei care au savarsit fapte prevazute de legea
penala, dar nu raspund penal, cei care nu au savarsit fapte penale, dar
sunt expusi sa savarseasca asemenea fapte, cei care contribuie prin
purtarea lor la raspandirea de vicii sau deprinderi imorale In randul
altor minori.
Supravegherea deosebita consta In lasarea minorului In grija
parintelui sau a tutorelui, punandu-li-se In vedere ca au Indatorirea de
a-l supraveghea Indeaproape, In scopul Indreptarii sale si se dispune de
catre Comisia pentru ocrotirea minorilor. Aceasta masura nu produce
efecte In ceea ce priveste exercitarea drepturilor si Indatoririlor
parintesti cu privire la persoana si bunurile copilului.
Dupa un an de supraveghere, se reexamineaza hotararea
comisiei, putandu-se da una din urmatoarele solutii: mentinerea
supravegherii, ridicarea masurii sau internarea Intr-o scoala speciala
de reeducare.
e. Internarea Intr-o scoala speciala de reeducare din subordinea
Ministerului Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei, masura ce se
dispune de catre Comisia pentru ocrotirea minorilor, este educativa si
se aplica numai minorilor In varsta de cel putin zece ani.
Supravegherea deosebita si internarea Intr-o scoala de reeducare nu
trebuie confundate cu masurile educative prevazute de Codul penal, In
art. 100, sau cu obligatia de tratament medical si internarea medicala,
care sunt masuri de siguranta prevazute de Codul penal (art. 113 si
114), care se iau fata de persoanele care au comis fapte penale
(art. 111, alin. 2, din C. penal).
3. Ocrotirea minorilor care au savarsit fapte penale
Aceste masuri sunt prevazute In legi speciale.
4. Durata masurilor de ocrotire
Plasamentul familial si Incredintarea minorului, cu plata
alocatiei de Intretinere, dureaza pana la absolvirea Invatamantului
224
obligatoriu. Internarea In casele de copii, In scolile pentru deficienti
recuperabili, In caminele-scoala pentru deficientii partial recuperabili
cu plata alocatiei de Intretinere, dureaza pana la absolvirea
Invatamantului obligatoriu.
Internarea minorului Intr-un camin pentru deficienti
nerecuperabili dureaza pana la majorat. Masura supravegherii
deosebite dureaza pana la Indreptarea minorului, dar nu mai putin de
un an si fara a depasi varsta de 18 ani. Rezulta ca supravegherea
deosebita nu se poate dispune fata de minorul care a depasit varsta de
17 ani. Internarea Intr-o scoala speciala de reeducare se ia pe timp
nedeterminat.
5. Probleme de procedura
Comisia pentru ocrotirea minorilor are urmatoarele atributii:
a) ia masurile de ocrotire si cele educative privind categoriile de
minori mentionate, cu exceptia plasamentului familial;
b) urmareste dezvoltarea minorilor fata de care s-au luat masuri
de ocrotire, examineaza cererile acestora si, daca este cazul, sesizeaza
institutiile de ocrotire sau organele care Ii sunt subordonate.
Competenta teritoriala a comisiei este determinata de localitatea
In care se afla domiciliul minorului, daca legea nu prevede altfel,
sedintele nu sunt publice, In fata acesteia fiind chemati parintii sau
tutorele, precum si minorul care a Implinit zece ani, orice alta
persoana care poate da relatii In cauza, iar hotararile sunt executorii.
Parintii sau tutorele, familia ori persoana careia i s-a Incredintat
minorul, procurorul, Autoritatea tutelara si minorul care a Implinit
varsta de 14 ani pot face contestatie Impotriva hotararilor comisiei, cu
exceoptia acelora prin care s-a aplicat o amenda, In termen de cinci
zile de la comunicare, la judecatoria In a carei raza teritoriala
domiciliaza minorul. In cadrul contestatiei introduse, judecatoria va
stabili si contributia persoanelor obligate la Intretinerea minorilor, fata
de care s-a luat masura internarii Intr-o institutie de ocrotire; hotararile
pronuntate de catre judecatorie sunt definitive.
Minorii de peste trei ani sunt trimisi, In caz de nevoie, centrelor
de primire, pana la trecerea lor Intr-o alta institutie de ocrotire sau
pana la luarea altei masuri In privinta lor. Cei de pana In varsta de trei
ani se primesc In leagane de copii pe baza hotararii Comisiei pentru
ocrotirea minorilor In a carei raza teritoriala au fost gasiti sau
descoperiti acestia, iar In caz de urgenta, la cererea organelor de
politie sau a Autoritatii tutelare, comisia urmand a se pronunta de
Indata.
225
6. Alocatia de Intretinere
Familia sau persoana care primeste minorul In plasament
familial ori In Incredintare, are dreptul la o alocatie de Intretinere care
se face de la Bugetul statului, cuantumul fiind stabilit periodic prin
acte normative.
Sectiunea a II-a
REGLEMENTARI INTERNE PRIVIND PROTECTIA
COPILULUI AFLAT IN DIFICUTATE
1 - Protectia persoanelor normale
A. Natura protectiei
Conform Legii nr. 272 din 21 iunie 2004, "protectia speciala a
copilului reprezinta ansamblul masurilor, prestatiilor si serviciilor
destinate Ingrijirii si dezvoltarii copilului lipsit, temporar sau definitiv,
de ocrotirea parintilor sai sau a celui care, In vederea protejarii
intereselor sale, nu poate fi lasat In grija acestora" (art. 50).
Copilul beneficiaza de protectia speciala prevazuta de lege pana
la dobandirea capacitatii depline de exercitiu. La cererea tanarului,
exprimata dupa dobandirea capacitatii depline de exercitiu, daca Isi
continua studiile Intr-o forma de Invatamant de zi, protectia speciala se
acorda, In CONDITIILE legii, pe toata durata continuarii studiilor, dar fara
a se depasi varsta de 26 de ani. Tanarul care a dobandit capacitate
deplina de exercitiu si a beneficiat de o masura de protectie speciala,
dar care nu Isi continua studiile si nu are posibilitatea revenirii In
propria familie, fiind confruntat cu riscul excluderii sociale,
beneficiaza, la cerere, pe o perioada de pana la 2 ani, de protectie
speciala, In scopul facilitarii integrarii sociale. In cazul In care se face
dovada ca tanarului i s-au oferit un loc de munca si/sau locuinta, iar
acesta le-a refuzat ori le-a pierdut din motive imputabile lui, In mod
succesiv, prevederile acestea nu mai sunt aplicabile.
Masurile de protectie speciala a copilului se stabilesc si se aplica
In baza planului individualizat de protectie. Masurile de protectie
speciala a copilului care a Implinit varsta de 14 ani se stabilesc numai
cu consimtamantul acestuia. In situatia In care copilul refuza sa Isi dea
consimtamantul, masurile de protectie se stabilesc numai de catre
instanta judecatoreasca, care, In situatii temeinic motivate, poate trece
226
peste refuzul acestuia de a-si exprima consimtamantul fata de masura
propusa (art. 53).
Directia generala de asistenta sociala si protectia copilului are
obligatia de a Intocmi planul individualizat de protectie imediat dupa
primirea cererii de instituire a unei masuri de protectie speciala sau
imediat dupa ce directorul Directiei generale de asistenta sociala si
protectia copilului a dispus plasamentul In regim de urgenta (art. 54).
Planul individualizat de protectie poate prevedea plasamentul
copilului Intr-un serviciu de tip rezidential, numai In cazul In care nu a
putut fi instituita tutela ori nu a putut fi dispus plasamentul la familia
extinsa, la un asistent maternal sau la o alta persoana sau familie, In
CONDITIILE legii.
Conform art. 55, masurile de protectie speciala a copilului sunt:
a) plasamentul;
b) plasamentul In regim de urgenta;
c) supravegherea specializata.
Art. 56 precizeaza ca de masurile de protectie speciala
beneficiaza:
a) copilul ai carui parinti sunt decedati, necunoscuti, decazuti din
exercitiul drepturilor parintesti sau carora li s-a aplicat pedeapsa
interzicerii drepturilor parintesti, pusi sub interdictie, declarati
judecatoreste morti sau disparuti, cand nu a putut fi instituita tutela;
b) copilul care, In vederea protejarii intereselor sale, nu poate fi
lasat In grija parintilor din motive neimputabile acestora:
c) copilul abuzat sau neglijat;
d) copilul gasit sau copilul abandonat de catre mama In unitati
sanitare;
e) copilul care a savarsit o fapta prevazuta de legea penala si
care nu raspunde penal.
Parintii, precum si copilul care a Implinit varsta de 14 ani au
dreptul sa atace In instanta masurile de protectie speciala astfel
instituite, beneficiind de asistenta juridica gratuita, In CONDITIILE legii
(art. 57).
Persoanele fizice sau juridice carora le-a fost Incredintat copilul
au fata de acesta numai drepturile si obligatiile ce revin parintilor cu
privire la persoana acestuia. Pe durata Incredintarii, domiciliul
copilului este la persoanele carora le-a fost Incredintat. Educatia
scolara si credinta religioasa a copilului nu pot fi schimbate decat cu
aprobarea Comisiei pentru protectia copilului. In cazul In care copilul
a Implinit varsta de 14 ani, se cere si consimtamantul acestuia.
227
Parintii pot sa pastreze legaturi personale cu copilul, In CONDITIILE
stabilite de Comisia pentru protectia copilului, daca este respectat
interesul superior al copilului; serviciul public specializat pentru
protectia copilului sau, dupa caz, organismul privat autorizat va crea
CONDITIILE necesare pentru aceasta, potrivit legii.
B. Plasamentul
Comisia pentru protectia copilului poate hotarI plasamentul
copilului la o familie sau la o persoana care consimte la aceasta si care
prezinta CONDITIILE materiale si garantiile morale necesare dezvoltarii
armonioase a acestuia, daca securitatea, dezvoltarea sau integritatea
morala a copilului este periclitata In familie din motive independente
de vointa parintilor, la cererea acestora, a unuia dintre ei sau a unei
rude a copilului, pana la gradul al patrulea inclusiv. Dispozitiile sunt
aplicabile daca nu exista persoane sau familii corespunzatoare la care
copilul sa poata fi dat In plasament, caz In care Comisia pentru
protectia copilului poate hotarI plasamentul acestuia la serviciul public
specializat pentru protectia copilului sau la un organism privat
autorizat.
Conform art. 58 din Legea nr. 272/2004, plasamentul copilului
constituie o masura de protectie speciala, avand caracter temporar,
care poate fi dispusa, In CONDITIILE legii, dupa caz, la:
a) o persoana sau familie;
b) un asistent maternal;
c) un serviciu de tip rezidential, prevazut la art. 110, alin. 2, si
licentiat In CONDITIILE legii.
Persoana sau familia care primeste un copil In plasament trebuie
sa aiba domiciliul In Romania si sa fie evaluata de catre Directia
generala de asistenta sociala si protectia copilului cu privire la
garantiile morale si CONDITIILE materiale pe care trebuie sa le
Indeplineasca pentru a primi un copil In plasament.
Pe toata durata plasamentului, domiciliul copilului se afla, dupa
caz, la persoana, familia, asistentul maternal sau la serviciul de tip
rezidential care Il are In Ingrijire (art. 54).
Art. 60 precizeaza ca plasamentul copilului care nu a Implinit
varsta de 2 ani poate fi dispus numai la familia extinsa sau
substitutiva, plasamentul acestuia Intr-un serviciu de tip rezidential
fiind interzis. Prin exceptie, se poate dispune plasamentul Intr-un
serviciu de tip rezidential al copilului mai mic de 2 ani, In situatia In
care acesta prezinta handicapuri grave, cu dependenta de Ingrijiri In
servicii de tip rezidential specializate.
228
La stabilirea masurii de plasament, se va urmari:
a) plasarea copilului, cu prioritate, la familia extinsa sau la
familia substitutiva;
b) mentinerea fratilor Impreuna;
c) facilitarea exercitarii de catre parinti a dreptului de a vizita
copilul si de a mentine legatura cu acesta (art. 60, alin. 3).
Masura plasamentului se stabileste de catre Comisia pentru
protectia copilului, In situatia In care exista acordul parintilor, pentru
situatiile prevazute la art. 56, lit. b) si e).
Masura plasamentului se stabileste de catre instanta
judecatoreasca, la cererea Directiei generale de asistenta sociala si
protectia copilului:
a) In situatia copilului prevazut la art. 56, lit. a), precum si In
situatia copilului prevazut la art. 56, lit. c) si d), daca se impune
Inlocuirea plasamentului In regim de urgenta dispus de catre Directia
generala de asistenta sociala si protectia copilului;
b) In situatia copilului prevazut la art. 56, lit. b) si e), atunci cand
nu exista acordul parintilor sau, dupa caz, al unuia dintre parinti,
pentru instituirea acestei masuri (art. 61, alin. 2).
In art. 62, se prevede ca drepturile si obligatiile parintesti fata de
copil se mentin pe toata durata masurii plasamentului dispus de catre
Comisia pentru protectia copilului. Drepturile si obligatiile parintesti
In situatia copilului pentru care nu a putut fi instituita tutela si pentru
care instanta a dispus masura plasamentului sunt exercitate si,
respectiv, Indeplinite de catre presedintele Consiliului judetean,
respectiv de catre primarul sectorului Municipiului Bucuresti.
Parintii decazuti din drepturile parintesti, precum si cei carora li
s-a aplicat pedeapsa interzicerii drepturilor parintesti pastreaza dreptul
de a consimti la adoptia copilului lor. Comisia pentru protectia
copilului sau, dupa caz, instanta care a dispus plasamentul copilului va
stabili, daca este cazul, si cuantumul contributiei lunare a parintilor la
Intretinerea acestuia, In CONDITIILE stabilite de Codul familiei.
C. Plasamentul In regim de urgenta
In art. 64, se precizeaza ca plasamentul copilului In regim de
urgenta este o masura de protectie speciala, cu caracter temporar, care
se stabileste In situatia copilului abuzat sau neglijat, precum si In
situatia copilului gasit sau a celui abandonat In unitati sanitare. Pe
toata durata plasamentului In regim de urgenta, se suspenda de drept
exercitiul drepturilor parintesti, pana cand instanta judecatoreasca va
decide cu privire la mentinerea sau la Inlocuirea acestei masuri si cu
229
privire la exercitarea drepturilor parintesti. Pe perioada suspendarii,
drepturile si obligatiile parintesti privitoare la persoana copilului sunt
exercitate si, respectiv, sunt Indeplinite de catre persoana, familia,
asistentul maternal sau de catre seful serviciului de tip rezidential care
a primit copilul In plasament In regim de urgenta, iar cele privitoare la
bunurile copilului sunt exercitate si, respectiv, sunt Indeplinite de catre
presedintele consiliului judetean, respectiv de catre primarul sectorului
Municipiului Bucuresti.
Masura plasamentului In regim de urgenta se stabileste de catre
directorul Directiei generale de asistenta sociala si protectia copilului
din unitatea administrativ-teritoriala In care se gaseste copilul gasit sau
cel abandonat de catre mama In unitati sanitare ori copilul abuzat sau
neglijat, In situatia In care nu se Intampina opozitie din partea
reprezentantilor persoanelor juridice, precum si a persoanelor fizice
care au In Ingrijire sau asigura protectia copilului respectiv (art. 65).
In situatia plasamentului In regim de urgenta dispus de catre Directia
generala de asistenta sociala si protectia copilului, aceasta este obligata sa
sesizeze instanta judecatoreasca In termen de 48 de ore de la data la care a
dispus aceasta masura. Instanta judecatoreasca va analiza motivele care au
stat la baza masurii adoptate de catre Directia generala de asistenta sociala
si protectia copilului si se va pronunta, dupa caz, cu privire la mentinerea
plasamentului In regim de urgenta sau la Inlocuirea acestuia cu masura
plasamentului, instituirea tutelei ori cu privire la reintegrarea copilului In
familia sa. Instanta este obligata sa se pronunte si cu privire la exercitarea
drepturilor parintesti.
Persoanele fizice sau juridice care au primit In plasament un
copil sunt obligate sa Ii asigure acestuia Ingrijirile si CONDITIILE
necesare dezvoltarii sale armonioase. Acordul parintilor pentru
efectuarea actelor obisnuite, necesare Indeplinirii acestei obligatii sau
Inlaturarii oricarei situatii urgente care ar pune In pericol securitatea,
dezvoltarea sau integritatea morala a copilului, este prezumat. Pe
durata plasamentului, domiciliul copilului este la persoana la care
acesta a fost dat In plasament.
D. Supravegherea specializata
In situatii exceptionale, daca parintii sau unul dintre acestia pun
In pericol securitatea, dezvoltarea sau integritatea morala a copilului
prin exercitarea In mod abuziv a drepturilor parintesti sau prin
neglijenta grava In Indeplinirea obligatiilor de parinte, serviciul public
specializat pentru protectia copilului poate decide plasamentul
copilului In regim de urgenta Intr-un centru de primire care este
230
organizat si functioneaza In subordinea sa sau a unui organism privat
autorizat ori la o persoana sau la o familie, atestate In acest scop.
Copilul care a savarsit o fapta penala, dar nu raspunde penal,
beneficiaza de protectie In CONDITIILE legii, se arata In art. 16. In
aceasta situatie, Comisia pentru protectia copilului este obligata sa ia o
masura educativa, la sesizarea oricarei persoane, a procurorului, a
organelor de politie sau a parintilor acestuia. In stabilirea masurii
educative, Comisia pentru protectia copilului va tine seama de gradul
de pericol social al faptei savarsite, de dezvoltarea fizica, intelectuala
si afectiva a copilului, de comportarea lui, de CONDITIILE In care a fost
crescut si In care a trait si de orice alte elemente de natura sa
caracterizeze personalitatea acestuia.
Masurile educative si modalitatile aplicarii acestora sunt cele
prevazute de legea penala, care se aplica corespunzator varstei si gradului
de maturitate a copilului, In vederea respectarii interesului superior al
acestuia. In cazul stabilirii masurii libertatii supravegheate, Comisia pentru
protectia copilului poate dispune Incredintarea supravegherii copilului
Serviciului public specializat pentru protectia copilului.
Conform art. 68 din Legea nr. 272/2004, Imprejurarile care au
stat la baza stabilirii masurilor de protectie speciala, dispuse de
Comisia pentru protectia copilului sau de instanta judecatoreasca,
trebuie verificate trimestrial de catre Directia generala de asistenta
sociala si protectia copilului.
In cazul In care Imprejurarile prevazute la alin (1) s-au
modificat, Directia generala de asistenta sociala si protectia copilului
este obligata sa sesizeze de Indata Comisia pentru protectia copilului
sau, dupa caz, instanta judecatoreasca, In vederea modificarii sau,
dupa caz, a Incetarii masurii.
Directia generala de asistenta sociala si protectia copilului sau,
dupa caz, organismul privat autorizat are obligatia de a urmari modul
In care sunt puse In aplicare masurile de protectie speciala, dezvoltarea
si Ingrijirea copilului pe perioada aplicarii masurii. In Indeplinirea
obligatiei, Directia generala de asistenta sociala si protectia copilului
sau, dupa caz, organismul privat autorizat Intocmeste, trimestrial sau
ori de cate ori apare o situatie care impune acest lucru, rapoarte
privitoare la evolutia dezvoltarii fizice, mentale, spirituale, morale sau
sociale a copilului si a modului In care acesta este Ingrijit (art. 69).
E. Incetarea masurilor de protectie speciala
La Incetarea masurilor de protectie speciala prin reintegrarea
copilului In familia sa, serviciul public de asistenta sociala, organizat
231
la nivelul municipiilor si oraselor, persoanele cu atributii de asistenta
sociala din aparatul propriu al consiliilor locale comunale, precum si
Directia generala de asistenta sociala si protectia copilului, In cazul
sectoarelor Municipiului Bucuresti, de la domiciliul sau, dupa caz, de
la resedinta parintilor, au obligatia de a urmari evolutia dezvoltarii
copilului, precum si modul In care parintii Isi exercita drepturile si Isi
Indeplinesc obligatiile cu privire la copil. In acest scop, acestea
Intocmesc rapoarte lunare pe o perioada de minimum 3 luni (art. 70).
Copilul fata de care a fost luata o masura de protectie speciala
are dreptul de a mentine relatii cu alte persoane, daca acestea nu au o
influenta negativa asupra dezvoltarii sale fizice, mentale, spirituale,
morale sau sociale (art. 71).
Incredintarea sau plasamentul copilului poate dura cel mult pana
la dobandirea capacitatii depline de exercitiu de catre acesta. La
cererea copilului, acesta poate ramane In centrele de plasament sau la
familia ori la persoana la care a fost Incredintat sau dat In plasament si
dupa dobandirea capacitatii depline de exercitiu, daca Isi continua
studiile, dar fara a depasi varsta de 25 de ani.
Comisia pentru protectia copilului care a hotarat Incredintarea
sau plasamentul copilului va stabili, daca este cazul, si cuantumul
contributiei lunare a parintilor la Intretinerea acestuia, In CONDITIILE
stabilite de Codul familiei. Sumele astfel Incasate se constituie venit la
bugetul judetului, respectiv la cel al sectorului Municipiului Bucuresti
In subordinea caruia functioneaza Comisia pentru protectia copilului
care a stabilit masura respectiva. Daca plata contributiei la Intretinerea
copilului nu este posibila, Comisia pentru protectia copilului poate
obliga parintele sa presteze o activitate neremunerata In folosul
colectivitatii, pe toata durata masurii Incredintarii sau a plasamentului.
Organismele private prevazute de art. 30 din O.U.G. nr. 26/1997
sunt persoane juridice de Drept privat, cu scop nelucratuiv, constituite
In CONDITIILE legii. Ele pot desfasura activitati In domeniul protectiei
copilului numai daca au fost autorizate de catre Comisia pentru
protectia copilului, In a carei raza teritoriala acestea Isi au sediul
social. Autorizarea organismelor private straine se face de catre
Departamentul pentru Protectia Copilului. Organismele private straine
pot fi autorizate sa desfasoare activitati In domeniul protectiei
copilului pe teritoriul Romaniei, numai daca sunt reprezentate
organisme private de nationalitate romana, autorizate.
232
2 - Protectia persoanelor handicapate
Persoane handicapate sunt acele persoane care, datorita unor
deficiente senzoriale, fizice sau mintale, nu se pot integra total sau
partial, temporar sau permanent, prin propriile lor posibilitati, In viata
sociala si profesionala, necesitand masuri de protectie speciala.
Conform art. 46 din Legea nr. 272/2004, "copilul cu handicap
are dreptul la Ingrijire speciala, adaptata nevoilor sale". El are dreptul
la educatie, recuperare, compensare, reabilitare si integrare, adaptate
posibilitatilor proprii, In vederea dezvoltarii personalitatii sale.
Ingrijirea speciala trebuie sa asigure dezvoltarea fizica, mentala,
spirituala, morala sau sociala a copiilor cu handicap. Ingrijirea
speciala consta In ajutor adecvat situatiei copilului si parintilor sai ori,
dupa caz, situatiei celor carora le este Incredintat copilul, si se acorda
gratuit, ori de cate ori acest lucru este posibil, pentru facilitarea
accesului efectiv si fara discriminare al copiilor cu handicap la
educatie, formare profesionala, servicii medicale, recuperare,
pregatire, In vederea ocuparii unui loc de munca, la activitati
recreative, precum si la orice alte activitati apte sa le permita deplina
integrare sociala si dezvoltare a personalitatii lor.
Organele de specialitate ale administratiei publice centrale si
autoritatile administratiei publice locale sunt obligate sa initieze
programe si sa asigure resursele necesare dezvoltarii serviciilor
destinate satisfacerii nevoilor copiilor cu handicap si ale familiilor
acestora, In conditii care sa le garanteze demnitatea, sa le favorizeze
autonomia si sa le faciliteze participarea activa la viata comunitatii.
Persoana care are In Ingrijire un copil handicapat beneficiaza, la
cerere, de urmatoarele drepturi:
a) concediu platit pentru Ingrijirea copilului handicapat, pana la
Implinirea de catre acesta a varstei de 3 ani;
b) concedii medicale pentru Ingrijirea copilului handicapat, bolnav
datorita unor afectiuni intercurente, precum si pentru tratamente de
recuperare pana la Implinirea de catre copil a varstei de 18 ani.
Persoana care are In Ingrijire, supraveghere si acorda ajutor
permanent minorului sau adultului handicapat beneficiaza de:
a) un salariu la nivelul salariului minim brut, lunar, al asistentei
sociale cu pregatire medie - debutant, pe toata durata handicapului;
b) recunoasterea perioadei respective ca vechime In munca, ce
se ia In calculul la pensionarea pentru limita de varsta, potrivit
Inscrierii In carnetul de munca efectuate de inspectoratele teritoriale de
stat pentru handicapati, care Incheie acestor persoane contracte de
233
munca In CONDITIILE legislatiei prevazute pentru personalul casnic,
efectuand periodic anchete sociale.
Copiii handicapati, pana la Implinirea varstei de 18 ani, aflati In
Intretinerea familiei, beneficiaza de alocatia de stat pentru copii In
cuantumurile prevazute de lege, majorate cu 100%; de alocatia de stat
pentru copii beneficiaza si copiii handicapati ai caror parinti nu se
Incadreaza In categoriile prevazute de lege pentru acordarea alocatiei.
Alocatia de Intretinere pentru minorii handicapati, aflati In plasament
familial sau Incredintati unei familii ori persoane, pe baza prevederilor
legale, se stabileste la nivelul unui salariu minim brut pe tara, pe toata
durata cat acestia nu se afla In Intretinere completa a unei institutii de
ocrotire.
Sectiunea a III-a
OCROTIREA COPILULUI ABANDONAT
In conformitate cu Legea nr. 47 cu privire la declararea
judecatoreasca a abandonului de copii, din 8 iulie 1993, copilul aflat In
Ingrijirea unei institutii de ocrotire sociala sau medicala de stat, a unei
institutii private de ocrotire legal constituita sau Incredintat, In
CONDITIILE legii, unei persoane fizice poate fi declarat prin hotarare
judecatoreasca abandonat, ca urmare a faptului ca parintii s-au
dezinteresat de el, In mod vadit, o perioada mai mare de sase luni; prin
dezinteres, precizeaza legea In art. 1, alin. 2, "se Intelege Incetarea
imputabila a oricaror legaturi Intre parinti si copil, legaturi care sa
dovedeasca existenta unor raporturi parintesti normale".
Dezinteresul manifestat fata de copil poate fi dovedit cu orice
mijloc de proba. Institutiile care au In Ingrijire copii sunt obligate sa
comunice Autoritatii tutelare sau instantei de judecata, la cererea
acestora, numarul vizitelor efectuate, precum si orice fapte ale
parintilor care sa poata caracteriza comportamentul parintesc al
acestora fata de copil. In acest scop, institutia este obligata sa tina o
stricta evidenta a vizitelor si faptelor mentionate (C.S.J., S. civ., dec.
nr. 3127/1999; dec. nr. 5642/2001).
Cererea pentru declararea abandonului se adreseaza tribunalului
judetean sau, dupa caz, al municipiului Bucuresti, pe raza caruia se
afla sediul institutiei de ocrotire ori domiciliul persoanei fizice careia i
234
s-a Incredintat sarcina Ingrijirii copilului. Sesizarea instantei va fi
facuta de conducere institutiei unde se afla copilul parasit sau de
procuror, In termen de 3 luni de la data Implinirii termenului de sase
luni de cand parintii au Incetat legaturile cu copilul (C.S.J., S. civ.,
dec. nr. 3231/2001; dec. nr. 1258/2003).
In cazul copiilor aflati In institutiile prevazute la art. 1,
abandonul nu va fi declarat daca, Inauntrul perioadei de 6 luni ori In
timpul judecarii procesului, o ruda pana la gradul IV inclusiv cere sa i
se Incredinteze copilul spre crestere si educare, iar cererea este
apreciata ca fiind In interesul copilului; copilul care a Implinit varsta
de zece ani va fi ascultat de instanta (C.S.J., S. civ., dec.
nr. 1371/2003).
In cazul declararii abandonului, instanta va delega exercitiul
drepturilor parintesti institutiilor de ocrotire sociala sau medicala de
stat sau institutiei private legal constituita ori, dupa caz, altei persoane,
In CONDITIILE legii (art. 4). Conform art. 6, instanta competenta poate
decide oricand, la cererea unuia sau a ambilor parinti, redarea
exercitiului drepturilor parintesti, daca au Incetat Imprejurarile care au
condus la declararea abandonului si daca redarea exercitiului acestor
drepturi este In interesul copilului (C.S.J., C. civ. dec. nr. 2859/1996;
dec. nr. 3385/1998).
Sectiunea a IV-a
PROTECTIA COPIILOR REFUGIATI
IN CAZ DE CONFLICT ARMAT
Art. 72 din Legea nr. 272/2004 precizeaza ca: copiii care solicita
obtinerea statutului de refugiat, precum si cei care au obtinut acest
statut beneficiaza de protectie si asistenta umanitara corespunzatoare
pentru realizarea drepturilor lor. Ei beneficiaza de una dintre formele
de protectie prevazute de Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind
statutul si regimul refugiatilor In Romania, aprobata cu modificari prin
Legea nr. 323/2001, cu modificarile si completarile ulterioare si
hotarari ale Guvernului.
In situatia In care copilul care solicita statutul de refugiat este
neInsotit de catre parinti sau de un alt reprezentant legal, sustinerea
intereselor acestuia pe parcursul procedurii de acordare a statutului de
refugiat se asigura de catre Directia generala de asistenta sociala si
protectia copilului, In a carei raza administrativ-teritoriala se afla
235
organul teritorial al Ministerului Administratiei si Internelor unde
urmeaza a fi depusa cererea. In scopul sustinerii adecvate a intereselor
copilului aflat In aceasta situatie, Directia generala de asistenta sociala
si protectia copilului desemneaza o persoana cu studii superioare
juridice sau de asistenta sociala din cadrul personalului propriu sau al
unui organism privat autorizat, care sa sustina drepturile copilului si sa
participe, alaturi de acesta, la Intreaga procedura de acordare a
statutului de refugiat.
Pana la solutionarea definitiva si irevocabila a cererii de
acordare a statutului de refugiat, cazarea copiilor se realizeaza Intr-un
serviciu de tip rezidential prevazut de actuala lege, apartinand
Directiei generale de asistenta sociala si protectia copilului sau unui
organism privat autorizat.
Copiii carora li s-a acordat statutul de refugiat, beneficiaza de
protectia speciala a copilului lipsit, temporar sau definitiv, de ocrotirea
parintilor sai, prevazuta de lege (art. 74).
In situatia In care cererea copilului de acordare a statutului de
refugiat este respinsa In mod definitiv si irevocabil, Directia generala
de asistenta sociala si protectia copilului sesizeaza Autoritatea pentru
Straini si solicita instantei judecatoresti stabilirea plasamentului
copilului Intr-un serviciu de protectie speciala. Masura plasamentului
dureaza pana la returnarea copilului In tara de resedinta a parintilor ori
In tara In care au fost identificati alti membri ai familiei dispusi sa ia
copilul (art. 75).
In caz de conflicte armate, institutiile Statului iau masurile
necesare pentru dezvoltarea de mecanisme speciale menite sa asigure
monitorizarea masurilor adoptate pentru protejarea drepturilor
copilului. Nici un copil nu va fi folosit ca spion, calauza sau curier In
timpul conflictelor armate.
Organele administratiei publice centrale, In colaborare cu
Agentia Nationala de Ocupare a Fortei de Munca si cu Ministerul
Educatiei si Cercetarii, vor promova masurile corespunzatoare pentru:
a) educarea In spiritul Intelegerii, solidaritatii si pacii, ca un
proces general si continuu In prevenirea conflictelor;
b) educarea si pregatirea copiilor demobilizati pentru o viata
sociala activa si responsabila.
In cazul actiunilor de evaluare desfasurate In urma unor conflicte
armate, copiilor li se va acorda prioritate. Directia generala de
asistenta sociala si protectia copilului, In colaborare cu protectia civila,
va lua masurile necesare pentru a se asigura supravegherea copiilor
236
care sunt evacuati de catre persoane care Isi pot asuma
responsabilitatea ocrotirii si sigurantei lor (art. 79).
Sectiunea a V-a
MASURILE EDUCATIVE APLICATE MINORULUI
In conformitate cu art. 99 din Codul penal, minorul care nu a
Implinit varsta de 14 ani nu raspunde penal, cel care are varsta Intre 14
si 16 ani raspunde penal, numai daca se dovedeste ca a savarsit fapta
cu discernamant, iar cel care a Implinit varsta de 16 ani raspunde
penal.
A. Conform art. 80 din Legea nr. 272/2004, pentru copilul care a
savarsit o fapta prevazuta de legea penala si care nu raspunde penal, la
propunerea Directiei generale de asistenta sociala si protectia copilului
In a carei unitate administrativ-teritoriala se afla copilul, se va lua una
dintre masurile prevazute la art. 55 lit. a) si c). In dispunerea uneia
dintre masurile prevazute la art. 55 lit. a) si c), Comisia pentru
Protectia Copilului, atunci cand exista acordul parintilor sau al altui
reprezentant legal al copilului, ori, dupa caz, instanta judecatoreasca,
atunci cand acest acord lipseste, va tine seama de:
a) CONDITIILE care au favorizat savarsirea faptei;
b) gradul de pericol social al faptei;
c) mediul In care a crescut si a trait copilul;
d) riscul savarsirii din nou de catre copil a unei fapte prevazute
de legea penala;
e) orice alte elemente de natura a caracteriza situatia copilului.
In art. 81, se precizeaza ca masura supravegherii specializate
consta In mentinerea copilului In familia sa, sub conditia respectarii de
catre acesta a unor obligatii, cum ar fi:
a) frecventarea cursurilor scolare;
b) utilizarea unor servicii de Ingrijire de zi;
c) urmarea unor tratamente medicale, consiliere sau
psihoterapie;
d) interzicerea de a frecventa anumite locuri sau de a avea
legaturi cu anumite persoane.
In cazul In care mentinerea In familie nu este posibila sau atunci
cand copilul nu Isi Indeplineste obligatiile stabilite prin masura
supravegherii specializate, comisia pentru protectia copilului ori, dupa
caz, instanta judecatoreasca, dupa distinctiile prevazute la art. 80, alin
237
(2), poate dispune plasamentul acestuia In familia extinsa ori In cea
substitutiva, precum si Indeplinirea de catre copil a obligatiilor
prevazute la alin (1).
In cazul In care fapte prevazuta de legea penala, savarsita de copilul
care nu raspunde penal, prezinta un grad ridicat de pericol social, precum si
In cazul In care copilul pentru care s-au stabilit masurile prevazute la art. 81
savarseste In continuare fapte penale, Comisia pentru protectia copilului
sau, dupa caz, instanta judecatoreasca dispune, pe o perioada determinata,
plasamentul copilului Intr-un serviciu de tip rezidential specializat (art. 82).
Pe toata durata aplicarii masurilor destinate copilului care savarseste fapte
penale si nu raspunde penal, vor fi asigurate servicii specializate, pentru a-i
asista pe copii In procesul de reintegrare In societate (art. 84).
In cazul In care exista acordul parintilor sau al reprezentantului
legal, masura supravegherii specializate se dispune de catre Comisia
pentru protectia copilului, iar, In lipsa acestui acord, de catre instanta
judecatoreasca In conformitate si cu hotararile de Guvern In materie.
B. Fata de minorul care raspunde penal, se poate lua o masura
educativa ori i se poate aplica o pedeapsa. La alegerea sanctiunii se tine
seama de gradul de pericol social al faptei savarsite, de starea fizica, de
dezvoltarea intelectuala si morala, de comportarea lui, de CONDITIILE In care
a fost crescut si In care a trait si de orice alte elemente de natura sa
caracterizeze persoana minorului; pedeapsa se aplica numai daca se
apreciaza ca luarea unei masuri educative nu este suficienta pentru
Indreptarea minorului, cf. art. 100, al. ultim, din C. pen.
1. Masurile educative
Masurile educative care se pot lua fata de minor, prevazute de
art. 101, C. pen., sunt:
a) mustrarea;
b) libertatea supravegheata;
c) internarea Intr-un centru de reeducare;
d) internarea Intr-un institut medical-educativ.
a. Mustrarea
Masura educativa a mustrarii consta In dojenirea minorului, In
aratarea pericolului social al faptei savarsite, In sfatuirea minorului sa
se poarte In asa fel Incat sa dea dovada de Indreptare, atragandu-i-se
totodata atentia ca, daca va savarsi din nou o infractiune, se va lua fata
de el o masura mai severa sau i se va aplica o pedeapsa.
238
b. Libertatea supravegheata
Masura educativa a libertatii supravegheate consta In lasarea
minorului In libertate pe timp de un an, sub supraveghere deosebita.
Supravegherea poate fi Incredintata, dupa caz, parintilor minorului,
celui care l-a Infiat sau tutorelui. Daca acestia nu pot asigura
supravegherea In conditii satisfacatoare, instanta dispune Incredintarea
supravegherii minorului, pe acelasi interval de timp, unei persoane de
Incredere, de preferinta unei rude mai apropiate, la cererea acesteia,
ori unei institutii legal Insarcinate cu supravegherea minorilor.
Instanta poate sa impuna minorului respectarea uneia sau mai
multora din urmatoarele obligatii, prevazute de art. 103, C. pen. mod.:
a) sa nu frecventeze anumite locuri stabilite;
b) sa nu intre In legatura cu anumite persoane;
c) sa presteze o activitate neremunerata Intr-o institutie de
interes public fixata de instanta, cu o durata Intre 50 si 200 de ore, de
maximum trei ore pe zi, dupa programul de scoala, In zilele
nelucratoare si In vacanta.
Dupa luarea masurii libertatii supravegheate, instanta
Incunostinteaza scoala unde minorul Invata sau unitatea la care este
angajat si, dupa caz, institutia la care presteaza activitatea stabilita de
instanta.
c. Internarea Intr-un centru de reeducare
Masura educativa a internarii Intr-un centru de reeducare se ia In
scopul reeducarii minorului, caruia i se asigura posibilitatea de a
dobandi Invatatura necesara si o pregatire profesionala potrivit cu
aptitudinile sale In situatia In care, precizeaza art. 104, C. pen.,
celelalte masuri educative sunt neIndestulatoare.
d. Internarea Intr-un institut medical-educativ
Masura internarii Intr-un institut medical educativ se ia fata de
minorul care, din cauza starii sale fizice sau psihice, are nevoie de un
tratament medical si de un regim special de educatie, cf. art. 105,
C. pen. mod.
Ultimele doua se iau pe timp nedeterminat, Insa nu pot dura
decat pana la Implinirea varstei de 18 ani. Masura prevazuta In
art. 105 trebuie sa fie ridicata de Indata ce a disparut cauza care a
impus luarea acesteia. Instanta, dispunand ridicarea masurii prevazute
In art. 105, poate, daca este cazul, sa ia fata de minor masura internarii
Intr-un centru de reeducare.
La data cand minorul devine major, instanta poate dispune
prelungirea internarii pe o durata de cel mult doi ani, daca aceasta este
239
necesara pentru realizarea scopului internarii. Daca a trecut cel putin
un an de la data internarii In centrul de reeducare si minorul a dat
dovezi temeinice de Indreptare, de sarguinta, la Invatatura si la
Insusirea pregatirii profesionale, se poate dispune libertatea acestuia
Inainte de a deveni major.
Pedepsele ce se pot aplica minorului sunt, cf. art. 109, C. Pen.
mod., Inchisoarea sau amenda prevazute de lege pentru infractiunea
savarsita, limitele pedepselor reducandu-se la jumatate; In urma
reducerii, In nici un caz minimum pedepsei nu va depasi cinci ani.
In caz de suspendare conditionata a executarii pedepsei aplicate
minorului, termenul de Incercare se compune din durata pedepsei
Inchisorii, la care se adauga un interval de timp de la sase luni la doi
ani, fixat de instanta. Daca pedeapsa aplicata este amenda, termenul de
Incercare este de sase luni.
O data cu suspendarea conditionata a executarii pedepsei
Inchisorii aplicate minorului, instanta poate dispune, pe durata
termenului de Incercare, dar pana la Implinirea varstei de 18 ani,
Incredintarea supravegherii minorului unei persoane sau institutii
(I. Dumitrescu). Sustragerea minorului de la Indeplinirea obligatiilor
prevazute de lege poate atrage revocarea suspendarii conditionate.
240
BIBLIOGRAFIE SELECTIVA
I . LUCRARI GENERALE
Albu, Ion, Dreptul familiei, Editura "Dacia", Cluj-Napoca, 1975.
Avram, Marieta si Fl. Baias, Legislatia familiei, ed. a II-a, Editura "ALL",
Bucuresti, 2003, 648 p.
Bacaci, Al., Codruta Hageanu, Viorica C. Dumitrache, Dreptul familiei,
ed. a III-a, Editura ALL, Bucuresti, 2004, 416 p.
Corhan, Adriana, Dreptul familiei. Curs. Teorie si practica. Editie revazuta si
adaugita, Timisoara, 2000, 524 p.
Cornu, G., Droit civil, II - La Famille, Paris, 1984, 658 p.
Dictionar de Dreptul familiei, coordonator Gh. Tomsa, Bucuresti,
1984, 184 p.
Emese, Fl., Dreptul familiei, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1997, 416 p.
Filipescu, I. P., Tratat de Dreptul familiei, Editura ALL, Bucuresti, (1996),
584 p.
Grosse, E., Die Formen der Familie und die Formen der Wirtschaft,
Freiburg J. B., Leipzig, 1896, 245 p.
Ionascu, Traian s.a., CASATORIA In Dreptul R.P.R., Editura Academiei
Romane, Bucuresti, 1964, 510 p.
Letourneau, C. H., L évolution du mariage et de la famille, Paris, 1888,
467 p.
Marcu, L.P., Istoria universala a Dreptului, curs litografiat, Bucuresti, 1997,
295 p.
Marcu, L.P., Istoria Dreptului romanesc, Editura Lumina Lex, Bucuresti,
1997, 376 p.
Marcu, L.P., Familia - categorie etnologica microstructurala, In vol.
Introducere In etnologie, Editura Academiei Romane, Bucuresti, 1980, p. 83-91.
Marcu, L.P., Structures familliales en Roumanie a l époque contemporaine
et le processus de leur généralisation typique, In "Revue roumaine de sciences
sociales", an XIII (1969), p. 49-110.
Pitulescu, I. s.a., Dictionar de termeni juridici uzuali. Explicativ-practic,
Bucuresti, 1997.
Popescu, Tudor R., Dreptul familiei. Tratat, 2 vol., Editura Didactica si
Pedagogica, Bucuresti, 1965.
Popescu, T.R. si I. P. Filipescu, Dreptul familiei. Spete si solutii din practic
a
judiciara, Bucuresti, 1969, 296 p.
Pricopi, A., Dreptul familiei, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2004, 432 p.
Pricopi, A., Dreptul familiei In Romania, In "Studii de Drept romanesc",
Editura Academiei Romane, Bucuresti, 1993, nr. 6, p. 217-227.
Radescu, D., Dictionar de drept privat, Editura MONDAN, Bucuresti, 1997,
1080 p.
241
Roseti-Balanescu, I., O. Sachelarie si N. G. Nedelcu, Principiile Dreptului
civil roman, Editura de Stat, Bucuresti, 1947, 800 p.
Voinea, Maria, Familia si evolutia sa istorica, Editura Stiintifica si
Enciclopedica, Bucuresti, 1978, 92 p.
Westermarck, E., Histoire du mariage, 3 vol., Paris, 1934-1935.
II. CASATORIA SI RAPORTURILE DINTRE SOTI
Anchidin, Liviu, Corneliu Turianu, Discutii In legatura cu infractiunea de
furt savarsita Intre soti, In "Dreptul", 2001, nr. 11, p. 103-109.
Angelescu, N. H., Intocmirea Inscrisurilor notariale referitoare la unele
drepturi patrimoniale ale sotilor, In "Revista Romana de Drept", 1967, nr. 6,
p. 28-37.
Bacaci, Al., Consideratii In legatura cu regimul matrimonial actual, In
"Dreptul", 2001, nr. 4, p. 92-97.
Capatana, O., Cu privire la procura data unui sot de a vinde celuilalt sot un
bun al mandantului, In "Legalitatea Populara", 1955, nr. 6, p. 605-611.
Chirica, D., Locuintele construite cu credit de stat si comunitatea de bunuri
a sotilor, In "Revista Romana de Drept", 1984, nr. 6, p. 11-16.
Deleanu, I., Admisibilitatea Impartirii bunurilor comune In cadrul actiunii
introduse de unul din fostii soti In temeiul unui contract de depozit, In "Justi
tia
Noua", 1966, nr. 12, p. 78-82.
Economu, V., Dreptul de succesiune al sotului supravietuitor, In
"Legalitatea Populara", 1957, nr. 5, p. 531.
Eliescu, M., Caracterul salariului In raporturile patrimoniale dintre soti, In
"Studii si Cercetari Juridice", 1964, nr. 1, p. 33-47.
Filipescu, I.P., Notiunea de patrimoniu si relatiile dintre soti privind bunuril
e
si datoriile lor, In "Dreptul", 1993, nr. 3, p. 37-41.
Ghihanis, D. si Camelia Toader, Discutii cu privire la partajarea unui
apartament ce constituie bun comun al sotilor, In "Dreptul", 1996, nr. 2, p. 27-
33.
Imbrescu, I., Matei Maxim, Neconcordanta dintre legea nr. 19/2000 si unele
prevederi din Codul Familiei si Decretul nr. 31/1954 cu referire la plata pensii
lor,
In "Dreptul", 2001, nr. 2, p. 98-103.
Leana, Crenguta, Validitatea contractelor Incheiate Intre soti, In "Dreptul",
1999, nr. 9, p. 29-50.
Mustata, I. si Guiu Mioara Ketty, Daca bunurile comune ale sotilor pot
constitui aport la capitalul social, In "Dreptul", 1992, nr. 6, p. 16-28.
Popescu, Fl., Ion Vidu, Proprietatea comuna a concubinilor asupra
bunurilor imobile dobandite Impreuna prin acte cu titlu oneros. Proba acesteia,
In
"Dreptul", 2001, nr. 16, p. 62-67.
Pricopi A., CASATORIA In Dreptul roman, Editura "Lumina Lex", Bucuresti,
1998, 228p.
Rizeanu, D. si D. Protopopescu, Raporturile patrimoniale dintre soti In
lumina Codului familiei, Bucuresti, 1959, 191 p.
Rosu, Claudia, Necesitatea revenirii la libertatea conventiilor matrimoniale,
In "Dreptul", 1999, nr. 7, p. 40-49.
242
Sadoveanu, D., Regimul comunitatii de bunuri ale sotilor si salariul, In
"Justitia Noua", 1956, nr. 1, p. 85-88.
Sasu, C., Valabilitatea actelor de dispozitie facute de unul dintre soti asupra
bunurilor imobile comune fara consimtamantul expres al celuilalt sot, In "Justit
ia
Noua", 1962, nr. 1, p. 94.
III. DESFACEREA CASATORIEI
Albu, I., Regimul juridic al bunurilor comune ale fostilor soti pe timpul
dintre data desfacerii CASATORIEI si data Impartirii lor, In "Justitia Noua", 19
65,
nr. 8, p. 65-74.
Ardelean, M.C., T. Pop, E. Chele, Probleme In legatura cu aplicarea
procedurii simplificate In cazurile de divort pentru motivele expres determinate
de
lege, In "Revista Romana de Drept", 1971, nr. 6, p. 51-63.
Beligradeanu, S., Regimul juridic actual al bunurilor comune ale sotilor In
cazul procedurii divortului, In "Dreptul", 1998, nr. 5, p. 35-39.
Chele, E., Caracterul si efectele Inscrierii hotararii de divort, In "Revista
Romana de Drept", 1968, nr. 2, p. 89-95.
Ciobanu, D., Regimul juridic al bunurilor proprii In caz de divort, In
"Justitia Noua", 1960, nr. 3, p. 524-528.
Comanita, Gh., Dreptul de a cere partajul si titularii sai, In "Dreptul", 2000,
nr. 1, p. 63-72.
Enache, M., Consideratii asupra autoritatii de lucru judecat In cauzele de
divort, In "Dreptul", 1991, nr. 2-3, p. 28-31.
Filipescu, I. P., Unele probleme In legatura cu mentiunea despre hotararea
de divort In actul de CASATORIE, In "Revista Romana de Drept", 1969, nr. 9,
p. 112-113.
Filipescu, I.P., Obligatia de Intretinere Intre fostii soti, In "Revista Romana
de Drept", 1970, nr. 2, p. 67-80.
Filipescu, I.P., Ocrotirea minorului In cazul divortului, In "Analele
Universitatii Bucuresti", 1971, nr. 1, p. 77-87.
Guresoae, I., Divortul si efectele sale juridice, Bucuresti, 1997, 62 p.
Hilsenrad A. si T. Pop, Unele probleme ale procedurii de divort, In "Revista
Romana de Drept", 1967, nr. 3, p. 30-40.
Ionascu, A., Durata obligatiei de Intretinere Intre fostii soti, In "Justitia
Noua", 1962, nr. 5, p. 56.
Iosifescu M. si A. Stegarescu, Dreptul sotiei la pensia de urmas In cazul
decesului sotului In timpul procesului de divort, In "Justitia Noua", 1962, nr.
3,
p. 106-110.
Les, I. si M. Anache, Consideratii asupra autoritatii de lucru judecat In
cauzele de divort, In "Dreptul", 1991, nr. 2-3, p. 28 si urm.
Lungu, C., Impartirea sau atribuirea locuintei In caz de divort, In "Revista
Romana de Drept", 1970, nr. 5, p. 84-89.
Lutescu, G. N., Pensia de Intretinere In caz de divort, Bucuresti, 1958.
Mihu, Lucian, Discutii cu privire la admisibilitatea cererii sotului care a
purtat In timpul CASATORIEI numele celuilalt sot, de a reveni la numele avut Ina
inte
243
de CASATORIE, formulata pe cale principala subsecvent pronuntarii divortului, In
"Dreptul", nr. 6, 2001, p. 32-33.
Muntean, N., Efectele divortului cu privire la locuinta detinuta de soti ca
accesoriu al contractului de munca Incheiat de unul dintre soti, In "Revista
Romana de Drept", 1987, nr. 6.
Pop, T., Aspecte practice ale noii proceduri de divort, In "Revista Romana
de Drept", nr. 9, 1967, p. 44-50.
Popescu, F., Cu privire la admisibilitatea cererii sotului, care a purtat In
timpul CASATORIEI numele celuilalt sot, de a reveni la numele avut Inainte de
CASATORIE, formulata pe cale principala, ulterior pronuntarii divortului, In
"Dreptul", 2001, nr. 1, p. 74-77.
Popescu, T. R., Rolul culpei In divort, In "Justitia Noua", 1962, nr. 9, p. 44-5
8.
Practica judiciara rezumata si comentata: Bunuri comune ale sotilor.
Partaj, In "Dreptul" nr. 5, 2001, p. 220-227.
Rizeanu, D., Regimul juridic al bunurilor comune ale fostilor soti pe timpul
dintre data desfacerii CASATORIEI si data Impacarii lor, In "Justitia Noua", 196
5,
nr. 8, p. 58-65.
Rizeanu D., Criterii ale atribuirii sau Impartirii locuintei In caz de divort, I
n
"Revista Romana de Drept", nr. 11, 1971,.
Scherer, V., Este admisibila o actiune In anulare Impotriva unei hotarari de
divort pronuntate pe baza acordului ambilor soti, In "Dreptul", 2000, nr. 10, p.
87-88.
Timofte, V., Prescriptia dreptului de a se cere executarea silita a hotararii
judecatoresti de Incredintare a copiilor minori, In "Studii de Drept Romanesc",
nr. 3-4, 1990, p. 285-286.
Turianu, C., Intelesul notiunii de "motive temeinice" care justifica pastrarea
numelui purtat In timpul CASATORIEI, In "Dreptul", 1992, nr. 9, p. 68-69.
IV. FILIATIA
Anca, P., Stingerea dreptului la actiunea In stabilirea paternitatii din afara
CASATORIEI, In "Legislatia Populara", nr. 3, 1958, p. 7-20.
Anca, P., Numele de familie care trebuie sa-l poarte copilul ca urmare a
admiterii actiunii In tagaduirea paternitatii (discutii), In "Revista Romana de
Drept", 1969, nr. 2, p. 108-109.
Avram, Marieta, Consideratii In legatura cu reglementarea actuala a
actiunii In tagaduirea paternitatii, In "Dreptul", 1999, nr. 2, p. 78-88.
Barach, E., A. Ionascu, P. Anca, V. Economu., I. Nestor, I. Rucareanu,
S. Zilberstein, Rudenia In Dreptul Republicii Socialiste Romania, Bucuresti,
1966, 341 p.
Barsan, C. si Radulescu, O., Consideratii asupra dreptului autorului
recunoasterii de paternitate de a ataca recunoasterea, In "Revista Romana de
Drept", 1978, nr. 9.
Capatana, O. si Ianculescu, D., Examen teoretic de practica judiciara
privind raporturile cu elemente de exteritorialitate dintre parinti si copii, In
"Studii
si cercetari juridice", 1984, nr. 4.
Deleanu, I. si Valentina Deleanu, Cu privire la dreptul procurorului de a
introduce actiune In stabilirea paternitatii, In "Revista Romana de Drept", 1986
, nr. 7.
244
Dobozi, Veronica, Gabriela Lupsan, Irina Apetrei, Filiatia In cadrul
asistentei medicale a procrearii, In "Dreptul", 2001, nr. 9, p. 41-57.
Enache, M., Aspecte ale stabilirii paternitatii, In "Dreptul", 1990, nr. 9-12,
p. 89-95.
Enescu, I., Valoarea probatorie a expertizei dermatografice In cercetarea
filiatiei, In "Revista Romana de Drept", 1981, nr. 3, p. 24-27.
Filipescu, A.I., Filiatia fireasca si filiatia din adoptie, Bucuresti, 2004,
304 p.
Filipescu, I. P., Unele probleme privind filiatia fata de mama, In "Revista
Romana de Drept", 1969, nr. 7.
Filipescu, I. P., Efectele tagaduirii paternitatii din CASATORIE cu privire la
numele copilului, In "Revista Romana de Drept", 1972, nr. 12.
Filipescu, I. P. si V. M. Ciobanu, Aspecte ale contestarii paternitatii, In
"Revista Romana de Drept", 1980, nr. 3, p. 19-25.
Guis, C.L., In legatura cu posibilitatea stabilirii paternitatii dupa admiterea
actiunii In contestare a recunoasterii paternitatii, In "Revista Romana de Drept
",
1977, nr. 6.
Iancovescu, Jean, B., Stabilirea paternitatii si proba grupului sanguin, In
"Jurnalul National", 1957, nr. 4, p. 647-653.
Ionascu, A., Data Inceperii cursului prescriptiei dreptului la actiunea In
stabilirea paternitatii copilului din afara CASATORIEI, In "Studia Universitatis
Babes-
Bolyai", S. Jurisp., 1965, p. 59-71.
Ionascu, A., Filiatia si ocrotirea minorilor, Cluj-Napoca, 1980.
Kovács, Edit, Prescriptia dreptului la actiune In tagaduirea si stabilirea
paternitatii, In "Studia Universitatis Babes-Bolyai", S. Jurisp., 1962, p. 93-10
6
Marcu, L. P., Aspecte ale corelatiei dintre structura de familie si
terminologia de rudenie la vlahii balcanici, In "Analele Societatii de limba
romana", vol. III-IV, Zrenjanin, 1972-1973, p. 281-288.
Mayo, M., Stabilirea judecatoreasca a paternitatii din afara CASATORIEI, In
"Jurnalul National", 1961, nr. 5, p. 48-63.
Mayo, M., Despre posibilitatea determinarii prin probe stiintifice a datei
conceptiei probabile a copilului, In "Revista Romana de Drept", 1978, nr. 7.
Muresan, M. si I. Bohotici, Prezumtia legala de paternitate a copilului
conceput In timpul CASATORIEI, dar nascut dupa Incetarea, desfacerea sau
desfiintarea acesteia, In "Revista Romana de Drept", 1988, nr. 7, p. 13-19.
Oproiu, Al., Despre prescriptia actiunii In stabilirea paternitatii, In "Jurnalu
l
National", 1966, nr. 5, p. 92-94.
Poenaru, E., Recunoasterea prin testament a copilului din afara CASATORIEI,
In "Jurnalul National", 1956, nr. 3, p. 463-466.
Pop, T., Termenul In care poate fi introdusa actiunea In stabilirea
paternitatii din afara CASATORIEI In cazul nulitatii actului de recunoastere (di
scutii),
In "Revista Romana de Drept", 1968, nr. 11, p. 81-83.
Popa, S., Cu privire la aplicarea prescriptiei extinctive In actiunile pentru
stabilirea paternitatii din afara CASATORIEI (discutii), In "Jurnalul National",
1966,
nr. 3, p. 82-91.
Popescu, R., Filiatia din CASATORIE (fata de mama), In "Analele Universitatii
Bucuresti", 1958, nr. 11, p. 69-85.
245
Pricopi A., Rudenia In Dreptul roman, Bucuresti, 2000, 184 p.
Schioru, N.I., Unele consideratii In legatura cu actiunea stabilirii
paternitatii, In "Legalitatea Populara", 1955, nr. 7.
Toader, A., Obligarea la plata cheltuielilor de judecata In cazul actiunilor
avand ca obiect paternitatea si pensia de Intretinere, In "Revista Romana de
Drept", 1969, nr. 9, p. 90-94.
V. ADOPtIA
Albu, I., Validitatea consimtamantului parintelui minor la Infierea copilului
sau din afara CASATORIEI (discutii), In "Revista Romana de Drept", 1968, nr. 8,
p. 63-69.
Albu I., Infierea In situatia cand Infiantul este sotul parintelui firesc al
Infiatului (discutii), In "Revista Romana de Drept", 1970, nr. 10 p. 78-86.
Albu, I., I. Reghini si P. A. Szabo, Infierea, Cluj-Napoca, 1977.
Belu, Magro Mona Lisa, Aspecte actuale ale adoptiei, In "Dreptul", 1992,
nr. 5, p. 46-50.
Dariescu, Cosmin, Cu privire la cetatenia copilului minor, fost cetatean
roman, devenit cetatean strain, dupa desfacerea adoptiei sale internationale In
strainatate, In "Dreptul", 2000, nr. 7, p. 41-46.
Draganu, T., Efectele juridice ale Infierii In materie de cetatenie, In "Studii
Juridice", 1998, p. 90-107.
Gazdac, V., Participarea procurorului In cauzele privind Incuviintarea,
nulitatea sau desfacerea adoptiei, In "Dreptul", 1999, nr. 7, p. 50-53.
Imbrescu, I., Ana Vasile, Inadmisibilitatea schimbarii prenumelui
adoptatului printr-o hotarare judecatoreasca de Incuviintare a adoptiei, In
"Dreptul", 2000, nr. 2, p. 80-83.
Lupsan, Gabriela, Tipuri de adoptie si declararea judecatoreasca a
abandonului de copii, In "Dreptul", 1996, nr. 10, p. 73-78.
Nicolae, Adina, Marian Nicolae, Discutii privind dreptul parintilor de a
consimti la adoptia copilului lor minor, In lumina deciziei Curtii Constitutiona
le
nr. 277/2001, In "Dreptul", 2002, nr. 7, p. 89-96.
Pavaleanu, V., Reglementarea adoptiei internationale prin norme interne si
prin conventii internationale, In "Dreptul", 1998, nr. 9, p. 55-58.
Pavaleanu, V., Adoptia internationala In reglementarea Conventiei romanoitaliene
si a normelor interne, In "Dreptul", 1999, nr. 12, p. 34-42.
Rucareanu, I., Examen teoretic al practicii judiciare In domeniul dreptului
de familie. Problema nulitatii Infierii, In "Studii si Cercetari Juridice", 1966
, nr. 1,
p. 135-150.
Surdu, C., Examen teoretic de practica juridica In domeniul Dreptului
familiei - Infierea, In "Studii si Cercetari Juridice", 1970, nr. 4, p. 597-602.
Stoica, Val. si Marieta Ronea, Natura juridica si procedura specifica a
adoptiei, In "Dreptul", 1993, nr. 2, p. 31-43.
Ticlea, Al., Consideratii privind Infierea copilului celuilalt sot, In "Dreptul"
,
1991, nr. 6, p. 41-45.
Vasile, Ana, Administrarea bunurilor copilului adoptat, In "Dreptul", 2003,
nr. 2, p. 103-109.
246
VI. SITUATIA LEGALA A COPILULUI
Bacaci, Al., Precizari privind institutia ocrotirii parintesti, In "Dreptul" ,
2000, nr. 10, p. 58-61.
Calmuschi, Otilia, Aspecte ale raspunderii parintilor pentru fapta copilului
minor desprinse din practica judiciara, In "Studii si Cercetari Juridice", 1978,
nr. 4.
Comanescu, I., I. Mihuta, R. Petrescu, Ocrotirea familiei In Dreptul socialist
roman, Bucuresti, 1989.
Deaconu, N., Despre calitatea procesuala activa a Autoritatii tutelare, In
"Revista Romana de Drept", 1986, nr. 10.
Enescu, Mariana, Deciziile autoritatii tutelare ca acte de jurisdictie, In
"Studii si Cercetari Juridice", 1964, nr. 4, p. 611-620.
Filipescu, I. P., Solutionarea neIntelegerilor dintre parinti privind exercitiul
drepturilor si Indatoririlor lor fata de copilul minor, In "Anuarul Universitati
i
Bucuresti", 1965, p. 67-72.
Filipescu, I. P., Probleme privind modul de exercitare a drepturilor si
Indatoririlor parintesti, Indeosebi cele cu privire la plasarea copilului, In "J
ustitia
Noua", 1965, nr. 11, p. 14-29.
Filipescu, I. P. si Olga Calmuschi, Raporturile juridice dintre parinti si copii
,
Bucuresti, 1985.
Marcu, L. P., Le cycle de vie et le statut personnel dans les communautés
villageoises roumains, In "Etudes et documents balkaniques et mediterranées",
Paris, XV, 1990, p. 96-103.
Nedelcu, G. P., Puterea parinteasca In vechiul Drept romanesc, Ploiesti,
1933, 223 p.
Vizitiu, Gh., Considerente privind Incadrarea juridica In materia
abandonului de familie prevazut de art. 305 lit. c. Cod penal, In "Revista Roman
a
de Drept", 1979, nr. 2.
Zvancu, V. Gr., Unele consideratii referitoare la dreptul parintelui de a avea
legaturi personale cu copilul sau minor, In "Revista Romana de Drept", 1982, nr.
7.
VII. OBLIGATIA LEGALA DE INTRETINERE
Bacaci, A., Obligatia de Intretinere dintre parinti si copii, In "Revista
Romana de Drept", 1987, nr. 10, p. 29-36.
Filipescu, I. P., Unele probleme pe care le ridica reglementarea obligatiei
legale de Intretinere a parintilor fata de copiii lor minori, In "Justitia Noua"
, 1966,
nr. 8.
Filipescu, I. P., Obligatia de Intretinere Intre fostii soti, In "Revista Romana
de Drept", 1970, nr. 2, p. 67-80.
Ghihanis, D., Discutii In legatura cu posibilitatea stabilirii obligatiei de
Intretinere printr-o cota procentuala din venitul net al debitorului, In "Dreptu
l",
1995, nr. 6, p. 67-68.
Gramatovici, D., Dreptul la locuinta ca element component al obligatiei de
Intretinere In raporturile dintre fostii soti, In "Revista Romana de Drept", 197
1,
nr. 9.
Ionascu, A., Caracterele juridice ale obligatiei de Intretinere, In "Studia
Universitatis Babes Bolyai", Seria Juridica, 1959, fasc. 2.
247
Lesviodax, A., Obligatia legala de Intretinere, Bucuresti, 1971, 128 p.
Lungu, C., Unele aspecte teoretice de practica judiciara privind obligatia de
Intretinere, In "Revista Romana de Drept", 1971, nr. 10, p. 109-122.
Mandrea, T., Dreptul de Intretinere al copilului major care se afla In
continuarea studiilor, In "Revista Romana de Drept", 1969, nr. 3.
Oproiu, Al. I., Actiunile pentru restituirea de la parinti a cheltuielilor de
Intretinere a copilului luat spre crestere, In "Revista Romana de Drept", 1968,
nr. 8.
Popescu, T. R., Caracterul reciproc al obligatiei de Intretinere dintre parinti
si copii minori, In "Legalitatea Populara", 1958, nr. 10.
Radu G. si V. Patulea, Unele consideratii In legatura cu obligatia subsidiara
de Intretinere, In "Revista Romana de Drept, 1982, nr. 11, p. 30-40.
Radulescu, O., Despre obligatia de asigurare a locuintei ca forma a
Intretinerii, In "Dreptul", 1990, nr. 5, p. 21-24.
Surdulescu, N., Obligatia de Intretinere Intre soti si copilul celuilalt sot, In
"Justitia Noua", 1965, nr. 10.
Turianu, C., Obligatia parintilor de a-si Intresine copilul devenit major si
aflat In continuare la studii, In "Dreptul", 1992, nr. 7, p. 52-56.
Vurdea, I. C., Suportarea cheltuielilor ocazionate de plata pensiei de
Intretinere, In "Revista Romana de Drept", 1971, nr. 6.
VIII. OCROTIREA MINORULUI
Eremia, Maria, Ioana, Perfectionarea regimului de ocrotire al minorilor prin
modificarea unor texte din Codul familiei, In "Studii si Cercetari Juridice", 19
73,
nr. 1, p. 125-132.
Filipescu, I.P., Probleme privind modul de exercitare a drepturilor si
Indatoririlor parintesti, Indeosebi cele cu privire la persoana copilului, In "J
ustitia
Noua", 1965, nr. 11, p. 15-29.
Filipescu, I.P., Ocrotirea minorului In cadrul divortului, In "Analele
Universitatii din Bucuresti", 1971, nr. 1, p. 77-87.
Filipescu, I.P., Notiunea de interes al minorului si importanta determinarii
lui, In "Revista Romana de Drept", 1988, nr. 2.
Frunza, M., Legea privind regimul ocrotirii unor categorii de minori, In
"Revista Romana de Drept", 1970, nr. 5, p. 61-72.
Popa, A., Probleme Intru aplicarea legii privind regimul ocrotirii unor
categorii de minori, In "Revista Romana de Drept", 1972, nr. 8, p. 108-116.
Rizescu, D., In legatura cu ascultarea minorului In cazurile prevazute de
Codul familiei (discutii), In "Revista Romana de Drept", 1969, nr. 5, p. 118-122
.
Silvian, Al., Reprezentarea minorului In exercitarea drepturilor procesuale
si cazurile de Incuviintare prealabila din partea ocrotitorilor sai legali, In
"Legislatia Populara", 1958, nr. 9, p. 49-59.
Stoenescu, C., Masurile educative ce se pot aplica minorilor care nu
raspund penal, In "Dreptul", 1998, nr. 1, p. 88-90.
Turianu, C., Situatia infractorilor minori neIncadrati In munca sau
neintegrati In vreo forma de scolarizare, In "Dreptul", 1992, nr. 9, p. 72-73.
248
Ungureanu, A., Unele probleme referitoare la Incetarea conditionata a
executarii masurii educative de trimitere a minorului infractor Intr-o scoala
speciala de munca si reeducare , In "Dreptul", 1991, nr. 6, p. 58-60.
IX. TUTELA SI CURATELA MINORULUI
Andrei, D., Unele aspecte In legatura cu responsabilitatea civila a minorilor
pentru daunele produse prin infractiune, In "Justitia Noua", 1966, nr. 9, p. 30-
36.
Baiculescu, C., Deosebirea de credinta religioasa, motiv de a refuza sarcina
tutelei, In "Dreptul", 1997, nr. 12, p. 38-40.
Balaur, Doina, Protectia drepturilor copilului ca principii ale asistentei
sociale, Bucuresti, 2003, 392 p.
Chiru, Gh., Incidenta legii nr. 104/1992 asupra sanctionarii infractiunilor
savarsite In minorat, In "Dreptul" , 1993, nr. 5-6, p. 112-114.
Comarnischi, Sanda, Aspecte ale tutelei minorului In dreptul R.P.R., In
"Legislatia Populara", 1958, nr. 7, p. 12-25.
Daranga, Gh. si Ilarion Olan, Unele probleme In legatura cu procedura de
ocrotire a minorilor neinfractori. Stabilirea si urmarirea contributiei obligato
rii
prevazuta de art. 486 C. pr. pen., In "Jurnalul National", 1962, nr. 10, p. 88-9
8.
Deak, F. R., Raspunderea civila a parintilor, institutorilor si artizanilor
pentru prejudicii cauzate de copilul minor, elevi sau ucenici, In "Justitia Noua
",
1965, nr. 6.
Dumitru, I., Aplicarea legii penale mai favorabile infractorilor minori, dupa
adoptarea legii nr. 104/1992, In "Dreptul", 1994, nr. 3, p. 81-85.
Dumitru, I., Libertatea conditionata a minorilor, In "Dreptul", 1997, nr. 10,
p. 90-92.
Giugariu, M., Ordinea de aplicare a dispozitiilor legale In caz de concurs
Intre scuza minoritatii si scuza provocarii, In "Jurnalul National", 1962, nr. 6
,
p. 64-68.
Ionascu, A., M. Muresanu, M. V. Costin, V. Ursa, Filiatia si ocrotirea
minorilor, Cluj-Napoca, 1980.
Loghin, V., Responsabilitatea civila a parintilor pentru faptele ilicite ale
copiilor lor minori, In "Legislatia Populara", 1956, nr. 6.
Lupascu, R., Gratierea masurii internarii Intr-un centru de reeducare si a
masurii trimiterii Intr-o scoala de munca si reeducare, luate fata de minori, In
"Dreptul", 1998, nr. 11, p. 119-122.
Lupascu, R, Revocarea masurii libertatii supravegheate luata fata de minor.
Efecte, In "Dreptul", 1999, nr. 3, p. 146-150.
Mateut, Gh., Observatii In legatura cu raspunderea penala a infractorilor
minori cetateni straini, In "Dreptul", 1992, nr. 4, p. 56-58.
Nitu, T., Admisibilitatea luarii masurii interzicerii de a se afla In anumite
localitati In cazul minorilor infractori, In "Dreptul", 1992 nr. 8, p. 52-54.
Pasca, V., Individualizarea modului de executare a pedepsei Inchisorii
aplicata minorilor, In "Dreptul", 1997, nr. 1, p. 51-54.