Sunteți pe pagina 1din 3

FORME DE COMUNICARE

,,Nu tot ce intenţionăm reuşim să spunem, nu tot ce spunem se aude şi se înţelege,


se înţelege şi ce nu spunem, iar ceea ce se înţelege nu depinde de noi ce devine.”
( Laurenţiu Şoitu)
Comunicarea apare ca un sistem complex, marcat de un ansamblu de factori
materiali, psihologici, cognitivi şi sociali. Orice proces de comunicare are o triplă
dimensiune:comunicarea exteriorizată (acţiunile verbale şi nonverbale observabile de
către interlocutori), metacomunicarea (ceea ce se înţelege dincolo de cuvinte) şi
intracomunicarea (comunicarea realizată de fiecare individ în forul său interior , la nivelul
sinelui).
În cadrul unei organizaţii pot fi identificate mai multe forme de comunicare,
dintre care am ales să fac referire la următoarele, exemplificate în cadrul organizaţiei
şcolare unde îmi desfăşor activitatea:
1.Comunicarea pe verticală – stabilită între posturi aflate în relaţii de sub sau
supraordonare:
a).Descendentă – de la manager spre subordonaţi, cuprinzând decizii,
reglementări, instrucţiuni, transmiterea de sarcini, solicitarea de informaţii.
Cauze ce pot determina uneori funcţionarea ineficientă:
 mesajul poate fi filtrat în timp ce este vehiculat de la un nivel la altul,
deoarece fiecare nivel interpretează mesajele în funcţie de propriile
necesităţi sau obiective;
 mesajul poate fi interceptat pe parcurs şi oprit de unii membri, pentru a nu
ajunge la toti colegii, dintr-o concurenţă prost înţeleasă, datorată
restrângerilor de activitate;
 mesajul poate fi ignorat de subordonat, fiind considerat o manifestare a
unui stil directiv folosit în exces.
b).Ascendentă – de la subordonaţi spre şef, având un rol esenţial deoarece se
constituie în feed-back al informaţiilor primite pe cale descendentă.
Cauze ale ineficienţei:
 distorsionarea informaţiei de teama de ,,a nu supăra pe şeful”;
 distorsionarea informaţiei din dorinţa de a face o impresie bună în faţa
şefului;
 conflicte interne între şef şi subordonaţi.
2. Comunicarea pe orizontală – are drept scop coordonarea activităţii
departamentelor aflate pe acelaşi nivel ierarhic în organigramă ( catedrele pe discipline,
comisiile din cadrul şcolii...etc.).
După modul de transmitere, se poate distinge:
 comunicare scrisă – utilizată în proporţie ridicată în cadrul instituţiilor
şcolare, constând în solicitarea sau transmiterea de norme interne, rapoarte,
decizii, planuri, scrisori adresate unor persoane aflate în interiorul sau în afara
organizaţiei, dar în acelaşi timp reprezintă şi un instrument de lucru în cazul
elevilor şcolari sau preşcolari.
Avantaje Dezavantaje
• oferă un timp mai mare de argumentare • depersonalizarea comunicării prin
sau gândire; eliminarea relaţiei directe dintre
• este lipsită de implicare emoţională; participanţi;
• asigură o diversitate sporită ideilor , • consum ridicat de timp;
concizie, claritate; • costul ridicat care presupune nu
• se poate realiza fără perturbări din numai cheltuiei directe: hârtie,
partea celorlalţi participanţi la mijloace de prelucrare, tipărire şi
comunicare; trensmitere- ci şi cheltuieli indirecte
• nu necesită prezenţa şi disponibilitatea cerute de conservarea în dosare şi
simultană a participanţilor; spaţii special amenajate.
• constituie un mod prestigios de stabilire
a relaţiilor dintre diferite persoane.

 comunicare verbală – cea mai frecvent utilizată în cadrul organizaţiei, influenţată


însă, de părerile personale, valorile şi reperele la care se raportează indivizii atunci
când transmit şi receptează mesaje.

Avantaje Dezavantaje
• stabileşte relaţii directe personalizate • necesită prezenţa simultană a
între manager şi executanţi, oferindu-le interlocutorilor;
angajaţilor sentimentul de participare la • multiplică timpul consumat;
viaţa organizaţiei şi de consideraţie. • transmiterea succesivă prin diferite
• permite flexibilitatea comunicării trepte ierarhice (profesor / director,
oferind posibilitatea adaptării mesajului părinte / director, directe inspector...) se
la gradul de recepţie prin urmărirea face dificil şi cu mari pierderi de
reacţiilor participanţilor la discuţie; substanţă informaţională.
• are o viteză ridicată de emisie şi
recepţie;
• informarea poate fi nuanţată şi
persuasivă;
• permite valorificarea rapidă a unor
situaţii şi acţiunea imediată în cazul
unor urgenţe;
• costurile sunt mult mai reduse faţă de
cele ale comunicării în scris.

 comunicarea nonverbală – poate fi un instrument eficient care facilitează emiterea şi


descifrarea mesajelor. Se referă la: expresia feţei, contactul ochilor, gestica şi poziţiile
capului, modul de folosire a spaţiului (distanţa intimă, distanţa personală, distanţa
socială, distanţa publică). Problemele care pot să apară în înţelegerea mesajelor
nonverbale ţin de posibilitatea interpretării greşite a indicatorilor amintiţi anterior.