Sunteți pe pagina 1din 3

POLUAREA

Vina pentru poluare o poartã în mare parte industria chimicã. Chimia oferã însã ºi mijloace
de cercetare a poluãrii, în scopul de a o controla, a o stãpâni ºi a o preveni.
Chimia este preocupatã de poluare din douã motive. Pe de o parte, pentru cã, în timpul p
roducþiei, transportului ºi distribuþiei produselor chimice au loc numeroase contaminãri
; pe de altã parte, pentru cã fenomenele poluãrii sunt analizate ºi studiate de chimiºti,
care propun soluþii pentru a le controla (metode de depoluare) sau pentru a le pre
veni.
Poluarea apelor
Apele reziduale provenind din locuinþe, din industrie ºi din agriculturã ajung însã în prop
rþie mare în apele lacurilor ºi ale râurilor. Aceste ape poluate conþin substanþe care favo
izeazã dezvoltarea bacteriilor, numite ºi microbi . Aceste bacterii consumã cantitãþi impo
nte de oxigen dizolvat în apã ºi, în felul acesta, reprezintã o ameninþare pentru supravieþ
ea animalelor ºi a plantelor. Apele reziduale conþin, de asemenea, produse industria
le toxice, cum sunt plumbul sau mercurul.
De asemenea, îngrãºãmintele, folosite mult în agriculturã, ajung în apele râurilor, purtate
pa ploilor. Aceste îngrãºãminte conþin nitraþi ºi fosfaþi, substanþe care omoarã algele ºi
e subterane.
Tratarea apelor
Apele reziduale sunt tratate în staþii de tratare a apei, numite ºi staþii de epurare. D
upã ce se analizeazã compoziþia acestor ape, tratarea lor presupune trei etape: elimin
area particulelor solide prin strecurare, apoi prin
decantare (faza fizicã); dupã aceasta se adaugã oxigen (faza chimicã); apoi se eliminã pro
dusele toxice cu ajutorul unor microorganisme (faza biologicã). Apa este retrimisã îns
pre utilizatori dupã ce se face o analizã chimicã a gradului ei de puritate.

Controlul aerului poluat


Gazele industriale gazele rezultate din arderi fie cã e vorba de încãlzirea locuinþelor
sau de gazele de eºapament eliminate de autovehicule, polueazã atmosfera cu numeroas
e substabþe dãunãtoare sãnãtãþii (oxizi de sulf, de azot, de carbon). Aceste substanþe prov
rintre altele, boli respiratorii ºi alergii, precum ºi ploi acide, care distrug pãduri
le.

Poluarea aerului ºi a apei

Rolul chimistului este de analiza aceºti factori poluanþi ºi de a le determina origine


a. Aceastã sarcinã este însã dificil de îndeplinit, cãci aerul circulã sub acþiunea vântulu
tanþele nocive din aer se împrãºtie unele mai repede, altele mai încet. În marile oraºe, ex
staþii automate care iau probe de aer la fiecare sfert de orã ºi camioane-laborator pr
egãtite sã intervinã în caz de urgenþã.
Tratarea gazelor
Gazele toxice care nu pot fi reciclate direct se colecteazã ºi se ard în cuve uriaºe. El
e se utilizeazã pentru încãlzirea urbanã, ceea ce înseamnã, de fapt, transformarea materiei
energie.
Efectele poluãrii
Atmosfera Pãmântului este otrãvitã de poluare. Poluarea acidã , care devasteazã copacii ºi
a, este cauzatã de dioxidul de sulf ºi oxidul de azot din gazele de eºapament ºi din ter
mocentralele care funcþioneazã pe bazã de petrol ºi cãrbune. Gazele se amestecã cu vaporii
e apã din nori, formând acidul sulfuric ºi cel azotic care polueazã ploaia. Efectul de s
erã atrage atenþia asupra acestei ameninþãri de lungã duratã. Unele gaze din atmosfera Pãm
opresc cãldura soarelui ºi nu o lasã sã se întoarcã în spaþiul cosmic, tot aºa cum sticla
dura într-o serã. Dar cantitãþile crescute de bioxid de carbon eliberat de arderea petro
lului ºi cãrbunelui duc la acumularea din ce în ce mai mare a cãldurii solare. Oamenii d
e ºtiinþã cred

cã, dacã acest proces continuã, gheaþa de la poli se va topi cauzînd ridicarea nivelului mã
ilor, extinderea inundaþiilor ºi schimbarea radicalã a vremii.
Viitorul Pãmântului
De-a lungul secolelor, Pãmântul a fost profund modificat de activitãþile oamenilor. Conºti
enþi de pericolul care ameninþã viitorul, oamenii se strãduiesc astãzi sã protejeze ºi sã c
ve planeta.
Timp de secole, oamenii au crezut cã rezervele Pãmântului sunt inepuizabile. Astãzi, pro
cesele de degradare s-au accelarat ºi, îmgrijoraþi, oamenii de ºtiinþã au lansat semnale de
alarmã. Guvernele ºi organizaþiile internaþionale au devenit conºtiente de pericolele care
ameninþã mediul ºi au stabilit mãsuri pentru a ocroti viitorul Pãmântului.
Protejarea aerului
Acumularea în atmosferã a diverselor gaze, în special vapori de apã, metan ºi gaz carbonic
, a dus la accentuarea unui fenomen natural, efectul de serã. Acþionând ca sticla unei
sere, aceste gaze împiedicã radiaþiile de cãldurã ale Soarelui reflectate de Pãmânt sp rev
spaþiu. S-a observat deja o uºoarã creºtere a temperaturii generale. Dacã aceasta va conti
nua sã creascã, gheþarii din Antarctica ºi Groenlanda riscã sã se topeascã. În acest caz, n
l mãrii ar creºte ºi regiuni întregi ar fi inundate. Deteriorarea stratului de ozon care
protejeazã oamenii de razele dãunãtoare ale Soarelui (ultraviolete) îi neliniºteºte, de
Poluarea aerului ºi a apei

asemenea, pe oamenii de ºtiinþã. Acumularea de produse chimice în straturile superioare


ale atmosferei, în special clorofluorocarburile (CFC), riscã sã reducã stratul de ozon.
S-a putut observa, în special datoritã baloanelor-sondã, o subþiere (o gaurã ) a stratului
ozon deasupra polilor. Din ce în ce mai conºtiente de aceste pericole, majoritatea þãri
lor industriale au hotãrât sã protejeze atmosfera reducând emanaþiile de gaze nocive.
Protejarea apei
Asemenea aerului, apa este un element indispensabil vieþii. Dar rezervele planetei
nu sunt inepuizabile. Mãri ºi oceane, lacuri, fluvii ºi râuri sunt poluate de deºeurile i
ndustriale ºi menajere care se deverseazã în ele. Pânzele freatice, care constituie reze
rvele de apã subteranã de unde este extrasã apa potabilã, sunt contaminate ºi de îngrãºãmin
esticidele folosite pe scarã largã în agriculturã. Ploile acide contribuie la poluarea a
pei. Din fericire, existã remedii.
Pentru a se evita poluarea aerului, coºurile uzinelor sunt prevãzute cu filtre. Încetu
l cu încetul, se construiesc staþii de epurare în apropierea oraºelor pentru asanarea ºi r
eciclarea apelor uzate.
Rolul ecologiei
Astãzi, oamenii îºi pun cunoºtinþele tehnice în serviciul protejãrii naturii. Ei amenajeazã
se pe terenurile în pantã pentru a diminua eroziunea solului sau pentru a servi drep
t paravânturi. Construiesc diguri pe cursurile de apã sau de-a lungul malurilor pent
ru a stãvili creºterea apelor.Toate aceste amenajãri, care transformã peisajul natural,
sunt indispensabile vieþii noastre pe Pãmânt. Ecologia, ºtiinþa mediului, este în plinã dez
tare. Numeroase þãri au delimitat spaþii naturale, parcuri ºi rezervaþii, unde fauna ºi flo
a sunt protejate. Se practicã trierea ºi reciclarea deºeurilor care erau altãdatã aruncate
la gropile de gunoi, în apele curgãtoare sau în mare. Oamenii fac eforturi mai ales sã
acþioneze împreunã, fiindcã poluarea nu cunoaºte frontiere. Acesta este motivul pentru car
e, în cursul Conferinþei Internaþionale care a avut loc la Rio de Janeiro în 1992, guver
nele din 152 de þãri au hotãrât de comun acord o serie de mãsuri preventive pentru a prote
ja viitorul planetei.
Baloane pentru studierea atmosferei
Datoritã baloanelor-sondã, dotate cu aparate de mãsurã ale cãror înregistrãri sunt transmis
a sol prin radio, oamenii de ºtiinþã exploreazã atmosfera ºi obþin informaþii despre presiu
temperaturã, umiditate, viteza ºi direcþia vântului Baloanele-sondã se folosesc în specia
Antarctica ºi în Arctica.

Poluarea solului
Paleta surselor de degradare a solului este vastaã însã partea cea mai vizibilã ºi aflatã l
îndemâna înþelegerii oricui priveºte acumularea unei enorme cantitãþi de reziduri de tot f
l. Imaginea haldelor de deºeuri din jurul uzinelor ºi impresionanta producþie de gunoi
din centrele urbane sunt numai douã din aspectele acestui fenomen nociv. Gunoi a
existat dintotdeauna, dar noþiunea aceasta, ca ºi atâtea altele, ºi-a modificat serios c
onþi-nutul. Pentru gospodãriile þãrãneºti tradiþionale ºi deci pentru localitãþile rurale,
emna aproape exclusiv resturi vegetale nefolosite de animale, care putrezeau în câte
va luni, pentru ca iarna sau primãvara sã fie împrãºtiate pe câmp pentru fertilizare.
Dar dorinþa omului de a produce cât mai mult în agriculturã a dus la chimizarea acesteia
. Aceasta duce la tulburarea echilibrului solului, ca ºi la acumularea în sol ºi în apa
freaticã a unor substanþe minerale (ex.: nitriþi care au efect methemoglobinizant pent
ru om ºi animale ºi distrug bacteriile fixatoare de azot atmosferic) Pesticidele, ne
biodegradabile în majoritatea lor, se concentreazã de-a lungul lanþurilor trofice, fii
nd toxice pentru plante ºi animale. De asemenea, dãunãtorii devin rezistenþi la pesticid
e, fiind necesarã crearea de noi substanþe de sintezã, eficiente, dar mai toxice pentr
u mediu. Combaterea biologicã a dãunãtorilor e o soluþie pentru reducerea poluãrii solului
.
Cu totul altfel stau lucrurile într-o lume a industrializãrii ºi urbanizãrii vertiginoas
e, când doi din cinci locuitori ai globului trãiesc deja în oraºe, faþã de unul din ºapte l
eputul secolului. În plus, prolifereazã oraºele mari ºi foarte mari, ajungându-se ca acela
cu peste un milion de locuitori sã depãºeascã 200. Ori, dupã calcule aproximative, fiecar
e locuitor din oraºele europene \"produce\" mai bine de 1.5 Kg de gunoi pe zi, iar
in S.U.A de vreo trei ori mai mult. De obicei, drumul gunoiului sfârºeºte la periferi
a oraºului, în gropi existente sau pe locuri virane, unde se acumuleazã în grãmezi imense,
urâþind peisajul, poluând solul, aerul ºi apele subterane. ªi mai grav e cã o bunã parte d
aceste gunoaie, îndeosebi materialele plastice, sunt extrem de rezistente la acþiune
a bacteriilor ºi, practic, nu se recicleazã pe cale naturalã.
Evacuarea rudimentarã a gunoaielor a început sã punã serioase probleme în zonele puternic
urbanizate din Occident încã de acum mai bine de o sutã de ani. În 1870, în Anglia, ºi în 1
, în Germania, pentru marile oraºe s-a introdus incinerarea gunoaielor, cu valorific
area parþialã a cãldurii pentru producerea de abur ºi curent electric. Sistemul de incin
erare s-a extins ºi perfecþionat mult, optându-se pentru arderea centralizatã în mari uzin
e, mai avantajoasã pentru marile oraºe.
Preocupantã rãmâne nu numai problema asigurãrii salubritãþii în perimetrele urbane ºi în ve
lor. Astãzi, plugurile tractoarelor scot deseori la ivealã ambalaje de plastic ºi cut
ii de conserve, în primul rând pe terenurile arabile din jurul centrelor urbane, dar
ºi în alte pãrþi. Prezenþa acestor obiecte aruncate ºi a multor altora se întâlneºte, din
poienile munþilor, ºi pe malul râurilor sau pe litoralul marin, cam peste tot unde orãºea
nul \"evadeaza\" în sânul naturii, fãrã a renunþa mãcar pentru scurt timp la comoditãþile l
i ºi la gestul reflex de a arunca resturile.