Sunteți pe pagina 1din 6

PROGRAM DE INTERVENŢIE

Nume şi prenume: M. GABRIEL


Data naşterii:
Domiciliul: Toplita
Şcoala Generala “ANDREI SAGUNA”
Clasa a IV- a

ECHIPA DE CAZ:
Consilier psihopedagog:
Invatator:
Părinţi:

PROBLEMATICA EXISTENTĂ

A. INFORMAŢII GENERALE:

Gabriel are 10 ani. Face parte dintr-o familie cu o situatie materiala


precara.Nu este singurul copil la părinţi.
Încă din primul semestru am remarcat slabele rezultate pe care le avea la
învăţătură, dar mai ales devieri comportamentale, concretizate în:
agresivitate verbală (le vorbea urât colegilor);
agresivitate fizică(se bătea cu colegii, îi lovea şi le trântea obiectele);
fugea de la ore( în compania unor copii mai mari);
riscul de a fi sanctionat din cauza numeroaselor absente (posibilitatea
ridicata de abandon scolar)

Părinţii, de curând reveniţi din Italia erau nedumeriţi şi supăraţi totodată de


situaţia creată, de comportamentul lui şi de rezultatele la învăţătură.
Invitându-i pe la şcoală, am aflat că atât mama cât şi tata se considerau
răspunzători de comportamentul lui Ionuţ, deoarece, spuneau ei, fiind
plecaţi din ţară, l-au lăsat doar cu bunica.
Menţionez că în clasele precendente acest copil nu a avut absente
nemotivate şi nu a manifestat un comportament agresiv. Era sociabil,
sensibil, avea mulţi prieteni, ce-i drept, unii mai mari decât el.
Părinţii afirmă că îşi iubesc foarte mult copilul şi consideră că au greşit
când, din dorinţa de a compensa lipsa lor, i-au trimis cadouri şi lunar câte
100 de euro.
Trebuie remarcat faptul ca aceştia nu o consideră vinovată deloc pe bunica
ce l-a avut în grijă, deoarece aceasta e în vârstă şi cam bolnavă.
Între cei doi soţi există un climat familial adecvat, cu excepţia unor mici
certuri inerente.
IONUŢ afirmă că:
nu se simte bine la şcoală, se plictiseşte deseori;
unii colegi îl enervează foarte tare;
refuză să vorbească prea mult despre prietenii lui;
refuză să discute pe seama relaţiei lui cu părinţii,considerându-I chiar
enervanţi şi plictisitori în insistenţele lor;
consideră despre sine că nu este un copil cu probleme,absentele fiind un
lucru firesc in viata unui adolescent si astfel neinţelegând de ce i se
reproseaza ca este implicat in activitati cu caracter negativ ;
recunoaşte însă că învăţa mult mai bine înainte.

B. DOMENIUL DE INTERVENŢIE- comportamental

Activitati de consiliere individuala (pentru elev dar si pentru parinti) la


cabinetul scolar psihopedagogic.
Cu amabilitate şi direct interesaţi, părinţii au răspuns în mai multe rânduri,
solicitărilor .

Orarul derulării programului:

LOCUL DE DESFĂŞURARE
Nume şi prenume
Sala de clasă Cabinetul psiho-
pedagogic
B.I. zilnic Luni: 11-11,50
Miercuri: 11-
11,50
Parintii Saptamanal Luni: 15,00
se discută
evoluţia
copilului

C. ALEGEREA MODALITATILOR SPECIFICE:


Metode:
Observaţia copilului;
Analiza cazului;
Jocul de rol;
Jocul de masă şi cu reguli
Poveştile terapeutice;

D. PLAN DE INTERVENŢIE

1.IPOTEZE:

Lipsa părinţilor la o vârstă fragedă poate determina tulburări afective


concretizate în comportări deviante.
Lipsa de susţinere afectivă din partea părinţilor, poate avea consecinţe
nefaste asupra comportamentului intelectual şi în cele din urmă, asupra
întregii personalităţi.
Lipsa de comunicare cu parinţii l-a determinat să se alăture unui grup cu
comportamente deviante.

2.OBIECTIVE PE TERMEN SCURT:

identificarea cauzelor care conduc către comportamentele respective;


identificarea şi analiza situaţiilor cu impact major asupra
comportamentului:
cunoaşterea tipului de relaţii cu principalele persoane adulte;
cunoaşterea nivelului de adaptare şi de evoluţie a copilului, necesare
pentru a identifica punctele forte şi punctele slabe ale personalităţii;
convingerea şi conştientizarea din partea părinţilor şi acordarea sprijinului
afectiv şi comunicaţional necesar.

3.OBIECTIVE PE TERMEN LUNG:


cunoaşterea intereselor şi a aptitudinilor lui Ionuţ, necesare implicării în
anumite activităţi pentru dezvoltarea unei personalităţi armonioase;
conştientizarea de către băiat, a adevăratelor cauze ale comportamentului
său şi identificarea principalelor căi de acţiune;
conştientizarea riscului săvârşirii unor comportamente deviante;
educarea copilului, în a învăţa să se stăpânească, să îşi controleze
comportamentele impulsive, să aiba o mai bună toleranţă la frustrare;
formarea unui EU social, bazat pe o imagine şi o stimă de sine conform
posibilităţilor reale ale personalităţii.

PLAN DE INTERVENŢIE PERSONALIZAT

1. Terapia cognitiv-comportamentală

În intervenţie , scopul a fost diminuarea tulburărilor de comportament ale


copilului prin demersuri care includ alături de metode de auto-educaţie,
intervenţii prin joc, precum şi demersuri de management al
comportamentului şi metode de întărire operantă.
Obiectivul central al trainingului de auto-educare este îmbunătăţirea
capacităţilor de autoreglare şi a strategiilor reflexive de rezolvare de
probleme. Terapia trebuie să ajute copilul să îşi menţină atenţia
concentrată, să îşi controleze mai bine impulsurile şi să elaboreze planuri
de acţiune, pentru a rezolva mai bine sarcinile.
Tehnicile de management al comportamentului au fost centrate pe
respectarea anumitor reguli şi pe oferirea de recompense. Astfel, au fost
discutate cu dirigintele clasei si cu copiii „Regulile clasei”, stabilind cu
toţii, împreună anumite reguli de comportament pentru anumite situaţii,
urmând ca ei să se observe şi să se monitorizeze. Dacă regulile erau
respectate elevul I. era recompensat prin laudă, încurajare, dar şi prin
oferirea de puncte, întărindu-se în acest fel comportamentele pozitive.
Nu în ultimul rând am recurs la trainingul prin joc. Am început cu jocuri şi
activităţi simple, insistând pe regulile jocului şi pe finalitatea lui,
asigurându-mă că jocul ales poate fi dus la bun sfârşit de I., după care am
crescut gradual complexitatea lui, crescând astfel gradual implicarea
copilului în sarcină şi prelungind durata concentrării atenţiei în sarcină.
Dintre activităţile derulate amintim: jocuri de rol, materiale de construcţii,
jocuri de masă şi cu reguli, materiale de pictat şi de confecţionat. Nu uitam
nici de metodele de întărire: întărirea socială a fiecărei activităţi de joc şi
întărirea prin oferire de puncte.

2. Dezvoltarea abilităţilor de comunicare şi relaţionare

Scopul acestei acţiuni este şi activizarea vocabularului pe baza


experienţelor imediate, cu cuvinte care denumesc obiecte, fiinţe, fenomene
observate, cunoscute, însuşiri caracteristice, acţiuni, poziţii spaţiale, relaţii
interpersonale, unele trăiri afective.
3. Consilierea familiei (Programul părinte-copil)
Scopul programului părinte-copil este acela de a induce modificări în
interacţiunile părinte-copil, acestea constituind o premisă a reducerii
problemelor comportamentale ale copilului în familie.
Punctele centrale ale programului sunt modul în care caracteristicile
copilului, cele ale părinţilor şi problemele familiale influenţează:
comportamentul copilului,
percepţia comportamentului copilului de către părinţi şi
reacţiile părinţilor la comportamentul copilului.
Reducerea tensiunilor în familie poate avea o importanţă majoră în
diminuarea problemelor comportamentale ale copilului, de aceea ele au
fost discutate în cadrul programului părinte-copil.
Etapele terapeutice ale programului părinte-copil au urmărit:
îmbunătăţirea relaţiei părinte-copil;
modificarea comportamentului impulsiv în situaţii bine definite prin
utilizarea consecventă a unor tehnici pedagogice şi terapeutice;
utilizarea de către părinţi a întăririlor comportamentelor dezirabile;
folosirea unor întăriri verbale specifice (lauda sau dezaprobarea);
recurgerea la întăriri consistente;
utilizarea în primă fază a metodelor de recompensare şi abia apoi a
tehnicilor de pedepsire;
acordarea unei atenţii deosebite la posibilele reacţii faţă de
comportamentele indezirabile (nu certăm copilul, nu stabilim reguli dacă nu
reuşim să obţinem cooperarea lui);
observarea calităţilor copilului;
stabilirea de comun acord a Regulilor familiei;
formularea cerinţelor într-un mod eficient
E. REALIZAREA EVALUĂRILOR

Pentru cunoaşterea obiectivă a profilului psihologic al copilului şi mai ales


pentru adoptarea unor măsuri pedagogice adecvate particularităţilor
individuale s-au folosit un set de probe psihologice care au permis
identificarea unor particularităţi ale dezvoltării.
Probe utilizate: teste pentru stabilirea nivelului de dezvoltare intelectuală
(Testul Raven Color şi Binet-Simon), teste proiective de personalitate
(Omuleţul şi Familia mea) şi un chestionar pentru evaluarea tulburărilor
hiperchinetice completat de părinţi împreună cu diriginta clasei (TRF –
Arbeitsgruppe Deutsce Child Behavior Checklist).

F.CONCLUZIILE EVALUĂRII COMPLETE:


FAMILIA
Faptul că ambii părinţi au venit împreună la şcoală, dovedeşte că sunt
responsabili pentru comportamentul elevului Ionuţ;
ambii conştientizează că lipsa comunicării şi a sprijinului afectiv de care ar
fi avut nevoie copilul, nu au fost compensate de cadouri şi de bani;
decizia de a cere sprijin şcolii, a aparţinut ambilor părinţi, ceea ce
dovedeşte că în familie există o bună comunicare;
cei doi părinţi se respectă reciproc- lucru foarte important pentru evoluţia
emoţională ulterioară a băiatului.

IONUŢ
comportările deviante ale băiatului,fuga frecventa de la ore si rezultatele
mai slabe la invatatura vin din sfera tulburărilor emoţionale;
lipsa tatălui şi în special a mamei, care-i oferea sprijin afectiv şi mediu
securizant, s-a transformat la nivel comportamental in manifestări deviante
(fuga de la ore si compania neadecvata) ;
grupul de prieteni reprezintă încercarea lui de a-şi găsi un suport afectiv şi
o acută nevoie de afirmare a personalităţii;iar problemele de natură afectivă
au condus la o scădere a motivaţiei pentru învăţare, culminând cu o
scădere în plan cognitiv;

G. CONCLUZII:
Programul de intervenţie personalizat presupune colaborarea în echipă,
formată din psiholog, familie, toţi cei implicaţi în activitatea desfăşurată de
I. pe parcursul unei zile pentru a forma un cerc de susţinere, echilibrare şi
integrare în comunitate.
Activitatea în şcoală s-a axat pe urmărirea evoluţiei copilului implicat şi pe
crearea de prilejuri pentru a exersa suplimentar activităţi necesare
urmărind totodată dezvoltarea încrederii în forţele proprii. Acest fapt s-a
realizat prin aplicarea unor metode şi procedee eficiente pentru integrarea
copilului în colectivul clasei, relaţionarea sa cu ceilalţi copii şi cu adulţii,
formarea deprinderilor comportamentale, motrice, socio-afective, practice.