Muzica gregoriană, numită şi cânt gregorian, este un gen muzical liturgic utilizat în

cultul creştin catolic. Inspirată de muzica primelor generaţii de creştini de pe

teritoriul Imperiului Roman – aceasta avându-şi, la rândul ei, originea în culturile
muzicale antice si in mod special muzica greaca si elemente al muzicii evreiesti.
Muzica gregoriană s-a dezvoltat în secolele VI–XI. Numele său pleacă de la cel
al papei Grigore I cel Mare (a doua jumătate a secolului al VI-lea), care a condus
o reformă pentru unificarea muzicilor bisericeşti pe tot cuprinsul Europei de vest,
deoarece era invadat de elemente pagane infiltrate prin intermediulcelor crestinati.
O parte a cantecelor selectate de catre Papa Grigore au fost adunate intr-o colectie,
numita antifonar, trebuind sa fie raspandita pt o unificare a muzicii gregoriene in
toata lumea catolica.
Aparitia unui gen vocal simfonic oratorical numit Stabat Mater- Sapte suferinte ale
Maicii Domnului.
Dies irae introdusa in Requiem, misa de inmormantare.
Stilul religios ebraic:
.
.
. etc.
Cantus gymelus-cantul la interval de terta.
Tehnica organum
Cantus firmus- de discant.