Tema 6 Studenti

Tranzacţii Bursiere 2009 – 2010 Profesor curs: lector univ.
, Marcelina ROŞCA
Tema 6. EVALUAREA PLASAMENTELOR BURSIERE
TEMA 6. EVALUAREA PLASAMENTELOR BURSIERE

6.1. Analiza fundamentală
6.1.1. Analiza fundamentală la micronivel
6.1.2. Indicatori utilizaţi în analiza fudamentală
6.1.3. Analiza sectorială
6.1.4. Elemente macro-economice de analiză fundamentală
6.2. Analiza tehnică
6.2.1. Consideraţiuni privind analiza tehnică
6.2.2. Instrumente de previzionare a evoluţii viitoare a cursului: indicatori
6.2.3. Grafice şi trenduri utilizate în analiza tehnică
6.1. ANALIZA FUNDAMENTALĂ
Portofoliul de valori mobiliare poate fi definit ca fiind totalitatea activelor financiare

nebancare pe care le poseda un investitor şi se concretizează în titlurile financiare negociabile pe
pieţele bursiere: acţiuni şi obligaţiuni, dar şi derivate financiare precum contractele futures sau
contractele pe opţiuni.
Primul pas în constituirea unui portofoliu este alegerea potrivita a titlurilor în care dorim sa
investim precum şi a momentului de intrare pe piaţă (a momentului de cumpărare). În acest sens,
se va încerca prevederea evoluţiei viitoare a titlurilor şi a trendului pieţei bursiere. Acest lucru se
face pe baza a două tipuri de analize operaţionale a valorilor mobiliare care sunt vizate: analiza
tehnica si analiza fundamentala.
Analiza fundamentală constituie un studiu al raportărilor financiare, al managementului şi
poziţiei pe piaţă a unei companii.{ Wikipedia }cu alte cuvinte analiza fundamentala consta în
studierea situaţiilor financiare şi a conjuncturii economice, scopul fiind estimarea cît mai exacta
pe baza acestor informaţii financiare a cursului şi a riscurilor valorilor mobiliare. În mod concret
analiza fundamentala se refera la studiul comparativ al unor indicatori financiari ai firmei
emitente.
Obiectivul analizei fundamentale este evaluarea societăţii emitente şi a capacităţii acesteia de a
obţine profituri.
Există o serie de aspecte care se urmăresc prin analiza fundamentală, cum ar fi:
1
Tranzacţii Bursiere 2009 – 2010 Profesor curs: lector univ., Marcelina ROŞCA
• evaluarea stabilităţii veniturilor societăţii cu ajutorul metodelor statistice (abatere standard,
coeficient de variaţie, index de instabilitate al veniturilor etc.);
• determinarea factorilor de risc care sunt implicaţi în operaţiunile curente ale companiei (de
afacere, de mediu, social, de industrie, economic, politic);
• analiza calitativă a produselor şi a pieţei de desfacere;
• calitatea managementului.
În acelaşi timp, analiza fundamentală îşi propune să determine un curs teoretic al
acţiunilor, să determine dacă valorile mobiliare în discuţie sunt supra-, sub- sau corect evaluate.
Informaţiile necesare în acest scop se obţin din raportările financiare ale companiei. Pe baza
acestor date se pot elabora prognoze asupra fluxurilor de venituri viitoare, dividendelor şi ale
preţului de pe piaţă. Rezultatele care se obţin se corelează cu efectele pe care mediul economic şi
politic naţional şi internaţional le are asupra companiei, cu modul în care se comportă aceasta în
diferite perioade ale ciclului de afaceri.
Din cele expuse mai sus se evidenţiază două paralele de realizare a anaşizei
fundamentale:
• Nivelul firmei emitente;
• Nivelul macroeconomic.
Pornind de aici, în efectuarea analizei fundamentale didtingem două abordări:
“top- bottom approach” (abordarea de sus în jos);
“bottom – top approach” (abordarea de jos în sus).
Primul tip de analiză începe studierea de la nivel macroecomic, se continuă cu domeniul de
activitate în care se înscrie activitatea firmei studiate şi se încheie cu analiza detaliata a firmei
propriu-zise. În cazul analizei de tip "bottom-top" analiza fundamentală a societăţii se desfăşoară
asemănător, dar in sens invers.
6.1.1. ANALIZA FUNDAMENTALĂ LA MICRONIVEL

Situaţiile financiare, care prezintă o importanţă deosebită pentru o companie, sunt
următoarele:
• Bilanţul şi anexa la bilanţ

• Contul de profit şi pierdere
• Situaţia patrimoniului
• Rezultatele financiare
• Raportul de gestiune
2
Acesti indicatori economico-financiari sunt calculati pe baza informatiilor oferite de situatiile

financiar-contabile ale firmei: bilantul contabil, contul de profit si pierderi etc. In plus trebuie
avut in vedere in calcul unora dintre acesti indicatori si pretul de piata al valorii mobiliare
respective care reflecta interesul investitorilor pentru titlul respectiv si este format prin
confruntarea cererii cu oferta.
Se calculeaza pe baza acestor situatii financiare un curs teoretic al valorilor mobiliare (se mai
numeste si valoarea contabila) si se compara cu valoare de piata. Din aceasta comparatie rezulta
daca respectivele valori mobiliare sunt supraevaluate sau subevaluate, acest lucru fiind un prim
semn pentru investitor in adoptarea deciziei potrivite.
In urmatoarea etapa se elaboreaza o serie de previziuni privind cash-flow-urile viitoare si
divindendele sperate.
In sfarsit, aceste rezulate obtinute se coreleaza cu efectele pe care mediul economic, politic
national si international le are asupra firmei analizate (sau asupra ramurii din care face parte)
precum si cu modul cum se comporta aceasta in diferite faze ale ciclului de afaceri.
Analiza fundamentala implica în primul rand analiza situatiei financiare a societatii emitente, dar
ia în calcul si alte aspecte importante:
. domeniul de activitate din care face parte societatea analizata;
. ciclicitatea afacerii sau activitatii societatii;
. analiza calitativa a produselor si a pietei de desfacere;
. determinarea factorilor de risc care sunt implicati in operarea curenta (de afacere, de
mediu, inflationist, politic etc.);
. calitatea managementului societatii analizate;
. structura actionariatului societatii analizate;
. strategia stabilita pentru viitor;
. care sunt punctele tari si punctele slabe ale societatii?
. daca societatea este solida, care este secretul succesului ei? In caz contrar, care este cauza
rezultatelor sale slabe?
Cel mai important loc in cadrul analizei fundamentale il ocupa analiza financiara care isi
propune sa determine performantele financiare ale firmei, punctele forte si punctele slabe ale
managementului financiar.
Analiza financiara vizeaza cu precadere urmatoarele :
1. Analiza echilibrului financiar (Fondul de Rulment Net, Necesarul de Fond de Rulment Net,
Trezoreria Neta);
2. Analiza marjelor de rentabilitate (Valoarea adaugata, Profitul din exploatare, Profitul Net);
3
3. Diagnosticul financiar :
. Diagnosticul Rentabilitatii (economice si financiare);
. Diagnosticul Riscului (de exploatare, financiar, de faliment)
4. Analiza cash-flow-ului.
6.1.2. INDICATORI UTILIZAŢI ÎN ANALIZA FUDAMENTALĂ

1. Câştigul pe acţiune (engl. Earnings per share - EPS)
Unul din cei mai utilizaţi indicatori este câştigul pe acţiune, adică o modalitate
de a raporta valoarea de piaţă a unei acţiuni cu profiturile care revin la o acţiune comună.
EPS = Profiturile (nete) disponibile pentru acţiuni comune/Numărul acţiunilor
comune aflate în circulaţie (netezaurizate)
Profitul pe acţiune reflectă însăşi capacitatea unui emitent de a produce profit.
Studiat pe mai mulţi ani succesivi, indicatorul arată capacitatea companiei de a-şi menţine
de-a lungul anilor ritmul de creştere a profitului, adică ceea ce îl interesează mai mult pe
investitor. Valori în creştere ale EPS (având la bază profitul anual, semestrial şi chiar
trimestrial pe pieţele dezvoltate şi comparate cu perioadele anterioare similare)
încurajează, în principiu investitorii să cumpere acţiunea respectivă, ceea ce conduce la
creşterea preţului (cursului) acesteia.
De obicei însă evoluţia EPS nu este analizată fără cel puţin o corelare: cu evoluţia
cifrei de afaceri (a vânzărilor), aceasta raportată de asemenea la numărul de acţiuni. Dacă
creşterea EPS se produce pe fondul creşterii vânzărilor, atunci se poate considera că
respectiva companie este în creştere, deci şi valoarea sa de piaţă este în creştere. Cu o
condiţie: numărul de acţiuni (în circulaţie, la investitori) să nu se fi diminuat în urma unei
micşorări de capital social (efect al vânzării unor active importante), sau a răscumpărării
şi tezaurizării de acţiuni. La interpretarea creşterii EPS mai funcţionează şi restricţia
privitoare la creşterea profitului datorată unei restructurări substanţiale a companiei,
constând în reduceri masive de costuri. În acest caz este posibil ca profitul să fi crescut
mai puţin datorită vânzărilor, deci emitentul va fi ţinut sub observaţie pentru a se vedea
roadele restructurării. După o creştere care speculează anunţul restructurării, pe piaţă va
surveni o scădere datorată fructificării speculaţiei.
În mod analog, o scădere a EPS nu este un semnal bun pentru evoluţia viitoare,
dar, şi în acest caz, trebuie să se ţină seama de o eventuală mărire a numărului de acţiuni
(ca urmare a divizării acestora sau a micşorării valorii lor nominale). Dacă a avut loc o
divizare (engl. split) a acţiunilor pe fondul menţinerii sau al creşterii nivelului vânzărilor,
semnalul aparent nefavorabil invocat mai sus poate fi, de fapt, unul favorabil.
4
În calculul numitorului - numărul de acţiuni în circulaţie trebuie ţinut seama de
câteva particularităţi. Numărul de acţiuni în circulaţie se obţine scăzând acţiunile
răscumpărate de companie (acţiuni de trezorerie) din numărul de acţiuni emise. Dacă pe
parcursul perioadei curente au loc tranzacţii cu acţiuni care implică conturi de activ, este
folosită o medie ponderată. De exemplu, dacă 1 milion de acţiuni sunt în circulaţie la
începutul perioadei, şi 200.000 de acţiuni sunt vândute la 1 iulie (jumătatea anului) contra
cash (un activ), numărul mediu de acţiuni va fi 1,1 milioane [1.000.000 +1/2*(200.000)].
Dacă au loc tranzacţii cu acţiuni care nu implică active, precum dividendele în acţiuni sau
divizările, noul număr al acţiunilor se consideră ca fiind efectiv de la începutul anului. De
exemplu, 1 milion de acţiuni sunt în circulaţie, iar în noiembrie sunt anunţate dividende
în acţiuni totalizând 20% din numărul acţiunilor în circulaţie. Media ponderată a
numărului de acţiuni la sfârşitul anului va fi de 1,2 milioane.
Odată determinat numărul de acţiuni în circulaţie, se calculează raportul EPS
având la numitor profitul net rămas după plata dividendelor preferenţiale. Indicatorul
rezultat este un instrument pertinent pentru comparaţii între companii.
2. Dividende pe acţiune (engl. Dividends Per Share). Acest indicator exprimă câte
unităţi monetare de dividende în numerar se plătesc pe o acţiune într-un an.
Dividende pe acţiune = Dividende anuale/Numărul de acţiuni comune la
investitori
3. Valoarea de randament
Plecând de la ideea că randamentul minim acceptabil este nivelul dobânzii, putem
calcula o valoare teoretică pentru acţiune - valoarea de randament Vr: Vr = D/d.
Raţionamentul subiacent acestei metode este următorul: preţul acţiunii trebuie să fie cel
puţin egal cu suma de bani care, depusă la o bancă la dobânda curentă, produce într-o
anumită perioadă de timp (un an), exact fluxul de venituri (dividende) adus de acţiunea
respectivă. Sau, altfel spus: câţi bani trebuie investiţi (împrumutaţi) acum la dobânda
pieţei bancare pentru a obţine într-un an venituri egale cu dividendele plătite la acel titlu.
De exemplu, dacă rata dobânzii este de 5% anual, atunci un activ care produce (engl.
yielding) un flux constant de venituri s-ar putea vinde la un preţ reprezentând 1/5% (de 20
de ori) venitul ei anual. De exemplu, o acţiune care aduce într-un an un dividend de 2$, în
condiţiile unei rate a dobânzii de 5%, are o valoare de randament Vr de 40$.
Calculul valorii de randament permite ca, prin comparare cu cursul curent al
acţiunii, să stabilim dacă titlul este subevaluat (Vr > C) şi putem cumpăra sau,
dimpotrivă, supraevaluat (Vr < C) pe piaţă şi este cazul să vindem.
4. Raportul preţ-câştig (engl. Price earning ratio - PER)
5
În practica bursieră se foloseşte pe scara largă un indicator derivat din abordarea
valorii intrinseci ca o valoare de randament - raportul preţ-câştig. În o anumită industrie,
acţiunile cu un PER ridicat au, în general, şi un preţ mai mare.
PER = Cursul acţiunii / profitul net pe acţiune
PER este unul din cei mai folosiţi indicatori datorită relevantei mari în raport cu
uşurinţa de calcul. PER este o măsură a costului titlului estimat în funcţie de valoarea
acestuia, reflectată doar de ultimul profit net luat în calcul (uzual, al celui mai recent
încheiat exerciţiu financiar). Prin urmare, PER arată numărul de ani în care s-ar recupera
investiţia, dacă tot profitul net ar fi destinat dividendelor, sau PER arată cât trebuie să
plătească un investitor pentru o acţiune pentru a obţine o unitate monetară din profiturile
firmei emitente.
Cea mai simplă interpretare este aceea că un PER mare desemnează un titlu
scump, iar unul mic - un titlu ieftin. Pe o piaţă normală, ce este prea scump poate s-ar
putea ieftini (deci ar trebui vândut), şi ce este prea ieftin s-ar putea scumpi (deci ar merita
să fie cumpărat). Când PER este relativ mare, acţiunea este scumpă, ea poate fi
supraevaluată şi, deci, deţinerea ei nu s-ar mai putea justifica; invers, când PER este
relativ mic, acţiunea este relativ ieftină şi se recomandă cumpărarea acesteia.
Desigur, pentru ca PER să funcţioneze, trebuie stabilite nişte praguri sau limite,
iar exemplele clasice sunt “PER sub 10” pentru cumpărare, şi “PER peste 20” pentru
vânzare. La rândul său, PER a născut controverse, ca în toate cazurile în care este vorba de
utilitatea unui indicator de analiză.
Percepţia obişnuită este ca un PER mare reflectă o supraevaluare pe piaţă a
companiei. Dar ratele mari pot reflecta şi perspectivele de creştere ale unei companii, mai
ales când aceasta este una binecunoscută, solidă, şi în plus îşi dezvolta un produs nou ori
o altă informaţie fundamentală încurajează încrederea investitorilor. Microsoft sau Coca-
Cola pot avea rate uşor oscilând în jurul pragului de 20. PER peste 20 poate fi întâlnit
deseori pe o piaţă în ascensiune, în creştere accentuată, (cum este domeniul high tech),
dar şi în cazul unei companii nou apărute, vulnerabile la speculaţii (pentru care un PER
de 40 sau chiar 100 nu este surprinzător).
Pe de altă parte, valori PER scăzute sunt caracteristice nu numai companiilor
subevaluate (PER sub 10), dar şi companiilor mature, cu potenţial de creştere redus (în
industrii saturate) ori companiilor care au deja necazuri, fie se îndreaptă spre ele.
Companiile în creştere au în general un PER mai mare decât companiile ciclice.
Investitorii sunt dispuşi să plătească mai mult pe acţiuni cu aşteptări de creştere stabilă şi
pe termen lung decât pe acţiuni al căror preţ creşte şi scade odată cu ciclul activităţii
6
economice. Astfel, companiile care sunt supuse fluctuaţiilor ciclice (cum sunt
producătorii de oţel sau de automobile) au în general la PER-uri mai mici; industriile în
declin au PER şi mai mic. Investitorii trebuie să fie avizaţi asupra valorilor extreme ale
PER. Acţiunile speculative se tranzacţionează adesea la una din valorile extreme.
O altă perspectivă a PER este cea a comparaţiei cu ratele dobânzilor medii pasive,
cu alte cuvinte, PER văzut ca inversul dobânzii, deci ca un randament al investiţiei.
5. Rata preţ/valoare contabilă (engl. Price to book value ratio - PBR)
Prin raportul preţ/valoare contabilă (P/BK) se obţine încă un reper pentru
aprecierea gradului de sub(supra)evaluare a unei acţiuni. Valoarea contabilă, calculată ca
diferenţă dintre activele înscrise în bilanţ (mai puţin cele necorporale) şi toate obligaţiile
emitentului, odată raportată la numărul de acţiuni, exprimă ceea ce ar mai primi un
acţionar în situaţia, evident ipotetică, a vânzării acelor active nete definite mai sus.
Prima interpretare a evoluţiei valorii contabile, în cazul creşterii sale nedatorate
direct unei creşteri de profituri, este aceea a creşterii valorii activelor sau numai a scăderii
obligaţiilor emitentului. Rata preţ/valoare contabilă are şi relevanţă sectorială. De
exemplu, analiştii americani plasează această rată între 1 şi 1,5 pentru sectorul bancar.
Alte sectoare, ca acela al tehnologiei informatice, pot avea rate superioare, dar
interpretarea este controversată, în cazul de mai sus tocmai activele necorporale fiind mai
importante.
Analiştii interpreteaza ca pe un semnal de cumpărare o rată P/BK a unui emitent
inferioară celei a sectorului respectiv. Admiţănd că valoarea activelor nete ale emitentului
este cea medie a sectorului respectiv, înseamnă că acţiunea este tranzacţionată la un preţ
inferior valorii activelor sale, deci este probabil ca preţul acţiunii să crească, iar
investitorul să realizeze profit. Companiile în dezvoltare au de obicei rate P/BK înalte,
fiind tentate să nu distribuie dividende, ci să-şi investească profitul, iar rata poate
funcţiona ca o confirmare a identificării ca atare a companiei. În sfârşit, cu toate că
extinderea relevanţei indicatorului la întreaga piaţă devine mai riscantă, unii analişti
interpretează atingerea de către rata P/BK a unor maxime istorice ca pe un indiciu de
scădere a preţurilor, considerându-se că, creşterea acestora nu a fost determinată de
factori fundamentali, ci psihologici.
6. Venitul curent (engl. Current Yield)
Venitul curent al acţiunilor comune, ca şi venitul curent al obligaţiunilor sau al
acţiunilor fondurilor mutuale, exprimă rentabilitatea anuală a investiţiei ca procentaj din
valoarea de piaţă (cursul). Acest indicator reflectă doar venitul din dividend, nu venitul
atribuibil oricărei creşteri pe termen lung a valorii acţiunii.
7
Venitul curent = Dividendele anuale pe acţiunile comune/Valoarea de piaţă a
acţiunilor comune
7. Raportul (rata, indicele) de plată a dividendului (engl. Dividend Payout Ratio)
Acest indicator arată proporţia în care profiturile disponibile pentru acţiunile
comune sunt folosite pentru plata dividendelor comune.
Raportul de plată a dividendului = Dividende anuale pe acţiuni comune/Câştiguri
pe acţiune
În general, companiile cele mai stabile plătesc cele mai mari procente de
dividende din câştiguri. Societăţile de sevicii publice ca grup au cea mai mare valoare a
acestui raport. Companiile în creştere se situează la polul opus deoarece ele reinvestesc
cea mai mare parte a profiturilor. Aceste companii speră să-şi răsplătească acţionarii prin
creşterea valorii acţiunii şi nu prin dividende mari.
6.1.3. ANALIZA SECTORIALĂ
Aceasta este o componentă a analizei fundamentale şi studiază sectorul de activitate din

care face parte compania analizată (bancar, medicamente, petrol, construcţii de maşini, comerţ
alimentar, chimie etc.).
Un model de plan de studiu economic al sectorului este:
A) Importanţa sectorului in economia ţării şi in lume
a o efectivul de angajaţi, comparativ cu populaţia efectivă a ţării
b o cifra de afaceri
c o valoarea adăugată, comparativ cu produsul intern brut;
d o investiţiile in acest sector, comparativ cu totalul investiţiilor ţării
e o cota sectorului in exporturi
1 o cota din producţia mondială de aceleaşi produse

B) Produsele şi activităţile sectorului
a o natura produselor, subproduselor şi activităţilor

b o statistici referitoare la producţie: evoluţia şi situaţia actuală
c o rata de creştere a sectorului, comparaţia acesteia cu alte sectoare şi cu PIB – ul
2 o sensibilitatea sectorului la fluctuaţiile conjuncturale
C) Tehnologia
8
3 o principalele procese de fabricaţie folosite
4 o evoluţia tehnicii
D) Instalaţii, echipamente şi investiţii
a o localizarea activităţilor
b o caracteristicile şi capacităţile existente
5 o programul de investiţii
E) Materii prime, energie
6 o materii prime: importanţă, cantitate, valoare, surse

7 o energia folosită: forme, volum
F) Forţa de muncă
a o efective
b o specializări, formare profesională
c o probleme de recrutare
8 o nivelul şi evoluţia salariilor
G) Transportul
H) Structura sectorului
a o legătura cu alte sectoare (in amonte şi in aval).

b o gradul de integrare (verticalăşi orizontală)
c o gradul de concentrare
9 o principalele grupe şi principalele intreprinderi
I) Piaţa
a o principalii clienţi
o organizarea pieţei
b o preţul (nivel şi evoluţie)

c o evoluţia cererii (interne şi externe)
6.1.4. ELEMENTE MACRO-ECONOMICE DE ANALIZĂ FUNDAMENTALĂ
Fiecare companie işi desfăşoară activitatea intr-o anumităţară, care la randul ei face parte
9
dintr-un anumit sistem economic, politic, cultural, social.
Cei mai multi indicatori economici pot fi clasificati in indicatori de prognoza si de analiza.
• Indicatorii de prognoza sunt factori economici ce se schimba inainte ca economia sa inceapa
urmarea unui anumit trend. Indicatorii de prognoza sunt folositi pentru a prognoza schimbarile in
economie.
• Indicatorii de analiza sunt factori economici ce se schimba dupa ce economia a inceput deja sa
urmeze un anumit trend.
Indicatori principali
Produsul intern brut (GBP) – Este suma tuturor bunurilor si serviciilor produse fie de
companii nationale sau straine.GBP indica stadiul in care se gaseste economia unei tari-este in
crestere /scadere, si este considera cel mai amplu indicator al rezultatelor economice si al
cresterii.
Productia industriala - Este o masura compusa din schimbarile productiei fabricilor, minelor si
utilitatilor unei tari, precum si o masura a capacitatii industriale si a cate resurse disponibile din
fabrici, utilitati si mine sunt folosite (uzual, cunoscuta ca si capacitatea utilizata). Sectorul
productiei detine un sfert din economie. Rata capacitatii utilizate ofera o estimare a procentajului
fabricilor aflate in folosinta.
Indicele pretului de cumparare (PMI) – „National Association of Purchasing Managers
(NAPM)”, acum numit „Institute for Supply Management” publica un index lunar compus,
referitor la conditiile nationale de productie, bazat pe datele din comenzi noi, productie, timpi de
aprovizionare, stocuri, inventare, preturi, factor uman, comenzi de export si import. Este impartit
in subindicatori de productie si non-productie.
Indicele pretului de productie (PPI) – Indicele pretului de productie (PPI) este o masura a
modificarilor pretului in sectorul de productie. Masoara modificarile medii in preturile de
vanzare primite de producatorii nationali, minierit, agricultura, si industria electrica pentru
rezultatele lor. Indicii PPI cel mai adesea folositi pentru analize economice sunt pentru bunuri
finale, bunuri intermediare si bunuri primare.
Indexul preturilor de consum (CPI) – Indicele CPI reprezinta o masura a pretului mediu platit
de consumatorii urbani (80% din populatie) pentru o cantitate anume de produse si servicii. El
raporteaza schimbari ale pretului in peste 200 de categorii. Indicele CPI include de asemenea o
varietate larga de comisioane si taxe asociate direct cu pretul pentru anumite produse si servicii.
Bunuri de lunga folosinta (durable goods) – Ordinele privind bunurile de lunga folosinta
masoara noile comenzi plasate de producatorii nationali pentru produse industriale imediate sau
viitoare. Un bun de folosinta indelungata este definit ca un bun ce are o perioada de folosire
indelungata (peste trei ani).
10
Indicele costului fortei de munca (ECI) – Renumerarea muncii este o masura a numarului de
locuri de munca din mai mult de 500 de arii industriale din toate statele si 255 de zone
metropolitane. Estimarile ratei de angajare sunt bazate pe o cercetare a afacerilor mari si numarul
totalul angajatilor renumerati care lucreaza jumate sau norma intreaga in afaceri nationale sau
institutii guvernamentale.
Vanzarile cu amanuntul (retail sales)- Raportul de vanzari cu amanuntul este o masura a
totalului vanzarilor magazinelor de retail pornind de la reprezentanti ai tuturor dimensiunilor de
afaceri a comertului cu amanuntul in intreaga tara. Este un indicator al consumului cu amanuntul
din interiorul tarii si este ajustat pentru diferente intre variatii sezoniere, vacante si zile normale
de comert. Vanzarea cu amanuntul include vanzarea de bunuri durabile si non-durabile, servicii
si reflecta taxele aferente vanzarii. Sunt excluse taxele aferente vanzarii colectate direct de la
client.
Indicele de construire a locuintelor noi (housing starts) – acest raport masoara numarul de
unitati rezidentiale unde constructia este inceputa in luna respectiva/in fiecare luna. Inceperea
unei constructii este definita ca inceputul sapaturilor pentru fundatie a cladirii si este compusa in
mare parte din constructii rezidentiale. Constructiile rezidentiale sunt foarte sensibile la rata
dobanzii si este unul din primele sectoare care reactioneaza la schimbarile ratei dobanzii.
Reactiile semnificative a inceputului/permisiunii de schimbare a ratei dobanzii arata ca rata
dobanzii este aproape de un maxim. Pentru a se analiza, concentrativa atentia asupra
procentajului schimbarii din nivele de luna precendenta. Raportul este emis la jumatatea lunii
urmatoare.
Alţi indicatorii macroeconomici importanţi care pot prezenta informaţii despre o ţară la un
moment dat sunt (mai detaliat se presupune că cunoaşteţi, daca nu informaţi-vă):
a o inflaţia;
b o dobanda;
c o cursul de schimb;
d o politica fiscală;
e o mediul politic.
SFATURI UTILE (interesant şi suplimentar)

Indicatorii economici au potentialul de a genera miscari ale volumului si preturilor in piete.
Analiza fundamentala este o cale foarte eficienta de a prevedea conditiile economice, dar
nu neaparat si preturile exacte ale pietei. De exemplu, cand se analizeaza o prevedere a
economistilor privind GDP urmator, sau rata persoanelor angajate, incepeti sa va faceti o
imagine destul de limpede a starii de sanatate a economiei si a fortelor ce functioneaza in spatele
11
ei. Oricum, veti simti nevoia de a gasi o metoda precisa pentru a putea traduce aceste informatii
in puncte de intrare si iesire de pe piata.
Un investitor care studiaza pietele folosind analize fundamentale va crea de obicei modele pentru
a formula o strategie de tranzactionare. Aceste modele folosesc de obicei ca baza un set de date
empirice si incearca sa prevada comportarea pietei si sa estimeze valorile viitoare sau preturile
folosind valorile anterioare ale indicatorilor economici principali. Aceasta informatie este
folosita pentru a genera tranzactii specifice care au la baza aceasta informatie.
Modelele de previziune sunt la fel de numeroase si variate precum investitorii si pietele ce le-au
generat. Doi oameni pot privi acelasi set de date si sa traga concluzii total diferite despre cum va
fi influentata piata de aceste date. De aceea este important ca inainte de a va arunca spre o
concluzie privind vre-un aspect al pietei, trebuie sa studiati fundamentele si sa observati cum se
potrivesc stilului dvs. de tranzactionare si de speculare.
Nu va lasati sufocat de analiza prea detaliata. Fiind data multitudinea de factori ce intra in
categoria „Fundamentali”, exista un pericol specific, si anume cel al supraincarcarii cu
informatii. Uneori investitorii cad in aceasta capcana si sunt incapabili sa declanseze tranzactia.
Acesta este unul din motivele datorita caruia investitorii se indreapta catre analiza tehnica.
Pentru cativa, analiza tehnica este vazuta ca o modalitate de a transforma factorii fundamentali
ce influenteaza piata intr-o unealta simpla, pretul. Oricum, tranzactionarea pe o anumita piata
fara sa stiti prea multe despre natura elementelor ce o alcatuiesc, seamna cu mersul la pescuit
fara momeala. Puteti fi norocosi si sa prindeti cateva ocazii dar nu este cea mai potrivita abordare
pe termen lung.
Pentru investitorii de pe forex, elementele fundamentale sunt totul pentru functionarea unei tari.
De la rata dobanzii si politica bancii centrale pana la dezastre naturale, elementele fundamentale
sunt un amestec dinamic de planuri distincte, comportari neregulate si evenimente neprevazute.
De aceea, este bine sa cunoasteti cei mai influenti factori ce contribuie la acest amestec decat sa
creati o lista cuprinzatoare de „Elemente fundamentale”.
INDICATORI ECONOMICI
Indicatorii economici sunt franturi din datele financiare si economice publicate de diverse agentii
guvernamentale sau din sectorul privat. Aceste statistici, care sunt facute publice la intervale
regulate de timp, ajuta observatorii pietei sa monitorizeze pulsul economiei. De aceea, ele sunt
urmate cu sfintenie de aproape toata lumea din piata financiara. Cu atatia oameni obisnuiti sa
reactioneze la aceleasi informatii, indicatorii economici au in general un potential spectaculos sa
genereze miscari de preturi si sa afecteze volumul tranzactiilor din piata. Desi in aparenta poate
parea un avantaj detinerea unor studii economice pentru a analiza si pe urma sa tranzactionati pe
12
baza informatiilor detinute in acesti indicatori economici, doar cateva linii simple de ghidare sunt
necesare pentru a urmari, organiza si a lua decizii de tranzactionare bazate pe datele aflate.
Sa stiti cand fiecare indicator economic urmeaza sa fie afisat. Pe statia dvs. de tranzactionare
pastrati un calendar ce sa contina data si ora cand fiecare anunt va fi facut public. Puteti gasi
aceste calendare pe site-ul Federal Reserve Bank, din NY., folosind link-ul
http://www.ny.frb.org/, si pe urma sa cautati „economic indicators” (indicatori economici).
Aceeasi informatie este de asemenea disponibila si la alte adrese de pe web sau de la compania
pe care o folositi pentru a executa tranzactiile.
Tinand cont de calendarul indicatorilor economici va va ajuta sa intelegeti unele schimbari
ale preturilor din piata, altfel ele parand neanticipate. Luati in considerare acest exemplu:
este luni dimineata si USD a avut o miscare ezitanta in ultimele trei saptamani. De asemenea,
este sigur sa presupuneti ca multi investitori au pariat impotriva USD. Oricum, vineri datele
privind rata somajului vor fi afisate. Este foarte probabil ca dupa aflarea acestei informatii cheie,
USD poate experimenta o apreciere rapida bazata pe stirea de vineri, investitorii rascumparand
dolari. Lucrul subliniat cu acest exemplu, este acela ca indicatorii pot afecta direct preturile
(dupa publicarea lor catre public).
Intelegeti care aspecte particulare ale economiei sunt relevate de catre date. De exemplu, ar
trebui sa stiti care indicatori masoara cresterea economiei (PIB) si care masoara inflatia (PPI,
CPI) sau factorul uman. Dupa ce urmariti datele pentru o perioada, veti deveni familiari cu
nuantele fiecarui indicator economic si care parte a economiei o masoara.
Nu toti indicatorii economici sunt creati in acelasi fel/sa fie la fel. Ei bine, este posibil ca ei sa
fi fost creati cu o importanta egala, dar de-a lungul timpului unii au dobandit un potential mai
ridicat de a misca piata, decat altii. Participantii pe piata vor acorda mai multa atentie unui stat
impotriva altuia, in functie de economia statului respectiv.
Sa stim care indicatori ai pietei sunt indicatori cheie. De exemplu, daca preturile (inflatia) nu
sunt o problema cruciala a unei tari in particular, datele privind inflatia nu vor fi la fel de usor de
anticipat. Pe de alta parte, daca cresterea economica este o problema importanta, schimbarile in
ce priveste rata somajului sau PIB vor fi anticipate cu nerabdare si pot influenta semnificativ
volatilitatea, dupa publicarea lor.
Importanta datelor in sine nu depinde de plasarea sau nu, in intervalul asteptat pe piata. In
afara de a sti cand toate datele sunt importante, este de o importanta vitala sa stiti ce economisti
sau alte organizatii de analiza a pietei prognozeaza fiecare indicator. De exemplu, cunoscand
efectele unei cresteri economice lunare neasteptate, de 0.3% in indicele PPI (producer price
index), nu este la fel de important pentru deciziile dvs. pe termen scurt precum este pentru faptul
ca se anticipa ca PPI sa scada cu 0.1%. Asa cum a fost mentionat, ar trebui sa stiti ca PPI
13
masoara preturile, si ca o crestere neasteptata poate fi semnul inflatiei. Dar analizand
ramificatiile pe termen lung ale acestei cresteri lunare neasteptate a preturilor, puteti astepta pana
dupa ce veti profita de avantajele de tranzactionare oferite de aceste date. Inca o data, prognozele
pietei pentru stirile economice sunt publicate pe diverse resurse web si ar trebui sa postati aceste
prognoze pe calendarul dvs., alaturi de datele de publicare ale acestor indicatori.
Nu va lasati prinsi de stirile de prima pagina. O parte a stapanirii a ceea ce piata prognozeaza
pentru diferiti indicatori economici, este sa cunoasteti aspectele cheie ale fiecarui indicator. In
timp ce profesorul dvs. de macroeconomie s-ar putea sa va fi explicat importanta ratei somajului,
chiar si un investitor incepator va putea spune ca stirile de prima pagina sunt pentru amatori si ca
cele mai importante in statele de plata sunt cifrele. Alti indicatori economici sunt similari in
faptul ca imaginea de prima pagina nu este nici macar privita precum detaliile fine ale datelor.
PPI, de exemplu, masoara schimbarile in preturile produselor. Dar aspectul cel mai indeaproape
urmarit de piete este PPI, ex-food si energia. Investitorii cunosc faptul ca datele privind
alimentele si energia, sunt subiecte prea volatile si sunt supuse unei revizuiri lunare pentru a
oferi o relatare reala a schimbarilor in pretul acestor produse.
Vorbind despre revizuiri, nu va grabiti sa declansati tranzactia, in cazul in care un indicator
iese din asteptarile pietei. Continute in fiecare nou indicator economic publicat, sunt revizuirile
datelor publicate anterior. De exemplu, daca rata bunurilor de folosinta indelungata va creste cu
0.5% in luna curenta, in timp ce anticipatiile pietei spun ca va scadea, cresterea neasteptata poate
fi rezultatul unei revizuiri in jos a lunii anterioare. Urmariti revizuirile datelor mai vechi, deorece
in acest caz bunurile de folosinta indelungata produse luna trecuta s-ar putea sa fi fost raportate
initial cu o crestere de 0.5%, dar acum alaturi de datele cele noi, sunt revizuite cu o crestere mai
mica, pentru a declara o crestere de doar 0.1%. De aceea, cresterea neasteptata din luna curenta,
este foarte probabil sa fie rezultatul unei revizuiri in jos a lunii trecute.
Nu uitati ca exista 2 parti intr-o tranzactie (în special cînd este vorba de 2 părţi din ţări
diferite). Deci, in timp ce s-ar putea sa stapaniti un pachet complet de indicatori economici,
publicat atat in Statele Unite sau in Europa, cele mai multe dintre celelalte tari vor publica de
asemenea, date economice similare. Lucrul important de retinut aici este acela ca nu toate tarile
sunt la fel de eficiente precum G7 in publicarea acestor informatii. Inca o data, daca urmati sa
tranzactionati moneda unei anumite tari, trebuie sa aflati particularitatile privind indicatorii
economici din tarile respective. Asa cum a fost mentionat mai sus, nu toti acesti indicatori au
aceiasi importanta pe piata, si nu toti sunt la fel de precisi.
6.2. ANALIZA TEHNICĂ
14
6.2.1 CONSIDERAŢIUNI PRIVIND ANALIZA TEHNICĂ
Analiza tehnica sau chartista consta in studierea evolutiei trecute a valorilor mobiliare si pe
baza acesteia se incearca a se prevedea evolutia viitoare a acestora. Se mai numeste si analiza
grafica deoarece instrumentele principale cu care se lucreza sunt graficele si diferite statistici
privind istoricul cursului valorii mobiliare studiate.
Se considera de catre sustinatorii acestei metode de analiza ca exista in trecut suficiente
informatii pentru a se putea estima evolutia viitoare a cursului valorilor mobiliare. Studiul
graficelor releva momentele potrivite pentru cumparare si vanzare, mai precis indica acele
"puncte de intoarcere" in evolutia unei actiuni foarte interesante si utile pentru cel care urmareste
acele titluri.
Analiza tehnica presupune ca sau altfel “axiomele analizei tehnice”:
• Toate fundamentele pietei sunt cuprinse in datele actuale ale ei. Asadar, fundamentele si
factorii diversi, precum opinii diferite, sperante, temeri, si stari ale participantilor de pe piata
trebuie studiate.
• Istoria se repeta si de aceea piata se misca intr-un tipar relativ previzibil, sau cel putin
cuantificabil. Aceste tipare, generate de miscari ale pretului, se numesc semnale. Telul in analiza
tehnica este de a descoperi semnale cunoscute in piata actuala prin examinarea semnalelor
anterioare ale pietei.
• Preturile variaza intr-o anumita directie. Tehnicienii de obicei nu cred ca fluctuatiile
preturilor sunt aleatoare si imprevizibile. Preturile se pot misca in una din cele trei directii, in
sus, jos sau constant. Odata ce directia este stabilita, aceasta va continua pentru o anumita
perioada.
În analiza tehnică se folosesc o serie de instrumente pentru previzionarea evoliţiei viitoare
a cursului acţiuniilor:
 Trenduri şi tunele
 Formaţiuni grafice (triunghiulare, grafice de tip „cap şi umeri”, de tip M şi W)
 Grafice(liniare,prin bare,candleticks, point and figure)
 Media mobilă
Prin analiza tehnica se urmaresc in principal trei obiective [31] :
a) Proiectarea in viitor a comportamentului trecut si actual al cursului, utilizandu-se in acest
sens regresia liniara;
b) Cercetarea si urmarirea miscarilor cicilice ale pietei; se pleaca de la ideea ca orice titlu care
se afla in crestere va ajunge sa si scada;
15
c) Urmarirea tendintei actuale pentru a se stabili cand o variatie de pret va indica un punct de
intoarcere.
In scopul realizarii acestor obiective se utilizeaza o varietate de grafice, diagrame si alte figuri
"chartiste": grafice cu bare, grafice in zig-zag "M", grafice in zig-zag "W", conformatia "cap-
umeri", conformatia "tendinte si tunele" graficul prin metoda punctelor si crucilor (0 siX),
graficul prin candlesticks (graficul lumanare) etc.
Spre deosebire de adeptii analizei fundamentale, chartistii elimina cauzele si analizeaza doar
efectul acestora in evolutia preturilor. Sa vedem in continuare ce propune analiza fundamentala.
6.2.2 INSTRUMENTE DE PREVIZIONARE A EVOLUŢIEI VIITOARE A

CURSULUI (INDICATORI)
Blocurile ce alcatuiesc analiza tehnica includ grafice ale pretului, grafice de volum, si o multime
de alte reprezentari matematice ale tiparului pietei si comportari ale acesteia. Adesea sunt
folosite aceste studii, aceste manipulari ale diferitelor tipuri de date adunate din comportamentul
pietei, pentru a determina puterea si sustenabilitatea unui trend anume. Asadar, decat doar sa se
bazeze pe grafice ale pretului pentru a prevedea valori viitoare, tehnicienii vor folosi o varietate
larga de unelte inainte de a introduce o tranzactie.
Ca si in alte aspecte ale tranzactiilor, fiti foarte disciplinati cand folositi analize tehnice. Prea
adesea, un investitor nu va reusi sa vanda sau sa cumpere chiar si atunci cand pretul este cel dorit
si identificat de catre investitor sau investitoare. Aceasta se datoreaza faptului ca se concentreaza
sa identifice realitatea ce sta in spatele miscarii acelui pret.
Ca exemplu, sa presupunem sunteti long pe USD vs. euro si ati stabilit rata de stop/loss la 30 de
puncte de punctul de intrare. Oricum, daca vre-un factor neprevazut este responsabil pentru
impingerea USD prin nivelul stop/loss veti fi inclinat sa mai tineti acea pozitie inca putin in
speranta ca se va dovedi a fi castigatoare. Este foarte dificil de luat decizia de a va limita
pierderile si chiar si mai dificil este de a rezista tentatiei de a marca profitul prea devreme la o
tranzactie castigatoare. Acest comportament se numeste „lasarea banilor pe masa”. O greseala
comuna este de a tine o pozitie pierzatoare prea mult in speranta ca va reveni iar alta greseala
este aceea de a inchide o pozitie castigatoare prea devreme. Daca folositi analize tehnice pentru a
stabili nivelurile de intrare/iesire, fiti foarte disciplinati in urmarea planului initial de
tranzactionare.
Tipuri de grafice
Exista o gama larga de grafice disponibile ce indica actiunea preturilor. Cel mai uzual/comun
este graficul cu bare. Fiecare bara va reprezenta o perioada de timp, iar acea perioada poate fi de
16
la un minut la o luna pana la cativa ani. Aceste grafice vor arata tipare distincte dezvoltate de-a
lungul timpului.
Grafice cu lumanari
Asemenea graficelor pe baza de bare, tiparele tip lumanare pot fi folosite pentru a prevedea
evolutia pietei. Datorita coloristicii lor, graficele cu lumanari (candlestick) ofera detalii vizuale
mai bune decat graficele cu bare.
Grafice cu puncte si figuri
Modelele cu puncte si figuri sunt in mare parte aceleasi modele regasite in graficele cu bare dar
Xs si Os sunt folosite pentru schimbarile pietei in directia preturilor. Suplimentar, graficele cu
puncte si figuri nu folosesc timpul pentru a indica o zi anume pentru a o asocia cu o actiune
anume a pretului.
Indicatori tehnici
Analiza fundamentala poate prevedea precum si explica comportarea pietei.
Iata aici cateva dintre cele mai uzuale tipuri de indicatori folositi in analiza tehnica:
Indicatori ai tendintei (trend indicators)
Tendinta (trendul) este un termen folosit pentru a descrie persistenta miscarii pretului intr-o
anumita directie in timp. Tendintele se pot deplasa in trei directii: sus, jos si nivel constant.
Indicatorii de trend netezesc valorile pretului pentru a crea o directie compusa (Exemplu :Media
mobila, linia trendului)
Indicatori de putere
Puterea pietei descrie intensitatea opiniilor de pe piata avand ca referinta un pret, prin
examinarea pozitiei pietei considerate de diversi participanti la piata. Volumul sau interesul
deschis sunt ingredientele principale ale acestui factor. Semnalele lor sunt coincidente sau
dirijeaza piata. (Exemplu : volumul)
Indicatori de volatilitate
Volatilitatea este un termen general folosit pentru a descrie amplitudinea, sau dimensiunea, de zi
cu zi a fluctuatiilor pretului independent de directie. In general, schimbarile in volatilitate tind sa
conduca la schimbari ale pretului.( Exemplu: Benzile Bollinger)
Indicatorii ciclici
Un ciclu este un termen ce indica repetarea unui tipar al miscarii pietei, specific unor evenimente
recurente, precum anotimpurile, alegerile, etc. Multe piete au tendinta de a se misca in tipare
ciclice. Indicatorii ciclici determina temporizarea unui anumit tipar al pietei. (Exemplu : Elliott
Wave)
Indicatori suport/rezistenta
17
Indicatorii suport si rezistenta descriu nivelurile de pret la care piata in mod repetat se ridica sau
scade si invers. Acest fenomen este asociat aprovizionarii si cererii de baza. (Exemplu: Liniile de
trend)
Indicatori momentum
Momentul este un termen general folosit pentru a descrie viteza cu care preturile se misca peste o
anumita perioada de timp. Indicatorii momentum determina puterea sau slabiciunea unui trend
precum si progresul de-a lungul unei perioade de timp. Momentul este maxim la punctul de
incepere al unui trend si minim in punctele de schimb al trendului. Orice divergenta a directiilor
dintre pret si moment este un semn de slabiciune; daca apar preturi extreme cumulate cu un
moment slab, semnaleaza sfarsitul unei deplasari in acea directie. Daca momentul are un trend
puternic si preturile sunt stabile, semnaleaza o schimbare potentiala in directia pretului.
(Exemplu: Stochastic, MACD, RSI)
FOLOSIREA INDICATORILOR TEHNICI
O buna intelegere a pricipiilor de baza a analizei tehnice va poate imbunatati mult capacitatile de
tranzactionare.
Cand folositi analiza tehnica, pretul este prima unealta. Pur si simplu, „ totul este exprimat prin
rata”. Oricum, analizele tehnice includ un pic mai mult decat privirea simpla a graficelor de
preturi sperand sa gasiti „o cale usoara” pentru o zi buna de incasari. Impreuna cu mai multe
metode de marcare a nivelurilor de preturi pe grafice utilizand bare, grafice tip lumanare, grafice
cu puncte X si O si tabele cu cifre, tehnicienii de piata folosesc de asemenea multe studii ce ii
ajuta sa studieze in amanunt in baza de date. Utilizand aceste studii impreuna cu graficele lor de
preturi, investitorii pot avea argumente mai bune de a cumpara, vide sau a ramane neutri decat sa
se uite pur si simplu la graficele de preturi.
Iata aici cateva descrieri ale studiilor celor mai raspandite si testate in timp pe care tehnicienii le
folosesc:
Media mobila (moving average)
Unul dintre indicatorii de baza si des folositi in tehnicile analistilor, media mobila ajuta
investitorii sa verifice trendurile existente, sa identifice trendurile crescatoare si sa observe
trendurile care se vor inversa. Mediile mobile sunt linii asezate pe un grafic ce indica trendul
preturilor pe termen lung cu fluctuatii pe termen scurt estompate.
Exista trei tipuri standard de medii mobile :
• Simpla
• Ponderata
• Exponentiala
18
O medie mobila simpla ofera aceeasi greutate fiecarui punct de pret in o anumita perioada
specificata. Utilizatorul defineste daca valoarea ridicata, scazuta, sau inchisa este folosita si
aceste puncte de pret sunt adunate si mediate. Acest punct de pret mediu este apoi adaugat sirului
existent si astfel este formata o linie. Cu adaugarea fiecarui nou punct de pret, setul mostra
renunta la cel mai vechi punct. Media mobila simpla este probabil cea mai raspandita medie
mobila utilizata.
O medie mobila ponderata ofera greutate sporita celor mai noi date. O medie mobila ponderata ,
multiplica fiecare punct cu un factor de amplificare care difera de la o zi la alta. Aceste valori
sunt adaugate si impartite cu suma factorilor de ampificare. O medie mobila ponderata permite
utilizatorului sa netezeasca cu succes o curba in acelasi timp, media fiind mai prompta la
schimbarile curente ale preturilor.
O medie mobila exponentiala este o alta metoda „de evaluare” a datelor recente. O medie
mobila exponentiala multiplica procentajul celor mai recente preturi cu pretul mediu din
perioada precedenta. Prin definirea mediei mobile optime pentru o anumita pereche de valute
implica potrivirea curbelor („curve fitting”). Potrivirea curbelor este procesul de selectie a
numarului potrivit de perioade de miscare a mediei mobile pentru a produce rezultatele pe care
utilizatorul incearca sa le obtina. Prin incercari si erori, tehnicienii lucreaza cu perioade de timp
pentru a potrivi datele privind pretul.
Deoarece media mobila este baza in permanenta schimbare pentru cele mai noi date din piata,
multi investitori vor folosi perioade de timp „specifice” diferite inainte de a veni cu o serie de
medii mobile ce sunt optime pentru o anumita moneda.
De exemplu, un investitor poate crea o medie mobila unei monede pentru o perioada de 5, 15
sau 30 de zile si sa le plaseze pe graficul lui de preturi. El poate incepe sa foloseasca medii
mobile simple si sa incheie folosind medii mobile poderate. Pentru creare acestor medii mobile ,
investitorii trebuie sa decida asupra datelor exacte ce vor fi folosite in acest studiu; insemnand
preturi de inchidere vs. preturi de deschidere vs. max/min/inchidere etc. Dupa ce s-a procedat
astfel, o serie de linii sunt create ca sa reflecte media mobila a monedei pe o perioada de 5, 15 si
30 de zile.
Odata datele dispuse sub forma unui grafic al preturilor, investitorii pot determina cat de bine vor
fi urmate aceste trenduri in intervalele de timp alese. Daca, de exemplu, un trend al pietei este
ridicat, va veti astepta ca media mobila pe urmatoarele 30 de zile sa fie o linie de trend corecta,
oferind o linie de suport pentru aceste preturi in miscarea lor ascendenta. Daca miscarea pare a se
intrerupe in intervalul de 30 de zile ales de mai multe ori fara insa in a rezulta o oprire din
trendul ascendent, un investitor va ajusta perioada preconizata la 45 sau 60 de zile pentru a
optimiza media. In acest mod, media mobila se va comporta ca o linie de trend.
19
Dupa determinarea mediei mobile optime pentru o moneda, acesta linie de pret mediu poate fi
folosita ca o linie suport in mentinerea unei pozitii long sau ca linie de rezistenta in mentinerea
unei pozitii short. Spargerea acestei linii poate fi folosita ca un semn ca o moneda este pe
punctul de a-si schimba cursul, caz in care un investitor va dori sa schimbe pozitia pe care o
detine (daca a mizat pana la acel moment pe moneda respectiva ca va creste, acum o sa o vanda)
sau sa reintre la noi nivele pentru noi pozitii. De exemplu, daca determinati ca media mobila
pentru 30 de zile s-a dovedit a fi o linie suport buna pentru USD-JPY intr-un trend ascendent,
atunci inchideri ale pietei sub aceasta medie mobila pentru cele 30 de zile poate fi un semnal ca
acest trend se stinge. Oricum, este important sa asteptati confirmarea acestor semnale. Un mod
de a face aceasta este sa asteptati o noua inchidere sub acest nivel. La o a doua inchidere sub
medie, ar trebui sa inversati moneda pe care pariati. O alta confirmare presupune folosirea altei
medii mobile pentru un interval mai scurt.
In timp ce media mobila pentru un interval mai mare poate ajuta sa defineasca si sustine un
anumit trend, media pe termen scurt poate oferi semnale precursoare a faptului ca trendul se
incheie inainte ca preturile sa coboare sub linia mediei mobile pe termen lung. Pentru acest
motiv, multi investitori vor plasa mai multe linii de medii mobile pe acelasi grafic. Intr-o piata
cu trend ascendent, o medie mobila pe termen scurt poate semnala schimbarea prin scaderea si
intersectarea de sus a liniei mediei mobile pe termen lung. De exemplu, daca folositi o medie
mobila pe 15 sau 45 de zile intr-o piata cu trend ridicat, si media mobila pe 15 zile scade si
intersecteaza de sus media mobila de 45 de zile, aceasta poate un semnal timpuriu ca trendul
ascendent se termina si este probabil timpul sa rascumparati pozitiile.
Stochastic
Studiile stohastice, sau cele care analizeaza oscilatiile, sunt o unealta folositoare pentru
monitorizarea sustenabilitatii asteptate a unui trend. Ele ofera investitorului informatii despre
pretul de inchidere in perioada curenta de tranzactionare relativ la performantele anterioare ale
instrumentului analizat.
Indicatorii stohastici sunt masurati si reprezentati de doua linii diferite, %K si %D si sunt afisati
intr-o scara variind intre 0 si 100. Valori peste 80 reprezinta miscari puternice ascendente in
timp ce valori sub 20 reprezinta o miscare puternic descendenta. Matematica din spatele acestor
studii nu este atat de importanta precum cunoasterea informatiilor furnizate de indicatorii
stochastici . Linia %K este mai rapida, fiind un indicator mai sensibil decat linia %D. Cand linia
%K trece peste linia %D, acesta poate fi un indiciu ca piata este pe punctul de a-si schimba
cursul. Indicatorii stochastici nu sunt folositori in cazul pietelelor colaterale, fragmentate.
20
Atunci cand preturile fluctueaza intr-un interval ingust, liniile %K si %D se pot intersecta de
multe ori si nu va pot spune nimic altceva decat ca piata oscileaza.
Indicatorii stohastici sunt cei mai folositori pentru masurarea puterii unui trend precum si pentru
semnalele schimbarilor de pret. Cand preturile au noi maxime sau minime si indicatorii
stochastici se comporta la fel, puteti fi aproape sigur ca trendul va continua. Pe de alta parte,
multi investitori considera ca cele mai bune oportunitati de tranzactionare apar atunci cand
indicatorii stochastici au o miscare inversa directiei preturilor. Cand aceste divergente apar, este
timpul de a puncta profitul si/sau sa mizati pe o pozitie inversa trendului anterior.
Asa cum este cazul intotdeauna cand se foloseste un instrument tehnic, nu reactionati la primul
semnal pe care-l veti vedea. Asteptati cel putin una sau doua sesiuni de tranzactionare pentru
confirmarea a ceea ce studiul indica inainte a decide ce pozitie adoptati.
Indicele relativ de putere (RSI)
RSI masoara momentumul miscarii preturilor. Este de asemenea marcat pe o scara de la 0 la
100. Investitorii vor avea tendinta de a citi indicele RSI de peste 80 ca si un indicator al faptului
ca pe piata s-a cumparat prea mult sau ca este posibil inceperea unui trend descrescator si
rezultatele de sub 20 ca pe un fapt ca pe piata se vinde mult sau se indreapta spre o crestere.
Aceasta logica implica faptul ca preturile nu pot creste sau scadea intruna si ca prin folosirea
unui studiu RSI, se poate determina cu un grad rezonabil de certitudine cand va aparea o
schimbare. Oricum, fiti foarte atenti daca vreti sa tranzactionati folosind doar studiile RSI. In
multe cazuri, RSI poate ramane la niveluri foarte scazute pentru fara ca preturile sa-si schimbe
cursul pentru multa vreme. In aceste momente, RSI va spune ca piata este puternica sau slaba si
nu manifesta semne de schimbare a cursului actual.
Indicatorul RSI pot fi ajustat la orice sensibilitate (intervale de timp) pe care investitorul o simte
ca ar fi necesara pentru stilul lui / ei de tranzactionare. De exemplu, un RSI pentru 5 zile va fi
foarte sensibil si va tinde sa prezinte mai multe semnale, nu toate sustenabile, fata de un RSI
pentru 21 de zile, ce va avea o tendita mai scazuta de fragmentare. La fel ca si alte studii,
incercati o diversitate de perioade de timp pentru moneda tranzactionata, bazate pe stilul dvs. de
tranzactionare. Investitorii pe termen lung, vor avea tendinta de a descoperi ca segmentele mai
scurte de timp folosite pentru RSI (sau orice alt studiu privind acea problema) vor da prea multe
semnale ce vor conduce la prea multe tranzactii. Pe de alta parte, cadrele mai scurte de timp sunt
ideale pentru investitorii de o zi ce incearca sa prinda cat mai multe fluctuatii de pret.
Ca si in cazul indicatorilor stochastici, cautati divergentele dintre preturi si RSI. Daca RSI creste
pe o piata in scadere sau RSI scade pe o piata in crestere , aceasta regula poate fi un bun indiciu
ca o schimbare este aproape. Asteptati confirmarea inainte de a actiona conform indicatorilor
divergenti din studiile RSI.
21
Benzile Bollinger
Benzile Bollinger sunt curbe volatile folosite pentru a identifica varfuri de maxim sau minim
referitoare la pret. Benzile Bollinger stabilesc parametrii de tranzactionare, sau benzile, bazate pe
media mobila a unui anumit instrument si stabilesc o serie de abateri standard de in jurul acestei
medii mobile.
De exemplu, un investitor se poate decide sa foloseasca o medie mobila pe 10 zile si 2 abateri
standard pentru a stabili Banda Bollinger pentru valuta aleasa. Dupa ce a procedat astfel, un
grafic va aparea cu barele de preturi incadrate de o linie superioara bazata pe nivelul mediu al
pretului cu 2 abateri standard mai mari decat media mobila pentru 10 zile si incadrate inferior
de o linie bazata pe 2 abateri mai scazute decat media mobila pentru 10 zile. In mijlocul acestor
doua linii de demarcatie va fi o alta linie ce trece cumva pe la mijlocul distantei dintre cele doua
linii, media mobila pe cele 10 zile. Atat media mobila si numarul abaterilor standard pot fi
modificate pentru a se potrivi unei anumite monede.
Jon Bollinger, creatorul Benzilor Bollinger recomanda folosirea unei medii mobile de 20 de zile
si a 2 abateri standard. Deoarece abaterea standard este o masura a volatilitatii, Benzile
Bollinger sunt niste indicatori dinamici ce se ajusteaza (largesc si contracta) in functie de nivelul
curent de volatilitate din piata studiata. Cand preturile ating nivelul maxim sau minim al limitelor
unui set de Benzi Bollinger, acesta nu este neaparat un indicator a unei schimbari iminente in
curs. Inseamna simplu ca preturile s-au deplasat spre limitele superioare stabilite. De aceea,
investitorii ar trebui sa foloseasca si alt studiu impreuna cu Benzile Bollinger pentru a-i ajuta sa
determine puterea trendului.
MACD (Convergenta Divergenta Mediilor Mobile)
MACD este o metoda mai detaliata de utilizare a mediilor mobile pentru a gasi semnale de
tranzactionare in graficele de preturi. Dezvoltata de Gerald Appel, MACD puncteaza diferenta
dintre media mobila exponentiala pe 26 de zile si media mobila exponentiala pentru 12 zile. O
medie mobila pe 9 zile este in general folosita ca linie de declansare, insemnand ca atunci cand
MACD trece sub aceasta linie este un semn de scadere a pietei, iar cand depaseste in sus este un
semnal de crestere.
Precum si alte studii, investitorii vor privi la studiile MACD pentru a obtine semnale timpurii sau
semne de divergenta dintre preturile de pe piata si indicatorii tehnici. Daca MACD creaza
minime crescatoare in timp ce preturile sunt stationare, poate fi un semnal de cumparare
puternic. Invers, daca MACD creaza maxime descrescatoare in timp ce preturile ating noi
maxime, acesta poate fi un semnal divergent de scadere si un semnal de vanzare.
Fibonacci Retracements
22
Nivelurile seriilor fibonaci sunt o secventa de numere descoperite de matematicianul Leonardo
da Pisa, in secolul al doisprezecelea. Aceste numere descriu ciclurile gasite in natura si prin
aplicarea acestora in analize tehnice pot fi folosite pentru a regasi rezultate in piata valutara.
Seriile fibonaci implica anticiparea schimbarilor de trend pe masura ce preturile se apropie de
liniile create de sudiile Fibonaci. Dupa o miscare de pret semnificativa (fie in sus sau in jos),
preturile vor reface o parte semnificativa (daca nu chiar toata) a miscarii initiale. Precum
refacerea preturilor, nivelurile de suport si rezistenta apar adesea la sau in apropierea nivelurilor
Sirurilor Fibonaci.
Pe pietele valutare, secventa comuna a ratelor este 23.6%, 38.2%, 50% si 61.8%. Nivelurile
seriilor Fibonaci pot fi afisate cu usurinta prin conectarea unei linii de trend de la un punct de
maxim observat la un punct de minim observat. Prin considerarea diferentei dintre maximul si
minimul ales, utilizatorul poate aplica rata % pentru a obtine datele dorite.
Un ultim sfat: Nu va lasati prinsi prea tare de matematica implicata in dezvoltarea fiecarui
studiu. Este mai important sa intelegeti cum si de ce manipularea studiilor trebuie sa fie bazata
pe perioade de timp si sensibilitati pe care le considerati ca fiind ideale pentru moneda pe care o
tranzactionati. Aceste nivele ideale pot fi determinate doar dupa aplicarea diferitilor parametri
pentru fiecare studiu pana cand graficele si studiile incep sa arate „detaliile din spatele
detaliilor”.
6.2.3. GRAFICE UTILIZATE ÎN ANALIZA TEHNICĂ

În analiza tehnică se folosesc o serie de instrumente pentru previzionarea evoliţiei viitoare
a cursului acţiuniilor:
 Trenduri şi tunele
 Formaţiuni grafice (triunghiulare, grafice de tip „cap şi umeri”, de tip M şi W)
 Grafice(liniare,prin bare,candleticks, point and figure)
 Media mobilă
Trenduri şi tunele
Imaginea formată de graficul cotărilor ne arată evoluţia cererii şi ofertei. Preţurile de piaţă
se mişcă sub forma unui zigzag, crescând şi scăzând în dependenţă de cerere şi ofertă. Pentru a
lua decizia de cumpărare sau vânzare, participanţii pieţei au nevoie de instrumente de
determinare a strategiei. Unul din acestea este trendul sau liniile de tendinţă, care indică direcţia
în care se mişcă cursul titlurilot.
23
Trendul poate avea două direcţii principale şi o situaţie de consolidare în timpul trendului
lateral.
• În timpul trendului ascendent se crează o situaţie favorabilă de procurare, sau de
ocupare a poziţiei lungi.
• În timpul unui trend descendent este oportun de a vinde, ocupând o poziţie scurtă.
• Trendul lateral apare în cazul când pe piaţă există o egalitate relativă între cerere şi
ofertă. În rezultat preţurile cresc şi scad în anumite limite înguste, ce formează
coridorul preţului, iar pe piaţă apare o situaţie de consolidare (stagnare).
Linia trendului reprezintă acea linie ce uneşte datele consecutive cu scopul determinării
direcţiei mişcării pieţei.
Liniile trendului se utilizează pentru determinarea următoarelor caracteristici ale trendului:
1. Direcţia trendului;
2. Virajul trendului;
3. Continuarea trendului;
4. Suportul şi rezistenţa.
Perforarea liniei este primul semn de slabire a trendului.
Linia trendului ascendent reprezintă acea linie ce uneşte minimurile locale. Ea trece sub
valorile minime şi uneşte cel puţin 3 valori minimale consecutive crescătoare, după cum se vede
în figura 6.2.2.1
Figura 6.2.2.1 Linia trendului acendent

Linia trendului descendent reprezintă acea linie ce uneşte cel puţin 3 valori maxime
consecutive descrescătoare şi este situată de asupra lor, după cum se vede în desenul 6.2.2.2
24
Figura 6.2.2.2 Linia trendului descendent

În definiţiile clasice aceste linii nu trebuie să intersecteze nici o altă valoare, însă în prezent
aceasta este admisibil în unele cazuri.
Modele de continuare/consolidare
Modelele de continuare se întâlnesc pe parcursul etapelor de stagnare, când în urma unui
trend ascendent sau descendent preţurile se mişcă lateral. Aceste modele pot fi uşor depistate,
deoarece ele au forme standard precum:
1) Triunghi;
2) Dreptunghi;
3) Steag şi fanion.
Participanţii pieţei utilizează aceste modele în scopul determinării preţului potenţial pentru
propria strategia.
Triunghiurile apar în cazurile unui trend ascendent sau descendent, ca rezultat al
confruntărilor cererii şi ofertei. Triunghiurile pot lua forma ascendenta, descendenta sau
echilaterala, spre exemplu, în cazul unui triunghi ascendent cateta orizontală semnifică că
vânzătorii consideră că preţul a atins plafonul maxim, iar cumpărătorii continuă să procure la
preţuri tot mai mari. Interesant este faptul că cu apropierea preţului de vârful triunghiului, acest
model devine tot mai puţin stabil. În cadrul analizei triunghiurilor se observă următoarea legitate:
„Preţul prognozat pentru orice triunghi se determină conform relaţiei X = Y (desenul 7:
„Determinarea preţului potenţial în cadrul triunghiurilor”), ceea ce permite participanţilor sa
stabilească propria strategie”.
Desenul 7: „Determinarea preţului potenţial în cadrul triunghiurilor”
25
Dreptunghiurile reprezintă o confruntare directă între suport şi rezistenţă, aceste modele

pot dura de la o lună până la un an. În principiu acestea se bazează pe aceeaşi legitate ca şi
triunghiurile: „Preţul prognozat pentru orice dreptunghi se determină conform relaţiei X = Y
(desenul 8: „Determinarea preţului potenţial în cadrul dreptunghiurilor”), ceea ce permite
participanţilor să-şi formeze strategia”.
Desenul 8: „Determinarea preţului potenţial în cadrul dreptunghiurilor”
Steagurile şi fanioanele apar pe pieţe dinamice, cu creşteri rapide a preţurilor şi sunt nişte
modele de scurtă durată, durează nu mai mult de câteva zile. Aceste de obicei preiau forma unor
triunghiuri sau paralelograme orientate in jos (desenul 9: „Steaguri şi fanioane”). Modele date
apar des ca urmare a cazurilor:
1. Creşterii sau scăderii rapide a preţului;
2. Micşorarea volumului tranzacţiilor în timpul acţiunii modelului;
3. Figura este străpunsă în decursul a maxim o săptămână, în caz contrar aceasta nu
mai este steag sau fanion.
26
Desenul 9: „Steaguri şi fanioane”
Modelele de viraj a trendului

Modelele de viraj ne indică atingerea maximului sau minimului de preţ pe piaţă, ca urmare
are loc schimbarea direcţiei trendului. Modelele de viraj au o importanţă majora in cazul apariţiei
după o creştere sau scădere de preţ. Modelele ce apar în urma unui trend ascendent se oglindesc
în cele ce apar după un trend descendent. Cele mai populare modele de viraj sunt:
1) Capul şi umerii;
2) Vârfuri/depresiuni duble şi triple;
3) Sub formă de clin;
4) Maximurile sau minimurile rotungite.
Participanţii pieţei utilizează aceste modele cu scopul determinării a preţului maxim şi
minim, în vederea alegerii preţului optim de procurare sau vânzare.
Capul si umerii, acest model este format din 3 vârfuri, cel mijlociu fiind maxim. Ea apare
la sfârşitul unui trend ascendent sau descendent de lunga durata. Caracteristic acestui model îi
este faptul că în timpul primului maxim, ce reflectă o confruntare între vânzători şi cumpărători,
volum tranzacţiilor este relativ mare, pe când la ultimul maxim acesta scade. Drept semnal a
sfârşirii modelului ne serveşte „linia gâtului”, este linia trasată orizontal sau sub un unghi ce
desparte modelul de restul figurii. În cadrul analizei pentru prognozarea preţului se utilizează
formula X = Y, astfel momentan după sfârşitul figurii, perforarea liniei gâtului, se poate spune ca
preţul va creşte sau va scădea cu cel puţin Y, după cum se vede în desenul 10: „Determinarea
preţului potenţial în cadrul modelului cap şi umeri”.
Desenul 10: „Determinarea preţului pontenţial în cadrul modelului cap şi umeri”
27
Vârfuri/depresiuni duble şi triple reprezintă o succesiune de creşteri şi scăderi consecutive

egale şi este o continuare a luptei dintre vânzători şi cumpărători pentru dominarea pe piaţă.
Aceste modele ne arată modificarea de durată medie şi lungă a trendului. Vârfurile/depresiunile
duble şi triple diferă de modelul „Capul şi umerii” doar după volumul tranzacţiei, astfel la
modelele duble şi triple la vârfuri volum tranzacţiilor se micşorează, pe când la modelul cap şi
umeri volumul scade brusc doar la începutul „umărului” drept. În cadrul modelului
vârfuri/depresiuni duble şi triple funcţionează aceeaşi egalitate X = Y, pentru determinarea
evoluţiei preţului, după cum se vede în desenul 11: „Determinarea preţului potenţial în cadrul
modelului vârf/depresiune dublu şi triplu”.
Desenul 11: „Determinare preţului potenţial în cadrul modelului vârf/depresiune dublu şi triplu”
28
Modelele sub formă de clin determină apropierea preţurilor înainte de viraj, iar formarea lor
poate dura de la câteva săptămâni la câteva luni. Aceste modele pot fi ascendente şi descendente,
iar perforarea lor are loc înainte de atingerea vârfului, după cum se vede în desenul 12: „Model
sub formă de clin ascendent”.
Desenul 12: „Model sub forma de clin ascendent”
Modelele sub forma de maximuri şi minimuri rotungite sunt cele mai rare modele de viraj,
ele se formează lent în decursul a câtorva luni (desenul 13 „Modele sub formă de maxim şi
minim rotungite”). Acestea nu oferă semnale precise de vânzare sau procurare, însă prin
combinarea cu analiza fundamentală, se utilizează pentru determinarea investiţiilor pe termen
lung.
Desenul 13: „Modele sub formă de maxim şi minim rotungite”
Pragurile de suport şi de rezistenţă

Pragurile de suport şi de rezistenţă reprezintă valorile la care se întalneşte oferta cu cererea.
În general pe o piaţă liberă preţul este supus fluctuaţiilor (variaţiilor) datorită luptei continue
între cerere şi ofertă. Vânzătorii care reprezintă oferta au tot interesul de a vinde la un preţ mare.
Pe de altă parte cumpărătorii, care reprezintă cererea, sunt interesaţi de un preţ mic de achizitie.
Astfel, dacă una din părţi (cerere sau oferta) e mai puternică se produce o variaţie de preţ. În
aceste situaţii apare noţiunea de suport şi cea de rezistenţă, care defapt sunt componentele de
bază ale analizei tehnice, ele sunt importante pentru înţelegerea mişcării trendului şi a modulelor
acestuia, cum sunt de viraj şi continuare.
29
Nivelul de suport este valoarea la care cererea e suficient de puternică pentru a opri preţul
din trendul de scădere. În mod logic, în momentul în care preţul a scăzut suficient de mult tot
mai mulţi cumpărători vor profita de situaţie şi vor încerca să cumpere hârtia de valoarea la un
preţ pe care ei îl consideră mic. De asemenea când vânzătorii văd ca preţul nu mai scade nu se
mai grăbesc să vândă (desenul 14: „Pragurile de suport şi rezistenţă”).
Desenul 14: „Pragurile de suport şi rezistenţă”
Se poate observa că de câte ori preţul ajunge la pragul de suport apare o creştere cauzată de
cumpărătorii ce cred că hârtia este suficient de ieftina. Se poate întâmpla că uneori pragul de
suport să fie trecut, dar de fiecare dată preţul creşte din nou. Trecerea sub valoarea de suport
poate apărea datorită disponibilităţii vânzătorilor de a vinde mai ieftin. De obicei cumpărătorii
sunt cei avantajăţi într-o astfel de situaţie, ei având interes ca preţul să fie cât mai mic.
În mod uzual nivelul de suport este la o valoare inferioară preţului şi se trasează grafic ca o
linie orizontală ce uneşte minimele de preţ. Cum analiza tehnică nu este o ştiinţa exactă, uneori e
dificil de găsit un nivel de suport. De multe ori o succesiune de minime pot fi la valori diferite.
Pe o piaţă volatilă e posibil ca uneori preţul să scadă brusc sub suport şi să revină la fel de brusc.
De aceea mai importantă pentru analiza tehnică este zona de suport.
Nivelul de rezistenţă este valoarea la care oferta e suficient de puternică pentru a opri preţul
din trendul de creştere. În mod logic, în momentul în care preţul a crescut suficient de mult tot
mai mulţi vânzători vor profita de situatie şi vor încerca să vândă hârtiile de valoare la un preţ pe
care ei îl consideră mare. De asemenea când cumpărătorii văd ca preţul nu mai creşte nu se mai
grabesc să cumpere (desenul 14: „Pragurile de suport şi rezistenţă”).
Se poate observa că de câte ori preţul ajunge la pragul de rezistenţă apare o scădere cauzată
de vânzătorii ce cred că hârtia este prea scumpă, unii işi marchează profitul. Se poate întâmpla că
uneori pragul de rezistenţă să fie trecut, dar de fiecare dată preţul scade sub prag. Trecerea peste
valoarea de rezistenţă poate apărea datorită disponibilităţii cumpărătorilor de a cumpăra mai
30
scump. De obicei vânzătorii sunt cei avantajaţi într-o astfel de situatie, ei având interes ca preţul
să fie cât mai mare.
In mod uzual nivelul de rezistenţă este la o valoare superioră preţului şi se trasează grafic
ca o linie orizontală ce uneşte maximele de preţ. Uneori e dificil de găsit un nivel de rezistentă.
De multe ori o succesiune de maxime pot fi la valori diferite. Pe o piaţă volatilă e posibil ca
uneori preţul să crească brusc peste nivelul de rezistenţă şi să işi revină la fel de brusc. De aceea
unii folosesc o zona de rezistenţă şi nu o simpla linie.
Pragurile de suport şi de rezistenţă se consideră de multe ori ca o pereche de elemente
foarte utile in analiza tehnică. Ele sunt ca două imagini in oglindă şi de obicei au caracteristici
asemănătoare.
În general minimele şi maximele de preţ pe o anumită perioadă formează liniile de suport şi
respectiv de rezistenţă. De multe ori când piaţa e în echilibru preţul are fluctuaţii între suport şi
rezistenţă. Unii folosesc aceste praguri pentru a-şi stabili momentele optime de
cumpărare/vânzare. Când piaţa este în echilibru şi preţul variază între rezistenţă şi suport se
spune ca piaţa e in „range”. Când preţul trece de un prag există posibilitatea ca să se formeze un
trend. Unii monitorizează astfel de momente şi le consideră momente optime de
vânzare/cumpărare. E recomandabil ca apariţia unui trend să fie confirmată şi de alţi indicatori
pentru a ne asigura că nu e doar o trecere întâmplătoare peste linia de prag.
Se poate ca uneori pragul de suport să devină unul de rezistenţă sau viceversa, după cum se
vede în desenul 15: „Transformarea nivelului de suport în cel de rezistenţă şi invers”. De
exemplu după ce preţul a penetrat pragul de rezistenţă nu are suficientă putere pentru a dezvolta
un trend şi fostul prag de rezistenţă devine prag de suport.
Desenul 15: „Transformarea nivelului de suport în cel de rezistenţă şi invers”
31
Pentru că analiza tehnică nu e o ştiinţă exactă e necesar uneori sa fie definite nu doar nişte
linii de suport/rezistenţă ci nişte zone. Uneori sunt mai utile liniile alteori zonele. O zona este de
fapt o multitudine de linii (de suport sau rezistenţă) şi are o anumita grosime. Cu cât e mai
subţire zona cu atât avem un nivel mai precis pentru suport/rezistenţă.
În analiza tehnică se utilizează o serie diversă de instrumente. Toate acestea au nevoie de
grafice, care pot fi construite manual sau cu ajutorul a software specializat. Un grafic reprezintă
un mod de a afişa anumite date. În general dacă datele sunt sub forma de tabel ele sunt mai greu
de interpretat. In plus pe un tabel nu ne putem da seama de felul cum se „mişcă” un preţ. În
modul cel mai simplu un grafic conţine doua axe (X=orizontală şi Y=verticală). Pe axa X se
afişează timpul între anumite valori sau de la o dată aleasă pană la zi, iar pe axa Y se afişează
preţul, altfel spus cotările ale hârtiilor de valoare. Există o gamă variată de grafice utilizate în
analiză, însă cele mai importante sunt:
1) Graficele liniare;
2) Graficele sub formă de bare;
3) Graficele cu lumânări;
4) Graficele cu puncte şi figure.
Graficul liniar
„Graficul liniar reprezintă cea mai simplă formă de grafic, acesta uneşte punctele cu
coordonatele Y şi X.” La etapa actuală de dezvoltare a analizei tehnice graficele liniare se
utilizează rar.
Pe axa verticală de obicei se depune preţul cererii şi ofertei, preţul maxim şi minim sau preţul de
închidere. Axa timpului poate fi diversă – pe minute, pe ore, pe zile, pe săptămâni, pe luni, după
32
cum se vede în desenul 1: „Graficul liniar” . Există două modalităţi de construire a axei verticale
şi una a axei timpului.
Desenul 1: „Graficul liniar”
Axa verticală aritmetică este cea mai des utilizată modalitate, unde fiecare diviziune reprezintă o
schimbare egală a preţului. Aceasta are sens în cazul în care diapazonul preţurilor este îngust,
adică pe piaţa cu operaţiuni pe termen scurt cu active.
Axa verticală logaritmică, scopul principal al acestei modalităţi de construire îl constituie
evaziunea unor creşteri şi scăderi colosale a preţurilor, şi este utilizată pentru graficele hârtiilor
de valoare, în a căror istorie s-au înregistrat mari creşteri şi/sau scăderi ale preţului.
Axa timpului la fel poate fi diversă, începând cu prezentarea informaţiei cu privire la
înregistrarea fiecărei tranzacţiei şi terminând cu informaţia cu privire la ultima tranzacţie a lunii.
33
Graficul cu bare
Graficele cu bare sunt cele mai des utilizate de către analiştii occidentali pentru prezentarea
dinamicii preţurilor. „Pe grafic datele cu privire la hârtia de valoare analizată se prezintă sub
forma unei serii de bare – linii verticale.” Axa timpului poate prezenta date începând de la cele
pe minut până la cele anuale, în dependenţă de perioada analizată.
În marea parte a cazurilor fiecare bar ne indică preţul maxim, minim şi preţul de închidere pentru
date istorice, iar pentru preţurile actualizate ne prezintă preţul maxim, minim şi ultimul preţ.
Unele bare (în special cele pentru hârtiile de valoare tranzacţionate la bursă) pe lângă preţul
maxim, minim şi de închidere ne mai prezintă preţul de deschidere, după cum se vede în desenul
2: „Forma unui bar”. La fel ca şi în cazul graficului liniar, graficul sub formă de bare se poate
prezenta pe axe aritmetice şi logaritmice în dependenţă de hârtiile de valoare analizate.
Desenul 2: „Forma unui bar”
Graficele cu bare sunt folositoare, deoarece conţin mai multă informaţie privitor la activul
analizat decât cele liniare, iar datele pe perioade sunt prezentate compact.
Graficul cu lumânări
Asemenea graficelor pe bază de bare, tiparele tip lumânare pot fi folosite pentru a prevedea
evoluţia pieţei. „Datorită coloristicii lor, graficele cu lumânări (candlestick) oferă detalii vizuale
mai bune decât graficele cu bare.”
Fiecare unitate de timp este prezentată sub forma de lumânare, alcătuită din corp şi umbre,
cunoscute şi sub denumire de fitiluri. Corpul lumânării prezintă preţul de deschidere şi de
închidere sau preţul de deschidere şi ultimul preţ, iar umbrele reprezintă preţul maxim şi minim,
34
dacă se află în afara diapazonului preţurilor de deschidere şi închidere, după cum se vede în
desenul 3: „Forma lumânărilor japoneze”.
Desenul 3: „Forma lumânărilor japoneze”
Pe lângă cele expuse mai sus, lumânările oferă o prezentare vizuală a modificării relative a
preţului hârtiei de valoare pentru o anumită perioadă de timp:
1) Dacă preţul de închidere sau ultimul preţ este mai mic, decât preţul de deschidere,
atunci corpul lumânării se haşurează în negru;
2) Dacă preţul de închidere sau ultimul preţ este mai mare, decât preţul de deschidere,
atunci corpul lumânării se haşurează în alb sau roşu.
Cu toate că lumânările japoneze au fost introduse nu demult în analiza tehnică
occidentală, aceastea au fost utilizate sute de ani de negustorii de orez japonezi. Mulţi
analişti, care utilizează aceste grafice, consideră ca modelele analizate timp de 2-3 zile, pot
oferi semnale importante pentru pieţe cu tranzacţii pe timp scurt, de exemplu pieţele futures.
Graficul cu puncte şi figure
Graficele cu puncte şi figure reprezintă o metodă simplă de prezentare a dinamicii preţurilor

cu scopul determinării de modele şi tendinţe. Aceste grafice sunt uşor de construit, deoarece
ele nu conţin axa timpului, ci doar modificările preţului în plafoanele stabilite de analitic.
„Până la crearea a software specializat, aceste grafice erau cele mai populare instrumente şi
pâna acum se utilizează pe pieţele futures.” Graficul constă din bare verticale, unde axa
verticală este împărţită pe celule, iar scara se numeşte mărimea celulei. Spre exemplu, un
analitic poate să decidă că în anumite condiţii o celulă este egală cu un point, iar in alte cu
trei. Mişcarea preţului notează prin puncte, prezentate de zerouri (0), şi figure, prezentate
35
prin X. La o dinamică crescătoare se depune depune X pentru fiecare creştere a preţului,
egală cu scara celulei. La o dinamică descrescătoare pe grafic se depun zerouri pentru fiecare
scădere a preţului, egala cu scara celulei, după cum se observă din desenul 4: „Graficul cu
puncte şi figuri”. O altă condiţie esenţială este numărul de celule ce prezintă o schimbare a
mişcării graficului. Principala deosebire a acestor grafice o constituie faptul că axa orizontală
nu depinde de timp, de aceea zilele pot fi deosebite prin notarea datei sau printr-o culoare
diferită.
Desenul 4: „Graficul cu puncte şi figuri”
Graficele cu puncte şi figure se utilizează pentru depistarea semnalelor de vânzare sau cumpărare
şi pentru determinarea următoarelor situaţii:
1. Cererea este mai mare decât oferta – pe grafic sunt depuse coloane lungi de figure X (în sus);
2. Oferta este mai mare decât cererea – pe grafic sunt depuse coloane lungi de zerouri 0 (în jos);
3. Egalitatea cererii şi a ofertei – pe grafic sunt depuse coloane scurte de figure şi zerouri ce
alternează.
FOLOSIREA INDICATORILOR DE TREND

Dintre toate zicalele pietei folosite de investitori, probabil nici una nu este la fel de mult folosita
si mai putin inteleasa ca vechea zicala „trendul este prietenul dvs.” („trend is your friend”). Prea
36
adesea, zicala este folosita dupa ce un investitor a luat o pozitie impotriva trendului pietei si ca
urmare a iesit in pierdere. In acest moment apar regretele si muti investitori se autocritica nu
numai pentru ca au pierdut pe o tranzactie impotriva trendului, dar si pentru faptul ca nu au prins
ultimele miscari ale trendului in sine.
Pentru a evita acest scenariu mult prea comun, va sugeram sa folositi cateva instrumente tehnice
pentru a identifica daca exista sau nu un trend si pe urma sa folositi indicatori suplimentari
pentru a va ajuta sa va maximizati profitul din tranzactii. A avea o strategie de identificare a
trendului este esential pentru sa tranzactiona cu succes pe orice piata, si in mod special pe pieta
forex. Monedele (valutele) au o tendinta ridicata sa varieze in trenduri datorita elementelor
macroeconomice pe termen lung ce dicteaza ratele de schimb, precum ciclurile ratei dobanzii sau
dezechilibrului comertului global. Monedele sunt de asemenea predispuse unor trenduri pe
termen scurt, intra-day, datorita reactiei mobilitatii capitalurilor internationale impreuna cu
viata economica de zi cu zi si a stirilor politice.
Identificarea trendului
In sensul sau cel mai de baza, trendul este doar o miscare prelungita a pietei intr-o anumita
directie, fie in sus sau jos. Din perspectiva unui investitor, totusi, acea definitie simpla este
generica si relativ nesemnificativa. O definitie mai relevanta a trendului ar fi una in care trendul
este definit ca un raspuns previzibil al pretului la anumite nivele de suport/rezistenta ce se
schimba de-a lungul timpului. De exemplu, intr-un trend ascendent figura definitorie este aceea
ca preturiel „ricoseaza” cand se apropie de liniile suport, in cele din urma stabilind noi maxime.
Intr-un trend descendent, opusul este acela ca scaderile propriu zise ale pretului se vor intrerupe
cand acestea se apropie de linia de rezistenta, si noi minime vor fi atinse. Acasta definitie releva
ca primul instrument folosit pentru a identifica daca un trend este format sau sau nu – este
determinarea liniile suport si de rezistenta.
Analizarea trendului este adesea subestimata deoarece trendul este perceput ca fiind de natura
subiectiva si retrospectiva. In timp ce ambele critici au ceva adevar in ele, ele pierd din vedere
realitatea ca liniile de trend ajuta la concentrarea atentiei asupra tiparului preturilor, filtrand
zgomotele pietei (schimbari relativ bruste si nefondate a cursului). Din acest motiv, analizele
liniilor de trend ar trebui sa fie primul pas in determinarea existentei unui trend. Daca analiza
liniilor de trend nu arata un trend distinct, este posibil ca trendul sa nu existe.
Analiza trendului este cel mai bine exploatata cu segmente de timp mai mari (grafice zilnice sau
saptamanale) intai si pe urma ducand mai departe analiza in fractiuni de timp mai scurte (la
fiecare ora sau la 4 ore) unde nivelurile liniilor de suport si rezistenta pe termen scurt pot fi
identificate. Aceasta abordare are avantajul de a sublinia mai intai cele mai importante nivele de
suport/rezistenta si apoi a celor mai putin importante nivelele. Aceasta ajuta la reducerea
37
sanselor de a urma un trend secundar pe termen scurt in timp ce un trend pe termen lung este
format.
Un alt indicator al analizei tehnice ce poate fi folosit pentru a verifica existenta unui trend este
„directional movement indicator” (DMI), dezvoltat de J. Welles Wilder (vedeti Wilder New
Concepts in Technical Trading Systems, c. 1978). Folosind DMI se inlatura factorul de intuire
implicat cu punctarea trendului si poate de asemenea sa ofere confirmari ale trendurilor
identificate de analiza liniilor de trend. Sistemul DMI este compus din ADX (indicele mediu al
directiei de miscare) si liniile DI+ si DI-. ADX este folosit pentru a determina daca o piata
urmeaza sau nu un trend (indiferent daca este ascendent sau descendent), o valoare de peste 25
indicand un trend de piata iar cu o valoare sub 20 indicand inexistenta unui trend. ADX este de
asemenea o masura a puterii unui trend – un ADX ridicat, semnifica un trend puternic. Folosind
ADX, investitorii pot determina daca exista un trend si astfel daca trebuie folosit un sistem de
urmarire a trendului.
Asa cum sugereaza si numele, sistemul DMI este cel mai bine folosit daca se utilizeaza ambele
componente. Liniile DI+ si DI- sunt folosite ca semnale de incepere a tranzactionarii. Un semnal
de cumparare este generat cand linia DI+ urca si intersecteaz linia DI-; un semnal de vanzare este
generat cand linia DI- urca si intersecteaza linia DI+. (Wilder sugereaza folosirea regulii
punctelor extreme – pentru gestionarea semnalelor de intersectie dintre DI+/-. Regula spune ca
atunci cand liniile DI+/- se intersecteaza, investitorii ar trebui sa marcheze acel punct pentru acea
perioada si directia de intersectare a liniilor (maximul daca DI+ urca peste DI-; minimul daca DI-
urca peste DI+). Doar daca acel punct extrem este atins in perioada urmatoare inseamna ca
semnalul de tranzactionare este atins.
ADX poate fi folosit pe urma ca un indicator timpuriu a sfarsitului/pauzei unui trend. Cand ADX
incepe sa se miste in jos fata de nivelul sau cel mai inalt, trendul este fie obosit fie se incheie,
semnaland ca este timpul sa parasiti pozitiile curente si sa asteptati un semnal proaspat generat
de intersectiile DI+/ DI-.
Si graficul
38
GRAFICUL 1: VENITI LA BORD SI FITI PREGATIT PENTRU DRUM. Daca sunteti un

investitor agresiv si ati initiat o pozitie de cumparare in Punctul A, si ati iesit (vandut) la Punctul
C, veti fi multumit de rezultate. Aceast lucru poate fi realizat cu ajutorul catorva indicatori simpli
Sa ne uitam la trendul recent pe termen lung (figura 1) si sa legam analiza liniilor de trend cu
sistemul DMI pentru a demonstra utilitatea acestor unelte cand sunt folosite impreuna. Un
investitor agresiv poate initia o cumparare cand linia de rezistenta (pe zi) este atinsa la 11/12/03
(point A). Un investitor ce asteapta o confirmare poate astepta confirmarea intersectiei dintre
DI+/- prin asteptarea ca punctul de extrem (maxim) sa fie depasit, in conformitate cu regula
punctului extrem a lui Wilder. Aceasta confirmare este data a doua zi (11/14/03). In timp ce piata
incepe sa se miste in sus, linia de suport a minimelor trendului este incercata, insa rezista,
subliniind validitatea ei pentru trendul ce apare. Desi piata s-a deplasat in sus in linie cu
intersectiile DI+/DI- si liniile de suport ale trendului, indicele ADX este inca sub 25 pana la
12/2/03 (point B), cand trendul este in cele din urma confirmat. In acest punct, un investitor
trebuie sa recunoasca ca se afla intr-o piata cu trend si atunci sistemele de urmarire a trendului
pot fi folosite.
Aceasta ne aduce in punctul de introducere a catorva instrumente suplimentare ce pot fi folosite
pentru a maximiza profitul in interiorul trendului pietei. Noi deja am sugerat folosirea indicelui
ADX ca un indicator timpuriu al sfarsitului unui trend. Notati ca de la punctul B, cand pentru
prima oara depaseste 25 puncte, indicand un trend in piata, ADX continua sa faca noi maxime
39
pana 01/14/04 (punctul C) cand inchide mai jos semnaland un posibil sfarsit al trendului
crescator si ca este timpul sa renuntati la pozitiile cumparate.
Un al doilea instrument folosit pentru a identifica un punct de iesire si sfarsitul posibil a
trendului este indicatorul parabolic (SAR). Indicatorul parabolic urmeaza variatia pretului dar isi
mareste rata de cresteri de-a lungul timpului si ca raspuns la trend. Rezultatul este ca indicatorul
parabolic este in continua apropiere de pret, si doar o crestere a pretului accelerata si constanta
(esenta trendului) va preveni ca pretul sa cada sub indicatorul parabolic, semnaland sfarsitul
trendului. Figura 2 arata indicatorul parabolic suprapus pe graficul anterior. Notati ca parabola
ofera un semnal de iesire (point D) o zi dupa ce indicatorul ADX a avut prima inchidere mai
mica.
Si graficul
GRAFICUL 2: ADAUGATI INCA DOI INDICATORI. Aici, indicatorul parabola a fost

folosit. Semnalul de iesire a fost dat la o zi dupa ce ADX a semnalat acelasi lucru.
Liniile elementare de trend ce au fost trasate pot de asemenea sa semnaleze sfarsitul trendului
ascendent. Notati ca pretul sare deasupra liniei superioare a canalului trendului catre finalul
trendului ascendent, revine la punctul de spargere pentru ca apoi sa aibe noi maxime. Pretul
urmator scade sub linia superioara a canalului trendului si atunci semnaleaza incetarea miscarii
ascendente. De asemenea, o alta linie suport similara cu indicatorul parabola poate fi de
asemenea trasata, si spargerea acestuia ar fi fost cel mai timpuriu semnal al miscarii ascendente
a trendului.
40
Ce spuneti despre tranzactionare pe termen scurt?
Aceleasi instrumente subliniate mai sus pot fi folosite in luarea deciziilor pe termen scurt, chiar
si pe pietele fara trend. In timp ce pietele pot sa nu evolueze intr-un sens pe termen lung, au loc
mai multe miscari mai mici, pe termen scurt, care pot fi exploatate. (Trebuie luata in considerare
o nota: investitorii trebuie sa cunoasca ce se intampla pe piata globala. Daca datele ADX pe
termen mai scurt arata o tendinta pe piata, investitorii trebuie sa fie circumspecti in a initia
tranzactii impotriva trendului major (grafic pe zile)
Si graficul
TABEL 3: BAZELE INTRADAY. In acest grafic pe ora al dolarului australian, prima intrare a
semnalului a fost in punctul A. Puteati sa fi tinut pana in punctul D, unde ar trebui sa vindeti
pozitia. Urmatoarea intrare a semnalului a fost punctul AA (short) cu un semnal de acoperire a
vanzarii la punctul CC.
Haideti sa ne uitam atunci la un scenariu pe termen scurt, folosind un grafic pe ora al dolarului
australian (tabel 3). Primul indiciu al unei oportunitati de tranzactie potentiala este convergenta
rapida a liniilor DI+/DI- in punctul A. Aceasta este cauzata de saltul inalt al pretului in acea ora.
Urmatoarea bara orara trece prin, si inchide deasupra liniei trendului, determinand DI+ sa
intersecteze in sus DI-. Urmand, regula punctelor extreme a lui Wilder, asteptam ca, maximul
anterior sa fie depasit, fapt ce se intampla in ora urmatoare in punctul B. In acest punct, avem
mai multe semnale ce indica o cumparare – spargerea liniei trendului, intersectia DI+/DI-, regula
punctelor extreme e satisfacuta, depasirea indicatorului parabolic. Cum piata creste si mai mult,
41
indicatoriul ADX creste de asemenea, crescand maxim in punctul C si scazand in punctul D,
dandu-ne un semnal de iesire. Linia trendului de baza si suportul reprezentat de indicatorul
parabolic sunt apoi intrerupte cateva ore mai tarziu, formand scenariul pentru urmatoarea
miscare potentiala.
Urmatorul semnal este dat in punctul AA, asa cum linia DI- intersecteaza in sus linia DI+,
generand un semnal de vanzare. Acesta coincide cu momentul in care pretul cade sub minimul
ultimei ore. Indicatorii ADX incep sa creasca, indicand posibilitatea unui trend in formare si
eventuala crestere peste 25 in punctul BB, indicand ca un trend s-a format si ca indicatorul
parabolic trebuie urmat. Linia de trend si indicatorul parabolic sunt apoi intersectate, si
indicatorii ADX ajung in punctul CC, indicand o iesire din tranzactie timpurie dar profitabila.
Concluzii.
Este dificil a spune care din cele doua tipuri de analiza (tehnica sau fundamentala) este mai
buna, deoarece fiecare are punctele sale forte si de asemenea ambele au neajunsuri. Este la
latitudinea fiecarui analist sau broker sa aleaga una sau cealalta metoda, insa consideram ca
cel mai potrivit este folosirea ambelor tipuri de analiza in vederea constituirii si gestionarii unui
portofoliu de titluri de valoare deoarece acestea se completeaza reciproc.
42

Tema 6 Studenti

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Tema 6 Studenti

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Tranzacţii Bursiere 2009 – 2010 Profesor curs: lector univ.

TEMA 6. EVALUAREA PLASAMENTELOR BURSIERE

6.1. ANALIZA FUNDAMENTALĂ

Portofoliul de valori mobiliare poate fi definit ca fiind totalitatea activelor financiare

6.1.1. ANALIZA FUNDAMENTALĂ LA MICRONIVEL

• Bilanţul şi anexa la bilanţ

Acesti indicatori economico-financiari sunt calculati pe baza informatiilor oferite de situatiile

6.1.2. INDICATORI UTILIZAŢI ÎN ANALIZA FUDAMENTALĂ

6.1.3. ANALIZA SECTORIALĂ

Aceasta este o componentă a analizei fundamentale şi studiază sectorul de activitate din

1 o cota din producţia mondială de aceleaşi produse

a o natura produselor, subproduselor şi activităţilor

6 o materii prime: importanţă, cantitate, valoare, surse

a o legătura cu alte sectoare (in amonte şi in aval).

b o preţul (nivel şi evoluţie)

6.1.4. ELEMENTE MACRO-ECONOMICE DE ANALIZĂ FUNDAMENTALĂ

SFATURI UTILE (interesant şi suplimentar)

6.2. ANALIZA TEHNICĂ

6.2.2 INSTRUMENTE DE PREVIZIONARE A EVOLUŢIEI VIITOARE A

6.2.3. GRAFICE UTILIZATE ÎN ANALIZA TEHNICĂ

Figura 6.2.2.1 Linia trendului acendent

Figura 6.2.2.2 Linia trendului descendent

Dreptunghiurile reprezintă o confruntare directă între suport şi rezistenţă, aceste modele

Modelele de viraj a trendului

Vârfuri/depresiuni duble şi triple reprezintă o succesiune de creşteri şi scăderi consecutive

Pragurile de suport şi de rezistenţă

Desenul 2: „Forma unui bar”

Desenul 3: „Forma lumânărilor japoneze”

Graficul cu puncte şi figure

Graficele cu puncte şi figure reprezintă o metodă simplă de prezentare a dinamicii preţurilor

Desenul 4: „Graficul cu puncte şi figuri”

FOLOSIREA INDICATORILOR DE TREND

GRAFICUL 1: VENITI LA BORD SI FITI PREGATIT PENTRU DRUM. Daca sunteti un

GRAFICUL 2: ADAUGATI INCA DOI INDICATORI. Aici, indicatorul parabola a fost

S-ar putea să vă placă și