PLANTE PE CALE DE DISPARITIE

Peste 380.000de specii de plante de pe Glob sunt clasificate ca fiind pe cale de disparitie. Alte cateva mii de speciii ajung in pragul disparitiei in fiecare an inainte ca biologii sa le poata identifica,pierzându-se astfel posibile plante cu proprietăţi medicinale. Alte 33% din specii sunt prea puţin cunoscute pentru a fi incluse în studiu. Există, estimativ, 19.000 de specii de plante în lume, iar multe dintre ele sunt victimele pierderii habitatului - de obicei, din cauza defrişărilor pădurilor pentru a face loc agriculturii. Peste 50 la sută dintre medicamente provin din plante care acum sînt în pericol de dispariţie, din cauza recoltării excesive şi, mai mult, a despăduririlor, se arată în studiul citat. Este vorba de plante care pe viitor ar putea ajuta la tratamentul unor boli considerate în prezent fatale, cum ar fi cancerul sau infectarea cu virusul HIV, ce provoacă maladia SIDA. Echipa de experţi, formată din reprezentanţi ai grădinilor botanice din 120 de ţări din întreaga lume, a identificat 400 de plante cu proprietăţi curative care sînt deja ameninţate de riscul dispariţiei. Cercetătorii au avertizat că, printre plantele pe cale de dispariţie se numără şi tisa (Taxus baccata), din care se produce ingredientul de bază al medicamentului Paclitaxel, cel mai des folosit în tratamentul cancerului. Cactusul Hoodia, originar din Namibia, a atras atenţia companiilor producătoare de medicamente de slăbit, iar acum, potrivit raportului botaniştilor, această plantă se află şi ea pe cale de dispariţie. Conform specialiştilor, în aceeaşi situaţie se află şi jumătate dintre speciile de magnolie, plantă ce conţine o substanţă numită honokiol, folosită în medicina tradiţională chineză în tratamentul cancerului şi pentru încetinirea evoluţiei bolilor cardiace. Cercetătorii au mai atras atenţia şi asupra situaţiei brînduşei de toamnă (Colchicum autumnale), plantă ce este un remediu natural pentru gută şi care s-a dovedit eficientă în tratamentul leucemiei. Această floare este foarte apreciată în comerţul horticol datorită corolei sale deosebite, fiind în pericol să dispară din cauza recoltării excesive. Pe teritoriul Romaniei au fost identificate 3.700 specii de plante, din care pana in prezent 23 sunt declarate monumente ale naturii.Sunt declarate monumente ale naturii: Floarea-decolt,Garofita Pietrei- Craiului ,Ghintura galbena,Laleaua pestrita ,Bulbuci de munte,Smardarul sau bujorul de munte,sangele voinicului,etc. De-a lungul erelor geologice, diferitele specii de plante au evoluat incet si au disparut din cauza schimbarilor climatice radicale si a imposibilitatii de a se adapta competitiei pentru supravietuire. Totusi, din anii 1600, rata de disparitie a crescut progresiv, odata cu cresterea populatiei umane si consumarea resurselor naturale. Principalele cauze ale disparitiei speciilor de plante sunt: distrugerea habitatelor,exploatarea comerciala (colectarea de plante),distrugerile produse de catre speciile aclimatizate si poluarea. Dintre aceste cauze, distrugerea habitatelor reprezinta cea mai mare amenintare pentru aceste specii. Multi oameni de stiinta considera ca de la disparitia dinozaurilor, in urma cu 65 de milioane de ani, astazi ne aflam in mijlocul celei mai mari perioade critice, de distrugere ireversibila a numeroase specii de plante. Mentinerea ecosistemelor actuale, precum padurile, recifurile de corali sau mlastinile, depinde in mare masura de biodiversitatea lor. Disparitia uneia dintre speciile care alcatuiesc un astfel de lant trofic poate duce la declinul ecosistemului respectiv.Scaderea ireversibila a biodiversitatii are un impact serios asupra

Planta apartine familiei Caryophyllaceae. Retezat. din mijlocul carora se ridica o tulpina scurta de 5 .Leontopodium alpinum poate fi intalnita in Muntii Maramuresului. cu o tulpina dreapta. Astfel planta ar fi supravietuit pana astazi fara a suferi transformarile prin care au trecut celelalte specii. apa si soluri fertile pentru agricultura. Planta este acoperita cu peri catifelati.Leontopodium alpinum a fost declarata monument al naturii si se afla sub ocrotirea legii inca din 1933.Ecosistemele sanatoase asigura hrana. . Ceahlau. de forma unui disc. Bihorului. De asemenea. argintii. Garofita pietrei craiului. florile. fara ramificatii. intrunind caracterele a doua grupe sistematice ale genului: “Alpini” si “Glauci”. ce poate ajunge pana la 50 .sa le cunoastem mai bine: Floarea de colt – Leontopodium alpinum Cand se vorbeste de floarea de colt toata lumea se gandeste la ceva rar. Dar haideti sa vorbim despre fiecare planta pe cale de disparitie in parte. In pamant un rizom cilindric. Floarea de colt . Ilforescenta este imbracata cu frunze paroase. ce dau intregului ansamblu infatisarea unei flori. Combaterea disparitiei plantelor poate fi evitata deoarece multe studii au demonstrat ca oamenii nu au destula bunavointa pentru a proteja mediul si din cauza aceasta poluarea devine din ce in ce mai mare.Leontopodium alpinum creste pe stanci calcaroase in regiuni alpine si foarte rar in regiunile subalpine. Se pare ca se aseamana cu o garofita din China.15 bactee albe. La noi in tara. flocosele.dianthus callizonus Garofita Pietrei Craiului a produs prin raritatea ei o vie nedumerire in randul oamenilor de stiinta. Cozia. Ipoteza pare valida daca urmarim pozitia geografica a Pietrei Craiului si structura sa geologica. Tarcu. Capatanii.Mai este cunoscuta si sub numele de floarea reginei.nivelului de trai al oamenilor. uneori de 30 cm. Una din ipoteze presupune ca aceasta specie s-a pastrat intr-o enclava carpatica in care sau conservat conditiile de clima si sol initiale. acoperit cu resturi de frunze negre-brune. unele mai mari. Aceasta este formata din pana la 10 inflorescente cu numeroase si minuscule flori. lucru care este cat se poate de adevarat. altele mai mici si care iau forma unei stelute. in care sunt grupate. Originea ei insa nu a fost pe deplin lamurita. aer curat. dipuse radiar. fiind o specie relicta. apartinand unui trunchi primitiv al genului din care s-au despins in alte parti ale Europei speciile actuale de garofite alpine. iar la suprafata pamantului formeaza o rozeta de frunze. care ii confera o nota aparte. Fagarasului. planta nu este intalnita in nici unul din masivele muntoase invecinate si nici nu se aseamana cu vreuna din garofitele din Europa. poate fi vazuta inflorita in lunile iulie-august. albumita. 40% din medicamentele moderne provin de la plante. Bucegi. Godeanu. in mod normal.Este o planta perena. incadrate de 5 .80 cm. Floarea de colt .Daca oamenii ar invata sa devina mai protectori cu mediul in care traiesc totul s-ar putea indrepta. Intalnindu-se din ce in ce mai rar. flocosica. Floarea de colt . ce poarta o inflorescenta numita calatidiu. Vrancei.20 cm. albumeala.

Multe dintre ele sunt plante decorative. Ghintura galbena-gentiana lutea Este considerata planta monument al naturii in Muntii Bucegi. o nuculă sau cărnos. remarcabila fiind Colobanthus quitensis. neramificata. care in limba greaca inseamna floare divina. Dupa o obositoare expeditie pe crestele salbatice ale Pietrei Craiului. Este o famile foarte numeroasa. formate din noduri şi internoduri. Urmeaza apoi un cerc alb. planta dicotiledonata cea mai sudica si una dintre cele doua specii de plante cu flori ale Antarcticii. Kotschy si Schott au adus in lumea stiintei o floare rara. printr-un număr de dinţi egal sau dublu faţă de numărul carpelelor. petalele sînt albe-verzui. sînt aşezate în perechi. mai rar pe tipul 4. uneori în partea inferioară cu 2-5 loji şi cu 3-5 stigmate libere.Creşte numai pe brînele şi coastele abrupte din Piatra Craiului. un joc de verde si alb neintrecut. In muntii romanesti traiesc alaturi de garofita Pietrei Craiului si alte specii: Dianthus spiculifolius. Sunt foarte usor de cultivat si foarte apreciate pentru culorile vii si parfumul lor delicat. pana la cele subalpine. totdeauna cu marginea întreagă şi opuse. cilindrica. Dianthus glacialis subsp. dar cel intern se poate reduce la unele specii. Frunzele sunt mari. face parte din flora spontana. Dianthus superbus. Frunzele sunt simple. opuse. in lung. ajunge pana la 1-2 m inaltime. au nervuri puternice.care la randul ei apartine ordinului Caryophyllale. de obicei sesile şi cu baza concrescută într-o teacă în jurul tulpinii. si multe sunt foarte raspandite. Stipelele lipsesc totdeauna. Tulpina scundă. strălucitori. care numara 88 de genuri si peste 2000 de specii din zonele temperate. Cele mai multe cresc in bazinul Mediteranei si in regiunile de granita dintre Asia si Europa.gentiopicrina. de o neasemuita frumusete: Dianthus Callizonus (garofita cu prea frumoase brauri). Ion Simionescu descria planta: “Petalele rasfrante larg sunt de un ros de carmaz sters. Garofita Pietrei Craiului a fost descoperita de doi botanisti ardeleni. Rareori fructul este unisperm şi indehiscent. formată din cinci petale late. (dios(zeu) . sunt de culoarea galbena si alungite. Floarea prezintă în centru un inel purpuriu pestriţ. Pe dos. Corola este totdeauna cu petalele libere. iar cele de la baza sunt petiolate. . deosebit de caracteristic. Infloreste in lunile iulie si august. cu simetrie radiară. anthos(floare)) cuprinde aproximativ 300 de specii anuale si perene. o bacă (Cucubalus). de culoare roşie-carmin. numai tulpinare.Fructul este o capsulă multispermă. la vîrf dinţate. gentiomarina. de un ros mai inchis. la marginea padurilor. au cate 5-7 petale. numeroase varietati si hibrizi. de 5—10 cm înălţime. Florile sunt grupate în inflorescenţe dihazii. uneori sunt avortate (Sagina). Gelidus. mătăsoşi. Floarea este bisexuată. In emisfera sudica traiesc foarte putine plante din aceasta familie. o rotita de dantela fina cu ochiuri mici de aceeasi culoare mai inchisa. cu dehiscenţa apicală. fiind planta endemică pentru acest masiv si declarata monument al naturii. Tulpina sa este dreapta. parte dintre ele fiind ocrotite prin lege. Dianthus armeriastrum. recoltate din august pana toamna tarziu. cu raze iarasi rosii. adesea bifidate sau numai dinţate la creştet.Dianthus campestris . iar in mijloc. Ovarul este superior sau semiinferior şi cu o singură lojă. de 2—4 cm lungime. la bază cu o pată purpurie. Florile sunt dispuse la baza frunzelor. Pe ele sunt trase dungi. Androceul este format din 2 cicluri ide stamine. cu mai bine de 150 de ani in urma. Genul dianthus. Dianthus armeria. împestriţată cu alb şi cu peri albi. Planta erbacee.Familia garoafelor cuprinde plante cu tulpinile articulate.Caliciul are sepalele libere sau concrescute şi este persistent la fruct. Dianthus carthusianorum. Înfloreşte în lunile iulie si august. In scop fitoterapeutic se utilizeaza rizomii si radacinile. Dianthus banaticus. se termina cu un rizom puternic si lung in pamant. Componente chimice ale plantei: radacina . apartine familiei Gentianaceae si creste in Romanaia din zonele de campie. pe 5 cicluri şi pe tipul 5. ira spre launtrul florii. Frunzele înguste şi alungite. cosmopolita. poartă la vîrf o singură floare cu corola de circa 3 cm în diametru.

deoarece ea crește la noi spontan în locurile umede. au frunzele palmat sectate şi prezintă tulpini dreapte care poartă flori solitare. cu 5-15 tepale care se acoperă una pe cealaltă. Bulbuci de munte (Trolius europaeus) Plantă deosebită ca aspect. sterine. xiloza si izogentizina. eupeptic. acizi (gentiricmascorbi). denumire care i-a fost dată de Daria. glucide. în apropierea pădurilor. nepoata unui vistiernic de la curtea Șahului Persiei. gentiana. .amarogentina. stomahic. Într-o noaptea a avut un vis în care o tânără care purta o rochie alb liliachiu a venit în grădină la ea și ea cerut flori pentru mama ei care era bolnavă. Legenda spune că Daria avea grijă de grădina palatului în care existau cele mai alese soiuri de lalele. colagog. în locurile unde au crescut aceste flori. După un timp a apărut în grădina palatului o lalea pestriță care a fost îngrijită și dăruită demnitarilor care veneau din țările vecine. au plâns soarta bucovinească.Această floare minunată purta în trecut denumirea de Floare de șah. substante minerale. Ceea ce ar trebui să știe toată lumea este că laleaua pestriță este o specie introdusă în Cartea Roșie și ocrotită de stat. care se scindeaza in glucoza. Așadar toate poveștile legate de această floare sunt unele mai mărețe ca altele. zaharuri reducatoare. antitermic. Când unchiul ei s-a înfățișat cu jocul de șah. antihelmintic. pante înierbate şi la marginea pădurilor din zona subalpină şi alpină. rară şi ocrotită la noi. Pentru frumusețea ei este culeasă abuziv încât în unele zone ale țării a ajuns pe cale de dispariție. dar și modul de răspândire. Datorita principiilor amare se foloseste ca aromant la unele bauturi alcoolice. amarogentina. Daria i-a oferit un buchet de flori dar în schimb i-a cerut să îi aducă o lalea pestriță pe care o dorea de mult timp.Creşte prin poieni. gentiacaulina. Fructul este o foliculă. pectina. Laleaua pestrita-fritillaria meleagris Ceea ce o deosebește de celelalte lalele este culoarea ei violacee cu pete albe. Nici pănă astăzi nu s-a definitivat care este originea acestei minunății și cum a apărut ea.principiul amar care prin hidroliza scindeaza in glucoza si gentiogenina. tanin. pe potecile naturii. pigmenti xantonici liberi gentizina. gentiopricozidul. elegantă. au căutat alinare în șoaptele codrului. gentiamarina. Daria a adus floarea pe care a numit-o Floare de șah. O altă poveste spune că lalelele au devenit pestrițe de la amarul lacrimilor deoarece se crede că localnicii din Frătăuții Noi care erau uniții. bulbucul de munte este o specie care aparţine familiei Ranunculaceae. galbene. lipide. În același timp unchiul ei care era un pasionat matematician a inventat jocul de șah pentru ai alunga plictiseala care îl cuprindea adesea pe Marele Șah. enzime si mucilagii. Are urmatoarele calitati: tonic amar. Bulbucii sunt înalţi de 10-60 cm.

Se mai numeste musucel. În România se găsește în Carpați. Frunzele au o forma lineara. frumos mirositor.Carpați până în Munții Alpi și Pirinei. Infloreste din iunie pana in septembrie. și raritatea sa. așa cum este denumit popular bujorul de munte. asemanator celui de vanilie. nu trebuie confundat cu bujorul propriu-zis (Paeonia officinalis) care face parte dintr-o altă familie botanică. Culoarea lor este de un verde inchis pe fata superioara si un verde mai palid pe fata interioara. Aspectul frumos al florii si parfumul suav au facut ca ea sa fie culeasa foarte mult astfel ca pe multe plaiuri de munte ea a disparut definitiv. din care pornesc radacinile. care. Tulpina poarta terminal o inflorescenta de forma oval-globuloasa.care emană un miros și o aromă asemănatoare vișinelor . respectiv cea aRanunculaceelor. lucru care face imposibilă introducerea acestuia în grădini. dreapta si inalta de 8-20 cm. el nu tolerează transplantări. Caucaz. Ele raspandesc in jur un parfum puternic. formata din numeroase flori de culoare rosu-purpuriu inchis spre negricios.este declarata monument al naturii. in Romania. Acestea si multe alte plante sunt pe cale de disparitie…cel mai util pentru noi si pentru mediul care ne inconjoara ar fi sa le protejam cat mai mult evitand pe cat posibil poluarea!!!!! .și care apar de obicei pe la sfârșitul lunii iunie și la începutul lunii iulie. Un alt nume popular este cel de "cocozar".Smardarul sau Bujorul de munte (Rhododendron kotschyi syn. Smârdarul. Planta este inalnita in etajul subalpin. Sangele voinicului-Nigritella nigra Este o planta perena care are in pamant 2-5 tuberculi comprimati si divizati. Face parte din genul botanic Rhododendron. Smârdarul este peren și își păstrează frunzele verzi tot timpul anului. inguste. crește spontan în tufe pitice în zona alpină. gen extrem de variat ce cuprinde diferite specii care cresc doar la altitudine înaltă și se extind din Himalaia. Rh. Frumusețea florilor sale . face ca smârdarul să fie o plantă ocrotită și protejată ca atare în perimetrul Parcului Național Bucegi. in general fiind o specie rara. Myrtifolium) Smârdarul sau Bujorul de munte este o plantă originară din Balcani.Smârdarul face parte din familia Ericaceae și în ciuda numelui alternativ de "bujor de munte". alungite si orientate in sus. Tulpina este ierboasa. Fiind o plantă care crește în condiții climaterice și de relief foarte specifice.

 .