P. 1
Drept Civil, Drepturi Reale

Drept Civil, Drepturi Reale

|Views: 652|Likes:
Published by rmuresan_1

More info:

Published by: rmuresan_1 on Oct 10, 2010
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

11/28/2012

pdf

text

original

1

Prof. Univ. dr. Ovidiu Ungureanu – Drept civil. Drepturi reale PROGRAMA ANALITICĂ • • • Facultatea de Drept „Simion Bărnuţiu” Profilul: Ştiinţe juridice Specializarea: Drept • Disciplina: Drept civil. Drepturile reale • An de studiu : II ID • Titular curs : Ovidiu Ungureanu • Categoria formativă a disciplinei: Disciplină fundamentală (DF) • Categoria de opţionalitate a disciplinei : Disciplină impusă (DI) • Scop : cunoaşterea instituţiilor studiate în cadrul disciplinei de drepturi reale ; înţelegerea acestor instituţii ; aplicarea cunoştinţelor teoretice în soluţionarea unor speţe. • Obiective : - însuşirea cunoştinţelor referitoare la patrimoniu, drepturile patrimoniale, bunuri, dreptul de proprietate (apărare, dezmembrăminte, moduri de dobândire), posesie, publicitate imobiliară ; - formarea capacităţii de analiză şi sinteză între instituţiile drepturilor reale ; - formarea deprinderii de a aplica cunoştinţele teoretice prin exemple şi soluţionarea de speţe ; - formarea deprinderii de a lucra cu Codul civil şi actele normative în materie ; - formarea deprinderii de a întocmi referate cu tematică dată ; dezvoltarea gândirii, memoriei, imaginaţiei, creativităţii. Forma de predare : prelegere Forma de evaluare: examen (E) Stabilirea notei finale: teste pe parcursul semestrului – 20%; răspunsuri la examen – 60% ; teme de control, referate – 20%. Materialelor didactice necesare : suport de curs în format electronic, curs tipărit. Bibliografie obligatorie: O. Ungureanu, C. Munteanu, Drept civil. Drepturile reale, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2003. Bibliografie facultativă : G.N. Luţescu, Teoria generală a drepturilor reale, Bucureşti, 1947 ; C. Hamangiu, I. Rosetti-Bălănescu, Al. Băicoianu, Tratat de drept civil, vol. I, Restitutio, Aditura All, Bucureşti, 1995 ; C. Bîrsan, Drept civil. Drepturile reale principale, Editura All-Beck, Bucureşti, 2001; E. Chelaru, Curs de drept civil. Drepturile reale principale, Editura All-Beck, Bucureşti, 2000; L. Pop, Dreptul de proprietate şi dezmembrămintele sale, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2001;

2

Conţinut (descriptori)

1.Patrimoniul : noţiune, elemente, caractere juridice, funcţiile patrimoniului, teorii juridice cu privire la patrimoniu. 2. Consideraţii privind patrimoniul : drepturile reale, clasificarea drepturilor reale, drepturile de creanţă, comparaţie între drepturile reale şi drepturile de creanţă, categorii intermediare. 3.Clasificarea bunurilor: distincţia dintre bunuri mobile şi bunuri imobile, distincţii secundare (bunuri consumptibile şi bunuri neconsumptibile, bunuri fungibile şi nefungibile), gruparea bunurilor (noţiune, raporturi juridice între bunuri, universalităţi). 4.Dreptul de proprietate : definiţie, caractere juridice, atribute, limitări ale dreptului de proprietate, formele, dreptul de proprietate publică, dreptul de proprietate privată, regimul juridic al terenurilor, circulaţia juridică a construcţiilor, modalităţile dreptului de proprietate, proprietatea aparentă. 5. Posesia : definiţie, natura juridică, caractere, elementele posesiei, detenţia precară, intervertirea titlurilor, dobândire şi pierdere, dovada posesiei, calităţile şi viciile, efectele posesiei. 1. 6. Apărarea dreptului de proprietate : acţiunea în grăniţuire, acţiunea negatorie şi confesorie, acţiunea în revendicare, revendicarea imobilelor, revendicarea mobilelor. 7. Dezmembrămintele dreptului de proprietate : uzufructul, uzul şi abitaţia, dreptul de servitute, dreptul de superficie. 8. Modurile de dobândire a dreptului de proprietate : clasificare, convenţia, accesiunea, tradiţiunea, ocupaţiunea, hotărârea judecătorească, uzucapiunea. 9. Publicitatea imobiliară : sistemul registrelor de transcripţiuni şi inscripţiuni, sistemul cărţilor funciare, acţiunile de carte funciară, noile cărţi funciare. 2. 3. drept 4.

dreptul de a primi preţul asupra bunului vândut etc. 3. Enumeraţi şi explicaţi elementele şi caracterele juridice ale patrimoniului. cazul acceptãrii moştenirii sub beneficiu de inventar. adică acelea care pot fi exprimate în bani (de exemplu. Divizibilitatea patrimoniului Pentru persoanele fizice divizibilitatea patrimoniului este prevãzutã de lege. 3. dreptul de proprietate asupra apartamentului. 4. Funcţiile patrimoniului Patrimoniul prezintã o importanţã practicã deosebitã şi anume: . Ce înţelegeţi prin funcţia patrimoniului de a constitui gajul general al creditorilor chirografari ? Explicaţi funcţia patrimoniului care constă în a face posibilă subrogaţia reală cu titlu universal.3 Capitolul I PATRIMONIUL §. §. cazul separaţiei de patrimonii.face posibilã transmisiunea universalã şi cu titlu universal a drepturilor şi obligaţiilor. obligaţia de a face sau obligaţia de a nu face ceva ce ar fi putut face dacă titularul nu s-ar fi obligat la abţinere. . Ele constau din obligaţia de a da. 2. Activul patrimonial este alcătuit din drepturile patrimoniale. Caractere: 1. Elementele şi caracterele juridice ale patrimoniului Patrimoniul este un compus între activ şi pasiv. Test de autocontrol : Definiţi patrimoniul. Noţiunea juridică de patrimoniu Denumim patrimoniu totalitatea drepturilor şi obligaţiilor care au valoare economicã. Inalienabilitatea patrimoniului .) Pasivul patrimonial este compus din datoriile (obligaţiile. Patrimoniul este o universalitate juridicã. Capitolul II . .drepturile care îl compun sunt patrimoniale. Unicitatea patrimoniului .. De exemplu.patrimoniul este distinct de bunurile care îl compun la un moment dat. 2. 1. §.constituie gajul general al creditorilor chirografari. aparţinând unei persoane . Din cuprinsul definiţiei se pot desprinde urmãtoarele idei: . .patrimoniul este compus dintr-un activ şi un pasiv .explicã şi face posibilã subrogaţia realã cu titlu universal. sarcinile) care pot fi evaluate în bani.

Capitolul III CLASIFICAREA BUNURILOR . Daţi exemple. unul are un drept real.privind subiectele şi obligaţiile subiectului pasiv. Alte deosebiri:. Menţionăm că dreptul de proprietate publică aparţine statului şi unităţilor administrativ-teritoriale iar dreptul de proprietate privată aparţine oricărui subiect de drept. Definiţie Drepturile reale (jus in re) . Cele două drepturi au o natură foarte diferită: de exemplu. dreptul de uz. 3. Drepturile reale accesorii reglementate de Codul civil sau de alte acte normative sunt: dreptul de gaj sau de amanet. în dreptul de creanţă. dreptul de ipotecã şi privilegiile. dreptul de uzufruct. Comparaţie între drepturile reale şi drepturile de creanţă Ambele sunt drepturi patrimoniale. 1. dreptul de abitaţie. §. Definiţi drepturile reale şi pe cele de creanţă. Drepturile reale principale prevãzute de Codul civil sunt: dreptul de proprietate care poate fi publicã sau privatã.drepturile reale prezintă două importante prerogative şi anume: dreptul de urmărire şi dreptul de preferinţă. §. dreptul de servitute şi dreptul de superficie. drepturile reale sunt absolute. asupra bunului la care se referã. pe când drepturile de creanţă sunt relative. 5.. două persoane. Ele sunt nelimitate ca număr. celălalt un drept de creanţă. Dar ele se deosebesc în primul rând prin structura lor: în dreptul real o singură persoană în faţa lucrului. Test de autocontrol: Realizaţi o schemă a drepturile patrimoniale. §. în opoziţie cu cele reale.sunt drepturi subiective patrimoniale în virtutea cãrora titularul lor îşi poate exercita atributele conferite de lege. Drepturile reale. fãrã a avea nevoie de concursul altor persoane. Faceţi o comparaţie între drepturile reale şi drepturile de creanţă. în principiu. Drepturile de creanţă mai sunt denumite adesea drepturi personale. sã facã sau sã nu facã ceva. uzufructuarul are dreptul de folosinţă pe când locatarul are dreptul pe care închiriatorul i l-a dat de folosinţă. ca acesta sã dea. Drepturile de creanţã (sau personale) Acestea sunt drepturi subiective patrimoniale în temeiul cãrora titularul lor sau subiectul activ numit creditor poate pretinde subiectului pasiv numit debitor . Raporturile juridice izvorâte din drepturile de creanţă se numesc raporturi de obligaţii deoarece dreptului de creanţă îi corespunde o obligaţie. Clasificarea drepturilor reale Drepturile reale se clasificã în drepturi reale principale şi drepturi reale accesorii.4 CONSIDERAŢII GENERALE PRIVIND DREPTURILE PATRIMONIALE §. nemijlocit. 2.

nu cad sub simţuri.civ. adică ele sunt imobile şi respectiv mobile prin natura lor (art. fără a li se consuma substanţa. de exemplu. fie cu concursul unei forţe străine. Interesul practic al acestei distincţii. 1. uzufructul lucrurilor imobile. §. lucrurile separate de sol. Bunurile nefungibile sunt cele care nu se pot înlocui unele cu altele pentru a libera pe debitor (un cal de cursă. În art. 461 C. le putem atinge şi pot fi posedate. care stabileşte: „Toate bunurile sunt mobile sau imobile”. 461-643). fie prin ele însele. 2. Definiţie Codul civil consacră bunurilor Cartea a II-a intitulată „Despre bunuri şi despre deosebitele modificări ale proprietăţii” (art. §. ci doar că ea prezintă o diferenţă de regim juridic care are diverse cauze (fizice. Bunuri fungibile şi bunuri nefungibile a) Definire. evidenţiază şi o a treia varietate de mobile: mobilele prin anticipaţie. bunurile incorporale sunt drepturile.civ. Bunuri consumptibile şi bunuri neconsumptibile a)Definire. ele sunt imobile prin obiectul la care se aplică (art. Acestea sunt bunurile care au o existenţă materială fiind percepute de simţurile omului. alimentele etc. 474 C. Bunurile sunt acele lucruri care sunt utile omului şi pot fi apropriate sub forma drepturilor. Prin contrast sunt bunuri incorporale acelea care nu au o existenţă materială (corp. substanţă). economice. ţigările.civ. – Bunurile fungibile sunt acelea care pot fi înlocuite unele cu altele în executarea unei obligaţii (banii. art.). 3. Şi tot în categoria bunurilor incorporale intră mobilele prin determinarea legii. ele se văd. Bunurile imobile sunt acele bunuri care au o aşezare fixă şi stabilă cum sunt: pământul. 2. Definire. conform destinaţiei lor obişnuite. servituţile.civ. –După formularea art. bunurile incorporale etc. Gruparea bunurilor . 468 C. 463.). Aceasta nu semnifică neaparat că proprietatea imobiliară ar fi superioară.).civ. clădirile şi în general tot ce este legat de sol. 472 C. – Codul civil a aplicat criterii diferite bunurilor corporale şi incorporale. Cele neconsumptibile sunt acele bunuri care pot fi întrebuinţate în mod continuu fără ca prin aceasta să se consume substanţa lor sau să fie implicată înstrăinarea.5 §. legiuitorul distinge o a treia categorie de bunuri: imobilele prin destinaţie iar art. cum sunt: animalele. 465 C. pentru bunurile incorporale distincţia devine artificială. A) Bunuri corporale. Noţiunea de bun. De altă parte. Pentru bunurile corporale a luat în considerare realitatea fizică.). un tablou etc. Distincţia între bunurile mobile şi bunurile imobile 1. bunurile mobile sunt bunurile care nu au o aşezare fixă şi stabilă fiind susceptibile de deplasare dintr-un loc în altul. 471 C. – Din prevederile Codului se desprinde ideea că legiuitorul acordă mai multă importanţă imobilelor decât mobilelor. – Sunt consumptibile bunurile care nu pot fi folosite. se pare că între acestea nu există o categorie intermediară. o monedă de aur veche. 4. acţiunile care tind la revendicarea unui imobil. psihologice). §. 3. B) Bunuri incorporale. Distincţii secundare 1.). 2. adică printr-o declarare artificială a legii (art. Criteriile clasificării.civ.

489 C. Productul presupune consumarea substanţei şi este produs de bunul principal la intervale neregulate. mobile prin determinarea legii. industriale bunăoară.civ. – Aşa cum am arătat. Care sunt distincţiile secundare privind bunurile? Explicaţi. pomi. De exemplu. Din litera şi spiritul Codului civil mai rezultă o regulă şi anume: imobilul faţă de mobil este întotdeauna principal iar pământul (solul) în comparaţie cu construcţiile şi plantaţiile (art. rama pentru tablou. chirii. dobânzi etc. căpăstrul pentru cal. Numim fruct orice bun accesoriu care este produs periodic dintr-un bun principal (teren.). Noţiune. Fructele sunt de trei feluri: naturale (de pildă. Care este sediul materiei? Care este principala distincţie a bunurilor cuprinsă în Codul civil? Daţi exemple de mobile prin anticipaţie. pietrele desprinse episodic dintr-o carieră neexploatată (art.537 alin. 531 C. roata de rezervă pentru automobil. 2. Daţi exemplu de o universalitate de fapt.). Raporturi juridice între bunuri a) Bunuri principale şi bunuri accesorii. ciupercile şi fructele copacilor). 3. Ce înţelegeţi prin bunuri frugifere şi de câte feluri sunt fructele. Care este singura universalitate de drept? . 483 C. –Un bun se poate găsi cu altul într-un anumit raport juridic sau dacă anumite bunuri reunite formează un ansamblu care are existenţa sa proprie vom fi în prezenţa unei universalităţi. el nu se mai reproduce. Test de autocontrol: Definiţi bunurile din punct de vedere juridic. terenul agricol care dă anual o recoltă sau o casă care este închiriată. arenzi. capital etc. Sunt clasice următoarele exemple: o bibliotecă (un ansamblu de volume). Universalităţile a) Universalităţile de fapt reprezintă o grupare de bunuri mai mult sau mai puţin omogene care prin voinţa proprietarului este considerată şi tratată ca un bun unic. şi civile. cheile pentru lacăt. unica universalitate de drept este patrimoniul persoanelor fizice şi juridice. de exemplu. – De exemplu. o turmă (o sumă de animale) etc. imobile prin destinaţie. 2) sau arborii tăiaţi izolat (art.civ.) fără ca substanţa acestuia să se diminueze. legumele obţinute prin cultură (art.6 1.civ.) este bunul principal b) Bunuri frugifere şi bunuri nefrugifere. – De exemplu. b) Universalităţi de drept.

civ. 586-619 C. 2. 3. Jus abutendi . el este absolut pentru că este opozabil erga omnes. adică posesia. parţială sau condiţionată a bunurilor antrenează nulitatea actului (de regulă.Proprietatea este perpetuă în două sensuri : sub aspect ereditar şi sub aspectul imprescriptibilităţii. 480 C.conferã proprietarului dreptul de a dispune liber de bunul sãu. 578-585 C. Definim dreptul de proprietate ca fiind acel drept real care conferã titularului sãu posesia.civ. A.) şi servituţile legale (art. potrivit cãreia: "Proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura şi de a dispune de un lucru în mod exclusiv şi absolut. exclusiv şi perpetuu. nulitatea absolută). 3. şi bunurile aflate în circuitul civil în condiţii restrictive. 1. Jus fruendi . Ele pot rezulta din lege sau din voinţa părţilor şi se transmit o dată cu transmiterea bunului respectiv. Limitări ale dreptului de proprietate 1. 2. Codul civil reglementează aceste raporturi în materia servituţilor. În . Raporturi de vecinătate care constituie sarcini reale. pe de altă parte. precum şi cele alienabile condiţionat. . 2. Dreptul de proprietate este un drept absolut . Analiza atributelor dreptului de proprietate 1. Jus utendi – Acest atribut constã în prerogativa titularului dreptului de proprietate de a se servi sau întrebuinţa bunul. §.El este exclusiv pentru cã puterile conferite de acest drept sunt independente de orice alte puteri ale altei persoane asupra bunului respectiv. cu respectarea normelor în vigoare .7 Capitolul IV DREPTUL DE PROPRIETATE §. folosinţa şi dispoziţia asupra unui bun. Nerespectarea dispoziţiilor legale privind inalienabilitatea totală. Caracterele juridice ale dreptului de proprietate 1.Fructus este în primul rând dreptul proprietarului de a fructifica bunul sãu sau de a-l lãsa neproductiv. Raporturi de vecinătate cu caracter de drepturi reale. 2. 4. Dreptul de proprietate este un drept perpetuu. – În această categorie o parte a doctrinei a inclus bunurile inalienabile definitiv sau temporar. Definiţie Definiţia este dată în art. §. 3. pe de o parte. B. Dreptul de proprietate este un drept exclusiv .el conferă titularului totalitatea prerogativelor.de altă parte. Limitări ale dreptului de proprietate izvorâte din raporturile de vecinătate. în putere proprie şi în interes propriu. Obligaţiile reale de a face sau obligaţiile propter rem sunt situate la limita dintre drepturile reale şi drepturile de creanţă. folosinţa şi dispoziţia . fiind vorba despre servituţile naturale (art.civ. §. Limitări care privesc exerciţiul atributului de dispoziţie juridică. Aceastã liberã dispoziţie se dezvoltã pe un plan material şi pe unul juridic. Ea nu este lipsită de critici. însã în limitele determinate de lege" .).

41 alin. Ea prezintă următoarele caractere juridice: a) priveşte. De altă parte sunt actele de pură facultate. vecinul nu trebuie să-l incomodeze într-un mod intolerabil pe vecin. lipsa unui interes serios şi legitim. instituirea stării de urgenţă sau de asediu. o măsură temporară care va înceta o dată cu încetarea situaţiei excepţionale şi când bunurile rechiziţionate vor trebui restituite. Limitări ale folosinţei unor bunuri în situaţii speciale.8 unele cazuri executarea acestor obligaţii presupune luarea în considerare a raporturilor de vecinătate. Raporturi de vecinătate rezultate din contractele încheiate între proprietarii vecini. 132/ 1997 privind rechiziţiile de bunuri şi prestările de servicii în interes public). – Sunt situaţii excepţionale când organele autorităţii publice sunt abilitate prin lege pentru a obliga agenţii economici. E. bunuri neconsumptibile. b) este. Aceste două situaţii corespund pe plan doctrinar şi jurisprudenţial la două teorii: abuzul de drept şi inconvenientele anormale de vecinătate. un proprietar se obligă faţă de vecinul său să-i permită să ia apă din fântâna aflată pe fondul său. În unele cazuri între proprietarii fondurilor învecinate se pot naşte simple raporturi de fapt (deci fără un conţinut juridic). existenţa unei vinovăţii (neglijenţă. De exemplu. înlăturarea urmărilor unor dezastre. cu obligaţia de a despăgubi . d) rechiziţia se face cu acordarea de despăgubiri atât în cazul rechiziţiei temporare (pentru degradarea sau devalorizarea bunului) cât şi în cazul rechiziţiei definitive (pentru valoarea bunurilor consumptibile sau perisabile). 1 care statuează: „Pentru lucrări de interes general. Abuzul de drept – condiţiile responsabilităţii: prejudiciul. 5.condiţiile responsabilităţii Prejudiciul (dauna). aceste situaţii speciale sunt: declararea mobilizării generale sau parţiale ori a stării de război. Această distincţie este importantă deoarece şi răspunderea este diferită. D. intenţia de a prejudicia. exerciţii şi antrenamente de mobilizare. Rechiziţia unor bunuri. de pildă. De pildă. Complementar există acordarea de daune-interese. Sancţiunea inconvenientelor de vecinătate constă în primul rând într-o reparaţie în natură pentru că ea se apropie cel mai mult de principiul reparării integrale. Limitări ale dreptului de proprietate privind folosinţa subsolului. instituţiile publice precum şi alte persoane juridice sau fizice să cedeze temporar unele bunuri mobile sau imobile forţelor destinate apărării naţionale sau autorităţilor publice. Beneficiarul lor nu le poate redobândi prin justiţie şi nici nu poate invoca uzucapiunea. localizarea. Buna vecinătate presupune cel puţin două îndatoriri: prima. C. ci cu titlu de drepturi de creanţă. vecinul să nu-l prejudicieze pe vecin şi a doua. Inconvenientele anormale de vecinătate . Raporturi faptice de vecinătate. tolerarea vecinului de a lua apă din fântâna situată pe fondul altui proprietar sau acceptarea tacită de a trece pe fondul vecin etc. imprudenţă) chiar dacă ea nu apare întotdeauna cu claritate. proprietarul care beneficiază de o anumită perspectivă deoarece pe terenul vecinului nu s-a construit nimic. c) este o măsură obligatorie. Abuzul de drept în raporturile de vecinătate. în principiu. aprecierea responsabilităţii fiind o chestiune de fapt se va face de instanţa de judecată de la caz la caz. concentrări. prevenirea. în principiu. Proprietarii fondurilor învecinate pot încheia diferite convenţii prin care să-şi asume unele obligaţii reciproce dar nu cu titlu de servituţi. În concluzie nu există un criteriu precis care să permită determinarea limitei care nu trebuie depăşită de proprietar. 4. – Această limitare este prevăzută în Constituţie în art. autoritatea publică poate folosi subsolul oricărei proprietăţi imobiliare. cât şi pe timpul acestor situaţii (Legea nr.

– Acestea sunt reglementate în Capitolul IV al Legii nr. precum şi pentru alte daune imputabile autorităţii”.în ce priveşte dreptul de ipotecã şi privilegiul imobiliar special care greveazã bunul expropriat. Bunurile supuse exproprierii.uzul. Exproprierea pentru cauzã de utilitate publicã Noţiune şi reglementare. . .9 proprietarul pentru daunele aduse solului. §. .dupã modul de dobândire: a) dreptul de proprietate dobândit prin acte juridice şi dreptul de proprietate dobândit prin fapte juridice. întinderea. Exproprierea propriu-zisă şi stabilirea despăgubirilor. Această clasificare este cea mai importantă.civ. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică. Instanţa va verifica dacă sunt întrunite condiţiile cerute pentru expropriere.Legea nr. 3 . Efectele exproprierii.dupã cum dreptul de proprietate este afectat sau nu de modalitãţi deosebim: a) drept de proprietate pur şi simplu şi b) drept de proprietate afectat de modalitãţi. 5). de comodat).se sting drepturile reale principale derivate din dreptul de proprietate . Tot tribunalul va hotărî şi asupra despăgubirilor cuvenite fiecăreia dintre persoanele interesate . 5. abitaţie. problemele de fond privitoare la expropriere (de exemplu. b) dreptul de proprietate dobândit prin acte între vii şi dreptul de proprietate dobândit prin acte pentru cauzã de moarte. necesitatea acesteia.Sunt expropriabile numai bunurile imobile proprietate privatã. plantaţiilor sau construcţiilor. 33/1994.imobilul expropriat trece în proprietatea publicã liber de orice sarcini . superficie precum şi orice alte drepturi reale.dupã regimul sãu juridic dreptul de proprietate se prezintã sub douã forme: a) drept de proprietate publicã şi b) drept de proprietate privatã. Utilitatea publicã se declarã pentru lucrãri de interes naţional sau pentru lucrãri de interes local (art.dupã subiectele dreptului de proprietate: a) dreptul de proprietate al persoanelor fizice şi b) dreptul de proprietate al persoanelor juridice. uzufructul. cele nãscute din contractul de locaţiune. 6). 33/1994 reglementeazã douã drepturi în favoarea proprietarului imobilului expropriat (art. prin această dispoziţie legea reglementează un nou caz de subrogaţie cu titlu particular (art. 4 . 6. 28 alin. în principiu. Retrocedarea şi dreptul de preemţiune la cumpărarea imobilului. 481 C. Cedarea forţată aplicată imobilelor îmbracă forma exproprierii pentru cauză de utilitate publică. 2) . 41 din Constituţie şi în Legea nr. 2 . acestea se strãmutã de drept asupra despãgubirii stabilite de instanţã . Titularii acestor drepturi au drept la despăgubiri. .). De asemenea se sting drepturile de concesiune şi dreptul de folosinţã. – Exproprierea produce următoarele efecte : . fără a putea repune în discuţie.se sting orice drepturi personale dobândite de alte persoane asupra imobilului expropriat (de exemplu. Soluţionarea cererilor de expropriere este de competenţa tribunalului în raza căruia este situat imobilul. Legea nr. 35-37) şi anume: dreptul de a cere şi de a obţine retrocedarea imobilului expropriat şi dreptul de preemţiune la cumpãrarea imobilului în ipoteza în care expropriatorul s-ar hotãrî sã-l înstrãineze. afară numai pentru cauză de utilitate publică şi primind o dreaptă şi prealabilă despăgubire”. c) dreptul de proprietate originarã şi dreptul de proprietate derivatã. . Formele dreptului de proprietate În prezent distingem: 1 . care stabileşte că: „Nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa. 33/1994 enumerã principalele categorii de lucrãri de utilitate publicã într-o listã nelimitativã (art. faptul că nu a fost contestată hotărârea comisiei etc. Ea este cuprinsă în art. ea îşi găseşte actualmente reglementarea completă în art. .

7. 1 cã domeniul public este compus din urmãtoarele bunuri: .prin acte de donaţie sau legate acceptate. .10 §.. Reglementare . Caracterele dreptului de proprietate publicã sunt în numãr de trei: el este inalienabil. 4 din Constituţie. accesiunea. 135 alin. concesionarea. imprescriptibil şi insesizabil. Domeniul public . 5.).este acel domeniu din care fac parte numai bunurile care alcãtuiesc obiectul dreptului de proprietate publicã a statului şi a unitãţilor administrativ-teritoriale. 6. de organele competente atunci când bunul intrã în domeniul public.. 3. în condiţiile legii. 213/1998 circumscriu cu multã exactitate sfera bunurilor proprietate publicã statuând în art.trecerea bunului în domeniul privat. În concret aceste modalitãţi sunt dreptul de administrare. Subiecţii (titularii) dreptului de proprietate publică.pieirea bunului pe cale naturalã sau prin intervenţia omului. .bunurile enumerate în art. vânzarea sau schimbul pentru cauzã de utilitate publicã etc. în art. Obiectul dreptului de proprietate publică.trecerea unor bunuri din domeniul public în domeniul privat pentru reconstituirea dreptului de proprietate particularã. . 3 dispune cã: domeniul public este alcãtuit din bunurile prevãzute de art. confiscarea.prin exproprierea pentru cauzã de utilitate publicã. . pentru retrocedarea lor foştilor proprietari sau pentru a fi vândute. Dobândirea şi încetarea dreptului de proprietate publicã..Legea nr.. pentru cauzã de utilitate publicã. Dreptul de proprietate publicã 1. Reglementãrile Legii nr. 3 alin. §. potrivit legii sau prin natura lor sunt de uz sau de interes public şi sunt dobândite de stat sau de unitãţile administrativ-teritoriale prin modurile prevãzute de lege. imprescriptibil şi insesizabil. 6. din cele stabilite prin anexa care face parte integrantã din prezenta lege şi din orice bunuri care. dreptul de proprietate publicã se dobândeşte prin urmãtoarele moduri: . – Potrivit dispoziţiilor legale în vigoare titularii dreptului de proprietate publică sunt : . oraşul. 7 din Legea nr.pe cale naturalã . . 213/1998. .unităţile administrativ-teritoriale (comuna. 213/1998 privind proprietatea publicã şi regimul juridic al acesteia. 135 alin. 4. închirierea şi dreptul de folosinţã asupra unor bunuri imobile.Dreptul de proprietate publicã este acel drept de proprietate în care atributele acestuia se exercită de către stat şi unităţile administrativ-teritoriale şi care poartã asupra bunurilor din domeniul public el fiind inalienabil. Modalitãţile de exercitare a dreptului de proprietate publicã sunt de competenţa organelor centrale ale puterii executive pentru bunurile din domeniul public de interes naţional şi autoritãţile publice locale pentru bunurile din domeniul public de interes local. În conformitate cu art. Definiţie.statul cu privire la bunurile din domeniul public de interes naţional . . 2.prin trecerea unor bunuri din domeniul privat al statului sau unitãţilor administrativ-teritoriale în domeniul public.bunurile enumerate în anexa acestei legi.alte moduri prevãzute de lege (de exemplu. comoara. Domeniul public şi domeniul privat 1. 4 din Constituţie. acestea sunt: .prin achiziţii publice efectuate în condiţiile legii. În ce priveşte modurile de încetare a dreptului de proprietate publicã. municipiul şi judeţul) asupra bunurilor din domeniul public de interes local.

Altfel spus.este definit de obicei prin antitezã spunându-se cã el este acel domeniu din care fac parte bunurile statului care nu aparţin domeniului public. exercitarea dreptului de preemţiune recunoscut statului în anumite condiţii Regimul juridic al domeniului privat – De regulă regimul juridic al bunurilor din domeniul privat este – aşa cum am mai arătat – cel de drept comun. uzucapiune. 8. Clãdirile pot fi închiriate iar terenurile arendate. clãdirile. 3. dezafectarea unor bunuri proprietate publică. persoanele juridice de drept privat. apoi. Regimul juridic al terenurilor . statul şi unităţile administrative-teritoriale pot avea calitatea de titulari ai dreptului de proprietate privată. §. 4 din Legea nr. 9. Dreptul de proprietate privatã (proprietatea privatã) 1. – Aşa cum am arătat.dreptul de proprietate privatã este sesizabil. statul şi unitãţile administrativ-teritoriale.orice alte bunuri care potrivit legii sau prin natura lor sunt de uz sau de interes public şi sunt dobândite de stat sau de unitãţile administrativ-teritoriale prin modurile prevãzute de lege. bunurile fãrã stãpân.11 . în opoziţie cu dreptul de proprietate publică.Titulari ai acestui drept pot fi: persoanele fizice. Definiţie. inclusiv prin crearea unor dezmembrãminte.Acestea sunt urmãtoarele: .dreptul de proprietate privatã este prescriptibil. 4.) sau prin modalităţi specifice pe care particularii nu le au (dobândirea bunurilor fără stăpân sau abandonate. 18/1991. Obiectul dreptului de proprietate privatã . În ce priveşte dreptul de proprietate privatã al persoanelor juridice cum ar fi societãţile comerciale. 215/2001. Reglementare – Dreptul de proprietate privată. 213/1998 – este alcătuit din bunurile aflate în proprietatea statului şi a entităţilor sale teritoriale şi care nu fac parte din domeniul public. schimb. Obiectul domeniului privat – potrivit art.Persoanele fizice pot dispune liber de dreptul lor de proprietate. 5. a primit o consacrare legală în legi organice precum Legea nr. Din domeniul privat fac parte bunurile care au încetat de a mai aparţine domeniului public. 2. dacã nu sunt destinate pentru uz sau interes public. fiind alienabil. sesizabil şi prescriptibil. acestea sunt proprietare asupra patrimoniului lor etc. §. Această noţiune. regimul lor este reglementat de Legea nr. donaţie. Domeniul privat este supus dispoziţiilor de drept comun dacã prin lege nu se prevede altfel. Statul şi unităţile administrativ-teritoriale (Domeniul privat). deşi nu o găsim în Constituţie. în condiţiile legii. Bunurile care formează proprietatea privată a statului şi a unităţilor administrative-teritoriale constituie domeniul privat. a moştenirilor vacante. aşadar. alte imobile şi mobilierul lor. Legea nr. 2. . Constituirea domeniului privat – Domeniul privat se constituie prin mijloace de drept civil (vânzare-cumpărare. accesiune etc. de stat sau unităţile administrativ-teritoriale şi care poartă asupa bunurilor mobile şi imobile. Domeniul privat . acestea din urmã având. Caracterele dreptului de proprietate privatã . domeniul privat cuprinde bunurile (mobile sau imobile) pe care statul sau unitãţile administrativ-teritoriale le au ca orice persoanã fizicã sau juridicã. calitatea de persoane juridice civile. testamente sau alte acte juridice. poate fi definit ca fiind acel drept de proprietate în care prerogativele sale se exercită de către persoanele fizice.dreptul de proprietate privatã este alienabil. Subiectele dreptului de proprietate privatã . Legea nr. 31/1990 privind societãţile comerciale. legat. . persoanele juridice de drept privat. bunurile pe care statul sau unitãţile administrativteritoriale le dobândesc ca orice particular prin donaţie. 213/1998.

astfel ea se apropie de uzufruct. 2. . Aceasta sub dubla condiţie ca inalienabilitatea să fie stabilită temporar şi inalienabilitatea să fie justificată de un interes serios şi legitim. 18/1991. Dacã acţiunea este admisã dreptul de proprietate al dobânditorului va fi desfiinţat retroactiv..civ. 54/1998 (dar şi din ansamblul legislaţiei în materie: Legea nr. Dar existenţa dreptului de proprietate dobândit de cel gratificat este nesigură atâta vreme cât condiţia se mai poate realiza. 54/1958 stabileşte: „Înstrăinarea.12 1. proprietatea anulabilă şi proprietatea comună.proprietatea rezolubilă sau condiţională . Legea nr. prin vânzare. a terenurilor agricole situate în extravilan se face cu respectarea dreptului de preemţiune al coproprietarilor. . În ce ne priveşte considerăm că modalităţile dreptului de proprietate sunt : .principiul liberei circulaţii juridice a terenurilor. În doctrina noastră sunt cunoscute următoarele modalităţi ale dreptului de proprietate : proprietatea rezolubilă. Aceasta deoarece nu se ştie încă dacă donatarul va supravieţui donatorului pentru ca astfel el să rămână definitiv proprietar al averii primite sau va deceda înaintea acestuia. proprietatea inalienabilă este o proprietate care se reduce la dreptul de a poseda şi a folosi. În cazul în care actul translativ anulabil a fost confirmat. 3.principiul potrivit căruia înstrăinarea terenurilor prin vânzare se va face cu respectarea dreptului de preemţiune. . 10. Deci soarta donaţiei va atârna de împlinirea unei condiţii rezolutorii (art. dreptul de proprietate al dobânditorului va fi consolidat. Proprietatea rezolubilã (sau condiţionalã) –Un exemplu va fi edificator: o persoană donează averea sa altuia cu condiţia că efectele donaţiei vor înceta dacă cel ce a primit gratificarea (donatarul) va înceta din viaţă înaintea donatorului. 16/1994 a arendei etc. –Din cuprinsul Legii nr. Proprietatea inalienabilă. coproprietate forţată şi perpetuă. 54/1998. 4.Dreptul de proprietate poate fi pur şi simplu sau afectat de modalitãţi.proprietatea anulabilă (care în sens larg este o proprietatea condiţională) .proprietatea afectată unui scop (proprietatea afectaţiune) . se pot desprinde cel puţin trei principii majore: . Proprietatea afectată unui scop este acea proprietate care este afectată fie exclusiv. caz în care bunurile se vor întoarce în patrimoniul donatorului. În acest sens Legea nr.. – Proprietatea anulabilã reprezintã acea modalitate juridicã a dreptului de proprietate care apare în situaţia în care transferul proprietãţii se face în temeiul unui act lovit de nulitate relativã (anulabil). considerăm că sunt situaţii când o asemenea clauză de inalienabilitate trebuie acceptată în actele translative de proprietate. lipsindu-i temporar dreptul de dispoziţie. Proprietatea anulabilã.proprietatea inalienabilă . . al vecinilor ori al arendaşilor” (art.proprietatea comună cu variantele ei : coproprietate obişnuită sau temporară. Prin încheierea actului de donaţie are loc de îndată transferul dreptului de proprietate de la donator la donatar. Preliminarii . . Codul civil. fie de preferinţă unui scop care a fost determinat de proprietarul anterior. În concluzie. Circulaţia terenurilor potrivit Legii nr.principiul potrivit căruia înscrisul autentic este o condiţie de validitate a înstrăinării terenurilor. în principiu. 5). proprietate comună în devălmăşie şi proprietate periodică. . 1019 C.). §. 5. – Deşi. Modalitãţile dreptului de proprietate 1. proprietarul actual suportă restricţiile în dreptul său iar la nevoie el va fi obligat să cedeze proprietatea altei persoane. inalienabilitatea unui bun nu poate fi declarată prin voinţa omului.

o liberalitate cu sarcină. din aceastã definiţie rezultã douã reguli şi anume: a) nici unul dintre coproprietari nu este titularul exclusiv al unei fracţiuni materiale din bunul respectiv . . –Ceea ce caracterizează această modalitate este faptul că ea nu se menţine decât prin voinţa tuturor coproprietarilor.coproprietatea despãrţiturilor dintre douã imobile (zidul. cavouri şi alte lucrãri funerare). 6. Noţiune.În calitatea lor de coproprietari aceştia au şi unele obligaţii.Proprietatea devãlmaşã a soţilor are ca obiect numai acele bunuri care au fost dobândite de ei sau de oricare dintre ei în timpul cãsãtoriei. . B.Doctrina a reţinut urmãtoarele cazuri de coproprietate forţatã: .în raport cu cota lor parte .Proprietatea comunã este acea proprietate care se caracterizeazã prin aceea cã prerogativele dreptului de proprietate aparţin împreunã şi concomitent mai multor persoane. De aceea coproprietatea obişnuită se mai numeşte voluntară sau temporară. de pildă.proprietatea comunã pe cote pãrţi (coproprietatea) forţatã şi perpetuã.coproprietatea lucrurilor comune necesare sau utile pentru folosirea a douã imobile vecine. Obligaţiile coproprietarilor.Dreptul de proprietate în devãlmãşie reprezintã acea proprietate comunã potrivit cãreia titularii sãi nu au determinatã o cotã-parte idealã (matematicã) din dreptul lor de proprietate. Cazurile de coproprietate forţatã. 35 din Codul familiei administrarea. ei nu au decât un drept nedeterminat din bunurile aflate în coproprietate şi b) cã fiecare dintre coproprietari este titularul exclusiv numai pentru o cotã idealã. definiţie. . Proprietatea comunã în devãlmãşie. A.coproprietatea asupra unor bunuri considerate de familie (hârtii de familie. Astfel. exprimatã printr-un procent. 728 C. . fiecare dintre aceştia având o cotã-parte idealã din dreptul de proprietate.coproprietatea asupra pãrţilor comune din clãdirile cu douã sau mai multe apartamente având proprietari diferiţi. tablouri de familie. abstractã din dreptul de proprietate. conservarea şi administrarea bunului comun. Legea instituie o prezumţie de mandat tacit reciproc între soţi.). în devãlmãşie şi periodică. . ei sunt obligaţi . Dar mai pot fi întâlnite şi alte cazuri.13 Instituţia tip în care proprietatea afectată unui scop îşi are locul cel mai potrivit este fundaţia.proprietatea comunã pe cote-pãrţi (coproprietatea) obişnuitã sau temporarã. şanţul şi gardul). Dacă bunul aflat în coproprietate (indiviziune) nu poate fi partajat în natură. b) Coproprietatea forţatã şi perpetuã. spre deosebire de coproprietatea forţată şi perpetuă.civ. Proprietatea comunã pe cote-pãrţi este acea modalitate a dreptului de proprietate care se caracterizeazã prin aceea cã un bun aparţine concomitent mai multor titulari. folosinţa şi dispoziţia asupra bunurilor comune se realizeazã de comun acord de cãtre ambii soţi. Oricare dintre ei are libertatea de a-i pune capăt oricând cerând partajul (art. fracţie ordinarã sau fracţie zecimalã Proprietatea comunã pe cote-pãrţi este de douã feluri dacã avem în vedere durata coproprietãţii: . . . Este o coproprietate forţatã deoarece existã şi se menţine indiferent de voinţa coproprietarilor şi este perpetuã deoarece scopul bunurilor care îi alcãtuiesc obiectul este permanent. Proprietatea comunã. . . Potrivit art. Aşadar. .la plata cheltuielilor şi datoriilor ocazionate de întreţinerea. Proprietatea devãlmaşã a soţilor. el va fi partajat în valoare. În mod obişnuit sistarea coproprietãţii are loc prin partaj. a) Proprietatea comunã pe cote-pãrţi obişnuitã sau temporarã. Ea poate fi: pe cote-pãrţi.

fiecare din ei pe câte un an (arat.fam. b) o eroare comunã. C. 2 C. moment în care aceasta se transformã în proprietate comunã pe cote-pãrţi. recoltat). la intervale regulate. Care sunt condiţiile şi efectele proprietăţii aparente ? . Efectele proprietãţii aparente. 36 alin. Condiţii în care operează proprietatea aparentă sunt următoarele: a) buna credinţã a dobânditorului. pentru motive temeinice (art. Ce instituie partea a doua a definiţiei cuprinsă în art. este aşa numita proprietate temporară. Dar excepţional. Astfel. 11. dacă coproprietatea urbană s-a dezvoltat mult în zilele noastre. §. servitute etc. ea poate înceta şi în timpul cãsãtoriei. Test de autocontrol : Definiţi dreptul de proprietate. eroarea comunã şi invincibilã este creatoare de drept. devine totuşi proprietar sau titular al unui drept real: uzufruct. Dacã la înstrãinat el trebuie sã restituie acestuia fie preţul pe care l-a încasat (dacã este de bunã credinţã). Daţi exemplu de un inconvenient de vecinătate care ar putea atrage răspunderea vecinului. Având în vedere cã teoria aparenţei protejeazã numai terţii înseamnã cã ea nu are nici un efect în raportul proprietar adevãrat .). Aşadar. Ea a fost definită ca o „modalitate a dreptului de proprietate în cadrul căreia fiecare titular exercită în nume propriu şi în interes propriu prerogativele dreptului său de proprietate pe perioade determinate. În raporturile dintre adevãratul proprietar şi terţi aparenţa este creatoare de drept.14 Proprietatea comunã devãlmaşã a soţilor înceteazã prin desfacerea sau încetarea cãsãtoriei. Proprietatea periodică (partajabilă în timp). 480 C. care se repetă succesiv şi perpetuu. fie valoarea actualã a bunului cu daune interese (dacã este de rea credinţã). Societăţile de turism din alte ţări au preluat aceste formule pentru a asigura mai multor turişti aceeaşi locuinţă în staţiuni celebre (pe perioade eşalonate de timp şi cu drepturi exclusive) numindu-i proprietari. Care sunt sancţiunile aplicabile abuzului de drept ? Dar inconvenientelor anormale de vecinătate ? Ce constituie proprietatea rezolubilă ? care sunt efectele îndeplinirii condiţiei rezolutorii ? Faceţi o comparaţie între proprietatea comună pe cote părţi şi proprietatea devălmaşă ? Care sunt cazurile de coproprietate forţată şi perpetuă ? Dezvoltaţi-le.proprietar aparent. c) o eroare invincibilã . presupunând cel puţin doi titulari care pot fi persoane fizice sau juridice. o aparenţã cu adevãrat serioasã poate valida actele îndeplinite fãrã drept . deşi terţul dobânditor primeşte bunul de la o persoanã care nu are nici un drept asupra lui. Este cazul în care defunctul prin testamentul său desemnează pe cei doi nepoţi ai săi să fie proprietarii unui teren agricol. există această tendinţă şi în privinţa reşedinţelor de vacanţă. Enumeraţi şi explicaţi caracterele dreptului de proprietate şi atributele sale. între care nu există nici un raport juridic”. – Într-o formă arhaică această proprietate a fost cunoscută de multă vreme. De fapt. ? Care sunt limitele dreptului de proprietate ? Există abuz de drept în cazul în care aţi realiza pe terenul d-voastră o construcţie care nu prezintă nici o utilitate pentru d-voastră dar în schimb aduce prejudicii vecinului ? Argumentaţi. inclusiv statul.civ. Proprietarul aparent este obligat sã restituie adevãratului proprietar bunul (în naturã) dacã îl mai deţine. Proprietatea aparentã Existã o strânsã legãturã între aparenţã şi adagiul latin error communis facit jus. semănat.

Detenţia a fost definitã ca fiind exerciţiul unei puteri de fapt asupra unui lucru. stabileşte cazurile de intervertire a detenţiei precare. b) . fie în virtutea unui titlu legal sau judiciar. 1. b) Elementul psihologic sau intenţional constã în intenţia sau voinţa celui care posedã de a exercita stãpânirea lucrului pentru sine. Noţiune şi definiţie Posesia nu trebuie confundatã cu proprietatea.obligaţia de restituire. 5. Simplu spus: detentorul recunoaşte dreptul altuia. §. spre deosebire de posesie. nu este o stare de fapt ci o stare de drept. §. . fie cu permisiunea şi pe contul proprietarului. cãrãuşul. Ele se diferenţiazã sensibil: .a doua diferenţã: pretenţia la proprietate sau recunoaşterea dreptului proprietarului. locatarul. adicã animus rem sibi habendi. Intervertirea detenţiei precare (titlurilor) Art. detenţia este o stare de drept (res juris). 1846 alin. 1858 C.posesia face sã se nascã un drept probabil de proprietate sau un alt drept real. §. una sau alta.Aceastã definiţie a detenţiei precare presupune trei condiţii şi anume: puterea de fapt . Caracterele posesiei Caracterele posesiei sunt urmãtoarele: a) . Elementele posesiei Pentru existenţa posesiei sunt necesare douã elemente cumulativ îndeplinite şi anume: unul material (corpus) şi altul psihologic (animus). posesia nu este decât faptul. adicã ca şi cum ar fi exercitat-o proprietarul sau titularul unui alt drept real.posesia se bazeazã pe intenţia de a poseda pentru sine. Comparaţie între detenţia precarã şi posesie. nu şi celor de creanţã (personale). Posesia nu este decât un simplu fapt (res facti). 3. Art. Posesia a fost definitã ca fiind o stare de fapt generatoare de efecte juridice care constã în stãpânirea materialã sau exercitarea unei puteri de fapt de cãtre o persoanã asupra unui bun cu intenţia şi voinţa de a se comporta faţã de toţi ceilalţi ca proprietar sau titular al unui drept real. Acestea sunt: . §. Posesia şi detenţia precarã Detenţia precarã. tutorii pentru bunurile celor aflaţi sub ocrotirea lor etc. . a) Elementul material constã din totalitatea faptelor materiale exercitate direct asupra lucrului .puterea de drept . sunt detentori precari: depozitarul. 2 C.15 Capitolul V POSESIA §. proprietatea este dreptul. 4. 2. De exemplu. . exercitatã. de noi înşine sau de altul în numele nostru".prima diferenţã: putere de fapt sau existenţa unui titlu. civ. creditorul gajist. defineşte posesia astfel: "Posesia este deţinerea unui lucru sau folosirea de un drept.posesia este incidentã numai drepturilor reale. c) .civ. posesorul nu.

7.posesorul de bunã credinţã al unui bun frugifer dobândeşte în proprietate fructele bunului pe care îl posedã. 1851 C. §. Bunãoarã. . fie prin reprezentant (de exemplu. Existã din acest punct de vedere douã reguli: . adică neviciată. Viciile posesiei.civ. ele sunt: discontinuitatea (art. violenţa (art.)şi echivocul. . Dobândirea şi pierderea posesiei Posesia se dobândeşte prin întrunirea celor douã elemente (corpus şi animus).civ. La aceste calitãţi cerute posesiei doctrina şi jurisprudenţa a adãugat şi pe aceea de a fi neechivocã.atunci când deţinãtorul lucrului prin acte de rezistenţã neagã drepturile celui de la care deţine bunul. ea trebuie sã fie utilã.când deţinãtorul transmite posesia la altul printr-un act cu titlu universal. Dovada posesiei Ea se face prin probaţiunea celor douã elemente ale posesiei. netulburatã.Viciile posesiei sunt reversul calitãţilor sale. Calitãţile şi viciile posesiei Pentru ca posesia sã producã efecte juridice deosebit de întrunirea celor douã elemente. când bunul este furat şi deci dispare elementul corpus sau când posesia pentru sine se transformã în posesie pentru altul în care caz dispare elementul psihologic.când deţinãtorul lucrului primeşte cu bunã credinţã de la altã persoanã decât adevãratul proprietar un titlu translativ de proprietate cu privire la bunul pe care îl deţine. . publicã şi sub nume de proprietar. 1852 C. 1847 C. . 1855 C. este mai dificil de probat. 6.când deţinãtorul strãmutã posesia lucrului printr-un act cu titlu particular la o persoanã de bunã credinţã. 1848 C. . adicã animus domini este prezumat (art. Pentru a fi utilã ea trebuie sã îndeplineascã anumite calitãţi prevãzute de art.prima este prezumţia de neprecaritate. Dovada elementului material este relativ simplã şi ea se face prin orice mijloc de probã înclusiv martori şi prezumţii. §. Elementul psihologic.civ. mandatarul.16 .) . Privitor la elementul psihologic.civ. 9.a doua regulã este prezumţia de neintervertire de titlu prevãzutã de art. .civ. 1854 C.). acesta trebuie sã fie prezent în mod nemijlocit în persoana posesorului şi nu a reprezentantului.civ. neîntreruptã. 8.). dacã succesorul cu titlu universal este de bunã credinţã. §. §. şi anume: sã fie continuã. . Efectele posesiei Aceste efecte sunt: .posesia prelungitã duce prin uzucapiune la dobândirea dreptului de proprietate asupra imobilelor. În ce priveşte elementul material acesta poate fi exercitat fie personal de cãtre posesor. . . Posesia se pierde prin dispariţia celor douã elemente. prin natura lui. din diferite motive locatarul considerã cã el este proprietarul imobilului şi refuzã sã mai achite chiria .posesia creazã o prezumţie de proprietate în favoarea posesorului. clandestinitatea (art.). Apare însã foarte logic ca posesia sã se piardã şi prin dispariţia numai a unuia dintre cele douã elemente. depozitarul etc. De pildã.posesia imobiliarã este apãratã prin acţiunile posesorii.

§. . un drept de superficie. 3.Acţiunea în revendicare este acea acţiune realã prin care proprietarul care a pierdut posesia bunului sãu. acţiunea confesorie Acţiunea în grãniţuire este acţiunea prin care titularul ei solicitã instanţei de judecatã sã stabileascã prin semne exterioare linia despãrţitoare între cele douã fonduri vecine. . acţiunea în grãniţuire. în restituirea plãţii nedatorate etc. Acţiunile petitorii sunt acele acţiuni prin care reclamantul cere instanţei de judecatã sã statueze cã el este titularul dreptului de proprietate sau al altui drept real cu privire la un anumit bun. un drept de uz. uzufructuar şi chiar de cãtre posesor. al unui drept de superficie. un drept de abitaţie sau un drept de servitute asupra unui bun proprietatea sa şi. Acţiunea în grãniţuire. definire.17 Test de autocontrol : Ce reprezintă posesia raportat la proprietate ? Care sunt caracterele şi elementele ei ? Ce condiţii trebuie să îndeplinească posesia pentru a-şi produce efectele ? Articolul.) şi mijloace directe sau specifice care sunt aşa-numitele acţiuni reale. Cum se numeşte operaţiunea juridică prin care poţi ca din detentor precar să devii posesor? Identificaţi art. Consideraţii preliminarii Mijloacele de apãrare a dreptului de proprietate au fost grupate în douã categorii: mijloace indirecte sau nespecifice precum acţiunile în justiţie întemeiate pe drepturile de creanţã (acţiunile în executarea contractelor. sã înceteze exercitarea sa nelegitimã Acţiunea confesorie este acţiunea prin care reclamantul cere instanţei sã stabileascã cã el este titularul unui drept de uzufruct. 2. 1. Aceste mijloace directe sunt acţiunile petitorii şi acţiunile posesorii. Sunt acţiuni petitorii: acţiunea în revendicare. cere instanţei de judecatã sã i se recunoascã dreptul de proprietate asupra bunului şi restituirea acestuia de la posesorul neproprietar. în consecinţã. acţiunea negatorie. al unui drept de uz sau abitaţie ori al unui drept de servitute cu privire la un bun şi sã-l oblige pe pârât (proprietar sau altã persoanã) sã-i permitã exercitarea netulburatã. în rãspundere contractualã. Acţiunea negatorie este acţiunea prin care reclamantul titular al dreptului de proprietate contestã (neagã) pârâtului cã ar avea un drept de uzufruct. din Codul civil care instituie cazurile acestei operaţiuni. acţiunea negatorie. Acţiunea în revendicare 1. nu însã şi de cãtre detentorii precari. Ea poate fi exercitatã de cãtre proprietar. Cum se probează elementul psihologic al posesiei ? Faceţi o comparaţie între posesie şi detenţia precară. Prin ce este apărată posesia ? Poate fi admisibilă o acţiune în complângere intentată de posesor împotriva proprietarului ? Ce are la îndemână proprietarul dacă a pierdut o acţiune în reintegrare ? De ce ? Capitolul VI APÃRAREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ŞI A CELORLALTE DREPTURI REALE §. §. acţiunea confesorie şi acţiunea în prestaţie tabularã. Noţiune.

Revendicarea bunurilor mobile este esenţial deosebitã de revendicarea bunurilor imobile. Caracterele acţiunii în revendicare:. §. Dacã restituirea în naturã nu mai este posibilã (fie cã bunul a pierit. Revendicarea bunurilor imobile Ea pune în discuţie douã probleme: proba dreptului de proprietate şi caracterul imprescriptibil al acţiunii în revendicare. un posesor de bunã credinţã.civ. Efectele acţiunii în revendicare.este o acţiune realã . formuleazã regula cã în materia bunurilor mobile posesia de bunã credinţã valoreazã titlul de proprietate. îl va obliga pe pârât de a se abţine a mai aduce atingere exerciţiului dreptului de proprietate. fie expropriat).civ. imprescriptibilã.B. . ele nu se restituie dar posesorul este în drept sã ridice acele lucruri fãrã însã a deteriora bunul respectiv. Pentru atenuarea dificultãţilor referitoare la proba dreptului de proprietate doctrinarii jurisprudenţa au cristalizat câteva reguli care se învârt în jurul noţiunilor de titlu şi de posesie şi impun o comparaţie a acestora şi anume : titlu contra titlu. imprescriptibilã sub aspect extinctiv. Dispoziţiile art. în principiu. Revendicarea bunurilor mobile este diferitã dupã cum pârâtul este un posesor de rea credinţã. 2. 1909 C.ea este o acţiune petitorie. . 3. un hoţ sau un gãsitor sau. 4. Cheltuielile voluptorii (de plãcere sau de înfrumuseţare) sunt acelea pe care posesorul lea fãcut pentru plãcerea sa personalã. Art. pot fi invocate numai de terţul dobânditor care cu bunã credinţã a dobândit bunul de la un detentor precar cãruia adevãratul proprietar i l-a încredinţat de bunã voie. prevede cã: "Lucrurile mişcãtoare se pescriu prin faptul posesiunii lor fãrã sã fie trebuinţã de vreo scurgere de timp".civ. 1909 C. 1909 C. fie cã a fost dobândit de un terţ. titlu contra posesie şi posesie contra posesie. trebuie ca fãrã ele conservarea bunului sã nu fi fost cu putinţã. Dacã bunul revendicat a produs fructe regimul lor va fi în funcţie de buna sau reaua credinţã a posesorului.18 2.civ. 5. Cheltuielile utile sunt acelea care deşi nu erau necesare au avut ca efect sporul de valoare sau creşterea gradului de utilitate a bunului. . Cheltuielile necesare sunt acelea fãcute pentru conservarea bunului.acţiunea în revendicare este. în principiu. 1909 C. dimpotrivã. A doua problemã: acţiunea în revendicare este. De fapt art. atunci pârâtul este obligat sã-i plãteascã reclamantului un echivalent bãnesc.. Acest principiu decurge din caracterul perpetuu al dreptului de proprietate care nu se stinge prin neuz indiferent de timpul cât titularul sãu nu l-a exercitat. §. dupã caz.Atunci când acţiunea în revendicare este admisã instanţa prin hotãrâre judecãtoreascã va recunoaşte reclamantului dreptul de proprietate şi pe cale de consecinţã va dispune obligarea pârâtului la restituirea bunului (cu toate accesoriile lui) reclamantului sau. Revendicarea bunurilor mobile 1. Regula prevãzutã de art. . 1) Prima problemã: proba dreptului de proprietate (probatio diabolica) incumbã reclamantului care pretinde cã este proprietarul imobilului. Atât posesorul de bunã credinţã cât şi cel de rea credinţã au dreptul de a cere reclamantului-proprietar restituirea cheltuielilor necesare şi a celor utile pe care le-au fãcut cu privire la bunul respectiv. N.

Potrivit Codului civil "Uzufructul se poate stabili pe tot felul de bunuri. 2.Uzufructul 1. Test de autocontrol : Care sunt mijloacele de apărare ale dreptului de proprietate şi altor drepturi reale : clasificare. spune că uzufructul este un drept real de folosinţă şi posesie asupra lucrului altuia. .este un drept esenţialmente temporar . Definiţie. 1909 alin. deci. Caracterele uzufructului sunt urmãtoarele: . Uzufructul este reglementat de art.civ. care statueazã cã: "Dacã posesorul actual al lucrului furat sau pierdut l-a cumpãrat la bâlci sau la târg sau la o vindere publicã sau de la un negustor care vinde asemenea lucruri.civ. 1. – Regula înscrisă în art. 2.uzufructul se poate constitui nu numai asupra unui lucru ci şi asupra unui drept . corporale sau incorporale.civ. 520).civ. Regula instituitã de art. caractere. În ce constă acţiunea confesorie ? Cine poate exercita acţiunea negatorie ? Explicaţi revendicarea imobiliară.civ.pe durata sa uzufructul acordã proprietarului bunului puteri reduse . "cel ce a pierdut sau cel cãruia i s-a furat un lucru poate sã-l revendice în curs de 3 ani din ziua când l-a pierdut sau i s-a furat de la cel care îl gãseşte rãmânând acestuia recurs în contra celui de la care îl are". 1909 alin. 1909 alin. dreptul de servitute. . . Textul reprodus are în vedere situaţia în care bunul se aflã în posesia unui terţ dobânditor de bunã credinţã care a dobândit bunul de la hoţ sau gãsitor. Reguli derogatorii prevãzute de art. Consideraţii generale Aşadar. Se poate. 2 suferã o excepţie înscrisã în art. mobile şi imobile" (art. . 3. . 517-564 C. Ele sunt opozabile atât terţilor cât şi proprietarului.Uzufructul este acel drept real principal care conferã titularului sãu (numit uzufructuar) atributele de posesie şi folosinţã asupra bunului ce aparţine altei persoane (numit nud proprietar) cu obligaţia de a conserva substanţa. Care este contradicţia cuprinsă în art. este inaplicabilã în cazul bunurilor pierdute sau furate. Obiectul dreptului de uzufruct. dezmembrãmintele proprietãţii sunt drepturile reale rezultate prin desprinderea ori limitarea unor atribute din conţinutul dreptului de proprietate asupra bunurilor. .este un drept incesibil ceea ce înseamnã cã el nu poate fi transmis prin acte şi fapte juridice între vii ori pentru cauzã de moarte. Dezmembrãmintele dreptului de proprietate sunt: dreptul de uzufruct. dreptul de superficie §. 1909 alin.Potrivit art. dreptul de abitaţie. 1910 C. proprietarul originar nu poate sã ia lucrul înapoi decât întorcând posesorului preţul ce l-a costat". 1 C. dreptul de uz. 1910 C.19 2.este un drept asupra bunului sau bunurilor aflate în proprietatea altuia (ius in re alliena) . . fungibile sau . 2. 2 C. 1 referitor la prescripţia achizitivă ? Care sunt regulile aplicabile revendicării mobiliare? Capitolul VII DEZMEMBRÃMINTELE DREPTULUI DE PROPRIETATE §.

3.Art. ca şi cum le-ar fi cauzat el însuşi.o obligaţie negativã de a nu aduce atingere exercitãrii de cãtre uzufructuar a drepturilor sale. calitate şi valoare ori preţul. grâne. . 557 C. . Actualmente. 5.în cazul în care lucrul a pierit în totalitate. dreptul proprietarului de a exercita toate acţiunile care privesc proprietatea lucrului supus uzufructului (de exemplu. pentru protejarea dreptului sãu uzufructuarul are la îndemânã acţiunile posesorii. 541 C. în caz contrar el va rãmâne rãspunzãtor pentru toate daunele ce ar putea rezulta pentru proprietar. Constituirea dreptului de uzufruct. . Drepturile şi obligaţiile uzufructuarului.La încetarea uzufructului principala obligaţie a uzufructuarului este aceea de a restitui proprietarului posesia bunului respectiv.20 nefungibile. atunci când uzufructuarul dobândeşte şi nuda proprietate.civ . uzufructuarul este obligat de a da cauţiune .prin moartea uzufructuarului. . Dreptul de uz şi de abitaţie 1. .dreptul proprietarului de a dispune de lucru dar numai cu respectarea atributelor care revin uzufructuarului. .la împlinirea termenului pentru care a fost constituit. el poate fi dobândit fie prin voinţa omului (act juridic). obligaţia de a aduce la cunoştinţa nudului proprietar orice încãlcãri sau uzurpãri ale dreptului celui din urmã. . Dreptul de uz este acel drept real principal care conferã titularului atributele de posesie şi folosinţã asupra unui bun proprietatea altuia dar numai pentru nevoile sale şi ale familiei .el are dreptul sã cearã predarea în folosinţa sa a bunului supus uzufructului . Obligaţiile nudului proprietar sunt: . . 540 C.civ. deoarece constituirea uzufructului prin lege a fost abrogatã. Constituirea uzufructului prin voinţa omului se poate face în douã moduri: prin convenţie şi prin testament.civ. uzufructuarul poate dispune de ele dar la sfârşitul uzufructului trebuie sã le restituie în aceeaşi cantitate. 7. 3. .o obligaţie de garanţie prin care nudul proprietar trebuie sã-l garanteze pe uzufructuar împotriva evicţiunii.prin abuz de folosinţã dacã prin acest abuz uzufructuarul a provocat stricãciuni fondului . uzufructuarul are dreptul sã se foloseascã de bun precum şi de a-i culege fructele. §. 6.Culegerea fructelor poate fi fãcutã numai în naturã iar dacã acestea depãşesc trebuinţele .civ. fie prin uzucapiune. În ce priveşte obligaţiile uzufructuarului aici vom distinge : uzufructuarul are obligaţia de a proceda la inventarierea mobilelor şi a constata starea imobilelor (art. Stingerea uzufructului are loc în urmãtoarele cazuri: . excepţie. Lichidarea uzufructului.). 518 C. 4. când uzufructul are ca obiect bunuri care se consumã prin folosinţã (bani.uzufructul se stinge prin neuz sau prin prescripţie extinctivã. acţiunea în revendicare sau acţiunile posesorii). bãuturi).În privinţa drepturilor distingem: . statueazã cã "uzufructul se stabileşte prin lege şi prin voinţa omului". cazul în care uzufructul s-a stins prin consolidare sau prin pieirea totalã a bunului din cauze neimputabile uzufructuarului. uzufructuarul este obligat sã se foloseascã de lucru ca un bun proprietar conform art. adicã prin consolidarea dreptului (art. De regulã el se constituie numai asupra bunurilor neconsumptibile deoarece uzufructuarul are obligaţia de a conserva substanţa bunului.). Drepturile şi obligaţiile nudului proprietar. uzufructuarul are dreptul de a ceda beneficiul (emolumentul) dreptului sãu de uzufruct dar nu însuşi acest drept .

civ. de pildã: servitutea de trecere.civ. .).civ.). cum ar fi o fereastrã. b) servituţile legale. §. 3. B.. Dreptul de servitute 1. 2. servitutea de vedere (art.civ. aşadar.. 611 C.Dupã modul lor de exercitare distingem: a) servituţi continue pentru a cãror exercitare şi existenţã nu este nevoie de fapta actualã a omului. servitutea de a paşte animalele.). 577 C.21 titularului dreptului şi ale familiei sale. . Exemplu. de exemplu: servitutea de scurgere a apelor naturale (art. servitutea de scurgere a apei de ploaie (art.) servituţile se împart în: a) servituţi naturale adicã acelea care îşi au originea în situaţia naturalã a fondurilor.Dupã obiectul lor servituţile se clasificã în: a) servituţi pozitive şi negative. el are un caracter personal.civ. b) servituţi necontinue pentru a cãror existenţã şi exercitare este necesarã fapta omului. servitutea de a lua apã din fântânã (art.).civ. un canal (art. el este. 622 C. Dreptul de uz se stinge în aceleaşi condiţii ca şi uzufructul (art. C.civ. o uşã. servitutea izvorului (art. urmãritã sau ipotecatã independent de fondul al cãrui accesoriu este. o cãrare. servitutea picãturilor din streaşinã etc. 620-643 C. . Servituţile naturale. Caracterele dreptului de servitute sunt urmãtoarele: .Urmãrind prevederile Codului civil deosebim urmãtoarele servituţi: A. servitutea de trecere (art.civ. 2 C. Dreptul de uz se dobândeşte prin convenţie. 578 C. testament.civ. Titular al dreptului de uz nu poate fi decât o persoanã fizicã.. Servituţile naturale şi servituţile legale.Aşa numitele servituţi naturale sunt urmãtoarele: . ele nu pot fi înstrãinate. Acestea sunt cele stabilite de lege precum: servitutea de vedere (art. 2 C.). b) servituţi urbane sau rurale (art.civ. 621 C.Dupã originea sau modul lor de constituire (art..servitutea este un drept real . D.civ. servitutea de îngrãdire a proprietãţii (art. Dreptul de abitaţie este un drept real imobiliar care are ca obiect o locuinţã şi conferã titularului posesia şi folosinţa acelei locuinţe pentru el şi pentru familia sa.servitutea nu poate fi înstrãinatã..) dupã cum ele sunt constituite în folosul unei clãdiri sau al unui teren.).Dupã felul în care se manifestã: a) servituţi aparente fiind acelea care se cunosc datoritã unor semne exterioare.).) care se constituie prin convenţie. Definiţie. Dreptul de servitute este un drept real principal. 616 C. uzucapiune sau prin destinaţia proprietarului. 2. . . 622 alin. perpetuu şi indivizibil constituit asupra unui imobil numit fond aservit sau dominat pentru uzul şi utilitatea altui imobil numit fond dominant.civ. 622 alin.) dar de acest drept vor putea beneficia şi moştenitorii uzuarului dacã aşa s-a convenit prin convenţie.3 C. b) servituţi neaparente sunt acelea a cãror existenţã nu poate fi cunoscutã printr-un semn exterior. un drept de uz care are ca obiect o locuinţã. c) servituţi stabilite prin fapta omului (art. Clasificarea servituţilor. 622 alin..servitutea este un drept perpetuu . 4. testament şi uzucapiune.civ. cum este servitutea de a nu clãdi sau zidi decât pânã la o anumitã distanţã sau înãlţime sau cea de a nu planta la o distanţã mai micã decât cea prevãzutã de lege etc. 578 C.servitutea este un drept imobiliar .servitutea este indivizibilã . imobile care aparţin unor proprietari diferiţi.). ele se mai numesc servituţi veritabile sau propriu-zise.) etc. 565 C. 578 C.

575-583 C. 5. §.prin revocarea. el este un drept real imobiliar. 4.civ. cele aeronautice ca şi servituţi de utilitate publicã Servituţile stabilite prin fapta omului. pãdurilor. b) servitutea izvoarelor (art. 2. este un drept imprescriptibil aşa încât acţiunea confesorie poate fi oricând intentată. sunt reglementate servituţile legale şi anume: a) distanţa plantaţiilor . Servituţile legale. 3. . el nu poate face nimic pentru a scãdea sau îngreuna întrebuinţarea servituţii.) . Drepturile şi obligaţiile generale ale proprietarului fondului aservit: . Caracterele juridice ale dreptului de superficie: . . Constituirea servituţilor : prin titlu. prin uzucapiune sau prin lege. – Superficiarul este proprietarul construcţiilor.civ. plantaţiilor sau altor lucrãri care se aflã pe un teren care aparţine altei persoane şi asupra cãruia superficiarul are un drept de folosinţã .proprietarul aservit are obligaţia de a face unele cheltuieli . c) servitutea de vedere (art.Dreptul de servitute se poate stinge în urmãtoarele moduri: .).Drepturile şi obligaţiile generale ale proprietarului fondului dominant sunt: de a face toate lucrãrile necesare pentru conservarea şi exercitarea servituţii. prin destinaţia proprietarului 8. 615 C.este un drept real imobiliar având ca obiect construcţii. 584 C.civ.Dreptul de superficie este acel drept real principal care constã în dreptul de proprietate al unei persoane numitã superficiar asupra construcţiilor.). 611-614 C. Stingerea servituţilor. d) picãtura streaşinilor (art.În art. e) servitutea de trecere (art. 586-619 C. 617-619 C.22 a) servitutea de scurgere a apelor naturale (art.) . de a nu face lucrãri care ar antrena schimbãri împovãrãtoare pentru fondul aservit. Dreptul de superficie 1. plantaţii sau lucrãri aşezate pe sol. .civ. este un drept care conferã superficiarului un drept de folosinţã asupra terenului pe care se aflã construcţiile sau plantaţiile .civ). adevãrate dezmembrãminte ale dreptului de proprietate. De regulã constituirea acestui drept se face prin convenţie încheiatã între constructor şi proprietarul terenului pe care s-a ridicat construcţia.civ. . Aşadar el exercită asupra acestora atributele dreptului de .Aceste servituţi sunt reglementate în art.civ.civ. .). plantaţiilor sau al lucrărilor executate.Dreptul de superficie se dobândeşte prin titlu. d) dreptul de îngrãdire (art. 585 C. Constituirea dreptului de superficie.civ. prin uzucapiune. Exercitarea dreptului de superficie.prin pieirea fondului aservit. . 620-643 C.) . c) dreptul de grãniţuire (art. şi sunt singurele servituţi veritabile. 578 C. . b) distanţa şi lucrãrile intermediare cerute pentru unele construcţii . f) prin legi speciale sunt reglementate şi alte servituţi în domeniul apelor. Definiţie.prin renunţarea dreptului la servitute.prin confuziune adicã prin reunirea ambelor fonduri în patrimoniul aceluiaşi proprietar. Exercitarea dreptului de servitute. este un drept perpetuu .prin neuz sau prescripţie extinctivã ceea ce înseamnã cã ea nu se exercitã timp de 30 de ani. . 9. . . rezilierea sau anularea dreptului care a întemeiat servitutea.

§.şi proprietar al construcţiei. Dreptul de proprietate publicã poate fi dobândit numai în temeiul legii. 655 C. Asupra terenului are doar un drept de folosinţă circumscris scopului exercitării acestui drept (inclusiv ridicarea construcţiei. prin legate. . Aceste moduri generale de dobândire a dreptului de proprietate sunt aplicabile. Care sunt modalităţile de constituire ale uzufructului ? Ce drepturi şi obligaţii are uzufructuarul ? Dar nudul proprietar ? Faceţi o comparaţie între uzufruct şi servitute. 5. prin lege şi prin ocupaţiune". cã "proprietatea se mai dobândeşte prin accesiune sau incorporaţiune.prin convenţie.moduri de dobândire universalã sau cu titlu universal şi moduri de dobândire cu titlu particular . c) dupã momentul în care se produce efectul dobândirii dreptului de proprietate deosebim moduri de dobândire între vii şi moduri de dobândire pentru cauzã de moarte . Capitolul VIII MODURILE DE DOBÂNDIRE A DREPTULUI DE PROPRIETATE ŞI A CELORLALTE DREPTURI REALE §. prin convenţie şi prin tradiţiune" iar art. . el poate constitui obiectul urmăririi silite imobiliare. succesiune. deopotrivã. plantaţiei sau lucrãrii respective . Noţiuni introductive Art. plantaţia sau lucrarea au pierit sau a fost desfiinţatã de superficiar şi 2) când proprietarul terenului devine . Stingerea dreptului de superficie.Acest drept înceteazã în urmãtoarele douã situaţii: 1) când construcţia. folosinţa şi dispoziţia. b) dupã caracterul dobândirii deosebim moduri de dobândire cu titlu oneros şi moduri de dobândire cu titlu gratuit .civ. prin prescripţie. 644 C. Definiţi dreptul de superficie şi explicaţi cum se exercită acest drept. el poate fi grevat de sarcini reale sau de dezmembrăminte ale dreptului de proprietate.23 proprietate.civ. d) dupã situaţia juridicã a bunului în momentul dobândirii deosebim moduri originare şi moduri derivate de dobândire a proprietãţii. Test de autocontrol : Ce înseamnă şi care sunt dezmembrămintele dreptului de proprietate ? Identificaţi în Codul civil şi enumeraţi servituţile naturale. 1. Dreptul de superficie este transmisibil prin orice act juridic . dreptului de proprietate şi celorlalte drepturi reale. adică posesia. 3) prin expropriere. O dată cu înstrăinarea construcţiei se va transmite dobânditorului şi dreptul de folosinţă asupra terenului. statueazã: "Proprietatea bunurilor se dobândeşte şi se transmite prin succesiune. Clasificarea modurilor de dobândire a drepturilor reale Modurile de dobândire a drepturilor reale pot fi clasificate în funcţie de mai multe criterii: a) dupã întinderea dobândirii dreptului existã: . uzucapiune . dezmembrãminte. 2.

1. §. §.civ. . De la principiul expus există şi excepţii. insulele şi prundişurile.civ. bunurile fãrã stãpân sunt în proprietatea statului. Dar potrivit art. Acestea sunt: a) accesiunea construcţiilor.civ. Ocupaţiunea (ocuparea) Acest mod de dobândire a proprietãţii constã în luarea în posesie a unui bun care nu aparţine nimãnui. a unui bun fãrã stãpân.Ea presupune unirea sau încorporarea a douã bunuri având proprietari diferiţi fãrã intervenţia omului. 6. plantaţiilor sau altor lucrări făcute de o persoană cu materialele sale pe un teren aflat în proprietatea altuia (art. 4. 3. 494 C. în alte cuvinte este vorba de principiul consensualismului. 3. În prezent ea are o sferã de aplicare restrânsã.Aceasta presupune unirea a douã bunuri mobile care aparţin la proprietari diferiţi ori confecţionarea sau obţinerea unui bun de cãtre o persoanã prin munca sa folosind materialele altuia. stabileşte cã "Orice construcţie. . 2. Doctrina a apreciat cã în aceastã categorie ar intra: apa de bãut dintr-un izvor natural.24 §. Art. Accesiunea se clasificã dupã obiectul ei în: accesiune imobiliarã (naturalã şi artificialã) şi accesiune mobiliarã. 1 C. Convenţia sau contractul ca mod de dobândire a dreptului de proprietate şi a celorlalte drepturi reale În materie opereazã principiul potrivit cãruia transmisiunea dreptului de proprietate ori constituirea dreptului real are loc în momentul încheierii contractului. 494 C. stabileşte cã: "Tot ce se uneşte şi se încorporeazã cu lucrul se cuvine proprietarului lucrului". Codul civil reglementeazã urmãtoarele cazuri de accesiune naturalã: aluviunea. Aplicarea acestui principiu în materia vânzãrii este reflectatã de art. predarea materialã a unui bun. 7. Art. Accesiunea imobiliarã artificialã. vânatul sau peştele când sunt dobândite legal. Accesiunea sau incorporaţiunea Accesiunea este încorporarea sau unirea unui lucru cu un alt lucru fiecare având proprietari diferiţi. Accesiunea imobiliarã naturalã . apa dintr-un izvor pentru trebuinţele casnice. 493-494 C. Accesiunea mobiliarã. prin ea are loc transferul dreptului de proprietate în cazul darurilor manuale (adicã a unor donaţii curente) înlocuind astfel forma înscrisului autentic.civ. Art. 488 C. 477 şi 646 C.). specificaţiunea şi confuziunea sau amestecul.civ. condiţie esenţialã în contractul de donaţie.Ea se realizeazã prin intervenţia omului. 492 C. 1295 alin. plantaţie sau lucru fãcut în pãmânt sau asupra pãmântului sunt prezumate a fi fãcute de proprietarul acelui pãmânt cu cheltuiala sa şi cã sunt ale lui pânã ce se dovedeşte din contra". avulsiunea.civ). . plantaţiilor sau altor lucrări făcute de un proprietar pe terenul său cu materialele aflate în proprietatea altei persoane şi b) accesiunea construcţiilor. §. §. 5. Hotãrârea judecãtoreascã .civ. Codul reglementeazã douã cazuri de accesiune imobiliarã artificialã (art. Prin tradiţiune înţelegem remiterea. Tradiţiunea Ea constituie un alt mod de dobândire a proprietãţii. Bunurile imobile nu sunt supuse acestui mod de dobândire a proprietãţii. distinge însã douã cazuri dupã cum constructorul a fost sau nu de bunã credinţã. În Codul nostru civil sunt reglementate trei cazuri de accesiune mobiliarã: adjuncţiunea. accesiunea animalelor sãlbatice şi accesiunea albiei pãrãsite.

Exemplu: ordonanţa de adjudecare prin care se definitiveazã executarea silitã constând în vânzarea prin licitaţie publicã a unor bunuri. Noţiune şi justificare. Uzucapiunea în sistemul Codului civil. Uzucapiunea în aceste teritorii este supusã Legii nr. .25 Hotãrârea judecãtoreascã constituie un mod de dobândire a dreptului de proprietate sau a altor drepturi reale numai atunci când ea are un caracter constitutiv sau atributiv de drepturi. Banat şi Bucovina.civ.civ. sintagma "fãrã cauzã legitimã" înseamnã un titlu nevalabil.) are loc atunci când sunt îndeplinite douã condiţii: . 1840 C. 1909 C. §.civ. . bunurile mobile dobândindu-se în baza art. 8. .Sistemul de publicitate imobiliarã prin cãrţile funciare se aplicã în Transilvania. Uzucapiunea de 10 pânã la 20 de ani (art. . .Ea este reglementatã de art. 2. Uzucapiunea de 30 de ani (art. Domeniul de aplicare al uzucapiunii. 28 din Legea nr. Condiţii : . Ea implică elementul timp. va prescrie proprietatea aceluia prin 10 ani dacã adevãratul proprietar locuieşte în raza teritorialã a tribunalului unde se aflã nemişcãtorul şi prin 20 de ani dacã locuieşte afarã din acea razã teritorialã". Legea nr.Uzucapiunea sau prescripţia achizitivã este acel mod originar de dobândire a proprietãţii sau a altor drepturi reale privind un bun imobiliar prin posesia sa de cãtre o persoanã în condiţiile şi termenul prevãzute de lege.Prin aceasta înţelegem unirea posesiei uzucapantului (a posesorului actual) cu intervalul de timp cât posesia a fost exercitatã de cãtre autorul sãu cu scopul de a dobândi dreptul de proprietate prin uzucapiune.posesia sã fie exercitatã neîntrerupt timp de 30 de ani indiferent dacã posesorul este de bunã sau de rea credinţã. Uzucapiunea tabularã (sau prin convalescenţa titlului) este reglementatã de art.Uzucapiunea se aplicã numai bunurilor imobile. 115/1938 care prevede cã în cazul în care s-au înscris în cartea funciarã . 6. 115/1938 şi nu Codului civil.).Uzucapiunea dupã Codul civil este de douã feluri şi anume: uzucapiunea de 30 de ani şi uzucapiunea de 10 sau de 20 de ani ori de 10 pânã la 20 de ani. spre a putea opune prescripţia.1895-1899 C.drepturi reale care pot fi dobândite prin uzucapiune. Art. Acest text de lege prevede cã: persoana care a posedat un bun imobil în condiţiile legii timp de 20 de ani de la moartea titularului dreptului de proprietate care a fost înscris în cartea funciarã. 4. statueazã cã "Cel ce câştigã cu bunã credinţã şi printr-o justã cauzã un nemişcãtor determinat. ele vor rãmâne valabil dobândite dacã titularul dreptului le-a posedat cu bunã credinţã. prin însuşi faptul posesiei lor cu bunã credinţã. sã uneascã posesia sa cu posesia autorului sãu”. 115/1938. poate cere întabularea dreptului în favoarea sa. Art.posesia sã fie utilã (adicã o posesie propriu-zisã şi neviciatã). posesia sã fie de bunã credinţã.civ. fãrã trecerea unui interval de timp . stabileşte cã: „Orice posesor are facultatea. Joncţiunea posesiilor. . 5. potrivit legii. bunul sã fie un bun imobil individual determinat. Uzucapiunea în sistemul cãrţilor funciare.fãrã cauzã legitimã . în acest caz cumpãrãtorul sau adjudecatarul devine proprietar. 27 şi 28 din lege). . 115/1938 reglementeazã douã cazuri de uzucapiune şi anume: uzucapiunea tabularã şi uzucapiunea extratabularã (art. Uzucapiunea (prescripţia achizitivã) 1. 27 din Legea nr.civ. timp de 10 ani. Uzucapiunea extratabularã.posesia sã se întemeieze pe un just titlu . 1860 C. 1895 C. .

. 167/1958 privind prescripţia extinctivã. ziua fiind de 24 de ore. 7/1976 ? Capitolul IX PUBLICITATEA IMOBILIARÃ §. cît şi securitatea juridică dinamică. 8. dar acest efect este retroactiv ceea ce înseamnã cã uzucapantul devine proprietar din chiar momentul în care a început sã curgã termenul de prescripţie. 1.când posesorul este şi rãmâne lipsit mai mult de un an de posesia bunului indiferent cine este autorul deposedãrii.Aceste cazuri sunt prevãzute de Decretul nr. Sistemele de publicitate imobiliarã. întreruperea naturalã este specificã numai prescripţiei achizitive. Creditorii uzucapantului pot invoca şi ei uzucapiunea pe calea acţiunii oblice. . Test de autoevaluare : Care sunt modurile de dobândire a dreptului de proprietate ? Clasificaţi-le. . aceştia au dreptul sã solicite revocarea renunţãrii prin acţiunea paulianã. . ea este incidentã. Ea începe la miezul nopţii şi se terminã la miezul nopţii urmãtoare.când bunul cu privire la care se exercitã posesia este declarat imprescriptibil de lege.. 2) posesorul actual sã fi dobândit posesia bunului de la autorul sãu pe baza unui raport juridic. 7. Calculul termenului de prescripţie.El se calculeazã pe zile.Pe teritoriul ţãrii noastre existã urmãtoarele sisteme de publicitate imobiliarã: . Identificaţi articolele din Codul civil aplicabile accesiunii imobiliare naturale. sau dacã renunţarea s-a fãcut în frauda intereselor creditorilor. prin faptul că ea conferă celor interesaţi date certe cu privire la situaţia juridică a imobilelor. Efectele uzucapiunii.Prin împlinirea uzucapiunii se naşte dreptul de proprietate al uzucapantului şi concomitent se stinge dreptul de proprietate al fostului proprietar. Întreruperea şi suspendarea cursului uzucapiunii. Consideraţii generale Definire. .. Uzucapiunea trebuie invocatã pe cale de acţiune în justiţie sau pe cale de excepţie. 9. De câte feluri este uzucapiunea ? Care sunt regulile aplicabile uzucapiunii după Codul civil ? Dar uzucapiunii extratabulare? Ce act normativ reglementează pe viitor uzucapiunile începute şi neîmplinite până la intrarea în vigoare a Legii nr. 1864 C. în douã cazuri:.Prin publicitatea imobiliară se realizează atît securitatea juridică statică. . Dimpotrivã.civ. Ziua în care începe prescripţia nu intrã în calcul iar prescripţia se încheie la miezul nopţii ultimei zile a termenului prevãzut de lege. Scopul publicitãţii imobiliare.Prin publicitate imobiliarã se înţelege totalitatea mijloacelor juridice prin care se evidenţiazã situaţia materialã şi juridicã a imobilelor în mod public pentru a se ocroti circuitul lor civil.26 Condiţii :1) sã existe o posesie propriu-zisã. conform art. Ce situaţii distingem în cadrul accesiunii imobiliare artificiale şi cum se soluţionează acestea. prin aceea că atestă existenţa drepturilor imobiliare ale persoanelor fizice şi juridice.

prin hotãrâre. Potrivit art. oraşe şi municipii. §. 242/1947 şi de unele dispoziţii ale Legii nr. Banat şi Bucovina. el este aplicabil în Vechea Ţarã (România înainte de 1918). Acţiunile de carte funciarã Acestea se referã la înscrierile care se opereazã în cartea funciarã. 115/1938 cel care s-a obligat la constituirea. Înscrierile constau în consemnarea sau reproducerea unor clauze din actele juridice care se referã la privilegiile speciale imobiliare şi la ipoteci. Lipsa transcrierii sau înscrierii este sancţionatã cu inopozabilitatea faţã de terţi. Cartea funciarã propriu-zisã este alcãtuitã dintr-un titlu şi trei pãrţi sau foi :Partea I sau foaia de avere . Cãrţile funciare se ţin la Judecãtoria competentã. este considerat real deoarece transcrierile se fac pe imobile şi nu pe proprietari.sistemul cãrţilor funciare reglementat de Legea nr. sã dispunã întabularea sau. Sistemul cãrţilor funciare Spre deosebire de registrele de transcripţiuni şi inscripţiuni care constituie un sistem personal. Cuprinsul cãrţilor funciare.F. Acţiunea în prestaţie tabularã. . 1. Sistemul registrelor de transcripţiuni şi inscripţiuni Acesta este un sistem personal de publicitate a drepturilor reale imobiliare. Dacã cel care s-a obligat în acest fel refuzã sã-şi îndeplineascã aceastã obligaţie persoana îndreptãţitã se poate adresa instanţei de judecatã pentru ca aceasta. Partea a II-a sau foaia de proprietate cuprinde înscrieri cu privire la dreptul de proprietate asupra imobilului. Acţiunea în rectificarea înscrierilor în cartea funciarã. .sistemul intermediar al cãrţilor de publicitate funciarã reglementat de Decretul nr. radierea dreptului real. . Ea este acţiunea prin care se cere instanţei îndreptarea sau înlãturarea unei înscrieri din cartea funciarã necorespunzãtoare realitãţii pentru ca în acest fel sã se punã de acord situaţia tabularã cu situaţia juridicã realã a unui imobil. ele se fac în registrele de inscripţiuni. 115/1938 aplicabil parţial în jud.Cãrţile funciare sunt întocmite pe comune. 22 şi 23 din Legea nr. se constituie un drept real sau se sting astfel de drepturi. se numesc drepturi tabulare. oraş. Partea a III-a sau foaia de sarcini . municipiu) alcãtuiesc registrul funciar. 3. 115/1938. 34-40 din Legea nr. §. Ele sunt de douã feluri: acţiunea în prestaţie tabularã şi acţiunea în rectificarea înscrierilor în cartea funciarã. Efectele transcrierii şi înscrierii rezidã în opozabilitatea faţã de terţi. dupã caz. . Ilfov şi Bucureşti. cãrţile funciare constituie un sistem de publicitate real. §. Drepturile reale imobiliare înscrise în C. 5. sistem care este reglementat de Codul civil şi Codul de procedurã civilã. În aceste registre care se ţin la judecãtorii se fac douã feluri de înregistrãri: transcrieri şi înscrieri. Transcrierile se fac în registrul de transcrieri. Sediul materiei: art. 5. Ele reprezintã copierea fidelã a actelor juridice prin care se transmite dreptul de proprietate asupra unui imobil. este un sistem personal deoarece aceste registre se ţin pe numele proprietarilor şi nu pe imobile. 115/1938 şi Decretul 241/1947 şi care este aplicabil în Transilvania.27 .sistemul registrelor de transcripţiuni şi inscripţiuni. Cãrţile funciare din aceeaşi unitate administrativã (comunã. 2. transmiterea sau modificarea unui drept real imobiliar este obligat sã predea înscrisurile necesare pentru întabularea dreptului în cartea funciarã.

Notarea. Întabularea şi înscrierea provizorie au ca efect opozabilitatea faţă de terţi a actelor şi faptelor juridice prin care se dobândesc. Titlul al III-lea. pe lângă opozabilitatea faţă de terţi are ca efect şi informarea acestora cu privire la drepturile personale. 7/1996 privind cadastrul şi publicitatea imobiliarã a fost edictatã pentru a introduce un sistem unic pentru toatã ţara . 7/1996? . principiul priorităţii. Noile cãrţi funciare 1. 6. Noua lege a îmbrãţişat sistemul foilor personale în care persoana este elementul central în jurul cãreia graviteazã imobilele. Care sunt modificările aduse publicităţii imobiliare prin Legea nr. 5. Generalitãţi. . precum şi trei pãrţi : Partea I care cuprinde descrierea imobilelor . 7/1996 instituie principiul publicităţii integrale. 58-72). prin înscrierea în cãrţile funciare a actelor şi faptelor juridice referitoare la imobilele din aceeaşi localitate. 6. Efectele înscrierii în cartea funciară. 1-19). Sistematizarea reglementărilor în Legea 7/1996 este făcută în trei titluri : Titlul I. 44. potrivit noii legi. – Art. corpul de proprietate este susceptibil de alipiri sau dezlipiri. principiul disponibilităţii. 27. Cãrţile funciare. sunt de trei feluri: întabularea. . Corpul de proprietate. Principiile noilor cărţi funciare. . Potrivit art. . Test de autoevaluare: Ce înseamnă publicitate imobiliară şi care este scopul ei? Care sunt sistemele de publicitate imobiliară şi unde se aplică? Descrieţi aceste sisteme. ele se ţin de cãtre Biroul de carte funciarã aflat în subordinea Agenţiei Naţionale de Cadastru. „Dispoziţii tranzitorii.sistemul real de publicitate. intitulat „Regimul general al cadastrului” (art. 2. principiul oficialităţii.Legea nr.28 din Legea nr. Titlul al II-lea – „Publicitatea imobiliară” (art. 21 din lege. 2057) în care sunt reglementate noile cărţi funciare. Cãrţile funciare alcãtuiesc registrul cadastral de publicitate imobiliarã al unei anumite localitãţi. Înscrierile în cartea funciarã.În conformitate cu art. 44 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a birourilor de carte funciară prevede că înscrisurile. Registrul cadastral de publicitate imobiliarã.28 §.Legea statueazã cã unul sau mai multe imobile alipite de pe teritoriul unei localitãţi. Partea a III-a cuprinde înscrierile privind dezmembrãmintele dreptului de proprietate şi sarcini 4. 3. aparţinând aceluiaşi proprietar. cartea funciarã este structuratã astfel: un titlu care conţine numãrul ei şi numele localitãţii în care este situat imobilul. Partea a II-a se referã la înscrierile privind dreptul de proprietate . faptele personale ori raporturile juridice referitoare la imobilele întabulate. formeazã corpul de proprietate care se înscrie în cartea funciarã. sancţiuni şi dispoziţii finale” (art.Art. înscrierea provizorie şi notarea. principiul legalităţii. principiul relativităţii.Publicitatea imobiliarã se realizeazã. se modifică sau se sting drepturile reale imobiliare. după obiectul lor. . principiul forţei probante a înscrierilor drepturilor reale . 8.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->