Sunteți pe pagina 1din 1

Stiu ca nu ma stergi, stiu ca nu sunt virtual; falsul altora.

Stiu ca sunt "leat cu tine" si asta deja spune mult.


Mai stiu ca nu sunt razbunator si nu port frica, ceea ce ma doare si ma izbeste,
caci eu asa vad uneori cuvintele rau puse; ca o caramida-n plombele mele, scump
e acum.
Dar, ma doare altceva, ca ai fi putut sa ma înjuri de mama si asa nu o cunosti, ce
daca, chiar poate ma si gândeam sa o cunosti mai apoi, daca ma înjurai, binenteles!
Dar, faptul ca te iei, de oameni necunoscuti, morti atât de demult, ca praful oase
lor lor scrâsneste în dintii tai (ideea este ca cineva spunea ca s-ar putea sa respi
ram "oxigenul" lui Eistein, prin teoria probabilitatilor...etc.), nu sunt origin
al deci.
Dar, mai mult, da în mine, nu în ei, în absenta lor.
Lasa-l pe Epicur acolo unde este, nu l-ai citi(t), a reusit biserica catolica mu
lt mai tare decât tine, cu autodafe-uri ce înlocuiau artificiile din ziua de azi; sa
vezi cum plezneste femurul la 400 de grade, aruncând fosfor si calciu incandescen
t multimii voioase si excitate este o viziune, eu n-am vazut, am relatat, nu sun
t din nou original si nici n-am sa fiu vreodata, caci numai îmi amintesc.
Am scris nu ca sfat, habar n-am, cine sunt eu, cine esti tu, am scris ca mi-am a
mintit!