Sunteți pe pagina 1din 5

PLANTE PE CALE DE DISPARITIE

Peste 380.000de specii de plante de pe Glob sunt clasificate ca fiind pe cale de disparitie.
Alte cateva mii de speciii ajung in pragul disparitiei in fiecare an inainte ca biologii sa le poata
identifica,pierzându-se astfel posibile plante cu proprietăţi medicinale. Alte 33% din specii sunt
prea puţin cunoscute pentru a fi incluse în studiu. Există, estimativ, 19.000 de specii de plante în
lume, iar multe dintre ele sunt victimele pierderii habitatului - de obicei, din cauza defrişărilor
pădurilor pentru a face loc agriculturii. Peste 50 la sută dintre medicamente provin din plante
care acum sînt în pericol de dispariţie, din cauza recoltării excesive şi, mai mult, a despăduririlor,
se arată în studiul citat. Este vorba de plante care pe viitor ar putea ajuta la tratamentul unor boli
considerate în prezent fatale, cum ar fi cancerul sau infectarea cu virusul HIV, ce provoacă
maladia SIDA. Echipa de experţi, formată din reprezentanţi ai grădinilor botanice din 120 de ţări
din întreaga lume, a identificat 400 de plante cu proprietăţi curative care sînt deja ameninţate de
riscul dispariţiei. Cercetătorii au avertizat că, printre plantele pe cale de dispariţie se numără şi
tisa (Taxus baccata), din care se produce ingredientul de bază al medicamentului Paclitaxel, cel
mai des folosit în tratamentul cancerului.
Cactusul Hoodia, originar din Namibia, a atras atenţia companiilor producătoare de medicamente
de slăbit, iar acum, potrivit raportului botaniştilor, această plantă se află şi ea pe cale de
dispariţie. Conform specialiştilor, în aceeaşi situaţie se află şi jumătate dintre speciile de
magnolie, plantă ce conţine o substanţă numită honokiol, folosită în medicina tradiţională
chineză în tratamentul cancerului şi pentru încetinirea evoluţiei bolilor cardiace.
Cercetătorii au mai atras atenţia şi asupra situaţiei brînduşei de toamnă (Colchicum autumnale),
plantă ce este un remediu natural pentru gută şi care s-a dovedit eficientă în tratamentul
leucemiei. Această floare este foarte apreciată în comerţul horticol datorită corolei sale deosebite,
fiind în pericol să dispară din cauza recoltării excesive.

Pe teritoriul Romaniei au fost identificate 3.700 specii de plante, din care pana in prezent
23 sunt declarate monumente ale naturii.Sunt declarate monumente ale naturii: Floarea-de-
colt,Garofita Pietrei- Craiului ,Ghintura galbena,Laleaua pestrita ,Bulbuci de munte,Smardarul
sau bujorul de munte,sangele voinicului,etc.
De-a lungul erelor geologice, diferitele specii de plante au evoluat incet si au disparut din
cauza schimbarilor climatice radicale si a imposibilitatii de a se adapta competitiei pentru
supravietuire. Totusi, din anii 1600, rata de disparitie a crescut progresiv, odata cu cresterea
populatiei umane si consumarea resurselor naturale. Principalele cauze ale disparitiei speciilor de
plante sunt: distrugerea habitatelor,exploatarea comerciala (colectarea de plante),distrugerile
produse de catre speciile aclimatizate si poluarea. Dintre aceste cauze, distrugerea habitatelor
reprezinta cea mai mare amenintare pentru aceste specii. Multi oameni de stiinta considera ca de
la disparitia dinozaurilor, in urma cu 65 de milioane de ani, astazi ne aflam in mijlocul celei mai
mari perioade critice, de distrugere ireversibila a numeroase specii de plante.
Mentinerea ecosistemelor actuale, precum padurile, recifurile de corali sau mlastinile, depinde in
mare masura de biodiversitatea lor.

Disparitia uneia dintre speciile care alcatuiesc un astfel de lant trofic poate duce la declinul
ecosistemului respectiv.Scaderea ireversibila a biodiversitatii are un impact serios asupra
nivelului de trai al oamenilor.Ecosistemele sanatoase asigura hrana, aer curat, apa si soluri fertile
pentru agricultura. De asemenea, 40% din medicamentele moderne provin de la plante.

Combaterea disparitiei plantelor poate fi evitata deoarece multe studii au demonstrat ca


oamenii nu au destula bunavointa pentru a proteja mediul si din cauza aceasta poluarea devine
din ce in ce mai mare.Daca oamenii ar invata sa devina mai protectori cu mediul in care traiesc
totul s-ar putea indrepta.

Dar haideti sa vorbim despre fiecare planta pe cale de disparitie in parte,sa le cunoastem mai
bine:

Floarea de colt – Leontopodium alpinum

Cand se vorbeste de floarea de colt toata lumea se gandeste la ceva rar, lucru care este cat se
poate de adevarat. Intalnindu-se din ce in ce mai rar, Floarea de colt - Leontopodium alpinum a
fost declarata monument al naturii si se afla sub ocrotirea legii inca din 1933.Este o planta
perena, cu o tulpina dreapta, ce poate ajunge pana la 50 - 80 cm, fara ramificatii. In pamant un
rizom cilindric, acoperit cu resturi de frunze negre-brune, iar la suprafata pamantului formeaza o
rozeta de frunze, din mijlocul carora se ridica o tulpina scurta de 5 - 20 cm, uneori de 30 cm, ce
poarta o inflorescenta numita calatidiu, de forma unui disc, in care sunt grupate, in mod normal,
florile. Floarea de colt - Leontopodium alpinum creste pe stanci calcaroase in regiuni alpine si
foarte rar in regiunile subalpine.Mai este cunoscuta si sub numele de floarea reginei, albumeala,
flocosele, albumita, flocosica. Ilforescenta este imbracata cu frunze paroase, unele mai mari,
altele mai mici si care iau forma unei stelute.
Aceasta este formata din pana la 10 inflorescente cu numeroase si minuscule flori, incadrate de 5
- 15 bactee albe, dipuse radiar, ce dau intregului ansamblu infatisarea unei flori. Planta este
acoperita cu peri catifelati, argintii, care ii confera o nota aparte; poate fi vazuta inflorita in lunile
iulie-august.
La noi in tara, Floarea de colt - Leontopodium alpinum poate fi intalnita in Muntii
Maramuresului, Vrancei, Bucegi, Fagarasului, Capatanii, Tarcu, Retezat, Bihorului, Cozia,
Ceahlau, Godeanu.

Garofita pietrei craiului- dianthus callizonus

Garofita Pietrei Craiului a produs prin raritatea ei o vie nedumerire in randul oamenilor de
stiinta; planta nu este intalnita in nici unul din masivele muntoase invecinate si nici nu se
aseamana cu vreuna din garofitele din Europa, intrunind caracterele a doua grupe sistematice ale
genului: “Alpini” si “Glauci”. Originea ei insa nu a fost pe deplin lamurita.

Se pare ca se aseamana cu o garofita din China, fiind o specie relicta, apartinand unui trunchi
primitiv al genului din care s-au despins in alte parti ale Europei speciile actuale de garofite
alpine. Una din ipoteze presupune ca aceasta specie s-a pastrat intr-o enclava carpatica in care s-
au conservat conditiile de clima si sol initiale. Astfel planta ar fi supravietuit pana astazi fara a
suferi transformarile prin care au trecut celelalte specii. Ipoteza pare valida daca urmarim pozitia
geografica a Pietrei Craiului si structura sa geologica. Planta apartine familiei Caryophyllaceae,
care la randul ei apartine ordinului Caryophyllale. Este o famile foarte numeroasa, cosmopolita,
care numara 88 de genuri si peste 2000 de specii din zonele temperate. Multe dintre ele sunt
plante decorative, si multe sunt foarte raspandite. Cele mai multe cresc in bazinul Mediteranei si
in regiunile de granita dintre Asia si Europa. In emisfera sudica traiesc foarte putine plante din
aceasta familie, remarcabila fiind Colobanthus quitensis, planta dicotiledonata cea mai sudica si
una dintre cele doua specii de plante cu flori ale Antarcticii.
Tulpina scundă, de 5—10 cm înălţime, poartă la vîrf o singură floare cu corola de circa 3 cm
în diametru, formată din cinci petale late, la vîrf dinţate, de culoare roşie-carmin, la bază cu o
pată purpurie, împestriţată cu alb şi cu peri albi, mătăsoşi, strălucitori. Floarea prezintă în centru
un inel purpuriu pestriţ, deosebit de caracteristic. Pe dos, petalele sînt albe-verzui. Frunzele
înguste şi alungite, de 2—4 cm lungime, sînt aşezate în perechi. Înfloreşte în lunile iulie si
august.Creşte numai pe brînele şi coastele abrupte din Piatra Craiului, fiind planta endemică
pentru acest masiv si declarata monument al naturii.
Garofita Pietrei Craiului a fost descoperita de doi botanisti ardeleni, cu mai bine de 150 de ani in
urma. Dupa o obositoare expeditie pe crestele salbatice ale Pietrei Craiului, Kotschy si Schott au
adus in lumea stiintei o floare rara, de o neasemuita frumusete: Dianthus Callizonus (garofita cu
prea frumoase brauri). Ion Simionescu descria planta: “Petalele rasfrante larg sunt de un ros de
carmaz sters. Pe ele sunt trase dungi, in lung, de un ros mai inchis, ira spre launtrul florii, o rotita
de dantela fina cu ochiuri mici de aceeasi culoare mai inchisa. Urmeaza apoi un cerc alb, cu raze
iarasi rosii, iar in mijloc, un joc de verde si alb neintrecut.Familia garoafelor cuprinde plante cu
tulpinile articulate, formate din noduri şi internoduri. Frunzele sunt simple, totdeauna cu
marginea întreagă şi opuse, de obicei sesile şi cu baza concrescută într-o teacă în jurul tulpinii.
Stipelele lipsesc totdeauna. Florile sunt grupate în inflorescenţe dihazii. Floarea este bisexuată,
cu simetrie radiară, pe 5 cicluri şi pe tipul 5, mai rar pe tipul 4.Caliciul are sepalele libere sau
concrescute şi este persistent la fruct. Corola este totdeauna cu petalele libere, adesea bifidate sau
numai dinţate la creştet, uneori sunt avortate (Sagina). Androceul este format din 2 cicluri ide
stamine, dar cel intern se poate reduce la unele specii. Ovarul este superior sau semiinferior şi cu
o singură lojă, uneori în partea inferioară cu 2-5 loji şi cu 3-5 stigmate libere.Fructul este o
capsulă multispermă, cu dehiscenţa apicală, printr-un număr de dinţi egal sau dublu faţă de
numărul carpelelor. Rareori fructul este unisperm şi indehiscent, o nuculă sau cărnos, o bacă
(Cucubalus). Genul dianthus, care in limba greaca inseamna floare divina, (dios(zeu) ,
anthos(floare)) cuprinde aproximativ 300 de specii anuale si perene, numeroase varietati si
hibrizi. Sunt foarte usor de cultivat si foarte apreciate pentru culorile vii si parfumul lor delicat.
In muntii romanesti traiesc alaturi de garofita Pietrei Craiului si alte specii: Dianthus
spiculifolius, Dianthus superbus, Dianthus glacialis subsp. Gelidus, Dianthus carthusianorum,
Dianthus armeria, Dianthus armeriastrum, Dianthus banaticus,Dianthus campestris , parte dintre
ele fiind ocrotite prin lege.
Ghintura galbena-gentiana lutea

Este considerata planta monument al naturii in Muntii Bucegi. Planta erbacee, face parte din
flora spontana, ajunge pana la 1-2 m inaltime, apartine familiei Gentianaceae si creste in
Romanaia din zonele de campie, pana la cele subalpine, la marginea padurilor. Tulpina sa este
dreapta, cilindrica, neramificata, se termina cu un rizom puternic si lung in pamant. Frunzele sunt
mari, opuse, au nervuri puternice, numai tulpinare, iar cele de la baza sunt petiolate. Florile sunt
dispuse la baza frunzelor, sunt de culoarea galbena si alungite, au cate 5-7 petale. Infloreste in
lunile iulie si august. In scop fitoterapeutic se utilizeaza rizomii si radacinile, recoltate din august
pana toamna tarziu. Componente chimice ale plantei: radacina - gentiopicrina, gentiomarina,
amarogentina, gentiana, tanin, lipide, substante minerale, gentiopricozidul- principiul amar care
prin hidroliza scindeaza in glucoza si gentiogenina, gentiamarina, gentiacaulina, amarogentina,
care se scindeaza in glucoza, xiloza si izogentizina, pigmenti xantonici liberi gentizina, glucide,
pectina, sterine, zaharuri reducatoare, acizi (gentiricmascorbi), enzime si mucilagii. Are
urmatoarele calitati: tonic amar, eupeptic, antihelmintic, stomahic, antitermic, colagog. Datorita
principiilor amare se foloseste ca aromant la unele bauturi alcoolice.
Laleaua pestrita-fritillaria meleagris
Ceea ce o deosebește de celelalte lalele este culoarea ei violacee cu pete albe, dar și modul de
răspândire, deoarece ea crește la noi spontan în locurile umede, în apropierea pădurilor. Pentru
frumusețea ei este culeasă abuziv încât în unele zone ale țării a ajuns pe cale de
dispariție.Această floare minunată purta în trecut denumirea de Floare de șah, denumire care i-a
fost dată de Daria, nepoata unui vistiernic de la curtea Șahului Persiei. Legenda spune că Daria
avea grijă de grădina palatului în care existau cele mai alese soiuri de lalele. Într-o noaptea a avut
un vis în care o tânără care purta o rochie alb liliachiu a venit în grădină la ea și ea cerut flori
pentru mama ei care era bolnavă. Daria i-a oferit un buchet de flori dar în schimb i-a cerut să îi
aducă o lalea pestriță pe care o dorea de mult timp. După un timp a apărut în grădina palatului o
lalea pestriță care a fost îngrijită și dăruită demnitarilor care veneau din țările vecine. În același
timp unchiul ei care era un pasionat matematician a inventat jocul de șah pentru ai alunga
plictiseala care îl cuprindea adesea pe Marele Șah. Când unchiul ei s-a înfățișat cu jocul de șah,
Daria a adus floarea pe care a numit-o Floare de șah.

O altă poveste spune că lalelele au devenit pestrițe de la amarul lacrimilor deoarece se crede că
localnicii din Frătăuții Noi care erau uniții, au plâns soarta bucovinească, au căutat alinare în
șoaptele codrului, pe potecile naturii, în locurile unde au crescut aceste flori.

Nici pănă astăzi nu s-a definitivat care este originea acestei minunății și cum a apărut ea.
Așadar toate poveștile legate de această floare sunt unele mai mărețe ca altele. Ceea ce ar trebui
să știe toată lumea este că laleaua pestriță este o specie introdusă în Cartea Roșie și ocrotită de
stat.

Bulbuci de munte (Trolius europaeus)

Plantă deosebită ca aspect, elegantă, rară şi ocrotită la noi, bulbucul de munte este o specie
care aparţine familiei Ranunculaceae. Bulbucii sunt înalţi de 10-60 cm, au frunzele palmat
sectate şi prezintă tulpini dreapte care poartă flori solitare, galbene, cu 5-15 tepale care se
acoperă una pe cealaltă. Fructul este o foliculă.Creşte prin poieni, pante înierbate şi la
marginea pădurilor din zona subalpină şi alpină.
Smardarul sau Bujorul de munte (Rhododendron kotschyi syn. Rh. Myrtifolium)

Smârdarul sau Bujorul de munte este o plantă originară din Balcani. În România se găsește
în Carpați. Face parte din genul botanic Rhododendron, gen extrem de variat ce cuprinde diferite
specii care cresc doar la altitudine înaltă și se extind din Himalaia, Caucaz,Carpați până în
Munții Alpi și Pirinei. Smârdarul, așa cum este denumit popular bujorul de munte, crește
spontan în tufe pitice în zona alpină. Fiind o plantă care crește în condiții climaterice și de relief
foarte specifice, el nu tolerează transplantări, lucru care face imposibilă introducerea acestuia în
grădini. Frumusețea florilor sale - care emană un miros și o aromă asemănatoare vișinelor - și
care apar de obicei pe la sfârșitul lunii iunie și la începutul lunii iulie, și raritatea sa, face ca
smârdarul să fie o plantă ocrotită și protejată ca atare în perimetrul Parcului Național Bucegi.
Smârdarul este peren și își păstrează frunzele verzi tot timpul anului.Smârdarul face parte din
familia Ericaceae și în ciuda numelui alternativ de "bujor de munte", nu trebuie confundat
cu bujorul propriu-zis (Paeonia officinalis) care face parte dintr-o altă familie botanică, respectiv
cea aRanunculaceelor. Un alt nume popular este cel de "cocozar".

Sangele voinicului-Nigritella nigra


Este o planta perena care are in pamant 2-5 tuberculi comprimati si divizati, din care
pornesc radacinile. Tulpina este ierboasa, dreapta si inalta de 8-20 cm. Frunzele au o forma
lineara, inguste, alungite si orientate in sus. Culoarea lor este de un verde inchis pe fata
superioara si un verde mai palid pe fata interioara. Tulpina poarta terminal o inflorescenta de
forma oval-globuloasa, formata din numeroase flori de culoare rosu-purpuriu inchis spre
negricios. Ele raspandesc in jur un parfum puternic, frumos mirositor, asemanator celui de
vanilie.
Infloreste din iunie pana in septembrie. Planta este inalnita in etajul subalpin. Se mai numeste
musucel. Aspectul frumos al florii si parfumul suav au facut ca ea sa fie culeasa foarte mult
astfel ca pe multe plaiuri de munte ea a disparut definitiv, in general fiind o specie rara, care, in
Romania,este declarata monument al naturii.

Acestea si multe alte plante sunt pe cale de disparitie…cel mai util pentru noi si pentru mediul
care ne inconjoara ar fi sa le protejam cat mai mult evitand pe cat posibil poluarea!!!!!