Sunteți pe pagina 1din 4

DESPRE EGALIZAREA VÂRSTEI

DE PENSIONARE ÎNTRE BĂRBAŢI ŞI FEMEI ŞI ALTE


PROBLEME DE PROTECŢIE SOCIALĂ
Sau despre sfârşitul iluziilor şi ipocriziei

1. Este evident necesară reglementarea vârstei de pensionare în sensul

respectării principiilor constituţionale ale egalităţii de şanse şi egalităţii de


tratament între sexe.
2. Există tendinţe actuale de egalizare a vârstei de pensionare în reglementările

din legislaţia socială a ţărilor din Uniunea Europeană (Germania, Franţa,


Ungaria), din Statele Unite şi din alte state civilizate.
3. Egalizarea la 65 de ani a vârstei de pensionare pentru bărbaţi şi femei este şi o

prevedere obligatorie în acordurile României cu Fondul Monetar


Internaţional, aflate în vigoare.
4. Este imperios necesară şi echilibrarea bugetelor sociale între veniturile şi

cheltuielile sociale privind pensiile, având în vedere tendinţele demografice


de creştere a speranţei de viaţă a populaţiei, şi creşterii numărului de ani de
beneficiere de pensie peste numărul de ani de cotizare.
5. Oricum, această egalizare ar urma să devină efectivă în anul 2030!
6. Este şi statistic evidentă realitatea că femeile trăiesc în medie cu aproape 10

ani mai mult decât bărbaţii şi contribuie mai puţin, datorită faptului că atunci
când îngrijesc copiii primesc ajutoare şi nu cotizează la fondurile sociale, şi
ies la pensie mai devreme, atât conform legislaţiei actuale (62 de ani bărbaţii,
57 de ani de ani femeile), cât şi în cazul propunerii lui Traian Băsescu (65 de
ani bărbaţii, 63 de ani de ani femeile).1
1
Propunere făcută pe 7 octombrie 2010, când a refuzat promulgarea legii pensiilor şi a retrimis-o Parlamentului pentru
reanalizare şi modificare la acest punct.

1
7. Argumentul lui Traian Băsescu că femeile muncesc mai mult (având grija şi
gospodăriei, crescând copii, etc.) nu se poate folosi ca atare, ci foarte
diferenţiat şi nuanţat, pentru că:
• Dacă femeile sunt mai muncite, cum se face că trăiesc mai mult în
medie cu aproape 10 ani decât bărbaţii?
• Bărbaţii fac mai mult muncile fizice şi periculoase (mineri, forestieri,
constructori, siderurgişti, mecanici de locomotivă, piloţi de avioane,
şoferi, etc.), nu au restricţii pentru lucrul de noapte, prin lege pot
manevra fizic greutăţi mai mari, etc.
• Nu toate femeile au serviciu, şi anume sunt angajate în proporţie mai
redusă decât bărbaţii.
• Femeile care au copii au în mod sigur un sprijin la bătrâneţe, fapt
perfect normal, tradiţional şi moral, demonstrat de realitate. Dacă nu se
întâmplă aşa, copiii care îşi abandonează părinţii la bătrâneţe sunt în
greşeală şi cred că ar trebui pedepsiţi prin lege, ca şi părinţii care îşi
abandonează copiii. De ce să nu milităm pentru o minimă solidaritate
între generaţii, de ce să nu stimulăm apropierea dintre generaţii? Chiar
au dispărut de tot recunoştinţa şi bunul-simţ?
• În medie, statistica arată că femeile sunt mai puţin calificate şi au
salarii mai mici decât bărbaţii şi deci cotizează relativ mai puţin.
• Nu toate femeile fac copii (fie că sunt sterile, fie că vor să facă o carieră
de succes, în urmărirea realizării propriei vocaţii şi în competiţie cu
bărbaţii, fie că nu vor să-şi strice silueta).
• Nu toate femeile fac menajul – propun ca femeile care fac menajul să
primească un salariu de la firma soţului sau o alocaţie de la stat pentru

2
aceasta,2 şi nu să li se reducă vârsta de pensionare la grămadă,
nediferenţiat de cele care nu fac menajul.
• Sunt şi bărbaţi, şi anume tot mai mulţi, care fac menajul, îngrijesc
copiii, etc.
• Înseşi reglementările legale în vigoare vorbesc despre concediu
paternal, acolo unde fie familia este monoparentală, fie femeia (mama)
este activă profesional, iar soţul şomer.
8. Dacă tot se pune problema atât de accentuat despre sexe, este normal ca să fie

reglementată şi problema celui de-al treilea sex sau a oamenilor cu sexul


incert (cei care şi-au schimbat sexul, bărbaţi care dau naştere la copii,
travestiţii, homosexualii, etc.).3
9. Văzând argumentele de mai sus, chiar şi în condiţiile egalizării vârstei de

pensionare, femeile beneficiază de pensie în medie cu 12-15 ani mai mult


decât bărbaţii.
10. Aproximativ în acelaşi context fiscal şi social al pensiilor, din considerente

electorale, Guvernul a acordat în 2009 o pensie socială de 350 lei tuturor celor
care au lucrat în sistemul agricol cooperatist dar nu au cotizat niciodată la
sistemul de pensii. De ce?:
• Ei sunt singuri pe lume? Chiar dacă nu au copii (deşi majoritatea
desigur că au copii, care locuiesc şi gospodăresc cu ei sau trăiesc la
oraş), ei gospodăresc de zeci de ani de zile împreună cu alte rude şi
atunci întreaga impozitare şi protecţie socială trebuie făcută pe întreaga
gospodărie, ca în Franţa şi alte ţări europene normale.
• Realitatea demonstrează fără putinţă de tăgadă că de fapt ei îşi întreţin
cu produse agricole copiii care trăiesc la oraş, pentru că li s-au
2
Propunerea, la care ne raliem, este făcută de Alvin Toffler în celebra sa carte “Al treilea val” (1980). El motiva
această recunoaştere şi remunerare a efortului femeilor în gospodărie prin faptul că prin aceasta se contribuie la
creşterea productivităţii muncii soţului beneficiar la locul său de muncă, după caz.
3
Este vorba despre grupul celor denumiţi în mod generic (în limba engleză) LGBT = Lesbian – Gay – Bisexual –
Transgender.

3
retrocedat pământurile (sau le-au vândut, şi au împărţit banii) şi o
gospodărie la ţară, oricât de mică, produce în mod aproape natural cel
puţin fructe, struguri, legume şi creşte găini, un porc, o vacă...
• Când furau de la Cooperativa Agricolă de Producţie (CAP) spunând că
şi CAP-ul le-a furat pământurile, au împărţit produsele respective cu cei
care muncesc acum ca să le plătească pensiile? Acum că după 1989 au
primit pământurile înapoi, trebuie ca orăşenii să le plătească şi pensiile?
• Până la momentul actual, după 20 de ani de la Revoluţie, cum s-au
descurcat? Au trăit cumva din prea exagerat şi penibil mediatizatele
pensii de 2 lei?
• Consumaţiile la cârciumile din sat, pline de dimineaţă până seara, tot
din acele pensii de 2 lei şi le plăteau?
11. Să fim deci mai sinceri, mai corecţi, mai realişti şi mai puţin ipocriţi, pentru

că s-a ajuns la fundul sacului, bugetul de stat nu mai suportă pensionări la 42


de ani însoţite de zeci de salarii compensatorii urmate de angajări în sistemul
public sau privat (!?!), pensii pentru zeci şi sute de mii de bolnavi închipuiţi,
pensii de sute de milioane pentru cei care nu au cotizat niciodată, orbi cu
carnete de conducere, copii mici abandonaţi în masă de nişte părinţi leneşi şi
vicioşi, asistaţi social care lucrează în străinătate sau care iau mâncare de la
cantina socială şi care au vile, opere de artă, terenuri, maşini de lux, tone de
aur.....
Marian COVLEA, MA