Suport de Curs InvestigFinanciarEconomice Final2)

INSTITUTUL NAŢIONAL AL JUSTIŢIEI
SUPORT DE CURS LA DISCIPLINA
„Procedura Investigaţii financiar economiceşi practica CEDO şi alte tratate

internaţionale obligatorii
pentru Republica Moldova”
pentru candidaţii la funcţia de procuror
Elaborat de:
Valeriu CASTRAVEŢ
Procuror, şef al Direcţiei investigaţii
generale a Procuraturii Generale
Viorel MORARI
Procuror, şef al secţiei conducerea
urmăririi
penale în CCCEC a Procuraturii
Anticorupţie
1
Chişinău 2008
SUMAR
Tema 1. Noţiuni introductive. Acte de reacţionare emise de procuror.

Tema 2. Modul de efectuare a controlului activităţii Inspectoratului Fiscal de Stat.
Tema 3. Modul de efectuarea a controlului în domeniul respectării legislaţiei privind
gestionarea patrimoniului public.
Tema 4. Modul de efectuare a controalelor privind legalitatea procesului de
privatizare.
Tema 5. Modul de efectuarea controalelor în vederea apărării drepturilor, libertăţilor
şi intereselor legale ale persoanei în sfera protecţiei sociale.
Tema 6. Modul de efectuare a controalelor în domeniul legislaţiei vamale.
TEMA nr. 1
Noţiuni introductive. Actele de reacţionare emise de procuror
I. Obiective de referinţă:
În baza studierii temei audientul trebuie:
- să definească noţiunea de investigaţii financiar economice, scopurile şi obiectivele acesteia;

- să determine importanţa investigaţiilor financiar economice în vederea reprezentării intereselor
generale ale societăţii, apărării ordinii de drept, drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor;
- să evidenţieze necesitatea planificării activităţii organelor procuraturii;
- să identifice abilităţile necesare pregătirii şi efectuării controlului.
II. Repere de conţinut:
Noţiuni introductive
Ţările aflate în tranziţie se confruntă cu probleme complexe, generate de factori moşteniţi de
la sistemul social-economic precedent şi de instabilităţile instituţionale ale perioadei de tranziţie.
Aceste schimbări se deosebesc de reformele realizate în alte ţări, deoarece transformările trebuie să
fie sistemice şi să schimbe radical temelia instituţiilor stabilite în trecut. În acest sens, evenimentele
pe care le-a parcurs Republica Moldova în istoria sa recentă nu prezintă o excepţie prin
complexitatea şi profunzimea lor.
Analizînd evoluţia Moldovei postsovietice, trebuie de menţionat că ţările mai mici, foste
republici ale Uniunii Sovietice, în prezent dependente în mare măsură de comerţ, au trecut printr-o
criză economică fără precedent. Ruperea legăturilor economice cu exteriorul a avut un impact
material şi psihologic negativ asupra multor domenii ale vieţii sociale şi economice şi astfel,
2
Republica Moldova a trebuit să soluţioneze un şir de probleme complexe, inclusiv de ordin
economic, bazîndu-se pe resursele şi potenţialul propriu.
Trecerea de la economia centralizată şi planificată la cea de piaţă s-a efectuat destul de activ
în toate direcţiile principale, inclusiv în liberalizarea preţurilor, activitatea economică externă,
formarea pieţii interne, privatizarea în masă, punerea în circulaţie a valutei naţionale în anul 1993,
crearea unui nou sistem bancar.
Totodată, intensificarea dezvoltării economice este imposibilă fără fortificarea sistemului de
asigurare a ordinii de drept, fără combaterea consecventă şi necruţătoare a criminalităţii, corupţiei şi
economiei tenebre. În acest context, este necesar de consolidat cadrul legislativ privind protecţia
intereselor agenţilor economici şi ale statului, inclusiv în sfera reglementării relaţiilor patrimoniale,
privind combaterea evaziunilor fiscale, contrabandei, etc.
Un rol deosebit în vederea realizării acestor activităţi este dispus organelor procuraturii.
În conformitate cu art.124 din Constituţia RM şi art.4 al Legii cu privire la Procuratură,
procuratura reprezintă interesele generale ale societăţii şi apără ordinea de drept, precum şi
drepturile şi libertăţile cetăţenilor.
Scopul în cauză poate fi realizat prin diverse metode, inclusiv prin efectuarea controalelor
asupra respectării legislaţiei în vigoare în cazul parvenirii sesizărilor sau adresărilor referitoare la
nerespectarea prevederilor actelor normative în vigoare de către persoanele cu funcţie de
răspundere din cadrul autorităţilor publice sau factorilor de decizie ai agenţilor economici de drept
privat.
A depista încălcările comise e posibil doar în procesul controlului nemijlocit al materialelor
tranzacţiilor încheiate, a documentelor privind modul de executare a lor şi a altor documente care
pot conţine încălcări, indiferent de faptul cine le deţine – organele de stat sau persoane particulare.
Restructurările economice şi sociale produse în ultimii ani în ţară, privatizarea în masă
inclusiv în sectorul agrar, au condiţionat multiple încălcări de lege ce subminează interesele
generale ale societăţii, inclusiv securitatea economică.
În mare măsură interesele statului şi societăţii sunt lezate ca rezultat al activităţii
insuficiente, iar în unele cazuri frauduloase a funcţionarilor publici.
Practica ultimilor ani a demonstrat că fără implicarea activă a organelor Procuraturii în
exercitarea controlului asupra respectării legislaţiei, starea de lucruri în domeniul reprezentării
intereselor generale ale societăţii se complică esenţial.
În acest context urmează a fi menţionat despre supravegherea generală, activitate specifică
organelor procuraturii ale fostei Uniuni Sovietice.
De asemenea, în Legea Republicii Moldova nr. 902 din 29.01.1992 “Cu privire la
Procuratură”, abrogată la 18.04.2003, se menţiona că supravegherea generală consta în activitatea
exercitată de procuror asupra executării legilor de către ministere şi departamente, organe de
autoadministrare locală, alte organe ale administraţiei de stat, organe ale administraţiei economice
şi organe de control, întreprinderi, asociaţii, instituţii, organizaţii şi cooperative, fără deosebire de
subordinea, apartenenţa, tipul proprietăţii şi forma lor de gospodărire, precum şi de către partide, de
alte organizaţii şi mişcări social-politice, factori de decizie şi cetăţeni.
Diferenţa dintre supravegherea genereală şi investigaţiile financiar-economice rezidă în
momentul iniţierii controalelor, dacă în primul caz controlul putea fi efectuat din oficiu, în cazul al
doilea este necesară existenţa unei adresări sau evidenţierea unei probleme sistemeci ce ar trebui
înlăturată.
Actele de reacţionare emise de procuror

În calitate de acte de reacţionare emise de către procuror se consideră:
- recursul procurorului;
- sesizarea privind lichidarea încălcărilor de lege, cauzelor şi condiţiilor ce le-au favorizat;
3
- cererea de chemare în instanţă de judecată;
- ordonanţa.
1. Înaintarea recursului
Înaintarea recursului în anulare a actului administrativ ilegal se va face în corespundere cu
art.art. 5, 6 din Legea cu privire la Procuratură, art.71 din CPC şi dispoziţiile Legii cu privire la
contenciosul administrativ .
Potrivit art.5 lit. f) şi art.6 alin.(1) ale Legii cu privire la Procuratură, procurorul este în drept
să conteste, la cererea cetăţenilor sau organelor de stat şi în condiţiile legii, actele ilegale emise de
autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, de agenţii economici şi de alte persoane
juridice, precum şi actele şi acţiunile ilegale ale persoanelor cu funcţie de răspundere.
În asemenea circumstanţe, procurorul, în interesele securităţii naţionale şi ordinii publice,
pentru protecţia drepturilor şi libertăţilor constituţionale ale cetăţenilor, este în drept să facă recurs
împotriva actului considerat de el ca fiind ilegal, emis de un organ sau de o persoană cu funcţie de
răspundere.
Pregătind recursul, se vor lua în consideraţie următoarele aspecte:
- recursul se declară împotriva unui singur act normativ ilegal;
- recursul se declară la cererea cetăţenilor;
- recursul poate fi declarat în cazul depistării nemijlocit de către procuror a actului ilegal, dacă prin
el se lezează interesele statului, autorităţii publice locale, persoanelor cu incapacitate de exerciţiu
(art.71 CPC);
- recursul se va înainta organului abilitat cu dreptul de a anula actul ilegal cu indicarea denumirii
organului menţionat;
- în recurs în mod obligatoriu se va face trimitere la actul normativ, ale căruia dispoziţii au fost
încălcate odată cu emiterea deciziei contestate (actul normativ, ale căuri prevederi au fost
încălcate, se indică nemijlocit în conţinutul recursului);
- cerinţele procurorului se vor baza pe dispoziţiile art.5 alin.(1) lit.f) şi art.6 din Legea cu privire la
Procuratură.
Potrivit acestor prevederi recursul suspendă acţiunea actului atacat si va fi examinat de
organul respectiv sau de persoana cu funcţie de răspundere în termen de 5 zile de la data primirii
lui, iar în cazul examinării de un organ colegial - la prima lui şedinţă. Rezultatele examinării
recursului se comunică în scris procurorului.
Se recomandă că prevederile acestui articol să fie întroduse expres în actul de reacţionare în
formă de "notă".
Art.16 alin.(2) din Legea cu privire la contenciosul administrativ stipulează: persoana care se
consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege, printr-un act administrativ şi nu este
mulţumită de răspunsul primit la cererea prealabilă sau nu a primit nici un răspuns în termenul
prevăzut de lege, este în drept să sesizeze instanţa de contencios administrativ competentă pentru
anularea, în tot sau în parte a actului respectiv şi repararea pagubei cauzate.
Din aceste motive şi în conformitate cu art.6 alin.(4) din Legea cu privire la Procuratură şi
art.16 alin.(l) din Legea cu privire la contenciosul administrativ, procurorul în cazul respingerii
neîntemeiate a recursului sau neprimirii unui răspuns în termenul prevăzut de art.6 alin.(2) din
Legea cu privire la Procuratură este în drept de a contesta actul juridic în instanţa de judecată,
pentru recunoaşterea nulităţii lui.
Contestarea actului se va face prin depunerea cererii de chemare în judecată în instanţa de
contencios administrativ competentă. Competenţa instanţei de judecată se stabileşte conform art.7
din Legea cu privire la contenciosul administrativ.
Astfel, în conformitate cu art.32 alin.(2) Cod procedură civilă şi art.7 din Legea cu privire la
contenciosul administrativ, judecătoriile, în calitate de instanţe de contencios administrativ,
examinează litigiile privind nesoluţionarea în termen legal a unei cereri şi legalitatea actelor
administrative emise de autorităţile publice care sînt constituite si activează pe teritoriul satului,
comunei sau oraşului, de funcţionarii publici din cadrul acestora şi de persoanele de drept privat de
4
nivelul respectiv, care prestează servicii publice.
În corespundere cu art.33 alin.(2) CPC şi art.3 din Legea cu privire la contenciosul
administrativ, în calitate de instanţe de contencios administrativ, Curţile de Apel judecă litigiile
privind nesoluţionarea în termen legal a unei cereri si legalitatea actelor administrative emise de
autorităţile administraţiei publice din municipii, de consiliile raionale, de consiliul şi primăria
municipiului Chişinău, unităţi teritoriale autonome şi de funcţionarii publici din cadrul acestora,
precum şi de persoanele de drept privat de nivelul respectiv, asimilate autorităţilor publice, prin care
persoana fizică sau persoana juridică este vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un
interes legitim, în afara celor exceptate prin lege.
În afară de litigiile menţionate, Curtea de Apel Chişinău judecă în primă instanţă litigiile de
contencios administrativ:
a) privind legalitatea actelor administrative cu caracter individual emise de Parlament, de
Preşedintele Republicii Moldova şi de Guvern, prin care sînt vătămate în drepturi şi interese
legitime persoanele fizice şi juridice, în afara celor exceptate prin lege;
b) privind nesoluţionarea în termen legal a unei cereri referitor la legalitatea actelor administrative
emise de organele centrale de specialitate ale administraţiei publice, în afara celor exceptate prin
lege, precum şi legalitatea hotărîrilor Comisiei Electorale Centrale;
c) privind verificarea legalităţii hotărîrilor Consiliului Superior al Magistraturii, în cazurile
prevăzute de lege;
d) privind păstrarea secretului de stat.
De asemenea, Curtea de Apel Comrat verifică legalitatea actelor administrative emise de
autorităţile publice ale unităţii teritoriale autonome Găgăuzia.
Forma cererii de chemare în instanţă de contencios administrativ este stabilită de art.166
Cod procedură civilă. Totodată, după cum s-a menţionat anterior, în instanţa de contencios
administrativ au dreptul să se adreseze persoanele, ale căror drepturi au fost lezate printr-un act
normativ ilegal, din acest motiv procurorul se adresează în instanţa de judecată nu în calitate de
reclamant, ci în interesele persoanelor menţionate.
În acest context, este necesar de a ţine cont de dispoziţiile art. 71 Cod procedură civilă, care
stipulează că adresarea în instanţa de contencios administrativ se va face în interesele statului sau în
interesele persoanelor care nu se pot adresa personal din motive de sănătate, vârstă înaintată,
incapabilitate sau din alte motive întemeiate.
În cazul adresării în instanţa de judecată se va face obligatoriu trimitere la lit.f) alin.(3) art.7l
Cod procedură civilă - declararea, în condiţiile legii, a actelor normative ale autorităţilor publice, ale
altor organe şi organizaţii, ale persoanelor oficiale sau funcţionarilor publici ca fiind nule.
Mai mult, se vor lua în considerare următoarele:
- nu se admite adresarea în instanţa de contencios administrativ înainte de contestarea preliminară a
actului juridic ilegal, fiind necesară respectarea procedurii prejudiciare de soluţionare a litigiului;
- potrivit art.34 din Legea cu privire la contenciosul administrativ dispoziţiile referitoare la
procedura de examinare a cererii de chemare în contencios administrativ sînt completatea de
prevederile Codului procedură civilă.
2. Înaintarea sesizării
Conform art.5 lit.g) şi art.7 ale Legii cu privire la Procuratură procurorul este în drept, să
înainteze persoanelor juridice sesizări privind lichidarea încălcărilor de lege, privind înlăturarea
cauzelor şi condiţiilor ce au favorizat încălcările depistate.
Sesizarea se înaintează în cadrul urmăririi penale sau procedurii civile de procuror organului
respectiv sau persoanei cu funcţie de răspundere pentru examinare imediată.
De regulă, sesizarea se semnează de procurorul - şef sau adjunctul său.
Pregătind sesizarea, se va ţine cont de următoarele:
a) sesizarea se înaintează organului abilitat de a lichida încălcările depistate;
b) sesizarea va conţine:
- esenţa încălcărilor comise;
5
- actele normative în vigoare, încălcarea dispoziţiilor cărora a fost depistată de lucrătorii
procuraturii (actul normativ, prevederile căruia au fost încălcate, se indică nemijlocit în conţinutul
sesizării);
- trimitere la art.5 lit.g şi art.7 din Legea cu privire la Procuratură:
- cerinţe concrete privind lichidarea încălcărilor depistate;
- măsurile adoptate în privinţa persoanelor care au respins neîntemeiat cerinţele procurorului (în
forma de notă).
În cadrul pregătirii sesizărilor este necesar de ţinut cont de prevederile ordinului
Procurorului General nr.75/11 din 28 martie 2006 „Cu privire la modul de înaintare a sesizărilor
conducătorilor autorităţilor publice centrale” care în scopul asigurării activităţii eficiente a
organelor Procuraturii şi stabilirii unei modalităţi unice de înaintare a sesizărilor autorităţilor
publice centrale privind lichidarea încălcărilor de lege, înlăturarea cauzelor şi condiţiilor care le-au
favorizat, stabileşte că:
1. Înaintarea sesizărilor conducătorilor autorităţilor publice centrale privind lichidarea
încălcărilor de lege, înlăturarea cauzelor şi condiţiilor ce le-au favorizat se va face exclusiv de către
Procurorul General sau adjuncţii lui.
2. Procurorii, în cazurile de depistare a încălcărilor legislaţiei sau ale drepturilor şi
libertăţilor omului, constatînd necesitatea sesizării conducătorilor autorităţilor publice centrale
privitor la aceste încălcări, vor raporta neîntîrziat procurorilor-şefi materialele respective de control
sau materialele de urmărire penală şi vor argumenta temeiurile pentru înaintarea sesizării.
Procurorii-şefi, dacă vor admite temeiurile expuse de către subalterni, vor dispune pregătirea
proiectului sesizării în numele Procurorului General sau al adjuncţiilor lui şi, după verificare, îl vor
aviza prin contrasemnătură pe copie.
3. Procurorii-şefi vor întocmi un demers motivat către Procurorul General sau adjuncţii lui
în care vor solicita şi vor argumenta necesitatea înaintării sesizării conducătorului autorităţii publice
centrale. Demersul, însoţit de proiectul în scris al sesizării în două exemplare, dintre care unul
contrasemnat de procurorul-şef, şi unul în formă electronică, împreună cu materialele respective de
control, ori de urmărire penală, alte documente de argumentare, vor fi expediate, pentru verificarea
temeiniciei şi legalităţii iniţierii procesului de înaintare a sesizării, în subdiviziunea Procuraturii
Generale responsabilă de domeniul respectiv de activitate.
4. Şefii subdiviziunilor Procuraturii Generale, cărora le-a fost expediat demersul, vor
desemna un procuror din subordine pentru verificarea temeiniciei şi legalităţii iniţierii procesului de
înaintare a sesizării.
În cadrul procesului de verificare se va stabili:
- dacă a existat o încălcare esenţială a legislaţiei în vigoare sau a drepturilor şi libertăţilor
omului şi prin care acţiuni sau inacţiuni s-a manifestat;
- ce prevederi ale actelor normative în vigoare au fost încălcate;
- care sînt persoanele cu funcţie de răspundere sau funcţionarii autorităţii publice care prin
acţiunile sau inacţiunile lor s-au făcut vinovaţi de comiterea încălcărilor de lege;
- care au fost măsurile legale întreprinse, excluzînd sesizarea, al cărei proiect a fost prezentat,
pentru lichidarea încălcărilor de lege, inclusiv măsuri de reacţionare la nivelul organelor
subordonate autorităţii publice centrale a cărei sesizare se solicită în demers;
- dacă controlul asupra cazului de încălcare s-a efectuat de către procuror în corespundere cu
prevederile legale, obiectiv, complet şi sub toate aspectele;
- dacă materialele prezentate conţin probe şi documente suficiente care confirmă comiterea
încălcărilor de lege şi vinovăţia persoanelor responsabile;
- dacă există temeiuri legale şi suficiente pentru înaintarea sesizării şi dacă conducătorul
autorităţii publice centrale, în virtutea legii sau a unui alt act normativ, este direct sau indirect
responsabil de încălcarea de lege depistată, dacă acesta, în virtutea atribuţiilor cu care a fost învestit
şi obligaţiilor pe care le are, este competent de a lichida încălcările de lege, de a înlătura cauzele şi
condiţiile ce le-au favorizat;
6
- dacă proiectul de sesizare corespunde după formă şi conţinut unui act de reacţionare, dacă
conţine toate elementele necesare, trimiteri la legislaţie, este argumentat şi bazat pe materialele de
control, ori de urmărire penală.
5. În conformitate cu rezultatele verificărilor efectuate, procurorul din cadrul subdiviziunii
Procuraturii Generale va întocmi un aviz privind temeinicia înaintării sesizării şi va raporta
constatările făcute şefului subdiviziunii, care va aproba avizul întocmit.
La necesitate, în procesul verificărilor la Procuratura Generală, va fi solicitată prezentarea de
materiale suplimentare, va fi redactat şi definitivat proiectul sesizării, precum şi vor fi trimise
materialele respective procuraturii teritoriale sau specializate pentru înlăturarea neajunsurilor într-
un termen stabilit.
6. Proiectul definitivat şi redactat al sesizării, după încheierea verificărilor, împreună cu
avizul întocmit, materialele de control sau de urmărire penală, alte documente de argumentare, va fi
prezentat de către şeful subdiviziunii respective Procurorului General sau adjuncţilor lui pentru a fi
semnat.
7. Sesizarea privind lichidarea încălcărilor de lege, înlăturarea cauzelor şi condiţiilor ce le-au
favorizat va fi expediată în modul stabilit conducătorului autorităţii publice centrale pentru
examinare şi întreprinderea de măsuri corespunzătoare conform competenţei. O copie de pe sesizare
va fi expediată procuraturii teritoriale sau specializate pentru informare.
Procuraturile teritoriale şi specializate vor fi informate despre rezultatele examinării
sesizărilor înaintate.
8. În cazurile în care se va constata netemeinicia înaintării sesizării, proiectul respectiv va fi
remis împreună cu materialele prezentate procuraturii teritoriale sau specializate cu argumentarea
motivelor pentru care sesizarea nu a fost înaintată şi, după caz, cu avertizarea conducătorului
procuraturii despre neadmiterea în activitatea desfăşurată a solicitării fără temeiuri a înaintării
sesizărilor conducătorilor autorităţilor publice centrale.
9. În vederea executării prevederilor prezentului ordin, controlul asupra procesului de
înaintare a sesizărilor conducătorilor autorităţilor publice centrale, iniţiat nemijlocit de către
procurorii din cadrul subdiviziunilor Procuraturii Generale, se dispune şefilor subdiviziunilor
respective.
In cazul respingerii neîntemeiate a cerinţelor invocate în sesizări sau neprimirii unui răspuns
în termenul stabilit, procurorul, în conformitate cu art.8 din Legea cu privire la Procuratură, emite
ordonanţa privind intentarea în privinţa persoanei vinovate a procedurii administrative în baza
art.l74/9 CCA — neluare de măsuri în legătură cu rapoartele organelor de drept si ale Curţii de
Conturi. Ordonanţa menţionată şi procesul-verbal cu privire la contravenţia administrativă, copiile
sesizării şi ale altor materiale se vor expedia în instanţa de judecată competentă. În ordonanţa sau în
procesul-verbal respectiv procurorul va explica de ce consideră neîntemeiate argumentele persoanei
cu funcţie de răspundere referitor la respingerea sesizării.
3. Înaintarea acţiunii în judecată

Un mijloc eficient de apărare a drepturilor statului, societăţii si ale cetăţenilor este adresarea
procurorului în instanţa de judecată competentă. Urmează a fi luată în consideraţie faptul că potrivit
art.7 alin.(3) Cod procedură civilă – la intentarea proceselor de judecare a litigiilor de drept
(procedura contencioasă), se depune cerere de chemare în judecată, iar în priciniile necontencioase,
se depune cerere.
l. In conformitate cu art. 72 Cod procedură civilă, procurorul care a înaintat o acţiune are
drepturi şi obligaţii procedurale de reclamant, cu excepţia dreptului de a încheia tranzacţie. Insă,
dispunând de drepturi şi având obligaţii, procurorul nu este, totuşi, reclamant. Astfel, potrivit art.59
Cod procedură civilă, parte în proces (reclamant sau pîrît) pot fi persoanele prezumate, la momentul
intentării procesului, ca subiect al raportului material litigios, iar acesta nu poate fi procurorul.
Totodată, art.55 Cod procedură civilă stipulează clar că procurorul este participant la proces,
dar nu reclamant.
Acţiunea înaintată de către procurori trebuie să corespundă cerinţelor generale şi să conţină:
7
a) instanţa căreia îi este adresată;
b) numele sau denumirea reclamantului, domiciliul ori sediul lui; dacă reclamantul este o
persoană juridică, datele bancare, codul fiscal;
c) numele sau denumirea pîrîtului, domiciliul ori sediul lui;
d) esenţa încălcării sau a pericolului de încălcare a drepturilor, libertăţilor sau intereselor
legitime ale reclamantului, pretenţiile lui;
e) circumstanţele de fapt şi de drept pe care reclamantul îşi întemeiază pretenţiile,
demonstrarea probelor care confirmă circumstanţele;
f) pretenţiile reclamantului către pîrît;
g) valoarea acţiunii, dacă aceasta poate fi evaluată;
h) date despre respectarea procedurii de soluţionare prealabilă a litigiului pe cale extrajudiciară
dacă pentru un astfel de litigiu îndeplinirea procedurii este prevăzută de lege sau de contractul
părţilor (înaintarea cererii de chemare ‚n judecată în instanţa de contencios administrativ (art.71
alin.3) lit.f) în cazul respingerii recursului procurorului, sau în cazul înaintării cererii de chemare în
judecată în ordinea art.71 alin.(3) lit.e) – procedura de soluţionare prealabilă a litigiului pe cale
extrajudiciară este obligaţiunea reclamantului);
i) documentele anexate la cerere;
k) trimitere la art.5 şi art.9 din Legea cu privire la Procuratură;
l) cerinţile referitoare la măsurile de asigurare a acţiunii (art.art.174, 175 Cod procedură civilă)
2. La înaintarea acţiunii în instanţa de judecată de către procurori în interesele statului

deseori nu se indică persoana concretă în interesele căreia acţionează procurorul, însă, conform
art.59 alin.(4) Cod procedură civilă indicarea în acţiune a reclamantului este obligatorie.
In acest context aducem unele exemple despre atragerea în calitate de reclamant a unor
organe şi instituţii de stat:
- în cazul rezilierii contractului ce lezează interesele statului, încheiat de conducătorul organului
executiv local şi o persoană fizică sau juridică, cererea se depune în interesele consiliului respectiv;
- în cazul cînd pentru rezilierea tranzacţiei este necesar a anula hotărîrile consiliului local, cererea se
depune în interesele Oficiului teritorial al Aparatului Guvernului;
- cererea privind rezilierea tranzacţiei încheiate de subdiviziunea teritorială a organului executiv
central sau altă instituţie subordonată lui se depune în interesele organului central indicat;
- cererea privind rezilierea contractului de privatizare a patrimoniului statului, inclusiv a acţiunilor
statului în capitalul statutar al societăţii, se depune în interesele organului central care administrează
patrimoniul menţionat;
- în cazul înstrăinării ilegale a patrimoniului statului nemijlocit de organele centrale, sau cu
autorizaţia acestora, cererea privind rezilierea contractului se depune în interesele Guvernului RM.
3. Art.71 Cod procedură civilă mai acordă procurorului dreptul de a înainta acţiunea în
judecată pentru perceperea unei sume în beneficiul agenţilor economici în al căror capital statutar
statul deţine cotă-parte.
4. În practică, cînd în rezultatul controlului procurorul urmează să conteste prin recurs actul
emis ilegal, precum şi să înainteze o cerere în instanţa de judecată de anulare a contractului, acestea
se înaintează simultan. Totodată, în cerere se indică şi faptul, că actul ilegal care a stat la baza
încheierii contractului a fost contestat cu recurs, Acest moment permite mai raţional de a înlătura
încălcările depistate, precum şi dreptul procurorului de a solicita instanţei de judecată aplicarea
măsurilor de asigurare a acţiunii (aplicarea sechestrului, etc).
De asemenea, în cazul în care în cadrul aceluiaşi material procurorul urmează să înainteze o
cerere de chemare în judecată în instanţă de contencios administrativ (cînd recursul a fost respins),
precum şi o cerere în instanţa economică de reziliere a contractului – se înaintează o singură cerere
în instanţa economică, deoarece potrivit art.31 alin.(2) din Codul procedură civilă – în cazul
conexiunii mai multor revendicări, unele dintre care sînt de competenţa instanţei judecătoreşti
economice, iar altele de competenţa instanţei de contencios adminsitrativ, toate pretenţiile se
examinează de către instanţa economică.
8
III. Sugestii metodice:
A. Activităţi de predare-învăţare
Sarcini didactice de nvelul I – cunoaştere şi înţelegere
Auditorul trebuie să cunoască:
- definiţia noţiunii de investigaţii financiar economice;
- scopul investigaţiilor financiar economice;
- actele de reacţionare a procurorului;
- importanţa planificării activităţii în domeniul financiar economic.
- noţiunea sesizării privind lichidarea încălcărilor de lege, cauzelor şi condiţiilor ce le-au favorizat;
- noţiunea recursului procurorului;
- esenţa înaintării acţiunii în judecată de către procuror;
- temeiurile emiterii ordonanţei de către procuror.
Sarcini didactice de nivelul II - aplicare

Audientul trebuie să aibă abilităţi de a:
- distinge diferenţa între sesizarea privind lichidarea încălcărilor de lege cauzelor şi condiţiilor ce
le-au favorizat şi recursul procurorului;
- delimita diferenţa dintre recursul înaintate în procedura penală sau civilă şi în confomritate cu
prevederile art.6 din Legea cu privire la Procuratura;
- delimita diferenţa dintre cererea de chemare în judecată şi cerere adresate de către procuror în
instanţa de judecată;
- cunoaşte conţinutul orodnanţei emise de procuror.
Sarcini didactice de nivelul III – integrare

Auditorul trebuie să poată:
- întocmi proectul sesizării privind lichidarea încălcării de lege, cauzelor şi condiţiilor ce le-au
favorizat;
- întocmi proiectul recursului privind anularea actului ilegal emis de autoritatea publică sau de către
persoană cu funcţie de răspundere;
- întocmi proiectul ordonanţei procurorului.
- întocmi proiectul cererii de chemareîn instanţa de judecată.
B. Activităţi ce ţin de lucrul individual

Subiecte/probleme Forme de realizare Modalităţi de evaluare
Conţinutul şi condiţiile de Referate / rezumate - prezentarea materialelor
înaintarea a cerereii de chemare Studiu de caz - elaborarea articolelor
în instanţa de judecată de către Redactarea actului - dezbaterile
procuror
Conţimnutul şi condiţiile de Referate / rezumate - prezentarea materialelor
înaintarea recursului de către Studiu de caz - elaborarea articolelor
procuror Redactarea actului - dezbaterile
Conţinutul şi condiţiile de Referate / rezumate - prezentarea materialelor
9
înaintarea sesizării privind Studiu de caz - elaborarea articolelor
încălcările de lege, cauzele şi Redactarea actului - dezbaterile
condiţiile ce le-au favorizat
C. Activităţi de evaluare
Spete:
Speţa 1
În rezultatul controlului efectuat la Cooperativa raională de consum „Hîncoop” s-a stabilit că
la înstrăinarea a imobilului situat la adresa or.Hînceşti str.31 August 1989, nr.5 (subsolul
magazinului „Mobila”), în perioada anului 2004, de către persoanele cu funcţie de răspundere nu a
fost scos din evidenţa contului 123 „Mijloace fixe” acest imobil în sumă de 644,8 mii lei, contrar
prevederilor art.art.8, 15 alin.(1) lit.a) din Legea contabilităţii nr.426-XIII din 04.04.1995.
De asemenea, în perioada anului 2002 de către Cooperaţia raională de consum „Hîncoop” a
fost casat, contrar prevederilor art. 24 alin.(10) Titlul II din Cod fiscal, în rezultatul furtului,
aparatul de casă în sumă de 1987 lei fără careva documente confirmative, precum şi în perioada
anului 2004 au fost neîntemeiat casate 7 unităţi de transport în sumă de 259,8 mii lei, în baza
deciziei Colegiului penal al tribunalului Chişinău, deoarece datele menţionate în decizie nu
corespund datelor referitoare la transport prezentate de contabilitate.
1. Ce fel de act de reacţionare urmează a fi întocmit? Motivaţi răspunsul.
2. Pregătiţi proiectul actului de reacţionare.
Speţa 2
Prin decizia nr.11/4 din 28.12.2005 a Consiliului orăşenesc Codru „Cu privire la
autentificarea dreptului deţinătorului de teren asupra loturilor de pămînt aferente caselor de locuit”
s-a autentificat dreptul de proprietate cet.Chiriac Liubomir (poziţia nr.18 din anexă la decizie) în
urma vînzării cumpărării la preţ normativ a lotului de teren cu suprafaţa de 270 m.p. amplasat la
adresa str.Izvoarelor, nr.24, or.Codru, mun.Chişinău.
Totodată, conform avizului Comisiei pentru arhitectură şi urbanism, dezvoltare rurală şi
amenajare a teritoriului a Consiliului or.Codru mun.Chişinău, întocmit potrivit art.26 alin.(1) al
Legii nr.123 din 18.03.2003 „Privind administraţia publică locală”, care era în vigoare la acel
moment, terenul nominalizat urma să fie scos la licitaţie şi nu vîndut la preţ normativ prin decizia
consiliului.
Fără aviz sau raportul comisiei de specialitate a consiliului, puteau fi examinate problemele
înscrise pe ordinea de zi a şedinţei consiliului local şi adoptate decizii în lipsa materialelor
acumulate de comisiile de resort, în cazurile prevăzute în art.20 alin.(4) şi art.22 alin.(2) (din aceiaşi
lege.
Prin decizia nr.2/4-4 din 24.02.1999 cet.Chiriac Liubomir i-a fost atribuit în proprietate
terenul cu nr.cadastral 013100628, cu suprafaţa de 0,082 ha, cu destinaţia construcţie locativă,
contrar dispoziţiei art.11 alin.(2) Cod funciar.
Speţa 3
La 01.03.2000 între Întreprinderea de stat „Energoreparaţia”, S.R.L.”Şviesa” şi S.A.”Frigo” a
fost încheiat contractul de cesiune nr.71. Conform condiţiilor, pct.1.1 al contractului Î.S.
„Energoreparaţia” a cesionat către S.R.L.”Şviesa” dreptul de încasare de la S.A.”Frigo” a datoriei în
sumă de 420 000 lei. Tot atunci a fost contrasemnat actul de cesiune conform căruia datoria
10
S.A.”Frigo” faţă de Î.S.„Energoreparaţia” a fost micşorată, dar datoria S.R.L.”Şviesa” faţă de Î.S.
„Energoreparaţia” a constituit suma nominalizată.
La 12.09.2000 a fost încheiat contractul de cesiune nr.90, potrivit căruia datoria
S.R.L.”Şviesa” faţă de S.R.L.”NFC-Gazgrup” a fost micşorată în sumă de 113 985 lei, datoria
S.R.L.”NFC-Gazgrup” faţă de Î.S.„Energoreparaţia” a fost micşorată în sumă nominalizată şi
respectiv a fost formată datoria S.R.L.”Şviesa” faţă de Î.S.„Energoreparaţia”.
Contrar prevederilor art. 190, 191 Cod Civil în redacţia an.1964 şi art.512, 513, 572 al.2 Cod
Civil în redacţia an.2002, S.R.L.”Şviesa” nu a respectat condiţiile contractuale, acumulând faţă de
Î.S.„Energoreparaţia” datoria în sumă totală de 534 000 lei.
La 18.12.2000 şi 21.12.2000 Î.S.„Energoreparaţia” a înaintat pretenţii faţă de
S.R.L.”Şviesa”, prin care a solicitat achitarea benevolă a sumei restante, care nu a fost executată de
debitor.
Concomitent, la 23.11.2001 Filiala Fondului Internaţional Creştin de Binefacere din
Republica Moldova a informat conducerea Î.S.„Energoreparaţia” precum că S.R.L.”Şviesa” este o
subdiviziune a filialei din Republica Moldova al Fondului şi ultimii garantează achitarea totală a
datoriei firmei în cauză faţă de Î.S.„Energoreparaţia” până la 11.03.2002.
Datoria nominalizată până în prezent nu a fost achitată de către debitori, fiind lezate interesele
statului în persoana Întreprinderii de stat „Energoreparaţia” care este o subdiviziune a Ministerului
Industriei şi Infrastructurii.
Potrivit prevederilor art.277 Cod civil - Cursul prescripţiei extinctive se întrerupe în cazul în
care debitorul săvârşeşte acţiuni din care rezultă că recunoaşte datoria. După întreruperea cursului
prescripţiei extinctive, începe să curgă un nou termen. Timpul scurs până la întreruperea
cursului prescripţiei extinctive nu se include în noul termen de prescripţie extinctivă.
Conducerea S.R.L.”Şviesa” şi Filiala Fondului Internaţional Creştin de Binefacere din
Republica Moldova prin scrisorile nr.88-02/1115 din 17.06.2005 şi nr.003 din 02.03.2006 au
recunoscut datoria în sumă totală de 534 000 lei formată faţă de Î.S.„Energoreparaţia”.
3. Urmează a fi anexate careva documente la actul de reacţionare? În caz afirmativ
indicaţile.
11
TEMA nr. 2
Modul de efectuare a controlului activităţii Inspectoratului Fiscal de Stat
- să stabilească actele normative ce reglementează activitatea organelor fiscale;

- să explice procedura de examinare a cazurilor de încălcare fiscală;
- să distingă procedura de urmărire silită a bunurilor;
- să formeze deprinderi pentru planificarea activităţii şi pregătirea pentru efectuarea controlului.
Efectuarea controlului activităţii Inspectoratului Fiscal de Stat

Efectuarea controalelor în domeniul respectării legislaţiei care reglementează activitatea
organelor fiscale este una din atribuţiile organelor procuraturii în domeniul investigaţiilor financiar-
economice.
Relaţiile de drept în domeniul dat au caracter multilateral, vizează diverse sfere şi, drept
consecinţă, efectuarea controalelor de acest gen este un proces complicat, care necesită un anumit
volum de cunoştinţe în domeniul legislaţiei fiscale, precum şi determinarea corectă a chestiunilor ce
urmează a fi supuse controlului.
Activitatea organelor fiscale este reflectată mai amplu în Titlul V al Codului fiscal –
administrarea fiscală.
Astfel, conform articolului 129 al Codului fiscal, Organul fiscal este o autoritate a
Serviciului Fiscal de Stat: Inspectoratul Fiscal Principal de Stat de pe lingă Ministerul Finanţelor
şi Inspectoratul fiscal de stat teritorial aflat în subordonarea Inspectoratului Fiscal Principal
de Stat.
Serviciul Fiscal de Stat include un sistem centralizat de organe fiscale şi activitatea
funcţionarilor fiscali care deţin funcţii în aceste organe, orientată spre exercitarea atribuţiilor de
administrare fiscală, conform legislaţiei fiscale.
Sarcina de bază a organului fiscal constă în controlul asupra respectării legislaţiei
12
fiscale, asupra calculării corecte, vărsării depline şi la timp în buget a sumelor obligaţiilor fiscale.
Ministerul Finanţelor exercită dirijarea metodologica a activităţii Inspectoratului
Fiscal Principal de Stat fără imixtiune în activitatea lui şi a inspectoratelor fiscale de stat teritoriale.
Inspectoratul Fiscal Principal de Stat exercită următoarele atribuţii:
a) efectuează supravegherea activităţii inspectoratelor fiscale de stat teritoriale în vederea
exercitării controlului fiscal, asigură crearea şi funcţionarea unui sistem informaţional unic
privind contribuabilii şi obligaţiile fiscale;
b) controlează activitatea inspectoratelor fiscale de stat teritoriale, examinează scrisorile,
cererile şi reclamaţiile referitoare la acţiunile acestora;
c) emite ordine, instrucţiuni şi alte acte în vederea executării legislaţiei fiscale;
d) efectuează controale fiscale;
e) organizează şi efectuează, după caz, executarea silită a obligaţiilor fiscale;
f) examinează contestaţii şi emite decizii pe marginea lor;
g) exercită controlul asupra respectării legislaţiei fiscale în activitatea organelor vamale şi
serviciilor de colectare a impozitelor şi taxelor locale şi prezintă autorităţilor competente propuneri
vizînd tragerea la răspundere a funcţionarilor acestor autorităţi care au încălcat legislaţia fiscală;
h) preîntâmpină, depistează şi curmă încălcările ce ţin de repatrierea mijloacelor băneşti, a
mărfurilor şi serviciilor provenite din tranzacţiile economice externe;
i) exercită alte atribuţii prevăzute de legislaţie.
Inspectoratul fiscal de stat teritorial exercită următoarele atribuţii:
a) întreprinde măsuri pentru asigurarea stingerii obligaţiilor fiscale;
b) examinează scrisorile, cererile şi reclamaţiile contribuabililor;
c) asigură evidenţa integrală şi conformă a contribuabililor şi a obligaţiilor fiscale, cu excepţia
celor administrate de alte organe;
d) efectuează controale fiscale;
e) efectuează executarea silită a obligaţiilor fiscale;
f) examinează contestaţii, cereri prealabile şi emite decizii asupra lor, porneşte în instanţele
judecătoreşti competente acţiuni contra contribuabililor;
g) exercită alte atribuţii prevăzute de legislaţie.
Procurorii, în cadrul controlului, pot accentua atenţia asupra următoarelor direcţii:
- emiterea de către IFS a deciziilor privind aplicarea de sancţiuni;
- executarea silită a obligaţiilor fiscale, inclusiv sechestrarea şi vânzarea activelor
întreprinderii şi suspendarea operaţiunilor la conturile bancare;
- înaintarea în instanţele judecătoreşti competente a acţiunilor contra contribuabililor;
- practica administrativă.
Conform art. 231 al Codului fiscal temeiul tragerii la răspundere pentru încălcare fiscală este
însăşi încălcarea fiscală.
Este tras la răspundere pentru încălcare fiscală:
a) contribuabilul persoană juridică a cărui persoană cu funcţie de răspundere a săvârşit o încălcare
fiscală;
b) contribuabilul persoană fizică, care nu practică activitate de întreprinzător, ce a săvârşit o
încălcare fiscală. În cazul în care acesta este lipsit de capacitate de exerciţiu sau are capacitate de
exerciţiu restrânsă, pentru încălcarea fiscală săvârşită de el reprezentantul său legal (părinţii,
înfietorii, tutorele, curatorul) poartă răspundere în funcţie de obiectul impozabil, de obligaţia
fiscală şi de bunurile contribuabilului;
c) contribuabilul persoană fizică care practică activitate de întreprinzător, a cărui persoană cu
funcţie de răspundere a săvârşit o încălcare fiscală.
Tragerea la răspundere pentru încălcare fiscală se face în temeiul legislaţiei fiscale în
vigoare în timpul şi la locul săvârşirii încălcării, cu condiţia că încălcarea fiscală, prin caracterul
ei, nu atrage după sine, în condiţiile legii, răspunderea penală.
Procedura de tragere la răspundere pentru încălcarea fiscală se aplică în conformitate cu
legislaţia în vigoare în timpul şi in locul examinării cazului de încălcare fiscală.
13
Tragerea la răspundere pentru încălcări fiscale conform prezentului titlu sau la o altă
răspundere juridică pentru încălcarea legislaţiei fiscale nu exonerează persoana sancţionată de
obligaţia plăţii impozitului, taxei şi/sau majorării de întârziere (penalităţii), stabilite de legislaţie.
Tragerea la răspundere pentru încălcare fiscală a contribuabililor specificaţi la art.232 nu eliberează
persoanele cu funcţie de răspundere ale acestora, dacă există temeiurile respective, de răspundere
administrativă, penală sau de altă răspundere prevăzută de legislaţie.
Ca urmare, în cadrul controlului trebuie să se verifice:
- dacă persoana trasă la răspundere pentru încălcare fiscală a plătit impozitele neachitate la
momentul depistării încălcării;
- dacă persoana cu funcţie de răspundere a fost trasă concomitent la răspundere administrativă sau
penală pentru încălcarea legislaţiei fiscale;
- dacă materialele vizînd comiterea unei infracţiuni prevăzute de art.241, 244, 250, 251 CP au fost
trimise organelor de drept .
Totodată, trebuie să se ţină cont de faptul că răspunderea penală survine pentru:
- practicarea ilegală a activităţii de întreprinzător (art.241 CP) dacă a fost obţinut un profit în
proporţii mari;
- evaziune fiscală, dacă suma impozitului care trebuia să fie plătit depăşeşte 500 unităţi
convenţionale;
- transportarea, păstrarea sau comercializarea mărfurilor supuse accizelor, fără marcarea lor
cu timbre de control sau timbre de acciz, dacă aceasta a cauzat daune în proporţii mari.
Procedura de examinare a cazurilor de încălcare fiscală se efectuează conform capitolului 14
al Codului fiscal.
Potrivit art.241 al Codului fiscal sînt în drept sa examineze cauzele privind încălcările
fiscale şi să aplice sancţiunile fiscale, în numele autorităţilor abilitate, conducătorii organelor fiscale
sau adjuncţii lor.
Procedura de examinare a cazului de încălcare fiscală nu poate fi iniţiată, dacă:
a) se constată că nu a avut loc nici o încălcare fiscală;
b) persoana căreia i s-a intentat procedura de examinare a cazului de încălcare fiscală a fost
lichidată sau a decedat;
c) nu există sume ale impozitului, taxei, majorării de întârziere (penalităţii) necesare de a fi încasate
conform legislaţiei fiscale.
În urma controlului asupra cazului de încălcare fiscală poate fi pronunţată una din
următoarele decizii privind:
a) aplicarea sancţiunei fiscale şi/sau încasarea impozitului, taxei, calculate suplimentar, majorării
de întârziere;
b) clasarea cazului;
c) suspendarea cazului şi efectuarea unui control repetat.
Decizia privind clasarea cazului se pronunţă in cazul în care:
a) există circumstanţe, prevăzute de prezentul cod, ce exclud sau absolvă de răspundere pentru
săvârşirea încălcării fiscale şi nu există sume ale impozitului, taxei, majorării de întârziere
(penalităţii) necesare de a fi încasate conform legislaţiei fiscale. Unul din temeiurile clasării
cazului este expirarea termenului de prescripţie, care este prevăzut în art. 264-265 ale Codului
fiscal;
b) este adoptat, conform art.172 al Codului Fiscal, un act de anulare a sancţiunii fiscale, sumei
impozitului, taxei, majorării de întârziere (penalităţii);
c) există, pentru acelaşi fapt, în privinţa persoanei trase la răspundere pentru încălcare fiscală,
o decizie privind aplicarea unei sancţiuni fiscale şi/sau încasarea sumei impozitului, taxei,
majorării de întârziere (penalităţii) ori există o decizie de clasare a cazului;
d) materialele cazului se transmit conform competenţei, dacă se constată că examinarea acestuia
poate fi efectuată cu plenitudine de o altă autoritate abilitată să examineze cazurile de încălcare
fiscală.
Se pronunţă decizie privind suspendarea cazului şi efectuarea unui control repetat dacă
14
există mărturii contradictorii care, la momentul examinării cazului, nu pot fi argumentate prin
probe. După încheierea controlului repetat, reîncepe examinarea cazului.
Astfel, în cazul depistării faptelor refuzului începerii sau încetării procedurii de examinare a
cazului de încălcare fiscală, trebuie identificate temeiurile prevăzute la art.240 şi 249 ale legii
menţionate, iar în cazul adoptării deciziei privind efectuarea unui control suplimentar, se va verifica
adoptarea ulterioară a unei decizii definitive pe marginea materialelor controlului.
În acest context este necesar de menţionat că potrivit art. 267 din Codul fiscal, decizia
organului fiscal sau acţiunea funcţionarului fiscal poate fi contestată numai de persoana vizată în
decizie sau împotriva căreia a fost întreprinsă acţiunea ori de reprezentantul ei, in modul stabilit de
Cod.
În legătură cu aceasta de fapt hotărârile ilegale privind refuzul începerii sau încetării
procedurii de examinare a cazului de încălcare fiscală pote fi contestate numai de reprezentanţii
IFPS sau de organele procuraturii.
Pentru încălcarea fiscală poate fi aplicată sancţiunea fiscală sub formă de amendă.
În Capitolul 15 al Codului fiscal sînt prevăzute următoarele tipuri de încălcări:
- împiedicarea activităţii organului fiscal (art.253);
- neutilizarea maşinilor de casă şi de control (art.254);
- neprezentarea informaţiei despre sediu (art.255);
- nerespectarea regulilor de evidenţă a contribuabililor (art.256);
- încălcarea regulilor de ţinere a evidenţei contabile şi a evidenţei în scopuri fiscale (art. 257);
- încălcarea de către instituţiile financiare (sucursalele sau filialele acestora) a modului de decontare
(art. 259);
- nerespectarea modului de întocmire şi de prezentare a dării de seamă fiscale (art. 260);
- încălcarea regulilor de calculare şi de plată a impozitelor şi taxelor (art.261);
- lipsa certificatului de acciz şi/sau a timbrelor de acciz (art. 262);
- nerespectarea regulilor de executare silită a obligaţiei fiscale (art. 263).
Ca urmare, în cadrul controlului trebuie verificate denumirile dispoziţiilor privind
suspendarea operaţiunilor la conturile bancare, temeiurile înaintării şi anulării lor. Dacă se vor
stabili cazuri de anulare neîntemeiată a dispoziţiei privind suspendarea operaţiunilor la conturile
bancare, materialele în cauză trebuie verificate în ordinea art. 274 Cod procedură peanlă pentru
stabilirea în acţiunile persoanelor cu funcţii de răspundere ale IFS a elementelor infracţiunii
prevăzute de art.art.324, 327-330, 332 Cod penal.
Sechestrarea bunurilor ca măsură de asigurare a plăţii impozitelor, taxelor şi/sau amenzilor
se exercită în modul şi în condiţiile prevăzute la capitolul 9 al Codului fiscal.
Vor fi sechestrate bunuri numai în valoarea necesară şi suficientă pentru stingerea obligaţiei
fiscale, pentru achitarea impozitelor şi taxelor aferente comercializării bunurilor sechestrate, al
căror termen de plată este stabilit până la/sau la data comercializării, şi pentru recuperarea
cheltuielilor de executare silită.
Pentru determinarea cantităţii suficiente de bunuri ce urmează a fi sechestrate, in momentul
sechestrării se stabileşte preţul de sechestru al bunurilor după valoarea lor de bilanţ, in
conformitate cu datele contabilităţii contribuabilului. În cazul când persoanele care, conform
legislaţiei, nu ţin evidenţă contabilă şi când contribuabilul (reprezentantul acestuia), persoana cu
funcţie de răspundere a acestuia se eschivează de a fi prezenţi la sechestru sau lipsesc, preţul de
sechestru al bunurilor le stabileşte funcţionarul fiscal, luând in considerare starea lor tehnică şi alte
caracteristici.
Ca urmare, în cadrul controlului trebuie de verificat temeiurile aplicării sechestrului la
activele întreprinderilor, preţul cărora depăşeşte considerabil suma datoriei. Prin această metoda se
efectuează comercializarea obiectelor mai costisitoare în proprietatea „persoanelor concrete”. În
cazul depistării acestor fapte de întreprins măsuri conform alin.3 art.71 Cod procedură civilă.
Bunurile sechestrate se lasă spre păstrare în locul aflării lor la momentul sechestrării: la
contribuabil sau la o altă persoană. Neasigurarea integrităţii bunurilor sechestrate, înstrăinarea,
substituirea, însuşirea sau tăinuirea lor atrage răspunderea stabilită de art. 251 Cod penal.
15
Comercializarea bunurilor sechestrate se efectuează la licitaţii, organizate în conformitate cu
prevederile capitolului 10 al Codului Fiscal.
Expertiza, evaluarea bunurilor sechestrate ale contribuabilului şi comercializarea lor, se
organizează de către o comisie republicană permanentă, formată de Guvern, (Hotărârea nr.161 din
19.02.2004) în componenţa reprezentanţilor Ministerului Finanţelor (inclusiv ai Inspectoratului
Fiscal Principal de Stat), Ministerului Economiei, Departamentului Privatizării, Centrului pentru
Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei, Casei Naţionale a Asigurărilor Sociale de Stat,
autorităţilor administraţiei publice locale şi inspectoratelor fiscale de stat teritoriale. Expertiza şi
evaluarea bunurilor sechestrate ale contribuabilului care fac parte din fondurile fixe ale
întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor de stat se organizează de către organele centrale de
specialitate sau de către autorităţile administraţiei publice locale. Expertiza, evaluarea şi
comercializarea bunurilor sechestrate ale contribuabilului care fac parte din fondurile fixe ale
întreprinderilor şi ale altor obiecte cuprinse în programul de privatizare în care statul deţine
mai mult de o pătrime din capitalul social, se organizează de către Departamentul Privatizării, în
modul stabilit pentru privatizarea patrimoniului public. Bunurile sechestrate calificate drept mărfuri
bursiere se comercializează prin intermediul Bursei de mărfuri in conformitate cu prevederile
Hotărârii Guvernului nr.332 din.02.04.2004.
Comercializarea activelor se efectuează la licitaţia cu strigare. Potrivit deciziei comisiei
permanente, bunurile nesolicitate vor fi scoase la licitaţia cu reducere. Dacă la licitaţia cu reducere
nu s-a înscris nici un participant sau dacă bunurile nu au putut fi comercializate, comisia
permanentă, în termen de 30 de zile de la data expirării termenului de înscriere la licitaţia la care
nu s-a înscris nici un participant sau de la efectuarea licitaţiei, va anunţa o licitaţie repetată. Dacă şi
de data aceasta nu se înscrie nici un participant sau dacă bunurile nu sînt vândute, organul fiscal va
ridica sechestrul de pe bunurile necomercializate.
În legătură cu acesta în cadrul controlului trebuie de verificat:
- legalitatea efectuării evaluării activelor sechestrate;
- legalitatea desfăşurării licitaţiei (inclusiv ordinea numirii licitaţiei cu strigare şi licitaţiei cu
reducere);
- termenul şi plenitudinea achitării de către câştigătorul licitaţiei a mijloacelor băneşti pentru
obiectul vîndut (în cazul în care comisia de licitaţie şi cumpărătorul au convenit ca plata
lotului să se efectueze printr-o sumă unică, ultimul plăteşte integral lotul in termen de 7 zile
din data semnării contractului de vânzare-cumpărare, iar în cazul în care comisia de licitaţie şi
cumpărătorul au convenit ca plata lotului să se facă eşalonat, în acelaşi termen de 7 zile
cumpărătorul varsă prima tranşă, de cel puţin 40%, din preţul indicat în procesul-verbal, iar
restul in termenul stabilit în contractul de vânzare-cumpărare, care nu va depăşi 60 de zile din
data încheierii licitaţiei. Pentru această perioadă, cumpărătorul achită suplimentar o majorare
de întârziere, calculată, in modul stabilit, pentru suma eşalonată în funcţie de perioada
eşalonării, iar contribuabilul este absolvit de majorarea de întârziere (penalitatea) respectivă);
- temeiurile tergevirsării expunerii obiectelor sechestrate la licitaţie.
În cazul depistării faptelor ridicării sechestrului, procurorul urmează să verifice legalitatea
acestor acţiuni.
Astfel, sechestrul de pe bunuri se ridică in cazul:
a) stingerii, totale sau parţiale, a obligaţiei fiscale şi al recuperării de către contribuabil a
cheltuielilor de executare silită;
b) stingerii, totale sau parţiale, a obligaţiei fiscale şi al recuperării cheltuielilor de executare
silită prin alte modalităţi de executare silită;
c) necesităţii sechestrării unor alte bunuri, solicitate pe piaţă, în vederea urgentării plăţii
restanţelor;
d) înstrăinării sau dispariţiei bunurilor;
e) imposibilităţii comercializării bunurilor;
f) emiterii unei decizii în acest sens de către autoritatea care examinează plîngerea dacă se
încalcă procedura de sechestrare;
16
g) încheierii cu organul fiscal a contractului privind modificarea termenului de stingere a
obligaţiei fiscale.
În cazul stingerii parţiale a obligaţiei fiscale, sechestrul nu se ridică de pe bunurile a căror
valoare depăşeşte partea nestinsă a obligaţiei fiscale. Gradul depăşirii se determină în funcţie
de impozitele şi taxele aferente comercializării bunurilor şi de cheltuielile de executare silită,
suportate sau eventuale.
În urma controlului, în cazul depistării încălcărilor din partea persoanei cu funcţie de
răspundere a IFS sau CCCEC trebuie de verificat faptele menţionate în ordinea art.274 CPP pentru
stabilirea elementelor infracţiunii prevăzute de art. Art.324, 327-329 CP.
Concomitent în cadrul controlului trebuie verificat şi procesul înaintării în instanţele
judecătoreşti competente de către organele fiscale a acţiunilor contra contribuabililor şi procedura
examinării lor, inclusiv:
- participarea lucrătorilor organelor fiscale în instanţa de judecată în procesul examinării
cererii;
- prezentarea tuturor dovezilor;
- renunţarea la obiectul cererii, încheierea unei tranzacţiei de împăcare care lezează interesele
statului, neluarea măsurilor privind înaintarea apelului şi recursului.
În cazul depistării încălcărilor, materialele în cauză de asemenea trebuie verificate în
ordinea prevăzută de art. 274 Cod procedură penală.
- legislaţia care reglementează activitatea organelor fiscale;
- scopul efectuării controalelor activităţii organelor fiscale;
- procedura de examinare a cazurilor de încălcare fiscală;
- tipurile de încălcări pentru care pot fi aplicate sancţiunile fiscale;
- procedura de executare silită a obligaţiei fiscale;
- procedura de urmărire silită a bunurilor.

- forma deprinderi pentru planificarea activităţii şi pregătirea pentru efectuarea controlului
activităţii organelor fiscale;
- determina modalitatea de executare silită a obligaţiei fiscale;
- determina cazurile cînd nu poate fi iniţiată procedura de examinare a cazului de încălcare fiscală.

- întocmi planul controlului activităţii organelor fiscale în domeniul practicii administrative;
- întocmi planul controlului activităţii organelor fiscale ce ţine de procedura silită a bunurilor;
- întocmi proiectele actelor de reacţionare a procurorului ce se impun.
17
Organele fiscale ale Republicii Referate / rezumate - prezentarea materialelor
Moldova şi atribuţiile acestora Studiu de caz - elaborarea articolelor
- dezbaterile
Corelaţia dintre răspunderea Referate / rezumate - prezentarea materialelor
pentru încălcările fiscale a Studiu de caz - elaborarea articolelor
contribuabililor şi ale tipuri de Redactarea actului - dezbaterile
răspundere
Lucrare scrisă:
A.
1. Care sînt direcţiile supuse controlului privind activitatea Inspectoratului Fiscal de Stat.
2. Care sînt deciziile ce pot fi pronunţate în rezultatul examinării cazului de încălcare
fiscală. În ce constau acestea;
3. Ce se subînţelege prin suspendarea operaţiunilor la conturile bancare şi cînd poate fi
aplicat acest procedeu;
B.
1. Procedura de comercializare a bunurilor sechestrate;
2. Care sînt modalităţile de executare silită a obligaţiilor fiscale potrivit Codului Fiscal.
3. Care sînt subiecţii tragerii la răspundere pentru încălcările fiscale şi temeiurile acestei
răspunderi.
18
TEMA nr. 3
Modul de efectuarea a controlului în domeniul respectării legislaţiei privind
gestionarea patrimoniului public
În baza studierii temei audientul trebuie :

- să distingă scopul şi obiectivele efectuării controlului în domeniul de resort;
- să identifice actele normative ce reglementează gestionarea patrimoniului public;
- să formeze deprinderi pentru planificarea activităţii şi pregătirea pentru efectuarea investigaţiilor
financiar-economice;
- - să formeze aptitudini de întocmirea actelor de reacţionare ale procurorului.

Una din activităţile principale ale organelor procuraturii este organizarea controlului
respectării legislaţiei privind gestionarea patrimoniului public.
Direcţiile principale la efectuarea controlului sînt următoarele:
- gestionarea proprietăţii întreprinderilor de stat din subordinea Ministerelor.
- gestionarea pachetelor de acţiuni ale statului în societăţile pe acţiuni cu cotă de stat.
- gestionarea proprietăţii de către organele administraţiei publice locale.
I. Gestionarea proprietăţii întreprinderilor de stat din subordinea Ministerelor.

În procesul de verificare a eficienţei gestionării proprietăţii întreprinderilor de stat din
subordinea Ministerelor urmează a fi studiate documentele de constituire a întreprinderilor, precum
şi contractul încheiat între Minister şi managerul întreprinderii pentru a determina volumul de
împuterniciri al organelor de conducere în domeniul gestionării şi dispoziţiei asupra proprietăţii
întreprinderii.
19
De asemenea, e necesar de a verifica contractele de vânzare (înstrăinare) a fondurilor fixe,
de arendă1 (locaţiune), precum şi actele de casare a bunurilor aflate la bilanţul întreprinderii.
a) Modul de înstrăinarea patrimoniului întreprinderilor este stabilit prin Hotărîrea
Guvernului nr.480 din 28.03.2008 „Pentru aprobarea Regulamentului cu privire la modul de
determinare şi comercializare a activelor neutilizate ale întreprinderilor”, pînă la această dată modul
de comercializare a acestora a fost stabilit prin Hotărîrea Guvernului RM nr.665 din 29 noiembrie
1996 privind aprobarea Regulamentului cu privire la modul de vînzare a activelor neutilizate în
procesul tehnologic al întreprinderilor (vezi subiectul 4.1. Modalităţile de efectuare a privatizării).
La efectuarea controlului urmează a ţine cont de actul normativ în vigoare la momentul
tranzacţiei.
Astfel, pînă la 28.03.2008, cînd a intrat în vigoare Hotărîrea Guvernului nr.480, hotărârea
privind înstrăinarea activelor neutilizate în procesul tehnologic era adoptată de către conducerea
întreprinderii cu acordul organului central de ramură. În prealabil, comisia instituită în mod special,
aproba lista activelor neutilizate în procesul tehnologic care pot fi comercializate. Totodată, organul
de ramură central trebuia să aprobe listele obiectelor ce nu sunt pasibile comercializării (pct. 4 al
Regulamentului). În cadrul controlului urmează a fi verificată prezenţa unor astfel de liste şi
respectarea interdicţiei ministeriale.
Comercializarea activelor se face prin desfăşurarea licitaţiilor “cu strigare” sau “cu
reducere” şi a negocierilor directe în condiţiile următoarelor regulamente aprobate prin Hotărârile
Guvernului nr.1056 din 12.11.1997 „Regulamentul privind licitaţiile „cu strigare” şi negocierile
directe”, nr.662 din 28.11.1996 „Regulamentul licitaţiilor „cu reducere”, precum şi în conformitate
cu regulamentele aprobate de către organele speciale, investite cu dreptul de a desfăşura licitaţii.
Metoda de comercializare este determinată de către organul central de ramură prin eliberarea
autorizaţiei respective în formă scrisă.
Conform pct.8 al Regulamentului cu privire la modul de comercializare a activelor
neutilizate în procesul tehnologic, preţul de comercializare, pînă la 28.03.2008, era stabilit pornind
de la valoarea reziduală de bilanţ şi ţinând cont de indexare. Dacă valoarea de bilanţ se considera
nulă sau nu corespundea realităţii, atunci preţul se stabilea în funcţie de evaluarea de expertiză
conform alin.(4) al pct.8. Comercializarea activelor care conţin metale preţioase se efectua cu
acordul Ministerului Finanţelor.
Potrivit noilor reglementări, stipulate în pct.9 al Regulamentului cu privire la modul de
determinare şi comercializare a activelor neutilizate ale întreprinderilor, aprobat prin Hotărîrea
Guvernului nr..480 din 28.03.2008, preţul iniţial de expunere a activelor la licitaţie se stabileşte de
către comisia de licitaţie, ţinînd cont de propunerile organelor de conducere ale întreprinderilor
respective, dar nu va fi mai mic decît valoarea de piaţă a activelor, stabilită de evaluatorul licenţiat.
Un aspect aparte al controlului constituie chestiunea privind folosirea conform destinaţiei a
mijloacelor obţinute de la comercializarea activelor, care, pînă la 28.03.2008, potrivit pct.15 al
Regulamentului se utilizau, în primul rând, pentru decontările cu bugetul şi fondul social.
Mijloacele rămase se repartizau, cel puţin 50 la sută, pentru renovarea fondurilor fixe, restul –
pentru completarea mijloacelor circulante, cu excepţia fondului de salarizare.
Din 28.03.2008, potrivit pct.12 al Regulamentului cu privire la modul de determinare şi
comercializare a activelor neutilizate ale întreprinderilor, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr..480
din 28.03.2008, după acoperirea cheltuielilor aferente comercializării activelor neutilizate,
mijloacele financiare obţinute de la comercializarea lor se folosesc prioritar pentru achitarea
restanţelor întreprinderii faţă de bugetul public naţional, iar cele rămase se investesc în dezvoltarea
întreprinderii, excepţie făcînd fondul de salarizare.
1
Nota: în conformitate cu art. 911 al CC (în redacţia nou) din 12.06.2003 sub termenul “Contactul de arenda” se
subînţelege transmiterea în folosinţa a terenurilor şi bunurilor agricole. La transmiterea în folosinţa altor active,
imobilului etc, se încheie un contract de locaţiune în conformitate art.875 al CC.
20
b) În conformitate cu art.3 al Legii cu privire la întreprinderea de stat, darea în arendă a
fondurilor fixe se efectuează cu acordul fondatorului, adică al organului central de ramură
respectiv. În context, e necesar a verifica existenţa autorizaţiei la încheierea contractului de
locaţiune/arendă.
De asemenea, în cadrul controlului asupra legalităţii dării în locaţiune a încăperilor şi a altor
fonduri fixe trebuie să se stabilească dacă:
- au fost încheiate contracte cu toţi arendaşii (persoanele care folosesc bunurile întreprinderii).
Pentru a depista cazurile când bunurile întreprinderilor de stat sunt date în locaţiune/arendă fără
încheierea contractelor respective, trebuie studiate registrele de evidenţă a fondurilor fixe,
efectuând un control selectiv al prezenţei şi utilizării bunurilor care nu sunt date în
locaţiune/arendă;
- activele nu sunt date în locaţiune/ arendă în mod gratuit sau plata de arendă nu acoperă cheltuielile
de întreţinere a încăperilor de către proprietar;
- arendaşul achită serviciile suplimentare (energia electrică, serviciile comunale, legătura
telefonică);
- reparaţia curentă este efectuată din contul arendaşului;
- se majorează costul obiectului dat în locaţiune/arendă şi plata de arendă în cazul reparaţiei capitale
a activului dat;
- se achită la timp plata de arendă;
- sunt înregistrate la organul cadastral contractele de locaţiune/arendă a imobilului încheiate pentru
un termen mai mare de 3 ani (art.7 alin.(1) din Legea cu privire la arendă);
- în contractele de arendă/locaţiune sunt stipulate penalităţile pentru neachitarea la timp a plăţii de
arendă, precum şi dacă sunt aplicate în cazul încălcării clauzelor contractului.
Corectitudinea stabilirii plăţii de locaţiune/arendă a bunurilor instituţiilor finanţate de la
buget se determină conform anexei la Legea bugetului de stat pentru fiecare an. Pentru acoperirea
cheltuielilor proprii, instituţiile finanţate de la bugetul de stat sînt în drept să utilizeze, în modul
stabilit de Ministerul Finanţelor, mijloacele băneşti obţinute din locaţiune/arenda bunurilor. Suma
cu care veniturile depăşesc cheltuielile, potrivit devizelor de mijloace extrabugetare ale acestor
instituţii, se varsă la bugetul de stat.
Instituţiile finanţate de la buget se scutesc de plata chiriei pentru folosirea încăperilor
închiriate de la instituţiile finanţate de la bugetele de toate nivelurile, cu excepţia plăţii pentru
serviciile comunale.
În cazul în care se va constata că darea bunurilor în locaţiune/arendă nu-i aduce întreprinderii
venit şi nu acoperă cheltuielile pentru întreţinerea lor, atunci acţiunile persoanelor cu funcţie de
răspundere responsabile de încheierea acestor contracte pot întruni elementele infracţiunilor
prevăzute de art.art. 324, 327 – 329 Cod penal.
c) În conformitate cu art.3 al Legii cu privire la întreprinderea de stat, întreprinderea nu poate fără
autorizaţia organului central de ramură, să transmită bunurile sale în gaj sau să participe cu ele la
activitatea structurilor nestatale şi să facă investiţii în alt stat.
În consecinţă, în cadrul controlului trebuie verificată existenţa în organele cadastrale
teritoriale şi la notari a contractelor de gaj al bunurilor întreprinderilor în cauză şi, respectiv, a
acordului organului central de ramură.
Totodată, la registratorul teritorial al Camerei Înregistrării de Stat trebuie obţinută
informaţia vizând participarea întreprinderilor de stat supuse controlului la fondarea întreprinderilor
mixte cu structuri nestatale.
În context, e necesar a se ţine cont de faptul că, potrivit pct.34 al Regulamentului cu privire
la modul de transmitere a întreprinderilor de stat, organizaţiilor, instituţiilor, a subdiviziunilor lor,
clădirilor, construcţiilor, mijloacelor fixe şi a altor active, aprobat prin Hotărârea Guvernului RM
nr.688 din 09.10.1995, în cazul includerii bunurilor publice în capitalul social al întreprinderilor
mixte, ele urmează a fi estimate conform preţurilor pieţei mondiale, inclusiv conform obiectelor
21
analogice, iar în lipsa lor - în conformitate cu preţurile interne, ţinând cont de rata inflaţiei la data
încheierii contractului constitutiv.
d) Metodica verificării legalităţii casării mijloacelor fixe va fi reflectată la compartimentul
gestionării proprietăţii de către organele administraţiei publice locale.
e) La verificarea eficienţei gestionării patrimoniului întreprinderilor de stat trebuie să se ia în calcul
efectuarea de către conducerea întreprinderii a controlului asupra realizării contractelor încheiate .
În acest sens trebuie solicitate de la conducerea întreprinderii listele debitorilor pentru a
depista datoriile cu termenul de prescripţie expirat.
În cazul depistării unor astfel de fapte, se vor controla măsurile întreprinse de persoanele cu
funcţie de răspundere pentru încasarea datoriei, iar în cazul când n-au fost luate măsurile
corespunzătoare, prevăzute de legislaţie sau contract şi s-a adus prejudiciu intereselor întreprinderii,
acţiunile persoanelor vinovate se vor examina în corespundere cu art.274 CPP.
Totodată este necesar de a studia documentele de fondare ale întreprinderilor debitoare
pentru stabilirea unei posibile legături dintre conducătorul întreprinderii de stat şi debitor, pentru
confirmarea faptului prezenţei interesului personal.
II. Gestionarea pachetelor de acţiuni ale statului în societăţile pe acţiuni cu cotă de stat.
Modul de gestionare a bunurilor statului în societăţile pe acţiuni este reglementat de Legea
cu privire la Societăţile pe Acţiuni nr. 1134 din 02.04.1997, Hotărârea Guvernului nr.109 din
02.02.1999 privind reprezentantul statului în societăţile economice.
Gestionarea bunurilor statului din posesia societăţilor pe acţiuni, în capitalul statutar al
cărora statul deţine cota-parte, se efectuează prin realizarea drepturilor acţionarilor prin intermediul
reprezentantului statului, desemnat de organul central de ramură, care participă la adunarea
generală a acţionarilor, consiliul sau organul executiv al societăţii, precum şi în comisia de cenzori.
În legătură cu cele expuse, la etapa iniţială a controlului se va stabili din ce organ de stat
este reprezentantul, pentru a determina volumul de împuterniciri în domeniul gestionarii bunurilor
statului.
Atribuţiile reprezentantului statului sînt stipulate în p.30 din Regulamentul “Privind
reprezentantul statului în societăţile economice”.
În conformitate cu p.31 al Regulamentului, reprezentantul statului nu este în drept:
- să exercite în condiţiile de cumul, în baza contractului de drept civil sau în alte condiţii, orice
altă activitate remunerată în societatea economică, în afară de cea prevăzută de împuternicirile sale;
- să reprezinte societatea economică în raporturile cu terţe persoane, cu excepţia cazurilor când
statutul societăţii prevede altfel;
- să efectueze înstrăinarea, transmiterea în gaj sau grevarea în orice alt mod a acţiunilor (cotei de
participaţie) ale statului în societatea economică;
- să înainteze reclamaţii şi acţiuni civile, să reprezinte statul în instanţele judecătoreşti, cu
excepţia cazurilor când statutul societăţii prevede altfel;
- să reîncredinţeze îndeplinirea funcţiilor sale de reprezentare altor persoane;
- să exercite din numele autorităţii de stat abilitate acţiuni de însemnătate juridică, ce sînt limitate
prin ordinul de delegare a funcţiilor sau prin contract;
- să primească daruri şi să accepte servicii pentru exercitarea funcţiilor sale în structurile de
conducere ale societăţii economice;
- să ocupe postul de conducător al structurii executive a societăţii economice.
Conform p.32 al Regulamentului, reprezentantul statului este obligat să coreleze în scris cu
autoritatea de stat abilitată proiectele de hotărâri ale structurilor de conducere ale societăţii
economice, precum şi caracterul votării pe următoarele chestiuni:
22
- determinarea registratorului independent, înaintarea persoanelor în structurile de conducere ale
societăţii economice sau revocarea acestora (eliberarea din funcţie);
- modificarea în orice mod a capitalului social, a principalelor genuri de activitate ale societăţii
economice, precum şi operarea în documentele ei de constituire a modificărilor şi completărilor,
prin care s-ar prejudicia drepturile şi interesele legale ale statului;
- emiterea împuternicirilor obligaţionale şi contractarea creditelor, procurarea, înstrăinarea sau
grevarea terenurilor pe care este amplasată societatea economică, procurarea, vânzarea sau
înstrăinarea în alt mod, precum şi transmiterea în arendă pe termen lung sau în gaj a bunurilor
imobile şi a mijloacelor de transport, ale căror valoare depăşeşte plafonul stabilit de statutul
societăţii, depăşire ce comportă aprobarea tranzacţiei în cauză (totalităţii de tranzacţii conexe) de
către adunarea generală a acţionarilor (participanţilor) societăţii;
- participarea societăţii economice prin cote de participaţie la constituirea altor întreprinderi,
inclusiv afiliate şi mixte;
- reorganizarea sau lichidarea societăţii economice.
În cazul stabilirii faptelor adoptării de SA a deciziilor prevăzute la p.32 al Regulamentului
menţionat, se va verifica dacă reprezentantul statului a obţinut permisiunea organului central de
ramură şi dacă n-a depăşit atribuţiile acordate de organul abilitat.
Unul din aspectele controlului va fi calcularea şi achitarea de SA a dividendelor, proporţional cu
cota-parte a statului în capitalul statutar al societăţii. În corespundere cu art.50 din Legea cu privire
la Societăţile pe Acţiuni, decizia cu privire la achitarea dividendelor se aprobă la adunarea generală
anuală a acţionarilor. Din aceste considerente este necesar de a studia procesele-verbale ale adunării
generale a acţionarilor şi dările de seamă ale comisiei de cenzori ( audit ) pe anii anteriori anului de
gestiune şi de a stabili:
- venitul obţinut de societate în perioada indicată;
- decizia adoptată de adunarea generală referitor la repartizarea venitului;
- decizia votată de reprezentantul statului şi respectarea de către acesta a indicaţiilor organului
central de ramură în această privinţă;
- sumele (dividendele) transferate în buget.
În cazul depistării unei datorii la plata dividendelor se vor întreprinde măsuri pentru încasarea
lor silită.
În conformitate cu art.82 şi 83 din Legea cu privire la Societăţile pe Acţiuni, decizia privind
încheierea unei tranzacţii sau a câtorva tranzacţii legate reciproc, efectuate direct sau indirect,
referitor la achiziţionarea sau înstrăinarea, gajarea sau luarea de societate cu titlu de cauţiune, darea
în arendă sau arendarea cu drept de răscumpărare a bunurilor se adoptă conform următoarei
proceduri:
- în mărime de până la 25 la sută din valoarea activelor societăţii potrivit ultimului bilanţ – se
efectuează în baza deciziei organului executiv al societăţii;
- de la 25 la sută până la 50 la sută din valoarea activelor societăţii potrivit ultimului bilanţ – se
adoptă de membrii consiliului societăţii unanim;
- peste 50 la sută – de adunarea generală a acţionarilor.
Prin urmare, la controlul legalităţii înstrăinării/dării în arendă a patrimoniului este necesar de
verificat dacă decizia privind încheierea tranzacţiei a fost adoptată de persoana cu funcţie de
răspundere în limitele atribuţiilor acordate de lege.
III.Gestionarea proprietăţii de către organele administraţiei publice locale.

În procesul controlului urmează de acordat o atenţie sporită următoarelor aspecte:
1) Legalitatea înstrăinării bunurilor ce aparţin autorităţilor publice locale şi instituţiilor din
subordine (şcoli, spitale, instituţii de cultură şi altele).
2) Legalitatea dării în arendă a acestor bunuri.
3) Legalitatea casării bunurilor uzate, raportate la mijloacele (fondurile) fixe.
23
4) Legalitatea fondării întreprinderilor municipale şi mixte (cu participarea bunurilor statului).
În vederea elucidării chestiunii date este necesar:
a) de verificat procesele-verbale ale şedinţelor consiliilor locale şi dispoziţiile primarilor
pentru a stabili de către cine a fost adoptată decizia de vînzare sau de dare în arendă a bunurilor şi
dacă a fost adoptată în limitele atribuţiilor prevăzute de lege pentru organul dat.
Competenţa consiliilor locale şi a primarilor este determinată de art.10-13, 18, 34, 49, 60 şi
82 ale Legii privind administraţia publică locală nr.123 din 18.03.03.
În conformitate cu prevederile menţionate, deciziile privind darea în administrare a
bunurilor întreprinderilor municipale şi instituţiilor publice, se adoptă de către consiliul local şi
poate fi sub următoarele forme: concesionarea, închirierea sau arendarea bunurilor care aparţin
domeniului public de interes local.
b) de verificat corectitudinea calculării mărimii plăţii de arendă sau a costului obiectului
înstrăinat. În context, trebuie de ţinut cont de faptul că mărimea minimă a plăţii de arendă pentru
bunurile ce aparţin instituţiilor bugetare (cu excepţia obiectelor funciare) este calculată conform
anexei la Legea bugetului pentru anul respectiv, iar a obiectelor funciare-potrivit Legii privind
preţul normativ al pămîntului nr.1308 din 25.07.1997 (art.10 al.7).
Costul minim al terenului înstrăinat este determinat în corespundere cu art.10 alin.(4) din
Legea nr.1308 din 25.07.1997. Totodată, legea menţionată (art.101) stabileşte modul de încasare a
plăţii de arendă pentru pământ şi în cazul lipsei contractului corespunzător.
În cadrul controlului vînzării terenurilor aferente atât obiectelor privatizate, cît şi celor care
urmează a fi privatizate este necesar de stabilit dacă la momentul efectuării tranzacţiei obiectul în
cauză se afla pe acest teren. În cazul în care un asemenea obiect lipseşte, urmează a fi efectuat un
calcul real al costului terenului, pornind de la coeficienţii prevăzuţi în anexa la Legea nr.1308 din
25.07.1997 şi a fi întreprinse măsurile respective de reacţionare a procurorului în funcţie de
mărimea daunei cauzate (în asemenea cazuri se impune începerea urmăririi penale, depunerea
cererii de chemare în judecată, iar în cazul emiterii de către organul colegial a unei decizii ilegale –
de înaintat un recurs sau după caz o sesizare).
c) de verificat modul de vînzare şi arendă a obiectelor. Astfel, în corespundere cu alin.3
art.84 al Legii nr.123 din 18.03.03 înstrăinarea, concesionarea, arenda şi locaţiunea, cu excepţia
locaţiunii imobilelor de locuit, se efectuează în cadrul licitaţilor publice, organizate în condiţiile
legii. Înstrăinarea bunurilor care aparţin domeniului privat al satelor (comunelor), oraşelor
(municipiilor), raioanelor, schimburile de terenuri, delimitarea, partajul sau trecerea bunurilor dintr-
un domeniu în altul, renunţarea la drepturi sau recunoaşterea de drepturi şi obligaţii se efectuează în
baza deciziei a consiliului local, în temeiul rezultatelor expertizei.
Modul de desfăşurare a licitaţiilor de vînzare şi dare în arendă este determinat de
Regulamentul privind licitaţiile cu strigare şi negocierile directe, aprobat prin Hotărîrea Guvernului
RM nr.1056 din 12.XI.97. Concomitent, în conformitate cu art.81 al Legii nr.123 din 18.03.2003,
patrimoniul unităţilor administrativ teritoriale constituie bunurile care aparţin domeniului public şi
domeniului privat al acestora. Bunurile care fac parte din domeniul public sunt inalienabile,
imprescriptibile şi insesizabile. Modul determinării categoriei patrimoniului domeniului public sau
domeniului privat al unităţilor administrativ teritoriale este apreciat conform art.82 al Legii
menţionate şi art.296 al Codului civil.
d) în cadrul verificării legalităţii dării în arendă a bunurilor publice trebuie studiate în mod
obligator textele contractelor pentru a stabili:
-mărimea plăţii de arendă;
-în ce mod şi din contul cui (al arendaşului sau al arendatorului) sunt achitate impozitele (pentru
imobil) şi serviciile comunale. Concomitent, de ţinut cont de faptul că costul serviciilor comunale
nu se include în mărimea plăţii de arendă;
-dacă contractul conţine clauze privind achitarea plăţii de arendă cît şi sancţiunile (penalităţile)
pentru încălcarea termenelor, precum şi a altor clauze contractuale.
În baza datelor obţinute urmează a fi verificate termenele încasărilor la bugetul Primăriei
plăţii de arendă.
24
În cazul în care se va depista că plăţile nu au fost efectuate la timp, să se verifice ce măsuri
au întreprins persoanele cu funcţii de răspundere pentru încasarea forţată a restanţelor. Dacă vor fi
constatate restanţe la momentul controlului, de înaintat cereri de chemare în judecată în instanţa
competentă, solicitând încasarea restanţei. Totodată, de analizat motivele neîntreprinderii de acţiuni
de către persoanele cu funcţii de răspundere pentru încasarea forţată a datoriilor cu întreprinderea
măsurile ce se impun faţă de aceştea.
e) la verificarea faptelor de vânzare a obiectelor ce aparţin şcolilor şi grădiniţelor de copii
din subordinea primăriilor să se stabilească dacă sunt respectate prevederile art.62 al Legii
învăţământului nr.547 din 21.07.95 (în redacţia Legii nr.389 din 07.05.99), care interzice
înstrăinarea şi transmiterea edificiilor, construcţiilor şi terenurilor aferente, care aparţin instituţiilor
de învăţămînt, în alte scopuri decât cele pentru instruire, educaţie şi luminare culturală.
f) în procesul controlului legalităţii casării bunurilor, e necesar de a se conduce de
Regulamentul privind casarea bunurilor uzate raportate la mijloacele (fondurile) fixe, aprobate prin
Hotărîrea Guvernului nr.500 din 12.05.98.
Prevederile Regulamentului sînt obligatorii pentru întreprinderile de stat, instituţiile publice,
societăţile economice în capitalul social al cărora statul deţine o cotă majoritară (peste 50%).
g) în procesul controlului legalităţii fondării de către organele publice locale a
întreprinderilor municipale şi mixte este necesar de a se conduce de prevederile Regulamentului cu
privire la modul de transmitere a întreprinderilor, organizaţiilor, instituţiilor de stat, a
subdiviziunilor lor, clădirilor, edificiilor şi altor mijloace fixe aprobate prin Hotărîrea Guvernului
nr.688 din 09.10.1995, care prevede modul transmiterii bunurilor şi modul estimării lor.
- scopul şi obiectivele efectuării controlului în domeniul de resort;
- actele normative ce reglementează gestionarea patrimoniului public;
- modalitatea efectuării controlului în domeniul gestionării patrimoniului public.

- forma deprinderi pentru planificarea activităţii şi pregătirea pentru efectuarea controlului în
domeniul gestionării patrimoniului public;
- determina autorităţile publice necesare a fi antrenate la efectuarea controlului;
- determina aptitudini de întocmirea actelor de reacţionare ale procurorului.

- întocmi planul efectuării controlului în domeniul gestionării patrimoniului întreprinderilor de stat
din subordinea autorităţilor publice centrale;
- întocmi planul efectuării controlului în domeniul gestionării pachetelor de acţiuni ale statului în
capitalul statutar al agenţilor economici, precum şi administrarea întreprinderilor de stat;
- întocmi planul efectuării controlului gestionării proprietăţii de către autorităţile administraţiei
publice locale.
25
Corelaţia dintre întreprinderile Referate / rezumate - prezentarea materialelor
de stat şi societăţile pe acţiuni Studiu de caz - elaborarea articolelor
cu pachete de acţiuni ale - dezbaterile
statului
Întreprinderile municipale Referate / rezumate - prezentarea materialelor
Studiu de caz - elaborarea articolelor
- dezbaterile
Lucrare scrisă:
A.
1. Care sînt direcţiile principale la efectuarea controlului respectării legislaţiei privind
gestionarea patrimoniului public.
2. Care este procedura de comercializare a activelor neutilizate în procesul tehnologic;
3. Care sînt aspectele cheie ce urmează a fi stabilite în cadrul controlului legalităţii dării în
locaţiune/arendă a încăperilor şi altor fonduri fixe, ce fac parte din patrimoniul public.
B.
1. Descrieţi procesul de efectuare a controlului gestionării proprietăţii de către organele
administraţiei publice locale.
2. Atribuţiile, obligaţiile şi interdicţiile în cazul reprezentantului statului în societăţile
economice.
3. Explicaţi modul de desfăşurare a licitaţiei de vînzare şi dare în arendă organizate de
autorităţile administraţiei publice locale.
26
TEMA nr. 4
Modul de efectuare a controalelor privind legalitatea procesului de privatizare
II. I. Obiective operaţionale:

- să stabilească actele normative ce reglementează domeniul în cauză;
- să identifice organele de control care urmează a fi antrenate în efectuarea investigaţiilor;
financiar-economice;
- să formeze aptitudini de întocmirea actelor de reacţionare ale procurorului.

1. Modalităţile de efectuare a privatizării.
Modalităţile de efectuare a privatizării au fost prevăzute în art. 11 al Legii nr.627 din

04.01.1991 „Cu privire la privatizare” (pînă la 29.06.2007, data abrogării), precum şi art.23 al Legii
nr.121 din 04.05.2007 „Privind administrarea şi deetatizarea proprietăţii publice”.
Astfel, conform art.23 al Legii nr.121 din 04.05.2007 „Privind administrarea şi deetatizarea
proprietăţii publice”, privatizarea se efectuează prin următoarele modalităţi:
a) vînzare la Bursa de Valori;
b) vînzare la licitaţie cu strigare;
c) vînzare prin concurs comercial sau investiţional, inclusiv în bază de proiecte individuale.
De asemenea, privatizarea poate fi efectuată şi prin:
a) vînzare la licitaţie cu reducere;
27
b) vînzare la licitaţie fără anunţarea preţului iniţial;
c) transmitere de acţiuni cu titlu gratuit;
d) transmitere de acţiuni întru onorarea datoriilor certe ale statului.
Potrivit art.22 al Legii nr.121 din 04.05.2007 „Privind administrarea şi deetatizarea
proprietăţii publice”, obiect al privatizării pot fi următoarele bunuri proprietate publică:
a) pachetele de acţiuni;
b) părţile sociale;
c) încăperile nelocuibile, inclusiv cele date în locaţiune, cu excepţia celor nominalizate la
art.50 alin.(3) al Legii nr.121 din 04.05.2007 „Privind administrarea şi deetatizarea proprietăţii
publice”;
d) construcţiile nefinalizate;
e) complexele de bunuri imobile;
f) terenurile aferente bunurilor care se privatizează sau bunurilor private, inclusiv terenurile
pentru construcţii, cu excepţia celor nominalizate la art.53 alin.(5) al Legii nr.121 din 04.05.2007
„Privind administrarea şi deetatizarea proprietăţii publice”.
Obiect al privatizării pot fi şi bunurile restituite în proprietatea statului sau a unităţilor
administrativ-teritoriale în urma rezilierii/anulării contractelor de vînzare-cumpărare, bunurile
transmise de persoane fizice sau juridice în proprietatea statului sau a unităţii administrativ-
teritoriale, inclusiv în urma convertirii datoriilor în acţiuni.
a) Privatizarea prin concursuri şi licitaţii.

Prin Hotărârea Guvernului nr.919 din 30.07.2008 a fost aprobat Regulamentul concursurilor
investiţionale şi comerciale de privatizarea proprietăţii publice. Prevederile Regulament
nominalizat se aplică în procesul privatizării prin concurs comercial sau investiţional a proprietăţii
publice incluse în lista bunurilor supuse privatizării sub formă de pachete de acţiuni sau părţi
sociale, care constituie mai mult de 50% din capitalul social al societăţii comerciale, întreprinderi
de stat/ municipale ca complexe patrimoniale unice, precum şi complexe de bunuri imobile.
Pînă la 30.07.2008 procedura privatizării prin concursuri, negocieri directe şi licitaţii era
reglementată de Hotărârea Guvernului nr.998 din 29.09.2000 prin care a fost aprobat Regulamentul
concursurilor investiţionale şi comerciale şi negocierilor directe privind privatizarea patrimoniului
public.
Vînzător al proprietăţii publice a statului este Agenţia Proprietăţii Publice de pe lîngă
Ministerul Economiei şi Comerţului, iar al proprietăţii unităţilor administrativ-teritoriale, inclusiv al
unităţii teritoriale autonome Găgăuzia - autorităţile administraţiei publice ale unităţilor
administrativ-teritoriale de nivelul întîi şi de nivelul al doilea, inclusiv ale unităţii teritoriale
autonome Găgăuzia.
Pregătirea bunurilor proprietate publică pentru privatizare prin concurs se efectuează în
colaborare cu autorităţile centrale de specialitate ale administraţiei publice.
În cadrul pregătirii bunurilor pentru privatizare prin concurs, vînzătorul are următoarele
atribuţii:
a) perfectarea dosarului bunului supus privatizării;
b) efectuarea, în modul stabilit de Guvern, a calculului preţului iniţial de vînzare, în cazurile
de expunere la concurs a valorilor mobiliare;
c) organizarea evaluării părţilor sociale, întreprinderilor de stat/ municipale - complexelor
patrimoniale unice, complexelor de bunuri imobile;
d) stabilirea termenelor şi condiţiilor de desfăşurare a concursului;
e) stabilirea cerinţelor suplimentare de privatizare;
f) elaborarea şi publicarea comunicatului informativ privind organizarea şi desfăşurarea
concursului;
g) recepţionarea, înregistrarea şi păstrarea documentelor depuse de către persoanele fizice
şi/sau juridice la concurs (în continuare – ofertanţi);
28
h) familiarizarea ofertanţilor cu documentele privind bunul expus la concurs şi asigurarea
accesului la întreprinderea, bunurile căreia sînt expuse la privatizare, sau la complexul de bunuri
imobile;
i) anunţarea participanţilor la concurs despre deciziile Comisiei;
j) perfectarea şi publicarea comunicatului informativ privind rezultatele concursului;
k) elaborarea proiectului contractului de vînzare-cumpărare a bunului supus privatizării prin
concurs;
l) monitorizarea îndeplinirii obligaţiilor stabilite în contractele de vînzare-cumpărare.
Pentru desfăşurarea concursului de privatizare a bunurilor proprietate publică a statului,
Guvernul, la propunerea Ministerului Economiei şi Comerţului, instituie Comisia de concurs, în
componenţa căreia se includ doi reprezentanţi ai Agenţiei Proprietăţii Publice şi cîte un reprezentant
al Ministerului Economiei şi Comerţului, Ministerului Finanţelor, Ministerului Justiţiei şi altor
autorităţi centrale de specialitate.
Reprezentanţii autorităţilor centrale de specialitate sînt obligaţi să participe la lucrările
Comisiei, în cazurile de privatizare a obiectelor aflate în administrarea lor.
Astfel, în cadrul controlului urmează a fi supuse verificării respectării de către Vînzător a
procedurii de pregătire a bunurilorpentru privatizare, precum şi activitatea Comisiei de concurs.
De asemenea, urmează a verifica dacă în dosarul bunului supus privatizării sînt incluse
următoarele documente, autentificate de organul executiv sau administrator, prin aplicarea ştampilei
întreprinderii:
a) copia certificatului înregistrării de stat şi copia statutului, copia certificatului înregistrării de
stat a valorilor mobiliare (pentru societăţile pe acţiuni);
b) copia extrasului din Registrul de stat al persoanelor juridice;
c) fişa informativă în care se includ indicii de bază ai activităţii economice din ultimii doi ani
pînă la punerea bunului în vînzare;
d) copia actului privind dreptul de folosinţă a terenului aferent;
e) copia raportului financiar pentru anul de gestiune, autentificată de organul statistic teritorial
şi, după caz, pentru semestrul precedent expunerii bunului la vînzare, semnată de administrator;
mărimea datoriilor creditoare şi debitoare, inclusiv suma amenzilor şi penalităţilor de întîrziere cu
indicarea termenului de formare a lor; mărimea datoriilor faţă de stat, autentificate de inspectoratul
fiscal teritorial;
f) documentele care certifică înregistrarea cadastrală a bunurilor imobile;
g) raportul privind starea ecologică şi restricţiile stabilite de către autorităţile de mediu, după
caz;
h) după caz, caietul de sarcini, elaborat de autoritatea în gestiunea căreia se află bunul supus
privatizării prin concurs, în care vor fi stabilite cerinţe minime postprivatizare cu caracter economic,
investiţional, social şi de altă natură.
Alt aspect ce urmează a fi verificat rezidă în faptul dacă ofertanţii au prezentat:
a) în cazul persoanelor juridice autohtone – copia certificatului înregistrării de stat şi copia
statutului, autentificate de conducătorii lor, extrasul din Registrul de stat al persoanelor juridice;
în cazul persoanelor juridice străine - copia certificatului de înregistrare, eliberat de organul
împuternicit, şi copia statutului, autentificate în modul stabilit de legislaţie;
în cazul persoanelor fizice - copia buletinului de identitate şi a anexei la el;
b) darea de seamă financiară şi bilanţul pentru anul precedent, autentificate de organul
statistic teritorial şi de conducătorul persoanei juridice a Republicii Moldova (persoana juridică
străină prezintă aceste documente, autentificate în modul stabilit de legislaţie);
c) cererea de participare la concurs, în care se indică preţul oferit pentru bunul expus la
privatizare, condiţiile şi termenele de plată, angajamentul de a îndeplini celelalte condiţii, enunţate
în comunicatul informativ; ofertanţii concursului investiţional prezintă, suplimentar la cerere, un
program investiţional detaliat, cu indicarea valorii investiţiilor, a termenelor de realizare şi a
destinaţiei lor; modelul cererii de participare la concurs se stabileşte de vînzător;
29
d) documentul de plată privind depunerea garanţiei de participare pe contul bancar, indicat în
comunicatul informativ;
e) garanţia bancară pentru cel puţin 50 la sută din obligaţiile de preţ asumate. În cazul în care
ofertantul se obligă să achite preţul integral al bunului pînă la semnarea contractului de vînzare-
cumpărare, prezentarea garanţiei bancare nu este obligatorie;
f) documentul bancar care certifică capacitatea ofertantului de a efectua cel puţin 25 la sută
din volumul total al investiţiilor asumate;
g) certificatul privind datoriile faţă de bugetul public naţional - pentru investitorii autohtoni.
Totodată, este necesar a ţine cont că pentru participare la concurs, în conformitate cu pct.22
al Regulamentului, se stabileşte cuantumul garanţiei de participare în mărime de 200 mii lei, care se
transferă la bugetul de stat, în cazul privatizării bunurilor proprietate publică a statului, sau la
bugetele unităţilor administrativ-teritoriale, în cazul în care se privatizează bunuri proprietate
publică a unităţilor administrativ-teritoriale.
b) Licitaţiile de comercializare a obiectivelor.

Licitaţiile de comercializare a obiectivelor supuse privatizării se desfăşoară în conformitate
cu decizia Agenţiei Privatizării.
Pot fi organizate licitaţii atît cu majorarea preţului iniţial, cît şi cu reducerea preţului iniţial.
Modalitatea de organizare şi desfăşurare a licitaţiilor este stabilită prin Regulamentul respectiv.
Licitaţiile cu majorarea preţului iniţial se desfăşoară în baza Regulamentului cu privire la
licitaţiile cu strigare şi la negocierile directe, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.1056 din
12.11.1997 „Despre abrobarea măsurilor de realizare a Legii cu privire la Programul de privatizare
pentr anii 1997 – 1998”.
La 28.11.96 prin Hotărîrea Guvernului nr.662 a fost aprobat Regulamentul cu privire la
licitaţie „cu reducere”.
c) Vînzarea acţiunilor proprietate publică prin intermediul bursei de valori.

Vînzarea valorilor mobiliare prin intermediul bursei de valori a fost reglemetnat prin:
1. Hotărârea Guvernului nr. 910 din 11.07.2002 prin care a fost aprobat Regulamentul privind
vânzarea acţiunilor statului la Bursa de Valori a Moldovei.
2.Hotărîrea Guvernului nr.400 din 17.04.2006 „Pentru aprobarea Regulamentului privind vînzarea
acţiunilor proprietate publică la Bursa de Valori”.
La moment procedura de vînzare a acţiunilor proprietate publică este reglementată prin

Hotărîrea Guvernului nr.145 din 13.02.2008 „Cu privire la aprobarea Regulamentului privind
vînzarea acţiunilor proprietate publică la Bursa de Valori” şi prin Hotărârea Guvernului nr.775 din
14.06.2002 referitoarea la Regulamentul cu privire la stabilirea preţurilor de vânzare a acţiunilor
statului pe piaţa secundară a valorilor mobiliare.
Potrivit pct.4 al Hotărîrii Guvernului nr.145 din 13.02.2008 vînzători ai acţiunilor
proprietate publică sînt Agenţia Proprietăţii Publice de pe lîngă Ministerul Economiei şi Comerţului
(în continuare – Agenţia Proprietăţii Publice) sau unitatea administrativ-teritorială (primăria), prin
intermediul membrilor Bursei, care prestează servicii pe bază de contract, încheiat în prealabil.
Mijloacele băneşti provenite din vînzarea valorilor mobiliare proprietate publică a statului se
varsă în bugetul de stat, iar cele obţinute ca urmare a vînzării valorilor mobiliare proprietate publică
a unităţilor administrativ-teritoriale – în bugetele unităţilor administrativ-teritoriale respective.
Modalităţile de vînzare a acţiunilor proprietate publică prin intermediul Bursei sînt
următoarele:
a) expunerea spre vînzare a acţiunilor proprietate publică prin organizarea şi desfăşurarea
licitaţiilor cu strigare;
30
b) expunerea spre vînzare a acţiunilor proprietate publică prin ordin-limită (introducerea în
Sistemul Automatizat Integrat de Tranzacţionare al Bursei a ordinelor-limită de vînzare, în
conformitate cu Regulile Bursei).
a) expunerea spre vînzare a acţiunilor proprietate publică prin organizarea şi

desfăşurarea licitaţiilor cu strigare;
La verificarea corectitudinei de vînzare a acţiunilor proprietate publică este necesar a ţine
cont de capitolele II - IV ale Regulamentului privind vînzarea acţiunilor proprietate publică la Bursa
de Valori.
Astfel, urmează a fi luate în consideraţie că, potrivit prevederilor Regulamentului,
vînzătorul:
a) solicită extrasul din Registrul deţinătorilor de valori mobiliare;
b) solicită, anterior expunerii la vînzare a acţiunilor societăţii respective, ultimul raport financiar
semestrial;
c) în caz de necesitate, perfectează cererea pentru înregistrarea provizorie a societăţilor pe acţiuni la
Bursă, cu indicarea caracteristicii valorilor mobiliare şi a condiţiilor de circulaţie a lor;
d) efectuează calculul preţului de vînzare a acţiunilor proprietate publică la Bursă;
e) asigură publicitatea comunicatelor informative cu privire la acţiunile proprietate publică puse în
vînzare la Bursă şi a dărilor de seamă privind rezultatele licitaţiilor, perfectează documentele
necesare expunerii şi vînzării acţiunilor proprietate publică şi efectuează alte operaţiuni
b) expunerea spre vînzare a acţiunilor proprietate publică prin ordin-limită.

În conformitate cu capitolul V pct.pct.57 – 61 ale Regulamentului privind vînzarea
acţiunilor proprietate publică la Bursa de Valori, în termen de trei zile de la publicarea
comunicatului informativ, vînzătorul înaintează brokerilor-vînzători ordinele-limită de vînzare a
acţiunilor, care vor conţine preţul minim de vînzare, stabilit de Comisie.
Ordinele-limită de cumpărare a valorilor mobiliare vor fi transmise spre executare la Bursă,
cu respectarea condiţiei ca în contul clienţilor să fie asigurată existenţa disponibilului bănesc
necesar acoperirii valorii tranzacţiilor, care va fi transferat în contul membrului Bursei, deschis la
banca de decontare a Bursei.
În termenul stabilit în Regulile Bursei şi/sau Regulile Depozitarului Naţional, membrii
Bursei-cumpărători transferă nemijlocit pe conturile lor deschise la banca de decontare a Bursei
şi/sau Depozitarului Naţional sumele care includ:
a) costul acţiunilor procurate;
b) impozitul privat;
c) taxele Bursei şi ale Depozitarului Naţional;
d) comisionul brokerilor-vînzători.
Comercializarea activelor neutilizate în procesul tehnologic

Unul din cele mai răspîndite moduri de înstrăinare a activelor întreprinderii de stat şi a celor
cu cota statului este vînzarea activelor neutilizate în procesul tehnologic al întreprinderilor.
Iniţial, modul de comercializare a acestora a fost stabilit prin Hotărîrea Guvernului RM
nr.665 din 29 noiembrie 1996 privind aprobarea Regulamentului cu privire la modul de vînzare a
activelor neutilizate în procesul tehnologic al întreprinderilor, act normativ care a fost abrogat prin
Hotărîrea Guvernului nr.480 din 28.03.2008 „Pentru aprobarea Regulamentului cu privire la modul
de determinare şi comercializare a activelor neutilizate ale întreprinderilor”.
Regulamentul, aprobat prin Hotărîrea Gevernului nr.665 din 29 noiembrie 1995, reglementa
modul de determinare şi comercializare a activelor neutilizate în procesul tehnologic.
În prezent, conform Regulamentului cu privire la modul de determinare şi comercializare a
activelor neutilizate ale întreprinderilor, se stabileşte modul de determinare şi comercializare a
activelor neutilizate ale întreprinderilor.
31
Prevederile Regulamentului cu privire la modul de determinare şi comercializare a activelor
neutilizate ale întreprinderilor se extind asupra întreprinderilor de stat şi municipale, instituţiilor
publice, societăţilor comerciale cu capital integral sau majoritar public (societăţi pe acţiuni, societăţi
cu răspundere limitată), cu excepţia întreprinderilor de arendă şi a bunurilor arendate sau transmise
în locaţiune.
În baza Regulamentului nominalizat pot fi comercializate, următoarelel active: clădiri,
edificii, dispozitive de transmisie, maşini şi utilaj, tehnică de calcul, aparataj de tot tipul, mijloace
de transport, animale de lucru şi productive, construcţii nefinalizate, alte mijloace fixe.
Încăperile nelocuibile neutilizate ale întreprinderilor de stat şi municipale, societăţilor
comerciale cu capital integral public şi ale instituţiilor publice, precum şi construcţiile nefinalizate
ale acestora, edificarea cărora a fost finanţată de la bugetul public, nu cad sub incidenţa prezentului
Regulament.
Determinarea activelor nepasibile comercializării pentru fiecare întreprindere în parte ţine de
competenţa organelor de conducere ale întreprinderilor respective şi a autorităţilor administraţiei
publice centrale şi locale.
Criteriile de determinare a activelor neutilizate în activitatea întreprinderilor sînt prevăzute în
pct.5 al Regulamentului cu privire la modul de determinare şi comercializare a activelor neutilizate
ale întreprinderilor şi sînt următoarele:
neutilizarea de lungă durată a activelor în procesul tehnologic sau conform destinaţiei lor
directe (mai mult de 1 an pentru mijloacele fixe mobile şi 3 ani pentru cele imobile);
folosirea nerentabilă a activelor în legătură cu modificarea condiţiilor de exploatare;
înlocuirea activelor cu altele mai performante;
lipsa de lungă durată a volumelor de producere şi comenzilor pentru unele active (mai mult de
1 an pentru mijloacele fixe mobile şi 3 ani pentru cele imobile);
surplusul activelor şi deficitul de personal pentru utilizarea şi exploatarea lor;
inoportunitatea utilizării în continuare a activelor din cauza gradului avansat al uzurii fizice
şi/sau morale.
Pentru determinarea activelor neutilizate ale întreprinderilor prin ordinul administratorului
(conducătorului) întreprinderii se instituie comisia pentru determinarea activelor neutilizate (in
continuare - comisia), formată din 5-7 persoane.
Şedinţele comisiei sînt deliberative dacă la ele participă cel puţin două treimi din numărul
membrilor ei. Concluziile şi propunerile acesteia se consemnează în procese-verbale semnate de toţi
membrii comisiei prezenţi la şedinţă. În cazul în care membrii comisiei vor avea opinii diferite, în
procesul-verbal al şedinţei vor fi reflectate toate opiniile însoţite de argumentele respective.
Comisia va determina activele neutilizate ale întreprinderii, conform criteriilor specificate în
Regulament, şi va înainta organelor de conducere ale întreprinderii propuneri argumentate privind
utilizarea în continuare a acestora (dare în locaţiune, comercializare, casare, transmitere altor
întreprinderi sau ca aport al statului sau al unităţii administrativ-teritoriale în capitalul social al
societăţilor comerciale etc.).
Examinînd propunerile şi argumentele comisiei, consiliul întreprinderii va decide referitor la
oportunitatea expunerii activelor neutilizate la comercializare. În cazul în care la întreprindere au
parvenit (există) solicitări privind procurarea activelor neutilizate, consiliul întreprinderii este în
drept să decidă referitor la oportunitatea comercializării lor şi fără avizul comisiei.
În baza deciziei consiliului întreprinderii, administratorul va înainta propunerile de
comercializare a activelor neutilizate autorităţii publice pentru examinare şi obţinerea autorizaţiei de
comercializare.
Autorităţile administraţiei publice locale sau centrale urmează să analizeze situaţia
economico-financiară la întreprinderea respectivă, să apreciaze posibilitatea de comercializare a
activelor neutilizate ale întreprinderii, şi potrivit rezultatelor examinării, să elibereze autorizaţii
privind comercializarea acestora sau respinge propunerile de comercializare.
32
Autorizaţiile privind comercializarea activelor neutilizate ale întreprinderilor incluse în lista
bunurilor supuse privatizării pot fi eliberare doar după obţinerea acordului scris al Agenţiei
Proprietăţii Publice sau al consiliului local.
Activele care conţin metale preţioase pot fi comercializate numai cu acordul Ministerului
Finanţelor.
În asemenea circumstanţe la efectuarea controlul urmează a ţine cont de procedură
prevăzută în Regulamentul cu privire la modul de determinare şi comercializare a activelor
neutilizate ale întreprinderilor.

- scopul şi obiectivele efectuării controlului în domeniul de resort;
- actele normative ce reglementează procesul de privatizare;
- modalitatea efectuării controlului referitoare la respectarea legislaţiei în perioada
postprivatizaţională.

domeniul privatizării;

- întocmi planul efectuării controlului în domeniul verificării respectării legislaţiei în procesul de
privatizare;
- întocmi planul efectuării controlului în domeniul verificării respectării legislaţiei în etapa
postprivatizaţională în agricultură;

Privatizarea prin concursuri, Referate / rezumate - prezentarea materialelor
negocieri directe şi licitaţii Studiu de caz - elaborarea articolelor
- dezbaterile
Bursa de Valori a Moldovei Referate / rezumate - prezentarea materialelor
Procesul de privatizare în anii Referate / rezumate - prezentarea materialelor
1997 - 1998 Studiu de caz - elaborarea articolelor
- dezbaterile
Lucrare scrisă:
33
A.
1. Care sînt modalităţile prin care poate fi efectuată privatizarea;
2. Care este modul de gestionare a pachetelor de acţiuni ale statului în societăţile pe acţiuni
cu cotă de stat;
3. Care sînt criteriile de determinare a activelor neutilizate în procesul tehnologic al
întreprinderilor.
B.
1. Explicaţi procedura de organizare a licitaţiei de comercializare a obiectivelor în cazul
privatizării;
2. Care este modul de gestionare a pachetelor de acţiuni ale statului în societăţile pe acţiuni
cu cotă de stat;
3. Descrieţi modalităţile de vînzare prin licitaţie a acţiunilor statului la Bursa de Valori a
Moldovei.
TEMA nr. 5
Modul de efectuarea controalelor în vederea apărării drepturilor, libertăţilor şi
intereselor legale ale persoanei în sfera protecţiei sociale
I. I. Obiective operaţionale:

financiar-economice în domeniul nominalizat;
- să formeze aptitudini de întocmirea actelor de reacţionare ale procurorului
34
Rolul procurorului la apărarea drepturilor,
libertăţilor şi intereselor legitime ale persoanei
în sfera protecţiei sociale
Dreptul la protecţie socială, conform art. 47 din Constituţia RM, constituie unul din drepturile
fundamentale social-economice ale cetăţeanului.
Menirea statului constă în protejarea şi slujirea persoanei, a cetăţeanului, prin instituirea şi
garantarea, la nivel constituţional, a unor drepturi sociale fundamentale.
În protecţia socială este cointeresată întreaga societate, ea însoţeşte fiecare individ din
momentul naşterii până la finele vieţii, deoarece la baza generării raporturilor juridice în dreptul
protecţiei sociale sunt fixate astfel de evenimente ca naşterea individului, boala, şomajul,
bătrâneţea, decesul, precum şi alte situaţii când persoana în virtutea unor evenimente majore
independente, are nevoie de aceasta.
Nu se poate admite nici o restricţie sau derogare de drepturile fundamentale ale omului,
recunoscute sau în vigoare în orice ţară în virtutea unor legi, convenţii, regulamente.
Libertăţile fundamentale constituie temelia însăşi a justiţiei şi a păcii în lume şi a căror
menţinere se bazează în mod esenţial, pe de o parte, pe un regim politic cu adevărat democratic, iar
pe de altă parte, pe o concepţie comună şi un respect comun al drepturilor omului din care acestea
recurg.
Nu există dubii cu privire la faptul că interesele statului în domeniile civile, administrative şi
economice trebuie să fie protejate.
În contextul celor expuse, prevederile art. 124 al Constituţiei definesc atribuţiile procuraturii
în formă de reprezentarea intereselor generale ale societăţii şi apărarea ordinii de drept, precum şi
drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor.
Această sintagmă constituţională ne obligă de a avea o poziţie combativă şi a ne organiza
activitatea în spirit activ şi novator.
Aceleaşi principii îşi găsesc reflectare şi în redacţia nouă a Legii cu privire la Procuratură,
întrată în vigoare la 14.03.2003 (art. 4 lit. a).
Exercitând anterior supravegherea generală, procurorii urmăreau acelaşi scop - apărarea şi
restabilirea ordinii de drept, prin urmare atribuţia procurorului de a apăra ordinea de drept, stabilită
actualmente în Constituţia RM şi în lege extinde competenţa de intervenire a procurorului practic în
toate cazurile când este violată legislaţia.
Relaţiile economice şi sociale au fost şi rămân în permanenţă cele mai stringente şi
primordiale pentru fiecare membru al societăţii.
Trebuie să conştientizăm faptul că, prezenţa procurorului pe acest segment al vieţii,
contribuirea lui concretă în asigurarea ordinii de drept la desfăşurarea acestor relaţii, va fi simţită şi
apreciată de societate şi invers - activitatea pasivă în acest domeniu nu va fi înţeleasă de populaţie şi
va condiţiona în permanenţă critica activităţii de procuror, va submina rolul procurorului şi locul lui
în ierarhia organelor de stat şi de drept.
Astfel, se cere o activizare a rolului procurorului în societate, o abordare principală şi
operativă a cazurilor de încălcare a legislaţiei, contracararea promptă a lor, asigurarea supremaţiei
Legii, respectării drepturilor şi intereselor statului şi cetăţeanului. Pentru realizarea cu succes a
acestor imperative, nu în ultimul rând se cere a înţelege corect caracterul litigiului sau a relaţiilor
care constituie obiectul examinării de procuror.
Art. 5 al Legii cu privire la Procuratură, ne atribuie dreptul să cerem explicaţii verbale sau
scrise privitor la lezarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, încălcarea ordinii de
drept şi în cazul când se impune apărarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor legitime ale
persoanei, dacă acesta nu se poate adresa în judecată personal din cauză de sănătate, vârstă
înaintată, incapabilitate sau din alte motive întemeiate, procurorul poate iniţia procese judecătoreşti
civile şi economice. Acţiunea în apărarea intereselor persoanei incapabile poate fi înaintată de
procuror indiferent de existenţa cererii persoanei interesate sau a reprezentantului legal. Totodată,
procurorul poate acţiona instanţa de judecată în interesele unui număr nelimitat de persoane (art. 71
35
alin. 2 CPC).
Aceleaşi funcţii de apărare a intereselor statului, persoanelor cu handicap şi minorilor sunt
specifice procurorilor din diferite ţări, cu tradiţii democratice, cum ar fi Italia, Franţa, Portugalia şi
nimeni nu consideră, că ele produc un impact negativ.
Este foarte clar în ce mod putem să acţionăm dacă sînt lezate interesele persoanelor stipulate
în art.71 al.2 CPC, dar ce măsuri putem să întreprindem dacă s-au adresat persoanele care consideră
că prin acţiunile factorilor de decizie le-au fost încălcate drepturile constituţionale, iar ei nu fac
parte din categoria menţionată.
Interesele generale ale societăţii, încălcarea drepturilor constituţionale ale cetăţenilor, creaţia
obstacolelor sau tulburărilor în activitatea organelor puterii şi a altor instituţii publice, încălcarea
ordinii de drept, tăinuirea infracţiunilor săvîrşite etc. sunt considerate obiective asupra cărora se
orientează acţiunile de cauzare, de daune în proporţii considerabile intereselor publice.
Nu odată am menţionat că la efectuarea controlului sau în cadrul examinării petiţiilor
parvenite de la persoane în interesele cărora procurorul are dreptul să acţioneze şi celorlalte
persoane, este necesar cît mai efectiv de a implica organele competente.
Aşa, examinând încălcările legislaţiei muncii constatăm că conform prevederilor art.372 din
Codul Muncii, - supravegherea şi controlul de stat asupra respectării actelor legislative şi a altor
acte normative ce conţin norme ale dreptului muncii, a convenţiilor colective şi a contractelor
colective de muncă, la toate unităţile este exercitată de Inspecţia Muncii, care îşi desfăşoară
activitatea în baza Regulamentului aprobat prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr.1481
din 27.12.2001.
Combaterea şi prevenirea fenomenului formării restanţelor pentru remunerarea muncii de
către agenţii economici este dificilă, deoarece pentru astfel de încălcări persoanele cu funcţii de
răspundere pot fi trase numai la răspundere administrativă ( art.41/2 CCA).
Deşi legislaţia privind contravenţiile administrative prevede o sancţiune financiară de la o sută
cinzeci la două sute salarii minime, instanţele judecătoreşti în unele cazuri aplică faţă de factorii de
decizie sancţiuni administrative simbolice.
De exemplu, judecătoria r-nului Soroca a aplicat o amendă de 18 lei directorului S.A. „Cariera
de granit şi pietriş din or.Soroca", pentru neachitarea în termen a salariului în sumă de circa 300 mii
lei.
În astfel de cazuri, organele procuraturii sînt în drept conform Legii cu privire la Procuratură,
controlînd executarea legilor în cazurile cu privire la contravenţiile administrative în conformitate
cu art 237 CCA, să atace hotărîrea judiciară, deoarece încălcarea administrativă nu corespunde
pedepsei administrative.
Ţinem cont, că în conformitate cu art.37 alin.1 CCA sancţiunea administrativă poate fi
aplicată nu mai tîrziu de trei luni de la comiterea contravenţiei, iar în cazul contravenţiei continue –
nu mai tîrziu de trei ani de la descoperirea ei.
Inspecţia Muncii, care deşi conform Regulamentului său de activitate este abilitată cu atribuţii
şi funcţii chemate să influenţeze la protejarea şi asigurarea respectării drepturilor acestora, nu
conlucrează efectiv la compartimentul dat cu autorităţile administraţiei publice, organele de drept şi
fiscale, neutilizînd toate pârghiile sale de intervenţie, limitându-se la efectuarea controalelor
formale, mai ales în cazurile în care restanţele la salariu sunt mari, încălcările legislaţiei de acest
gen fiind sistematice. Ca urmare, măsurile întreprinse de Inspecţia Muncii sunt neeficiente şi
tolerează comiterea continuă a unor astfel de încălcări .
La fel, menţionăm că, conform prevederilor legislaţiei muncii relaţiile de muncă dintre patron
şi salariat sunt oformate sub formă de contracte individuale şi colective de muncă care reprezintă
raporturi juridice civile, iar litigiile apărute în cadrul executării acestora în conformitate cu
prevederile art.28 alin.(1) lit.a), art.345 lit.e) Cod de procedură civilă, se soluţionează de către
instanţele judecătoreşti de drept comun printr-o procedură simplificată, care nu întotdeauna este
utilizată de către angajaţi.
Mai mult, conform prevederilor art. 71 Cod de procedură civilă, procurorul nu este abilitat cu
dreptul de a înainta acţiuni civile în instanţele judecătoreşti în interesul salariaţilor privind încasarea
36
restanţelor salariale, această prerogativă aparţinând în exclusivitate angajaţilor sau reprezentanţilor
lor.
Aceste prevederi ne împiedică şi la înaintarea recursurilor la deciziile cu privire la
concedierea sau aplicarea sancţiunilor disciplinare, etc. ale factorilor de decizie, deoarece în cazul
respingerii actului, procurorul de asemenea nu are posibilitate de a înainta cererea de chemare în
judecată în instanţa de contencios administrativ în interesele salariatului, dacă el nu cade sub
incidenţa articolului nominalizat.
Totodată, verificînd circumstanţele invocate şi, stabilind că încălcările de acest gen au un
caracter de masă procurorul este în drept, întru apărarea drepturilor şi intereselor cetăţenilor, în
conformitate cu art.5 lit.g) şi art.7 al Legii cu privire la procuratură, să înainteze persoanelor
juridice sesizări cu privire la înlăturarea încălcărilor de lege depistate.
În art. 146 din Codul Muncii este prevăzută răspunderea materială, disciplinară, administrativă
şi penală a persoanelor cu funcţie de răspundere din bănci, autorităţi publice şi unităţi, vinovate de
neachitarea la timp a salariilor.
Totodată art. 10 p.2 lit h) menţionează că angajatorul este obligat să plătească integral salariul
în termenele stabilite de Codul Muncii (conform art. 142 Codul muncii salariul se plăteşte periodic
salariatului, dar nu mai rar decît de două ori pe lună pentru salariaţii remuneraţi pe unitate de timp
sau în acord sau nu mai rar decît o dată pe lună pentru salariaţii remuneraţi în baza salariilor lunare
ale funcţiilor), de contractul colectiv de muncă şi de contractele individuale de muncă.
Dacă anterior, prin Legea nr.1071 din 23.05.2002 în Codul penal redacţia anului 1961 a fost
introdus art.138-1, care prevedea tragerea la răspundere penală a persoanelor cu funcţii de
răspundere pentru încălcarea termenului stabilit de plată a salariilor şi altor plăţi cu caracter
permanent stabilite prin legislaţie, în Codul penal redacţia anului 2002 răspundere pentru astfel de
încălcări lipseşte, fapt care face imposibilă intervenţia organelor de drept la acest capitol cu măsuri
mai aspre. In contextul celor expuse se impune a fi operate modificări în legislaţia penală prin
întroducerea răspunderii penale în privinţa persoanelor cu funcţii de răspundere, care intenţionat şi
sistematic nu achită salariile în termenul stabilit.
Legislaţia penală prevede responsabilitatea penală a persoanei cu funcţie de răspundere ori a
persoanei care gestionează o organizaţie comercială, numai în cazurile în care încălcarea regulilor
de protecţie a muncii a provocat accidente de oameni, alte urmări grave sau decesul unei persoane
din imprudenţă (art.183 CP).
În cazul depistării mai multor încălcări, precum şi neachitarea cu rea voinţă a salariului
urmează de a da apreciere acţiunilor persoanelor vinovate sub aspectul prevederilor art.327 CP -
abuzul de putere sau abuzul de serviciu în privinţa persoanelor cu funcţie de răspundere şi art.335
CP în privinţa persoanelor care gestionează organizaţiile comerciale.
La acest compartiment putem menţiona că, dacă abuzul de serviciu a fost săvîrşit din motive
de profit, dar nu a avut drept scop sustragerea averii, acţiunea cade sub incidenţa prevederilor
acestor articole.
La 01 ianuarie 2004 a intrat în vigoare Legea cu privire la asigurarea obligatorie de asistenţă
medicală nr. 1585-XIII din 27.02.98.
Asigurarea obligatorie de asistenţă medicală reprezintă un sistem garantat de stat de apărare a
intereselor populaţiei în domeniul ocrotirii sănătăţii şi se realizează prin contracte încheiate între
subiecţii asigurării de asistenţă medicală.
Fiecărei persoane asigurate i se eliberează o poliţă de asigurare obligatorie de asistenţă
medicală, în temeiul căreia persoana va beneficia de întregul volum de asistenţă medicală acordat
de instituţiile medicale din RM.
Este necesar a ţine cont de faptul, că volumul asistenţei medicale, se prevede în Programul
Unic al asigurării obligatorii de asistenţă medicală, denumit în continuare Program Unic, care este
elaborat de Ministerul Sănătăţii şi aprobat de Guvern.
Programul Unic cuprinde lista maladiilor şi stărilor ce necesită asistenţa medicală finanţată
din mijloacele asigurării obligatorii de asistenţa medicală, astfel asigurarea obligatorie de asistenţă
medicală persoanelor angajate se face din contul mijloacelor patronilor şi ale salariaţilor.
37
Odată cu apariţia Legii menţionate persoanei asigurate i s-a acordat dreptul să intenteze
acţiuni asiguratului, asigurătorului, instituţiei medicale, inclusiv pentru a obţine compensarea
materială a prejudiciului cauzat din culpa acestora.
Instituţiile medicale răspund, în conformitate cu legislaţia şi cu clauzele contractului, pentru
volumul şi calitatea serviciilor medicale prestate şi pentru refuzul de a acorda asistenţă medicală
persoanei asigurate.
Asigurarea obligatorie de asistenţă medicală a persoanelor neangajate se realizează din contul
bugetului de stat. Guvernul are calitatea de asigurat pentru următoarele categorii de persoane
neangajate:
a) copii de vârstă preşcolară;
b) elevii din învăţământul primar, gimnazial, liceal şi mediu de cultură generală;
c) elevii din învăţământul secundar profesional;
d) elevii din învăţământul mediu de specialitate (colegii) cu frecvenţa la zi;
e) studenţii din învăţământul superior universitar cu frecvenţa la zi;
f) copii neîncadraţi la învăţătură până la împlinirea vârstei de 18 ani;
g) invalizi;
h) pensionari;
i) şomerii înregistraţi oficial.
Persoane asigurate pot fi atât cetăţenii RM, cât şi cetăţenii străini sau apatrizii aflaţi în RM.
În sistemul asigurării obligatorii de asistenţă medicală asigurător este compania Naţională de
Asigurări în Medicină şi Agenţiile ei teritoriale. Pe teritoriul republicii au fost formate 11 agenţii
teritoriale, iar în fiecare raion a fost numit câte un reprezentant al Companiei Naţionale de Asigurări
în Medicină (în continuare CNAM). Conform art. 12 lit. d), art. 15 din Legea cu privire la
asigurarea obligatorie de asistenţă medicală CNAM este în drept să intenteze acţiuni instituţiei
medicale sau lucrătorului medical în scopul compensării materiale a prejudiciului cauzat sănătăţii
persoanei asigurate din culpa acestora, cu excepţia cazurilor când prejudiciul a fost cauzat de însuşi
asiguratul. Litigiile apărute în procesul realizării asigurării obligatorii de asistenţă medicală se
soluţionează de către instanţele judecătoreşti competente (art. 20 al Legii).
Astfel, în cazul în care persoana asigurată, angajată în câmpul muncii nu este satisfăcută de
calitatea serviciilor acordate sau consideră că a achitat neîntemeiat unele sume pentru serviciile
acordate de către instituţia medicală, ea urmează să adreseze o cerere scrisă la Agenţia Teritorială a
CNAM pentru efectuarea controlului în cauză.
La prima vedere organele procuraturii sînt în drept să iniţieze astfel de controale numai în
interesele persoanelor asigurate de către Guvern. Dar la părerea noastră aceasta poziţie este greşită,
deoarece pentru fiecare caz tratat toate cheltuielile legate de acordarea către persoanele asigurate a
asistenţei medicale în volumul prevăzut de Programul Unic, CNAM le achită trimestrial, conform
facturilor prezentate de instituţia medicală. Aceste mijloace financiare sînt alocate din bugetul
naţional şi din primele de asigurare obligatorie care noi le achităm lunar. Aşa că nici într-un caz
procuratura nu poate să rămînă inactivă la această problemă. Aici putem să verificăm următoarele
aspecte:
- corectitudinea perfectării facturilor de către instituţia medicală, care se efectuează conform
registrului persoanelor asigurate, care au beneficiat de asistenţă medicală în perioada respectivă;
- a primit sau nu persoana asigurată volumul necesar de medicamente pentru tratarea bolii
prevăzut în Programul Unic, sau a fost tratată din cont propriu;
- au beneficiat de medicamente gratuite persoanele care nu sînt asigurate.
La intervenirea organelor procuraturii CNAM sau Agenţiile Teritoriale formează un grup de
lucru care apreciază legalitatea achitării unor plăţi de către persoana asigurată, deoarece prin art. 18
al Legii, colectarea facturilor de la diferite instituţii medicale şi analiza acestora i-a fost atribuită
asigurătorului prin intermediul agenţiilor sale teritoriale.
În dependenţă de concluzia grupului de lucru procuratura adoptă hotărîrea de a înainta sau nu
cererea de chemare în judecată în interesele persoanei asigurate sau poate este şi cazul de a porni un
proces penal. La acest compartiment este necesar de menţionat că în cadrul CNAM activează
38
Direcţia de expertiză medicală şi o secţie de audit în competenţa cărora întră evaluarea volumului şi
calităţii asistenţei medicale acordate de către instituţiile medicale, cît şi corectitudinea cheltuielilor
din Fondul de Asigurări.
Totodată, în cadrul controlului vom verifica următoarele aspecte :
1. Are sau nu instituţia medicală din sistemul asigurării obligatorii de asistenţă medicală
licenţă şi certificatul de acreditare respectiv.
2. Volumul serviciilor prestate.
Instituţiile medicale acordă asistenţă în cadrul asigurărilor făcute de sănătate fără a aduce
prejudicii volumului şi calităţii asistenţei medicale acordate în conformitate cu Programul Unic.
Volumul serviciilor prestate în cadrul asigurării obligatorii de asistenţă medicală poate fi
extins în temeiul condiţiilor asigurării facultative de sănătate. În acest caz persoana asigurată achită
direct instituţiei medicale, acea parte din costul serviciilor medicale ce i-au fost acordate peste
volumul prevăzut în Programul Unic.
Un alt aspect la care vom atrage atenţia este respectarea prevederilor legislaţiei cu privire la
mărimea, modul şi termenele de achitare a primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală.
Primele de asigurare se stabilesc ca contribuţii financiare în mărimi suficiente pentru
îndeplinirea Programului Unic şi desfăşurarea activităţii asigurătorului (CNAM).
Mărimea primei de asigurare se stabileşte anual, atît pentru patron cît şi pentru salariat, în
funcţie de sumă prevăzută pentru asistenţa medicală, calculată pe un cap de locuitor în legea
bugetului pe anul respectiv.
Achitarea primelor pentru asigurarea obligatorie de asistenţă medicală a populaţiei angajate se
face din contul contribuţiilor patronului şi angajatului.
Participarea angajatului la achitarea primei se determină diferenţiat, în funcţie de mărimea
salariului lui şi începe din momentul încheierii contractului de muncă.
Mărimea, modul şi termenele de achitare a primelor de asigurare se stabilesc prin Legea
nr.l593-XV din 26.12.2002 cu privire la mărimea, modul şi termenele de achitare a primelor de
asigurare obligatorie de asistenţă medicală.
Nerespectarea ordinii şi modului de calculare, netransferarea, transferarea cu întîrziere sau
incompletă a primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală, refuzul de a pune la dispoziţia
Companiei Naţionale de Asigurări în Medicină şi agenţiilor ei teritoriale a actelor necesare stabilirii
obligaţiunilor de asigurări, neprezentarea în termenele stabilite a dărilor de seamă privind calcularea
şi transferul primelor de asigurare atrag răspunderea persoanelor fizice şi a persoanelor cu funcţie
de răspundere din unităţi, indiferent de tipul de proprietate şi forma juridică de organizare, în
conformitate cu Codul cu privire la contravenţiile administrative şi Codul penal.
Întru stabilirea diminuării sau tăinuirii sumei primelor de asigurare obligatorie de asistenţă
medicală ori a bazei de calcul, inclusiv a fondului de retribuire a muncii, a veniturilor din care au
fost calculate aceste prime, procuratura în comun cu agenţiile teritoriale ale CNAM-lui şi
inspectoratele fiscale vor iniţia controale respective privind evidenţa şi controlul corectitudinii
calculării şi virării în termen la contul CNAM a primelor de asigurare obligatorie.
Agenţiilor teritoriale ale CNAM le-a fost atribuit dreptul de încasare a penalităţilor şi
sancţiunilor financiare pentru toate formele de prime de asigurare obligatorie.
De către inspectoratele fiscale teritoriale aceste sancţiuni se aplică pentru primele de asigurare
stabilite în calitate de contribuţie procentuală la salariu şi la alte forme de retribuire a muncii, la
onorarii în modul stabilit de executare silită a obligaţiei fiscale neonorate în termen conform
prevederilor Titlului 5 al Codului fiscal.
Ce pedeapsă survine pentru acestea încălcări?
Categoriile de plătitori, cărora în temeiul prezentei legi, prima li se calculează în calitate de
contribuţie procentuală la salariu şi la alte forme de retribuire a muncii, la onorarii achită primele de
asigurare obligatorie o dată pe lună, la momentul încasării mijloacelor financiare pentru retribuirea
muncii. Astfel, prima de asigurare este obligatorie şi face parte din cotele de asigurare obligatorie şi
ambele fac parte din categoria altor plăţi obligatorii la bugetul public naţional. Încălcarea regulilor
de calculare şi vărsare a acestor plăţi atrage după sine sancţiunea administrativă conform
39
art.l63CCA.
Totodată administraţia unităţilor, indiferent de tipul de proprietate şi forma juridică de
organizare, prezintă trimestrial, pînă la data de a 10 a lunii următoare a trimestrului de gestiune,
raportul privind calcularea şi transferul primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală
agenţiilor teritoriale ale CNAM şi inspectoratelor fiscale de stat teritoriale. Pentru încălcarea
modului şi termenelor de întocmire şi prezentare a dărilor de seamă fiscale de asemenea se
pedepseşte administrativ conform art. 162/2 CCA.
În cazurile descrise din nou ne întoarcem la competenţa organelor procuraturii la verificarea
aplicării sancţiunilor administrative.
În cadrul controlului vom verifica termenele de achitare a primelor de asigurare obligatorie.
La acest compartiment vom controla nu numai unităţile, dar şi persoanele fizice care desfăşoară
activitate de întreprinzător în conformitate cu legislaţia şi cărora li se calculează contribuţia în
formă de sumă fixă şi vor achita integral cuantumul anual al primelor de asigurare obligatorie pînă
la lata de 10 a primei luni a anului respectiv de gestiune.
Totodată ţinem minte că unităţile, indiferent de tipul de proprietate şi forma juridică de
organizare, inclusiv cele finanţate de la bugetul de stat şi de la bugetele unităţilor administrativ
teritoriale, sînt obligate, concomitent cu plata salariilor, să vireze la contul CNAM primele de
asigurare în volum deplin, calculate în conformitate cu legea.
Categoriile de plătitori cărora prima li se calculează în calitate de contribuţie procentuală la
salariu şi la alte forme de retribuire a muncii, la onorarii achită primele de asigurare o dată pe lună,
la momentul încasării mijloacelor financiare pentru retribuirea muncii.
În dependenţă de încălcările depistate în domeniul în cauză dăm apreciere acţiunilor
persoanelor cu funcţie de răspundere sub aspectul penal.
Controlul asupra legalităţii, evidenţei, repartizării şi utilizării ajutorului umanitar a

stabilit încălcări, care lezează interesele păturilor defavorizate ale societăţii, bolnavii, pensionarii,
copii, etc. Încălcările se comit în diferite modalităţi.
Situaţia creată este o consecinţă a controlului insuficient din partea persoanelor responsabile
ale Agenţiei de Stat pentru Rezervele Materiale şi Ajutoarele Umanitare, comisiilor specializate din
cadrul Ministerelor abilitate, precum şi de către comisiile teritoriale.
Direcţiile principale ale controlului sunt:
- eficacitatea activităţii comisiilor teritoriale pentru ajutoare umanitare conform
competenţei atribuite de legislaţia în vigoare;
- volumul ajutoarelor umanitare recepţionate şi distribuite, corectitudinea şi modul de
distribuire a lor;
- corectitudinea evidenţei ajutoarelor umanitare acordate şi modalitatea de control asupra
distribuirii şi utilizării ajutoarelor umanitare;
- corectitudinea evidenţei persoanelor care au nevoie de ajutor umanitar, întru
neadmiterea includerii în liste a persoanelor care nu ar trebui să beneficieze de asemenea
ajutor;
- cazurile de acordare ilegală a ajutorului umanitar şi întreprinderea măsurilor prevăzute
de lege ;
- legalitatea comercializării ajutoarelor umanitare recepţionate, precum şi distribuirea şi
utilizarea ajutoarelor umanitare contrar destinaţiei (art.199/9 CCA).
În scopul îmbunătăţirii evidenţei şi controlului asupra distribuirii eficiente a ajutoarelor
umanitare, în unităţile administrativ-teritoriale în conformitate cu art.10 din Legea cu privire la
ajutoarele umanitare, se instituie comisii în a căror componenţă se includ reprezentanţi ai
autorităţilor administraţiei publice locale, sindicatelor şi altor organizaţii obşteşti, care activează în
teritoriu în condiţiile legii.
Legislaţia în vigoare prevede pentru comisiile teritoriale un spectru larg de atribuţii stipulate în
Regulamentul-tip al Comisiei teritoriale pentru ajutoarele umanitare aprobat prin Hotărîrea
Guvernului nr.1148 din 22.09.2003 ( în continuare Regulament):
40
- coordonarea, analiza si evaluarea necesarului de ajutor umanitar la nivel teritorial;
- examinarea şi aprobarea planurilor de distribuire a ajutoarelor umanitare prezentate de
către recepţionari/distribuitori;
- implementarea în comun cu donatorii de ajutoare umanitare a programelor de asistenţă
umanitară, ţinind cont de interesele şi necesităţile departamentale şi locale;
- participarea la recepţionarea si distribuirea ajutoarelor umanitare trimise în adresa unităţii
teritorial-administrative respective şi evidenţa strictă a tuturor ajutoarelor umanitare repartizate în
teritoriu;
- investigarea şi ţinerea evidentei persoanelor care au nevoie de ajutor umanitar prioritar, cu
întocmirea listelor acestora la nivel de raion, municipiu;
- controlul asupra modului de păstrare, distribuire şi utilizare a ajutorului umanitar la nivel
teritorial;
- prezentarea de către raion, municipiu la Agenţie a rapoartelor trimestriale despre
activitatea ce ţine de ajutoarele umanitare;
- informarea organelor de drept si a Agenţiei despre încălcările depistate la recepţionarea,
distribuirea, evidenţa şi utilizarea ajutoarelor umanitare şi luarea masurilor pentru lichidarea
acestora.
Pentru nerespectarea termenelor de prezentare a dărilor de seamă Agenţiei de Stat pentru
Rezervele Materiale şi Ajutoarele Umanitare, denaturarea datelor prezentate de către
conducătorii de întreprinderi şi organizaţii sau depozitari responsabili, de asemenea distribuirea,
utilizarea ajutoarelor umanitare contrar destinaţiei şi comercializarea ilegală a lor, vinovaţii pot fi
traşi la răspundere administrativă în conformitate cu art.199/5, 199/9 CCA.
Totodată, vom verifica acţiunile persoanelor cu funcţie de răspundere, în baza prevederilor
art. 191 CP – delapidarea averii străine, art.244 CP- evaziunea fiscală a întreprinderilor,
instituţiilor şi organizaţiilor, art.327 CP- abuzul de putere sau abuzul de serviciu, art.332 CP-
falsul în actele publice.
- scopul şi obiectivele efectuării controlului în vederea apărării drepturilor, libertăţilor şi intereselor
legale ale persoanei în sfera protecţiei sociale;
- actele normative ce reglementează activitatea în domeniul de resort;
- modalitatea efectuării controalelor în vederea apărării drepturilor, libertăţilor şi intereselor legale
ale persoanei în sfera protecţiei sociale.

vederea apărării drepturilor, libertăţilor şi intereselor legale ale persoanei în sfera protecţiei
sociale;

41
- întocmi planul efectuării controlului în vederea apărării drepturilor, libertăţilor şi intereselor legale
ale persoanei în sfera protecţiei sociale;
- identifica direcţiile principale ale controlului în vederea apărării drepturilor, libertăţilor şi
intereselor legale ale persoanei în sfera protecţiei sociale.

Atribuţiile Agenţia de Stat Referate / rezumate - prezentarea materialelor
pentru Rezervele Materiale şi Studiu de caz - elaborarea articolelor
Ajutoarele Umanitare
Atribuţiile Compania Naţională Referate / rezumate - prezentarea materialelor
de Asigurări în Medicină Studiu de caz - elaborarea articolelor
Lucrare scrisă:
A.
1. Enumeraţi direcţiile principale ale controlului asupra legalităţii, evidenţei, repartizării şi
utilizării ajutorului umanitar;
2. Aspectele cheie în cazul controlului gestionării mijloacelor financiare alocate din
bugetul naţional şi din primele de asigurare medicală obligatorie pentru serviciile
acordate de instituţia medicală;
3. Care sînt condiţiile de înaintarea acţiunii civile de către procuror.
B.
1. Care sînt aspectele ce uremază a fi elucidate în cazul verificării respectării legislaţiei
muncii la cererea cetăţenilor;
2. În ce constau atribuţiile Agenţiei de Stat pentru Rezervele Materiale şi Ajutoarelele
Umanitare;
3. Descrieţi acţiunile procurorului în cazul constatării în rezultatul controlului a faptului
neachitării salariului de către angajator.
42
TEMA nr. 6
Modul de efectuare a controalelor în domeniul legislaţiei vamale
II. Obiective operaţionale:

- să formeze deprinderi pentru planificarea activităţii şi pregătirea pentru efectuarea
investigaţiilor financiar-economice;
- să formeze aptitudini de întocmirea actelor de reacţionare ale procurorului.
I.Metodologia efectuării controlului legalităţii

aplicării sancţiunilor materiale a contravenţiilor vamale
prevăzute în art.231 Cod vamal
43
Depistarea şi sancţionarea materială a contravenţiilor vamale este prevăzută de capitolul X
al Codului vamal.
Controlul propriu zis urmează să fie axat pe următoarele aspecte:
a) legalitatea întocmirii proceselor verbale de constatare a contravenţiei vamale cu

răspundere materială;
Conform prevederilor art. 233, 234 Cod vamal, efectuarea actelor de procedură în cazul
contravenţiei vamale se efectuează în conformitate cu prevederile Codului cu privire la
contravenţiile administrative, iar partea nereglementată de acesta - în conformitate cu prevederile
codului vamal.
Astfel, colaboratorul vamal în cazul depistării contravenţiei vamale întocmeşte proces-
verbal, cu respectarea prevederilor art.241, 242 Codul cu privire la contravenţiile administrative.
b) aplicarea contravenţiilor vamale cu răspundere materială;

Tipurile de contravenţii vamale cu răspundere materială sînt prevăzute în dispoziţia
art.231 Cod vamal.
Aici urmează de atras atenţia asupra următorului fapt - contravenţie vamală înseamnă
încălcarea reglementărilor vamale săvârşită prin acţiune sau inacţiune care atrag răspunderi
stabilite în Codul cu privire la contravenţiile administrative (art. 193) şi în Codul vamal (art. 231.).
Contravenţia vamală atrage răspundere administrativă sau materială în conformitate cu prevederile
codurilor respective.
Persoanele juridice, persoanele care desfăşoară activitate de întreprinzător fără a se
constitui persoană juridică vinovate de săvîrşirea contravenţiilor vamale poartă răspundere
administrativă sau materială.
În prezent legislaţia Republicii Moldova nu prevede răspundere administrativă pentru
săvârşirea contravenţiilor vamale de către persoanele juridice, prevede doar răspundere materială
prevăzută de art.231 Cod vamal.
Răspundere administrativă pentru săvârşirea contravenţiilor vamale se poate aplica doar în
privinţa persoanelor cu funcţii de răspundere sau factorilor de decizie ai persoanei juridice
(directori, manageri responsabili de vămuire, persoane împuternicite) în conformitate cu prevederile
art.193 Cod cu privire la contravenţiile administrative.
Astfel, în cazul depistării contravenţiei vamale colaboratorul vamal urmează să
întocmească un proces verbal administrativ în baza art.193 Cod cu privire la contravenţiile
administrative în privinţa persoanei responsabile din cadrul agentului economic şi un proces-verbal
de constatare a contravenţiei vamale în privinţa persoanei juridice în baza art.231 Cod vamal.
În foarte multe cazuri organele vamale se limitează doar la atragerea la răspundere
administrativă a persoanei responsabile din cadrul agentului economic în baza art.193 CCA,
sancţiunea căruia este neînsemnată, evitând să aplice o sancţiune prevăzută de art.231Cod vamal,
sancţiunile cărora sînt considerabile şi pe măsura încălcărilor. Aceasta este o practică ilegală, iar
procurorul urmează să întreprindă toate măsurile prevăzute de lege pentru a nu admite asemenea
încălcări. Să înainteze o sesizare organului vamal, solicitînd aplicarea sancţiunii vamale cu
răspundere materială a agentului economic concret.
În cazul când organul vamal va refuza să îndeplinească cerinţa procurorului de întocmit
ordonanţă administrativă în privinţa şefului organului vamal în baza art 1749 Cod cu privire
la contravenţiile administrative.
c) aplicarea corectă a sancţiunii materiale a contravenţiei vamale;
44
Sancţiunile materiale a contravenţiei vamale sînt prevăzute în art.232 Cod vamal. În cadrul
controlului procurorul urmează să verifice corectitudinea aplicării sancţiunii în conformitate cu
prevederile dispoziţiei art.232 Cod vamal.
De asemenea să atragă atenţia la cazurile când pentru una şi aceiaş încălcare la diferiţi
agenţi economici, organul vamal aplică sancţiuni diferite.
d) verificarea legalităţii deciziei organului vamal la aplicarea sancţiunii materiale, clasării

cazurilor de comitere a contravenţiilor vamale şi modul de contestare a lor;
Procurorul care efectuează controlul nemijlocit urmează să studieze minuţios fiecare caz
de contravenţie vamală şi în cazul că există temei de contestare să înainteze un recurs la decizia
ilegală.
Temei pentru anularea sau modificarea deciziei organului vamal privind aplicarea de
sancţiune prevăzute de art.232 al Codului vamal ori privind clasarea dosarului de contravenţie
vamală sînt:
a) procedura sau cercetarea unilaterală sau incompletă a cazului;
b) necorespunderea concluziilor, expuse în decizie, circumstanţelor
cazului;
c) încălcarea cerinţelor procedurale din prezentul cod, iar în partea nereglementată de
acesta, încălcarea legislaţiei cu privire la contravenţiile administrative prin emitere a deciziei de
către un colaborator vamal neîmputernicit sau prin crearea de piedici, în pofida voinţei
contravenientului, participării la cercetarea cazului a avocatului sau a reprezentantului
contravenientului, precum şi alte cazuri de violare a drepturilor legale ale participanţilor la
procedură în cazul de contravenţie vamală sau la cercetarea lui, dacă această violare a
împiedicat examinarea multilaterală a cazului şi a influenţat sau ar fi putut influenţa emiterea unei
decizii juste;
d) calificarea incorectă a faptei, neaplicarea sau aplicarea incorectă a sancţiunilor
prevăzute de lege.
Conform art.299 Cod vamal, recursul procurorului este examinat în termen de 10 zile de
la data parvenirii lui în organul vamal. Recursul suspendă executarea deciziei organului vamal în
cazul de contravenţie vamală.
În cazul respingerii neîntemeiate a recursului, procurorul este obligat să conteste decizia
organului vamal în modul prevăzut de Legea cu privire la contenciosul administrativ.
e) executarea deciziei organului vamal privind aplicarea sancţiunii pentru contravenţia

vamală (secţiunea 45 din Codul vamal);
Organul vamal recurge la executarea deciziei privind aplicarea de sancţiune pentru

contravenţie vamală:
- după expirarea termenului de atac;
- la data emiterii de către instanţa de judecată a hotărârii cu privire la plângerea
împotriva deciziei organului vamal.
Organul vamal care a emis decizia privind aplicarea de sancţiune pentru contravenţie
vamală este obligat să recurgă direct la executarea ei sau expediază organului financiar sau
instituţiilor bancare un aviz despre recurgerea la executarea deciziei, sau recurge la executarea ei
prin intermediul executorului judiciar, dacă un alt mod de executare a deciziei nu este posibil.
Amenda sau costul mărfurilor şi al mijloacelor de transport trebuie să fie achitate de
contravenient în termen de 15 zile de la data la care a primit decizia, iar în cazurile de depunere a
plângerii sau de declarare a recursului împotriva acestei decizii - în termen de 15 zile de la data
emiterii deciziei de nesatisfacere a plângerii sau recursului.
45
Amenda sau costul mărfurilor şi al mijloacelor de transport contravenientul le varsă la
organul vamal care a emis decizia privind aplicarea de sancţiune sau la o instituţie bancară.
Determinarea echivalentului în lei moldoveneşti al sumelor exprimate în valută străină se face
la cursul oficial al Băncii Naţionale a Moldovei din ziua vărsării amenzii sau costului mărfurilor
şi al mijloacelor de transport.
Dacă persoana fizică sau persoana cu funcţie de răspundere nu va vărsa amenda sau
costul mărfurilor şi al mijloacelor de transport în termenul stabilit, echivalentul lor se percepe din
costul mărfurilor şi al mijloacelor de transport ridicate pentru a se asigura aplicarea sancţiunii,
din costul bunurilor gajate sau sechestrate prin prezentarea garanţiei de achitare, prin decontarea
mijloacelor de pe contul de depozit sau în mod silit din veniturile băneşti sau mijloacele băneşti
ale contravenientului. Dacă persoana fizică nu lucrează sau dacă reţinerea amenzii sau costului
mărfurilor şi al mijloacelor de transport din veniturile băneşti sau din mijloacele băneşti ale
persoanei fizice sau ale persoanei cu funcţie de răspundere nu este posibilă din alte motive,
perceperea amenzii sau costului mărfurilor şi al mijloacelor de transport se efectuează în temeiul
unei decizii a organului vamal de către executorul judiciar prin urmărirea patrimoniului persoanei
fizice sau al persoanei cu funcţie de răspundere sau a cotei ei în proprietatea comună.
Dacă persoana juridică sau persoana care desfăşoară activitate de întreprinzător fără a se
constitui persoană juridică nu achită în termenul stabilit amenda sau costul mărfurilor şi al
mijloacelor de transport, organele vamale sînt obligate ca echivalentul lor să-l reţină din costul
mărfurilor şi al mijloacelor de transport ridicate pentru a se asigura aplicarea sancţiunii, din
costul bunurilor gajate sau sechestrate prin prezentarea garanţiei de achitare, prin decontarea
mijloacelor de pe contul de depozit sau în mod forţat prin expedierea către instituţia financiară a
unui aviz privind recurgerea la executarea deciziei.
Dacă persoana juridică sau persoana care desfăşoară activitate de întreprinzător fără a
se constitui persoană juridică nu dispune de mijloace băneşti pentru achitarea amenzii sau a
costului mărfurilor şi al mijloacelor de transport, această sumă este percepută, în temeiul unei
decizii a organului vamal, de către executorul judiciar prin urmărirea patrimoniului acestor
persoane.
La expirarea termenului de depunere a plângerii împotriva deciziei organului vamal
privind confiscarea, mărfurile, mijloacele de transport şi alte bunuri care fac obiectul acestei
decizii se confiscă, indiferent de faptul dacă sînt proprietatea contravenientului şi indiferent de
faptul dacă contravenientul a fost identificat sau nu.
În cazul în care nu este posibilă confiscarea mărfurilor şi a mijloacelor de transport
care fac obiectul contravenţiei vamale, a mărfurilor şi mijloacelor de transport dotate cu
ascunzişuri speciale pentru trecerea peste frontiera vamală a mărfurilor şi a altor bunuri care fac
obiectul contravenţiei vamale, tăinuite de controlul vamal, precum şi a mijloacelor de transport cu
care a fost transportat obiectul contravenţiei vamale, de la contravenient se percepe costul acestora
în modul stabilit la art.281 Cod vamal.
De asemenea procurorul controlor urmează să verifice şi modul de contestare şi de
soluţionare a deciziilor organelor vamale pe cazurile de contravenţii vamale în baza plângerii
agenţilor economici şi după caz de întreprins măsuri de lichidare a derogărilor legislaţiei în vigoare.
Pe problemele apărute în cadrul controlului de contactat lucrătorii secţiei investigaţii
financiar-economice.
Legislaţia care urmează a fi studiată înainte de efectuarea controlului propriu zis este:
- Codul vamal adoptat prin Legea nr.1149- XIV din 20.07.2000 cu modificările ulterioare;
- Codul penal adoptat prin Legea nr.985 din 18.04.2002 şi anume art. art. 248, 249;
- Codul cu privire la contravenţiile administrative adoptat la 29.03.1985 şi anume art.193;
- Codul fiscal adoptat prin Legea nr.1163 din 24.04.1997;
- Legea cu privire la tariful vamal nr.1380 din 20.11.97;
- Hotărârea Guvernului cu privire la aprobarea Nomenclatorului Mărfurilor al Republicii
Moldova nr.1068 din 11.11.99 (abrogată prin Hotărîrea Guvernului nr.1724 din 30.12.2002);
46
- Hotîrea Guvernului cu privire la aprobarea Nomenclatorului Mărfurilor al Republicii
Moldova nr.1724 din 30.12.2002 (abrogată prin Hotărîrea Guvernului nr. 54 din 26.01.2004);
Moldova nr.54 din 26.01.2004 (abrogată prin Hotărîrea Guvernului nr.1525 din 29.12.2007);
Moldova nr.1525 din 29.12.2007;
- Norme din 12.01.99 privind complectarea, circulaţia şi folosirea formularelor declaraţiei
vamale în detaliu, aprobate de Departamentul Vamal;
- Ordinul nr.276-O din 24.10.2002 cu privire la perfectarea actelor vamale la vămuirea
mărfurilor provenite din tranzacţiile economice externe;
- Ordinul Departamentului Vamal nr.26-O din 11.02.2004 referitor la aprobarea normelor
de completare a declaraţiei vamale(în vigoare pînă la 01.05.2005);
- Ordinul Departamentului Vamal nr.199-O din 29.10.2004 referitor la aprobarea
Normelor tehnice privind imprimarea, utilizarea şi completarea declaraţiei vamale în detaliu;
II. Metodologia efectuării controlului legalităţii achitării plăţilor vamale la importul

mărfurilor pe teritoriul Republicii Moldova
Conform art. 117 al Codului vamal, Plăţile Vamale (drepturile de import şi drepturile de
export) sînt:
a) taxa vamală - plată obligatorie, percepută de autoritatea vamală la introducerea pe sau
scoaterea mărfurilor de pe teritoriul vamal. Taxa vamală se calculează şi se percepe în baza valorii
în vamă a mărfii pînă la sau la momentul prezentării declaraţiei vamale, dacă legislaţia nu prevede
altfel;
b) taxa pe valoarea adăugată;
c) accizele;
d) taxa pentru proceduri vamale;
e) taxa pentru eliberarea autorizaţiei şi taxa pentru actualizarea valabilităţii autorizaţiei;
f) taxa pentru participare la licitaţie vamală;
g) alte sume prevăzute de legislaţie.
În conformitate cu art.124 al Codului vamal, drepturile de import şi drepturile de export
se plătesc în prealabil, până la depunerea declaraţiei vamale. La momentul vămuirii, se acceptă
plata doar a diferenţei dintre suma calculată şi suma plătită în prealabil.
Articolul 125 al Codului vamal stabileşte modul de achitare a plăţilor vamale.
Astfel persoanele juridice şi persoanele fizice plătesc drepturile de import şi de export în
numerar sau prin virament (inclusiv prin carduri) la conturile respective ale Trezoreriei Centrale
a Ministerului Finanţelor.
Calcularea plăţilor vamale se efectuează în funcţie de tarifele şi cotele, stabilite de
legislaţie, existente la momentul depunerii declaraţiei.
Data achitării drepturilor de import şi de export, cu excepţia achitării acestora prin
intermediul cardurilor bancare, se consideră data depunerii de către importator (declarant),
exportator (declarant) sau de către un terţ a mijloacelor băneşti la conturile respective ale
Trezoreriei Centrale a Ministerului Finanţelor, fapt confirmat printr-un extras trezorerial.
Conform prevederilor art.6 Cod vamal, legislaţia vamală este constituită din prezentul cod,
din Legea cu privire la tariful vamal, din alte acte normative şi acorduri internaţionale în domeniul
vamal la care Republica Moldova este parte.
Activitatea vamală se desfăşoară în conformitate cu legislaţia care este în vigoare la data la
care organul vamal a primit declaraţia vamală şi alte documente, cu excepţia cazurilor prevăzute de
legislaţie. În cazul trecerii ilegale de mărfuri şi mijloace de transport peste frontiera vamală, se
aplică legislaţia vamală în vigoare la momentul trecerii de facto a acestor bunuri peste frontiera
vamală.
47
Art. 118 Cod vamal prevede că, mărfurile care trec frontiera vamală se supun taxelor vamale
conform Legii cu privire la tariful vamal.
Menţionat că, până în anul 2000 taxa vamală era stabilită de Legea bugetelor anuale.
Legea cu privire la tariful vamal stabileşte modul de formare şi de aplicare a tarifului vamal
la mărfurile întroduse pe, sau scoase de pe, teritoriul Republicii Moldova, regulile de supunere
acestora taxelor vamale, precum şi metodele de determinare a valorii în vamă şi a ţării de origine a
mărfurilor, facilităţile şi scutirile de achitare a taxei vamale.
Taxa vamală se percepe conform anexei nr.1 a Legii cu privire la tariful vamal. Scopul
aplicării tarifului vamal este optimizarea structurii importului de mărfuri, echilibrarea importului şi
exportului de mărfuri, protecţia producătorilor de mărfuri autohtoni, crearea condiţiilor favorabile
pentru integrarea economiei Republicii Moldova în economia mondială.
Conform al.2 al art.177 Cod vamal, declarantul, indiferent de faptul dacă este persoana care
trece mărfurile peste frontiera vamală sau este brokerul vamal, execută toate obligaţiile şi este
răspunzător de faptele sale, conform legislaţiei.
Modul de calculare, achitare, încasare şi scutire a TVA este prevăzut în titlu III al Codului
Fiscal
Subiecţii impozabili sînt:
- persoanele juridice şi fizice care sînt înregistrate sau trebuie să fie înregistrate în
conformitate cu prevederile art.112 Cod fiscal;
- persoanele juridice şi fizice care importă mărfuri, cu excepţia persoanelor fizice care
importă mărfuri de uz sau consum personal, a căror valoare nu depăşeşte limita stabilită de
legislaţia în vigoare;
- persoanele juridice şi fizice care importă servicii considerate ca livrări impozabile;
Obiecte impozabile constituie:
- importul mărfurilor, serviciilor în Republica Moldova, cu excepţia mărfurilor de
uz sau consum personal importate de persoane fizice, a căror valoare nu depăşeşte limita stabilită
de legislaţia în vigoare, importate de către persoanele fizice.
Accizele sînt prevăzute în titlul IV al Codului Fiscal şi se calculează conform anexei la
titlul menţionat.
Astfel, în momentul declarării mărfurilor agentul economic sau brokerul vamal, este obligat să
indice în declaraţie corect poziţia tarifară a mărfurilor conform prevederilor Ordinului
Departamentului Vamal nr.199-O din 29.10.2004 referitor la aprobarea Normelor tehnice privind
imprimarea, utilizarea şi completarea declaraţiei vamale în detaliu şi Hotărârii Guvernului cu privire
la aprobarea Nomenclatorului Mărfurilor al Republicii Moldova nr.1068 din 11.11.99.
Totodată, atribuţiile organului vamal sânt, vămuirea mărfurilor şi respectiv controlul legalităţii
declarării mărfurilor care trec frontiera vamală, etc.
Spre exemplu, în luna septembrie 2003 SRL „Eurocargotrans” a importat 3 tractoare rutiere
pentru semiremorci, de model MAN cu valoarea în vamă de 1 530 951 lei.
Conform Hotărârii Guvernului nr.1068 din 11.11.99 cu privire la aprobarea Nomenclatorului
Mărfurilor al Republicii Moldova, mărfurile menţionate corespund codului mărfar 8701.
În conformitate cu prevederile Legii cu privire la tariful vamal, în perioada vizată taxa vamală
la importul mărfurilor din grupa tarifară 8701 constituia 5% din valoarea în vamă.
Contrar prevederilor în cauză mărfurile menţionate au fost declarate de SRL „Eurocargotrans”
cu codul mărfar 8704-autovehicule pentru transportul mărfurilor care la momentul dat nu se
supuneau taxelor vamale, fapt care a permis neachitarea în bugetul statului 76 547,55 lei.
Astfel, prin declararea neautentică a mărfurilor şi introducerea datelor vădit false în
declaraţiile vamale la compartimentul codul mărfii, factorii de decizie ai SRL „Eurocargotrans” au
comis infracţiunea prevăzută de art.249 alin.3 Cod penal – eschivarea de la achitarea plăţilor vamale
în proporţii deosebit de mari(vezi comentariu la Codul penal), iar în acţiunile colaboratorilor vamali
care au participat la vămuirea mărfurilor în cauză, în special cel care a efectuat controlul fizic al
mărfurilor şi a aplicat sigiliul „liber de vamă” pe declaraţia vamală, se întrunesc elementele
48
constitutive ale infracţiunilor săvârşite de persoane cu funcţie de răspundere (capitolul XV Cod
penal).
Dacă colaboratorul vamal avea să depisteze în cadrul controlului încălcări de genul dat însă
fapta nu constituie infracţiune (unde suma eludată este mai puţin de 10 000 lei), el era obligat să
întocmească un proces verbal administrativ în privinţa persoanei cu funcţie de răspundere a
agentului economic în conformitate cu art.193 alin.12 Cod cu privire la contravenţiile
administrative, iar în privinţa agentului economic(persoană juridică sau persoană care desfăşoară
activitate de întreprinzător fără a se constitui persoană juridică) urma să întocmească proces-verbal
de contravenţii vamale în conformitate cu art.231 alin 2,4 Cod vamal.
Totodată, procurorul poate examina posibilitatea înaintării unei acţiuni civile în instanţele
economice în vederea încasării de la agentul economic în cauză a sumei eludate şi să înainteze o
sesizare şefului biroului vamal unde a fost depistat cazul.
Un alt exemplu, firma „Servo-Dent” SRL dispune de licenţă pentru dreptul de a importa
tehnică medicală, articole ortopedice şi aparate de protezare.
Conform p.10 art.103 Cod fiscal, articolele şi aparatele ortopedice şi de protezare sînt scutite
de plata TVA (20%), însă tehnica şi instrumentele medicale se supun TVA.
Astfel, agentul economic menţionat importând tehnică şi instrumente medicale, mărfuri care
corespund codului mărfar 9018 (nomenclatorul tehnicii medicale este ţinut de Ministerul
Sănătăţii), indică în declaraţia vamală codul mărfar 9021-articole şi aparate ortopedice şi de
protezare.
Prin această metodă agentul economic se eschivează de la achitarea plăţilor vamale săvârşind
infracţiunile prevăzute de art. art.248, 249 Cod penal, iar în acţiunile colaboratorilor vamali care au
participat la vămuirea mărfurilor în cauză, se întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor
săvârşite de persoane cu funcţie de răspundere (capitolul XV Cod penal).
De asemenea urmează de calificat şi acţiunile funcţionarilor de la Ministerul Sănătăţii care au
eliberat autorizaţie de import a mărfurilor menţionate.
Aşa dar, în cadrul efectuării controalelor asupra respectării legislaţiei vamale la achitarea
plăţilor vamale procurorul executor urmează în primul rând să studieze legislaţia vizată, apoi să
verifice corectitudinea declarării mărfurilor. Indicarea corectă a codului mărfar în declaraţia vamală
întru neadmiterea falsificării lui.
Studierea cu atenţie a scrisorilor de însoţire a mărfurilor, a facturilor (invoice), proforma,
contractele, documentele CMR şi TIR(în cazul transportului auto), Airwaybill(în cazul transportului
aerian), documentele ce confirmă asigurarea mărfurilor, ce la fel constituie un factor obligator la
transportarea mărfurilor, pe care sînt aplicate toate ştampilele de trecere a frontierelor,
corespunderea datelor din toate documentele menţionate şi cele din declaraţie, fiindcă se admite
adesea falsificarea lor la compartimentul preţ şi cantitate.
Suplimentar la documentele menţionate se mai prezintă documente ce confirmă dreptul
agentului economic de a importa sau exporta anumite mărfuri ca:
- licenţe de activitate, prevăzute de art.8 al Legii cu privire la licenţierea unor genuri de
activitate nr.451 din 30.07.2001;
- autotizaţii de import şi de export eliberate de organele de resort(Ministerele,
Departamentele, etc)
- certificate de calitate, de conformitate, de agreere, de standartizare, etc.
Numai o studiere complexă a tuturor documentelor menţionate mai sus la compartimentul
cantitate şi preţ ne va permite să apreciem legalitatea întocmirii declaraţiei şi aprecierea corectă a
valorii în vamă a mărfurilor de către organul vamal, deoarece, în dependenţă de aceşti factori vor fi
legal calculate şi încasate plăţile vamale, care formează în cea mai mare măsură bugetul de stat.
Prelungirea şi eşalonarea plăţilor
Conform art. 126 al Codului vamal, se admite prelungirea şi eşalonarea termenului de plată a
drepturilor de import şi de export.
49
Cazurile de prelungire sau de eşalonare a termenului de plată a drepturilor de import şi de
export sînt stabilite de legislaţie.
Nu poate fi prelungit sau eşalonat termenul de plată a taxelor pentru proceduri vamale.
În cazul prelungirii sau eşalonării termenului de plată a drepturilor de import şi de export,
se calculează o dobândă, echivalentă cu rata de bază a Băncii Naţionale a Moldovei la creditele pe
termen scurt, care este în vigoare la data acordării prelungirii sau eşalonării pentru fiecare zi de
prelungire sau eşalonare a termenului de plată, dacă legislaţia nu prevede altfel. În cazul
încălcării termenului prelungit sau eşalonat, se percep penalităţi în conformitate cu legislaţia.
În cazul prelungirii sau eşalonării termenului de plată a drepturilor de import şi de export,
plata acestor drepturi se garantează în modul stabilit de prezentul cod. Conform art. 127/1al
Codului vamal, plata obligaţiei vamale, în cazul acordării de vacanţă fiscală, se asigură prin
garanţie emisă de banca agreată de organul vamal.
Pentru asigurarea plăţii obligaţiei vamale, în cazul în care, în conformitate cu reglementările
vamale, se solicită constituirea unei garanţii, organul vamal are dreptul de a solicita prezentarea
acesteia de către plătitorul vamal sau de către potenţialul plătitor vamal.
Organele vamale sînt în drept să autorizeze constituirea garanţiei de către o terţă persoană.
Garanţia specificată este solicitată:
a) la data aplicării reglementărilor vamale care cer constituirea unei asemenea garanţii;
sau
b) la orice dată ulterioară când organele vamale nu au siguranţa că obligaţia vamală care
există sau poate să apară se va achita în termenul prevăzut.
Organele vamale stabilesc valoarea unei asemenea garanţii la un nivel egal cu:
a) valoarea exactă a obligaţiei vamale sau a datoriilor respective când valoarea poate fi
stabilită cu precizie la data solicitării garanţiei;
b) valoarea maximă, aşa cum a fost estimată în alte cazuri.
La cererea plătitorului sau a persoanei terţe, organele vamale permit constituirea unei
garanţii globale, care să acopere două sau mai multe operaţiuni pentru care a apărut sau poate să
apară o obligaţie vamală.
Garanţia poate fi constituită printr-un depozit bănesc sau printr-o scrisoare de garanţie,
emisă de o bancă agreată de organul vamal.
Plătitorul vamal sau persoana terţă poate solicita restituirea garanţiei disponibile numai la
data la care obligaţia vamală se stinge sau nu poate să mai apară. Solicitarea de restituire poate
fi şi parţială.
Articolul 12 al Codului vamal stabileşte perceperea drepturilor de import şi de export.
Astfel, drepturile de import şi de export neplătite în modul stabilit la art. 124 al Codului se
percep în mod incontestabil de către organul vamal din contul plătitorului în baza documentelor
executorii sau a documentelor echivalente acestora, în conformitate cu legislaţia. Pentru fiecare zi
de întârziere a plăţii drepturilor de import şi de export se încasează o penalitate în mărimea
stabilită de legea bugetului pentru anul curent.
Penalităţile se calculează din prima zi după expirarea termenului prelungit sau eşalonat.
Dacă plătitorul nu are la cont mijloace băneşti, organul vamal este în drept să sechestreze
averea acestuia, în conformitate cu legislaţia.
În cazul în care persoana se eschivează de la onorarea drepturilor de import şi de
export, organul vamal este în drept să emită şi să înainteze băncii respective dispoziţia de
suspendare a operaţiunilor bancare în partea de cheltuieli din contul plătitorului restanţier până
la achitarea deplină. Banca, la data apariţiei mijloacelor băneşti pe cont, este obligată să
informeze imediat organul vamal emitent al dispoziţiei de suspendare a operaţiunilor la conturile
bancare ale plătitorului vamal.
Neplata în termen legal a obligaţiei vamale atrage, în mod suplimentar, suspendarea
dreptului de efectuare a altor operaţiuni vamale de către plătitorul vamal respectiv până la
stingerea obligaţiei vamale, în condiţiile stabilite prin reglementările vamale.
50
În caz de litigiu, contestarea obligaţiei vamale suplimentare ori atacarea în instanţa
judecătorească a deciziei organului vamal nu suspendă încasarea obligaţiei vamale şi aplicarea
de măsuri suplimentare potrivit prevederilor prezentului cod, cu excepţia cazului în care
reglementările unor legi speciale prevăd în mod expres acest lucru.
Organul vamal este obligat să ia toate măsurile pentru încasarea obligaţiei vamale de la
plătitorul vamal şi numai în măsura în care acest lucru nu este posibil, obligaţia vamală se
încasează de la persoanele care răspund solidar cu acesta pentru onorarea obligaţiei vamale.
Restituirea excedentului din plăţile vamale plătite sau percepute se efectuează la cererea
scrisă a plătitorului în termenul stabilit de legislaţie şi în conformitate cu prevederile Instrucţiunii
privind modul de restituire a sumelor taxei vamale din 04.08.2003 (Monitorul Oficial al R.Moldova
nr.215-217/282 din 17.10.2003)
Taxa încasată pentru efectuarea procedurilor vamale nu se restituie.
De menţionat, că scutirea de taxa vamală se efectuează în baza art.28 al Legii cu privire la
tariful vamal.
Luînd în consideraţie cele expuse în cadrul controlului urmează:
- de stabilit lista agenţilor economici care au datorii la achitarea plăţilor vamale;
- de verificat măsurile întreprinse de către organele vamale pentru încasarea silită a acestor
datorii;
- de stabilit lista agenţilor economici cărora le-a fost prelungit sau eşalonat termenul de
plată a drepturilor de import şi de export cu verificarea legalităţii prelungirii sau eşalonării
termenului;
- de verificat plenitudinea prezentării garanţiilor şi modul utilizării lor;
- de stabilit lista agenţilor economici cărora le-au fost acordate unele facilităţi în procesul
achitării plăţilor vamale cu verificarea temeiniciei acordării lor;
- de verificat legalitatea restituirii plăţilor vamale;
- de depistat alte încălcări în activitatea agenţilor economici şi a organelor vamale în domeniul
controlat.
- scopul şi obiectivele efectuării controlului în domeniul legislaţiei vamale;
- actele normative ce reglementează activitatea în domeniul de resort;
- modalitatea efectuării controalelor în domeniul legislaţiei vamale.

domeniul legislaţiei vamale;

- întocmi planul efectuării controlului în domeniul legislaţiei vamale;
- identifica direcţiile principale ale controlului în domeniul legislaţie vamale.
51
Atribuţiile Serviciului Vamal Referate / rezumate - prezentarea materialelor
Aplciarea sancţiunii în cazul Referate / rezumate - prezentarea materialelor
contravenţiilor vamale Studiu de caz - elaborarea articolelor
- dezbaterile
Lucrare scrisă:
A.
1. Descrieţi metodologia efectuării controlului legalităţii aplicării sancţiunilor materiale a
contravenţiilor vamale prevăzute în art.231 Cod vamal;
2. Care sînt subecţii tragerii la răspundre pentru săvîrşirea contavenţiilor vamale şi
temeiurile acestei răspunderi;
3. Descrieţi metodologia efectuării controlului legalităţii achitării plăţilor vamale la
importul mărfurilor pe teritoriul Republicii Moldova;
B.
1. Procedura verificării legalităţii deciziei organului vamal la aplicarea sancţiunii materiale,
clasării cazurilor de comitere a contravenţiilor vamale şi modul de contestare a lor;
2. Care sînt aspectele ce uremază a ţine cont la efectuarea cotnrolului în domeniul
legislaţiei vamale;
3. Descrieţi procedura de verificare a legalităţii deciziei organului vamal la aplicarea
sancţiunii materiale, clasării cazului de comitere a contravenţiei vamale.
52

Suport de Curs InvestigFinanciarEconomice Final2)

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Suport de Curs InvestigFinanciarEconomice Final2)

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

INSTITUTUL NAŢIONAL AL JUSTIŢIEI

SUPORT DE CURS LA DISCIPLINA

„Procedura Investigaţii financiar economiceşi practica CEDO şi alte tratate

pentru candidaţii la funcţia de procuror

Tema 1. Noţiuni introductive. Acte de reacţionare emise de procuror.

În baza studierii temei audientul trebuie:

- să definească noţiunea de investigaţii financiar economice, scopurile şi obiectivele acesteia;

II. Repere de conţinut:

Actele de reacţionare emise de procuror

3. Înaintarea acţiunii în judecată

2. La înaintarea acţiunii în instanţa de judecată de către procurori în interesele statului

Sarcini didactice de nivelul II - aplicare

Sarcini didactice de nivelul III – integrare

B. Activităţi ce ţin de lucrul individual

În baza studierii temei audientul trebuie:

- să stabilească actele normative ce reglementează activitatea organelor fiscale;

II. Repere de conţinut:

Efectuarea controlului activităţii Inspectoratului Fiscal de Stat

III. Sugestii metodice:

Sarcini didactice de nivelul II - aplicare

Sarcini didactice de nivelul III – integrare

B. Activităţi ce ţin de lucrul individual

În baza studierii temei audientul trebuie :

II. Repere de conţinut:

I. Gestionarea proprietăţii întreprinderilor de stat din subordinea Ministerelor.

III.Gestionarea proprietăţii de către organele administraţiei publice locale.

III. Sugestii metodice:

Sarcini didactice de nivelul II - aplicare

Sarcini didactice de nivelul III – integrare

B. Activităţi ce ţin de lucrul individual

II. I. Obiective operaţionale:

În baza studierii temei audientul trebuie:

II. Repere de conţinut:

Modalităţile de efectuare a privatizării au fost prevăzute în art. 11 al Legii nr.627 din

a) Privatizarea prin concursuri şi licitaţii.

b) Licitaţiile de comercializare a obiectivelor.

c) Vînzarea acţiunilor proprietate publică prin intermediul bursei de valori.

La moment procedura de vînzare a acţiunilor proprietate publică este reglementată prin

a) expunerea spre vînzare a acţiunilor proprietate publică prin organizarea şi

b) expunerea spre vînzare a acţiunilor proprietate publică prin ordin-limită.

Comercializarea activelor neutilizate în procesul tehnologic

III. Sugestii metodice:

Sarcini didactice de nivelul II - aplicare

Sarcini didactice de nivelul III – integrare

B. Activităţi ce ţin de lucrul individual

În baza studierii temei audientul trebuie :

- să distingă scopul şi obiectivele efectuării controlului în domeniul de resort;

II. Repere de conţinut:

Controlul asupra legalităţii, evidenţei, repartizării şi utilizării ajutorului umanitar a

III. Sugestii metodice:

Sarcini didactice de nivelul II - aplicare

Sarcini didactice de nivelul III – integrare

B. Activităţi ce ţin de lucrul individual

II. Obiective operaţionale:

În baza studierii temei audientul trebuie :

II. Repere de conţinut:

I.Metodologia efectuării controlului legalităţii

a) legalitatea întocmirii proceselor verbale de constatare a contravenţiei vamale cu

b) aplicarea contravenţiilor vamale cu răspundere materială;

c) aplicarea corectă a sancţiunii materiale a contravenţiei vamale;

d) verificarea legalităţii deciziei organului vamal la aplicarea sancţiunii materiale, clasării

e) executarea deciziei organului vamal privind aplicarea sancţiunii pentru contravenţia

Organul vamal recurge la executarea deciziei privind aplicarea de sancţiune pentru

II. Metodologia efectuării controlului legalităţii achitării plăţilor vamale la importul